„Studiul poate fi considerat GrandLPrixLul în epidem iologie.” L New York Times „Toată lumea din domeniul științei nutriției se biz uie pe T. Colin… [603032]

STUDIUL CHINA

DR. T. COLIN CAMPBELL
THOMAS M. CAMPBELL II

Casa de Editură Advent
Rm. Vâlcea – 2007

APRECIERI PENTRU STUDIUL CHINA

„Studiul poate fi considerat GrandLPrixLul în epidem iologie."
L New York Times

„Toată lumea din domeniul științei nutriției se biz uie pe T. Colin
Campbell, care este unul din titanii acestui domeni u. Este una din cele
mai importante cărți despre nutriție care au fost s crise vreodată L citirea
ei vă poate salva viața."

f Dean Omish, doctor în medicină, fondatorul și pre ședintele Institutului de
Cercetare în Medicina Preventiva, profesor universi tar, Universitatea
California, San Francisco, autor al lucrărilor Dr. Dean Omish's Program for
Revearsing Heari Disease și Love & Survrval

„Scrisă cu candoare, curaj și claritate și cu onest itate intelectuală și
profunzime, această carte captivantă este destinată a fi una din cele mai
importante cărți ale deceniului. Dacă va fi impleme ntat, Studiul China
va inaugura o nouă eră a sănătății contagioase."

—Hans Diehl, doctor in stiinte medicale, master in s anatate publica,
absolvent: [anonimizat], autor de bestfsellers
si intemeietor al programului CHIP al Bisericii Adv entiste (Coronary Heart
Improvement Program)

„Lucrarea Studiul China a lui Colin Campbell este o carte importantă și
interesantă. împreună cu fiul său Tom, el comenteaz ă studii cu privire
la relația dintre dietă și boală. Concluziile sale legate de consecințele
periculoase ale proteinelor de origine animală sunt uluitoare. La fel de
surprinzătoare a fost și dificultatea de a prezenta rezultatele sale
publicului. Este o istorie care trebuie ascultată."

fRobert C. Richardson, doctor în științe, laureat a l Premiului Nobel, profesor
de fizică la catedra F.R. Newman și vicepreședinte (Cercetare),
Universitatea Corneli

„Studiul China constituie cea mai convingătoare dovadă de până acum
în ceea ce privește prevenirea bolii de inimă, a ca ncerului și a altor boli

vestice prin mijloace dietetice. Este cea mai bună carte atât pentru țările
dezvoltate economic, cât și pentru cele ce trec pri ntrLo tranziție rapidă
de schimbări economice șidestildeviață."

f Junshi Chen, medic, doctor în științe, profesor sen ior în Cercetare la
Institutul pentru Nutriție și Siguranță Alimentară, Centrul Chinez pentru
Controlul și Prevenirea Bolilor

„Cartea Studiul China este extraordinar de utilă, s uperb scrisă și extrem
de importantă. Lucrarea Dr. Campbell este revoluțio nară prin
implicațiile ei și senzațională prin claritatea ei. Am învățat o mulțime de
lucruri din această carte curajoasă și înțeleaptă. Dacă vreți să mâncați
șuncă și ouă la micul dejun și apoi să luați medica mente care să scadă
colesterolul, este dreptul dumneavoastră. Dar dacă vreți să vă apărați cu
adevărat sănătatea, citiți Studiul China și facețiL o cât mai repede! Dacă
veți da atenție sfaturilor din acest ghid important , corpul
dumneavoastră vă va mulțumi în fiecare zi, toată vi ața de acum
înainte."

f John Robins, autor al lucrărilor Dietfor a New Am erica și The Food
Revolution

„Studiul China este o analiză foarte bine documenta tă a aberațiilor
alimentației, stilului de viață și alimentației mod erne și a rezolvărilor
rapide, care adeseori duc la eșec. Lecțiile din Chi na oferă argumente
convingătoare în favoarea unei diete pe bază de pla nte în vederea
promovării sănătății și a reducerii riscului pentru bolile abundenței."

f Sushma Palmer, doctor în științe, fost director e xecutiv al Catedrei de
Alimentație și Nutriție a Academiei Naționale de Șt iințe, SUA

„Tot ceea ce privește epidemia de obezitate, sănăta tea celor atinși de ea
și uluitorul impact social și de mediu al dietei ve stice va primi soluții
înțelepte și practice în cartea lui Campbell, Studi ul China."

f Robert Coodland, consilier șef pe probleme de med iu la
Banca Mondiala (1978f2001)

„Studiul China este prezentarea unui studiu de cerc etare inaugural ce
oferă răspunsuri mult căutate de către medici, oame ni de știință și

cititori preocupați de sănătate. Având la bază inve stigații minuțioase
desfășurate deLa lungul a mulți ani, acesta scoate la iveală răspunsuri la
cele mai importante întrebări nutriționale ale timp ului nostru: Ce
produce cancerul în realitate? Cum putem trăi mai m ult? Ce va opri
epidemia de obezitate? Studiul China se dispensează repede și ușor de
dietele la modă, bizuinduLse pe argumente solide și convingătoare. Scris
cu claritate și frumusețe de o autoritate din cele mai respectate în
nutriție, Studiul China reprezintă un important pun ct de cotitură în
înțelegerea sănătății."

f Neal Barnard, medic, președinte al Comitetului Me dicilor
pentru o Sănătate Responsabilă

„Studiul China constituie o adevărată încântare. în trLun târziu, un
savant cu renume mondial în nutriție a explicat ade vărul cu privire la
alimentație și sănătate întrLun mod care poate fi î nțeles cu ușurință de
oricine L un adevăr uimitor pe care toată lumea tre buie săLl cunoască. In
acest volum superb, Dr. Campbell împreună cu fiul s ău Tom, a lăsat să
curgă, picătură cu picătură, din înțelepciunea stră lucitoarei sale cariere.
Dacă simți că ești în confuzie cu privire la cel ma i sănătos mod de viață
pentru tine și familia ta, în Studiul China vei des coperi soluții prețioase.
Nu le rata!"

f Douglas J. Lisle, doctor în științe, și Alan Gold hamer, medic chiropractic,
autori ai lucrării: Tlie Pleasure Trap: Mastering t he Hidden Force That
Undermines Health and llappiness

„Atât de multe cărți de sănătate conțin sfaturi con tradictorii, însă
majoritatea au un lucru în comun L planul de a vind e ceva. Singurul
plan al Dr. Campbell și al fiului său Tom este adev ărul. Ca distins
profesor al Universității Corneli, Dr. Campbell est e un Einstein în
nutriție. Studiul China se bazează pe cercetări ști ințifice absolute, nu pe
speculații de tip Zone, Atkins, SugarBusters și alt e mode actuale. Dr.
Campbell ne expune întreaga sa activitate de cercet are întrLo manieră
accesibilă, captivantă. Citiți această carte și veț i ști de ce."

—Jeff Nelson, președinte VegSource.com

„Cartea lui Colin Campbell, Studiul China este o re latare emoționantă și
profundă a bătăliei L care încă se duce L pentru a înțelege și explica

conexiunea vitală între sănătatea noastră și ceea c e mâncăm. Dr.
Campbell cunoaște acest subiect din interior: a făc ut pionierat în
investigarea relației dintre dietă și cancer încă d in zilele de început ale
Studiului China, raportului NAS, Dietă, Nutriție și Cancer, și raportului
grupului de lucru de experți AICR, Alimente, Nutriț ie și Prevenirea
Cancerului: O Perspectivă Globală. Prin urmare el e ste gata a lămuri
orice aspect al acestei chestiuni. Astăzi Institutu l American pentru
Studierea Cancerului susține o dietă predominant ve getariană pentru a
reduce riscul de cancer datorită activității extrao rdinare pe care Dr.
Campbell și doar încă alți câțiva vizionari au înce putLo cu douăzeci și
cinci de ani în urmă."

— Marilyn Gentry, președintele Institutului America n
pentru Studierea Cancerului

„Studiul China oferă informații decisive în domeniu l nutriției, ce pot
salva viața fiecărui doritor de sănătate din Americ a. Totuși este mai
mult de atât: dezvăluirile pe care le face Dr. Camp bell privind
cercetarea și sistemul medical fac din această cart e o lectură fascinantă,
una care neLar putea schimba viitorul tuturor. Toți cei ce se ocupă de
sănătate în lume, cadre medicale și cercetători tre buie să o citească."

f Joel Fuhrman, medic, autor Eat to Live

„Dacă dorești săLți îmbunătățești sănătatea, perfor manțele și succesul,
citește de îndată Studiul China. în sfârșit avem re comandări științifice
autorizate cu privire la cât de multe proteine avem nevoie și de unde să
le luăm. Impactul acestor descoperiri este uriaș."

—John Allen Mollenhauer, fondator MyTrainer.com

STUDIUL
CHINA

Cel mai complet studiu asupra nutriției
realizat vreodată, având implicații extraordinare
asupra dietei, pierderii în greutate și
sănătății pe termen lung.

DR. T. COLIN CAMPBELL
THOMAS M. CAMPBELL II

Casa de Editură Advent
Rm. Vâlcea – 2007

Nici o informație din această carte nu va trebui pr ivită ca un substituent al consultației
medicale. De asemenea, nici o schimbare în dietă, e xerciții sau stil de viață nu va fi făcută
fără o consultare a medicului personal, în special dacă este în curs un tratament împotriva
reducerii riscului de boală de inimă, tensiune arte rială sau vreo formă de diabet la adulți.

Titlul cărții în original: The China Srudy
% the most comprehensive study ofnutrition ever con ducted
and the startling implications for diet, weight los s, and long%term health

© 2004 by T. Colin Campbell, Ph.D. and Thomas M. Ca mpbell II.
AII rights reserved. Prima ediție: ianuarie 2005,
BenBella Books, Dallas, Texas

Ediția în limba română a fost realizată cu acordul
Susan Schulman, A Literary Agency, New York, USA.

© 2006 | Casa de Editură Advent, Rm. Vâlcea, Români a.
Toate drepturile rezervate. Prima ediție: aprilie 2 007,
Casa de Editură Advent.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României C AMPBELL, COLIN T.
Studiul China : cel mai cuprinzător studiu asupri n utriției / T. Colin Campbell,
Thomas M. Campbell II. fRâmnicufVâlcea: Casa de Edi tură Advent, 2007
Bibliogr.
Index
ISBN 978f973f88073f3f4 I. Campbell, Thomas
M. 612.3

Redactor: Dr. Paul Costache
Traducere: Elena Pridie
Editor Casa de Editură Advent
Foto copertă: © Alexmax | Dreamstime.com
Grafică și tehnoredactare : SC Advent SRL, Rm. Vâlcea
Tipar : SC Facsimil Comserv SRL, Ploieșt

Distribuție și comenzi:
Casa de Editură Advent, CP 9, OP 5, Rm. Vâlcea, România Internet:
www.advent.org.ro | Email: advent.org@hotmail.com Telefon: 0749 157 500, 0744 491
215, 0350 408 425

_____________________________________________

CUPRINS
________________

Prefața ediției în limba română ……………………………..xiii
Mulțumiri ……………………………………………………..xv
Prefață ………………………………………………………..xix
Cuvânt înainte ………………………………………………..xxi
Introducere …………………………………………………….1

PARTEA I:

Studiul China………………………………………………….11
Capitolul 1 | Probleme întâmpinate, soluții necesar e……………..13
Capitolul 2 | Un templu al proteinelor…………………………..2 9
Capitolul 3 | Stoparea cancerului………………………………..45
Capitolul 4 | Lecții din China……………………………………73

PARTEA A IIRA:
Bolile abundenței/bogăției …………………………………115
Capitolul 5 | Inimi zdrobite……………………………………117

Capitolul 6 – Obezitatea……………………………………….143
Capitolul 7 – Diabetul………………………………………….155
Capitolul 8 | Cancere frecvent întâlnite……………………….. .167
Capitolul 9 | Boli autoimune…………………………………..197
Capitolul 10 | Efecte cu spectru larg…………………………..21 7

PARTEA A IIIRA:
Ghidul alimentației corecte …………………………………237
Capitolul 11 | Alimentația corectă……………………………..241
Capitolul 12 | Cum să mâncăm………………………………..259

PARTEA A VRA:
De ce nu ați mai auzit așa ceva până acum ?……………………..269
Capitolul 13 | Partea întunecoasă a științei………………… …271
Capitolul 14 | Reducționismul științific……………………… ..289
Capitolul 15 | "Știința" industriei……………………………..313
Capitolul 16 | Guvernul: în slujba poporului?…… …………………..329
Capitolul 17 | Sănătatea cui e protejată prin marea
medicină?…………………………………… …………………………………………345
Capitolul 18 | Istorii care se repetă…………………. ………………367

ANEXA A:

Întrebări și răspunsuri …………………………………….377

ANEXA B:

Proiectul experimental Studiul
China ……………………………………………………….379

ANEXA C:
Filiera "vitaminei" D ……………………………………..387
Referințe …………………………………………………..397
Index

______________________________________________
PREFAȚA EDIȚIEI
ÎN LIMBA ROMANĂ
_______________________

Problemele de sănătate ale omenirii sunt și devin î n
fiecare zi tot mai copleșitoare. Extinderea galopan tă a așaL
ziselor boli cronice degenerative (boli cardioLvasc ulare, cancer,
obezitate, diabet, boli autoimune, boli neuroLpsihi ce, boli ale
aparatului locomotor, etc.) îngrijorează pe toată l umea.
Sistemul medical este pur și simplu copleșit. Fără îndoială
că în patogeneza acestor boli nutriția are un cuvân t greu de
spus, numai că, acest capitol al experienței umane se află la
intersecția multor căi și în bătaia multor vânturi.
Tradiția culinară, obiceiurile alimentare ale fiecă rui popor
și individ, corelarea acestora cu evenimente social e multiple
(sărbători, experiențe și evenimente de grup dintre cele mai
diverse), structurarea unor plăceri gustative deter minate uneori
de intensitatea fenomenului de dependență și exploa tarea
acestora de o întreagă industrie, adesea organizată în giganți
financiari, care ajung să manipuleze prin politicil e de marketing
grupuri enorme populaționale, deseori la scară plan etară, toate
acestea sunt doar câteva din motivele pentru care d omeniul
nutriției sănătoase pare adesea unul dificil.
Și nu în ultimul rând, sistemul medical este adesea
neconvingător, confuz, manipulat, iar pentru că dom eniul
miroase puternic a bani, nici șarlatania nu se dă î napoi să se
înfrupte de la această masă copioasă.

Cu toate acestea, există un segment al cercetării m edicale
care, în mod obiectiv, cu dovezi științifice pertin ente, definește
din ce în ce mai clar rolul și locul nutriției ca a ct medical, atât
în păstrarea sănătății, cât și în recuperarea din s tarea de boală.
Studiul China este rezultatul cercetărilor de o via ță
făcute de unul dintre marii nutriționiști ai lumii
contemporane. Autoritatea și onestitatea lui Colin Campbell te

cuceresc chiar de la început. Pe de o parte radiogr afia fenomeL
nului nutrițional în societatea americană actuală c u
deconspirarea jocului de culise, pe de altă parte d emersul
absolut convingător pentru definirea tipului de ali mentație
sănătoasă, cu impactul ei major în menținerea și re facerea
sănătății, te rețin și te atrag de la prima și până la ultima
pagină a cărții. Faptul că, în plus, cartea are în spate o
bibliografie consistentă de primă mână, dă siguranț ă și
credibilitate. Nu este o voce singulară, ci exponen tul unui nou
trend în definirea nutriției sănătoase.
Citind această carte, rămâi uimit câtă boală și suf erință,
pe de o parte, și câtă stare de sănătate, pe de alt ă parte, pot
exista în extremitatea distală a celor două instrum ente: lingura
și furculița. De asemenea, rămâi uimit câte forțe s unt
interesate săLți manipuleze aceste două instrumente care, pe
lângă boală sau sănătate, operează cu sume enorme d in
finanțele lumii. Și, nu în ultimul rând, cum aceste două
instrumente modelează aerul, apa, copacii, florile, câmpiile,
munții și razele soarelui de pe această planetă, cu m pot să o
îmbătrânescă sau, din contră, să o întinerească.
Înțelegem, citind această carte, de ce este atât de
important cum folosim aceste două instrumente: ling ura și
furculița.

Dr. Paul Costache, medic primar,
internă Centrul Medical
Medinvest, Buzău

________________________________ _

MULȚUMIRI
________________

La această carte, de la concepția sa originală și p ână la
forma finală, sLa lucrat timp de mulți ani. însă do ar ultimii trei
au făcut ca materialul să apară în formă de carte. Și acest lucru
sLa petrecut mulțumită lui Karen, dragostea mea deL o viață și
soția mea de patruzeci și trei de ani. Eu am dorit acest lucru,
dar ea a dorit și mai mult. Ea a spus că acest lucr u trebuie
făcut pentru copiii din lume. NeLa dat târcoale, ne La ademenit,
neLa stimulat, a insistat să muncim pe rupte. A cit it fiecare
cuvânt, atât cuvintele ce au rămas cât și cele ce a u fost
îndepărtate L pe unele de câteva ori.
Și mai mult decât atât, Karen a fost cea care a sug erat mai
întâi ca să lucrez împreună cu Tom, cel mai tânăr d intre cei
cinci copii ai noștri. Iscusința lui în ale scrisul ui, stăruința în a
păstra integritatea mesajului și capacitatea lui ex cepțională de
a învăța repede ceea ce este legat de subiect au fă cut posibil
acest proiect. El însuși a scris mai multe capitole din această
carte și a rescris mult mai multe, aducând claritat e mesajului
meu.
Și ceilalți copii ai noștri (Nelson și soția Kim, L eAnne,
Keith, Dan) și nepoții (Whitney, Colin, Steven, Lel son, Laura)
neLau încurajat de asemenea mult. Dragostea și susț inerea lor
nu pot fi redate în cuvinte.

Sunt de asemenea îndatorat unei alte familii: numer oșilor
mei studenți care au absolvit cu onoruri, celor car e șiLau dat și
doctoratul, celor cu care am fost asociat în studii de cercetare
postLdoctorale cât și colegilor mei profesori. care au lucrat în
grupul meu de cercetare și care au fost nestemate a le carierei
mele. Din păcate nu am putut cita în această carte decât o mică
parte din descoperirile lor, însă multe, mult mai m ulte ar fi
putut fi incluse

Mulțumesc multor prieteni, asociați și rude care au
contribuit mult, prin lectura lor meticuloasă a div erselor
versiuni ale manuscrisului și prin reacția lor la d etalii. în
ordine alfabetică, aceștia au fost: Nelson Campbell , Ron
Campbell, Kent Carroll, Antonia Demas, Mark Epstein , John și
Martha Ferger, Kimberly Kathan, Doug Lisle, John Ro bbins,
Paul Sontrop și Glenn Yeffeth. Sfaturi, susținere ș i ajutor
generos au venit, de asemenea, în multe alte forme, de la Neal
Barnard, Jodi Blanco, Junshi Chen, Robert Goodland, Michael
Jacobson, Ted Lange, Howard Lyman, Bob Mecoy, John Allen
Mollenhauer, Jeff Nelson, Sushma Palmer, Jeff Princ e, Frank
Rhodes, Bob Richardson și Kathy Ward.

Desigur, sunt recunoscător celor de la BenBella Boo ks, lui
Glenn Yeffeth, Shanna Caughey, Meghan Kuckelman, La ura
Watkins și Leah Wilson pentru că au transformat un
document Word dezordonat în cartea pe care o aveți acum.
Kent Carroll a adăugat profesionalism, înțelegere ș i o viziune
clară prin valoroasa sa contribuție la editare.

Miezul acestei cărți îl constituie însuși Studiul C hina. El
nu reprezintă întreaga carte, desigur, dar este „pu nctul de
pornire" în dezvoltarea ideilor mele. Studiul concr et din China
nu ar fi putut avea loc fără conducerea extraordina ră și munca
asiduă și plină de dedicație a lui Junshi Chen și L i Juanyao din
Beijing, Sir Richard Peto și Jillian Boreham de la Universitatea
Oxford din Anglia, și Linda Youngman, Martin Root ș i Manoo
Parpia din grupul meu de la Universitatea Corneli. Dr. Chen a
condus mai mult de 200 de specialiști care au efect uat studiul
național în China. Trăsăturile lui de caracter și p rofesionale mL
au inspirat; acest fel de muncă și acest fel de oam eni fac din
lumea noastră un loc mai bun.
În mod similar, medicii Caldwell Esselstyn, Jr, și John
McDougall (și Ann, respectiv Mary) au acceptat cu
generozitate să contribuie la această carte. Dedica rea și curajul
lor sunt însuflețitoare.

Toate acestea au fost posibile, bineînțeles, datori tă
startului excepțional pe care mi lLau dat părinții mei, Tom și
Betty Campbell, cărora le este dedicată această car te.
Dragostea și dăruirea lor au creat pentru mine și f rații mei mai
multe oportunități decât șiLar fi putut ei imagina.
xvi
Trebuie să mulțumesc, de asemenea, colegilor mei ca re
au discreditat ideile mele și, nu de puține ori, pe mine
personal. Ei au partea lor de motivare în ceea ce m ă privește.
Ei mLau făcut să mă întreb de ce există atât de mul tă ostilitate
inutilă față de niște idei care ar trebui să facă p arte din
dezbaterea științifică. Căutând după aceste răspuns uri, am
dobândit o perspectivă mai înțeleaptă, unică, pe ca re altfel nu
aș fi avutLo.

În cele din urmă, trebuie să vă mulțumesc vouă, cel or
care alcătuiți publicul american plătitor de taxe. Voi ați
finanțat activitatea mea mai mult de patru decenii, și speranța
mea este că, împărtâșinduLvă lecțiile pe care leLam învățat eu,
pot începe să mă achit de datoria față de voi.

f T. Colin Campbell

Pe lângă cele scrise mai sus, eu aduc mulțumiri păr inților
mei. Implicarea mea în această carte a fost și încă este un dar
din partea lor pe care îl voi prețui tot restul vie ții mele.
Cuvintele nu pot exprima marea mea șansă de a avea părinți
care sunt profesori atât de minunați, mă susțin și mă
însuflețesc.

De asemenea, Kimberly Kathan neLa susținut, neLa da t
sfaturi, neLa fost alături și a pus pasiune pentru acest proiect.
Ea a făcut ca văile să fie suportabile, iar înălțim ile să fie
excepționale în cadrul acestei mari aventuri.

f Thomas M. Campbell II

_________________________ _____

PREFAȚĂ
____________ ____

T. Colin Campbell este încă, în străfund ul inimii sale, un
băiat de fermă din nordul Virginiei. Când am petrec ut timp
împreună, inevitabil neLam împărtășit amintirile de la fermă.
Fie că e vorba de a împrăștia bălegar de vacă, de a conduce
tractorul sau de a paște vitele, amândoi avem o bog ată istorie
în ceea ce privește viața la fermă.
Totuși, de la aceste începuturi, atât el cât și eu neLam
îndreptat spre alte cariere. Tocmai pentru aceste r ealizări în
altă carieră am ajuns săL1 admir pe Colin. El a lua t parte la
descoperirea unei substanțe chimice numită mai târz iu
dioxină, iar apoi șiLa continuat activitatea conduc ând unul din
cele mai importante studii cu privire la alimentați e și sănătate
efectuate vreodată, Studiul China. între timp, a sc ris sute de
referate științifice, a fost membru în numeroase gr upuri de
lucru de experți guvernamentali și a contribuit la înființarea
de organizații de alimentație și sănătate, național e și
internaționale, cum ar fi Institutul American pentr u
Cercetarea Cancerului și Fondul Internațional pentr u
Cercetarea Cancerului. Ca om de știință, a jucat un rol esențial
în felul în care privește țara noastră alimentația și sănătatea.
Și totuși, când lLam putut cunoaște pe Colin person al, am
ajuns să îl respect din alte motive decât cele lega te de lista
realizărilor sale profesionale. ÎI respect pentru c urajul și
integritatea sa. Colin pune serios sub semnul între bării
sistemul și, chiar dacă dovezile științifice sunt d e partea lui, e
conștient că a merge împotriva firii nu este niciod ată ușor.
Cunosc bine acest lucru pentru că împreună cu Oprah
Winfrey am fost inculpați când un grup de crescător i de vite
iLau intentat proces după ce aceasta șiLa declarat intenția de a
nu mai consuma carne de vită. Am fost în capitala
Washington, am făcut lobby pentru practici agricole mai bune
și am luptat pentru a schimba modul în care ne prod ucem

hrana în țara asta. Am preluat unele din cele mai i nfluente,
bine finanțate grupuri din țară și știu că nu este ușor.
Datorită drumurilor noastre paralele, mă simt legat de
povestea lui Colin. Noi am pornit de la fermă, am î nvățat
independența, cinstea și integritatea în localități mici, și neLam
continuat viața urmând cariere importante. Deși amâ ndoi am
avut succes (încă nu pot uita cecul cu șapte cifre pe care lLam
scris pentru operațiunea mea masivă cu vite în Mont ana), am
ajuns să ne dăm seama că sistemul în care trăiam pu tea fi
îmbunătățit. A te atinge de sistemul care neLa ofer it asemenea
răsplată cu siguranță că a necesitat o voință de fi er și o
integritate neclintită. Colin le are pe amândouă, i ar această
carte constituie punctul culminant strălucitor al u nei cariere
îndelungate și demne. Am face bine dacă am învăța d e la
Colin, care a atins culmea profesiei și apoi a avut curajul de a
se ridica chiar mai sus, cerând schimbare.
Fie că interesul tău este pentru sănătatea ta sau p entru
starea jalnică a sănătății în Statele Unite, aceast ă carte te va
răsplăti din plin. CiteșteLo cu atenție, soarbeLi i nformațiile și
aplicăLleîn viața ta.

Howard Lyman, autor al cărții
Mad Cowboy

_______________________________________

CUVÂNT ÎNAINTE
_______________________

Dacă ești ca majoritatea americanilor de azi, ești
înconjurat de lanțuri de restaurante fastLfood. Pes te tot vezi
reclame pentru hrană de proastă calitate și alte re clame la
programe de slăbire care susțin că poți mânca oricâ t vrei, fără
să faci mișcare fizică, și totuși să pierzi în greu tate. E mai ușor
de găsit ciocolată Snickers, hamburger sau cocaLcol a decât un
măr. Iar copiii tăi mănâncă la cantina școlii unde ketchupLul
de pe hamburger este singurul lucru care amintește de ideea
de vegetale.
Te duci la medic ca să te sfătuiești cu el în privi nța
problemelor tale de sănătate. în sala de așteptare găsești o
revistă ilustrată de 243 de pagini intitulată Famil y Doctor:
Your essential Guide to Health and WellLbeing (Doct orul de
familie: Ghid cu ceea ce trebuie să știi pentru săn ătatea și
bunăstarea ta). Publicată de Academia Americană a M edicilor
de Familie și trimisă gratuit la toate cabinetele c elor 50.000 de
medici de familie din Statele Unite din 2004, aceas ta este plină
de pagini color cu reclame ilustrate pentru McDonal d's, Dr.
Pepper, puddingLuri de ciocolată și prăjiturele Ore o.
Alegi o ediție a National Geographic Kids, o revist ă publicată
de National Geographic Society „pentru vârsta de la șase ani
în sus" și aștepți să găsești ceva sănătos de citit pentru copii.
Dar paginile sunt pline de reclame pentru Twinky, M &Ms,
fulgi congelați, Froot Loops, prăjituri Hostess Cup și sticksuri
X treme JellLO Pudding.

Aceasta este ceea ce cercetătorii și susținătorii u nei
alimentații sănătoase numesc un mediu alimentar tox ic. Este
mediul în care trăim astăzi majoritatea dintre noi.
Inevitabil este că anumiți oameni fac o mulțime de bani
vânzând alimente nesănătoase. Ei fac tot ce le stă în putință ca

să mâncați alimentele pe care le vând, chiar dacă a jungeți
supraponderali, lipsiți de vitalitate și vi se degr adează viața.
Ei fac tot ce pot ca dumneavoastră să fiți docili, supuși și
ignoranți. Ei nu vor să fiți informați, activi și p lini de viață, și
sunt în stare să cheltuiască miliarde de dolari anu al ca să își
îndeplinească acest scop.
Dumneavoastră puteți consimți la aceasta, puteți ce da în
fața vânzătorilor de hrană de proastă calitate, sau puteți alege
să descoperiți o abordare mai sănătoasă și dătătoar e de viață
prin hrana pe care o introduceți în corpul dumneavo astră.
Dacă doriți să radiați de sănătate, să fiți senin ș i să nu purtați
kilograme în plus, veți avea nevoie de un aliat în mediul de
astăzi.
Din fericire pentru dumneavoastră, tocmai un asemen ea
aliat aveți în mână. T. Colin Campbell, doctor în ș tiințe, este
unanim recunoscut ca un cercetător strălucit, un sa vant
consacrat și un mare filantrop. Având plăcerea și p rivilegiul
de a fi prietenul lui, pot depune mărturie în favoa rea tuturor
acestor lucruri, și mai pot adăuga și altele. Este un om umil și
de o omenie rară, un om ai cărui pași sunt călăuziț i doar de
iubirea pentru semeni.
Noua carte a doctorului Campbell L Studiul China L
constituie o rază mare de lumină în întunericul vre murilor
noastre, ce luminează peisajul și realitățile alime ntației și
sănătății cu atâta claritate, atât de deplin, încât nu va mai
trebui să vă lăsați vreodată pradă acelora care pro fită când
sunteți neinformați, în stare de confuzie și mâncaț i cu
obediență produsele pe care le vând.
Unul din multele lucruri pe care eu le apreciez la această
carte este faptul că dr. Campbell nu vă oferă doar concluziile
lui. El nu vă vorbește de sus, spunânduLvă ce să mâ ncați și ce
să nu mâncați, ca și cum ați fi niște copii. Nu, ci ca un prieten
bun și de încredere, care a avut șansa de a învăța, descoperi și
face mai mult în viață decât neLam putea imagina mă car
majoritatea dintre noi, cu blândețe, claritate și i scusință, vă
oferă informațiile și datele de care aveți nevoie p entru a
înțelege pe deplin tot ceea ce implică alimentația și sănătatea
în zilele noastre. Cu alte cuvinte, el vă dă posibi litatea de a
face singuri alegeri, după ce ați fost informați. D esigur, el face

și recomandări și sugestii, deLa dreptul extraordin are legate de
acestea. Dar el vă arată întotdeauna cum a ajuns la concluziile
lui. Datele și adevărul sunt cele care prezintă imp ortanță.
Unicul lui scop este să vă ajute să fiți cât mai să nătoși și, în
vederea acestui lucru, cât mai bine informați.

Am citit Studiul China deja de două ori, și de fiec are dată
am învățat enorm de multe lucruri. Este o carte cur ajoasă și
înțeleaptă. Studiul China este nemaipomenit de util ă, scrisă
superb și de o importanță cu totul deosebită. Lucra rea
doctorului Campbell este revoluționară prin implica țiile ei și
impresionantă prin claritatea ei.
Dacă alegi să mănânci șuncă și ouă la micul dejun ș i apoi
să iei medicamente hipocolesterolemiante, nu ai dec ât, este
dreptul tău. Dar dacă îți pasă cu adevărat de sănăt atea ta,
atunci citește Studiul China și treci degrabă la ac țiune! Dacă
acorzi atenție sfaturilor din acest ghid remarcabil , corpul tău
îți va fi recunoscător zi de zi, de acum înainte to ată viața.

John Robbins, autor al lucrărilor
Diet for a New America, Reclaiming
Our Health și The Food Revolution

__________________________________
INTRODUCERE
______________________

Foamea publicului după informații privind alimentaț ia
continuă să mă uimească, chiar și după ce miLam con sacrat
lucrarea de o viață cercetării experimentale în nut riție și
sănătate. Cărțile de nutriție sunt continuu pozițio nate ca
bestLsellers. Aproape orice revistă prezintă sfatur i privind
alimentația, ziarele conțin în permanență articole pe această
temă, iar programele radioLTV iau în mod constant î n
discuție alimentația și sănătatea.
Având în vedere noianul de informații, sunteți conv inși
că știți ceea ce trebuie pentru a vă îmbunătăți sta rea de
sănătate?
Ar trebui să cumpărăm alimente ce au pe ele etichet a
„organic" pentru a evita expunerea la pesticide? Su nt
produsele chimice din mediu cauza principală a canc erului?
Sau sănătatea noastră este „predeterminată" de gene pe care
leLam moștenit când neLam născut? Ne îngrașă cu ade vărat
glucidele? Ar trebui să fim mai preocupați de canti tatea
totală de grăsimi pe care o consumăm sau doar de gr ăsimile
saturate și cele trans? Ce vitamine ar trebui să lu ăm, dacă e
cazul să luăm vitamine? Cumpărați alimente fortific ate cu
fibre? Trebuie să mâncăm pește, și dacă da, cât de des?
Consumul de soia va preveni bolile de inimă?

Cred că nu sunteți prea siguri că știți să răspunde ți la
aceste întrebări. Dacă este așa, atunci nu sunteți singuri.
Chiar dacă informații și opinii există din belșug, sunt foarte
puțini oamenii care știu cu adevărat ce trebuie săf acăpentru
aLși îmbunătăți starea de sănătate.
Și asta nu pentru că nu sLau făcut studii. SLau făc ut.
Știm o mulțime de lucruri despre relația dintre ali mentație și
sănătate. însă adevărata știință a fost îngropată s ub un
talmeșLbalmeș de informații nerelevante, ba chiar

vătămătoare L știință bună de aruncat la gunoi, die te născute
din capricii și propagandă pentru industria aliment ară.
Eu aș dori să schimb această stare de lucruri. Aș d ori să
vă ofer un nou cadru pentru înțelegerea nutriției ș i a
sănătății, un cadru care să elimine confuzia, să pr evină și să
trateze boala și să vă îngăduie să trăiți o viață c ât mai
împlinită.
În ceea ce mă privește am făcut parte „din sistem" timp
de aproape cincizeci de ani, la cele mai înalte niv eluri,
întocmind și conducând vaste proiecte de cercetare,
hotărând care studii necesită fonduri, și transpunâ nd
cantități uriașe de cercetări științifice în rapoar te naționale
efectuate de experți de prim rang.

După o îndelungată carieră în cercetare și trasarea
liniilor metodice în această direcție, înțeleg în a cest moment
de ce sunt americanii atât de confuzi. Ca plătitori de taxe
care contribuie la achitarea facturii pentru cercet are și
politica de sănătate în America, aveți dreptul să ș tiți că multe
din cunoștințele obișnuite despre alimentație, sănă tate și
boală care vi sLau transmis, sunt false:

• Substanțele chimice sintetice din mediu și din hran a
dumneavoastră, oricât de problematice ar fi, nu con stituie
principala cauză a cancerului.
• Genele pe care leLați moștenit de la părinți nu sun t cei mai
importanți factori care vă determină să cădeți prad ă
vreuneia din primele zece boli cauzatoare de moarte .
• Speranța că cercetările în genetică ar putea să con ducă în
cele din urmă la vindecarea bolilor prin medicament e ignoră
soluțiile mai eficiente care pot fi folosite în zil ele noastre.
• Controlarea în exces a aportului de nutrienți, cum ar fi:
glucide, grăsimi, colesterol și grăsimi omegaL3, nu va
conduce la o stare bună de sănătate pe termen lung.
• Suplimentele de vitamine și nutrienți nu vă oferă p rotecție
pe termen lung împotriva bolii.
• Medicamentele și chirurgia nu vindecă bolile care u cid
majoritatea americanilor.

• Doctorul dumneavoastră probabil nu știe ce trebuie să
faceți pentru a fi cât mai sănătos cu putință.
Propunerea mea este, nici mai mult, nici mai puțin,
decât aceea de a redefini ceea ce considerăm a fi o
alimentație corespunzătoare. Rezultatele provocatoa re ale
celor patru decenii pe care leLam petrecut efectuân d cercetări
biomedicale, inclusiv descoperirile de pe urma unui
program de laborator timp de douăzeci și șapte de a ni
(finanțat de cele mai renumite agenții financiare) dovedesc
că alimentânduLne corespunzător ne putem salva viaț a.

Nu vă voi cere să dați crezare unor concluzii care se
bazează pe observațiile mele personale, așa cum fac
majoritatea autorilor populari. în această carte ex istă peste
750 de referințe, iar majoritatea dintre ele consti tuie surse
primare de informare, inclusiv sute de publicații ș tiințifice
provenind din alte cercetări efectuate care indică drumul
spre reducerea cancerului, a bolilor de inimă, redu cerea
accidentelor vasculare și a obezității, a diabetulu i și a bolilor
generate de un sistem imunitar deficitar, reducerea
osteoporozei și a cazurilor de Alzheimer, a pietrel or la
rinichi și a cazurilor de orbire.
Unele dintre aceste descoperiri, publicate în cele mai
respectabile reviste științifice, arată că:

• Schimbarea alimentației îi poate face pe diabetici să
renunțe la medicație.
• Boala de inimă poate regresa doar schimbânduLse
alimentația.
• Cancerul de sân este legat de nivelurile de hormoni
feminini în sânge, care sunt determinate de hrana p e care o
consumăm.
• Consumul de produse lactate poate crește riscul de cancer
de prostată.
• Antioxidanții care se găsesc în fructe și legume au
legătură cu performanța mintală ridicată la vârstă înaintată.

• Pietrele la rinichi pot fi prevenite printrLo alime ntație
sănătoasă.
• Diabetul de tip 1, una din bolile cele mai năprazni ce care
pot lovi un copil are în mod categoric legătură cu practicile
alimentare din perioada prunciei.

Aceste descoperiri demonstrează că o dietă
corespunzătoare este cea mai puternică armă pe care o
putem avea împotriva bolii și suferinței, înțeleger ea acestei
dovezi științifice nu este importantă doar pentru î mbuL
nătățirea sănătății, ci are și profunde implicații asupra
întregii societăți. Noi trebuie să știm de ce socie tatea noastră
este dominată de dezinformare și de ce greșim atât de mult
în felul în care investigăm dieta și boala, felul c um
promovăm sănătatea și cum tratăm boala.
În ciuda măsurilor ce se iau, sănătatea Americii se
degradează. Cheltuim mai mult, pe cap de locuitor, pentru
îngrijirea sănătății, decât orice altă societate di n lume și, cu
toate acestea, două treimi dintre americani sunt
supraponderali, peste 15 milioane de americani sunt
diabetici, un număr care a crescut cu mare viteză. Cădem tot
atât de repede pradă bolilor de inimă ca acum treiz eci de ani,
iar războiul împotriva cancerului, declanșat în ani i 1970, sLa
dovedit a fi un eșec mizerabil. Jumătate dintre ame ricani au
o problemă de sănătate care necesită prescrierea de
medicație în fiecare săptămână, și peste 100 de mil ioane de
americani au valori mari ale colesterolului.
Pentru ca lucrurile să fie și mai rele, îi conducem pe
copiii și tinerii noștri pe cărarea spre boală înce pând de la
vârste tot mai fragede. O treime din copiii america ni sunt
supraponderali sau prezintă riscul de a deveni
supraponderali. Din ce în ce mai mult ei cad pradă unei
forme de diabet ce se întâlnea odinioară numai la a dulți,
acești tineri necesitând apoi mai multe medicamente decât a
fost vreodată cazul.
Și toate aceste probleme au legătură cu trei lucrur i:
masa de dimineață, masa de prânz și masa de seară.

Cu mai mult de patruzeci de ani în urmă, la începutul
carierei mele, nu miLar fi trecut prin cap că alime ntația este
atât de strâns legată de problemele de sănătate. Ti mp de ani
de zile nu am acordat atenție alimentației ce trebu ie folosită.
Mâneam și eu așa ca toată lumea: ceea ce mi se spun ea că e
mâncare bună. Noi toți mâncăm ceea ce este gustos, sau ceea
ce este convenabil, sau ceea ce neLau învățat părin ții să ne
placă. Majoritatea dintre noi ne ducem viața în cad rul unor
limite culturale care ne definesc preferințele și o biceiurile
alimentare.
Așa au stat lucrurile și cu mine. Am crescut întrLo
fermă unde laptele era vital pentru existența noast ră. La
școală ni se spunea că laptele de vacă ne face oase și dinți
puternici, sănătoși. Era pentru noi hrana perfectă a naturii. în
ferma familiei obțineam majoritatea alimentelor, fi e din
grădina noastră, fie de la animalele din cireada de pe imaș.
Am fost primul din familia mea care a mers la coleg iu.
Am studiat medicină preveterinară la Penn State și apoi am
urmat școala veterinară din cadrul Universității di n Georgia
timp de un an, când Universitatea Corneli miLa asig urat o
bursă ca să absolv studiile în „nutriția animală". MLam
transferat acolo și motivat de faptul că, în loc să plătesc eu, ei
aveau să plătească taxele mele școlare. Acolo miLam luat
masteratul. Am fost ultimul student absolvent al
profesorului Clive McCay, profesor de la Universita tea
Corneli, renumit prin faptul că a reușit să prelung ească viața
șobolanilor hrăninduLi cu mai puține alimente ca de obicei.
Studiile la Universitatea Corneli în vederea doctor atului au
avut în vedere descoperirea unor metode de a face v acile și
oile să crească mai repede. Am încercat să îmbunătă țesc
capacitatea noastră de a produce proteină animală, temelia a
ceea ce mi se spunea că e „nutriția corespunzătoare ".
Eram pe calea promovării sănătății prin susținerea
consumului de multă carne, lapte și ouă. Aceasta er a o
consecință evidentă a propriului meu fel de viețuir e la fermă
și eram fericit să știu că alimentația americană er a cea mai
bună din lume. în acești ani de formare mLam confru ntat
permanent cu o anume viziune: părerea noastră era c ă

folosim alimentele cele mai potrivite, bogate în sp ecial în
proteine de cea mai bună calitate.
O bună parte din cariera mea de început am petrecut Lo
lucrând cu două din cele mai toxice chimicale cunos cute
vreodată, dioxina și aflatoxina. La început am lucr at la MIT
(Massachussets Institute of Technology), unde am av ut ca
sarcină rezolvarea unei încurcături legate de furaj ele de la
găini. Milioane de păsări mureau în fiecare an din cauza
unui toxic n necunoscut prezent în hrana lor, iar s arcina mea
era de a izola și determina structura acelei substa nțe chimice.
După doi ani și jumătate am contribuit la descoperi rea
dioxinei, incontestabil cea mai toxică substanță ch imică
descoperită vreodată. Din acel moment respectiva su bstanță
chimică a captat atenția tuturor, în special pentru că era
parte constitutivă a erbicidului 2,4,5LT, sau Agent ul
Portocaliu, folosit pe atunci pentru a desfrunzi pă durile în
războiul din Vietnam.
După ce am plecat de la MIT, mi sLa oferit o funcți e
universitară la Facultatea din Virginia, unde am în ceput să
coordonez asistența tehnică pentru un proiect națio nal în
Filipine, lucrând cu copii malnutriți. O parte a ac estui
proiect consta în investigarea expansiunii neobișnu it de mari
a cancerului de ficat la copiii filipinezi, o boală întâlnită de
obicei la adulți. Consumul mare de aflatoxina, un m ucegai
existent în arahide și porumb, bănuiam a fi cauza a celei
probleme. Aflatoxina a fost definită ca unul dintre cei mai
puternici carcinogeni descoperiți vreodată.
Timp de zece ani ținta noastră principală în Filipi ne a
fost să îmbunătățim alimentația copiilor malnutriți din
rândul săracilor, un proiect finanțat de Agenția pe ntru
Dezvoltare Internațională a SU A. în cele din urmă, am
reușit să întemeiem 110 centre de educație, „prin r esurse
proprii", pe tot cuprinsul țării.
Scopul acestor eforturi în Filipine a fost simplu: să ne
asigurăm că acești copii primesc cât mai multe prot eine cu
putință. Se considera pe scară largă că malnutriția la copii în
lume se datora lipsei proteinelor, în special din p roduse
animale. Universități și guverne de pretutindeni di n lume își

uneau eforturile pentru a ameliora „lipsa de protei ne" din
țările în curs de dezvoltare.
În cadrul acestui proiect am adus la lumină un secr et
bine ascuns. Copiii care beneficiau de o dietă cu c ele mai
multe proteine erau cei mai predispuși a face cance r deficat!
Ei erau copiii din familiile cele mai bogate.
Atunci am remarcat raportul unui studiu făcut în In dia
cu niște descoperiri relevante, foarte incitante. C ercetătorii
indieni studiaseră două grupuri de șobolani. întrLu nui din
grupuri ei au administrat aflatoxina producătoare d e cancer
și apoi leLau oferit o dietă alcătuită din 20% prot eină, un
nivel apropiat de cel pe care majoritatea dintre no i îl
consumăm în vest. în celălalt grup ei au administra t aceeași
cantitate de aflatoxina, dar după aceea iLau hrănit cu o dietă
compusă din doar 5% proteine. în mod incredibil, fi ecare
animal care consumase dieta cu 20% proteine avea do vezi
ale cancerului de ficat, în timp ce nici unul dintr e animalele
care avuseseră parte de dieta cu 5% proteine nu a f ăcut
cancer de ficat. A fost un scor de 100 la 0 care a convins fără
dubii că nutriția este un atu împotriva împotriva
carcinogenilor chimici, chiar și a celor mai putern ici, în lupta
împotriva cancerului.
Aceste informații contraziceau tot ceea ce fusesem
învățat până atunci. Era considerată o erezie a spu ne că
proteina nu este sănătoasă, cu atât mai mult să spu i că ea ar
putea contribui la apariția cancerului. Acesta a co nstituit un
moment de răscruce în cariera mea. A investiga o ch estiune
atât de sensibilă așa de timpuriu în cariera mea nu ar fi fost o
alegere prea înțeleaptă. Punerea sub semnul întrebă rii a
valorii proteinelor și, în general, a alimentelor d e origine
animală, mă expunea riscului de a fi etichetat drep t eretic,
chiar dacă ceea ce susțineam trecea testul „științe i adevărate".
Sunt tipul de om care nu am urmat niciodată orbește
instrucțiunile altora. Când am învățat prima dată s ă mân cai
înhămați sau să duc vite la păscut, să vânez animal e, să
pescuiesc în pârâul nostru sau să lucrez la câmp, a m înțeles
de la începu t că este esențial să gândești tu însu ți. Așa
trebuie să fie. În confruntarea cu problemele de la câmp, eu
trebuia să mă gândesc ce am de făcut în clipa următ oare, să

găsesc o rezolvare. A fost marea mea sală de cursur i unde
am învățat multe, asemeni oricărui copil crescut în trLo
fermă. Acest simțământ de independență nu mLa părăs it nici
în ziua de azi.
Așa că, aflat în fața unei decizii dificile, mLam h otărât
să încep un program de laborator detaliat, care să
investigheze rolul nutriției, în special al protein elor, în
dezvoltarea canceru lu i. împreună cu colegii mei, am fost
atenți în expunerea ipotezelor, riguroși în metodol ogia
noastră și conservatori în interpretarea descoperir ilor. Am
ales să fac aceste cercetări științifice pornind de la temelie,
studiind detaliile biochimice ale formării cancerul ui. Era
important să înțelegem nu doar dacă, ci și în ce fe l ar putea
proteinele să genereze cancerul. A fost cea mai bun ă pornire.
Respectând cu atenție regulile științei adevărate, am putut să
studiez un subiect controversat fără a da naștere l a
răspunsuri de respingere care se ridică de obicei î n cazul
ideilor radicale. în cele din urmă, aceste studii a u devenit
generos finanțate timp de douăzeci și șapte de ani de cele
mai bine văzute și cele mai competitive surse de fi nanțare (în
principal întinatele Naționale de Sănătate (NIH), S ocietatea
Americană pentru studierea Cancerului și Institutul
American pentru studierea Cancerului). Apoi rezulta tele
noastre erau analizate (a doua oară) în vederea pub licării în
multe din cele mai bune reviste științifice.
Ceea ce am descoperit a fost șocant. Dietele cu apo rt
scăzut de proteine inhibau producerea cancerului de către
aflatoxină, indiferent cât de mult carcinogen era a dministrat
acestor animale. După ce procesul de inițiere era r ealizat
complet, dietele cu niveluri scăzute de proteine bl ocau
spectaculos creșterea ulterioară a cancerului. Cu a lte cuvinte,
efectele producătoare de cancer ale acestei substan țe chimice
puternic cancerigene erau reduse la nesemnificativ printrLo
dietă cu aport scăzut de proteine. De fapt, protein ele din
dietă sLau dovedit a fi atât de puternice în efecte le lor încât
noi puteam porni și opri dezvoltarea cancerului pur și
simplu modificând nivelul de proteine consumate.
Mai mult decât atât, cantitățile de proteine admini strate
erau cele pe care noi oamenii le consumăm de obicei . Nu am

folosit niveluri extraordinare, așa cum este adesea cazul în
studiile care se fac cu carcinogenii.

Dar aceasta nu e totul. Am descoperit că nu toate
proteinele aveau acest efect. Care proteină genera cancerul
în mod permanent și puternic? Cazeina, care constit uie până
la 87% din proteina laptelui de vacă, promova toate stadiile
în procesul cancerizării. Și care tip de proteină n u promova
cancer, chiar la un aport ridicat? Proteinele sigur e erau cele
din plante, în speță cele din grâu și soia. Pe măsu ră ce se
creiona acest tablou, a început să pună sub semnul întrebării,
iar apoi săLmi spulbere unele dintre cele mai îndră gite
convingeri pe care le aveam.
Aceste studii pe animale de experiment nu sLau
încheiat atunci. Am continuat și am condus cel mai amplu
studiu cu privire la dietă, stil de viață și boală care sLa făcut
vreodată cu subiecți umani în istoria cercetării bi omedicale.
Aceasta a fost o acțiune comună a Universității Cor neli,
Universității Oxford și a Academiei Chineze de Medi cină
Preventivă. New York Times a numitLo „Marele Premiu al
epidemiologiei". Proiectul a luat în studiu un numă r foarte
mare de boli, factori alimentari și de stil de viaț ă în China
rurală și, mai recent, în Taiwan. Cunoscut mai mult sub
numele de Studiul China, proiectul a produs în cele din
urmă mai mult de 8000 de asocieri semnificative din punct
de vedere statistic între diferiți factori alimen t ari și boală'.
Ceea ce a făcut ca acest proiect să fie cu totul re marcabil
a fost faptul că printre asocierile nenumărate care sunt
relevante în corelația dietăLboală, au fost multe c are au
subliniat același lucru: oamenii care consumă cele mai multe
alimente de origine animală suferă de cele mai mult e boli
cronice. Chiar și un aport relativ mic de alimente de origine
animală a fost asociat cu efecte adverse. Oamenii c are se
hrăneau în cea mai mare parte cu alimente de origin e
vegetală erau cei mai sănătoși și aveau tendința de a nu face
boli cronice. Aceste rezultate nu au putut fi ignor ate. De la
studiile experimentale inițiale pe animale asupra e fectelor
proteinelor de origine animală până la acest studiu uman de
proporții, descoperirile sLau dovedit a fi consecve nte.

Implicațiile asupra sănătății ale consumului de nut rienți de
origine animală sau vegetală erau categoric diferit e.
Nu puteam să mă limitez, și nici nu mLam limitat la
descoperirile făcute prin studiile noastre pe anima le și la
studiul de anvergură făcut pe oameni în China, oric ât de
impresionante ar fi putut fi acestea. Am căutat stu dii ale
altor cercetători și clinicieni. Descoperirile aces tora sLau
dovedit a fi unele din cele mai impresionante desco periri din
ultimii cincizeci de ani.
Aceste descoperiri L cuprinse în Partea a IlLa a vo lumului L
arată că boala de inimă, diabetul și obezitatea pot regresa
printrLo alimentație sănătoasă. Alte cercetări arat ă că diferite
forme de cancer, boli datorate imunității scăzute, sănătatea
oaselor, sănătatea rinichilor, tulburările de veder e și cele
mintale la vârstă înaintată (cum ar fi disfuncția c ognitivă și
boala Alzheimer) sunt în mod categoric influențate de dietă. Și
mai important, dieta care sLa dovedit și de data ac easta în stare
să oprească și/sau să prevină aceste boli este acee ași dietă,
alcătuită din alimente integrale, de origine vegeta lă, ca cea pe
care o dovedisem că promovează o sănătate optimă în
laboratorul meu de cercetare și în Studiul China. D escoperirile,
concluziile au fost aceleași.
Cu toate acestea, în ciuda puterii informațiilor ob ținute, în
ciuda speranței pe care acestea le generează și în ciuda nevoii
urgente de a înțelege nutriția și sănătatea, oameni i sunt încă în
stare de confuzie. Am prieteni cu boli de inimă car e sLau
resemnat și sunt descurajați pentru că se simt domi nați de ceea
ce ei consideră a fi o boală inevitabilă. Am vorbit cu femei care
sunt atât de îngrozite de cancerul de sân încât ar fi gata săLși
extirpe chirurgical sânii, chiar și pe cei ai fiice lor lor, ca și când
aceasta ar fi singura cale de a reduce la minimum r iscul. Cu
privire la sănătatea lor și la ceea ce ar putea fac e pentru a o
proteja, am întâlnit atât de mulți oamenii care au fost aruncați
în tenebrele suferinței, deznădejdii și confuziei.
Americanii sunt în stare de confuzie și vă voi spun e de
ce. Răspunsul, discutat în partea a IVLa, are deLa face cu felul
în care informațiile cu privire la sănătate sunt pr oduse și
controlate, și cu cine controlează aceste activităț i. Pentru că mL
am aflat atât de mult timp în spatele scenelor care produc

informațiile cu privire la sănătate, am putut vedea ce se
petrece cu adevărat acolo și sunt gata să spun lumi i ce este
greșit în sistem. Delimitările dintre guvern, indus trie, știință și
medicină au devenit neclare. Delimitările dintre ob ținerea
unui profit și promovarea sănătății au devenit, de asemenea,
neclare. Problemele cu sistemul nu vin în forma cor upției de
tip Hollywoodian. Ele sunt mult mai subtile, și de aceea cu
mult mai periculoase. Urmarea este o cantitate uria șă de
dezinformare, pentru care consumatorii americani ob ișnuiți
plătesc de două ori. Ei furnizează banii prin taxe pentru
efectuarea cercetărilor, iar apoi plătesc bani pent ru îngrijirea
sănătății lor, pentru aLși trata bolile care de fap t pot fi în mare
măsură prevenite.
Istoria aceasta, pornind de la experiența mea perso nală și
culrrtinând cu o nouă înțelegere a nutriției și a s ănătății,
constituie subiectul acestei cărți. Cu șase ani în urmă am
organizat și predat la Universitatea Corneli un nou curs
opțional numit Nutriție vegetariană. A fost primul curs de
acest fel în campusul unei universități americane ș i a avut mai
mult succes decât miLaș fi putut imagina. Cursul sL a
concentrat asupra valorii pentru sănătate a unei al imentații pe
bază de produse vegetale. După ce miLam petrecut ti mpul la
Institutul Tehnologic din Massachussets și Facultat ea din
Virginia, revenind la Universitatea Corneli în urmă cu 30 de
ani, miLa fost încredințată sarcina de a integra co nceptele și
principiile chimiei, biochimiei, fiziologiei și tox icologiei întrL
un curs de nutriție de nivel superior.
După patru decenii de cercetare științifi că, educație și
implicare în conceperea de strategii la cele mai în alte niveluri
în societatea noastră, simt acum că pot integra în mod adecvat
aceste discipline întrLo prezentare concludentă. Es te ceea ce am
făcut pentru cel mai recent curs al meu. Și mulți d intre
studenții mei îmi spun că viețile lor sLau schimbat în bine spre
sfârșitul semestrului. Este ceea ce intenționez să fac și pentru
dumneavoastră; sper ca și viața dumneavoastră să se schimbe.

PARTEA I
fffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffff f
STUDIUL CHINA

––––––––––––––––– –––––– 1
––––––––––––––––– –––––––
PROBLEME ÎNTÂMPINATE,
SOLUȚII NECESARE
____________________________ __
„Acela care nu cunoaște mâncărurile,
cum ar putea înțelege bolile omului?"

Hipocrate, părintele medicinei (460f357 Î.Hr.)

ÎntrLo dimineață de vis din 1946, când va ra era pe sfârșite
și toamna își intra în drepturi, în ferma familiei mele nu puteai
auzi decât liniște. Nu auzeai nici huruit de mașini , nici zgomot
de avioane pe deasupra capului. Doar liniște. Se au zeau,
desigur, ciripit de păsărele, mugetul vacilor și, d in când în
când, cântecul cocoșilor, dar aceste zgomote nu făc eau decât să
completeze liniștea.
Stând la etajul doi al hambarului nostru, cu ușile acelea
mari maron, larg deschise, îngăduind soarelui să pă trundă, eu
eram la vremea aceea un băiețandru fericit de doisp rezece ani.
Tocmai terminasem de mâncat un mic dejun copios, ca la țară,
alcătuit din ouă, slănină, cârnați, cartofi prăjiți și șuncă alături
de două căni zdravene de lapte de vacă integral. Ma ma mea
gătise acea fantastică mâncare. MiLam ținut pofta î n frâu de Ia
4.30 dimineața, când mă sculasem să mulg vacile împ reună cu
tatăl meu Tom și cu fratele meu Jack.
Tatăl meu, pe atunci în vârstă de patruzeci și cinc i de ani,
stătea alături de mine la soare în liniștea aceea. Deschisese un
sac de douăzeci și cinci de kg cu sămânță de lucern a, deșertase
toate semințele acelea mici pe podeaua de lemn a ha mbarului în
fața noastră. Apoi a deschis o cutie ce conținea un praf negru
fin. Pudra aceea, neLa explicat el, erau bacterii c e aveau să ajute
lucerna să crească. Particulele acelea fine aveau s ă se atașeze de
sămânță și să devină apoi parte a rădăcinilor plant ei ce urma să

crească. Cum nu avea decât doi ani de școală, tatăl meu era
mândru că știa că bacteriile ajutau lucerna să conv ertească
azotul din aer în proteine. Proteinele, ne explica el, erau bune
pentru vaci, care aveau, în cele din urmă, să le mă nânce. Așa că
treaba noastră în dimiLneața aceea era de a amestec a bacteriile
cu semințele de lucerna înainte de a le sădi. Curio s ca
întotdeauna, lLam întrebat pe tata de ce se întâmpl a acel lucru și
în ce fel. El a fost bucuros săLmi explice, iar eu am fost încântat
să ascult explicațiile. Pentru un băiat de fermă ac estea erau
cunoștințe importante.
Șaptesprezece ani mai târziu, în 1963, tatăl meu a avut
primul lui atac de cord. Avea șaizeci și unu de ani . La șaptezeci
de ani a murit din cauza unui al doilea atac corona rian, fatal de
data aceasta. Eram devastat. Tatăl meu, care stătus e cu mine și
cu frații mei atâtea zile în liniștea aceea de țară , învățânduLne
lucruri pe care încă le prețuiesc în viață, nu mai era.
Acum, după ce au trecut decenii în care am făcut st udii
experimentale asupra dietei și sănătății, știu foar te bine că boala
aceea, care miLa ucis tatăl, boala de inimă, poate fi prevenită, și
chiar poate să regreseze. Sănătatea vasculară (a ar terelor și a
inimii) este posibilă și fără a apela la chirurgia riscantă pentru
viață și fără ajutorul medicamentelor potențial let ale. Am aflat
că acest lucru se poate realiza simplu, consumând h rană
potrivită.
Da, hrana pe care o mâncăm ne poate schimba viața. MiL
am petrecut anii carierei cercetând și predând, dez legând
misterul sănătății de care unii au parte iar alții nu, iar acum
sunt cu totul convins că alimentația este cea care determină în
primul rând rezultatul. Aceste informații nu puteau veni întrL
un timp mai potrivit. Sistemul nostru de îngrijire a sănătății
costă prea mult, foarte mulți oameni nu au acces la el, nu
promovează sănătatea și nu previne îmbolnăvirile. A u fost
scrise volume întregi legate de felul în care ar pu tea fi rezolvată
această problemă și, cu toate acestea, progresele a bia dacă se
văd.
BOLNAVI TOȚ I?

Dacă ești un bărbat ce trăiește în SUA, atunci Soci etatea
Americană împotriva Cancerului îți va spune că șans ele tale de

a face cancer sunt de 47%. Dacă ești femeie, stai c eva mai bine,
însă tot există probabilitatea de 38% ca să faci ca ncer. 1
Procentul deceselor prin cancer este unul din cele mai mari din
lume și se tot înrăutățește (graficul 1.1). în ciud a Războiului
împotriva Cancerului ce se duce de treizeci de ani și care a fost
masiv finanțat, progresele făcute sunt atât de mici
Contrar a ceea ce cred mulți, cancerul nu este un
eveniment ce are loc în mod natural. Prin adoptarea unei
alimentații sănătoase și a unui stil de viață sănăt os, se pot
preveni majoritatea cancerelor în Statele Unite. Bă trânețea
poate fi o perioadă liniștită și mulțumită.
Graficul 1.1: Procentul deceselor prin cancer (la 1 00.000 oameni) 1
2501

1972f1974 1992f1994

Cancerul reprezintă însă doar o parte a tabloului m ai
mare al bolii și morții în America. Privind și în a lte direcții,
vedem că în general sănătatea este deficitară. De e xemplu,
devenim cu pași repezi oamenii cei mai grei de pe p ământ.
Americanii supraponderali depășesc în prezent în mo d
Graficul 1.2: Procentul populației obeze 2
1976 f1980 1988 f1994 1999 f2000

semnificativ pe aceia care își păstrează o greutate normală.
Așa cum se vede în graficul 1.2, procentul obezității a crescut
vertiginos în ultimele decenii. 2

Conform Centrului Național pentru Statistici în Săn ătate,
aproape o treime dintre adulții americani de peste douăzeci de
ani sunt obezi! 3 O persoană este considerată obeză atunci când
greutatea sa este cu peste o treime mai mult decât greutatea
normală pe care ar trebui sLo aibă. Tendințe asemăn ătoare,
înspăimântătoare deLa dreptul, au loc la copii, chi ar începând
de la vârsta de doi ani.'

Graficul 1.3: Ce înseamnă obezitatea (ambele sexe)?
Înălțime (cm) Greutate în exces (kg)
150 70
155 74
160 79
165 84
170 89
175 95
180 100
185 105,5

Insă cancerul și obezitatea nu sunt singurele boli ce
aruncă negură asupra sănătății americanului. Diabet ul a
crescut și el în proporții fără precedent. Unul din 13 americani
are acum diabet, iar procentul continuă să crească. Dacă noi
nu acordăm atenție importanței alimentației, milioa ne de
americani vor continua să facă diabet și să sufere consecințele
acestuia, adică orbire, amputare de membre, boli
cardiovasculare, boli de rinichi și moarte prematur ă. în ciuda
acestui lucru, restaurantele fastLfood care servesc alimente
deficitare din punct de vedere nutritiv sunt acum p rezente
aproape în fiecare localitate. Mâncăm mai mult ca n iciodată*
iar graba este prioritară față de calitate. La fel, petrecem mai
mult timp uitânduLne la TV, jucând jocuri video sau folosind

computerul și suntem din ce în ce mai puțin activi din punct
de vedere fizic.
Atât diabetul cât și obezitatea sunt doar niște sim ptome
ale unei sănătăți precare în general. Rareori pot f i regăsite ca
ceva izolat de alte boli și adesea prevestesc alte probleme de
sănătate, mai profunde, mai grave, cum ar fi boli d e inimă,
cancer și atac vascular cerebral. Două din cele mai înspăiL
mântătoare statistici arată că diabetul la persoane le aflate la
vârsta de 30 de ani a crescut cu 70% în mai puțin d e zece ani,
iar procentul obezilor aproape sLa dublat în ultimi i treizeci de
ani. Creșterea cu o viteză incredibilă a acestor bo li „semnal" la
populația de vârstă tânără spre medie prevestește o catastrofă
în ceea ce privește starea sănătății în deceniile c are vor urma.
Poate deveni o povară insuportabilă pentru un siste m de
sănătate care este deja suprasolicitat.

Statistici privind diabetul

Creștere procentuală în incidență între 1990 și 1998 5:
Vârsta 30L39 (70%) • Vârsta 40L49 (40%) • Vârsta 50 L59 (31%)

Procentul de diabetici care nu sunt conștienți de b oala lor 5: 34%

Consecințe ale diabetului 6:
Boli de inimă și accidente vasculare cerebrale; orb ire, boli de rinichi;
tulburări ale sistemului nervos; probleme dentare; amputări de membre.

Costul economic anual al diabetului 7: 98 miliarde USD

Totuși ucigașul cel mai ticălos în cultura noastră nu
este obezitatea, diabetul sau cancerul, ci boala de inimă.
Boala de inimă ucide fiecare al treilea dintre amer icani.

Conform celor susținute de American Heart Associati on
(Asociația Americană pentru Boli de Inimă) peste 60 de
milioane de americani suferă în prezent de o anumit ă formă
de boală cardiovasculară, adică hipertensiune arter ială,
accident vascular cerebral și boli de inimă." Și du mL
neavoastră, ca și mine, ați cunoscut desigur pe cin eva care a
murit de o boală de inimă. însă de la data când a m urit tatăl
meu din cauza unui atac de cord cu peste treizeci d e ani în
urmă, o mulțime de cunoștințe au fost scoase la ive ală
pentru înțelegerea acestei boli. Cea mai spectaculo asă
cercetare recentă arată faptul că boala de inimă po ate fi
prevenită și poate chiar regresa printrLo alimentaț ie
sănătoasă.' 10 Persoanele care nu pot îndeplini activități fizice
obișnuite din cauza unei angine severe, se pot bucu ra de o
viață nouă pur și simplu prin schimbarea alimentați ei.
FolosinduLne de aceste informații cu adevărat revol uționare,
putem învinge în mod colectiv cea mai periculoasă b oală cu
care se confruntă această țară.

STAI PUȚIN… NOI NfAM VRUT
SĂ SE ÎNTÂMPLE ACEST LUCRU!

Cum un număr tot mai mare de americani cad victime
ale bolilor cronice, nădăjduim ca spitalele și doct orii noștri să
facă tot ce pot pentru a ne ajuta. Din nefericire, atât ziarele, cât
și tribunalele sunt pline de relatări și cazuri car e ne spun că
îngrijirea necorespunzătoare a pacienților a deveni t regulă.
Una din vocile cele mai apreciate ce reprezintă
comunitatea medicală, Journal of the American Medic al
Association (Jurnalul Asociației Medicale Americane , JAMA) a

avut recent un articol semnat de Barbara Starfield, doctor în
medicină, care afirmă că eroarea medicului, eroarea în ce
privește medicația și efectele adverse ale medicame ntelor sau
actelor chirurgicale ucid în fiecare an 225.400 per soane (tabelul
1.5)". Aceasta face ca sistemul american de îngriji re a sănătății

Tabe;ul 1.4 Cauzele principale ale deceselor

Cauza mortii Decese
Boli de inimă 710.760
Cancere (neoplasme maligne) 553.091
îngrijire medicală" 225.400
Accident v ascular cerebral (boli
cerebrovasculare) 167.661
Boli cronice respiratorii severe 122.009
Accidente 97.900
Diabet zaharat 69.301
Gripă și pneumonie 65.313
Boala Alzheimer 49.558

Tabelul 1,5fDecese din cauza sistemului precar de î ngrijire a
sănătății"

Numarul de americani ce mor anual din cauza:
Erorilor de medicație" 7.400
Actelor chirurgicale nenecesare 14 12.000
Altor erori spitalicești ce ar putea fi
prevenite" 20.000
Infecțiilor spitalicești" 80.000
Efectelor adverse ale
medicamentelor " 106.000

să constituie a treia cauză de moarte în Statele Un ite, depășit
fiind doar de cancer și bolile de inimă (tabelul 1. 4)".

Ultima și cea mai numeroasă categorie de decese din
această grupă este alcătuită din pacienți spitaliza ți care mor

din cauza „efectelor nocive, neintenționate și nedo rite ale
medicamentelor" 15 ce se produc la doze normale. 16 Chiar și în
cazul utilizării de medicamente aprobate și procede e corecte
de administrare a medica ției, peste o sută de mii de persoane
mor în fiecare an din cauza reacțiilor neintenționate ale
„medicamentului" care este administrat pentru a le revigora
sănătatea. 15 In paranteză fie spus, același raport, care a
rezumat și analizat treizeci și nouă de studii sepa rate, a scos la
iveală că aproape 7% (unul din cincisprezece) din t oți pacienții
spitalizați au avut o reacție adversă gravă la medi camentele
prescrise, care „a necesitat spitalizare, spitaliza re prelungită și
a avut ca urmare invaliditate sau sLa sfârșit prin moarte" .*
Aici este vorba de oameni care au luat medicamentel e ce li sL
au prescris, și nu sunt incluse zecile de mii de pe rsoane care
suferă de pe urma administrării și utilizării incor ecte a acestor
medicamente. Și, de asemenea nu sunt incluse incide ntele care
au loc ca urmare a efectelor adverse ale unor medic amente
care conțin înscris pe prospect „posibile" efecte a dverse, sau
cazurile când medicamentele nu își îndeplinesc obie ctivul
propus. Cu alte cuvinte, unul din cincisprezece ar trebui privit
ca un procent moderat.
Dacă nutriția ar fi mai bine înțeleasă și d acă prevenirea și
tratamentele naturale ar fi mai mult acceptate de c ătre
comunitatea medicală, nu am mai introduce atât de m ulte
medicamente toxice, potențial letale, în corpurile noastre întrL
un stadiu avansat de boală. NLam mai căuta cu atâta frenezie
noi medicamente care să tempereze simptomele, dar c are
adesea nu fac nimic pentru a îndepărta cauzele fund amentale
ale bolilor noastre. Nu neLam mai cheltui banii pen tru
cercetarea, patentarea și comercializarea de medica mente
„pilule magice" care, cel mai adesea, adaugă noi pr obleme
sănătății noastre. Actualul sistem de îngrijire a s ănătății nu
este la înălțimea promisiunilor făcute. A sosit tim pul să ne
schimbăm mentalitatea, să ne îndreptăm gândirea spr e o
perspectivă mai largă asupra sănătății, una care să cuprindă
înțelegerea și utilizarea corespunzătoare a aliment ației
sănătoase.

Când privesc înapoi la ceea ce am aflat, sunt îngro zit de
cât de prematur mor americanii, în ce chinuri, și c ât de scump
costă totul.

UN MORMÂNT COSTISITOR

Noi plătim pentru sănătatea noastră mai mult decât
oricare altă țară din lume (vezi graficul 1.6).
În 1997 am cheltuit peste o mie de mili arde de dolari
pentru îngrijirea sănătății. 17 De fapt, costul „sănătății" noastre
a urcat atât de mult, ieșind de sub control, astfel încât Health
Care FinancingAdministration (Administrația ce Fina nțează
îngrijirea Sănătății) a prezis că în anul 2030 sist emul nostru va
ajunge să coste 16 mii de miliarde de dolari. 17 Costurile au
depășit atât de mult inflația încât noi cheltuim ac um unul din
fiecare al șaptelea dolar pe care îl produce econom ia, pentru
îngrijirea sănătății (graficul 1.7). Am asistat la o creștere de
aproape 300% a cheltuielilor, ca procent din Produs ul Intern
Brut, în mai puțin de patruzeci de ani! Ce se cumpă ră cu
finanțele în plus? Generează acestea sănătate? Eu s pun că nu
și foarte mulți comentatori serioși sunt de acord c u aceasta.
Recent, a fost investigată starea de sănătate a pop ulației
din 12 țări printre care SUA, Canada, Australia și mai multe
țări vestLeuropene, pe baza a șaisprezece indicator i ai
eficienței îngrijirii sănătății. 1' Alte țări cheltuiesc, în medie,
doar aproximativ jumătate din cât cheltuiesc SUA pe ntru
îngrijirea sănătății pe cap de locuitor. Nu ar fi l ogic atunci ca
să ne așteptăm ca sistemul nostru să se situeze mai sus decât
al lor? Din nefericire însă, între aceste douăsprez ece țări,
sistemul din SUA se află constant printre ultimii p erformeri. 11
întrLo analiză separată, Organizația Mondială a Săn ătății a
situat SUA pe locul treizeci și șapte în lume în ce ea ce privește
performanțele sistemului de îngrijrie a sănătății. 20 Este clar că
sistemul nostru de îngrijire a sănătății nu este ce l mai bun din
lume, chiar dacă noi cheltuim, categoric, cei mai m ulți bani în
direcția aceasta.

Graficul 1.6: Cheltuieli pentru îngrijirea sănătăți i pe persoană, USD, în 1997 17

Prea adesea, în SUA, deciziile medicului cu privire la
tratament se iau cu gândul mai degrabă la bani decâ t la
sănătate. Consecințele nedeținerii de asigurare de sănătate
presupun că nu au fost niciodată mai înspăimântătoa re ca
acum, și aproape 44 de milioane de americani nu sun t
asigurați. 21 Pentru mine este inacceptabil că noi cheltuim mai
mulți bani pentru îngrijirea sănătății decât orice altă țară de pe
planeta asta, și cu toate acestea avem zeci de mili oane de
oameni care nu au acces la îngrijiri medicale de ba ză.

Privit din trei perspective: prevalenta bol ii, eficacitatea
îngrijirii medicale și costurile economice, noi ave m un sistem
medical profund afectat. Insă eu nu judec această p roblemă
întrLun mod simplist, doar relatând niște cifre și statistici.
Mulți dintre noi am petrecut perioade de timp îngro zitoare în
spitale sau sanatorii privind cum cineva drag nouă sfârșește
răpus de boală. Poate chiar voi înșivă ați fost pac ienți și știți pe
proprie piele cât de deficitar funcționează adesea acest sistem.
Nu este paradoxal că sistemul care se așteaptă să n e vindece,
prea adesea ne face rău?

ACȚIONÂND PENTRU A DIMINUA CONFUZIA

Poporul american trebuie să cunoască adevărul. Oame nii
trebuie să știe ce am descoperit noi prin cercetări le făcute.
Oamenii trebuie să știe de ce suntem bolnavi fără s ă fie nevoie,
de ce atât de mulți dintre noi mor de timpuriu în c iuda
miliardelor pe care le cheltuim pe cercetare. Ironi a constă în
faptul că soluția este simplă și necostisitoare. Ră spunsul la
criza sănătății americanului este hrana pe care fie care dintre
noi alegem să o punem în gura noastră în fiecare zi . Da, este
așa de simplu precum vedeți.
Deși majoritatea dintre noi socotim că suntem bine
informați în ce privește nutriția, adevărul este că nu suntem.
Tendința noastră este să încercăm diete care de car e mai
capricioase, mai excentrice. Desconsiderăm grăsimil e saturate,
untul sau carbohidrații, iar apoi luăm suplimente c u vitamina
E, calciu, aspirină sau zinc, și ne concentrăm ener giile și
eforturile spre componente nutritive pe care le con siderăm
super remedii, ca și cum acest lucru ar descătușa s ecretele
sănătății. Mult prea adesea imaginația depășește în importanță
faptele reale. Poate vă amintiți mania dietei pe ba ză de
proteine ce a cuprins țara în ultima parte a anilor 70.
Promisiunea era că puteai pierde în greutate înlocu ind
mâncarea cu un amestec de proteine. La foarte scurt timp,
aproape 60 de femei au murit din cauza acestei diet e. Mai
recent, milioane de persoane au adoptat diete bogat e în

proteine, bogate în grăsimi, pe baza unor cărți de felul Dr.
Atkins New Diet Revolution (Noua revoluție în dietă a dr.
Atkins), Protein Power (Puterea proteinelor) și The South
Beach Diet (Dieta plajei de sud). Există tot mai mu lte dovezi că
aceste diete maniace moderne, pe bază de proteine, continuă
să genereze multe probleme de sănătate, foarte peri culoase.
Ceea ce nu cunoaștem L ceea ce nu înțelegem Lîn cee a ce
privește nutriția, ne poate face rău.
MLam luptat cu această confuzie publică mai mult de
două decenii. în 1988 am fost invitat în fața Comit etului de
Afaceri Guvernamentale al Senatului SUA, prezidat d e
senatorul John Glenn, să îmi expun punctul de veder e legat de
confuzia publică în privința dietei și nutriției. D upă ce am
examinat această chestiune, înainte și după acea mă rturie pe
care am datLo acolo, pot declara cu toată convinger ea că una
din cauzele majore ale confuziei este aceasta: mult prea adesea
noi, oamenii de știință, ne concentrăm asupra detal iilor în
timp ce ignorăm contextul mai larg. De exemplu, ne
îndreptăm eforturile și speranțele asupra unui sing ur nutrient,
fie că este vorba de vitamina A pentru a preveni ca ncerul, sau
vitamina E pentru a preveni atacul de cord. Noi
suprasimplificăm și desconsiderăm infinita complexi tate a
naturii. Adesea, investigarea minuțioasă a particul elor bioL
chimice din alimente și încercarea de a extrapola c oncluzii la
scară mai largă cu privire la dietă și sănătate con duc la
rezultate contradictorii. Iar rezultatele contraLdi ctorii duc la
confuzie în lumea științifică și a celor ce fac pol iticile, precum
și la un public din ce în ce mai confuz.

O ALTFEL DE REȚETĂ MEDICALĂ

Majoritatea autorilor de bestLsellers în „ nutriție" pretind
că sunt cercetători, însă eu nu sunt convins că „ce rcetarea" lor
are în vedere o experimentare originală, desfășurat ă cu
profesionalism. Adică, ei nu au proiectat și nu au condus
studii care să fie urmărite de colegi cercetători ș tiințifici. Ei nu

publică, sau publică foarte puțin, în reviste corec tate din punct
de vedere științific de colegi deLai lor, de acelaș i rang cu ei; în
realitate nu au educație oficială în știința nutriț iei; ei nu
aparțin unor societăți profesionale de cercetare; e i nu au fost,
la rândul lor, revizori științifici ai unor colegi deLai lor de
același rang cu ei. Cu toate acestea, adesea ei dez voltă proiecte
și produse foarte rentabile, care le aduc mulți ban i în
buzunare, în timp ce lasă cititorul cu o modă alime ntară
efemeră și nefolositoare.
Dacă vă sunt familiare cărțile de „sănăta te" de la
magazinul din colț, cu siguranță că ați auzit de Dr . Atkins
New Diet Revolution (Noua revoluție în dietă a dr. Atkins),
The South Beach Diet (Dieta plajei de sud), Sugar B usters
(Senzație în privința zahărului), The Zone or Eat R ightfor
Your Type (Zona sau Mănâncă în funcție de tipul tău ). Aceste
cărți au făcut informațiile despre sănătate cât mai confuze, mai
dificile de înțeles și, în final nesigure și luneco ase. Dacă nu ești
obosit, constipat sau lihnit de foame în urma acest or planuri
rapide, capul tău este amețit după ce ai tot număra t calorii și
ai măsurat grame de carbohiLdrați, proteine și grăs imi. Care e
problema reală, de fapt? Grăsimile? Hidrații de car bon? Care
este procentul de nutrienți care te va face să slăb ești cel mai
mult? Sunt legumele crucifere bune pentru grupa mea
sanguină? Sunt bune suplimentele pe care le iau? Câ t de multă
vitamina C am nevoie zilnic? Cum stau cu cetonele? De câte
grame de proteine am nevoie?
Ați prins ideea. Aici nu este vorba de sănătate. Ac estea
sunt diete de dragul modei, care preiau ceea ce est e cel mai
rău în medicină, știință și canalele media populare .
Dacă te interesează doar un meniu pentru două
săptămâni, ca să slăbești, atunci această carte nu este pentru
tine. Eu fac apel la inteligența ta, nu la capacita tea ta de a

urma o rețetă sau un meniu. Eu doresc să îți ofer o cale mai
profundă și mai benefică de aLți privi sănătatea. A m o rețetă
medicală cu rezultate maxime în ceea ce privește să nătatea,
care este simplă, ușor de urmat și oferă mai multe beneficii
decât orice medicamente sau intervenții chirurgical e, și nu are
nici un fel de efecte secundare. Această recomandar e nu e
doar un meniu; nu necesită diagrame cu cantități zi lnice sau
numărarea de calorii; și nu a fost concepută pentru a sluji
intereselor mele financiare. Și, cel mai important, dovezile care
o susțin sunt copleșitoare. Ea constă în schimbarea felului în
care te alimentezi și sănătatea extraordinară care va urma.
Așadar, care este rețeta mea în vederea une i sănătăți mai
bune? Pe scurt, este vorba despre afirmarea multipl elor
beneficii obținute prin folosirea unei alimentații de origine
vegetală, și evidențierea pericolelor pentru sănăta te,
insuficient conștientizate, ce provin din folosirea unor
alimente de origine animală, incluzând toate tipuri le de carne,
produse lactate și ouă. Nu am pornit de la idei pre concepute,
filozofice sau de altă natură, pentru a dovedi valo area dietei
de origine vegetală. Am început tocmai la capătul o pus al
spectrului: ca fermier, mare iubitor de carne și la ctate în viața
mea personală, și ca un om de știință din interioru l
„sistemului" în viața mea profesională. Obișnuiam c hiar să
deplâng vederile vegetarienilor în timp ce predam s tudenților
biochimie nutrițională.
Unicul meu interes din prezent este acela de a expl ica
temelia științifică pentru vederile mele în modul c el mai clar
cu putință. Schimbarea obiceiurilor alimentare are loc, și
acestea sunt menținute, numai atunci când oamenii c red
dovezile și experimentează beneficiile. Oamenii dec id ce să
mănânce din multe motive, considerentele privind să nătatea
lor reprezentând doar unul dintre ele. Intenția mea este de a
prezenta doar dovezile științifice întrLo formă car e să poată fi
înțeleasă. Restul depinde de dumneavoastră.
Baza științifică pentru vederile mele este în mare parte
pragmatică, obținută prin observație și evaluare. N u este
iluzorie, ipotetică sau anecdotică; ea rezultă din descoperiri
provenite din cercetări științifice legitime. Este un tip de știință
susținut la origine acum 2400 de ani de părintele m edicinei,

Hipocrate, care a spus: „Există, întrLadevăr, două lucruri: să
știi și să crezi că știi. A ști înseamnă știință. A crede că știi este
ignoranță". Planul meu este să vă arăt ceea ce am a juns să știu.
Multe din dovezile mele provin din studii asupra
oamenilor făcute de mine însumi, de studenții și co legii din
grupul meu de cercetare. Aceste studii au fost dive rse atât ca
proiect, cât și ca scop. Ele au cuprins investigare a cancerului
de ficat la copii din Filipine și consumul de către aceștia a unei
toxine de mucegai, aflatoxina 22,23 ; un program național ce avea
în vedere centre de nutriție pentru copiii preșcola ri malnutriți
din Filipine 24 ; un studiu asupra factorilor alimentari care
afectează densitatea osoasă și osteoporoza efectuat pe 800 de
femei din China 25 "27 ; un studiu asupra biomarkerilor care
caracterizează apariția cancerului de sân 28,29 ; și un studiu
național, vast, al factorilor alimentari și de stil de viață asociați
cu mortalitatea determinată de diferite boli, efect uat în 170 de
sate din China continentală și Taiwan (cunoscut în general ca
The China Study L Studiul China). 30 "33
Aceste studii, foarte diverse ca scop, sLau ocupat de boli
despre care se considera că sunt legate de variate obiceiuri
alimentare, oferind astfel posibilitatea de a inves tiga relația
dintre alimentație și boală în mod cuprinzător. Stu diul China,
pe care lLam condus personal, a început în 1983 și este încă în
desfășurare.
Pe lângă aceste studii făcute asupra oam enilor, am
continuat un program de cercetare de laborator pe p erioada a
douăzeci și șapte de ani, efectuând studii pe anima le de
laborator. începute la sfârșitul anilor '60, aceste cercetări
finanțate de Institutele Naționale pentru Sănătate au investigat
în profunzime legătura dintre alimentație și cancer .
Descoperirile noastre, care au fost publicate în re viste de cea
mai înaltă calitate științifică, au adus în discuți e mecanismele
fundamentale de producere a cancerului.
Când toate acestea au fost zise și făcute, colegii mei și cu
mine am fost onorați primind un total de șaptezeci și patru de
ani de finanțare subvenționată. Cu alte cuvinte, de oarece noi
desfășuram mai mult decât un singur program de cerc etare în
același timp, împreună am adunat echivalentul a șap tezeci și
patru de ani de cercetare subvenționată în mai puți n de

treizeci și cinci de ani. în cadrul acestor cercetă ri, eu am fost
autorul sau coautorul a peste 350 de articole știin țifice. Mie,
studenților și colegilor mei, neLau fost acordate n umeroase
premii pentru această lungă serie de studii și publ icații. Ele au
cuprins, printre altele, premiul din 1998 al Instit utului
American de Cercetare asupra Cancerului „ca recunoa ștere a
unei activități remarcabile prin importanța realiză rilor în
cercetarea științifică… în dietă, nutriție și can cer", un premiu
din 1998 al revistei Seif (Șinele) ca fiind între „ Primii 25 care
au influențat alimentația" și premiul din 2004, Bur ton Kallman
Scientific, oferit de Asociația pentru Nutriție și Alimente
Naturale. Mai mult decât atât, invitații de a confe renția la
instituții de cercetare și medicale din peste 40 de state și multe
țări străine au atestat interesul manifestat pentru aceste
descoperiri din partea comunităților profesionale. Prezența
mea în fața unor comitete din cadrul congresului sa u comitete
federale și agenții ale statului au indicat de asem enea un
interes public substanțial față de descoperirile no astre. Printre
activitățile publice amintim interviuri în programu l McNeilL
Lehrer News Hour, în cel puțin alte douăzeci și cin ci de
programe TV, relatări în forma unor scurte rezumate în USA
Today, The New York Times și Saturday Evening Post, și
numeroase documentare TV pentru care sLa făcut mult ă
publicitate.

PROMISIUNEA PENTRU
VIITO R

Prin toate acestea, am ajuns să îmi dau s eama că
beneficiile unei alimentații de origine vegetală su nt cu mult
mai diverse și mai impresionante decât ale oricărui
medicament sau act chirurgical folosit în practica medicală.
Bolile de inimă, cancerele, diabetul, accidentele v asculare
cerebrale, artritele, cataractele, boala Alzheimer, impotența și
tot felul de alte boli cronice pot fi în mare măsur ă prevenite.
Aceste boli, care survin o dată cu îmbătrânirea și degenerarea
țesuturilor, ne ucid pe majoritatea dintre noi înai nte de vreme.

Pe lângă aceasta, există astăzi dovezi impresionant e care
arată că bolile de inimă în stare avansată, cancere le relativ
avansate de anumite tipuri, diabetul și câteva alte boli
degenerative pot regresa prin alimentație. îmi aduc aminte, de
exemplu, când superiorii mei au acceptat șovăitor d ovezile că
nutriția este în stare să prevină boala de inimă, d ar au negat cu
vehemență capacitatea acesteia de a face ca o aseme nea boală
să regreseze când este deja în stare avansată. însă dovezile nu
mai pot fi ignorate. Aceia dintre oamenii de științ ă și medicii
care își închid mintea față de această idee sunt ma i mult decât
încăpățânați; ei sunt iresponsabili.
Unul din cele mai captivante beneficii ale alimenta ției
sănătoase este prevenirea bolilor despre care se cr edea că au
cauze genetice. Acum noi știm că putem evita în mar e măsură
aceste boli „genetice" chiar dacă avem gena (sau ge nele) care
poartă responsabilitatea pentru boală. însă finanța rea
cercetărilor genetice continuă să crească vertigino s cu speranța
că anumite gene specifice sunt responsabile pentru anumite
boli, în speranța că vom fi în stare, cumva, să „sc oatem din
circuit" aceste gene amenințătoare. Programe de PR ale unor
companii de medicamente prescriu acum un viitor în care
fiecare dintre noi va deține un card personal care va cataloga
toate genele noastre bune și rele. Utilizând acest card, după
părerea lor, vom merge la doctor iar acesta ne va p rescrie o
singură pilulă care să ne suprime genele rele. Am c onvingerea
fermă că aceste minuni nu se vor întâmpla niciodată , sau, dacă
vor fi încercate, ele vor avea consecințe grave, ne intenționate.
Nutrirea unor astfel de vise futuriste, halucinante , estompează
soluțiile pe care ni le putem permite, pentru sănăt atea noastră:
soluții bazate pe o alimentație potrivită.
Eu am demonstrat în laboratorul meu, pe animale de
experiment, că dezvoltarea cancerului poate fi porn ită și oprită
prin nutriție, în ciuda unor predispoziții genetice foarte
puternice. Noi am studiat aceste efecte foarte în d etaliu și am
publicat descoperirile noastre în cele mai bune rev iste
științifice. Așa cum veți vedea mai târziu, aceste descoperiri
sunt cu totul surprinzătoare, și aceleași efecte au fost indicate
iar și iar la oameni.

A te hrăni corespunzător nu doar că previne boala, dar și
generează sănătate și un simțământ de bine, atât fi zic cât și
mintal. Câțiva atleți de clasă, cum ar fi alergător ul Dave Scott,
starurile de pistă Cari Lewis și Edwin Moses, marea tenismenă
Martina Navratilova, campionul mondial la lupte Chr is
Campbell (nu miLe rudă) și maratonista de 68 de ani Ruth
Heindrich au descoperit că printrLo alimentație săr acă în
grăsimi, de origine vegetală, au fost conduși în mo d
semnificativ spre performanță. în laborator, am hră nit
șobolani de experiment cu o dietă similară alimenta ției
americanului de rând bogată în proteine animale L ș i iLam
comparat apoi cu alți șobolani pe care iLam hrănit cu o dietă
săracă în proteine de origine animală. Ghiciți ce s La întâmplat
când ambele grupe de șobolani au avut ocazia să urc e pe roțile
dispozitivului de testare? Cei hrăniți cu o dietă s ăracă în
proteine de origine animală au reușit cu mult mai m ult și nu
au fost așa de obosiți în comparație cu cei cu o di etă
asemănătoare nouă. Același efect a fost observat și de acești
atleți campioni.
Astfel de lucruri nu ar trebui să constituie vești noi
pentru sistemul medical. Cu un secol în urmă, profe sorul
Russell Chittenden, un renumit cercetător în nutriț ie de Ia
Școala Medicală a Universității Yale, a investigat dacă
folosirea unei diete cu alimente de origine vegetal ă afectează
capacitățile fizice ale studenților. 34 '" El împreună cu câțiva
studenți din facultate sLau hrănit cu o alimentație de origine
vegetală și apoi șiLau testat performanța fizică. A u obținut
aceleași rezultate ca și noi cu șobolanii noștri, a proape un
secol mai târziu L și acestea au fost la fel de spe ctaculoase.
Apoi mai este și problema dependenței noa stre excesive
de medicamente și chirurgie pentru a ne păstra sănă tatea. în
cea mai simplă formă, o alimentație sănătoasă va în depărta în
mare măsură costurile enorme ale folosirii medicame ntelor, și
de asemenea va preveni efectele lor secundare. Puți ni oameni
vor mai trebui să ducă o bătălie îndelungată, costi sitoare cu
bolile cronice în spitale, în ultimii lor ani de vi ață. Costurile
pentru îngrijirea sănătății vor scădea, iar greșeli le medicale
vor descrește la fel ca și decesele premature. în e sență,

sistemul nostru de îngrijire a sănătății va proteja și promova în
cele din urmă sănătatea noastră, așa cum îi este me nirea.

ÎNCEPUTURI SIMPLE

Privind înapoi, mă gândesc adesea la via ța de la fermă
și la căile multiple în care ea miLa modelat gândir ea. Familia
mea era cufundată în natură tot timpul. Vara, de la răsăritul
soarelui până la apusul lui eram afară sădind și cu legând
recolta și având grijă de animale. Mama mea avea ce a mai
grozavă grădină din acea parte a țării și muncea di n greu, zi
de zi, pentru a hrăni bine familia cu mâncare proas pătă,
produsă în întregime în ferma noastră.
Călătoria pe care am făcutLo a fost uluitoare, vă a sigur.
Eram continuu surprins de ceea ce descopeream. MiLa ș dori
mult ca familia mea și mulți din jurul nostru să fi putut
beneficia atunci, la jumătatea secolului XX, de inf ormațiile pe
care noi le avem acum cu privire la alimentație și sănătate.
Dacă leLam fi avut, tatăl meu șiLar fi putut preven i boala de
inimă, sau poate chiar să o facă să regreseze. El l Lar fi putut
vedea pe fiul meu cel mic, care îi poartă numele și care este
colaboratorul meu la această carte. El ar fi putut trăi mai mulți
ani și beneficia de o viață de o calitate mai bună.
Călătoria mea în știință în cursul ultimi lor 40 de ani mLa
convins că acum este mai urgent ca niciodată să ară tăm
oamenilor felul în care pot evita aceste tragedii. Dovezile
științifice există și trebuie făcute cunoscute. Nu putem lăsa
această stare de lucruri să continue fără a fi cont estată,
asistând cum cei dragi ai noștri suferă gratuit. Es te timpul să
luăm poziție, să punem capăt acestei stări existent e și să
devenim responsabili în ce privește sănătatea noast ră.

LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL 2
LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL
UN TEMPLU AL PROTEINELOR _________________________________

Întreaga mea carieră profesională în cercetarea
biomedicală sLa concentrat asupra proteinelor. Ca o lesă
invizibilă, proteinele mă ancorau pe oriunde mă duc eam, de la
studiile de bază din laborator până la programele p ractice de
hrănire a copiilor malnutriți din Filipine, și până în camerele
de consiliu ale guvernului unde se puneau la cale p oliticile
noastre naționale cu privire la sănătate. Proteinel e, adesea
tratate cu o considerație neîntrecută, constituie f irul comun ce
face legătura între cunoștințele trecute și prezent e cu privire la
nutriție.
Povestea proteinelor ține în parte de știință, în p arte de
cultură, dar conține și suficientă mitologie. îmi a mintesc
cuvintele lui Goethe, pentru prima dată aduse în at enția mea
de către prietenul meu Howard Lyman, un conferenția r
proeminent, autor și el, și fost proprietar al unei ferme de vite:
„Ne pricepem de minune să ascundem acele lucruri ca re se
află cel mai la vedere". Nimic nu a fost atât de bi ne tăinuit ca
povestea nerostită a proteinelor. Direct sau indire ct, doctrina
care înconjoară proteinele dezaprobă, aduce reproșu ri și
călăuzește aproape fiecare gând pe care îl avem în cercetarea
biomedicală.
Încă de la descoperirea, în anul 1839, a a cestor particule
chimice ce conțin azot, de către chimistul olandez Gerhard
Mulder, proteinele au fost considerate ca fiind cel e mai sacre
dintre toți nutrienții. Cuvântul proteină provine d in cuvântul
grecesc proteios, care înseamnă „ de primă importan ță".
În secolul al xlxLlea cuvântul proteină era sinonim cu
carne și această conexiune neLa urmărit mai bine de o sută de
ani. Mulți oameni pun încă semnul egal între protei ne și hrana
de origine animală. Dacă ar fi să spuneți primul cu vânt care vă
vine în minte atunci când rostiți cuvântul proteine , e posibil să

spuneți carne de vacă. Dacă ați făcutLo, nu sunteți singura
persoană.

În ceea ce privește multe din întrebările de bază c u
privire la proteine, domnește confuzia:

• Care sunt sursele potrivite de proteine?
• Câte proteine ar trebui să consumăm?
• Sunt proteinele de origine vegetală la fel de bune ca cele de
origine animală?
• Este necesar să combinăm anumite alimente de origin e
vegetală pentru a obține proteine complete?
• Este recomandat să luăm proteine sub formă de pulbe re sau
suplimente cu aminoacizi, în special când este vorb a de cineva
care face mișcare fizică viguroasă sau sport?
• Cine vrea să aibă mușchi puternici trebuie să ia su plimente
proteice?
• Unele proteine sunt considerate de calitate bună, a ltele de
calitate mai slabă; ce înseamnă aceasta?
• Din ce obțin vegetarienii proteinele?
• Copiii vegetarieni pot crește corespunzător și fără aport de
proteine de origine animală?

La baza multora din aceste întrebări și preocupări
comune stă convingerea următoare: carnea este prote ină, iar
proteina este carne. Această convingere provine din faptul că
„sufletul" alimentelor de origine animală este prot eina. Din
multe produse de carne sau produse lactate putem în depărta
grăsimea, însă ceea ce rămâne este tot carne și pro duse lactate.
Facem acest lucru mereu, și ceea ce avem este o car ne cât mai
macră și lapte smântânit. însă dacă îndepărtăm prot einele din
alimentele de origine animală, nu ne rămâne nimic c are să
semene cu originalul. O fleică neproteică, de pildă , ar fi doar o
băltoacă de apă, grăsime și o cantitate mică de vit amine și
minerale. Cine ar mânca așa ceva? Pe scurt, dacă vr em ca un
aliment să fie recunoscut ca aliment de origine ani mală, atunci
el trebuie să conțină proteine. Proteinele constitu ie elementul
de bază al alimentelor de origine animală.

Primii savanți, cum ar fi Cari Voit (1831L1908), un
renumit cercetător german, au fost promotori fideli ai
proteinelor. Voit a descoperit că „omul" are nevoie de doar
48,5 g pe zi, însă cu toate acestea el a recomandat o cantitate
foarte mare, și anume de 118 grame pe zi, din cauza
influențelor culturale ale vremii. Proteina însemna carne, și
toată lumea aspira la a avea carne pe masă, așa cum noi
aspirăm să avem case mai mari și mașini mai rapide. Voit a
intuit că nu poți avea prea mult dintrLun lucru bun .
Voit a continuat să fie mentorul mai multor cercetă tori
renumiți de la începutul secolului XX, printre care Max
Rubner (1854L1932) și W. O. Atwater (1844L1907). Am ândoi
acești studenți au urmat sfaturile profeso rului lo r. Rubner a
afirmat că aportul de proteine, adică de carne, con stituia un
simbol al civilizației în sine: „o porție mare de p roteine este
dreptul unui om civilizat". Atwater a mers mai depa rte și a
organizat primul laborator de nutriție din cadrul
Departamentului pentru Agricultură al Statelor Unit e (USDA).
Ca director al USDA, el a recomandat 125 grame pe z i (acum
sunt recomandate doar 55 grame pe zi). Mai târziu v om vedea
cât de important a fost acest precedent pentru acea stă agenție
guvernamentală.
O influență culturală a ajuns să fie puternic apăra tă. Dacă
erai civilizat, mâneai multe proteine. Dacă erai bo gat, mâneai
carne, iar dacă erai sărac mâneai în principal alim ente
vegetale, cum ar fi cartofii și pâinea. Clasele de jos erau
considerate de unii ca fiind leneșe și neputincioas e din cauză
că nu mâncau suficientă came, adică proteină. Eliti smul și
aroganța dominau în mare parte domeniul nutriției a flat la
începuturile sale în secolul al XlXLlea. întregul c oncept, cu cât
mai mult cu atât mai bine, mai civilizat și poate c hiar și mai
spiritual, pătrundea în aproape fiecare gând cu ref erire la
proteine.
Major McCay, un renumit medic englez de la începutu l
secolului XX, neLa oferit unul din cele mai neferic ite spectacole
în cadrul acestei istorii. Medicul McCay se afla în India anului
1912, pe când aceasta era o colonie engleză, pentru a identifica
bărbați buni luptători din triburile indiene. Print re alte lucruri,

el susținea că oamenii care consumau mai puține pro teine
erau „slabi din punct de vedere fizic și că o lipsă evidentă de
bărbăție era tot ceea ce se putea aștepta de la ei" .

INSISTENȚA/URGENȚA ÎN VEDEREA CALITĂȚII

Proteinele, grăsimile, hidrații de carbon și alcool ul
furnizează practic toate caloriile pe care le consu măm.
Grăsimile, hidrații de carbon și proteinele, ca mac ronutrienți,
constituie cea mai mare parte a hranei, pe lângă ap ă, restul
fiind cantități foarte mici de vitamine și minerale , ce constituie
micronutrienți. Cantitățile de /mcronutrienți neces are pentru
o sănătate optimă sunt minuscule (miligrame până la
micrograme).
Proteinele, cele mai sacre dintre toți nutrienții, sunt
componente vitale pentru organismul nostru și exist ă în sute
de mii de variante. Ele funcționează ca enzime, hor moni, țesut
structural și molecule de transport iar toate acest ea fac ca viața
să fie posibilă. Proteinele sunt alcătuite ca lanțu ri de sute și mii
de aminoacizi care, la rândul lor, sunt de cincispr ezece până la
douăzeci de tipuri, în funcție de felul cum sunt so cotiți.
Proteinele se uzează în mod regulat și trebuie să f ie înlocuite.
Acest lucru se realizează consumând alimente care c onțin
proteine. Când sunt digerate, aceste proteine oferă o nouă
aprovizionare cu cărămizi L aminoacizi, ce vor fi u tilizate în
producerea de proteine noi, înlocuitoare a celor uz ate. Se
spune că proteinele din diferite alimente au calită ți diferite, în
funcție de felul în care furnizează aminoacizii nec esari utilizați
pentru a înlocui proteinele din organismul nostru.
Acest proces de dezasamblare și reasamblare a
aminoacizilor din proteine este ca și când cineva n eLar da un
șir de mărgele multicolore pentru a înlocui un vech i șir de
mărgele pe care lLam pierdut. Totuși, mărgelele col orate din
șirul nostru nu se află în aceeași ordine ca în cel pe care lLam
pierdut. Așa că rupem șirul și adunăm mărgelele. Ap oi
reconstruim șirul nostru astfel ca mărgelele colora te să fie în
aceeași ordine ca în cel pe care lLam pierdut. Dar, dacă ne
lipsesc, de exemplu, mărgelele de culoare albastră, refacerea

noului șir este încetinită sau chiar oprită până câ nd facem rost
de mărgele albastre. La fel stau lucrurile și atunc i când trebuie
refăcute noi țesuturi din proteine care să corespun dă cu
proteinele noastre care sLau uzat.
Aproximativ opt aminoacizi („mărgele colorate") car e
sunt necesari pentru a alcătui proteinele din țesut urile noastre
trebuie furnizați prin hrana pe care o consumăm. Ei sunt
numiți „esențiali" fiindcă organismul nostru nu îi poate
produce. Dacă, la fel ca în cazul cu șirul nostru d e mărgele,
din hrana noastră lipsește chiar și numai unul din acești opt
aminoacizi „esențiali", atunci sinteza de noi prote ine va fi
încetinită sau oprită. Aici intervine ideea de cali tate a
proteinelor. Proteinele alimentare de cea mai înalt ă calitate
sunt acelea care, foarte simplu, furnizează în proc esul digestiei
felurile și cantitățile corespunzătoare de aminoaci zi necesari
pentru a sintetiza în mod eficient noile noastre pr oteine
tisulare. Acesta este sensul adevărat al cuvântului „calitate" L
și anume capacitatea proteinelor din alimente de a furniza
tipurile și cantitățile corespunzătoare de aminoaci zi pentru a
produce noi proteine în organismul nostru.
Ghiciți oare ce alimente am putea mânca, alimente c are
să furnizeze în modul cel mai eficient cărămizile p entru
înlocuirea proteinelor noastre?
Răspunsul este: carnea umană. Proteina acesteia are cantitatea
corespunzătoare de aminoacizi necesari. Dar, cum se menii
noștri nu sunt de mâncat, recurgem la următoarelele „cele mai
bune proteine", consumând proteine animale. Protein ele
animale sunt foarte asemănătoare proteinelor noastr e
deoarece, în majoritate, ele au cantitățile potrivi te din
aminoacizii necesari. Aceste proteine pot fi utiliz ate foarte
eficient și de aceea sunt numite de „bună calitate" . Dintre
alimentele de origine animală, proteinele din lapte și ouă
reprezintă cei mai buni aminoacizi care se potrives c cu
proteinele noastre, și sunt astfel considerate de c ea mai bună
calitate. în timp ce proteinele vegetale „de calita te mai slabă"
sLar putea să fie deficitare întrLunui sau mai mulț i din
aminoacizii esențiali, acestea îi conțin pe toți.

Conceptul referitor la calitate se referă cu adevăr at la
eficiența cu care proteinele din alimente sunt util izate pentru a
promova creșterea. Acest lucru ar fi în ordine dacă cea mai
mare eficiență ar însemna și cea mai bună stare de sănătate,
însă lucrurile nu stau așa, și iată de ce termeni c a eficiență și
calitate sunt înșelători. De fapt, ca să vă faceți o idee de ceea ce
urmează, există un munte de studii captivante care
demonstrează că proteinele vegetale „de slabă calitate", care
lucrează o sinteză lentă dar sigură și constantă a noilor
proteine, constituie cel mai sănătos tip de proteine. Cele lente dar
constante câștigă cursa. Calitatea proteinelor afla te întrLun
anumit aliment este evaluată prin viteza cu care cr esc
animalele care le consumă. Unele alimente, și anume cele de
origine animală, se impun printrLun raport și o val oare foarte
mare a eficienței proteice.
Această concentrare asupra eficienței în ceea ce pr ivește
creșterea organismului, ca și când ar fi vorba de o bună
sănătate, încurajează consumul de proteine de cea m ai bună
„calitate". Așa cum vLar spune orice comerciant, un produs
promovat ca având o bună calitate câștigă imediat î ncrederea
clienților. Timp de mai bine de 100 de ani am fost sclavii
acestui limbaj înșelător și adeseori am ajuns să gâ ndim în mod
nefericit că mai multă calitate înseamnă mai multă sănătate.
Baza pentru acest concept de calitate a proteinelor nu a
fost bine cunoscută de către public, însă impactul său a fost și
este încă foarte mare. De pildă, oamenii care se ho tărăsc să
folosească o alimentație vegetariană întreabă adese a, chiar și
în zilele noastre: „ De unde îmi obțin proteinele?" ca și când
plantele nu ar avea proteine. Chiar dacă se știe că plantele
conțin proteine, există încă îngrijorare cu privire la calitatea
acestora, care este percepută ca fiind slabă. Aceas ta iLa făcut pe
oameni să creadă că ei trebuie să combine în mod me ticulos
proteine din diferite surse vegetale la fiecare mas ă, ca astfel să
se compenseze deficitul de aminoacizi al celorlalte . Aceasta
este totuși o exagerare. în prezent se cunoaște că prin sisteme
metabolice foarte complexe, organismul omenesc poat e obține
toți aminoacizii esențiali din varietatea naturală de proteine
vegetale pe care le avem în fiecare zi. Nu este nev oie să
mâncăm cantități mai mari de proteine vegetale sau să

planificăm în mod meticulos fiecare masă. Din nefer icire însă,
conceptul existent legat de calitatea proteinelor a ținut în
umbră în mare măsură aceste informații.

LIPSA PROTEINELOR

Cea mai importantă problemă în nutriție și agricult ură în
perioada de început a carierei mele era găsirea căi lor pentru
creșterea consumului de proteine, având certitudine a că sunt
de cea mai bună calitate posibilă, împreună cu cole gii mei, toți
credeam în această țintă comună. De când mă aflam l a fermă
și până când miLam absolvit studiile, am acceptat a ceastă
virtuală reverență față de proteine. Din copilărie îmi amintesc
că furajele cele mai scumpe pentru animale erau sup limentele
proteice cu care ne hrăneam vitele și porcii. Apoi, după
absolvire, am petrecut trei ani (1958L1961) făcând studii în
vederea doctoratului, prin care am încercat să îmbu nătățesc
aportul de proteine de calitate bună, crescând vite le și oile cât
mai eficient pentru a putea consuma cât mai mult di n ele."
În toată perioada aceea, de încheiere a studiilor, aveam
convingerea profundă că promovarea proteinelor de c alitate
bună, cum sunt cele de origine animală, constituia o sarcină
foarte importantă. Studiile mele din perioada absol virii, deși
citate de câteva ori în următorul deceniu, constitu iau doar o
mică parte din cadrul unor eforturi mult mai vaste făcute de
alte grupuri de cercetători cu scopul de a aborda s ituații din
întreaga lume unde proteinele ocupau locul central. în anii
1960 și 1970 aveam să aud tot mai des despre așaLzi sa „lipsă a
proteinelor" din țările în curs de dezvoltare.*
Conceptul acesta de „lipsă a proteinelor" stipula c ă
foametea din lume și malnutriția existentă la copii i din lumea
a treia erau urmarea faptului că nu aveau suficient e proteine
în alimentație, în special din cele de calitate bun ă (adică
animale). 1'4L" Conform acestui punct de vedere, celor din
lumea a treia le lipseau în special proteine de „ca litate bună",
sau proteine de origine animală. Au început să se f acă peste

tot proiecte pentru a aborda această problemă a „li psei
proteinelor". Un profesor de renume de la MIT împre ună cu
colegul lui mai tânăr au ajuns la concluzia, în 197 6, că „un
aport corespunzător de proteine constituie aspectul central al
problemei alimentației în lume" 5 și, mai departe, că, „dacă nu
sunt (suplimentate)… cu cantități modeste de lapt e, ouă, carne
sau pește, dietele predominant pe bază de cereale ( ale
națiunilor sărace) sunt… deficitare în proteine p entru creșterea
copiilor…". Pentru a rezolva această situație cum plită:

• MIT a elaborat un supliment alimentar bogat în prot eine
numit INCALPARINA.
• Universitatea Purdue a cultivat porumb care conține a mai
multă lisină, aminoacidul „deficitar" în proteinele din porumb.
• Guvernul SUA a subvenționat producția de lapte praf
pentru a oferi proteine de calitate bună săracilor lumii.
• Universitatea Corneli a trimis specialiști în Filip ine în
efortul de a cultiva un soi de orez cu o proteină d e calitate
bună și pentru a dezvolta zootehnia.
• Universitatea Auburn și MIT au măcinat pește pentru a
produce „concentrate proteice din pește" pentru a h răni săracii
planetei.

Națiunile Unite, Programul Guvernului SUA L Aliment e
pentru Pace, universități de renume și nenumărate a lte
organizații și universități sLau alăturat acestei b ătălii pentru
eradicarea foametei din lume prin proteine de calit ate bună.
Am cunoscut îndeaproape majoritatea acestor proiect e, cât și
persoanele care leLau organizat și condus.
Organizația pentru Alimentație și Agricultură (Food and
Agriculture Organization, FAO) din cadrul ONU exerc ită o
considerabilă influență în țările în curs de dezvol tare prin
programele lor de dezvoltare a agriculturii. Doi di ntre
membrii acesteia 6 au declarat în 1970 că „… în general, lipsa
proteinelor constituie fără îndoială cea mai gravă deficiență

calitativă din alimentația țărilor în curs de dezvo ltare. Marea
masă a populației din aceste țări supraviețuiește î n principal
cu alimente ce provin din plante, frecvent deficita re în
proteine, ceea ce are ca urmare o sănătate precară și o slabă
productivitate a muncii." M. Autret, un om foarte i nfluent din
cadrul FAO, a adăugat că „din cauza alimentației să race în
proteine de origine animală și lipsei diversității în alimentație
(în țările în curs de dezvoltare) calitatea protein elor este
nesatisfăcătoare." 4 Raportul său se baza pe o foarte puternică
asociere între consumul de alimente de origine anim ală și
venitul anual. Autret susținea cu tărie creșterea p roducției și a
consumului de proteine de origine animală cu scopul de a
veni în întâmpinarea „lipsei de proteine" din lume. El a
susținut de asemenea că „toate resursele științific e și
tehnologice trebuie mobilizate pentru a crea noi al imente
bogate în proteine sau pentru a se obține cele mai mari
beneficii din resursele insuficient utilizate până acum în
hrănirea omenirii"
Bruce Stillings de la Universitatea din Maryland și
Departamentul pentru Comerț al Statelor Unite, un a lt
susținător al dietelor de proveniență animală a adm is în 1973
că „deși nu există în esență cerințe pentru protein e de origine
animală în alimentație, cantitatea de proteine din surse
animale din dietă este de obicei acceptată ca fiind un indiciu al
calității proteinelor per total din alimentație". 1 El a continuat
spunând că „… furnizarea de cantități corespunzăt oare de
produse de origine animală este în general recunosc ută ca
fiind o cale ideală de a îmbunătăți alimentarea cu proteine a
populației lumii".
Desigur, este chiar corect să spunem că furnizarea de
proteine poate fi o cale importantă de a îmbunătăți alimentația
din țările lumii a treia, în special dacă populații le acestora își
iau toate caloriile dintrLo singură sursă vegetală, însă nu este
singura cale și, așa cum vom vedea, nu este în mod necesar
calea cea mai potrivită în ceea ce privește sănătat ea pe termen
lung.

ALIMENTAȚIA COPIILOR

Așadar, acesta era climatul la data aceea, și eu er am
implicat ca toți ceilalți. Am plecat de la MIT pent ru o slujbă la
Virginia Tech în 1965. Profesorul Charlie Engel, ca re era atunci
șeful Departamentului de Biochimie și Nu triție la Virginia
Tech era foarte interesat să pună în aplicare un pr ogram de
nutriție internațional pentru copiii malnutriți. El dorea să
implementeze un proiect de puericultura pentru
autoajutorarea celor din Filipine. Acest proiect a fost numit de
„puericultura" pentru că ținta era de a educa mamel e copiilor
malnutriți. Ideea era că dacă mamele ar fi fost înv ățate că șiLar
putea însănătoși copiii oferinduLle alimente coresp unzătoare
din producția locală, atunci nu mai era nici o nevo ie să
depindă de medicamentele insuficiente și de medicii aproape
inexistenți. Engel începuse programul în 1967 și mL a invitat să
fiu coordonatorul campusului său și să vin pentru ș ederi
prelungite în Filipine, în timp ce el avea să se st abilească în
Manila.
Consecvenți ideii că proteinele constituie mijlocu l de
rezolvare a malnutriției, noi trebuia să facem din acest
nutrient punctul cel mai important al centrelor noa stre
educative de „puericultura" și prin aceasta să cont ribuim la
creșterea consumului de proteine. Ca sursă de prote ine,
peștele putea fi folosi t doar în regiunile de coas tă. Dorința
noastră era dea promova arahidele ca sursă de prote ine,
deoarece acestea reprezentau o cultură care putea c rește
aproape oriunde. Arahidele fac parte din familia
leguminoaselor ca alfalfa (lucerna), soia, trifoiul , mazărea și
diferitele soiuri de fasole. Ca și acești alți „ fi xatori" de azot,
arahidele sunt bogate în proteine.
Era totuși o problemă sâcâitoare legată d e aceste
produse gustoase. Existau tot mai multe dovezi, la început din
Anglia 7"9 și apoi de la MIT (același laborator în care lucra sem
eu)'°' n care arătau că arahidele erau adesea contaminate c u o
toxină produsă de ciuperci, numită aflatoxină (AF). Era o
problemă alarmantă deoarece AF se dovedise că produ cea

cancer de ficat la șobolani. Se spunea că este cel mai puternic
carcinogen chimic descoperit.
Așa că noi trebuia să atacăm două proiecte strâns l egate:
să alinăm malnutriția la copii și să rezolvăm probl ema
contaminării cu aflatoxină.
Înainte de a merge în Filipine, călătorisem în Hait i
pentru a vizita câteva centre de puericultura exper imentale
organizate de colegii mei de la Virginia Tech, prof esorii Ken
King și Ryland Webb. Era prima mea călătorie întrLo țară
subdezvoltată, și Haiti sLa încadrat bine. Papa Doc Duvalier,
președintele din Haiti, storcea cât putea din puțin ele resurse
pe care le avea țara, pentru traiul său îmbelșugat. în Haiti, la
data aceea, 54% dintre copii mureau înainte de a îm plini cinci
ani, în mare măsură din cauza malnutriției.
După aceea am plecat în Filipine unde am găsit apro ape
aceeași situație. Am decis unde să așezăm centrele de
puericultura, în funcție de cât de mulți malnutriți erau în
fiecare sat. NeLam concentrat eforturile asupra sat elor celor
mai nevoiașe. La o examinare preliminară în fiecare sat
(barrio) copiii erau cântăriți, iar greutatea lor i n funcție de
vârstă era comparată cu standardele de referință di n Vest,
fiecare fiind subdivizat în gradul unu, doi și trei de
malnutriție. Gradul al treilea de malnutriție, cel mai grav,
cuprindea copiii sub 65%. De reținut că copii cu 10 0%
reprezintă media doar pentru SUA. A avea sub 65% în seamnă
aproape mort de foame. în zonele urbane ale câtorva din
marile orașe, între 15L20% din copiii între trei și șase ani au
fost încadrați în gradul trei de malnutriție. îmi a duc și acum
foarte bine aminte primele observații pe care leLam făcut
asupra acestor copii. O mamă, ceva mai mult decât o fărâmă
de om ea însăși, își ținea în brațe gemenii cu ochi i umflați,
unul de 4,5 kg iar celălalt de 6,3 kg, încercând să Li facă să
deschidă gura ca să mănânce ceva griș de orez fiert în apă.
Copiii mai mari, orbi din cauza malnutriției, erau conduși de
frații lor mai mici ca să ceară de pomană. Alți cop ii, fără mâini
sau picioare, sperau să capete o bucată de pâine.

O REVELAȚIE PENTRU CARE MERITĂ SĂ MORI

Inutil a preciza că vederea acestei stări de lucrur i neLa
motivat profund să grăbim proiectul nostru. Așa cum am
menționat mai înainte, întâi trebuia să rezolvăm pr oblema
contaminării cu aflatoxină a arahidelor, sursa de p roteină
aleasă de noi.
Primul pas pentru investigarea aflatoxinei era să a dunăm
câteva informații de bază. Cine consuma aflatoxină în Filipine
și cine era expus cancerului de ficat? Pentru a răs punde la
aceste întrebări, am solicitat și am primit o aloca ție din partea
Institutelor Naționale de Sănătate (NIH). Am adopta t, de
asemenea, o a doua strategie, punând întrebarea: ef ectiv, cum
determină aflatoxină apariția cancerului de ficat? Voiam să
studiem această problemă la nivel molecular, folosi nd
șobolani de laborator. Am reușit să obțin o a doua subvenție
pentru această cercetare biochimică de profunzime. Având
aceste două subvenționări, am pornit o investigație științifică
în două direcții, una fundamentală și una aplicată, pe care
aveam sLo continuu în tot restul carierei mele. Am socotit util
studiul problemelor atât din perspectiva fundamenta lă, cât și
din cea aplicată, pentru că am descoperit nu numai impactul
unui aliment sau al unei substanțe chimice asupra s ănătății, ci
și de ce are acest impact. Procedând astfel, am put ut înțelege
mai bine nu numai fundamentul biochimic al alimenta ției și
sănătății, dar și felul cum acesta se poate raporta la oameni în
viața de zi cu zi.
Am început pas cu pas o serie de examinări atente.
Pentru început voiam să știm care alimente conținea u cea mai
multă aflatoxină. Am aflat că arahidele și porumbul erau
alimentele cele mai contaminate. Toate cele 29 borc ane de unt
de arahide pe care leLam cumpărat de la băcăniile l ocale, de
pildă, erau contaminate, cu niveluri de aflatoxină de peste 300
de ori mai mari decât cele acceptabile în SUA. Arah idele
întregi erau mult mai puțin contaminate; nici una n u depășea
cantitățile de aflatoxină permise pentru mărfurile din SUA.
Această diferență între untul de arahide și arahide le întregi își
avea originea la fabrica de arahide. Cele mai bune arahide care

umpleau borcanele de „cocktail" erau alese cu mâna de pe o
bandă transportoare mobilă, rămânând ca cele mai st ricate și
mucegăite ce ajungeau până la capătul benzii să fie
transformate în unt de arahide.
A doua chestiune era cu privire la cine erau cei ma i
susceptibili la această contaminare cu aflatoxină ș i efectele ei
producătoare de cancer. Am aflat că erau copiii. Ei erau cei
care consumau untul de arahide contaminat cu aflato xină. Am
evaluat consumul de aflatoxină prin analizarea excr eției de
produse metabolice de aflatoxină din urină la copii i ce locuiau
în case unde era un borcan de unt de arahide începu t. 12
Culegând aceste informații a apărut o concluzie int eresantă:
cele două zone ale țării cu cele mai mari procente de cancer de
ficat, orașele Manila și Cebu, erau și aceleași zon e în care
fusese consumată cea mai multă aflatoxină. Untul de arahide
era consumat aproape exclusiv în zona Manilei, în t imp ce
porumbul era mai mult consumat în Cebu, al doilea o raș ca
populație din Filipine.
Dar, așa cum am văzut după aceea, mai erau multe
lucruri de descoperit în această poveste. Acestea a u apărut
când am făcut cunoștință cu un doctor renumit, Dr. Jose
Caedo, care era consilier al președintelui Marcos. El miLa spus
că problema cancerului de ficat în Filipine era cât se poate de
serioasă. Ceea ce era cel mai grav era că boala sec era viețile
copiilor înainte de a atinge vârsta de zece ani. în timp ce în
Vest această boală lovește în general numai persoan ele aflate
la vârsta de peste patruzeci de ani, Caedo miLa spu s că el
însuși a operat copii sub vârsta de patru ani de ca ncer de ficat!
Era incredibil acest lucru, dar ceea ce miLa spus d upă
aceea era și mai izbitor. Și anume, copiii care se îmbolnăveau
de cancer la ficat proveneau din familiile cel mai bine hrănite.
Familiile cu cei mai mulți bani mâncau ceea ce noi consideram
a fi cele mai sănătoase diete, diete apropiate alim entației
noastre cu carne din America. Ei consumau mai multe
proteine decât oricare alții din tară (proteine de calitate bună,
da) și cu toate acestea, ei erau cei ce făceau canc er de ficat!
Cum este posibil acest lucru? Pe plan mondial, rata
cancerului de ficat este cea mai înaltă în țările c u cel mai
scăzut aport mediu de proteine. De aceea se credea unanim că

acest cancer era urmarea unei deficiențe de protein e. în plus,
deficiența de proteine era motivul principal pentru care noi
lucram în Filipine: pentru a spori consumul de prot eine la cât
mai mulți copii malnutriți cu putință. Dar aici, co piii care
aveau aportul cel mai mare de proteine, așa cum îmi spuneau
Dr. Caedo și colegii lui, erau cei la care rata can cerului de ficat
era cea mai mare. La început acest lucru mi sLa păr ut ciudat
dar, în decursul timpului, propriile mele informați i aveau să
confirme observațiile lor.
La data aceea a apărut întrLo revistă medi cală
neînsemnată un articol cu un studiu de cercetare di n India."
Era un experiment ce avea în vedere cancerul de fic at și
consumul de proteine, studiu făcut pe două grupuri de
animale de laborator. Unui grup i sLa dat aflatoxin ă, iar
animalele au fost hrănite cu o dietă ce conținea 20 % proteine.
Celui deLal doilea grup iLa fost dată aceeași canti tate de
aflatoxină, dar dieta conținea doar 5% proteine. To ți șobolanii
care au fost hrăniți cu dieta de 20% proteine au fă cut cancer de
ficat sau leziuni premergătoare acestuia, dar nici măcar un
singur animal din cele hrănite cu dieta de 5% prote ine nu a
făcut cancer de ficat și nici nu a prezentat leziun i
premergătoare acestuia. Nu a fost o diferență neîns emnată; ci
de 100% față de 0%. Aceste concluzii confirmau obse rvațiile
făcute de mine pe copiii filipinezi. Cei mai vulner abili la
cancerul de ficat erau cei care foloseau dietele ce le mai bogate
în proteine.
Nimeni nu părea să accepte raportul sosit din India . în
timp ce călătoream cu avionul de la Detroit întorcâ nduLmă de
la o prezentare în cadrul unei conferințe, eram ală turi de un
fost coleg al meu, dar mult mai în vârstă, de la MI T, profesorul
Paul Newberne. La data aceea, Newberne se număra pr intre
puținii oameni care acordau atenție rolului aliment ației în
producerea cancerului. ILam vorbit despre observați ile mele
din Filipine și despre studiul din India. A refuzat din start să
ia în discuție acel raport spunând: „Probabil că au inversat
cuștile cu animale. In nici un caz nu poate fi posi bil ca o dietă
cu aport mare de proteine să favorizeze producerea
cancerului".

MiLam dat seama că aveam de a face cu o idee
provocatoare care a stimulat neîncrederea, ba chiar iritarea
colegilor mei. Ce să fac: să iau în serios observaț ia că
proteinele favorizau producerea cancerului și să fi u socotit
nebun, sau să nu bag în seamă această poveste?
Din anumite puncte de vedere se părea că acest mome nt
al carierei mele fusese prefigurat de evenimente di n propria
mea viață. Pe când aveam cinci ani, mătușa mea care locuia
împreună cu noi a murit de cancer. în mai multe oca zii
unchiul meu ne lua pe mine și pe fratele meu Jack l a spital ca
să o vizităm. Deși eram prea mic ca să înțeleg tot ce se
petrecea, miLaduc bine aminte că eram înspăimântat de
cuvântul care începea cu „C": cancer. îmi ziceam: „ Când mă
fac mare vreau să găsesc un tratament pentru cancer ".
Mulți ani mai târziu, doar la câțiva ani după ce ne Lam
căsătorit, cam la data când am început să lucrez în Filipine,
mama soției mele a murit de cancer de colon la vârs ta tânără
de 51 de ani. La data aceea începusem să devin conș tient de
faptul că este posibil să existe o legătură între d ietă și cancer.
Cazul ei a fost dificil în mod deosebit deoarece ea nu a
beneficiat de îngrijire medicală corespunzătoare, n eavând
asigurare de sănătate. Soția mea Karen era singura ei fiică și
ele erau foarte apropiate. Aceste experiențe difici le mLau
determinat să iau hotărârea decisivă a carierei mel e: Voi
întreprinde tot ce va fi necesar pentru a înțelege mai bine
această boală îngrozitoare.
Acum când privesc înapoi, acest moment a constituit
începutul carierei mele în care aveam să mă concent rez asupra
alimentației și cancerului. Momentul deciziei de a investiga
proteinele și cancerul a reprezentat punctul de cot itură. Dacă
voiam să pornesc pe acest drum exista o singură sol uție: să
încep să fac cercetare fundamentală de laborator pe ntru a
vedea nu numai dacă, dar și în ce fel consumul spor it de
proteine mărește posibilitatea de a face cancer. Es te exact ceea
ce am și făcut. Și am ajuns mai departe decât miLaș fi putut
imagina vreodată. Descoperirile extraordinare pe ca re leLam
făcut împreună cu colegii și studenții mei sLar put ea să vă
determine să acordați mai multă atenție dietei pe c are o
folosiți. Dar, mai mult decât atât, descoperirile a u condus la

alte întrebări, întrebări care aveau să conducă în cele din urmă
la breșe serioase chiar în temelia nutriției și săn ătății

NATURA ȘTIINȚEI f CE ESTE NECESAR SĂ ȘTII
PENTRU A FACE CERCETARE?

În știință, dovezile sunt relative. Chiar mai mult decât în
științele „fundamentale" L biologia, chimia și fizi ca L stabilirea
unor dovezi absolute în medicină și sănătate este u n lucru
aproape imposibil. Obiectivul principal al investig ației în
cercetare este acela de a determina doar ceea ce es te probabil a
fi adevărat. Aceasta deoarece cercetarea în domeniu l sănătății
este inerent statistică. Când arunci o minge în sus , va ajunge
aceasta jos? Da, de fiecare dată. Aceasta e fizică. Dacă fumezi
patru pachete de țigări pe zi, o să faci cancer la plămâni?
Răspunsul este: poate. Noi știm că șansele de a fac e cancer la
plămâni sunt mult mai mari decât dacă nu ai fi fuma t și îți
putem spune care sunt acele șanse (statistic), însă nu putem ști
cu exactitate dacă tu ca individ vei face cancer la plămâni.
În studiul nutriției, clarificarea relației dintre alimentație
și sănătate nu este atât de directă. Oamenii își tr ăiesc viața în
diferite feluri, au moșteniri genetice diferite și mănâncă diferit.
Limitările experimentale cum ar fi piedicile legate de costuri,
constrângerile legate de timp și măsurarea erorii c onstituie
obstacole semnificative. Poate și mai important dec ât aceste
aspecte, alimentația, stilul de viață și sănătatea interacționează
prin sisteme atât de complexe, cu atât de multe faț ete, încât
stabilirea de dovezi pentru fiecare factor în parte și pentru
fiecare boală este aproape imposibilă, chiar dacă a i fi avut
setul perfect de subiecți, timp nelimitat și resurs e financiare
nelimitate.
Din cauza acestor dificultăți, noi facem cercetare folosind
mai multe strategii diferite. în unele cazuri evalu ăm dacă o
cauză ipotetică produce un efect ipotetic observând și
măsurând diferențele care există deja între diferit e grupuri de
oameni. Putem observa și compara societăți care con sumă
diferite cantități de grăsime, apoi observa dacă ac este diferențe
corespund unor diferențe similare raportate la canc er de sân
sau osteoporoză sau alte boli. Putem observa și com para

caracteristicile alimentare ale oamenilor care au d eja boala
făcând comparație cu un grup de oameni care nu au b oala.
Putem observa și compara rata bolii în 1950, cu cea din 1990, și
apoi observa dacă modificările în rata bolii coresp und unor
schimbări în alimentație.
Pe lângă observarea a ceea ce deja există, noi putem face
experimente și interveni în mod intenționat cu un t ratament
ipotetic pentru a vedea ce se întâmplă. Intervenim, de
exemplu, atunci când testăm siguranța și eficacitat ea
medicamentelor. Unui grup de oameni i se dă medicam entul,
iar unui al doilea grup i se dă un placebo (o subst anță inactivă
ce seamănă cu medicamentul, pentru ca pacientul să fie
convins că e sub tratament). Intervenirea prin diet ă este totuși
cu mult mai dificilă, în special dacă oamenii nu su nt internați
întrLo clinică, pentru că atunci trebuie să ne bizu im pe faptul
că aceștia respectă dieta specificată.
Pe măsură ce facem această cercetare bazată pe obse rvare
și intervenție, începem să strângem laolaltă descop eririle și să
cântărim dovezile pentru sau împotriva anumitor ipo teze.
Când greutatea unei dovezi este în favoarea unei id ei atât de
puternic încât nu mai poate fi negată în mod plauzi bil, atunci
avansăm ideea unui adevăr probabil. în acest fel am lucrat eu
cu argumentele în favoarea unei diete bazate pe ali mente
integrale, de origine vegetală. Când citiți în cont inuare, fiți
conștienți că aceia care caută dovezi absolute pent ru o nutriție
optimă doar întrLunui sau două studii, vor fi dezam ăgiți și
derutați. Dar eu sunt convins că aceia care caută a devărul cu
privire la dietă și sănătate cercetând dovezi dintr Lo varietate
de studii disponibile vor fi uimiți și luminați. Su nt mai multe
idei care trebuie avute în vedere atunci când se de termină
greutatea dovezii, inclusiv cele prezentate în cont inuare.

CORELARE VERSUS CAUZALITATE

În multe studii veți descoperi că expresiile corela re și
asociere sunt folosite pentru a descrie o relație î ntre doi factori,
poate chiar indicând o relație cauzăLefect. Această idee este o
caracteristică esențială în Studiul China. Noi am o bservat dacă

au existat tipare de asociere pentru diferite carac teristici
alimentare, de stil de viață și boală în cadrul inv estigației pe
care am făcutLo în 65 de districte, 130 de sate și pe 6500 adulți
și familiile lor. Dacă ingestia de proteine este ma i mare, de
exemplu, la populațiile care au o incidență mare a cancerului
de ficat, atunci putem spune că proteinele se corel ează pozitiv
sau se asociază cu incidența cancerului de ficat; d acă un factor
crește, și celălalt crește. Dacă aportul de protein e este mai
mare Ia populațiile care au o incidență redusă a ca ncerului de
ficat, atunci spunem că proteinele sunt asociate in vers cu
incidența cancerului de ficat. Cu alte cuvinte, cei doi factori
merg în direcție opusă; când unul urcă, celălalt co boară.
În exemplul nostru ipotetic, dacă proteinele sunt c orelate
cu incidența cancerului de ficat, aceasta nu dovede ște că
proteinele produc sau previn cancerul de ficat. O i lustrație
clasică a acestei dificultăți: țările care au mai m ulți stâlpi de
telefon au adesea o incidență mai mare a bolilor de inimă și
multe alte boli. De aceea, stâlpii de telefon și bo lile de inimă
sunt corelate pozitiv. însă aceasta nu dovedește că stâlpii de
telefon produc bolile de inimă. Ca efect, corelarea nu este
același lucru cu cauzarea.
Aceasta nu înseamnă totuși că trebuie să considerăm corelările
ca fiind ceva inutil. Când sunt interpretate coresp unzător,
corelările pot fi utilizate eficient pentru a studi a relațiile dintre
nutriție și sănătate. Studiul China, de exemplu, cu prinde peste
8000 de corelări statistice semnificative, și acest ea au o valoare
extraordinară. Când atât de multe corelări de felul acesta sunt
disponibile, atunci cercetătorii pot începe să iden tifice tipare
de relații între alimentație, stil de viață și boal ă. Aceste tipare,
la rândul lor, sunt reprezentative pentru felul în care
funcționează cu adevărat procesele legate de alimen tație și
sănătate, care sunt neobișnuit de complexe. Cu toat e acestea,
dacă cineva vrea să demonstreze că un singur factor poate
duce la un singur rezultat, o corelare nu este sufi cientă.

SEMNIFICAȚIA STATISTICĂ

SLar putea să credeți că e ceva ușor să spui dacă d oi
factori sunt sau nu corelați L pentru că ori sunt, ori nu sunt.
Lucrurile însă nu stau astfel. Când examinezi o mar e cantitate
de date, trebuie să întreprinzi o analiză statistic ă pentru a
determina dacă doi factori sunt corelați. Răspunsul nu este da
sau nu. Este o probabilitate, pe care o numim semni ficație
statistică. Semnificația statistică măsoară dacă un efect
observat experimental este cu adevărat demn de crez are sau
este doar rezultatul unei întâmplări. Dacă arunci o monedă de
trei ori și când cade este cap de fiecare dată, est e probabil o
întâmplare. Dar dacă o arunci de o sută de ori și d e fiecare
dată este cap, poți fi foarte sigur că acea monedă are cap pe
ambele fețe. Acesta este conceptul din spatele semn ificației
statistice L corelarea (sau altă constatare) are
șansa/probabilitatea să fie reală, și nu doar rezul tatul unei
întâmplări.
Despre o descoperire se spune că este semnificativă din
punct de vedere statistic atunci când există mai pu țin de 5%
probabilitatea ca ea să fie datorată întâmplării. A ceasta
înseamnă, de exemplu, că există 95% șansa ca să obț inem
același rezultat dacă studiul este repetat. Această valoare de
95% este arbitrară, totuși este standardul de lucru . Un alt
punct arbitrar este valoarea de 99%. în acest caz, când
rezultatul trece acest test, se spune că are o înal tă semnificație
statistică (este foarte semnificativ din punct de v edere
statistic). în discuțiile privind cercetarea cu pri vire la dietă și
boală din această carte semnificația statistică apa re din când în
când și poate fi folosită pentru a judeca dacă se p oate pune
bază pe „greutatea" dovezii

MECANISME DE ACȚIUNE

Adeseori, corelările sunt considerate mai vrednice de
încredere dacă alte cercetări arată că doi factori corelați sunt
legați din punct de vedere biologic. De exemplu stâ lpii de
telefon și bolile de inimă sunt pozitiv corelați da r nu există
studii care să arate în ce fel stâlpii de telefon s unt legați din
punct de vedere biologic cu bolile de inimă. Totuși , există
cercetări care prezintă procesele prin care aportul de proteine
și cancerul de ficat pot fi legate din punct de ved ere biologic și
cauzal (așa cum veți vedea în capitolul trei). Cuno scând
procesul prin care ceva lucrează în corp înseamnă a cunoaște
„mecanismul lui de acțiune". Și a cunoaște mecanism ul lui de
acțiune întărește dovada. Un alt fel de a spune ace st lucru este
că cei doi factori corelați sunt legați întrLun mod „plauzibil din
punct de vedere biologic". Dacă o relație este plau zibilă
biologic, atunci este considerată mult mai vrednică de
încredere.

METAANALIZA

În final trebuie să înțelegem și conceptul metaanal izei.
Metaanaliza cataloghează date combinate din mai mul te studii
și le analizează ca un set de date unitar. Adunând laolaltă și
analizând mai multe date, rezultatul va avea desigu r mult mai
multă greutate. Descoperirile prin metaanaliza sunt , de aceea,
mult mai substanțiale decât cele obținute doar din studii
singulare, deși, ca în orice alte domenii, pot exis ta și excepții.
După obținerea de rezultate din mai multe studii, putem
începe atunci să folosim aceste instrumente și conc epte pentru
a evalua greutatea dovezii. Prin acest efort întrep rins noi
putem începe să înțelegem ce este cel mai probabil a fi
adevărat și putem lua măsuri în consecință. Ipoteze le
alternative nu mai par plauzibile și putem fi foart e încrezători
în rezultat. Dovada absolută, în sensul tehnic, nu este posibil
de atins și nu este importantă. însă dovada bazată pe bun simț

(certitudine 99%) este posibil de atins și este cri tică. Ca
exemplu, noi neLam format convingerile cu privire l a fumat și
sănătate folosind acest proces de interpretare a ce rcetărilor.
Nu sLa dovedit niciodată „100%" că fumatul ar cauza cancer
de plămâni, însă probabilitatea ca fumatul să n u ai bă legătură
cu cancerul de plămâni este infinit mai redusă, înc ât
chestiunea a fost considerată ca fiind rezolvată de mult timp

LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL 3
LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL
STOPAREA CANCERULUI
__________________________

Americanii se tem de cancer mai mult decât de orica re
altă boală. Este o perspectivă înspăimântătoare ace ea de a fi
consumat de cancer încet, timp de luni de zile, chi ar ani,
înainte de a muri. De aceea este, probabil, cea mai temută
dintre boli.
Așa că, atunci când știrile raportează un nou carci nogen
chimic descoperit, publicul ia notă și reacționează imediat.
Unii carcinogeni produc panică generală. Așa sLa în tâmplat
acum câțiva ani cu Alar, un produs chimic care era pulverizat
în mod obișnuit asupra merilor, ca regulator de cre ștere. La
scurt timp după un raport al Consiliului de Apărare a
Resurselor Naturale (Natural Resources Deferise Cou ncil,
NRDC) intitulat: „Pesticide în hrana copiilor noștr i" 1,
programul de televiziune 60 de minute al canalului CBS a
consacrat o parte din timp problemei Alarului. înfe bruarie
1989 un reprezentant al NRDC a spus în cadrul acelu iași
program că produsul chimic industrial folosit la me re era „ cel
mai puternic carcinogen din alimentație.""
Reacția publică a fost rapidă. O femeie a chemat po liția
statului ca să oprească un autobuz școlar pentru a confisca
mărul copilului ei. 4 Cantinele școlare de peste tot din țară,
între altele în New York, Los Angeles, Atlanta și C hicago, au
încetat să servească mere și produse din mere. Conf orm celor
spuse de John Rice, fost președinte al Asociației M erelor din
SUA, industria merelor a primit o lovitură economic ă
strașnică, pierzând peste 250 milioane USD. 5
În cele din urmă, ca răspuns la protestul publicului,
producția și utilizarea Alarului a fost oprită în i unie 1989. 3

Povestea cu Alarul nu este una neobișnuită. în curs ul ultimilor
decenii mai multe produse chimice au fost identific ate în presa
cotidiană ca fiind agenți producători de cancer. Po ate despre
unele ați auzit:

• Aminotriazol (erbicid folosit la culturile de meriș or,
producând „groaza demerișor"înl959)
• DDT (cunoscut pe scară largă după cartea lui Rachel
Carson, Silent Spring)
• Nitriții (un conservant pentru carne și ameliorator de
culoare și aromă folosit la cârnați și slănină)
• Vopseaua roșie nr. 2
• îndulcitori artificiali (inclusiv ciclamații și zah arina)
• Dioxina (un contaminant din procesele industriale ș i al
Agentului Portocaliu, un produs folosit pentru desf runzire în
timpul războiului din Vietnam)
• Aflatoxina (o toxină fungică ce se găsește în arahi de
mucegăite și porumb).

Cunosc foarte bine aceste dezgustătoare produse
chimice. Am fost membru în Comisia Academiei Națion ale a
Experților în Știință pentru Politicile privind Zah arina și
Siguranța Alimentelor (1978L1979) care avea sarcina de a
evalua pericolul potențial al zaharinei, atunci cân d publicul a
fost alarmat după ce FDA a propus interzicerea îndu lcitorului
artificial. Am fost unul dintre primii oameni de șt iință care a
izolat dioxina; am fost printre cei dintâi de la la boratorul MIT
care a avut cunoștință de felul cum lucrează nitriț ii și am
petrecut mulți ani făcând cercetări și publicând ap oi date
despre aflatoxina, unul din cei mai puternici carci nogeni
descoperiți vreodată L cel puțin pentru șobolani.
Însă în timp ce aceste produse chimice a u proprietăți
semnificativ diferite, toate au o poveste asemănăto are în ce
privește cancerul. In fiecare caz în parte, fără ex cepție,
cercetările au demonstrat că aceste produse chimice pot spori
rata cancerului la animalele de experiență. Cazul n itriților
servește ca un excelent exemplu.

UN PROIECTIL PE NUME „HOT DOG"

Dacă ești de vârstă medie sau chiar mai înaintată, când
mă auzi spunând „nitriți, hot dog și cancer" sLar p utea să te
răsucești în scaun și să dai din cap spunând: „A, d a, parcă miL
aduc ceva aminte legat de asta". Ei bine, cei mai t ineri să
asculte, pentru că această poveste are un fel hazli u de a se
repeta.

Se întâmpla undeva la începutul anilor '70, pe când
războiul din Vietnam era pe sfârșite, Richard Nixon urma să
fie pentru totdeauna legat de Watergate, criza ener getică
genera cozi la stațiile de benzină, iar nitrit era un cuvânt de
ordine în titluri de articole și știri.
Nitrit de sodiu: Conservant pentru carne folosit din anii
1920. 6 Omoară bacteriile, dă o plăcută nuanță de roz și u n gust
de dorit cârnaților, slăninei și cărnurilor conserv ate.
În anul 1970 revista Nature (Natura) raporta că nitritul pe
care noi îl consumăm ar putea suferi reacții în cor pul nostru
formând nitrozamine. 7
Nitrozamine: O familie înspăimântătoare de produse chimice.
„Se prevede că nu mai puțin de șaptesprezece nitroz amine
sunt cancerigene pentru oameni", estima Programul
Toxicologic Național al SUA.*

Stați o secundă. De ce se prevede că ace ste nitrozamine
înspăimântătoare „sunt aproape sigur cancerigene pe ntru
oameni" ? Răspunsul în scurt: pe animalele de exper iență sLa
demonstrat că, cu cât este mai mare expunerea la ac este
produse chimice, cu atât este mai mare incidența ca ncerului.
Dar nu este un răspuns adecvat. Avem nevoie de un r ăspuns
mai complet.
Să luăm în atenție o nitrozamină, NSAR (nL
nitrososarcozina). în cadrul unui studiu, douăzeci de șobolani
au fost împărțiți în două grupuri, fiecare fiind ex pus unei
cantități diferite de NSAR. Unui grup i sLa dat doz ă dublă. Din
numărul celor cărora li sLa dat o doză mai redusă d e NSAR,

35% au murit de cancer de gât. Din numărul celor că rora li sLa
dat doză mai mare, 100% au murit de cancer în cursu l celui
deLal doilea an al experimentului.'""
Cât de multă NSAR au primit șobolanii? Ambelor
grupuri li sLa dat o cantitate incredibilă. DațiLmi voie să vă
traduc expresia doză „redusă" oferinLduLvă un mic s cenariu.
Să zicem că mergi în casa unui prieten deLal tău, c a să mănânci
la fiecare masă. Prietenul sLa săturat de tine și v rea să te vadă
făcând cancer de gât, prin expunerea la NSAR. Și îț i dă
echivalentul dozei „reduse" date șobolanilor. Te du ci la el, iar
prietenul tău îți oferă un sandwich cu salam de Bol ogna care
are un salam întreg în el! îl mănânci. Apoi îți dă încă unul, și
încă unul, și încă unul… și va trebui să mănânci 270.000 de
sandwichuri cu salam înainte ca prietenul tău să te lase să
pleci.'" Ar fi bine săLți placă salamul acesta, căc i prietenul te va
hrăni în acest fel în fiecare zi, timp de treizeci de ani! Dacă face
acest lucru atunci tu vei fi fost expus la fel de m ult la NSAR
(per greutate corporală) ca și șobolanii din grupul cu doză
„redusă".
Deoarece incidențe mari de cancer au fost văzute și Ia
șoareci, ca și la șobolani, folosinduLse diferite m etode de
expunere la carcinogen, NSAR a fost prevăzută ca „f iind
aproape sigur" cancerigenă și pentru oameni. Deși n u au fost
făcute studii pe oameni pentru a face această evalu are, este
probabil ca un carcinogen de acest fel, care produc e sigur
cancer atât la șoareci cât și la șobolani, să produ că cancer și la
oameni întrLo anumită măsură. Totuși este imposibil de știut
care trebuie să fie nivelul de expunere, în special pentru că
dozările la animale au valori atât de astronomice. In ciuda
acestui lucru, doar experimentele pe animale sunt c onsiderate
suficiente pentru a concluziona că NSAR „poate fi a proape
sigur" cancerigenă la oameni.'
De aceea, în 1970, când un articol din prestigioasa revistă
Nature a concluzionat că nitriții ajută Ia formarea
nitrozaminelor în organism, prin aceasta deducânduL se că ele
pot favoriza apariția cancerului, oamenii sLau alar mat. Iată
textul oficial: „Reducerea expunerii oamenilor la n itriți și
anumite amine secundare, în special în alimente, po ate avea ca
rezultat o descreștere a incidenței cancerului la o m".' DintrLo

dată nitriții au devenit un potențial ucigaș. Deoar ece noi
oamenii suntem expuși la nitriți prin consumarea că rnii
procesate cum ar fi cea din hot dog (cârnați) și sl ănină, unele
produse au devenit ținta atacurilor. Carnații au fo st un
obiectiv vulnerabil. Pe lângă faptul că în componen ța lor
existau aditivi precum nitriții, carnații puteau fi făcuți din
buze, nas, splină, limbă, gât și alte „varietăți de carne" tocată."
Așa că, de îndată ce problema nitriților/ nitrozami nelor a
devenit un subiect fierbinte, carnații nLau mai fos t așa de
doriți. Ralph Nader a numit carnații ca făcând part e dintre
„proiectilele cele mai temut ale Americii"." Unele grupări de
protecție a consumatorilor solicitau interzicerea a ditivilor
nitriți, iar autoritățile guvernamentale au început să
reinvestigheze serios riscurile pentru sănătate ale nitriților. 3
Chestiunea a zdruncinat din nou, în 1978, când un s tudiu
efectuat la Institutul Tehnologic din Massachusetts
(Massachusetts Institute of Technology, MIT) a desc operit că
nitriții sporesc incidența cancerului limfatic la ș obolani.
Studiul, așa cum a fost prezentat întrLun număr al publicației
Science (Știința) din 1979 15 , a scos la iveală faptul că șobolanii
hrăniți cu nitriți au făcut cancer limfatic în prop orție de 10,2%,
în timp ce animalele care nu au fost hrănite cu nit riți au făcut
cancer în proporție de doar 5,4%. Această descoperi re a fost
suficientă ca să provoace rumoare generală. Au urma t
dezbateri violente în guvern, în comunitățile indus triale și de
cercetare.
Când lucrurile sLau potolit, experții din diverse c omisii
au făcut recomandări, industria a oprit folosirea n itriților, iar
chestiunea a ieșit de sub lumina reflectoarelor.Ca să rezum
povestea: rezultate științifice marginale pot face multe valuri
în public atunci când este vorba de produse chimice
cauzatoare de cancer. O creștere a incidenței cance rului de la
5% la 10% la șobolanii hrăniți cu mari cantități de nitriți a
produs o controversă explozivă. Fără îndoială că au fost
cheltuiți milioane de dolari ca urmare a studiului de la MIT
pentru a se investiga și discuta descoperirile. Iar NSAR,
nitrozamina posibil formată din nitriți, a fost ant icipată ca
„fiind un posibil carcinogen" după mai multe experi mente pe
animale în care au fost date animalelor doze extrem de mari

din acest produs chimic pe timp de aproape jumătate din
durata vieții lor.

ÎNAPOI LA PROTEINE

Ideea nu este că nitriții ar fi inofensivi. Există totuși
posibilitatea, oricât de puțin probabil neLar părea , de a genera
cancer, care să alarmeze publicul. Dar cum ar fi fo st dacă
cercetătorii ar fi adus rezultate științifice mult mai
impresionante care ar fi fost și mult mai substanți ale? Cum ar
fi fost dacă sLar fi adus un produs chimic care, pr in
experimente, sLar fi dovedit a produce cancer 100% la
animalele de experiență, iar relativa lui absență a r fi limitat
cancerul la 0%, pe aceleași animale? Mai mult decât atât, cum
ar fi fost dacă această substanță chimică ar fi pos ibil să
acționeze în acest fel la doze obișnuite și nu la d ozele extrem
de mari folosite în experimentele cu NSAR? Descoper irea unei
asemenea substanțe chimice ar fi potirul sfânt în s tudiile
asupra cancerului. Implicațiile pentru sănătatea oa menilor ar
fi enorme. Concluzia ar fi că această substanță chi mică ar
trebui să fie mult mai de temut decât nitriții sau Alarul, și
chiar mai semnificativă decât aflatoxina, socotită foarte
cancerigenă.
Este exact ceea ce am văzut eu în studiul cercetăto rilor
indieni 16 , atunci când am fost în Filipine. Substanța cu pri cina
erau proteinele date șobolanilor în doze care se în cadrează în
consumul obișnuit. Proteinele! Aceste rezultate au fost mai
mult decât uimitoare. în studiul indian, când toți șobolanii au
fost predispuși a face cancer de ficat după ce li s e dăduse
aflatoxina, doar animalele hrănite cu 20% proteine au făcut
cancer, în timp ce cele hrănite cu doar 5% proteine nu au făcut
deloc cancer.
Oamenii de știință, inclusiv eu, tind să f ie un mănunchi
de sceptici, în special atunci când sunt confruntaț i cu rezultate
ieșite din comun. De fapt este răspunderea noastră să punem
sub semnul întrebării și să explorăm asemenea desco periri
provocatoare. Am putea suspecta că această descoper ire este
specifică pentru șobolanii expuși la aflatoxina și nu pentru alte
specii, inclusiv oamenii. Poate că erau și alți nut rienți

necunoscuți care afectau datele problemei. Poate că distinsul
profesor de la MIT avea dreptate; poate că a fost s chimbată
identitatea animalelor din cadrul studiului din Ind ia, printrLo
încurcare a cuștilor.

Întrebările acestea cereau cu disperare răs punsuri. Pentru
a studia în continuare problema, am solicitat și am primit
două subvenții din partea Institutelor Naționale pe ntru
Sănătate (National Institutes of Health, NIH), pe c are leLam
menționat ceva mai devreme. Una a fost pentru un st udiu
asupra oamenilor, cealaltă pentru un studiu experim ental pe
animale. Nu am strigat „uite lupul!" în nici una di n cele două
solicitări, evitând să sugerez că proteinele ar put ea produce
cancer. Dacă acționam ca un eretic, totul era pierd ut și nu era
nimic de câștigat. Pe lângă aceasta, nu eram convin s că
proteinele ar putea fi, de fapt, dăunătoare. In stu diul
experimental pe animale am propus să se investighez e
„efectul a diferiți factori (sublinierea mea) asupr a
metabolismului aflatoxinei." Studiul pe oameni, con centrat în
principal pe efectele aflatoxinei asupra cancerului de ficat în
Filipine, poate fi regăsit trecut în revistă în ult imul capitol L
concluziile sLau tras după trei ani. A fost reluat mai târziu întrL
un studiu și mai sofisticat efectuat în China (capi tolul 4).
Un studiu al efectului proteinelor asupra dezvoltăr ii
tumorilor trebuia să fie făcut extrem de bine. Oric e deficiență,
cât de mică, nu ar fi convins pe nimeni, în special pe cei ce mă
subvenționau, care ar fi reconsiderat o eventuală n ouă cerere
pentru finanțare! Dar am avut succes. Finanțările d e la NIH
pentru acest studiu au continuat în următorii 19 an i și au
condus și la alte finanțări din partea altor agenți i de cercetare
(American Cancer Society/ Societatea Americană împo triva
Cancerului, The American Institute for Cancer Resea rch /
Institutul American pentru Cercetarea Cancerului, ș i The
Cancer Research Foundation o/Awerica/Fundația Ameri cană
pentru Cercetarea Cancerului). Numai pe baza acesto r
experimente făcute pe animale, proiectul a făcut să vadă
lumina tiparului mai mult de 100 de lucrări științi fice,
publicate în câteva din cele mai bune reviste, mult e prezentări
publice și câteva invitații de a participa în comis ii de experți.

DREPTURILE ANIMALELOR

Restul acestui capitol are în vedere cercetările
experimentale pe animale, cele folosite fiind toate rozătoare
(șobolani și șoareci). Știu bine că mulți se opun e xperimentelor
pe animale pentru cercetare. Respect această preocu pare.
Totuși sugerez, cu respect, să aveți în vedere aces t lucru: este
posibil ca astăzi eu să nu fi ajuns să susțin alime ntația de
origine vegetală dacă nu erau aceste experimente pe animale.
Descoperirile și principiile reieșite din aceste st udii pe animale
mLau ajutat în foarte mare măsură la conceperea int erpreL
tărilor personale din lucrarea mea de mai târziu, i nclusiv
Studiul China.
O întrebare evidentă privind această problemă este dacă
a existat o altă cale de a obține aceleași informaț ii, fără a folosi
animale de experiment. Până acum eu nu am descoperi t nici
una, nici chiar după ce am cerut sfat din partea co legilor mei
de la „drepturile animalelor". Aceste studii efectu ate pe
animale experimentale au dus la elaborarea unor pri ncipii
foarte importante privind cauzele cancerului, care sunt
imposibil de obținut în studii efectuate pe oameni. Aceste
principii au acum un potențial enorm prin beneficii le pe care
le pot oferi semenilor noștri, mediului înconjurăto r și nouă
înșine.

TREI FAZE ALE CANCERULUI

Cancerul acționează în trei faze: inițier e, promovare și
progresie. Ca să folosesc o analogie brută, procesu l dezvoltării
cancerului este asemănător plantării unui gazon. In ițierea este
atunci când pui semințele în pământ, promovarea est e când
iarba începe să crească și progresia este când iarb a scapă
complet de sub control, invadând drumul, tufișurile și
trotuarele.

Care este însă procesul care „ implantează" cu succ es
semințele în sol la început, adică inițiază celulel e predispuse la
cancer? Substanțele chimice care fac acest lucru su nt numite
carcinogeni. Aceste substanțe chimice sunt cel mai adesea
produse secundare ale proceselor industriale, deși cantități
mici se pot forma și în natură, așa cum este cazul aflatoxinei.
Acești carcinogeni transformă genetic sau produc mu tații ale
celulelor normale, care devin celule predispuse Ia cancer. O
mutație implică o alterare permanentă a genelor cel ulei, cu
afectarea ADNLului său.
Întreaga fază a inițierii/începutului (graficul 3.1 ) poate
avea loc întrLo perioadă foarte scurtă de timp, chi ar câteva
minute. Este timpul de care are nevoie carcinogenul chimic
pentru a fi consumat, absorbit în sânge, transporta t în celule,
transformat în substanța lui activă, legat de ADN ș i trecut mai
departe în celulele fiice. Când sunt formate noi ce lule fiice,
procesul este complet. Aceste celule fiice și desce ndenții lor
vor fi pentru totdeauna afectate din punct de veder e genetic,
favorizând posibilitatea apariției cancerului. Cu f oarte puține
excepții, finalizarea fazei de inițiere este consid erată ireverL
sibilă.
În acest punct, în analogia noastră cu g azonul, semințele
de iarbă au fost puse în pământ și ele sunt gata să germineze.
Inițierea este completă. Al doilea pas în dezvoltar e este numit
promovare. Ca și semințele gata să dea naștere la f ire de iarbă
și apoi să se transforme întrLun gazon verde, celul ele nou
formate, predispuse la cancer sunt gata să crească și să se
înmulțească până ce devin un cancer vizibil, detect abil.
Această fază are loc întrLo perioadă de timp mult m ai lungă
decât inițierea, adesea în mai mulți ani la oameni. Ea are loc
atunci când ciubul de celule nou inițiat se înmulțe ște și se
dezvoltă, transformânduLse în mase tot mai mari ce formează
o tumoră vizibilă din punct de vedere clinic.
Însă, ca și semințele în sol, celulele in ițiale ale cancerului
nu cresc și nu se înmulțesc dacă nu au condițiile
corespunzătoare. Semințele din sol, de exemplu, au nevoie de
o cantitate sănătoasă de apă, de lumină de la soare și de alți
nutrienți ca să producă un gazon complet. Dacă vreu nul din
acești factori nu există, semințele nu vor crește. Dacă vreunul

din acești factori lipsește după ce începe creștere a, tinerele
plante devin latente, așteptând în continuare apari ția acestor
factori care lipsesc. Aceasta este una din cele mai importante
caracteristici in faza de promovare. Promovarea est e
reversibilă, ea depinzând de oferta condițiilor
corespunzătoare de creștere făcută acestei dezvoltă ri timpurii
a cancerului. Acesta este punctul în care anumiți f actori
alimentari devin atât de importanți. Acești factori alimentari,
numiți promotori, alimentează dezvoltarea cancerulu i. Alți
factori alimentari, numiți antiLpromotori, încetine sc
dezvoltarea cancerului. Dezvoltarea cancerului înfl orește
atunci când există mai mulți promotori decât antiLp romotori;
când antiLpromotorii sunt mai mulți, dezvoltarea ca ncerului
încetinește sau se oprește. Este un proces în contr atimp.
Profunda importanță a acestei reversibilități nu po ate fi redată
suficient în cuvinte.
Faza a treia, progresia, începe atunci când un cuib de
celule cu cancer avansat progresează în creșterea l or până
când determină afectarea finală. Este ca și când un gazon
crescut complet invadează totul în jur: grădina, dr umul și
trotuarele. în mod similar, o tumoare canceroasă se poate
deplasa din locul ei inițial în organism și poate i nvada țesuturi
din vecinătate sau de la distanță. Când cancerul ar e aceste
proprietăți fatale, este considerat a fi malign. Câ nd pleacă din
locul inițial și se deplasează în alte locuri, înse amnă că
metastazează. Această etapă finală a cancerului are ca rezultat
moartea.
La începutul cercetării noastre, fazele formării ca ncerului
erau cunoscute doar vag, în linii generale. Dar ști am totuși
suficient cu privire la aceste stadii ale cancerulu i ca să putem
să ne structurăm cercetarea mai inteligent. Nu duce am lipsă
de întrebări. Am putea noi confirma descoperirile d in India, și
anume că o dietă cu aport redus de proteine reprimă formarea
tumorii? Și, mai important, de ce afectează protein ele procesul
cancerului? Care sunt mecanismele? Adică, în ce fel lucrează
proteinele? Având atât de multe întrebări în fața n oastră care
așteptau să le dăm răspuns, neLam început studiile
experimentale cu meticulozitate și în profunzime, p entru a

obține rezultate care să poată rezista celei mai as pre și
minuțioase cercetări.

PROTEINELE ȘI INIȚIEREA

În ce fel afectează consumul de proteine începutul
cancerului? Primul nostru test a fost acela de a ve dea dacă
ingestia de proteine afectează enzima principal res ponsabilă
pentru metabolismul aflatoxinei, oxidaza cu funcție mixtă
(OFM). Această enzimă este foarte complexă deoarece ea
metaLbolizează și produse farmaceutice și alte subs tanțe
chimice, prietene sau dușmane organismului. în mod
paradoxal, această enzimă și detoxifică, și activea ză aflatoxina.
E o substanță cu efecte transformatoare extraordina re.

La data când am început cercetarea, ipote za noastră era
că proteinele pe care le consumăm modifică creștere a tumorii
prin schimbarea felului în care aflatoxina este det oxificată d e
către enzimele prezente în ficat.
La început neLam pus problema dacă activitatea
enzimatică ar putea fi schimbată de cantitatea de p roteine
ingerată. După o serie de experimente (graficul 3.218 ),
răspunsul era clar. Activitatea enzimatică ar putea fi cu ușuL
rință modificată prin simpla schimbare a cantității de proteine
ingerate. 18
Reducerea aportului de proteine, așa cum sLa făcut în
studiul originar din India (de la 20% la 5%), nu nu mai că a
redus în mare măsură activitatea enzimei, dar a făc ut și foarte
repede acest lucru. 22 Ce înseamnă aceasta? Reducerea
activității enzimatice printrLo dietă cu aport scăz ut de proteine
însemna că mai puțină aflatoxina era transformată î n
periculosul metabolit al aflatoxinei care avea pote nțialul de a
se lega de ADN și a produce mutația. NeLam decis să testăm
această implicație: oare cu adevărat o dietă cu apo rt scăzut de
proteine reducea legarea metaboliților aflatoxinei de ADN,
urmarea fiind mai puțini aductori? O studentă de la
laboratorul meu, Rachel Preston a făcut experimentu l (graficul
3.3) și a arătat că, cu cât aportul de proteine era mai redus, cu
atât cantitatea de aductori aflatoxinăLADN 23 era mai mică.

Graficul 3.2: Efectul proteinelor din alimentație asupra activită ții

20%Proteine 5%Proteine

Aveam acum dovezi impresionante legate de felul cum
un aport scăzut de proteine putea descrește în mod marcant
activitatea enzimatică și preveni legarea carcinoge nului
periculos de ADN. Acestea erau descoperiri cu totul
extraordinare. Ar fi putut constitui chiar suficien te informații
pentru a „explica" de ce consumarea limitată de pro teine duce
la reducerea cancerului. însă noi doream să știm ma i mult și să
avem o dublă asigurare cu privire la acest efect, a șa că am
continuat să căutăm alte explicații. Pe măsură ce t impul trecea,
aveam să aflăm ceva cu adevărat remarcabil. Aproape de
fiecare dată când investigam un mod sau un mecanism prin
care lucrează proteinele pentru aLși produce efecte le,
descopeream unul!
De exemplu, am ajuns să descoperim că dietele cu ap ort
scăzut de proteine reduc tumorile prin următorul me canism:

reducerea cantității de aflatoxină ce pătrunde în celulă 2'
scăderea vitezei de multiplicare celulară 18
• operarea unei suite de schimbări în cadrul complexu lui
enzimatic pentru aLi reduce activitatea 2
• reducerea cantității de compuși critici ai enzimelo r
relevante 28,2 '
• formarea unui număr mai redus de aductori de
aflatoxinăLADN 23 '30

Faptul că am descoperit mai mult de un singur mod
(mecanism) prin care lucrează dietele cu aport scăz ut de
proteine neLa deschis ochii. Aceasta a constituit o nouă dovadă
în sprijinul rezultatelor cercetătorilor indieni. N e sugera, de
asemenea, că efectele biologice, deși descrise ades ea ca
operând prin reacții unice, mai mult ca sigur lucre ază printrL
un număr mare de reacții variate și simultane, foar te probabil
acționând întrLun mod integrat și coordonat. Ar put ea
însemna aceasta că organismul are o mulțime de sist eme de
rezervă pentru cazul în care unul este ocolit/evita t? Prin
studiul care sLa desfășurat în anii care au urmat, adevărul
acestei teze a devenit tot mai evident.

Din cercetarea noastră extensivă, o idee părea a fi clară:
un aport scăzut de proteine reducea în mod spectacu los
inițierea tumorii. Această descoperire, deși bine d emonstrată,
avea să fie extrem de provocatoare pentru multe per soane

Graficul 3.3: Reducerea legării carcinogenului
de către compușii nucleului datorită unui aport scă zut de proteine

PROTEINELE ȘI PROMOVAREA

Ca să ne întoarcem la analogia cu gazonul, semănare a
semințelor în sol a fost procesul de început/iniție re. Am
descoperit, în concluzie, printrLun număr de experi mente, că o
dietă cu aport scăzut de proteine poate reduce, în momentul
sădirii, numărul de semințe din gazonul nostru „can ceros".
Aceasta a constituit o descoperire incredibilă, dar trebuia să
mergem mai departe. NeLam întrebat: ce se întâmplă în timpul
fazei de promovare a cancerului, faza reversibilă a tât de
importantă? Oare beneficiile unui aport scăzut de p roteine din
faza de inițiere aveau să continue în etapa promovă rii?
Practic vorbind, era dificil de studiat această faz ă a
cancerului din motive de timp și bani. Este un stud iu costisitor
ADN Cromatin ă

deoarece permite șobolanilor să trăiască până ce de zvoltă
tumori complete. Fiecare asemenea experiment avea s ă
necesite mai mult de doi ani (durata normală de via ță a
șobolanilor) și avea să coste peste 100.000 $ (chia r mai mulți
bani azi). Ca să răspundem la multele întrebări pe care le
aveam, nu puteam porni studiind dezvoltarea tumoral ă
completă; la treizeci și cinci de ani după aceea, m Laș fi regăsit
tot în laborator!
Acesta a fost momentul în care am aflat despre o lu crare
extraordinară publicată de alții 3', care arăta în ce fel se
măsoară micile mănunchiuri de celule precanceroase care apar
chiar imediat după ce este terminată faza de iniție re. Aceste
cuiburi de celule mici, microscopice au fost numite
focare.Focarele sunt cuiburi precursoare ale celule lor care se
transformă în tumori. Deși nu toate focarele devin celule
tumorale evoluate, ele prezic dezvoltarea unei tumo ri.
Urmărind dezvoltarea focarelor și numărând câte sun t și
cât de mari ajung", am putut afla indirect și felul în care se
dezvoltă tumorile și ce efect pot avea proteinele. Studiind
efectele proteinelor și înaintarea focarelor în loc ul tumorilor,
noi am putut evita irosirea unui timp îndelungat L de o viață,
și, de asemenea, a câtorva milioane de dolari în la borator.
Ceea ce am descoperit a fost cu adevărat remarcabil :

Dezvoltarea focarelor era aproape în întregime depe ndentă de
cantitatea de proteine care era consumată, indifere nt cât de multă
aflatoxina era consumată'.
Acest lucru a fost documentat în multe fel uri interesante,
efectuate pentru prima dată de către studenții mei absolvenți
Scott Appleton" și George Dunaif 34 (o comparație tipică este
arătată în graficul 3.4). După inițierea cu aflatox ina, focarele se
dezvoltau cu mult mai mult Ia dieta cu 20% proteine decât la
dieta cu 5% proteine. 53 '34

Graficul 3.4: Proteinele din dietă și formarea de focare

Aportul de proteine din dieta

Până în acest punct toate animalele erau expuse la
aceeași cantitate de aflatoxină. Dar, dacă expunere a inițială la
aflatoxină ar fi diferită? Ar mai avea proteinele v reun efect?
Am investigat această chestiune dând unui grup de ș obolani o

doză mare de aflatoxină, iar altui grup o doză redu să de
aflatoxină, cu o dietă de bază standard. Astfel, în cele două
grupuri, procesul cancerului a început cu cantități diferite de
„semințe" inițiate, canceroase. Apoi, în timpul faz ei de
promovare, am dat o dietă cu aport scăzut de protei ne
grupului cu doză mare de aflatoxină și o dietă cu a port ridicat
de proteine grupului cu doză redusă de aflatoxină. Ne
întrebam dacă animalele care încep cu o mulțime de semințe
cancerigene sunt capabile să învingă situația prime jLdioasă
consumând o dietă cu aport scăzut de proteine.
Și de data aceasta rezultatele au fost rem arcabile (graficul
3.5). Animalele care aveau o inițiere mai mare a ca ncerului
(doză mare de aflatoxină) au dezvoltat cu mult mai puține
focare atunci când erau hrănite cu o dietă de 5% pr oteine. în
schimb, animalele care începuseră cu o doză redusă de
aflatoxină au produs cu mult mai multe focare atunc i când au
fost hrănite după aceea cu o dietă cu 20% proteine.
Stabilisem astfel un principiu. Dezvoltarea focarelor,
inițial determinată de mărimea expunerii la carcino gen, este,
de fapt, controlată cu mult mai mult prin proteinel e
alimentare consumate în faza de promovare. în timpu l fazei
de promovare, proteinele întrec carcinogenul, indif erent de
expunerea inițială.
Cu această informație de fond, am pus la cale un
experiment mult mai substanțial. Iată secvența pas cu pas a
experimentelor efectuate de studenta mea, absolvent ă deL
acum, Linda Youndman.* 5 Tuturor animalelor li sLa dat
aceeași doză de carcinogen, și apoi au fost hrănite în mod
alternativ și cu dietă de 5% proteine, și cu dietă de 20%
proteine pe perioada celor 12 săptămâni a fazei de promovare.

Am împărțit această fază de promovare în patru
perioade de câte trei săptămâni fiecare. Perioada î ntâi
reprezintă săptămânile 1 la 3, perioada a doua repr ezintă
săptămânile 4 la 6, și așa mai departe.
Când animalele au fost hrănite cu dieta de 20% prot eine
în perioadele 1 și 2 (20L20), focarele au început s ă se mărească,
așa cum neLam așteptat. însă când animalele au fost trecute la
dieta cu proteine puține la începutul perioadei 3 ( 20L20L5), a
avut loc o scădere bruscă în dezvoltarea focarelor. Și, când
animalele au fost trecute după aceea înapoi la diet a cu
proteine 20% în perioada a 4La (20L20L5L20), dezvol tarea
focarelor a pornit din nou.
ÎntrLun alt experiment, la animalele hrănite cu die tă de
proteine 20% în perioada 1, dar trecute la dietă cu proteine 5%
în perioada a 2La (20L5), dezvoltarea focarelor sLa redus
puternic. Dar, când aceste animale au fost aduse în apoi la
dieta cu 20% proteine în perioada 3 (20L5L20), am v ăzut din
nou puterea impresionantă a proteinelor din dietă î n
dezvoltarea focarelor.
Aceste multiple experimente, luate laolaltă, au fos t cu
adevărat profunde. Dezvoltarea focarelor a putut fi reversată,
în plus și în minus, prin schimbarea cantității de proteine
consumate și, de asemenea, procesul a putut avea loc în toate
stadiile de dezvoltare ale focarelor.

Aceste experimente au demonstrat, de asem enea, că
organismul își putea „aminti" atacurile aduse mai î nainte de
carcinogen 35 '* 6, chiar dacă după aceea ele erau menținute
inactive prin aportul redus de proteine. Aceasta în semna că
afla toxina lăsa o „amprentă genetică" ce rămânea i nactivă pe
perioada dietei de 5% proteine și se retrezea nouă săptămâni
mai târziu, ca să formeze iar focare, în timpul die tei de 20%
proteine. în termeni simpli, organismul poartă pică . Aceasta
sugerează că, dacă am fost expuși în trecut unui ca rcinogen
care doar a inițiat cancerul, dar rămâne inactiv, a cest cancer
poate fi totuși din nou „retrezit" printrLo nutriți e
necorespunzătoare de mai târziu.
Studiile amintite arată că dezvoltarea canc erului este
modificată prin schimbări relativ modeste în consum ul de
proteine. însă oare ce cantitate de proteine înseam nă prea
mult, sau prea puțin? Folosind șobolani, noi am inv estigat
folosind un aport de proteine cuprins între 4 și 24 % (graficul
3.6"). Focarele nu sLau dezvoltat până la aportul d e 10%
proteine. Dincolo de 10%, dezvoltarea focarelor sLa mărit
impresionant o dată cu creșterea procentului de pro teine.
Rezultatele au fost verificate întrLo a doua ocazie în
laboratorul meu de către un profesor invitat din Ja ponia,
Fumiyiki Horio.
Cea mai semnificativă descoperire a acestui experim ent a
fost aceasta: focarele sLau dezvoltat numai când an imalele au
atins sau au depășit aportul de proteine (12%) nece sar pentru
satisfacerea ratei de creștere a organismului.'' Ac easta
înseamnă că, atunci când animalele au depășit neces arul lor de
proteine, a început atacul bolii.
Această descoperire poate avea o relevanță deosebit ă
pentru oameni, chiar dacă vorbim aici de studii efe ctuate doar
pe șobolani. Spun acest lucru pentru că procentul d e proteine
necesar pentru creștere la șobolanii tineri și la o ameni, ca și cel
de proteine necesar pentru menținerea sănătății la șobolani
adulți și la oameni, sunt foarte asemănătoare. 40 "
În conformitate cu doza zilnică recomandată (DZR)
pentru consumul de proteine, noi oamenii ar trebui să ne luăm
cam 10% energie din proteine. Aceasta este cu mult mai mult

decât ceea ce este necesar în realitate. Dar pentru că cerințele
pot varia de la individ la individ, se recomandă 10 % proteine
pentru a se asigura un aport corespunzător realment e pentru
toți oamenii. Cât consumăm majoritatea dintre noi? Desigur,
cu mult mai mult decât rația recomandată de 10%. în medie
americanii consumă 15L16% proteine. Ne așază acest lucru în
situația de risc de a face cancer? Aceste studii ef ectuate pe
animale sugerează că da.
Zece procente aport proteic înseamnă a consuma 50L6 0
grame proteine pe zi, în funcție de greutatea corpo rală și
aportul caloric total. Media națională de 15L16% în seamnă 70L
100 grame proteine pe zi, bărbații situânduLse în e xtrema de
sus, iar femeile la cea de jos. în termeni alimenta ri, sunt
aproximativ 12 grame de proteine în 100 calorii din spanac
(425 grame) și 5 grame de proteine în 100 calorii p rovenind
din mazăre verde (ceva mai mult de două linguri). S unt
aproximativ 13 grame de proteine în 100 de calorii din mușchi
de carne de calitatea I (doar vreo 40 de grame).
Și totuși o altă problemă importantă era dacă aport ul de
proteine putea modifica relația atât de importantă dintre doza
de aflatoxina și formarea focarelor. O substanță ch imică nu
este socotită în general ca fiind un carcinogen dec ât atunci
când doze mai mari produc incidențe mai mari de can cer. De
exemplu, cu cât doza de aflatoxina devine mai mare, creșterea
focarelor și a tumorii ar trebui să fie corespunzăt or mai mare.
Dacă nu se observă un răspuns în creștere pentru su bstanța
chimică ce se presupune a fi cancerigenă, atunci tr ebuie pusă
serios problema dacă aceasta este cu adevărat carci nogenă.
Pentru a investiga această chestiune dozăLrăspuns, unui
număr de zece grupuri de șobolani leLau fost admini strate
doze tot mai mari de aflatoxina și apoi au primit h rană cu
niveluri obișnuite (20%) sau mai mici (5L10%) de pr oteine în
timpul perioadei de promovare (graficul 3.7"). La a nimalele
hrănite cu aport proteic de 20%, focarele au crescu t ca număr
și mărime, așa cum se aștepta, pe măsură ce doza de aflatoxina
era micșorată. Relația dozăLrăspuns era puternică ș i clară. Cu
toate acestea, la animalele hrănite cu proteine 5%, curba dozăL
răspuns a dispărut complet. Nu a existat un răspuns al
focarelor, chiar și atunci când animalelor li sLa d at doza

maxim tolerată de aflatoxina. Acesta a fost un alt răspuns care
a demonstrat că o dietă cu aport redus de proteine poate anula
efectul cauzator de cancer al unui carcinogen foart e puternic,
cum este aflatoxina.

Graficul 3.7: Raportul între doza de aflatoxina și răspunsul foca rului

Doza de aflatoxina (mcg/kg masa corporala/zi)

Oare este posibil ca acești carcinogeni d e natură chimică,
în general, să nu genereze cancer decât dacă sunt „ îndeplinite"
condițiile nutritive? Este posibil ca, în cea mai m are parte a
vieții noastre, să fim expuși la cantități mici de produse
chimice cauzatoare de cancer, dar cancerul să nu se producă
decât în cazul consumului acelor alimente care fac să înainteze
și să se dezvolte tumora? Putem oare ține sub contr ol cancerul
prin alimentație?

NU TOATE PROTEINELE SUNT LA FEL

Dacă ați urmărit pas cu pas descrierea de mai sus, ați
putut vedea cât de incitante sunt aceste descoperir i. Ținerea
cancerului sub control prin nutriție a fost și este încă o idee
radicală. Dar, ca și când aceasta nu ar fi de ajuns , a mai fost
ceva ce a produs informații explozive: avea oare vr eo
importanță ce fel de proteine erau folosite în aces te
experimente? Pentru toate aceste experimente noi am folosit

cazeină, care constituie cam 87% din proteina lapte lui de
vacă.Așa că următoarea întrebare logică a fost dacă proteinele
de origine vegetală, testate în același fel, aveau același efect în
avansarea cancerului ca și cazeina. Răspunsul este unul
uluitor: „NU". In aceste experimente, proteinele vegetale nu au du s
la promovarea cancerului, nici măcar la cantități m ai mari
administrate. Studiul acesta a fost efectuat de un student al
meu, David Schulsinger (graficul 3.8 42 ). Glutenul, proteina
grâului, nu a produs același efect ca și cazeina, n ici măcar atunci
când s%a administrat la nivelul de 20%.

Am examinat, de asemenea, dacă proteina din soia ar e
același efect ca și cazeina asupra dezvoltării foca relor. Șobolanii
hrăniți cu diete cu proteină de soia 20% nu au form at focare
primare, la fel ca și cei hrăniți cu diete cu prote ină de grâu 20%. Iată
că proteina, proteina din lapte în acest caz, nu se afla întrLo
postură prea bună. Am descoperit că un aport redus de
proteine reduce inițierea cancerului și lucrează pe multe căi
simultane. Ca și când aceasta nLar fi fost de ajuns , am
descoperit că un aport crescut de proteine, în exce s față de
cantitatea necesară pentru creștere, duce la promov area
cancerului după inițiere. Ca și când am fi apăsat p e un
întrerupător de lumină, conectând și deconectând co ntinuu,
noi am putut controla promovarea cancerului doar pr in
schimbarea nivelurilor de proteine, indiferent de e xpunerea

inițială la carcinogen. Și ceea ce am aflat a fost că factorul care
duce la promovarea cancerului a fost proteina din l aptele de
vacă. A fost destul de dificil pentru colegii mei s ă accepte
ideea că proteinele ar putea favoriza dezvoltarea c ancerului,
dar așa au stat lucrurile cu proteina din laptele d e vacă. Eram
oare eu nebun?

ALTE ÎNTREBĂRI

Pentru cititorii care doresc să afle mai multe info rmații,
am inclus câteva întrebări și răspunsuri
în Anexa A.

MAREA FINALĂ

Până în acest punct neLam bazat pe experi mente în care
am măsurat doar indicatorii timpurii ai dezvoltării tumorii,
focarele primare de cancer. Acum sosise vremea să e fectuăm
marele studiu, acela în care aveam să măsurăm forma rea
completă a tumorii. Am organizat un studiu amplu, c e
cuprindea câteva sute de șobolani și am examinat fo rmarea
tumorii pe parcursul vieții lor, utilizând ma i mul te abordări
dif erite.*' 45 Efectele hrănirii cu proteine asupra dezvoltării
tumorii nu au fost mai puțin spectaculoase. în gene ral,
șobolanii trăiesc cam doi ani, astfel studiul a fos t pe durata a
100 de săptămâni. Toate animalele cărora le fusese admiL
nistrată aflatoxina și au fost hrănite cu nivelul d e 20% cazeină,
fie au murit, fie erau pe punctul de a muri din cau za tumorilor
de ficat la vârsta de 100 de săptămâni. 36,43 Toate animalele
cărora li se administrase același nivel de aflatoxi na, dar care
fuseseră hrănite cu o dietă de 5% proteine erau în viață, erau
active și le mergea foarte bine la 100 de săptămâni , având
blană netedă, lucioasă. Acesta a fost un scor real de 100 la 0,
ceva ce nu sLa întâlnit aproape niciodată în cercet are și
aproape identic cu ceea ce decoperiseră inițial cer cetătorii din
India. 16

Tot în acest experiment, am modificat diet ele unora
dintre șobolani fie la patruzeci, fie la șaizeci de săptămâni, și
apoi am reinvestigat reversibilitatea înaintării ca ncerului.
Animalele care fuseseră trecute de la o dietă cu ap ort mare de
proteine la o dietă cu aport redus de proteine au m anifestat o
micșorare semnificativă în dezvoltarea tumorii L cu 35L40%
mai puțin decât animalele hrănite cu o dietă cu apo rt ridicat
de proteine. La animalele trecute de la o dietă cu aport scăzut
de proteine la o dietă cu aport mare de proteine, p e la
jumătatea vieții lor, tumorile au început să creasc ă din nou.
Aceste descoperiri cu privire la veritabila expolzi e a tumorilor
a confirmat descoperirile noastre anterioare utiliz ând focarele.
Și anume, prin manipularea nutrițională se poate în trerupe și
declanșa dezvoltarea cancerului.

Am măsurat și focarele de început în cadrul acestor
studii efectuate pe durata vieții șobolanilor ca să vedem dacă
răspunsul lor la proteina din dietă era similar cu cel al
răspunsului tumorii. Corespon dența dintre creștere a focarelor
și creșterea tumorilor nu putea fi mai mare (grafic ul 3.9a) . 3M3
Oare cât trebuia să mai descoperim? Nu aș f i visat
vreodată ca rezultatele noastre până în acest punct să fie atât
de consecvente, aproape de domeniul incredibilului,
plauzibile din punct de vedere biologic și semnific ative din
punct de vedere statistic. Studiul nostru a confirm at deplin
lucrarea originară efectuată în India, în același t imp
conferinduLi o profunzime excepțională.
Ca să nu fie nici o urmă de îndoială, reiau: protei na din
laptele de vacă constituie un promotor excepțional de puternic
al cancerului la șobolanii cărora li sLau administr at doze de
aflatoxina. Faptul că acest efect de inițiere se pr oduce la
aporturi proteice utilizate în mod obișnuit atât la rozătoare,
cât și la oameni (10L20%) face ca acest lucru să fi e deopotrivă
neplăcut și provocator.

ALTE CANCERE, ALȚI CARCINOGENI

Ei bine, iată întrebarea centrală: cum se aplică ac est
studiu la sănătatea omului și la cancerul de ficat la om în
particular? O cale de a investiga această chestiune este de a
cerceta alte specii, alți carcinogeni și alte organ e. Dacă efectul
cazeinei asupra cancerului este același la aceste categorii,
devine mai mult decât probabil ca oamenii să ia ami nte cu
atenție. Așa că cercetarea noastră sLa lărgit în ce privește
scopul, pentru a vedea dacă descoperirile făcute ră mân în
picioare.
În timp ce cercetările noastre pe șobolani erau în
desfășurare, au fost publicate studii 44 *45 care pretindeau că
infecția cronică cu virusul hepatitei B (HBV) const ituie factorul
major de risc pentru cancerul uman de ficat. Se cre dea că
persoanele care rămâneau în mod cronic infectate cu HBV
erau expuse unui risc de douăzeci până la patruzeci de ori de
a face cancer de ficat.
DeLa lungul anilor, sLau făcut multe cercetări pent ru a
vedea cum produce acest virus cancerul de ficat. 46 Practic, o
părticică din gena virusului se inserează în materi alul genetic
al ficatului șoricelului, unde inițiază cancerul de ficat. Când
acest lucru se face experimental, animalele sunt co nsiderate
transgenice.
De fapt, toate cercetările făcute în alte laboratoa re asupra
șoarecilor transgenici HBV L și sLau făcut multe L au fost făcute
în principal pentru a înțelege mecanismul molecular prin care
lucrează HBV. Alimentației nu iLa fost deloc acorda tă atenție și
nici efectelor sale asupra dezvoltării tumorale. Am urmărit,
chiar amuzânduLmă, câțiva ani deLa rândul, cum un g rup de
cercetători susțineau că aflatoxina constituie cauz a principală
a cancerului de ficat Ia oameni, iar alt grup susți nea că HBVLul
este cauza. Nici unul dintre cele două grupuri nu a îndrăznit
măcar să sugereze că nutriția ar avea ceva deLa fac e cu această
boală.
Am vrut să aflăm despre efectul pe care îl are caze ina
asupra cancerului de ficat indus de HBV la șoareci. Acesta a
fost un pas mare. A trecut dincolo de aflatoxina, c a și
carcinogen și șobolani, ca specie. Un excelent stud ent chinez

din grupul meu, Jifan Hu a început aceste cercetări pentru a
răspunde la problema ridicată iar mai târziu acestu ia i sLa
adăugat și Dr. Zhiqiang Cheng. Aveam nevoie de o co lonie de
astfel de șoareci transgenici. Existau două „soiuri " de
asemenea șoareci, unul care trăia în La Jolla, Cali fornia,
celălalt în Rockville, Maryland. Fiecare soi avea o părticică
diferită din gena HBV inserată în genele ficatului lor și fiecare
era astfel, în mare măsură, predispus a face cancer de ficat.
Am contactat pe cercetătorii responsabili cu acești a și iLam
întrebat dacă vor să ne ajute să ne facem și noi o colonie de
asemenea șoareci. Ambele grupuri de cercetători neL au
întrebat ce dorim să facem cu ei, și fiecăruia dint re ele ideea de
a studia efectul proteinelor iLa părut a fi o nebun ie. Am căutat,
de asemenea, să obțin o subvenție pentru această ce rcetare și
am fost respins. Criticii nu au primit cu plăcere i deea unui
eventual efect nutrițional asupra unui cancer indus de un
virus, în special efectul unei proteine din dietă. Am început să
mă întreb: eram eu oare prea explicit în a pune sub semnul
întrebării valoarea mitică pentru sănătate a protei nelor? Cu
siguranță că reconsiderarea propunerii de subvenție a indicat
spre această posibilitate.
În cele din urmă am obținut finanțare, am făcut stu diul
asupra ambelor soiuri de șoareci și am obținut, în esență, același
rezultat cu cel obținut cu șobolanii."'" 1 Puteți vedea voi înșivă
rezultatele. Imaginea următoare (3.10 47 ) prezintă cum arată la
microscop o secțiune transversală prin ficatul șoar ecilor.
Materialul colorat închis este indicatorul dezvoltă rii
cancerului (a se ignora „gaura"; este doar o secțiu ne
transversală a unei vene). Se observă un intens pro ces de
formare a cancerului incipient la animalele hrănite cu 22%
cazeină (D), pentru ca la cele hrănite cu 14% cazei nă (C) acesta
să fie mult mai redus, iar la cele hrănite cu 6% (B ) să fie practic
absent; imaginea care a rămas (A) prezintă un ficat care nu are
o genă virală (pentru control).
Graficul alăturat imaginii (3.1 1°) arată expresia
(activitatea) a două gene HBV care cauzează canceru l, inserate
în ficatul șoarecelui. Atât imaginea, cât și grafic ul arată același
lucru: dieta cu 22% cazeină a generat exprimarea ge nei virale

producând cancer, pe când dieta cu 6% cazeină nu ar ată
aproape deloc o asemenea activitate.
La data aceea aveam mai mult decât suficiente infor mații
pentru a trage concluzia că proteina laptelui de va că, cazeină,
considerată sacră, promovează în mod dramatic cance r de
ficat la:

• șobolanii cărora li sLau dat doze de aflatoxina
• șoarecii infectați cu HBV

Nu doar că astfel de efecte sunt pline de substanță , dar
am mai descoperit și o rețea de căi complementare p rin care
lucrează acestea.
Următoarea întrebare: putem noi generaliza aceste
descoperiri și la alte cancere și la alți carcinoge ni? La
Universitatea Centrului Medical Illinois din Chicag o, un alt
grup de cercetători studia cancerul mamar (de sân) la
șobolani. 4"1 Acest studiu a arătat că prin creșterea aportului de
cazeină se accentua dezvoltarea cancerului mamar (d e sân). Ei
au descoperit că un aport mai mare de cazeină:

• duce la creșterea dezvoltării cancerului de sân la șobolanii
cărora li sLau dat doze experimentale de carcinogen i (7,12L
dimetibenz(a)antracen (DBMA) și NLnitrozoLmetiluree
(NMU)).
• acționează printrLo rețea de reacții care se combin ă pentru a
contribui la creșterea cancerului
• acționează prin același sistem de hormoni feminini care
acționează și la oameni.

IMPLICAȚII MAI VASTE
Mecanisme

Începea să prindă contur un tipar impresionant prin
consecvență. La două organe diferite, patru carcino geni
diferiți și două specii diferite, cazeină contribui e la
dezvoltarea cancerului utilizând un sistem puternic integrat
de mecanisme. Este un efect puternic, convingător ș i
consecvent. De exemplu, cazeină afectează felul în care
celulele interacționează cu carcinogenii, felul în care ADNLul
reacționează cu carcinogenii, și felul în care cres c celulele
canceroase. Profunzimea și consecvența acestor desc operiri
sugerează cu tărie că ele sunt relevante pentru oam eni din
patru motive. Primul, șobolanii și oamenii au o nev oie de
proteine aproape identică. Al doilea, proteinele ac ționează la
oameni exact în același fel ca și la șobolani. Al t reilea, nivelul
aportului de proteine ce cauzează creșterea tumorii este de
aceeași mărime cu cel pe care îl consumă oamenii. Ș i al
patrulea, atât la rozătoare cât și la oameni, faza de inițiere este
cu mult mai puțin importantă decât faza de promovar e a
cancerului. Aceasta pentru că noi suntem în mod foa rte
asemănător „dozați" cu o anumită cantitate de carci nogeni în
viața noastră de zi cu zi, însă dacă aceștia vor co nduce sau nu
la dezvoltarea deplină a unor tumori depinde de pre zența sau
absența fenomentului de promovare.
Chiar dacă eu personal mLam convins că creșterea
aportului de cazeină contribuie la dezvoltarea canc erului,
trebuia să fiu încă precaut în a nu generaliza prea mult.
Aceasta era o descoperire foarte contrariantă care a stârnit un
scepticism aprig. Dar nu era decât o fărâmă pe lâng ă lucrurile
care aveau să urmeze. Doream să adun cât mai multe dovezi.
Ce efect au alți nutrienți asupra cancerului și cum

interacționează aceștia cu carcinogeni diferiți și organe
diferite? Este posibil ca efectele altor nutrienți, carcinogeni sau
organe să se anuleze unele pe altele, sau, ar fi po sibil să existe
o consecvență a efectului nutrienților în cadrul an umitor tipuri
de alimente? în aceste condiții oare promovarea can cerului va
rămâne potențial reversibilă? Dacă lucrurile ar sta așa,
cancerul ar putea fi cu promptitudine controlat, ch iar supus
unei acțiuni de regresie, pur și simplu prin reduce rea
aporturilor acelor nutrienți care îl fac să avansez e și/sau
crescând aporturile de nutrienți antiLpromotori ai cancerului.
Noi am inițiat mai multe studii utilizând diferiți
nutrienți, ce au cuprins proteina de pește, grăsimi le alimentare
și antioxidanții cunoscuți sub numele de carotenoiz i. Doi
excelenți absolvenți ai mei, Tom O'Connor și Youpin g He, au
măsurat capacitatea acestor nutrienți de a afecta c ancerul de
ficat și de pancreas. Rezultatul acestora, cât și al multor altor
studii, a arătat că alimentația este cu mult mai im portantă în
controlarea înaintării cancerului decât doza carcin ogenului care l%a
inițiat. Ideea că nutrienții sunt cei ce afectează în princi pal
dezvoltarea tumorii în faza de promovare a cancerul ui a
început să apară ca fiind o proprietate generală a relației
dintre alimentație și cancer. Journal ofthe National Cancer
Institute, care este publicația oficială a Institutului Națion al al
Cancerului din SU A a aflat de aceste studii și a p us în prim
plan pe copertă câteva din descoperirile noastre. 52
Mai mult decât atât, începea să se contureze un tipar:
nutrienții din alimente de origine animală duceau l a creșterea
tumorii, în timp ce nutrienții din alimente de orig ine vegetală
duceau la micșorarea tumorii. în cuprinzătorul nostru studiu
făcut pe șobolani cu tumori induse prin aflatoxină L pe
parcursul întregii lor vieți L tiparul acesta era c onsecvent. în
studii efectuate de un alt grup de cercetători asup ra cancerului
de sân și alți carcinogeni, tiparul era consecvent. în studiile
asupra cancerului de pancreas și studiile cu alți n utrienți,
tiparul era consecvent. 5"3 în studiile asupra antioxidanților
carotenoizi și inițierea cancerului, tiparul era co nsecvent. 54,55
De la faza întâi a inițierii cancerului până la faz a a doua a
promovării cancerului, tiparul era consecvent. De l a un
mecanism la altul, fără îndoială, tiparul era conse cvent.

Această consecvență era uimitor de impresio nantă, însă
un anumit aspect al cercetării ne cerea să rămânem prudenți:
toate aceste dovezi erau adunate din studii experim entale
efectuate pe animale. Deși există argumente puterni ce că
aceste descoperiri provocatoare sunt calitativ relevante pentru
sănătatea omului, noi nu putem cunoaște relevanța cantitativă.
Cu alte cuvinte, sunt aceste principii privind prot eina animală
și cancerul extrem de importante pentru toți oameni i și în
toate situațiile, sau sunt ele doar marginal import ante, pentru
o minoritate de persoane aflate în situații întrucâ tva unice?
Sunt aceste principii implicate întrLo mie de cance re umane în
fiecare an, întrLun milion de cancere în fiecare an , sau mai
mult de atât? Aveam nevoie de dovezi directe din ce rcetări
făcute pe oameni. In mod ideal, aceste dovezi sLar strânge
printrLo metodologie riguroasă care să investigheze tiparele
alimentare în mod cuprinzător, folosind un număr ma re de
oameni cu stiluri de viață asemănătoare, moșteniri genetice
similare și cu toate acestea o incidență diferită a acestei boli.
A avea oportunitatea de a face un asemene a studiu este
un lucru rar, dar printrLo șansă incredibilă noi am avut exact
oportunitatea de care aveam nevoie. în 1980 am avut norocul
de a spune bun venit în laboratorul meu unuia din c ei mai
capabili și profesioniști savanți din China contine ntală, Dr.
Junshi Chen. în colaborarea cu acest bărbat remarca bil, ni sLau
ivit ocazii de a face cercetări privind adevăruri m ai
cuprinzătoare. Ni sLa acordat șansa de a face un st udiu pe
oameni în care toate aceste principii pe care am în ceput să le
descoperim în laborator să poată fi duse până la ur mătorul
nivel. Sosise timpul să studiem rolul nutriției, al stilului de
viață și al bolii întrLunui din cele mai cuprinzăto are moduri
întreprinse vreodată în istoria medicinei. Aveam să pornim în
Studiul China.

LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL 4
LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL
LECTII DIN CHINA
UN INSTANTANEU ÎN TIMP
____________________________

Ați avut vreodată dorința de a imortaliza pentru
totdeauna un anumit moment? Asemenea momente vă pot
captiva întrLun mod pe care nuL1 veți uita niciodat ă. Pentru
unii oameni, astfel de momente au ca obiectiv famil ia,
prietenii apropiați sau activitățile legate de aceș tia; pentru alții
ele sunt legate de natură, spiritualitate sau relig ie. Pentru
majoritatea dintre noi, socotesc eu, poate fi câte puțin din
fiecare. Ele devin momentele noastre personale, atâ t fericite
cât și nefericite, care ne definesc amintirile. în aceste momente
parcă totul se „adună laolaltă". Ele constituie ins tantanee în
timp, care definesc mult din experiența vieții noas tre.
Valoarea unui instantaneu în timp nu este mai puțin
semnificativă pentru cercetători. Noi construim exp erimente,
sperând să păstrăm și să analizăm detaliile specifi ce ale unui
anumit moment pentru anii care vor veni. Am fost su ficient de
norocos săLmi fie acordată o asemenea ocazie la înc eputul
anilor '80, după ce un distins cercetător în vârstă , din China,
Dr. Junshi Chen, a venit la Universitatea Corneli c a să lucreze
în laboratorul meu. El era director adjunct al prin cipalului
laborator de cercetare în sănătate din China și unu l din puținii
savanți chinezi ce vizitau SUA după stabilirea rela țiilor dintre
țările noastre.

ATLASUL CANCERULUI

La începutul anilor 70, primLministrul Chinei, Chou
EnLai, suferea de cancer. Prins în ghearele acestei boli fatale,

premierul Chou a inițiat un studiu național pentru a aduna
informații despre boală, care nu era bine înțeleasă . Acesta avea
să constituie un studiu monumental al ratei morții cauzate de
douăsprezece tipuri diferite de cancer din mai mult de 2400
districte din China și 880 milioane dintre cetățeni i lor (96%).
Studiul a fost remarcabil din mai multe puncte de v edere. A
cuprins 650.000 lucrători, și a fost cel mai ambiți os proiect de
cercetare biomedicală întreprins vreodată. Rezultat ul final al
studiului a fost un frumos atlas, color, codificat, ce arăta
locurile în care cancerul era frecvent întâlni t și locurile unde
era aproape inexistent.'

Acest atlas a arătat clar faptul că în China cancer ul
avea o anumită localizare geografică. Unele cancere erau
mult mai întâlnite în anumite locuri decât în altel e. Studii
anterioare deja susțineau această idee, arătând că incidența
cancerului era diferită în diferite țări. 2"4 însă aceste date din
China erau mult mai sugestive deoarece variațiile
geografice ale ratei cancerului erau mult mai mari (tabelul
4.2). De asemenea acestea erau prezente întrLo țară în ca re
87% din populație aparținea aceluiași grup etnic, p opulația
Han.

Tabelul 4.2: Rata cancerului în districtele chineze ști
Tipul de cancer Bărbați Femei
Toate tipurile de
cancer 35f721 35f491
Nasofaringian 0f75 0f26
Esofag 1f435 0f286
Stomac 6f386 2f141
Ficat 7f248 3f67
Colon 2f67 2f61
Plămâni 3f59 0f26
Sân — 0f20
Rata deceselor, nr. de cazuri pe an, la 100.000 de persoane

De ce a existat atât de mare variație în rata cancerelor
între diferite districte, dacă fondul genetic era a semănător? Era
oare posibil ca factorii de mediu și de stil de via ță să
influențeze în principal apariția cancerului, și nu atât factorii
genetici? Deja câțiva savanți de renume ajunseseră la această
concluzie. Autorii unui studiu important asupra ali mentației
și cancerului, pregătit pentru Congresul SUA în 198 1, au ajuns
la concluzia că factorul genetic determină în propo rție de doar
2L3 % riscul de a face cancer."
Datele care au stat la baza alcătuirii Atlasului Cancerului
în China au fost cât se poate de temeinice. în unele distric te cu
rată mare a cancerului, incidența cancerului era de până la 100
de ori mai mare decât în districtele unde cancerul era cel mai

puțin frecvent. Aceste cifre sunt cu adevărat semni ficative.
Pentru comparație, în Statele Unite rata cancerului diferă de
cel mult douăLtrei ori întrLo parte a țării față de alta.
În fapt, diferențe foarte mici sau relati v neimportante în
ceea ce privește rata cancerului sunt generatoare d e știri cu
audiență maximă, mulți bani și capital politic. A c irculat multă
vreme în starul meu, NewLYork, o informație legată de
creșterea incidenței cancerului de sân în Long Isla nd. Sume
mari de bani (aprox. 30 milioane de $') și ani deLa rândul au
fost irosiți examinând această chestiune. Ce fel de rate ale
cancerului au cauzat o asemenea vâlvă? Două distric te din
Long Island aveau rate ale cancerului doar cu 10L20 % mai mari
decât media statului. Această diferență a fost sufi cientă pentru
a apărea pe prima pagină a știrilor, a speria pe oa meni și aLi
pune pe politicieni în mișcare. în contrast, ceea c e sLa
descoperit în China arăta că unele regiuni ale țări i aveau rate
ale cancerului de 100 de ori (10.000%) mai mari dec ât alte
regiuni.
Deoarece China este relativ mai omogenă din punct d e
vedere genetic, era clar că aceste diferențe trebui au să aibă
explicații ce țineau de cauze de mediu. Am ajuns as tfel la mai
multe întrebări critice: De ce era cancerul atât de frecvent în
anumite districte rurale din China și nu și în alte le? De ce erau
aceste diferențe atât de mari, deLa dreptul incredi bile? De ce era
cancerul, în general, mai puțin întâlnit în China d ecât în SU A?
Cu cât discutam mai mult cu Dr. Chen desp re aceste
lucruri, cu atât ne doream să fi putut avea un inst antaneu în
timp al condițiilor de alimentație și de mediu din China rurală.
Ce bine ar fi fost dacă am fi putut urmări viața ac estor oameni,
să vedem ce mănâncă ei, cum trăiesc, ce este în sân gele și în
urina lor, și felul cum mor; dacă am fi putut const rui un tablou
al experienței lor cu o claritate nemaiîntâlnită pâ nă atunci, și în
detaliu, astfel ca săL1 putem studia în anii ce urm au. Dacă am fi
putut face aceste lucruri, atunci am fi putut oferi câteva
răspunsuri la " de ceLurile" noastre.
Uneori se întâmplă ca știința, politica ș i finanțele să
coopereze, astfel încât să ofere ocazia ca o cercet are de excepție
să poată avea loc. Ceva de felul acesta sLa întâmpl at pentru noi
și am avut oportunitatea de a face tot ceea ce neLa m fi dorit, ba

chiar mai mult. Am fost în măsură să creionăm cel m ai
cuprinzător instantaneu din câte sLau creat vreodat ă, în ce
privește dieta, stilul de viață și boala.

LUCRÂND LAOLALTĂ

Am alcătuit o echipă de cercetători de talie mondia lă.
Din aceasta făcea parte Dr. Chen, care era director ul adjunct al
principalului laborator de cercetare în alimentație și sănătate
din China. Am înrolatLo și pe Dr. Junyao Li, unul d in autorii
lucrării Cancer Atlas Survey (Studiu Atlas al Cancerului) și
savant de renume la Academia de Științe Medicale di n cadrul
Ministerului Sănătății. Al treilea membru a fost Ri chard Peto
de la Universitatea Oxford. Considerat unul din pri mii
epidemiologi ai lumii, Peto sLa remarcat de atunci și a primit
mai multe premii pentru cercetare în cancer. Iar eu am
completat echipa în calitate de director de proiect .
Toate circumstanțele conlucrau armonios. Acesta avea
să fie primul proiect major în cercetare între Chin a și Statele
Unite. Am depășit cu bine atât obstacolele lega te de
finanțare, cât și pe cele legate de obrăznicia CIA și reticența
guvernului chinez.
Am decis să facem un studiu cât mai cuprinzător cu
putință. Prin Atlasul Cancerului aveam acces la ratele de deces
pentru mai mult de 40 de boli diferite, inclusiv di verse
cancere, boli de inimă și boli infecțioase.' Am adu nat date
asupra a 367 de variabile și apoi am făcut comparaț ii între
fiecare variabilă și toate celelalte variabile. NeL am deplasat în
65 de districte din cuprinsul Chinei, am împărțit c hestionare și
am făcut analize de sânge la 6500 de adulți. Am lua t probe de
urină, am consemnat tot ce mâncau familiile pe o pe rioadă de
trei zile și am analizat diferite mostre din alimen te luate din
piețe de pretutindeni din țară.
Cele șaizeci și cinci de districte alese pentru ace st studiu
erau localizate în diferite părți din China rurală și semiLrurală.
Am făcut acest lucru în mod intenționat, pentru că voiam să
studiem oameni care trăiau și mâncau în cea mai mar e parte a
vieții lor în aceeași zonă. A fost o strategie încu nunată de

succes pentru că aveam să aflăm că o medie de 90L94 % dintre
subiecții adulți din fiecare district locuiau încă în același
district în care sLau născut.
Când am terminat aveam peste 8000 de asocieri
semnificative din punct de vedere statistic între variabilele stil de
viață, alimentație și boală. Aveam un studiu inegal abil în ce
privește amploarea, calitatea și unicitatea. Aveam ceea ce New
York Times a numit „Marele Premiu în epidemiologie" . Pe
scurt, noi creasem acel instantaneu semnificativ în timp, pe
care îl visasem inițial.
Aceasta a fost ocazia perfectă de a testa principiile pe
care le descoperisem în experimentele pe animale. A veau să
fie acele descoperiri de laborator concludente și î n ceea ce
privește experiența umană din lumea reală? Cum pute au fi
aplicate descoperirile noastre privind cancerul ind us prin
aflatoxină la șobolani și la alte tipuri de cancer precum și alte
tipuri de boli la ființele omenești?

PENTRU MAI MULTE INFORMAȚII

Amploarea și calitatea Studiului China reprezintă o adevărată
valoare cu care ne mândrim. Pentru a vă convinge st udiați
Anexa B de la finalul volumului. Veți descoperi o a bordare
mult mai completă cu privire la designul de bază și
caracteristicile acestui studiu.

EXPERIEN ȚA PRIVIND ALIMENTA ȚIA CHINEZILOR

De o importanță decisivă pentru Studiul China era natura
alimentației consumate în China rurală. Era o ocazi e rară de a
studia efectele unei alimentații de origine în spec ial vegetală
asupra sănătății.
În America, 15L16% din totalul caloriilor noastre p rovin
din proteine și până la 80% din această cantitate p rovin din
alimente de origine animală. însă în China rurală d oar 9L10%
din totalul caloriilor provin din proteine și numai 10% din

totalul proteinelor provin din alimente de origine animală.
Aceasta înseamnă că există diferențe nutriționale m ajore între
aceste diete, cea chineză și cea americană, așa cum se vede în
tabelul 4.3.

Tabelul 4.3: Aportul de proteine din dieta chinezil or și americanilor
Nutrient China SUA
Calorii (kcal/zi) 7 2641 1989
Grăsimi (% din
calorii) 14.5 34f38
Fibră (g/zi) 33 12
Proteină (g/zi) 64 91
Proteină
animală (% din calorii) 0.8 10f11
Fier (mg/zi) 34 18

Constatările reprezentate în tabelul 4.3 s unt
standardizate pentru o greutate corporală de 65 kg. Acesta
este modul standard în care autoritățile chineze în registrează
asemenea informații, un mod care ne permite să comp arăm cu
ușurință diferite populații. (Pentru adultul bărbat american de
77 kg aportul caloric ar fi de 2400 calorii pe zi. Pentru un adult
bărbat din China rurală de 77 kg aportul caloric ar fi de aprox.
3000 calorii pe zi).
În fiecare dintre categoriile vizualizate mai sus, există
diferențe alimentare uriașe între chinezi și americ ani: un aport
caloric general mult mai mare, mai puțină grăsime, mai puține
alimente de origine animală, mai multe fibre și mul t mai mult
fier în alimentația din China. Aceste diferențe de alimentație
sunt extrem de importante.
Deși modul de alimentație din China este cu totul d iferit
de cel din Statele Unite, există totuși multă varia ție și în China.
Variația experimentală (adică modul distribuirii va lorilor) este
esențială atunci când investigăm asocierile dintre alimentație
și sănătate. Din fericire, în Studiul China a existat o variație
considerabilă pentru majoritatea factorilor evaluaț i. A existat o
variație excepțională în ce privește ratele bolii ( tabelul 4.2) și o

variație mai mult decât adecvată pentru evaluările clinice și
aporturile alimentare. De exemplu, colesterolul san guin a fost
L ca medie pe district L de la cel mai ridicat la c el mai scăzut, de
aproape două ori mai mare, betaLcarotenul din sânge de
aproximativ nouă ori, lipidele din sânge de aproxim ativ trei
ori, aportul de grăsimi de aproximativ șase ori, ia r aportul de
fibre de aproximativ cinci ori. Acest lucru a fost extrem de
important, având în vedere că noi eram preocupați î n
principal să comparăm districtele din China între e le.
Studiul nostru a fost primul studiu de amp loare care
investiga această variație deosebită a experienței alimentare și
consecințele ei asupra sănătății, întrLadevăr, noi comparam în
cadrul variației chineze, dietele bogate în aliment e de origine
vegetală cu dietele foarte bogate în alimente de or igine
vegetală. în aproape toate celelalte studii, toate fiind vestice,
cercetătorii compară diete bogate în alimente de or igine
animală cu diete foarte bogate în alimente de origi ne animală.
Diferența dintre dietele din China rurală și dietel e vestice, și
tipurile de patologie ce decurg din acestea, este u riașă. Tocmai
această diferență, la fel de mult ca și celelalte, a făcut ca acest
studiu să fie atât de important.
Media a denumit Studiul China „un studiu de referință".
Un articol din Saturday Evening Post a spus că "proiectul ar
trebui să zguduie pe cercetătorii din medicină și n utriție de
pretutindeni".' Cineva din sistemul medical a spus că
niciodată nu sLar mai putea face un alt studiu de t alia acestuia.
Ceea ce știam eu era faptul că studiul nostru ofere a o ocazie de
a investiga multe din cele mai controversate idei p e care mi le
formasem cu privire la alimentație și sănătate.
Acum aș dori să vă prezint ce am aflat prin acest s tudiu
și felul în care încă douăzeci de ani de cercetare, reflecție și
experiență au schimbat nu numai modul în care gânde sc eu
legătura dintre alimentație și sănătate, ci și modu l în care eu și
familia mea ne alimentăm.

BOLI ALE SĂRĂCIEI ȘI
BOLI ALE ABUNDENȚEI

Nu e nevoie să fii savant ca să pricepi că posibili tatea de
a muri este de 100% . Există un singur lucru pe car e sigur îl
vom face în viață, și anume de a muri. Am întâlnit adesea
oameni care folosesc acest lucru pentru a justifica ambivalența
lor privind informațiile cu referire la sănătate. E u am însă un
alt punct de vedere. Nu am urmărit niciodată sănăta tea cu
speranța de a dobândi nemurirea. A ne bucura de săn ătate
înseamnă a fi în stare să ne bucurăm pe deplin de t impul pe
care îl avem la dispoziție. înseamnă a putea fi cât mai
funcționali pe parcursul întregii noastre vieți și a evita bătăliile
mutilante, dureroase și îndelungate cu boala. Exist ă o
diversitate de alte căi mai bune de a muri, și, bin eînțeles, de a
trăi.
Având în vedere că Atlasul Cancerului din China avea
consemnări cu privire la mai mult de patruzeci de b oli diferite,
noi am avut ocazia rară de a studia multiplele felu ri în care
mor oamenii. NeLam pus întrebarea: există tendința ca
anumite boli să se grupeze laolaltă în anumite zone ale țării?
De exemplu, cancerul de colon există in aceleași re giuni ca și
diabetul? Dacă se dovedește că așa stau lucrurile, am putea
trage concluzia că diabetul și cancerul de colon (s au alte boli
care sLar grupa laolaltă) ar avea cauze comune. Ace ste cauze
ar putea include o varietate de posibilități, de la cele
geografice și de mediu, până la cele biologice. Cu toate
acestea, deoarece toate bolile constituie procese b iologice (care
au loc anapoda) putem presupune că oricare ar fi „c auzele"
observate, în cele din urmă acestea vor opera prin evenimente
biologice.
Când aceste boli au fost examinate întrLun mod care a
permis ca rata prezenței fiecăreia să fie comparată cu rata
celorlalte boli', au ieșit la iveală două grupuri d e boli: cele
întâlnite în mod tipic în zone mai dezvoltate din p unct de
vedere economic (boli ale abundenței/belșugului) și cele tipic

întâlnite în zonele rurale, agricole (boli ale sără ciei) 10 (tabelul
4.4).

Tabelul 4.4: Gruparea bolilor observată în China ru rală

Boli ale bogăției
(extravaganță nutrițională) Cancer (colon, plămân, sân, leucemie,
stomac, ficat), diabet, boli coronariene
Boli ale sărăciei
(aport nutrițional inadecvat și slab
control sanitar) Pneumonie, obstrucție intestinală, ulcer
peptic, boli digestive, tbc, boli
parazitare, reumatism, boli metabolice
sau endocrine, altele decât diabetul, boli
ale gravidității și multe altele.

Tabelul 4.4 arată că fiecare boală, din fiecare cat egorie,
tinde să se asocieze cu boli din propriaLi categori e și nu din
lista opusă. O regiune din China rurală care are o rată mare de
pneumonie, de pildă, nu va avea o rată mare de canc er de sân,
ci va avea o rată mare de boli parazitare. Boala ca re ucide pe
cei mai mulți vestici, boala de inimă, este mai înt âlnită în
zonele unde este prezent mai mult cancerul de sân. Apropo,
boala de inimă este relativ neobișnuită în multe di n țările în
curs de dezvoltare din lume. Și aceasta nu pentru c ă oamenii
ar muri la o vârstă mai tânără și nu ar mai ajunge să facă
aceste boli vestice. Comparațiile efectuate sunt st andarLdizate
în funcție de vârstă, ceea ce înseamnă că sunt comp arați
oameni de aceeași vârstă.
Aceste asocieri între boli sunt cunoscute de ceva vreme.
însă ceea ce a adus în plus Studiul China a fost o bogăție de
date legate de rata mortalității generată de multip le boli și o
unică experiență alimentară. Așa cum era de aștepta t, anumite
boli se adună laolaltă în aceleași regiuni geografi ce, ceea ce
înseamnă că ele au aceleași cauze.
Aceste două grupuri de boli au fost numite boli ale
abundentei/belșugului și boli ale sărăciei. Pe măsură ce populația
unei țări în curs de dezvoltare acumulează bogății, oamenii își
schimbă obiceiurile alimentare, stilul de viață și sistemele de
sanitație. Pe măsură ce se acumulează bogății, din ce în ce mai
mulți oameni mor mai mult din caza bolilor „bogate" ale
abundenței decât din cauza bolilor „sărace" ale săr ăciei.

Deoarece aceste boli ale abundenței sunt atât de st râns legate
de obiceiurile alimentare, ele ar putea fi numite m ai bine „boli
ale extravaganței alimentare". Majoritatea oamenilo r din
Statele Unite și din alte țări vestice mor din cauz a bolilor
abundenței. Din acest motiv, adesea aceste boli sun t numite
boli „ vestice". Unele districte rurale din China a u avut mai
puține cazuri de boli ale afluenței, în timp ce alt e districte au
avut mult mai multe astfel de boli. întrebarea prin cipală pe
care șiLa pusLo Studiul China a fost următoarea: acest lucru se
întâmplă din cauza diferențelor în ceea ce privește obiceiurile
alimentare?

SEMNIFICAȚII STATISTICE

În cadrul capitolului voi indica semnificația stati stică a
diferitelor observații. In cifre romane, (') va ind ica o siguranță
de peste 95%, 0 peste 99%, iar ( m) peste 99,9%. Nici o cifră
romană nu va indica faptul că ar exista vreo în In cadrul
capitolului voi indica semnificația statistică a di feritelor
observații. In cifre romane, (') va indica o sigura nță de peste
95%, 0 peste 99%, iar ( m) peste 99,9%. Nici o cifră romană nu
va indica faptul că ar exista vreo asociere sub val oarea unei
certitudini de 95%." Aceste probabilități pot fi, de asemenea,
descrise ca reprezentând probabilitatea ca o observ are să fie
reală. O certitudine de 95% înseamnă că există o pr obabilitate
de 19 din 20 ca observația să fie reală; o certitud ine de 99%
înseamnă că există o probabilitate de 99 din 100 ca observația
să fie reală; iar o certitudine de 99,9% înseamnă c ă există o
probabilitate de 999 din 1000 ca observația să fie reală.

COLESTEROLUL SANGUIN ȘI BOALA

Noi am comparat răspândirea bolilor vestice din fie care
ținut cu variabilele alimentației și ale stilului d e viață și, spre
surpriza noastră, am aflat că unul din cei mai pute rnici
predictori ai bolilor vestice este colesterolul san guin." 1

CE INTRĂ ÎN ALIMENTAȚIA VOASTRĂ
INTRĂ ÎN SÂNGELE VOSTRU

Există două categorii principale de colest erol. Colesterolul
alimentar este prezent în hrana pe care o mâncăm. Este un
component al alimentelor, așa cum sunt glucidele, g răsimile,
proteinele, vitaminele și mineralele. Acest coleste rol se găsește
doar în alimentele de origine animală și despre pre zența lui ne
atenționează etichetele alimentelor. Cât de mult co lesterol
alimentar consumi tu nu este ceva ce doctorul tău să poată ști
atunci când îți verifică nivelul de colesterol. Doc torul nu poate
măsura colesterolul alimentar tot așa cum nu poate ști câte
porții de piept de pasăre ai mâncat. în schimb, doc torul
investighează cantitatea de colesterol prezent în s ângele tău.
Acest al doilea tip de colesterol, colesterolul sanguin, este
fabricat în ficat. Colesterolul sanguin și colester olul alimentar,
deși identice din punct de vedere chimic, nu reprez intă același
lucru. O situație similară este cu grăsimile. Grăsi mile
alimentare provin din ceea ce mănânci: grăsimea din cartofii
prăjiți, de exemplu. Grăsimea din organism, pe de a ltă parte,
este ceea ce organismul tău fabrică și este foarte diferită de
grăsimea pe care o întinzi pe pâine dimineața (unt sau
margarina). Grăsimile alimentare și colesterolul nu se
transformă neapărat în grăsime în organism sau cole sterol
sanguin. Felul în care corpul fabrică grăsimea în o rganism și
colesterolul sanguin este extrem de complex, implic ând sute
de reacții chimice diferite și zeci de nutrienți. D atorită acestei
complexități, efectele grăsimilor alimentare și ale
colesterolului din alimentație asupra sănătății pot fi foarte
diferite de efectele pe care le au asupra sănătății un nivel
ridicat de colesterol sanguin (ceea ce doctorul măs oară) sau
prea multă grăsime în organism.
Constatarea în China a fost că în distric tele în care
colesterolul sanguin era mare, în acele districte e ra mare și
incidența bolilor „vestice". Ceea ce a făcut ca ace st lucru să fie
așa de surprinzător a fost faptul că nivelurile ace stuia la
chinezi erau mult mai scăzute decât ne așteptam. Ni velul
mediu al colesterolului sanguin a fost de numai 127 mg/dL

[miligrame per decilitru], ceea ce este cu aproape 100 de
puncte mai puțin decât media la americani, și anume 215
mg/dL! 12 Unele districte aveau chiar o medie mai scăzută, d e
pildă 94 mg/dL. La două grupuri de aproximativ două zeci și
cinci de femei din partea de interior a Chinei medi a
colesterolului sanguin era uimitor de scăzută, și a nume 80
mg/dL. Dacă vă cunoașteți propriile valori ale cole sterolului,
atunci vă dați seama cât de scăzute sunt aceste val ori. în
Statele Unite variația este 170L290 mg/dL. Valorile noastre
cele mai scăzute sunt aproape identice cu cele mai ridicate
valori din China rurală. întrLadevăr, în Statele Un ite a existat
chiar un mit, conform căruia ar putea să apară prob leme de
sănătate dacă colesterolul ar scădea sub 150 mg/ dL . Dacă am
merge pe această linie de gândire, cam 85% din oame nii din
China rurală ar fi în pericol. Dar adevărul este cu totul altul.
Nivelurile scăzute de colesterol sunt legate de rat e mai mici ale bolii
de inimă, cancer și alte boli vestice, chiar la niv eluri cu mult mai
joase decât cele considerate "sigure" în Vest.
La începuturile Studiului China nimeni nu ar fi putut
prezice că există vreo legătură între colesterol și vreuna din
ratele bolilor. Ce surpriză ne aștepta! Pe măsură c e nivelul
colesterolului sanguin descreștea de la 170 mg/dL l a 90
mg/dL, se micșora și prezența bolilor: cancere de f icat", rect',
colon", cancer de plămân la bărbați', cancer de plă mân la
femei, cancer de sân, leucemii la copii, leucemii l a adulți 1,
tulburări mintale la copii, tulburări mintale la ad ulți', și boli de
stomac și esofag (gât). După cum puteți vedea, este o listă de
mărime considerabilă. Majoritatea americanilor știu că dacă ai
colesterolul mare, trebuie să te îngrijorezi pentru sănătatea
inimii tale, dar ei nu știu că trebuie săLți faci g riji și în ce
privește cancerul.
Există mai multe tipuri de colesterol sanguin, incl usiv
colesterol LDL și HDL. LDL este colesterolul „rău" iar HDL
este colesterolul „bun". în cadrul Studiului China nivelurile mai
ridicate ale colesterolului LDL au fost de asemenea asociate cu
prezența bolilor vestice.
Rețineți că aceste boli, după standardele vestice, sunt
relativ rare în China și că nivelurile colesterolul ui sanguin
sunt foarte scăzute (tot după standardele vestice).

Descoperirile noastre au arătat în mod convingător că mulți
chinezi se aflau în avantaj la nivelurile mai scăzu te de
colesterol, chiar mai jos de 170 mg/dL. Acum imagin ațiLvă o
țară în care locuitorii au niveluri ale colesterolu lui sanguin cu
mult mai ridicate decât media chinezilor. Ceea ce e ste de
așteptat este ca aceste boli, relativ rare, cum ar fi boala de
inimă și unele cancere, să fie predominante, poate chiar să fie
ucigașii principali!
Bineînțeles că exact asta se întâmplă în Vest.
Ca să vă dau doar două exemple de la data efectuării
studiului nostru: rata de deces prin boală coronari ană era de
șaptesprezece ori mai mare la bărbații americani decât la bărbații
din China rurală." Rata de deces prin cancer de sân în America
era de cinci ori mai mare decât rata din China rurală.
Și mai remarcabile au fost ratele extraordinar de s căzute
ale bolii coronariene (CHD) din provinciile Sichuan și
Guizhou din sudLvestul Chinei, întrLo perioadă de t rei ani de
observație (1973L1975), nu a fost nici măcar o sing ură persoană
care să moară de boală coronariană înainte de vârst a de 64 de
ani dintrLun număr de 246.000 de bărbați din distri ctul Guizou
și 181.000 de femei din districtul Sichuan!"
După ce aceste date legate de nivelul redus de cole sterol
au fost făcute publice, am aflat de la trei cercetă tori și medici
cardiologi de renume, Dr. Bill Castelli, Dr.Bill Ro berts și Dr.
Caldwell Esselstyn, Jr., că în îndelungatele lor ca riere medicale
nu au văzut niciodată vreun deces prin boală de ini mă Ia
pacienții lor cu niveluri ale colesterolului sangui n sub 150
mg/dL. Dr. Castelli era director de foarte multă vr eme al
vestitului Framigham Heart Study (Studiul Framigham asupra
Inimii) de la NIH; Dr. Esselstyn era un chirurg ren umit de Ia
Clinica din Cleveland care a făcut un studiu remarc abil
privind caracterul reversibil al bolii de inimă (ve zi capitolul 5);
Dr. Roberts era de mult timp redactorul prestigioas ei
publicații medicale Cardiology (Cardiologie).

COLESTEROLUL SANGUIN
ȘI ALIMENTAȚIA
Colesterolul sanguin este în mod clar un indicator
important al riscului de boală. Marea întrebare est e: în ce fel
afectează alimentația colesterolul sanguin? Pe scur t,
alimentele de origine animală au fost corelate cu u n colesterol
sanguin mai mare (tabelul 4.5). Fără aproape nici o excepție,
nutrienții din alimentele de origine vegetală au fo st asociați cu
niveluri reduse ale colesterolului sanguin.
Mai multe studii au arătat acum, atât în experimente pe
animale cât și la oameni, că un consum de proteine de origine
animală crește nivelul colesterolului sanguin. 15 "'" Grăsimile
saturate și colesterolul alimentar, de asemenea, cr esc
colesterolul sanguin, deși acești nutrienți nu sunt la fel de
eficace în a face acest lucru așa cum o fac protein ele animale.
Prin contrast, alimentele de origine vegetală nu co nțin
colesterol și, pe diferite căi, ajută la micșorarea cantității de
colesterol fabricată de către organism. Toate acest e lucruri au
fost confirmate de către descoperirile din Studiul China .

Tabelul 4.5: Alimente asociate cu colesterolul sang uin

Pe măsură ce crește aportul de
carne', lapte, ouă, pește 1"", grăsime și proteină
animală… Crește și colesterolul sanguin.
Pe măsură ce crește aportul de
alimente și nutrienți de proveniență vegetală
(inclusiv proteină din plante 1, fibră",
celuloză", hemiceluloză 1, carbohidrați
solubili" vitaminele B din plante (caroten, B2,
B3)', legume, vegetale colorate, fructe,
morcovi, cartofi și anumite cereale Colesterolul sanguin scade.

Aceste asocieri ale bolilor cu colesterol ul sanguin au fost
remarcabile, deoarece atât colesterolul sanguin, câ t și consumul

de alimente de origine animală erau net reduse, con form
standardelor americane. în China rurală, media apor tului de
proteine animale (pentru același individ) era de do ar 7,1 g/zi
în timp ce media la americani era enormă, de 70 g/z i. Ca să
vedem ce înseamnă aceasta, șapte grame de proteine animale
se găsesc în cam trei nuggets de pui de la McDonald s. Noi ne
așteptam că, atunci când consumul de proteine anima le și
nivelul colesterolului sanguin sunt atât de reduse ca în China
rurală, să nu mai existe asociere cu bolile vestice . Dar neLam
înșelat. Chiar și aceste mici cantități de alimente de origine
animală din China rurală au sporit riscul pentru bo lile vestice.
Am studiat efectele alimentației asupra diferitelor tipuri
de colesterol sanguin. Au fost văzute aceleași efec te dramatice.
Consumul de proteine animale la oameni a fost asoci at cu
niveluri ridicate de colesterol sanguin „rău"" 1, în timp ce
consumul de proteine de origine vegetală a fost aso ciat cu
niveluri reduse ale aceluiași colesterol rău."
DucețiLvă în cabinetul oricărui medic și î ntrebațiL1 care
factori alimentari afectează nivelul colesterolului sanguin și
probabil el va menționa grăsimile saturate și coles terolul
alimentar. în ultimele decenii, unii ar putea chiar să
menționeze efectul de reducere al colesterolului pe care îl au
produsele din soia sau cele foarte bogate în fibre vegetale, dar
foarte puțini dintre medici vă vor spune că protein ele animale
ar avea vreo legătură cu nivelurile colesterolului sanguin.
întotdeauna a fost astfel.
În timp ce mă aflam in anul sabatic de studii la Ox ford,
am participat la conferințe prezentate studenților privind
cauzele alimentare ale bolii de inimă de către unul din
remarcabilii lor profesori de medicină. LeLa tot vo rbit despre
efectele adverse ale grăsimilor saturate și ale apo rtului de
colesterol asupra bolii coronariene ca și când aceș tia erau
singurii factori alimentari importanți. El nu voia să admită
faptul că ingestia de proteine de origine animală a r avea ceva
deLa face cu nivelul colesterolului sanguin, chiar dacă dovezile
existente la acel moment făceau suficient de clar f aptul că
proteinele de origine animală erau mai puternic cor elate cu
nivelurile de colesterol sanguin decât grăsimile sa turate și
colesterolul alimentar." Ca și la mulți alții, cred ința lui oarbă în

ceea ce era în general acceptat 1La făcut să nu poa tă renunța la
prejudecăți, să nu aibă o minte receptivă. Pe măsur ă ce
descope' ririle de felul acesta continuau, eu am aj uns la
concluzia că a avea o minte deschisă, receptivă, nu reprezintă
un lux, ci o necesitate.

GRĂSIMILE ȘI
CANCERUL DE SÂN

Dacă ar avea loc o paradă a nutriției și fiecare nutrient ar
avea propriul lui vehicul de transport, cu siguranț ă că cel
aparținând grăsimilor ar fi de departe cel mai volu minos.
Foarte mulți oameni, de la cercetători la educatori , de la cei ce
alcătuiesc politicile guvernelor până la reprezenta nții
industriei, au făcut investigații sau sLau pronunța t în privința
grăsimilor de multă vreme. Indivizi dintrLun număr enorm de
comunități diferite au construit de peste mai bine de o
jumătate de secol acest monstru.
Și când această paradă stranie ar porni pe bulevard ul
central, atenția tuturor celor de pe margini ar fi în mod
inevitabil atrasă de vehiculul transportor al grăsi milor.
Majoritatea celor care lLar vedea ar spune: „Ar tre bui să nu am
deLa face cu acesta", dar apoi ar mânca o porție zd ravănă din
el. Alții ar urca pe jumătatea cu grăsimi nesaturat e a
vehiculului și ar spune că aceste grăsimi sunt sănă toase și că
doar grăsimile saturate sunt dăunătoare. Mulți oame ni de
știință ar arăta cu degetul către vehiculul transpo rtor al
grăsimilor și ar susține că înăuntrul acestuia se a flă ascunși
clownii bolii de inimă și ai cancerului. în același timp, alții,
autoLintitulați guru în nutriție, cum este, de exem plu, Dr.
Robert Atkins, ar putea săLși înființeze un magazin pe acest
vehicul și să înceapă să vândă cărți. La sfârșitul zilei,
majoritatea celor care sLau ghiftuit pe acest vehic ul ar da din
cap și ar avea senzație de vomă, întrebânduLse ce a r fi trebuit
să facă, și de ce.
Există motive suficiente pentru care consu matorul
obișnuit este derutat. întrebările cu privire la gr ăsimi au rămas
tot fără răspuns, așa cum se întâmplă de peste patr uzeci de

ani. Câtă grăsime putem avea în alimentația noastră ? Ce fel de
grăsimi? Sunt grăsimile polinesaturate mai bune dec ât
grăsimile saturate? Sunt grăsimile mononesaturate m ai bune
decât celelalte? Ce este cu acele grăsimi speciale, cum ar fi
omegaL3, omegaL6, grăsimile trans și DHA? Ar trebui să
evităm consumul de grăsimi din cocos? Ce este cu ul eiul de
pește? Este ceva special legat de uleiul din seminț e de in? Ce
înseamnă la urma urmei o dietă cu aport ridicat de grăsimi?
Ce înseamnă o dietă cu aport scăzut de grăsimi?
Aceste lucruri pot fi derutante, chiar și pentru
cercetătorii instruiți. Detaliile care stau la baza acestor
întrebări, dacă sunt luate în calcul în mod izolat, conduc întrLo
direcție greșită. Așa cum veți vedea, este foarte s emnificativ să
iei aminte la felul în care se comportă rețelele de substanțe
chimice, și nu doar o singură substanță chimică, lu ată în mod
izolat.
Totuși, întrLun anumit fel, chiar această manie ridicolă cu
privire la aspectele izolate ale consumului de grăs imi ne dă
lecții valoroase. De aceea vom privi mai îndeaproap e povestea
aceasta legată de grăsimi, așa cum sLa desfășurat e a în
decursul ultimilor patruzeci de ani. Ea ilustrează de ce
publicul este atât de derutat în privința grăsimilo r, și a
alimentației în general.
Noi consumăm, în medie, cam 35L40% din aportul
caloric total prin grăsimi." Această dietă foarte b ogată în
grăsimi este prezentă în alimentația noastră încă d e la sfârșitul
secolului al XLXLlea, din zorii revoluției noastre industriale.
Pentru că începusem să avem mai mulți bani, am înce put să
consumăm tot mai multă carne și produse lactate, ca re sunt
relativ bogate în grăsimi. Noi ne demonstram belșug ul
consumând astfel de alimente.
Apoi a venit mijlocul și a doua parte a secolului X X când
cercetătorii au început să pună sub semnul întrebăr ii dacă
chiar este recomandabil consumul atâtor grăsimi.
Recomandările dietetice naționale și internaționale3"5 au ieșit
la rampă sugerând că ar trebui să reducem aportul d e grăsimi
sub 30% din calorii. Aceasta a durat cam două decen ii, însă
acum, temerile cu privire la dietele cu aport cresc ut de grăsimi
se micșorează. Unii autori de cărți populare sugere ază chiar

creșterea aportului de grăsimi! Unii cercetători cu experiență
au sugerat că nu este necesar să coborâm sub 30% ap ortul de
grăsimi, atâta timp cât consumăm grăsimile corespun zătoare.
Limita de 30% a devenit o cotă de nivel, chiar dacă nu
există dovezi care să sugereze că acesta este un pr ag vital. Ca
să ne formăm o perspectivă cu privire la această ci fră, e bine să
luăm în atenție conținutul în grăsimi a câtorva ali mente, așa
cum se vede în tabelul 4.6.

Tabelul 4.6: Conținutul în grăsimi al unor alimente

Alimente Procentul de calorii
f Produse provenite din grăsime
Unt 100%
Dublu cheeseburger
McDonald's 67%
Lapte de vacă integral 64%
Șuncă 61%
Hotdog 54%
Boabe de soia 42%
Lapte degresat (2%) 35%
Pui 26%
Spanac 14%
Cereale pentru mic dejun 8%
Lapte bătut 5%
Fasole 5%
Morcovi 4%
Mazăre 3.5%
Cartofi copți 1%

Cu foarte puține excepții, alimentele de origine an imală
conțin mult mai multe grăsimi decât cele de origine vegetală. 24
Acest lucru este bine ilustrat comparând totalul de grăsimi din
alimentația diferitelor țări. Corelația dintre apor tul de grăsimi
și aportul de proteine animale este mai mare de 90% . 25 Aceasta
înseamnă că aportul de grăsimi crește o dată cu apo rtul de
proteine animale. Cu alte cuvinte, grăsimile din al imentație

sunt un indicator al cantității de alimente de orig ine animală
din alimentație. Este o potrivire aproape perfectă.

GRĂSIMILE ȘI CANCERUL
În 1982 raportul cu privire la Dietă, Nutriție și C ancer al
Academiei Naționale pentru Știință (NAS) la care eu am fost
coLautor, a fost primul raport public al unui comit et de
experți, care a deliberat în privința legăturii din tre grăsimile
din alimentație și cancer. Acest raport a fost cel dintâi care a
recomandat pentru prevenirea cancerului un aport ma xim de
grăsimi de 30% din totalul caloriilor. înainte de a ceasta,
Comitetul desemnat pentru nutriție de către senatul Statelor
Unite, prezidat de senatorul George McGovern 26 , a susținut
cuvântări intens mediatizate cu privire la dietă și boala de
inimă și a recomandat un aport maxim de 30% grăsimi
alimentare. Deși raportul lui McGovern a generat mu lte
discuții publice cu privire la dietă și boală, rapo rtul din 1982 al
NAS a fost cel care de fapt a dat avânt acestei dez bateri.
Concentrarea acestuia asupra cancerului, spre deose bire de
boala de inimă, a sporit atât interesul publicului, cât și
îngrijorarea acestuia. A stimulat continuarea activ ității de
cercetare și conștientizarea publicului cu privire la importanța
alimentației în ce privește prevenirea bolii.
Multe din rapoartele de la data aceea* 0'"' 2* se preocupau
de stabilirea cantității de grăsimi adecvată pentru o stare bună
de sănătate. Atenția cu totul specială acordată gră similor era
motivată de studii internaționale care corelau în m od foarte
strâns cantitatea de grăsimi alimentare consumate c u
incidența cancerului de sân, a cancerului de intest in gros și a
bolii de inimă. Acestea erau bolile care ucideau pr ematur pe
majoritatea oamenilor din țările vestice. în mod cl ar această
corelare era destinată a atrage atenția marelui pub lic. Studiul
China a început în acest context.
Cel mai bine cunoscut studiu", după părerea mea, a fost
ultimul studiu al lui Ken Carroll, profesor la Univ ersitatea
Western Ontario din Canada. Descoperirile lui au ar ătat o

impresionantă relație între grăsimile din alimentaț ie și
cancerul de sân (graficul 4.7).
Această descoperire, care a corespuns cu rapoarte
anterioare ale altora 3,30 , a devenit cu adevărat incitantă atunci
când a fost comparată cu studii pe emigranți. 31 '32 Aceste studii
au arătat că oamenii care au migrat dintrLo zonă în trLalta și
care au început să se alimenteze cu dieta tipică no ii lor
rezidențe, au preluat riscul de boală al zonei în c are sLau
mutat. Acest lucru a evidențiat puternic faptul că dieta și stilul
de viață constituiau principalele cauze ale acestor boli. De
asemenea a sugerat că moștenirea genetică nu este î n mod
necesar atât de importantă. Așa cum sLa remarcat ma i
devreme, un raport foarte important al lui Sir Rich ard Doll și
Sir Richard Peto de la Universitatea din Oxford (Ma rea
Britanie) înaintat Congresului SUA a prezentat un r ezumat al
multora dintre aceste studii și a concluzionat că n umai 2L3%
din totalul cancerelor putea fi atribuit genelor.'

Oare aceste studii internaționale și stu dii pe emigranți
puteau însemna că este posibil să se reducă rata ca ncerului de
sân până aproape de zero dacă facem alegeri corespu nzătoare

în privința stilului de viață? Informațiile obținut e sugerează că
este posibil cu siguranță acest lucru. Cu privire l a dovezile din
graficul 4.7, soluția pare evidentă: dacă folosim m ai puține
grăsimi, atunci ne reducem rata cancerului de sân. însă această
interpretare era prea simplă. Alte grafice prezenta te de
profesorul Carroll au fost în mare parte, aproape î n totalitate,
ignorate (graficele 4.8 și 4.9). Ele arătau că inci dența cancerului
de sân era asociată cu aportul de grăsimi animale, dar nu cu
aportul de grăsimi vegetale.
În China rurală, aportul de grăsimi din ali mentație (la
data studiului în 1983) era foarte diferit de cel d in Statele
Unite în două privințe. în primul rând, în China gr ăsimile
reprezentau doar 14,5% din aportul caloric total, î n timp ce în
SUA 36%. în al doilea rând, cantitatea de grăsimi d in
alimentația din China rurală depindea aproape în în tregime
de cantitatea de alimente de origine animală din di etă, exact ca
în descoperirile din graficul 4.7. Corelația dintre grăsimile din
alimentație și proteinele animale din China rurală era foarte
mare, 70L84% M, similară celei de 93% observată atunci când sLa
comparat cu cea din alte țări. 25

Acest fapt prezintă importanță deoarece atât în Chi na,
cât și în studiile internaționale, consumul de grăs imi era doar
un indicator al consumului de alimente de origine animală.
Astfel, asocierea dintre grăsimi și cancerul de sân ar putea cu
adevărat să ne spună că, pe măsură ce consumul de alimente de
origine animală crește, crește și rata cancerului de sân. Nu este
cazul in Statele Unite, unde noi adăugăm sau îndepă rtăm în
mod selectiv grăsimile din alimentele noastre sau d in dietele
noastre. Noi luăm tot atât de multe grăsimi, chiar mai multe,
din alimente vegetale (chipsuri de cartofi, cartofi prăjiți) ca și
cele pe care le obținem din alimente de origine ani mală (lapte
smântânit, carne slabă). China nu își drege aliment ele cu
grăsimi așa cum o facem noi.
La un aport de grăsimi atât de redus, de 6L24% în C hina,
eu credeam inițial că grăsimile alimentare nu pot f i asociate cu
boli cum ar fi boala de inimă sau diverse cancere, așa cum stau
lucrurile în Vest. Unele persoane din SUA L ca mulț i dintre
colegii mei din știință și medicină L numesc o diet ă cu 30%
grăsimi, dietă „săracă în grăsimi". De aceea, o die tă săracă în
grăsimi conținând doar 25L30% grăsimi era considera tă a fi
suficient de scăzută pentru a obține un maximum de beneficii
pentru sănătate. Acest lucru însemna că, dacă se me rgea mai
jos de atât, nu se puteau obține mai multe benefici i. Surpriză
însă!

Descoperirile din China rurală au arătat că reducerea
grăsimilor din dietă de la 24% Ia 6% era asociată c u risc mai
redus de cancer la sân. însă, o cantitate mai scăzu tă de grăsimi
alimentare în China rurală însemna, de fapt, un con sum mai
redus nu doar de grăsime, ci, mult mai important, u n consum
mai redus de alimente de origine animală.
Această legătură între cancerul de sân și grăsimile din
alimentație și, de asemenea, și cu alimentele de or igine
animală, neLa adus în atenție și alți factori care supun femeile
riscului de a face cancer de sân:

• Dată timpurie a menarhei (vârsta primei menstruații )
• Colesterol sanguin mare
• Menopauză târzie
• Expunere ridicată la hormoni feminini.

Ce ne arată Studiul China cu privire la acești factori de
risc? Un aport mai ridicat de grăsimi în alimentați e este asociat
cu un colesterol sanguin mai mare 1 și ambii factori, împreună
cu niveluri ridicate de hormoni feminini, sunt asoc iați, la
rândul lor, cu mai mult cancer de sân 1 și o dată mai timpurie a
menarhei. 1
Vârsta mult mai târzie a menarhei în China rurală este
remarcabilă. Douăzeci și cinci de femei din fiecare din cele 130
de sate din studiu au fost întrebate când au avut p rima
menstruație. Răspunsul a fost între 15 și 19 ani, d eci o medie
de 17 ani. Media în Statele Unite este de 11 ani!
Multe studii au arătat că o menarhă timpuri e duce la un
risc mai mare de a face cancer de sân. 34 Menarha este
declanșată de rata de creștere a fetei; cu cât e ma i rapidă
creșterea, cu atât este mai devreme data apariției acesteia. De
asemenea se știe deja că o creștere rapidă a fetelo r duce adesea
la o înălțime corporală mai mare în perioada de adu lt și la o
greutate corporală mai mare și mai multă grăsime, f iecare
dintre acestea fiind asociate cu un risc mai mare d e cancer de
sân. Vârsta timpurie a menarhei, atât în China cât și la femeile
din vest, duce de asemenea la niveluri mai ridicate ale

hormonilor din sânge, cum ar fi estrogenul. Aceste niveluri ale
hormonilor rămân ridicate pe tot parcursul anilor r eproductivi
dacă se menține în alimentație un consum bogat de a limente
de origine animală. în aceste condiții, vârsta meno pauzei este
amânată cu trei până la patru ani 1, extinzânduLse astfel viața
reproLductivă de la începutul până la sfârșitul ei cu
aproximativ nouă până la zece ani și astfel crescân duLse în
mare măsură perioada de expunere la hormoni feminin i. Alte
studii au arătat că o creștere a numărului de ani r eproductivi
este asociată cu un risc crescut de cancer de sân. 55,36
Această rețea de interconexiuni devine și mai
impresionantă. Un consum mai ridicat de grăsimi est e asociat
cu un nivel mai ridicat al estroLgenilor din sânge pe perioada
vârstei critice dintre 35L45 de ani m și cu niveluri mai ridicate
ale hormonului feminin prolactina în perioada dintr e 55 și 65
de ani. 1" Acești hormoni sunt strâns legați de aportul de
proteine animale 1", lapte 1" și carne". Din nefericire, noi nu am
putut demonstra dacă aceste niveluri ale hormonilor sunt
direct legate de riscul de cancer de sân, deoarece incidența
acestei boli este atât de mică în China. 37
Cu toate acestea, atunci când nivelul hormonilor ex istent
la femeile din China a fost comparat cu cel al feme ilor din
Anglia 3*, nivelul estrogenului la chinezoaice era aproxima tiv
doar jumătate din cel al englezoaicelor, care au un profil
hormonal asemănător cu cel al americancelor. Corelâ nd
durata perioadei fertile a unei femei din China, ca re este de
doar 75% din cea a unei femei din Anglia (sau Ameri ca), cu
nivelurile scăzute ale estrogenilor, constatăm o ex punere de
doar 35L40% la estrogeni a femeilor din China, comp arativ cu
cele din Anglia (și America). Acest lucru corespund e cu inciL
dența cancerului de sân din China, care este de doa r o cincime
din cel întâlnit la femeile din Vest.
Asocierea puternică a unei diete bogate î n proteine de
origine animală, bogată în grăsimi cu hormonii repr oducători
și vârsta timpurie a menarhei constituie o observaț ie
importantă. Ea arată clar că nu ar trebui să dăm co piilor noștri
multe alimente de origine animală. Dacă ești femeie , țiLai
imaginat vreodată că, dacă alimentația ta este boga tă în
alimente de origine animală, viața ta de reproducer e se va

extinde cu nouă până la zece ani? Doar în treacăt s pus, o altă
implicație importantă a acestei observații, așa cum a fost
remarcat de Gloria Steinem, fondatoarea revistei Ms. (Miss L
Domnișoara), este că o alimentație corespunzătoare ar putea
reduce și incidența sarcinilor la adolescente prin întârzierea
vârstei menarhei.
Dincolo de descoperirile legate de hormon i, există vreo
cale de a arăta că un consum de alimente de origine animală se
corelează cu rata cancerelor în general? Acest lucr u prezintă o
oarecare dificultate, însă unul din factorii pe car e iLam evaluat
a fost: cât cancer există în fiecare familie. Aport ul de proteine
de origine animală a fost în mod clar asociat în ca drul
Studiului China cu existența cancerului în familii." 1 Această
asociere constituie o observație impresionantă și s emnificativă,
având în vedere aportul neobișnuit de mic de protei ne de
origine animală.
Factorii privind dieta și boala, cum ar fi consumul de
proteine animale sau incidența cancerului de sân co nduc la
modificări în concentrațiile anumitor substanțe chi mice din
sângele nostru. Aceste substanțe chimice sunt numit e
biomarkeri. Ca un exemplu, colesterolul sanguin este un bioL
marker pentru boala de inimă. Noi am evaluat șase
biomarkeri sanguini care sunt asociați cu aportul d e proteine
animale. 3' Confirmă acestea descoperirea că aportul de
proteine animale este asociat cu incidența cancerul ui în
familii? Absolut. Fiecare biomarker legat de aportu l de
proteine animale este în mod semnificativ asociat ș i cu
cantitatea de cancer existentă întrLo familie. 1""
În acest caz, multiple observații strâns l egate între ele ca
întrLo rețea, arată că alimentele de origine animal ă sunt
puternic legate de cancerul de sân. Sunt două felur i de dovezi
care fac ca această concluzie să fie extrem de conv ingătoare. în
primul rând, luată individual, fiecare parte din ca drul acestei
rețele a fost în mod clar corelată cu celelalte păr ți și, în
majoritatea cazurilor, era statistic semnificativă. în al doilea
rând, acest efect sLa produs la un aport neobișnuit de mic de
alimente de origine animală.

Investigațiile noastre privind cancerul de sân (det aliate în
continuare în capitolul 7) constituie un exemplu pe rfect al
motivului pentru care Studiul China este atât de convingător. în
loc de o singură și simplă asociere între grăsimi ș i cancerul de
sân 1, noi am putut să construim o rețea mult mai extins ă de
informații cu privire la felul în care alimentația ne afectează
riscul de a face cancer de sân. Noi am putut examin a în diverse
feluri rolul alimentației și al colesterolului, vâr sta menarhei și
nivelurile hormonilor feminini, știut fiind faptul că fiecare
dintre aceștia reprezintă factori de risc pentru ca ncerul de sân.
Când fiecare descoperire nouă țintea în aceeași dir ecție, am
putut vedea un tablou care era convingător, consecv ent și
plauzibil din punct de vedere biologic.

IMPORTANȚA FIBRELOR

Odinioară, profesorul Denis Burkitt de l a Colegiul Trinity
din Dublin, era extrem de limpede în exprimare. Bun ul lui simț,
credibilitatea sa științifică și simțul umorului mL au impresionat
cu adevărat atunci când lLam întâlnit pentru prima dată la un
seminar la Universitatea Corneli. Subiectul expuner ii sale erau
fibrele alimentare. El călătorise 15.000 de kilomet ri cu un jeep în
zone de țară, greu accesibile, pentru a studia obic eiurile
alimentare ale africanilor.
El susținea că fibrele alimentare, chiar dacă nu erau
digerate, erau vitale pentru sănătate. Fibrele sunt capabile să ia
apă din organism și sLo ducă în intestine asigurând astfel un
tranzit intestinal normal. De asemenea, aceste fibr e nedigerate,
ca și sugativa, absorb substanțele chimice dăunătoa re care ajung
în intestinele noastre și care ar putea fi cancerig ene. Dacă nu
consumăm suficiente fibre, suntem susceptibili a fa ce boli care
au ca punct de plecare constipația. Conform celor s usținute de
Burkitt, din această categorie fac parte cancerul d e intestin gros,
diverticuloza, hemoroizii și venele varicoase.
În 1993, Dr. Burkitt a fost premiat cu pre stigiosul premiu
Bower, cel mai valoros premiu din lume după Premiul Nobel. El
mLa invitat să țin o cuvântare la ceremonia de prem iere de la
Institutul Franklin din Filadelfia, doar cu două lu ni înainte de

nefericita trecere a lui în neființă. ȘiLa exprimat părerea că
Studiul China era cea mai semnificativă lucrare întreprinsă la
data aceea în lume cu privire la alimentație și săn ătate.
Fibrele alimentare se găsesc numai în a limente de origine
vegetală. Acest material, care conferă rigiditate p ereților celulari
ai plantelor, se prezintă în mii de variante chimic e. în principal,
ele sunt alcătuite din molecule foarte complexe de hidrați de
carbon. Noi digerăm extrem de puțin din fibre, apro ape deloc.
Cu toate acestea, fibrele, neavând calorii deloc sa u doar foarte
puține, ajută, printre altele, la diluarea densităț ii calorice a
alimentației noastre, creează sațietate și curmă po fta de
mâncare. Astfel ele ne satisfac foamea și reduc la minimum
supraconsumul de calorii.
Aportul mediu de fibre (graficul 4.10) est e cam de trei ori
mai mare în China decât în Statele Unite. 40 Aceste diferențe
sunt cu totul excepționale, în special a vând în ve dere faptul că
media în anu mite districte este chiar cu mu 11 mai mare.
Însă, potrivit anumitor „experți" din State le Unite, există o
latură întunecoasă cu privire la fibrele alimentare . Ei susțin că
dacă aportul de fibre este prea mare, organismul no stru nu este
în stare să absoarbă suficient fier și substanțe mi nerale, care sunt
esențiale pentru sănătatea noastră. Fibrele sLar pu tea lega de
acești nutrienți și doar iLar transporta prin corpu l nostru, fără ca
noi să fim în stare săLi digerăm. Ei spun că nivelu l maxim de
fibre alimentare ar trebui să fie de 30L35 grame pe zi, ceea ce
reprezintă doar aproximativ jumătate din media apor tului de
fibre din China rurală.

Graficul 4.10: Aportul mediu de fibre alimentare gr ame/zi

China SUA

Am examinat cu cea mai mare atenție aceast ă chestiune
legată de fier și fibre în cadrul studiului nostru asupra Chinei.
Iar ceea ce am descoperit arată că fibrele nu const ituie
dușmanul absorbției fierului așa cum pretind atât d e mulți
cercetători. Noi am măsurat cât fier consumă chinez ii, și cât se
află în organismul lor. Fierul a fost măsurat în șa se moduri
diferite (patru biomarkeri sanguini diferiți și dou ă estimări ale
aportului de fier) și atunci când am comparat acest e
măsurători cu aportul de fibre, nu a existat nici o dovadă că
aportul ridicat de fibre ar dăuna absorbției fierul ui în organism. De
fapt, noi am descoperit chiar efectul opus. Un bun indicator
pentru cât de mult fier există în organism, hemoglo bina, în
realitate a crescut atunci când a crescut aportul d e fibre
alimentare.' După cum se vede, alimentele bogate în fibre, ca
grâul și porumbul, (dar nu orezul decorticat consum at în
China) sunt de asemenea bogate în fier, ceea ce îns eamnă: cu
cât este mai mare aportul de fibre, cu atât este ma i mare și
aportul de fier. 1" Aportul de fier în China rurală (34 mg/zi) a
fost surprinzător de mare în comparație cu media di n America
(18 mg/zi) și a fost de departe asociat cu aportul de alimente
de origine vegetală și nicidecum cu cele de origine animală. 41
Descoperirile din China cu privire la fi bre și fier, ca și
multe alte observații din cadrul acestui studiu, nu au susținut
punctul de vedere al cercetătorilor din Vest. Oamen ii care
consumă mai multe alimente de origine vegetală și, astfel, au
un aport mai mare de fibre alimentare, au de asemen ea un
aport crescut de fier" 1 L și toate acestea duc la creșterea statistic
semnificativă a hemoglobinei. Din nefericire, a fos t oarecare
confuzie pentru că unele persoane din China rurală, incluzând
femei și copii, aveau niveluri scăzute de fier. Ace st lucru este
în mod special adevărat în regiunile în care sunt m ai frecvente
bolile parazitare. în zonele din China rurală în ca re bolile
parazitare erau mai frecvent întâlnite, procentul d e fier era
mai scăzut. 1 Aceasta a oferit unora ocazia de a susține că aceșt i
oameni au nevoie de mai multă carne, însă dovezile arată că
problema ar fi mult mai bine rezolvată dacă sLar re duce
frecvența bolilor parazitare în aceste regiuni.

O mare parte din interesul față de fibrel e alimentare a
fost stârnit de călătoriile lui Burkitt în Africa ș i susținerea lui
că, la populațiile care au o alimentație mai bogată în fibre
alimentare, cancerul de intestin gros este mai puți n prezent.
Burkitt este cel care a făcut populară această susț inere, însă
povestea este veche de cel puțin 200 de ani. în Ang lia, în
ultima parte a secolului XVIII și prima parte a sec olului XIX,
se susținea de către medicii de frunte că constipaț ia, care era
asociată cu alimentații mai puțin voluminoase (adic ă
alimentații cu puține fibre vegetale) era asociată cu un risc mai
mare de cancer (de obicei cancer de sân și de „inte stine").
La începutul Studiului China această convingere că
fibrele alimentare ar putea preveni cancerul de int estin gros
era punctul de vedere predominant, deși în 1982 Com itetul
pentru Dietă, Nutriție și Cancer al Academiei Națio nale de
Știință „nu a găsit dovezi convingătoare care să ar ate că fibrele
alimentare… exercită un efect protector împotriva cancerului
colorectal la oameni." Raportul concluziona în cont inuare, „…
dacă ar exista un asemenea efect, anumite component e
specifice fibrelor, și nu fibrele alimentare în gen eral, ar putea fi
responsabile pentru acesta". 20 Din păcate, discuția noastră cu
privire la această chestiune a fost inadecvată. Pro blema era că
trecerea în revistă a literaturii de specialitate ș i interpretarea
dovezilor se concentrau prea mult spre un anumit ti p de fibre
ca fiind factorul determinant. Negăsind nici unul, ipoteza cu
privire la fibre a fost îndepărtată.
Aceasta a constituit o greșeală. Studiul China a oferit
dovezi că există o legătură cu anumite cancere. Rez ultatele au
arătat că aportul ridicat de fibre era consecvent a sociat cu rate
mai scăzute ale cancerelor de rect și colon. Aportu l mai mare
de fibre era, de asemenea, asociat și cu niveluri m ai scăzute ale
colesterolului sanguin. L" Desigur, un consum mare de fibre
reflecta un consum mare de alimente de origine vege tală;
alimente ca fasolea, zarzavaturile cu frunze verzi și cerealele
integrale sunt toate bogate în fibre.

ANTIOXIDANȚII,
O FRUMOASĂ COLECȚIE

Una din caracteristicile cele mai evidente ale plantelor
este marea lor varietate de culori vii. Dacă urmări ți felul cum
arată alimentele, este greu să găsiți altceva mai f rumos decât
un platou cu fructe și legume. Culorile roșu, verde , galben,
mov și portocaliu ale alimentelor vegetale sunt isp ititoare și
foarte sănătoase. Această legătură intre alimentele de origine
vegetală atât de frumos colorate și excepționalele lor beneficii
pentru sănătate a fost adesea scoasă în evidență. î nseamnă că
în spatele acestei legături între culoare și sănăta te există o
realitate frumoasă, solidă din punct de vedere știi nțific.
Culorile fructelor și legumelor provin de l a o mare
varietate de compuși chimici numiți antioxidanți. Aceste
substanțe chimice se găsesc aproape exclusiv in pla nte. în
alimentele de origine animală sunt prezente doar în măsura în
care animalele le consumă și le depozitează în mici cantități în
țesuturile lor.
Plantele vii ilustrează frumusețea naturii , atât în ce
privește culoarea, cât și chimia. Ele preiau energi a de la soare
și o transformă în viață prin procesul fotosintezei . în cadrul
acestui proces, energia solară este mai întâi trans formată în
glucide simple, iar apoi în hidrați de carbon mai c omplecși,
grăsimi și proteine.
Acest proces complex are loc printrLo activi tate destul de
puternică în interiorul plantei și totul se desfășo ară prin
schimbul de electroni dintre molecule. Electronii c onstituie
mediul de transfer al energiei. Locul în care are l oc fotosinteza
seamănă un pic cu un reactor nuclear. Electronii ca re zumzăie
în plantă, care transformă energia soarelui în ener gie chimică
trebuie tratați cu mare atenție. Dacă se îndepărtea ză de la
locurile lor în acest proces, ei pot crea radicali liberi, care pot
produce dezastru în plantă. Ar fi ca și când partea principală a
unui reactor nuclear ar avea scurgeri de materiale radioactive
(radicali liberi) care pot fi foarte periculoși pen tru zonele
învecinate.

Așadar, în ce fel administrează planta aceste reacț ii
complexe și cum se protejează împotriva electronilo r hoinari și
a radicalilor liberi? Ea ridică un scut împrejurul reacțiilor
potențial periculoase, care absoarbe aceste substan țe puternic
reactive. Scutul acesta este alcătuit din antioxida nți care
interceptează și evacuează electronii, care ar pute a altfel să se
abată de la drumul lor normal. Antioxidanții sunt d e obicei
colorați, deoarece aceeași proprietate chimică ce a bsoarbe
excesul de electroni creează, de asemenea, și culor i vizibile.
Unii dintre acești antioxidanți sunt numiți caroten oizi, și
aceștia sunt în număr de sute. în ce privește culoa rea, ei
variază de la culoarea galbenă a betaLcarotenului ( dovleac), la
roșul licopenului (tomate) până la culoarea portoca lie a celor
cu nume ciudat L critoxantine (portocale). Alți ant ioxidanți pot
fi incolori și aceștia cuprind substanțe chimice cu m este acidul
ascorbic (vitamina C) și vitamina E, care acționeaz ă ca
antioxidanți în alte părți ale plantei ce trebuie p rotejate de
pericolul electronilor greu de stăpânit.
Ceea ce face ca acest proces să fie semni ficativ pentru
noi, ființele vii, este faptul că suntem producător i de mici
cantități de radicali liberi pe parcursul vieții no astre. Simpla
expunere la soare, la anumiți poluanți industriali și aporturi
dezechilibrate de nutrienți creează cadrul pentru o afectare
nedorită produsă de radicalii liberi. Radicalii lib eri sunt
periculoși. Ei pot face ca țesturile noastre să dev ină rigide, iar
funcționarea lor să fie limitată. Seamănă un pic cu
îmbătrânirea, când corpurile noastre scârțâie și în țepenesc. în
mare cam aceasta e îmbătrânirea. Această afectare n econL
trolată, produsă prin radicalii liberi, face, de as emenea, parte
din procesul care dă naștere la cataracte, rigidiza rea arterelor,
cancere, emfizem, artrită și multe alte boli care e xistă la vârsta
înaintată.
Însă iată surpriza neașteptată: noi nu construim în mod
natural scuturi care să ne protejeze împotriva radi calilor liberi.
Cum nu suntem plante, nu desfășurăm fotosinteză și de aceea
nu ne producem nici unul din proprii antioxidanți. Din
fericire, antioxidanții din plante lucrează în corp urile noastre
în același fel în care lucrează în plante. Este o a rmonie
minunată. Plantele fac scuturile din antioxidanți ș i, în același

timp, îi fac să apară incredibil de frumoși cu culo ri minunate,
apetisante. Atunci noi, ființe vii, la rândul nostr u, suntem
atrase de plante, le mâncăm și împrumutăm scuturile lor de
antioxidanți pentru propria noastră sănătate. Fie c ă credeți în
Dumnezeu, în evoluție sau doar în coincidență, treb uie să
admiteți că acesta constituie un exemplu minunat, a proape
spiritual, de înțelepciune a naturii.
În Studiul China noi am evaluat antioxidanții
înregistrând aporturile de vitamina C și betaLcarot en și
măsurând nivelurile din sânge ale vitaminei C, E și a
carotenoizilor. între acești biomarkeri antioxidanț i, vitamina C
neLa oferit dovezile cele mai impresionante.
Cea mai semnificativă asociere dintre vi tamina C și
cancer a fost relația acesteia cu numărul de famili i predispuse
a face cancer din fiecare zonă. 42 Când nivelurile de vitamina C
din sânge erau foarte scăzute, aceste familii erau mai
predispuse la o incidență mai mare a cancerului.™ O prezență
redusă de vitamina C era în mod predominant asociat ă cu un
risc mai mare de cancer de esofag 1", leucemie și cancere ale
nasului și faringelui, de sân, stomac, ficat, rect, colon și
plămâni. Cancerul esofagian a fost cel dintâi care a atras pe
producătorii programului de televiziune NOVA să dea
rapoarte despre mortalitatea cancerului în China. A cest
program de televiziune a fost cel care neLa stimula t ca să
vedem ce se află în spatele acestei povești. Vitami na C provine
în primul rând din fructe iar consumul de fructe er a de
asemenea invers asociat cu cancerul de esofag." 43 Rata
cancerului era de cinci până la opt ori mai mare în zonele
unde consumul de fructe era cel mai redus. Acest ef ect al
vitaminei C care exista pentru cancer, exista și pe ntru boala
coronariană, hipertensiunea arterială și accidentul vascular
cerebral." Aportul de vitamina C din fructe arăta c lar un
puternic efect protector împotriva a nenumărate bol i.
Celelalte evaluări ale antioxidanților, ni velurile sanguine
ale alfa și betaLcarotenului (un precursor de vitam ină) și alfa și
gama tocoferolului (vitamina E), constituie doar sl abi
indicatori ai efectelor antioxidanților. Acești ant ioxidanți sunt
transportați în sânge de către lipoproteină, care e ste și
trasportorul colesterolului „rău". Așa că de fiecar e dată când

măsurăm acești antioxidanți, noi măsurăm simultan ș i
biomarkerii nesănătoși. Acesta a fost un compromis
experimental care ne diminua capacitatea de a detec ta efectele
benefice ale carotenoizilor și tocoferolilor, chiar dacă se știe că
aceste beneficii există. 144 Am descoperit, totuși, că incidența
cancerului de stomac era mai mare când nivelul din sânge al
betaLcarotenului era mai scăzut. 45
Putem spune noi că vitamina C, betaLcarotenul și fi brele
alimentare sunt singurele responsabile pentru preve nirea
acestor cancere? Cu alte cuvinte, ar putea o pilulă ce conține
vitamina C și betaLcaroten sau un supliment cu fibr e vegetale
să creeze aceste efecte pentru sănătate? Nu. Sănăta tea este
triumfătoare nu prin nutrienții luați individual, î n parte, ci
prin consumul de alimente integrale care conțin ace ști
nutrienți: alimentele de origine vegetală. întrLun castron cu
salată de spanac, de pildă, avem fibre, antioxidanț i și un
număr foarte mare de alți nutrienți care orchestrea ză
împreună o simfonie fenomenală a sănătății pentru c ă
lucrează în ansamblu în interiorul corpului nostru. Mesajul nu
ar putea fi mai simplu: consumați cât mai multe fru cte,
legume și cereale integrale și veți obține toate be neficiile
observate mai sus, dar și multe altele.
Eu am susținut acest punct de vedere privind valoar ea
pentru sănătate exclusiv a alimentelor integrale de origine
vegetală încă de când au fost introduse pe piață su plimentele
de vitamine. Am urmărit cu consternare și îngrozit în ce fel
industria și media au convins pe atât de mulți amer icani că
aceste produse au aceeași valoare nutritivă ca și c onsumarea
de alimente integrale, de origine vegetală. Așa cum vom
vedea în capitolele finale, beneficiile promise pen tru sănătate
prin luarea de suplimente cu un singur nutrient se dovedesc a
fi foarte discutabile. Tema „pentru acasă": dacă vr ei vitamina
C sau betaLcaroten, nu te duce la cutia de pastile, ci la coșul de
fructe și legume cu frunze verzi.

CRIZA ATKINS

În caz că nu ai observat, de la o vreme nu mai avem loc
de o matahală. I se spune „dietă cu puține glucide" , și a
devenit foarte populară. Aproape toate cărțile cu p rivire la
alimentație de pe rafturile magazinelor sunt variaț iuni pe
aceeași temă: consumă câte proteine, carne și grăsi mi dorești,
dar nu te apropia de „grașii" aceia de hidra ți de carbon. Cum
ați putut vedea deja în această carte, descoperiril e în urma
cercetărilor mele și punctul meu de vedere arată că a te
alimenta în acest fel constituie probabil unica ame nințare
majoră pentru sănătatea americanilor cu care ne con fruntăm
acum. Așadar, cum am ajuns aici?
Unul din argumentele fundamentale, încă de la apari ția
majorității cărților de diete cu glucide puține și multe proteine,
este acela că, deși America sLa împotmolit în mania reducerii
grăsimilor, sfătuită de experții din ultimii douăze ci de ani, cu
toate acestea oamenii sunt mai grași ca niciodată. Acest
argument are un apel intuitiv, care este însă greva t de un
inconvenient major, cu totul ignorat: conform unui raport 46
care prezintă statistici alimentare ale guvernului, „ Americanii
consumau în 1997 cu 6 kg (sublinierea mea) mai multe grăsimi
și uleiuri [adăugate], de persoană, față de 1970, c rescând de la
23,8 la 29,7 kg. Dacă se apreciază procentual este adevărat că
noi avem o tendință de a consuma mai puțin din calo riile
noastre ca grăsimi, dar asta doar pentru că ingesti a de grăsimi
a fost depășită de ingestia de zahăr din produse ju nkLfood.
Doar privind cifrele, în mod evident, oricine poate constata că
America nu a adoptat experimentul „redus în grăsimi " L oricât
șiLar forța imaginația.
De fapt, susținerea că experimentul de „s pălare a
creierului" prin dietă cu grăsimi puține a fost înc ercat și a
eșuat, constituie adesea cea dintâi afirmație, din multele aflate
în cărțile actuale, cu diverse diete, care poate fi categorisită fie
ca ignoranță gravă, fie ca amăgire oportunistă. Est e dificil de
știut unde să începi să respingi încurcătura dezinf ormărilor și
promisiunilor false făcute în mod obișnuit de autor i cu totul
neinstruiți în ceea ce privește nutriția, autori ca re nu au făcut
niciodată cercetare bazată pe experimente, în mod p rofesionist

și confirmată de studii similare. Și, cu toate aces tea, astfel de
cărți sunt extrem de populare. De ce? Pentru că, ci tinduLle și
aplicânduLle, oamenii slăbesc efectiv, cel puțin pe termen scurt.
ÎntrLun studiu publicat 47 și finanțat de Centrul Atkins
pentru Medicină Complementară, cercetătorii au pus cincizeci
și una de persoane obeze pe dieta Atkins. 48 Cei 48 de subiecți
care au ținut această dietă în timpul celor șase lu ni au pierdut
în medie cam 9 kg. Pe lângă aceasta, media nivelulu i de
colesterol a scăzut ușor 47 , ceea ce era poate chiar mai
important. Datorită acestor două rezul" tate, studi ul a fost
prezentat în media ca fiind o dovadă științifică, r eală că dieta
Atkins lucrează și că este sigură. Din nefericire, media nu a
mers în profunzime.
Primul semn că lucrurile nu sunt chiar at ât de roz este
faptul că acestor subiecți obezi li sLa restricțion at foarte sever
aportul caloric pe perioada studiului. în medie ame ricanii
consumă cam 2250 calorii pe zi. 4' Pe perioada studiului,
participanții au consumat o medie de 1450 de calori i pe zi.
Aceasta înseamnă cu 35% mai puține calorii! NuLmi p asă dacă
mănânci viermi sau carton; dacă ai un aport de calo rii cu 35%
mai puțin, vei pierde în greutate și nivelul de col esterol se va
îmbunătăți 50 pe termen scurt. Dar aceasta nu înseamnă că
viermii și cartonul reprezintă o dietă sănătoasă. C ineva ar
putea argumenta că nivelul de 1450 de calorii este atât de
satisfăcător încât oamenii se simt sătui cu această dietă, dar,
dacă compari caloriile ingerate și cheltuirea lor, e o problemă
simplă de calcul matematic să îți dai seama că o pe rsoană nu
poate supraviețui cu o cantitate de calorii atât de redusă timp
de mai mulți ani sau decenii fără să ajungă la inva liditate sau
să să se topească de tot. Este deja notoriu insucce sul
persoanelor care au încercat pe termen lung restrân gerea
semnificativă a consumului de calorii, iată de ce e ste nevoie de
un studiu pe termen lung care să demonstreze succes ul
dietelor cu hidrați de carbon reduși. Și aceasta nu este decât
începutul problemelor.
Tot în cadrul aceluiași studiu, finanțat de grupul Atkins,
cercetătorii au menționat că „la un anumit moment, în
decursul celor douăzeci și patru de săptămâni, 28 d e subiecți
(68%) au raportat constipație, 26 (63%) au raportat respirație

grea, 21 (51%) au raportat dureri de cap, 4 (10%) a u remarcat
căderea părului, iar o femeie (1%) a raportat hemor agie
menstruală mai abundentă." 47 Ei sLau referit și Ia alte cercetări
spunând: „Efecte adverse ale acestei diete Ia copii au cuprins
pietre la rinichi din oxalat și urat de calciu… v omă, amenoree
(lipsa menstruației la fete), hipercolesterolemie ( colesterol
mare) și deficiențe de vitamine (ref. citată)." 47 în plus, ei au
descoperit că cei ce țineau dieta aveau o creștere uluitoare de
53% a cantității de calciu pe care o excretau prin urină, 47 ceea
ce însemna dezastru pentru sănătatea oaselor lor. P ierderea în
greutate, care la început este în parte doar pierde re de lichid 51 ,
poate avea loc plătind un preț foarte scump.
O altă analiză a dietelor cu glucide puține publica tă de
cercetători din Australia concluzionează: „Complica ții ca
aritmii cardiace, alterarea funcției de contracție a inimii,
moarte subită, osteoporoză, probleme renale, risc s porit de
cancer, deteriorarea activității fizice și anomalii ale lipidelor,
toate acestea pot fi determinate de restricția pe t ermen lung a
hidraților de carbon în alimentație." 51 O adolescentă de
cincisprezece ani a murit subit, recent, în urma un ei diete cu
aport mare de proteine. 5"3 Pe scurt, majoritatea oamenilor nu
vor fi în stare să țină această dietă în restul vie ții lor și, chiar
dacă cineva ar reuși acest lucru, va trebui să se p rezinte la
medic pentru grave probleme de sănătate pe parcursu l acestui
drum. Am auzit un doctor numind dietele cu aport ri dicat de
proteine, aport ridicat de grăsimi și aport redus d e hidrați de
carbon diete „îmbolnăveșteLte singur"L și cred că e ste un titlu
potrivit. Poți să pierzi în greutate și supunânduLt e
chimioterapiei sau devenind dependent de heroină, d ar eu nu
aș recomanda aceste metode.
Un gând final: dieta nu este tot ce recoma ndă Atkins.
întrLadevăr, majoritatea cărților cu diete sunt doa r o parte a
uriașelor imperii despre alimente și sănătate. în c azul dietei
Atkins, Dr. Atkins afirmă că mulți din pacienții săi necesi tă
suplimente nutritive, dintre care unele sunt folosi te pentru a
combate „problemele alimentare comune". 54 întrLunui din
pasaje, după ce face afirmații nesusținute cu privi re la
eficacitatea suplimentelor cu antioxidanți care con trazic
studiile recente 55 , el scrie: „Adăugați la [antioxidanți] vitaL

nutrienții cunoscuți a fi utili pentru fiecare din nenumăratele
probleme medicale cu care sunt confruntați pacienți i mei, și
veți vedea de ce mulți dintre ei iau peste treizeci de pilule de
vitamine pe zi." 5* Treizeci de pilule de vitamine pe zi?
Există, pe de o parte, șarlatanii, care nu au studi i
profesionale, instruire profesională sau publicații profesionale
în domeniul nutriției și, pe de altă, parte oamenii de știință,
care sunt instruiți oficial, care au efectuat studi i de cercetare și
au raportat descoperirile lor în cadrul forumurilor
profesionale. Probabil că aceasta este dovada supre mă a
abilității marketingului modern, când un obez, boln av de
inimă și hipertensiune arterială 57 devine unul din cei mai
bogați șarlatani care a trăit vreodată, vânzânduLți o dietă ce
promite să te ajute să slăbești, săLți păstreze ini ma sănătoasă și
săLți normalizeze tensiunea arterială.

ADEVĂRUL DESPRE HIDRAȚII DE CARBON

Un rezultat nefericit al recentei populari tăți a cărților cu
diete este faptul că oamenii sunt mai derutați ca o ricând în ce
privește valoarea pentru sănătate a hidraților de c arbon. După
cum veți vedea în această carte, există un munte de dovezi
științifice care arată că cea mai sănătoasă dietă p e care o poți
avea este cea cu un aport ridicat de hidrați de car bon. Aceasta
sLa dovedit a fi capabilă atât să determine regresi a bolii de
inimă, a diabetului, să prevină o mulțime de boli c ronice, cât
și, dovedit de nenumărate ori, capabilă să ducă la pierderi
semnificative în greutate. Lucrurile nu sunt însă a tât de
simple.
Cel puțin 99% din hidrații de carbon pe c are îi
consumăm provin din fructe, legume și cereale. Când aceste
alimente sunt consumate în stare naturală, neproces ată,
nerafinată, o mare parte a hidraților de carbon sun t în așaL
numita formă de hidrați de carbon „complecși". Acea sta
înseamnă că ei sunt desfăcuți în mod controlat, reg ulat, în
timpul digestiei. Această categorie de hidrați de c arbon
cuprinde și multiplele forme de fibre alimentare, d intre care
majoritatea rămân nedigerate L însă oferă totuși su bstanțiale
beneficii pentru sănătate. Pe lângă aceasta, hidraț ii de carbon

complecși din alimente integrale sunt înveliți cu c antități
generoase de vitamine, minerale și energie accesibi lă. Fructele,
legumele și cerealele integrale sunt cele mai sănăt oase
alimente pe care le puteți consuma, și ele sunt alc ătuite în
principal din hidrați de carbon.
De cealaltă parte a spectrului se află hidrații de carbon
înalt procesați, înalt rafinați, cărora leLau fost îndepărtate
fibrele, vitaminele și mineralele. Hidrații simpli de carbon
tipici se întâlnesc în alimente cum este pâinea alb ă, articole ce
se folosesc ca gustări, procesate, ce cuprind biscu iți, pișcoturi
și chipsuri făcute din făină albă, dulciuri ce cupr ind produsele
de patiserie și bomboanele și băuturile răcoritoare încărcate cu
zahăr. Acești hidrați de carbon își au originea în cereale sau
plante bogate în zahăr, cum ar fi trestia de zahăr și sfecla de
zahăr. Ei sunt rapid desfăcuți în timpul digestiei în cele mai
simple forme de hidrați de carbon, care sunt absorb ite în
organism pentru a da zahărul din sânge, sau glucoza .
Din nefericire, majoritatea americanilor consumă
cantități foarte mari de hidrați simpli, rafinați d e carbon și
cantități nesemnificative de hidrați de carbon comp lecși. De
exemplu, în 19%, 42% dintre americani mâncau prăjit uri,
biscuiți, produse de patiserie în fiecare zi, în ti mp ce doar 10%
consumau legume cu frunze verzi." Un alt semn de ră u augur,
doar trei legume făceau parte din totalul porțiilor de vegetale
din 1996* 6: cartofii, care erau consumați în cea mai mare par te
sub formă de cartofi prăjiți sau chipsuri;
salata verde, una din legumele cu cea mai mică dens itate de
nutrienți pe care o poți consuma, și roșiile conser vate, ceea ce
reprezintă probabil o reflectare a consumului de pi zza sau
paste făinoase. Adăugați la aceasta faptul că în me die
americanii consumau treizeci și două de lingurițe de zahăr pe zi în
1996*, și este clar că americanii înfulecă în mod exclusiv
hidrați de carbon rafinați, simpli, excluzând pe ce i complecși.
Aceasta este o veste proastă, și, în mare măsură, d in
această cauză hidrații de carbon în totalitate au c ăpătat așa o
reputație proastă; marea majoritate a hidraților de carbon
consumați în America se găsesc în junk food sau în cereale atât
de rafinate încât trebuie să fie suplimentate cu vi tamine sau
minerale. în acest punct sunt de acord cu autorii d e diete

populare. De exemplu, poți avea o dietă cu aport re dus de
grăsimi, și aport ridicat de hidrați de carbon mânc ând exclusiv
următoarele alimente: paste făinoase făcute din făi nă rafinată,
chipsuri din cartofi copți, băuturi carbogazoase, c ereale pline
de zahăr și bomboane cu puține grăsimi în ele. A mâ nca în
acest fel este un lucru greșit. Nu vei avea parte d e beneficiile
unei alimentații cu alimente de origine vegetală mâ ncând în
acest fel. In cercetările experimentale efectuate, beneficiile
pentru sănătate ale unei alimentații bogate în hidr ați de
carbon provin din consumarea de hidrați de carbon c omplecși
care se găsesc în cerealele integrale, fructe și le gume. Mâncați
un măr, un dovlecel sau o farfurie de orez brun aco perit cu
fasole și alte zarzavaturi.

STUDIUL CHINA ÎȘI SPUNE CUVÂNTUL

În ceea ce privește pierderea în greutate, există câteva
descoperiri surprinzătoare în Studiul China care au adus
lumină asupra dezbaterii cu privire la scăderea în greutate.
Când am pornit Studiul China eu credeam că această țară are
problema opusă Statelor Unite. Auzisem că Republica
Populară Chineză nu se poate alimenta, că este pred ispusă
foametei și că nu există suficientă hrană pentru ca oamenii să
atingă înălțimea deplină a vârstei adulte. Pe scurt , că nu sunt
suficiente calorii. Deși China a avut, în decursul ultimilor
cincizeci de ani, problemele sale de alimentație, n oi aveam să
aflăm că aceste păreri cu privire la aportul calori c erau cu totul
greșite.
Am vrut să compar consumul de calorii din China cu cel
din America, dar a fost o capcană. Chinezii sunt mu lt mai
activi din punct de vedere fizic decât americanii, în special în
zonele rurale, unde lucrul manual este obișnuit. A compara un
lucrător extrem de activ cu americanul obișnuit ar fi fost
amăgitor. Ar fi ca și când am compara cantitatea de energie
consumată de un lucrător manual ce efectuează muncă grea cu
cantitatea de energie consumată de un contabil. Ace astă foarte
mare diferență între aportul caloric ce există sigu r între aceste

persoane nu ne spune nimic semnificativ, ci doar ne confirmă
faptul că lucrătorul manual este mai activ.
Pentru a depăși această problemă, am împăr țit chinezii în
cinci grupe, în funcție de nivelul activității lor fizice. După ce
am măsurat aportul caloric al celor mai puțin activi chinezi,
echivalentul funcționarilor de birou, am comparat a runci
aportul lor caloric cu cel al americanului obișnuit. Ceea ce am
descoperit a fost uimitor.
Media aportului caloric, per kilogram de g reutate
corporală, era cu 30% mai mare la acești cei mai puțin activi
chinezi decât la americanii obișnuiți. Și, cu toate acestea,
greutatea corporală a lor era cu 20% mai mică (graficul 4.11).
Cum se poate așa ceva ca, chiar și cei mai puțin ac tivi chinezi
care au un aport de mai multe calorii, să nu aibă t otuși
probleme de supragreutate? Care este secretul lor?

Există două posibile explicații pentru acest aparen t
paradox. Mai întâi, chiar funcționarii de birou din China sunt
mai activi din punct de vedere fizic decât american ii obișnuiți.
Oricine este un pic familiarizat cu China știe că m ulți
funcționari de birou circulă cu bicicleta. în acest fel, ei
consumă mai multe calorii. Chiar și așa, noi nu put em ști cât
de mult din extra consumul de calorii se datorează activității
fizice și cât de mult altui lucru, poate alimentați ei lor.
Totuși știm că anumiți oameni folosesc calo riile pe care le
ingeră diferit de alți oameni. Noi spunem adesea „a re un

metabolism mai activ" sau „e în genele lui". Cunoaș teți acest
fel de oameni. Sunt cei care mănâncă tot ce doresc și totuși nu
se îngrașă. Și apoi suntem noi toți ceilalți care t rebuie să ne
supraveghem aportul caloric L așa gândim noi. Aceas ta este o
interpretare simplistă.
Am o interpretare mai cuprinzătoare care se bazează atât
pe vastele noastre cercetări, cât și pe studiile al tora. Iată cum
stau lucrurile. în cazul în care nu ne restricționă m aportul
caloric, aceia dintre noi care avem o dietă bogată în grăsimi,
bogată în proteine, reținem pur și simplu mai multe calorii
decât avem nevoie. Noi depozităm aceste calorii ca grăsimi în
organism, fie prin strecurarea acestora între fibre le mușchilor
noștri (numim aceasta „marmorat" la cărnurile anima lelor), fie
prin depozitarea lor în locuri mai vizibile cum ar fi șezutul,
talia, fața sau partea de sus a coapselor.
Iată acum bomba: e nevoie doar de o canti tate redusă de
calorii care să fie reținute de corpul nostru pentr u a produce
modificări semnificative în ce privește greutatea c orporală. De
exemplu, dacă reținem doar cincizeci de calorii în plus pe zi,
aceasta poate duce la un exces ponderal de 5 kg pe an. Poate
socotiți că nu e mult, dar în timp de cinci ani se adună 25 de
kg.
Unele persoane sLar putea să audă acest lu cru și să fie
înclinate să mănânce cu cincizeci de calorii mai pu țin pe zi. în
mod teoretic acest lucru ar putea face o diferență, dar este
complet nepractic. Este imposibil a urmări un aport caloric cu
o asemenea precizie. GândițiLvă că luați masa la re staurant.
Puteți ști câte calorii are fiecare fel de mâncare? Dar mâncarea
pe care o pregătiți voi înșivă? Dar cotletul pe car e îl
cumpărați? Știți numărul de calorii pe care le conț in? Desigur
că nu.
Adevărul este acesta: în ciuda restricțiilo r pe termen scurt
ale regimurilor pe care le putem urma, organismul n ostru este
acela care, prin multiple mecanisme, va alege în ce le din urmă
cât de multe calorii să preia și ce să facă cu ele. încercarea
noastră de a limita aportul caloric este de scurtă durată și este
imprecisă, fie că o facem prin limitarea hidraților de carbon,
fie prin limitarea grăsimilor. Organismul folosește un act
delicat de echilibrare, printrLo serie de mecanisme complexe

atunci când decide cum să utilizeze caloriile pe ca re leLa
primit. Atunci când ne tratăm corect corpul, mâncân d
alimente corespunzătoare, el știe cum să repartizez e caloriile,
să le scoată din depozitele de grăsimi și să le fol osească în
funcții mai de dorit, cum ar fi să mențină corpul c ald, să
desfășoare metabolismul organismului, să susțină și să
încurajeze activitatea fizică sau doar să dispună c e se face cu
un anumit exces. Organismul folosește multe mecanis me
intricate pentru a decide în ce fel sunt folosite c aloriile, dacă
sunt depozitate sau „arse".
Folosirea unei diete bogate în proteine și grăsimi face ca
acele calorii care ar fi fost convertite pentru înc ălzirea
organismului să fie transformate în formă de depozi t L ca
grăsime în corp (cu excepția cazului când o restric ție calorică
severă produce scăderea în greutate). în schimb, di etele cu
aport redus de proteine și grăsimi realizează „deba rasarea" de
calorii prin conversia lor în căldură corporală. în cercetare, noi
spunem că a depozita mai multe calorii sub formă de grăsimi
și a pierde mai puține sub formă de căldură înseamn ă a fi mai
eficient. Pun pariu că ați dori mai degrabă să fiți un pic mai
neeficienți și să le convertiți mai bine în căldură pentru
organism decât în grăsime în organism, nuLi așa? Ei bine, se
poate realiza acest lucru întrLun mod foarte simplu , folosind o
dietă redusă în grăsimi și proteine.
Aceasta este ceea ce arată studiul nostru a supra
chinezilor. Ei consumă mai multe calorii atât pentr u că sunt
mai activi din punct de vedere fizic, cât și pentru faptul că
dieta lor săracă în proteine și grăsimi realizează conversia
acestor calorii nu în grăsime în corp, ci în căldur ă pentru corp.
Acest lucru este adevărat și în cazul celui mai puț in activ
chinez. Nu uitați, este nevoie de doar foarte puțin , doar
cincizeci de calorii pe zi, ca să se modifice depoz itarea de
grăsime în corp și astfel să se modifice greutatea noastră
corporală. 58
Am văzut același fenomen la animalele noastre de
experiență hrănite cu dietele cu aport redus de pro teine. De
regulă, consumau ceva mai multe calorii, pierdeau î n greutate,
caloriile în plus erau folosite pentru încălzirea c orpului 59 și în
mod voluntar făceau mai multă mișcare 60 și în acest timp se

îmbolnăveau mult mai puțin de cancer decât animalel e cu
dietă standard. Noi am descoperit că aceste calorii erau „arse"
mai repede și transformate în căldură pentru corp î n același
timp consumânduLse mai mult oxigen. 59
Înțelegerea faptului că dieta poate produc e mici
modificări în metabolismul caloriilor, ceea ce cond uce la mari
modificări în greutatea corporală, constituie un co ncept
important și util. Aceasta înseamnă că există un pr oces
ordonat de controlare a greutății corporale în timp , care are
rezultate, spre deosebire de procesul dezordonat ca re nu își
îndeplinește misiunea, în cazul dietelor vătămătoar e. Aceasta
lămurește, de asemenea, frecventele constatări (dis cutate în
capitolul 6) că persoanele care folosesc diete săra ce în proteine
și grăsimi, alcătuite doar din alimente de origine vegetală, au
foarte puține probleme cu greutatea corporală, chia r dacă au
un aport de același număr de calorii, sau chiar cev a mai multe.

ALIMENTAȚIA
ȘI DIMENSIUNEA CORPULUI

Acum știm că dacă folosim o alimentație c u puține
grăsimi, puține proteine și bogată în hidrați de ca rbon
complecși din fructe și legume, aceasta ne va ajuta să pierdem
în greutate. Dar dacă vrem să fim mai mari? Dorința de a fi cât
mai înalt și bine făcut este prezentă aproape în to ate culturile.
în perioada de colonizare a Asiei și Africii europe nii chiar îi
considerau pe oamenii mai mici ca fiind mai puțin c ivilizați.
Mărimea corpului pare a fi o marcă de băr băție, curaj și
autoritate.
Majoritatea oamenilor consideră că pot fi mai voini ci și
mai puternici dacă mănâncă alimente bogate în prote ine de
origine animală. Această convingere provine din ide ea că a
consuma proteine (carne) este necesar pentru a avea forță
fizică. A fost o idee larg împărtășită de oameni o lungă
perioadă de timp. Chinezii chiar au recomandat ofic ial o dietă
bogată în proteine pentru a avea atleți mai bine de zvoltați și a
fi mai competitivi la jocurile olimpice. Alimentele de origine
animală au mai multe proteine și aceste proteine su nt

considerate a fi de „calitate mai bună". Proteinele de origine
animală se bucură de aceeași reputație întrLo Chină care se
modernizează rapid, ca pretutindeni de altfel.
Există totuși o problemă în ce privește i deea că, dacă
mănânci alimente de origine animală, aceasta este o cale bună
de a deveni mai corpolent. Oamenii care consumă cel e mai
multe proteine de origine animală au cele mai multe boli de
inimă, cele mai multe cancere și diabet. în Studiul China, de
exemplu, consumul de proteine animale a fost asocia t cu
oameni mai înalți și mai grei 1, dar a fost asociat și cu niveluri
mai înalte ale colesterolului total și a colesterol ului rău." Mai
mult, greutatea corporală, asociată cu aportul de p roteine
animale 1 a fost asociată cu mai mult cancer"*" 1 și mai multă
boală coronariană". Se pare că a fi mai dezvoltat, dând astfel
impresia că îți merge mai bine, aduce după sine și un cost mai
mare. Totuși, este oare posibil să ajungem la poten țialul de
creștere deplin, dar în același timp să minimalizăm riscurile de
boală?
Rata de creștere în copilărie nu a fost m ăsurată în cadrul
Studiului China, în schimb înălțimea și greutatea adulților au
fost. Informațiile sLau dovedit a fi surprinzătoare. Consumul
de mai multe proteine a fost asociat cu o mărime ma i mare a
corpului (atât 111 pentru bărbați, cât și " pentru femei). 61 Și, acest
efect a fost atribuit prioritar proteinelor din veg etale, deoarece
ele constituie 90% din aportul proteic total al chi nezilor.
Consumul de proteine animale a fost, de asemenea, a sociat cu
o greutate corporală mai mare 1, iar consumul de lapte bogat în
proteine pare a fi produs același efect." însă vestea cea bună
este aceasta: Un aport mai mare de proteine vegetal e era
strâns legat de o înălțime mai mare" și o greutate corporală
mai mare". Mărimea corpului este legată de proteine în
general și atât proteinele de origine animală, cât și cele de
origine vegetală sunt eficiente în acest scop!
Aceasta înseamnă că oamenii pot atinge po tențialul lor
genetic în ce privește dezvoltarea și mărimea corpului
folosind o dietă de origine vegetală. Atunci de ce oamenii din
țările în curs de dezvoltare, care consumă puține a limente de
origine animală sau aproape deloc, sunt mai mici de cât
oamenii din Vest? Aceasta se întâmplă deoarece diet ele pe

bază de plante din zonele sărace ale lumii nu oferă suficientă
varietate, sunt necorespunzătoare din punct de vede re
cantitativ și calitativ și sunt asociate cu condiți i de sănătate
publică deficitare, în care bolile la copii sunt de s întâlnite. în
aceste condiții, creșterea este împiedicată, iar oa menii nu ating
potențialul lor genetic în ceea ce privește dimensi unea
corpului ca adult. în Studiul China o înălțime și greutate
corporală mică în perioada de adult au fost puterni c asociate
cu zonele cu rate mari ale mortalității prin tuberc ulozăin , bob'
parazitare'", pneumonie ('" pentru înălțime), „obst rucție
intestinală""' și boli digestive.™ 1
Aceste descoperiri susțin ideea că statur a corporală
poate fi atinsă folosind o dietă săracă în grăsimi, de origine
vegetală, condițiile de sănătate publică trebuind s ă poată
controla eficient bolile sărăciei. în aceste condiț ii, bolile
afluenței (boala de inimă, cancerele, diabetul, etc .) ajung în
același timp să fie minime.
Aceeași alimentație săracă în proteine și grăsimi de
origine animală ajută la prevenirea obezității și, de asemenea,
permite oamenilor să atingă potențialul lor deplin de creștere,
în timp ce lucrează și alte minuni: regularizează c olesterolul
sanguin, reduce boala de inimă și numeroase forme d e cancer.
Care sunt șansele ca toate aceste asocieri (și mult e altele)
ce sunt în favoarea unei alimentații de origine veg etală, să fie
datorate unei pure întâmplări? Extrem de mici, asta ca să ne
exprimăm în termenii cei mai indulgenți. Un număr a tât de
mare de dovezi relevante prin atât de multe asocier i constituie
un lucru rar în cercetarea științifică. Aceasta con duce către un
nou punct de vedere în lume, către o nouă paradigmă .
Redefinește statusLquoLul, promite noi beneficii pe ntru
sănătate și solicită atenția noastră.

CONSIDERAȚII RETROSPECTIVE

La începutul carierei mele mLam concentrat asupra
proceselor biochimice în cazul cancerului de ficat. Capitolul
trei descrie munca de decenii din laborator, când a m făcut
experimente pe animale, activitate care întrunește cerințele
necesare pentru a fi numită „știință adevărată". De scoperirea a

fost: cazeina, și probabil toate proteinele animale , ar putea fi
substanțele cu cel mai relevant efect cancerigen di n cele pe
care le consumăm. Modificarea cantității de cazeină din dietă
are puterea de a pomi și stopa dezvoltarea cancerul ui și de a
controla efectele producătoare de cancer ale aflato xinei, un
carcinogen foarte puternic din clasa IA; însă, chia r dacă aceste
descoperiri au fost în mod substanțial confirmate, ele se
aplicau totuși animalelor de experiență.
Așadar eu am privit cu multă speranță cătr e Studiul China
pentru a obține dovezi în ce privește cancerul de f icat la
oameni." Rata cancerului de ficat este foarte mare în China
rurală, chiar din cale afară de mare în anumite zon e. De ce
acest lucru? Principalul vinovat părea a fi infecți a cu virusul
hepatitei B (HBV). In medie, cam 12L13% din subiecț ii
studiului nostru erau infectați cu acest virus. în unele zone,
chiar jumătate din oameni erau cronic infectați! Ca să vedeți ce
înseamnă acest lucru, dintre americani doar 0,2L0,3 % sunt
cronic infectați cu acest virus.
Însă e ceva mai mult deLatât. Pe lângă virusul aces ta ca și
cauză pentru cancerul de ficat din China, se pare c ă și
alimentația joacă un rol central. Cum de știm acest lucru?
Nivelurile de colesterol au constituit indicatorul principal.
Cancerul de ficat este puternic asociat cu niveluri ridicate ale
colesterolului sanguin" 1 și noi știm deja că alimentele de
origine animală sunt responsabile pentru creșterea
colesterolului.
Așadar, cum e cu virusul HBV? Studiile pe șoarecii de
laborator neLau dat un bun semnal. La șoareci, HBVL ul a
inițiat cancerul de ficat, dar cancerul a crescut c a răspuns la
dieta cu aport mai mare de cazeină. Concomitent a c rescut și
colesterolul sanguin. Aceste observații se potrives c perfect cu
ceea ce am descoperit noi la oameni. Persoanele car e sunt
cronic infectate cu HBV și care consumă alimente de origine
animală au colesterolul mare și o rată înaltă a can cerului de
ficat. Virusul încarcă arma, iar alimentația necore spunzătoare
este cea care apasă pe trăgaci.
Se contura o realitate foarte interesantă, cel puțin pentru
modul meu de gândire. O realitate plină de semnific ație ce
sugerează principiile importante care sLar putea ap lica și la

alte asocieri dintre dietă și cancer. De asemenea, o realitate
care, deși e în stare să salveze vieți, nu a fost s pusă publicului.
în cele din urmă a fost o suită întreagă de dovezi și fapte care a
condus la ideea că arma noastră cea mai importantă împotriva
cancerului este hrana pe care o mâncăm în fiecare z i.
Acum era în mâna noastră. Anii de experim ente pe
animale au scos la lumină principii și procese bioc himice
profunde care neLau ajutat în mare măsură să explic ăm efectul
alimentației asupra cancerului de ficat. Dar acum n oi putem
vedea că aceste procese sunt foarte relevante și în cazul
oamenilor. Oamenii infectați cronic cu virusul hepa titei B
aveau și un mare risc de a face cancer de ficat. în să
descoperirile noastre au arătat că cei care erau in fectați cu
HBV și care consumau în același timp mai multe alim ente de
origine animală, aveau niveluri mai mari de coleste rol sanguin
și mai mult cancer de ficat decât cei infectați cu HBV, dar care
nu consumau alimente de origine animală. Studiile p e
animalele de laborator și pe oameni sLau potrivit p erfect.

CÂND TOATE INFORMAȚIILE
SUNT PUSE CAP LA CAP

Noi, majoritatea americanilor, vom mur i din cauza
bolilor abundenței, în studiul nostru din China, am văzut că
nutriția are un efect foarte puternic asupra acesto r boli.
Alimentele de origine vegetală sunt asociate cu niv eluri mai
joase ale colesterolului sanguin; alimentele de ori gine animală
sunt asociate cu niveluri mai ridicate ale colester olului
sanguin. Alimentele de origine animală sunt asociat e cu rate
mai mari ale cancerului de sân; alimentele de origi ne vegetală
sunt asociate cu rate mai mici ale acestuia. Fibrel e și
antioxidanții din plante sunt asociați cu un risc m ai scăzut
pentru cancerele tubului digestiv. Dietele pe bază de plante și
un stil de viață activ au ca rezultat o greutate să nătoasă,
oamenii putând în același timp să fie bine dezvolta ți și
puternici. Studiul nostru a fost cuprinzător atât î n ceea ce
privește designul, cât și în ceea ce privește desco peririle lui.
Din laboratoarele de la Virginia Tech și Universita tea Corneli

până în îndepărtata Chină, se pare că știința a cre ionat un
tablou clar și consecvent: noi putem reduce la mini mum riscul
de a face boli fatale doar alimentânduLne cu hrana potrivită.
Când am pornit la început acest proiect, am întâmpinat
multă rezistență din partea unor oameni. Unul din c olegii mei
de la Corneli, care fusese implicat în planurile de la început
privind Studiul China, sLa înfierbântat deLa binelea întrLuna din
întrunirile noastre. Eu avansasem ideea de a invest iga câți
factori de natură alimentară, unii cunoscuți iar al ții necunosL
cuți, conlucrează în producerea bolii. Astfel noi t rebuia să
măsurăm o mulțime de factori, chiar dacă aceasta se justifica
sau nu prin cercetări anterioare. Dacă asta vrem să facem, a
spus el, atunci el nu dorea să aibă nimic deLa face cu o astfel
de abordare de „ tragere cu tunul". Acest coleg exp rima un
punct de vedere care era mai degrabă în ton cu modu l de
gândire în știință la ora aceea, decât cu ideea mea . El și alți
colegi asemenea lui socotesc că știința e mai elocv entă atunci
când investighează doar câte un singur factor, luat izolat L și
ne referim aici la factori în majoritate cunoscuți. Ei susțin că
dacă luăm o mulțime de factori, în mare parte nedef iniți
[nespecifici], nu demonstrăm nimic. E normal să măs urăm
efectul specific, să zicem al seleniului în cazul c ancerului de
sân, dar nu are rost să măsurăm multiplele condiții
nutriționale în același studiu, cu speranța de a id entifica tipare
alimentare importante.
Eu prefer imaginea de ansamblu, pentru că noi
investigăm incredibila complexitate și subtilitate a naturii
însăși. Am dorit să investighez în ce fel se corele ază cu boala
diversele tipuri de alimentație L aceasta fiind ide ea de bază a
cărții. Toate componentele din mâncare lucrează împreună pe ntru a
crea fie sănătatea, fie boala. Cu cât considerăm mai mult că o
singură substanță chimică poate fi caracteristica u nui aliment
în întregime, cu atât ne împotmolim întrL o tâmpeni e. După
cum vom vedea în partea a IVLa a cărții, acest mod de gândire
a generat mult din știința de slabă calitate. Așada r, eu spun că
avem nevoie de mai mult, nu de mai puțin din aborda rea
numită de colegul meu „ tragere cu tunul". Trebuie să luăm
mai mult în atenție tiparele alimentare și alimente le integrale.
înseamnă oare că această abordare este singura cale de a face

cercetare? Desigur că nu. Consider eu că descoperir ile din
Studiul China constituie dovada științifică absolută? Desigur,
NU. Oferă acesta suficiente informații în vederea l uării unor
decizii practice? Absolut, DA.
Studiul acesta a scos la iveală o rețea impresionantă de
informații. însă oare fiecare fir (sau asociere) di n cadrul acestui
studiu mamut se potrivește perfect în cadrul aceste i rețele de
informații? Nu. Deși majoritatea firelor semnificat ive din
punct de vedere statistic se potrivesc în rețea, au fost și câteva
surprize. Majoritatea, nu toate, au fost deja expli cate de atunci.
Unele asocieri observate în Studiul China, la prima
vedere, erau în neconcordanță cu ceea ce era de așt eptat
conform experienței din Vest. A trebuit să fiu aten t în a separa
descoperirile neobișnuite care se puteau datora înt âmplării și
insuficienței experimentale de cele care deschideau cu
adevărat noi perspective vechiului nostru mod de gâ ndire.
Așa cum am menționat mai devreme, ceea ce am descop erit
privind colesterolul sanguin în China rurală a fost o surpriză.
La momentul când a început Studiul China, o valoare de 200L
300 mg/dL era considerată normală, iar nivelurile m ai joase
erau considerate suspecte. De fapt, unii membri ai
comunităților științifice și medicale considerau co lesterolul
mai mic de 150 mg/ dL ca fiind periculos. De fapt, propriul
meu colesterol era de 260 mg/dL la sfârșitul anilor '70, nedeoL
sebinduLse de cel al membrilor familiei mele. Medic ul miLa
spus că „nu e nici o problemă, e doar media".
Dar atunci când am măsurat nivelul colesterolului î n
China am fost șocați. Acesta era cuprins între 70 L 170 mg/ dL!
Valoarea lor cea mai mare era valoarea noastră cea mai mică,
iar nivelul lor cel mai scăzut nici nu exista pe di agrama din
cabinetul medicului american! Devenise evident că i deea
noastră cu privire la valori „normale" se aplică do ar vesticilor
care consumă dietă vestică. Așa se întâmplă, de exe mplu, că
nivelurile noastre "normale" de colesterol prezintă un risc
semnificativ pentru boala de inimă. Din nefericire, este de
asemenea „normal" că avem boli de inimă în America. DeLa
lungul anilor, au fost stabilite standarde care cor espund cu
ceea ce vedem în Vest. Prea adesea considerăm că va lorile din

SUA sunt „normale" deoarece avem impresia că experi ența
din Vest este probabil cea corectă.
În final, tăria și consistența majorității dovezilo r sunt
suficiente pentru a trage concluzii valabile, bine întemeiate. Și
anume, alimentele integrale de origine vegetală sun t benefice,
în timp ce alimentele de origine animală nu sunt be nefice.
Puține alte alternative alimentare, dacă există vre unele, pot
oferi incredibilele avantaje de a arăta bine, a cre ște înalt și a
evita majoritatea bolilor care ne seceră prematur î n cultura
noastră.
Studiul China a constituit un important punct de cotitură în
gândirea mea. Poziția singulară nu dovedește că alimentația
produce bolile. în știință, dovada absolută este aproape de
neatins. In loc de aceasta, se propune o teorie și aceasta este
dezbătută până când greutatea dovezilor este atât d e
copleșitoare încât toată lumea acceptă că teoria re spectivă este,
după toate probabilitățile, adevărată. în cazul ali mentației și
bolii, Studiul China adaugă multă greutate dovezilor.
Trăsăturile ei experimentale (dietă multiplă, carac teristici ale
bolii și stilului de viață și experiență alimentară neobișnuit de
amplă, mijloace bune de a evalua calitatea datelor) au oferit o
oportunitate fără egal de a ne extinde modul de a g ândi cu
privire Ia alimentație și boală, în moduri care îna inte nu erau
disponibile. Studiul a fost ca un fulger, care a Uu rninat o cale
pe care nu o văzusem niciodată pe deplin înainte.
Rezultatele studiului, împreună cu muntele de dovezi din
cercetare, unele ale mele, altele ale altor cercetă tori, mLau
convins să îmi schimb cu totul stilul de viață alim entar. Cu
cincisprezece ani în urmă am încetat să mănânc carn e, și de
asemenea în ultimii șaseLopt ani, am încetat să mai mănânc
aproape orice fel de alimente de origine animală, i nclusiv
produse lactate, excepție făcând doar foarte rare o cazii.
Colesterolul meu a scăzut, chiar dacă am îmbătrânit ; din punct
de vedere fizic sunt mult mai bine acum decât la do uăzeci și
cinci de ani; și am cu 20 kg mai putin decât aveam la treizeci
de ani. Acum am greutatea ideală pentru înălțimea m ea. Și
familia mea a adoptat această alimentație, mulțumit ă în mare
parte soției mele Karen care a reușit să creeze un stil alimentar
cu totul nou, atrăgător, gustos și sănătos. Toate a ceste lucruri

leLam făcut din motive de sănătate, rezultatele cer cetărilor
fiind cele care miLau spus să mă trezesc. De la un băiețandru
care bea cel puțin 2 litri de lapte pe zi, iar mai apoi un tânăr
intelectual care își bătea joc de vegetarieni, am f ăcut o cotitură
neobișnuită în viața mea.
Totuși nu doar cercetările mele miLau schi mbat viața. DeL
a lungul anilor am pătruns mult dincolo de cercetăr ile noastre
ca să văd ce au descoperit alți cercetători cu priv ire la dietă și
sănătate. Pe măsură ce cercetările noastre sLau ext ins de la
specific la general, tabloul a continuat să se lărg ească. Acum
putem privi la lucrările altor oameni de știință, p lasând
descoperirile mele întrLun context mai larg. Și dup ă cum veți
vedea, ce constatăm este deLa dreptul uluitor.

PARTEA II
%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%% %%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%% BOLILE ABUNDENȚEI
_____________________________

Aici în America, trăim în belșug și, anumite bo li de
care murim sunt cauzate de acest lucru. Mâncăm
ospătânduLne ca niște regi și regine in toate zilel e
săptămânii și asta ne ucide. Probabil cunoașteți oa meni care
suferă de boli de inimă, cancer, accidente vascular e
cerebrale, boala Alzheimer, obezitate sau diabet. E xistă în
mare parte riscul ca și tu să suferi de una din ace ste
probleme sau familia ta să fie afectată de una din ele. Așa
cum am văzut, aceste boli sunt relativ necunoscute în
culturile tradiționale, care supraviețuiesc în prin cipal
datorită alimentelor de origine vegetală, cum este cazul în
China rurală. însă aceste probleme apar atunci când o
cultură tradițională începe să acumuleze bogății și începe să
mănânce din ce în ce mai multă carne, produse lacta te și
produse rafinate din plante (cum ar fi biscuiți, pi școturi,
prăjituri și băuturi carbogazoase).
În conferințele mele publice, eu îmi încep pre zentările
relatând auditoriului propria mea experiență, exact așa cum
am făcut și în această carte. întotdeauna la sfârși tul
prelegerii primesc o întrebare de la cineva care vr ea să știe
mai mult despre alimentație și o anumită boală. Sun t șanse,
de asemenea, ca această boală să fie o boală a abun denței,
pentru că de așa ceva murim aici în America.
SLar putea să fiți surprinși aflând că bo ala care vă
interesează are multe în comun cu alte boli ale abu ndenței,
în special atunci când vine vorba de nutriție. Treb uie să știți
că nu există o alimentație specială pentru cancer ș i una
diferită de aceasta, tot specială, pentru bolile de inimă.
Dovezile adunate acum de la cercetători din întreag a lume
arată că aceeași alimentație care este bună pentru
prevenirea cancerului este bună și pentru prevenire a bolii
de inimă, ca și a obezității, a diabetului, a catar actelor, a
degenerescentei maculare, a bolii Alzheimer, a disf uncției

cognitive, a sclerozei multiple, a osteoporozei și a altor boli.
Mai mult decât atât, de această alimentație poate b eneficia
oricine, indiferent care îi sunt genele sau predisp ozițiile
personale.
Toate aceste boli, ca și altele, au aceeași cauză: o
alimentație nesănătoasă, foarte toxică și un stil d e viață care
se caracterizează printrLun exces al factorilor dec lanșatori
de boală și o deficiență a factorilor promotori ai sănătății.
Altfel spus, dieta vestică. în celălalt taler al ba lanței există o
dietă care contracarează toate aceste boli: dieta i ntegral
vegetariană.
Următoarele capitole sunt organizate pe boli, sau p e
grupe de boli. Fiecare capitol conține o serie de d ovezi ce
arată legătura dintre alimentație și fiecare dintre aceste boli.
Parcurgând capitolele următoare, veți începe să ved eți
vastitatea și profunzimea uimitoarelor argumente șt iințifice
în favoarea dietei integral vegetariene. Pentru min e,
consecvența dovezilor cu privire la fiecare grup ap arte de
boli a constituit cel mai convingător aspect al ace stor
argumente. Când o alimentație de origine vegetală e ste
benefică L și acest lucru este demonstrabil L pentr u așa o
mare varietate de boli, este oare posibil ca oameni i să fi fost
destinați să folosească o altă dietă? Eu spun că nu , și cred că
dumneavoastră veți fi de acord cu mine.
America și majoritatea celorlalte națiuni vestice a u
înțeles greșit relația dintre alimentație și sănăta te și noi am
plătit un preț foarte scump pentru această greșeală . Suntem
bolnavi, supraponderali și derutați. Când am trecut de la
studiile mele din laborator la Studiul China și am dat de
informațiile discutate în Partea a IlLa, am fost co pleșit. Am
ajuns săLmi dau seama că majoritatea lucrurilor înț elese de
noi, și la care țineam foarte mult, sunt greșite și adevărul
despre sănătate a fost, în mod foarte grav, ținut a scuns. Dar
lucrul cel mai grav este că publicul nevinovat a pl ătit prețul
final. în mare măsură, cartea pe care o aveți în mâ nă
constituie efortul meu de a îndrepta aceste greșeli făcute.
Așa cum veți vedea în capitolele următoare, de la b oala de
inimă la cancer și de la obezitate la orbire, exist ă o cale mult
mai bună spre sănătatea optimă.

LLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL 5
LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLLLL
INIMI ZDROBITE
______________________

Pune mâna pe piept șiLți vei simți inima bătând. Ac um
puneLți mâna întrLun loc unde îți poți simți pulsul . Acel
puls reprezintă semnătura ființei tale. Inima ta, c reând acel
puls, lucrează pentru tine în fiecare minut al zile i, în fiecare
zi a anului și în fiecare an, pe tot parcursul vieț ii tale. Luând
în calcul media obișnuită de viață, inima ta va bat e de
aproximativ trei miliarde de ori! 1
Acum, gândeșteLte că în timpul care țiLa fost neces ar
pentru a citi paragraful de mai sus artera inimii u nui
american sLa blocat, sLa oprit afluxul de sânge și a început
un proces rapid de moarte a țesuturilor și celulelo r. Acest
proces este mai bine cunoscut, desigur, sub numele de atac
de inimă. în timpul când vei termina de citit această pagină,
patru americani vor fi făcut deja un atac de cord, iar alți
patru vor fi căzut pradă unui accident vascular cer ebral sau
insuficienței cardiace. 2 în decursul următoarelor douăzeci și
patru de ore, 3000 de americani vor suferi atacuri de inimă, 2
în mare cam același număr de oameni care au pierit în
atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001.
Inima constituie elementul central al vi eții și, de foarte
multe ori în America, elementul central legat de mo arte.
Funcționarea deficitară a inimii și/sau sistemului circulator
va omorî 40% din americani/ mai mulți decât cei uci și de
orice alte accidente sau boli, inclusiv cancerul. B oala de
inimă a constituit în țara noastră cauza de boală n r. 1 timp
de mai bine de o sută de ani. 4 Această boală nu recunoaște
limite de gen sau rasă; toți sunt afectați.
Dacă ai întreba pe majoritatea femeilor care boală reprezintă
cel mai mare risc pentru ele, boala de inimă sau ca ncerul de
sân, multe femei vor răspunde, fără îndoială, cance rul de sân.
Dar ele se înșală. Incidența morții prin boală de i nimă este de
opt ori mai mare decât rata morții prin cancer de sân. 5'

Dacă există un sport „american", atunci acesta este
baseballLul; un desert „american" este plăcinta cu mere. Și
dacă există o boală „americană" aceasta este boala de inimă.

TOȚI O FAC

În 1950, Judy Holliday a putut fi văzută pe un ecra n
imens, Ben Hogan domina lumea golfului, filmul muzi cal
South Pacific se situa pe cea mai înaltă treaptă la Tony Awards,
iar pe 25 iunie Coreea de Nord invada Coreea de Sud .
Administrația americană a fost luată prin surprinde re dar a
reacționat repede. în decurs de câteva zile, președ intele
Truman a trimis trupe de teren și bombardiere pe ca lea
aerului ca să respingă armata nord coreeană. La tre i ani mai
târziu a fost semnat un acord oficial de încetare a focului iar
războiul coreean sLa încheiat. în această perioadă de timp,
peste 30.000 de soldați americani au fost uciși în luptă.
La sfârșitului războiului, în publicația Journal of the
American Medical Association a fost raportat un studiu științific
ce a reprezentat un punct de cotitură. Cercetători medicali
militari examinaseră inimile a 300 de soldați bărba ți uciși în
acțiunile din Coreea. Soldații aceștia, cu o medie de vârstă de
douăzeci și doi de ani, nu fuseseră niciodată diagn osticați cu
vreo boală de inimă. La disecție însă, cercetătorii au descoperit
dovezi șocante ale bolii întrLun număr foarte mare de cazuri.
77,3% din inimile pe care le%au examinat aveau „ dovezi e vidente"
ale existenței bolii de inimă. 7
Această cifră, 77,3% este șocantă. Apărând întrLun timp
când ucigașul nostru numărul 1 era încă înconjurat de mister,
studiul a demonstrat cu claritate că boala de inimă se dezvoltă
pe parcursul întregii vieți. Mai mult decât atât, a proape oricine
este vulnerabil! Acești soldați nu erau niște leneș i fără vlagă;
condiția lor fizică era de cea mai bună calitate și ei erau în
floarea vârstei. De la data aceea, multe alte studi i au confirmat
că boala de inimă se răspândește tot mai mult print re tinerii
americani.'

ATACUL DE CORD

Dar ce este boala de inimă? Unul din elementele
esențiale îl constituie placa (de aterom). Placa es te un depozit
unsuros de proteine, grăsimi
(inclusiv colesterol), celule ale sistemului imunit ar și alte
componente, care se acumulează pe pereții interiori ai
arterelor coronare. Am auzit un chirurg spunând că dacă pui
degetul pe o arteră acoperită de placă, senzația es te aceeași ca
și când ai pune degetul pe o plăcintă cu brânză cal dă. Dacă în
arterele tale coronare sunt plăci în formare, boala de inimă
este deja prezentă întrLo anumită măsură. Dintre so ldații din
Coreea cărora ii se făcuse autopsie, unul din douăz eci dintre
cei afectați aveau plăci formate în așa mare măsură încât 90%
din lumenul arterial era blocat. 7 Este ca și când ai face un nod
la un furtun de stropit și apoi ai stropi disperat o grădină
uscată cu apa ce ar picura peLacolo!
De ce nu au avut deja acești soldați u n atac de inimă?
La urma urmei, doar 10% din arteră era deschisă cir culației.
Cum putea fi deLajuns acest procent? Lucrurile stau astfel:
dacă placa de pe peretele interior al arterei se fo rmează
încet, deLa lungul a mai multor ani, circulația sân gelui are
timp să se adapteze situației create. GândeșteLte l a sângele
care curge prin artera ta ca un râu învolburat. Dac ă pui
câteva pietre pe marginea râului în fiecare zi pe p arcursul
anilor, ca și placa ce se acumulează pe pereții art erei, apa va
găsi o altă cale ca să ajungă acolo unde vrea. Poat e că râul
va forma câteva pârâiașe mai mici peste pietre. Poa te că râul
va trece pe sub pietre formând tuneluri mici, sau p oate apa
va curge prin pârâiașe mici alăturate, formând un n ou
făgaș. Toate acestei noi căi de trecere foarte mici în jurul
pietrelor sau printre pietre sunt numite „colateral e". Același
lucru se întâmplă și la inimă. Dacă placa se acumul ează pe
o perioadă de mai mulți ani, se vor dezvolta sufici ente
colaterale astfel ca sângele să poată circula încă prin inimă.
Totuși, o placă formată în cantitate prea mare poat e
produce restricții severe ale trecerii sângelui, ia r urmarea

poate fi angina pectorală, sau durerea în piept. în să aceste
formări de placă doar rareori conduc la atacuri de cord.' 10
Așadar, ce face să se producă atacul de cord? Lucru rile
stau astfel: doar acumulările de placă mai puțin se vere, care
blochează sub 50% din arteră, sunt cele care provoa că adesea
atacurile de cord." Aceste acumulări au fiecare cât e un strat
de celule, numit capac (cap, calotă), care separă n ucleul plăcii
de sângele care curge pe alături. în cazul plăcilor periculoase,
capacul este slab și subțire. Prin urmare, când sân gele gonește
pe alături, el poate eroda capacul până când acesta se rupe.
Când capacul se rupe, conținutul plăcii se amestecă cu
sângele. Atunci sângele începe să se coaguleze împr ejurul
locului unde sLa produs ruptura. Cheagul crește și poate
bloca foarte repede în întregime artera. Când arter a este
blocată întrLo perioadă de timp atât de scurtă, sun t foarte
puține șanse să se formeze o circulație colaterală. Când
acest lucru se întâmplă, afluxul de sânge dincolo d e ruptură
este mult redus, iar mușchii inimii nu mai primesc oxigenul
de care au nevoie. în acest punct, deoarece celulel e
mușchiului inimii încep să moară, mecanismele de po mpare
ale inimii încep să cedeze, iar persoana în cauză p oate simți
o durere zdrobitoare în piept sau o durere puternic ă ce
coboară întrLunui din brațe și apoi urcă spre gât ș i maxilare.
Pe scurt, victima începe să moară. Acesta este proc esul ce se
petrece în cazul majorității celor 1,1 milioane de atacuri de
cord care au loc în America în fiecare an. Una din trei
persoane care fac un atac de cord moare din cauza l ui.' 10
În prezent noi știm că placa de mărime mică până la
medie, placa ce blochează mai puțin de 50% artera, este cea
mai periculoasă."' 2 Așadar, cum putem prezice momentul
când se petrece un atac de cord? Din nefericire, cu
tehnologia actuală, noi nu putem prezice acest lucr u. Noi
nu putem ști care placă anume se va rupe, când va a vea loc
acest lucru și cât de grav va fi. Totuși ceea ce cu noaștem
este riscul relativ de a avea un atac de inimă. Ceea ce altă
dată era considerată o moarte misterioasă, care sec era
oameni în anii cei mai rodnici ai vieții, a fost „d emistificată"
de către știință. Nici un studiu nu a fost mai efic ient decât
Studiul Framingham asupra Inimii.

FRAMINGHAM

După cel deLal doilea război mondial a fost creat
Institutul Național al Inimii", cu un buget" modest și o
misiune dificilă. Oamenii de știință știau că plăci le de
grăsimi care se formau deLa lungul arterelor inimil or
bolnave erau alcătuite din colesterol, fosfolipide și acizi
grași", dar ei nu știau de ce se formau aceste lezi uni, în ce
fel se dezvoltau ele și în ce fel duceau la produce rea
atacului de cord. în căutarea de răspunsuri, Instit utul
Național al Inimii a decis să investigheze o anumit ă
populație deLa lungul a mai mulți ani, să țină rapo arte
medicale detaliate ale tuturor indivizilor din cadr ul
populației respective și să vadă cine se îmbolnăveș te de
inimă și cine nu. Cercetătorii sLau îndreptat către zona
Framingham, statul Massachusetts.
Localizat imediat în afara Bostonului, Framingham a re
locul lui în istoria Americii. Emigranții din Europ a au
populat zona în secolul XVII. DeLa lungul anilor, o rașul a
avut roluri însemnate în revoluția americană, în pr ocesele
vrăjitoarelor din Salem și în mișcarea de abolire a sclaviei.
Mai recent, în 1948, orașul șiLa asumat cel mai ren umit rol al
său. Peste 5000 de locuitori ai orașului Framingham , atât
bărbați, cât și femei, au fost de acord să fie inve stigați și
examinați de cercetători deLa lungul anilor, astfel încât noi să
putem învăța câte ceva despre boala de inimă.
Și cu adevărat am învățat câte ceva. Urmărind cine sLa
îmbolnăvit de inimă și cine nu și comparând rapoart ele lor
medicale, Studiul Framingham asupra Inimii a dezvoltat
conceptul factorilor de risc cum sunt colesterolul, tensiunea
arterială, activitatea fizică, fumatul și obezitate a. Datorită
Studiului Framingham știm noi acum că acești factori joacă un
rol de bază în producerea bolii de inimă. Medicii a u folosit
timp de ani de zile un model de prezicere Framigham pentru
a spune cine prezintă un risc înalt de a se îmbolnă vi de
inimă și cine nu. In urma acestui studiu, au fost p ublicate
peste 1000 de referate științifice iar studiul este încă în

desfășurare, până acum fiind investigate patru gene rații de
locuitori ai orașului Framingham.
Bijuteria Studiul Framingham o constituie descoperirile
cu privire la colesterolul sanguin. In 1961, ei au arătat în
mod convingător o puternică corelare între colester olul
sanguin crescut și boala de inimă. Cercetătorii au observat
că la bărbații cu niveluri ale colesterolului „pest e 244
mg/dL, incidența bolii coronariene este de trei ori mai mare
față de cei cu colesterolul sub 210 mg/dL" 1! . Chestiunea atât
de mult discutată L dacă nivelul colesterolului san guin
poate prezice boala de inimă L a fost elucidată. Ni velul de
colesterol are însemnătate cu adevărat. In cadrul a celuiași
articol, sLa demonstrat că și hipertensiunea arteri ală
constituie un alt important factor de risc pentru b oala de
inimă.
Importanța acordată factorilor de risc a însemnat o
revoluție conceptuală. Când a fost început acest st udiu,
majoritatea medicilor credeau că boala de inimă con stituie o
„uzare" inevitabilă a organismului în care noi nu p utem
interveni prea mult. Inimile noastre erau socotite ca niște
motoare de mașini; pe măsură ce îmbătrâneam, piesel e nu
mai funcționau prea bine și uneori cedau. Demonstrâ nd că
noi putem prezice boala prin măsurarea factorilor d e risc, a
apărut o motivație pentru ideea prevenirii bolii de inimă.
Cercetătorii au scris: „…se pare că este neapărat necesar un
program de prevenire."' 5 Dacă doar neLam diminua factorii
de risc, cum sunt colesterolul sanguin și tensiunea arterială,
automat am reduce riscul bolii de inimă.
În America modernă, termeni precum colesterol și
tensiune arterială sunt termeni cunoscuți. Noi chel tuim
peste 30 miliarde de dolari anual pe medicamente pe ntru a
ține sub control acești factori de risc și alte asp ecte ale bolii
cardiovasculare. 2 Aproape oricine știe că poate face ceva
pentru a preveni atacul de cord, menținânduLși fact orii de
risc în limitele corespunzătoare. Noi suntem conști enți de
acest lucru doar de cincizeci de ani încoace, și ac easta în
mare măsură datorită cercetătorilor și subiecților Studiului
Framingham asupra Inimii.

ÎN AFARA GRANIȚELOR NOASTRE

Framingham este cel mai cunoscut studiu asupra
inimii ce a fost efectuat vreodată, însă el constit uie doar o
parte a numeroaselor cercetări efectuate în această țară în
ultimii șaizeci de ani. Cercetările de început au d us la
concluzia alarmantă că noi avem una din cele mai ma ri
incidențe ale bolii de inimă din lume. Un studiu pu blicat în
1959 a comparat rata deceselor prin boală coronaria nă în
douăzeci de țări (graficul 5.1) . l6

Aceste studii au investigat societăți apus ene. Dacă
privim asupra societăților mai tradiționale, vedem decalaje
mai izbitoare în ce privește incidența bolii de ini mă.
Muntenii din Papua Noua Guinee, de exemplu, se situ ează
undeva foarte sus în cadrul cercetărilor efectuate deoarece
boala de inimă este rară în societatea lor." Aminti țiLvă, de
pildă, cât de redusă era incidența bolii de inimă î n China
rurală. Bărbații din America mureau de boală de ini mă de
șaptesprezece ori mai mult decât bărbații din China . 1"
De ce se murea la noi prin boala de ini mă în anii '60 și
70, când o mare parte din lume era relativ neafecta tă?

Foarte simplu, moartea se datora alimentației.
Culturile care au incidențe mai reduse ale decesulu i prin
boală de inimă consumă mai puține grăsimi saturate și
proteine de origine animală și mai multe cereale in tegrale,
fructe și legume. Cu alte cuvinte, ele se hrănesc î n principal
cu alimente de origine vegetală, în timp ce noi ne hrănim în
principal cu alimente de origine animală.
Este oare posibil ca factorii genetici ai unui grup să îi
facă să fie mai susceptibili la boala de inimă? Noi știm că nu
este cazul, deoarece în cadrul unui grup cu aceeași
moștenire genetică se observă o relație similară în tre dietă și
boală. De exemplu, bărbații japonezi care trăiesc î n Hawaii
sau California au un nivel mult mai ridicat al cole sterolului
sanguin și o incidență mult mai mare a bolii de ini mă față
de bărbații japonezi care trăiesc în Japonia. 1"0
Cauza ține, în mod evident, de mediu, deo arece
majoritatea acestor oameni au aceeași moștenire gen etică.
Obiceiurile legate de fumat nu constituie adevărata cauză
deoarece bărbații din Japonia, care fumează mai mul t, totuși
au boală coronariană mai redusă decât japonezii car e trăiesc
în America." Cercetătorii au indicat către alimenta ție,
consemnând creșterea colesterolului sanguin „o dată cu
creșterea aportului în dietă a grăsimilor saturate, a
proteinelor de origine animală și a colesterolului alimentar."
La cealaltă extremă, colesterolul sanguin „era asoc iat
negativ cu aportul de hidrați de carbon complecși.. ." 20 . Mai
simplu, alimentele de origine animală se corelau cu
colesterolemie crescută, în timp ce alimentele de o rigine
vegetală se corelau cu colesterolemie scăzută.
Aceste cercetări au arătat în mod clar că dieta constituie
una din cauzele posibile ale bolii de inimă. Mai mu lt decât
atât, rezultatele de început creionau un tablou con secvent:
cu cât se consumă mai multe grăsimi saturate și col esterol
(ca indicatori ai consumului de alimente de origine
animală), cu atât este mai mare riscul de a face bo ala de
inimă. Și pe măsură ce indivizi din alte culturi au început să
se alimenteze ca și noi, incidența bolii de inimă a crescut cu
o repeziciune uimitoare. în ultima vreme, mai multe țări au

ajuns să aibă rata deceselor prin boală de inimă ma i mare
decât America.

CERCETĂRI ÎN DEVANSARE

Așadar, noi știm acum ce este boala de inimă și ce
factori determină riscul de a o face, dar ce facem când avem
deja boala? Când Studiul Framigham asupra Inimii era doar la
începuturile lui, existau deja doctori care încerca u să
găsească metode de a trata boala de inimă, nu doar de a o
preveni. în multe privințe, acești cercetători deva nsau
timpul în care trăiau deoarece intervențiile lor, c are
reprezentau programele de tratament cele mai inovat oare și
mai pline de succes ale timpului, utilizau cea mai puțin
avansată tehnologie disponibilă: cuțitul și furculi ța.
Acești doctori au studiat cercetările în desfășurare și au
făcut niște conexiuni înțelepte. Ei șiLau dat seama că 21 :

• consumul în exces de grăsimi și colesterol ducea la
ateroscleroză (întărirea arterelor și formarea de p lăci) la
animalele de experiență;
• colesterolul din alimente ducea la creșterea colest erolului
sanguin;
• un colesterol mare poate prezice și/sau produce boa la de
inimă;
• majoritatea populației lumii nu era afectată de boa la de
inimă, iar aceste culturi, în care boala de inimă n u era
prezentă, aveau obiceiuri alimentare diferite, ele
consumând mai puține grăsimi și colesterol.

Așa că ei au decis să intervină în evoluț ia bolii de inimă
a pacienților lor recomandânduLle să consume mai pu ține
grăsimi și colesterol.
Unul din medicii cei mai progresiști a fo st Dr. Lester
Morrison din Los Angeles. El a început un studiu în 1946
(cu doi ani înainte de Studiul Framingham), pentru a
„determina relația dintre aportul de grăsimi alimen tare și

incidența aterosclerozei." 22 în acest studiu el a instruit
cincizeci de supraLviețuitori ai atacului de cord s ă își
continue dieta obișnuită, iar pe alți cincizeci să adopte o
dietă experimentală.
În cadrul grupului cu dieta experimentală el a redu s
consumul de grăsimi și colesterol. întrLunui din ti purile de
meniu publicate se vede că el permitea pacientului să
consume doar o cantitate foarte mică de carne de do uă ori
pe zi: aprox. 50 g de „friptură rece din came macră de miel
cu peltea de mentă" la prânz și o altă porție de ac eeași
mărime de „carne macră" la cină. 22 Chiar dacă îți plăcea
friptura rece din carne macră de miel cu peltea de mentă nu
ți se permitea să mănânci mult din ea. De fapt, lis ta
alimentelor interzise în dieta experimentală era de stul de
lungă și cuprindea supeleLcreme, carnea de porc, că rnurile
grase, grăsimile animale, laptele integral, smântân ă, untul,
gălbenușurile de ou și produsele de pâine și desert urile
făcute cu unt, ouă și lapte integral. 22
A realizat ceva această dietă introdusă? După opt a ni
doar doisprezece din cei cincizeci de oameni care a u
consumat alimentația obișnuită a americanilor, mai erau în
viață (24%). în grupul cu dieta experimentală mai e rau în
viață douăzeci și opt de persoane (56%), de aproape două
ori și jumătate mai mult decât în grupul de control . După
doisprezece ani toți pacienții din grupul de contro l au
murit. în grupul cu dieta experimentală totuși nouă sprezece
persoane erau încă în viață, o rată de supraviețuir e de
38%. 22 Deși din nefericire mulți din grupul cu dieta
experimentală au murit totuși, era clar că ei au ră zbit în
lupta cu boala consumând ceva mai puține alimente d e
origine animală și ceva mai multe alimente de origi ne
vegetală (vezi graficul 5.2).

În 1946, când a început acest studiu, m ajoritatea
oamenilor de știință credeau că boala de inimă face parte
din procesul inevitabil al îmbătrânirii și că nu se poate face
prea mult legat de aceasta. Este adevărat că Dr. Mo rrison nu
a vindecat boala de inimă, dar el a dovedit că ceva atât de
simplu cum este alimentația poate modifica în mod
semnificativ evoluția acesteia, chiar și atunci cân d boala este
atât de avansată încât să fi cauzat un atac de cord .
Un alt grup de cercetători a dovedit în m are cam același
lucru, tot cam în aceeași perioadă de timp. Un grup de
doctori din California de Nord a luat un grup mai m are de
pacienți cu boală de inimă în stare avansată și iLa u pus pe o
dietă cu aport redus de grăsimi și colesterol. Aceș ti doctori
au descoperit că pacienții care sLau alimentat cu d ieta cu
aport redus de grăsimi și colesterol au avut o rată a morții
de patru ori mai scăzută față de pacienții care nu au urmat
această dietă. 23
Era clar deLacum că se profila o speranță. Boala de inimă
nu constituia rezultatul inevitabil al îmbătrânirii și, chiar și
atunci când o persoană avea boala în formă avansată , o
dietă cu aport redus de grăsimi și colesterol îi pu tea
prelungi în mod semnificativ viața. Aceasta a const ituit un
remarcabil progres în înțelegerea de către noi a uc igașului
numărul 1 în America. Mai mult decât atât, această nouă

înțelegere a făcut din alimentație și alți factori de mediu
elemente centrale legate de boala de inimă. Totuși orice
discuție privind dieta se concentra în mod limitat asupra
grăsimilor și colesterolului. Aceste două component e izolate
ale alimentelor au devenit un fel de sperietori.
Noi știm acum că atenția acordată exclusiv grăsimil or
și colesterolului a indus în eroare. Posibilitatea pe care
nimeni nu voia sLo ia în considerare era aceea că g răsimile și
colesterolul constituiau numai indicatori ai aportu lui de
alimente de origine animală. Priviți, de exemplu, l a relația
dintre consumul de proteine de origine animală și r ata de
deces prin boală de inimă la bărbații între 55 și 59 de ani în
douăzeci de țări, în graficul 5.3. 16

Acest studiu sugerează că, cu cât se consumă mai
multe proteine de origine animală, cu atât este mai mare
incidența bolii de inimă. în plus, zeci de studii
experimentale arată că alimentarea șobolanilor, a i epurilor
și porcilor cu proteine animale (de ex. cazeină) cr ește foarte
mult nivelul colesterolului, în timp ce proteinele de origine
vegetală (de ex. proteina din soia) scade în mod dr amatic
nivelurile colesterolului. 24 Studiile pe oameni nu numai
căreflectă aceste descoperiri, dar arată și că alim entația cu

proteine de origine vegetală are chiar o putere mai mare de
a reduce nivelul de colesterol decât o are reducere a
aportului de grăsimi sau colesterol. 25
În timp ce unele din aceste studii ce vize ază proteinele
animale au fost efectuate în ultimii treizeci de an i, altele au
fost publicate cu mai mult de cincizeci de ani în u rmă când
în domeniul medical discuțiile despre dietă și boal a de
inimă erau de abia la început. Totuși, proteinele d e origine
animală au rămas cumva în umbră, în timp ce grăsimi le
saturate și colesterolul au rămas ținta criticilor. Acești trei
nutrienți (grăsimi, proteine animale și colesterol)
caracterizează alimentele de origine animală în gen eral.
Așadar, nu ar fi mult mai rezonabil să ne întrebăm: cumva
alimentele de origine animală, și nu numai nutrienț ii izolați,
provoacă boala de inimă?
Desigur, nimeni nu a îndreptat degetul că tre
alimentele de origine animală în general. Aceasta a r fi
condus de îndată la izolare profesională și ridicul izare (din
motivele discutate în partea a IVLa). Acestea au fo st vremuri
de mari controverse în lumea nutriționiștilor. O re voluție
conceptuală era în curs de desfășurare și multora n u le
plăcea acest lucru. Chiar și numai a vorbi despre d ietă era
prea mult pentru mulți oameni de știință. Prevenire a bolii
de inimă prin dietă constituia o idee amenințătoare
deoarece însemna că ceva legat de apreciata noastră
alimentație americană camătă era atât de periculos pentru
noi încât ne distrugea inimile. Celor ce preferau s tarea de
fapt actuală, nu leLa surâs ideea.
Un astfel de om de știință șiLa bătut joc de cei care
păreau să aibă un risc scăzut de a face boli de ini mă. în 1960
el a scris următorul material „umoristic" pentru a ironiza
recentele descoperiri pe această temă 24 :

Mic portret al omului care nu
se teme de riscul de a avea
o boală coronariană:

El este fie un salariat efeminat, fie un angajat de la
morgă, căruia îi lipsește vioiciunea fizică și ment ală, ambiția
sau spiritul competitiv, care nu șiLa propus niciod ată să
realizeze ceva. Un om fără poftă de mâncare, care s e
menține cu fructe și zarzavaturi îmbogățite cu ulei uri de
porumb și de balenă, care detestă tutunul, care dis prețuiește
radioul, TVLul sau mașinile. Un om care nu știe ceL i aia
chelie, căci lui nuLi cade părul, are o înfățișare sfrijită și
neatletică, și totuși își solicită mușchii plăpânzi prin exerciții
fizice. La el toate sunt scăzute: venitul, tensiune a arterială,
zahărul din sânge, acidul uric și colesterolul. Dat orită
castrării profilactice trebuie să ia acid nicotinic , piriLdoxină,
și terapie anticoagulantă pentru totdeauna.
Autorul acestui pasaj a vrut să spună de fapt: „Num ai
bărbații ADEVĂRAȚI se îmbolnăvesc de inimă". Observ ați,
de asemenea, în ce fel este descrisă dieta de fruct e și
zarzavaturi, chiar dacă autorul sugerează că o astf el de
dietă este folosită de oamenii care nu prea fac boa lă de
inimă. Nefericita asociere dintre carne și abilitat ea fizică,
bărbăție în general, identitatea sexuală și prosper itatea
economică, toate acestea denotă felul în care prive au
oamenii de știință alimentația, în ciuda dovezilor de
sănătate evidente. Acest punct de vedere a fost pre luat de la
primii pionieri ai proteinelor, descriși în capitol ul doi.
Poate că autorul acesta ar fi trebuit să se întâlne ască cu
un prieten al meu L Chris Campbell (nu miLe rudă). Chris
este dublu campion NCAA în Divizia 1 la lupte greco L
romane, triplu campion SUA la lupte grecoLromane la
seniori, de două ori olimpic și absolvent al facult ății de
Drept de la Universitatea Corneli. La vârsta de 37 de ani el a
devenit cel mai în vârstă american care a câștigat vreodată o
medalie olimpică la lupte grecoLromane cântărind 90 kg.
Chris Campbell este vegetarian. Ca unul care nu prea pare să
aibă boală de inimă, eu cred că lui nu i sLar potri vi
caracterizarea de mai sus.

Bătălia dintre adepții staruLquoLului alimentației
tradiționale americane și tabăra ce împărtășește id eea
prevenției prin dietă a fost puternică. MiLaduc ami nte că
participam la o conferință la Universitatea Corneli , spre
sfârșitul anilor '50, când un renumit cercetător, A ncei Keys,
a venit ca să vorbească despre prevenirea bolii de inimă
prin alimentație. Unii cercetători din auditoriu ch iar dădeau
din cap a dezaprobare, susținând că alimentația nu are cum
să afecteze boala de inimă. în acele decenii de înc eput ale
cercetării bolii de inimă, a izbucnit o luptă aprig ă,
personală, iar primele victime au fost cei receptiv i, cu
mintea deschisă la nou.

ISTORIE RECENTĂ

Astăzi această epopee a luptei între apărăt orii statusL
quoLului și susținătorii dietei este la fel de crân cenă ca
întotdeauna. însă sLau produs schimbări semnificati ve în ce
privește peisajul bolii de inimă. Cât de departe am ajuns și
cât de mult am înaintat în lupta cu această boală? în cea mai
mare parte, statusLquoLul a fost protejat. în ciuda
potențialului pe care îl reprezintă dieta și preven ția bolii,
atenția este deturnată în principal spre intervenți i mecanice
și chimice, la acele persoane care au boala de inim ă în formă
avansată. Dieta a fost dată la o parte. Reflectorul a fost
îndreptat asupra chirurgiei, medicamentelor, aparat urii
electronice și noilor instrumente de diagnostic.
Acum avem chirurgie coronariană bypass, prin care o
arteră sănătoasă este „lipită" peste o arteră bolna vă,
ocolinduLse astfel cea mai periculoasă placă a arte rei. Actul
chirurgical fundamental este, desigur, transplantul de
inimă, care uneori utilizează chiar inimi artificia le. Avem
chiar o procedură care nu necesită deschiderea piep tului,
numită angioplastie coronariană, prin care un mic balon este
umflat întrLo arteră îngustă, bolnavă, strivind pla ca de
perete și deschizând calea pentru un aflux mai mare de
sânge. Avem defibrilatoare pentru a reanima inima,
stimulatoare pentru tulburări de ritm și tehnici im agistice

precise, astfel încât să putem observa arterele făr ă a fi
nevoie să expunem inima.
Ultimii cincizeci de ani au constituit cu adevărat o
celebrare a substanțelor chimice și a tehnologiei ( polul opus
al dietei și prevenției). Rezumând cercetările iniț iale pe
scară largă asupra bolii de inimă, un doctor sublin ia
importanța mecanismului: Se spera că puterea științ ei și
dezvoltarea tehnologică după cel deLal doilea războ i
mondial să poată fi utilizate în această bătălie (c u boala de
inimă)… Progresele enorme ale tehnologiei mecanic e și ale
electronicii, care au fost stimulate de război, păr eau a fi atât
de binevenite în vederea studierii sistemului
cardiovascular… 4
Progrese importante sLau făcut, fără îndoială , ceea ce se
vede în rata deceselor prin boală de inimă care est e cu 58%
mai scăzută decât era în 1950. 2 O reducere cu 58% a ratei de
deces pare a fi o mare victorie pentru folosirea
medicamentelor și a tehnologiei. Unii din pașii cei mai mari
sLau făcut prin îmbunătățirea tratamentului de urge nță
acordat victimelor atacului de cord. In 1970, dacă erai mai
bătrân de 65 de ani și făceai infarct, dar aveai no rocul să
ajungi în viață la spital, șansa ta de a muri era d e 38%.
Astăzi dacă ajungi la spital în viață, șansa de a m uri este de
doar 15%. Felul în care se abordează în spital cazu rile de
urgențe este mult îmbunătățit și, prin urmare, un m are
număr de vieți sunt cruțate. 2
Pe lângă acest lucru, numărul persoanelor care fumează
este în continuă scădere, 27 '28 ceea ce contribuie, de
asemenea, la diminuarea ratei de deces prin boala d e inimă.
Cu aceste progrese spitalicești, dispozitive mecani ce,
descoperiri de medicamente, scăderea ratei fumatulu i și
înmulțirea opțiunilor chirurgicale, se pare că avem multe
motive să ne bucurăm. Se pare că am făcut progrese. Așa să
fie oare?
La urma urmei, boala de inimă rămâne prima cauză de
deces în țara noastră. La fiecare douăzeci și patru de ore
aproape două mii de americani mor de această boală.2 în
ciuda tuturor progreselor făcute, un număr extrem d e mare
de oameni sucombă din cauza afectării inimii.

De fapt rata incidenței (nu rata de deces) pe ntru boala
de inimă 2' este cam tot aceeași ca la începutul anilor 70. 2
Altfel spus, dacă nu murim la fel de mult din cauza bolii de
inimă, ne îmbolnăvim de aceasta tot la fel de mult ca
înainte. Se pare că am reușit să amânăm un pic moar tea
prin boala de inimă, dar nu am făcut nimic ca să stopăm
frecvența de îmbolnăvire a inimii noastre.

CHIRURGIA: SALVATORUL FANTOMĂ

Intervențiile mecanice pe care le folosim în aceast ă țară
sunt cu mult mai puțin eficiente decât își imaginea ză
majoritatea oamenilor. In special tehnica chirurgic ală
bypass a devenit foarte populară. Nu mai puțin de 3 80.000
de operații bypass au fost efectuate în 1990, 30 ceea ce
înseamnă că unul din 750 de americani au fost supuș i
acestei operații chirurgicale extreme. în timpul op erației,
pieptul bolnavului este despicat, fluxul de sânge e ste
redirecționat cu ajutorul unei mulțimi de cleme, po mpe și
mașinării și o venă de la picior sau o arteră din p iept este
extrasă și cusută peste o parte bolnavă a inimii, f ăcând
astfel ca sângele să ocolească arterele cele mai în fundate.
Costurile sunt enorme. Mai mult de unul din fiecare
cincizeci de pacienți mor din cauza complicațiilor 11 în
timpul acestei proceduri ce costă 46.000 dolari. 32 Alte efecte
secundare includ atacuri de cord, complicații respi ratorii,
hemoragii, infecții, hipertensiune arterială și acc idente
vasculare cerebrale. Când vasele de sânge din jurul inimii
sunt prinse în timpul operației, placa din interior ul pereților
se sparge. Sângele transportă apoi aceste fragmente la creier
unde se produc numeroase „mini" atacuri vasculare
cerebrale. Cercetătorii au comparat capacitatea int electuală
a pacienților înainte și după operație și au descop erit că un
procent uluitor de 79% dintre pacienți „au prezenta t
vătămări în anumite aspecte ale funcției cognitive" la șapte
zile după operație. 11

De ce ne supunem unor asemenea lucruri? C el mai
semnificativ beneficiu al acestei proceduri este uș urarea
anginei sau a durerii din piept. Aproximativ 70L80% din
pacienții care se supun chirurgiei bypass scapă de această
durere chinuitoare de piept pentru circa un an de z ile. 34 însă
acest beneficiu nu durează. în decurs de circa trei ani de la
operație, până la o treime dintre pacienți suferă d in nou de
durere în piept. 35 în decurs de zece ani pacienții cu bypass
fie au murit, fie au avut un atac de cord, fie dure rea lor de
piept a revenit.'" Studiile pe termen lung indică f aptul că
doar unii din pacienții bolnavi de inimă trăiesc ma i mult
datorită operației bypass. 12 Mai mult decât atât, ele au
demonstrat că acei pacienți care se supun operației de bypass nu
fac mai puține atacuri de cord decât cei care nu fa c această
operație.™
Vă aduceți aminte care plăci produc atacurile de co rd?
Fatale sunt acelea care sunt mai mici, mai puțin st abile și
care tind să se rupă. Cu toate acestea, operația by pass
țintește plăcile cele mai mari, cele mai vizibile, care pot fi
responsabile pentru durerea de piept, dar nu pentru
atacurile de cord.
Angioplastia este o poveste similară. Procedura est e
costisitoare și presupune riscuri semnificative. Du pă ce sLau
identificat blocaje întrLo arteră coronară, în arte ră este
introdus un balon și este umflat. Astfel placa este împinsă
înapoi, presând vasul de sânge, permițând astfel ca să
treacă mai mult sânge. Aproximativ unul din șaispre zece
pacienți va experimenta o "închidere bruscă a vasul ui de
sânge" în timpul acestei proceduri, ceea ce poate d uce la
moarte, atac de cord sau la o operație bypass de ur gență. 57
Presupunând că acest lucru nu se întâmplă, există î ncă în
mare măsură posibilitatea ca această procedură să e șueze.
în decursul a patru luni după această procedură, 40 % din
arterele care au fost" turtite" spre a fi deschise, se vor
închide din nou, anulând, de fapt, procedura. 38 Cu toate
acestea, exceptând consecințele nefavorabile, angio plastia
realizează un lucru bun prin ușurarea temporară a d urerii
de piept. Desigur, angioplastia are un efect neînse mnat în a
trata micile blocaje care vor produce atacurile de cord.

Așadar, la o examinare mai atentă, progresele no astre
tehnologice, aparent benefice în domeniul bolii de inimă,
sunt profund decepționante. Chirurgia prin bypass și
angioplastia nu se adresează cauzei bolii de inimă, nu previn
atacurile de cord și nici nu lungesc viața oricui, ci se adresează
doar celor mai bolnavi pacienți cu boală de inimă.

Ce se întâmplă deci? In ciuda progreselor în cercet area
bolilor de inimă, noi trebuie să ne punem întrebare a: vom
câștiga acest război? Poate ar trebui să ne întrebă m ce am
putea face, altceva decât am făcut până acum. De ex emplu,
ce sLa întâmplat cu lecțiile de dietă învățate cu c incizeci de
ani în urmă? Ce sLa întâmplat cu tratamentele diete tice
descoperite de către dr. Lester Morrison, așa cum a m
discutat mai devreme?
Acele descoperiri în mare parte sLau pier dut. Despre
acele cercetări făcute în anii '40 și '50 am aflat doar recent.
Sunt consternat de acest lucru, deoarece specialișt ii pe care
iLam ascultat pe vremea când absolveam facultatea, pe la
sfârșitul anilor '50 și începutul anilor '60, au ne gat cu
vehemență că sLar fi făcut asemenea studii sau măca r că ar fi
fost vreo intenție în sensul acesta. între timp, ob iceiurile
alimentare ale americanilor au mers din rău în mai rău.
Potrivit Departamentului Agriculturii al SUA, noi
consumăm astăzi cu mult mai multă carne și grăsimi
decâtcu treizeci de ani în urmă."
Este clar că nu mergem în direcția cea b ună.

Cum acest fel de informații au ieșit din nou la lum ină
în ultimele două decenii, lupta împotriva statusLqu oLului
alimentar american a început să se întețească iarăș i. Câțiva
medici au dovedit faptul că există o cale mai bună de a
învinge boala de inimă. Succesul pe care îl demonst rează ei
este revoluționar, deoarece folosesc cel mai simplu dintre
toate tratamentele: hrana.

DR. CALDWELL B. ESSELSTYN, JR.

Dacă ar trebui să ghiciți locația celui mai bun centru de
îngrijire pentru cardiaci din țară, poate din lume, ce oraș ați
numi? New York? Los Angeles? Chicago? Un oraș mare din
Florida poate, mai aproape de oamenii mai în vârstă ? După
cât se pare, cel mai bun centru pentru îngrijirea c ardiacilor
se găsește în Cleveland, Ohio, aceasta potrivit cel or relatate
în US News and World Report (Știri din America și din lume).
Pacienții vin pe calea aerului din toate părțile lu mii la
Clinica din Cleveland pentru cel mai avansat tratam ent
disponibil, administrat de medici de prestigiu.
Unul din medicii de la clinică, Dr. Caldwel l B. Esselstyn,
Jr., are un curriculum vitae aparte. Pe când era st udent la
Universitatea Yale, Dr. Esselstyn a participat la J ocurile
Olimpice din 1956 și a câștigat o medalie de aur. D upă ce a
fost instruit la Clinica din Cleveland, a câștigat Steaua de
Bronz în calitate de chirurg militar în timpul răzb oiului din
Vietnam. După aceea a ajuns unul din medicii cei ma i de
succes la una din instituțiile medicale de renume a le lumii,
Clinica din Cleveland, unde a fost președintele sta ffLului,
membru al Comitetului Director, președinte al Grupu lui
Operativ împotriva Cancerului de Sân și conducătoru l
Departamentului de Chirurgie pentru Tiroidă și Para
tiroidă. Publicând peste 100 de referate științific e, Dr.
Esselstyn a fost numit unul din cei mai buni doctor i ai
Americii în 1994L1995.*" Pentru că lLam cunoscut pe rsonal
pe acest om, pot spune că a excelat efectiv în tot ce a făcut în
viața sa. El a atins culmea succesului în viața sa
profesională și personală și a făcut acest lucru cu har și
umilință.
Dar calitatea care mi se pare cea mai emoți onantă la Dr.
Esselstyn nu are deLa face cu CVLul lui sau cu prem iile
obținute de el; este vorba despre căutarea lui prin cipială
după adevăr. Dr. Esselstyn a avut curajul de a se o pune
stării de lucruri existente. Pregătind un material pentru cea
deLa doua Conferință Națională despre Lipide în Eli minarea
și Prevenirea Bolii Coronariene (pe care el a organ izatLo și la

care mLa invitat cu amabilitate să particip), Dr. E sselstyn a
scris următoarele:
Timp de unsprezece ani în cariera mea de chirurg am
fost dezamăgit de paradigma tratamentelor utilizate în
medicina din SUA în lupta împotriva cancerului și b olii de
inimă. Foarte puține lucruri sLau schimbat întrLo s ută de ani
în managementul cancerului și, atât în privința bol ii de
inimă, cât și a cancerului, nu sLau făcut eforturi serioase
pentru prevenirea lor. Totuși eu socotesc că este
provocatoare epidemiologia acestor boli: trei sfert uri din
oamenii acestei planete nu suferă de boală de inimă , un fapt
puternic asociat cu dieta."
Dr. Esselstyn a început să reexamineze practica
medicală standard. „Conștient că intervențiile medi cale,
angiografice și chirurgicale tratau doar simptomele bolii de
inimă și considerând că este necesară o abordare
fundamental diferită", Dr. Esselstyn a decis să ana lizeze
efectele dietei total vegetariene cu alimente integ rale,
asupra unor persoane care aveau deja boala coronari ană."
Folosind o cantitate minimă de medicamente cu efect hipoL
colesterolemiant și o dietă vegetariană cu aport fo arte
scăzut de grăsimi, el a obținut cele mai spectaculo ase
rezultate înregistrate vreodată în tratamentul boli i de
inimă. 4**
În 1985, Dr. Esselstyn șiLa început cercetăr ile cu ținta
primordială de a reduce colesterolul sanguin al pac ienților
săi sub 150 mg/dL. A cerut fiecărui pacient să note ze întrL
un jurnal alimentar tot ce mâncau. Din două în două
săptămâni, în următorii cinci ani, Dr. Esselstyn sL a întâlnit
cu pacienții săi pentru a discuta evoluția, a face analize de
sânge, a măsura tensiunea arterială și greutatea co rporală.
Această întâlnire pe timpul zilei era urmată de un telefon de
seară în care se raporta rezultatul analizelor de s ânge și se
discuta în continuare cum acționa dieta. Pe lângă a ceasta,
toți pacienții săi se întâlneau de câteva ori pe an pentru a
vorbi despre program, a se cunoaște și a schimba in formații
utile. Cu alte cuvinte, Dr. Esselstyn a fost silito r, sLa
implicat, iLa susținut și motivat cu rigurozitate p e pacienții
săi.

Dieta pe care aceștia au urmatLo, inclusi v Dr. Esselstyn
și soția lui Ann, a fost una fără nici un fel de gr ăsimi
adăugate și fără aproape nici un fel de produs de o rigine
animală. Dr. Esselstyn și colegii lui au scris în r aport:
„[Participanții] trebuiau să evite uleiurile, carne a, peștele,
carnea de pasăre și produsele lactate, cu excepția laptelui
smântânit și a iaurtului degresat."" Cam la cinci a ni de la
începutul acestui program, Dr. Esselstyn a recomand at
pacienților săi să înceteze să consume orice lapte smântânit
și, de asemenea, iaurt.
Cinci dintre pacienții săi au abandonat studiul în
primii doi ani; au mai rămas optsprezece. Acești
optsprezece pacienții fuseseră foarte grav bolnavi când sLau
prezentat la Dr. Esselstyn. In timpul celor opt ani până la
începerea acestui studiu, aceste optsprezece persoa ne au trecut
prin 49 evenimente coronariene, ce au cuprins angină,
chirurgie bypass, atacuri de cord, accidente vascul are
cerebrale și angioplastie. Inimile lor nu erau nișt e inimi
sănătoase. Vă puteți imagina că erau motivați a se înrola în
acest studiu din cauza panicii create de iminența m orții
premature. 4143
Aceste optsprezece persoane au avut un su cces
remarcabil. La începutul studiului, media nivelului lor de
colesterol era de 246 mg/dL. Pe parcursul acestui studiu,
media colesterolului lor a fost de 132 mg/dL, mai p uțin decât ținta
propusă de 150 mg/dL!" Nivelul colesterolului lor „rău" a
scăzut de asemenea foarte mult. 42 La sfârșit însă, rezultatul
cel mai impresionant 1La constituit nu nivelul cole sterolului,
ci numărul de evenimente coronariene ce au avut loc de la
începerea studiului.
In următorii unsprezece ani, la cei optsprezece pac ienți care
au urmat această dietă a avut loc un singur evenime nt
coronarian. Acest unic eveniment a avut loc la un pacient
care a renunțat la dietă timp de doi ani. După ce a renunțat,
pacientul a fost afectat, ca urmare a acestui lucru , de durere
pectorală (angină) și apoi a reluat dieta sănătoasă cu
alimente de origine vegetală. Angina iLa dispărut ș i
pacientul nu a mai trecut prin nici un alt evenimen t. 43

Nu doar că a fost stopată boala de inimă la acești
pacienți, dar aceasta chiar a dat înapoi. La 70% dintre
pacienții săi s%a evidențiat o lărgire a arterelor lor înfundate."
Unsprezece dintre pacienți au consimțit pentru angi ografie,
o procedură prin care anumite artere ale inimii pot fi
„radiografiate". La acești unsprezece, blocajele di n artere au
fost, în medie, reduse ca dimensiune cu 7% în cursu l
primilor cinci ani ai acestui studiu. Deși ar părea doar o
mică schimbare, trebuie precizat că volumul de sâng e
eliberat este cu cel puțin 30% mai mare atunci când
diametrul este mărit cu 7%. 44 Și, mai important de atât,
aceasta este diferența dintre prezența durerii (din cauza
anginei) și absența durerii, cu adevărat dintre via ță și
moarte. Autorii raportului pe cinci ani remarcă: „A cesta
este cel mai îndelungat studiu în care se folosește o
alimentație cu minimum de grăsimi în combinație cu
medicamente pentru scăderea colesterolului, iar
descoperirea făcută de noi cu privire la reducerea medie a
stenozei arteriale [blocaj] de 7,0% este mai mare d ecât toate
cele raportate din cercetările anterioare." 42
Un medic a luat în mod special în atenție studiul D r.
Esselstyn. El avea doar patruzeci și patru de ani ș i părea
sănătos atunci când a descoperit că are o problemă la inimă,
ce a culminat cu un atac de cord. Din cauza naturii bolii sale
de inimă, nu exista nimic din medicina convențional ă care
săL1 poată ajuta fără riscuri. El 1La vizitat pe Dr . Esselstyn, sL
a hotărât să se supună programului dietetic și în treizeci și
două de luni, fără nici un fel de medicație anticol esterolemiantă, a
reușit ca boala lui de inimă să regreseze, iar nive lul colesterolului
său a scăzut Ia 89 mg/dL.
Ceea ce urmează este imaginea spectaculo asă a arterei
bolnave a acestui pacient înainte și după dieta doc torului
Esselstyn (graficul 5.4).*
Partea luminoasă a imaginii reprezintă afluxul de
sânge prin arteră. Imaginea din stânga (A) are o se cțiune
marcată printrLo paranteză, locul în care grava boa lă
coronariană a micșorat cantitatea de sânge care put ea trece.
După ce a adoptat o dietă integral vegetariană, ace eași

arteră sLa deschis, ravagiile făcute de boala de in imă au
regresat și a permis unei cantități aproape normale de sânge
să freacă pe acolo, așa cum se vede în imaginea din dreapta
(B).

Este oare posibil ca Dr. Esselstyn să fi nimerit pu r și
simplu un grup de pacienți norocoși? Răspunsul este nu.
Pacienți cu inima atât de bolnavă nu se vindecă în mod
spontan, de Ia sine. O altă cale de a verifica prob abilitatea
acestui grad de succes este de a privi la cei cinci pacienți
care au ieșit din programul dietetic și au revenit la îngrijirea
standard. în 1995, aceste cinci persoane căzuseră pradă unor noi
zece evenimente coronariene." între timp, în 2003, la 17 ani de

la începerea studiului, toți pacienții cu excepția unuia, care
urmaseră dieta, erau încă în viață, îndreptânduLse spre
vârste cuprinse între 70 și 80 de ani.45
Ar putea oare o persoană întreagă la minte să pună Ia
îndoială aceste descoperiri? Pare imposibil acest l ucru. Dacă
nu vă veți aminti nimic din acest capitol, rețineți măcar
scorul acesta de patruzeci și nouă la zero; patruze ci și nouă
evenimente coronariene înainte de dieta total veget ariană
cu alimente integrale și zero evenimente coronarien e pentru
acei pacienți care au aderat la dieta integral vege tariană. Dr.
Esselstyn a realizat ceea ce „Marea Știință" încerc ase să facă,
fără succes, timp de mai bine de 45 de ani: el a învins boala de
inimă.

DR. DEAN ORNISH

În ultimii cincisprezece ani un alt gigant în acest
domeniu, Dr. Dean Ornish, a contribuit în aducerea
alimentației pe lista priorităților în gândirea med icală.
Absolvent al Școlii de Medicină Harvard, el a fost apreciat
de media și propulsat datorită reușitei de aLși asi gura
planul tratamentului său pentru boala de inimă prin trLun
număr însemnat de comisionari de asigurări, precum și
datorită cărților sale devenite bestLsellers. Dacă ați auzit de
legătura d intre alimentație și boala de inimă, sun t șanse ca
acest lucru să fi fost posibil datorită lucrării Dr . Ornish.
Cel mai renumit studiu al său este Experimentul Inima și
Stilul de Viață, în cadrul căruia el a tratat douăzeci și opt de
pacienți bolnavi de inimă doar prin schimbarea stil ului de
viață." Pe acești pacienți iLa expus unui tratament
experimental, iar pe alți douăzeci de pacienți iLa supus
tratamentului standard. A urmărit cu grijă ambele g rupuri
și a măsurat mai mulți indicatori ai sănătății, inc lusiv
blocajele de artere, nivelurile colesterolului și g reutatea
corporală.
Planul de tratament al Dr. Ornish a fost f oarte diferit de
standardele medicale moderne de înaltă tehnologie. El a
pus pe cei douăzeci și opt de pacienți întrLun hote l în prima
săptămână de tratament și leLa spus ce trebuie să f acă

pentru a avea grijă de sănătatea lor. LeLa cerut să se
alimenteze cu hrană cu aport redus de grăsimi, de o rigine
vegetală, timp de cel puțin un an. Doar aprox. 10% din
caloriile lor trebuia să provină din grăsimi. Putea u să
mănânce oricât de mult voiau, atât timp cât aliment ele
respective se aflau pe lista mâncărurilor acceptate , care
cuprindea fructe, legume și cereale. Așa cum au not at
cercetătorii, „nici un produs de origine animală nu a fost
permis, cu excepția albușului de ou și o cană de la pte sau
iaurt degresat".** Pe lângă dietă, grupul trebuia s ă practice
diverse forme de management al stresului, inclusiv
meditația, exerciții de respirație și exerciții de relaxare cel
puțin o oră pe zi. Pacienților li sLa cerut, de ase menea, să
facă mișcare fizică trei ore pe săptămână la nivelu rile
permise de gravitatea bolii lor. Pentru a ajuta pe pacienți să
facă aceste schimbări în stilul lor de viață, grupu l se întâlnea
de două ori pe săptămână timp de patru ore pentru a se
încuraja reciproc. Dr. Ornish și grupul său de cerc etare nu
au folosit nici un fel de medicament, act chirurgic al sau
tehnologie pentru a trata pe acești pacienți."
Pacienții din grupul de experiment au fă cut în mare
aproape tot ce li sLa cerut de către cercetători și au fost
răsplătiți cu o sănătate și o vitalitate îmbunătăți te. în medie,
colesterolul lor a scăzut de la 227 mg/dL la 172 mg /dL, iar
colesterolul rău a scăzut de la 152 mg/dL la 95 mg/ dL. Și,
după un an, frecvența, durata și gravitatea dureril or de
piept au scăzut vertiginos. Era clar că, cu cât pac ienții
respecta u mai îndeaproape recomandările privind st ilul de
viață, cu atât procesul de vindecare al inimilor lo r mergea
mai bine. La pacienții care au fost cei mai conștii ncioși în
cursul acelui an sLa observat că blocajele din arte rele lor sL
au micșorat cu peste 4%. Patru procente poate să nu pară
mare lucru, dar nu uitați că boala de inimă se form ează în
decursul întregii vieți, așa că o modificare de 4% în decurs
de un an constituie un rezultat fantastic. în ansamblu, la 82%
dintre pacienții din grupul experimental boala de i nimă a regresat
în decurs de un an.

Grupul de control însă nu sLa simțit la fel de bine , în
ciuda faptului că au primit îngrijirea obișnuită. D urerea
pectorală sLa accentuat în ce privește frecvența, d urata și
gravitatea. De exemplu, în timp ce grupul experimen tal a
prezentat o reducere de 91% în ce privește frecvenț a durerii
de piept, grupul de control a prezentat o creștere cu 165% a
frecvenței durerii de piept. Nivelurile colesterolu lui lor au
fost cu mult mai rele decât cele ale pacienților di n grupul
experimental și, de asemenea, blocajele din arterel e lor sLau
agravat. Pacienții din grupul care nu au acordat at enție
dietei și schimbărilor în stilul de viață au avut b locaje care
au crescut în dimensiune cu 8% în decurs de un an. 4*
Datorită celor realizate de Dr. Ornish, Dr. Esselstyn și
alții înainte de ei, cum ar fi Dr. Morrison, eu cre d că noi am
descoperit elementul strategic în planul nostru de luptă
împotriva bolii de inimă.Tratamentele pe bază de di etă ale
acestora nu doar că au ameliorat crizele anginoase, dar au
tratat și cauza bolii de inimă și au putut elimina evenimente
coronariene viitoare. Nu există tratamente chirurgi cale sau
medicamentoase pentru boala de inimă la Clinica din
Cleveland sau în altă parte care să se poată compar a cu
aceste rezultate impresionante.

VIITOR UL

Viitorul este plin de speranță. Acum știm suficient de
multe lucruri ca să putem elimina aproape complet b oala de
inimă. Nu știm doar cum să prevenim boala de inimă, ci
știm și cum să o tratăm cu succes. Nu este nevoie s ă ne
despicăm pieptul, prin operații complicate, ca să
redirecționăm arterele noastre și nu este nevoie să ne
încărcăm toată viața sângele cu medicamente atât de
puternice. AlimentânduLne cu hrana corespunzătoare, noi
ne putem păstra inimile sănătoase.
Următorul pas este acela de a implementa această
abordare prin dietă pe scară largă, adică exact cee a ce face Dr.
Dean Ornish acum. Grupul său de cercetare a început
proiectul de demonstrații prin stil de viață în mul tiple centre

(Multicenter Lifestyle Demonstration Project), care reprezintă
modul în care se va trata boala de inimă în viitor. Echipe de
specialiști din domeniul sănătății din opt locații diferite au
primit instruire pentru a trata pacienți bolnavi de inimă prin
programul de intervenție în stilul de viață al Dr. Ornish. Pot
participa pacienți care dovedesc prin acte medicale că boala
lor de inimă este atât de severă încât să justifice intervenții
chirurgicale. In loc de aceste intervenții chirurgi cale, ei se pot
înrola întrLo program bazat pe stil de viață, cu du rata de un
an. Acesta a fost început în 1993 și până în 1998 s Lau găsit
patruzeci de programe de asigurări care au acoperit costurile
pentru pacienții selectați. 32
Până în 1998, aproape 200 de persoane au p articipat la
acest Proiect prin Stil de viață iar rezultatele sunt fenomenale.
După un an de tratament, 65% din pacienți nu mai au
durere pectorală. Efectul a fost și de durată. După trei ani,
60% dintre pacienți au continuat să raporteze că nu mai au
dureri în piept."
Pe lângă beneficiile pentru sănătate sunt și beneficii din
punct de vedere economic. în fiecare an sunt efectu ate peste
un milion de intervenții chirurgicale asupra inimii . 32 în
2002, serviciile medicilor și îngrijirea medicală d in spitale
pentru pacienții cu boli de inimă au costat 78,1 mi liarde $ (și
acestea nu includ costurile medicamentelor și îngri jirea
medicală de la domiciliu). 2 Doar procedura angioplastiei
costă 31.000 $, iar operația bypass costă 46.000 în contrast
izbitor, programul de intervenție prin stil de viaț ă cu durata
de un an costă doar 7000 $. Comparând pacienții car e au
adoptat programul prin stil de viață cu pacienții c are au
adoptat calea tradițională prin chirurgie, Dr. Orni sh și
colegii săi au demonstrat că programul de intervenț ie prin
stil de viață a redus costurile cu o medie de 30.00 0 $ pe
pacient.' 2
Mai sunt multe de făcut. Instituțiile de îngrijire a
sănătății sunt structurate astfel încât să aibă pro fit de pe
urma intervențiilor prin medicamente și operații
chirurgicale. Dieta este încă pusă pe planul doi fa ță de
medicamente și chirurgie. O critică adusă mereu
argumentului dietetic este acela că pacienții nu vo r face

asemenea schimbări fundamentale. Un doctor acuză că
pacienții Dr. Esselstyn își schimbă obiceiurile ali mentare din
cauza „convingerii zeloase" a Dr. Esselstyn.' 7 Această critică
nu e doar una neîntemeiată și o adevărată insultă f ață de
pacienți, ci este, de asemenea, marcată de aroganță . Dacă
doctorii nu cred că pacienții își vor schimba alime ntația, ei
vor neglija să vorbească de dietă sau vor aminti aș a, în
treacăt, și întrLun mod disprețuitor. Nu poate exis ta o mai
mare lipsă de respect pe care un medic să o arate p acienților
decât aceea de a refuza să le prezinte informații c are le pot
salva viața, pornind, bineînțeles, de la presupuner ea că
pacienții nu vor să își schimbe stilul de viață.
Instituțiile bine intenționate nu sunt scutite de
asemenea îngustime a minții. American Heart Association
(Asociația Americană a Inimii) recomandă o dietă pe ntru
boala de inimă care favorizează mai degrabă moderaț ia
decât adevărul științific. Programul Național de Ed ucație în
privința Colesterolului face același lucru. Aceste organizații
situează dietele moderate, cu schimbări minore, pe poziția
de „ținte" pentru un stil de viață sănătos. Dacă ri scul tău
pentru boala de inimă este foarte mare, sau dacă eș ti deja
bolnav de inimă, ei îți recomandă să adopți o dietă care să
conțină 30% din totalul caloriilor sub formă de gră simi(7%
din totalul caloriilor sub formă de grăsimi saturat e) și mai
puțin de 200 mg/zi colesterol din alimente. 48 '4' Și, conform
acelorași informații, ar trebui să ne menținem cole sterolul
total sub nivelul „de dorit" de 200 mg/dL. 4'
Aceste venerabile organizații nu oferă pub licului
american informațiile științifice cele mai recente. In timp ce
ni se spune că un nivel de 200 mg/dL al colesterolu lui total
este „de dorit", noi știm că 35% dintre atacurile de cord lovesc
pe americanii care au colesterolul între 750 și 200 mg/dL™ (un
nivel cu adevărat sigur al colesterolului este acel a de sub
150 mg/dL). Și mai știm, de asemenea, că cea mai pu ternică
regresie a bolii de inimă ce a fost vreodată demons trată sLa
produs atunci când grăsimile au fost reduse la sub 10% din
aportul caloric total. Studiile au demonstrat cu cl aritate că
mulți dintre pacienții care urmează dietele mult ma i
moderate recomandate de guvern prezintă o avansare a bolii

de inimă. 51 Victimele nevinovate sunt americanii
conștiincioși care înțeleg că trebuie să își vadă d e sănătate,
care urmează aceste recomandări, păstrânduLși nivel ul
colesterolului total în jurul valorii de 180L190 mg /dL, doar
pentru a fi răsplătiți cu un atac de cord care îi c onduce la
moarte prematură.
Și, culmea culmilor, Programul Național de Educație
în privința colesterolului afirmă următoarele, în m od atât de
periculos: „Schimbările în stilul de viață constitu ie cele mai
eficiente mijloace de a reduce riscul de boli coron ariere.
Dar, chiar și așa, pentru a obține maximum de benef iciu,
multe persoane vor avea nevoie de medicamente care să
scadă colesterolul." 49 Nici nu este de mirare că sănătatea
americanilor este tot mai precară. Recomandările di etetice
pentru cele mai bolnave inimi, date de așaLzis renu mite
instituții, sunt atenuate cu severitate și urmate d e
avertismentul că, oricum, e foarte probabil să avem nevoie
de medicamente toată viața.
Organizațiile noastre conducătoare se tem că, dacă vor
susține schimbări mai mult decât modeste, nimeni nu le va
da ascultare. Dar dietele recomandate în sistem nu sunt la
fel de sănătoase ca dietele adoptate de Dr. Esselst yn și Dr.
Ornish. Adevărul este că un nivel al colesterolului sanguin
de 200 mg/dL nu prezintă siguranță, o dietă cu 30% grăsimi
nu este o „dietă cu aport redus de grăsimi" și este nesănătos
a consuma alimente ce conțin colesterol mai mult de 0 mg.
Instituțiile noastre de sănătate induc în eroare în mod
intenționat publicul cu privire la boala de inimă, și toate
acestea în numele „moderației".
Chiar dacă oamenii de știință, doctorii și c ei ce fac
politicile socotesc că publicul se poate sau nu sch imba,
oamenii trebuie să fie conștienți că o dietă integr al
vegetariană este de departe cea mai sănătoasă alime ntație.
în referatul de bază în ce privește Studiul de referință privitor
Ia efectul stilului de viață asupra inimii, autorii, Dr. Ornish și
colegii săi specialiști în domeniu, remarcă: „Problema centrală
în studiul nostru a fost aceea de a determina ce es te adevărat, nu
ce este practicabil" (sublinierea mea). 46

Acum noi știm ceea ce este adevărat: o dietă integr al
vegetariană, poate preveni și trata boala de inimă, salvând
sute de mii de americani în fiecare an.
Dr. William Castelli, directorul pe o per ioadă atât de
lungă al Studiului Framingham, un punct istoric în cercetarea
bolii de inimă, susține dieta integral vegetariană.
Dr. Esselstyn, care a demonstrat cea mai se mnificativă
regresie a bolii de inimă din toată istoria medicin ei, susține
dieta total vegetariană cu alimente integrale.
Dr. Ornish, care a fost un deschizător de drum în ceea
ce privește tratarea bolii de inimă fără medicament e sau
intervenții chirurgicale și a dovedit clare benefic ii din punct
de vedere economic pentru pacienții și asigurătorii
proiectelor sale, susține dieta integral vegetarian ă.
Acum este momentul marilor speranțe și provocări, u n
timp în care oamenii își vor ține efectiv sub contr ol
sănătatea. Unul din cei mai buni și conștiincioși m edici pe
care iLam întâlnit vreodată, exprimă foarte bine ac eastă
realitate:

Conștiința etică și voința colectivă a profesiei no astre a fost
pusă la încercare mai mult ca niciodată. A sosit ti mpul să avem
curajul să ne lansăm într-o lucrare ce va rămâne
cu adevărat în istorie.
f Dr. Caldwell B. Esselstyn, Jr.'

LLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL 6
LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLL
OBEZITATEA
_____________

Poate ați auzit la știri. Poate ați af lat, măcar așa într-o
doară, cât de incredibile sunt statisticile privind obezitatea la
americani.
Poate pur și simplu ați observat, mergând la cumpără turi la
alimentară, că tot mai mulți oameni sunt supraponde rali
comparativ cu anii trecuți.
Poate ați fost în săli de clasă, pe te renuri de joacă sau în
grădinițe și ați observat cât de mulți copii sunt de ja mutilați din
cauza supragreutății și nu pot alerga mai mult de c âțiva metri
pentru că de abia își trag răsuflarea.
E greu să nu remarci în aceste vremuri l upta noastră cu
kilogramele în plus. Uitați-vă într-un ziar sau o r evistă,
deschideți radioul sau televizorul și veți afla că A merica are o
problemă cu greutatea corporală. De fapt, doi din t rei americani
adulți sunt supraponderali, iar o treime din popula ția adultă a
Americii este obeză. Nu doar că aceste cifre sunt f oarte mari, dar
ritmul în care cresc este alarmant (graficul 1.2, c apitolul l). 1
Dar ce înseamnă termenii "supraponderal" și "obez"?
Expresia standard pentru dimensiunea corpului este indicele de
masă corporală (IMC). Acesta reprezintă greutatea corpului (în
kilograme, kg) față de înălțimea corpului (în metri pătrați, m 2).
Potrivit celor mai oficiale standarde, a fi suprapon deral înseamnă
a avea IMC peste 25, iar a fi obez peste 30. Aceeaș i scală este
utilizată atât pentru bărbați, cât și pentru femei. îți poți determina
IMC-ul folosind tabelul 6.1, care prezintă informaț iile necesare,
unitățile de măsură fiind kilogramul și centimetrul (kg și cm).

Tabelul 6.1: Indicele de masă corporală.

Normal Supraponderal Ob.i
1
SAC '
(kfl/m) 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 35 40
înălțim
e
(cm) Greutatea (kg)
147,5 *u 41.7 45,3 474 50 52 54 56 58,5 60,7 62,5 65 75,5 86,5
1» 42.5 45 47 50 n 54 58 58 60 62,5 65 67 78,5 90
152,5 46 48,5 50,7 53.5 55,7 58 60 92,5
44 62.5 65 67 69.5 81
156 45,3 48 50 52,5 55.2 57,5 59.8 624 64.7 67 69.3 714 84 95,5
157,5 47 49,3 52 54.3 sr 59,3 61.6 644 66,5 69.3 714 744 86,5 99
160 48.5 51 534 56 58.8 61 64 66 68,8 71,5 73,8 76.5 89,2 101
162,5 49 52,5 55,2 58 60,7 63,5 65.6 68,5 71 74 76,5 79 92,5 105
165 51,6 54 57 59,7 62,5 65,2 68 70.6 73.3 76 79 81,5 95 108
167,5 53,5 56 59 61,6 64,3 67 70 73 75.5 784 81 84 98 112
170 55 57.5 60,7 63.4 66 69 72 75 78 80 84 86,5 101 115
172,5 56,5 59,3 62,5 65 68,5 71.5 74 77,5 80 83,3 86 89,2 104 116
175 58 61 64,3 67,5 70 73,3 76.5 79.7 84,2 85,5 88,7 92 108 122
177,5 59,7 63 66 69,3 72,5 75,5 78,7 62 85 684 91.5 94,5 110 126
160 61.5 64.7 68 71 744 78 61 64 87,5 904 94 97 113 129,5
182,5 63,5 66,5 69,7 734 76,5 80 83,3 86,5 90 93,3 96.5 100 117 133
185 62,5 68,5 72 75 79 82.5 85,5 89 92,5 96 99 103 120 137
187.5 67 70 74 77,5 81 84 68 91,5 95 98,7 101 105,5 123 141
190 69 72.5 76 80 83,3 87 90.5 94 98 161 105 108,7 126 144,5
193 70.5 74 78 81,5 85,5 89 93 96,5 100 104 106 111,5 130 148,5

COPIII
Poate că elementul cel mai deprimant al situației
anormale legate de supradimensiunile noastre îl rep rezintă
numărul tot mai mare de copii supraponderali și obe zi.
Aprox. 15% dintre copiii Americii (de la 6 la 19 an i) sunt
supraponderali. Un alt procent de 15% prezintă risc ul de a
deveni supraponderali. 2
Copiii supraponderali sunt confruntați cu o serie
întreagă de provocări psihologice și sociale. După cum știți,
copiii sunt deschiși și direcți; uneori terenul dej oacă poate fi

un loc nemilos. Copiii supraponderali își fac priet eni mai
greu și adesea sunt considerați leneși și dezordona ți. La ei
probabilitatea de a avea dificultăți comportamental e și de
învățare este mai mare, iar imaginea de sine proast ă pe care
și-o formează în adolescență poate dura toată viața .'
Tinerii supraponderali, de asemenea, sunt p redispuși a fi
confruntați cu o mulțime de probleme medicale. Ei a u
adesea niveluri ridicate ale colesterolului, ceea c e poate
constitui un semnal pentru multe boli fatale. Proba bilitatea
ca ei să prezinte intoleranță la glucoza este mai m are, și prin
urmare, sunt predispuși a face diabet. Diabetul de tip 2,
întâlnit înainte numai la adulți crește în ritm ver tiginos în
rândul adolescenților. (Vezi capitolele 7 și 9 pent ru mai
multe detalii privind diabetul la copii). Copiii ob ezi
prezintă o predispoziție de nouă ori mai mare de a face
hipertensiune arterială. Apneea din timpul somnului , care
poate fi cauza unor probleme neuro-cognitive, se în tâlnește
la unul din zece copii obezi. La copiii obezi se în tâlnesc
mult mai multe probleme legate de oase. Și, cel mai
important, un tânăr obez are toate șansele de a dev eni un
adult obez,' așadar cu un risc mai mare de a fi con fruntat cu
probleme de sănătate pe tot parcursul vieții.

CONSECINTELE PRNTRU ADULTI

Dacă ești obez, ești lipsit de multe luc ruri care ți-ar face
viața mai plăcută. S-ar putea să descoperi că nu te poți juca
atât de viguros pe cât ți-ai dori cu nepoții (sau c opiii), să mergi
pe jos distanțe mai lungi, să faci sport, să găseșt i un loc
confortabil la cinema, teatru sau în avion, sau să ai o viață
sexuală împlinită. De fapt, chiar și când stai pe s caun s-ar
putea să te doară spatele sau vreo încheietură. Pen tru mulți
obezi, a sta în picioare reprezintă o povară pentru genunchi. A
căra greutăți prea mari poate afecta dramatic mobil itatea
fizică, munca, sănătatea mintală, percepția despre sine și viața
socială. După cum vedeți, nu sunt lucruri care au d e-a face cu
moartea; este vorba de a fi lipsit de multe din luc rurile care ne
fac viața plăcută. 4

Este clar că nimeni nu dorește să fie supraponderal.
Atunci de ce doi din trei adulți americani sunt obe zi? De ce o
treime din populație este obeză?
Problema nu ține de lipsa banilor. în 199 9, costurile
medicale legate doar de obezitate au fost estimate la 70
miliarde $. 5 în 2002, la doar trei ani mai târziu, Asociația
Americană a Obezilor a raportat că aceste costuri s -au ridicat
la suma de 100 miliarde $'. Și aceasta nu e totul. Adăugați încă
30-40 miliarde $, bani pe care ii scoatem din buzun ar în
încercările de a ne feri de obezitate înainte de a avea loc. 5
Preocuparea pentru diete speciale de slăbit și past ile pentru
tăierea poftei de mâncare sau modificarea metabolis mului a
devenit un mod național de a petrece timpul.
Aceasta constituie o gaură neagră economică, ce ne stoarce
de bani fără a ne oferi nimic în schimb. Imaginați- vă că plătiți
40 $ unui instalator ca să vă repare chiuveta din b ucătărie care
curge, iar la două săptămâni după aceea țevile din bucătărie
plesnesc și inundă bucătăria, reparațiile costând 5 00 $. Sunt
sigur că nu veți mai apela la același instalator ca să vă repare
din nou chiuveta! Atunci, mă întreb, de ce apelăm n oi
continuu la aceste cure de slăbire, cărți, băuturi, batoane
energizante și alte păcăleli de felul acesta, când acestea nu
realizează ceea ce promit?
Apreciez faptul că se dorește readucerea gre utății
corporale la normal. Nu pun în discuție demnitatea oamenilor
supraponderali, tot așa cum nu o pun în discuție ni ci pe cea a
victimelor cancerului. Critica mea se adresează sis temului
social care îngăduie și chiar încurajează această p roblemă. Eu
cred, de pildă, că ne înecăm într-un ocean de infor mații de
foarte proastă calitate, foarte multe din acestea c u intenția de a
băga bani în buzunarele altcuiva. De aceea, noi ave m nevoie
de o nouă soluție, care să cuprindă informații core cte, pe care
oamenii să le poată folosi la un preț pe care și-1 pot permite.

SOLUȚIA

Soluția pentru a slăbi este alimentația în totalita te
vegetariană, cu alimente integrale, asociată cu o c antitate
rezonabilă de mișcare fizică. Este o schimbare a st ilului de
viață pe termen lung și nu o încercare de cârpire r apidă
printr-o ciudățenie. Această soluție oferă o pierde re în
greutate constantă, concomitent cu reducerea riscul ui de a
face boli cronice.
Ați cunoscut vreodată pe cineva care consumă în mod
regulat fructe și legume proaspete și cereale integ rale – și
doar foarte rar, sau chiar deloc, carne sau junk fo od de
genul chipsuri, cartofi prăjiți sau bomboane? Care este
greutatea unei asemenea persoane? Dacă cunoașteți o ameni
de acest fel, ați observat desigur că greutatea lor este
normală. Acum, gândiți-vă la culturile tradiționale din
lume. Gândiți-vă la culturile asiatice (chinezi, ja ponezi,
indieni) în cadrul cărora două miliarde de oameni f olosesc o
alimentație predominant vegetariană de mii de ani. Este
greu de imaginat acești oameni, cel puțin până acum – fiind
altfel decât subțirei și zvelți.
Acum, imaginați-vă un individ care își cum pără două
bucăți de hot-dog și comandă o a doua bere într-o p auză a
jocului de baseball, sau o femeie care comandă un
cheeseburger și cartofi prăjiți la fast-food-ul din colț.
Indivizii din aceste imagini arată altfel, nu? Din nefericire,
bărbatul care înfulecă un hot-dog după altul, împre ună cu
nelipsita bere devine tot mai des emblema „american ului
obișnuit". Am avut vizitatori din multe țări și unu l din
lucrurile pe care le remarcă de îndată ce sosesc în buna
noastră țară este numărul extrem de mare de oameni grași.
Rezolvarea acestei probleme nu necesită nici trucuri
magice, nici ecuații complexe care să cuprindă anal iza
grupelor de sânge sau cântărirea amănunțită a hidra ților de
carbon ingerați, și nici procese de conștiință, înc ercați să
observați cine este subțirel, viguros și sănătos și cine nu
este. Sau luați în atenție descoperirile unui număr
impresionant de studii de cercetare, mai vaste sau de mai
mică anvergură, care dovedesc iar și iar că vegetar ienii și

veganii sunt mai slabi decât cei care consumă carne .
Persoanele cuprinse în aceste studii, care sunt veg etariene
sau vegane, au cu 3-15 kg mai puțin decât semenii l or. 7'"
Într-un anumit studiu, s-a cerut unor subiecț i
supraponderali să mănânce cât de mult voiau aliment e care
erau, în cea mai mare parte, cu conținut redus de g răsimi,
alimente integrale de origine vegetală. în trei săp tămâni
aceste persoane au pierdut în medie nouă kg. 14 La Centrul
Pritikin, 4500 de pacienți care au trecut printr-un program
de trei săptămâni au obținut rezultate similare. Hr ănindu-și
clienții cu o dietă în principal vegetariană și aso ciind-o cu
mișcarea fizică, Centrul a constatat că aceștia au pierdut
5,5% din greutate în decurs de trei săptămâni."
Alte rezultate în urma unor studii efectuate pe persoane
care au utilizat o dietă cu aport redus de grăsimi, în
majoritate integral vegetariană:

• Au slăbi t între 1 și 3 kg în douăsprezece zile"
• Au slăbit cam 5 kg în trei săptămâni 1718
• Au slăbit 7 kg în douăsprezece săptămâni"
• Au slăbit 10 kg în decurs de un an 20

Toate aceste rezultate arată că adoptarea unei
alimentații în totalitate vegetariană cu alimente i ntegrale vă
va ajuta să pierdeți în greutate și, mai mult decât atât, acest
lucru se va întâmpla repede. Singura problemă este cât de
mult puteți pierde în greutate. în majoritatea aces tor studii,
persoanele care au pierdut cel mai mult au fost cel e care au
avut la început cel mai mare exces de greutate. 21 După
pierderea inițială în greutate, greutatea poate fi menținută
păstrând dieta respectivă. Și, lucrul cel mai impor tant, a
slăbi în acest fel înseamnă sănătate pe termen lung .
Desigur că unii oameni, deși se alimentea ză vegetarian,
totuși nu slăbesc. Sunt câteva motive principale pe ntru
aceasta. în primul rând, și cel mai important, a sl ăbi
folosind o dietă vegetariană nu se poate produce da că
respectiva persoană consumă prea mulți hidrați de c arbon
rafinați. Dulciurile, prăjiturile, plăcintele, produsele de p atiserie

și pastele făinoase nu pot duce la slăbire. Aceste alimente sunt
foarte concentrate în zaharuri și amidonuri care se digeră
repede, iar produsele de patiserie, prăjiturile, pl ăcintele au
adesea și un conținut foarte mare de grăsimi. Așa c um am
menționat în capitolul 4, aceste alimente nenatural e, înalt
procesate, nu fac parte din dieta vegetariană care poate
reduce greutatea corporală și promova sănătatea. Ac esta
este unul din motivele principale pentru care mă re fer de
obicei la alimentația optimă folosind expresia alim entație în
totalitate vegetariană, cu alimente integrale.
Observați, vă rog, că o dietă strict vegetariană nu
înseamnă neapărat același lucru cu o dietă cu alime nte
integrale, de origine vegetală. Unii oameni devin
vegetarieni doar pentru a înlocui carnea cu produse le
lactate, grăsimile adăugate și hidrați de carbon ra finați,
paste făinoase făcute din cereale rafinate, dulciur i și
prăjituri, plăcinte. Eu îi numesc pe acești oameni
„vegetarieni de junk-food" deoarece ei nu consumă o
alimentație nutritivă.
Al doilea motiv pentru care nu are loc scăderea în
greutate este pentru că persoana respectivă nu face deloc
mișcare fizică. Mișcarea fizică efectuată într-o pr oporție
rezonabilă, în mod regulat, poate duce la rezultate bune.
În al treilea rând, anumiți oameni au o predispoziț ie
moștenită din familie de a avea corpuri supraponder ale și
aceasta face ca provocarea lor să fie mai dificilă. Dacă te
încadrezi aici, pot doar să îți spun că trebuie să fii foarte
riguros în ce privește alimentația și mișcarea fizi că. în China
rurală noi am observat că pur și simplu nu există o ameni
obezi, chiar dacă cei ce emigrează în țările din ve st ajung și
ei pradă obezității. Deci, dacă dieta și stilul de viață al
oamenilor din China devin ca ale noastre, și corpur ile lor
ajung ca ale noastre. Pentru o parte din acești oam eni, cu
unele predispoziții genetice, nici nu e nevoie de p rea multe
alimente necorespunzătoare pentru ca modificarea di etei lor
să cauzeze probleme.
Păstrarea greutății corporale în limite no rmale
presupune adoptarea unui anumit stil de viață pe te rmen
lung. Acele cure de slăbire amăgitoare, care produc pierderi

spectaculoase în greutate foarte repede, nu au efec t pe
termen lung. Câștigurile pe termen scurt nu ar treb ui să fie
însoțite de suferințe pe termen lung, cum sunt prob leme
renale, boală de inimă, cancer, afecțiuni ale oasel or și
articulațiilor și alte probleme care pot apărea o d ată cu acele
cure de slăbire maniace. Dacă greutatea a fost câșt igată
încet, timp de multe luni sau ani de zile, de ce vă așteptați
ca aceasta să poată fi dată jos în câteva săptămâni ?
îndepărtarea excesului de greutate nu poate fi trat ată ca o
cursă, sau o întrecere; aceasta nu ar duce la altce va decât să-
1 facă pe cel ce o adoptă mai dornic să scape de ea și să se
întoarcă la vechile obiceiuri alimentare, acelea ca re l-au dus
în situația de a face din slăbit o prioritate. Un s tudiu foarte
vast pe 21105 vegetarieni și vegani" a descoperit c ă indicele
de masă corporală a fost „mai mic la cei care au ad optat
această dietă cinci sau mai mulți ani" în comparați e cu cei
care au folosit această dietă mai puțin de cinci an i.

CUM SĂ PROCEDEZI
PENTRU A BENEFICIA ȘI TU DE
ACELEAȘI REZULTATE?

Așadar există o soluție pentru problema greutății î n
plus.Dar cum să te descurci tu, în situația ta, cum să o
aplici?
Mai întâi de toate, înlătură complet ide ea de a tot
număra caloriile ingerate. în general vorbind, poți mânca
atât cât de mult dorești și totuși să nu te îngrași – atât timp
cât mănânci hrana corespunzătoare. (Vezi capitolul 12 pentru
detalii). în al doilea rând, nu te gândi că va treb ui să faci
sacrificii, să te lipsești de unele lucruri sau să renunți la
lucruri gustoase; nu este nevoie. Faptul că îți e f oame este
un semn că ceva nu e în regulă, iar foamea prelungi tă face
ca organismul tău să încetinească rata generală a
metabolismului ca o reacție de apărare. Mai mult de cât atât,
există mecanisme în corpul nostru care permit în mo d

natural alimentelor corespunzătoare de origine vege tală să
ne hrănească, fără ca noi să fim nevoiți să ne gând im la
fiecare bucățică de mâncare pe care o punem în gură . Este
un fel de a mânca scutit de griji. Oferă corpului t ău hrana
corespunzătoare și acesta va face ceea ce trebuie c u ea.
În anumite studii, cei care sunt supuși unor diete cu
alimente integrale, de origine vegetală, cu conținu t redus de
grăsimi, consumă mai puține calorii. Și asta nu pen tru că
sunt supuși la înfometare. De fapt, ei vor petrece mai mult
timp mâncând și ei mănâncă un volum mai mare de
alimente decât semenii lor care consumă carne. 22 Acest
lucru se întâmplă deoarece fructele, legumele și ce realele –
vorbind de alimente integrale – au o densitate ener getică
mult mai mică decât alimentele de origine animală ș i
grăsimile adăugate. Sunt mult mai puține calorii în fiecare
lingură sau cană de asemenea alimente. Nu uitați că
grăsimile au 9 calorii pe gram, în timp ce hidrații de carbon
și proteinele doar 4 calorii pe gram. în plus, fruc tele,
legumele și cerealele integrale au multe fibre, car e conferă
sațietate 2125 și nu aduc calorii în plus mesei tale. Așadar,
adoptând o hrană sănătoasă, este posibil ca să redu ci
numărul caloriilor pe care le introduci în organism , le digeri
și le absorbi, chiar dacă mănânci cu mult mai multă hrană.
Această idee, luată separat, nu constituie totuși o
explicație suficientă în ceea ce privește beneficii le unei diete
cu alimente integrale, de origine vegetală. Aceeași critică pe
care am adresat-o dietei Atkins și altor diete popu lare cu
„aport redus de hidra ți de carbon" (capitolul 4) p oate fi
aplicată și studiilor pe termen scurt în care subie cții folosesc
mai puține calorii prin adoptarea unei diete de ori gine
vegetală. Pe termen lung, acestor subiecți le va fi foarte greu
să trăiască cu un aport foarte scăzut de calorii; p ierderea în
greutate din cauza restricției calorice rareori duc e Ia
pierderi în greutate pe termen lung. Iată de ce alt e studii
joacă un rol esențial în explicarea beneficiilor un ei diete cu
alimente integrale, de origine vegetală, studii car e arată că
pierderea în greutate implică mai mult decât simpla
restricție calorică.

Aceste studii argumentează faptul că vegetarienii
consumă aceeași cantitate de calorii sau chiar semn ificativ mai
multe calorii decât semenii lor care consumă carne și, cu toate
acestea, ei sunt mai slabi."' 24 '" Studiul China a demonstrat că
chinezii din zona rurală ce folosesc o alimentație de origine
vegetală consumă semnificativ mai multe calorii per
kilogram-corp decât americanii. Dar iată surpriza : chinezii
din zona rurală sunt mai slabi, în timp ce consumă un volum mai
mare de mâncare și mai multe calorii. O mare parte a acestui
efect se datorează, fără îndoială, activității fizi ce mai
intense… însă această comparație este făcută într e
americanii obișnuiți și cei mai puțin activi dintre chinezi, cei
ce au o activitate de birou. Mai mult decât atât, s tudii
efectuate în Israel 24 și în Marea Britanie" – și, să nu uităm,
nici una dintre aceste țări nu reprezintă culturi a grare în
principal – arată, de asemenea, că vegetarienii pot consuma
același număr de calorii sau chiar semnificativ mai multe și,
cu toate acestea, să cântărească mai puțin.
În ce constă secretul? Un factor pe care l-am menți onat
anterior este procesul termogenezei, care se referă la
producerea de căldură în timpul metabolismului. S-a
observat că vegetarienii au o rată a metabolismului ușor
mai crescută în timpul perioadei de odihnă", adică ei ei ard
ceva mai mult din caloriile ingerate pentru a produ ce
căldură în organism și nu le depun sub formă de gră simi de
depozit. 27 O creștere relativ mică a ratei metabolice se
traduce într-un număr mare de calorii arse în decur s de
douăzeci și patru de ore. în mare parte baza științ ifică
privind importanța acestui fenomen a fost prezentat ă în
capitolul 4.

MIȘCAREA FIZICĂ

Efectul pentru slăbire al activității fizi ce este evident.
Sunt dovezi științifice în sensul acesta. O recentă analiză a
tuturor studiilor credibile a comparat relația dint re greutatea
corporală și mișcarea fizică 2* și a arătat că persoanele care
sunt mai active din punct de vedere fizic au greuta te
corporală mai mică. Un alt grup de studii a arătat că

mișcarea fizică efectuată în mod regulat a contribu it la
menținerea pierderii de greutate dobândită inițial prin
programe de mișcare fizică. Nici aceasta nu a fost o surpriză.
A începe și apoi a opri un program de mișcare fizic ă nu
constituie o idee bună. Este cel mai bine să integr ăm
mișcarea fizică în stilul de viață astfel încât să fim în formă în
general, nu doar să ardem calorii.
Cât de multă mișcare fizică este necesar ă pentru a nu te
îngrașă? O estimare aproximativă în urma unei anali ze 28 a
sugerat că făcând mișcare fizică între 15 și 40 min ute pe zi, în
fiecare zi, va duce la menținerea unei greutăți cor porale care
va fi cu 5-9 kg mai mică decât dacă nu s-ar face mi șcare
fizică. Interesant, nu trebuie să uităm activitatea fizică pe
care o efectuăm „de la sine" în viața noastră de zi cu zi.
Aceasta poate fi pusă în contul a 100-800 calorii p e zi
(kcal/zi). 2"0 Persoanele care sunt prinse continuu în activități
fizice („ici și colo") vor fi cu mult înaintea acel ora care sunt
prinse în capcana unui stil de viață sedentar.
Am sesizat avantajele îmbinării dietei cu mișcarea fizică
pentru a ține sub control greutatea corporală print r-un
studiu foarte simplu cu animalele de experiment. Am intiți-
vă că animalele noastre experimentale erau hrănite fie cu
alimentație tradițională cu conținut de 20% cazeină (proteina
laptelui de vacă), fie cu dieta cu mai puțină cazei nă, 5%.
Șobolanii care erau alimentați cu dieta cu 5% cazei nă aveau
uimitor mai puțin cancer, un nivel mai scăzut al
colesterolului sanguin și trăiau mai mult. Ei consu mau de
asemenea ceva mai multe calorii și le ardeau sub fo rmă de
căldură în organism.
Unii dintre noi am observat în decursul acestor
experimente că animalele hrănite cu dieta cu 5% caz eină
păreau a fi mai active decât cele hrănite cu dieta cu 20%
cazeină. Pentru a verifica această idee, am pus șob olanii
alimentați cu 5% cazeină și pe cei cu 20% cazeină î n cuști
prevăzute cu roți echipate cu mecanisme de înregist rare a
rotațiilor. Chiar din prima zi, animalele hrănite c u dieta cu
5% cazeină au făcut în mod voluntar cam de două ori mai
multă mișcare fizică pe acea roată decât animalele hrănite cu
dieta de 20% cazeină." Cantitatea de mișcare fizică făcută de

animalele cu dieta de 5% cazeină a rămas considerab il mai
mare pe parcursul celor două săptămâni ale studiulu i.
Acum putem combina niște observații cu adevărat
interesante în ce privește greutatea corporală. O a limentație
de origine vegetală acționează asupra echilibrului caloric
pentru a menține greutatea corporală sub control în două
moduri. în primul rând, aceasta se debarasează de c alorii
utilizându-le pentru încălzirea corpului în loc de a le
depozita ca grăsimi în organism, și nu este nevoie să înlăture
multe calorii pentru a face o diferență mare în dec ursul unui
an. In al doilea rând, o alimentație de origine veg etală
încurajează spre mai multă activitate fizică. Și, p e măsură ce
se pierde în greutate, este mult mai ușor a fi mai activ din
punct de vedere fizic. Dieta și mișcarea fizică luc rează
împreună pentru a reduce greutatea corporală și a
îmbunătăți starea de sănătate în general.

SĂ MERGEM ÎN DIRECȚIA CEA BUNĂ

Obezitatea este crainicul cel mai sinistru în ceea ce
privește sănătatea precară a națiunilor vestice. Ze ci de
milioane de oameni vor cădea pradă neputințelor de tot
felul, ceea ce va pune la grea încercare sistemul n ostru de
îngrijire a sănătății, așa cum n-a fost pus nicioda tă înainte.
Sunt multe persoane și instituții care acționează p entru
a reduce această problemă, însă punctul lor de atac este
adesea ilogic și se bazează pe informații greșite. în primul
rând sunt multele promisiuni și tertipuri care prom it
rezolvări rapide. Obezitatea nu este o problemă car e să se
poată rezolva în câteva săptămâni sau chiar în câte va luni,
și ar trebui să vă feriți de diete, poțiuni și pilu le care duc Ia
o scădere rapidă în greutate fără să vă garanteze o stare
bună de sănătate în viitor. Dieta care ajută la scăderea în
greutate pe termen scurt trebuie să fie aceeași die tă care să creeze
și să mențină sănătatea pe termen lung.
În al doilea rând, tendința de a vă concentra asupr a
obezității ca o boală aparte, în mod izolat' 2"53 înseamnă a

pune problema în mod greșit. Privind astfel obezita tea,
atenția noastră se va îndrepta spre anumite cure sp ecifice,
în timp ce vom ignora controlul altor boli de care obezitatea
este puternic legată. Adică, pierdem din vedere con textul,
ansamblul.
De asemenea, aș recomanda să ignorăm sugestia că
prin cunoașterea moștenirii genetice noi ne-am pute a
controla obezitatea. Cu câțiva ani în urmă*" 6 s-a făcut mare
vâlvă cu privire la descoperirea „genei obezității" . Apoi s-a
descoperit o a doua genă legată de obezitate, apoi a treia, și
a patra și tot așa mai departe. Scopul care se află înapoia
studierii genei obezității este acela de a permite
cercetătorilor să conceapă un medicament capabil să scoată
din luptă sau să inactiveze cauza care stă la baza obezității.
Acest lucru este extrem de limitat în perspective, și,
deopotrivă, contraproductiv. A crede că anumite gen e, care
ar putea fi identificate, produc obezitatea (adică provine din
familie, n-ai ce-i face) ne determină să învinovăți m în mod
fatalist o cauză pe care nu o putem controla.
Noi putem controla cauza. Se află chiar la capătul
furculiței noastre.

LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLL 7
LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLL
DIABETUL
______________ ________

Diabetul de tip 2 – forma cea mai comun ă – însoțește
adesea obezitatea. Și cum noi, ca națiune, continuă m să ne
îngrășăm, scăpăm de sub orice control creșterea inc idenței
diabetului. In cei opt ani dintre 1990 și 1998, inc idența
diabetului a crescut cu 33%.' Peste 8% dintre ameri canii
adulți sunt diabetici, și peste 150.000 de tineri a u această
boală. Aceasta înseamnă 16 milioane de americani. O cifră
înfricoșătoare? O treime din acești oameni cu diabe t încă
nici nu știu că îl au. 2
Ne dăm seama cât de gravă este situația a tunci când
copiii noștri, la vârsta pubertății, încep să cadă pradă formei
de diabet caracteristică de obicei adulților peste patruzeci
de ani. Un articol de ziar a ilustrat recent aceast ă epidemie
prin relatarea cazului unei fete care cântărea 175 kg la
vârsta de 15 ani, avea forma de diabet „ tipică adu lților" și
își injecta insulina de trei ori pe zi. 3
Ce este diabetul, de ce trebuie să fim atenți în ac eastă
privință și cum ar trebui să ne ferim de a face ace astă boală?

DOUĂ FEȚE ALE ACELUIAȘI DEMON

Majoritatea cazurilor de diabet sunt fie de tip 1, fie de tip 2.
Tipul 1 se întâlnește la copii și adolescenți și de aceea
adesea este numit diabet juvenil. Această formă rep rezintă
între 5 și 10% din totalul cazurilor de diabet. Tip ul 2, care
însumează între 90-95% din toate cazurile de diabet , se
întâlnește de obicei la adulții peste patruzeci de ani, și de
aceea se numește diabetul adulților. 2 însă deoarece până la
45% din cazurile noi de diabet ale copiilor sunt fo rme de

diabet de tip 2* s-a renunțat la denumirile legate de vârstă
și cele două forme de diabet sunt numite simplu dia bet de
tip 1 și diabet de tip 2.'
În ambele tipuri, boala începe prin metabolismul
disfuncțional al glucozei. Metabolismul normal are loc în
acest fel:

• Noi mâncăm diferite alimente.
• Hrana este digerată iar particulele de hidrați de c arbon
sunt desfăcute în zaharuri simple, din care cea mai mare
parte o reprezintă glucoza.
• Glucoza (zahărul din sânge) pătrunde în sânge, iar
pancreasul produce insulina pentru a realiza transp ortul
acesteia și distribuirea în tot organismul.
• Insulina, care acționează ca un ușier, deschide uși le
pentru glucoza în diferite celule pentru o mulțime de
scopuri. O parte din glucoza este convertită în ene rgie pe
termen scurt pentru uz imediat în celule, iar o alt ă parte este
depozitată ca energie pe termen lung (grăsime) pent ru a fi
utilizată mai târziu.

Când o persoană face diabet, acest proces metabolic se
prăbușește. Diabeticii de tip 1 nu pot produce insu lina
necesară deoarece celulele producătoare de insulina din
pancreasul lor au fost distruse. Este urmarea faptu lui că
organismul se atacă pe sine însuși, ceea ce face ca diabetul
de tip 1 să fie o boală autoimună. (Diabetul de tip 1 și alte
boli autoimune sunt discutate în capitolul 9). Diab eticii de
tip 2 pot produce insulina, însă insulina nu își în deplinește
misiunea. Această situație se numește rezistență la insulina,
ceea ce înseamnă că o dată ce insulina începe „să d ea
ordine" pentru a expedia zahărul din sânge, organis mul nu
mai ascultă aceste ordine. Insulina devine ineficie ntă, iar
zahărul din sânge nu este metabolizat corespunzător .
Imaginați-vă corpul dumneavoastră ca fiin d un
aeroport prevăzut cu arii extinse pentru parcarea m așinilor
pasagerilor. Fiecare unitate de zahăr sanguin const ituie un
călător. După ce mâncați, zahărul din sânge crește. în

analogia noastră, aceasta înseamnă că la aeroport a u
început să sosească o mulțime de călători. Oamenii vin cu
mașinile lor, parchează într-un anumit loc și merg apoi la
locul special de unde trebuie să îi preia un autobu z. Pe
măsură ce zahărul din sânge continuă să crească, to ate
locurile de parcare ale aeroportului se umplu, și t oți
oamenii se adună în locurile speciale unde vin auto buzele.
Autobuzele acestea reprezintă, desigur, insulina. î n
aeroportul nostru diabetic, din nefericire, sunt to t felul de
probleme cu autobuzele. în cazul aeroportului diabe tic de
tip 1, autobuzele pur și simplu nu există. Singurul
producător de autobuze în universul cunoscut, firma
Pancreas, a fost închisă. în aeroportul diabetic de tip 2, ex istă
ceva autobuze, dar ele nu lucrează prea bine.
În ambele cazuri călătorii nu ajung niciodată unde
trebuie să ajungă. Sistemul aeroportului este dat p este cap și
urmarea este haosul. în viața reală, acest lucru co respunde
unei creșteri a nivelului zahărului din sânge până la valori
periculoase. De fapt, diabetul este diagnosticat pr in
observarea nivelului ridicat al zahărului din sânge sau a „
pierderii" acestuia prin urină.
Care sunt riscurile pe termen lung pentru s ănătate ale
tulburării metabolismului glucozei? Iată aici un re zumat,
luat dintr-un raport al Centrului pentru Control al Bolii 2:

COMPLICAȚII ALE DIABETULUI

Boala de inimă
Risc de 2-4 ori mai mare de deces prin boală de ini mă.
Accident vascular cerebral
Risc de 2-4 ori mai mare de a face accident vascula r cerebral.
Hipertensiune arterial ă
Peste 70% din persoanele cu diabet au hipertensiune arterială.
Orbire – Diabetul este cauza principală a orbirii la adulț i.
Boli de rinichi – Diabetul este cauza principală a bolilor de
rinichi terminale. Peste 100.000 de diabetici au fo st supuși dializei sau
transplantului de rinichi în 1999.
Boli ale sistemului ner vos
Între 60 și 70% dintre diabetici suferă de tulburăr i ușoare până la
grave ale sistemului nervos.
Amputați i
Peste 60% din amputațiile membrelor sunt efectuate la pacienți
cu diabet.
Boli dentare
Frecvență crescută și gravă a bolilor de gingii car e pot duce la
pierderea dinților.
Complicații în perioada sar cinii
Susceptibilitate crescută față de al te boli
Moarte

Medicamentele și chirurgia modernă nu of eră
vindecare diabeticilor. In cel mai bun caz, medicam entele
curente permit diabeticilor să își mențină un stil de viață cât
de cât funcțional, însă aceste medicamente nu rezol vă
nicidecum cauza bolii. Prin urmare, diabeticii au î nainte o
viață întreagă în care trebuie să ia medicamente, c eea ce face
din diabet o boală extrem de costisitoare. Costul e conomic
al diabetului în SUA: peste 130 miliarde $ în fieca re an. 2
Totuși există speranță. De fapt, există mai mult de cât
speranță. Hrana pe care o mâncăm are o influență en ormă
asupra acestei boli. O alimentație potrivită nu num ai că
previne, dar și tratează diabetul. Care este aceast ă dietă
„potrivită"? Probabil veți ghici ce voi spune, dar să lăsăm
cercetările să vorbească de la sine.

UITEfO, NU E !

Ca majoritatea bolilor cronice, diabetul este preze nt
mai mult în anumite părți ale lumii decât în altele . Aceste
lucru este cunoscut de o sută de ani. Au fost argum ente
foarte bine documentate că acele populații cu rate mai mici
ale diabetului au o alimentație diferită de populaț iile care
au rate mai ridicate ale diabetului. Este aceasta d oar o
coincidență, sau e vorba de altceva?

7.1: Diferite diete și rata diabetului, în anul (ap rox.) 1925°

Diabet l % grăsime l % carbohidrati

Cu aproape șaptezeci de ani în urmă, H.P. Himsworth
a compilat toate studiile existente într-un raport care
compara dietele și rata diabetului din șase țări. Ș i a
descoperit că în unele culturi se foloseau diete cu aport
mare de grăsimi, iar în altele diete cu aport mare de hidrați
de carbon. Aceste tipare de consum de grăsimi versu s
hidrați de carbon sunt reflectarea unor diete în ca re se
consumă alimente de origine animală versus alimente de
origine vegetală. Graficul 7.1 oferă referințe priv ind
condițiile legate de dietă și boală în aceste țări la începutul
secolului XX. 5
Dacă aportul de hidrați de carbon crește și aportul de
grăsimi scade, numărul de decese din cauza diabetul ui

scade puternic de la 20,4 la 2,9 la 100.000 de pers oane.
Verdictul? O alimentație cu aport mare de hidrați d e
carbon, cu aport redus de grăsimi – o alimentație d e origine
vegetală – poate ajuta la prevenirea diabetului.
După treizeci de ani, problema a fost ree xamiantă.
După ce au fost examinate patru țări din sud-estul Asiei și
America de Sud, cercetătorii au descoperit din nou că
dietele cu aport ridicat de hidrați de carbon erau corelate cu
incidențe reduse ale diabetului. Cercetătorii au re marcat că
Uruguay, țara cu cea mai mare incidență a diabetulu i, avea
o alimentație care era „tipic 'vestică', fiind boga tă în calorii,
proteine animale, și grăsimi [totale] inclusiv grăs imi de
origine animală." Țările cu incidență scăzută a dia betului
foloseau o dietă care consta „în relativ puține pro teine (în
special proteine de origine animală), grăsimi total e și
grăsimi de origine animală. O mare proporție a calo riilor
provenea din hidrați de carbon, în special din orez ." 6
Aceiași cercetători au extins acest studiu la unspr ezece
țări din America Centrală și de Sud, și Asia. Cea m ai
puternică asociere pe care au descoperit-o cu diabe tul a fost
excesul ponderal. 7 Populațiile care ingerau cel mai „vestic"
tip de alimentație aveau de asemenea cele mai înalt e
niveluri ale colesterolului care, la rândul său, a fost puternic
corelat cu frecvența diabetului. 7 începe să vă pară cunoscut?

ÎN CADRUL UNEI
SINGURE POPULAȚII

Aceste studii mai vechi, trans-culturale, pot fi oa recum
brute, și ar duce la concluzii care nu ar fi în tot alitate demne
de încredere. Poate diferența în ce privește rata d iabetului
în studiile de mai sus nu se datorează dietei, ci m oștenirii
genetice. Poate că alți factori neanalizați, cum ar fi
activitatea fizică, ar fi mai relevanți. Un test ma i bun ar fi un
studiu al ratei diabetului în cadrul unei singure p opulații.
Populația adventistă de ziua a șaptea const ituie un bun
exemplu. Ei constituie un grup interesant de oameni de
studiat datorită obiceiurilor lor alimentare: relig ia lor îi

încurajează să evite consumul de carne, pește, ouă, cafea,
alcool și tutun. Ca urmare, jumătate dintre ei sunt
vegetarieni. însă 90% dintre vegetarieni consumă în că
produse lactate și/sau ouă, deci o cantitate semnif icativă din
caloriile lor provin din surse animale. Trebuie rem arcat de
asemenea că adventiștii care consumă carne, nu cons umă
prea multă. Ei consumă cam trei porții de carne de vită pe
săptămână și mai puțin de o porție de pește și pasă re pe
săptămână. 8 Eu cunosc o mulțime de oameni care consumă
cantitatea aceasta de carne (inclusiv pește și pasă re) la
fiecare două zile.
În studiile alimentare privitoare la adventiștii de ziua a
șaptea, oamenii de știință îi compară pe vegetarien ii
„moderați" cu cei ce consumă carne „moderat". Nu es te o
diferență mare. Totuși, adventiștii vegetarieni sunt mult mai
sănătoși decât semenii lor care consumă carne. 6 Acei adventiști
care s-au „ lipsit" de carne s-au „ lipsit" și de r avagiile diabetului.
în comparație cu cei ce consumă carne, vegetarienii aveau cam
jumătate din rata diabetului.'* Ei aveau, de asemenea, aproape
jumătate din rata obezității. 8
Într-un alt studiu, cercetătorii au evaluat dietele și
diabetul la o populație de americani de origine jap oneză din
statul Washington. 10 Acești oameni erau fiii imigranților
japonezi în SUA. Demn de remarcat este că ei aveau de
patru ori mai mult diabet decât media descoperită l a
bărbații de vârstă similară care trăiau în Japonia. Așadar, ce
s-a întâmplat între timp?
Pentru americanii de origine japoneză, ce i care făceau
diabet erau consumatorii celor mai mari cantități d e
proteine de origine animală, grăsimi de origine ani mală și
colesterol din alimente, fiecare dintre acestea găs indu-se
evident, în alimente de origine animală. 10 Aportul total de
grăsimi era de asemenea mai mare la diabetici. Aces te
caracteristici alimentare se reflectau și în excesu l ponderal.
Americanii de origine japoneză, din a doua generați e,
foloseau o alimentație cu mai multă carne și mai pu ține
alimente de origine vegetală decât bărbații născuți în
Japonia. Cercetătorii au consemnat: „După cât se pa re,
obiceiurile alimentare ale bărbaților japonezi care trăiesc în

Statele Unite seamănă mai mult cu stilul de a mânca al
americanilor decât cu al japonezilor". Consecința: incidența
diabetului de patru ori mai mare. 10
Iată alte câteva studii:

Cercetătorii au descoperit că aportul crescut de grăsimi a
fost asociat cu o rată crescută a diabetului de tip 2, în cadrul
unui studiu efectuat pe 1300 de oameni din zona văi i San
Luis, starul american Colorado. Ei au afirmat:
„Descoperirile susțin ipoteza că dietele cu aport c rescut de
grăsimi și aport redus de hidrați de carbon sunt as ociate cu
prezența diabetului neinsulino-dependent [tip 2] la
oameni." 11

• În ultimii 25 de ani, rata copiilor care fac diabet de tip 2, a
crescut mai mult decât triplu. Cercetătorii observă că
ingestia de proteine animale și grăsimi animale a c rescut
drastic în ultimii cincizeci de ani. Ei spun că ace astă
modificare a alimentației, pe lângă tot mai puțină mișcare
fizică, poate fi incriminată în explozia diabetului ."
• În Anglia și Țara Galilor rata diabetului a scăzut puternic
între 1940 și 1950, în cea mai mare parte în timpul celui de-
al II-lea război mondial când tiparele alimentare s -au
schimbat puternic. în timpul războiului, și imediat după
aceea, aportul de fibre și cereale a crescut, iar a portul de
grăsimi a scăzut. Oamenii mâncau „mai puține" alime nte
obișnuite pentru că era declanșată o stare de neces itate
națională. Totuși, prin 1950, oamenii au renunțat l a
alimentația pe bază de cereale și au reînceput să m ănânce
mai multe grăsimi, mai mult zahăr și mai puține fib re. Fără
îndoială că și rata diabetului a început să urce. 13
• Cercetătorii au studiat 36000 de femei din statul
american lowa, timp de șase ani. Nici una nu avea d iabet la
începutul acestui studiu, dar în decursul acestor ș ase ani s-
au dezvoltat mai mult de 1100 de cazuri de diabet. Femeile
cu cea mai mică probabilitate de a face diabet erau cele care
consumau cele mai multe cereale integrale și fibre 14 – cele ale

căror diete conțineau cei mai mulți hidrați de carb on (din
cei complecși care se găsesc în alimentele integral e).

Fie că este vorba de aceeași populație sau populați i
diferite, toate aceste descoperiri susțin ideea că alimentele
cu conținut ridicat în fibre, în totalitate vegetar iene cu
alimente integrale, protejează împotriva diabetului , în timp
ce alimentele bogate în grăsimi, cu multe proteine, de
origine animală, promovează diabetul.

TRATÂND INCURABILUL

Toate cercetările citate mai sus se bazează pe observații,
iar o asociere observată, chiar dacă este văzută fr ecvent, ar
putea fi doar o asociere accidentală care maschează relația
reală cauză-efect dintre mediu (inclusiv dieta) și boală.
Există totuși și studii făcute pe anumite persoane „ținute
sub control" asupra cărora s-a intervenit divers. A ceasta
implică schimbarea dietei persoanelor care au deja toate
manifestările de diabet tip 1 sau diabet tip 2, sau prezintă
simptome moderate de diabet (toleranță redusă la gl ucoza).
James Anderson, doctor în medicină, este unul din c ei
mai remarcabili cercetători care studiază în prezen t
alimentația și diabetul, care a obținut rezultate u imitoare
doar prin folosirea mijloacelor dietetice. Unul din studiile
sale a examinat efectele unei alimentații bogate în fibre,
bogate în hidrați de carbon și cu puține grăsimi, a supra a 25
de diabetici cu diabet de tip 1 și asupra altor 25 de diabetici
cu diabet de tip 2 internați în spital. 15 Nici unul din acești 50
de pacienți ai săi nu era supraponderal, în timp ce toți își
făceau injecții cu insulina pentru a-și controla ni velul
zahărului din sânge.
Dieta sa experimentală a constat în principal din
alimente integrale de origine vegetală și doar o fe lie sau
două de carne rece pe zi. El și-a supus pacienții t imp de o
săptămână dietei americane tipice, recomandată de c ătre
Asociația Americană a Diabetului, după care i-a tre cut la
dieta experimentală „vegetariană" timp de trei săpt ămâni.

Le-a măsurat zahărul din sânge, colesterolul, i-a c ântărit și a
evaluat necesarul de medicație. Rezultatele au fost
impresionante.
La diabeticii de tipul 1, insulina nu se poate prod uce.
Este dificil de imaginat vreo schimbare alimentară care să
poată fi de folos situației lor complicate. însă după doar trei
săptămâni, pacienții cu diabet de tip 1 au fost în stare să își
reducă medicația de insulina în medie cu 40%! Nivel ul zahărului
lor din sânge s-a îmbunătățit foarte mult. Și, la f el de important,
colesterolul lor a scăzut cu 30% F Nu uitați că unul din
pericolele de a fi diabetic constă în consecințele secundare,
boala de inimă și accidentul vascular cerebral. Red ucerea
factorilor de risc pentru aceste consecințe secunda re, prin
îmbunătățirea nivelului colesterolului, este aproap e la fel de
importantă ca și reducerea nivelului zahărului din sânge.
Diabetul de tip 2, spre deosebire de ce l de tip 1, este
„mai ușor de tratat" deoarece pancreasul lor nu est e atât de
grav afectat. Așa că atunci când pacienții cu diabe t de tip 2
ai lui Anderson s-au alimentat cu dieta bogată în f ibre și cu
aport redus de grăsimi, rezultatele au fost chiar m ai
impresionante. Dintre cei douăzeci și cinci de paci enți cu
diabet de tip 2, douăzeci și patru au putut să într erupă
administrarea de insulina! Dați-mi voie să o spun d in nou.
Toți, cu excepția unei singure persoane, au putut s ă întrerupă
medicația cu insulina în decurs de doar câteva săpt ămâni!™
Un bărbat suferea de diabet de douăzeci și unu de a ni
și își administra 25 de unități de insulina pe zi. După trei
săptămâni de tratament dietetic intensiv, doza lui de
insulina a scăzut vertiginos la opt unități pe zi. După opt
săptămâni la domiciliu, nu a mai fost nevoie să își facă
injecții cu insulina. 15 Graficul 7.2 prezintă un eșantion de
pacienți și felul cum dieta vegetariană le-a scăzut necesarul
de insulina. Este un efect extraordinar.

Aceste beneficii, reprezentând o scădere a colesterolului
sanguin de la 206 mg/ dL la 141 mg/dL, sunt uluitoa re având
în vedere în special viteza cu care apar. Dr. Ander son a
descoperit, de asemenea, că nu există dovezi confor m cărora
această scădere a colesterolului ar fi fost doar te mporară,
atâta timp cât persoanele în cauză au continuat die ta
respectivă; rezultatele s-au menținut timp de patru ani."
Un alt grup de oameni de știință de la Centrul Prit ikin
au obținut rezultate la fel de spectaculoase prescr iind o dietă
vegetariană, cu aport redus de grăsimi și mișcare f izică, unui
grup de pacienți. Din 40 de pacienți cu medicație la începutul
programului, 34 au putut să își întrerupă medicația după doar 26
de zile. 16 Acest grup de cercetare a demonstrat de asemenea
că beneficiile unei diete de origine vegetală durea ză ani de
zile, atât timp cât aceeași dietă este continuată."
Acestea sunt exemple ale unor cercetări extraordina re,
însă ele reprezintă doar partea de la suprafață a
numeroaselor cercetări care au fost efectuate în ac eastă
direcție. Un referat științific a analizat nouă stu dii publicate
care citează folosirea dietelor cu aport ridicat de hidrați de
carbon și aport ridicat de fibre, și alte două cu d iete cu aport
standard de hidrați de carbon și aport ridicat de f ibre, pentru
tratarea unor pacienți cu diabet. 20 In urma tuturor celor 11
studii, rezultatele au fost niveluri îmbunătățite a le zahărului
din sânge și ale colesterolului. (Apropo, supliment ele cu
fibre alimentare, deși benefice, nu au avut aceleaș i efecte
consistente precum trecerea la o dietă integral veg etariană). 21

PERSISTENȚA OBICEIULUI

Așa cum puteți vedea din aceste descoperi ri, putem
învinge diabetul. Două studii recente au avut în ve dere o
îmbinare între efectele dietei și ale mișcării fizi ce asupra
acestei boli. 22 "23 Unul dintre studii a împărțit 3234 de
persoane nediabetice cu risc de diabet (zahăr sangu in mare)
în trei grupuri diferite. 22 Un grup, grupul de control, a
primit dieta standard și un medicament placebo (făr ă efect),
altul a primit dieta standard și medicamentul metfo rmin, și

un al treilea grup a fost supus unui tratament „int ensiv" de
intervenție asupra stilului de viață, care a cuprin s o dietă cu
aport redus de grăsimi și un plan de exerciții fizi ce pentru a
pierde cel puțin 7% din greutatea corporală. După a proape
trei ani, grupul cu intervenția asupra stilului de viață a avut
cu 58% mai puține cazuri de diabet decât grupul de control.
Grupul cu medicație și-a redus numărul de cazuri cu doar
31 %. în comparație cu grupul de control, ambele
tratamente au avut efect, însă în mod clar o schimb are a
stilului de viață este mai puternică și mai sigură decât
luarea unui medicament. Mai mult decât atât, schimb area
stilului de viață va fi eficientă în a rezolva și a lte probleme
de sănătate, în timp ce medicamentele nu pot realiz a acest
lucru.
Cel de-al doilea studiu a descoperit, de asemenea, că
rata diabetului poate fi redusă cu 58% doar prin mo deste
schimbări în stilul de viață, care cuprind mișcare fizică,
scădere în greutate și o dietă cu aport moderat de grăsimi. 23
Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă oamenii ar adopt a pe
deplin dieta cea mai sănătoasă: o dietă integral ve getariană.
Eu cred cu tărie că în realitate toate cazurile de diabet de tip
2 ar putea fi prevenite.
Din nefericire, informațiile greșite și obi ceiurile adânc
înrădăcinate provoacă dezastru în sănătatea noastră .
Obiceiurile noastre de a mânca hot-dog, hamburgeri și cartofi
prăjiți ne ucid. Chiar și dr. James Anderson, care a obținut
rezultate deosebite cu mulți pacienți cărora le-a p rescris o
dietă aproape vegetariană, nu este imun la sfaturil e de
sănătate obișnuite. El scrie: „în mod ideal, dietel e care
furnizează 70% din calorii sub formă de hidrați de carbon și
până la 70 g fibre zilnic oferă cele mai mari benef icii pentru
persoanele cu diabet. Totuși, aceste diete permit d oar una sau
două bucățele mici de carne pe zi și sunt nepractic e pentru
mulți". 20 De ce spune profesorul Anderson, de altfel un
cercetător excepțional, că o asemenea dietă este „n epractică",
creând prejudecăți în mintea ascultătorilor săi chi ar înainte ca
aceștia să ia în considerare dovezile?

Da, s-ar putea ca schimbarea stilului d e viață să vi se
pară nepractică. Poate să pară nepractic a renunța la carne și
la alimentele cu conținut ridicat în grăsimi, dar e u mă întreb
cât de practic este să cântărești 175 de kilograme și să ai
diabet de tip 2 la vârsta de 15 ani, ca în cazul fe tei
menționate la începutul acestui capitol. Mă întreb cât de
practic este a te afla toată viața într-o stare car e nu poate fi
tratată nici prin medicamente, nici prin intervenți i
chirurgicale; o stare care duce adesea la boli de i nimă,
accident vascular cerebral, orbire sau amputații; o stare care
ar putea necesita injectarea insulinei pentru tot r estul vieții.
Schimbarea radicală a alimentației ar putea fi
„nepractică", dar s-ar putea să merite.

LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL 8
LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL
CANCERE FRECVENT ÎNTÂLNITE
SÂN f PROSTATĂ f INTESTIN GROS
(COLON ȘI R ECT)
____________________

O mare parte din cariera mea a fost dedica tă studierii
cancerului. Activitatea mea de laborator s-a concen trat
asupra mai multor cancere, inclusiv cele de ficat, sân și
pancreas, iar câteva din cele mai impresionante dat e din
China au fost legate de cancer. Pentru această acti vitate de o
viață, Institutul American pentru Studiul Cancerulu i mi-a
oferit cu generozitate Premiul pentru Realizări deosebite în
Cercetare în anul 1998.
Un număr foarte mare de cărți au prezentat dovezi cu
privire la efectele nutriției asupra multor forme d e cancer,
fiecare cu particularitățile proprii, însă descoper irea mea
constă în faptul că efectele alimentației asupra ca ncerelor pe
care le-am studiat sunt de fapt aceleași pentru toa te
cancerele, indiferent de factorii care le-au declan șat sau de
localizările lor diferite din organism. Folosind ac est
principiu, îmi pot limita prezentarea la trei cance re, ceea ce
îmi va permite să folosesc restul spațiului din ace astă carte
pentru a mă referi și la alte boli, pe lângă cancer ,
demonstrând cât de multe sunt dovezile legate de im pactul
alimentației asupra sănătății în diferitele ei aspe cte.
Am ales să mă refer la trei cancere care a fectează sute
de mii de americani și care reprezintă în general ș i alte
cancere: două cancere legate de aparatul de reprodu cere,
care sunt mult studiate, cancerul de sân și cel de prostată, și
un cancer de tub digestiv, cancerul intestinului gr os – a doua
cauză de deces prin cancer după cancerul de plămâni .

CANCERUL DE SÂN

Era primăvara, cu aproape zece ani în urmă. Mă aflam
în biroul meu la Universitatea Corneli când mi s-a spus că la
celălalt capăt al firului telefonic așteaptă o doam nă care are o
întrebare cu privire Ia cancerul de sân.
„In familia mea au fost multe cazuri de cancer de s ân",
a spus această femeie, pe nume Betty. „Atât mama câ t și
bunica mea au murit din cauza acestei boli și acum sora mea
mai mare, în vârstă de 45 de ani, a fost diagnostic ată cu
aceeași boală. Având în vedere istoria bolii din fa milia mea,
nu pot decât să îmi fac griji pentru fiica mea în v ârstă de
nouă ani. Curând va avea și ea menstruație și sunt
îngrijorată cu privire la riscul de a face cancer d e sân". Se
putea simți teama în vocea ei. „Am văzut o mulțime de
studii care arată că antecedentele familiale sunt i mportante,
și mi-e teamă că este inevitabil ca fiica mea să se
îmbolnăvească de cancer de sân. Una din opțiunile l a care m-
am gândit a fost de a face mastectomie fiice mele, pentru a-i
extirpa ambii sâni. Aveți vreun sfat?"
Această femeie era într-o situație extrem de difici lă. S-o
lase pe fiica ei să crească îndreptându-se spre ghe ara morții,
sau să crească fără sâni? Deși reprezintă o situați e extremă,
întrebarea aceasta este reprezentativă pentru numer oasele
întrebări similare cu care se confruntă zi de zi mi i de femei
de pretutindeni din lume.
Aceste întrebări au fost încurajate în special de p rimele
rapoarte cu privire la descoperirea genei cancerulu i de sân,
BRCA-1. Articole de primă pagină din New York Times și alte
ziare și reviste au trâmbițat această descoperire c a fiind un
enorm pas înainte. Tărăboiul legat de BRCA-1, care include
acum și BRCA-2, a întărit ideea că această boală, c ancerul de
sân, este datorată unei nefericite moșteniri geneti ce. Acest
lucru a stârnit multe temeri printre persoanele cu
antecedente familiale cu cancer de sân. A generat d e
asemenea frământare în rândul oamenilor de știință și în
companiile farmaceutice. Se spera ca noi tehnologii să poată
fi în stare să evalueze riscul femeilor de a face c ancer de sân

prin efectuarea unor teste genetice; ei sperau să f ie în stare să
manipuleze această nouă genă într-un mod care avea să
prevină sau să trateze cancerul de sân. Jurnaliștii au început
să traducă frânturi selective din aceste informații pentru
public, accentuând puternic aceeași atitudine fatal istă legată
de moștenirea generică. Nici nu e de mirare că o as tfel de
stare de lucruri a contribuit la îngrijorarea unor mame, cum
era cazul lui Betty.
Ei bine, dați-mi voie să vă spun mai î ntâi că eu nu sunt
medic", am spus eu. „Eu nu vă pot ajuta cu un diagn ostic
sau cu un sfat în privința tratamentului. Aceasta e treaba
medicului dumneavoastră. însă pot să vă vorbesc în general
despre cercetările care se fac în prezent, dacă soc otiți că
aceasta vă poate fi de folos"
. „Da," a spus eă, „ asta și vreau". I-am vor bit un pic
despre Studiul China și despre rolul important pe care îl are
alimentația. I-am explicat că, doar pentru faptul c ă o
persoană are gena pentru boală, aceasta nu înseamnă că
persoana respectivă este sortită a face cancer: stu dii
remarcabile au dovedit că doar pentru un foarte mic număr
de cancere pot fi învinuite genele.
Am fost surprins să descopăr cât de puț ine lucruri știa
ea despre nutriție. Ea credea că moștenirea genetic ă era
singurul factor care determina riscul. Nu și-a dat seama că și
alimentația era un factor important pentru cancerul de sân.
Am discutat timp de 20-30 de minute, un timp prea
scurt pentru o chestiune atât de importantă. La sfâ rșitul
conversației, am avut simțământul că nu era mulțumi tă cu
ceea ce i-am spus eu. Poate din cauza modului meu m ai
conservator de a vorbi, mai științific, sau din cau ză că nu i-
am făcut o recomandare. Poate, mă gândeam eu, deja s-a
hotărât să facă procedura respectivă.
Mi-a mulțumit pentru timpul acordat și i- am urat de
bine. Mă gândeam la faptul că din multele întrebări pe care
le primisem de la oameni cu privire la anumite situ ații
specifice legate de sănătate, aceasta a fost una di n cele mai
neobișnuite.

Dar Betty nu era singura. A mai fost o femeie care mi-a
vorbit despre posibilitatea de a-și supune fiica un ei operații
chirurgicale pentru îndepărtarea ambilor sâni. Alte femei
care aveau deja unul din sâni extirpat se întrebau dacă nu
era mai bine ca să-1 îndepărteze și pe al doilea, c a o măsură
preventivă.
Este clar că această formă de cancer, ca ncerul de sân,
reprezintă o preocupare importantă pentru societate a
noastră. Una din opt femei americane sunt diagnosti cate cu
această boală pe parcursul vieții lor – una din cel e mai mari
rate din lume. Organizațiile care investighează can cerul de
sân sunt foarte răspândite, sunt puternice, relativ bine
finanțate și excepțional de active în comparație cu alte
organizații ce activează în domeniul sănătății. Ace astă boală,
poate mai mult decât oricare alta, stârnește panică și teamă
în sufletul multor femei.
Gândindu-mă acum în urmă la convorbirea pe care am
avut-o cu Betty, cred că trebuia să îi vorbesc mai apăsat
despre rolul pe care îl joacă nutriția în cancerul de sân. Tot
nu aș fi putut să-i dau un sfat clinic, dar informa țiile pe care
le dețin acum i-ar fi fost probabil de mai mult fol os. Așadar,
ce i-aș spune acum?

FACTORII DE RISC

Sunt cel puțin patru factori de risc care sunt afec tați de
nutriție, așa cum arată tabelul 8.1. Multe din aces te legături
au fost confirmate în Studiul China după ce au fost
recunoscute prin alte cercetări.

Tabelul 8.1: Factorii de risc pentru cancerul de sâ n și influența alimentației.

Riscul de cancer de sân se mărește
arunci când o femeie are… O dietă cu aport ridicat de alimente de
origine animală și hidrați de carbon
rafinați…
vârstă timpurie a menarhei
(primei menstruații) coboară vârsta menarhei
vârstă înaintată a menopauzei ridică vârsta menopauzei
niveluri înalte de hormoni feminini în sânge crește nivelurile de hormoni feminini
nivel înalt de colesterol sanguin crește nivelurile de colesterol sanguin

Cu excepția colesterolului sanguin, acești factori sunt
variații ale aceleiași teme: expunerea la o cantita te în exces
de hormoni feminini, respectiv estrogen și progeste ron,
duce la un risc crescut de cancer de sân. Persoanel e de sex
feminin care consumă o dietă bogată în alimente de origine
animală, cu un aport redus de alimente integrale, d e origine
vegetală, ajung la pubertate mai devreme și la meno pauză
mai târziu, ceea ce prelungește perioada reproducti vă a
vieții lor. Ele au de asemenea niveluri mai înalte ale
hormonilor feminini pe parcursul vieții lor, așa cu m arată
graficul 8.2.
În conformitate cu datele obținute de noi în Studiul
China, expunerea la estrogen 1 pe parcursul vieții este de cel
puțin 2^5-3 ori mai mare la femeile din vest în com parație
cu femeile din China rurală. Aceasta reprezintă o d iferență
enormă pentru un hormon 2 de o importanță atât de
decisivă. Ca să folosim cuvintele unuia din grupuri le
proeminente de cercetare a cancerului din lume, 5 „există
dovezi copleșitoare că nivelurile de estrogen const ituie un
factor de risc decisiv pentru cancerul de sân." 0 Estrogenul
participă în mod direct în procesul cancerului. 4,7 De
asemenea tinde să indice prezența și a altor altor hormoni
feminini*"" care au un rol în ce privește riscul de cancer de
sân. 6,7 Nivelurile ridicate de estrogen și hormonii legați de
acesta constituie urmarea consumului unor diete de tip

vestic, bogate în grăsimi și proteine de origine an imală și
sărace în fibre alimentare. M3 "u

Diferența în ceea ce privește nivelurile de estroge n
între femeile din China rurală și femeile din vest" este cu
atât mai remarcabilă dacă se are în vedere că un ra port
anterior 20 a descoperit că o creștere cu doar 17% a
nivelurilor de estrogen poate fi vinovată de o dife rență
uriașă în ce privește rata cancerului de sân, atunc i când se
compară diferite țări. Imaginați-vă atunci ce însea mnă
niveluri ale estrogenului din sânge cu 26-63% mai s căzute,
și cu 8-9 ani mai puțin în perioada de viață reprod uctivă,
așa cum am descoperit noi în Studiul China.
Această idee conform căreia cancerul de s ân este legat
de expunerea la estrogen 3"21 '22 este profundă, deoarece dieta
joacă un rol major în ceea ce privește expunerea la estrogen.
Aceasta înseamnă că riscul de cancer de sân poate f i
prevenit dacă vom consuma acele alimente care menți n
nivelul de estrogen sub control. Adevărul trist est e însă
acela că femeile pur și simplu nu sunt conștiente d e aceste
dovezi. Dacă aceste informații ar fi raportate în m od
corespunzător de agențiile de sănătate publică cred ibile,

bănuiesc că mult mai multe femei tinere ar lua măsu ri
efective pentru a evita această boală îngrozitoare.

CHESTIUNI COMUNE ÎN DISCUȚIE
Genele

Este de la sine înțeles că femeile care au antecedente
familiale legate de cancerul de sân sunt cele care se tem cel
mai mult de această boală. Faptul că se repetă în f amilie
înseamnă că genele joacă un rol în ce privește dezv oltarea
cancerului de sân. Dar aud prea multe persoane spun ând „e
[moștenire] din familie" și care neagă că ar putea face ceva
ele însele. Această atitudine fatalistă îndepărteaz ă acel
simțământ de responsabilitate personală pentru prop ria
sănătate și limitează profund opțiunile disponibile .
Este adevărat că dacă ai în familie cazuri de cance r de
sân, ai un risc mai mare de a face această boală. 2*24 Cu toate
acestea, un grup de cercetători a descoperit că mai puțin de
3% din toate cancerele de sân pot fi atribuite moșt enirii
genetice. 24 Chiar dacă alte grupuri de cercetători au estimat
că un procent mai mare de cazuri se datorează moște nirii
genetice, 25 marea majoritate a cancerelor de sân din America
nu se datorează prezenței acestei boli în familie s au genelor.
însă acest fatalism legat de gene continuă să defin ească ceea
ce o țară întreagă crede.
În ceea ce privește genele care influențează riscul
apariției cancerului de sân, atenția a fost în spec ial
îndreptată asupra celor denumite BRCA-1 și BRCA-2, încă
de la descoperirea lor în 1994. 2*" 29 Aceste gene, când suferă
mutații, conferă un risc mai mare atât pentru cance rul de sân
cât și pentru cel ovarian.Aceste gene mutante pot t rece din
generație în generație; adică ele sunt gene moșteni te.
În emoția declanșată de aceste descoperi ri au fost totuși
ignorate alte informații. Mai întâi, doar 0,2% din persoanele
din populația generală (1 din 500) duc mai departe formele
mutante ale acestor gene. 25 Datorită rarității acestor aberații
genetice, doar câteva procente din cazurile de canc er de sân

din populația generală pot fi atribuite genelor mut ante
BRCA-1 și BRCA-2.* 233 în al doilea rând, aceste gene nu sunt
singurele gene care participă în dezvoltarea bolii 32 ; cu
siguranță vor fi mult mai multe descoperite. în al treilea
rând, doar prezența genelor BRCA-1 și BRCA-2 sau a
oricăror alte gene ale cancerului de sân nu garante ază
apariția bolii. Factorii de mediu și cei alimentari joacă un rol
central în a determina dacă genele sunt exprimate.
Un referat recent" a trecut în revistă douăzeci și două
de studii care au evaluat riscul cancerului de sân (și ovarian)
la femeile care au purtat gene mutante BRCA-1 și BR CA-2.
în general riscul de boală a fost de 65% pentru can cerul de
sân și de 39% pentru cancerul ovarian la vârsta de 70 de ani
pentru femeile cu gena BRCA-1, și 45% și respectiv 11%
pentru femeile cu BRCA-2. Cu siguranță că femeile c u aceste
gene au un risc mare de a face cancer de sân. Dar c hiar și
pentru aceste femei cu un risc crescut există totuș i motive
serioase de a crede că o atenție mai mare acordată
alimentației ar putea fi răsplătită din plin. Cam jumătate din
femeile care poartă aceste gene rare, ce pot declan șa boala, nu fac
cancer de sân.
Pe scurt, deși descoperirea genelor BRCA- 1 și BRCA-2
adaugă o dimensiune importantă istoriei cancerului de sân,
accentul excesiv pus pe aceste gene speciale, și în general pe
cauza genetică, nu este justificat.
Nu vreau să spun că micșorez importanța cun oașterii a
tot ceea ce trebuie să știm despre aceste gene, pen tru
numărul relativ mic de femei care le poartă. Dar tr ebuie să
nu uităm că aceste gene trebuie să fie „exprimate" pentru ca
ele să participe la apariția bolii, iar alimentația este cea care
poate afecta acest lucru. Am văzut deja în capitolu l trei în ce
fel o dietă cu aport crescut de proteine de origine animală
are potențialul de a controla exprimarea genetică.

Examinarea și preve nirea
nefnutriț ională

Având în vedere toate aceste noi informaț ii cu privire la
riscul generic și legătura cu antecedentele familia le, femeile
sunt adesea încurajate să fie examinate în ce prive ște
cancerul de sân. Examinarea constituie o măsură nor mală,
mai ales pentru femeile care au fost, poate, testat e pozitiv în
ce privește genele BRCA. Dar este important să ne a mintim
că a face o mamo-graf ie sau un test genetic pentru a vedea
dacă ai gene BRCA, nu înseamnă că previi cancerul d e sân.
Examinarea te ajută să vezi dacă boala a prog resat până
la un stadiu ce poate fi observat. Unele studii 34 "* au
descoperit că grupurile de femei care își fac frecv ent
mamografie au rate ușor mai scăzute ale mortalități i față de
femeile care nu își fac frecvent mamografie. Aceast a
înseamnă că tratamentele noastre pentru cancer au m ai
multe șanse de a avea succes dacă boala este descop erită
într-un stadiu mai timpuriu. Este posibil să fie ad evărat
acest lucru, însă există ceva nesiguranță legată de felul în
care sunt folosite statisticile în această dezbater e.
Una din statisticile utilizate pentru a susține det ectarea
timpurie și tratamentele ce urmează a se face, arat ă că, o
dată pus diagnosticul de cancer de sân, probabilita tea de a
supraviețui pentru cel puțin cinci ani este mai mar e ca
oricând înainte. 57 Ceea ce vrea să spună de fapt aceasta este
că, o dată cu campania aceasta agresivă pentru exam inare
regulată, multe femei își descoperă cancerul de sân într-un
stadiu mai timpuriu al bolii. Când boala este desco perită
într-un stadiu mai timpuriu, este mai puțin probabi l să ducă
la moarte în decursul a cinci ani, indiferent de tratament. Prin
urmare, am putea avea o rată de supraviețuire îmbun ătățită doar
pentru că femeile descoperă într-o etapă mai timpur ie din
progresia bolii ca au cancer de sân și nu pentru că tratamentele
noastre s-au îmbunătățit în decursul timpului.'*

Pe lângă aceste metode de examinare curentă, mai
sunt și alte opțiuni ne-nutriționale pentru preveni re care au
fost promovate. Acestea prezintă interes în special pentru

femeile care au un risc mare de a face cancer de sâ n din
cauză că au antecedente familiale și/sau din cauza prezenței
genelor BRCA. Aceste opțiuni includ luarea unui
medicament cum ar fi tamoxifenul și/ sau mastectomi a.
Tamoxifenul este unul din cele mai populare
medicamente care se iau pentru prevenirea cancerulu i de
sân,"' 40 însă nu sunt clare beneficiile pe termen lung ale
acestei opțiuni. Un studiu important din Statele Un ite a
arătat că tamoxifenul administrat timp de patru ani
femeilor cu un risc crescut de cancer de sân a redu s
numărul de cazuri cu procentul impresionant de 49%."
Totuși, acest beneficiu se poate limita la femeile al căror
nivel de estrogen este foarte înalt. Acest rezultat a fost cel
care a determinat Aclministrația Alimentelor și
Medicamentelor din Statele Unite să aprobe utilizar ea
tamoxifenului de către femeile care îndeplinesc anu mite
criterii.* 2 Alte studii sugerează că entuziasmul manifestat
față de acest medicament nu este justificat. Două
experimente europene mai puțin substanțiale 45 '44 au eșuat în
a dovedi vreun beneficiu semnificativ din punct de vedere
statistic, trezind chiar anumite îndoieli legate de cât de
important este, de fapt, beneficiul acestuia. Mai m ult decât
atât, există în plus îngrijorarea că tamoxifenul cr ește riscul
pentru accident vascular cerebral, cancer uterin, c ataracte,
tromboză venoasă profundă și embolie pulmonară, chi ar
dacă se crede că beneficiile generale privind preve nirea
cancerului de sân cântăresc mai greu decât riscuril e. 42 Și alte
substanțe chimice au fost investigate ca alternativ e pentru
tamoxifen, însă aceste medicamente sunt considerate a avea
eficiență limitată și/sau unele efecte secundare ne plăcute. 4"*
Medicamentele de genul tamoxifenului și cele
analoage lui, mai noi, sunt considerate medicamente
antiestrogen. într-adevăr, ele acționează prin redu cerea
activității estrogenului, activitate care este cuno scută a fi
asociată cu un risc crescut de cancer de sân." într ebarea mea
este cât se poate de simplă: de ce nu ne întrebăm d e la
început de ce este atât de ridicat nivelul estrogen ului și, o
dată ce recunoaștem originea lui alimentară, de ce nu
corectăm cauza generatoare? Avem acum informații

suficiente care arată că o alimentație cu aport scă zut de
proteine de origine animală, aport scăzut de grăsim i și
aport ridicat de alimente integrale de origine vege tală reduc
nivelurile estrogenului. în loc de a sugera schimba rea dietei
ca soluție, cheltuim milioane de dolari producând ș i făcând
publicitate unui medicament care poate să aibă efec t sau
poate să nu aibă, și care mai mult ca sigur are efe cte
secundare nedorite.

Capacitatea factorilor alimentari de a cont rola nivelurile
hormonilor feminini este cunoscută de mult timp de către
cercetători, însă un studiu recent s-a dovedit a fi cu
adevărat impresionant. 47 Mai mulți hormoni feminini care
sporesc o dată cu începutul pubertății au fost redu și cu 20-
30% (chiar niveluri cu 50% mai scăzute în cazul
progesteronului!) într-un mod foarte simplu punând fete de
opt până la zece ani să folosească o dietă săracă î n grăsimi,
săracă în alimente de origine animală, timp de șapt e ani. 47
Aceste rezultate sunt extraordinare pentru că au fo st
obținute prin schimbări modeste în dietă și s-au pr odus
într-o perioadă critică din viața unei fete, atunci când sunt
semănate primele semințe ale cancerului de sân. Ace ste fete
au consumat o dietă cu până la 28% grăsimi și mai p uțin de
150 mg colesterol pe zi: o dietă cu cantități moder ate de
alimente de origine vegetală. Eu cred că dacă ar fi folosit o
dietă lipsită de alimente de origine animală și ar fi început
să se alimenteze astfel mai devreme în viața lor, s -ar fi văzut
beneficii și mai mari, inclusiv întârzierea apariți ei pubertății
și chiar scăderea riscului de cancer de sân mai târ ziu în
viață.
Femeilor cu risc mare de a face cancer de sân li se dau
trei opțiuni: să vegheze și să aștepte, să ia medic ație cu
tamoxif en tot restul vieții lor, sau să își facă m astectomie.
Ar mai fi o a patra opțiune: să folosească o alimen tație fără
alimente de origine animală și cu puțini hidrați de carbon
rafinați, la care să se adauge, pentru cele cu risc crescut, o
examinare regulată. Socotesc că această a patra opț iune este
utilă chiar și pentru femeile care și-au făcut deja prima
mastectomie. Folosirea dietei ca tratament eficient pentru

boala deja diagnosticată a fost deja bine documenta tă în
studii pe oameni cu boli de inimă în stare avansată , 4*' 4'
diabet de tip 2 documentat clinic (vezi capitolul 7 ), mela-
noame în stare avansată™ (cancer de piele fatal) și , în studii
experimentale pe animale, în cancerul de ficat.

Substanțele chimice din mediul înconjurător

Legat de cancerul de sân au mai fost di scuții acum
câțiva ani. Acestea privesc substanțele chimice din mediul
înconjurător. S-a arătat că aceste substanțe chimic e, atât de
mult răspândite, scindează/descompun hormonii, la
oameni, deși nu este clar care hormoni au fost astf el afectați.
Aceste substanțe chimice pot produce anormalități
reproductive, defecte la naștere și diabet de tip 2 .
Sunt mai multe tipuri de substanțe chimice
periculoase, majoritatea fiind asociate cu poluarea
industrială. Un grup, ce include dioxinele și PCB, persistă în
mediu, deoarece nu sunt metabolizate atunci când su nt
consumate. Astfel, ele nu sunt excretate din corp. Din cauza
faptului că nu sunt metabolizate, aceste substanțe chimice
se acumulează în grăsimea din corp și în laptele ma melor
care alăptează. Despre unele din aceste substanțe c himice se
știe că promovează creșterea celulelor canceroase, deși
oamenii pot să nu se supună unui risc semnificativ dacă nu
consumă cantități excesive de carne, lapte și pește . într-
adevăr, 90-95% din expunerea noastră la aceste subs tanțe
chimice provine din consumul de produse de origine
animală – iată un alt motiv pentru care consumul de
produse de origine animală poate fi riscant.
Mai este un al doilea grup de substanțe chimice din
mediu care sunt, de asemenea, percepute a constitui cauze
semnificative pentru cancerul de sân și alte cancer e. Ele
sunt cunsocute sub numele de PAH (Polycyclic Aromat ic
Hydrocarbons/ Hidrocarburi Aromate Policiclice) și care
provin din gazele de eșapament auto, fumul de la fa brici,
produsele petroliere tip gudron și fumul de țigară, câteva
din elementele obișnuite ale unei societăți industr iale. Spre
deosebire de PSB și dioxine, arunci când consumăm P AH

(în alimente și apă) pe acestea le metabolizăm și l e
excretăm. însă există un obstacol: atunci când subs tanțele
acestea PAH sunt metabolizate în interiorul organis mului,
ele generează produse intermediare care intră în re acție cu
ADN și formează produși complecși, numiți aductori (vezi
capitolul 3). Aceasta constituie prima etapă în for marea
cancerului. De fapt, s-a arătat recent că aceste su bstanțe
chimice afectează în mod nefavorabil genele BRCA-1 și
BRCA-2 ale celulelor cancerului de sân induse în
laborator. 55
În capitolul 3, am descris studii efec tuate în
laboratorul meu care arată că atunci când un carcin ogen
foarte puternic este pus în organism, ritmul în car e
cauzează probleme este în cea mai mare parte contro lat de
nutriție. Astfel, frecvența în care produsele PAH s unt
metabolizate în produse care se leagă cu ADN-ul est e
controlată, în mare măsură, de alimentația pe care o
folosim. Foarte simplu, dacă ne alimentăm cu o diet ă de tip
vestic, va crește frecvența cu care acești carcinog eni cum
sunt PAH se leagă de ADN pentru a forma produși ce duc
la apariția cancerului.
Așa că, atunci când un studiu recent a descoperit
niveluri ușor crescute de aductori PHA-ADN la femei le cu
cancer de sân din Long Island, New York, 54 este posibil ca
aceste femei să fi avut o dietă mai bogată în carne , ceea ce a
dus la legarea PAH de ADN. Este foarte posibil ca
substanțele chimice PAH care au fost consumate să n u fi
avut nimic de a face cu riscul crescut de cancer de sân. De
fapt, în acest studiu, numărul de aductori PAH-ADN la
aceste femei pare să nu aibă legătură cu expunerea la PAH. 54
Cum este posibil acest lucru? Poate toate femeile d in cadrul
acestui studiu din Long Island au consumat niveluri relativ
uniforme, scăzute de PAH, iar singurele care au făc ut
cancer de sân după aceea au fost cele care au folos it o dietă
cu aport mare de grăsimi și proteine de origine ani mală,
ceea ce a determinat ca mai multe din substanțele c himice
PAH ingerate să se lege de ADN-ul lor.
În același studiu din Long Island, cancerul de sân nu a
fost asociat cu PCB și dioxine, acele substanțe chi mice care

nu pot fi metabolizate. 55 Ca urmare a studiului din Long
Island, publicitatea exagerată care asociază substa nțele
chimice din mediu cu cancerul de sân a fost într-un fel
adusă la tăcere. Aceste descoperiri, cât și altele, sugerează
că substanțele chimice din mediul înconjurător par să joace
un rol mai puțin semnificativ în ce privește cancer ul de sân
în comparație cu felul alimentelor pe care alegem s ă le
mâncăm.

Terapia de substituție a hormonilor

Trebuie să menționez pe scurt, în final, o problemă
legată de cancerul de sân: dacă să se folosească sa u nu
Terapia de Substituție a Hormonilor (Hormone Replac ement
Therapy/HRT), care crește riscul cancerului de sân. HRT este
folosită de multe femei pentru a atenua efectele ne plăcute ale
menopauzei, a proteja sănătatea oaselor și a preven i boala
coronariană. 56 Cu toate acestea, este recunoscut acum, în mare
măsură, faptul că HRT nu este Ia fel de benefică aș a cum se
considera odată, și că poate avea anumite efecte se cundare
grave. Așadar, cum stau lucrurile?
Scriu acest comentariu într-un moment oport un
deoarece, chiar în ultimul an au fost prezentate re zultatele
unor experimente de mare anvergură în ce privește H RT. 56 De
un interes deosebit sunt două experimente vaste, fă ră agendă
prestabilită: Women's Health Inițiative (WHI/Iniția tiva
pentru Sănătatea Femeilor) 57 și Heart and Estrogen Progestin
Replacement Study (HERS/Studiul Inima și Terapia de
Substituție a Estrogenului Pro- gestin)". La femeil e care fac
HRT, după 5,2 ani experimentul WHI arată o creștere cu 26%
a cazurilor de cancer de sân, în timp ce experiment ul HERS
arată o creștere chiar mai mare, de 30%.** Aceste s tudii sunt
consecvente. Se pare că expunerea sporită la hormon i
feminini, prin HRT, conduce cu adevărat la mai mult cancer
de sân.
S-a crezut că HRT este asociată cu rate mai scăzute ale
bolii coronariene. 56 Totuși, acest lucru nu este neapărat
adevărat. în cadrul experimentului vast WHI, la fie care

10000 de femei sănătoase aflate în post-menopauză, care
foloseau HRT, erau cu șapte femei mai mult care ave au
boală de inimă, cu opt mai multe care făcuseră acci dente
vasculare cerebrale și cu opt mai multe cu embolie
pulmonară 57 – opusul a ceea ce s-a așteptat. La urma urmei,
HRT poate crește riscul de boală cardiovasculară. Pe de altă
parte, HRT a avut un efect benefic asupra cancerulu i
colonorectal și ratei fracturilor osoase. La fiecar e 10000 de
femei erau cu șase mai puține cancere colonorectale și cu
cinci mai puține fracturi osoase. 57
Cu asemenea informații, ce decizie se poa te lua? Doar
făcând niște operații de adunare și scădere a cifre lor putem
vedea că HRT poate face mai mult rău decât bine. Pu tem
spune fiecărei femei să ia o decizie în dreptul pro priei
persoane în funcție de acea boală și acele neplăcer i de care
se teme mai mult, așa cum fac probabil mulți medici . însă
aceasta poate fi o decizie dură pentru femeile care au
probleme serioase din cauza menopauzei. Aceste feme i
trebuie să aleagă între a suporta simptomele emoțio nale și
fizice ale menopauzei pentru a păstra un risc scăzu t de
cancer de sân, ori a face HRT, pentru a se scuti de
neplăcerile menopauzei, în timp ce își sporesc risc ul de
cancer de sân și, posibil de asemenea, de boală
cardiovasculară. A spune că acest scenariu mă tulbu ră ar
însemna, din partea mea, să prezint adevărul numai pe
jumătate. Noi am cheltuit peste un miliard de dolar i pentru
studiul și dezvoltarea pregătirilor medicale legate de aceste
HRT și tot ce am obținut sunt ceva plusuri aparente și
probabil mult mai multe minusuri. A spune că aceast a e
supărător înseamnă a mușamaliza o investiție ce nu a adus
beneficii.
In loc de a ne bizui pe HRT, eu sugerez o cale mai
bună, prin folosirea alimentației. Argumentul sună astfel:

• În perioada reproductivă, nivelurile hormonilor sun t
ridicate, deși la femeile care folosesc diete veget ale nu sunt
așa de ridicate.

• Când femeile ajung la sfârșitul anilor reproductivi , este
cu totul natural ca hormonii reproducători ai tutur or
femeilor să scadă la un nivel jos, „de bază".
• Pe măsură ce perioada reproductivă se apropie de sf ârșit,
nivelurile scăzute ale hormonilor la cele ce consum ă
alimente de origine vegetală nu se prăbușesc așa de
puternic cum se întâmplă în cazul celor care folose sc o ali-
mentație de origine animală. Folosind niște cifre i potetice
pentru a ilustra conceptul, nivelurile la cele cu d iete
vegetale se pot prăbuși de la 40 la 15, și nu de la 60 la 15, ca
la cele ce consumă alimente de origine animală.
• Aceste schimbări bruște ale hormonilor din organism
sunt cele care produc simptomele menopauzei.
• De aceea, o dietă de origine vegetală conduce la o
prăbușire mai puțin severă a nivelului hormonilor ș i la o
menopauză mai blândă.

Acest argument este întru totul just și s e bazează pe
ceea ce deja cunoaștem, deși mai multe studii ne-ar fi de
folos. Dar, chiar dacă studiile din viitor ar eșua în
confirmarea acestor detalii, o dietă de origine veg etală ne
oferă – lucru incontestabil – cele mai scăzute risc uri atât
pentru cancer de sân, cât și pentru boala de inimă, din alte
motive. Poate fi chiar cea mai bună cale dintre toa te, cu
avantaje pe care nici un medicament nu le poate ofe ri.
În oricare dintre chestiunile care implică riscul
cancerului de sân (folosirea tamoxifenului, folosir ea HRT,
expunerea la substanțe chimice din mediu, mastectom ia
preventivă), eu sunt convins că aceste practici rep rezintă
distragerea atenției noastre de la a lua în conside rare o
strategie nutrițională mai sigură și cu mult mai fo lositoare.
Este grav că am schimbat modul de a gândi despre ac eastă
boală și că oferim astfel de informații femeilor ca re au
nevoie de ele.

CANCERUL DE INTESTIN GROS
(DE COLON ȘI DE RECT)

La sfârșitul lui iunie 2002, George W. Bush a transferat
președinția lui Dick Cheney pentru aproximativ două ore,
timp în care a fost supus unei colonoscopii. Datori tă
implicațiilor pe care colonoscopia președintelui Bu sh le
avea asupra politicii lumii, vestea a constituit o știre
națională, iar screeningul de colon și rect au ajun s deodată
în centrul atenției. Pretutindeni în țară, fie că e ra vorba de
glume sau știri care prezentau această veste de sen zație,
toată lumea s-a pomenit dintr-o dată, în scurt timp , vorbind
despre ceea ce se numește colonoscopie și la ce folosește ea.
Acesta a fost unul din rarele momente în care țara și-a
îndreptat atenția spre una din bolile cele mai ucig așe,
cancerul de colon și de rect.
Deoarece atât cancerul de colon, cât și cel de rect sunt
cancere ale intestinului gros și, de asemenea, dato rită
asemănărilor existente între ele, acestea sunt ades ea grupate
sub denumirea de cancer colonorectal. Cancerul
colonorectal constituie, în termenii mortalității g enerale, al
patrulea dintre cancerele cele mai întâlnite în lum e. în
Statele Unite este al doilea dintre cele mai întâln ite cancere,
6% dintre americani făcând această boală în timpul vieții
lor." Unii pretind chiar că, la vârsta de șaptezeci de ani,
jumătate din populația țărilor „occidentalizate" vo r face o
tumoră în intestinul gros, iar 10% dintre aceste ca zuri vor fi
cazuri maligne."

DECALAJUL GEOGRAFIC

America de Nord, Europa, Australia și țările mai
bogate din Asia (Japonia, Singapore) au rate foarte înalte ale
cancerului colonorectal, în timp ce Africa, Asia și
majoritatea țărilor din America Centrală și de Sud au rate
foarte scăzute ale acestui cancer. De exemplu, Repu blica
Cehă are o rată a mortalității de 34" la 100.000 de bărbați, în
timp ce Bangladesh are o rată de deces de 0,63 la 1 00.000 de

bărbați!*" 5 Graficul 8.3 prezintă prin comparație ratele medii
de deces ale țărilor dezvoltate și ale țărilor mai puțin
dezvoltate: toate aceste rate sunt ajustate în ce p rivește
vârsta.
Faptul că prezența cancerului de colon variază enorm
între diferite țări este un lucru care se cunoaște de decenii
întregi. întrebarea a fost întotdeauna de ce. Sunt aceste
diferențe datorate moștenirii genetice, sau mediulu i?
Se pare că factorii de mediu, inclusiv dieta, joacă cel
mai important rol în ce privește cancerul colonorec tal.
Studii efectuate pe emigranți au arătat că pe măsur ă ce
oamenii se mută din zone cu risc mai scăzut de canc er în
zone cu risc mai crescut de cancer, ei preiau riscu l crescut în
decursul a două generații." Acest lucru sugerează c ă dieta și
stilul de viață constituie cauze importante pentru acest
cancer. Alte studii au descoperit, de asemenea, că
frecvențele cancerului colonorectal se schimbă rapi d o dată
cu schimbarea dietei sau stilului de viață al popul ației
respective. 64 Aceste schimbări rapide în ce privește
frecvența cancerului în cadrul unei populații nu po t fi
explicate prin schimbări în genele moștenite. în so cietatea
umană, sunt necesare mii de ani ca să se producă sc himbări
permanente, larg răspândite ale genelor moștenite c are trec
de la o generație la alta. în mod clar, este ceva l egat de
mediu sau stilul de viață care fie previne, fie spo rește riscul
de a face cancer colonorectal.
Într-un studiu de referință publicat cu aproape treizeci
de ani în urmă, cercetătorii au comparat factorii d e mediu și
rata cancerului în 32 de țări din lume. 65 Una dintre cele mai
puternice legături dintre orice fel de cancer și or ice factor cu
referire la dietă a fost cea între cancerul de colo n și
consumul de carne. Graficul 8.4 arată această legăt ură la
femei din 32 de țări.

In acest raport, țările în care se consumau mai mul tă
carne, mai multe proteine de origine animală, mai m ult zahăr și
mai puține cereale boabe aveau de departe cele mai mari rate
ale cancerului de colon. 65 Un alt cercetător, pe care l-am
menționat în capitolul 4, Denis Burkitt, a emis ipo teza conform
căreia consumul de fibre alimentare este esențial p entru
sănătatea tubului digestiv în general. El a compara t mostre din
scaune și aportul de fibre în Africa și Europa, și a susținut că
neoplaziile colonorectale erau în mare parte urmare a unui
aport redus de fibre alimentare. 66 Fibrele, vă aduceți aminte, se
găsesc doar în alimente de origine vegetală. Ele co nstituie acea
parte din plante pe care organismul nostru nu o poa te digera.
Utilizând date dintr-un alt studiu renumit, care co mpara
alimentația din șapte țări, cercetătorii au descope rit că dacă se
consumau 10 g de fibre alimentare mai mult în fieca re zi, acest
lucru reducea pe termen lung riscul de cancer de co lon cu
33%. 67 Cele 10 grame de fibre se găsesc într-o cană de zm eură, o
pară de Asia sau într-o cană de mazăre. De fapt o c ană de orice
fel de păstăioase va oferi mult mai mult decât 10 g rame de
fibre.
Din toate aceste cercetări, reiese clar că se poate spune
ceva cu privire Ia importanța dietei în cancerul co lonorectal.
însă, ce anume stopează oare cancerul de colon sau rect?
Fibrele? Fructele sau legumele? Hidrații de carbon? Laptele? S-
a sugerat că fiecare dintre aceștia ar avea un rol. Dezbaterile au
devenit pătimașe și rareori s-a căzut de acord în p rivința unor
răspunsuri concludente.

TRATAMENTUL SPECIFIC

Majoritatea dezbaterilor din ultimii 25 de ani asup ra
fibrelor alimentare și legăturilor acestora cu canc erul de
intestin gros au început o dată cu activitatea lui Burkitt în
Africa. Datorită renumelui lui Burkitt, mulți au cr ezut că
fibrele constituie sursa sănătății colonorectale. P oate ați auzit
deja că fibrele sunt bune pentru a preveni cancerul de colon.
Sau cel puțin ați auzit că fibrele „sunt de folos p entru un
tranzit bun". Nu pentru asta sunt cunoscute prunele ?

Cu toate acestea, nimeni nu a fost în stare să
demonstreze că fibrele constituie elementul magic p entru
prevenirea cancerului colonorectal. Există motive t ehnice
importante pentru care e dificil a trage o concluzi e definitivă
cu privire la fibre. 68 Fiecare din aceste motive este legat direct
sau indirect de faptul că fibrele alimentare nu rep rezintă o
singură substanță simplă ce produce un singur simpl u
beneficiu. Fibrele reprezintă sute de substanțe și beneficiile
„acestora" operează printr-o serie excepțional de c omplexă de
evenimente biochimice și fiziologice. De fiecare da tă când
cercetătorii evaluează consumul de fibre alimentare , ei trebuie
să decidă pe care din sutele de subfracțiuni de fib re trebuie să
le măsoare și ce măsuri să utilizeze. Este aproape imposibil a
stabili o procedură standard deoarece este de fapt imposibil a
ști ce face în organism fiecare subfracțiune de fib re.
Nesiguranța în ce privește o procedură standard ne- a
determinat să măsurăm fibrele în mai mult de douăsp rezece
moduri în studiul nostru asupra Chinei. Așa cum am
prezentat în capitolul 4, pe măsură ce consumul din aproape
toate aceste categorii de fibre creștea, ratele can cerelor de
colon și rect scădeau." însă noi nu am putut face i nterpretări
clare 70 cu privire la care dintre fibre erau mai important e.
În ciuda incertitudinilor, eu continuu să cred că i poteza
inițială a lui Burkitt conform căreia dietele ce conțin fibre
alimen tare previn cancerele colono-rectale este una corectă,
iar efectul se datorează efectului însumat al tutur or tipurilor
de fibre. De fapt, ipoteza că fibrele alimentare pr evin cancerele
de intestin gros a devenit din ce în ce mai conving ătoare. în
1990 un grup de cercetători a reexaminat șase studi i diferite
care fuseseră efectuate privind legătura dintre fib re și cancerul
de colon. 71 Ei au descoperit că majoritatea studiilor susținea u
ideea că fibrele protejează împotriva cancerului de colon. Au
observat că rezultatele combinate arătaseră că pers oanele care
consumau cele mai multe fibre aveau un risc de canc er de
colon cu 43% mai redus decât persoanele care consum au
puține fibre. 71 Cele care consumau cele mai multe produse
vegetale aveau un risc cu 52% mai scăzut decât cele care
consumau mai puține vegetale. însă, chiar și în urm a acestei
mari revizuiri a dovezilor existente, cercetătorii au consemnat

că „datele nu permit o diferențiere între efectele prezenței
fibrelor din vegetale și efectele celorlalte compon ente ale
vegetalelor, altele decât fibrele." 71 Așadar, sunt fibrele, prin ele
însele, elementul magic pe care l-am cău tat? în 19 90 încă nu
știam acest lucru.
Doi ani mai târziu, în 1992, un grup diferit de cer cetători
a reexaminat treisprezece studii care comparaseră o ameni cu
sau fără cancer colonorectal (case-control design).72 Ei au
descoperit că aceia care au consumat cele mai multe fibre
aveau un risc de cancer colonorectal cu 47% mai scă zut față
de cei care au consumat mai puține fibre. 72 De fapt, ei au
descoperit că dacă americanii ar fi consumat un plu s de 13
grame de fibre pe zi – din surse alimentare (nu din
suplimente), cam o treime din toate cazurile de can cer
colonorectal din Statele Unite ar fi putut fi evita te. 72 Dacă vă
aduceți aminte, 13 grame, în termeni practici, repr ezintă
cantitatea care se găsește într-o cană de orice fel de păstăioase
(fasole).
Mai recent, un studiu uriaș numit studiul EPIC a cu les
date cu privire la consumul de fibre și cancerul co lonorectal de
la 519.000 de persoane din Europa. 73 Ei au descoperit că 20%
din oamenii care consumau cele mai multe fibre în a limentația
lor, cam 34 de grame pe zi, aveau un risc cu 42% ma i redus de
cancer colonorectal față de cei 20% care consumau c ele mai
puține fibre în alimentația lor, adică aproximativ 13 grame pe
zi. 73 Este important de subliniat încă o dată, ca în caz ul tuturor
acestor studii, că fibrele alimentare se obțineau d in alimente,
nu din suplimente. Așa că tot ceea ce putem să spun em este că
„dietele care conțin fibre" par să reducă în mod se mnificativ
riscul de cancer colonorectal. încă nu putem spune nimic
definitiv în ce privește fibrele izolate, luate apa rte. Aceasta
înseamnă că încercările de a adăuga fibre izolate l a alimente s-
ar putea să nu fie de nici un folos. însă este clar că este benefic
a consuma alimente de origine vegetală care conțin multe
fibre. Aceste alimente includ legumele (părțile ner ădăcinoase),
fructele și cerealele integrale.
În realitate, nici nu putem fi siguri cât de mult î n ce
privește prevenirea cancerului colonorectal se dato rează
alimentelor ce conțin fibre, deoarece atunci când o amenii

consumă mai mult din aceste alimente ei consumă mai puține
alimente de origine animală. Cu alte cuvinte, sunt fructele,
legumele și cerealele integrale mai protectoare, sa u este carnea
periculoasă? Sau e vorba de ambele? Un studiu recen t din
Africa de Sud a fost util în a da un răspuns la ace ste întrebări.
Sud-africanii albi au de 17 ori mai mult cancer de intestin gros
decât sud-africanii negri, și la început s-a crezut că acest lucru
se datorează consumului mai mare de fibre alimentar e la sud-
africanii negri prin porumb nerafinat. 7' Cu toate acestea, în
ultimii ani, sud-africanii negri consumă tot mai mu lt mălai
rafinat procurat din comerț – adică porumb fără fibre. Ei
consumă acum chiar mai puține fibre decît sud-afric anii albi.
Totuși, ratele de cancer de colon la negrii sud-afr icani
rămân la un nivel scăzut, 75 ceea ce readuce în discuție cât de
mult din efectul protector împotriva cancerului est e datorat
doar fibrelor alimentare. Un studiu mai recent 76 a arătat că
ratele mai înalte de cancer de colon între sud-afri canii albi s-ar
putea să fie cauzat de consumul mai ridicat la aceș tia de
proteine de origine animală (77 față de 25 g/zi), g răsimi totale
(115 față de 71 g/zi) și colesterol (402 față de 21 1 mg/zi), așa
cum se vede în graficul 8.5. Cercetătorii au sugera t că ratele
mult mai înalte ale cancerului de colon la sud-afri canii albi s-
ar putea să aibă mai multă legătură cu cantitatea d e proteine
de origine animală și grăsimile din alimentația lor decât cu
lipsa prezenței factorului protector din fibrele al imentare."

Ceea ce e clar este că dietele cu conținu t ridicat în mod
natural de fibre și cu puține alimente de origine a nimală pot
preveni cancerul colonorectal. Chiar în absența uno r detalii
mai specifice, putem face totuși recomandări import ante
pentru sănătatea publică. Datele arată în mod clar că o dietă
alcătuită din alimente integrale, de origine vegeta lă poate reduce în
mod impresionant ratele cancerului colonorectal. Nu știm care
dintre fibre sunt responsabile pentru acest lucru, ce mecanism este
implicat sau măcar cât anume din efect este datorat fibrelor luate
independent.

ALȚI FACTORI

Recent s-a observat că aceiași factori de risc ce d uc la
cancerul colonorectal, o dietă cu puține fructe și legume, și cu
multe alimente de origine animală și hidrați de car bon
rafinați, poate duce de asemenea la sindromul rezis tenței la
insulina. 77 " De aici, oamenii de știință au tras concluzia că
rezistența la insulina poate fi responsabilă pentru cancerul de
colon. 77 '82 Rezistența la insulina a fost descrisă în capitolul 6 ca
fiind o stare a diabeticului. Și ceea ce este bun p entru a ține

sub control rezistența la insulina este bun și pent ru cancerul
de colon: o dietă alcătuită din alimente integrale, de origine
vegetală.
Această dietă se întâmplă să fie foarte bogată în h idrați
de carbon, care au fost recent sub focul criticilor pe piață.
Deoarece confuzia cu privire la hidrații de carbon încă
persistă, dați-mi voie să vă reamintesc că există d ouă tipuri
de hidrați de carbon: hidrați de carbon rafinați și hidrați de
carbon complecși. Hidrații de carbon rafinați sunt
amidonurile și zaharurile obținute din plante prin
îndepărtarea mecanică a straturilor lor exterioare care conțin
majoritatea vitaminelor, mineralelor, proteinelor ș i fibrelor
plantei. Aceste „alimente" (zahărul și făina albă o bișnuite,
etc.) au foarte puțină valoare nutritivă. Alimente cum ar fi
pastele făinoase care se fac din făină rafinată, fu lgii de cereale
îndulciți, pâinea albă, bomboanele și băuturile răc oritoare
atât de bogate în zahăr ar trebui evitate cât de mu lt cu
putință. însă consumați alimente ce conțin hidrați de carbon
complecși cum sunt fructele și legumele proaspete
neprelucrate și produsele din cereale integrale cum sunt
orezul brun și fulgii de ovăz. Acești hidrați de ca rbon
neprelucrați, în special din fructe și legume, sunt excepționali
pentru susținerea sănătății.
Poate ați auzit că și calciul este benefic în lupta
împotriva cancerului de colon. Aceasta duce, desigu r, prin
extensie, la argumentul că laptele de vacă luptă îm potriva
cancerului de colon. S-a emis ipoteza că dietele cu mult calciu
previn cancerul de colon în două moduri: în primul rând
inhibă creșterea celulelor critice din colon, 8384 și, în al doilea
rând, adună Ia un loc acizii biliari din intestin. Acești acizi
biliari provin din ficat, se duc în intestin și se crede că aj ung
în intestinul gros și duc la d ezvoltarea cancerulu i de colon.
Calciul, prin adunarea laolaltă a acestor acizi bil iari, previne
cancerul de colon.
Un grup de cercetători a demonstrat că dietele boga te în
calciu Lînsemnând în general diete bogate în produs e lactate L
inhibă creșterea anumitor celule in colon, 84 însă acest efect nu a
fost în întregime valabil pentru indicatorii diferi ți ai creșterii
celulelor. Mai mult decât atât, nu este clar dacă a ceste efecte, care

par a fi favorabile din punct de vedere biochimic, duc cu adevărat la
o reducere a dezvoltării cancerului."' 115 Un alt grup de
cercetători a demonstrat că, calciul reduce întrLad evăr acizii
biliari socotiți periculoși, dar au observat și că o dietă bogată în
grâu a făcut chiar o treabă mai bună reducând acizi i biliari.* ' însă –
și aici este partea cu adevărat ciudată – când a fo st consumată
o dietă bogată în calciu și bogată în grâu, efectul de legare a
acizilor biliari a fost mai slab decât în cazul luă rii fiecărui
supliment separat. 86 Astfel, se arată că, atunci când sunt
combinate efectele nutrienților, observate în mod i ndividual,
ca într-o dietă, ceea ce se așteaptă devine neaștep tat.
Mă îndoiesc că o dietă bogată în calciu, obținută d in
suplimente cu calciu sau din lapte de vacă bogat în calciu are
un efect benefic asupra cancerului de colon. în Chi na rurală,
unde consumul de calciu este modest și nu se consum ă
produse lactate aproape deloc, 87 rata cancerului de colon nu
este mare, ci este mult mai scăzută decât în Statel e Unite.
Acele locuri din lume unde se consumă cel mai mult calciu,
Europa și America de Nord, au cele mai înalte rate ale
cancerului colonorectal.
Un alt factor ce ține de stilul de viață este mișca rea
fizică. Cu cât se face mai multă mișcare fizică, cu atât este mai
puțin cancer de colon și rect. într-o statistică fă cută de World
Cancer Research Fund (Fondul pentru Cercetare Mondială
a Cancerului) și American Institute for Cancer Research
(Institutul American pentru Cercetarea Cancerului),
șaptesprezece din douăzeci de studii au ajuns la co ncluzia că
exercițiul fizic protejează împotriva cancerului de colon. 64 Din
nefericire, se pare că nu există dovezi convingătoa re legate de
de cauza și felul în care are loc acest lucru.

DESCOPERIND ALTCEVA DECÂT
CEEA CE SfA DORIT

Beneficiile exercițiului fizic mă aduc înapoi la
președintele George W. Bush. Se știe că îi place să aibă
condiție fizică bună, având un program regulat de a lergare și
aceasta este, fără îndoială, unul din motivele pent ru care a

fost fost găsit bine atunci când i s-a făcut colono scopie. Dar ce
este colonoscopia la urma urmei, și merită oare efo rtul de a fi
examinat? Când oamenii se duc la doctor ca să își f acă o
colonoscopie, medicul investighează intestinul gros folosind
o sondă rectală și se uită să vadă dacă există creș teri anormale
de țesut. Anormalitatea cel mai des întâlnită este polipul. Deși
încă nu este clar în ce fel sunt legate tumorile de polipi,
majoritatea oamenilor de știință ar fi de acord 8"* că ambele
pornesc de la asocieri alimentare asemănătoare și c aracte-
ristici genetice asemănătoare. Aceiași indivizi car e au
probleme necanceroase în intestinul gros, cum ar fi polipii,
sunt cei care mai târziu vor face tumori canceroase .
Așa că a fi monitorizat pentru polipi sau alte prob leme
constituie o cale chibzuită de a intui riscul poten țial pentru
un cancer de intestin gros. însă ce facem dacă avem un polip?
Care este cel mai bun lucru pe care să-1 facem? înd epărtarea
chirurgicală a acestui polip va reduce riscul de ca ncer de
colon? Un studiu național a arătat că atunci când p olipii sunt
îndepărtați există o scădere cu 76-90% în ce priveș te cazurile
așteptate de cancer de colon. 8''' 0 Aceasta va susține cu
siguranță ideea investigării de rutină. 8''" Se recomandă în
mod obișnuit ca oamenii să își facă o colonoscopie la fiecare
zece ani începând de la vârsta de cincizeci de ani. Dacă aveți
un risc mai mare de cancer colonorectal, se recoman dă să
începeți la vârsta de patruzeci de ani și să vă exa minați mai
frecvent.
Cum știți că aveți un risc mai mare de cancer
colonorectal? Putem evalua aproximativ riscul genet ic
individual pe mai multe căi. Putem considera probab ilitatea
de a face cancer de colon pe baza numărului de memb ri
apropiați din familie care au deja boala, ne putem investiga
pentru a vedea dacă sunt prezenți polipi, iar acum ne putem
testa clinic ca să vedem dacă există gene suspecte. "
Acesta constituie un exemplu excelent legat de felu l
cum cercetarea genetică poate conduce la o înțelege re mai
bună a bolilor complexe. Totuși, în entuziasmul de a studia
baza genetică pentru acest cancer, două lucruri sun t adesea
trecute cu vederea. în primul rând, proporția de ca zuri de

cancer de colon atribuite genelor moștenite este de doar 1-
3%. M Alte 10-30%'" se întâlnesc mai mult în anumite fam ilii
decât în altele (numite familial clustering – chiorchine sau
mănunchi familial), un efect care ar fi posibil să fie o
reflectare a unei contribuții genetice semnificativ e. Aceste
cifre exagerează totuși numărul cancerelor care sun t socotite
a fi „datorate numai genelor".
Cu excepția a foarte puțini oameni al căror risc pe ntru
cancerul de colon este în mare măsură determinat de genele
moștenite cunoscute (1-3%), majoritatea cazurilor d e cancer
de colon cu legătură în familie (adică procentele î n plus de
10-30%) sunt totuși în mare parte determinate de fa ctori de
mediu și alimentari. La urma urmei, locul de reședi nță și
alimentația sunt adesea experiențe care sunt împărt ășite în
cadrul familiei.
Chiar dacă aveți un risc genetic mare, o alimentați e
sănătoasă de origine vegetală este capabilă să anul eze, în cea
mai mare parte, dacă nu chiar în totalitate, acest risc prin
controlarea exprimării acestor gene. Deoarece o ali mentație
bogată în fibre poate doar să prevină cancerul de c olon –
fibrele în plus nu vor promova niciodată cancerul de colon –
recomandările alimentare ar trebui să fie aceleași indiferent
de riscul genetic al cuiva.

CANCERUL DE PROSTATĂ

Bănuiesc că majoritatea oamenilor nu știu exact ce este
prostata, deși se discută în mod obișnuit despre ca ncerul de
prostată. Prostata este un organ al aparatului repr oducător
masculin, de mărimea unei nuci, așezată între vezic a urinară
și colon. Ea este responsabilă pentru producerea un ei părți
din lichidul care ajută sperma în căutarea acesteia de a
fecunda ovulul feminin.
Un lucru atât de mic poate cauza cu siguranță multe
probleme. Câțiva din prietenii mei au acum cancer d e
prostată sau probleme legate de aceasta, și ei nu s unt singurii.
Așa cum a scos în evidență un raport recent, „Cance rul de
prostată este unul din cancerele cel mai des diagno sticate la

bărbații din Statele Unite, reprezentând cam 25% di n toate
tumorile…".*' Jumătate din bărbații de 70 de ani și peste
această vârstă au cancer de prostată latent* o form ă tăcută de
cancer care deocamdată nu produce discomfort. Deși este
foarte răspândit, cancerul de prostată este un canc er cu
evoluție înceată. Doar 7% din victimele diagnostica te cu
cancer de prostată mor în decurs de 7 ani.' 5 Acest lucru face
dificil de știut în ce fel și dacă acest cancer tre buie tratat,
întrebarea principală pentru pacient și pentru doct or este: va
fi acest cancer amenințător pentru viață înainte ca moartea să
survină din alte cauze?
Unul din markerii utilizați pentru a determina
probabilitatea ca acest cancer de prostată să devin ă o
amenințare pentru viață îl constituie nivelul din s ânge al
antigenului specific prostatei (prostate specific a ntigen/PSA).
Bărbații sunt diagnosticați ca având probleme cu pr ostata
atunci când nivelurile lor de PSA sunt mai mari dec ât cifra 4.
însă doar această analiză nu poate reprezenta un di agnostic
ferm pentru cancer, în special dacă nivelul PSA est e doar cu
puțin peste 4. Ambiguitatea acestei analize face ca deciziile să
se ia foarte greu. Uneori prietenii mei îmi cer păr erea. Să își
facă o mică operație sau este nevoie de mai mult de cât atât?
Este valoarea PSA o problemă gravă sau doar un aver tisment?
Dacă este un apel de conștientizare, ce ar trebui s ă facă pentru
a reduce valoarea acestei cifre? Deși eu nu pot să vorbesc
despre starea clinică a unui individ, pot, în schim b, să vorbesc
din punctul de vedere al cercetării și, conform cer cetărilor la
care am fost martor, nu există nici o îndoială că a limentația
joacă un rol esențial în această boală.
Chiar dacă există dezbateri cu privire la specificu l dietei
în acest cancer, să începem cu câteva afirmații car e sunt de
mult acceptate de către comunitatea de cercetători:

• Rata cancerului de prostată variază mult între dife rite țări,
chiar mai mult decât cancerul de sân.
• Rate înalte ale cancerului de prostată există în pr incipal în
societățile cu alimentații și stil deviată „vestic" .

• In țările în curs de dezvoltare, bărbații care adop tă
obiceiurile alimentare vestice sau se mută în țăril e vestice
suferă mai mult de cancer de prostată.

Tiparul acestei boli este asemănător celui caracter istic
celorlalte boli ale afluenței/bogăției. în principa l aceasta ne
spune că deși cancerul de prostată are cu siguranță o
componentă genetică, factorii de mediu joacă un rol dominant.
Așadar, care factori de mediu sunt importanți? Veți ghici că
voi spune că alimentele de origine vegetală sunt bu ne, iar
alimentele de origine animală sunt rele, dar știm n oi și ceva
mai specific? în mod suprinzător, una din cele mai
consecvente, specifice legături între dietă și canc erul de
prostată a oferit-o studiul consumului de produse l actate.

Un referat din 2001 de la Harvard este cât se poate de
convingător":

… 12 din… 14 studii care au făcut evaluări pe s tudii de
caz comparativ cu un grup de control, și 7… din 9 studii de
grup au remarcat o asociere pozitivă într-o anumită măsură
între produsele lactate și cancerul de prostată; aceasta
constituie una dintre cele mai concludente predicți i pentru
cancerul de prostată din literatura publicată [sublinierea
mea]. în aceste studii, bărbații cu consumul cel ma i mare de
produse lactate au avut risc aproximativ dublu pent ru riscul
total de cancer de prostată, și până la de patru or i mai mare
riscul de cancer de prostată metastazic sau fatal, față de cei cu
consum scăzut din aceste produse."
Să repetăm: consumul de produse lactate este una
„dintre cele mai concludente predicții pentru cance rul de
prostată din literatura publicată," iar cei care co nsumă cele mai
multe produse lactate au acest risc mai mare de dou ă ori până
la patru ori.
O altă analiză publicată în literatura de specialit ate în
1998 a ajuns la o concluzie asemănătoare:

În datele ecologice există corelații între consumul de
carne și produse lactate per individ și rata mortal ității prin
cancer de prostată [este citat un studiu]. în cazur ile analizate și
studiile de perspectivă, alimentele care furnizează în cea mai
mare parte proteinele de origine animală, carnea, p rodusele
lactate și ouăle, au fost frecvent asociate cu un r isc mai mare
de cancer de prostată… [douăzeci și trei de cazur i citate]. De
remarcat că numeroase studii au descoperit o asocie re în
principal la bărbații mai în vârstă [șase studii ci tate] deși nu la
toți [un studiu citat]… Asocierile consistente cu produsele
lactate ar putea rezulta, cel puțin în parte, din c onținutul
acestora în calciu și fosfor."

Cu alte cuvinte, un număr enorm de dovezi arată că
alimentele de origine animală sunt asociate cu canc erul de
prostată. în cazul produselor lactate, aportul mare de calciu și
fosfor ar putea fi, în parte, responsabil pentru ac est efect.
Aceste cercetări lasă puțin loc pentru dezacord; fi ecare
din studiile de mai sus reprezintă analize asupra a mai mult
de doisprezece studii individuale, furnizând un vol um
impresionant de literatură convingătoare.

MECANISMELE

Așa cum am văzut la celelalte forme de cancer, stud iile
pe scară largă arată o legătură între cancerul de p rostată și
alimentația de origine animală, în special cea boga tă în
produse lactate. înțelegerea mecanismelor din spate le
legăturilor observate între cancerul de prostată și produsele
lactate fixează definitiv argumentul.
Primul mecanism privește un hormon care sporește
dezvoltarea celulelor canceroase, un hormon pe care
organismul nostru îl fabrică, pe măsură ce este nev oie de el.
Acest hormon de creștere, factorul 1 de creștere as emenea
insulinei (Insuline-like Growth Factor 1/IGF-l) se dovedește a
avea o valoare predictivă în privința cancerului to t așa cum
colesterolul este un indice de predicție pentru boa la de inimă.
In condiții normale, acest hormon administrează cu eficiență

frecvența de „creștere" a celulelor – adică felul î n care se
înmulțesc și cum scapă de celulele bătrâne, totul î n cadrul unei
stări bune de sănătate.
În condiții nesănătoase, totuși IGF-1 devine mai ac tiv,
sporind nașterea și creșterea de noi celule în timp ce inhibă în
mod simultan îndepărtarea celulelor vechi, ambele f avorizând
dezvoltarea cancerului [șapte studii citate 5*]. Dar, ce are de-a
face aceasta cu hrana pe care o mâncăm? Prin consum ul de
alimente de origine animală crește nivelul acestui hormon de
creștere, IGF-1, în sânge .**" 101
În ceea ce privește cancerul de prostată, s-a doved it că
bărbații cu niveluri de IGF-1 mai mari decât nivelu l normal au
un risc de 5,1 ori mai mare în ce privește cancerul de prostată
de stadiu avansat.* 8 Și mai mult: când bărbații au de asemenea
și niveluri sanguine reduse ale unei proteine care leagă și
inactivează IGF-1, 102 ei vor avea un risc de 9,5 ori mai mare de
cancer de prostată de stadiu avansat™ Să punem câteva steluțe la
aceste numere. Ele sunt mari și impresionante – și,
fundamental, pentru această descoperire este faptul că
producem mai mult IGF-1 atunci când consumăm alimen te de
origine animală, cum sunt carnea și produsele lacta te.**" 101
Al doilea mecanism este legat de metabolismul vitam inei
D. Această „vitamină" nu este un nutrient pe care t rebuie să îl
consumăm. Organismul nostru poate produce tot neces arul de
această vitamină pur și simplu expunându-ne la lumi na
soarelui între 15-30 minute la fiecare două zile. P e lângă
producerea de vitamina D prin expunerea la lumină, aceasta
este afectată și de hrana pe care o mâncăm. Formare a celei mai
active forme de vitamina D constituie un proces car e este
strâns monitorizat și controlat de către organismul nostru.
Acest proces constituie un exemplu magnific pentru felul
echilibrat în care acționează în mod natural organi smul
nostru, ceea ce afectează nu numai cancerul de pros tată, dar și
cancerul de sân, cancerul de colon, osteoporoza și bolile
autoimune cum este diabetul de tip 1. Datorită impo rtanței
sale pentru numeroase boli și datorită complexități i implicate
în a explica în ce fel funcționează toate acestea, am inclus in
Anexa C o schemă prescurtată, suficientă pentru a p rezenta
punctul meu de vedere. Această rețea de reacții ilu strează

multe mecanisme de acțiune asemănătoare și puternic
integrate explicând în ce fel hrana noastră ne cont rolează
sănătatea.
Componenta principală în cadrul acestui proces este o
formă activă a vitaminei D produsă în organism din vitamina
D pe care o obținem din alimentație sau cu ajutorul luminii
solare. Această vitamină D „superactivă" produce mu lte efecte
benefice în organism, inclusiv prevenirea cancerulu i, a bolilor
autoimune și a unor boli cum ar fi osteoporoza. Ace astă atât
de importantă formă de vitamina D superactivă nu es te ceva
ce poate fi luat din mâncare sau dintr-un medicamen t. Un
medicament compus din vitamina D superactivă izolat ă ar fi
de departe mult prea puternic și mult prea periculo s pentru
uzul medical. Organismul nostru are o serie de cont rolori și
senzori alcătuiți cu grijă pentru a produce exact c antitatea
necesară de vitamina D superactivă pentru fiecare s arcină
încredințată și la timpul precis.
După cât se pare, alimentația noastră poate determi na cât
de mult din această vitamină D superactivă se produ ce și în ce
fel lucrează aceasta o dată ce este produsă. Protei nele de
origine animală pe care le consumăm au tendința de a bloca
producția de vitamina D superactivă, lăsând organis mul cu
niveluri scăzute de vitamina D în sânge. Dacă acest e niveluri
scăzute persistă, se poate produce cancerul de pros tată. De
asemenea, consumul continuu mare de calciu creează un
mediu în care vitamina D superactivă scade, înrăută țind
situația.
Așadar, care substanțe au atât proteine de origine
animală, cât și cantități mari de calciu? Laptele și alte produse
lactate. Aceasta se potrivește perfect cu dovezile care leag ă
consumul de produse lactate cu cancerul de prostată . Aceste
informații ne oferă ceea ce noi numim plauzibilitate biologică și
arată în ce fel se potrivesc datele din observațiil e efectuate. Ca
să revedem mecanismele:

• Proteinele de origine animală determină organismul să
producă mai mult IGFL1, care, la rândul lui, produce
dezordine în creșterea celulelor și îndepărtarea ce lor bătrâne,
stimulând dezvoltarea cancerului.

• Proteinele de origine animală suprimă producerea de
vitamină D „supraîncărcată".
• Calciul în exces, așa cum se găsește în lapte, supr imă de
asemenea producerea de vitamină D „superactivă ".
• Vitamina D „superactivă"este responsabilă de multe
beneficii pentru sănătate din organismul nostru. Ni velurile
continue reduse de vitamina D superactivă creează u n mediu
care invită diferite cancere, boli autoimune, osteo poroza și alte
boli.

Partea importantă aici este în ce fel operează efec tele
alimentare – atât bune, cât și rele – printr-o simf onie de reacții
coordonate pentru a preveni boli de felul cancerulu i de
prostată. în descoperirea existenței acestor rețele de lucru, noi
ne întrebăm adesea care funcții specifice sunt prim are și care
sunt secundare. Noi avem tendința de a considera ac este
reacții din cadrul rețelelor de lucru ca fiind inde pendente. Dar
lucrurile nu stau așa, cu siguranță. Ceea ce mă imp resionează
pe mine este mulțimea de reacții ce lucrează laolal tă în atât de
multe feluri pentru a produce același efect: în ace st caz, pentru
a preveni boala. Nu există un singur „mecanism" car e să
explice pe deplin acel ceva ce declanșează boli pre cum
cancerul. într-adevăr, ar fi o nebunie doar să gând im pe acest
făgaș. însă ceea ce știu este acest lucru: totalita tea și mulțimea
dovezilor, care operează prin rețele de lucru înalt coordonate,
vin în sprijinul concluziilor conform cărora consum ul de
produse lactate și carne constituie serioși factori de risc pentru
cancerul de prostată.

ÎN CONCLUZIE

Aproximativ o jumătate de milion de americani vor
merge în acest an la cabinetul unui medic unde li s e va spune
că au cancer de sân, de prostată sau de intestin gr os. Indivizii
care fac unul din aceste cancere reprezintă 40% din totalul
pacienților care fac cancer. Aceste trei forme de c ancer
devastează viețile nu doar ale victimelor înseși, d ar și ale
rudelor și prietenilor lor.

Când soacra mea a murit de cancer de colon la vârst a de
cincizeci și unu de ani, nici unul dintre noi nu a cunoscut atât
de multe lucruri despre nutriție sau ce înseamnă al imentația
pentru sănătate. Nu era vorba că nu ne-am preocupat de
sănătatea celor dragi nouă – desigur că am făcut ac est lucru.
Dar nu am avut informațiile acestea. Și cu toate ac estea, cu
treizeci de ani mai târziu, lucrurile nu s-au schim bat cu mult.
Dintre oamenii pe care îi cunoașteți care au cancer , sau
prezintă riscul de a face cancer, câți dintre ei au luat în
considerație adoptarea unei diete cu alimente integ rale, de
origine vegetală pentru a-și îmbunătăți șansele? Eu cred că
foarte puțini au făcut acest lucru. Probabil nici e i nu au aceste
informații.
Instituțiile noastre și furnizorii de informații ne înșală.
Chiar și organizațiile ce studiază cancerul, atât l a nivel
național cât și local, nu vor să discute sau să ia în seamă aceste
dovezi. Alimentația ca un element esențial în ce pr ivește
sănătatea reprezintă o puternică provocare pentru m edicina
convențională, care este construită fundamental pe
medicamente și chirurgie (vezi Partea a IV-a). Comu nitățile
larg răspândite de nutriționiști profesioniști, cer cetători și
doctori sunt, în general inconștienți de aceste dov ezi sau nu
vor să le împărtășească. Și pentru că ei nu fac ace st lucru,
americanii sunt înșelați și lipsiți de informații c are le-ar putea
salva viețile.
Există în prezent suficiente dovezi ca doctorii să pună în
discuție opțiunea de a urmări schimbările în alimen tație ca o
metodă potențială pentru prevenirea și tratarea can cerului.
Există în prezent suficiente dovezi ca guvernul Sta telor Unite
să ia în discuție ideea că însăși toxicitatea hrane i noastre este
ea singură cauza cea mai mare a cancerului. Există în prezent
suficiente dovezi că asociațiile locale ce studiază cancerul de
sân, instituțiile pentru cancerul de prostată și de colon, ar
trebui să discute posibilitatea de a furniza americ anilor de
pretutindeni informații legate de felul în care o d ietă cu
alimente integrale, de origine vegetală, poate fi u n
medicament incredibil de eficient împotriva produce rii
cancerului.

Dacă ar avea loc aceste discuții, este posibil ca î n anul
următor, un număr mai mic decât 500.000 de oameni c are se
duc la cabinetul medicului să afle că au cancer de sân, de
prostată sau de colon. Iar în anul următor, chiar ș i mai puțini
prieteni, colegi sau membri ai familiei să afle ace st cel mai de
temut din toate diagnosticele. Iar peste doi ani, s ă fie și mai
puțini.
Posibilitatea ca acest viitor să constituie realita tea noastră
este reală, și având în vedere că acest viitor deți ne o asemenea
speranță pentru sănătatea oamenilor de pretutindeni , este un
viitor pentru care merită să acționăm.

LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLL 9
LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLLLLLLLLLL
BOLI AUTOIMUNE __________________________________________

Nici un alt grup de boli nu este atât de perfid ca
bolile autoimune. Ele sunt greu de tratat, iar efec tul obișnuit
este pierderea funcției fizice și mentale. Spre deo sebire de
boala de inimă, cancer, obezitate și diabetul de ti p 2, în
cazul bolilor autoimune organismul se autodistruge în mod
sistematic. Pacientul afectat este aproape garantat sortit
pieirii.
Un sfert de milion de oameni sunt diagn osticați în
fiecare an în Statele Unite cu una din cele patruze ci de boli
autoimune. 12 Femeile sunt de 2,7 ori mai afectate decât
bărbații. Cam 3% dintre americani (o persoană din t reizeci
și una) au o boală autoimună, totalizând cifra ului toare de
8,5 milioane de oameni; unii socotesc că ar fi vorb a de chiar
12L13 milioane de oameni.
Cele mai comune din aceste boli sunt prezen tate în
tabelul 9.1. 2 Primele nouă cuprind 97% din toate cazurile de
boli autoimune. 2 Cele mai studiate sunt scleroza multiplă,
artrita reumatoidă, lupusul, diabetul de tip 1 și c ardita
reumatismală. 2 Acestea constituie și principalele boli
autoimune care au fost studiate în corelație cu ali mentația.
Altele, care nu au fost incluse în tabelul 9.1, sunt bolile
inflamatorii ale intestinelor,' boala Crohn 4, cardita
reumatismală 3 și (posibil) boala Parkinson. 5
Fiecare nume de boală poate să sune foarte diferit, dar,
așa cum remarca cineva recent, 2 „… este important să
considerăm… aceste dereglări ca un grup". Ele pre zintă
tablouri clinice asemănătoare, 9'67 L uneori apar la aceeași
persoană și se întâlnesc adesea in cadrul acelorași
populații. 2 Scleroza multiplă și diabetul de tip 1, de
exemplu, au "o distribuție etnică și geografică apr oape

identică."* Bolile autoimune în general sunt mai în tâlnite cu
cât este mai mare distanța față de ecuator. Acest f enomen
este cunoscut încă din 1922.' Scleroza multiplă, de pildă,
este de peste o sută de ori mai des întâlnită în no rdul
îndepărtat față de ecuator. 10

Tabelul 9.1: Boli autoimune obișnuite
(de la cele mai obișnuite
la cele mai neobișnuite)
1. Gușa (Hipertiroidism) 10. Boala Sjogren
2. Artrita reumatoidă 11. Miastenia gravis
3. Tiroidită (hipotiroidism) 12. Polimiositis/
4. Vitiligo dermatomiositis
5. Anemia pernicioasă 13. Boala Addison
6. Glomerulonefrita 14. Scleroderma
7. Scleroza multiplă 15. Ciroză biliară primară
8. Diabet de tip 1 16. Uveitis
9. Lupus eritematos 17. Hepatita cronică activă
sistemic

Datorită acestor trăsături comune, nu este exagerat a
considera bolile autoimune ca o boală amplă care
sălășluiește în părți diferite din organism și prei a diferite
nume. De exemplu în acest fel ne referim la cancer, care este
denumit în mod specific în funcție de partea din co rp unde
este localizat.
Toate bolile autoimune constituie rezultat ul unui grup
de mecanisme care merg anapoda, în mare parte aseme nea
cancerului. în acest caz, mecanismul îl constituie sistemul
imunitar care atacă în mod eronat celule din propri ul
organism. Fie că este vorba de pancreas, ca în diab etul de
tip 1, de teacă de mielină, ca în cazul sclerozei m ultiple, sau
de țesuturile articulare, ca în artrită, toate boli le autoimune
implică un sistem imunitar care sLa revoltat. Este vorba de o

răscoală internă, cât se poate de dăunătoare, una î n care
propriul nostru organism devine dușmanul lui cel ma i
aprig.

IMUNITATE DE LA INVADATORI

Sistemul imunitar este uluitor de complex. Aud ades ea
diferiți oameni vorbind despre acest sistem ca și c ând ar fi
un organ identificabil, ca de pildă un plămân. Nimi c nu
poate fi mai fals. Este un sistem, nu un organ.
în esență, sistemul nostru imunitar este ca o rețea
militară desemnată să apare împotriva invadatorilor străini.
„Soldații" acestei rețele sunt globulele albe ale s ângelui, care
sunt alcătuite din mai multe subgrupe, fiecare avân d
propria ei misiune. Aceste subgrupe sunt similare f lotei
militare, armatei terestre, flotei aeriene și marin ei, fiecare
grup de specialiști având o lucrare foarte speciali zată.
„Centrul de recrutare" pentru sistem este în măduv a
oaselor noastre.
Măduva este responsabilă pentru fabricarea de celul e
specializate denumite celule sușă (stern cells). Un ele dintre
aceste celule sunt puse în circulație pentru a fi f olosite în
diferite părți ale corpului; acestea sunt numite ce luleLB
[n.trad., de la „bones" L oase, în lb. engleză]. Al te celule
formate în măduva osoasă rămân imature, sau nespeci alizate,
până când ajung în timus (un organ din cavitatea to racică
chiar deasupra inimii) unde devin specializate; ele sunt
numite celuleLT [de la timus]. Aceste celule „solda ți",
împreună cu alte celule specializate se grupează pe ntru a crea
planuri de apărare
complicate. Ele se întâlnesc la intersecțiile major e ale
circulației din organism, incluzând splina (la baza cutiei
toracice, în stânga, chiar sub rebordul costal) și în ganglionii
limfatici. Aceste puncte de întâlnire sunt ca niște centre de
comandă și control, celulele soldați" se rearanjeaz ă în echipe
pentru a ataca invadatorii străini.
Aceste celule sunt extrem de flexibile atunci când își
formează echipele. Ele sunt capabile să răspundă în diferite
circumstanțe și la diferite substanțe străine, chia r din cele pe

care nu leLau văzut niciodată înainte. Răspunsul im un la
acești invadatori constituie un proces creativ incr edibil. El
reprezintă una din adevăratele minuni ale naturii.
Invadatorii străini sunt molecule de proteine numit e
antigene. Aceste celule străine pot fi bacterii sau viruși care
caută să distrugă integritatea organismului. Așa că , atunci
când sistemul nostru imunitar observă aceste celule străine,
sau antigene, el le distruge. Fiecare din aceste an tigene străine
are o identitate specifică, ce este determinată de secvența de
aminoacizi care alcătuiește proteinele sale. Este a nalog cu
faptul că fiecare persoană are o față unică. Deoare ce sunt
disponibili numeroși aminoacizi pentru a crea prote ine, există
o varietate infinită de „fețe" distinctive.
Pentru a contracara aceste antigene, sist emul nostru
imunitar trebuie săLși adapteze apărarea în funcție de fiecare
atac. Și el realizează acest lucru prin crearea une i proteine
„imagine în oglindă" pentru fiecare atacator. Imagi nea în
oglindă este capabilă să se potrivească perfect pe antigen și
săL1 distrugă. In esență, sistemul imunitar crează un tipar
pentru fiecare față pe care o întâlnește. De fiecar e dată când
vede fața aceea după întâlnirea inițială, el folose ște tiparul
făcut după client pentru a „captura" pe invadator ș i aL1
distruge. Tiparul poate fi un anticorp produs de o celulăLB
sau o proteină receptor, localizată pe celulaLT. A memora
fiecare apărător împotriva fiecărui agresor este es ențial în
imunitate. O expunere inițială la vărsat de vânt, d e exemplu,
este o luptă dificilă, dar a doua oară când întâlne ști acel virus
vei ști exact cum să ai deLa face cu el, iar război ul va fi mai
scurt, mai puțin dureros și cu mai mult succes. SLa r putea ca
nici măcar să nu te mai îmbolnăvești.

IMUNITATE DE LA NOI ÎNȘINE

Chiar dacă acest sistem este o minune a naturii atu nci
când apără organismul împotriva proteinelor străine ,
uneori poate și să atace chiar țesuturile pe care a r trebui să
le protejeze. Acest proces autodistructiv este comu n tuturor
bolilor autoimune. Este ca și când organismul ar co mite
suicid.

Unul din mecanismele fundamentale pentru acest
comportament autoLdistructiv este numit imitare
moleculară. Și el se petrece atunci când unii din invadatorii
străini pe care celulele noastre soldați caută să î i distrugă,
arată la fel cu propriile noastre celule. Sistemul imunitar
„creează tipare" după acești invadatori, dar ei sun t identici
cu propriile noastre celule. Sistemul imunitar dist ruge
atunci, în anumite împrejurări, tot ceea ce se potr ivește cu
acele tipare, inclusiv propriile noastre celule. Ac esta este un
proces autodistructiv extrem de complex ce implică multe și
diferite strategii din partea sistemului imunitar, fiecare
dintre ele având aceeași deficiență totală, și anum e a nu fi în
stare să distingă proteinele invadatoare „străine" de
proteinele proprii organismului nostru.
Ce au deLa face toate acestea cu ceea c e mâncăm noi?
Se poate întâmpla ca antigenele care trișează/păcăl esc
corpul nostru L făcânduL1 să își atace propriile ce lule L să se
afle, de fapt, în mâncare. în procesul digestiei, d e pildă,
unele proteine scapă în curentul sanguin din intest in fără să
fi fost complet desfăcute în aminoacizii lor consti tuenți.
Părțile rămase din proteinele nedigerate sunt consi derate ca
invadatori străini de către sistemul nostru imunita r, care
începe să facă tipare pentru a le distruge și astfe l se pune în
mișcare procesul autoimunautoLdistructiv.
Unul din alimentele care oferă multe din proteinele ce
seamănă cu proteinele din corpul nostru este laptel e de
vacă. în cea mai mare parte a timpului, sistemul no stru
imunitar este descurcărețL Tot așa cum o armată își ia
măsuri de prevedere împotriva unor atacuri din part ea
unor prieteni, la fel și sistemul imunitar are meca nisme de
siguranță care îl împiedică să atace organismul nos tru pe
care trebuie să îl apere. Chiar dacă antigenul inva dator
seamănă exact cu una din celulele din organismul no stru,
sistemul poate distinge totuși celulele noastre de antigenul
invadator. De fapt, sistemul imunitar poate folosi celulele
noastre ca să exerseze în a fabrica tipare împotriv a
antigenului invadator,y3ra a distruge, în realitate, celula
prietenă.

Este asemănător cu taberele de instruire din pregătirile
pentru război. Când sistemul nostru imunitar lucrea ză
corespunzător, noi putem folosi celulele din corpul nostru
care seamănă cu antigenele ca un exercițiu de instr uire, fără
a le distruge, pentru a pregăti celulele noastre so ldați să
respingă antigenele invadatoare. Aceasta constituie încă un
exemplu de rafinament de excepție în ceea ce priveș te
capacitatea naturii de a se adapta la anumite condi ții.
Sistemul imunitar folosește un proces foarte delica t când
decide care proteine trebuie ataca te și care trebu ie lăsate în
pace." Felul în care acest proces, incredibil de co mplex, este
distrus în cazul bolilor autoimune, nu este încă în țeles. Noi
știm doar că sistemul imunitar își pierde capacitat ea de a
face diferența între celulele organismului și antig enul
invadator, și că în loc de a folosi celulele organi smului
pentru „instruire" le distruge o dată cu invadatori i.

DIABETUL DE TIP 1

În cazul diabetului de tip 1, sistemul imu nitar atacă
celulele pancreasului responsabile de producerea de
insulina. Această boală devastatoare, incurabilă, l ovește
copiii, trecând familiile tinere prin experiențe du reroase și
dificile. Totuși, ceea ce nu știu majoritatea oamen ilor, este că
există dovezi puternice că această boală are legătu ră cu
alimentația, și, mai exact cu produsele lactate. Ca pacitatea
proteinei laptelui de vacă 12 "14 de a declanșa diabetul de tip 1
este bine documentată. Posibila declanșare a aceste i boli ar
fi cămașa:

• Sugarul nu este alăptat la sân o perioadă suficie ntă de
timp, fiind hrănit în schimb cu proteina laptelui d e vacă,
probabil dintrLo formulă de lapte praf pentru sugar i.
• Laptele ajunge în intestinul subțire, unde este des făcut în
aminoacizii săi constituenți.

• Unii sugari nu pot digera complet laptele de vacă ș i
lanțuri mici de aminoacizi sau fragmente din protei na
inițială rămân în intestin.
• Aceste proteine incomplet digerate pot fi absorbite în
sânge.
• Sistemul imunitar recunoaște aceste fragmente ca
invadatori străini și se pregătește să le distrugă.
• Din nefericire, unele din aceste fragmente seamănă exact
cu unele din celulele pancreasului care sunt respon sabile
pentru producerea insulinei.
• Sistemul imunitar își pierde capacitatea de a face
distincție între fragmentele de proteină a laptelui de vacă și
celulele pancreatice și le distruge pe ambele, lips ind uLI
astfel pe copil de capacitatea de a produce insulin a.
• Sugarul devine un diabetic de tip 1 și rămâne astfe l toată
viața.

Acest proces se reduce în ultimă instanță la o afirmație
uluitoare: laptele de vacă poate produce una din cele mai
devastatoare boli care pot lovi copilul. Din motive evidente,
acest lucru constituie una din cele mai controversa te
chestiuni în nutriția de azi.
Unul din cele mai remarcabile rapoarte cu p rivire la
efectul laptelui de vacă a fost publicat cu mai bin e de un
deceniu în urmă, în 1992, în New England Journal of
Medicine 0urnalul Medical din New England)."
Cercetătorii, din Finlanda, au recoltat sânge de la copii cu
diabet de tip 1, în vârstă de patru până la doispre zece ani.
Apoi au măsurat nivelurile anticorpilor care se for maseră în
sânge împotriva proteinelor incomplet digerate din
proteina laptelui de vacă numită albumină serică bo vină
(BSA). Au făcut același lucru și cu copii neLdiabet ici și au
comparat cele două grupuri (aducețiLvă aminte, un a nticorp
este imaginea în oglindă, sau un „tipar" al unui an tigen
străin). Mai mult ca sigur că acei copii care aveau anticorpi
la proteina laptelui de vacă au consumat înainte la pte de
vacă. Aceasta însemna de asemenea că fragmente din

proteina nedigerată din proteinele laptelui de vacă au
trebuit să intre în circuitul sanguin al copilului ca să ducă la
formarea de anticorpi în primul rând.
Cercetătorii au descoperit ceva cu adevărat remarcabil.
Toți cei 142 de copii diabetici evaluați au avut niveluri ale
anticorpilor mai mari decât 3,55. Toți cei 79 de copii normali
evaluați au avu t niveluri ale an ticorpilor mai mici de 3,5 5.
În mod absolut nu a existat o porțiune de s uprapunere
între anticorpii copiilor sănătoși și cei ai copiil or diabetici.
Toți copiii diabetici au avut niveluri ale anticorp ilor la
laptele de vacă ce erau mai mari decât cele ale cop iilor neL
diabetici. Aceasta implică două lucruri: copiii cu mai mulți
anticorpi au consumat mai mult lapte de vacă, și, î n al
doilea rând, existența a numeroși anticorpi poate p roduce
diabet de tip 1.
Aceste rezultate au produs unde de șoc în î ntreaga
comunitate de cercetători. Ceea ce a făcut ca acest studiu să
fie cu totul remarcabil au fost răspunsurile comple t diferite
la anticorpi. Acest studiu, 12 împreună cu altele efectuate
chiar mai devreme decât acesta, 15 "" au declanșat o avalanșă
de studii adiționale în următorii ani, care continu ă și
azi. 13 '1*' 1'
De atunci mai multe studii au investigat ac est efect al
laptelui de vacă asupra nivelului anticorpilor la B SA. Toate,
cu excepția unuia, au arătat că laptele de vacă cre ște
numărul de anticorpi BSA în cazul copiilor cu diabe t de tip
1, deși răspunsurile au fost destul de variate în ampl oarea
lor.
În ultimul deceniu oamenii de știință au in vestigat mai
mult decât anticorpii la BSA, iar la orizont a apăr ut un
tablou mai complet. Foarte pe scurt, ar fi cam așa 13 '": sugarii
sau copiii foarte mici, care au o anumită configura ție
genetică, 20 '21 care sunt înțărcați de la sân prea devreme 22 și
trecuți pe lapte de vacă și care, poate, au fost in fectați cu un
virus care ar putea afecta sistemul imunitat intest inal, 1' este
posibil să fie expuși unui risc mai mare de diabet de tip 1.
Un studiu efectuat în Chile 23 a luat în atenție primii doi
factori, laptele de vacă și genele. Copiii cu sensi bilitate
genetică înțărcați prea devreme și trecuți pe formu le de

lapte praf fabricate din lapte de vacă aveau un ris c de diabet
de tip 1 de 13,1 ori mai mare decât copiii care nu aveau
aceste gene și care erau hrăniți la sân cel puțin t rei luni
(astfel minimalizânduLse riscul expunerii lor la la ptele de
vacă). Un alt studiu efectuat în Statele Unite a ar ătat că
acești copii cu sensibilitate genetică, hrăniți cu lapte de vacă
în perioada de sugar, aveau un risc de boală de 11, 3 ori mai
mare decât copiii care nu aveau aceste gene și care erau
alăptați timp de cel puțin trei luni. Acest risc de 11 până la
13 ori este incredibil de mare (1000L1200%!); de ob icei ceea
ce este de treiLpatru ori mai mare este considerat foarte
important. Ca să înțelegem, fumătorii au un risc de a face
cancer de plămâni de 10 ori mai mare (care este mai mic
decât riscul de 11L13 ori de aici) iar oamenii cu
hipertensiune arterială și colesterol au un risc de 2,5L3 ori
mai mare pentru boala de inimă (graficul 9.2)."
Cât din riscul mare, de 11L13 ori, la diab etul de tip 1,
este datorat expunerii timpurii la laptele de vacă, și cât
genelor? în zilele noastre există o părere populară și anume
că diabetul de tip 1 este datorat genelor, opinie î mpărtășită
adesea chiar și de doctori. însă factorii genetici în sine nu
pot fi responsabili doar ei singuri decât de o part e foarte
mică din aceste cazuri ale acestei boli. Genele nu acționează
izolat; este nevoie de un element declanșator pentr u ca
efectele lor să se producă. SLa observat, de asemen ea, că
după ce unul dintrLo pereche de doi gemeni face dia bet de
tip 1, există șansa de doar 13L33% ca și celălalt f rate geamăn
să facă boala, chiar dacă amândoi gemenii au acelea și
gene.'"°'" J"6 Dacă totul sLar fi datorat genelor, un procent
foarte apropiat de 100% din gemenii identici ar fac e boala.
Pe lângă aceasta, este posibil ca riscul de 13L33% pentru cel
deLal doilea frate geamăn să se datoreze faptului c ă
împărtășește același mediu și aceeași dietă, factor i care îi
afectează pe amândoi gemenii.

Să luăm în atenție, de exemplu, observația prezenta tă
în graficul 9.3, care scoate în evidență legătura d intre un
aspect ce privește mediul, consumul de lapte de vac ă și
această boală. Consumul de lapte de vacă la copiii între 0L14
ani studiați în douăsprezece țări 27 se corelează perfect cu
diabetul de tip 1 . M Cu cât este mai mare consumul de lapte
de vacă, cu atât este mai mare răspândirea diabetul ui de tip
1. In Finlanda, diabetul de tip 1 este de 36 de ori mai mare
decât în Japonia." În Finlanda se consumă cantități foarte
mari de lapte de vacă, pe când în Japonia se consum ă
cantități foarte mici."

Așa cum am văzut și în cazul altor boli a le
afluenței/bogăției, când oamenii migrează din regiu ni ale
lumii unde incidența bolii este scăzută, în zone al e lumii
unde incidența bolii este crescută, ei adoptă reped e ratele
mari ale incidenței bolii atunci când își schimbă d ieta și
stilul de viață. 3"1 Aceasta arată că deși indivizii în cauză pot
avea genele respective, boala se va produce doar ca răspuns
la anumite circumstanțe alimentare și/sau de mediu.
Tendințele bolii în decursul timpului arată același
lucru. Răspândirea în lume a diabetului de tip 1 cr ește cu
rata alarmantă de 3% pe an. 33 Această creștere se produce în
cadrul a diferite populații, chiar dacă pot exista diferențe
substanțiale în ce privește ratele bolii. Această c reștere
relativ rapidă nu poate fi cauzată de susceptibilit atea
genetică. Frecvența unei gene în cadrul unei popula ții
numeroase este relativ stabilă în decursul timpului , cu
excepția cazului când există presiuni de mediu care produc
schimbări ce permit unui grup să se reproducă cu ma i mult
succes decât alte grupuri. De exemplu, dacă toate f amiliile
cu rude cu diabet de tip 1 ar avea câte 12 copii, ș i toate
familiile fără rude cu diabet de tip 1 ar muri fără copii,
atunci gena sau genele care pot fi responsabile de diabetul
de tip 1 ar deveni mult mai comune în cadrul acelei

populații. Acest 1 ucru nu se întâmplă astfel, desi gur, iar
faptul că diabetul de tip 1 crește cu 3% în fiecare an
constituie o dovadă foarte elocventă că genele nu s unt
singurele responsabile pentru această boală.
Părerea mea este că noi avem acum dovezi
impresionante care arată că laptele de vacă poate f i o cauză
importantă pentru diabetul de tip 1. Când se combin ă
rezultatele tuturor acestor studii (atât susceptibi l genetic,
cât și nesusceptibil), descoperim că, la copiii înț ărcați prea
devreme și hrăniți cu lapte de vacă există, în medi e, un risc
cu 50L60% mai mare de diabet de tip 1 (risc crescut de 1,5L
1,6 ori). 14
Informațiile acestea cu privire la diabetul de tip 1 au fost
suficient de elocvente pentru a produce două schimb ări
semnificative. Academia Americană de Pediatrie a
„încurajat cu putere" în 1994 ca în familiile în ca re diabetul
este mai frecvent întâlnit, copiii să nu fie hrăniț i cu adaosuri
pe bază de lapte de vacă în primii doi ani de viață . în al
doilea rând, mulți cercetători" au inițiat studii p rospective L
acele studii care urmăresc subiecții în timp Lpentr u a vedea
dacă o monitorizare atentă a dietei și stilului de viață ar
putea explica apariția diabetului de tip 1.
Două dintre cele mai cunoscute studii de aces t fel sunt în
derulare în Finlanda, unul care a început pe la sfâ rșitul
anilor '80 15 iar altul pe la mijlocul anilor '90". Unul a arăta t
că ingestia de lapte de vacă crește riscul pentru d iabet de tip
1 de 5L6 ori," în timp ce al doilea" ne spune că la ptele de
vacă crește dezvoltarea a încă cel puțin trei sau p atru
anticorpi pe lângă cei prezentați anterior (cu câte va pagini
în urmă). întrLun studiu separat, anticorpii la bet aLcazeină, o
altă proteină a laptelui de vacă, au fost semnifica tiv mai
numeroși la sugarii hrăniți artificial, în comparaț ie cu
sugarii hrăniți cu lapte de mamă; copiii cu diabet de tip 1 au
avut deci niveluri mai ridicate și din acești antic orpi. 37 Pe
scurt, din studiile care șiLau raportat rezultatele ,
descoperirile confirmă cu putere pericolul folosiri i laptelui
de vacă, în special la copiii cu susceptibilitate g enetică.

CONTROVERSA CONTROVERSELOR

ImaginațiLvă că priviți prima pagină a unui ziar și
descoperiți următorul titlu mare: „Laptele de vacă L posibila
cauză a fatalului diabet de tip 1". Datorită faptul ui că reacția
ar fi atât de puternică, iar impactul economic uria ș, un
asemenea titlu nu va fi scris prea curând, în ciuda dovezilor
științifice existente. Mușamalizarea unui asemenea titlu
important se face sub puternica etichetă a „controv ersei".
Când este atât de mult în joc și când atât de multe
informații sunt înțelese de atât de puțini oameni, este ușor
de generat și susținut o controversă. Controversele
constituie o parte naturală a științei. Totuși, pre a adesea
controversa nu este rezultatul dezbaterilor științi fice
legitime, ci, mai degrabă, dorința de a prezenta în trLo
lumină falsă sau măcar a amâna rezultatele cercetăr ii din cu
totul alte motive decât cele științifice. De exempl u, dacă eu
vă spun că țigările vă fac rău și vă ofer un munte de dovezi
pentru aLmi susține afirmația, companiile de țigări ar putea
veni și extrage un detaliu nerezolvat și apoi să su sțină că
toate argumentele legate de faptul că țigările nu s unt
sănătoase sunt cufundate în controverse, anulând pr in
aceasta toate concluziile mele. Acest lucru este uș or de
făcut, pentru că există întotdeauna detalii nerezol vate;
aceasta este natura științei. Unele grupuri foloses c
controversa pentru a înăbuși anumite idei, a pune b ețe în
roate cercetării constructive, a deruta publicul și aLi oferi
pălăvrăgeli în Ioc de lucruri esențiale. Susținerea
controversei ca mijloc de discreditare a descoperir ilor ce
produc disconfort economic sau social constituie un ul din
cele mai mari păcate în știință.
Pentru o persoană care nu este de special itate este
dificil să evalueze legitimitatea unei controverse tehnice de
înalt nivel cum este cea legată de laptele de vacă și diabetul
de tip 1. Acest lucru este adevărat chiar dacă pers oana
respectivă are interes pentru știință și citește ar ticole
științifice.

Să luăm un referat științific recent 38 cu privire la
asocierea dintre laptele de vacă și diabetul de tip 1. în zece
studii pe oameni (toate studii comparative caz cont rol) care
au fost prezentate în rezumat întrLo comunicare ști ințifică
publicată ca parte dintrLo „serie de subiecte
controversate", 3* autorii concluzionează că cinci din cele
zece studii au arătat o asociere statistică pozitiv ă
semnificativă între laptele de vacă și diabetul de tip 1, iar
cinci nu. Evident, la prima vedere aceasta pare să
demonstreze o incertitudine considerabilă, însă con cluzia
este cu bătaie lungă, vizând, de fapt, discreditare a ipotezei.
Cu toate acestea, cele cinci studii care au fost so cotite
ca „negative" nu au arătat că laptele de vacă a redus
frecvența diabetului de tip 1. Aceste cinci studii nu au arătat
efecte semnificative de nici un fel. în contrast cu acestea,
există un total de cinci studii semnificative stati stic și toate
cele cinci au arătat același rezultat: consumul de lapte de
vacă în primii ani de viață este asociat cu un risc crescut
pentru diabet de tip 1. Șansa ca acest rezultat să fie unul la
întâmplare este numai de 1 la 64.
Există multe, multe motive, unele văzute și altele
nevăzute, pentru care un experiment nu găsește rela ții
semnificative între doi factori, chiar atunci când există cu
adevărat o relație. Poate că studiul nu a cuprins s uficienți
oameni și nu sLa putut atinge o siguranță din punct de
vedere statistic. Poate că majoritatea subiecților aveau
obiceiuri alimentare foarte asemănătoare, ceea ce l imitează
detectarea relației care altfel ar fi observată. Po ate că
încercarea de a evalua obiceiurile de hrănire ale s ugarilor pe
o perioadă de mai mulți ani în urmă nu a fost sufic ient de
precisă, ceea ce a estompat relația care, de fapt, există. Poate
că cercetătorii au studiat o perioadă nesemnificati vă din
viața unui copil mic.
Problema este că dacă cinci din zece studii au găsi t o
relație statistică semnificativă și toate cele cinci au arătat că
folosirea laptelui de vacă are legătură cu frecvenț a ridicată a
diabetului de tip 1, și nici unul dintre studii nu a arătat că
ingestia de lapte de vacă ar descrește frecvența di abetului
de tip 1, eu cu greu aș justifica ceea ce au spus a utorii

acestui referat științific, și anume că ipoteza „a alunecat
spre ambiguitate, prezentând inconsecvențe." 59
În același referat științific, 38 autorii au venit și cu un
rezumat al altor studii care au comparat indirect p racticile
de hrănire la sân cu consumul de lapte de vacă și d iabetul
de tip 1. Această compilație a avut în vedere 52 de posibile
comparații, dintre care 20 au fost semnificative di n punct de
vedere statistic. Din aceste 20 de descoperiri semn ificative,
19 au fost în favoarea unei asocieri între laptele de vacă și
boală, și doar una nu. Din nou sorții au sprijinit puternic
asocierea presupusă, ceva ce autorii nu au remarcat .
Citez acest exemplu nu doar pentru a susține dovezi le
care arată un efect al laptelui de vacă în ce prive ște diabetul
de tip 1, ci și pentru a ilustra o tactică ce este folosită adesea
pentru a face ca ceva să pară controversat când de fapt nu
este. Această practică este mult mai comună decât a r trebui
să fie, și ea constituie o sursă de confuzie nenece sară. Când
cercetătorii fac acest lucru L chiar dacă o fac nei ntenționat L
ei au adesea serioase prejudecăți în ce privește ip oteza
inițială. întrLadevăr, la scurt timp după ce am scr is acest
lucru, am ascultat un scurt interviu la postul nați onal de
radio cu privire la diabetul de tip 1, luat unuia d intre autorii
importanți ai acestui referat științific. 38 E de ajuns să spun că
autorul nu a vrut să recunoască evidența ipotezei p rivitoare
la legătura laptelui de vacă cu diabetul de tip 2.
Deoarece această chestiune are implicaț ii uriașe pentru
agricultura americană și, deoarece atât de mulți oa meni au
repulsii personale atât de puternice față de aceast a, este
puțin probabil ca această cercetare cu privire la d iabet să
ajungă în mijloacele media americane prea curând. T otuși,
profunzimea și vastitatea dovezilor ce implică acum laptele
de vacă drept cauză pentru diabetul de tip 1 sunt
copleșitoare, chiar dacă detaliile în privința meca nismului
foarte complex nu sunt încă pe deplin înțelese. Nu doar că
avem dovezi legate de pericolul pe care îl prezintă laptele
de vacă, dar avem și dovezi considerabile care arat ă că
asocierea dintre diabet și laptele de vacă este pla uzibilă din
punct de vedere biologic. Laptele de mamă este hran a
perfectă pentru un sugar și unul dintre cele mai dă unătoare

lucruri pe care le poate face o mamă este acela de a înlocui
laptele ei cu lapte de vacă.

SCLEROZA MULTIPĂ
ȘI ALTE BOLI AUTOIMUNE

Scleroza multiplă este o boală autoimună extraordin ar
de dificilă, atât pentru cei care o au, cât și pent ru cei ce
îngrijesc victimele. Este o luptă de lungă durată, practic pe
parcursul întregii vieți, cu o varietate de dizabil ități grave și
imprevizibile. Pacienții cu scleroză multiplă trec adesea prin
episoade de atacuri acute în timpul cărora își pier d treptat
capacitatea de a merge sau de a vedea. După zece sa u
cincisprezece ani, adesea sunt imobilizați întrLun scaun cu
rotile, iar apoi la pat pentru tot restul vieții lo r.
Conform Societății Naționale pentru Scle roza Multiplă,
numai în Statele Unite cam 400.000 de persoane au a ceastă
boală. 39 Este o boală care debutează și este diagnosticată
între douăzeci și patruzeci de ani și ea lovește fe meile de
trei ori mai mult decât bărbații.
Chiar dacă se manifestă interes medical ș i științific
pentru această boală, majoritatea autorităților în materie
susțin că se știe foarte puțin despre cauzele și tr atamentul
ei. SiteLurile principale de pe internet despre scl eroza
multiplă susțin toate că această boală este o enigm ă. în
general se amintesc factorii genetici, virusurile ș i factorii de
mediu ca având un posibil rol în declanșarea aceste i boli,
însă nu acordă aproape deloc atenție unui posibil r ol al
dietei. Este curios acest lucru, având în vedere bo găția de
informații incitante cu privire la efectele aliment ației care
sunt disponibile prin rapoarte de cercetare cu auto ritate. 4042
încă o dată se pare că laptele de vacă joacă un rol important.
Simptomele „multiple" ale acestei boli sunt expresi a
unui sistem nervos care funcționează anapoda. Semna lele
electrice care duc mesajele spre și dinspre sistemu l nervos
central (creierul și măduva spinării) și în afara a cestuia prin
sistemul nervos periferic la restul organismului, n u sunt
bine coordonate și controlate. Aceasta deoarece înv elișul

sau membrana izolatoare a fibrelor nervoase, mielin a, este
distrusă din cauza unei reacții autoimune. GândițiL vă ce sL
ar întâmpla instalației electrice din casa dumneavo astră
dacă izolația electrică sLar subția sau dacă ar fi îndepărtată,
lăsând firele electrice neacoperite. Semnalele elec trice ar fi
scurtcircuitate. Aceasta este ceea ce se întâmplă î n cazul
sclerozei multiple; semnalele electrice necontrolat e pot
distruge celulele și „arde" resturile de țesut din vecinătate,
lăsând în urmă mici cicatrici sau bucăți mici de țe sut
sclerozat. Aceste „arsuri" pot deveni grave și, în cele din
urmă, pot distruge organismul.
Cercetările de început care arată un efect al
alimentației asupra sclerozei multiple sunt vechi d e mai
bine de jumătate de secol și reprezintă studii efec tuate de
Dr. Roy Swank, care șiLa început lucrarea în Norveg ia și la
Institutul Neurologic de la Montreal prin anii '40. Mai
târziu, Dr. Swank a condus secția de neurologie de la Școala
Medicală a Universității din Oregon. 43
Dr. Swank a început să fie interesat de conexiunea cu
dieta după ce a aflat că scleroza multiplă pare să fie mai des
întâlnită în climatul nordic. 43 Există o diferență uriașă în ce
privește prevalenta sclerozei multiple pe măsura
îndepărtării de ecuator: scleroza multiplă este de 100 de ori
mai răspândită în nordul îndepărtat decât la ecuato r, 10 și de
șapte ori mai răspândită în sudul Australiei (mai a proape
de Polul Sud) decât în nordul Australiei. 44 Această
distribuție este foarte asemănătoare distribuției a ltor boli
autoimune, inclusiv diabetul zaharat și artrita
reumatoidă. 45,46
Deși unii oameni de știință au făcut speculații
incriminând câmpurile magnetice ca posibil responsa bile
pentru boală, Dr. Swank considera că dieta, în spec ial
alimentația de origine animală, bogată în grăsimi s aturate 43 ,
este vinovată pentru această boală. El a descoperit că zonele
din interiorul țării unde se consumau mai multe pro duse
lactate aveau rate mai înalte ale sclerozei multipl e decât
zonele de coastă în care se consuma mai mult pește.

Dr. Swank șiLa efectuat cel mai bun stud iu al său pe
144 de pacienți cu scleroză multiplă pe care iLa re crutat de la
Institutul Neurologic din Montreal. El a consemnat
înregistrări despre acești pacienți în următorii tr eizeci și
patru de ani. 47 Savantul șiLa sfătuit pacienții să consume o
dietă săracă în grăsimi saturate, majoritatea au fă cut acest
lucru, însă au fost și mulți care nu lLau făcut. Ap oi iLa
împărțit în cei ce se conformează dietei și cei ce nu se
conformează dietei prescrise, în funcție de consumu l mai
mic sau mai mare de 20 g de grăsimi saturate pe zi. (Pentru
comparație, un cheeseburger cu slănină și condiment e
conține cam șaisprezece grame de grăsimi saturate. Un
pateu/plăcintă cu carne de pui are aproape zece gra me de
grăsimi saturate).
Pe măsură ce studiul continua, Dr. Swan k a observat
că progresia bolii era mult redusă când se folosea dieta
săracă în grăsimi saturate, lucru ce era valabil ch iar și în
cazul celor cu boala în stadiu avansat. El șiLa fin alizat
lucrarea în 1990, 47 concluzionând că pentru subgrupa de
pacienți care au început dieta săracă în grăsimi sa turate în
stadiile de început ale bolii „cam 95%… au rămas doar cu
minime invalidități timp de aproximativ treizeci de ani".
Doar 5% din acești pacienți au murit. în schimb, 80% din
pacienții în stadiu de început al bolii, care nu s- au
conformat dietei „sărace" (au consumat mai multe gr ăsimi
saturate) au murit din cauza sclerozei multiple. Rezultatele
cu privire la cei 144 de pacienți, inclusiv cei car e au început
dieta întrLun stadiu mai târziu al bolii, sunt arăt ate în
graficul 9.4.

Acest studiu este remarcabil. A urmări un grup de
oameni timp de treizeci și patru de ani constituie o
demonstrare excepțională de perseverență și dedicar e. Mai
mult decât atât, dacă acest studiu ar fi testat un potențial
medicament, descoperiri de felul acesta ar fi îmbog ățit pe
producătorul farmaceutic. Primele rezultate ale lui Swank
au fost publicate cu mai bine de jumătate de secol în urmă, 48
apoi iar 4', și iar 50 , și iar 47 în următorii patruzeci de ani.
Mai recent, și alte studii' 2"51 '" au confirmat și extins
observațiile lui Swank și treptat au început să pun ă tot mai
mult accent pe laptele de vacă. Aceste noi studii a rată că
folosirea laptelui de vacă este strâns legată de sc leroza
multiplă atunci când sunt comparate diferite țări 52 și când
se compară diferite state din cadrul Statelor Unite . 51
Graficul 9.5, publicat de cercetătorii francezi, co mpară
consumul de lapte de vacă în cadrul a douăzeci și ș ase de
populații din douăzeci și patru de țări. 52
Această relație, care este în realitate identică cu cea
pentru diabetul de tip 1, este remarcabilă, și nu s e datorează
unor variabile cum ar fi disponibilitatea serviciil or medicale
sau latitudinea geografică. 51 în alte studii 52L53 , cercetătorii
sugerează că această corelare puternică cu laptele de vacă,
proaspăt, ar putea fi datorată prezenței unui virus în lapte.
Aceste studii mai recente sugerează de asemenea că nu doar

grăsimile saturate au fost cu totul responsabile pe ntru
rezultatele Iui Swank. Ca și laptele, consumul de c arne
bogată în grăsimi saturate, a fost asociat cu scler oza
multiplă în aceste studii multinaționale, 54 în timp ce
consumul de pește, care conține mai multe grăsimi o megaL3
a fost asociat cu rate mai scăzute ale acestei boli . 55
Asocierea laptelui de vacă cu scleroza mu ltiplă,
prezentată în graficul 9.5 poate fi impresionantă, dar aceasta
nu constituie o dovadă. De exemplu, unde intră în j oc
genele și virusurile? Teoretic, fiecare dintre aces tea ar putea
explica distribuția geografică neobișnuită a aceste i boli.

În cazul virusurilor, nu sunt încă posibile concluz ii
definitive. Au fost sugerate mai multe feluri de vi rusuri și
mai multe efecte asupra sistemului imunitar. Totuși nu a
fost demonstrat nimic convingător. Unele dintre dov ezi se
bazează pe descoperirea mai multor anticorpi virali la
pacienții cu scleroză multiplă comparativ cu cei fă ră această
boală, unele se bazează pe izbucniri sporadice ale sclerozei
multiple în comunități izolate, iar altele pe desco perirea
unor gene asemănătoare unor virusuri la cei cu scle roză
multiplă.***
În privința genelor, putem să începem să descifrăm
asocierea lor cu scleroza multiplă răspunzând la în trebarea
obișnuită: ce se întâmplă cu indivizii care migreaz ă dintrLo

populație întrLalta, păstrând aceleași gene, dar sc himbânduL
și alimentația și mediul în care trăiesc? Răspunsul este
același cu cel care a fost pentru cancer, boala de mimă și
diabetul de tip 2. Oamenii preiau riscul populației în care se
mută, în special dacă se mută înainte de adolescenț ă. 5738
Aceasta ne spune că această boală este mai puternic legată
de factorii de mediu decât de gene. 5*
Au fost identificate gene specifice ca p osibilă cauză a
sclerozei multiple însă, în conformitate cu un rapo rt recent, 3
sLar putea să existe nu mai puțin de douăzeci și ci nci de
gene care să joace un asemenea rol. De aceea, fără îndoială
că va mai dura mult până când vom determina cu prec izie
care gene sau combinații de gene predispun pe cinev a la
scleroză multiplă. Predispoziția genetică poate fac e o
diferență în ce privește persoanele care fac boala, dar, chiar
și în acest caz, genele pot fi responsabile pentru cel mult un
sfert din riscul total pentru această boală. 60
Deși scleroza multiplă și diabetul de tip 1 au în c omun
aceleași întrebări la care nu sLa dat încă răspuns, în ce
privește rolul exact al virusurilor, genelor și sis temului
imunitar, ele au în comun și aceleași dovezi alarma nte în
ceea ce privește dieta. Pentru ambele boli, dieta „ vestică"
este puternic asociată cu incidența bolii. în ciuda eforturilor
acelora care ar vrea mai degrabă să respingă sau să încurce
aceste studii de observație prin controverse, se co nturează
în mod clar un tablou consecvent. Studiile interven ționale
asupra unor pacienți care sufereau deja de aceste b oli nu fac
decât să întărească descoperirile studiilor de obse rvație. Dr.
Swank a făcut o lucrare excelentă în ce privește sc leroza
multiplă și poate vă amintiți din capitolul 7 că Dr . James
Anderson a redus cu succes nevoia de tratament pent ru
diabeticii de tip 1 folosind doar dieta. Este impor tant de
notat că acești doctori au folosit mai mult o dietă moderată
decât o dietă complet vegetariană cu alimente integ rale. Mă
întreb ce sLar fi întâmplat cu acești pacienți cu b oli
autoimune dacă ar fi urmat dieta ideală. Aș paria c ă
succesul ar fi fost și mai mare.

EFECTELE COMUNE ALE BOLILOR AUTOIMUNE

Cum stau lucrurile cu alte boli autoimune? Sunt zec i
de boli autoimune iar eu am menționat doar două din cele
mai proeminente. Nu putem spune nimic despre bolile
autoimune care să fie valabil pentru toate?
Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să
identificăm cât de mult au în comun aceste boli. Cu cât au
mai multe în comun, cu atât este mai mare probabili tatea ca
să aibă și o cauză (sau cauze) comună. Este ca și c um ai
vedea doi oameni pe care nuLi cunoști, amândoi cu u n corp
asemănător, cu aceeași culoare de păr, culoare a oc hilor,
trăsături ale feței, cu aceleași particularități fi zice și vocale și
aceeași vârstă, și ai trage concluzia că provin de la aceeași
părinți. Așa cum am emis ipoteza că bolile abundenț ei, cum
sunt cancerul și boala de inimă, au cauze comune, d eoarece
împărtășesc o răspândire geografică similară și bio markeri
biochimici asemănători (capitolul 4), putem de asem enea
emite ipoteza că scleroza multiplă, diabetul de tip 1, artrita
reumatoidă, lupusul și alte boli imune pot avea o c auză
similară dacă prezintă caracteristici similare.
În primul rând, prin definiție fiecare di n aceste boli
implică un sistem imun care merge anapoda astfel în cât își
atacă „propriile" proteine care seamănă cu proteine le
străine.
În al doilea rând, sLa descoperit că bolile autoimune
care au fost studiate sunt mai des întâlnite la lat itudini
geografice mai înalte, unde este mai puțin soare.''1*"
În al treilea rând, unele din aceste boli au tendin ța de a
afecta aceleași persoane. Scleroza multiplă și diab etul de tip
1, de exemplu, sLa dovedit a coexista la aceiași in divizi."* 5
Boala Parkinson, o boală care nu este autoLimună, d ar are
trăsături ale bolilor autoimune, se găsește adeseor i alături
de scleroza multiplă, atât în cadrul acelorași regi uni
geografice cât și în cazul acelorași indivizi. 5 Scleroza
multiplă a fost de asemenea asociată L fie geografi c, fie în
cadrul acelorași indivizi L cu alte boli autoimune cum sunt
lupusul, miastenia gravis, gușa și vasculita eozino filică". SLa

dovedit de asemenea că artrita reumatoidă juvenilă, o altă
boală autoimună este puternic asociată cu tiroidita
Hashimoto. 67
În al patrulea rând, la acele boli studiate în rela ție cu
nutriția, consumul de alimente de origine animală L în
special laptele de vacă L este asociat cu un risc m ai mare de
boală.
În al cincilea rând, există dovada că un virus ar p utea
declanșa apariția mai multora dintre aceste boli.
O a șasea și cea mai importantă caracteristică ce l eagă
în comun aceste boli o constituie dovada că „mecani smul
lor de acțiune" are multe similitudini L o expresie jargon ce
descrie „felul cum" se formează boala. în ceea ce p rivește
mecanismele comune de acțiune, am putea începe cu
expunerea la soare, deoarece aceasta este oarecum î n
legătură cu bolile autoimune. Expunerea la soare, c are este
tot mai redusă pe măsură ce crește latitudinea geog rafică, ar
putea să fie importantă L dar cu siguranță există ș i alți
factori. Consumul de alimente de origine animală, î n special
a laptelui de vacă, crește de asemenea o dată cu di stanțarea
de ecuator. De fapt, întrLunui din cele mai vaste s tudii sLa
descoperit că laptele de vacă este un indice de pre dicție tot
atât de bun pentru scleroza multiplă ca și latitudi nea (adică
expunerea la soare). 51 Dr. Swank din Norvegia a constatat
că scleroza multiplă este mai puțin întâlnită în zo nele de
coastă ale țării acolo unde consumul de pește era m ai mare.
Aceasta a dus la idea că grăsimile omegaL3 specific e peștelui
sLar putea să aibă un rol protector. Ceea ce nu sLa menționat
aproape niciodată, totuși, este faptul că ingestia de produse
lactate (și grăsimi saturate) era mult mai scăzută în zonele
unde se mănâncă mai mult pește. Este posibil ca lap tele de
vacă și lipsa expunerii la soare să aibă un efect s imilar
asupra sclerozei multiple și a altor boli autoimune deoarece
ele operează printrLun mecanism similar? Aceasta ar putea
fi foarte interesant dacă ar fi adevărat.
După cum se vede, ideea nu este chiar așa de stupidă.
Acest mecanism implică, încă o dată, vitamina D. Ex istă
modele de experimente pe animale cu lupus, scleroză
multiplă, artrită reumatoidă și boli intestinale in flamatorii

(de ex. boala Crohn, colita ulceroasă), fiecare din tre acestea
fiind o boală autoimună. 6,7 '** Vitamina D, care acționează
printrLun mecanism similar în fiecare caz, previne
avansarea fiecăreia din aceste boli în cadrul acest or
experimente. Aceasta devine o chestiune destul de
interesantă când ne gândim la efectul hranei în ce privește
vitamina D.
Primul pas în ceea ce privește transformar ea vitaminei
D se petrece atunci când mergi afară întrLo zi cu s oare.
Când lumina soarelui atinge tegumentele expuse, ace stea
produc vitamina D. Vitamina D trebuie să fie apoi a ctivată
în rinichi obținânduLse astfel produsul cu efect, î n
reprimarea dezvoltării bolilor autoimune. Așa cum a m
văzut mai înainte, acest pas extrem de important în ce
privește activarea ei, poate fi inhibat de către al imente care
conțin mult calciu și proteine de origine animală c are
produc mult acid cum este cazul laptelui de vacă (ș i unele
cereale produc acid în exces). în condiții experime ntale,
vitamina D activată acționează în două moduri: inhi bă
dezvoltarea anumitor celuleLT și producerea de cătr e
acestea de agenți activi (numiți citokine) care ini țiază
răspunsul autoimun, și/sau încurajează producerea d e alte
celule T care se opun acestui efect."' 70 (O schemă prescurtată
a rețelei acțiunii vitaminei D este prezentată în A nexa C).
Acest mecanism de acțiune pare a fi un element comu n
foarte pregnant la toate bolile autoimune studiate până
acum.
Cunoscând dovezile puternice împotriva a limentelor
de origine animală, și în special împotriva laptelu i de vacă,
atât pentru scleroza multiplă cât și pentru diabetu l de tip 1,
și știind cât de multe au în comun toate aceste bol i
autoimune, este rezonabil a începe să ne gândim la corelația
dintre alimentație și bolile autoimune, în general. Evident
că este nevoie de precauție; este nevoie încă de in vestigații
pentru a face declarații concluzive legate de simil itudinile
întâlnite în bolile autoimune. însă dovezile pe car e le avem
sunt convingătoare.

În zilele noastre publicul nu a fost deloc conștien tizat
cu privire la legătura dintre alimentație și aceste boli. De
exemplu, pe siteLul Federației
Internaționale a Sclerozei Multiple, scrie: „Nu exi stă dovezi
credibile că scleroza multiplă sLar datora alimenta ției sărace
sau unor deficiențe alimentare". Ei avertizează că regimurile
alimentare pot fi „scumpe" și „pot altera echilibru l nutrițional
normal" , 71 Dacă aLți schimba alimentația este ceva costisitor ,
nu știu ce ar spune ei în cazul când ești țintuit l a pat sau
complet neputincios. Iar în ce privește alterarea „ echilibrului
nutrițional normal", ce este normal? înseamnă aceas ta că
alimentația pe care o avem acum este „normală" L o
alimentație care este în mare parte responsabilă pe ntru boli
care schilodesc, ucid și nenorocesc milioane de ame ricani în
fiecare an? Sunt oare „normale" incidențele masive de boală
de inimă, cancer, boli autoimune, obezitate și diab et? Dacă
acest lucru este normal, eu propun să începem atunc i să luăm
foarte serios în atenție anormalul.
Sunt 400.000 de americani care sunt victime ale scl erozei
multiple și încă alte milioane care suferă de alte boli
autoimune. în timp ce statisticile, rezultatele cer cetărilor și
descrierea clinică constituie baza pentru cea mai m are parte a
prezentării mele legată de alimentație și boală, im portanța
informațiilor derivă, de fapt, din relevanța pe car e acestea o
au asupra experienței personale a fiecăruia. Oricare din aceste
boli grave despre care am vorbit în acest capitol p oate
transforma pentru totdeauna viața oricui L a unui m embru al
familiei, a unui prieten, a unui vecin, a unui cole g sau chiar
pe a ta.
Este timpul să sacrificăm sacrele noastre vaci. Raț iunea
trebuie să triumfe. Societățile de profesioniști, m edicii și
agențiile guvernamentale trebuie să ia poziție și s ăLși facă
datoria pentru ca, astfel, copiii care se nasc azi să nu
trebuiască să facă față unor tragedii care ar putea fi
preîntâmpinate.

––––––––––––––––– ––––––- 10
––––––––––––––––– ––––––
EFECTE CU SPECTRU LARG
BOLI DE OASE, RINICHI, OCHI ȘI CREIER
__________________

Unul din cele mai convingătoare argumen te în favoarea unei
alimentații de origine vegetală o constituie faptul că aceasta previne
o gamă variată de boli. Dacă aș prezenta cuiva un s ingur studiu care
arată efectele protectoare ale fructelor și legumel or asupra bolii de
inimă, sLar putea să fie de acord și să spună că e foarte frumos din
partea fructelor și legumelor, dar tot sLar duce ac asă să mănânce o
friptură cu sos. Nu contează cât de mare este studi ul, cât de
convingătoare rezultatele sau cât de renumiți sunt savanții care au
condus investigațiile. Adevărul este că majoritatea oamenilor
dovedesc un scepticism sănătos atunci când este vor ba de un singur
studiu L și așa și trebuie.
Insă dacă le vorbesc de zeci și zeci de studii care arată că țările
cu rate scăzute ale bolii de inimă consumă cantităț i reduse de
alimente de origine animală și zeci și zeci de stud ii care arată că
indivizii care mănâncă mai multe alimente integrale , de origine
vegetală, se îmbolnăvesc mai puțin de inimă, și con tinuu să prezint
mai multe studii ce arată că o dietă cu puține alim ente de origine
animală și multe alimente de origine vegetală nepro cesate pot
încetini sau chiar pot face să regreseze boala de i nimă, atunci
oamenii ar fi mai înclinați să acorde ceva mai mult ă atenție
subiectului.
Dacă voi continua să le vorbesc și trec prin acest proces nu
numai boala de inimă, ci și obezitatea, diabetul de tip 2, cancerul de
sân, cancerul de colon, cancerul de prostată, scler oza multiplă și alte
boli autoimune, este foarte posibil ca oamenii să n u mai mănânce
niciodată friptură cu sos.
Lucrul care a făcut ca efectul alimentației asupra sănătății să
fie convingător este numărul foarte mare de dovezi. în timp ce cu

un singur studiu poți susține aproape orice idee îț i trece prin cap,
care sunt șansele ca sute, chiar mii de studii dife rite să arate un
beneficiu protector al alimentelor de origine veget ală și/sau efectele
dăunătoare ale alimentelor de origine animală pentr u atât de multe
boli și atât de diferite? Nu putem spune că aceasta se datorează
coincidențelor, datelor eronate, cercetării părtini toare, statisticilor
greșit interpretate sau „jocului cu cifrele". Aceas ta sLa dovedit a fi
situația reală.
Până acum eu am prezentat doar o mică pa rte din
multitudinea de dovezi care susține alimentația de origine vegetală.
Pentru a arăta cât de vaste sunt aceste dovezi, vă voi mai prezenta
încă cinci boli, aparent fără legătură, comune în A merica:
osteoporoza, pietrele la rinichi, orbirea, disfuncț ia cognitivă și boala
Alzheimer. Aceste afecțiuni nu sunt totdeauna fatal e și sunt adesea
considerate ca fiind inevitabile consecințe ale îmb ătrânirii. De aceea,
noi nu socotim că este ceva anormal când bunicul nu prea mai vede
bine, nu își amintește numele prietenilor săi, sau are nevoie de o
operație la șold. Totuși, așa cum vom vedea, chiar și aceste boli au o
legătură cu alimentația.

OSTEOPOROZA

Vi sLa întâmplat ca învățătorul să vă s pună pe când erați în
școala elementară, că dacă nu ați avea oase, ați fi ca o picătură fără
formă pe podea? Sau poate ați aflat despre scheletu l omenesc din
cântecul care spune: „… osul gleznei e legat de o sul tibiei, tibia e
legată de oasele de la genunchi/'etc. La data respe ctivă vi sLa spus
probabil să beți lapte ca să aveți oase și dinți pu ternici. Pentru că nici
unul dintre noi nu vrem să fim, desigur, niște pică turi fără formă, și
pentru că celebritățile noastre au fost plătite ca să facă publicitate
presupuselor beneficii ale laptelui, am băut lapte. Laptele este
pentru sănătatea oaselor cum sunt albinele pentru m iere.
Americanii consumă mai mult lapte și pro duse lactate per
persoană decât majoritatea țărilor din lume. Așa că americanii ar
trebui să aibă oase extrem de puternice, nuLi așa? Din nefericire nu
aceasta este realitatea. Un studiu recent a arătat că femeile
americane în vârstă de peste cincizeci de ani au un a din cele mai
mari frecvențe ale fracturii de șold din lume. 1 Singurele țări care au

rate mai înalte se află în Europa și Pacificul de s ud (Australia și
Noua Zeelandă). Ce se întâmplă de fapt?
O frecvență foarte mare a fracturilor d e șold este, de obicei, un
indicator sigur pentru osteoporoză, o boală a oasel or care afectează
în special femeile după menopauză. Se pretinde ades ea că se
datorează unui aport insuficient de calciu. De acee a, autoritățile
medicale recomandă adesea un consum mai mare de cal ciu.
Produsele lactate sunt în special bogate în calciu, așa că industria
produselor lactate susține cu înfocare eforturile î n vederea creșterii
consumului de calciu. Aceste eforturi au de a face cu motivul
pentru care vi sLa spus să beți lapte pentru oase p uternice L politici
care vor fi discutate în Partea a IVLa.
Ceva nu este în regulă totuși, deoarece acele țări care consumă
cel mai mult lapte de vacă și cele mai multe produs e lactate au și
cele mai mari frecvențe ale fracturilor și cea mai proastă sănătate a
oaselor. O explicație posibilă se găsește întrLun r aport care arată o
asociere extrem de puternică între aportul de prote ine animale și
rata fracturilor la femei în diferite țări. 2 Efectuat în 1992, de către
cercetătorii de la Școala de Medicină din cadrul Un iversității Yale,
raportul a prezentat date cu privire la aportul de proteine și ratele
fracturilor luate din 34 de studii separate, efectu ate în 16 țări, care au
fost publicate în 29 de publicații ce prezintă stud ii de specialitate.
Toți subiecții din aceste studii au fost femei în v ârstă de peste
cincizeci de ani. Am descoperit că un procent foart e mare, 70% din
rata fracturilor, a fost atribuit consumului de pro teine de origine
animală.
Acești cercetători au explicat că proteinele de ori gine animală,
spre deosebire de proteinele din plante, sporesc ca ntitatea de acid
din corp. 3 Acest exces de acid produce o acidifiere a sângelu i și
țesuturilor noastre. Organismului nu îi place acest mediu acid și
începe să lupte împotriva lui. Pentru a neutraliza acidul, organismul
folosește calciul, care acționează ca o bază foarte eficientă. Totuși
acest calciu trebuie să provină de undeva. Așa că e ste extras din
oase, iar pierderea de calciu slăbește oasele, expu nânduLle unui risc
mai mare de fracturi.
Am avut dovezi cu peste o sută de ani în urmă confo rm
cărora proteinele de origine animală slăbesc sănăta tea oaselor. O
explicație cum că proteinele de origine animală pro duc aciditate
metabolică în exces a fost exprimată pentru prima d ată prin anii

1880 4, iar argumente sLau adus încă din 1920. 5 Noi am știut de
asemenea că proteinele de origine animală contribui e mai mult
decât proteinele de origine vegetală la încărcarea cu aciditate
metabolică a organismului. 6'7'8
Când proteinele de origine animală spore sc aciditatea
metabolică și scot calciul din oase, cantitatea de calciu din urină este
crescută. Acest efect a fost stabilit de mai bine d e optzeci de ani* și a
fost studiat în detaliu încă de prin anii 1970. Sin teze ale acestor
studii au fost publicate în 1974,' 1981 10 și 1990." Fiecare din aceste
sinteze arată clar că nivelul de proteine de origin e animală
consumată de mulți dintre noi zi de zi poate cauza creșteri
substanțiale ale calciului din urină. Dublarea apor tului de proteine
(în cea mai mare parte de origine animală) de la 35 L78g/zi produce
o creștere alarmantă de 50% a calciului din urină. 10 Acest efect se
produce în cadrul cantității obișnuite de proteine pe care majoritatea
dintre noi o consumăm; consumul mediu al americanil or este în jur
de 70L100g/zi. în mod întâmplător, așa cum sLa menț ionat în
capitolul 4, studiul pe șase luni finanțat de Centr ul Atkins a
descoperit că persoanele care au adoptat dieta Atki ns au excretat cu
50% mai mult calciu în urină după șase luni cu resp ectiva dietă."
Observațiile inițiale cu privire la asocierea dintr e consumul de
proteine de origine animală și frecvența fracturilo r de oase sunt
foarte convingătoare, iar acum avem o explicație pl auzibilă legată
de felul cum lucrează această asociere care este, d e fapt, mecanismul
de acțiune.
Rareori se întâmplă ca procesele dezvoltă rii bolilor să fie atât
de simple „încât un singur mecanism să facă totul", însă studiile
efectuate în acest domeniu constituie un puternic a rgument. Un
studiu mai recent, publicat în anul 2000, provine d e la
Departamentul de Medicină al Universității Californ ia din San
Francisco. Folosind optzeci și șapte de studii din treizeci și trei de
țări, acesta a comparat raportul dintre consumul de proteine de
origine vegetală și consumul de proteine de origine animală cu rata
fracturilor de oase. 1 O valoare mare a raportului dintre consumul de
proteine de origine vegetală și cel de origine anim ală a fost asocitată
practic cu dispariția fracturilor de oase.
Aceste studii sunt convingătoare din ma i multe motive. Ele
au fost publicate în reviste de specialitate de pri mă importanță,
autorii au fost foarte scrupuloși în analizele efec tuate și interpretarea

datelor, au inclus un număr mare de rapoarte de cer cetare
individuale iar semnificația statistică a asocierii proteinelor de
origine animală cu frecvențele fracturilor de oase este cu adevărat
excepțională. Ele nu pot fi trecute cu vederea, soc otinduLle doar ca
niște studii oarecare; cel mai recent studiu reprez intă un rezumat al
unui număr de alte 87 de rapoarte de cercetare!
Grupul de Cercetare al Fracturilor Osteoporotice de la
Universitatea California din San Francisco a mai pu blicat un studiu"
efectuat asupra a mai mult de 1000 de femei în vârs tă de peste
șaizeci și cinci de ani. Ca și studiul efectuat pe mai multe țări,
cercetătorii au prezentat dietele femeilor în funcț ie de proporția
dintre proteinele de origine animală și cele de ori gine vegetală.
După șapte ani de observații, femeile cu raportul c el mai mare
dintre proteinele animale și cele vegetale au avut de 3,7 ori mai
multe fracturi osoase decât femeile cu raportul ace sta mai mic. De
asemenea, în acest timp, femeile cu raportul mare a u pierdut de
patru ori mai multă masă osoasă decât femeile cu ra portul mai mic.
Din punct de vedere experimental, acest studiu este de înaltă
calitate deoarece a făcut comparație între consumul de proteine,
masa osoasă și fracturile osoase la aceiași subiecț i. Acest efect L de
3,7 ori mai mare este substanțial și este foarte im portant deoarece
femeile cu ratele cele mai mici de fracturi osoase consumau încă, în
medie, cam jumătate din totalul proteinelor din sur se de origine
animală. Nu putem decât să ne minunăm cât de mare a r fi fost
diferența dacă ar fi consumat nu 50% ci 0L10% din t otalul de
proteine din surse de origine animală. în studiul n ostru din China
rurală, unde raportul între consumul de produse de origine animală
față de cel de origine vegetală este de 10%, rata f racturilor este de
doar o cincime față de cea din Statele Unite. Niger ia arată un raport
dintre proteinele animale și cele vegetale de doar 10% față de
Germania, iar incidența fracturilor de șold este ma i mică cu peste
99%.*
Aceste observații ridică o problemă foart e serioasă cu privire la
susținerea, foarte mult mediatizată, că produsele l actate, bogate în
proteine ne protejează oasele. încă suntem avertiza ți aproape zi de
zi cu privire la nevoia de produse lactate care să ne furnizeze calciul
pentru oase puternice. O avalanșă de comentarii ne avertizează că
majoritatea dintre noi nu întrunim cerințele necesa re de calciu, în
special femeile gravide și cele care alăptează. Tam LtamLul acesta

legat de calciu nu este însă justificat. întrLun st udiu efectuat pe zece
țări," consumul mai mare de calciu a fost asociat c u un risc mai mare
L nu mai mic L de fracturi de oase (graficul 10.1). O mare parte din
aportul de calciu la care face referire graficul pr ovine din produse
lactate, și nu din suplimente de calciu sau surse d e calciu din
produse nelactate.
Mark Hegsteg, care a ajuns la rezultatele din graficul 10.1, a
fost profesor la Harvard mult timp. El a efectuat c ercetări în privința
cancerului încă de prin 1950, și a fost principalul inițiator al primelor
instrucțiuni alimentare din 1980, iar în 1986 a pub licat acest grafic.
Profesorul Hegsteg crede că aporturi excesiv de mar i de calciu
consumate o perioadă lungă de timp slăbesc capacita tea
organismului de a controla cât de mult calciu folos ește și când. În
stare de sănătate, organismul folosește o formă act ivată de vitamina
D, calcitriol, pentru a regla cât de mult calciu se absoarbe din hrană
și cât de mult se excretă și se distribuie în oase. Calcitriolul este
considerat un hormon; când este nevoie de mai mult calciu, acesta
sporește absorbția calciului și restricționează exc reția calciului. Dacă
se consumă prea calciu pe o perioadă mai lungă de t imp,
organismul își poate pierde capacitatea de a regla calcitriolul,
afectând permanent sau temporar reglarea absorbției și excreției de
calciu. Perturbarea în acest fel a mecanismului de reglare constituie
rețeta pentru apariția osteoporozei la femeile afla te la menopauză
sau după menopauză. Femeile aflate în acest stadiu al vieții trebuie
să fie în stare săLși sporească utilizarea calciulu i în mod potrivit, în
special când continuă să consume o alimentație boga tă în proteine
de origine animală. Faptul că organismul își pierde capacitatea de a
controla mecanisme fin reglate când acestea sunt su puse unui abuz
continuu constituie un fenomen recunoscut în biolog ie.

Având în vedere aceste descoperiri, pare perfect pl auzibil că
proteinele de origine animală și chiar calciul L câ nd este consumat în
cantități excesive Lsunt capabile de a spori riscul de osteoporoză.
Produsele lactate, din nefericire, constituie singu rele alimente care
sunt bogate în amândoi acești nutrienți. Hegsteg, s usținut de
experiența sa excepțională în cercetările privind c alciul, a spus în
lucrarea sa din 1986: „… fracturile de șold sunt mai frecvente la
populațiile la care se consumă în mod obișnuit prod use lactate iar
aportul de calciu este relativ crescut."
La atâția ani după această dată, industri a produselor lactate încă
ne sugerează că trebuie să consumăm mai multe din a ceste produse
pentru a ne construi oase și dinți puternici. Confu zia, conflictele și
controversa agresivă din acest domeniu al cercetări i îngăduie oricui să
spună aproape orice. Și desigur, sunt în joc și sum e uriașe de bani.
Unul din cei mai citați experți în osteoporoză L un ul finanțat de
industria produselor lactate L a scris furios întrL un editorial
important 15 că descoperirile care sunt în favoarea unei diete cu un
raport mai mare proteine vegetale/ proteine animale L cea citată mai
sus L sLar putea să fi fost „influențate întrLo oar ecare măsură de
anumite curente din societate." „Curentele" la care făcea referire el
erau cei ce luptă pentru drepturile animalelor, car e se opun utilizării
produselor lactate.

O mare parte din dezbaterea cu privire l a osteoporoză, fie că are
loc în mod onest sau altfel, rezultă din cercetări cu privire la detalii.
Așa cum veți vedea, diavolul pândește după detalii, primul detaliu
fiind cel legat de densitatea minerală osoasă (bone mineral
density/BMD).
Mulți oameni de știință au investigat felul în care diferiți factori legați
de alimentație și stilul de viață afectează BMD. BM D constituie o
valoare a densității osoase care este adesea utiliz ată pentru a
diagnostica sănătatea oaselor. Dacă densitatea oase lor tale scade sub
un anumit nivel, sLar putea să fii expus riscului d e osteoporoză. în
termeni practici, aceasta înseamnă că dacă ai BMD s căzută, ai un risc
mai mare pentru fracturi. 1"8 însă există câteva detalii diabolic de
contradictorii și derutante în acest mare circ refe ritor la cercetarea
osteoporozei.
Să menționăm câteva:

• O BMD mare crește riscul pentru osteoartrită."
• O BMD mare a fost legată de un risc mai mare pentru cancerul de
sân. awi
• Deși BMD este corelată cu un risc crescut de cancer de sân
concomitent cu un risc redus de osteoporoză, cancer ul de sân și
osteoporoza se regăsesc în aceleași regiuni ale lum ii și chiar la aceleași
persoane.
• Rata pierderii masei osoase contează la fel de mult ca și BMD la
general. 23
• Există locuri unde valorile cu privire la masa osoa să în general,
densitatea minerală osoasă sau conținutul mineral o sos sunt mai
scăzute față de valorile din țările „vestice", și t otuși rata fracturilor este
mai redusă, încălcând logica prin care definim „oas e mari,
puternice." 24L26
• Excesul ponderal se corelează cu o BMD mai mare, 24,27 chiar dacă
regiunile din lume care au rate mai mari ale obezit ății au de asemenea
și rate mai mari ale osteoporozei.
Ceva nu este în regulă legat de ideea că densitatea minerală
osoasă este un indicator de încredere cu privire la osteoporoză și, prin
urmare, ar indica felul dietei care ar reduce frecv ența fracturilor. în
schimb, raportul alimentar dintre proteinele de ori gine vegetală și cele

de origine animală reprezintă un indice mai bun de predicție." 3 Cu cât
este mai mare raportul, cu atât este mai mare riscu l de boală. Și, ați
ghicit? Densitatea minerală osoasă nu are legătură în mod
semnificativ cu acest raport."
Este clar că recomandările tradiționale legate de a limentele de origine
animală, produsele lactate și densitatea minerală o soasă, care sunt
influențate și cărora li se face publicitate de căt re industria produselor
lactate, sunt asaltate de îndoieli serioase în lite ratura de specialitate.
Iată ce vLaș recomanda eu să faceți, bazânduLmă pe cercetările
existente, pentru a reduce la minimum riscul de ost eoporoză:

• Fiți activi din punct de vedere fizic, mergeți pe s cări în loc de a lua
liftul, mergeți pe jos, faceți jogging, mergeți cu bicicleta. înotați, faceți
yoga sau exerciții aerobice la fiecare două zile și nu ezitați să vă
cumpărați haltere pe care să le folosiți din când î n când. Practicați un
sport sau alăturațiLvă unui grup social care cuprin de și activități
sportive. Posibilitățile sunt fără număr și pot fi distractive. Vă veți
simți mai bine iar oasele dumneavoastră vor fi mult mai sănătoase,
capabile pentru acest efort.
• Consumați alimente de origine vegetală variate și e vitați alimentele
de origine animală, inclusiv produsele lactate. Exi stă calciu din belșug
întrLo mulțime de alimente de origine vegetală, inc lusiv păstăioasele
și legumele cu frunze verzi. Atât timp cât evitați hidrații de carbon
rafinați, cum ar fi fulgii de cereale cu zahăr, bom boanele, pastele
făinoase din făină albă și pâinea albă, nu veți ave a probleme cu lipsa
de calciu.
• Mențineți aportul de sare la un anumit minimum. Evi tați
alimentele foarte mult prelucrate și ambalate, care conțin sare în exces.
Există ceva dovezi că aportul de sare în exces poat e fi o problemă.

RINICHII

De pe siteLul Centrului de Tratament pentru Pietre la Rinichi
UCLA, 28 veți descoperi că pietrele la rinichi pot produce u rmătoarele
simptome:

• Greață, vomă
• Agitație (încercarea de a găsi o poziție comfortabi lă pentru a ușura
durerea)
• Durere surdă (nedefinită, lombară, abdominală, dure re
intermitentă)
• Urgență (necesitatea de a goli vezica urinară)
• Frecvență (urinare frecventă)
• Urinare cu sânge însoțită de durere (hematurie macr oscopică)
• Febră (când se complică cu infecție)
• Colică renală acută (durere puternică dinspre coast e, radiind spre
zona inghinală, scrot, labii)

Colica renală acută necesită mai multe explicații. Acest
simptom ce produce durere agonizantă se datorează f aptului că o
piatră cristalizată încearcă să treacă prin canalul subțire al
organismului (ureter) care transportă urina dinspre rinichi spre vezica
urinară. Descriind durerea implicată, websiteLul af irmă: „Aceasta este
probabil una din cele mai grave dureri pe care le a u oamenii. Cei care
le au nu le vor uita niciodată … Durerile grave a le colicii renale trebuie
controlate prin ucigași puternici ai durerii. Nu vă așteptați ca o
aspirină să realizeze acest lucru. Mergeți la docto r sau la spital." 2*
Nu știu ce simțiți dumneavoastră, dar mi e aceste lucruri îmi
dau fiori doar gândinduLmă la ele. Din nefericire, până la 15% dintre
americani, mai mulți bărbați decât femei, sunt diag nosticați ca având
pietre la rinichi pe parcursul vieții lor. 29
Sunt mai multe feluri de pietre la rinic hi. Deși una dintre acestea
este de un tip genetic rar 30 iar alta este legată de infecția urinară,
majoritatea acestora implică pietre făcute din calc iu și oxalați. Aceste
pietre din oxalați de calciu sunt relativ comune în țările dezvoltate și
relativ rare în țările în curs de dezvoltare. 31 Iarăși vedem că și această

boală este sub incidența acelorași tipare globale c a și toate celelalte
boli vestice.
Am fost pentru prima dată conștientizat de legătura alimentară
cu această boală la Facultatea de Medicină din Toro nto. Am fost
invitat să țin un seminar despre descoperirile noas tre prin Studiul
China, și pe când mă aflam acolo lLam întâlnit pe profesor ul W.G.
Robertson de la Consiliul Medical de Cercetare din Leeds, Anglia.
Această întâlnire întâmplătoare a fost foarte utilă . Dr. Robertson, așa
cum aveam să aflu, este unul din cei mai renumiți e xperți ai lumii în
ce privește dieta și pietrele de rinichi. Grupul de cercetare al dr.
Robertson investigase relația dintre alimentație și pietrele la rinichi cât
se poate de profund, atât teoretic cât și practic. Lucrarea lor a început
cu mai mult de treizeci de ani în urmă și continuă până în prezent. O
căutare a publicațiilor științifice semnate ca auto r sau coLautor de către
dr. Robertson arată cel puțin 100 de referate știin țifice publicate
începând de pe la mijlocul anilor 1960.
Una dintre diagramele lui Robertson descrie o relaț ie uimitoare
între consumul de proteine de origine animală și fo rmarea pietrelor la
rinichi (graficul 10.2)." Aceasta arată că ingestia de proteine de origine
animală în cantități mai mari de 21 de grame de per soană și pe zi
(ceea ce este foarte puțin), în Regatul Unit, între anii 1958 și 1973, este
strâns legată de un număr mare de pietre la rinichi , la 10000 de
persoane, pe an. Este o relație impresionantă.
Sunt puțini cercetători care să fi pus așa de bine la punct
detaliile unei chestiuni în studiu așa cum au făcut Lo Robertson și
colegii lui. Ei au inițiat un model pentru estimare a riscului formării de
calculi cu o precizie remarcabilă." Deși au identif icat șase factori de
risc pentru pietrele la rinichi, 34 '35 consumul de proteine de origine
animală a constituit principalul vinovat. Consumul de proteine de
origine animală în cantități frecvent întâlnite în țările bogate duce la
apariția a patru din cei șase factori de risc. 3*35
Proteinele de origine animală sunt lega te nu doar de factorii de
risc pentru o viitoare formare de pietre, dar aceas ta influențează și
recidiva litiazei. Robertson a publicat descoperiri care arată că, la
pacienții care au făcut din nou pietre Ia rinichi, el leLa putut rezolva
problema doar prin îndepărLtarea din alimentație a proteinelor.

Cum este posibil acest lucru? Când sunt consumate a limente
ce conțin suficiente proteine de origine animală, c oncentrațiile de
calciu și oxalați din urină cresc foarte mult, de o bicei în decursul a
câteva ore. Graficul 10.3 arată aceste schimbări im presionante,
publicate de grupul lui Robertson. 35

Indivizii din acest studiu au consumat doar 55 de g rame de
proteine de origine animală pe zi, la care sLau adă ugat alte 34 de
grame sub formă de pește ton. Această cantitate de proteine de
origine animală se situează în cadrul consumului ob ișnuit al
americanilor. Bărbații consumă înjur de 90L100 gram e de proteine
total pe zi, majoritatea din surse animale; femeile consumă cam 70L90
grame pe zi.
Când rinichiul este asaltat persistent și pe termen lung de o
cantitate mare de calciu și oxalați, poate apărea l itiaza renală. 35 Cele ce
urmează, extrase dintrLun referat al lui Robertson din 1987, 37
subliniază rolul alimentației, în special al alimen telor ce conțin
proteine de origine animală:

Urolitiaza [formarea de pietre la rinichi] este o p roblemă
întâlnită în toată lumea, care se pare că este agra vată de consumul
mare de produse lactate, de dietele supraconcentrat e (ce furnizează
multe calorii), dar sărace în fibre, din țările foa rte industrializate …. în
special aportul mare de proteine din carne constitu ie un factor
dominant în această privință… Pe baza studiilor e pidemiologice și
biochimice, o schimbare către o alimentație mai mul t vegetariană, mai
puțin concentrată, ar fi recomandată pentru reducer ea riscului
pietrelor la rinichi în rândul populației.

SLa demonstrat că alimentele de origine animală au un efect
substanțial și decisiv asupra formării de pietre. C ercetări recente arată
de asemenea că formarea de piatră Ia rinichi poate fi declanșată prin
activitatea radicalilor liberi 38 și poate fi prevenită astfel prin
consumarea de alimente de origine vegetală, bogate în antioxidanți
(vezi capitolul 4). Iată deci, pentru încă un organ și încă o boală, (în
acest caz formarea de pietre) putem vedea efectele alimentelor de
origine animală și ale celor de origine vegetală.

PROBLEMELE OCULARE

Persoanele care văd bine socotesc adesea c ă e normal să fie așa.
Noi ne tratăm ochii mai degrabă ca pe niște părtice le de tehnologie
decât ca pe niște organe vii ale corpului nostru și prea credem cu toții
că laserul constituie cea mai bună metodă de a ne m enține ochii

sănătoși. însă în ultimile două decenii, cercetăril e au arătat că aceste
părticele de „tehnologie" sunt, de fapt, în mare pa rte afectate de
alimentele pe care le mâncăm. Ceea ce mâncăm dimine ața, la prânz și
seara are un efect deosebit în ce privește două bol i obișnuite de ochi,
cataracta și degenerescenta maculară L boli care af ectează milioane de
americani mai în vârstă.
Da, așa este. Vă voi spune că, dacă mânc ați alimente de origine
animală în loc de alimente de origine vegetală, est e posibil să orbiți.
Degenerescenta maculară constituie cauza principală pentru orbirea
ireversibilă la persoanele peste 65 de ani. Mai mul t de 1,6 milioane de
americani suferă de această boală și mulți dintre a ceștia au orbit. 3' Așa
cum indică și numele, această afecțiune implică dis trugerea maculei,
care reprezintă locul de intersecție biochimică din ochi L unde energia
care provine din lumină este transformată întrLun s emnal nervos.
Macula ocupă un loc central, ca să zicem așa, și, p entru ca să putem
vedea, ea trebuie să fie funcțională.
In jurul maculei se află acizi grași care reacțione ază cu lumina
care vine și vor produce un nivel scăzut de radical i liberi foarte
reactivi.* 0 Acești radicali liberi (vezi capitolul 4) pot dist ruge (sau
degenera) țesutul învecinat, inclusiv macula. însă, din fericire pentru
noi, vătămarea produsă de radicalii liberi poate fi reprimată prin
antioxidanții din legume și fructe.
Două studii, fiecare implicând câte o echipă de cer cetători cu
experiență în instituții de prestigiu, ne oferă dov ezi riguroase cu
privire la faptul că alimentația poate proteja împo triva
degenerescentei maculare. Ambele studii au fost pub licate cu un
deceniu în urmă. Unul a evaluat dieta" iar celălalt a analizat nutrienții
din sânge." Concluziile acestor două studii ne suge rează că un
procent de 70L88% din cazurile de orbire ar fi putu t fi prevenite dacă
sLar fi folosit o alimentație corespunzătoare.
Studiul care a evaluat ce alimente se f oloseau" a comparat 356
de persoane cu vârsta între 55 și 80 de ani, care f useseră diagnosticate
cu degenerescentă maculară avansată, cu 520 persoan e cu alte boli ale
ochilor. în acest studiu au colaborat opt centre me dicale de
oftalmologie.
Cercetătorii au descoperit că un consum m ai mare de carotenoizi
variați era asociat cu o frecvență mai scăzută a de generescentei
maculare. Carotenoizii reprezintă o grupă de antiox idanți care se
găsesc în părțile colorate ale fructelor și legumel or. Când a fost

evaluat consumul de carotenoizi, acei indivizi care consumaseră cel
mai mult din aceștia, au făcut boala întrLo proporț ie cu 43 % mai puțin
decât cei care consumaseră cel mai puțin. Și nu a f ost o surpriză că
cinci din șase alimente vegetale evaluate au fost d e asemenea asociate
cu rate mai mici ale degenerescentei maculare (broc oli, morcovii,
spanacul sau colardul, dovleacul de iarnă și cartof ii dulci). Spanacul
sau colardul au conferit cea mai mare protecție. Ce i care au mâncat
din aceste legume de cinci sau mai multe ori pe săp tămână au fost cu
88% mai puțin afectați de boală în comparație cu ce i care au consumat
aceste legume mai puțin decât o dată pe lună. Singu rul grup de
alimente care nu a arătat un efect preventiv a fost grupul varză/
conopidă/varză de Bruxelles, care sunt cel mai puți n colorate din cele
șase grupe de alimente."
Cercetătorii au investigat de asemenea o eventuală protecție față
de boală a fiecăruia din cei cinci carotenoizi cons umați prin aceste
alimente. Toți, cu excepția unuia din acești cinci, au prezentat un efect
protector foarte mare, în special carotenoizii din legumele cu frunze
de culoare verde închis. Prin contrast, suplimentel e cu câteva
vitamine, ce includeau și retinolul (proLvitamina A ), vitamina C și
vitamina E nu au prezentat efecte beneficice, sau d oar în mică
măsură. Vedem încă o dată că în timp ce suplimentel e îi pot îmbogăți
foarte mult pe fabricanții de suplimente, ei nu ne vor face pe noi să
beneficiem de prea multă sănătate.
La sfârșit de tot, acest studiu a tras c oncluzia că riscul pentru
degenerescentă masculară putea fi redus cu până la 88% pur și
simplu consumând alimentele potrivite."
În acest punct poate vă întrebați: „De und e aș putea să iau acei
carotenoizi"? Legumele cu frunze verzi, morcovii și fructele citrice
sunt toate surse foarte bune. Aici este totuși o pr oblemă. Dintre sutele
(poate miile) de carotenoizi antioxidanți din acest e alimente, doar
vreo doisprezece au fost studiați în privința efect elor lor biologice.
Capacitatea acestor elemente chimice de a curăța de ceea ce este
dăunător și de a reduce vătămarea produsă de radica lii liberi este clar
recunoscută, însă acțiunea fiecărui carotenoid vari ază enorm în
funcție de alimentație și stilul de viață. Variații le acestea fac practic
imposibil de a prezice acțiunea fiecăruia dintre ei , fie bună sau rea.
Logica de aLi folosi ca suplimente este mult prea p articulară și
superficială. Aceasta ignoră dinamica naturii. Este mult mai sigur să

consumi acești carotenoizi în contextul lor natural , din fructele și
legumele intens colorate.
Al doilea studiu 42 a comparat un total de 421 de pacienți cu
degenerescentă maculară cu 615 pacienți socotiți ca grup de control.
La aceste studii au participat cinci din principale le centre clinice
oftalomologice. Cercetătorii au măsurat nivelul ant ioxidanților din
sânge, deci nu antiLoxidanții consumați. Au fost mă surați patru feluri
de antioxidanți: carotenoizii, vitamina C, seleniul și vitamina E. Cu
excepția seleniului, toate aceste grupe de nutrienț i au fost asociate cu
mai puține cazuri de degenerescentă maculară, deși doar carotenoizii
au prezentat rezultate semnificative din punct de v edere statistic.
Riscul de degenerescentă maculară a fost redus cu d ouă treimi la acei
oameni care au avut cele mai mari valori ale carote noizilor în sânge,
atunci când au fost comparați cu grupul cu valori r eduse ale
carotenoizilor.
Reducerea de aproximativ 65L70% din acest studiu es te similară
cu reducerea de până la 88% din primul studiu. Aces te două studii au
arătat, în mod consecvent, beneficiile carotenoizil or antioxidanți
consumați ca alimente. Ținând cont de limitele lega te de
experimentare, noi putem doar să aproximăm proporți a de
degenerescentă maculară produsă prin obiceiuri alim entare
defectuoase, dar nu putem ști care antioxidanți sun t implicați. Ceea ce
putem spune totuși este faptul că alimentele ce con țin antioxidanți, în
special cele ce conțin carotenoizi, vor preveni în mare parte orbirea ce
rezultă prin degenerescentă maculară. Aceasta efect iv e o
recomandare remarcabilă.
Cataractele sunt afecțiuni ceva mai puți n grave decât
degenerescenta maculară, pentru că refacerea vederi i pierdute din
cauza acestei boli este posibilă chirurgical. Insă atunci când privim la
cifre, cataractele sunt o povară pentru societatea noastră. Cam la
optzeci de ani, jumătate din toți americanii vor av ea cataractă." în
prezent există 20 de milioane de americani cu vârst a peste patruzeci
de ani care au această boală.
Formarea cataractei presupune opacifierea cristalin ului
ochiului. Chirurgia implică îndepărtarea cristalinu lui opacifiat și
înlocuirea lui cu unul artificial. Apariția stării de opac, ca și
degenerescenta maculei cum și atât de multe alte bo li din organismul
nostru, este strâns legată de vătămarea produsă de excesul de radicali

liberi reactivi. 44 O spunem încă o dată, este înțelept să deducem
beneficiul adus de consumul de alimente bogate în a ntioxidanți.
Începând din 1988, cercetătorii din Wisconsin au în ceput să
studieze corelația dintre sănătatea ochiului și ali mentele pe care le
consumau, la peste 1300 de persoane. La zece ani ma i târziu, ei au
publicat un raport 45 cu privire la descoperirile lor. Persoanele care a u
consumat cel mai mult luteină, un anumit tip de ant ioxidant, au avut
cataractă cam cu jumătate mai puțin față de cei car e au consumat cel
mai puțin luteină. Luteina este un element chimic i nteresant deoarece,
pe lângă faptul că este disponibil în spanac, cât ș i în alte legume cu
frunze verzi, el constituie o parte integrantă a în suși țesutului
cristalinului. 46 47 în mod similar, cei care au consumat cel mai mult
spanac au avut cu 40% mai puțină cataractă.
Aceste două boli ale ochiului, degeneres centa maculară și
cataracta, intervin atunci când noi nu consumăm suf iciente
zarzavaturi cu frunze verzi intens colorate. în amb ele cazuri, radicalii
liberi în exces, care sporesc prin consumul de alim ente de origine
animală și scad prin consumul de alimente de origin e vegetală sunt
considerați ca posibili responsabili pentru aceste afecțiuni.

DIETE CARE ALTEREAZĂ
STAREA MINTII

Când cartea aceasta va ajunge în rafturi , eu voi avea vârsta de
șaptezeci de ani. Am participat recent la întrunire a de cincizeci de ani
a colegilor mei de liceu, unde am aflat că mulți di ntre colegii mei de
clasă muriseră. Eu primesc revista AARP [n.trad., r evistă destinată
persoanelor în vârstă în SUA], primesc reduceri la anumite produse
pentru că sunt în vârstă și cecuri de la asistența socială în fiecare lună.
Unii eufemiști mLar putea numi „un adult matur". Eu spun doar
bătrân. Ce înseamnă să fii bătrân? Eu încă alerg în fiecare dimineață,
uneori zece sau mai mulți kilometri. încă muncesc ș i poate sunt mai
activ ca niciodată. încă mă bucur de aceleași activ ități în timpul liber,
fie vizitânduLmi nepoții, cinând cu prieteni, lucrâ nd în grădină,
călătorind, jucând golf, citind sau făcând diferite îmbunătățiri pe afară
cum ar fi construirea de garduri sau trebăluind una sau alta, așa cum
eram obișnuit să să fac la fermă. Totuși, unele luc ruri sLau schimbat. E

clar că există o diferență între mine cel de șaptez eci de ani și cel care
am fost la douăzeci de ani. Sunt mai lent, nu mai s unt așa de puternic,
muncesc mai puține ore pe zi și am tendința de a tr age câte un pui de
somn mai des ca înainte.
Cu toții știm că îmbătrânirea aduce cu sine diminuarea
capacităților noastre în comparație cu vremurile câ nd eram mai tineri.
însă știința adevărată ne arată că a gândi limpede până în ultimii
noștri ani nu constituie ceva la care să renunțăm. Pierderea memoriei,
dezorientarea și confuzia nu sunt lucruri inevitabi le care vin o dată cu
înaintarea în vârstă, ci ele sunt probleme legate d e acest factor al
stilului de viață atât de important în toate: alime ntația.
Există acum informații de calitate privind alimenta ția pentru
cele două forme principale ale declinului mintal. î n forma simplă
există o stare denumită „deteriorare cognitivă" sau „disfuncție
cognitivă". Această stare atrage cu sine scăderea c apacității de aLși
aduce aminte și de a gândi tot așa de bine ca înain te și se prezintă
clinic întrLo mulțime de ipostaze, începând de la c azuri în care
capacitățile sunt doar ușor diminuate până la cele care sunt multe mai
evidente și mai ușor diagnosticate.
Apoi sunt disfuncțiile mintale care devin serioase, amenințând
chiar viața. Acestea intră în categoria demenței, î n cadrul căreia există
două tipuri principale: demența vasculară și boala Alzheimer.
Demența vasculară este produsă în principal de mai multe accidente
vasculare mici care rezultă din spargerea vaselor d e sânge din creier.
Este un lucru obișnuit ca bătrânii să aibă accident e vasculare
silențioase în ultimii lor ani de viață. Un acciden t vascular cerebral
este socotit silențios atunci când trece nedetectat și nediagnosticat.
Fiecare mic accident vascular cerebral incapaciteaz ă o anumită parte a
creierului. Celălalt tip de demență, boala Alzheime r, are loc atunci
când o substanță proteică numită betaLamiloid se ac umulează în zone
critice ale creierului ca o placă, asemenea plăcii de colesterol care se
formează în cadrul bolilor cardiovasculare.
Este surprinzător cât de comună este boala Alzheime r. Se spune
că 1% din persoanele de 65 de ani prezintă dovezi a le prezenței bolii
Alzheimer, cifră care se dublează la fiecare cinci ani." Eu cred că de
aceea acceptăm noi cu resemnare "senilitatea" ca fă când parte din
procesul de îmbătrânire.

SLa estimat că 10L12% din persoanele cu deteriorări cognitive
moderate avansează spre tipurile mai grave de demen ță, în timp ce
doar 1L2% dintre persoanele fără deteriorări cognit ive fac aceste
boli. 4"0 Aceasta înseamnă că oamenii cu deteriorări cogniti ve au un
risc de 10 ori mai mare de a face boala Alzheimer.
Deteriorările cognitive nu doar că degenerează ades ea spre
forme de demență mai grave, dar ele se asociază și cu boli
cardiovasculare, 51 '53 accidente vasculare cerebrale 54 și cu diabetul de
tip 2. 5516 Toate aceste boli se adună în cadrul acelorași popu lații, cel
mai adesea la aceiași indivizi. Această adunare lao laltă dă mărturie
despre existența acelorași factori de risc. Hiperte nsiunea (presiune
mare a sângelui) este unul din acești factori 51,57,5 '; un altul este colesL
terolul mare. 53 Amândoi acești factori pot fi, desigur, controlați prin
dietă.
Un al treilea factor de risc îl reprezintă acei răd icau liberi
periculoși, care fac ravagii în funcționarea creier ului nostru în anii
vârstei înaintate. Deoarece vătămarea produsă de ra dicalii liberi este
atât de importantă în procesul disfuncției cognitiv e și al demenței,
cercetătorii consideră că prin consumarea de antiox idanți din
alimente ne putem apăra creierul de această afectar e, ca și în cazul
altor boli. Alimentele de origine animală sunt lips ite de această
protecție a antioxidanților și au tendința de a act iva producerea de
radicali liberi și afectarea celulară, în timp ce a limentele de origine
vegetală, cu cantitățile lor mari de antioxidanți, tind să prevină această
afectare. Este vorba despre aceeași cauză și efect legat de alimentație
așa cum am văzut și la degenerescenta maculară.
Desigur, moștenirea genetică își are rolul ei și au fost identificate
gene specifice care pot spori riscul declinului cog nitiv. 52 Dar și factorii
de mediu joacă un rol important, și cel mai probabi l rolul dominant.
ÎntrLun studiu recent sLa descoperit că bărbații am ericani de
origine japoneză care locuiesc în Hawaii au o rată mai mare a bolii
Alzheimer decât cei ce locuiesc în Japonia. 59 Un alt studiu a descoperit
că africanii din Africa au rate semnificativ mai re duse ale demenței și
bolii Alzheimer decât americanii de origine african ă din statul
Indiana.™ Amândouă aceste descoperiri susțin în mod clar ideea că
mediul joacă un rol important în tulburările cognit ive.
Pe plan mondial, se pare că tiparele de răspândire ale
tulburărilor cognitive sunt similare celorlalte bol i vestice. Frecvența
bolii Alzheimer este mai redusă în zonele mai puțin dezvoltate. 61 Un

studiu recent a comparat ratele bolii Alzheimer pri n intermediul unor
variabile alimentare în unsprezece țări și a descop erit că populațiile cu
un aport crescut de grăsimi și un aport scăzut de c ereale boabe au
avut rate mai mari ale acestei boli.""' 3
Se pare că ne îndreptăm spre ceva. Este clar, dieta determină
felul în care vom gândi în anii de pe urmă ai vieți i noastre. însă ce
anume exact este bun pentru noi?
Cu privire la starea de deteriorare cogn itivă în formă ușoară,
cercetări recente au arătat că nivelurile mai ridic ate de vitamina E în
sânge sunt asociate cu pierderi mai reduse ale memo riei." O pierdere
mai redusă a memoriei este, de asemenea, asociată c u niveluri mai
mari ale vitaminei C și ale seleniului, ambele redu când activitatea
radicalilor liberi. 65 Vitamina E și C sunt antioxidanți care se găsesc
aproape exclusiv în alimente de origine vegetală, î n timp ce seleniul se
găsește atât în alimentele de origine animală, cât și în cele de origine
vegetală.
ÎntrLun studiu efectuat pe 260 de oameni cu vârsta cuprinsă între
șaizeci și cinci și nouăzeci de ani, sLa raportat c ă: „ O alimentație cu
mai puține grăsimi, grăsimi saturate și colesterol, și mai mulți hidrați
de carbon, fibre, vitamine (în special folat/vitami na B4, vitamina C și
E și betaLcarotenii) și mineralele (fier și zinc) e ste recomandabilă nu
numai pentru a îmbunătăți starea generală de sănăta te a bătrânilor,
dar și pentru a îmbunătăți funcția cognitivă". 66 Această concluzie
pledează pentru alimentele de origine vegetală și c ondamnă
alimentele de origine animală legat de funcționarea optimă a
creierului. Și încă un alt studiu efectuat asupra a sute de oameni în
vârstă a descoperit că scorul testelor de evaluare a funcției mentale a
fost mai favorabil la acei indivizi care consumaser ă cel mai mult
vitamina C și betaLcaroten.' 7 Alte studii au descoperit de asemenea că
un nivel redus de vitamina C în sânge este legat cu o performanță
cognitivă mai scăzută la persoanele în vârstă, 65 '6' iar unii au descoperit
că vitaminele din complexul B, 69 și betaLcarotenul sunt asociate cu o
mai bună funcție cognitivă.
Cele șapte studii menționate mai sus to ate arată că unul sau
mai mulți nutrienți care se găsesc exclusiv în vege tale sunt asociați cu
un risc mai redus al declinului cognitiv la vârsta bătrâneții. Studii
experimentale nu numai că au confirmat faptul că al imentele de
origine vegetală sunt bune pentru creier, ci au ară tat și mecanismele
prin care lucrează aceste alimente. 71 '72 Deși există variații importante

în unele din descoperirile acestor studii L de exem plu unul dintre
studii arată o asociere doar cu vitamina C, un altu l arată o asociere cu
betaLcarotenul și nu cu vitamina C L nu înseamnă că nu trebuie să nu
vedem pădurea din cauza unuia sau a doi copaci. De altfel, nici un
studiu nu a arătat vreodată că prin consumul de mai mulți
antioxidanți sLar pierde mai mult memoria. Când exi stă asocieri,
există întotdeauna și altă cale. Mai mult decât atâ t, asocierea pare să
fie semnificativă, deși mai trebuie făcute cercetăr i substanțiale înainte
ca să putem ști exact cât de mult din afectarea fun cției cognitive se
datorează alimentației.
Ce putem spune de formele mai serioase de demență produse
de accidente vasculare cerebrale (demență vasculară ) și boala
Alzheimer? în ce fel afectează alimentația aceste b oli? Demența
vasculară care are în subsidiar elemente comune cu accidentul
vascular cerebral este, în mod clar, corelată cu di eta. întrLo publicație
legată de renumitul Studiu Framingham, cercetătorii au ajuns la
concluzia că, o dată cu fiecare trei porții în plus de fructe și legume pe
zi, riscul de atac vascular cerebral va fi redus cu 22%. 73 Trei porții de
fructe și legume este mai puțin decât vă puteți înc hipui. Următoarele
exemple reprezintă o porție în cadrul acestui studi u: 1/2 cană piersici,
1/4 cană sos de tomate, 1/2 cană brocoli sau un car tof. 73 Jumătate de
cană nu înseamnă multă mâncare. De fapt, bărbații d in acest studiu
care au consumat cele mai multe fructe și legume au consumat nu
mai puțin de 19 porții pe zi. Dacă fiecare trei por ții scad riscul cu 22%,
beneficiile cresc vertiginos (reducerea riscului se apropie de 100 %,
dar nu poate depăși această cifră).
Acest studiu oferă dovezi că sănătatea arterelor și venelor care
duc și aduc sângele de la creier depinde de felul c um ne alimentăm.
Prin extensie, este logic să presupunem că, dacă mâ ncăm fructe și
legume, ne vom apăra împotriva demenței produsă pri ntrLo sănătate
vasculară precară. Cercetările dovedesc iarăși aces t lucru. Un grup de
cercetători a monitorizat starea de sănătate la 500 0 de persoane în
vârstă, pentru o perioadă de 2 ani, prin examene al e stării de sănătate
mentală și supravegherea consumului de alimente. Ei au descoperit
că cei care au avut crescut consumul total de grăsi mi și de grăsimi
saturate au avut cel mai mare risc pentru demență d in cauza
problemelor vasculare. 74

Boala Alzheimer are, de asemenea, legătur ă cu alimentația și
adesea ea se asociază cu boala de inimă, 53 ceea ce sugerează că au
cauze comune. Noi știm ce produce boala de inimă și știm ce poate
oferi speranță pentru reversibilitatea bolii de ini mă: alimentația.
Studiile efectuate pe animale de experiment au arăt at în mod
convingător că o dietă cu colesterol ridicat va sti mula producerea de
betaLamiloid care se întâlnește la cei cu Alzheimer . 53 Confirmând
aceste rezultate obținute pe animale de experiment, un studiu efectuat
asupra a mai mult de 5000 de persoane a descoperit că un aport
alimentar de colesterol și grăsimi mai mare are ten dința de a spori
riscul pentru boala Alzheimer în mod specific, 75 și în general pentru
orice formă de demență.
ÎntrLun alt studiu asupra bolii Alzheimer, riscul d e a face boala a
fost de 3,3 ori mai mare la persoanele ale căror ni veluri de acid folie se
aflau în treimea inferioară, și de 4,5 ori mai mare când nivelurile de
homocisteină se aflau în treimea superioară. Ce sun t acidul folie și
homocisteina?Acidul folie este un compus ce provine exclusiv din
alimentele de origine vegetală, cum ar fi legumele cu frunze verde
intens. Homocisteină este un aminoacid care provine în principal din
proteinele de origine animală. 77 Studiul a constatat că este de dorit a
menține homocisteină la un nivel scăzut iar acidul folie la un nivel
ridicat.
Cu alte cuvinte, o dietă cu multe produse de origine animală și
puține produse de origine vegetală crește riscul pe ntru boala
Alzheimer. 7*
Afectarea cognitivă moderată, pe seama că reia se fac glume
proaste, permite totuși persoanei în cauză săLși me nțină viață
independentă, funcțională, însă demența și boala Al zheimer sunt
tragice, punând poveri aproape imposibil de purtat asupra victimelor
și a persoanelor apropiate acestora. în cadrul aces tui spectru, de la
dificultăți minore în aLți menține gândurile în ord ine până la o
degenerare gravă, hrana pe care o consumi poate afe cta în mod
drastic riscul de declin mintal.
Bolile pe care leLam parcurs în acest cap itol pretind un tribut
foarte greu de la majoritatea dintre noi în cei din urmă ani ai vieții,
chiar dacă nu sunt fatale. Pentru că nu sunt de obi cei fatale, multe
persoane care sunt afectate de aceste boli trăiesc totuși o viață lungă.
Totuși calitatea vieții lor este profund deteriorat ă până când boala îi

face în cea mai mare parte dependenți de alții și i ncapabili de a
funcționa la capacitatea normală.
Am stat de vorbă cu atât de mulți oameni care obișn uiesc să
spună: „SLar putea să nu trăiesc așa de mult ca voi ăștia sănătoșii, dar
sunt sigur că o să mă bucur de timpul pe care îl am mâncând fripturi
ori de câte ori doresc, fumând, dacă așa vreau eu, și făcând tot ce
poftesc." Am crescut alături de astfel de oameni, a m fost la școală
alături de astfel de oameni, și am avut prieteni di ntre astfel de oameni.
Nu cu mult timp în urmă, unul din cei mai buni prie teni ai mei a avut
o foarte grea operație de cancer și șiLa petrecut u ltimii ani de viață
fiind paralizat întrLun azil de bătrâni. LLam vizit at de multe ori, și de
fiecare dată când plecam de acolo eram profund stăp ânit de un
simțământ de mulțumire pentru sănătatea de care mă bucur la vârsta
mea înaintată. Nu era ceva neobișnuit atunci când m ă duceam săL1
vizitez pe prietenul meu ca să aflu că printre noii pacienți care erau
aduși acolo era vreuna din cunoștințele noastre com une din anii de
odinioară. Și mulți dintre aceștia aveau Alzheimer, fiind internați în
secția specială pentru această boală.
Bucuria de a trăi, în special cea deLa doua jumătat e a vieții, este
în mare parte compromisă dacă nu putem vedea, dacă nu putem
gândi, dacă rinichii noștri nu funcționează, sau da că oasele noastre
sunt fragile și se fracturează ușor. în ce mă prive ște, eu sper să pot fi în
stare să mă pot bucura pe deplin nu numai de timpul din prezent, dar
și de timpul din viitor când să pot beneficia atât de sănătate cât și de
independență.

PARTEA III LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LL
GHIDUL ALIMENTAȚIEI
CORECTE

Recent, am fost întrLun restaurant și, pr ivind meniul,
miLa atras atenția o opțiune de meniu foarte specia lă, „sărac
în hidrați de carbon": o porție imensă de paste făi noase
presărate cu legume, fel de mâncare cunoscut de alt fel sub
numele de pasta primavera. Majoritatea caloriilor a cestuia
proveneau în mod clar din hidrați de carbon. Cum pu tea fi
acesta „sărac în hidrați de carbon"? Era vreo greșa lă de
tipar? Nu cred că era vorba de așa ceva. Și în alte ocazii am
observat că salatele, pâinea și chiar checul cu sco rțișoară
erau etichetate drept „sărace în hidrați de carbon" , chiar
dacă lista ingredientelor pe care le conțin demonst rează că,
de fapt, majoritatea caloriilor lor sunt furnizate de hidrații
de carbon. Ce se întâmplă?
Această manie legată de „hidrații de carbon" este î n
mare parte rezultatul mesajului alimentar al Dr. At kins.
Insă, mai recent, lucrarea acestuia Dr. Atkins' New Diet
Revolution a fost răsturnată și înlocuită de The South Beach
Diet (Dieta Plajei de sud) considerată regina cărților d e
alimentație. The South Beach Diet este considerată a fi mai
moderată, mai ușor de urmat și mai sigură decât Atk ins
însă, din ceea ce pot eu să spun, cred că „lupul" ș iLa
schimbat doar părul cu lâna oii. Ambele diete sunt
împărțite în trei etape, ambele limitează strict ap ortul de
hidrați de carbon în prima etapă, și ambele diete s e bazează
puternic pe carne, produse lactate și ouă. The South Beach
Diet , de exemplu, interzice pâinea, orezul, pastele făino ase,
alimentele coapte în cuptor, zahărul și chiar fruct ele în
primele două săptămâni. După aceea, te poți obișnui iarăși
cu hidrații de carbon până când mănânci ceea ce mi se pare
a fi, de fapt, o dietă tipic americană.

Poate de aceea The South Beach Diet e o carte care se
vinde atât de bine.
Pornind de la websiteLul The South Beach Diet, revista
Newsweek scria: „valoarea reală a acestei cărți constă în
sfaturile ei alimentare sănătoase. Se reține partea cea mai
bună din regimul Atkins L carnea L în timp ce se re nunță la
idea că toți hidrații de carbon trebuie evitați".'

Cine oare de la Newsweek a parcurs literatura de
specialitate pentru a ști care sfaturi alimentare s unt
sănătoase și care nu? Și, dacă ții dieta Atkins la care adaugi
ceva „hidrați de carbon", cât de mult diferă aceast ă dietă de
dieta tipic americană, dieta aceea toxică ce sLa do vedit că ne
îngrașă, ne dă boli de inimă, ne distruge rinichii, ne face să
orbim sau ne conduce spre Alzheimer, cancer și o mu lțime
de alte probleme medicale?
Sunt doar câteva exemple ale situației actuale în
domeniul conștientizării modului de alimentație din SUA.
Zi de zi văd cu ochii mei cum americanii sunt îneca ți de un
potop de informații oribile cu privire la alimentaț ie. MiL
amintesc zicala care circula acum câteva decenii:
Americanilor le plac lăturile . Și alta : Americanilor le place să
audă lucruri bune despre obiceiurile lor proaste. La prima
vedere se pare că aceste două zicale sunt adevărate . Oare
chiar sunt?
Am mai multă încredere în capacitatea americanului
de rând. Nu este adevărat că americanilor le plac l ăturile L ci
lăturile îi inundă pe americani, fie că ei vor aces t lucru, fie
că nu vor! Eu știu că unii americani doresc adevăru l, dar nu
au putut săL1 afle pentru că este înăbușit de atâte a lături.
Foarte puține din informațiile care ajung la public provin
din surse științifice sănătoase și plătim pentru ac easta un
preț îngrijorător. Azi uleiul de măsline e îngrozit or, mâine e
bun pentru sănătatea inimii. Azi ouăle ne înfundă a rterele,
mâine sunt o sursă bună de proteine. Azi cartofii ș i orezul
sunt bune, mâine sunt cea mai mare amenințare pentr u
greutatea corpului.

La începutul acestei cărți am afirmat că ținta mea este
să redefinesc modul de evaluare a informațiilor des pre
alimentație L să eliminăm confuzia, să nu complicăm
noțiunile legate de sănătate și că îmi întemeiez su sținerile
pe dovezile care provin din cercetări nutriționale de calitate,
reconfirmate, publicate în reviste profesionale de primă
clasă. Până acum ați văzut o mostră amplă L și este doar o
mostră L din aceste dovezi. Ați văzut că există sus ținere
științifică copleșitoare pentru o anumită dietă, si mplă și cea
mai bună L care cuprinde alimente integrale, de ori gine
vegetală.
Doresc să condensez lecțiile de nutriție învățate d in
aceste cuprinzătoare dovezi și din experiența mea d e peste
40 de ani întrLun simplu ghid pentru o alimentație
sănătoasă.
MiLam comprimat cunoștințele în câteva p rincipii de
bază, principii care vor aduce lumină în legătură c u felul în
care funcționează cu adevărat alimentația și sănăta tea. Mai
mult decât atât, am tradus știința în recomandări d ietetice
pe care dvs. puteți începe să le practicați în viaț a proprie.
Nu doar că veți dobândi o nouă înțelegere cu privir e la
nutriție și sănătate, dar veți ști de asemenea exac t ce
alimente trebuie să mâncați și ce alimente trebuie să evitați.
Depinde de dvs. ce decideți să faceți cu aceste inf ormații,
dar cel puțin dvs., ca cititor și persoană, aveți o cazia de a vi
se prezenta altceva decât lături.

LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL 11
LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL
ALIMENTAȚIA CORECTA
8 PRINCIPII CU PRIVIRE LA HRANĂ
ȘI SĂNĂTATE

Beneficiile unui stil de viață sănătos sunt enorme. Trebuie
să știți că puteți:

• să trăiți mai mult
• să arătați și să vă simțiți mai tânăr
• să aveți mai multă energie
• să pierdeți în greutate
• să reduceți valoarea colesterolului sanguin
• să preveniți și chiar să faceți să regreseze boala de inimă
• să reduceți riscul de cancer de prostată, de sân și alte
cancere
• să vă păstrați vederea și în anii din urmă ai vieți i
• să preveniți și să tratați diabetul
• să evitați intervențiile chirurgicale în multe cazu ri
• să reduceți enorm nevoia de produse medicamentoase
• să vă păstrați oasele puternice
• să evitați impotența
• să evitați accidentul vascular cerebral
• să preveniți pietrele la rinichi
• constipația
• să scădeți tensiunea sângelui
• să evitați boala Alzheimer
• să învingeți să vă feriți copiii de a face diabet d e tip 1
• să reduceți artri ta
• și încă multe altele…

Acestea sunt doar câteva dintre beneficii, și toate pot fi
ale dumneavoastră. Prețul? Simplu, doar schimbânduL vă
dieta. Nu știu dacă a fost vreodată atât de ușor sa u cu doar
atât de puțin efort ca să obțineți foloase atât de mari.
VLam dat mostre de dovezi și vLam vorbit despre
lungul drum făcut pentru a ajunge la aceste concluz ii.
Acum vreau să fac un rezumat al lecțiilor despre
alimentație, sănătate și boală, pe care leLam învăț at deLa
lungul timpului, prin următoarele opt principii pe care le
voi expune. Aceste principii trebuie să fie baza pe ntru felul
în care acționăm în domeniul științei, felul în car e îi tratăm
pe bolnavi, felul în care ne alimentăm, felul în ca re gândim
despre sănătate și felul în care percepem lumea.

PRINCIPIUL nr. 1

Nutriția reprezintă acțiunea combinată a nenumărate
substanțe din alimente, întregul înseamnă
mai mult decât suma tuturor părților.

Pentru a ilustra acest principiu trebuie doar să pr iviți
perspectiva biochimică a unei mese. Să zicem că pre gătiți
sote de spanac cu ghimbir și ravioli din făină inte grală
umplute cu dovlecel, unt de nuci și condimente, cu sos de
tomate.
Spanacul singur prezintă o abundență de elemente
chimice variate. Tabelul 11.1 este doar o listă parțială cu ceea
ce aveți în gură după ce luați o înghițitură de spa nac.
După cum vedeți, tocmai ați introdus o bogăție de
nutrienți în corpul dumneavoastră. Pe lângă acest a mestec
extrem de complex, când luați și o gură din acel ra violi cu
sos de tomate și umplutura de dovlecel, mai obțineț i alte
mii și mii de substanțe chimice, toate legate în di ferite feluri
în fiecare aliment L cu adevărat o mină de aur bioc himică.
De îndată ce această hrană ia contact cu saliva
dumneavoastră, organismul își începe acțiunea mirac uloasă
și se pornește procesul digestiei. Fiecare din aces te
substanțe chimice din hrană interacționează cu cele lalte

substanțe chimice din hrană și cu substanțele chimi ce din
organismul dumneavoastră în moduri foarte specifice .
Acesta este un proces infinit de complex, și pur și simplu
este imposibil de înțeles exact în ce fel fiecare s ubstanță
chimică interacționează cu altă substanță chimică. Noi nu
vom descoperi niciodată în ce fel acestea se potriv esc
laolaltă.

Tabelul 11.1: Nutrienții din spanac.

MACRONUTRIENȚI
Apă f G răsimi (de multe feluri)
Calorii f Hidrați de carbon Pr oteine (de multe feluri) f Fibre

MINERALE
Calciu f Sodiu f Fier f Zinc f Magneziu f Cupru
Fosfor f Mangan f Potasiu f Seleniu

VITAMINE
C (acid ascorbic) f B6 (piridoxină)f Bl (tiam ină)
Folat f B2 (riboflavină) f A (sub formă de caroten oid)
B3 (niacină) f E (tocoferoli) f Acid pan totenic

ACIZI GRAȘI
14:0 (acid miristic) f18.1 (acid oleic)
16:0 (acid palmit ic) f 20:1 (acid eicosanoic)
18:0 (acid stearic) f18:2 (acid linoleic)
16:1 (acid palmit oleic) f18:3 (acid linolenic)

AMINOACIZI
Triptofan f Valină f Treonină f Arginină
Isoleucină f Histidină f Leucină f Alanină
Lisină f Acid aspartic f Metionină f Acid glutamic
Cistină f Glucină f Fenilalanină f Prolină
Tirozină f Serină

Iată ce vreau să vă transmit în principal: Substanț ele
chimice pe care le obținem din hrana pe care o mânc ăm sunt
angajate întrLo serie de reacții care lucrează în a nsamblu
pentru a produce o stare bună de sănătate. Aceste s ubstanțe
chimice sunt orchestrate cu grijă prin mecanisme de control
complicate în interiorul celulelor noastre și al or ganismului
nostru, și aceste mecanisme de control decid unde m erge
fiecare nutrient, cât din respectivul nutrient este necesar și
când are loc fiecare reacție.
Organismele noastre desfășoară această rețea infini t de
complexă de reacții cu scopul de a obține beneficii maxime
din alimentele integrale, așa cum apar ele în natur ă. Cine
este greșit îndrumat poate trâmbița virtuțile unui anumit
nutrient sau ale unei anumite substanțe chimice, în să acest
mod de gândire este prea simplist. Organismul nostr u a
învățat cum să beneficieze de substanțele chimice d in
alimente așa cum sunt ele asamblate laolaltă, debar asânduL
se de unele și utilizând pe altele așa cum socoteșt e el de
cuviință. Nu pot să accentuez acest lucru îndeajuns , având în
vedere că el reprezintă temelia înțelegerii a ceea ce înseamnă
o bună nutriție.

PRINCIPIUL nr. 2

Vitaminele nu constituie un panaceu
pentru o sănătate bună

Deoarece nutriția funcționează ca un sistem biochim ic
infinit de complex ce implică mii de substanțe chim ice și mii
de efecte asupra sănătății noastre, este un nonsens să credem
că nutrienți izolați, luați ca suplimente, ar putea înlocui
alimente integrale. Suplimentele nu au ca rezultat o sănătate
pe termen lung și pot produce efecte secundare
imprevizibile. Mai mult decât atât, pentru cei ce s e bizuie pe
suplimente, efectul benefic nutritiv al schimbării dietei este
amânat. Pericolele dietei vestice nu pot fi contrac arate prin
consumarea de nutrienți la pilulă.

Urmărind cum a explodat interesul pentru nutrienți în
ultimii douăzeci sau treizeci de ani, a devenit cât se poate de
clar de ce a apărut o industrie imensă a suplimente lor de
nutrienți. Profiturile uriașe constituie un stimule nt excelent
și noi reglementări ale guvernului au pregătit cale a pentru o
piață tot mai extinsă. Mai mult decât atât, consuma torilor nu
le place să se despartă de hrana cu care sLau obișn uit și, ca
urmare, prin înghițirea câtorva suplimente au impre sia că au
diminuat din efectele adverse ale alimentației îndr ăgite.
Acceptând suplimentele, mass media poate spune oame nilor
ceea ce aceștia doresc să audă, iar doctorii au cev a de oferit
pacienților lor. Ca urmare, din peisajul nostru nut rițional
face parte acum o industrie de suplimente de miliar de de
dolari; iar majoritatea consumatorilor au fost păcă liți să
creadă că își pot cumpăra sănătatea. Aceasta a fost ultima
formulă marca Dr. Atkins. El a fost susținătorul un ei diete
bogate în proteine, bogate în grăsimi L sacrificând sănătatea
pe termen lung pentru câștigul pe termen scurt L și apoi a
susținut luarea suplimentelor sale pentru a face fa ță la ceea
ce el a numit, cităm: „problemele comune alimentare " ce
cuprind constipația, pofta după dulce, foamea, rete nția de
lichide, oboseala, nervozitatea și insomnia. 1
Această strategie de câștigare și menținere a sănăt ății
cu ajutorul suplimentelor nutritive a început să ia amploare
între 1994L1996 prin investigația pe scară largă a efectelor
suplimentelor cu betaLcaroten (un precursor al vita minei A)
asupra cancerului de plămân și asupra altor boli. D upă
folosirea timp de patru până la opt ani a supliment elor,
cancerul de plămâni nu sLa redus așa cum se aștepta , ci a
crescut! Și nici pentru prevenirea bolii de inimă n u sLa
dovedit nici un beneficiu de pe urma suplimentelor cu
vitamina A și E.
De atunci, au fost conduse un mare număr de alte
încercări ce costă milioane de dolari, pentru a det ermina
dacă vitaminele A, C și E previn boala de inimă și cancerul.
Recent au fost publicate două referate importante l egate de
aceste încercări. 4,5 Cercetătorii afirmă, și sunt cuvintele lor, că
„nu au putut determina balanța de beneficii și prej udicii ale
utilizării de rutină a suplimentelor cu vitamina A, C sau E; a

multivitaminelor cu acid folie; sau a combinațiilor cu
antioxidanți pentru prevenirea cancerului sau a bol ii
cardiovasculare." 4 Ba chiar au recomandări împotriva
folosirii suplimentelor cu betaLcaroten.
Nu trebuie să se înțeleagă că acești nutrienți nLar fi
importanți. Ei sunt Lînsă doar atunci când sunt con sumați ca
alimente, nu ca suplimente. Separarea nutrienților și
încercarea de a obține din ei aceleași beneficii ca din
alimentele integrale dă pe față ignoranță cu privir e la modul
de operare al nutriției în organism. Un articol spe cial
publicat recent în New York Times 1 argumentează eșecul
acestor suplimente cu nutrienți de a oferi vreun fo los
dovedit pentru sănătate. Cu timpul, am încredere că vom
continua să „descoperim" că, dacă ne bizuim pe supl imente
cu nutrienți izolați pentru a ne menține sănătatea, în timp ce
continuăm să folosim dieta vestică obișnuită, aceas ta nu va fi
doar o risipă de bani, ci va fi și un potențial per icol.

PRINCIPIUL nr. 3

Nu există de fapt nici un nutrient în alimentele de origine
animală care să nu fie mai bine
furnizat de către plante

În general, este corect a spune că orice aliment de
origine vegetală are mult mai multe asemănări în ce privește
compoziția nutrienților cu celelalte alimente de or igine
vegetală decât cu alimentele de origine animală. Ac elași
lucru este valabil și în cealaltă categorie; toate alimentele de
origine animală au mult mai multe asemănări cu cele lalte
alimente de origine animală decât cu alimentele de origine
vegetală. De exemplu, chiar dacă peștele se deosebe ște mult
de carnea de vită, el se aseamănă mult mai mult cu carnea de
vită decât cu orezul. Chiar și alimentele care sunt „excepții"
de la aceste reguli cum ar fi nucile, semințele și produsele de
origine animală prelucrate astfel ca să aibă un con ținut redus

în grăsimi, ele rămân totuși în grupele distincte d e nutrienți
de origine vegetală sau de origine animală.
A te alimenta cu produse de origine animală constit uie
o experiență cu totul

Tabelul 11.2: Compoziția nutrienților la alimente
de origine vegetală și de origine animală
(per 500 calorii energie)

Nutrientul Alimente de origine vegetală
(părți egale de roșii, spanac,
fasole, mazăre, cartofi) Alimente de origine animală
(părți egale de carne de vită,
porc, pui, lapte integral)
Colesterol (mg) ~ 137
Grăsimi (g) 4 36
Proteine (g) 33 34
Beta Lcaroten (mcg) 29919 17
Fibre alimentare (g) 31 %
Vitamina C (mg) 293 4
Folat (mcg) 1168 19
Vitamina E (mg_ATE) 11 0,5
Fier (mg) 20 2
Magneziu (mg) 548 51
Calciu (mg) 545 252

diferită de aceea de a te alimenta cu produse de or igine
vegetală. Cantitățile și felurile de nutrienți din aceste două
tipuri de alimente, prezentate în tabelul 11 3?*' 9 ilustrează
aceste diferențe nutriționale izbitoare.
După cum puteți vedea, alimentele de origine vegeta lă
au în mod substanțial mai mulți antioxidanți, fibre și
minerale decât alimentele de origine animală. De fa pt,
alimentele de origine animală sunt aproape complet lipsite
de mai mulți din acești nutrienți. Pe de altă parte ,
alimentele de origine animală, au mult mai mult col esterol
și grăsimi. Ele au de asemenea cu puțin mai multe p roteine
decât alimentele de origine vegetală, și de asemene a mai
multă vitamina B12 și vitamina D, deși prezența vit aminei
D se datorează în mare măsură fortificării artifici ale a
laptelui cu această vitamină.Desigur, există anumit e

excepții: unele nuci și semințe sunt foarte bogate în grăsimi
și proteine (de exemplu arahidele, semințele de sus an) în
timp ce unele alimente de origine animală au în gen eral
puține grăsimi, deoarece li sLa îndepărtat grăsimea prin
procesare artificială (de exemplu laptele smântânit ). Dar
dacă cineva cercetează mai îndeaproape, grăsimile ș i
proteinele nucilor și semințelor sunt diferite: ele sunt mult
mai sănătoase decât cele ale alimentelor de origine animală.
De asemenea, ele sunt însoțite de anumite substanțe
antioxidante interesante. Pe de altă parte, aliment ele de
origine animală, prelucrate, cu conținut scăzut în grăsimi,
conțin totuși anumite cantități de colesterol, mult e proteine
și foarte puține sau chiar deloc substanțe antioxid ante și
fibre alimentare, exact ca și celelalte alimente de origine
animală. Deoarece nutrienții sunt în principal resp onsabili
pentru efectele privind sănătatea alimentelor, și d atorită
acestor diferențe majore în ceea ce privește compoz iția
nutrienților între alimentele de origine animală și cele de
origine vegetală, nu ar fi, prin urmare, logic să p resupunem
că ar trebui să ne așteptăm să vedem efecte distinc t diferite
în corpurile noastre L în funcție de categoria de a limente pe
care o consumăm?
Prin definiție, pentru ca o substanță chimică din
alimente să fie un nutrient esențial, trebuie să în trunească
mai multe cerințe:

• substanța chimică este necesară pentru funcționarea
sănătoasă a corpului omenesc
• substanța chimică trebuie să fie ceva ce organismul
nostru nu poate produce el însuși și de aceea trebu i să o
obțină dintrLo sursă din afară.

Un exemplu de substanță chimică ce nu este esențial ă
este colesterolul, un component al alimentelor de o rigine
animală care nu există în alimentele de origine veg etală.
Deși colesterolul este esențial pentru sănătate, or ganismul
nostru poate produce tot ceea ce avem nevoie; deci nu

trebuie săL1 consumăm deloc prin alimente. De aceea el nu
este un nutrient esențial.
Există patru nutrienți pe care alimentele de origin e
animală le au, iar cele de origine vegetală, în cea mai mare
parte, nu le au: colesterolul și vitaminele A, D și B12. Trei
dintre acestea sunt nutrienți neesențiali. Așa cum sLa
discutat mai sus, colesterolul este produs de corpu rile
noastre în mod natural. Vitamina A poate fi produsă în
organismul nostru fără dificultate din betaLcaroten , iar
vitamina D, de asemenea poate fi produsă fără dific ultate în
corpul nostru pur și simplu prin expunerea pielii l a lumina
soarelui timp de circa cincisprezece minute o dată la fiecare
două zile. Ambele vitamine sunt toxice dacă sunt
consumate în cantități mari. Aceasta constituie înc ă un
indicator că este mai bine să ne bizuim pe precurso rii de
vitamine, betaLcarotenul și lumina soarelui, astfel ca
organismul nostru să poată controla fără dificultat e
momentul și cantitățile de vitamina Ași D de care a re
nevoie.
Vitamina B12 este mai problematică. Vitamina Bl2 es te
produsă de microorganisme care se găsesc în sol și de către
microorganisme care se găsesc în intestinele animal elor,
inclusiv ale omului. Cantitatea produsă în intestin ele
noastre nu este absorbită în mod adecvat, de aceea este
recomandat să consumăm B12 din alimente. Cercetăril e au
arătat în mod convingător că plantele crescute pe p ământ
sănătos care are o concentrație bună de vitamina Bl 2 vor
absorbi fără dificultate acest nutrient. 10 Totuși, plantele
crescute pe soluri „devitalizate" (soluri neLorgani ce) sLar
putea să fie deficitare în ce privește vitamina B12 . în Statele
Unite majoritatea culturilor agricole există pe sol uri relativ
lipsite de viață, decimate în urma multor ani de ut ilizare a
îngrășămintelor nenaturale, a pesticidelor și erbic idelor. Așa
că plantele crescute pe aceste feluri de sol și vân dute în
supermarketurile noastre duc lipsă de vitamina B12. Pe
lângă aceasta, noi trăim întrLo lume atât de steril izată încât
rareori ajungem în contact direct cu microorganisme le
născute în sol, producătoare de Bl 2. La un moment dat în
istoria noastră, neam luat vitamina B12 din vegetal e care nu

au fost curățate de tot pământul de pe ele. De acee a, nu este
nerezonabil să presupunem că americanii moderni car e
mănâncă plante foarte curățate și nu consumă deloc
produse de origine animală, nu primesc suficientă v itamina
B12.
Deși vizăm obsesia societății noastre privitoare la
suplimentele de nutrienți care ne distrage atenția de la alte
informații legate de nutriție mult mai importante, aceasta
nu înseamnă o negare totală, fără discernământ, a u tilizării
suplimentelor. Se estimează că ne depozităm vitamin a B12
în organism pe timp de trei ani. Dacă nu consumați nici un
fel de produs de origine animală timp de trei ani s au mai
mult, sau dacă sunteți o femeie însărcinată sau car e
alăptează, atunci trebuie să aveți grijă să luați d in când în
când un mic supliment de vitamina Bl 2, sau să merg eți la
medic anual ca să vă verificați nivelul din sânge a l
vitaminei B12 și al homocisteinei. De asemenea, dac ă nu vă
expuneți la soare niciodată, în special în lunile d e iarnă, este
posibil să aveți nevoie de un supliment de vitamina D. Eu
vă recomand să luați cea mai mică doză pe care o gă siți și să
depuneți mai mult efort ca să ieșiți afară la lumin a soarelui.
Eu numesc aceste suplimente „separare de pilulele
naturii", deoarece o alimentație sănătoasă, cu alim ente
organice de origine vegetală crescute pe un pământ fertil și
un stil de viață prin care ieșiți în mod regulat af ară din casă
constituie cele mai bune răspunsuri la aceste probl eme.
Reîntoarcerea la modul natural de viață în acest fe l ne va
oferi și nenumărate alte beneficii.

PRINCIPIUL nr. 4

Numai genele nu determină apariția bolii.
Genele funcționează numai dacă sunt activate,
sau exprimate, iar nutriția joacă un rol critic în a
determina care gene, bune sau rele, vor fi
exprimate.

Pot să afirm în mod cert că originea fiecărei boli este
genetică. Genele noastre reprezintă codul pentru to t ce
există în corpurile noastre, bun și rău. Fără gene nu ar exista
cancer. Fără gene nu ar exista obezitate, diabet sa u boala de
inimă. Și fără gene nu ar exista viață.
Aceasta poate explica de ce noi cheltuim sute de
milioane de dolari încercând să înțelegem care gene produc
cutare boală și în ce fel putem aduce la tăcere gen ele
periculoase. Aceasta explică de asemenea de ce unel e femei
tinere, perfect sănătoase acceptă săLși extirpe sân ii pur și
simplu pentru că au aflat că sunt purtătoare de gen e care au
legătură cu cancerul de sân. Aceasta explică de ce
majoritatea resurselor pentru știință și sănătate d in deceniul
trecut au fost îndreptate spre cercetarea genetică. Numai la
Universitatea Corneli au fost strânși 500 milioane dolari
pentru a se crea Life Sciences Inițiative (Inițiativa pentru
Științele Vieții). Această inițiativă promite să „s chimbe
pentru totdeauna felul în care este condusă și pred ată în
universitate cercetarea științei vieții." Care este unul din
scopurile principale ale programului? Să integreze fiecare
disciplină științifică în cadrul umbrelei atotcupri nzătoare a
cercetării genetice. Acesta reprezintă cel mai mare efort
științific din istoria Universității Corneli."
In mare parte însă această concentrare asupra genel or
pierde din vedere un punct simplu, dar crucial: nu toate
genele sunt exprimate pe deplin și tot timpul. Dacă ele nu
sunt activate, sau exprimate, ele rămân inactive di n punct
de vedere biochimic. Genele inactive nu au nici un efect
asupra sănătății noastre. Acest lucru este evident atât
pentru majoritatea oamenilor de știință, cât și pen tru mulți

oameni de rând, însă semnificația ideii este rareor i înțeleasă.
Ce anume se întâmplă astfel încât să determine ca u nele
gene să rămână inactive iar altele să se exprime? R ăspunsul:
mediul, și în special alimentația.
Folosind din nou o analogie anterioară, este util s ă ne
gândim la gene ca la niște semințe. Așa cum știe or ice
grădinar, semințele nu se vor transforma în plante dacă nu
au un pământ bogat în nutrienți, apă și soare. Și n ici genele
nu vor fi exprimate dacă nu au un mediu corespunzăt or. In
organismul nostru, alimentația reprezintă factorul de mediu
care determină activitatea genelor. Așa cum am văzu t în
capitolul trei, genele care produc cancerul au fost profund
influențate de consumul de proteine. Am văzut în gr upul
meu de studiu că sLau putut activa sau inactiva gen ele rele
pur și simplu prin modificarea aportului de protein e de
origine animală.
Mai mult decât atât, descoperirile noastre din
cercetările făcute în China au arătat că indivizii din
aproximativ același cadru etnic prezintă frecvențe ale
bolilor ce variază enorm. Despre acești oameni se s pune că
au gene asemănătoare, și totuși ei se îmbolnăvesc d e boli
diferite în funcție de mediul în care trăiesc. Zeci de studii au
argumentat că atunci când oamenii migrează, ei prei au
riscul de boală al țării în care se mută. Ei nu își schimbă
genele, și cu toate acestea cad pradă bolilor și su ferințelor
cu frecvențe care sunt rare în rândul populației di n țara lor
natală.
Mai mult decât atât, am văzut că rata bolilor se
schimbă în decursul timpului atât de drastic încât este
imposibil din punct de vedere biologic să dăm vina pe gene.
în douăzeci și cinci de ani, procentul persoanelor obeze din
populația noastră sLa dublat, de la 15% la 30%. în plus,
diabetul, boala de inimă și multe alte boli ale afl uenței au
fost rare până nu demult, iar codul nostru genetic este clar
că nu sLa schimbat în mod semnificativ în ultimii 2 5, 100 sau
chiar 500 de ani.
Așa că, în timp ce putem spune că genele sunt
esențiale pentru fiecare proces biologic, avem dove zi foarte
convingătoare că exprimarea genelor este cu mult ma i

importantă, aceasta fiind controlată de către mediu , în
special de alimentație.
O altă nesăbuință a acestei cercetări genetice este
presupunerea că înțelegerea genelor noastre constit uie un
lucru simplu. De exemplu, recent, cercetătorii au s tudiat
reglarea genetică a greutății la o specie de viermi
minusculi. 12 Oamenii de știință au trecut prin 16757 de
gene, leLau inactivat pe fiecare în parte și au stu diat efectul
asupra greutății. Ei au descoperit 417 gene care af ectează
greutatea. Felul în care aceste sute de gene intera cționează
pe termen lung unele cu altele și cu mediul în cont inuă
transformare pentru a modifica greutatea în plus sa u în
minus constituie un mister extrem de complex. Goeth e a
spus odată: „Noi cunoaștem cu precizie doar atunci când
cunoaștem puțin; căci îndoiala crește o dată cu cun oștința"."
Exprimarea codului nostru genetic reprezintă un
univers de interacțiuni biochimice, de o complexita te
aproape infinită. Acest „univers" biochimic interac ționează
cu o mulțime de alte sisteme, inclusiv alimentația, care, la
rânduLi, subsumează sisteme întregi de biochimie
complexă. O dată cu cercetarea genetică bănuiesc că neLam
antrenat întrLo căutare de anvergură ce vizează șun tarea
naturii, doar pentru a sfârși mai rău de cum am înc eput.
Oare toate acestea înseamnă că eu consider genele
neimportante? Desigur că nu. Dacă luați doi america ni care
trăiesc în același mediu și îi hrăniți cu aceeași m âncare cu
carne în fiecare zi toată viața lor, eu nu voi fi s urprins să
aud că unul a murit de atac de cord la vârsta de ci ncizeci și
patru de ani, iar celălalt a murit de cancer la vâr sta de
optzeci de ani. Ce explică diferența? Genele. Genel e sunt
cele care ne dau predispozițiile. Toți avem riscuri diferite de
boală datorită genelor noastre diferite. însă, în t imp ce nu
vom ști niciodată în mod exact la care riscuri sunt em
predispuși, știm totuși în ce fel să ținem sub cont rol aceste
riscuri. în ciuda genelor noastre, cu toții ne pute m
îmbunătăți șansele de a ne exprima genele sănătoase
oferind corpurilor noastre mediul cel mai bun cu pu tință,
adică cea mai bună alimentație. Chiar dacă cei doi
americani din exemplul de mai sus au murit din cauz a unor

boli diferite la vârste diferite, este întru totul plauzibil ca
amândoi să fi putut trăi mult mai mulți ani și cu o mai bună
calitate a vieții, dacă sLar fi alimentat cu o hran ă optimă.

PRINCIPIUL nr. 5

Nutriția poate controla în mod substanțial
efectele adverse ale substanțelor chimice
vătămătoare pentru sănătate.

In presă apar continuu relatări despre substanțe
chimice care produc cancer. Acrilamida, îndulcitori i
artificiali, nitrosaminele, nitriții, alarul, amine le heterociclice
și aflatoxina, toate acestea au avut legătură cu ca ncerul în
studiile experimentale efectuate.
Există o percepție larg susținută că această boală,
cancerul, este produsă de substanțe chimice toxice care
pătrund în corpul nostru întrLun mod sinistru. De e xemplu,
oamenii citează adesea îngrijorarea cu privire la s ănătate
pentru aLși justifica opoziția față de pomparea de antibiotice
și hormoni în animalele din ferme. Presupunerea est e că
alimentația cu carne ar fi sigură dacă nu ar avea a cele
produse chimice nenaturale în ea. De fapt, pericolu l real cu
privire la carne îl constituie dezechilibrul dintre nutrienți,
indiferent dacă există sau nu există acele substanț e chimice
vătămătoare în ea. Oamenii au început să se îmbolnă vească
tot mai mult de cancer și de boală de inimă cu mult timp
înainte ca substanțele chimice moderne să fie intro duse în
alimentele noastre, atunci când au început să consu me tot
mai multe alimente de origine animală.
Un exemplu sugestiv cu privire la nejustificata
„îngrijorare a publicului pentru sănătate" vizavi d e
substanțele chimice îl constituie investigația foar te
îndelungată, ce a costat 30 milioane dolari, a rate lor înalte
de cancer de sân din Long Island, New York, la care neLam
referit în capitolul opt. Aici se părea că substanț ele chimice
contaminante din anumite locații industriale erau v inovate
pentru cancerul de sân la femeile care trăiau în pr eajmă.

însă această poveste prost concepută sLa dovedit că nu are
nici un temei.
O altă îngrijorare privind carcinogenii chimici exi stă în
jurul acrilaLmidei, care se găsește în principal în alimentele
procesate sau prăjite, cum ar fi chipsurile de cart ofi.
Implicația este că, dacă am putea să îndepărtăm efe ctiv
această substanță chimică din chipsurile de cartofi , ei nLar
mai fi dăunători, deși continuă să fie foarte nesăn ătoși, fiind
în fapt niște felii de cartofi îmbibate excesiv cu grăsime și
sare.
Se pare că mulți dintre noi dorim să găsim un țap
ispășitor. Nu vrem să auzim că mâncărurile noastre favorite
constituie o problemă din cauza conținutului lor nu tritiv.
În capitolul 3 am văzut că efectele potențiale ale
aflatoxinei, o substanță chimică despre care sLa to t trâmbițat
că este puternic carcinogenă, au putut fi în întreg ime
controlate prin nutriție. Chiar și cu doze mari de aflatoxină
șobolanii puteau fi sănătoși, activi și fără cancer dacă erau
hrăniți cu alimente sărace în proteine. Am văzut de
asemenea cum descoperiri minore pot produce știri
bombastice de fiecare dată când este menționat canc erul. De
exemplu, dacă animalele de experiment au o incidenț ă
crescută a cancerului după expuneri la doze pantagr uelice,
despre agentul chimic se va trâmbița că este o cauz ă de
cancer, așa cum a fost cazul NSAR (vezi capitolul 3 ) și al
nitriților. Cu toate acestea, ca și în cazul genelo r, activitățile
substanțelor chimice cancerigene sunt controlate în primul
rând de nutrienții pe care îi ingerăm prin alimente .
Așadar, ce ne spun aceste exemple? în termeni pract ici,
nu îți faci cine știe ce mare bine dacă mănânci car ne de vită
organică în loc de carne de vită convențională care a fost
îndesată cu chimicale. Carnea de vită sLar putea să fie ceva
mai sănătoasă, însă eu nu aș spune niciodată că ace asta este
o alegere sigură. Ambele tipuri de carne au un prof il similar
de nutrienți.
Este util să reflectăm asupra acestui pri ncipiu și în alt
mod: o boală cronică cum este cancerul are nevoie d e ani de
zile pentru a se dezvolta. Acele substanțe chimice care
inițiază cancerul sunt adesea cele care fac obiectu l titlurilor

de articole în presă. Ceea ce nu apare însă în acel e titluri cu
litere mari este faptul că procesul bolii continuă mult timp
după inițiere, și poate fi accelerat sau reprimat î n faza de
înaintare, prin nutriție. Cu alte cuvinte, alimenta ția este cea
care determină în principal dacă boala își va produ ce
efectele rele sau nu.

PRINCIPIUL nr. 6

Aceeași nutriție care previne boala în stadiile ei
timpurii (dinainte de diagnosticare)poate
de asemenea să stopeze sau săregreseze
boala în stadiile ei mai târzii
(după diagnosticare)

Merită să repetăm că bolile cronice necesită mai mu lți
ani ca să se dezvolte. De exemplu, este în general acceptat
faptul că un cancer de sân se poate iniția în adole scență dar
nu devine detectabil decât după menopauză! Așa că s%ar
putea să avem o mulțime de femei de vârstă medie în jurul nostru
cu cancer de sân inițiat în anii adolescenței, care nu va fi detectat
decât după menopauză." Pentru mulți oameni acest lucru se
traduce prin noțiunea fatalistă că mai târziu în vi ață nu mai
sunt prea multe de făcut. înseamnă aceasta că femei le
respective ar trebui să înceapă să fumeze și să măn ânce mai
mulți cartofi prăjiți cu friptură pentru că ele sun t sortite
oricum morții? Ce facem, ținând cont că mulți dintr e noi
avem o boală cronică inițiată deja, ce stă la pândă în
corpurile noastre, așteptând să explodeze poate pes te
decenii de acum?
Așa cum am văzut în capitolul trei, cancerul care e ste
deja inițiat și în dezvoltare pe animalele de exper iment,
poate fi încetinit, oprit sau chiar făcut să regres eze printrLo
alimentație corespunzătoare. Spre norocul nostru, aceeași
alimentație bună produce efecte maxime asupra sănăt ății în orice
stadiu al bolii. Am văzut că la oameni cercetările au arătat că
o dietă complet vegetariană cu alimente integrale, face să
regreseze boala de inimă avansată, îi ajută pe obez i să

piardă în greutate, și îi ajută pe diabetici să sca pe de
medicamente și să revină la o viață cvasi normală, viața
dinainte de a avea diabet. Cercetările au arătat de asemenea
că melanoamele avansate, forma fatală de cancer de piele,
pot fi atenuate sau regresate prin schimbări în cee a ce
privește stilul de viață.' 5
Desigur unele boli se pare că sunt ireversibile. Bo lile
autoimune sunt poate cele mai înfricoșătoare deoare ce, o
dată ce organismul a început să se întoarcă împotri va lui
însuși, poate deveni de neoprit. Și cu toate aceste a, în mod
uluitor, chiar și unele din aceste boli pot fi înce tinite sau
atenuate prin dietă. AmintițiLvă de cercetările car e arată că
până și diabeticii de tip 1 își pot reduce medicația dacă vor
consuma alimentele potrivite. Sunt dovezi care arat ă că și
artrita reumatoidă poate fi încetinită prin dietă," ca și
scleroza multiplă." 18
Eu cred că un dram de prevedere face cât un car de
tratament, și cu cât cineva începe mai devreme în v iață să
consume alimentele corespunzătoare, cu atât mai bin e va fi
pentru sănătatea sa. însă pentru aceia care au deja deLa face
cu povara bolii, trebuie să nu uităm că alimentația poate
încă să joace un rol vital.

PRINCIPIUL nr. 7

Alimentația care este cu adevărat beneficăpentru o anumită
boală cronică va fi înfolosul sănătății
și în ceea ce priveștealte boli/la modul general.

Când căutam să găsesc o editură unde să public
această carte, am avut o întâlnire cu redactorul un ei mari
case de editură și iLam descris acelei doamne inten ția mea
de a crea capitole specifice în care se corela alim entația cu
anumite boli sau grupe de boli. Ca urmare, redactor ul mLa
întrebat: „Puteți crea planuri cu diete specifice p entru
fiecare boală, astfel ca fiecare capitol să nu conț ină aceleași
recomandări" ? Cu alte cuvinte, aș putea spune oame nilor
să mănânce întrLun anumit fel dacă au boală de inim ă, și în

alt fel dacă au diabet? Implicația, desigur, era că același plan
de nutriție pentru mai multe boli pur și simplu nu atrage,
nu este suficient de „gustat de piață".
Deși așa ceva ar fi rentabil pentru marketing, acea sta
nu ar fi știința adevărată. Pe măsură ce am ajuns s ă înțeleg
tot mai mult procesele biochimice din diverse boli, am ajuns
de asemenea să văd că aceste boli au multe lucruri în
comun. Datorită acestui număr impresionant de lucru ri
comune, concluzia logică este că alimentația benefi că întrLo
direcție va produce sănătate și va preveni boala, aproape
indiferent care ar fi ea. Chiar dacă o dietă complet
vegetariană, cu alimente integrale este mai eficien tă în a
trata boala de inimă decât cancerul la creier, pute ți fi siguri
că această dietă nu va face să înainteze o boală în timp ce o
va stopa pe cealaltă. Ea nu va fi niciodată „dăunăt oare"
pentru dumneavoastră. Această dietă bună nu poate f i
decât benefică la modul general.
Așa că, din păcate, nu am o formulă diferită,
atrăgătoare pentru piață, pentru fiecare boală în p arte. Am
o prescripție dietetică unică. Și să știți că nu mă simt frustrat
cu privire la efectul pe care această situație lLar crea asupra
vânzării cărților mele, ci mai degrabă vreau să vă spun că
sunt încântat să vă aduc la cunoștință cât de simpl e sunt
lucrurile legate de alimentație și sănătate. Aceast a
reprezintă o șansă de a spulbera în mare parte incr edibila
confuzie ce sLa creat în rândurile publicului. Vă puteți bucura
de sănătate deplină aproape indiferent care ar fi b oala, pur și
simplu folosind o dietă simplă.

PRINCIPIUL nr. 8

Alimentația potrivită produce sănătate
în toate domeniile existenței noastre.
Toate sunt în legătură unele cu altele.

În ultima vreme conceptul de sănătate „holistică" a
căpătat multe dimensiuni. Acest concept poate însem na o
mulțime de lucruri pentru diferite persoane. Mulți oameni

îngrămădesc în acest concept toate formele și activ itățile de
medicină „alternativă", așa că medicină holistică a ajuns să
însemne presopunctură, acupunctura, plante medicina le,
meditație, suplimente cu vitamine, îngrijire chirop ractică,
yoga, aromaterapie, Feng Shui, masaj și chiar terap ie cu
sunete.
Conceptual, eu cred în sănătate holistică, dar nu c a o
expresie atotcuprinzătoare pentru orice fel de medi cină
neconvențională și adeseori nedovedită, care apare în jurul
nostru. Alimentele și nutriția, de exemplu, sunt de
importanță principală pentru sănătatea noastră. Pro cesul de
a mânca reprezintă poate cel mai intim contact pe c are îl
avem cu lumea noastră; este un proces în cadrul căr uia ceea
ce mâncăm devine parte din trupul nostru. Dar și al te
experiențe sunt importante, cum ar fi activitatea f izică,
sănătatea emoțională și mintală, și sănătatea mediu lui
nostru. Este important să încorporăm aceste sfere d iferite în
conceptul nostru cu privire la sănătate pentru că t oate sunt
interconectate. Cu adevărat acesta este un concept holistic.
Astfel de interconexiuni lărgite au devenit evident e pentru
mine prin experimentele făcute cu animalele. Șobola nii
hrăniți cu diete cu aport scăzut de proteine nu doa r că au
fost cruțați de a face cancer de ficat, dar au avut și un nivel
scăzut al colesterolului sanguin, în mod vizibil au fost mai
energici și făceau de două ori mai multă mișcare fi zică decât
șobolanii hrăniți cu dieta cu multe proteine. Dovez ile cu
privire la nivelul crescut de energie au fost susți nute de o
cantitate enormă de argumente anecdotice pe care le Lam
întâlnit în decursul anilor. Oamenii au mai multă e nergie
când mănâncă bine. Această sinergie dintre nutriție și
activitatea fizică este extrem de importantă și est e dovada
că aceste două aspecte ale vieții nu sunt izolate u nul de
celălalt. Combinarea alimentației corespunzătoare c u
exercițiul fizic oferă mai multă sănătate persoanei în cauză
decât suma fiecărei părți luate individual.
Știm de asemenea că activitatea fizică are efect as upra
stării de bine emoționale și mintale. SLau spus foa rte multe
în legătură cu efectul pe care îl are activitatea f izică asupra
diferitelor substanțe chimice din organismul nostru , și prin

acestea asupra dispoziției noastre și a puterii de
concentrare. Și, experimentând răsplata unei stări de bine
din punct de vedere emoțional și fiind mult mai age ri din
punct de vedere mintal, dobândim încrederea și moti vația
de a ne trata cu cea mai bună alimentație, ceea ce întărește
întregul ciclu. Cei care se simt bine cu privire la propria lor
persoană sunt mai dispuși aLși respecta sănătatea p rin
adoptarea și promovarea unei diete corespunzătoare.
Uneori oamenii încearcă să pună în competiție pract ici
cu efecte opuse ale vieții lor. Ei se întreabă dacă pot
îndepărta obiceiurile rele privind alimentația prin activitate
fizică (de exemplu alergând). Răspunsul la această
chestiune este nu. Beneficiile și riscurile dietei sunt extrem
de importante și în mod evident cuantificabile față de
beneficiile și riscurile altor activități. Pe lângă aceasta, de ce
ar vrea cineva să încerce sau să pună în balanță be neficiile și
riscurile când ar putea să se bucure de toate benef iciile, care
lucrează laolaltă? Oamenii se întreabă de asemenea dacă un
anumit beneficiu pentru sănătate este rezultatul mi șcării
fizice sau este datorită unei alimentații potrivite . în final,
aceasta este doar o întrebare teoretică. Adevărul e ste că
aceste două sfere ale vieții noastre sunt intim int erconectate,
iar ceea ce este important este că toate lucrează împreunăfie
pentru a produce sănătate, fie pentru a reduce grad ul de sănătate.
În plus, mâncând în modul cel mai sănătos,
contribuim și la promovarea stării de sănătate a pl anetei
noastre. HrăninduLne cu alimente integrale, de orig ine
vegetală, noi folosim mai puțină apă, mai puțin ter en
agricol, mai puține resurse, și producem mai puțină poluare
și mai puțină suferință animalelor noastre de fermă . John
Robbins a făcut mai mult decât oricare altă persoan ă,
aducând această problemă în fața conștiinței americ anilor,
și eu vă recomand cu insistență să citiți cartea lu i cea mai
recentă, The Food Revolution (Revoluție în alimentație).
Alegerile noastre privind alimentația au un impact
incredibil nu numai asupra metabolismului nostru, d ar și
asupra inițierii, promovării și chiar a regresării bolii, asupra
energiei noastre, asupra activității noastre fizice , asupra
bunăstării noastre emoționale și mintale și asupra mediului

înconjurător. Toate aceste sfere, în aparență separate, suntintim
interconectate.
Am menționat în această carte înțelepciunea naturii în
diferite aspecte, și, în ce mă privește, am ajuns s ă fiu
conștient de puterea lucrărilor din lumea naturală. Aceasta
este o rețea minunată de sănătate, de la molecule p ână la
corpurile oamenilor, la animale, păduri, oceane și la aerul
pe care îl respirăm. Este natura la lucru, de la mi croscopic la
macroscopic.

LA URMA URMEI,
CUI ÎI PASĂ?

Principiile subliniate în acest capitol au început, din
partea mea, cu o problemă îndreptată în mod îngust asupra
dietei și cancerului la șobolani, care sLa extins a poi la un
univers al întrebărilor în continuă expansiune, des pre
sănătatea omului și a societății în întreaga lume. întrLo mare
măsură, principiile din acest capitol sunt răspunsu rile la
întrebările cu bătaie lungă pe care mi leLam tot pu s în cursul
carierei mele.
Aplicabilitatea acestor principii nu trebuie să fie
subestimată. Mai important decât acest lucru, ele p ot
contribui la reducerea confuziei din rândul publicu lui în ce
privește alimentația și sănătatea. Ultimele caprici i, cele mai
noi titluri și rezultatele celor mai recente studii sunt așezate
întrLun context profitabil. Nu trebuie să sărim ca arși de
fiecare dată când auzim că încă o substanță chimică este
socotită cancerigenă, de fiecare dată când o nouă c arte cu un
alt tip de dietă ajunge pe rafturi, sau de fiecare dată când un
titlu mare pretinde că rezolvă bolile prin cercetăr i genetice.
Pur și simplu, ne putem relaxa. Putem respira adânc L
ceea ce ne este mai util L și ne putem așeza linișt iți. Mai mult
decât atât, putem face știință în mod mai inteligen t, și
putem pune întrebări mai bune pentru că avem acum u n
cadru sănătos în ceea ce privește alimentația și să nătatea.
De fapt, noi putem interpreta noile descoperiri avâ nd în
minte un context mai larg. Cu această nouă interpre tare a

descoperirilor, cadrul nostru inițial poate fi îmbo gățit sau
modificat și astfel putem investi banii și resursel e noastre,
care sunt foarte importante, pentru sporirea sănătă ții
societății noastre. Beneficiile înțelegerii acestor principii
sunt cuprinzătoare și profunde pentru indivizi, soc ietate,
animalele din jurul nostru și planeta noastră.

LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLLLLLLLL 12
LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL
CUM SĂ MÂNCĂM
_________________ ______________

Când fiul meu cel mic Tom L acum colaborat or la
această carte L avea treisprezece ani, familia noas tră se afla
în faza finală a trecerii treptate spre vegetariani sm. întrLo
duminică dimineața, Tom sLa întors de la niște prie teni
apropiați unde rămăsese peste noapte și neLa povest it ceva
ce încă țin minte.
Cu o seară înainte, Tom fusese supus unui
interogatoriu, întrLun mod prietenos, cu privire la
obiceiurile sale alimentare. Sora prietenului său 1 La întrebat
pe un ton sceptic: „Tu nu mănânci carne?" Fiul meu nu își
justificase niciodată obiceiurile alimentare; el er a obișnuit să
mănânce ceea ce era pe masă. Prin urmare nu era obi șnuit
să răspundă la asemenea întrebări. Așa că a răspuns simplu
de tot: „Nu, nu mănânc", fără să adauge alte explic ații.
Fata a continuat săL1 iscodească: „Atunci c e mănânci?"
Fiul meu a răspuns ridicând din umeri: „Păi, cred c ă…
numai plante." Ea a spus: „Oh", și asta a fost totu l.
Motivul pentru care îmi place această poves te este
pentru că răspunsul fiului meu, „plante", a fost at ât de
simplu. A fost un răspuns adevărat, dar formulat în trLo
manieră cu totul netradițională. Când cineva cere ș unca din
partea cealaltă a mesei nu spune: „DăLmi, te rog, o bucată
de carne din dosul porcului", sau când cineva cere copiilor
să termine de mâncat mazărea și morcovii, nu Ie spu ne
„terminați de mâncat plantele". însă de când famili a mea și
cu mine neLam schimbat obiceiurile alimentare, am a juns să
îmi placă să mă gândesc la mâncare fie ca plante, f ie ca
animale. Aceasta se potrivește filozofiei mele de a păstra
informațiile cu privire la alimentație și sănătate cât mai
simple cu putință.

În țara noastră, alimentația și sănătatea nu sunt d eloc
lucruri simple. Uneori mă minunez de complexitatea
diferitelor planuri de scădere în greutate. Deși au torii au
grijă să facă reclamă faptului că planul lor este u șor de
utilizat, în realitate nu este niciodată ușor. Cei ce urmează
aceste diete trebuie să calculeze caloriile, puncte le, porțiile
sau nutrienții sau să mănânce anumite cantități din anumite
alimente, pe baza unor socoteli specifice, matemati ce.
Trebuie utilizate anumite instrumente, trebuie luat e
suplimente și trebuie completate formulare. Nici nu e de
mirare că acestea reușesc doar rareori.
A mânca trebuie să fie o experiență plăcută și lips ită de
griji și nu trebuie să se bizuie pe ideea că e nevo ie să
renunțăm la ceva. Păstrarea acestui act simplu este esențială
dacă vrem să ne bucurăm de hrana pe care o mâncăm.
Una din cele mai favorabile descoperiri c u care mLam
întâlnit în noianul de cercetări în domeniul nutriț iei este
faptul că alimentația corespunzătoare și o stare bu nă de
sănătate sunt simple. Biologia relației dintre alim entație și
sănătate este extrem de complexă, totuși mesajul es te
simplu. Recomandările care provin din literatura pu blicată
sunt atât de simple, încât le pot prezenta întrLo s ingură
propoziție: Folosiți o alimentație complet vegetari ană, cu
alimente integrale și reduceți la minimum posibil a limentele
rafinate, sare adăugată și grăsimi adăugate. (Vezi tabelul
următor).

CATEGORIA GENERAL
Exemple concrete

SUPLIMENTE

Se încurajează folosirea de suplimente de vitamina
B12, și eventual și de vitamina D pentru persoanele care
stau în majoritatea timpului în casă și/sau trăiesc în
climatul nordic. Pentru vitamina D nu trebuie depăș ită
doza zilnică recomandată.

Asta este. Aceasta este ceea ce știința alimentație i a
considerat că este în folosul unei stări bune de să nătate,
pentru a avea cât mai puține boli de inimă, cancer, obezitate
și multe alte boli vestice.

CE ÎNSEAMNĂ A REDUCE LA MINIMUM?

TREBUIE ELIMINATĂ CARNEA COMPLET?

Descoperirile din Studiul China arată că, cu cât es te
mai scăzut procentul de alimente de origine animală , cu atât
sunt mai mari beneficiile în ceea ce privește sănăt atea L chiar
și atunci când procentajul scade de la 10% la 0% ca lorii. Așa
că este rațional să presupunem că procentul optim d e
produse de origine animală este zero, cel puțin pen tru
persoanele cu predispoziții pentru o boală degenera tivă.
Însă acest lucru nu a fost dovedit în mod absolut. Cu
siguranță este adevărat că majoritatea beneficiilor pentru
sănătate sunt realizate la niveluri foarte reduse d e alimente
de origine animală, poate nu chiar la nivelul zero.
Sfatul meu este să încercați să eliminați toate
produsele de origine animală din alimentația
dumneavoastră, dar să nu faceți o obsesie din acest lucru.
Dacă o supă vegetală are ca bază zeama în care sLa fiert o
bucată de la un pui, sau dacă o felie sănătoasă de pâine
integrală are în ea o cantitate infimă de ou, nu vă îngrijorați
cu privire la aceasta. Cel mai probabil, aceste can tități, nu
sunt importante din punct de vedere nutrițional. Și mai
important decât atât, posibilitatea de a nu fi stre sat de
cantitățile minuscule de alimente de origine animal ă face ca
acest fel de alimentație să fie mult mai ușor de pu s în
practică Lîn special atunci când mâncăm în oraș sau
cumpărăm alimente deja preparate.
RecomandânduLvă să nu vă îngrijorați cu privire la
cantități mici de produse de origine animală în hra na
dumneavoastră, eu nu vă sugerez să plănuiți înadins să
încorporați mici porții de carne în hrana voastră d e fiecare

zi. Recomandarea mea este să încercați să evitați t oate
produsele de origine animală.
Sunt trei motive excelente ca să mergeți pâ nă la capăt.
în primul rând, ca să urmați această alimentație es te nevoie
de o schimbare radicală a modului de gândire cu pri vire la
alimentație. Va fi mai mult de lucru dacă vLați opr i la
jumătatea drumului. Dacă veți planifica produse de origine
animală, le veți mânca L și aproape mai mult ca sig ur veți
mânca mai mult decât ar trebui. In al doilea rând, vă veți
simți lipsit de anumite lucruri. în loc de a privi noul mod de
a vă alimenta în mod pozitiv L că puteți mânca oric e aliment
de origine vegetală doriți, veți privi alimentația ca ceva ce
vă impune limite, ceea ce nu vă va conduce spre dec izia de
a folosi această dietă pe termen lung.
Dacă prietenul tău a fost fumător toată vi ața și vine Ia
fine săLți ceară sfat, ce iLai spune, să nu mai fum eze decât
două țigări pe zi, sau iLai spune să se lase comple t de fumat?
Cam în direcția aceasta vreau să vă spun că moderaț ia,
chiar cu cele mai bune intenții, pune piedici în ca lea
succesului.

E POSIBIL ACEST LUCRU?

Pentru majoritatea americanilor, ideea de a renunța în
fapt la toate produsele de origine animală L carne de vită,
pasăre, pește, brânză, lapte și ouă L pare imposibi l. Este ca și
cum leLați cere să nu mai respire. Ideea în sine li se pare
ciudată, fanatică sau fantastică.
Acest lucru constituie cel mai mare obsta col pentru
adoptarea unei alimentații de origine vegetală: maj oritatea
oamenilor care aud de ea nu o iau în serios, în ciu da
beneficiilor impresionante pentru sănătate.
Dacă ești unul dintre acești oameni L dacă ți se par
interesante aceste descoperiri, dar știi în inima t a că nu vei fi
niciodată în stare să renunți la carne L atunci sun t sigur că,
oricât de multe discuții se vor purta, ele nu te vo r convinge
vreodată să te răzgândești.
Trebuie să încerci.

AcordăLți o lună. Toată viața ai mâncat ch eeseburger; nu
o să mori o lună dacă nu mănânci. O lună nu reprezi ntă
suficient timp ca să acumulezi niște beneficii, dar este timp
suficient pentru a descoperi patru lucruri:

1. Între alimentele de origine vegetală există unele p e
care altfel nu leLai fi descoperit niciodată. Nu ve i mânca tot
ce vrei, e adevărat (dorința după carne durează mai mult de
o lună), dar vei mânca o mulțime de alimente foarte
gustoase și delicioase.
2. Nu este chiar așa de rău. Unii oameni se obișnuiesc
foarte repede cu această alimentație și le place mu lt. Unora
le sunt necesare luni de zile ca să se obișnuiască cu ea. însă
aproape toți consideră că e mult mai ușor decât au crezut.
3. Te vei simți mai bine. Chiar și după o lună,
majoritatea oamenilor se vor simți mai bine și este posibil
chiar să slăbească. Sângele trebuie să își facă tre aba, și
înainte, și după. Sunt șanse să vezi îmbunătățiri s ubstanțiale
chiar și în această perioadă de timp.
4. Cel mai important, vei descoperi că este posibil. F ie
că îți place această dietă, fie că nu, cel puțin ve i ști că ai
mers până la capăt cu încercarea ta deLo lună, și ș tii că este
posibil. Dacă alegi să faci asta, vei vedea că poți . Toate
beneficiile pentru sănătate prezentate în această c arte nu
sunt numai pentru călugării tibetani sau fanaticii spartani.
Și tu te poți bucura de ele. Este alegerea ta.

Prima lună poate fi grea, dar după aceea este mult mai
ușor. Și pentru mulți, devine o mare plăcere.
Știu că e greu de crezut până când nu o experimente zi
singur, dar gusturile ți se schimbă când treci pe d ieta cu
vegetale. Nu doar că îți pierzi gustul pentru carne , dar
începi să și descoperi noi gusturi, plăcute, la car e erai
indiferent atunci când mâneai în principal produse de
origine animală. Un prieten a descris aceasta ca și când ai fi
dus pe sus la un film fără staruri când tu voiai ne apărat să
vezi ultimul film de acțiune de la Hollywood. Te du ci acolo
bodogănind, dar descoperi, spre surprinderea ta, că filmul e

grozav L și te alegi cu mult mai mult decât dacă te Lai fi dus
la celălalt.

TRANZIȚIA

Dacă accepți sugestia mea de a încerca o alimentație pe
bază de vegetale timp de o lună, este posibil să fi i
confruntat cu următoarele cinci probleme principale :

• În prima săptămână sLar putea să te necăjească un p ic
stomacul, fiindcă sistemul digestiv trebuie să se
obișnuiască. Este normal să fie așa; nu trebuie să te
îngrijorezi și de obicei acest lucru nu durează mul t.
• Va fi nevoie să pui ceva timp deoparte pentru aceas ta. Să
nu îți pară rău Ldacă ar fi o boală de inimă sau ca ncer, și
acestea ar cere timp. Mai concret, va fi nevoie să înveți niște
rețete noi, să ai dorința de a încerca noi feluri d e mâncare,
să descoperi noi restaurante. Va trebui să fii aten t la
gusturile tale și să mănânci acele feluri de mâncar e care îți
plac cu adevărat. Aici e cheia succesului.
• Va trebui să te obișnuiești din punct de vedere
psihologic. Indiferent cât de mare e farfuria, mulț i dintre
noi am fost obișnuiți să gândim că, fără carne, mas a nu e
masă L în special seara la cină. Va trebui să birui această
prejudecată.
• Nu vei mai putea merge la aceleași restaurante, iar dacă
este posibil, desigur nu vei mai putea comanda acel eași
feluri de mâncare. Și aceasta cere ceva timp.
• SLar putea să nu fii încurajat în această direcție de către
prieteni, familie și colegi. Din diverse motive, mu lți oameni
socotesc că e periculos să fii vegetarian sau vegan . Aceasta
poate pentru că, de fapt, dieta lor nu este prea să nătoasă și
nu pot înțelege cum alții sunt în stare să renunțe la unele
obiceiuri alimentare nesănătoase când ei nu pot ace st lucru.

Aș dori, de asemenea, să vă ofer câteva sfaturi pen tru prima
lună:

• Pe termen lung, alimentația pe bază de vegetale est e mai
puțin costisitoare decât cea cu produse de origine animală,
însă în perioada de acomodare cu aceasta sLar putea să fie
niște cheltuieli suplimentare pentru că este perioa da când
încerci diferite alimente. Fă acest lucru căci meri tă.
• Mănâncă bine. Dacă mănânci în oraș, încearcă mai mu lte
restaurante ca să descoperi cele mai bune feluri de mâncare
vegane. Adesea, restaurantele diverselor naționalit ăți nu
numai că oferă cele mai multe opțiuni pentru o hran ă
vegetală, dar acolo gusturile unice sunt de excepți e. Caută
să afli ce oferă fiecare.
• Mănâncă suficient. Una din țintele pentru sănătatea ta e
posibil să fie ca să slăbești. E în regulă, și prin trLo
alimentație de origine vegetală cu siguranță că vei reuși
acest lucru. însă nu te reține de la mâncare, nu st a flămând.
• Mănâncă variat. Acest lucru este necesar atât pentr u
obținerea tuturor nutrienților necesari cât și pent ru
menținerea interesului tău pentru această alimentaț ie.

Concluzia este că poți mânca alimente vegetale cu
multă plăcere și satisfacție. însă perioada de tran ziție este o
provocare. Există bariere psihologice și practice. Este nevoie
de timp și efort. Prietenii și familia sLar putea s ă nu te
susțină. Dar vei vedea că beneficiile sunt absolut
miraculoase. Și vei fi uimit să descoperi cât de uș or va fi
atunci când deja țiLai format o serie de noi obicei uri.
Acceptă această provocare pentru o lună. Nu doar că
vei realiza lucruri mari pentru tine însuți, dar te vei înrola și
în mișcarea de avangardă pentru îndreptarea Americi i spre
un viitor mai sănătos, mai sigur.
Glenn este un asociat al meu care, până recent, era un
consecvent consumator de carne. De fapt, nu demult a
adoptat dieta Atkins, a slăbit un pic, dar a renunț at atunci
când colesterolul său a crescut enorm. Are patruzec i și doi
de ani și este supraponderal. ILam dat o schiță a S tudiului
China și a acceptat provocarea pentru o lună. Iată în cele ce
urmează câteva din remarcile sale:

EXPERIENȚA LUI GLENN

Prima săptămână este cu adevărat provocatoare. E
greu să creionezi un meniu. Cum nu prea mă pricep l a gătit,
am luat niște cărți cu rețete și am încercat să fac câteva
feluri de mâncare vegane. Ca unul care mânca fie la
McDonald's, fie își încălzea un preparat congelat, e destul
de greu săLți bați capul cu pregătirea mâncării în fiecare
seară. Cel puțin jumătate din mâncărurile pe care l eLam
pregătit au ieșit un dezastru și a trebuit să le ar unc, însă cu
timpul am descoperit câteva care sunt fantastice. S ora mea
miLa dat o rețetă de tocană de arahide de provenien ță vestL
africană care a fost incredibilă, ceva ce nu am mân cat
niciodată. Mama miLa dat și ea o rețetă pe bază de ardei,
care a fost de asemenea bună. Și am dat întâmplător peste
un fel de mâncare nemaipomenit cu spaghete din făin ă
integrală de grâu cu sos dintrLun înlocuitor de car ne (făcut
din soia) care a fost grozavă. Vă sugerez tuturor s ă încercați
felurile de mâncare vegane. Să știți că e nevoie do ar de
timp.
Am redescoperit fructele. MiLau plăcut întotdeauna
fructele, dar nu știu exact de ce nu am mâncat prea multe.
Poate nu din cauză că mâneam carne; dar acum văd că îmi
plac fructele mai mult ca niciodată. Acum desfac un
grapefruit și îl mănânc ca gustare. Și îmi place cu adevărat!
înainte, nLaș fi făcut asta nicicum; de fapt, cred că gusturile
mele devin tot mai sensibile.
Am evitat să mănânc în oraș L lucru pe c are îl făceam
mereu L de teamă că nu voi avea posibilitatea unei mese
vegane. însă acum mă aventurez. Am descoperit câtev a
restaurante noi care au câteva feluri de mâncare ve gane
grozave, în special un local vietnamez (știu că maj oritatea
alimentelor vietnameze nu sunt strict vegane, deoar ece ei
folosesc un sos de pește în multe feluri de mâncare , dar se
mai poate găsi câte ceva). Recent am ajuns întrLo p izzerie
împreună cu un gru p numeros; nu aveam altă variant ă, și
eram lihnit de foame. Am comandat pizza fără brânză , cu
multe legume. Aluatul lLau făcut chiar din făină in tegrală de
grâu. Eram pregătit sufletește să înghit cu deLa si la dar a

fost surprinzător de bună. De atunci am luat și pen tru acasă
de câteva ori.
Descopăr că pofta după produsele din carne miLa
trecut în mare măsură, în special dacă mă străduies c să nu
ajung prea flămând. Și, cinstit vLo spun, mănânc ca un
purceluș. Fiind supraponderal, am fost întotdeauna calculat
în ceea ce mâneam. Acum mănânc nebunește și văd
foloasele. Pot să spun în mod cinstit că îmi place mai mult
mâncarea pe care o mănânc acum decât cea dinainte, în
parte pentru că sunt mai grijuliu cu ceea ce mănânc .
Mănânc doar mâncărurile care îmi plac cu adevărat.
Prima lună a trecut mai repede decât mi Lam imaginat.
Am slăbit 4 kg, iar colesterolul meu a scăzut foart e mult.
Acum nu mai trebuie să folosesc așa de mult timp pe ntru
masă, mai ales de când am descoperit atât de multe
restaurante unde pot să mănânc, și în afară de acea sta
gătesc cantități mari pe care le pun apoi la congel at.
Congelatorul meu e plin de bunătăți vegane.
Faza de experiment a trecut dar nu mă gâ ndesc la ea ca
fiind doar un experiment de acum câteva săptămâni. Nu
văd de ce mLaș întoarce la vechile mele obiceiuri a limentare.

PARTEA IV LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL
DE CE NU AȚI MAI AUZIT AȘA
CEVA PÂNĂ ACUM?
__________________________

Adesea, când oamenii primesc informații științifice
care aduc argumente în favoarea unei schimbări radi cale a
obiceiurilor alimentare, prin trecerea la o dietă p e bază de
alimente de origine vegetală, acestora li se pare c eva
incredibil. „Dacă tot ce spuneți este adevărat", se întreabă ei,
„de ce nu am mai auzit aceste lucruri până acum? De fapt,
de ce auzim de obicei doar opusul a ceea ce spuneți : că
laptele este bun pentru noi, că avem nevoie de carn e pentru
a obține proteine, iar cancerul și bolile de inimă au cauze
genetice?" Acestea sunt întrebări legitime, iar răs punsurile
constituie o parte esențială în această problemă. T otuși,
pentru a ajunge la aceste răspunsuri, eu cred că es te esențial
pentru noi să cunoaștem în ce fel sunt elaborate in formațiile
și cum ajung acestea la cunoștința publicului larg.
Așa cum veți vedea, cea care domnește în mare parte
este Regula de Aur: cine are aurul face regulile. D acă
americanii ar începe să treacă la o alimentație de origine
vegetală atunci, pentru industrii colosal de bogate ,
puternice și influente sLar pierde o mulțime de ban i.
Sănătatea lor financiară depinde de controlul pe ca re îl au
asupra cunoștințelor pe care publicul le primește c u privire
la alimentație și sănătate. Ca în orice afacere pro fitabilă,
aceste industrii fac tot ce Ie stă în putere pentru aLși proteja
profiturile și pe acționarii lor.
SLar putea să fiți înclinați să credeți c ă industria îi
plătește pe oamenii de știință în ascuns ca să „pun ă la cale
datele care se publică", îi miruiește pe oficialii guvernului
sau conduce activități ilegale. Multor oameni leLar plăcea o
poveste de senzație. însă interesele puternice care mențin
status quoLul, de obicei nu conduc afaceri ilegale. Din câte
știu eu, ei nu îi plătesc pe savanți ca să „pună la cale datele

ce se publică". Ei nu mituiesc pe oficialii aleși ș i nici nu pun
la cale lucruri murdare pe ascuns.
Situația este cu mult mai gravă.
Întregul sistem L guvern, știință, medicină, indust rie și
massLmedia Lpromovează profituri în defavoarea sănă tății,
tehnologie în defavoarea alimentației și confuzie î n
defavoarea transparenței. în cea mai mare parte, nu în
întregime, confuzia cu privire la alimentație este creată pe
căi legale, expuse la vedere și este diseminată pri n oameni
care nu pot fi suspectați de nimic malefic, fie că sunt
cercetători, politicieni sau jurnaliști. Cel mai pe riculos
aspect al sistemului nu este senzaționalul, și nici nu crează
prea multă vâlvă atunci când este adus la cunoștinț ă. Este
un dușman tăcut pe care puțini oameni îl văd și îl înțeleg.
Experiențele mele în cadrul comunității științifice
ilustrează felul în care întregul sistem generează informații
ce produc confuzie, răspunzând astfel la întrebarea de ce nu
ați auzit aceste lucruri înainte. în capitolele urm ătoare, eu
am defalcat „sistemul" de probleme în următoarele e ntități:
știință, guvern, industrie și medicină, însă, așa c um veți
vedea, sunt momente în care este aproape imposibil de a
distinge știința de industrie, guvernul de știință sau
guvernul de industrie.

LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL 13
LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL
PARTEA ÎNTUNECOASĂ
A ȘTIINȚEI
__________________

Pe când locuiam întrLo vale în munți, dincolo de
Blacksburg, statul Virginia, familia mea vizita cu plăcere un
fermier retras departe de drum, dl. Kinsey, care av ea
întotdeauna ceva hazliu de povestit. Așteptam cu ne răbdare
serile când ascultam poveștile lui în fața porții c asei. Una
din preferatele mele era cea despre escrocheria gro zavă cu
privire la gândacul cartofilor.
Povestea despre vremurile de la ferma lui, înainte de
apariția pesticiLdelor, și ne spunea că atunci când o cultură
de cartofi era infestată cu gândaci ai cartofilor, gândacii
trebuiau îndepărtați și omorâți, unul câte unul, cu mâna.
întrLo zi, dl. Kinsey a observat un anunț întrLo re vistă
pentru fermieri, despre un distrugător grozav al gâ ndacilor
de cartofi, care era de vânzare cu cinci dolari. De și cinci
dolari nu era o sumă mică în vremurile acelea, dl. Kinsey sL
a gândit că gândacii aceia provocau destule problem e ca să
justifice o asemenea investiție. La scurt timp după aceea,
când a primit grozavul distrugător pentru gândacul
cartofilor, el a deschis pachetul și a găsit două b ucăți de
lemn și o listă scurtă cu trei instrucțiuni:

• Luați una din bucățile de lemn.
• Așezați gândacul de cartofi pe fața netedă a lemnul ui.
• Luați a doua bucată de lemn și presați tare asupra
gândacului de cartofi.

Escrocheriile, șmecheriile și înșelăciuni le pe față
pentru câștig personal sunt tot atât de vechi ca și istoria
însăși, și probabil nici un alt domeniu din societa tea noastră
nu a suferit mai mult de năpasta aceasta ca domeniu l

sănătății. Puține experiențe sunt atât de personale și
puternice ca cele ale oamenilor care șiLau pierdut sănătatea
prematur. După cum se vede, aceștia vor să creadă ș i să
încerce aproape tot ce iLar putea ajuta. Ei reprezi ntă un grup
de consumatori extrem de vulnerabili.
Pe la mijlocul anilor 70, a apărut un prim exemplu de
escrocherie în domeniul sănătății, cel puțin din pu nctul de
vedere al confirmării medicale. Aceasta privea un p rodus
pentru tratamentul alternativ al cancerului, numit Laetrile,
un compus natural făcut în principal din sâmburi de caise.
Dacă aveai cancer și fuseseși tratat fără succes de doctorii
obișnuiți în Statele Unite, puteai să îți propui să mergi la
Tijuana, Mexic. Publicația Washington Post a prezen tat cu
dovezi cazul Sylviei Dutton, a femeie de 53 de ani din
Florida care a făcut exact acest lucru, ca o ultimă încercare
de a stopa un cancer care se răspândise deja din ov are în
sistemul său limfatic. 1 Prieteni deLai ei de la biserică îi
spuseseră ei și soțului ei de tratamentul cu Laetri le și
posibilitatea ca acesta să vindece cancerul în form ă
avansată. în articolul din revistă, 1 soțul Silviei a spus: „Sunt
cel puțin douăsprezece persoane în această regiune cărora li
sLa spus că vor muri din cauza cancerului Lși, după ce au
folosit Laetrile, acum joacă tenis".
Problema era, totuși, că Laetrile era un tratament
foarte contestat. Unele persoane din lumea medicală
argumentau că studiile pe animale arătaseră în mod repetat
că Laetrile nu are nici un efect asupra tumorilor. 1 Din
această cauză, Administrația pentru Alimentație și
Medicamente a SUA a decis să oprească utilizarea
Laetrilului, ceea ce a dus la apariția unor clinici populare la
sud de graniță. Un renumit spital din Tijuana trata „nu mai
puțin de 20000 de pacienți pe an". Unul dintre acei pacienți
a fost Sylvia Dutton, pentru care, din nefericire, Laetrile nu
a acționat.
Insă Laetrile a fost doar unul din multele produse
alternative pentru sănătate. Pe la sfârșitul anilor '70,
americanii cheltuiau un miliard de dolari anual pe diverse
suplimente și poțiuni care promiteau beneficii magi ce. 2
Printre acestea se aflau acidul pangamic, care era lăudat ca

fiind o vitamină nedescoperită până atunci, cu pute ri efectiv
nelimitate, diverse concentrate de la albine și alt e produse
ca suplimente ce conțineau usturoi și zinc. 2
În același timp, în comunitatea științifică din ce în ce
mai multe informații privind sănătatea, în special informații
pentru nutriție, apăreau continuu întrLun ritm năva lnic. în
anul 1976, senatorul George McGovern a convocat un
comitet care a schițat obiective privind alimentați a,
recomandând un consum redus de alimente cu grăsimi
animale și un consum sporit de fructe și legume dat orită
efectelor acestora asupra bolii de inimă. Prima sch iță a
acestui raport, cu referire la boala de inimă și al imentație, a
produs o asemenea rumoare încât sLa cerut de îndată o
revizuire majoră înainte ca acesta să fie dat publi cității. întrL
o discuție personală pe care am avutLo, senatorul M cGovern
miLa spus că el împreună cu alți cinci senatori put ernici din
statele preponderent agricole au pierdut alegerile
următoare din 1980, în parte deoarece îndrăzniseră să aducă
atingere industriei de alimente de origine animală.
La sfârșitul anilor 70, raportul lui McGovern a reu șit să
stimuleze guvernul să elaboreze primul ghid aliment ar,
despre care sLa zvonit că promova un mesaj similar celui al
comitetului lui McGovern. Cam în același timp, se f ăcea din
plin publicitate dezbaterilor din guvern legate de siguranța
aditivilor alimentari și a celor legate de zaharină , dacă
aceasta era cancerigenă sau nu.

IMPLICAREA MEA ÎN PROCES

Pe la sfârșitul anilor 70 mLam trezit e u însumi în
mijlocul acestui mediu care suferea schimbări atât de
rapide. în 1975 mi se încheia programul din Filipin e și mă
simțeam bine în munca mea experimentală de laborato r, în
Statele Unite, după ce acceptasem să fiu profesor l a
Universitatea Corneli. Concluziile mele cu privire la
aflatoxină și cancerul de ficat din Filipine (capit olul 2)
câștigaseră mare interes iar următoarele mele lucră ri de
laborator care au investigat factorii nutriționali, carcinogenii

și cancerul (capitolul 3) au atras atenția pe plan național. La
data aceea, eu aveam unul din cele doar două sau tr ei
laboratoare din țară care făceau cercetări avansate în
nutriție și cancer. Era o experiență nouă.
Din 1978 până în 1979 miLa m luat un an de concediu
pentru studii de la Universitatea Corneli și mLam d us în
epicentrul activității naționale în ce privește nut riția, la
Bethesda, Maryland. Organizația cu care lucram era
Federația Societăților Americane pentru Medicină și
Biologie Experimentală, pe scurt FASEB. Federația e ra
alcătuită din șase societăți de cercetare care repr ezentau
patologia, biochimia, farmacologia, nutriția, imuno logia și
fiziologia. FASEB sponsoriza întrunirile anuale ale tuturor
celor șase societăți, întruniri la care participau peste 20000
de oameni de știință. Eu eram membru a două din ace ste
societăți, cea de nutriție și cea de farmacologie ș i eram activ
în mod special la Institutul American de Nutriție ( numit
acum Societatea Americană pentru Științe ale Nutriț iei).
Lucrarea mea principală consta în a conduce, prin c ontract
cu Administrația pentru Alimente și Medicamente, un
comitet de oameni de știință care investigau riscur ile
potențiale ale folosirii de suplimente nutritive.
In acea perioadă, am fost invitat de asemenea să
particip întrLun comitet de afaceri publice care se rvea ca
legătură între FASEB și Congres. Sarcina acestui co mitet era
aceea de a conduce activitatea de vârf din congres și de a
reprezenta interesele societăților noastre în tranz acțiile cu
legiuitorii. Noi examinam politicile, bugetele și d eclarațiile
de poziție, ne întâlneam cu personalul din congres și țineam
întruniri în jurul unor mese mari, în impresionante „săli de
consiliu", încăperi distinse, auguste. Adeseori ave am
simțământul că mă aflam chiar în citadela științei.
Ca o condiție necesară în vederea reprezentării
societății mele de nutriție în acest comitet de afa ceri publice,
pentru început trebuia să stabilesc, pentru mine în sumi,
cum poate fi definită cel mai bine nutriția. Este o chestiune
cu mult mai dificilă decât vă puteți închipui. Avea m oameni
de știință care manifestau interes pentru nutriția aplicată,
care avea in vedere oameni și comunități. Aveam doc tori în

medicină care erau interesați să izoleze compuși di n
alimente ca medicamente farmaceutice și oameni de ș tiință
cercetători care lucrau doar cu celule izolate și p roduse
chimice bine identificate în laborator. Aveam chiar oameni
care considerau că studiile de nutriție ar trebui s ă se
concentreze, pe lângă oameni, și asupra animalelor.
Conceptul de nutriție era departe de a fi clar lămu rit; aL1
clarifica era dificil. Percepția obișnuită a americ anilor cu
privire la nutriție era și mai variată, și mai conf uză.
Consumatorii erau în mod constant păcăliți cu ciudă țenii și,
cu toate acestea, rămâneau foarte interesați de sup limentele
nutritive și sfaturile dietetice care veneau din or ice fel de
sursă, fie că acea sursă era o carte cu diete sau u n oficial al
guvernului.
ÎntrLo zi de pe la sfârșitul primăverii lui 1979, p e când
îmi făceam treburile de rutină, am primit un telefo n de la
directorul biroului pentru afaceri publice de la FA SEB care
coordona lucrarea comitetului nostru „de legătură" cu
congresul.
Ellis mLa informat că era acum în curs de formare un
nou comitet în cadrul uneia din societățile FASEB, Institutul
American de Nutriție, care mLar putea interesa.
„Se numește Comitetul pentru Informații Publice de
Nutriție", miLa spus el, „și una din responsabilită țile
acestuia este aceea de a decide care dintre sfaturi le
nutriționale sunt potrivite a fi date publicității. "
„ Evident", a spus el, „este o mare suprapunere înt re
ceea ce vrea să facă noul comitet și ceea ce facem noi în
comitetul de afaceri publice".
Am fost de acord cu el.
„Dacă te interesează, aș vrea ca tu să pa rticipi în acest
nou comitet ca reprezentant al biroului de afaceri publice" a
spus el.
Propunerea mi sLa părut bună deoarece venea în
perioada de început a carierei mele, și asta însemn a o șansă
de a auzi punctele de vedere ale savanților, acei c ercetători
care reprezentau „nume mari" în nutriție. Era de as emenea
un comitet care, conform cu ceea ce susțineau organ izatorii
lui, putea evolua spre o „curte supremă" în ceea ce privește

informațiile publice referitoare Ia nutriție. Putea servi, de
exemplu, pentru a identifica șarlataLniile din dome niul
nutriției.

O MARE SURPRIZĂ

La data când se forma acest nou Comitet pe ntru
Informații Publice de Nutriție, de cealaltă parte a orașului
avea loc o furtună la prestigioasa Academie Naționa lă de
Științe (NAS). O dispută publică se desfășura între
președintele NAS, Phil Handler și Comitetul intern al NAS
pentru Alimentație și Nutriție. Handler dorea să ad ucă în
interior un grup de oameni de știință de prestigiu din afara
organizației NAS pentru a delibera în ce privește s ubiectul
dietă, nutriție și cancer, și să scrie un raport. A cest lucru nu
a fost pe plac Comitetului său intern pentru Alimen tație și
Nutriție care dorea controlul asupra acestui proiec t. NAS,
sub conducerea lui Handler, era finanțată de Congre s
pentru a face un raport asupra subiectului care ini țial nu
fusese avut în vedere în acest fel.
În interiorul comunității științifice era în mare m ăsură
cunoscută realitatea că acest Comitet pentru Alimen tație și
Nutriție al NAS era puternic influențat de industri ile
producătoare de carne, produse lactate și ouă. Doi dintre
conducătorii acestuia, Bob Olson și Alf Harper avea u
legături puternice cu aceste industrii. Olson era u n
consultant, bine plătit, al industriei de ouă, iar Harper
recunoștea că 10% din venitul său provenea din serv iciile pe
care le oferea companiilor de alimente, inclusiv un or mari
corporații de produse lactate. 3
În cele din urmă Handler, în calitatea sa de președ inte
al NAS a ocolit Comitetul său pentru Alimentație și Nutriție
și a făcut aranjamentele necesare pentru ca un grup de
specialiști, savanți experți din afara organizației sale, să
scrie raportul din 1982, Dietă, Nutriție și Cancer* Și sLa
întâmplat ca și eu să fiu printre cei treisprezece oameni de
știință aleși pentru a fi în acel grup de specialiș ti ca să
scriem raportul.

Așa cum era de așteptat, Alf Harper, Bob Olson și
colegii săi din Comitetul pentru Nutriție nu au fos t fericiți
că au pierdut controlul asupra acestui raport însem nat. Ei
știau că raportul putea influența în mare măsură op inia
națională cu privire la alimentație și boală. Cel m ai mult se
temeau că vestita dietă americană putea fi pusă sub semnul
întrebării, poate chiar să fie socotită o posibilă cauză pentru
cancer.
James S. Turner, președinte al unui alt grup de
specialiști din interiorul NAS pentru Relația cu
Consumatorii, era critic față de Comitetul pentru
Alimentație și Nutriție și scria: „Nu putem decât s ă
concluzionăm că NAS (Comitetul pentru Alimentație ș i
Nutriție) este dominat de un grup de oameni de știi nță care
se împotrivesc schimbării și care susțin un punct d e vedere
mai degrabă izolat în ce privește alimentația și bo ala."'
După ce au pierdut control ul asupra noului și
promițătorului raport cu privire la dietă, nutriție și cancer,
Comitetul proLindustrie a trebuit să exercite cumva un
control prin care să facă rău. în mare grabă a fost alcătuit un
grup alternativ: Comitetul pentru Informații Public e despre
Nutriție. Și cine erau conducătorii acestui nou Com itet
pentru Informații Publice despre Nutriție? Bob Olso n,
Alfred Harper și Tom Jukes, un savant de multă vrem e de
partea industriei, fiecare dintre ei deținând și po ziții
universitare. La început am fost inocent cu privire la scopul
acestui grup, însă de la prima noastră întâlnire în primăvara
lui 1980 am descoperit că dintre cei optsprezece me mbri ai
acelui comitet, eu eram singura persoană care nu de ținea
legături cu lumea comercială a companiilor de alime nte și
medicamente și aliații lor.
Acest comitet era o adunătură de măsluitori, apărân d
cu îndârjire statusLquoLul existent atunci. Asociaț iile lor
profesionale, prietenii lor, oamenii cu care frater nizau, toți
erau proLindustrie. Ei înșiși erau mari iubitori ai
alimentației americane și nici nu voiau să ia în se amă
posibilitatea ca vederile lor să fie greșite. în pl us, unii dintre
ei se bucurau de beneficii frumușele, ce includeau cheltuieli
de călătorie la clasa întâi, prime atrăgătoare pent ru

consultanță, plătite de companiile de alimente de o rigine
animală. Deși nu era nimic ilegal legat de aceste a ctivități,
cu siguranță că exista un serios conflict de intere se care îi
punea pe majoritatea membrilor comitetului în dezac ord cu
interesul public.
Așa cum se derula, situația era asemănăt oare celei care
avea în obiectiv țigările și sănătatea. Când au apă rut
primele dovezi științifice care arătau că țigările sunt
periculoase, au fost hoarde de specialiști în sănăt ate care au
apărat cu putere fumatul. De exemplu, publicația Jo urnal of
the American Medical Association (Jurnalul Asociați ei
Medicale Americane) a continuat să facă reclamă la
produsele de tutun, și încă multe altele șiLau făcu t partea lor
în a apăra neclintit folosirea tutunului. în multe cazuri,
acești oameni de știință erau motivați de o precauț ie de
înțeles. Dar erau mulți alții, mai ales pe măsură c e dovezile
împotriva tutunului sporeau, ale căror motivații er au în
mod clar părtinitoare, din motive personale, și pur ă
lăcomie. Așa că mLam trezit întrLun comitet care tr ebuia să
judece valoarea informațiilor cu privire la nutriți e, un
comitet care era alcătuit din câțiva din cei mai pu ternici
savanți proLindustrie. Eram singurul care nu fusese m ales
dintre cei prieteni la cataramă cu industria, pentr u că eu mă
aflam acolo la porunca directorului biroului pentru afaceri
publice FASEB. în acel punct al carierei mele, nu a veam
formate nici un fel de vederi solide pentru sau împ otriva
dietei americane standard. Mai mult decât orice, eu eram
interesat să promovez dezbaterile cinstite, deschis e L ceva ce
avea să mă pună imediat în opoziție cu această nouă
organizație.

PRIMA ÎNTÂLNIRE

Din prima clipă a primei întruniri din aprilie 1980 am
știut că eu eram găina care sLa rătăcit în vizuina vulpii, cu
toate că îmi pusesem mari speranțe în asta și eram deschis,
totuși cam naiv. La urma urmei, o mulțime de oameni de
știință, inclusiv eu, se consultaseră cu diverse co mpanii

tocmai ca să se mențină obiectivi în interesul sănă tății
publicului.
În cea deLa doua sesiune a primei noastre întruniri de
comitet, președintele Tom Jukes a înmânat tuturor o schiță a
unui comunicat propus spre difuzare, scrisă de mână de el
însuși, cu privire la misiunea comitetului. Pe lâng ă anunțul
despre existența noastră, comunicatul enumera câtev a
exemple de fraude în alimentație pe care comitetul nostru
intenționa să le expună.
Pe când examinam atent lista cu așaLzisele fraude, am
fost șocat să văd pe ea obiectivele alimentare ale lui
McGovern din 1977. 5 Schițate pentru prima dată în 1976,
aceste obiective relativ modeste sugerau că un cons um mai
redus de carne și grăsimi și un consum mai mare de fructe
și legume ar putea preveni boala de inimă. în preze ntul
comunicat propus spre difuzare, aceste obiective er au
descrise ca fiind niște șarlatanii, la fel ca mult condamnatul
Laetrile și preparatele pe bază de acid pangamic. P e scurt,
recomandarea de a ne schimba obiceiurile alimentare spre
consumul mai multor fructe, legume și cereale integ rale era
considerată o fraudă. Aceasta a fost isprava comite tului în
aLși demonstra capacitatea de a fi arbitrul suprem în ceea ce
privește informarea științifică demnă de încredere!
Cum eu așteptasem cu nerăbdare să particip în acest
comitet, ceea ce ieșea la iveală mLa șocat efectiv. Deși la data
aceea nu aveam vreo predilecție specială spre un an umit tip
de dietă, eu știam foarte bine că grupul de special iști din
care făceam parte la Academia Națională de Științe, care se
ocupa de dieta standard, nutriție și cancer, ar rec omanda
probabil ceva similar cu obiectivele lui McGovern, de data
aceasta citând cercetările cu privire la cancer în loc de
cercetările cu privire la boala de inimă. Rezultate le
științifice pe care eu le cunoșteam foarte bine păr eau să
justifice recomandările moderate făcute de obiectiv ele
alimentare ale comitetului lui McGovem.
Alături de mine la prima noastră întâlnire stătea A lf
Harper, pe care eu îl stimam foarte mult de pe vrem ea când
era șeful catedrei de Științe ale Nutriției la MIT. Pe Ia
începutul întâlnirii, când această hârtie scrisă de mână a fost

dată din mână în mână membrilor comitetului, mLam
aplecat spre Harper și iLam îndreptat atenția spre locul
unde erau enumerate obiectivele alimentare ale lui
McGovem printre alte șarlatanii comune, și iLam șop tit
neîncrezător: „Vezi asta"?
Harper a simțit stânjeneala mea, chiar neîncrederea , și
a vorbit de îndată. Pe un ton de sus, a spus grupul ui:
„Sunt persoane onorabile în mijlocul nostru care sL ar
putea să nu fie de acord cu această listă. Poate ar trebui sLo
ținem pe loc". A urmat o discuție în silă, iar apoi au decis să
renunțe la propusul comunicat de presă.
O dată cu concluzia la chestiunea comunicatului de
presă, adunarea sLa încheiat. Din punctul meu de ve dere a
fost un început cel puțin dubios.
Două săptămâni mai târziu, pe când mă af lam din nou
în partea de nord a statului New York, am deschis î ntrLo
dimineață TV la știri și pe ecran a apărut Tom Brok aw care
a început să vorbească despre nutriție, cu cine cre deți, cu
Bob Olson. Ei discutau un recent raport pe care Ols on și cu
prietenii lui îl făcuseră la Academia Națională de Științe
numit „Spre Diete Sănătoase". Acest raport, care a fost cel
mai scurt și cel mai superficial produs vreodată de către
NAS, ridica în slăvi virtuțile alimentației obișnui te
americane, bogată în grăsimi și carne, și comunica în esență
că totul era în regulă în legătură cu felul în care se hrăneau
americanii.
Din punct de vedere științific, mesajul a fost de
necrezut, o lovitură deLa dreptul. îmi amintesc un dialog în
care Tom Brokaw întrebase despre fast food, iar Ols on a
afirmat, sigur pe sine, că hamburgerii de la McDona ld's
erau în regulă. Cu milioane de telespectatori care priveau
cum acest „expert" lăuda virtuțile pentru sănătate ale
hamburgerilor de la McDonald's, nici nu este de mir are că
mulțimea de consumatori de pretutindeni din țară er au
derutați. Doar câțiva oameni bine informați știau c ă vederile
lui nu reflectau nici pe departe înțelegerea științ ifică de la
data aceea.

A DOUA ÎNTÂLNIRE

NeLam întors pentru runda a doua în Atlantic City
pentru întrunirea anuală, primăvara târziu în 1981. Din
corespondența noastră de peste an, comitetul avea d eja o
agendă neoficială. Mai întâi trebuia să discutăm pr opunerea
că șarlataniile în ce privește nutriția erodau încr ederea
publicului în comunitatea științifică din domeniul nutriției.
în al doilea rând, trebuia să dăm publicității idee a că a
susține un consum de mai multe legume și fructe și mai
puțină carne și alimente bogate în grăsimi era în s ine o
escrocherie. în al treilea rând, intenția era să st abilim
comitetul nostru ca fiind o organizație permanentă, stabilă.
Până în momentul acela, grupul nostru servea doar c a o
entitate temporară, ca un comitet investigativ. Acu m era
timpul să ne luăm în serios rolul de a deveni sursa
principală, permanentă pentru informații demne de c rezare
în nutriție în Statele Unite.
În cursul celor câteva zile de la sosire a la convenție, un
coleg, membru în comitet, Howard Applebaum, miLa vo rbit
de zvonurile care circulau. „Nu ai auzit?" miLa șop tit el.
„Olson a decis că vor reorganiza comitetul, iar tu vei fi
îndepărtat". La data aceea, Olson încă funcționa ca
președinte pe termenul de un an al societății mamă,
Institutul American de Nutriție, și deținea puterea de a face
asemenea lucruri.
MiLaduc aminte ce am gândit atunci, și a nume că o
asemenea veste nu era nici surpriză, nici dezamăgir e. Eram
conștient că eram oaia neagră a comitetului și depă șisem
măsura încă de la întâlnirea inaugurală din anul an terior.
Dacă aș fi continuat să mă implic în cadrul acestui grup
special ar fi fost cam același lucru cu a încerca s ă înoți în
susul Cascadei Niagara. Singurul motiv pentru care eram
acolo de la început a fost pentru că fusesem numit în acel
loc de către directorul biroului de afaceri publice al FASEB.
MLam gândit eu că întrunirea din primul an al
comitetului a fost dubioasă, dar acest simțământ a devenit
și mai puternic la începutul celei deLa doua întrun iri cu un
an mai târziu, înainte ca Olson să aibă ocazia de a mă

îndepărta. Când a fost pusă în discuție propunerea de a
deveni o organizație permanentă în societatea noast ră, eu
am fost singurul care am pus sub semnul întrebării ideea.
MiLam exprimat îngrijorarea cu privire la acest com itet și
activitățile lui care miroseau a McCartyism [n.trad .,
McCarthy L senator american căruia i se atribuiau p ractici
de declarații întâmplătoare, nefondate, cu scopul d e a face
senzație, metode investigative inchizitoriale, cum ar fi
suprimarea oponenților politici care erau considera ți
subversivi; conform Webster], activități care nu îș i au locul
întrLo organizație de cercetare științifică. Ceea c e am spus IL
a înfuriat tare pe președintele comitetului care a devenit
ostil și fizic, așa că am decis că cel mai bine est e să părăsesc
încăperea. Era clar că eram o amenințare pentru tot ce voia
acest comitet să întreprindă.
După ce am relatat toată povestea noului președinte
ales al societății, profesor Doris Colloway de la U C
Berkeley, comitetul a fost desființat și reformat, iar eu am
fost numit președinte. Din fericire, am convins com itetul
nostru de șase membri să îl dizolvăm după mai puțin de un
an, așa că toată afacerea aceasta tristă a ajuns la un sfârșit.
Să stai pe poziție și „să lupți lupta cea bună" ca să
zicem așa, nu era de preferat. Era la începutul car ierei mele
și puterea înfricoșătoare exercitată de seniorii di n societatea
mea era puternică și brutală din punct de vedere in telectual.
Pentru multe din aceste persoane, cercetarea după a devăr în
vederea promovării sănătății publice mai presus de
interesele momentului, nu era o opțiune. Sunt absol ut
convins că dacă aș fi atacat aceste chestiuni așa d evreme în
cariera mea, nu aș fi ajuns să scriu această carte. Fondurile
pentru cercetare cât și publicațiile ar fi fost dif icil, dacă nu
imposibil de obținut.
Intre timp, Bob Olson și câțiva din colegii săi șiL au
îndreptat atenția în altă parte, concentrânduLse as upra unei
noi organizații fondate în 1978 și numită American Council
on Science and Health (Consiliul American pentru Șt iință și
Sănătate, ACSH). Cu sediul central la New York, ACS H se
afișează încă și astăzi ca „un consorțiu pentru edu cația
consumatorilor cu privire la probleme legate de ali mentație,

nutriție, substanțe chimice și farmaceutice, stil d e viață,
mediu și sănătate". Grupul pretinde de asemenea că este „o
organizație independentă, nonLprofit, scutită de ta xe"' însă
ei primesc 76% din finanțările lor de la corporații și donatori
din cadrul unor corporații, conform Trustului Națio nal de
Mediu care citează diagrama emisă trimestrial de co ngres. 7
Potrivit Trustului Național de Mediu, 7 ACSH a
susținut în rapoartele lor: colesterolul nu are leg ătură cu
bolile de inimă, „lipsa de popularitate a iradierii
alimentelor… nu are bază științifică", „distrugăt orii
endocrini" (de exemplu PCB [izomeri clorurați ai
bifenolului], dioxina, etc.) nu constituie o proble mă de
sănătate umană, zaharina nu este cancerigenă, iar
implementarea restricțiilor cu privire la combustib ilii fosili
pentru a controla încălzirea globală nu ar trebui s ă fie
aprobată. A căuta vreo critică serioasă adusă de AC SH
industriei alimentare este ca și cum ai căuta un ac în carul
cu fân. Deși cred că unele din argumentele lor au t emei, eu
pun serios sub semnul întrebării pretenția lor de a fi un
agent obiectiv pentru „educarea consumatorilor".

CĂLCÂND PE PROPRIAfMI
PETARDĂ

Pe parcursul întregii experiențe cu Comitetul pentr u
Informații Publice despre Nutriție, eu am continuat să
lucrez Ia raportul Academiei Naționale de Științe l egat de
alimentație, nutriție și cancer, care a fost public at în iunie
1982. 4 Așa cum era de așteptat, când a fost publicat aces t
raport, întreg iadul a ieșit din matcă. Fiind cel d intâi astfel
de raport cu privire la alimentație și cancer, i sL a făcut foarte
multă publicitate, devenind foarte repede cel mai c ăutat
raport din istoria NAS. Acesta stabilea obiective î nalte în
ceea ce privește prevenirea cancerului prin dietă, obiective
care erau foarte asemănătoare cu cele din raportul din 1976
al lui McGovern despre dietă și boala de inimă. In principal
noi încurajam consumul de fructe, legume și produse din
cereale integrale și reducerea aportului de grăsimi totale.

Faptul că acest raport se ocupa cu cancerul în loc de boala
de inimă a stârnit emoții. Miza era mare, din ce în ce mai
mare; cancerul trezea cu mult mai multe temeri decâ t boala
de inimă.
Având în vedere miza implicată, câțiva du șmani
puternici au ieșit la rampă. în decurs de două săpt ămâni,
Consiliul pentru Agricultură, Știință și Tehnologie (CAST),
un influent grup care făcea lobby pentru industria proL
duselor de origine animală, a lucrat un raport care
cuprindea punctul de vedere a cincizeci și șase de „experți"
care își exprimau îngrijorarea cu privire la efectu l raportului
NAS asupra agriculturii și industriei alimentare. O lson,
Jukes, Harper și colegii lor cu idei asemănătoare d e la deja
defunctul Comitet pentru Informații Publice despre
Nutriție, treceau acum drept experți. Raportul lor a fost
degrabă publicat și pus apoi în mâinile tuturor cel or 535 de
membri ai Congresului. Era clar că acest CAST era f oarte
îngrijorat în legătură cu posibilul impact pe care raportul
nostru îl putea avea asupra publicului.
CAST nu a fost singurul grup care sLa ridicat ca să
critice raportul. Pe lângă el au mai fost Institutu l American
al Cărnii, Consiliul Național pentru Pui Broiler [n .trad.,
broiler L pui pentru fript), Asociația Națională a CrescăL
torilor de Vite, Federația Națională a Producătoril or de
Carne, Consiliul Național al Producătorilor de Porc ,
Federația Națională a Crescătorilor de Curcani și U niunea
Producătorilor de Ouă. 3 NLaș îndrăzni să aflu cât de multă
cercetare legată de cancer conduce Federația Națion ală a
Crescătorilor de Curcani, însă îmi închipui că atit udinea lor
critică față de raportul nostru nu sLa născut din d orința lor
după adevărul științific. Era o ironie faptul că eu învățasem
câteva din cele mai valoroase lecții crescând întrL o fermă de
animale și cu toate acestea lucrarea pe care o făcu sem era
descrisă ca fiind în dezacord cu interesele agricol e. Desigur,
aceste interese ale corporațiilor mamut erau mult p rea
departe de fermierii pe care îi cunoscusem eu în an ii
copilăriei mele L din familii cinstite, ce munceau din greu și
care întrețineau ferme mici, doar atât de mari cât să o ducă
destul de bine. MLam întrebat adesea dacă acești in teresați

de agricultură ai Washingtonului reprezintă cu adev ărat
marea tradiție americană legată de ferme, sau dacă
reprezintă doar conglomerate agricole cu operațiuni în
valoare de zeci de milioane de dolari.
Alf Harper, care scrisese o puternică scrisoare de
susținere pentru primul meu post la facultate după ce am
plecat de la MIT, miLa scris o scrisoare personală aspră în
care afirma că eu „am călcat pe propria mea petardă ". O
petardă este un fel de bombă sau pocnitoare. După c ât se
pare, implicarea mea în raportul Comitetului pentru
Informații Publice despre Nutriție și al NAS cu pri vire la
Dietă, Nutriție și Cancer era în cele din urmă prea mult
chiar și pentru el de suportat.
Timpurile erau aprige, asta era sigur. Audierile în
Congres, unde am depus mărturie, au fost susținute în
însuși raportul NAS; Revista People (Oamenii) mLa
prezentat întrLun articol proeminent și o serie nes fârșită de
rapoarte de știri au apărut continuu în presă în ur mătorul
an.

INSTITUTUL AMERICAN
PENTRU
CERCETAREA CANCERULUI

Se părea că pentru prima dată în istoria noastră
guvernul era serios preocupat de alimentație ca mij loc de
control asupra cancerului. Era un teritoriu propice pentru a
întreprinde ceva nou, și întrLadevăr ceva nou mă aș tepta și
pe mine. Am fost invitat să asist o nouă organizați e numită
Institutul American pentru Cercetarea Cancerului (A ICR)
din Falls Church, Virginia. întemeietorii acestei o rganizații
colectau fonduri și aflaseră că prin campanii prin poștă
puteau strânge sume mari de bani pentru cercetarea
cancerului. Se părea că tot mai mulți oameni erau i nteresați
să afle ceva nou legat de cancer în afară de operaț iile
obișnuite care se făceau, iradierile și medicamente le
citotoxice.

Această organizație nouă era în cunoștință de cauză cu
privire la raportul nostru NAS din 1982* care se co ncentrase
asupra alimentației și cancerului, așa că mLau invi tat să mă
alătur lor în calitate de consilier științific seni or. ILam
încurajat să se concentreze asupra dietei deoarece legătura
dintre nutriție și cancer devenise o zonă important ă de
cercetare și cu toate acestea primea foarte puțin s prijin, dacă
se putea vorbi despre așa ceva, din partea agențiil or majore
de finanțare. ILam încurajat în special să promovez e
alimentele integrale ca sursă de nutriție, și nu su plimentele
de nutrienți, în parte deoarece acesta fusese mesaj ul
raportului NAS.
Când am început să lucrez cu AICR sLau ivit simultan
două provocări. Mai întâi AICR trebuia să ajungă o
organizație credibilă pentru a promova mesajul și a susține
cercetarea. în al doilea rând, recomandările NAS tr ebuiau
făcute public. De aceea, am considerat că era norma l ca
AICR să se implice în a face publice recomandările NAS.
Dr. Sushma Palmer, director executiv al proiectului NAS și
Mark Hegsted, profesor la Harvard, care era consili erul
principal al Comitetului McGovern, au fost de acord să mi
se alăture în a susține acest proiect AICR. In acel ași timp,
președintele AICR, Marilyn Gentry, a sugerat că AIC R
poate publica raportul NAS și trimite gratuit copii ale
acestuia la 50000 de medici din SUA. Aceste proiect e, care
mi sLau părut logice, utile și responsabile din pun ct de
vedere social, au avut de asemenea un foarte mare s ucces.
Asocierile pe care le făceam și ceea ce prezentam a vea ca
țintă îmbunătățirea sănătății oamenilor. Totuși, am aflat
destul de repede că ivirea unei organizații care se concentra
asupra alimentației ca verigă centrală în producere a
cancerului era considerată ca o amenințare pentru f oarte
mulți. Era clar că proiectele AICR începuseră să lo vească
ținta, și aceasta datorită feedLbackului ostil care venea din
partea industriei alimentare și farmaceutice. Li se părea că
fiecare efort care se făcea era pentru aLi discredi ta.
Am fost surprins de intervenția guvernului care a fost
foarte aspră. Biroul național și al procurorului ge neral au
pus la îndoială statutul AICR și procedurile sale d e

strângere de fonduri. Și Poșta SUA li sLa atașat în luptă,
punând sub semnul întrebării dacă AICR putea folosi calea
poștală pentru a răspândi informații „de proastă ca litate".
Noi aveam bănuielile noastre cu privire la cine era u cei ce
încurajau aceste instituții guvernamentale să oprea scă
răspândirea acestor informații cu privire la legătu ra dintre
dietă și cancer. împreună, aceste agenții publice n e făceau
viața foarte dificilă. De ce atacau ele o organizaț ie nonL
profit care promova cercetarea cancerului? Totul se trăgea
de la faptul că AICR, ca și NAS, publica un materia l care
punea în legătură alimentația cu cancerul.
Foarte defăimătoare a devenit în special Societatea
Americană pentru Cancer. în ochii ei, AICR o lovea din
două părți: putea concura pentru aceiași donatori d e
fonduri, și putea îndrepta discuțiile în privința c ancerului
înspre alimentație. Până atunci Societatea American ă
pentru Cancer nu recunoscuse că dieta și nutriția a veau
legătură cu cancerul. (Acest lucru sLa întâmplat de Labia
mult mai târziu, pe la începutul anilor '90, când a emis
recomandări dietetice pentru a controla cancerul, d ar
informația fusese destul de mult adusă la cunoștinț a
publicului). Aceasta era o organizație cu baza medi cală în
foarte mare măsură, investită pentru folosirea
convențională a medicamentelor, radiațiilor și a ch irurgiei.
Cu ceva timp înainte, Societatea Americană pentru C ancer
contactase comitetul nostru NAS în legătură cu posi bilitatea
ca noi să ne alăturăm lor cu scopul de a produce
recomandări dietetice pentru prevenirea cancerului. Ca și
comitet, noi am refuzat, deși vreo doi dintre noi ș iLau oferit
serviciile în mod individual. Societatea Americană pentru
Cancer întrevedea la orizont o mare schimbare și nu îi
plăcea ideea ca o altă organizație, AICR, ar putea obține
credit.

DEZINFORMAREA

SLar putea să vă pară că mă leg copilărește de o
organizație pe care majoritatea oamenilor o socoteș te curată
și binevoitoare, însă Societatea Americană pentru C ancer
acționa diferit înapoia scenei față de felul cum o făcea în
public.
Cu o ocazie am călătorit întrLun oraș din partea de sus a
statului NewLYork unde am fost invitat să țin o con ferință la
sediul local al Societății Americane pentru Cancer, așa cum
mai făcusem și în alte părți. în timpul prezentării mele, am
folosit o imagine care făcea referire la noua organ izație
AICR. Nu am menționat că și eu fac parte din aceast a, așa
că audiența nu era conștientă de faptul că eu eram
consilierul lor științific senior.
După prezentare sLau pus întrebări, și gazda mea mL a
întrebat: „Știți că AICR este o organizație de șarl atani?"
„Nu", am spus, „nu știu". Mă tem că nu am făcut pre a bine
ascunzânduLmi scepticismul cu privire la comentariu l ei,
pentru că ea sLa simțit obligată să explice: „Acea organizație
este condusă de un grup de șarlatani și doctori dis creditați.
Unii dintre ei au fost chiar la închisoare". La înc hisoare?
Asta chiar era o noutate și pentru mine!
Din nou, fără săLmi dezvălui asocierea mea cu AICR, am
întrebat: „De unde știți acest lucru?" Ea a spus că a văzut un
comunicat care circulase prin sediile locale ale So cietății
Americane pentru Cancer pretutindeni în țară. înain te de a
pleca, am aranjat săLmi trimită o copie a acelui co municat la
care făcuse referință și în foarte scurt timp am in trat în
posesia materialului.
Comunicatul fusese trimis de la biroul preș edintelui
național al Societății Americane pentru Cancer, car e era, de
asemenea, director senior al prestigiosului Institu t Roswell
Memorial pentru Cercetarea Cancerului din Buff alo. Acest
comunicat pretindea că „președintele" științific al
organizației, fără să mă numească personal, conduce a un
grup de „opt sau nouă" doctori discreditați, dintre care mai
mulți petrecuseră ceva timp în închisoare. Totul er a pură
născocire. Nici măcar nu am recunoscut numele acest or

medici discreditați și nLaveam idee cum sLar fi put ut porni
ceva atât de răutăcios.
După ce am făcut ceva mai multe investigați i, am
descoperit persoana de la biroul Societății America ne
pentru Cancer din Buffalo care era responsabilă pen tru acel
comunicat și iLam telefonat. Deloc surprinzător, el a fost
evaziv și miLa spus doar că a primit această inform ație de la
un reporter sub condiția anonimatului. A fost impos ibil să
dăm de urma sursei originale. Singurul lucru pe car e îl știu
în mod sigur este că acest comunicat a fost distrib uit de
către biroul președintelui Societății Americane pen tru
Cancer.
Am aflat de asemenea despre Consiliul Național
pentru Produse Lactate, un puternic grup de lobby p entru
această industrie, că obținuse o copie a aceluiași raport și
începuse să distribuie o notă proprie la birourile lor locale
din țară. Campania murdară împotriva AICR era în pl ină
desfășurare. Industria alimentară, cea farmaceutică și
medicală prin sau/și paralel cu Societatea American ă
pentru Cancer și Consiliul Național pentru Produse Lactate
își arătau adevărata față. Prevenirea cancerului cu costuri
reduse, profituri mici prin intermediul alimentelor de
origine vegetală nu era bine privită de către indus triile
alimentară, farmaceutică și medicală. Cu sprijinul massL
mediei puterea lor reunită de a influența publicul a fost
copleșitoare.

CONSECINȚE PERSONALE

Finalul acestei experiențe este totuși unul fericit . Deși
primii doi ani ai AICR au fost tulburi și grei pent ru mine
atât din punct de vedere personal cât și profesiona l,
campaniile murdare au început să scadă în amploare.
NemaiLfiind considerată „marginalizată", AICR sLa e xtins
acum în Anglia (World Cancer Research Fund/Fondul
Mondial pentru Cercetarea Cancerului, WCRF, din Lon dra)
și în alte părți. De mai bine de douăzeci de ani, A ICR a

condus un program care finanțează proiecte de cerce tare și
educație cu privire la legătura dintre alimentație și cancer.
Eu am inițiat, organizat și condus în calitate de p reședinte
acest grandios program și am continuat apoi în cali tate de
consilier științific senior timp de mai mulți ani, cu mici
întreruperi în perioada de început.
Un lucru nefericit trebuie totuși menționa t. Am fost
informat de către comitetul director al societății de nutriție
că doi membri ai săi (Bob Olson și Alf Harper) prop useseră
excluderea mea din societate, probabil din cauza as ocierii
mele cu AICR. Ar fi fost prima excludere din istori a
societății. A trebuit să merg la Washington să fiu
„intervievat" de președintele societății și directo rul pentru
nutriție de la Food and Drug Administration (Admini strația
pentru Alimente și Medicamente, FDA). Majoritatea
întrebărilor lor au fost cu privire la AICR.
Tot calvarul acesta sLa dovedit a fi mai ciudat chi ar
decât ficțiunea. Să excluzi un membru de vază al so cietății L
la scurt timp după ce fusesem nominalizat a fi preș edintele
organizației L pentru că mă implicasem întrLo organ izație
pentru cercetarea cancerului? Mai târziu, mLam trez it
reflectând asupra acestui calvar împreună cu un col eg care
cunoștea dedesubturile din societatea noastră, prof esorul
Sam Tove de la Universitatea statului Carolina de N ord. El,
desigur, știa totul legat de investigații, ca și al te ticăloșii. în
discuțiile noastre, iLam spus că AICR este o organi zație
demnă, ce are intenții bune. Răspunsul lui a fost î n
rezonanță cu al meu, întotdeauna deLatunci: „Nu e v orba de
AICR", a spus el, „este vorba de ceea ai făcut în r aportul
Academiei Naționale a Științelor/N AS legat de diet ă,
nutriție și cancer".
Când în iunie 1982 raportul NAS concluziona că un
aport redus de grăsimi și un aport crescut de fruct e, legume
și produse din cereale integrale ar constitui o ali mentație
mai sănătoasă, în ochii unora eu trădasem comunitat ea de
cercetare în nutriție. După toate probabilitățile, în calitatea
mea de cercetător al cancerului din grupul acela sp ecial
(eram 2 cercetători), misiunea mea era să protejez reputația
dietei americane așa cum era ea. Cum eu nu am făcut acest

lucru, implicarea mea ulterioară în AICR și promova rea de
către aceasta a raportului NAS au înrăutățit lucrur ile.
Din fericire, rațiunea a triumfat în toată această luptă
absurdă. SLa ținut o întrunire de comitet pentru a se vota
dacă să fiu exclus din societate și am supraviețuit ușor
votului (6L0, cu două abțineri).
A fost greu să nu pun la suflet acest lucru, însă a ici
este vorba despre ceva mai amplu, ce depășește aspe ctul
personal. în lumea nutriției și a sănătății, oameni i de știință
nu sunt liberi săLși urmeze cercetările în direcția în care duc
ele. Ajungerea la concluzii „rele", chiar prin inte rmediul
științei de prim rang ar putea duce la distrugerea carierei.
Dacă încerci să răspândești aceste concluzii „rele"
publicului, pentru binele sănătății acestuia, de as emenea
poate duce la distrugerea carierei. A mea nu a fost însă
distrusă Lam fost norocos, au fost câțiva oameni bu ni care
au luat poziție de partea mea. Lucrurile ar fi putu t să
evolueze mult mai rău.
După toate aceste multe chinuri, am înțeles de ce a
procedat așa societatea mea. Premiile finanțate de Mead
Johnson Nutritionals, laboratoarele Lederle, BioSer ve
Biotechnologies și înainte de aceasta Procter and G amble și
Institutul Dannon L toate aceste instituții fiind f urnizoare de
echipamente pentru industria alimentară și farmaceu tică L
reprezentau un mariaj straniu între industrie și so cietatea
mea. 8 Credeți oare că acești „prieteni" ai societății au vreun
interes să continue cercetarea științifică, oricare ar fi
concluziile?

CONSECINȚELE PENTRU PUBLIC

În ultimă instanță, lecțiile pe care leLam învățat în
cariera mea au mai puțin deLa face cu anumite nume sau
anumite instituții. Aceste lecții au deLa face mai mult cu
ceea ce se petrece în spatele scenei oricărei insti tuții mari.
Ceea ce se petrece în culise în timpul discuțiilor politice pe
plan național, fie că aceasta are loc în cadrul uno r societăți
științifice, la nivel guvernamental sau în comitete le

industriale, este extrem de important pentru sănăta tea
noastră ca națiune. Experiențele personale de care am vorbit
în acest capitol L și sunt doar câteva L au conseci nțe cu mult
mai grave decât afectarea sau distrugerea carierei mele.
Aceste experiențe scot Ia lumină partea întunecoasă a
științei, partea care face rău nu numai cercetători lor care se
pun în drum, ci și întregii societăți. Și aceasta s e face prin
încercarea continuă de a ascunde, înfrânge și distr uge acele
puncte de vedere contrare statusLquoLului.
Există persoane în poziții foarte influente în guve rn și
universități care operează sub masca de „experți" î n știință,
a căror misiune reală este aceea de a înăbuși dezba terile
științifice deschise și oneste. Poate primesc compe nsații
personale semnificative pentru că își aduc aportul în
interesul puternicelor companii alimentare și de
medicamente, sau poate au doar o înclinație persona lă
onestă față de un punct de vedere al unei companii în mod
prietenesc. Favorizarea personală este mai puternic ă decât
vă puteți închipui. Eu cunosc oameni de știință ce au avut
membri ai familiei care au murit de cancer și îi în furie la
culme gândul că ar fi existat posibilitatea ca aleg erile
personale, cum ar fi dieta, să fi putut juca un rol în moartea
celor dragi ai lor. De asemenea, există oameni de ș tiință
pentru care dieta bogată în grăsimi, foarte bogată în
alimente de origine animală, pe care o consumă în f iecare zi,
este pur și simplu ceea ce au învățat că este sănăt os încă de
la o vârstă fragedă; le place, și nu vor sLo schimb e.
Marea majoritate a oamenilor de știință sunt oameni
de onoare, inteligenți și dedicați cercetării mai d egrabă
pentru binele comun decât pentru binele personal. T otuși,
există și câțiva oameni de știință, care sunt gata să își vândă
sufletul aceluia care oferă mai mult. Deși nu sunt mulți la
număr, influența lor poate fi covârșitoare. Ei pot strica
bunul nume al instituțiilor din care fac parte și, mai
important decât aceasta, ei pot crea o mare confuzi e în
rândul publicului, care de regulă nu știe cine ce e ste. întrLo
zi, deschizând televizorul vezi un expert care laud ă
hamburgerii de la McDoLnalds, iar apoi în aceeași z i citești
întrLo revistă că ar trebui să mănânci mai puțină c arne roșie,

bogată în grăsimi, pentru a te feri de cancer. Pe c ine să mai
crezi?
Și instituțiile se încadrează în partea întunecoasă a
științei. Comitete de tipul Comitetului pentru Info rmații
Publice despre Nutriție și Consiliul American pentr u Știință
generează grupuri de specialiști, comitete și insti tuții care
acționează strâmb, interesate mai degrabă să își pr omoveze
punctul lor de vedere decât să ia parte la dezbater i
științifice cu o atitudine deschisă. Dacă un raport al
Comitetului pentru Informații Publice despre Nutriț ie
spune că dietele cu grăsimi puține sunt înșelătorii , iar un
raport al Academiei Naționale a Științelor spune ex act
opusul, cine are dreptate?
Mai mult decât atât, această perspectivă îngustă di n
știință se răspândește în tot sistemul. Societatea Americană
a Cancerului nu a fost singura instituție de sănăta te care a
făcut zile amare AICR. Oficiul pentru informații pu blice al
Institutului Național al Cancerului, Școala de Medi cină
Harvard și alte câteva universități cu școli medica le au fost
foarte sceptice în ce privește AICR și, în câteva c azuri, total
ostile. Ostilitatea școlilor de medicină mLa surpri ns la
început, dar când în luptă sLa alăturat și Societat ea
Americană pentru Cancer, o instituție medicală foar te
tradițională, a devenit evident că era vorba de o „ Instituție
Medicală". Monstrului nu îi convenea ideea unei leg ături
serioase între alimentație și cancer sau dintre ali mentație și
orice altă boală. Marea medicină din America este o afacere
în care boala este tratată cu medicamente și chirur gie după
ce apar simptomele. Aceasta înseamnă că dacă deschi zi
televizorul, vezi că Societatea Americană pentru Ca ncer nu
dă aproape deloc crezare ideii că alimentația ar av ea vreo
legătură cu cancerul, iar dacă deschizi ziarul, vez i că
Institutul American pentru Cancer îți spune că ceea ce
mănânci influențează riscul de a face cancer. Pe ci ne să mai
crezi?
Doar cine cunoaște partea lăuntrică a sis temului poate
face distincție între pozițiile sincere, întemeiate pe știință, și
pozițiile nesincere, aducătoare de profit personal. Am fost
în interiorul acestui sistem timp de mulți ani, am lucrat la

cele mai înalte niveluri și am văzut destule lucrur i ca să pot
spune că știința nu cercetează întotdeauna în mod o nest
pentru a descoperi adevărul așa cum mulți cred că e a o face.
Mult prea adesea banii, puterea, egoismul și protej area
intereselor personale sunt puse mai presus de binel e
comun. Nici nu e nevoie de prea multe acte ilegale pentru
aceasta. Nu e vorba de mari recompense care sunt li vrate în
conturi secrete din bănci sau unor detectivi partic ulari în
holuri pline de fum din hoteluri. Nu e o poveste de
Hollywood; este doar ceea ce face guvernul, știința și
industria zi de zi în Statele Unite.

LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL 14
LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL
REDUCȚIONISMUL
ȘTIINȚIFIC
____________________

Când Comitetul nostru pentru Dietă, Nutriție și
Cancer din cadrul Academiei Naționale de Știință (N AS)
hotăra în ce fel să concluzioneze cercetările privi nd
alimentația și cancerul, am decis să includem capit ole
despre nutrienți în mod individual, și grupe de nut rienți.
Așa se făcea cercetarea, pe rând, câte un nutrient. De
exemplu, capitolul despre vitamine includea informa ții
despre legăturile dintre cancer și vitaminele A, C, E și unele
vitamine din grupul B. Totuși, în cuprinsul acestui raport
noi am recomandat luarea acestor nutrienți din alim ente, nu
din pilule sau suplimente. Noi am declarat în mod e xplicit
că „Aceste recomandări se aplică doar la alimente c a surse
pentru nutrienți L nu și la suplimentele alimentare ce conțin
doar anumite feluri de nutrienți."'
Raportul a ajuns repede în lumea corpora țiilor care au
întrezărit o ocazie bună de a face bani. Nu au luat în seamă
mesajul nostru de avertizare care făcea distincție între
alimente și pilule ca surse de nutrienți, și au înc eput să facă
publicitate pilulelor cu vitamine ca produse ce ar putea
preveni cancerul, citând cu tupeu raportul nostru c a
justificare. Aceasta a fost un mare început pentru o uriașă
piață nouă L suplimentele comerciale de vitamine.
Corporația General Nutrition, compania cu mii de ce ntre
General Nutrition, a început să vândă un produs car e se
numea „Healthy Greens" (Verdețuri sănătoase) un
supliment de multivitamine ce conținea vitaminele A , C și
E, betaLcaroten, seleniu și o minusculă cantitate d e jumătate

de gram de legume deshidratate. Apoi au făcut recla mă
produsului cu următoarele pretenții 2:

Raportul cu privire la Dietă, Nutriție și Ca ncer] ne
recomandă să creștem, printre alte lucruri, cantită țile de
anumite legume în vederea protejării organismului
împotriva riscului pentru anumite forme de cancer.
Următoarele legume recomandate de [Raportul Academi ei
Naționale de Știință]… sunt cele pe care ar trebu i să le
consumăm mai mult [:] varză, varză de Bruxelles, co nopidă,
brocoli, morcovi și spanac… mama avea dreptate.
Oameni de știință cercetători și tehnicieni la
laboratoarele General Nutrition, conștienți de impo rtanța
cercetării sLau apucat imediat de lucru pentru a va lorifica
toate legumele combinânduLle pe toate întrLo pastil ă
accesibilă, ușor de luat.
Rezultatul este Healthy Greens (Verdețuri sănătoase ),
o nouă realizare puternică în nutriție prin care mi lioane de
oameni pot fi ajutați săLși protejeze starea de săn ătate cu …
verdețurile pe care [Comitetul Academiei Naționale de
Științe] le recomandă să le consumăm cât de mult!

Corporația General Nutrition (GNC) făcea pu blicitate
unui produs care nu a fost testat, și folosea în mo d
necorespunzător un document al guvernului pentru aL și
susține pretențiile ei de senzație. Așa că, Federal Trade
Commission (Comisia pentru Comerț Federal) a acțion at în
instanță compania pentru aceste pretenții exprimate . A fost
o bătălie care a durat ani de zile, o bătălie despr e care sLa
zvonit că a costat compania General Nutrition cam 7
milioane $. Academia Națională de Științe mLa recom andat
pe mine ca martorul lor expert datorită faptului că eu
fusesem coautorul raportului în cauză și datorită
intervențiilor mele stăruitoare în decursul deliber ărilor din
comitetul nostru.
Împreună cu un cercetător asociat din gru pul meu, Dr.
Tom O'Connor, am petrecut lucrând la acest proiect trei ani
care neLau stimulat mult din punct de vedere intele ctual, la
care sLau adăugat în dreptul meu cele trei zile pli ne pe care

leLam petrecut la bară ca martor. In 1988, General Nutrition
Inc., a achitat costurile publicității false făcute , legat de
Healthy Greens și alte suplimente nutritive, accept ând să
plătească 600.000 $, împărțiți în mod egal, la trei organizații
de sănătate. 3 Acesta a fost un preț modic plătit de către
companie, având în vedere ultimele încasări generat e de
explozia pieței de suplimente nutritive.

ÎNDREPTAREA ATENȚIEI SPRE GRĂSIMI

Concentrarea asupra nutrienților și nu asupra
alimentelor integrale a devenit un lucru obișnuit î n ultimele
două decenii, și o parte din vină ar putea să revin ă
raportului nostru din 1982. Așa cum am menționat ma i
devreme, comitetul nostru a organizat informațiile
științifice cu privire la alimentație și cancer pe nutrienți,
alocând câte un capitol separat pentru fiecare nutr ient sau
clasă de nutrienți. Au fost capitole separate pentr u grăsimi,
proteine, hidrați de carbon, vitamine și minerale. Sunt
convins că aceasta a fost o mare greșeală din parte a noastră.
Nu am accentuat suficient de mult faptul că recoman dările
noastre erau legate de alimentele integrale, pentru că mulți
oameni încă priveau raportul ca un fel de catalog c e
împărțea în categorii efectele specifice a diferiți nutrienți.
Nutrienții asupra cărora se concentrase comitetul
nostru cel mai mult erau grăsimile. Prima linie dir ectoare
din raport afirma în mod explicit că un consum mare de
grăsimi este legat de cancer și recomanda reducerea
aportului de grăsimi de la 40% la 30% din calorii, deși
această țintă de 30% era un punct limită arbitrar. Textul
însoțitor spunea: „Datele puteau fi folosite pentru a justifica
o reducere chiar și mai mare. Cu toate acestea, dup ă
raționamentul comitetului, reducerea sugerată este o țintă
moderată și practică, și este posibil să fie benefi că". Unul
din membrii comitetului, directorul Laboratorului d e
Nutriție al Departamentului pentru Agricultură al S tatelor
Unite (USDA) neLa spus că dacă neLam fi dus mai jos de
30%, consumatorilor li sLar fi cerut să reducă apor tul de

alimente de origine animală și asta ar fi însemnat moartea
raportului.
La data întocmirii acestui raport, toate studiile efectuate
pe oameni, ce arătau că există legătură între grăsi mi și
cancer (în special cancer de sân și de intestin gro s) indicau
de fapt că populațiile cu mai mult cancer consumau nu doar
mai multe grăsimi, ci și mai multe alimente de orig ine
animală și mai puține alimente de origine vegetală (vezi
capitolul 4). Asta însemna că aceste cancere pot fi cauzate la
fel de bine de proteinele de origine animală, de co lesterolul
din alimente, sau de altceva ce se găsea exclusiv î n
alimentele de origine animală, sau datorită neconsu mării de
alimente de origine vegetală (lucruri discutate în capitolele
4 și 8). însă în loc ca aceste studii să îndrepte d egetul
acuzator spre alimentele de origine animală, grăsim ile
alimentare au fost socotite principalul vinovat. în întrunirile
de comitet, eu am ripostat cu argumente împotriva p unerii
accentului asupra anumitor nutrienți în mod separat , dar
nu prea am avut succes. (Acest punct de vedere mLa făcut să
mă pomenesc ca martor la audierile FTQ.
Eu numesc reducționism această greșeală de a face o
caracterizare a alimentelor integrale după efectele asupra
sănătății ale anumitor nutrienți, luați în mod sepa rat. De
exemplu, efectul asupra sănătății al unui hamburger nu
poate fi atribuit în mod simplu efectului a câtorva grame de
grăsimi saturate din carne. Grăsimile saturate repr ezintă
doar unul dintre ingrediente. Hamburgerii au în com poziția
lor și alte tipuri de grăsimi, alături de colestero l, proteine și
cantități foarte mici de vitamine și minerale. Chia r dacă
schimbi nivelul grăsimilor saturate din carne, toți ceilalți
nutrienți sunt încă prezenți și pot avea în continu are efecte
dăunătoare asupra sănătății. Problema este că între gul
(hamburgerul) este mai mare decât suma părților sal e
componente (grăsimile saturate, colesterolul, etc.)
Un savant a observat în mod special 4 critica noastră
îndreptată asupra grăsimilor alimentare și sLa hotă rât să
testeze ipoteza că grăsimile sunt cele ce produc ca ncer de
sân, pe un număr mare de femei din America. Este vo rba de
Dr. Walter Willet de la Școala de Sănătate Publică Harvard,

iar studiul pe care 1La folosit el este renumitul Studiu pen tru
Sănătatea Surorilor Medicale.
Începând din 1976, cercetătorii de la Școala de Săn ătate
Publică Harvard au înscris peste 120.000 de surori medicale
din toată țara întrLun studiu care intenționa să in vestigheze
relația dintre diverse boli și contraceptivele oral e, hormonii
postLmenopauză, fumatul și alți factori, ca de exem plu
vopselele de păr. 5 începând cu 1980, Prof. Willet a adăugat
un chestionar alimentar acestui studiu și, patru an i mai
târziu, în 1984, a mărit acest chestionar alimentar incluzând
mai multe articole alimentare. Acest chestionar ali mentar
extins a fost trimis prin poștă surorilor medicale din nou în
1986 și 1990.
Sunt acum mai mult de două decenii de câ nd se adună
date. Studiul pentru Sănătatea Surorilor Medicale este deLacum
larg cunoscut ca fiind primul studiu pe termen lung asupra
sănătății femeilor. 6 Acesta a mai dat naștere la alte trei
studii satelit, toate laolaltă costând 4L5 milioane $ pe an. 6
Când țin conferințe în fața unor auditorii conștiin cioase în
ce privește sănătatea, până la 70% dintre participa nți au
auzit de acest studiu.
Comunitatea științifică a urmărit îndeaproape acest
studiu. Cercetătorii responsabili cu acest studiu a u produs
sute de articole științifice în cele mai bune revis te de
specialitate. Scopul studiului face din acesta un s tudiu
prospectiv, de grup, ceea ce înseamnă că se urmăreș te un
grup de oameni și relatează informații cu privire l a dietă
înainte ca bolile să fie diagnosticate, de aceea st udiul este
„prospectiv". Sunt mulți care socotesc că studiile
prospective constituie cele mai bune experimente pe ntru
studiile pe oameni.
Întrebarea dacă dietele bogate în grăsi mi au legătură
cu cancerul de sân a reprezentat o consecință norma lă după
discuția aprigă ce a avut loc de la jumătatea anilo r '70 până
în primii ani ai anilor '80. Dietele bogate în grăs imi erau
asociate nu numai cu bolile de inimă (obiectivele a limentare
ale lui McGovern), dar și cu cancerul (raportul cu privire la
Dietă, Nutriție și Cancer). Ce studiu ar fi fost ma i potrivit
pentru a răspunde la această întrebare, decât Studiul pentru

Sănătatea Surorilor Medicale? Țelul era bun, era implicat un
număr imens de femei, cercetători de frunte și o pe rioadă de
urmărire îndelungată. Pare perfect, nuLi așa? Total greșit.
Studiul pentru Sănătatea Surorilor Medicale suferă de
puncte slabe care îi afectează serios rezultatele. Acesta
constituie primul exemplu legat de felul în care
reducționismul în știință poate crea o cantitate en ormă de
confuzie și dezinformare, chiar și atunci când oame nii de
știință implicați sunt onești, bine intenționați și cu poziții la
cele mai înalte instituții ale lumii.Nu știu dacă e xistă vreun
alt studiu care să fi făcut atât rău tărâmului nutr iției precum
acest Studiu pentru Sănătatea Surorilor Medicale, și acest lucru
ar trebui să servească drept semnal de alarmă pentr u restul
comunității științifice ca să știe ce să nu facă.

SURORI MEDICALE CARNIVORE

Ca să pu teți înțelege tonul meu critic at ât de aspru, este
necesar să avem o anumită perspectivă asupra dietei
americane, în special când este vorba a o compara c u studii
internaționale care au dat imbold ipotezei cu privi re la
grăsimile alimentare. 7 Americanii mănâncă mai multă carne
și grăsimi în comparație cu țările în curs de dezvo ltare.
Consumul nostru total de proteine este mai mare, și ceea ce
este mai semnificativ, 70% din proteinele noastre p rovin din
surse animale. Faptul că 70% din aportul nostru tot al de
proteine provine din surse animale înseamnă un lucr u
sigur: noi consumăm foarte puține fructe și legume. Ca să
fie și mai rele lucrurile, noi mâncăm și o mare can titate de
produse înalt prelucrate care de regulă au multe gr ăsimi
adăugate, zahăr și sare. Spre exemplu, programul pe ntru
masa de prânz din școlile naționale al Departamentu lui
pentru Agricultură al Statelor Unite (USDA) socoteș te
cartofii prăjiți drept aliment vegetal!
In contrast cu aceasta, oamenii din China r urală
consumă foarte puține alimente de origine animală; acestea
constituie doar aproximativ 10% din aportul lor tot al de
proteine. Diferența izbitoare dintre cele două mode le de

alimentație este prezentată în două moduri în grafi cul 14.1
.*

Aceste distincții sunt tipice pentru diferențele
alimentare dintre culturile vestice și culturile tr adiționale. In
general, oamenii din țările vestice sunt in princip al
consumatori de carne, iar oamenii din țările tradiț ionale
sunt în principal consumatori de plante.

Așadar, cum e cu femeile din Studiul asupra Sănătății
Surorilor Medicale? Așa cum cred că bănuiți, în principiu
toate aceste femei folosesc o dietă foarte bogată î n alimente
de origine animală, chiar mai bogată decât cea a
americanului de rând. Aportul lor mediu de proteine (ca
procent din calorii) este în jur de 19%, în compara ție cu o
medie a americanilor de 15L16%. Pentru a avea idee ce
înseamnă aceste cifre, doza zilnică recomandată pen tru
proteine este de doar 9L10%.
Însă chiar și mai important decât aceasta, din proteinele
consumate de surorile medicale din acest studiu, în tre 78 și 86%
provin din alimente de origine animală, 9 așa cum arată graficul
14 .2 8'9 Chiar și în grupul surorilor medicale care consumă
cantitatea cea mai mică de proteine totale, 79% din acestea
provin din alimente de origine animală.' Cu alte cuvinte,
defapt toate acestefemei sunt mai carnivore decât f emeia
americană obișnuită. Ele consumă o cantitate foarte mică de
alimente integrale, de origine vegetală.
Acesta constituie un punct extrem de important,
crucial. Ca să mergem mai departe cu perspectiva no astră,
trebuie să mă întorc la comparația internațională f ăcută în
1975 de către Ken Carroll și prezentată mai devreme în
graficele 4.7 L 4.9. Graficul 4.7 este reprodus aic i în graficul
14.3.

Această diagramă a devenit una din cele mai influen te
observații în ce privește alimentația și bolile cro nice din
ultimii cincizeci de ani. Ca și alte studii, și ace sta șiLa avut
rolul său aparte ca argument pentru care raportul d in 1982
cu privire la Dietă, Nutriție și Cancer recomanda
americanilor săLși reducă aportul de grăsimi la 30% din
aportul caloric total cu scopul de a preveni cancer ul. Acest
raport, cât și altele asemănătoare care au urmat du pă aceea,
au constituit punctul de plecare pentru o explozie de
produse cu conținut redus în grăsimi pe piață (prod use
lactate cu „conținut redus de grăsimi", felii de ca rne slabă,
dulciuri și gustări cu „conținut redus de grăsimi") .
Din nefericire, accentul pus exclusiv pe grăsimi a
indus în eroare. Studiul lui Carroll, ca și toate c elelalte
studii comparative internaționale, compara populați i care
mâncau în principal carne și produse lactate cu pop ulații
care mâncau în principal plante. Au fost cu mult ma i multe
diferențe între dietele din aceste țări, și nu numa i în privința
consumului de grăsimi! Ceea ce dezvăluie de fapt di agrama
lui Carroll este că, cu cât o populație se apropie mai mult de
folosirea unei diete alcătuite în principal din veg etale, cu
atât este mai mic riscul de cancer de sân.
Dar întrucât femeile din cadrul Studiului pentru
Sănătatea Surorilor Medicale sunt atât de departe de o dietă
pe bază de plante, nu există posibilitate de a studia relația
dintre alimentație și cancerul de sân sugerată iniț ial de studiile
internaționale. în realitate nu există surori medicale care
folosesc dieta țărilor din partea de jos a acestui grafic. Fără
să greșim putem afirma: practic această întreagă co hortă de
surori medicale folosește o alimentație cu risc foa rte înalt.
Majoritatea celor care privesc acest Studiu pentru Sănătatea
Surorilor Medicale scapă din vedere această deficiență a lui
deoarece, așa cum vor scoate în evidență cercetător ii de la
Harvard, surorile medicale consumă o foarte mare ca ntitate
de grăsimi.
Grupul surorilor medicale care au cel mai mic aport de
grăsimi, mănâncă 20L25% din totalul caloriilor lor ca
grăsimi, iar grupul surorilor medicale care au cel mai mare
aport de grăsimi mănâncă în jur de 50L55% din total ul

caloriilor lor ca grăsimi. 10 La o privire superficială, aceste
cifre par să indice diferențe substanțiale în diete le lor, dar
lucrurile nu stau chiar așa, deoarece toate aceste femei
consumă o alimentație foarte bogată în alimente de origine
animală. Aceasta atrage de la sine întrebarea, cum este
posibil ca aportul lor de grăsimi să varieze atât d e mult în
timp ce ele consumă toate în mod uniform cantități atât de
mari de alimente de origine animală?
De când expresia „conținut redus în grăsimi" a deve nit
sinonimă cu „sănătos", tehnologia a creat multe din acele
alimente pe care le cunoașteți și vă plac, fără gră simi. Acum
puteți avea tot felul de produse lactate cu conținu t redus în
grăsimi sau total fără grăsimi, produse de carne pr ocesate
cu conținut sărac în grăsimi, dressinguri și sosuri cu
conținut sărac în grăsimi, biscuiți cu conținut red us în
grăsimi, bomboane cu conținut redus în grăsimi și „ junk
food" cu conținut sărac în grăsimi, cum sunt chipsu rile și
prăjiturelele de tot felul. Cu alte cuvinte, poți s ă mănânci
aceleași alimente ca acum douăzeci și cinci de ani și totuși
să reduci substanțial aportul de grăsimi. însă vei menține
aceeași proporție între consumul de alimente de ori gine
animală și cel de origine vegetală.

În termeni practici asta înseamnă că d escrește
consumul de carne de vită, porc, miel și vițel în t imp ce
sporește consumul de came de pasăre, curcă și pește , cu
conținut redus în grăsimi. De fapt, consumând mai m ultă
carne de pasăre și pește, oamenii șiLau mărit aport ul total de
carne și astfel se înregistrează cantități record," în timp ce
concomitent încearcă (și în mare parte nu reușesc") să
reducă aportul de grăsimi. în plus, laptele integra l este
consumat tot mai puțin, dar laptele cu conținut red us de
grăsimi și laptele smântânit este consumat tot mai mult.
Consumul de brânză a crescut cu 150% în ultimii tre izeci de
ani."
Este clar că suntem la fel de carnivori c a acum treizeci
de ani, însă acum avem posibilitatea de a ne reduce în mod
selectiv aportul de grăsimi dacă dorim acest lucru,
mulțumită minunilor tehnologiei alimentare.

Pentru a ilustra acest lucru, trebuie doar să privi m la
mesele tipice ale americanilor." L'5
Tabelul 14.4: Mese americane cu conținut redus resp ectiv mare de
grăsimi

Meniul #1 cu conținut
sărac de grăsimi Meniul #2 cu conținut
mare de grăsimi
Masa principală 225 g curcan fript Sos
cu puțină
grăsime Cartofi prăjiți 150 g carne roșie
prăjită în tigaie Fasole
verde cu migdale Cartofi
condimentați
Băutură 1 cană lapte smântânit Apă
Desert Iaurt fără grăsime
Plăcintă cu brânză cu
puțină grăsime Crisp cu măr

Meniul nr. 1 este servit întrLo casă preocupată de
sănătate, unde cel ce face aprovizionarea familiei de Ia
băcănie obișnuiește să citească etichetele fiecărui articol
alimentar pe care îl cumpără. Rezultatul: o mâncare cu
conținut redus în grăsimi.
Meniul nr. 2 este servit întrLo familie unde mâncarea
standard americană este preferata tuturor. Când găt esc
acasă, aceștia au o masă „bogată". Rezultatul: o mâ ncare cu
conținut mare de grăsimi.
Ambele meniuri oferă aproximativ 1000 de calorii dar
sunt considerabil diferite în ce privește conținutu l în
grăsimi. Meniul cu conținut redus în grăsimi (nr. 1 ) conține
cam douăzeci și cinci grame de grăsime, iar meniul cu
conținut mare în grăsimi (nr. 2) conține peste 60 g grăsimi.
La masa cu conținut redus de grăsimi, 22% din total ul
caloriilor provin din grăsimi, iar la cea cu conțin ut mare de
grăsimi 54% din totalul caloriilor provin din grăsi mi.
Familia conștiincioasă în privința sănătăț ii șiLa
configurat un meniu care are un conținut mult mai r edus în
grăsimi decât masa americană obișnuită, însă ei au făcut
acest lucru fără să ajusteze în mod proporțional ra portul
dintre consumul de alimente de origine animală și c ele de

origine vegetală. Ambele meniuri se bazează pe alim ente de
origine animală.
De fapt, masa cu conținut mai sărac în g răsimi are mai
multe alimente de origine animală decât cea cu conț inut
mare de grăsimi. întrLadevăr, acesta este motivul p entru
care în cadrul Studiului pentru Sănătatea Surorilor Medicale sL
a ajuns la așa o mare variație a aportului de grăsi mi. Practic
unele surori medicale sunt mai sârguincioase în a a lege
produse de origine animală cu conținut sărac în gră simi.

Tabelul 14.5: Nutrienții conținuți în cele 2 meniur i

Meniul #1 cu conținut
sărac de grăsimi Meniul #2 cu conținut
mare de grăsimi
Grăsimi (% din total
calorii) 22% 54%
Proteine (% din total
calorii) 36% 16%
Proteine totale (%)
provenite din alimente
de origine animală 93% 86%
Colesterol 307 165

Poate că mulți oameni consideră o asemenea masă cu
conținut redus în grăsimi ca pe un triumf al unei p lanificări
sănătoase de meniu, dar ce putem spune despre ceila lți
nutrienți din cadrul acestor meniuri? Ce putem spun e
despre proteine și colesterol? După cum reiese, masa cu
conținut sărac în grăsimi conține proteine în canti tate mai mult
decât dublu față de cea cu conținut ridicat în grăs imi și aproape
toate provin din alimen te de origine animală. Și, pe lângă aceasta,
masa cu conținut sărac în grăsimi conține aproape d e două ori
mai mult colesterol (tabelul 14.5).' 4'15

O cantitate covârșitoare de informații șt iințifice
sugerează că dietele bogate în proteine de origine animală
pot avea consecințe nefavorabile asupra sănătății, la fel ca și
dietele cu aport mare de colesterol. în meniul cu c onținut
mai sărac în grăsimi, cantitatea acestor doi nutrie nți
nesănătoși este semnificativ mai mare.

GRĂSIMILE VS. ALIMENTELE
DE ORIGINE ANIMALĂ

Când femeile din America, cum au fost cele
investigate prin Studiul pentru Sănătatea Surorilor Medicale și
cele din testul de un miliard de dolari numit Experimentul
pentru Sănătatea Femeilor'"'', își reduc aportul de grăsimi, ele
nu fac acest lucru prin reducerea consumului de ali mente
de origine animală. în loc de aceasta, ele folosesc produse
de origine animală cu conținut redus în grăsimi sau fără
grăsimi, împreună cu folosirea redusă a grăsimii în timpul
gătitului și la masă. Astfel, ele nu adoptă dietele despre care
studiile comparative internaționale și studiul nost ru din
zona rurală a Chinei au arătat că sunt asociate cu rate mai
scăzute ale cancerului de sân.
Aceasta constituie o discrepanță foarte im portantă și
este ilustrată prin corelația dintre consumul de pr oteine
alimentare de origine animală și de grăsimi efectua tă pentru
un grup de țări (graficul 14.6). M'1W0 '21 Diagrama cea mai
demnă de încredere a fost publicată în 197520 , evidențiind o
corelație extrem de convingătoare de peste 90%. îns eamnă
că, pe măsură ce crește aportul de grăsimi în difer ite țări,
aportul de proteine animale crește întrLo manieră p aralelă
aproape perfectă. De asemenea, Studiul China arată o
corelație similară de 84% a aporturilor de grăsimi cu
proteine de origine animală"'
În Studiul pentru Sănătatea Surorilor Medicale nu stau
astfel lucrurile. Corelația dintre aportul de prote ine de
origine animală și aportul de grăsimi totale este d e doar
16%.' în Studiul pentru Sănătatea Femeilor, ce cuprinde de
asemenea femei americane, este chiar mai rău la L17 % 18JU2 ;

pe măsură ce scad grăsimile, proteinele de origine animală
cresc. Această practică este tipică pentru femeile americane
care au fost învățate să creadă că, dacă vor reduce aportul
de grăsimi, ele vor avea o alimentație mai sănătoas ă. O soră
medicală ce consumă o dietă „săracă în grăsimi", in vestigată
prin studiul de la Harvard, ca și femeile americane de
pretutindeni, este posibil a consuma în continuare cantități
mari de proteine de origine animală, așa cum se ara tă în
meniul nr. 1 (tabelul 14.4).
Din nefericire, această dovadă a efectelor alimente lor
de origine animală asupra cancerului și a altor bol i ale
afluenței a fost ignorată, chiar privită răuvoitor, din
moment ce continuăm să ne concentrăm asupra grăsimi lor
și a altor nutrienți luați în mod izolat. Din cauza acestui
lucru, Studiul pentru Sănătatea Surorilor Medicale, ca de fapt
orice alt studiu epidemioLlogic publicat până acum, a fost
grav alterat în privința corelării dietei cu patolo gia. în
realitate toții subiecții studiați folosesc chiar d ieta care
produce bolile afluenței. Dacă un fel de aliment de origine
animală este înlocuit cu un altul, arunci efectele adverse ale
ambelor alimente, în comparație cu alimentele de or igine
vegetală, sunt scăpate cu ușurință din vedere. Pent ru a
înrăutăți și mai mult lucrurile, aceste studii se c oncentrează
adesea asupra consumului unui singur nutrient, cum ar fi
grăsimile. Din cauza acestor lipsuri foarte serioas e, aceste
studii au fost un adevărat dezastru pentru descoper irea
efectelor cu adevărat semnificative ale alimentație i asupra
acestor boli.

REZULTATE DEMNE DE O INVESTIȚIE
DE PESTE 100 MILIOANE $

Acum că știți felul cum interpretez eu Studiul pentru
Sănătatea Surorilor Medicale și punctele sale slabe, să
aruncăm o privire asupra concluziilor acestui studi u. După
mai mult de 100 milioane $ cheltuiți și decenii de muncă,
avem și rezultate. Așadar, care sunt acestea?
Întrebarea logică cu care ar trebui să po rnim, desigur,
este: oare consumul de grăsimi este, întrLadevăr, c orelat cu
cancerul de sân? Iată câteva din descoperiri, citat e cuvânt cu
cuvânt:

✓ „Aceste date furnizează dovezi atât împotriva efec telor
adverse ale aportului de grăsimi, cât și a efectulu i protector
al consumului de fibre asupra incidenței cancerului de sân
la femeile de vârstă mijlocie pe o perioadă de stud iu de
peste opt ani." 23

Traducere: Studiul pentru Sănătatea Surorilor Medicale
nu a detectat vreo legătură în tregrăsimile alimen tare, fibre și
riscul de cancer de sân.

✓ „Nu am găsit dovezi că un aport mai redus de grăsim i
totale sau al unor tipuri specifice de grăsimi a fo st asociat cu
un risc mai mic de cancer de
sân." 10

Traducere: Studiul pentru Sănătatea Surorilor Medicale
nu a detectat o relație între reducerea grăsimilor, fie ele grăsimi
totale sau numai un anumit tip de grăsimi, și riscu l de cancer de
sân.

✓ „Datele existente oferă totuși putină susținere ip otezei că
reducerea procentului grăsimilor alimentare, chiar cu 20%
din aportul energetic în timpul perioadei de adult, va
conduce la o reducerea substanțială a cancerului de sân în
culturile vestice.""

Traducere: Studiul pentru Sănătatea Surorilor Medicale nu
a detectat vreo asociere a cancerului de sân cu gră simile nici
măcar când femeile au redus consumul de grăsimi pân ă la 20%
din totalul caloric.
✓ „Riscurile relative pentru… grăsimile mononesatu rate și
polinesa-turate… au fost aproape de cifra l." 25

Traducere: Studiul pentru Sănătatea Surorilor Medicale nu
a detectat o rela(ie între aceste grăsimi „ bune" ș i riscul de cancer
de sân.

✓ „Nu am descoperit asocieri semnificative între apor tul de
carne și produse lactate și riscul de cancer de sân ." 2*

Traducere: Studiul pentru Sănătatea Surorilor Medicale
nu a detectat o relație în tre consumul de carne și produse lactate
și riscul de cancer de sân.

✓ „Descoperirile noastre nu susțin o legătură între
activitatea fizică, în adolescența târzie sau în tr ecutul recent,
și riscul de cancer de sân la femeile tinere adulte ." 27

Traducere: Studiul pentru Sănătatea Surorilor Medicale
nu a detectat o relație între mișcarea fizică și ri scul de cancer de
sân.

✓ „Aceste date sunt sugestive doar pentru o slabă as ociere
pozitivă în ceea ce privește substituirea grăsimilo r saturate
cu consumul de hidrați de carbon; nici unul din cel elalte
tipuri de grăsimi examinate nu au fost în mod semni ficativ
asociate cu riscul de cancer de sân relativ la o re ducere
echivalentă a consumului de hidrați de carbon"

Traducere: Studiul pentru Sănătatea Surorilor Medicale a
detectat doar un slab efect sau nici un efect asupr a cancerului de
sân atunci când femeile au înlocuit grăsimile în fa voarea
hidraților de carbon.

✓ „Aportul de seleniu mai târziu în viață nu este un factor
important în etiologia cancerului de sân".

Traducere: Studiul pentru Sănătatea Surorilor Medicale
nu a detectat un efect protector al seleniului asup ra riscului de
cancer de sân.

✓ „Aceste rezultate sugerează că ingestia de fructe și
legume în perioada de adult nu este asociată în mod
semnificativ cu un risc mai redus al cancerului de sân." 30

Traducere: Studiul pentru Sănătatea Surorilor Medicale
nu a detectat o relație între fructe, legume și ris cul de cancer de
sân.

Așa că asta este, stimați cititori! Riscul cancerul ui de
sân nu crește o dată cu aporturi crescute de grăsim i, carne,
produse lactate sau grăsimi saturate. Cancerul de s ân nu
este prevenit prin creșterea consumului de fructe ș i legume,
și nu este redus prin mișcare fizică (fie în anii a dolescenței,
fie în anii de adult), fibre alimentare, grăsimi
mononesaturate sau polinesaturate. De asemenea mine ralul
seleniu, considerat multă vreme a fi protector pent ru
anumite cancere, nu are efect asupra cancerului de sân. Cu
alte cuvinte, am putea trage foarte bine concluzia că alimentația
nu are absolut nici o legătură cu cancerul de sân.
Pot înțelege foarte bine frustrarea profesorului Me ir
Stampfer, unul din cercetătorii de frunte din acest grup,
când a fost citat ca spunând: „Aceasta a fost cel m ai mare
eșec al nostru și cea mai mare dezamăgire a noastră L că nu
am aflat mai multe despre felul cum ar putea oameni i să
reducă acest risc". 6 El a făcut acest comentariu ca răspuns la
părerea că „singura mare provocare pentru viitor [e ste] să
facem ordine în harababura de descoperiri contradic torii și
lipsa de informații în ce privește cancerul de sân. " 6 îl
apreciez pe profesorul Stampfer pentru candoarea lu i, dar
este păcat că atât de mulți bani au fost cheltuiți pentru a afla
atât de puține lucruri. Poate că descoperirea cea m ai
benefică, în mod ironic, a fost demonstrarea faptul ui că
metoda de lucru neinspirată, doar cu câte un nutrie nt, în
timp ce se mențin celelalte tipare alimentare gener ale, nu a
condus la o sănătate mai bună sau la informații în vederea
unei sănătăți mai bune.
Cu toate acestea, cercetătorii de la H arvard au întors
pe toate părțile aceste descoperiri, în ciuda carac terului lor
discutabil. Și iată câteva dintre cele mai tulburăt oare
contradicții la care am ajuns atunci când se compar ă riscul
de boală pentru bărbați și femei:

• Bărbații care consumă alcool de trei sau patru ori pe
săptămână au un risc mai redus pentru boli de inimă . 31
• Bărbații cu diabet de tip 2 care consumă o cantitat e
moderată de alcool au un risc mai scăzut pentru boa la
coronariană de inimă. 32

Și totuși…

• Consumul de alcool sporește incidența cancerului de sân
cu 41 % pentru femeile ce consumă 30L60 g alcool pe zi în
comparație cu femeile care nu consumă deloc alcool.33

După cât se pare, alcoolul este bun pentru bolile d e
inimă și rău pentru cancerul de sân. Soțul poate să bea un
pahar la masă, dar niciodată soția lui. Este aceast a o
deosebire între bărbați și femei sau este aceasta o deosebire
de răspuns între boala de inimă și cancer? Vă simți ți mai
informat sau mai derutat?
Apoi e vorba despre acei minunați acizi grași omega L3.
Unele tipuri de pește conțin cantități relativ mari din aceste
grăsimi și au fost tot mereu evidențiați în ultima vreme.
Dacă ați auzit ceva despre acești acizi grași omega L3, atunci
sigur știți că aveți nevoie mai mare de ei pentru a fi
sănătoși. Iată din nou, alte descoperiri ale celor de la
Harvard:

• „… contrar ipotezei ce predomină, am descoperit c ă un
risc mai mare de cancer de sân este asociat cu aceș ti omegaL
3 din pește". (Acest risc a fost semnificativ din p unct de
vedere statistic și a fost asociat cu o creștere de doar 0,1 % a
aportului energetic alimentar total). 10
• „ descoperirile noastre sugerează că un consum de p ește
o dată pe lună sau mai mult poate reduce riscul isc hemic la
bărbați".
• „datele sugerează că folosirea peștelui în alimenta ție cel
puțin o dată pe săptămână poate reduce riscul de mo arte
cardiacă subită la bărbați [dar nu reduce] riscul g eneral
pentru infarct de miocard, deces prin boli cardiace ,

exceptând decesele subite sau mortalitatea generală prin
boli cardiovasculare" 35 (Cu alte cuvinte, peștele poate
preveni unele aspecte ale bolii de inimă, dar, în u ltimă
instanță, nu are efect în ce privește mortalitatea prin boli de
inimă sau riscul de atac de cord).

Este aceasta de fapt o chestiune legată de a decide de
care boală te temi cel mai puțin? Sau este aceasta încă o
diferențiere între bărbați și femei?
Iată o poveste chiar mai veche: Am fost avertizați de
mult timp să reducem aportul de colesterol și acest a a fost
motivul pentru care a fost adus în discuție consumu l de
ouă. Un ou conține o cantitate enormă de colesterol , de 200
mg sau chiar mai mult, 3* care înglobează o mare parte din
limita recomandată de 300 mg pe zi. Așadar să vedem ce ne
spun studiile de la Harvard legat de această chesti une
cunoscută de multă vreme.

… consumul de până la un ou pe zi este improbabil să aibă
vreun impact substanțial general asupra riscului de CHD
sau accident vascular cerebral la bărbații și femei le
sănătoase. 37

Dar, pentru cancerul de sân,

Descoperirile noastre [care reprezintă opt studii
prospective] sugerează o posibilă creștere modestă a
riscului de [cancer de sân] prin consumul de ouă… sLa
descoperit că riscul de cancer de sân crește cu 22% o dată cu
fiecare sută de grame de ou consumată zilnic [cam 2 ouă]"
[A fost o creștere de 67% a riscului la Studiul pentru
Sănătatea Surorilor Medicale].

Inițial, însă, cercetătorii de la Harvard avuseseră o
poziție puțin diferită:

… la bărbații și femeile sănătoase, consumul mode rat de ouă
poate face parte dintrLo dietă nutritivă și echilib rată™

Mai recent, Studiul pentru Sănătatea Surorilor Medicale
este citat ca venind cu o și mai puternică aprobare a ouălor.
O știre recentă afirma:

Consumul de ouă în perioada adolescenței ar putea
proteja femeile împotriva cancerului de sân…"
Articolul continuă citând un cercetător de l a Harvard
care spune:

Femeile care au consumat în adolescență mai mult e ouă …
au avut un risc mai scăzut de cancer de sân…"

Majoritatea oamenilor care citesc acest art icol de știri vor
spune probabil că ouăle sunt agreate din nou L chia r dacă
nu știu câte ouă pe zi ar fi bune pentru consum sau care
sunt excepțiile de la această generalizare. Se pare că ouăle
sunt mai sănătoase numai când industria de ouă își adaugă
cuvintele ei de înțelepciune. Dar, stați o clipă L dovezile
spun că e în regulă, poate chiar bine ca adolescent ele să
consume ouă, în timp ce altele arată, de asemenea, că
folosirea ouălor în alimentație sporește riscul de cancer de
sân. Și mai este ceva ce trebuie luat în calcul. O mulțime de
studii au arătat continuu că folosirea ouălor în al imentație
poate spori riscul de cancer de colon, și asta mai mult la
femei decât la bărbați. 40
Ce să credem? In momentul acesta alcoolul poate
reduce riscul de boală, în momentul următor îl poat e crește.
în clipa asta consumul de pește poate reduce riscul de
boală, în clipa următoare poate fi dăunător. în cli pa asta
ouăle sunt rele, în cea următoare ele pot fi sănăto ase. Mie
mi se pare că ceea ce lipsește aici este contextul mai larg. în
afara contextului nu poate fi decât o mare confuzie .

CLARIFICAREA LEGĂTURII DINTRE
ALIMENTAȚIE ȘI CANCER

Pe lângă afirmațiile conform cărora alimentația și
mișcarea fizică nu au nici o legătură cu cancerul d e sân,
cercetătorii de la Harvard au distrus bucată cu buc ată și alte
concluzii bine cunoscute publicului cu privire la d ietă și
cancer. De exemplu, studiile de la Harvard nu au fo st în
stare să detecteze vreo asociere între cancerul col onorectal și
consumul de fibre sau fructe și legume. 441 '* 2
Fibrele alimentare provin, desigur, numai din alime nte
de origine vegetală, iar aceste descoperiri tăgădui esc ideea
că fibrele sau fructele, legumele și cerealele pot preveni
cancerul de intestin gros. Nu uitați că studiile de la Harvard
investighează numai populații carnivore, aproape ni ci una
nu folosește o dietă cu alimente integrale, de orig ine
vegetală care este în mod natural săracă în grăsimi și bogată
în fibre. După toate probabilitățile, efectul poten țial
protectiv al fibrelor sau fructelor și legumelor nu poate fi
pus în discuție până când nu se renunță complet la
alimentația cu alimente de origine animală.
Între descoperirile legate de cancerul de colon și cele
legate de cancerul de sân, Studiul pentru Sănătatea Surorilor
Medicale a adus multă confuzie, dacă nu chiar a discreditat
ideea că alimentația are legătură cu cancerul. După aceste
decenii de muncă, profesorul Walt Willet spune:

… mărirea consumului total de fructe și legume se pare
a fi un mod mai puțin promițător de a reduce substa nțial
riscul de cancer… beneficiile [acestor alimente] par a fi mai
mari pentru boala de inimă decât pentru cancer.*

Această afirmație sună un pic amenințătoa re. Despre
cancerul de colon, socotit încă de mult timp că poa te fi
prevenit printrLo dietă pe bază de vegetale,* 5"* 5 se spune
acum că nu are legătură cu alimentația? Iar aliment ația
săracă în grăsimi nu previne cancerul de sân? Cu re zultate
de acest fel, e doar o chestiune de timp până ce ip oteza
legăturii dietei cu cancerul va începe să se destra me. De

fapt, eu deja am auzit persoane din comunitatea ști ințifică
care au început să spună că alimentația sLar putea să nu
aibă nici un efect asupra cancerului.
Acestea sunt motivele pentru care eu consider că
Studiul pentru Sănătatea Surorilor Medicale a făcut foarte mult
rău tărâmului nutriției. Acesta a anulat de fapt mu lte din
progresele făcute în ultimii cincizeci de ani, fără să vină cu o
provocare credibilă din punct de vedere științific visLaLvis
de descoperiri anterioare cu privire la dietă și ca ncer.
Această problemă a investigării diferențelor legate de
aportul unui singur nutrient pe o populație care fo losește în
mod uniform o alimentație cu risc mai înalt, nu est e un caz
singular, întâlnit doar la Studiul pentru Sănătatea Surorilor
Medicale. In fapt, ea este prezentă la toate studiile ce folo sesc
subiecți din lumea vestică. Mai mult decât atât, es te puțin
sau chair deloc folositor să aduni laolaltă rezulta tele multor
studii vaste pentru a le analiza cu scopul de a red a o
imagine mai credibilă, în căzu 1 când toate studiil e au
același punct slab. Strategia unificării rezultatel or este
adesea folosită pentru a identifica asocierile cauz ăLefect care
sunt mai subtile și nesigure în cadrul studiilor un ice. în
acest fel se pot face presupuneri mai demne de crez are, însă
evident că nu poate fi vorba de așa ceva atunci cân d toate
studiile au aceeași deficiență. Rezultatele combina te nu fac
decât să redea o imagine a aceleiași deficiențe, da r care să
pară oarecum mai credibilă.
Cercetătorii de la Harvard au făcut mai multe
asemenea studii multicentrice reunite. Un astfel de studiu
reunit a vizat corelarea consumului de carne și pro duse
lactate cu cancerul de sân. 26 O analiză a nouăsprezece
studii 4* din 1993 a arătat o creștere modestă, semnificati vă
statistic cu 18% a riscului de cancer de sân o dată cu
creșterea consumului de carne și o creștere cu 17% o dată cu
creșterea aportului de lapte. 4* De aceea, cercetătorii de la
Harvard au rezumat în 2002 un grup de studii mai re cent,
de data aceasta incluzând opt studii prospective ma i ample
în care informațiile cu privire la alimentație se c redea a fi
mai sigure și în care a fost inclus un număr mai ma re de
femei. Cercetătorii au concluzionat următoarele:

Noi nu am descoperit o asociere semnificativă între
consumul de carne sau produse lactate și riscul de cancer de
sân. 2*

Mulți oameni ar spune, „Bine, asta este. Nu există
dovezi convingătoare despre asocierea consumului de carne
și produse lactate cu riscul crescut de cancer de s ân." Dar
haideți să mai aruncăm o privire la această analiză
presupusă a fi mai sofisticată.
Toate cele opt studii cuprinse în această analiză
reprezentau diete ce conțineau o mare proporție de
alimente de origine animală. De fapt, fiecare studi u din
această analiză unificată a suferit de aceeași defi ciență de
care a suferit și Studiul pentru Sănătatea Surorilor Medicale.
Nu are nici un sens, și nu este de nici un folos a combina
studii de acest fel. în ciuda faptului că au fost i mplicate
351.041 femei și 7379 cazuri de cancer de sân în ac eastă bază
de date uriașă, aceste rezultate nu pot detecta ade văratul
efect al dietelor bogate în carne și produse lactat e asupra
riscului de cancer de sân. Și dacă ar fi studiate c hiar câteva
milioane de persoane situația ar fi la fel de relev antă. Ca și
Studiul pentru Sănătatea Surorilor Medicale aceste studii au
cuprins diete tipic vestice, foarte denaturate, cu accent pe
consumul de alimente de origine animală, în care oa menii
se ocupă de aspecte neimportante, cum ar fi aportul unui
singur nutrient sau al unui singur aliment o dată. Fiecare
studiu a dat greș în evaluarea unui spectru mult ma i larg al
opțiunilor alimentare, inclusiv al celor care au de monstrat
efecte pozitive asupra riscului de cancer de sân di n trecut.

IGNORÂND CRITICA MEA

Odată, după ce am citit un material despre proteine le
de origine animală și boala de inimă din Studiul pentru
Sănătatea Surorilor Medicale? eu am publicat un articol critic"
care a cuprins cam aceleași puncte ca și cele pe ca re le
expun în acest capitol, inclusiv incapacitatea Studiului

pentru Sănătatea Surorilor Medicale de a progresa înțelegerea
noastră cu privire la studiile corelative originale
internaționale. Ei au răspuns, iar schimbul de idei între noi
a fost după cum urmează.

Mai întâi, comentariul meu:

În cadrul aceleiași configurații dietetice [așa de bogată
în alimente de origine animală] ni se pare un nonse ns a
crede că este posibil să detectezi cu siguranță așa Lzisele
asocieri independente ale constituenților individua li ai
acestui grup când te aștepți ca ei să genereze acel ași tip de
patologie și când există atât de multe dificultăți în a măsura
și a delimita efectul expunerii la fiecare factor d e risc în
contextul coexistenței acestora. Când se va înțeleg e că dieta
în totalitate și efectele interdependente și cuprin zătoare ale
grupelor mari de alimente sunt cele care realizează cea mai
mare contribuție la păstrarea sănătății și prevenir ea bolii?
Acest gen de reducționism manifestat prin interpret area
datelor din acest [Studiu pentru Sănătatea Surorilor Medicale]
expune la riscul de a orienta discuțiile cu privire la
sănătatea publică și programele politicilor publice în mod
periculos pe un făgaș greșit."

Acum răspunsul din partea Dr. Hu și prof. W illett:

Deși suntem de acord că tiparele alimenta re generale
sunt și ele importante în determinarea riscului de boală (ref.
citată), noi credem că identificarea asocierilor cu nutrienții
individuali trebuie să constituie primul pas, deoar ece
componentele specifice sau grupurile de componente sunt
cele care sunt în mod fundamental legate de [proces ul
bolii]. Componentele specifice ale dietei pot fi mo dificate,
iar oamenii și industria de alimente fac acest lucr u. De aceea
înțelegerea efectelor asupra sănătății a schimbăril or
dietetice specifice, la care Campbell se referă ca fiind
„reducționism", constituie o sarcină importantă."

Eu sunt de acord că merită efortul de studiere a
efectelor independente ale diferitelor substanțe di n
compoziția alimentelor (identificarea lor, funcțiil e,
mecanismele lor de acțiune), însă Willet și cu mine avem
păreri total diferite privitor la felul cum interpr etăm și
folosim aceste descoperiri.
Eu resping cu tărie consecințele argumentării lui
Willet conform cărora „componentele specifice ale
alimentației pot fi modificate" în beneficiul sănăt ății cuiva.
Dar exact aceasta este ceea ce este greșit în aceas tă zonă a
cercetării. De fapt, dacă este să demonstreze ceva acest
Studiu pentru Sănătatea Surorilor Medicale, apoi chiar acest
lucru îl demonstrează, și anume că modificarea apor tului a
câte unui singur nutrient fără a pune în discuție t iparele
alimentare în ansamblul lor, nu conferă beneficii
semnificative pentru sănătate. Femeile care o tot ț in cu
reducerea grăsimilor, în timp ce mențin o dietă apr oape
carnivoră, nu au un risc mai scăzut de a face cance r de sân.
Ajungem astfel la miezul reducționismului î n știință.
Atât timp cât oamenii de știință studiază substanțe chimice
minuțios izolate și componente ale alimentelor și s cot
informația din context pentru a face presupuneri ex haustive
cu privire la relațiile dintre dieta complexă și bo ală,
urmarea nu va fi decât confuzia. Titluri cu știri e ronate
despre cutare sau cutare substanță chimică alimenta ră sau
despre cutare sau cutare boală, vor deveni regulă. Cu cât ne
concentrăm mai mult asupra detaliilor relativ
nesemnificative, cu atât mesajul profund, privitor la
schimbările substanțiale în alimentație va fi adus la tăcere.
Au fost ocazii când drumurile noastre sL au întretăiat și
am avut discuții cu profesorul Willett despre desco peririle
privind grăsimile din Studiul China și Studiul pentru
Sănătatea Surorilor Medicale. Eu am adus întotdeauna în
atenție același lucru: dietele pe bază de alimente integrale,
de origine vegetală, în mod natural sărace în grăsi mi, nu au
fost incluse în Studiul pentru Sănătatea Surorilor Medicale și
tocmai aceste tipuri de diete sunt cele care sunt c ele mai
benefice pentru sănătatea noastră. Profesorul Wille tt miLa
spus, în replică, și nu numai întrLo singură ocazie : „SLar

putea să ai dreptate, Colin, dar oamenii nu vor să ajungă
acolo". E un comentariu cu implicații tulburătoare.
Oamenii de știință nu trebuie să ignore anumite ide i
numai pentru faptul că percepția este că publicul n u vrea să
audă așa ceva. Prea adesea deLa lungul carierei mel e am
auzit comentarii care par a fi mai degrabă o încerc are de a
face pe plac publicului decât de a se angaja întrLo dezbatere
deschisă, onestă, oriunde neLar duce aceasta. Este greșit
acest lucru. Rolul științei întrLo societate este d e a observa, a
pune întrebări, a alcătui ipoteze și a le pune la p robă, și de a
interpreta descoperirile în mod imparțial L și nu d e a se
ploconi în fața dorințelor pe care le percepe din p artea
publicului. Consumatorii sunt cei ce vor face alege rea finală
L dacă doresc sau nu să preia descoperirile noastre și să le
transpună în stilul lor de viață L însă noi avem da toria față
de ei de a le da cele mai bune informații cu putinț ă pentru
ca ei să poată lua această decizie, și nu să decide m noi
pentru ei. Ei sunt cei ce au plătit pentru aceste c ercetări și ei
sunt cei ce au dreptu I de a decide ce să facă cu e le.
Percepția din comunitatea științifică precum că
publicul vrea doar pilule magice și o abordare de m ântuială
a alimentației este exagerată. în cadrul conferințe lor mele
publice am aflat că există mult mai mult interes al
publicului pentru alimentație și stil de viață decâ t este
dispusă comunitatea academică să admită.
Această metodă de a investiga detalii în afara cont extului,
pe care eu o numesc reducționism, și încercarea de a stabili relații
complexe din aceste rezultate este fatală. Este chiar mai
dăunătoare decât comportamentul greșit al minorităț ii de
oameni de știință pe care lLam discutat în capitolu l 13. Din
nefericire, această modalitate deficitară de a inve stiga
nutriția a devenit o regulă. Ca o consecință, oamen i de
știință onești, harnici, bine intenționați din într eaga lume
sunt obligați să tragă concluzii finale legate de e fectele
alimentației în ansamblul ei, pe baza unor studii c are se
concentrează în mod îngust doar asupra nutrienților luați
unul câte unul. Cel mai mare pericol îl constituie faptul că
știința reducționismului, care stă fără apărare pen tru că este
scoasă din contextul său mai larg, a devenit standa rdul de

aur. întrLadevăr, eu cunosc mulți cercetători care ar spune
chiar că aceasta este ceea ce definește știința „bu nă".
Aceste probleme sunt evidențe în specia l în ceea ce
privește investigarea suplimentelor cu vitamine. Aș a cum
remarcam anterior, am petrecut mai mult de trei ani la
începuturile istoriei afacerii cu suplimente nutrit ive,
depunând mărturie în favoarea Comisiei Federale pen tru
Comerț și a Academiei Naționale de Științe în proce sul
intentat împotriva corporației General Nutrition. E u am
argumentat că nu pot fi pretinse beneficii specific e pentru
sănătate în ce privește bolile cronice prin utiliza rea de
vitamine și minerale sub formă de suplimente. Pentr u
aceasta, colegii mei care gândeau altfel, au fost f oarte furioși
pe mine. In prezent, după cincisprezece ani, după c e sLau
cheltuit milioane de dolari pentru finanțarea cerce tărilor și
după ce consumatorii au cheltuit miliarde de dolari , avem
această concluzie în urma examinării recente a dove zilor:

U.S. Preventive Services Task Force (Grupul Operativ
pentru Servicii de Prevenire al S.U. A.) concluzion ează că
sunt insuficiente dovezi pentru a face o recomandar e pentru
sau împotriva folosirii de suplimente de vitamina A , C sau
E, a multivitaminelor cu acid folie sau a combinați ilor de
antioxidanți pentru prevenirea cancerului sau a bol ilor
cardiovasculare.* 9'50

Câte miliarde de dolari mai trebuie chelt uite ca să
înțelegem limitele cercetării reducționiste? Invest igațiile
științifice ale efectelor unor nutrienți luați sepa rat asupra
unor boli complexe nu au semnificație sau au doar p uțină
semnificație atunci când efectul alimentar principa l este
datorat consumului unei colecții extraordinare de n utrienți
și alte substanțe prezente în alimentele integrale. Acest
lucru este adevărat în special când niciun subiect din
populația investigată nu folosește o dietă cu alime nte
integrale, de origine vegetală, pentru că tocmai ac eastă
alimentație este mult mai concordantă cu dovezile
biologice, este susținută de cea mai importantă can titate de
literatură profesională, în acord cu frecvența extr em de

scăzută a bolilor relevată de studiile internaționa le, cu mult
mai mult în armonie cu un mediu durabil, înzestrată cu
capacitatea de a vindeca boli în stadiu avansat și având
potențialul, fără egal, de a susține un sistem nou de îngrijire
a sănătății la un cost redus. Eu resping categoric ideea de a
face cercetări reducționiste în acest câmp fără a i nvestiga
sau a înțelege contextul mai larg. Șuvoiul de confu zie
generată de reducționismul greșit interpretat submi nează
nu numai întreaga știință a nutriției, dar și sănăt atea
Americii.

LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL 15
LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL
„ȘTIINȚA" INDUSTRIEI
__________________________________

Pe ce cheltuie bani fiecare american de mai multe ori
pe zi? Pe mâncare. Și după ce mâncăm o viață întrea gă, ce
se întâmplă cu noi toți? Murim L un proces care imp lică de
obicei costuri mari deoarece noi încercăm să îl amâ năm cât
de mult cu putință. Noi suntem cu toții clienți ai foamei și ai
morții, așa că pentru acestea sunt necesari și se c heltuiesc o
mulțime de bani.
Din această cauză, industria alimentară și cea lega tă
de sănătate din America sunt printre cele mai influ ente
organizații din lume. Veniturile companiilor care p roduc
alimente și produse pentru sănătate sunt uluitoare. Multe
companii alimentare au peste 10 miliarde de dolari câștiguri
anuale. Compania Kraft are venituri anuale de aprox imativ
30 miliarde de dolari pe an. Grupul Danone, o compa nie
internațională de produse lactate cu sediul în Fran ța,
produce marca Dannon și are venituri de 15 miliarde de
dolari pe an. Și, desigur, sunt companii imense de fastLfood.
McDonald's are venituri de peste de 15 miliarde dol ari pe
an, iar Wendy's International produce cam 3 miliard e dolari
pe an. Cheltuielile totale pe alimente, cuprinzând aliment ele
cumpărate de persoane particulare, guvern și afacer i, depășesc 700
miliarde de dolari pe an. 1
Uriașa companie de medicamente Pfizer a avut în 200 2
un câștig de 32 miliarde dolari, în timp ce Eli Lil ly & Co. a
înregistrat peste 11 miliarde dolari. Johnson and J ohnson a
adunat peste 36 miliarde dolari din vânzarea produs elor
sale. Nu este o exagerare dacă spunem că peste 1000 de
miliarde de dolari se cheltuie în fiecare an pe cee a ce alegem
să mâncăm și pe lucrurile pe care le alegem ca să t ratăm bol

ile sau să promovăm sănătatea. Aceasta este o sumă enormă
de bani.
Sunt jucători puternici care se află în competiție pentru
banii pe care dumneavoastră îi dați pe alimente și produse
pentru sănătate. Fiecare companie face, desigur, to t ce poate
ca săLși vândă produsele, dar există de asemenea și grupuri
industriale care acționează pentru a spori cererea generală
pentru produsele lor. National Dairy Council (Consiliul
Național pentru Produse Lactate), National Dairy Promotion
and Research Board (Comitetul Național pentru Promovarea
și Cercetarea Produselor Lactate), National Fluid Milk
Processor Promotion Board (Comitetul Național pentru
Promovarea Procesării Laptelui Lichid), International Sprout
Growers Association (Asociația Internațională pentru
Cultivatorii de Plante pentru Răsădit), American Meat
Institute (Institutul American al Cărnii), Florida Citrus
Processors Association (Asociația Procesatorilor de Citrice din
Florida), și United Egg Producers (Uniunea Producătorilor de
Ouă), sunt exemple de astfel de grupuri industriale . Aceste
organizații, care funcționează independent de alte
companii, exercită o influență semnificativă L cele mai
puternice dintre ele au anual bugete în valoare de sute de
milioane de dolari.
Aceste companii și asociații alimentare folosesc or ice
metode le stau în putință pentru a face reclamă pro duselor
lor și aLși mări piața de desfacere. O cale de a re aliza acest
lucru este prin prezentarea beneficiilor nutriționa le ale
produselor alimentare pe care le vând. în același t imp,
aceste companii și asociații trebuie să își proteje ze
produsele, astfel încât să nu fie considerate ca fi ind
nesănătoase. Dacă un produs este asociat cu canceru l sau cu
vreo altă boală, profiturile și câștigurile se vor evapora. Așa
că, interesele legate de afacerile cu produse alime ntare, îi fac
să susțină că produsele lor sunt bune pentru
dumneavoastră, sau, cel puțin, nu sunt rele pentru
dumneavoastră. în cadrul acestui proces, „știința" nutriției
devine „afacerea" marketingului.

CLUBUL DIN AEROPORT

În timp ce lucram la Studiul China , am aflat că exista
un comitet format din șapte cercetători renumiți ca re
fuseseră angajați de industria de produse alimentar e de
origine animală (Consiliul Național pentru Produse Lactate
și Institutul American al Cărnii) ca să alcătuiască tabele cu
toate proiectele de cercetare din S.U. A care ar fi putut
cauza prejudicii industriei lor. Cunoșteam pe șase dintre ei,
pe patru chiar foarte bine. Un fost student al meu 1La vizitat
pe unul din acești cercetători și a primit un dosar ce
cuprindea activitatea comitetului. Nu am știut nici odată
exact de ce acest dosar a plecat de acolo. Poate co nștiința
respectivului om de știință a fost în acel moment t rează. în
orice caz, în cele din urmă, dosarul respectiv a aj uns Ia
mine.
Dosarul conținea proceseLverbale ale întâlnirilor d e
comitet, ultima dintre acestea fiind ținută în aero portul
O'Hare din Chicago. De atunci înainte, eu am începu t să
spun acestui grup de savanți "Clubul din aeroport". Acesta
era condus de profesorii E.M. Foster și Michael Par iza,
membrii ai facultății Universității din Wisconsin ( unde se
afla Alf Harper) și era finanțat de industria de ca rne și
produse lactate. Obiectivul principal al acestui co mitet era
ca membrii lui să pună ochii pe proiectele care put eau
„dăuna" industriei lor. Cu o astfel de supraveghere ,
industria putea răspunde mai eficient unor descoper iri ce
surveneau pe neașteptate din partea unor cercetător i care ar
fi putut să aducă vești neanticipate. Am aflat că, atunci când
interesele în joc simt mari, industria nu se dă în lături de a
veni cu propriaLi variantă de relatare întrLun anum it caz.
Ei au pus pe listă nouă proiecte cu potențial de
amenințare, numele meu apărând acolo din pricina fa ptului
că mă distingeam, în mod dubios, ca singurul cercet ător
implicat cu responsabilități în două din aceste pro iecte. O
dată am fost vizat pentru Studiul China, iar unul din
membrii avea sarcina de a fi cu ochii asupra lui, ș i încă o
dată din cauza asocierii mele cu Institutul America n pentru

Cercetarea Cancerului (AICR), în special pentru că
prezidam grupul de analiză ce decidea care cereri p entru
cercetare asupra alimentației și cancerului primeau
finanțare. Un alt membru avea sarcina de a urmări
activitatea AICR.
După ce am aflat de Clubul din Aeroport și despre
individul care era desemnat să mă urmărească în ce privește
întrunirile AICR pentru acordarea de finanțări, urm a să văd
cum avea să se desfășoare această spionare. După ce am
aflat de Club, la următoarea întrunire a AICR mLam dus și
am stat cu ochii pe cel care avea sarcina să mă spi oneze!
Cineva ar putea spune că această „spionare" finanța tă
de industria respectivă nu era ilegală și că este p rudent ca o
afacere să țină o evidență a informațiilor potenția l
dăunătoare pentru viitorul ei. Sunt cu totul de aco rd, chiar
dacă am fost tulburat când mLam descoperit pe lista celor
spionați. Dar industria face mai mult decât păstrar ea unor
evidențe cu privire la cercetarea „ pericu loasă". Ea este
activă în aLși pune pe piață propriileLi versiuni, în ciuda
potențialelor efecte dezastruoase pentru sănătate, și corupe
integritatea științei pe care o pune să facă acest lucru. Acest
lucru este în special neplăcut atunci când oameni d e știință
cu rang academic sunt cei ce spionează și își ascun d
adevăratele intenții.

GRUPURI PUTERNICE

Industria de produse lactate, aflată pe lista spons orilor
Clubului din Aeroport, este deosebit de puternică î n această
țară. Fondat în 1915, Consiliul Național pentru Pro duse
Lactate, bine organizat și bine finanțat, a promova t laptele
timp de aproape o sută de ani. 2 în 1995, două mari grupuri
industriale de lapte au dat o față nouă întreprinde rii lor,
dânduLi un nume nou, Dairy Management Inc. (Corpora ția
pentru Managementul Produselor Lactate. Scopul era ca
acest grup nou să „facă un anumit lucru: să crească cererea
pentru produse lactate, produse în SUA", ca să cită m siteLul

lor. 3 în 2003 au avut un buget de mai mult de 165 milioa ne
dolari pentru a face acest lucru. 4 Prin comparație, National
Watermelon Promotion Board (Comitetul Național pent ru
Promovarea Pepenilor Roșii) are un buget de 1,6 mil ioane
dolari. 5 Un comunicat de presă al Dairy Management Inc.
cuprinde următoarele 4:

Directorii producătorilor naționali și regionali de
produse lactate din Rosemont, Illinois au aprobat u n buget
de 165,7 milioane dolari pentru un Plan de Marketin g
Unificat pentru 2003 desemnat a spori cererea de pr oduse
lactate… Programe zonale majore includ:
Laptele lichid: Pe lângă activitățile principale în
derulare de publicitate, promovare și relații publi ce care au
ca țintă a eforturilor lor copiii între șase și doi sprezece ani și
mamele lor, în 2003 eforturi însemnate se vor conce ntra
asupra dezvoltării și extinderii parteneriatelor cu marketeri
alimentari majori, printre care Kellogg's, Kraf t F oods și
McDonald's…
…Marketingul în școli: Ca parte a efortului de a
determina copiii de vârstă școlară să devină consum atori pe
viață ai produselor lactate, activitățile din 2003 vor avea ca
grupuri țintă studenții, părinții, educatorii și pe rsonalul ce
se ocupă cu serviciile legate de alimentație în șco li.
Programele se desfășoară atât în sala de clasă cât și în sala
de mese, unde organizații pentru promovarea produse lor
lactate caută să mărească succesul obținut anul tre cut de
testul pilot Laptele în școală…
…Imaginea/încrederea în produsele lactate: Acest
domeniu al programului în desfășurare are ca scop s ă
protejeze și să sporească încrederea consumatorului în
produsele lactate și în industria de produse lactat e. O
componentă principală cuprinde desfășurarea de cerc etări
de nutriție a produselor lactate și comunicarea rez ultatelor
acestora, care să arate beneficiile pentru sănătate ale
produselor lactate, ca și anumite probleme legate d e
managementul crizelor…

Voi încerca să parafrazez eforturile industriei
produselor lactate: obiectivele lor sunt: 1) să își vândă
produsele lor copiilor mici și mamelor acestora; 2) să
folosească școlile drept canal pentru a ajunge la t inerii
consumatori; 3) să conducă și să facă publice studi i de
cercetare favorabile acestei industrii.
Mulți oameni nu sunt conștienți de prezența industr iei
de produse lactate în școlile noastre. Dar fără nic i o
îndoială: în privința informațiilor cu privire la n utriție,
industria produselor lactate ajunge la copiii de vâ rstă mică
mult mai eficient decât orice altă industrie.
Industria produselor lactate a angajat sistemul pub lic
de educație ca principalul mijloc în vederea crește rii
cererilor pentru produsele sale.
Raportul anual din 2001 al Corp. Dairy Management a firmă 6:

Fiind cel mai bun mijloc de a crește consumul de la pte
lichid pe termen lung, copiii constituie fără îndoi ală viitorul
consumului de produse lactate. De aceea comitetul d e
promovare al produselor lactate continuă să impleme nteze
programele de marketing ca modalitate de a spori
consumul de lapte lichid în rândul copiilor.
Producătorii de produse lactate… au lansat două
inițiative noi în 2001. Un program de cercetare al
consumului de lapte în școli pe durata unui an, car e a
început în toamna lui 2001, examinează modul în car e
îmbunătățirile ambalajului, adăugarea de noi arome,
frigoriferele și o mai bună reglare a temperaturii pot afecta
consumul de lapte lichid și atitudinea copiilor faț ă de lapte
atât la școală cât și în afara școlii. Studiul se î ncheie la
sfârșitului anului școlar 2001L02. Producătorii și procesatorii
de produse lactate au lucrat împreună întrLun studi u
privind vânzările timp de cinci luni în licee și șc oli medii în
cadrul a șase piețe majore din SUA. Studiul a scos la iveală
faptul că mulți elevi și studenți ar alege laptele între alte
băuturi dacă acesta ar fi disponibil în momentul, l ocul și
felul în care ar dori ei.

Multe alte programe școlare de succes continuă să
încurajeze pe copii să bea lapte. Programe educativ e de
nutriție, cum ar fi „Explorări ale piramidei" și „C afeneaua
piramidei" îi învață pe elevi și studenți că produs ele lactate
constituie alimente sănătoase; programul „Cold is C ool" îi
învață pe administratorii cantinelor școlare să păs treze
laptele la o temperatură răcoritoare, exact așa cum le place
copiilor; iar comitetul de promovare susține extind erea
unor programe școlare de servire a unor produse pre ferate
la micul dejun. în plus, campania populară "get mil k"
continuă să abordeze copiii la școală sau prin inte rmediul
unor programe difuzate prin media pentru copii, cum ar fi
de exemplu programele de desene animate NeckelLodeo n și
Cartoon Network.
Aceste activități nu se desfășoară nicidecum la o s cară
mică; în 1999, „Fantasticele Aventuri ale Bucătarul ui
Combo", un set „educativ" (de marketing) de planuri de
lecții realizate de industria produselor lactate, „ a fost plasat
în 76% din siteLurile grădinițelor preșcolare la ni vel
național". 7 Conform unui raport al industriei de produse
lactate către Congres, 8 programele de „educație alimentară"
ale industriei de produse lactate o duc foarte bine :

Programele „Cafeneaua piramidei" și "Explorările
piramidei", ce au ca grupuri țintă clasele a doua ș i a patra,
ajung la peste 12 milioane de școlari cu mesajul că laptele și
produsele lactate au un rol de bază în cadrul unei
alimentații sănătoase. Rezultatele sondajelor conti nuă să
arate o rată foarte mare de utilizare a acestor dou ă
programe, în prezent peste 70% dintre educatori avâ nd
aceste programe.

America încredințează importanta sarcină de educare
a copiilor noștri în ce privește alimentația și săn ătatea,
industriei de produse lactate. Pe lângă omniprezent ele
planuri de lecții de alimentație și seturi „educați onale"
industria echipează liceele cu aparate video, poste re și
ghiduri de învățare în domeniul nutriției; desfășoa ră

programe speciale de promovare în cantine pentru a crește
consumul de lapte în mii de școli; distribuie infor mații
directorilor de școli la conferințele naționale; de sfășoară
promoții în școli în peste 20.000 de școli; și desf ășoară
promoții sportive ce vizează tineretul.
Ar trebui să fim îngrijorați? IntrLun cuvânt spus, da.
Dacă aveți curiozitatea să știți ce fel de „educați e" este
predată de către industria de produse lactate, arun cați o
privire pe web siteLul lor.' Când am vizitat siteLu l lor în iulie
2003, una din fărâmele de informații care miLa sări t în ochi a
fost: „Iulie este luna națională pentru înghețată". Când am
dat click ca să obțin mai multe informații legate d e luna
națională pentru înghețată, am citit: „Vă întrebați dacă
puteți mânca înghețată și să vă bucurați și de o al imentație
sănătoasă? Răspunsul este 'da'!"' Grozav. Iată ce s e face
pentru a se combate obezitatea și diabetul la copii !
Web siteLul este împărțit în trei secțiuni, una pen tru
educatori, una pentru părinți și una pentru cei ce lucrează
în serviciile alimentare. Când am intrat pe acest s ite în iulie
2003 (de regulă web siteLurile își schimbă conținut ul), în
partea pentru educatori, învățătorii puteau descărc a planuri
de lecții pentru a preda lecții de nutriție în clas ele lor.
Planurile de lecții includeau confecționarea de fig urine în
formă de văcuțe și produse lactate și un joc cu deg etele. O
dată făcute păpușelele, învățătorul trebuie să „spu nă
elevilor că vor întâlni cinci prieteni speciali, ia r acești
prieteni vor ca băiețeii și fetițele să crească mar i și să fie
puternici și sănătoși"'. O altă lecție era „Tratame ntul zilnic
cu produse lactate" în care fiecare copil primește să guste
brânză, budincă, iaurt, brânză de vaci și înghețată . 9 Sau
învățătorii pot conduce clasa să confecționeze „Măș ti de
Muu".' Pentru clasa mai mare, a patra, învățătorii pot urma
planurile de lecții Explorări ale Piramidei în care elevii
explorează cele cinci grupe de alimente și benefici ile
acestora pentru sănătate, după cum urmează':

Grupa laptelui (construiește oase și dinți puternic i)
Grupa cărnii (construiește mușchi puternici).
Grupa legumelor (te ajută să vezi în întuneric).

Grupa fructelor (ajută la vindecarea tăieturilor și
zgârieturilor).
Grupa cerealelor (oferă energie).

Pe baza dovezilor prezentate în capitolele anterioa re,
știți că, dacă aceasta este materia învățată de cop iii noștri
despre nutriție și sănătate, atunci Corporația Dair y
Management ne duce în mod politicos întrLo călători e
generatoare de suferință. Evident, nici copiii, nic i părinții
lor nu au fost învățați despre legătura dintre lapt e și
diabetul de tip 1, cancerul de prostată, osteoporoz ă, scleroza
multiplă și alte boli autoimune, și felul în care a fost
demonstrat experimental că proteina principală din
produsele lactate, cazeLina, favorizează dezvoltare a
cancerului și mărește colesterolul sanguin și placa
aterosclerotică.
În anul 2002, acest web site a livrat peste 70.000 de
planuri de lecții educatorilor. 8 Cu adevărat, industria de
produse lactate predă noii generații de americani l ecții din
propria sa versiune de nutriție.
Industria face acest lucru de decenii și a avut succes. Eu
am întâlnit mulți oameni care, atunci când aud desp re
potențialele efecte adverse ale produselor lactate, spun
imediat: „laptele nu poate fi rău". De obicei aceșt i oameni
nu au nici o dovadă pentru aLși susține poziția; ei au doar
un simțământ că laptele este bun. întotdeauna asta au știut
și le și place să fie așa. Dacă vrei să știi de und e au ideile
acestea, trebuie să dai timpul înapoi la anii de șc oală când
au învățat că există șapte continente, că doi plus doi egal
patru, iar laptele este bun pentru sănătate. Dacă g ândești în
acest fel, vei înțelege de ce industria produselor lactate are
așa o mare influență în această țară prin folosirea educației
pentru vânzarea produselor sale.
Dacă acest program de marketing nu ar reprezenta o
așa amenințare pentru sănătatea copiilor noștri, at unci ar fi
chiar de râs că un grup industrial se ține de aseme nea
fleacuri pentru aLși vinde produsele alimentare, ma scând
totul sub un plan „educațional". Cum de nu își pun oamenii

întrebări de ce aproape toate cărțile cărora li se face
publicitate în „Nutrition Bookshelf" (cărți despre nutriție)
ale acestui web site se învârt în jurul produselor lor, fie
lapte, fie brânză sau înghețată, cu titluri de felu l: înghețata %
momente de cotitură în istoria înghețatei? 9 De fapt, în iulie 2003
nu a existat nici o carte despre legume și fructe î n această „
Nutrition BookLshelf"! Nu sunt acestea sănătoase?
Măcar un lucru face industria produselor lactate
atunci când descrie în rapoartele pentru Congres și în
comunicatele ei de presă toate aceste activități ce au legături
cu școala: recunoaște că sunt activități de „market ing".

ACIDUL LINOLEIC
CONJUGAT

Industria produselor lactate nu se mărginește la co pii.
în ceea ceLi privește pe adulți, industria pune un mare
accent pe „știință" și pe comunicarea rezultatelor cercetării
ce ar putea fi interpretate cum că, prin consumul d e
produse lactate, se obțin beneficii pentru sănătate . Industria
produselor lactate cheltuie 4L5 milioane dolari în fiecare an
pentru a finanța cercetări care să descopere ceva s ănătos
despre care să poată apoi vorbi. 7'10 în afară de aceasta,
promotorii industriei produselor lactate folosesc u n Comitet
de Consiliere Medicală alcătuit din doctori, savanț i și alți
profesioniști din domeniul sănătății. Acești oameni de
știință sunt cei ce apar ca profesioniști medicali în massL
media, oferind declarații fundamentate pe știință, care
susțin beneficiile pentru sănătate ale laptelui.
Clubul din aeroport este un bun exemplu al eforturi lor
depuse de această industrie pentru a menține o imag ine
favorabilă și „încrederea" în produsele sale. Pe lâ ngă faptul
că era cu ochii pe proiectele care îi puteau aduce prejudicii,
Clubul încerca să pună în mișcare acele cercetări c are
puteau arăta că boala canceroasă poate fi prevenită
consumând lapte de vacă. Ce lovitură ar fi fost ace asta! La
data respectivă, industria era tot mai iritată din cauză că

erau din ce în ce mai numeroase dovezile care arăta u că
folosirea alimentelor de origine animală este asoci ată cu
cancerul și alte boli grave.
Cârligul lor pentru aceste cercetări era un grup
neobișnuit de acizi grași produși de bacterii care se află în
rumenul vacilor. Acești acizi grași erau numiți lao laltă
acidul linoleic conjugat (ALC), care este produs di n acidul
linoleic găsit de obicei în porumbul pe care îl măn âncă
vacile. Din rumenul vacilor, acidul linoleic conjug at este
apoi absorbit și se depozitează în carnea și laptel e
animalului, iar în cele din urmă ajunge să fie cons umat de
oameni.
Marea zi pentru Clubul din aeroport a fost atunci c ând
testele inițiale făcute în experimente pe șoareci a u sugerat
că ALC ar putea fi de folos în blocarea formării de tumori
stomacale produse de un carcinogen chimic slab numi t
benzo(a)piren."' 12 Dar această cercetare conținea un șiretlic.
Șiretlicul consta în faptul că cercetătorii dădeau mai întâi
ALC șoarecilor iar de abia după aceea le dădeau
benzo(a)pirenul. Ordinea în care li se dădea să măn ânce
aceste produse chimice era inversă. în organism exi stă un
sistem de enzime care acționează pentru a reduce la
minimum cantitatea de cancer produsă de un carcinog en.
Când este consumat mai întâi un asemenea produs chi mic
precum ALC, acesta „excită" acel sistem enzimatic, astfel că
acesta are o activitate sporită. Așa că trucul cons ta în a
administra mai întâi ALC pentru a excita sistemul
enzimatic, iar apoi se administra carcinogenul. în această
ordine, sistemul enzimatic va fi mai eficient în a scăpa de
carcinogen. Ca urmare, ALC poate fi numit anticarci nogen.
PermitețiLmi să fac o analogie. Să zicem că aveți o
plasă cu pesticide puternice în garajul dumneavoast ră. Pe
ea scrie: „Nu înghițiți! în caz de ingerare, contac tați
autoritățile medicale locale pentru otrăviri" sau o altă
avertizare de acest tip. Dar, să zicem că vă e foam e și luați
un pumn de pesticide și mâncați. Acele pesticide vo r „mări
turația" sistemului enzimatic din toate celulele
dumneavoastră care sunt responsabile cu eliminarea
lucrurilor periculoase. Dacă mergeți apoi în casă ș i mâncați

o mână de arahide pline de aflatoxine, sistemul enz imatic
din corpul dumneavoastră va fi pregătit să se războ iască cu
aflatoxinele, iar sfârșitul va însemna mai puține t umori
induse prin aflatoxine. Concluzia ar fi că pesticid ele, care
sunt de fapt pericuLloase pentru organismul
dumneavoastră, reprezintă un anticarcinogen! Eviden t că
un astfel de scenariu este absurd, iar cercetările efectuate pe
șoareci, care au arăta t inițial că ALC constituie un
anticarcinogen, au fost absurde, în mod similar. Cu toate
acestea, rezultatele finale ale cercetărilor pe șoa reci li sLau
părut bune oamenilor care nu cunosc această metodol ogie
(de asemenea mulți oameni de știință nu o cunosc).
Michael Pariza, membru al Clubului din aeroport, a
fost cel ce a condus cercetările care au studiat ma i detaliat
ALC Mai târziu, la Institutul pentru Cercetarea Can cerului
Roswell Park Memorial din Buffalo, un cercetător fo arte
bun împreună cu grupul lui au mers mai departe cu
cercetările și au demonstrat nu numai că se bloca f ormarea
tumorilor în prima etapă, dar ALC se părea de aseme nea că
încetinește și dezvoltarea de după aceea a tumorilo r"'' 7 când
acesta era ingerat după carcinogen. Aceasta a const ituit o
descoperire mai convingătoare legată de proprietăți le
anticanceroase ale ALC decât studiile inițiale,"' 12 care
arătaseră doar o inhibare a inițierii tumorii.
Oricât de promițătoare au devenit aceste studii pe
șoareci și vaci, această cercetare a însemnat doi p ași mari
departe de cancerul uman. în primul rând, nu sLa ar ătat că
laptele de vacă ce conține ALC, ca aliment integral (față de
substanța chimică izolată ALC), previne cancerul la șoareci,
în al doilea rând, chiar dacă ar exista un asemenea efect la
șoareci, ar trebui să fie confirmat la oameni. De f apt, așa
cum sLa discutat mai devreme în această carte, dacă laptele
de vacă ar avea vreun efect, acela este de a spori, nu de a
reduce cancerul. Nutrienții cu semnificație mult ma i mare
din lapte sunt proteinele, ale căror proprietăți pu ternice de
promovare a cancerului sunt în concordanță cu datel e de la
oameni.

Cu alte cuvinte, pentru a susține că ALC din lapte are
efecte asupra cancerului la oameni ar fi nevoie de o cantitate
foarte mare de credință. Dar să nu vă îndoiți nicio dată de
tenacitatea (adică banii) acelora care vor să facă publicul să
creadă că laptele de vacă previne cancerul. Ca să v ezi și să
nu crezi, un titlu mare de articol de prima pagină din ziarul
nostru local, Ithaca Journal, afirma: „Schimbarea dietei
vacilor sporește puterea laptelui de a lupta împotr iva
cancerului". 18 Acest articol vorbea despre cercetările făcute
de un profesor de la Universitatea Corneli care stu dia
hormonii de creștere cu care erau hrănite bovinele. El arăta
că poate crește ALC din laptele de vacă punând mai mult
ulei de porumb în hrana animalelor.
Articolul din Ithaca Journal, deși apărut doar întrLun
ziar local, reprezenta un vis devenit cu adevărat r ealitate
pentru sponsorii Clubului din aeroport. Titlul trim ite către
public un mesaj simplu, dar foarte puternic: dacă b ei lapte,
reduci riscul de cancer. Știu că jurnaliștilor le p lac
declarațiile tari așa că, inițial, am suspectat că este posibil ca
reporterul să fi făcut anumite afirmații dincolo de ceea ce au
spus cercetătorii. însă în articol entuziasmul expr imat de
profesorul Bauman în privința implicațiilor acestui studiu a
egalat declarația din titlu. Studiul citat în acest articol arăta
doar că ALC este mai mare în laptele vacilor hrănit e cu ulei
de porumb. De la aceasta până la a avea efect relev ant în
boala canceroasă la om e cale lungă. Nici un fel de studii nu
au arătat până acum că oamenii sau chiar șoarecii c are beau
lapte de vacă ar prezenta un risc mai mic de cancer L de
orice fel. Cu toate acestea Bauman, care este un ce rcetător
competent din punct de vedere tehnic, a fost citat afirmând
că aceste descoperiri „prezintă un potențial bun de oarece,
din întâmplare, ALC este un foarte puternic
anticarcinogen". Jurnalistul a continuat spunând că „sLa
arătat că ALC suprimă carcinogenii și inhibă întind erea
cancerelor de colon, prostată, de ovar și de sân și a
leucemiei" și a concluzionat că „există toate indic iile că ALC
este eficient la oameni chiar și în concentrații mi ci".
Conform articolului, Bauman spune că „aceste cercet ări
reprezintă noua tendință de a ne concentra asupra

alimentelor pentru a le spori calitățile nutritive și
sanogene". Nici că ar putea fi mai grave aceste pre tenții,
având în vedere lipsa cercetărilor necesare pe oame ni.
Bauman, Pariza și mulți alți colegi ai lor" au urma t cu
tărie această linie în cercetare timp de cincisprez ece ani și au
publicat un mare număr de articole științifice. Deș i se spune
că există și alte beneficii ale ALC, cercetările pr incipale încă
nu au fost făcute, adică, să se testeze dacă utiliz area laptelui
de la vaci hrănite cu diete bogate în ulei de porum b vor
reduce riscul de cancer la oameni.
Mai recent, Bauman și colegii lui au încercat să fa că un
pas mai departe spre a găsi această conexiune esenț ială. Ei
au arătat că grăsimea din laptele de la vaci hrănit e cu
cantități mari de ulei de porumb (adică acid linole ic, sursa
de origine a lui ALC), ca și ALC sintetic, este cap abilă să
reducă tumorile la șobolanii tratați cu un carcinog en.20 însă
iarăși, ei au folosit metoda experimentală bazată p e șiretlic.
Ei au administrat grăsimea din lapte înainte, și nu după
carcinogen. Totuși, susținerile lor vor fi la fel d e
spectaculoase ca întotdeauna, pentru că este în pre mieră
când ALC, prezent întrLun aliment (în grăsime) se a rată ca
fiind anticancerigen ca element izolat. În traducer e: mâncați
unt de la vaci hrănite cu ulei de porumb L acesta p revine
cancerul!

ȘTIINȚA INDUSTRIEI

Experiența cu ALC este un bun exemplu despre felul
cum industria folosește știința în vederea creșteri i cererii
pentru produsele sale cu scopul de a face mai mulți bani. în
cel mai fericit caz, știința industriei conduce ade sea la
derutarea publicului (Sunt bune ouăle? Sunt rele?) iar în cel
mai rău caz, o astfel de știință a industriei îi co nduce pe
consumatorii nebănuitori spre alimente care sunt de fapt
vătămătoare pentru ei, și toate acestea în numele s ănătății.
Conflictul de interese abundă în știința industriei .
Cercetările privind ALC au fost pornite cu interesu l special
de a câștiga bani și au fost continuate și susținut e tot din
interes pentru bani. National Dairy Council, , Kraf t Foods

Inc. 20 Northeast dairy Foods Research Center, 2"' 21
Cattleman's Beef Board 23 și Cattlemen's Beef Association 23
sunt grupuri care au finanțat adesea aceste studii.
Influența comună în cercetarea academică poate
îmbrăca multe forme, de la abuz flagrant de putere
personală până la conflicte de interese, toate ascu nse de
văzul publicului. Această influență nu se manifestă
neapărat printrLo remunerare a cercetătorilor ca să fabrice
date. Acest fel de comportament este rar întâlnit.
Modalitatea cea mai semnificativă ca interesele com une să
influențeze cercetarea academică este mult mai sofi sticată și
eficientă. Așa cum sLa ilustrat prin exemplul cu AL C,
oamenii de știință investighează în detaliu în afar a
contextului, ceea ce poate fi interpretat ca un mes aj
favorabil, iar industria exploatează acest lucru, c ăci merită.
Aproape nimeni nu știe unde a început ipoteza ALC ș i cine
a finanțatLo la origine.
Adevărul este că puțini oameni pun la îndoială
asemenea cercetări când ele sunt prezentate în cele mai
bune publicații. Foarte puțini oameni, în special d in rândul
publicului, știu care studii „beneficiază" din fina nțări
directe comune. Foarte puțini oameni sunt în stare să trieze
detaliile tehnice și să recunoască informațiile car e lipsesc,
care, de altfel, ar stabili contextul. Totuși, apro ape oricine
înțelege acel titlu de articol din ziarul meu local .
Și eu aș putea face acest joc. Dacă aș vrea să fac rău
industriei de produse lactate și să fiu nesăbuit în
interpretarea acestor studii, aș putea scrie un alt titlu de
articol cam așa: „Un nou produs chimic pentru contr olul
nașterii descoperit în laptele de vacă". Cercetări recente, de
pildă, au arătat că ALC ucide în mod dramatic embri onii."
De asemenea, ALC mărește țesutul de grăsimi saturat e care
ar putea (folosind metoda noastră spectaculoasă de
interpretare) exacerba riscul bolii de inimă. Bineî nțeles, am
scos efectiv din context cele două exemple, pentru a
demonstra ideea. De fapt, eu nu știu dacă aceste ef ecte ALC
se traduc în realitate în mai puțină fertilitate și mai multe
boli de inimă la oameni, dar, dacă ar fi să fac ace lași joc ca și

cel pe care industria îl practică cu entuziasm, nu miLar păsa.
Ar ieși un titlu de senzație și ar dura mult.
Recent mLam întâlnit cu unul din membrii Clubului
din Aeroport, un savant care a fost implicat în efo rtul ALC,
și el a mărturisit că efectul ALC nu va fi niciodat ă ceva mai
mult decât efectul unui medicament. Cu toate aceste a,
puteți face pariu că ceea ce se cunoaște în particu lar nu va fi
spus în public.

PLĂCEREA INDUSTRIEI DE
ALUCRA DE MÂNTUIALĂ

În mare parte, cazul Clubului din Aeroport și a
acidului linoleic conjugat (ALC) este o descriere a „părții
întunecoase" a științei, lucru pe care lLam prezent at detaliat
în capitolul 13. Dar cazul ALC vorbește și despre p ericolele
reducționismului, și anume a scoate detaliile din c ontext și a
face afirmații despre dietă și sănătate, lucruri pe care leLam
discutat în capitolul anterior. Ca și academia, și știința este
un jucător de bază în sistemul reducționismului ști ințific
care subminează cunoștințele pe care le avem în leg ătură cu
tiparele alimentare și bolile. Vedeți dumneavoastră ,
industriei îi face plăcere să lucreze de mântuială, să
cârpăcească. ALți asigura patente bazânduLte pe det alii
conduce la afirmare pe piață și, în ultimă instanță , la
venituri mai mari.
ÎntrLun referat științific recent 20 scris de mai mulți
cercetători ALC (inclusiv profesorul Dale Ba uman, mult
timp prieten al industriei alimentelor de origine a nimală), a
apărut următoarea propoziție foarte semnificativă
referitoare la felul în care unii entuziaști ai ind ustriei simt
„cârpăceala" căii spre sănătate:

Conceptul alimentelor îmbogățite cu acid linoleic
conjugat ar putea fi de mare interes în special pen tru
oamenii care doresc o abordare a prevenirii canceru lui prin

alimentație, fără ca să facă schimbări radicale în obiceiurile
lor alimentare. 20
Eu știu că pentru Bauman și alții „a face schimbări
radicale … în obiceiurile alimentare" înseamnă a avea o
dietă bogată în alimente de origine vegetală. în lo c de a ne
spune să evităm complet alimentele dăunătoare, aceș ti
cercetători sugerează, pentru a drege problema, ca să
cârpăcim alimentele existente, deși problematice. î n loc de a
lucra împreună cu natura pentru a ne întreține sănă tatea, ei
doresc să ne bizuim pe tehnologie L tehnologia lor.
Această credință în cârpăceala tehnologică, în om, și
nu în natură, este omniprezentă. Ea nu se limitează la
industria produselor lactate, sau la industria cărn ii, sau la
industria de alimente procesate. Ea există în orice ramură a
industriei care vizează alimentația și sănătatea di n țară, de
la portocale la tomate, de la cereale la suplimente le cu
vitamine.
Recent, când un alt carotenoid a fost „descoperit",
industria alimentelor de origine vegetală a specula t din plin
momentul. Probabil ați auzit de acesta. Se numește licopen,
el este cel care dă culoarea roșie tomatelor. în 19 95, bazat pe
o informație anterioară, se raporta că cine consumă mai
multe tomate, inclusiv tomate ca atare sau alimente ce
conțin tomate, cum ar fi sosurile pentru paste făin oase,
prezintă un risc mai mic de cancer de prostată, 24 prin
aceasta susținânduLse un raport anterior.
Pentru acele companii care fabrică alimente cu
produse din roșii, acest lucru a fost mană cerească . Serviciul
de marketing din aceste companii a prins de îndată mesajul.
însă accentul a fost pus pe licopen, nu pe tomate. MassL
media nu a putut rata ocazia. Sosise timpul licopen ului!
Deodată licopenul a devenit foarte cunoscut ca ceva din
care trebuie să mănânci cât de mult ca să nu faci c ancer de
prostată. Lumea științifică, investigând detaliile, șiLa
intensificat eforturile pentru a descifra „magia le gată de
licopen". La data când scriu aceste rânduri, există deja 1361
(!) publicații științifice despre licopen citate de National
Library of Mediane (Biblioteca Națională Medicală). 26 Este în
ascensiune o piață semnificativă, cu nume comercial e

precum Lycopene 10 Cold Water Dispersion și LycovitlOX,
produse destinate a fi folosite ca suplimente alime ntare. 27
Judecând din perspectiva problemelor de sănătate, s e pare
că suntem pe cale de a ține sub control cancerul de prostată,
o formă de cancer frecvent întâlnită la bărbați.
Există totuși câteva aspecte îngrijorătoare. în pri mul
rând, după ce sLau cheltuit milioane de dolari pe c ercetare și
dezvoltare, există dubii cum că licopenul, ca subst anță
chimică izolată, ar putea preveni cancerul de prost ată.
Potrivit unei publicații mai recente, șase studii s emnificative
din punct de vedere statistic au arătat o descrește re a
riscului de cancer de prostată prin aport mărit de licopen;
trei studii nesemnificative din punct de vedere sta tistic sunt
de acord, iar șapte studii arată că nu există nici o asociere. 28
însă aceste studii au evaluat licopenul ingerat din alimente
integrale, numite tomate. Așa că, în timp ce aceste studii
indică fără îndoială că tomatele constituie încă un aliment
sănătos, 28 putem oare și să presupunem că licopenul singur,
doar prin efectul său, reduce riscul de cancer de p rostată? în
tomate există sute, chiar mii de substanțe chimice. Avem
noi dovezi că licopenul izolat va avea efectul pe c are îl au
tomatele, în special pentru cei cărora nu le plac t omatele?
Răspunsul este nu. 2*
Nu există dovezi în favoarea unui efect specific al
licopenului asupra cancerului de prostată și eu am dubii
serioase că am putea avea vreodată dovezi convingăt oare.
Cu toate acestea, afacerea cu licopen merge înainte și în
creștere. Se fac studii detaliate pentru a se deter mina care
este doza cea mai eficientă de licopen și de asemen ea dacă
preparatele comerciale de licopen prezintă siguranț ă (testele
sunt făcute pe șobolani și iepuri). 27 De asemenea, se
studiază și posibilitatea ca, prin modificare genet ică, să se
ridice nivelul de licopen și la alți carotenoizi di n plante.'"
Este însă un abuz a numi știință legitimă această s erie de
rapoarte legate de licopen. în cartea mea, eu numes c acest
lucru cârpăceală (lucru de mântuială) și marketing, nu
știință.

Cu șase ani înainte de ultima „descoperire" a
licopenului, un absolvent al meu, Youping He, a com parat
patru carotenoizi diferiți (betaLcaroten, licopenul din
tomate, cantaxantinul din morcovi și criptoxantinul din
portocale) privind capacitatea acestora de a preven i
cancerul la animalele de experiment. 31 '32 în funcție de ceea
ce testăm și felul cum facem testele, carotenoizii izolați pot
prezenta efecte apreciabile. în timp ce un caroteno id este
puternic întrLo reacție, același carotenoid este ma i puțin
puternic pentru o altă reacție. Această variație se manifestă
pe nenumărate căi, implicând sute de antioxidanți ș i mii de
reacții diferite, constituinduLse o rețea aproape
indescifrabilă. Consumând câte un carotenoid sub fo rma
unei pilule nu vom putea avea niciodată efectul pe care îl
produce consumarea alimentului integral, care oferă
rețeaua naturală de nutrienți susținători ai sănătă ții.
La cinci ani după această muncă a noastră, mai
degrabă obscură, asupra antioxidanților amintiți, 32 un
studiu Harvard a repus efectiv din nou în joc campa nia
legată de licopen. După părerea mea, licopenul, ca luptător
împotriva cancerului, se îndreaptă spre un cimitir deja
supraLaglomerat cu pilule magice, lăsând în urma lu i multă
confuzie.

PRETENȚIILE PRIVIND FRUCTELE

Și industria fructelor este prinsă în acest joc, ca orice
altă industrie. De exemplu, când zici vitamina C, c e produs
alimentar îți vine în minte? Dacă nu te gândești la portocale
și suc de portocale, atunci nu ești ca toți ceilalț i. Majoritatea
dintre noi am ascu 1 tat reclamele împotriva grețur i lor care
spun că portocalele sunt o bună sursă de vitamina C .
Această convingere este însă doar un alt rezultat a l
eficienței marketingului. Cât de mult cunoașteți, d e
exemplu, despre legătura vitaminei C cu alimentația și
boala? Să pornim de la temelie. Deși știți probabil că
portocalele sunt o bună sursă de vitamina C, poate veți fi
surprinși să aflați că sunt multe alte alimente veg etale care

conțin mult mai multă vitamina C. Mult mai multă
vitamina C, au de pildă, ardeii, căpșunele, brocoli sau
mazărea. Un fruct de papaya are de 4 ori mai multă
vitamina C decât o portocală. 34
Dincolo deci de aspectul că multe alte alimente
constituie surse mai bune de vitamina C, ce putem s pune
despre vitamina C care se găsește în portocale? Ave m în
vedere capacitatea vitaminei de a acționa ca antiox idant.
Cât de mult din efectul antioxidant total al unei p ortocale se
datorează în realitate vitaminei C pe care o conțin e aceasta?
Probabil nu mai mult de 1L2%. 35 Mai mult decât atât,
măsurarea activității antioxidante în studii în „ep rubetă" nu
reprezintă aceeași activitate a vitaminei C care ar e loc în
organismul nostru.
Majoritatea părerilor noastre legate de vitamina C și
portocale constituie un amestec de bănuieli și pres upuneri
cu privire la niște dovezi socotite în afara contex tului. Cine
sunt cei care au făcut mai întâi aceste presupuneri ?
Negustorii de portocale. ȘiLau întemeiat ei presupu nerile pe
niște cercetări atente? Desigur, nu. Li sLau părut atrăgătoare
aceste presupuneri (prezentate ca lucruri reale, do vedite)
celor ce se ocupă de marketing? Sigur că li sLau pă rut
atrăgătoare. Să mănânc o portocală ca să obțin vita mina C?
Nu. Să mănânc o portocală pentru că este un fruct s ănătos
cu o rețea complexă de substanțe chimice care oferă
aproape sigur beneficii sănătății? Absolut.
Am jucat și eu un mic rol in această poveste cu cât eva
decenii în urmă. în anii '70 și '80, am apărut într Lo reclamă
TV pentru fructele citrice. O firmă de relații publ ice din
New York, care lucra pentru Comisia Florida Citrus, îmi
luase înainte un interviu legat de fructe, alimenta ție și
sănătate. Acest interviu, fără a mi se aduce la cun oștință
atunci, a constituit sursa prezenței mele în reclam a
respectivă. Eu nu am văzut reclama respectivă și nu am fost
plătit pentru ea și, cu toate acestea, am fost unul din
personajele care vorbeau și care a ajutat Comisia C itrus
Florida săLși construiască probele în ceea ce prive ște
conținutul în vitamina C al portocalelor. De ce am dat
interviul? în acel moment din cariera mea, consider am

probabil că vitamina C din portocale este important ă și,
oricum, fără a lua în calcul vitamina C, portocalel e sunt
alimente foarte sănătoase pe care e bine să le mânc ăm.
Este foarte ușor ca oamenii de știință să cadă prad ă
rețelei de gândire a reducționismului, chiar dacă e i au alte
intenții. Doar recent, după o viață întreagă de cer cetare, am
ajuns să îmi dau seama cât este de periculos să sco ți detaliile
din contextul lor iar după aceea să faci declarații cu privire
la alimentație și sănătate. Industria folosește ace ste detalii
extrem de bine, iar urmarea este confuzie pentru pu blic. Se
pare că în fiecare an se trâmbițează un nou produs care este
cheia pentru o sănătate mai bună. Situația este atâ t de
gravă, încât rafturile cu produse „pentru sănătate" ale
magazinelor alimentare sunt adesea mai pline cu
suplimente și preparate speciale din așaLzise ingre diente
magice decât cu alimente reale. Nu vă lăsați înșela ți.
Secțiunea cea mai sănătoasă a fiecărui magazin este cea în
care se vând fructe și legume integrale Lsecțiunea de
produse agricole.
Și, poate cel mai grav, industria corupe dovezile
științifice chiar când produsele sale au fost legat e de serioase
probleme de sănătate. Copiii noștri sunt cel mai ad esea
țintele mult râvnite ale marketingului lor. Guvernu l
american a emis legi care interzic companiilor de ț igări și
tutun să facă marketing cu produsele lor în rândul copiilor.
Dar alimentația de ce este ignorată? Chiar dacă se acceptă că
alimentația joacă un rol major în multe boli cronic e, noi
îngăduim industriilor alimentare să vândă direct co piilor, și
le mai îngăduim și să se folosească de sistemul nos tru școlar,
care este finanțat din bani publici, ca să facă ace st lucru.
Consecințele pe termen lung ale nechibzuinței noast re
inconștiente sunt incalculabile

LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL 16
LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL
GUVERNUL:
ÎN SLUJBA POPORULUI?
___________________________________ _

În ultimele douăLtrei decenii, am acumulat dovezi
substanțiale în favoarea susținerii că majoritatea bolilor
cronice din America sunt cauzate de o alimentație p roastă.
Grupuri de lucru de experți din guvern au spus aces t lucru,
chirurgii au spusLo, și savanții au spusLo și ei. S unt mai
mulți oamenii care mor din cauza felului în care se
alimentează decât cei ce mor din cauza tutunului,
accidentelor sau oricărui alt factor ce ține de sti lul de viață
sau de mediu. Noi știm că incidența obezității și a
diabetului crește vertiginos și că sănătatea americ anilor se
deteriorează continuu și știm pe cine să dăm vina p entru
aceasta: pe alimentație. Așa că nu ar fi numai norm al ca
guvernul să ne conducă spre o alimentație mai bună? Nu
există nimic mai benefic din ceea ce ar putea face guvernul
pentru a preveni creșterea durerii și a suferinței în această
țară decât de a spune americanilor, fără echivoc, s ă
mănânce mai puține alimente de origine animală, mai
puține produse vegetale foarte rafinate și mai mult e
produse vegetale integrale. Acesta este un mesaj ba zat
complet pe dovezile științifice în toate dimensiuni le lor. Iar
guvernul ar putea clarifica aceste lucruri, așa cum a făcutLo
cu țigările. Țigările ucid și același lucru îl fac și aceste
alimente dăunătoare. Insă, în loc de a face acest lucru, guvernul
spune că produsele de origine animală, produsele la ctate și carnea,
zahărul rafinat și grăsimile din alimentație sunt b une pentru
sănătatea voastră! Guvernul se preface că e orb față de
dovezile existente, cât și față de milioanele de am ericani
care suferă de boli legate de nutriție. Legământul de
încredere dintre guvernul S.U.A. și cetățeanul amer ican a

fost încălcat. Guvernul Statelor Unite nu doar că n u stinge
incendiile noastre, ci el ațâță continuu focul.

CATEGORII DE ALIMENTE:
ULTIMUL ASALT

Comitetul pentru Alimente și Nutriție, ca parte
integrantă a Institutului de Medicină al Academiei
Naționale de Știință, are responsabilitatea ca, la fiecare cinci
ani, să revizuiască și să aducă la zi consumul reco mandat
de nutrienți. Comitetul pentru Alimente și Nutriție face
recomandări privind nutrienții începând din 1943, c ând sLa
făcut un plan ce avea în vedere Forțele Armate ale S.U.A., în
cadrul căruia se făceau recomandări de doze zilnice (DZR)
pentru fiecare nutrient în parte.
În cel mai recent raport al Comitetului pentru
Alimente și Nutriție,' publicat în 2002, recomandăr ile
privind nutrienții sunt prezentate pe categorii și nu în mod
individual, așa cum se practicase până în 2002. Pen tru o
sănătate bună suntem acum îndemnați să consumăm înt re
45% și 65% din caloriile noastre sub formă de hidra ți de
carbon. La fel există categorii pentru grăsimi și p roteine.
Câteva citate din comunicatul de presă ce anunță ac est
raport de peste 900 de pagini prezintă toate aceste lucruri.
Iată prima propoziție din comunicatul de presă 2:

Pentru a face față nevoilor energetice și nutrițion ale și
pentru a reduce la minimum riscul de boli cronice, adulții
trebuie să obțină între 45% și 65% din caloriile lo r din
hidrați de carbon, 20% până la 35% din grăsimi, și între 10%
și 35% din proteine…

În continuare găsim:

… zahărul adăugat nu trebuie să constituie mai mu lt
de 25% din totalul de calorii consumate…. zahărur i
adăugate sunt acelea care se încorporează în alimen te și
băuturi în timpul producției [și] surse majore din acestea

sunt bomboanele, băuturile nealcoolice, băuturile d in fructe,
produsele de patiserie și alte dulciuri. 2

Haideți să examinăm cu atenție. Ce spun de fapt ace ste
recomandări? Ccomunicatul de presă începe cu declar area
obiectivului raportului, acela de
„a reduce la minimum riscul de boli cronice" . 2 Raportul
spune că noi putem să consumăm o alimentație care s ă
conțină până la 35% calorii provenite din grăsimi; aceasta
este mai mult decât limita de 30% a rapoartelor ant erioare.
De asemenea, raportul recomandă că noi putem consum a
până la 35% din calorii din proteine; această cifră este cu
mult mai mare decât sugestia oricărei alte autorită ți
responsabile.

Ultima recomandare pune frișca pe tort, cum se spun e.
Putem consuma până la 25% din calorii ca zahăruri
adăugate. Vă aduceți aminte că zahărul constituie t ipul cel
mai rafinat de hidrați de carbon. De fapt, deși rap ortul
sfătuiește că avem nevoie de un minimum de 45% calo rii ca
hidrați de carbon, mai mult de jumătate din această
cantitate (adică 25%) poate fi zahăr din bomboane, băuturi
răcoritoare și produse de patiserie. Concluzia peri culoasă a
acestui raport este aceasta: dieta americană nu doa r că este
cea mai bună, dar acum puteți să vă simțiți liberi să aveți o
alimentație chiar mai bogată, lăsânduLvă să credeți că
„reduceți la minimum riscul de boli cronice". Omite ți
cuvintele de avertisment pe care leLați putea găsi în acest
raport L și, cu un spectru atât de larg de posibili tăți, în
realitate se poate spune că orice dietă poate reduc e la
minimum riscul de boală.
SLar putea să vă simțiți în încurcătură gândinduLvă ce
ar putea însemna, în termenii vieții de zi cu zi, a ceste cifre,
așa că eu am pregătit următorul plan de meniu care
furnizează nutrienți în conformitate cu aceste reco mandări
(graficul 16.1 ). 3A

Graficul 16.1: Exemplu de meniu care se încadrează în procentele
de nutrienți recomandate.
Alimente
Micul dejun 1 cană Froot Loop (cereale) 1 cană lapte smântânit
1 pachet bomboane de ciocolată cu lapte M&M Suplime nt
cu fibre și vitamine
Prânz Cheeseburger la grătar
Cină 3 felii de pizza pepperoni un pahar de apă minerală o
porție de prăjituri cu zahăr Archway

Graficul 16.2: Profil de nutrienți în cazul meniulu i propus și valorile
recomandate.
Nutrient Conținutul meniului Valori recomandate
Total de calorii L1800 Variază în funcție de
înălțime/grutate
Proteine (% din total
calorii) L18% 10L35%
Grăsimi (% din total
calorii) L31% 20L35%
Carbohidrați (% din
total calorii) L51% 45L65%
Zahăr în dulciuri, sau
adăugat (% din tolal
calorii) L23% până la 25%

Oameni buni, eu nu glumesc. Acest dezastruos plan d e
meniu se încadrează în recomandările raportului și are
pretenția că întrunește cerința de a „ reduce la mi nimum
bolile cronice".
Ceea ce este uluitor este că aș putea să fac o mulț ime
de meniuri, toate îmbibate în alimente de origine a nimală și
zaharuri adăugate, care să se conformeze cu aceste doze
recomandate pentru fiecare zi. In acest punct al că rții, nu
mai este nevoie să vă spun că, dacă ne alimentăm cu o
asemenea dietă, nu doar că ne îndreptăm, ci sărim drept în
brațele bolilor cronice. Și este trist că o mare pa rte din
populația noastră tocmai acest lucru îl face.

PROTEINELE

Poate cifrele cele mai șocante sunt cele care arată limita
superioară a aportului de proteine. Pentru înlocuir ea
proteinelor excretate constant din organism (ca ami noacizi)
sunt necesare doar 5L6% proteine alimentare calcula te din
totalul aportului caloric zilnic. In ultimii cinciz eci de ani sLa
convenit totuși a se recomanda 9L10% proteine, pent ru a
exista certitudinea că majoritatea oamenilor își vo r primi cel
puțin cele 5L6% proteine „necesare". Această recoma ndare
de 9L10% este echivalentă cu binecunoscuta doză zil nică
recomandată (DZR). 5
Aproape toți americanii depășesc această recomandar e
de 9L10%; noi consumăm proteine între 11L21 %, cu o medie
de 15L16%. Relativ puținii care consumă mai mult de 21%
sunt în principal cei ce „trag de fiare" [n.trad., practicanții
de culturism], cărora li sLau atașat recent cei ce consumă
diete cu conținut foarte bogat în proteine.
Este foarte derutant că aceste noi recomandări ale
anului 2002, făcute de către Comitetul pentru Alime nte și
Nutriție și sponsorizate de către guvern în 2002, n e spun
acum că putem consuma proteine până la incredibilul nivel
de 35% ca mijloc de a reduce la minimum boli cronic e, cum
ar fi cancerul și bolile de inimă. Aceasta este o p arodie de
necrezut, dacă ținem cont de dovezile științifice e xistente.
Dovezile prezentate în această carte arată că, dacă se
mărește aportul de proteine, ajungânduLse ca acesta să fie
între 10L20%, atunci vor apărea o mulțime de proble me de
sănătate, în special când majoritatea proteinelor s unt de
origine animală.
Așa cum sLa văzut mai devreme în această carte,
dietele cu mai multe proteine de origine animală vo r duce
la niveluri mai mari ale colesterolului din sânge ș i la riscuri
mai mari pentru ateroscleroză, cancer, osteoporoză, boala
Alzheimer și pietre la rinichi, ca să numim doar câ teva din
bolile cronice pe care Comitetul pentru Alimente și Nutriție
preferă să le ignore în mod enigmatic.
Mai mult decât atât, grupul de lucru al Comitetului
pentru Alimente și Nutriție are îndrăzneala să spun ă că

această recomandare de 10L35% este aceeași cu cea d in
rapoartele anterioare. Comunicatul lor de presă afi rmă în
mod clar: „recomandările privind aportul de protein e sunt
aceleași [cu cele din rapoartele anterioare]." Eu nu cunosc
nici un raport care să fi sugerat măcar pe departe un nivel atât de
înalt ca acesta”.
Când am văzut inițial această recomandare privind
proteinele, am crezut în mod sincer că e vorba de o greșeală
de tipar. Dar nu, era chiar corect. Cunoșteam pe ma i mulți
din grupul care a scris acest raport, așa că mLam h otărât să
le telefonez. Primul membru din acest grup cu care am luat
legătura, o cunoștință veche, a spus că e pentru pr ima dată
când aude de o limită a aportului de proteine de 35 %! El a
sugerat că este posibil ca această recomandare priv ind
proteinele să fi fost schițată în ultimele zile din pregătirea
raportului. MiLa spus de asemenea că au fost puține discuții
referitoare la dovezile în privința proteinelor, pe ntru sau
împotriva unui consum mare de proteine și șiLa amin tit că
au fost și câțiva simpatizanți ai regimului Atkins în comitet.
El nu a lucrat în zona proteinelor, așa că nu cunoș tea
literatura disponibilă. în orice caz, această recom andare
importantă sLa strecurat printre degetele celor din grupul
respectiv de lucru, fără să i se acorde prea mare î nsemnătate
și a ajuns să fie cea dintâi afirmație din comunica tul de
presă al Comitetului pentru Alimente și Nutriție!
Al doilea membru al grupului de lucru, un prieten ș i
coleg al meu de multă vreme, a fost președinte al u nui
subcomitet în ultima parte a existenței acestui gru p de
lucru. Nu este un nutriționist și a fost și el surprins să
audă îngrijorările mele privind limita superioară
recomandată pentru proteine. Nu șiLa amintit nici e l de prea
multe discuții asupra acestui subiect. Când iLam am intit de
unele din dovezile care arată că dietele cu multe p roteine de
origine animală sunt corelate cu bolile cronice, in ițial a fost
puțin defensiv. Dar, cu ceva mai multă insistență d in partea
mea legată de aceste dovezi, el a spus în final: „C olin, tu știi
că eu de fapt nu știu nimic despre nutriție". Atunc i oare,
cum a ajuns el membru L ba chiar președinte L al ac estui
subcomitet important? Și, pentru ca lucrurile săfie și mai rele,

președintele comitetului permanent care face evalua rea
acestor recomandări a părăsit grupul cu puțin timp înainte
de încheiere, oferinduLiLse funcția de director exe cutiv întrLo
mare companie alimentară L o companie care va saliv a în
urma acestor noi recomandări.

UN RAPORT TRAS PRIN ZAHĂR

Recomandarea cu privire la zahărurile adăugate este la
fel de scandaloasă ca și cea cu privire la proteine . La data
când a fost emis acest raport al Comitetului pentru
Alimente și Nutriție, un alt grup de lucru constitu it din
experți, organizat de Organizația Mondială a Sănătă ții și
Food and Agriculture Organization (Organizația pentru
Alimentație și Agricultură, FAO) lucra de asemenea la un
nou raport privind alimentația, nutriția și preveni rea bolilor
cronice. Profesorul Phillip James, un alt prieten a l meu, a
fost membru al acestui grup de lucru și purtător de cuvânt
în privința recomandării zahărului adăugat. Zvonuri venite
dintrLacolo indicau că Organizația Mondială a Sănăt ății și
FAO urmau să recomande o limită superioară sigură d e
10% pentru zahărul adăugat, cu mult mai mică decât cea de
25% stabilită de grupul din Comitetul American pent ru
Alimente și Nutriție.
Însă politica sLa infiltrat în discuțiile de acolo, așa cum
o mai făcuse și în cadrul altor rapoarte privind za hărurile
adăugate.' Potrivit unui comunicat de presă al biro ului
directorului general al Organizației Mondiale a Săn ătății,"
Asociația Americană a Zahărului și Organizația Mond ială
de Cercetare pentru Zahăr, care „reprezintă interes ele
cultivatorilor și procesatorilor de plante de zahăr , a purtat o
impresionantă campanie de lobby în încercarea de a
discredita raportul [Organizației Mondiale a Sănătă ții] și
pune piedici publicării acestuia." Nu le plăcea să situeze așa
de jos limita superioară de siguranță. Conform ziar ului The
Guardian din Londra, 7 industria zahărului din S.U.A.
amenința „că va îngenunchea la picioarele ei Organi zația
Mondială a Sănătății" dacă nu va abandona aceste

recomandări privind zahărul adăugat. Personalul din
Organizația Mondială a Sănătății descria amenințare a „ca
fiind echivalentă cu șantajul și mai rea decât oric e presiune
exercitată de către industria tutunului." Grupul di n Statele
Unite chiar a amenințat public că va face lobby pe lângă
Congresul S.U.A. pentru a retrage finanțarea Organi zației
Mondiale a Sănătății cu 406 milioane USD dacă aceas ta va
persista să mențină limita superioară atât de jos, la 10%! Au
existat știri, după ce a fost trimisă o scrisoare d e către cei
din industrie la secretarul pentru Servicii Umane ș i de
Sănătate Tommy Thompson, cum că administrația Bush
este înclinată să fie de partea industriei zahărulu i. Atât eu,
cât și mulți alți oameni de știință, am fost încura jați la data
aceea să contactăm reprezentanții noștri din congre s pentru
a stopa această nerușinată tactică puternic înarmat ă a
companiilor de zahăr din S.U.A.
Așadar, în privința zaharurilor adăugate, avem acum
două limite superioare „sigure" diferite: o limită de 10%
pentru comunitatea internațională și o limită de 25 % pentru
S.U.A. De ce așa o diferență uriașă? A reușit indus tria
zahărului să controleze raportul Comitetului pentru
Alimente și Nutriție al S.U.A., dar a eșuat acest l ucru în ce
privește raportul Organizației Mondiale a Sănătății și FAO?
Ce spune aceasta despre oamenii de știință de la Co mitetul
pentru Alimente și Nutriție care de asemenea au con ceput
și noile recomandări pentru proteine? Aceste estimă ri atât
de diferite nu constituie doar o chestiune de inter pretare
științifică. Nu este nimic altceva decât arătarea m ușchilor
politici. Profesorul James și colegii lui de la Org anizația
Mondială a Sănătății au rezistat presiunii; grupul din
Comitetul pentru Alimente și Nutriție se pare că sL a dat
bătut. Grupul de lucru al Statelor Unite a fost fin anțat de
compania de dulciuri M&M și de un consorțiu de comp anii
de băuturi răcoritoare. Este posibil ca acest grup al S.U.A. să
se simtă obligat față de aceste companii ale zahăru lui?
Fiindcă veni vorba, industria zahărului, în lupta e i
împotriva concluziei Organizației Mondiale a Sănătă ții, sLa
bizuit cu tărie pe raportul Comitetului pentru Alim ente și
Nutriție cu limita sa de 25%. Cu alte cuvinte, Comi tetul

pentru Alimente și Nutriție emite o recomandare fav orabilă
pentru industria zahărului care, la rândul ei, se î ntoarce și o
utilizează pentru a susține pretențiile ei împotriv a
raportului Organizației Mondiale a Sănătății.

INFLUENȚA INDUSTRIEI

Această discuție a lăsat tot fără răspuns întrebare a cum
e posibil ca industria să poată dezvolta o influenț ă atât de
puternică. In principal, industria dezvoltă consult anță cu
câteva personaje academice cu imagine publică, care apoi
ajung în politică în poziții de lideri, în afara ac ademiei.
Totuși acești consultanți ai industriei continuă să Lși poarte
pălăriile acadeLmice. Ei organizează simpozioane și
workshopuri, pot scrie cronici științifice, pot pre zida
grupuri politice de experți și/sau pot să devină co nducători
ai unor societăți profesionale importante. Ei vizea ză
pozițiile de lideri în organizațiile științifice ca re dezvoltă
politici importante și fac multă publicitate.
Odată ajunși în aceste poziții, acești oameni au
posibilitatea de aLși face echipe pe placul lor, al egând
membri de comitet, vorbitori la simpozioane sau per sonal
pentru management, etc. Genul de indivizi utili pen tru
echipă sunt fie colegi la fel de lipsiți de scrupul e și/ sau
colegi care nu își dau seama cine va lua decizii. S e numește
„măsluirea cărților" și funcționează perfect.
În cazul Comitetului pentru Alimente și Nutriție,
grupul de lucru al acestuia a fost organizat în tim pul
prezidării sale de un universitar care avea legătur i
personale puternice cu industria de produse lactate . El a
ajutat la selectarea oamenilor „potriviți" și la st abilirea
agendei în vederea raportului, acestea fiind cele m ai
semnificative roluri pe care leLar fi putut juca ci neva. Este
atunci de mirare că industria produselor lactate es te
extaziată de descoperirile grupului de lucru și că a
contribuit la finanțarea raportului?
Poate veți fi surprinși să aflați că oamenii de ști ință de
rang academic pot primi compensații personale din p artea
industriei pe care o susțin și, în același timp, po t să susțină

activități de mare interes public, sponsorizate de guvern. în
mod ironic, ei pot chiar contribui la stabilirea ag endei
pentru aceleași autorități ale guvernului care au a vut mult
timp restricții pentru asemenea asocieri cu corpora țiile. Este
un uriaș conflict de interese care permite industri ilor să își
exercite influența prin intermediul ușii din dos a academiei.
Prin urmare, întregul sistem este în esență sub con trolul
industriei. Guvernul și comunitățile academice, car e își
joacă fiecare rolurile lor, acționează în cea mai m are parte
așa cum se așteaptă să acționeze.
Pe lângă compania M&M Mars, corporațiile care au
sponsorizat raportul Comitetului pentru Alimente și
Nutriție au inclus de asemenea companii importante de
alimente și medicamente, care astfel vor beneficia de pe
urma recomandărilor foarte permisive cu privire la proteine
și dulciuri. 2 Institutul Dannon, un renumit consorțiu de
produse lactate ce își promovează propriul brand de
informații de nutriție, și Institutul Internațional pentru
Știința vieții (ILS1), care este reprezentantul a a proximativ
cincizeci de companii de alimente, suplimente si
medicamente, ambele au susținut financiar raportul
Comitetului pentru Alimente și Nutriție. Printre me mbrii
corporației se numără CocaLCola, Taco Bell, Burger King,
Nestle, Pfizer and Roche Vitamins.' Unele companii de
medicamente au sponsorizat raportul și în mod direc t, pe
lângă sprijinul pe care lLau acordat prin intermedi ul InstituL
tului Internațional pentru Știința Vieții. Din câte știu eu, nici
o corporație privată nu a oferit sprijin financiar pentru
grupul de experți NAS unde am lucrat eu.
Se pare că povestea aceasta nu a ajuns la capăt.
Președintele Comitetului pentru Alimente și Nutriți e a
lucrat înainte ca important consultant pentru mai m ulte
companii de renume legate de produsele lactate (adi că
National Dairy Council/Consiliul Național pentru Pr oduse
Lactate, Mead Johnson Nutritionals, care este un im portant
distribuitor al produselor lactate, compania Nestle și o
filială pentru iaurt a lui Dannon). 10 în același timp, el a fost
președintele Comitetului pentru Recomandări Dieteti ce care
stabilește Ghidul Piramidei Alimentare și strategia

națională în cadrul programelor de servire a prânzu lui și a
micului dejun în școli, pentru programul Food Stamp
(omologarea alimentelor) și pentru programul de
suplimente alimentare pentru femei, sugari și copii
(WIC). 1'10 în calitate de președinte al acestui din urmă
comitet, asocierile lui financiare cu industria de alimente nu
au fost făcute publice așa cum cere legea federală.11 în cele
din urmă a fost necesară o hotărâre judecătorească, inițiată
de către Physician's Committee for Responsible Medicine
(Comitetul Medicilor pentru o Medicină Responsabilă ), 12
pentru aL1 forța pe el și colegii lui să declare de schis relațiile
lor cu industria alimentară. în afară de asocierile
președintelui cu industria, care au fost mult mai
substanțiale, șase din cei unsprezece membri ai comitetului au
fost de asemenea dovedifi ca având legături cu indu stria alimen
TARI .
Întregul sistem de realizare a informațiilor despre
nutriție pentru public, așa cum am văzut la început în
cadrul Comitetului de Informații Publice despre Nut riție pe
care lLam prezidat la data respectivă (vezi capitol ul 7) a fost
invadat și cooptat de surse din industrie care au i nteresul și
resursele de a face acest lucru. Ei orchestrează to tul. Ei
plătesc câțiva salahori academici care au câștigat poziții
puternice și care exercită o influență considerabil ă, atât în
lumea academică cât și în guvern.
Este curios că în timp ce oamenii de știință care
lucrează pentru guvern nu au permisiunea de a primi
compensații personale din sectorul privat, colegii lor din
academie pot primi astfel de compensații. Iar apoi, acești
indivizi aflați în conflict de interese sunt cei ce orchestrează
totul în colaborare cu omologii lor din guvern. Tot uși, a
pune restricții universitarilor în oferirea de cons ultanță
corporațiilor nu constituie răspunsul la această pr oblemă.
NLar face altceva decât sLo ducă în subteran. Situa ția ar fi cel
mai bine rezolvată prin gestul de a face publice le găturile cu
industria ale celor implicați. Oricine are dreptul să cunoască
pe deplin relațiile celor din academie cu sectorul privat.
Aducerea la cunoștință și transparența totală este în

interesul tuturor. Nu trebuie să ajungem în instanț ă ca să
descoperim aceste legături.

NE COSTĂ ANI DE ZILE

Ca să nu credeți că acest raport al Comitetului pen tru
Alimente și Nutriție este doar o scurtă informație de cinci
secunde care are să ajungă apoi întrLun dosar prăfu it al
unui cabinet învechit de undeva din Washington, daț iLmi
voie să vă asigur că zeci de milioane de oameni sun t direct
afectați de constatările acestui grup de lucru. Pot rivit
cuprinsului raportului însuși, 13 dozele de nutrienți
recomandate pentru consum stabilite de către acest grup de
lucru constituie:

Baza pentru etichetarea conținutului nutritiv al
alimentelor, pentru Piramida Alimentară și pentru a lte
programe de educație alimentară…. [Ele sunt] util izate
pentru a determina tipurile și cantitățile de alime nte:

• prevăzute în Programul de Suplimente alimentare
pentru femei, sugari și copii și programele aliment are
pentru copii, cum ar fi servirea mesei de prânz în școli,
• servite în spitale și sanatorii pentru îngrijirea s ănătății,
• ce trebuie furnizate alimentelor care trebuie forti ficate
cu anumiți nutrienți,
• utilizate întrLo mulțime de alte importante program e și
activități federale și de stat [cum ar fi stabilire a valorilor de
referință folosite în etichetarea alimentelor] 13 .

Prin programul pentru servirea Mesei de Prânz în șc oli
sunt hrăniți zilnic 28 de milioane de copii. Cu ase menea
recomandări alimentare, avem libertatea de a pune o rice fel
de marfă agricolă în gurile flămânde ale copiilor c are deja
suferă de obezitate și diabet întrLo frecvență nema iîntâlnită
până acum. Apropo, raportul Comitetului pentru Alim ente
și Nutriție din 2002 face o excepție specială pentr u copii:

conform acestuia copiii pot consuma până la 40% din calorii
ca grăsimi, noi ceilalți până în 35%, pentru a redu ce la
minimum riscul de boli cronice. Programul de Suplimente
alimentare pentru femei, sugari și copii afectează alte șapte
milioane de americani iar programele de îngrijire m edicală
din spitale hrănesc milioane de oameni în fiecare a n. Este
corect să spunem că mâncarea oferită prin aceste pr ograme
guvernamentale hrănește direct cel puțin 35 milioan e de
americani pe lună.
Și pentru persoanele care nu sunt hrănite în mod
direct de către guvern, aceste informații nutritive au
consecințe semnificative. începând din septembrie 2 002
programele de educație alimentară de pe tot parcurs ul țării
au încorporat aceste noi recomandări. Ele includ pr ograme
educative în școlile primare, universități, program e
profesionale de sănătate și alte programe comunitar e. Și
etichetele alimentare vor fi afectate de aceste sch imbări, cât
și informațiile nutritive care se infiltrează în vi ața noastră
prin reclame publicitare.
Aproape toate efectele atât de larg cuprinzătoare a le
acestui raport al Comitetului pentru Alimente și Nu triție
din 2002 vor fi extrem de dăunătoare, în școli copi ilor noștri
li se vor da mai multe grăsimi, mai multă carne, ma i mult
lapte, mai multe proteine de origine animală și mai multe
dulciuri. De asemenea ei vor fi învățați că această
alimentație este pentru o stare bună de sănătate. I mplicațiile
sunt grave, deoarece o întreagă generație va fi afe ctată de
obezitate, diabet și alte boli cronice, în timp ce există
convingerea că fac bine ceea ce fac. în același tim p, guvernul
nostru și salahorii lui academici își iau libertate a de a
recomanda tot mai multă carne, mai multe grăsimi, m ai
multe proteine de origine animală și mai mult zahăr celor
mai vulnerabili dintre noi (adică femeile, sugarii și copiii
implicați în programul de suplimente alimentare). E u
consider această atitudine ca fiind iresponsabilă ș i plină de
cruzime față de cetățenii americani. Desigur, acest e femei și
copii mici nu pot plăti pentru cercetări, nu pot fa ce donații
politicienilor, nu pot face favoruri speciale acade micilor sau
finanța grupurile de lucru ale guvernului! Celor pr eocupați

de nutriție, de fiecare dată când văd un dieteLtici an, de
fiecare dată când merg la doctor, de fiecare dată c ând se
consultă cu un nutriționist și de fiecare dată când merg la
un centru de sănătate publică li se va spune că e b ine pentru
sănătate să aibă o dietă bogată în grăsimi, protein e animale,
carne și produse lactate și că nu trebuie săLși fac ă prea
multe griji dacă mănâncă multe dulciuri. Sunt și po stere ce
însoțesc avizierele ce conțin buletinul cu recomand ările
respective în instituțiile publice.
În esență, acest raport al Comitetului pentru Alime nte
și Nutriție din 2002, care reprezintă declarația de politică
alimentară cea mai dăunătoare, cea mai retrogradă d in câte
am văzut vreodată, va promova, fie indirect, fie di rect,
boala în rândul americanilor timp de mulți ani deLa cum
înainte. în calitate de membru în mai multe grupuri de
lucru pentru alcătuirea politicilor alimentare pe o perioadă
de mai mult de douăzeci de ani am nutrit convingere a că
aceste grupuri de lucru erau consacrate promovării sănătății
individului. Nu mai cred că acest lucru este adevăr at.

NUTRIȚIE NEFINANȚATĂ

Guvernul, nu doar că nu promovează sănătatea prin
astfel de recomandări și rapoarte, dar și irosește ocazia de a
promova sănătatea publică prin intermediul cercetăr ii
științifice. Institutele Naționale de Sănătate ale SUA (NIH)
răspund de finanțarea a cel puțin 80L90% din toate
cercetările bioLmedicale și legate de nutriție care sunt
publicate în literatura științifică. Pentru a abord a diferitele
aspecte legate de sănătate, NIH este alcătuit din d ouăzeci și
șapte de instituții și centre, inclusiv cele două m ai mari,
Institutul Național pentru Cancer și Institutul Naț ional
pentru Inimă, Plămâni și Sânge." Cu un buget propus
pentru 2005 de aproape 29 miliarde dolari, 15 NIH constituie
sediul central pentru eforturile uriașe de cercetar e medicală
ale guvernului.

În ceea ce privește cercetarea în domeniul nutriție i
totuși ceva nu este în ordine. Nici una din aceste douăzeci și
șapte de instituții și centre ale N1H nu este consa crată
nutriției, în ciuda importanței fundamentale a aces teia
pentru sănătate și în ciuda interesului publicului pentru
acest subiect. Unul din argumentele împotriva ideii de a
avea un institut separat pentru nutriție este acela că
instituții le existente se preocupă oricum de nutri ție. însă
lucrurile nu stau astfel. Graficul 16.3 arată prior itățile
privind finanțarea pentru diverse domenii legate de
sănătate în cadrul Institutelor Naționale de Sănăta te. 1"
Din bugetul propus pentru 2004, de 28 miliarde pent ru
NIH, doar aproximativ 3,6% este desemnat pentru pro iecte
care au legătură în vreun fel cu nutriția 17 și 24% cu
prevenirea. Totuși aceasta nu pare să sune chiar at ât de rău.
Cifrele maschează însă realitatea și de aceea induc serios în
eroare.
În cea mai mare parte, bugetele pentru prevenirea b olii
și nutriție nu au absolut nimic deLa face cu preven irea bolii
și nutriție, așa cum am scris în această carte.

Nu vom auzi vorbinduLse despre cercetări
extraordinare ale diferitelor tipare alimentare și nici nu se
vor face eforturi serioase pentru a spune publiculu i în ce fel
alimentația afectează sănătatea. Nu, ci în loc de a ceasta,
bugetele alocate pentru prevenție și nutriție vor f i folosite
pentru producerea de medicamente și suplimente
alimentare. Cu câțiva ani în urmă, directorul Insti tutulu i
Național al Cancerului, cea mai veche componentă a NIH,
descria prevenția ca reprezentând „eforturile de pr evenire
directă și/sau inhibare a transformărilor maligne, pentru
identificarea, caracterizarea și manipularea factor ilor care ar
putea fi eficienți în realizarea acelei inhibiții ș i încercările de
a promova măsuri preventive".'" Această așaLzisă pr evenție
nu este altceva decât manipularea unor substanțe ch imice
izolate. „Identificarea, caracterizarea și manipula rea
factorilor" constituie un cod, nu prea secret, pent ru
descoperirea de noi medicamente.
Privit dintrLo altă perspectivă, același Institut N ațional
al Cancerului a avut în 1999 un buget de 2,93 miliarde
dolari. 19 PrintrLun program „major" Dietă pentru 5 zile , sLau
cheltuit între 500.000 L 1 milion de dolari pentru a educa
publicul să consume cinci sau mai multe porții de f ructe și
legume pe zi." Suma aceasta reprezintă doar aproape trei
sutimi dintr%un procent (0,0256%) al actualului buget. Adică
2,56 $ la fiecare 10.000 $!
Dacă asta se cheamă campanie majoră, atunci eu depl âng
campaniile lor minore.
Institutul Național al Cancerului a finanț at de asemenea
câteva studii vaste multiLanuale, inclusiv Studiul pentru
Sănătatea Surorilor Medicale de Ia Harvard (despre care am
discutat în capitolul 12) și Experimentul pentru Sănătatea
Femeilor, în principal axate pe testarea terapiei de substitu ție
cu hormoni, a suplimentelor cu vitamina D și calciu și a
efectului unei diete cu ceva mai puține grăsimi asu pra
prevenirii cancerului de sân și de colon. Aceste st udii fără vreo
legătură semnificativă cu nutriția suferă, din nefe ricire, de
aceleași puncte slabe experimentale pe care leLam d escris în
capitolul 14. Aproape întotdeauna aceste studii sun t
concepute spre a lucra neprofesional cu câte un sin gur
nutrient, în cadrul unei populații experimentale ca re consumă
în mod uniform o dietă de mare risc, pe bază de pro duse

animale. Ele au o probabilitate foarte mare de a cr ea confuzie,
foarte costisitoare, de care nu avem nevoie.
Dacă foarte puțin din dolarii pe care îi plătim ca taxe
sunt folosiți pentru finanțarea cercetării în nutri ție, atunci ce
finanțează aceștia? Aproape toate miliardele de dol ari din
banii pe care îi plătește contribuabilul de rând și cheltuiți de
către Institutul Național de Sănătate în fiecare an ,
finanțează proiecte care se ocupă de fabricarea de
medicamente, suplimente și dispozitive mecanice. în
principal, volumul mare de cercetări biomedicale fi nanțate
de tine și mine nu sunt altceva decât cercetări fun damentale
pentru descoperirea de produse pe care industria
farmaceutică le poate dezvolta și pune pe piață. în anul
2000, Dr. Marcia Angell, fost editor la New England Journal
ofMedicine, a rezumat foarte bine acest lucru când a scris 20 :

…industria farmaceutică se bucură de protecție și
subvenții extraordinare din partea guvernului. O ma re
parte din cercetările de bază care pot conduce la p roducerea
de medicamente este finanțată de către Institutele Naționale
de Sănătate (ref. citată). De regulă companiile de
medicamente se implică doar mai târziu, când cercet ările
sunt promițătoare din punct de vedere practic. Indu stria se
bucură de asemenea de mari avantaje în privința
impozitelor. Sunt deductibile nu doar cheltuielile de
cercetare și dezvoltare, ci și masivele cheltuieli de
marketing. Rata medie a taxelor pentru marile indus trii, în
perioada 1993L1996, era de 27,3% din venituri. în a ceeași
perioadă industria farmaceutică a fost taxată cu o rată de
doar 16,2% (ref. citată). Și, mai important decât a ceasta,
companiile de medicamente se bucură de monopoluri
acordate de guvern pe o perioadă de 17 ani pentru
medicamentele noi, aceasta fiind protecția patentul ui. O
dată ce un medicament este patentat, nimeni altcine va nu îl
poate vinde, iar compania de medicamente este liber ă să
ceară cât va permite cererea și oferta pieței. 20

Dolarii pe care îi dăm ca taxe sunt folosiți pentru a face
industria farmaceutică mai profitabilă. Cineva ar p utea

argumenta că acest lucru este justificat prin câști gul adus
sănătății publice, însă lucrul cel mai grav este că acest
pomelnic de cercetări în domeniul medicamentelor, g enelor,
echipamentelor și tehnologiei nu ne va vindeca niciodată de
bolile noastre cronice. Bolile noastre cronice sunt în mare
măsură rezultatul unor atacuri infinit de complexe asupra
corpurilor noastre prin consumarea de hrană proastă . Nici o
intervenție cu un singur produs chimic nu va egala
vreodată puterea ce o căpătăm prin consumul celor m ai
sănătoase alimente. Mai mult decât atât, compușii c himici
izolați ca medicamente pot fi foarte periculoși. în suși
Institutul Național al Cancerului declară: „Ceea ce este clar
este faptul că majoritatea tratamentelor pe care le facem noi
vor produce anumite efecte adverse." 21 Nu există nici un
pericol atunci când te alimentezi cu o dietă sănăto asă, ba
dimpotrivă există foarte multe beneficii, inclusiv economii
uriașe atât în domeniul prevenirii cât și al tratăr ii bolii.
Atunci, de ce ignoră guvernul nostru bogăția de cer cetări
științifice care susțin o abordare dietetică și sus ține în
schimb intervențiile în mare măsură ineficiente, po tențial
periculoase ale medicamentelor și dispozitivelor me dicale?

INTERESE PERSONALE

În ceea ce privește strategia publică, legată de nu triție,
vreau să vă relatez o scurtă experiență care spune atât de
mult cu privire la prioritățile guvernului. Una din fostele
mele studente, absolventă la Universitatea Corneli, Antonia
Demas (acum Dr. Antonia Demas), șiLa făcut cercetăr ile în
vederea doctoratului în educație predând copiilor d e școală
elementară un program de nutriție sănătos, cu alime ntele
sănătoase 22 și apoi integrând acele alimente sănătoase în
programul mesei de prânz a școlii. Ea făcuse acest lucru în
mod voluntar ca mamă la școala copiilor ei timp de
șaptesprezece ani înainte de absolvirea studiilor. Eu am
consiliatLo pe partea de nutriție în cadrul cercetă rilor făcute
pentru acest doctorat.

Departamentul pentru Agricultură al SUA
administrează programul pentru masa de prânz în șco li
pentru 28 milioane de copii, în mare parte bazânduL se pe o
listă de alimente subvenționate de guvern. Programu l
guvernamental, așa cum se prezintă el acum, foloseș te în
principal produse de origine animală și chiar cere școlilor
participante să aibă disponibil lapte de vacă. La n ivel local
acest lucru înseamnă de obicei că folosirea laptelu i de vacă
este obligatorie.
Proiectul inovator al Dr. Demas pentru programul
meselor de prânz din școli a fost un mare succes; c opiilor le
plăcea stilul de învățare și erau încântați să mănâ nce
alimentele sănătoase atunci când se așezau la rând la masa
de prânz. Copiii iLau convins apoi pe părinții lor să
mănânce alimente sănătoase acasă. Programul Dr. Dem as a
câștigat premiul național pentru „cea mai creativă
implementare a unor recomandări dietetice" și „exce lență în
educație pentru nutriție". Programul sLa dovedit a fi de
interes pentru mai mult de 300 de școli și programe de
reabilitare comportamentală din cuprinsul S.U.A.,
incluzând zone îndepărtate ca Hawaii, Florida, Indi ana,
New England, California și New Mexico. în efortul s ău, Dr.
Demas a organizat o fundație nonLprofit, Food Studies
Institute (Institutul pentru Studierea Alimentelor) cu sediul
la Trumansburg, New York, și a scris și o programă de
învățământ („Alimentația este esențială"). Și acum, iată
partea interesantă: programul Dr. Demas este în înt regime
bazat pe alimente de origine vegetală.
Am avut ocazia să merg la Washington și să stau de
vorbă cu Dr. Eileen Kennedy, care, la data aceea, e ra
directorul Centrului pentru Strategie și Promovare a
Nutriției în cadrul Departamentului pentru Agricult ură al
SUA. Dr. Kennedy era foarte implicată atât în progr amul
pentru masa de prânz în școli, cât și în comitetul pentru
recomandări dietetice, aflânduLse mai apoi în media că a
avut legături cu industria produselor lactate. Ea e ste acum
Subsecretar delegat pentru Cercetare pentru Departa mentul
pentru Agricultură al Statelor Unite, Departamentul
Educație și Economie. Subiectul discuției noastre a fost

programul inovator al mesei de prânz în școli al Dr . Demas
și felul în care acesta captase atenția întregii ță ri. La sfârșitul
acestei discuții, iLam spus: „Cunoașteți câ acest p rogram
este în întregime bazat pe alimente de origine vege tală". Ea
sLa uitat la mine, a făcu t cu degetul ca și când n u eram copil
cuminte, și apoi a spus: „Așa ceva nu putem avea".
Am ajuns la concluzia că atunci când este vorba de
sănătate, guvernul nu este pentru popor; el este pe ntru
industria alimentară, pentru cea farmaceutică, pe c heltuiala
poporului. Este o problemă de sistem în care indust ria,
academia și guvernul se asociază pentru a hotărî să nătatea
acestei țări. Industria furnizează finanțări pentru rapoartele
publice de sănătate, iar liderii academici care au legături cu
industria au roluri cheie în realizarea acestora. î ntre
sarcinile guvernamentale și sarcinile industriei se stabilește
o placă turnantă, astfel că fondurile pentru cercet are iau
calea dezvoltării industriei medicamentelor și disp ozitivelor
în detrimentul nutriției sănătoase. Este un sistem constituit
din persoane care își îndeplinesc în mod izolat fie care
partea sa, de regulă neștiind nimic despre cei care iau
decizii la vârf și motivațiile lor. întregul sistem are drept
consecință irosirea banilor contribuabililor și afe ctarea
gravă a sănătății noastre.

LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL17
LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL
SĂNĂTATEA CUI E PROTEJATĂ
PRIN MAREA MEDICINĂ?
___________________________________

Când ați fost ultima dată la doctor ca să vă spună ce să
mâncați și ce să nu mâncați? Probabil nu vi s-a înt âmplat
niciodată acest lucru. Totuși, marea majoritate a
americanilor cad pradă uneia dintre bolile afluențe i despre
care am discutat în Partea a Il-a, și, așa cum ați văzut, există
o mulțime de studii publicate care dovedesc că aces te boli
constituie urmarea unei alimentații de proastă cali tate, și nu
sunt nicidecum cauzate de gene sau de ghinion. Atun ci, de
ce nu ia sistemul medical în serios nutriția?
Patru cuvinte conțin răspunsul: banii, egocentrismu l,
puterea și controlul. Cu privire la medici, individ ual, ar fi
necinstit să generalizăm acest lucru, însă despre s istemul în
care lucrează aceștia, sistemul care și-a asumat
responsabilitatea de a promova sănătatea americanil or, nu
greșim cu nimic dacă spunem că acesta nu își face d atoria
față de noi. Nimeni nu știe mai bine acest lucru de cât acea
minoritate a doctorilor care își tratează pacienții dintr-o
perspectivă nutrițională.
Doi dintre cei mai proeminenți doctori din cadrul
acestei minorități au petrecut mulți ani concentrân du-se
asupra alimentației și sănătății, atât în public, î n cadrul
profesiei lor, cât și în particular cu pacienții lo r. Ei au
obținut rezultate cu totul extraordinare în ceea ce privește
protejarea sănătății pacienților lor. Acești doi me dici sunt
Caldwell B. Esselstyn Jr., despre a cărui activitat e am vorbit
în capitolul 5, și John McDougall, un internist. îm preună cu
fiul meu Tom am stat de vorbă recent cu acești oame ni și
am discutat despre experiența lor în susținerea une i

alimentații pe bază de alimente integrale, deorigin e
vegetală, în cadrul actului medical.

DR. VAR ZĂ

Cu mult timp înainte de întemeierea țării noastre,
pionierii olandezi se stabiliseră în Valea Hudson l a nord de
orașul New York. Una din aceste familii de colonișt i a fost
familia Esselstyn. Ei au început să cultive o bucat ă de
pământ în 1675. După nouă generații, acea fermă apa rține
încă familiei Esselstyn. Dr. Esselstyn și soția lui Ann dețin
în proprietate ferma de câteva sute de pogoane din Valea
Hudson, situată la doar două ore la nord de orașul New
York. Ei și-au petrecut vara anului 2003 trăind la țară,
lucrând la fermă, cultivând o grădină, găzduindu-și copiii și
nepoții și bucurându-se de o viață mult mai relaxat ă decât
cea cu care erau obișnuiți în Cleveland, Ohio.
Ess și Ann au o casă modestă: o clădire spațioasă,
dreptunghiulară, un fost spațiu de depozitare trans format.
Simplitatea acesteia derutează, astfel că, la prima vedere,
nu-țidai seama că te afli într-una din cele mai vec hi ferme
din America. Doar la o inspecție mai îndeaproape de vine
evident că există ceva special în legătură cu acest loc. Pe un
perete se află un certificat înrămat dat de statul New York
familiei Esselstyn ca semn de recunoaștere a fermei lor
familiale, o fermă care a trecut de-acum prin cinci secole. în
apropiere, pe un perete atârnă o vâslă. Este vâsla pe care
Ess a folosit-o în 1955 ca vâslaș la Yale, când Yal e a bătut pe
cei de la Harvard cu cinci secunde. Ess povestește că mai
are alte trei vâsle: două de când i-a bătut pe cei de la
Harvard în ceilalți ani, și una de când a câștigat medalia de
aur la Olimpiadă, împreună cu echipa Yale, în 1956.
La parter există o fotografie de epocă excepțională a
stră-stră-stră-bunicului lui Ess, la fermă. Spre co lț se află
reprezentat schematic, într-un impresionant stil de muzeu,
arborele genealogic al familiei Esselstyn iar în ce lălalt capăt
al sălii se află o fotografie alb-negru a tatălui l ui Ess stând în
fața unui microfon, discutând cu John F. Kennedy în tr-o

alocuțiune la Casa Albă. în ciuda aparenței umile, este
foarte limpede că este un loc cu o istorie cu totul aparte.
După ce am făcut turul fermei cu un tractor, ne-am
așezat împreună cu Ess și l-am întrebat despre trec utul lui.
Absolvent la Yale, și-a făcut instruirea ca chirurg la Clinica
Cleveland și la Spitalul St. George din Londra. își amintește
cu drag de cei mai influenți mentori ai săi: Dr. Ge orge Crile,
Dr. Turnbull și Dr. Brook. Dr. Crile, un gigant al Clinicii
Cleveland, a devenit mai apoi socrul lui Ess după c ăsătoria
sa cu Ann. Dr. Crile a fost un om cu realizări exce pționale,
jucând un rol important în punerea sub semnul între bării a
macabrei chirurgii denumită „mastectomia radicală".1
Dr. Turnbull și Dr. Brook au fost, de asemenea,
chirurgi renumiți. Pe lângă aceasta, însuși tatăl l ui Ess a fost
un distins medic, cu reputație națională. însă, așa cum își
amintește Ess, în ciuda faptului că au fost „experț i în
domeniul sănătății", toți acești patru bărbați au f ost
„distruși de boala cardio-vasculară". însuși tatăl lui a avut,
de asemenea, un atac de inimă la patruzeci și doi d e ani iar
Dr. Brook a avut un atac de inimă la cincizeci și d oi de ani.
Ei erau oamenii pe care îi privea cu mult respect d ar
când a fost vorba de boala cardio-vasculară, toți a ceștia au
fost neajutorați. Dând din cap, Ess a spus:

„Nu poți să scapi de această boală. Acești oameni, care
au fost niște titani în floarea vârstei lor, mai ap oi s-au ofilit."
Amintindu-și de tatăl său, a spus: „Cam cu un an sa u doi
înainte de moartea tatălui meu, ne plimbam amândoi într-o
zi. El spunea: 'Va trebui să arătăm oamenilor cum s ă
trăiască mai sănătos.' Avea dreptate când spunea acest lucru.
Era foarte preocupat de medicina preventivă, dar nu avea
nici un fel de informații." Interesul tatălui său î n această
direcție a avut o influență covârșitoare în viața l ui Ess.
Pășind pe urmele acestor oameni, Ess a continuat să
adune o mulțime impresionantă de premii și diplome: o
medalie olimpică de aur la vâslit; o Stea de Bronz pentru
serviciu militar în Vietnam; președinte de personal ,
membru al comitetului guvernatorilor, președinte al
grupului de lucru ce investiga cancerul de sân, și președinte

al Secției de Chirurgie tiroidiană și para-tiroidia nă de la
Clinica Cleveland, una din cele mai renumite instit uții
medicale din lume; președinte al Asociației America ne de
Chirurgie Endocrină; peste 100 de articole științif ice; și
includerea într-o listă din 1994-1995 a celor mai b uni medici
din America. 2 El își amintește:

„Timp de zece-cincisprezece ani am fost printre cei mai
buni în domeniul chirurgiei generale. Ca ginere al Dr. Crile,
eram neliniștit că aș fi putut și ar fi trebuit să fac mai mult.
Nu veneam acasă până seara târziu, însă aveam o poz iție
care era sigură". Când președintele de pe atunci al
Asociației Medicale Americane a avut nevoie de o op erație
la tiroidă, el a vrut ca Ess să fie cel care-1 va o pera.
Însă, în ciuda aprecierilor, titlurilor și premiilo r, ceva
nu era în regulă. Prea adesea pacienții lui Ess nu-și redobândeau
sănătatea, în ciuda marilor sale eforturi. Așa cum descria Ess
acest lucru, „simțământul acesta obsedant începuse să mă
necăjească. Urmăream îndeaproape cum se simțeau ace ști
pacienți după operații". Ușor exasperat, el a spus: „Care este
rata de supraviețuire după cancerul de colon? Nu es te prea
mare!" Și-a reamintit operația de cancer de colon a unuia
din cei mai buni prieteni ai săi. In timpul operați ei, au văzut
cum cancerul se răspândise în intestine. Vocea sa e ra tot mai
stinsă în timp ce povestea aceste lucruri: „Ajungi în șură
după ce a plecat calul". Gândindu-se la toate opera țiile de
cancer de sân pe care le-a făcut, la lumpectomii și
mastectomii, el a exprimat dezgust față de ideea
„desfigurării cuiva când știi că nu i-ai mărit șans ele pentru
vindecare".
Începuse să-și cerceteze sufletul.
„Care va fi epitaful meu? Cinci mii de mastectomii! Ai
desfigurat mai multe femei decât oricine altcineva din
Ohio!" Lăsând sarcasmul deoparte, el a spus cu sinc eritate:
„Cred că oricine vrea să plece de pe planeta asta g ândindu-
se că poate… poate a contribuit cu ceva spre bine ".
Dr. Esselstyn a început să studieze literatura
disponibilă cu privire la bolile pe care le trata d e obicei. A
citit câteva din cunoscutele lucrări ale Dr. John M cDougall,

care tocmai scrisese o carte best-seller cu privire la sănătate
și alimentație, intitulată The McDougall Plan? A citit un
studiu științific în care se făcea comparație între ratele
internaționale ale bolilor și stilul de viață, și u n studiu al
unui patolog de la Universitatea din Chicago care a răta că o
dietă săracă în grăsimi, săracă în colesterol, admi nistrată
primatelor ne-umane ar putea face să regreseze
ateroscleroza. El a ajuns la concluzia că bolile ca re atât de
adesea îi năpăstuiau pe pacienții săi se datorau un ei
alimentații bogate în carne, grăsimi și alimente fo arte
rafinate.
Așa cum am menționat în capitolul 5, el a avut idee a
de a-și trata pacienții bolnavi de inimă folosind o
alimentație săracă în grăsimi, de origine vegetală, iar în anul
1985 s-a dus la șefa clinicii din Cleveland ca să d iscute
studiul său. Aceasta a spus că nimeni nu a dovedit vreodată
că, la oameni, boala de inimă ar putea fi făcută să regreseze
prin folosirea unui tratament dietetic. Cu toate ac estea, Ess
știa că se află pe drumul cel bun și a continuat în tăcere să-și
conducă studiul în următorii câțiva ani. Studiul pe care el 1-
a publicat, efectuat pe 18 pacienți cu boală de ini mă, a
demonstrat cea mai spectaculoasă regresie a bolii d e inimă
din istoria medicinei, folosind în mod simplu o die tă de
origine vegetală, săracă în grăsimi, și un minimum de
medicamente cu efect de reducere a colesterolului.
Esselstyn a devenit campionul tratamentului prin di etă
al bolii, deținând datele necesare pentru a dovedi ceea ce
susținea. însă nu a fost ușor. în loc de a fi recun oscut ca
fiind un erou, unii din sistemul medical ar fi pref erat ca el
să dispară. Undeva pe parcursul acestei tranziții d e la
chirurgia de cel mai înalt nivel, în cadrul căreia el însuși se
descria ca fiind „un chirurg dur, inflexibil", el a început să
fie cunoscut și numit pe la spate, Dr. Varză.

O SARCINĂ ÎNFRICOȘĂTOARE

Ceea ce este interesant legat de această poveste es te
faptul că un om care a atins culmea unei profesii f oarte
respectate a îndrăznit să încerce ceva diferit, și a reușit acest
lucru, iar apoi, dintr-o dată, s-a pomenit în afara instituției
de unde trebuia să privească spre înăuntru. El amen ințase
status quo-ul prin evitarea tratamentelor standard.
Unii din colegii lui Ess au defăimat tratamentul lu i,
socotindu-1 a fi prea „extrem". Unii nu l-au accept at,
spunând: „Cred că cercetarea în această zonă este p rea
slabă", ceea ce constituie un comentariu absurd avâ ndu-se
în vedere numeroasele studii internaționale, profun de,
studiile pe animale și studiile intervenționale. Un ii doctori i-
au spus lui Ess: „Ei, bine, OK, dar nimeni n-o să m ănânce
așa. Eu nu pot nici măcar să-mi fac pacienții să re nunțe la
fumat". Răspunsul lui Ess a fost: „Da, pentru că nu te-ai
pregătit în acest sens. Este nevoie de tot atât de multe
cunoștințe de specialitate ca și când te pregătești pentru
bypass. Ca să consiliez un pacient am nevoie de tre i ore" ca
să nu mai menționăm perseverența necesară pentru
urmărirea după aceea a pacientului și monitorizarea
sănătății lui. Un pacient i-a spus cardiologului să u că vrea
să îl consulte pe Ess și să se supună unui program dietetic
pentru a face să regreseze boala sa de inimă. Cardi ologul i-a
răspuns: „Ascultă-mă bine. Nu există tratament ca s ă faci
această boală să dea înapoi". Gândiți probabil că d octorii ar
trebui să fie mai entuziaști în privința vindecării pacienților
lor!
Cu privire la doctori și lipsa lor de bunăvoință în a lua
în seamă dieta pe bază de alimente integrale, de or igine
vegetală, Ess spune: „Nu trebuie să fii frustrat. A ceștia nu
sunt oameni răi. Există șaizeci de cardiologi [la C linica din
Cleveland] dintre care sunt unii ce cred în sinea l or în ceea
ce fac eu, dar sunt un pic speriați din cauza struc turii
puternice."
Totuși, pentru Ess a fost imposibil să evite porția sa de
frustrare. La început de tot, când el a sugerat pen tru prima
dată tratamentul dietetic al bolii de inimă, colegi i au

întâmpinat ideea cu precauție. Ess a socotit că ati tudinea lor
provenea din faptul că cercetările științifice care să arate
eficiența intervenției prin dietă asupra bolii de i nimă la
oameni nu erau încă așa de puternice. însă mai târz iu au
fost publicate rezultate științifice de un succes f ără egal,
inclusiv cele ale lui Esselstyn. Datele aveau greut ate, erau
consistente și profunde, dar, cu toate acestea, Ess a
întâmpinat opoziție:

Priviți un cardiolog – acesta a învățat tot ce se p oate
despre beta-blocante, a învățat despre antagoniștii de calciu,
a învățat cum să pătrundă cu cateterul în inima ta și să
umfle ba lonașele sau să nimerească cu laserul ori cu stentul
fără să te omoare, și toate acestea sunt lucruri fo arte
sofisticate. Apoi sunt toate acele asistente, toate acele
semnale luminoase, toată acea atmosferă dramatică.
întregul context face ca doctorul să se ridice cumv a
deasupra tuturor. Vanitatea acestor personaje este fără
limite. Și apoi, vine cineva și spune: „Știi ceva, eu cred că
putem vindeca boala asta cu varză și brocoli". Răsp unsul
doctorului este: „CE? am învățat toate prostiile di n lume,
fac o adevărată avere prin ceea ce câștig, și tu vr ei să-mi iei
totul?"

Și apoi, când acea persoană vine și chiar îi vindec ă pe
pacienți cu varză și brocoli, așa cum a făcut Essel styn, și are
rezultate mai bune decât cu orice medicamente sau
proceduri cunoscute, afli dintr-o dată că ceva dă r ezultate,
fără mari eforturi, mai mult decât ceea ce se face în
proporție de 99% în cadrul profesiei. Rezumând aces t lucru,
Ess spune:

Se crede că medicii cardiologi sunt specialiști în bolile
inimii – și, cu toate acestea, ei nu sunt experți î n tratarea
bolii de inimă, iar când ajung conștienți de acest lucru,
devin foarte defensivi. Ei pot trata simptomele, se pot îngriji
de aritmii, îți pot face diverse intervenții, însă nu știu cum
să trateze boala, căci este vorba de un tratament

nutrițional… Imaginați-vă un dietetician instruin d un
chirurg de cord!

Esselstyn a descoperit că doar simpla afirmație că
pacienții pot avea controlul asupra propriei lor să nătăți
constituie un afront pentru mulți. Acești experți, la urma
urmei, sunt pregătiți ca să ofere sănătate și vinde care. „Din
punct de vedere intelectual este un afront puternic să
gândești că pacientul poate face acest lucru cu mai multă
promptitudine, grabă, siguranță, și va fi ceva cu r ezultate pe
termen lung." Cu toate mecanismele, tehnologiile, i nstruirea
și cunoștințele medicilor, nimic nu poate fi mai ef icient
decât îndrumarea pacientului spre un stil de viață
corespunzător.
Însă Ess se grăbește să sublinieze că doctorii nu s unt
oameni răutăcioși, angajați într-o conspirație:

Singura persoană căreia îi plac schimbările este no u-
născutul, și este normal să fie așa, ține de natura umană.
Pretutindeni unde mergi, 99% dintre oameni se alime ntează
incorect. Cifrele sunt împotriva ta și este foarte greu ca cei
99% să se ui te la tine și să spună: „ Da, el are d reptate și noi
toți greșim".
Un alt obstacol: lipsa de cunoștințe legate de nutr iție în
rândul medicilor. Ess a avut interacțiunile sale cu doctori
ignoranți, iar impresia sa este că „este absolut în fricoșătoare
lipsa de cunoștințe în rândul medicilor cu privire la
posibilitatea regresiei bolii. Te întrebi atunci, o are ce fel de
literatură citesc acești indivizi?"
Cunoștințele medicilor înseamnă adesea doar
tratamentele standard: medicamente și proceduri. „C e are
de oferit secolul XX în medicină? Avem medicamente și
avem proceduri. Corect?" Esselstyn se apleacă înain te și, cu
un zâmbet ușor ironic, ca și când ne-ar spune că îm păratul
n-are haine, afirmă: „Dar cine a zis vreodată: 'Poa te ar
trebui să stopăm boala?'" Potrivit experienței Dr. Esselstyn,
stoparea bolii nu deține un loc prea important în c adrul
status quo-uluiconceptual medical.

LIPSA DE INSTRUIRE

Sistemul medical se bizuie puternic pe medicație și
chirurgie cu excluderea nutriției și stilului de vi ață. în
realitate doctorii nu sunt instruiți în nutriție și corelația acesteia
cu sănătatea. In 1985 Consiliul Național de Cercetare al
Statelor Unite a finanțat raportul unui grup de luc ru
constituit din experți care au investigat cantitate a și calitatea
instruirii în domeniul nutriției în școlile medical e din
Statele Unite. 4 Descoperirile comitetului au fost clare:
„Comitetul a concluzionat că programele de educație în
nutriție în școlile medicale din Statele Unite sunt cu totul
necorespunzătoare pentru a face față cerințelor pre zente și
viitoare ale profesiei medicale".* însă această des coperire nu
a constituit ceva nou. Comitetul a arătat că în 196 1 Consiliul
pentru Alimente și Nutriție al Asociației Medicale
Americane a raportat că în școlile medicale din Sta tele Unite
nutriția primea „recunoaștere, susținere și atenție
inadecvată". 4"5 Cu alte cuvinte, cu peste 40 de ani în urmă,
doctorii înșiși au afirmat că instruirea lor privin d nutriția
era inadecvată. Nimic nu s-a schimbat până în 1985 și încă
până în prezent continuă a se scrie articole care c ertifică
lipsa de instruire în domeniul nutriției în școlile medicale. 6'7
Situația este periculoasă. Nu doar că este inadecva tă
instruirea în nutriție a medicilor; ea este practic inexistentă.
în 1985, raportul Consiliului Național de Cercetare a
descoperit că medicii primesc, în medie, doar 21 de ore de
cursuri (cam două credite) de instruire în nutriție în timpul
celor patru ani de pregătire medicală. 4 Majoritatea școlilor
prinse în acest sondaj predau în realitate mai puți n de
douăzeci de ore de contact cu nutriția, sau echival entul
orelor pentru unul, două credite. Prin comparație, un studiu
major de nutriție la Universitatea Corneli va cupri nde
echivalentul orelor pentru 25 Ia 40 de credite de i nstruire,
sau aproximativ 250-500 ore de contact; dieteticien ii
înregistrați vor avea mai mult de 500 ore de contac t.
De fapt lucrurile stau și mai rău. Marea parte a ac estor
ore de nutriție sunt predate în primul an de medici nă,

printre alte cursuri de bază în știință. Subiectele cuprinse
într-un curs de bază în biochimie includ metabolism ul
nutrienților și/sau reacțiile biochimice ce implică anumite
vitamine și minerale. Cu alte cuvinte, cel mai adesea nutriția nu
este predată în relație cu problemele de sănătate p ublică, cum ar fi
obezitatea, cancerul, diabetul, etc. Legat de raportul
guvernamental din 1985, președintele Asociației Stu denților
la Medicină din America, William Kassler, scrie:'

Majoritatea cunoștințelor de nutriție din programa de
învățământ oficială sunt încorporate în alte cursur i.
Biochimia, fiziologia și farmacologia sunt cursuril e despre
care se susține cel mai adesea că ar conține instru cțiuni în
nutriție. Prea adesea în aceste cursuri nutriția es te atinsă
foarte pe scurt, cu accent principal pe disciplina majoră. Este
foarte posibil a încheia un asemenea curs și nici s ă nu-ți dai seama
că ai făcut nutriție [sublinierea mea]. Nutriția predată de
către cei al căror interes și pregătire sunt pe alt domeniu pur
și simplu nu funcționează.

Este chiar și mai rău! Când se oferă educație în nutriție
relativ la problemele de sănătate publică, ghiciți cine oferă
materialul „educativ"? Institutul Dannon, Egg Nutri tion
Board, National Cattlemen's Beef Associ-ation, Nati onal
Dairy Council, Nesle Clinical Nutrition, Wyeth-Ayer st
Laboratories, Bristol-Myers Squibb Company, Baxter
Healthcare Corporation și altele (vezi cap. anterio r), toate și-
au dat mâna pentru a produce Programul de Nutriție în
Medicină și Inițiativa Programei școlare de Nutriți e în
Medicină.'' Credeți oare că această echipă alcătuit ă din
reprezentanții de top ai industriilor de alimente d e origine
animală și de medicamente vor judeca în mod obiecti v și
vor promova nutriția optimă, dovedită de știință ca fiind
dieta pe bază de alimente integrale, de origine veg etală,
care reduce la minimum nevoia de medicamente? Sau v or
încerca să protejeze dieta vestică, pe bază de carn e, în
cadrul căreia toată lumea așteaptă să înghită o pil ulă
minune pentru fiecare boală? Această organizație es te cea
care alcătuiește programa școală privind nutriția, inclusiv

CD-ROM-uri, pe care le oferă școlilor medicale grat uit. Nu
de mult, în 2003, 112 școli medicale foloseau aceas tă
programă școlară." Potrivit web site-ului lor, „exi stă planuri
în prezent pentru dezvoltarea versiunilor pentru st udenții
absolvenți de nutriție care își continuă educația m edicală
cât și pentru alți specialiști din sănătate".
(www.med.unc.edu/nutr/nim/FAQ.htm#anchorl97343 )
Industria produselor lactate a finanțat, de asemene a, studii
în ceea ce privește educația în nutriție din școlil e medicale și
a finanțat „prestigioase" burse"'". Aceste eforturi arată că
industria este bine pregătită pentru a promova inte resele
financiare ori de câte ori se ivește ocazia.
Să nu vă închipuiți că doctorul are mai multe cunoș –
tințe despre alimentație și relația acesteia cu săn ătatea decât
vecinii sau colegii dumneavoastră. Situația este de așa
natură încât medici neinstruiți din punct de vedere al
nutriției prescriu pentru diabeticii supraponderali preparate
pe bază de lapte și zahăr ca înlocuitoare ale mesel or
obișnuite, pentru cei care vor să scadă în greutate prescriu
diete bogate în carne și grăsimi, iar pentru pacien ții care au
osteoporoză prescriu lapte. Prejudiciile pentru sănătate, ca
urmare a ignoranței medicilor cu privire la nutriți e, sunt
uluitoare.
Aparent, nu există suficiente „modele de medici
specializați pe nutriție" în educația medicală. Un sondaj
recent arată că „lipsa de modele de medici speciali zați pe
nutriție constituie probabil constrângerea majoră p entru
predarea nutriției la rezidenți".' 2 Bănuiesc însă că aceste
programe medicale duc lipsă de medici specializați pe
nutriție pur și simplu, fiindcă pentru ei nu consti tuie o
prioritate a angaja asemenea profesioniști. Nimeni nu știe
mai bine acest lucru ca Dr. John McDougall.

PROVOCAREA DR. MCDOUGALL

Dr. John McDougall a susținut dieta pentru sănătate pe
bază de alimente integrale, de origine vegetală, o perioadă
de timp mai lungă decât oricare alți practicieni pe care îi

cunosc eu. El a scris zece cărți, dintre care câtev a au fost
vândute în peste jumătate de milion de exemplare.
Cunoștințele lui cu privire la nutriție și sănătate sunt
fenomenale, mai mari decât ale tuturor colegilor me i
nutriționiști din academie. Ne-am întâlnit recent î n casa lui
din Carolina de Nord și unul din primele lucruri pe care mi
le-a arătat a fost banca lui de fișiere aranjate în patru sau
cinci dulapuri din metal arhipline, aliniate în spa tele
biroului său. Nu există în țară mulți oameni cu o c olecție de
literatură despre dietă și boală care ar putea să r ivalizeze cu
cea a Dr. John McDougall și, lucrul cel mai importa nt, John
este în foarte bune relații cu toți aceștia. Nu est e neobișnuit
pentru el să petreacă câteva ore pe zi pe internet, trecând în
revistă ultimele articole în domeniu. Dacă ar fi să
desemnăm un „model de medic specializat în nutriție ",
perfect din punctul de vedere educațional, atunci a cela ar fi
Dr. John McDougall.
În perioada de creștere, John s-a alimentat cu o di etă
bogată, vestică. Așa cum spune el, avea patru ospeț e pe zi:
Pastele la micul dejun, Sărbătoarea Recunoștinței l a prânz,
Crăciunul la cină și o petrecere de aniversare ca d esert. S-a
deprins în acest fel și, Ia vârsta de optsprezece a ni, pe când
se afla de câteva luni la colegiu, a avut un accide nt vascular
cerebral. După ce și-a revenit, dobândind un simțăm ânt nou
de prețuire a vieții, a devenit un student eminent iar după
aceea și-a completat școala medicală în Michigan și
perioada de internist în Hawaii. S-a decis să-și fa că practica
în Big Island în Hawaii, unde a avut grijă de mii d e pacienți,
dintre care mulți emigraseră de curând din China sa u
Filipine, iar alții erau a patra generație de ameri cani de
origine chineză sau fi I i pineză.
În acel loc John a devenit un medic nefericit. Mult e din
problemele de sănătate ale pacienților săi erau un rezultat al
bolilor cronice, cum ar fi obezitatea, diabetul, ca ncerul,
boala de inimă și artrita. John îi trata așa cum în vățase, cu
setul de pilule și proceduri standard, însă foarte puțini
dintre aceștia s-au însănătoșit. N-au scăpat de bol ile lor
cronice și John a devenit de îndată conștient că er a extrem
de limitat ca medic. De asemenea, a început să mai învețe

ceva de la pacienții lui: prima și a doua generație de
americani proveniți din Asia, aceia care mâncau mai
tradițional, alimentația tipică asiatică cu orez și legume,
erau sănătoși, în formă și nu erau afectați de boli le cronice
care năpăstuiau pe ceilalți pacienți ai săi. Totuși , a treia și a
patra generație de americani de proveniență din Asi a,
adoptaseră în întregime obiceiurile alimentare ale Americii
și sufereau de obezitate, diabet și toate celelalte boli cronice.
De la acești oameni a început să observe cât de imp ortantă
era alimentația pentru sănătate.
Pentru că nu îi putea vindeca pe oameni iar pilulel e și
procedurile nu dădeau rezultate, John a considerat că are
nevoie de mai multă instruire și s-a înscris la un program
medical pentru absolvenți (rezidențiat) la Queens M edical
Center din Honolulu. în acel loc a început el să în țeleagă
limitările pe care sistemul medical le impusese și faptul că
educația medicală modela felul cum gândesc doctorii .
John s-a apucat de acel program sperând să descoper e
cum ar putea perfecționa medicația și procedurile f olosite
astfel ca să poată deveni un medic mai bun. însă du pă ce a
urmărit medici cu experiență tratându-și pacienții cu
medicamente și proceduri, el și-a dat seama că acești medici
cu autoritate nu făceau nimic mai bun decât el. Pacienții
acestora nu doar că rămâneau bolnavi, dar starea lo r se și
înrăutățea. John și-a dat seama că ceva era în nere gulă cu
sistemul, nu cu el, așa că a început să citească li teratură
științifică. Ca și Dr. Esselstyn, o dată ce a încep ut să citească
literatură, John s-a convins că o dietă pe bază de alimente
integrale, de origine vegetală, avea potențialul nu doar de a
preveni aceste boli care năpăstuiau pe pacienți, da r și
potențialul de a-i vindeca. Această idee pe care av ea s-o
descopere nu a fost primită cu bunăvoință de profes orii și
colegii săi.
Într-un astfel de mediu dieta era considerată șarla tanie.
John întreba: „Nu are oare alimentația vreo legătur ă cu
boala de inimă?" iar colegii lui îi spuneau că știi nța este
controversată pe tema aceasta. John a continuat să citească
studii științifice și să vorbească cu colegii lui d ar devenea și
mai nedumerit. „Când priveam în literatură, nu pute am

găsi cotroversa. Era foarte clar ceea ce spunea lit eratura." în
cursul acelor ani John a ajuns să înțeleagă de ce a tât de
mulți doctori susțineau că dieta este controversată : „Omul
de știință stă la masa de dimineață având într-o mâ nă un
studiu care spune despre colesterol că îți va afect a arterele și
te va omorî, iar în cealaltă mână are o furculiță c u care
înfulecă șuncă și ouă, și spune: 'E ceva neclar aic i. Sunt în
confuzie 1. Asta e controversa. Asta-i tot".
John a prezentat istoricul unui cuplu în care bărba tul
în vârstă de 38 de ani suferise deja un al doilea a tac de cord.
Ca rezident (nu ca medicul lor primar), el 1-a într ebat pe
pacient ce are de gând să facă pentru a preveni un al treilea
atac de inimă, fatal. „Ai treizeci și opt de ani, o soție tânără
și frumoasă și cinci copii. Ce ai de gând să faci c a să nu-ți
lași soția văduvă și copiii orfani?" Bărbatul, disp erat și
frustrat, i-a spus: „Nu pot face nimic. Eu nu beau. Nu
fumez. Fac mișcare fizică, urmez dieta pe care mi-a prescris-
o dieteticianul după ultimul atac de cord pe care l -am avut.
Nu am ce să fac mai mult de atât".
John a împărtășit acestui cuplu ceea ce aflase lega t de
alimentație. El i-a sugerat omului că poate face ca boala sa
regreseze dacă este dispus că se alimenteze corespu nzător.
Atât pacientul cât și soția lui au primit vestea cu entuziasm.
John a vorbit cu ei destul de mult timp, apoi a păr ăsit
camera foarte fericit. în sfârșit ajutase pe cineva ; în sfârșit își
făcuse datoria.
Discuția a durat cam două ore. Apoi a fost chemat î n
biroul medicului șef. Medicul șef deținea autoritat e absolută
asupra rezidenților. Dacă el concedia vreun reziden t,
persoana aceea nu doar că își pierdea locul de munc ă, dar
cariera îi era compromisă. Cuplul încântat spusese
medicului lor primar ceea ce tocmai aflaseră. Docto rul le-a
spus că ceea ce le fusese prezentat nu este adevăra t și 1-a
pârât de îndată pe John medicului șef.
Medicul șef a avut o discuție serioasă cu John, în care
1-a avertizat că: „îmi depășisem mult îndatoririle mele ca
rezident. Să o iau în serios cu medicina și să renu nț la toate
acele prostii legate de alimentație care nu au nimi c de-a face
cu boala." Medicul șef i-a spus foarte clar că din acel

moment slujba lui John, cât și viitoarea lui carier ă, erau în
joc. Așa că John s-a abținut de la alte comentarii pentru
restul perioadei cât și-a continuat educația.
În ziua când a absolvit, John a avut o discuție fin ală cu
medicul șef. John își amintește de acel om că era p riceput,
cu o inimă bună, dar era prea prins în sistem. Medi cul șef 1-
a invitat să se așeze și i-a spus: „John, eu cred c ă tu ești un
medic bun. Vreau să știi acest lucru. Vreau să știi că
prețuiesc familia ta. De aceea spun aceste lucruri. Sunt
îngrijorat pentru că o să ajungi să mori de foame c u toate
ideile tale prostești despre alimentație. Nu vor ve ni la tine
decât cerșetorii și hippioții."
John și-a adunat gândurile și apoi a spus: „S-ar pu tea
să fie așa. S-ar putea să mor de foame. Dar nu-i po t pune pe
oameni pe medicație și proceduri chirurgicale ce nu folosesc
la nimic. Convingerea mea este însă că vă înșelați. Nu cred
că vor fi cerșetori și hippioți. Cred că vor fi oam eni de
succes care s-au realizat în viață. Ei se vor între ba: 'Sunt un
om de așa mare succes, oare de ce sunt așa de gras?1" După
aceea, John s-a uitat la pântecele rotunjor al medi cului șef și
a continuat: „ Ei se vor întreba: 'Dacă sunt un om de așa
mare succes, de ce sunt sănătatea și viitorul meu î n afara
controlului meu?" Ei vor asculta ceea ce eu voi ave a să le
spun și își vor însuși totul".
John și-a terminat educația medicală oficială având
doar o oră de instruire medicală în nutriție, adică învățase
ce formule de lapte praf pentru sugari să recomande .
Experiența lui confirmă că toate cursurile de nutri ție care se
predau medicilor sunt teribil de nepotrivite.

DEPENDENȚI DE
MEDICAMENTE

John a atins o altă zonă importantă în care profesi a
medicală își pierduse credibilitatea: legăturile ei cu
industria de medicamente. Educația medicală și comp aniile
de medicamente trăiesc în concubinaj, și asta se în tâmplă de

o bună bucată de vreme. John ne-a vorbit despre gra vitatea
problemei și felul în care fusese corupt sistemul
educațional. Iată ce a spus:

Problema medicilor pornește de la educația lor.
întregul sistem este plătit de către industria de
medicamente, de la educație până la cercetare. Indu stria de
medicamente a cumpărat creierul profesiei medicale. Acest
lucru începe chiar în ziua în care pășești în școal a medicală.
Pe tot parcursul instruirii medicale, absolut totul este
suportat de către industria de medicamente.

John nu este singurul care critică felul în care si stemul
medical a bătut palma cu industria de medicamente. Mulți
oameni de știință de renume au publicat observații dure
care arată cât de corupt a devenit sistemul. Printr e
observațiile comune se numără:

• Industria de medicamente se bagă pe sub pielea
studenților la medicină cu daruri, ce cuprind mese,
distracții și călătorii; evenimente educaționale, i nclusiv
prelegeri, care sunt de fapt reclame la medicamente ; și
conferințe care includ ca vorbitori purtători de cu vânt ai
industriei medicamentelor. IM7
• Studenții care termină medicina (medici rezidenți) cât și
alți medici își schimbă prescripțiile medicale în f uncție de
informațiile furnizate de cei ce vând medicamentele , 18 "20
chiar dacă se știe că aceste informații sunt „exage rat de
pozitive și formulele prescrise sunt mai puțin bene fice în
final." ,WM2
• Medicina de cercetare și cea academică nu fac altce va
decât să execute comenzile industriei farmaceutice. Acest
lucru poate avea loc deoarece: companiile de medica mente,
și nu cercetătorii, sunt cele care proiectează cerc etarea, ceea
ce permite companiei să „măsluiască" studiul 2"4; cercetătorii
pot avea un interes financiar direct în compania de
medicamente ale căror produse le studiază 1"5; compania de
medicamente poate fi responsabilă cu colectarea și

compararea datelor iar apoi poate îngădui cercetăto rilor să
vadă doar anumite date 23 '26 ; compania de medicamente își
poate aroga dreptul de veto legat de publicarea
descoperirilor și poate avea drepturi editoriale as upra
oricăror publicații științifice ce rezultă din cerc etare 23 '25 '27 ;
compania de medicamente poate angaja o firmă de
comunicare care să scrie articole științifice și ap oi să
găsească cercetători care doresc să-și atașeze nume le ca
autori ai referatelor respective după ce acestea au fost deja
scrise. 2*
• Principalele reviste științifice s-au transformat î n nimic
mai mult decât vehicule de marketing pentru compani ile de
medicamente. Principalele reviste medicale își obți n
veniturile în special din publicitatea ce se face
medicamentelor. Această publicitate nu este analiza tă în
mod corespunzător de către revistă iar companiile p rezintă
adeseori susțineri eronate despre medicamente. Poat e și mai
tulburător, majoritatea studiilor clinice experimen tale
raportate în reviste sunt finanțate de banii compan iilor de
medicamente, iar interesele financiare ale cercetăt orilor
implicați nu sunt pe deplin recunoscute."

În ultimii cîțiva ani au fost mediatizate câteva
scandaluri din centre medicale mari, care confirmă aceste
acuzații. într-unui dintre cazuri integritatea unui cercetător
a fost denigrată pe multe căi atât de o companie de
medicamente cât și de administrația universității l ui după
ce aceasta a descoperit că un medicament care se af la în
studiu avea puternice efecte secundare și era lipsi t de
eficacitate. 27 într-un alt caz, un om de știință, după ce a
vorbit despre posibilele efecte secundare ale
antidepresivelor, a pierdut o ocazie de a primi un post la
Universitatea din Toronto. 26 Exemplele curg continuu.
Dr. Marcia Angell, fost editor la New England Journal of
Mediane, a scris un editorial dur intitulat „ Este Medicina
Academică de vânzare?" 1'

Legăturile dintre cercetătorii clinici și industria
farmaceutică includ nu doar alocațiile acordate, da r și o
mulțime de alte aranjamente financiare. Cercetători i slujesc
drept consultanți Ia companii ale căror produse le studiază,
se alătură unor comitete de consiliere și birourilo r
purtătorilor de cuvânt, se amestecă în aranjamentel e legate
de patentare și drepturi de autor, sunt de acord să fie trecuți
ca autori ai unor articole scrise de alții din cadr ul
companiilor interesate, promovează medicamente și
dispozitive medicale la simpozioane sponsorizate de
companii, și permit să le fie făcute cadouri scumpe și
excursii în locuri de lux. Mulți beneficiază de ase menea de
dividende de la diverse companii.

Dr. Angell continuă și spune că aceste asocieri pe
motive financiare „influențează adesea în mod semni ficativ
cercetarea, atât prin modul de lucru care se face c ât și felul
în care se raportează."
Chiar și mai periculos decât amenințarea unor
descoperiri frauduloase este faptul că singurul tip ce
cercetare care este finanțat și recunoscut este stu diul
medicamentelor. Cercetări cu privire la cauzele bol ilor și
intervenții nemedicamentoase pur și simplu nu se fa c în
centrele de formare medicală. De exemplu, cercetăto rii
academici se pot implica cu ardoare în a descoperi o pilulă
care să trateze simptomele obezității, dar nu și-ar consacra
nici un pic de timp sau bani pentru a învăța pe oam eni cum
să trăiască o viață mai sănătoasă. Dr. Angell scrie15 :

În ce privește educația, studenții la medicină și
funcționarii care se află sub tutela continuă a
reprezentanților industriei, învață să se bizuiască pe
medicamente și dispozitive medicale mai mult decât ar trebui
probabil s-o facă [accentuarea mea]. Așa cum acuză adesea
criticii medicinei, medicii tineri învață că pentru fiecare
problemă există o pastilă [accentuarea mea] (și un
reprezentant al unei companii de medicamente care s ă o
explice). Ei sunt de asemenea obișnuiți să primeasc ă daruri
și favoruri din partea unei industrii care foloseșt e aceste

amabilități pentru a le influența educația medicală continuă.
Centrele medicale academice, permițându-și să devin ă
avanposturi de cercetare în folosul industriei, își aduc
contribuția la accentul exagerat care se pune pe
medicamente și dispozitive medicale."

În acest mediu, este oare posibil ca nutriției să i se
acorde atenție în mod cinstit? Chiar dacă bolile ca re ne ucid
pot fi prevenite și chiar făcute să regreseze prin folosirea
unei alimentații corespunzătoare, credeți că veți a uzi
vreodată acest lucru din gura vreunui medic? Nu, at ât timp
cât persistă acest mediu în școlile noastre medical e și în
spitalele noastre. Nu, atât timp cât medicul dumnea voastră
nu a ajuns la concluzia că practica medicală standa rd, așa
cum este ea predată, nu dă rezultate și nu a decis să
petreacă suficient de mult timp documentându-se în ceea ce
privește o alimentație corespunzătoare. Ca să faci asta
trebuie să fii o persoană cu totul deosebită.
Situația a ajuns atât de gravă încât Dr. McDougall a
declarat: „Eu nu știu ce să mai cred. Când citesc u n referat
care spune că ar trebui să dau pacienților mei ce s uferă de
boala de inimă betablocanți și inhibitori ACE, două
categorii de medicamente pentru inimă, eu nu știu d acă pot
crede așa ceva, dacă este adevărat. Cinstit o spun că nu știu
dacă e adevărat, pentru că [cercetarea medicamentel or] este
atât de pângărită."

Credeți că următoarele titluri au le gătură?

„Școlile raportează conflicte de interese în cer cetare"
(între companiile de medicamente și cercetăto ri) 2*
„Rețetele medicale utilizate de copii se înmulțesc, spun studiile"
„Sondaj: Multe recomandări sunt scrise de doctori
care au legături cu companiile" 30
„Medicamente prescrise corect fac multe victime;
milioane afectate de reacții toxice." 31

Noi plătim un preț mare îngăduind aceste influențăr i
medicale. Un studiu recent a descoperit că, unul di n cinci
medicamente noi, fie va obține o „bilă neagră de
avertizare", ceea ce indică o reacție adversă serio asă, necu-
noscută înainte, ce poate avea ca urmare moartea sa u
vătămări serioase, fie va fi retras de pe piață în următorii
douăzeci și cinci de ani. 32 Douăzeci la sută din
medicamentele noi au efecte secundare grave necunos cute
și mai mult de 100.000 americani mor în fiecare an din
cauză că își iau în mod corect medicația prescrisă
corespunzător." Aceasta constituie una din principalele cauze
de mortalitate în America!

DESTINUL DR. MCDOUGALL

După ce și-a terminat educația oficială Dr. John
McDougall s-a stabilit pentru a-și exercita profesi a în insula
hawaiană Oahu. El a început să scrie cărți despre n utriție și
sănătate și a dobândit un renume național. Pe la mi jlocul
anilor '80 John a fost contactat de Spi talul St. H elena din
Napa Valley, California, și a fost întrebat dacă ac ceptă o
poziție de conducere la centrul de sănătate al aces tuia.
Spitalul era un spital al adventiștilor de ziua a ș aptea; dacă
vă aduceți aminte din capitolul 7, adventiștii de z iua a
șaptea își încurajează adepții să folosească o diet ă
vegetariană (chiar dacă ei consumă produse lactate cu mult
peste media obișnuită). Era o ocazie prea bună ca s ă treacă
peste ea, așa că John a părăsit Hawaii și s-a îndre ptat spre
California.
John a dus-o bine în St. Helena mulți ani. EI a pre dat
nutriție și a folosit nutriția pentru a-și trata pa cienți foarte
bolnavi, lucru pe care 1-a făcut cu un succes fanta stic. A
tratat peste 2000 de pacienți bolnavi și în decursu l a
șaisprezece ani nu i s-a intentat nici un proces și nici măcar
o scrisoare de plângere. Poate și mai important dec ât acest
lucru, John a văzut cu ochii lui cum acești pacienț i se făceau
bine. în tot acest timp, el și-a continuat activita tea de
publicații, menținându-și o reputație națională. în să o dată

cu trecerea timpului, și-a dat seama că lucrurile n u mai
stăteau la fel ca atunci când venise acolo. Nemulțu mirea lui
era în creștere. Despre acei ani de mai târziu el a spus: „Nu
credeam că o să mai am vreun succes. Programul cupr indea
150 sau 170 de persoane pe an și asta era tot. Nici odată nu
creștea. Nu aveam nici un fel de susținere din part ea
spitalului și avusesem o mulțime de directori."
A avut și mici conflicte cu ceilalți doctori din sp ital. La
un moment dat, departamentul de cardiologie a obiec tat
față de felul în care proceda John cu pacienții bol navi de
inimă. John le-a spus: „Iată ce vă propun: eu am să trimit la
voi fiecare pacient al meu cu boală de inimă, pentr u o a
doua opinie, cu condiția ca și voi să mi-i trimiteț i pe ai
voștri." Era o ofertă făcută cu toată disponibilita tea, dar ei
nu au acceptat-o. Cu o altă ocazie, John a trimis u n pacient
la un cardiolog iar acesta i-a spus în mod incorect că are
nevoie de chirugie bypass. După câteva incidente de acest
fel, John a ajuns la limita răbdării. în cele din u rmă, după ce
cardiologul a recomandat operație unuia dintre paci enții
săi, John 1-a chemat și i-a spus: „Vreau să vorbesc cu tine și
cu pacientul despre acest lucru. Vreau să discutăm
literatura științifică pe care te bazezi când faci o asemenea
recomandare". Cardiologul a spus că nu va face așa ceva, la
care John a răspuns: „De ce nu? Tocmai ai recomanda t ca
acestui pacient să i se deschidă inima! Și pentru a sta o să-1
taxezi cu 50.000 sau 100.000 de dolari. De ce nu vr ei să
discutăm? Nu crezi că ar fi corect față de pacient? "
Cardiologul nu a acceptat, spunând că așa ceva nu a r face
decât să creeze confuzie în mintea pacientului. Ace asta a
fost ultima dată când el a mai recomandat o interve nție
chirurgicală pe cord unuia din pacienții lui John.
Între timp, nici unul dintre ceilalți medici din sp ital nu
a trimis vreodată vreun pacient la John. Nici măcar o dată.
Unii medici și-ar fi trimis soțiile sau copiii la e l, dar
niciodată vreun pacient. Motivul, conform celor spu se de
John:

Ei erau îngrijorați [de ce s-ar întâmpla dacă] paci enții
ar veni la mine, și aceasta se întâmpla de fiecare dată când
pacienții veneau din proprie inițiativă la mine. Ei veneau la
mine cu boli de inimă, hipertensiune arterială sau diabet. Eu
îi puneam pe dietă și curând nu mai aveau nevoie de nici
una din pastilele pe care le luau, iar valorile le reveneau la
normal.
După aceea se duceau la doctor și-i spuneau: „De ce nu
mi-ai spus asta înainte? De ce m-ai lăsat să sufăr, să
cheltuiesc atâția bani, aproape să mor, când tot ce trebuia să
fac era să mănânc fulgi de ovăz?" Doctorii nu vor s ă audă
așa ceva.

Au mai fost și alte momente de fricțiune între John și
spital, însă ultimul a fost generat de programul pr ivind
scleroza multiplă al Dr. Roy Swank menționat în cap itolul 9.
John 1-a contactat pe Dr. Swank când a aflat că Swa nk
voia să se pensioneze. John îl cunoștea și respecta de mult
timp pe Dr. Roy Swank și s-a oferit să preia progra mul
privind scleroza multiplă al lui Swank și să îl inc ludă în
tratamentele lui de la Spitalul St. Helena, continu ându-1 în
onoarea Dr. Swank. Dr. Swank a fost de acord, spre marea
încântare a lui John. Așa cum afirma John, erau pat ru
motive pentru care acesta s-ar fi potrivit bine la St. Helena:

• se potrivea bine cu filozofia adventiștilor; tratam ent
dietetic pentru boală
• i-ar fi ajutat pe oamenii care aveau nevoie dispera tă de
ajutor
• ar fi dublat numărul pacienților lor, ducând la
dezvoltarea programului
• nu ar fi costat aproape nimic.

Mergând cu gândul înapoi la aceasta, John a spus: „ Te
poți gândi la vreun motiv pentru care să nu se facă asta?
[Era] evident!" Așa că s-a dus cu propunerea la șef a lui de
departament. După ce a ascultat, aceasta i-a spus c ă nu

crede că spitalul vrea așa ceva. Ea a spus: „Cred c ă în
momentul de față noi nu avem nevoie să introducem v reun
program nou." John, nedumerit, a întrebat-o: „Vă ro g să-mi
spuneți de ce. Ce înseamnă un spital? De ce ne află m aici?
Eu credeam că suntem aici ca să avem grijă de oamen ii
bolnavi".
Răspunsul acesteia a fost unul incredibil. „Știi bi ne că
pentru asta suntem aici, dar știi și că pacienții c u scleroză
multiplă nu sunt pacienți doriți. Tu însuți mi-ai s pus că
celor mai mulți dintre neurologi nu le place să aib ă în grijă
pacienți cu scleroză multiplă". John nu putea crede ce
auzea. într-un moment foarte tensionat, el a spus:

Stai o clipă. Eu sunt doctor. Aici este un spital. Din câte
știu eu slujba noastră este să alinăm suferința cel or bolnavi.
Aceștia sunt oameni bolnavi. Doar pentru că alți do ctori nu
îi pot ajuta pe aceștia în suferința lor nu înseamn ă că noi nu
putem. Iată dovada care spune că noi putem. Am un
tratament eficient pentru oameni care au nevoie de
îngrijirea mea și acesta este un spital. Vrei să-mi explici de
ce nu am vrea noi să luăm în grijă asemenea pacienț i?

El a continuat:

Vreau să vorbesc cu șefa spitalului. Vreau să îi ex plic
de ce am nevoie de acest program, și de ce are nevo ie
spitalul de acest program, și de ce au nevoie pacie nții de
acest program. Te rog să îmi faci o programare la e a.

În cele din urmă s-a dovedit că și șefa spitalului era la
fel de dificilă. John a reflectat asupra situației împreună cu
soția sa. Peste câteva săptămâni tocmai urma să-și
reînnoiască contractul cu spitalul și s-a decis să nu facă acest
lucru. A plecat de acolo în condiții prietenești și nu are
resentimente legate de acea zi. Le-a spus doar că d irecțiile
lor în viață erau diferite. John a preferat să-și a ducă aminte
de St. Helena pentru ceea ce a constituit pentru el : un loc
bun timp de șaisprezece ani, dar un loc „care era t otuși

prins în mecanismul atotcuprinzător al banilor și
medicamentelor".

În prezent John conduce un program de mare succes
de „medicină prin stil de viață" cu ajutorul famili ei sale,
scrie un foarte popular buletin de știri medicale d isponibil
gratuit (www.drmcdougall.com ), organizează excursii în
grup cu foști pacienți și prieteni noi și are mai m ult timp să
facă windsurfing când este vânt în golful unde locu iește. El
este un om cu o mulțime de cunoștințe și calificări , de care
ar putea beneficia sănătatea a milioane de american i. Nu a
fost niciodată acuzat de vreunul din colegii lui de „conduită
rea" și cu toate acestea, sistemul medical nu doreș te
serviciile lui. își aduce aminte de aceasta tot tim pul:

Pacienții vin cu artrită reumatoidă. Sunt în scaune cu
rotile, starea lor este așa de gravă că nici măcar nu pot
răsuci cheile mașinii. Eu îi preiau în îngrijire și după trei sau
patru săptămâni se duc din nou la medicul lor. Se d uc pe jos
la doctorul lor, îi apucă mâna și o scutură bine. D octorul
spune: „Minunat". Pacientul, foarte entuziasmat, sp une: „Ei
bine, uite ce am făcut. Am fost la consultație la D r.
McDougall, mi-am schimbat alimentația și nu mai am
artrită". Doctorul răspunde simplu: „Oh, e bine. Ce ea ce
faci, fă mai departe. Mai vino pe la mine". Acesta este
răspunsul întotdeauna. Răspunsul nu este: „Te rog, pentru
numele lui Dumnezeu, spune-mi ce ai făcut ca să spu n
următorului pacient să facă și el". Nu, ci răspunsu l este:
„Ceea ce faci e bine". Dacă pacientul începe să spu nă că se
alimentează acum vegetarian, doctorul întrerupe rep ede
zicând: „Da, ok, bine, ești cu adevărat o persoană puternică.
Mulțumesc mult. Ne vedem mai târziu". Și scapă de e l cât
de reped e poate.Este i ncred i bi 1… incredibi 1 .

RĂSPLATA LUI ESSELSTYN

Întors în Ohio, Dr. Esselstyn s-a retras din chirur gia
activă în iunie 2000 și a preluat funcția de consul tant în
cardiologie preventivă la departamentul de chirurgi e
generală de la Clinica Cleveland. A continuat să fa că
cercetare și să-și viziteze pacienții. Ține sesiuni de trei ore
cu noi pacienți care suferă de inimă, le oferă dove zi din
cercetare și de asemenea o masă delicioasă „sigură pentru
inimă". în plus, ține conferințe în țară și în stră inătate.
În martie 2002, Ess și soția lui, Ann, al cărui bun ic
înființase Clinica Cleveland, au întocmit o scrisoa re către
șeful departamentului de cardiologie și șeful de sp ital de la
Clinica Cleveland. Scrisoarea a început prin a afir ma cât
sunt de mândri de reputația pentru excelență a Clin icii și
inventarea de proceduri chirurgicale, însă au menți onat
faptul că în nici un caz chirurgia nu va fi soluția la această
epidemie de boli de inimă. Ess a propus în mod ofic ial ideea
că el ar putea fi de folos printr-un program dietet ic de
stopare și chiar regresie a bolii în cadrul departa mentului
de cardiologie preventivă de la Clinica Cleveland.
Programul ar oglindi propriul lui program și ar put ea fi
administrat de surori și asistente medicale din cli nică. în
mod ideal, un medic tânăr cu pasiune pentru această idee ar
trebui să conducă programul. în ultimă instanță, fi ecărui
pacient cu boală de inimă de la Clinică i s-ar ofer i opțiunea
unui tratament de stopare și regresie a bolii prin mijloace
dietetice, care costă foarte puțin, nu implică risc uri și dau
ocazia pacientului să preia controlul sănătății sal e în
propriile mâini.
Poate vă gândiți că, dacă s-a ivit o ocazie de a vi ndeca
cu adevărat oameni foarte bolnavi, iar unul din cei mai
renumiți oameni din țară a venit în ajutor, spitalu l s-a
repezit să prindă ocazia. N-a fost să fie așa. După ce
Esselstyn a fost timp de decenii unul din chirurgii de frunte
de la Clinica Cleveland, după ce a inițiat un stu d iu de
regresare a bolii de inimă care a avut un succes ma i mare
decât orice altceva ce s-a făcut la Clinică și după ce a venit
cu oferta unui plan de ajutorare cu generozitate a și mai

multor bolnavi, nici șeful spitalului, nici cel de departament
nu au dovedit măcar respectul de a recunoaște că Es selstyn
le-a scris. Nu l-au sunat. Nu i-au scris. L-au igno rat cu totul.
Au trecut șapte săptămâni și, în cele din urmă, Ess a
telefonat șefului de departament și șefului de spit al, dar nici
unul dintre ei nu a preluat convorbirea, în cele di n urmă,
după șapte apelări, șeful spitalului a răspuns la t elefon.
Acest om îl lăudase pe Ess mulți ani pentru cercetă rile
făcute și părea încântat de rezultatele lui, dar ac um vorbea
altfel. Evident că el știa foarte bine de ce sunase Ess și i-a
spus că șeful departamentului cardiologie nu vrea s ă facă
acest lucru. Cu alte cuvinte, a transferat vina asu pra aceluia.
Dacă șeful spitalului ar fi vrut să se facă acest l ucru, s-ar fi
făcut, indiferent ce voia șeful de la cardiologie. Așa că Ess 1-
a sunat pe șeful de la cardiologie și acesta, într- un final, i-a
preluat apelul. Omul a fost aspru și nepoliticos. A spus că
nu îl interesează deloc ce vrea să facă Ess.
Ess nu a mai vorbit cu nici unul dintre acești doct ori de
atunci, însă el încă nădăjduiește că se vor răzgând i, dacă tot
mai multe cercetări vor aduce noi dovezi în sprijin ul a ceea
ce spune el. între timp, mulți oameni de la Clinică sunt chiar
încântați de activitatea lui Ess. Mulți dintre ei a r dori să
vadă că acest program este aplicat pe scară mai lar gă, însă
cei ce au puterea nu permit ca acest lucru să se în tâmple. Ei
sunt frustrați și Ess este frustrat pentru că progr amul actual
de cardiologie preventivă este un dezastru:
Ei tot mai consumă carne, încă mănâncă produse
lactate și nu au nici o intenție cu privire la cole sterol. Totul
este atât de vag. Cardiologia preventivă se mândreș te mult
când sunt în stare să reducă rata de progresie a bo lii. Dar
asta nu e cancer, oameni buni!
Între timp s-a întâmplat ceva interesant: ca și în cazul
Dr. McDougall, mulți din „ștabii" de la Clinică, ei înșiși
bolnavi de inimă, s-au dus la Esselstyn pentru trat ament și
consiliere privind stilul de viață. Ei știau că ace sta dă
rezultate și încercau ei înșiși programul respectiv .

Așa cum zice Ess, s-ar putea ajunge la o criză uimi toare:

Am tratat câțiva din echipa de seniori cu boală
coronariană de la Clinică – medici din echipa de se niori. Am
tratat de asemenea pe mulți din seniorii din admini strație.
Unul dintre cei din administrație cunoaște frustrăr ile cărora
le-am făcut față în încercarea de a face acest lucr u la Clinică,
și a spus: „Eu cred că, dacă se va auzi că Esselsty n deține
acest tratament care stopează și regresează boala l a Clinica
Cleveland, și că acesta a fost folosit de seniorii din cadrul
personalului și că el a tratat și seniori din admin istrație, dar
nu i-a fost permis să trateze și oamenii obișnuiți, noi am
putea fi dați în judecată".

Pentru moment Ess, cu ajutorul soției sale, va cont inua
să țină sesiuni de consiliere în afara propriei sal e case
deoarece instituția căreia i-a consacrat cea mai ma re parte a
vieții sale nu dorește să sprijine o abordare diete tică ce
concurează cu tratamentul său standard cu pilule și
proceduri chirurgicale. Vara trecută Ess a petrecut mai mult
timp ca de obicei la ferma sa din nordul New York-u lui,
lucrând la fân. îi place viața relaxată, dar la fel de mult i-ar
plăcea să continue să ajute pe oamenii în suferință să se facă
bine cu ajutorul Clinicii Cleveland. Insă ei nu îi permit să facă
acest lucru. Din punctul meu de vedere acest lucru nu este
cu nimic mai puțin decât un act criminal. Noi, publ icul, ne
îndreptăm spre doctori și spitale în momente de mar e
nevoie. în ce-i privește pe ei, faptul că oferă îng rijire
medicală care este, cu bună știință, mai puțin decâ t un
optimum ce poate fi oferit, o îngrijire medicală ca re nu ne
protejează sănătatea, nu ne vindecă de boală și ne costă zeci
de mii de dolari, este de neiertat din punct de ved ere moral.
Ess rezumă astfel situația aceasta:

Clinica injectează acum celule originale în încerca rea
de a face să crească noi vase de sânge ale inimii. Nu ar fi
mai ușor să stopeze boala? Este înspăimântător, nu- i așa?

Este foarte dureros și de necrezut că suntem conduș i de
oameni care refuză să creadă ceea ce este dovedit!

Atât lui Esselstyn cât și lui McDougall li s-a refu zat
reintrarea în sistem după titlurile de succes apăru te
conform cărora oamenii sunt vindecați prin tratamen te
nutriționale. Da, accentul se pune pe bani – potriv it celor
spuse de John și Ess 80% din veniturile de la St. H elena și
65% din cele de la Clinica Cleveland proveneau din
tratamentele tradiționale pentru boala de inimă, in tervenții
chirurgicale – dar nu este vorba numai de bani. Poa te fi
vorba și de o amenințare intelectuală având în vede re că
pacientul ar putea avea controlul, și nu doctorul; că ceva
atât de simplu ca hrana ar putea fi mult mai putern ic decât
toate cunoștințele despre medicamente și proceduri tehnice
performante; poate fi lipsa de o educație credibilă în nutriție
în școlile noastre medicale, poate fi influența ind ustriei de
medicamente. Orice ar fi, a devenit clar că industr ia
medicală din țara noastră nu ne protejează sănătate a așa
cum ar trebui. Exact cum spune simplu McDougall,
îndepărtându-și brațele cu palmele în sus și ridicâ nd din
umeri: „ Este dincolo de orice înțelegere".

LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLLLLLLL 18
LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL
ISTORII CARE SE REPETĂ
__________________________________

În 1985, pe când mă aflam în anul sabat ic pentru studii
la Oxford, Anglia, am avut ocazia de a studia istor ia
alimentației și a bolilor la câteva din marile bibl ioteci
medicale din lumea vestică. M-am folosit de renumit a
bibliotecă Bodlean din Oxford și de bibliotecile lo ndoneze
ale Royal College of Surgeons și Imperial Cancer Re search
Fund. în răgazul liniștit din aceste sanctuare pard osite cu
marmură, am fost emoționat să descopăr autori care au scris
cu elocvență privitor la subiectul dietă și cancer, printre alte
boli, cu peste 150 de ani în urmă.
Un asemenea autor a fost George Macilwai n, care a
scris patrusprezece cărți despre medicină și sănăta te.
Macilwain s-a născut și a crescut în nordul Irlande i. Mai
târziu s-a mutat Ia Londra, unde a devenit un chiru rg de
renume, pe la începutul secolului al XlX-lea. Aici avea să
devină membru iar mai târziu cercetător onorific al Royal
College of Surgeons (Colegiul Regal al Chirurgilor) . A
devenit vegetarian la vârsta de patruzeci de ani, d upă ce și-
a dat seama că „grăsimile, uleiurile și alcoolul" c onstituie
cauzele principale ale cancerului.' Macilwain a pop ularizat
de asemenea teoria „naturii constituționale a bolii ", în
principal cu referire la originile și tratamentul c ancerului.
Conceptul naturii constituționale a bolii susține c ă boala nu
se datorează faptului că ceva nu este în regulă cu un organ,
o celulă sau o reacție, sau urmarea unei cauze exte rne care
acționează independent. Ea este rezultatul deteriorării mai
multor sisteme din organism. în opoziție cu acest concept era
teoria locală cu privire la boală, care susținea că boala este
cauzată de un singur agent extern care acționează î ntr-un
anumit loc din corp. La data respectivă, se disputa o luptă

aprigă între cei care credeau în alimentație și cei care
susțineau chirurgia și folosirea medicamentelor. Ad epții
„bolii locale" susțineau că boala este produsă loca l și poate
fi îndepărtată și tratată local cu ajutorul unor su bstanțe
chimice izolate. In opoziție cu aceștia, cei care e rau în
favoarea alimentației și a stilului de viață credea u că boala
era un simptom ce rezulta din caracteristicile
„constituționale" ale întregului organism.
M-a impresionat faptul că aceste cărți vechi conțin eau
aceleași idei cu privire la dietă și boală ca cele ce ieșiseră la
iveală din disputele cu privire la sănătate din ani i 1980. Pe
măsură ce aflam tot mai multe despre Macilwain, am ajuns
să-mi dau seama că el era rudă cu mine. Numele de f ată al
bunicii mele din partea tatălui era Macilwain, și a cea
„ramură" a familiei locuise în aceeași parte din no rdul
Irlandei de unde provenea George Macilwain. Mai mul t
decât atât, existau relatări despre un renumit Maci lwain
care părăsise ferma familiei din Irlanda și devenis e un
doctor renumit la Londra la începutul secolului al
nouăsprezecelea. Tatăl meu, care imigrase din nordu l
Irlandei, amintise ceva despre un anume unchi Georg e când
eu eram mic, dar nu am știut niciodată cine a fost acest om.
După ce am făcut mai multe investigații genealogice , am
ajuns la concluzia aproape sigură că George Macilwa in a
fost stră-stră-unchiul meu.
Această descoperire a fost una din cele mai
remarcabile din viața mea. Soția mi-a spus: „Ca și cum ar fi
posibilă reîncarnarea…" Sunt de acord: dacă ar fi ca eu să fi
trăit o viață anterioară, atunci am fost George Mac ilwain.
Amândoi am avut cariere similare; amândoi am deveni t
foarte conștienți de importanța alimentației în cee a ce
privește boala și amândoi am devenit vegetarieni. U nele din
ideile lui, scrise cu 150 de ani în urmă, erau atât de
apropiate de ceea ce credeam eu, încât simțeam că p arcă au
ieșit din gura mea.
În timp ce citeam în aceste biblioteci maiestuoase,
încărcate de istorie, am descoperit multe alte lucr uri, pe
lângă cele legate de istoria familiei mele. Am desc operit că
oamenii de știință erau prinși în controverse cu pr ivire la

natura bolii de secole, chiar de milenii. Cu aproap e 2500 de
ani în urmă, Platon a scris un dialog între două pe rsonaje,
Socrate și Glaucon în care aceștia discută viitorul cetăților
lor. Socrate spune că cetățile vor fi simple, iar c etățenii vor
supraviețui cu orz și grâu, savurând arome, măsline , brânză
și „mâncarea de la țară, varză fiartă cu ceapă", cu deserturi
„smochine, mazăre, fasole", cu poame prăjite și jir , și vin cu
măsură. 2 Socrate spune: „Și, astfel, petrecându-și zilele î n
liniște cu sănătate, ei vor trăi, după toate probab ilitățile,
până la o vârstă înaintată…"

Însă glaucon răspunde că o asemenea alime ntație ar fi
potrivită „pentru porci" și că cetățenii ar trebui să trăiască
„într-un mod civilizat". El continuă: „Ei trebuie s ă stea
culcați pe divan… și să-și primească mâncarea și desertul
unei mese moderne". Cu alte cuvinte, cetățenii ar t rebui să-
și permită „luxul" de a consuma carne. Socrate dă r eplica:
„dacă vrei să ajungem să privim o cetate care sufer ă de
inflamație… vom avea de asemenea nevoie de mari c antități
de tot felul de vite pentru cei care vor voi să le mănânce, nu-
i așa?"
Glaucon spune: „Desigur". Socrate continuă: „Atunci
nu vom avea oare nevoie de mai mulți oameni pricepu ți la
medicină dacă vom avea acest regim și nu celălalt?"
Glaucon nu poate tăgădui. „Da, într-adevăr", spune el.
Socrate continuă spunând că această cetate de lux v a duce
lipsă de pământuri din cauza nevoii de suprafețe ma i mari
necesare pentru creșterea de animale pentru hrană. Această
lipsă îi va determina pe cetățeni să ia pământ de l a alții,
ceea ce ar putea precipita violența și războiul, și astfel
nevoia după justiție. Mai mult decât atât, Socrate scrie:
„Când destrăbălarea și bolile abundă într-o cetate, nu sunt
oare sălile de judecată și cele de operații chirurg icale
deschise din abundență, și oare nu legea și știința medicală
sunt cele care își înalță capetele când multe dintr e
persoanele chiar cu poziție socială bună se consacr ă cu zel
acestor profesii?" Cu alte cuvinte, în aceste cetăț i luxoase ale
suferinței și bolilor, avocații și doctorii devin o necesitate. 2

Platon arată foarte clar în acest pasaj că dacă mân căm
animale, o facem doar spre vătămarea noastră. în ti mp ce
este cu adevărat remarcabil că unul din cei mai mar i
intelectuali ai lumii apusene a condamnat utilizare a de
carne cu aproape 2500 de ani în urmă, socotesc că e ste încă
și mai interesant faptul că doar puțini sunt cei ce au
cunoscut această relatare. Sunt atât de puțini, de pildă, cei
care știu că Hipocrate, părintele medicinii, a susț inut că
alimentația constituie calea principală de a preven i și trata
boala, sau că George Macilwain a știut că dieta era calea de
a preveni și trata boala, sau că personajul esenția l în
întemeierea Societății Americane a Cancerului, Fred erick L.
Hoffman, a știut că alimentația este calea de preve nire și
tratare a bolii.
Cum se face că Platon a prezis viitorul cu atâta
acuratețe? El știa că un consum de alimente de orig ine
animală nu avea să conducă spre sănătate și prosper itate. în
loc de aceasta, simțământul fals de lux și belșug o ferit de
posibilitatea de a mânca animale avea să conducă
neîndoielnic spre o cultură în care există boală, d urere,
dispute privind pământurile, avocați și doctori. Ac easta este
o descriere cât se poate de potrivită a unora din p rovocările
cu care se confruntă America modernă!
Cum de a știut Seneca, unul din marii savanți de ac um
2000 de ani, tutore și sfătuitor al împăratului rom an Nero,
cu atâta certitudine, despre necazul ce derivă din consumul
de carne de la animale, când a scris 2:

Un bou se mulțumește cu pășunea de pe un pogon sau
două: o pădure este de ajuns pentru câțiva elefanți . Doar
omul se întreține prin jefuirea întregului pământ ș i a mării.
Ce! Într-un trup atât de firav, ne-a dat oare cu ad evărat
Natura un stomac atât de nesătul? … Sclavii pânte celui (așa
cum spune Sallust) trebuie să fie numărați între an imalele
inferioare, nu în rândul oamenilor. Nu, nu printre acestea,
ci mai degrabă printre cei morți… Poți să scrii p e ușile lor:
„Aceștia au grăbit moartea".

Cum a putut George Macilwain prezice viitorul când a
spus că teoria locală a bolii nu va conduce spre să nătate?
Chiar astăzi, nu avem nici o pilulă sau proceduri c are să
prevină în mod eficient, să elimine sau chiar să tr ateze
cauzele vreunei boli cronice. Cele mai promițătoare mijloace
de prevenție și tratament s-au dovedit acum a fi sc himbările
din alimentație și stilul de viață, o abordare cons tituțională
a sănătății.
Cum de am uitat aceste lecții din trecut? Cum de nu
mai știm că cei mai buni atleți de la olimpiadele g recești
trebuiau să aibă o dietă vegetariană și am ajuns să ne
temem că vegetarienii nu au suficiente proteine? Cu m de
am ajuns în situația ca cei ce sunt vindecătorii în societatea
noastră, doctorii, să știe puțin, poate chiar nimic , despre
nutriție; în situația ca instituțiile noastre medic ale să
denigreaze acest subiect; în situația în care presc ripția de
medicamente și spitalizarea constituie a treia cauz ă de
deces? Cum de am ajuns în situația în care susținer ea unei
diete pe bază de alimente de origine vegetală poate pune în
primejdie o carieră profesională și în care oamenii de știință
petrec mai mult timp în încercarea de a stăpâni nat ura decât
de a o respecta? Cum de am ajuns în situația în car e
companiile care scot profit de pe urma îmbolnăvirii noastre
sunt cele care ne spun nouă cum să fim sănătoși?; î n situația
în care companiile care profită de pe urma deciziil or noastre
privind alimentația sunt cele care ne spun ce să mâ ncăm; în
situația în care banii publici atât de greu câștiga ți sunt
cheltuiți de către guvern pentru a mări profiturile industriei
de medicamente; și în situația în care există mai m ultă
neîncredere decât încredere în politicile noastre
guvernamentale privind alimentele, medicamentele și
sănătatea? Cum de am ajuns in situația în care amer icanii
sunt atât de derutați cu privire la ce este sănătos încât nu le
mai pasă?
Populația țării noastre, care numără aproape 300
milioane de oameni 3, este bolnavă.

• 82% dintre americanii adulți au cel puțin un risc d e a
face boala de inimă*
• 81% dintre americani iau cel puțin un medicament în
timpul unei săptămâni oarecare*
• 50% dintre americani iau cel puțin un medicament
prescris în timpul unei săptămâni oarecare s
• 65 % dintre americanii adulți sunt supraponderali 6
• 31% dintre americanii adulți sunt obezi 6
• Aproximativ unul din trei copii și tineri din Ameri ca
(între șase și nouăsprezece ani) este deja suprapon deral sau
prezintă riscul de a deveni supraponderal.
• Aproximativ 105 milioane de americani adulți au val ori
periculos de mari ale colesterolului 7 (200 mg/dL sau chiar și
mai mult – nivelul de colesterol nepericulos pentru inimă
este sub 150 mg/dL).
• Aproximativ 50 de milioane de americani au
hipertensiune arterială"
• Peste 63 milioane de americani adulți au dureri lom bare
(legate în mare parte de circulație și greutatea co rporală
mare, ambele fiind influențate de dietă și agravate de lipsa
de activitate fizică) în timpul unei perioade de tr ei luni luate
la întâmplare'
• Peste 33 milioane de americani adulți au o migrenă sau
durere de cap severă în timpul unei perioade de tre i luni
luate la întâmplare 9
• 23 de milioane de americani aveau boli de inimă în 2001'
• Cel puțin 16 milioane de americani au diabet
• Peste 700.000 de americani au murit de boli de inim ă în
2000
• Peste 550.000 de americani au murit de cancer în 20 00
• Peste 280.000 de americani au murit de accidente
vasculare cerebrale, diabet sau boala Alzheimer în anul
2000.

Supunându-se marelui pericol de a ignora
avertismentele lui Platon și ale altora, ca să folo sim
cuvintele lui Seneca, America, a „grăbit moartea".
Foametea, lipsa sanitației și bolile contagioase, s imboluri ale
sărăciei, au fost în mare măsură reduse la minimum în
lumea vestică. Acum noi devenim o urgență din prici na
excesului, iar unele din fostele țări mai puțin dez voltate
sunt pe cale să ajungă unde suntem noi. Niciodată p ână
acum nu au fost procente atât de mari ale deceselor cauzate
de bolile „afluenței". Este aceasta afluența pe car e a prezis-o
Socrate cu 2500 de ani în urmă – o societate plină de doctori
și avocați care se luptă cu probleme cauzate de fap tul că
oamenii trăiesc în lux și mănâncă vite? Niciodată p ână
acum nu au mai fost atât de multe persoane afectate de
obezitate și diabet. Niciodată până acum efortul fi nanciar al
costurilor pentru sănătate nu a afectat fiecare sec tor al
societății noastre, de la afaceri la educație, la g uvern, la
viața de zi cu zi a familiilor, cu asigurări inadec vate. Dacă
ar trebui să decidem între asigurări de sănătate pe ntru
profesorii noștri și manuale pentru copiii noștri, ce am
alege?
Niciodată până acum nu am afectat mediul natural în
așa măsură încât să ne pierdem stratul de la supraf ață al
solului, masivele noastre straturi acvifere nord am ericane, și
pădurile tropicale ale lumii noastre. 10 Ne schimbăm clima
atât de rapid încât mulți dintre oamenii de știință cei mai
bine informați ai lumii se tem de viitor. Niciodată nu am
făcut să dispară specii de plante și de animale de pe fața
pământului așa cum o facem acum. Niciodată nu am
introdus în mediu, pe o scară atât de mare, soiuri de plante
alterate din punct de vedere genetic fără să știm c are vor fi
repercusiunile. Toate aceste schimbări din mediul n ostru
sunt puternic afectate de ceea ce alegem să mâncăm. "
Pe măsură ce miliardele de oameni din țările în cur s de
dezvoltare acumulează mai multe bogății și adoptă
alimentația și stilul de viață vestic, problemele c reate de
excesul alimentar devin exponențial mai urgente cu fiecare
an ce trece. în 1997, directorul general al Organiz ației
Mondiale a Sănătății, Dr. Hiroshi Nakajima s-a refe rit la

povara bolilor cronice din viitor din țările în cur s de
dezvoltare ca fiind „o criză a suferinței pe o scar ă globală"."
Am parcurs bâjbâind 2500 de ani clădind monstrul
nedurabil pe care acum îl numim societatea modernă. Cu
siguranță că nu vom mai beneficia de alți 2500 de a ni ca să
ne aducem aminte de învățăturile lui Platon, Pitago ra,
Seneca și Macilwain; nu vom mai avea nici măcar 250 de
ani. Din această urgență se naște însă o mare oport unitate și
de aceea sunt plin de speranță. Oamenii încep să si mtă
nevoia de schimbare și încep să pună sub semnul înt rebării
conceptele de bază pe care le avem cu privire la hr ană și
sănătate. Oamenii încep să înțeleagă concluziile li teraturii
științifice și fac schimbări în viața lor spre mai bine.
Niciodată până acum nu a existat așa un munte de
cercetări experimentale care să susțină o dietă pe bază de
alimente integrale, de origine vegetală. Acum, de e xemplu,
putem obține imagini ale arterelor inimii și apoi s ă arătăm
în mod convingător, așa cum au făcut-o doctorii Dea n
Ornish și Caldwell Esselstyn Jr., că o dietă cu ali mente
integrale, de origine vegetală, poate face să regre seze boala
de inimă." Acum avem cunoștințele pentru a înțelege cum
lucrează de fapt aceasta. Proteinele de origine ani mală,
chiar mai mult decât grăsimile saturate și colester olul
alimentar, ridică nivelul colesterolului sanguin la animalele
de experiment, la oameni și populații întregi. Comp arațiile
internaționale între țări arată că populațiile care își duc
existența cu dietele tradiționale pe bază de plante au cu
mult mai puține cazuri de boli de inimă, iar studii le pe
indivizi în cadrul unei singure populații arată că aceia care
consumă mai multe alimente de origine vegetală nu n umai
că au niveluri mai scăzute ale colesterolului dar a u și o
incidență mai scăzută a bolii de inimă. Acum avem dovezi
profunde și multiple care arată că o dietă pe bază de alimente
integrale, de origine vegetală este cea mai bună pe ntru inimă.
Niciodată până acum nu am avut o înțelegere atât de
profundă a felului în care alimentația afectează ca ncerul
atât la nivel celular cât și la nivel de populație. Date
publicate arată că proteinele animale favorizează c reșterea
tumorilor. Proteinele de origine animală sporesc ni velul

unui hormon, IGF-1, care constituie factor de risc pentru
cancer, iar dietele bogate în cazeină (proteina pri ncipală din
laptele de vacă) favorizează pătrunderea în celule a mai
multor carcinogeni, ceea ce face ca mai multe produ se
carcinogene periculoase să se lege cu ADN-ul, condu când la
mai multe reacții mutagenice care dau naștere la ce lule
canceroase, în final ajungându-se la o creștere mai rapidă a
tumorilor o dată ce acestea s-au format inițial. In cazul
femeilor datele arată că o dietă pe bază de aliment e de
origine animală sporește producerea hormonilor
reproducători în decursul vieții lor, ceea ce poate duce la
cancer de sân. Avem acum dovezi profunde și multiple care
arată că o dietă pe bază de alimente integrale, de origine vegetală,
este cea mai bună pentru cancer.
Niciodată până acum nu am avut o tehno logie care să
măsoare biomarkerii asociați cu diabetul, și dovezi le care să
arate că valorile zahărului din sânge, ale colester olului
sanguin și ale insulinei scad printr-o dietă pe baz ă de
alimente integrale, de origine vegetală, ceea ce nu se
realizează prin nici un alt tratament. Studii de in tervenție
arată că la diabeticii de tip 2 tratați printr-o di etă pe bază de
alimente integrale, de origine vegetală, boala poat e ajunge
să regreseze iar ei să renunțe la medicamente. O mu lțime de
studii internaționale arată că diabetul de tip 1, o boală
autoimună gravă, este asociată cu consumul de lapte de
vacă și înțărcarea timpurie. Acum știm în ce fel si stemul
nostru autoimun poate ataca propriul nostru organis m
printr-un proces de mimetism molecular indus de
proteinele animale care ajung în curentul sanguin. Avem de
asemenea dovezi dureroase care asociază scleroza mu ltiplă
cu consumul de alimente de origine animală, și în s pecial cu
consumul de produse lactate. Studiile de intervenți i prin
dietă au arătat că alimentația poate încetini, și p oate chiar
opri scleroza multiplă. Avem acum dovezi profunde și multiple
care arată că o dietă pe bază de alimente integrale , de origine
vegetală este cea mai bunăpentru diabet și bolile a utoimune.
Niciodată până acum nu am avut atât de multe dovezi
care să arate că dietele ce conțin proteine animale în exces
ne pot distruge rinichii. Pietrele la rinichi se fo rmează

deoarece consumul de proteine de origine animală du ce la
acumularea unui exces de calciu și oxalați în rinic hi. Noi
știm acum că probleme precum cataractele și degener area
maculară o dată cu vârsta pot fi prevenite prin ali mente ce
conțin cantități mari de antioxidanți. în plus, cer cetările au
arătat că disfuncția cognitivă, demența vasculară c auzată de
micile accidente vasculare și boala lui Alzheimer s unt toate
legate de alimentele cu care ne hrănim. Investigați ile asupra
populațiilor umane arată că riscul de fractură de ș old și
osteoporoză se mărește prin dietele bogate în alime nte de
origine animală. Proteinele animale scot calciul di n oase
prin crearea unui mediu acid în sânge. Avem acum dovezi
profunde și multiple care arată că o dietă pe bază de alimente
integrale, de origine vegetală este cea mai bună pe ntru rinichi,
oase, ochi și creier.
Se fac și trebuie să se facă multe cercetări, însă nu mai
poate fi tăgăduită ideea că dietele de bază de alim ente
integrale, de origine vegetală pot proteja împotriv a multor
boli cronice sau chiar le pot vindeca. Nu mai exist ă doar
câteva persoane care să susțină alimentația de orig ine
vegetală pe baza propriei lor experiențe, filozofii sau a unui
studiu științific ocazional. Acum există sute de st udii de
cercetare detaliată, cuprinzătoare, bine făcute, ca re conduc
în aceeași direcție.
Mai mult decât atât, am speranță pentru viitor datorită
faptului că avem posibilitatea de a schimba informa ții
pretutindeni în țară și în lume. O mult mai mare pa rte din
populația lumii știe carte și o mult mai mare parte a acestei
populații își permite luxul de a alege ce să mănânc e dintr-o
mare varietate de alimente accesibile fără dificult ate.
Oamenii au posibilitatea de a dispune de o dietă pe bază de
alimente integrale, de origine vegetală variată, in teresantă,
gustoasă și accesibilă. Am speranță deoarece oameni i din
localitățile mai mici și din zonele țării odinioară izolate, pot
avea acum acces rapid la cele mai importante inform ații
privind sănătatea și să le pună în practică.
Împreună, toate aceste lucruri creează o atmosferă
deosebită de oricare alta, o atmosferă care cere sc himbare.
Contrar situației din 1982, când câțiva colegi au î ncercat să

distrugă reputația oamenilor de știință ce sugerase ră că
alimentația are legătură cu cancerul, acum este tot mai mult
acceptat că ceea ce mănânci te poate expune risculu i a multe
cancere. Am văzut de asemenea cum s-a schimbat imag inea
publică a vegetarianismului, de la o modă periculoa să,
trecătoare, la o alegere de durată a unui stil de v iață. Popu-
laritatea dietelor pe bază de plante a crescut tot mai mult și
atât varietatea cât și disponibilitatea alimentelor vegetariene
accesibile a explodat." Restaurantele de pretutinde ni din
țară oferă acum cu regularitate opțiuni de meniu fă ră carne
și fără produse lactate." Oamenii de știință public ă mai
multe articole despre vegetarianism și scriu mai mu lt
despre potențialul pe care îl reprezintă pentru săn ătate
alimentația pe bază de produse vegetale." Acum la 1 50 de
ani după ce stră-stră unchiul meu George Macilwain a scris
cărți despre alimentație și boală, eu scriu o carte despre
alimentație și boală cu ajutorul celui mai tânăr fi u al meu
Tom. Numele din mijloc al lui Tom este Mcllwain (fa milia a
schimbat pronunția în decursul ultimelor două gener ații),
ceea ce înseamnă nu numai că scriu despre multe din
aceleași idei despre care a scris și Macilwain, dar și o rudă
care îi poartă numele este co-autor. Istoria se poa te repeta.
De data aceasta, totuși, eu cred că lumea este gata în sfârșit
a accepta mesajul, și acesta nu va mai fi uitat și părăsit în
rafturile bibliotecilor. Mai mult decât atât, eu cr ed că lumea
este gata în sfârșit să se schimbe. Am atins un pun ct în
istoria noastră în care obiceiurile noastre proaste nu mai pot
fi tolerate. Ca societate, noi ne aflăm pe marginea unei mari
prăpăstii: putem cădea pradă bolii, sărăciei și deg radării,
sau ne putem bucura de sănătate, longevitate și
prosperitate. Este nevoie doar de curajul de a face
schimbarea. Cum vor fi nepoții noștri peste 100 de ani?
Numai timpul va spune acest lucru, totuși eu nădăjd uiesc
că istoria pe care o trăim și viitorul din fața noa stră vor fi în
folosul nostru al tuturor.

ANEXA A
ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI:
EFECTUL PROTEINELOR ÎN STUDIILE
EXPERIMENTALE PE ȘOBOLANI

Este posibil ca efectul proteinelor alimentare să f ie
datorat altor nutrienți din dieta șobolanilor?
Scăderea aportului de proteine alimentare de la 2 0% la 5%
înseamnă găsirea unui înlocuitor pentru cele 15% la care se
renunță. Am folosit carbohidrați pentru a înlocui c azeina,
deoarece aceștia au același conținut energetic. Pro teina din
dietă redusă cantitativ a fost înlocuită cu o canti tate
similară, întrLun amestec de 1:1 de amidon și gluco za.
Amestecul de amidon și glucoza adăugat dietelor cu aport
redus de proteine nu putea fi responsabil pentru
dezvoltarea mai redusă a focarelor deoarece acești hidrați
de carbon, când au fost testați individual, au dus în realitate
la dezvoltarea focarelor.' Dacă e vorba să facă cev a, acest
mic adaos de hidrați de carbon în dieta cu aport re dus de
proteine nu ar face decât să sporească incidența ca ncerului
și ar contracara efectul cantității reduse de prote ine. Acest
lucru face ca prevenirea cancerului prin diete cu a port
redus de proteine să fie chiar și mai impresionantă .

Este posibil ca efectul proteinelor asupra șoarecil or
supuși unei diete cu aport scăzut de proteine să fi e datorat
faptului că aceștia mănâncă mai puțin (adică mai pu ține
calorii)?
Mai multe studii efectuate în anii 1930, 19 40 și 1950 2 au
arătat că scăderea aportului total alimentar, sau a aportului
caloric total, a redus dezvoltarea tumorii. O anali ză a
multelor noastre experimente a arătat totuși că ani malele
hrănite cu diete cu proteine puține nu au consumat mai
puține calorii ci, de fapt, în medie, au consumat m ai multe
calorii. 1'4 Iarăși, acest lucru nLar fi făcut decât să întărea scă
efectul de promovare tumorală, observat pentru caze ină.

Cum se prezenta, în general, sănătatea șobolanilor supuși
dietei cu aport proteic redus?
Mulți cercetători au presupus mult timp că animalel e
hrănite cu diete cu aport proteic atât de scăzut nu ar fi
sănătoase. Totuși, animalele puse pe dieta cu aport proteic
redus erau, potrivit tuturor indicațiilor, mai sănă toase. Ele
au trăit mai mult, erau mai active din punct de ved ere fizic,
era mai zvelte și aveau blăniță cu păr sănătos la 1 00 de
săptămâni, în timp ce celelalte care erau hrănite c u dieta cu
aport mare de proteine au murit toate. De asemenea,
animalele care consumau mai puțină cazeină nu doar că au
consumat mai multe calorii, dar au și ars mai multe calorii.
Animalele puse pe dieta cu aport proteic redus au c onsumat
mai mult oxigen, care este necesar pentru arderea a cestor
calorii, și au avut niveluri mai crescute ale unui țesut special
numit țesutul adipos maron," care este eficient în special în
arderea caloriilor. Acest lucru se produce printrLu n proces
de „termogeneză", adică transformarea caloriilor în căldură
corporală. Fenomenul acesta a fost deja demonstrat cu mulți
ani înainte. 7'1' Dietele cu aport redus de proteine sporesc arderea
caloriilor, lăsând astfel mai puține calorii care s ă se depună ca
greutate corporală și poate, totodată, mai puține ș i pentru
dezvoltarea tumorii.

A avut vreo legătură activitatea fizică cu folosirea unei
diete cu aport redus de proteine?
Pentru a măsura activitatea fizică a fiecărui grup de
șobolani noi am comparat cât de mult au lucrat ei v oluntar
făcând mișcare pe roata atașată cuștilor lor. Un mo nitor
înregistra numărul de rotații. Când evaluările se f ăceau pe o
perioadă de două săptămâni animalele cu aport redus de
cazeină" făceau mișcare de aproximativ două ori mai mult!
Această observație îmi pare foarte asemănătoare cu ceea ce
simte cineva când mănâncă o masă cu proteine multe: este
leneș și somnoros. Am aflat că un efect secundar al dietei
îmbibate în proteine, dieta Atkins, este oboseala. Ați
remarcat acest lucru voi înșivă după ce ați servit o masă cu
multe proteine?

ANEXA B
PROIECTUL EXPERIMENTAL
STUDIUL CHINA

Pentru studiul nostru au fost selectate 65 de distr icte
din 24 de provincii (din totalul de 27). Ele reprez entau tot
spectrul ratelor de mortalitate pentru șapte din ce le mai
comune cancere. Ele acopereau o largă arie geografi că și se
aflau la patru ore de călătorie față de laboratorul central.
Districtele luate în studiu reprezentau:

• zone de coastă semitropicală din su dLestul Chinei;
• zone extrem de reci din nordLestul Chinei, lângă Si beria;
• zone din apropierea Marelui Deșert Gobi și stepele din
nord;
• și zone de lângă sau din Munții Himalaia situate di n
nordLvestul îndepărtat până în sudLvestul îndepărta t al
țării.

Cu excepția unor zone suburbane de lângă Shanghai,
majoritatea districtelor erau situate în China rura lă unde
oamenii locuiau în același loc toată viața lor și c onsumau
hrană prelucrată local. Densitatea populațiilor var ia mult,
de la 20.000 locuitori nomazi în districtul cel mai îndepărtat
în apropiere de Marele Deșert Gobi, la 1,3 milioane de
oameni în districtul situat la periferia orașului S hanghai.
Acest studiu a fost intenționat ca un proie ct ecologic
sau studiu de corelare, ceea ce înseamnă că noi am
comparat alimentația, stilul de viață și bolile unu i număr de
eșantioane de diverse populații, în acest caz 65 de districte.
Noi am determinat în ce fel se corelează sau se aso ciază
aceste caracteristici, ca medii ale districtului, u nele cu altele.
De exemplu, care este legătura dintre grăsimile ali mentare
și incidența cancerului de sân? Sau care este legăt ura dintre
colesterolul sanguin și boala coronariană? Care est e

legătura dintre un anumit acid gras din globulele r oșii și
consumul de orez? Am putut de asemenea să comparăm
nivelul din sânge al testosteronului sau estrogenul ui cu
riscul de cancer de sân. Am făcut mii de comparații de acest
tip.
ÎntrLun astfel de studiu este important să reținem că au
fost comparate doar valorile medii ale populațiilor din
districte. Nu au fost făcute comparații între indiv izi (în
realitate nici un alt studiu epidemiologie nu face așa ceva).
Fiind un studiu ecologic, acest studiu, cu 65 de di stricte
implicate, a fost unul neobișnuit de amplu. Majorit atea
studiilor de acest fel au în studiu doar 10 sau cel mult 20 de
asemenea eșantioane populaționale.
Fiecare din cele 65 de districte a oferit câte 100 de
persoane adulte pentru studiu. Jumătate din ei au f ost
bărbați, jumătate femei, cu vârsta cuprinsă între 3 5L64 de
ani. Datele au fost adunate în modul următor:

• în mod voluntar fiecare persoană a oferit un eșanti on de
sânge pentru analiză și a completat un chestionar c u privire
la alimentație și stilul de viață;
• jumătate din ei au oferit și urină pentru analiză;
• echipa de cercetare a mers la 30% dintre familii pe ntru a
evalua hrana consumată de familie timp de trei zile ;
• au fost colectate din piețele locale mostre de mânc are ce
reprezentau dietele tipice pentru fiecare locație d in cadrul
studiului, iar după aceea au fost analizate cu priv ire la
factorii alimentari și nutriționali.

Una din cele mai importante probleme car e sLau pus în
etapele de început ale planificării a fost legată d e felul cum
să se facă investigațiile privind informațiile desp re dietă și
nutriție. Estimarea consumului de alimente și nutri enți din
memorie constituie o metodă comună, însă ea este un a
foarte imprecisă, în special atunci când se consumă feluri de
mâncare amestecate. Vă puteți aminti ce alimente aț i
mâncat săptămâna trecută, sau chiar ieri? Vă puteți aminti
în ce cantitate? O altă metodă, chiar și mai brută, de

estimare a aportului alimentar este aceea de a vede a cât de
mult din fiecare alimente se vând pe piață. Ceea ce se
descoperă poate oferi estimări rezonabile cu privir e Ia
tendințele alimentare ale populațiilor în decursul timpului,
însă ele nu pot spune exact consumul și nici evalua
cantitățile consumate de fiecare individ.
Deși fiecare dintre aceste metode relat iv brute pot fi
utile în anumite scopuri, ele sunt totuși supuse în măsură
considerabilă erorilor tehnice sau preferințelor pe rsonale.
Și, cu cât sunt mai mari erorile tehnice, cu atât e ste mai
dificil a detecta asociații semnificative cauzăLefe ct.
Noi am dorit să realizăm mai mult decât o evaluare
brută a tipului și cantității de alimente consumate . De aceea
noi am decis să evaluăm condițiile nutriționale pri n analize
de sânge și urină care să evidențieze biomarkerii m ultiplilor
nutrienți ingerați. Aceste analize aveau să fie mul t mai
obiective decât ceea ce își aminteau oamenii că au mâncat.
Recoltarea și analizele de sânge nu a fost totuși o sarcină
prea ușoară, cel puțin nu în felul în care am fi vr ut noi să fie.
Problema inițială a fost legată de obținerea de suf icient
sânge. Din motive ce țin de cultura lor, chinezii d e la țară nu
erau prea încântați să ofere sânge pentru analiză. înțepătura
în deget părea a fi unica posibilitate, dar nu era suficient.
Un recoltor obișnuit neLar fi oferit de 100 de ori mai mult
sânge, permițând analiza mai multor factori.
Dr. Junshi Chen din echipa noastră, de la Institutu l de
Nutriție și Igiena Alimentației din Ministerul Sănă tății a
avut sarcina de neinvidiat de a convinge pe acești voluntari
ca să ofere o eprubetă obișnuită de sânge. A avut s ucces. Sir
Richard Peto de la Universitatea din Oxford a făcut apoi
sugestia foarte practică de a combina eșantioanele
individuale de sânge recoltat pentru a face un fond comun
de sânge pentru fiecare sat și fiecare sex. Această strategie
neLa conferit de 1200L1300 de ori mai mult sânge în
comparație cu ceea ce am fi obținut prin metoda rec oltării
din deget.
Constituirea unui amestec al multor probe de sânge
individual întrLun fond comun, suficient de mare, a avut
implicații uriașe și a făcut posibil Studiul China, așa cum a

devenit cunoscut acesta mai târziu. NeLa permis să
analizăm mult mai mulți indicatori ai alimentației și
sănătății și, de asemenea, să determinăm colerații, întrLo
manieră mult mai cuprinzătoare decât ar fi fost pos ibil
altfel. Pentru mai multe detalii cu privire la baza teoretică și
practică a colectării și analizării sângelui în ace st mod,
cititorul poate aborda monografia în original a stu diului. 1
După ce am colectat sângele, a trebuit să decidem cine
avea să lucreze o paletă atât de largă de analize. Doream să
se lucreze la cel mai înalt nivel cu putință. în ti mp ce unele
analize au fost făcute la laboratorul nostru de la
Universitatea Corneli și la laboratorul Dr. Chen di n Beijing,
restul analizelor, în mod deosebit cele mai special e, au fost
efectuate în 24 de laboratoare situate în cinci țăr i din patru
continente. Laboratoarele au fost selectate pe baza
experienței și interesului. Cei ce au participat di n partea
laboratoarelor sunt enumerați în monografia în orig inal. 1

CÂT DE BUN ESTE ACEST STUDIU?

Deoarece acest studiu a constituit o oportunitate s ui
generis, noi neLam propus ca acesta să fie cel mai bun
studiu de acest fel întreprins vreodată. A fost un studiu
vast; a fost de înaltă calitate; caracterul său uni c neLa oferit
noi oportunități de a investiga dieta și boala așa cum nu a
fost posibil niciodată până atunci. Aceste caracter istici,
vastitatea sa, calitatea și unicitatea sa au sporit cu mult
credibilitatea și temeinicia acestor descoperiri.
Și întrLadevăr, publicația The New York Times, întrLo
relatare de prim rang din secțiunea Știință, a numit studiul
„Grand Prix"Lul studiilor epideLmiologice.

VASTITATEA DATELOR

Acest studiu a fost, și încă este cel mai cuprinzăt or
studiu de acest fel ce a fost întreprins vreodată. După ce au

fost colectate, depozitate și analizate toate probe le de sânge,
urină și alimente, și după ce rezultatele finale au fost
aranjate în tabele și evaluate în ceea ce privește calitatea
(câteva rezultate suspecte nu au fost incluse în ce ea ce sLa
publicat în final), am putut studia 367 variabile. Acestea au
reprezentat o mare varietate de caracteristici priv ind dieta,
stilul de viață și bolile, cuprinse acum întrLo mon ografie 1
bogată de 896 de pagini.

Acestea au fost:

• ratele mortalității pentru mai mult de 48 de boli';
• 109 indicatori nutriționali, virali, hormonali și d e alt tip
în sânge;
• peste 24 de factori urinari;
• aproape 36 de constituenți alimentari (nutrienți,
pesticide, metale grele);
• mai mult de 36 de nutrienți specifici și consumul d e
alimente măsurat în familii;
• 60 de factori legați de dietă și stil de viață obți nuți din
chestionare;
• și 17 factori geografici și climatici.

Studiul a fost vast nu doar datorită numărului mare de
variabile, ci și datorită faptului că majoritatea a cestora erau
mult diversificate, așa cum a fost cazul cu ratele mortalității
prin cancer. Această diversificare neLa permis să d etectăm
asocieri importante a unor variabile, nedescoperite înainte.

CALITATEA DATELOR

Calitatea acestui studiu a fost sporită și prin alt e
caracteristici:

• Adulții selectați pentru acest studiu au avut vârst a între
35L64 de ani. Aceasta este perioada în care bolile investigate

apar cel mai des. Informații privind certificatele de deces ale
persoanelor mai în vârstă de 64 de ani nu au fost i ncluse în
studiu deoarece sLa considerat că acest fel de info rmații sunt
mai puțin demne de încredere.
• Din fiecare dintre cele 65 de districte cuprinse în studiu,
au fost selectate câte două sate pentru colectarea
informațiilor. Existența a două sate pentru fiecare district, în
Ioc de numai unul, neLa furnizat o medie de distric t mai
credibilă. Când valorile din cele două sate se asem ănau mai
mult unele cu celelalte decât cu toate din celelalt e districte,
atunci aceasta însemna că aveam date de o calitate mai
înaltă . 3
• Atunci când a fost posibil, variabilele au fost măs urate
prin mai mult decât o singură metodă. De exemplu, f ierul a
fost măsurat în șase feluri, riboflavina (vitamina B2) în trei
moduri, și așa mai departe. De asemenea, în multe c azuri,
am putut evalua calitatea datelor și posibilitatea de a ne
baza pe ele prin compararea acelor variabile despre care se
știa că au relații biologice plauzibile.
• Populațiile investigate sLau dovedit a fi foarte st abile. O
medie de 93L94% dintre bărbații luați în studiu sLa u născut
în districtul în care locuiau la data studiului; la femei
procentul a fost de 89%. De asemenea, conform datel or
publicate de Banca Mondială, 4 dietele de la data investigării
noastre au fost foarte asemănătoare celor pe care a ceștia le
folosiseră anterior. Acest lucru a fost ideal, deoa rece anii
anteriori reprezentau timpul când aceste boli se af lau în
perioada de formare.

UNICITATEA DATELOR

Un motiv care a făcut ca studiul nostru să fie unic a
fost folosirea de către noi a planului de studiu ec ologic. Cei
care critică planul de studiu ecologic pornesc în m od corect
de la premisa că acesta ar fi un plan deficitar în ceea ce
privește determinarea asocierilor cauzăLefect, dacă se are în
vedere interesul pentru cauze separate ce acționeaz ă având
în vedere rezultate separate, însă nu acesta este f elul în care

lucrează nutriția. Nutriția produce sau previne boa la printrL
o multitudine de nutrienți și alte substanțe chimic e care
acționează împreună, în cadrul alimentelor. Un stud iu
ecologic este aproape ideal dacă dorim să aflăm în ce fel o
mulțime de factori alimentari acționează împreună c auzând
boala. Tocmai efectele cumulative ale nutrienților și ale altor
factori din manifestarea bolii constituie cele mai importante
lecții ce trebuie învățate. Pentru a investiga aces te cauze
multiple ale bolii a fost necesar să înregistrăm câ t mai mulți
factori legați de alimentație și de stilul de viață , și apoi să
formulăm ipoteze și să interpretăm datele care repr ezintă
această multilateralitate.
Poate trăsătura unică, ce a făcut ca acest studiu s ă fie
deosebit, a fost reprezentată de caracteristicile n utriționale
ale dietelor folosite în China rurală. în realitate , toate
celelalte studii cu privire la alimentație și sănăt ate,
indiferent de intenția fiecăruia, au implicat subie cți care
foloseau o dietă vestică bogată. Acest lucru este v alabil
chiar și atunci când în studiu sunt incluși vegetar ienii,
deoarece 90% dintre vegetarieni consumă încă mari c antități
de lapte, brânză și ouă, în timp ce alții consumă î ncă diferite
cantități de pește și carne de pasăre. Așa cum se a rată în
tabelul următor (tabelul B.l)', există doar o mică diferență
între proprietățile nutriționale ale dietelor nonLv egetariene
și vegetariene așa cum sunt folosite în țările vest ice.
Tabelul B.l: Comparații între dieta vegetariană și cea nonfvegetariană în
lumea occidentală.

Nutrientul Vegetarian Nonfvegetarian
Grăsime (% din calorii) 30L36 30L38
Colesterol (g/zi) 150L300 300L500
Carbohidrați (% din calorii) 50L55 <50
Total proteine (% din calorii) 12L14 14L18
Proteină animală (% din Iota] proteine) 40L60 60L70

În China a existat o situație alimentară cu totul d iferită. în
America, un procent de 15L17% din totalul caloriilo r noastre
este furnizat de proteine, care, la rândul lor, sun t în proporție
de peste 80% de origine animală. Cu alte cuvinte, n oi ne
ghiftuim cu proteine, pe care le luăm în majoritate din carne și
produse lactate. însă în China rurală, ei consumă m ai puține
proteine în general (9L10% din totalul caloriilor), și doar 10%
din acestea provin din alimente de origine animală. Aceasta
înseamnă că există multe alte diferențe nutrițional e majore
între aceste diete, cea chineză și cea americană, a șa cum arată
tabelul B.2.'

Tabelul B.2: Confirgurația dietei chinezești și ame ricane.

Nutrientul China America
Calorii (kcal/kg masă corp./zi) 40,6 30,6
Total grăsime (% din calorii) 14,5 34L38
Fibră (g/zi) 33 12
Total proteine (g/zi) 64 91
Proteină animală (% din total
proteine) 0,8* 10L11
Total fier (mg/zi) 34 18
* proteină animală, fără a proveni din p ește

Acesta a fost cel dintâi și singurul studiu amplu c are a
investigat astfel experiența alimentară și consecin țele ei
pentru sănătate. Dietele chinezești erau bogate și foarte
bogate în alimente de origine vegetală. în toate ce lelalte
studii efectuate pe subiecți vestici, dietele erau bogate și
foarte bogate în alimente de origine animală. Aceas tă
deosebire este cea care a făcut ca Studiul China să fie atât de
diferit de celelalte studii.

REALIZAREA STUDIULUI CHINA

Organizarea și conducerea unui studiu de o asemenea
amploare, scop și calitate au fost posibile mulțumi tă

calităților de excepție ale Dr. Junshi Chen. Locați ile pentru
investigare erau răspândite între extremitățile Chi nei.
Exprimat în distanțele de călătorie americane, aces tea ar fi
cam din Florida până în Seattle, Washington, și de la San
Diego, California până la Bangor, Mâine. A călători între
aceste locații era mult mai dificil decât în Statel e Unite, iar
materialele și instrucțiunile pentru studiu trebuia u să fie
disponibile și standardizate pentru toate locurile de
colectare. Și aceste lucruri sLau făcut înainte de a fi
disponibileeLmailurile, faxurile și telefoanele cel ulare.
A fost important ca cele 24 de echipe de sănătate
provinciale, fiecare dintre ele alcătuite din 12L15 lucrători
medicali, să fie instruite pentru a prelua probele de sânge,
alimente și urină și a completa chestionarele în mo d
sistematic și standardizat. Pentru a standardiza in formațiile
adunate, Dr. Chen a împărțit țara în regiuni. Fieca re regiune
a trimis instructori la Beijing pentru sesiunea de instruire a
seniorilor. Aceștia, la rândul lor, sLau întors în provinciile
natale pentru a instrui echipele medicale din locur ile
respective.
Deși Institutul Național pentru Cancer al SUA (NCI)
din cadrul Institutelor Naționale de Sănătate (NIH) a oferit
finanțarea inițială pentru acest proiect, Ministeru l Sănătății
din China a plătit salariile unui număr de aproxima tiv 350
dintre lucrătorii medicali. Estimarea mea este că d in partea
chineză contribuția la acest proiect a fost de apro ximativ 5,6
milioane $. Comparați aceasta cu contribuția Statel or Unite
de circa 2,9 milioane $ pe parcursul unei perioade de zece
ani. Dacă guvernul Statelor Unite ar fi trebuit să plătească
pentru un asemenea serviciu întrLun proiect similar în
Statele Unite, acesta ar fi costat de cel puțin zec e ori mai
mult, adică 50L60 milioane $.

ANEXA C
FILIERA „VITAMINEI" D

Dovada cea mai impresionantă în susținerea unor
diete pe bază de plante este modul în care atât de mulți
factori și evenimente biologice conlucrează pentru mări la
maximum starea de sănătate și de a reduce la minimu m
boala. Deși procesele biologice sunt extrem de comp lexe,
acești factori lucrează totdeauna împreună, ca o re țea
frumos coregrafiată, ce se autoreglează. Este foart e
impresionant, în special controlul și coordonarea a cestei
rețele.
Poate câteva analogii ar fi de folos pentru a ilust ra un
asemenea proces. Stolurile de păsări în zbor sau ba ncurile
de pești ce se mișcă cu viteză mare sunt în stare s ă schimbe
direcția întrLo microsecundă fără a se izbi unii de alții. Ei
par a avea o conștiință colectivă, știind încotro m erg și când
se vor odihni. Coloniile de furnici și roiurile de albine
efectuează munci diverse, munci grele, cu multă
îndemânare. Având în vedere cât de uimitoare sunt a ctiviL
tățile acestor animale, vLați gândit vreodată la fi nețea cu
care sunt coordonate comportamentele lor? Eu văd ac eleași
caracteristici, ba chiar mai multe, în felul în car e factorii
nenumărați din alimentele vegetale săvârșesc împreu nă
minunea genezei stării de sănătate în toate părțile corpului
nostru, în organele noastre și în celulele noastre, în enzimele
noastre și alte particule subcelulare din interioru l celulelor
noastre.
Pentru cei nefamiliarizați cu laboratoarel e de cercetare
biomedicală, pereții acestor laboratoare sunt adese a
acoperiți cu postere mari ce prezintă mii de reacți i
biochimice ce au loc în organismul nostru. Acestea sunt
reacțiile care se cunosc; însă cu mult mai multe su nt încă de
descoperit. Interdependența dintre aceste reacții e ste
deosebit de instructivă, iar implicațiile ei sunt d eLa dreptul
copleșitoare.

Un exemplu dintrLo porțiune foarte mică a acestei
uriașe rețele îl constituie efectul vitaminei D și a
metaboliților ei asupra multora dintre bolile discu tate în
această carte. Această rețea specială ilustrează o interacțiune
complexă între activitățile ce au loc în interiorul celulelor
noastre, hrana pe care o mâncăm și mediul în care t răim
(graficul CI.) Deși o parte din vitamina D din orga nismul
nostru poate proveni din alimentația noastră, de ob icei noi
putem obține toată cantitatea de care avem nevoie p rin
expunere la soare timp de câteva ore în decursul fi ecărei
săptămâni. în fapt capacitatea noastră de a ne fabr ica
vitamina D de care avem nevoie ne conduce la ideea că
aceasta nu este o vitamină, ci un hormon (adică est e
produsă întrLun anumit loc din corpul nostru însă
funcționează în altă parte). Razele ultraviolete di n soare
fabrică vitamina D dintrLun precursor chimic locali zat în
pielea noastră. Dacă ne expunem suficient la soare, ne
putem asigura astfel toată cantitatea de vitamina D de care
avem nevoie." Putem desigur, să obținem vitamina D și din
lapte fortificat, anumite uleiuri de pește și unele suplimente
de vitamine.

Vitamina D fabricată în pielea noastră m erge apoi la
ficat, unde este convertită de către o enzimă întrL un

metabolit al vitaminei D. Acest metabolit reprezint ă forma
de depozit a vitaminei D în organism (locul de depo zitare
este reprezentat în principal de ficat, dar și de ț esutul
adipos).
Pasul următor este cel esențial. Atunci când este
nevoie, o parte din forma de depozit a vitaminei D din ficat
este transportată la rinichi, unde o altă enzimă o convertește
întrLun metabolit puternic al vitaminei D, care est e numit
1,25D. Rata în care forma de depozitare a vitaminei D este
convertită în metabolitul puternic 1,25D constituie o reacție
crucială în cadrul acestei rețele. Metabolitul 1,25 0 efectuează
partea esențială din acțiunea vitaminei D în corpur ile
noastre.
Metabolitul puternic 1,25D este de circa 1000 ori mai
activ decât vitamina D de depozit. Odată produs,
metabolitul puternic 1,25D supraviețuiește doar înt re șase și
opt ore. în schimb, vitamina D de depozit supravieț uiește
douăzeci de zile și chiar mai mult. 2,3 Aceasta demonstrează
un important principiu special conceput pentru acti vitatea
extrem de intensă în rețele de felul acesteia: timp ul foarte
scurt de supraviețuire și nivelurile foarte scăzute de produs
final 1,25D realizează un sistem extrem de complian t în care
1,25D își adaptează rapid activitatea, minut cu min ut și
secundă cu secundă atât timp cât există suficientă vitamină
D de depozit de unde să se extragă. Schimbări mici, care
produc o mare diferență, se pot realiza cu rapidita te.
Relația dintre forma de rezervă a vitami nei D și forma
superactivă a acesteia 1,25D este ca și când ai ave a un bazin
de gaze naturale în curtea ta, din care folosești t otuși cu
grijă numai cantități foarte mici pentru flacăra ar zătorului
aragazului tău. Este esențial ca atât nivelul, cât și timpul
ofertei de gaz la nivelul arzătorului să fie cu mar e grijă
reglat, indiferent de cantitatea de gaz din rezervo r L mică
sau mare. Este totuși benefic să menținem un stoc a decvat și
în rezervor. De asemenea, este esențial ca enzimă d in rinichi
implicată în această reacție să răpundă în mod simp lu și
sensibil astfel ca la momentul potrivit să se produ că nivelul
potrivit de 1,25D necesar în activitatea sa foarte importantă.

Unul din cele mai importante lucruri pe care le face
vitamina D, în principal în forma sa convertită în
metabolitul puternic 1,25D, este acela de a control a
dezvoltarea a numeroase boli grave. Pentru simplita te, acest
lucru este reprezentat schematic prin prezentarea i nhibiției
conversiei unui țesut sănătos întrLun țesut bolnav prin
1,25D.*" 12
Așadar vedem în ce fel expunerea corespunzătoare la
soare, prin asigurarea unui depozit suficient de vi tamina D,
ajută la prevenirea îmbolnăvirii celulelor. Aceasta ne
sugerează că anumite boli ar putea fi mai des întâl nite în
regiuni ale lumii unde există mai puțin soare, adic ă în țările
de lângă Polul Nord și Polul Sud. întrLadevăr, exis tă astfel
de dovezi, mai exact: în emisfera nordică, populațiile care
locuiesc în părțile cele mai de nord au, pe lângă a lte boli, mai
multe cazuri de diabet de tip 1, scleroză multiplă, artrită
reumatoidă, osteoporoză, cancer de sân, cancer de p rostată și
cancer de colon.
Cercetătorii au aflat de 80 de ani că scleroza mult iplă,
de exemplu, este mai prezentă cu cât latitudinea es te mai
mare. u Așa cum puteți vedea în graficul C.2, există o
diferență uriașă în prevalenta sclerozei multiple p e măsură
ce ne îndepărtăm de ecuator, fiind de peste 100 de ori mai
răspândită în nordul îndepărtat decât la ecuator. 14 în mod
asemănător, în Australia, pe măsură ce mergem spre sud,
este mai pu țin soare și o incidență tot mai mare a sclerozei
multiple (r = 91%). Scleroza multiplă este de șapte ori mai
frecventă în sudul Australiei (43°S) decât în nordu l
Australiei (19°S).

Lipsa soarelui nu este, totuși, singurul factor imp licat
în aceste boli. Contextul este mai larg. Primul luc ru de
remarcat îl constituie controlul și coordonarea ace stor
reacții legate de vitamina D. Controlul operează în mai
multe locuri în cadrul acestei rețele, însă, așa cu m am spus
deja, conversia în rinichi a vitaminei D de depozit în
metabolitul puternic 1,25D este în mod special deci sivă.
Intr-o măsură considerabilă, acest control mai este exercitat
de o altă rețea complexă de reacții ce implică un h ormon de
tip „manager" produs de către glanda paratiroidă lo calizată
în regiunea cervicală anterioară (graficul C.3).

Când, de exemplu, avem nevoie de mai mult metabolit
1,25D, hormonul paradroidei induce activarea enzime i din
rinichi pentru a produce mai mult 1,25D. Când exist ă
suficient 1,25D, hormonul paratiroidian încednește
activitatea enzimei rinichiului. în decurs de secun de,
hormonul paratiroidian administrează cât de mult di n
metabolitul 1,25D să existe în fiecare moment și lo c.
Hormonul paratiroidian acționează de asemenea ca di rijor
în mai multe puncte din cadrul acestei rețele, așa cum se
arată prin muldplele săgeți. Fiind conșdent de rolu l fiecărui
cântăreț în „orchestra" sa, acesta coordonează, con trolează și
armonizează cu finețe aceste reacții, tot așa cum f ace un
dirijor într-o orchestră simfonică.
În condiții optime, expunerea la soare poate config ura
toată vitamina D de care avem nevoie pentru a produ ce
metabolitul 1,25D atât de important la momentul pot rivit.
Chiar și oamenii în vârstă, care nu pot produce la fel de
multă vitamina D de la soare, nu au nici un motiv d e
îngrijorare atât timp cât se expun suficient la soa re." Cât de
mult este „suficient"? Dacă știți câtă expunere la soare
produce o înroșire ușoară a pielii dumneavoastră, a tunci o
pătrime din această cantitate, furnizată de două sa u trei ori
pe săptămână, este mai mult decât adecvat pentru a acoperi

toate nevoile noastre de vitamina D și de a depozit a ceva din
aceasta și în ficat, și ca grăsime corporală. 17 Dacă pielea
dumneavoastră devine ușor roșie după treizeci de mi nute
de stat la soare, atunci zece minute, de trei ori p e săptămână,
va constitui suficientă expunere pentru a obține su ficientă
vitamina D.
Atunci când și dacă nu stăm suficient la soare, poa te fi
util consumul de vitamina D din alimentație. Aproap e toată
vitamina D din alimentația noastră a fost în mod ar tifical
adăugată în alimente precum laptele și cerealele pe ntru
masa de dimineață. împreună cu suplimentele de vita mine,
această cantitate de vitamina D poate fi destul de
semnificativă și, în diverse situații, există anumi te dovezi că
această practică ar fi benefică.'" 1
În această schemă, soarele și hormonul p aratiroidian
lucrează împreună într-un mod minunat coordonat pen tru a
face ca acest sistem să continue să funcționeze făr ă
dificultăți, atât în a umple rezervorul nostru de v itamina D
cât și în a ajuta la producerea din moment în momen t a
cantității exacte de 1,25D de care avem nevoie. Cân d este
vorba de a decide de a lua suficientă vitamina D di n soare
sau a lua vitamina D din alimente, este mai logic ș i mai ușor
să o primim de la soare.

DENATURĂRI ÎN CADRUL SISTEMULUI

Există acum mai multe studii care arată că dacă
metabolitul 1,25D rămâne la niveluri reduse continu u, riscul
pentru mai multe boli crește. Atunci, întrebarea es te: ce
produce niveluri scăzute ale metabolitului 1,25D?
Alimentele ce conțin proteine de origine animală pr oduc o
scădere semnificativă a lui l^D. 22 Aceste proteine creează un
mediu acid în sânge care blochează enzima din rinic hi de a
produce acest important metabolit. 2"'

Un al doilea factor care influențează acest proces este
calciul. Calciul din sângele nostru este esențial p entru
funcționarea optimă a mușchilor și nervilor, și ace sta trebuie

menținut la valori foarte constante, cu variații re strânse.
Metabolitul 1,25D face ca nivelul de calciu din sân ge să se
păstreze în cadrul acestor limite restrânse, monito rizând și
reglând cât de mult calciu să fie absorbit din alim entele
digerate în intestin, cât de mult calciu să fie exc retat prin
urină și fecale și cât de mult să fie transferat în oase, marele
rezervor pentru calciul din organism. De exemplu, dacă
există prea mult calciu în sânge, metabolitul 1,25D devine
mai putin activ, mai puțin calciu este absorbit și mai mult
calciu este excretat. Acesta constituie un mecanism de
echilibrare foarte sensibil din organismul nostru. Când
calciul din sânge crește, 1,25D se micșorează, iar când calciul
din sânge scade, 1,25D crește. 10L24 Aici este secretul: dacă
aportul de calciu este în mod nenecesar prea mare, aceasta
face să scadă activitatea enzimei din rinichi și, i mplicit,
nivelul metabolitului 1,25D. Cu alte cuvinte, consu mul de
rutină de prea mult calciu prin dietă nu este în fo losul
nostru.

Prin urmare, nivelurile din sânge ale metabolitului
1,25D scad printr-un consum prea mare de proteină a nimală
și prea mult calciu. Alimentele de origine animală, cu

proteinele lor, scad nivelul metabolitului 1,25D. D ar laptele
de vacă este bogat atât în proteine, cât și în calc iu. De fapt,
într-unui din cele mai ample studii făcute cu privi re la
scleroza multiplă care este asociată cu niveluri ma i reduse
de 1,25D, laptele de vacă a fost descoperit ca fiin d un factor
tot atât de important ca și latitudinea, despre car e am
menționat mai devreme.2* De exemplu, corelarea sclerozei
multiple cu latitudinea și expunerea la soare preze ntată în
graficul C.2 se poate vedea și la dietele cu alimen te de
origine animală prezentate în graficul C.4."
Se poate deduce că boli ca scleroza multiplă sunt
cauzate, cel puțin în parte, de lipsa de expunere l a soare și
de scăderea aportului de vitamina D. Această ipotez ă este
susținută de observația că oamenii din nord care lo cuiesc
de-a lungul coastelor (de exemplu norvegienii și ja ponezii) 2*
care consumă mult pește bogat în vitamina D au mai puține
cazuri de scleroză multiplă decât cei care locuiesc în
interiorul insulei. De asemenea, în cadrul acestor populații
cu incidențe mai scăzute ale bolii, consumatoare de pește, se
consumă mult mai puțin lapte de vacă. Este evident,
consumul de lapte de vacă se asociază cu scleroza m ultiplă 2*
și diabetul de tip 1, indiferent de consumul de peș te.
Într-o altă reacție asociată cu această rețea, aporturile
crescute de proteine de origine animală sporesc de
asemenea producerea factorului 1 de creștere asemen ea a
insulinei (lnsuline-like Growth Factor 1/IGF-l prez entat
prima dată în capitolul 8) care produce creșterea c elulelor
canceroase. 5 De fapt, mai multe reacții conlucrează în mod
consecvent, coordonat și reciproc în producerea bol ii atunci
când se folosește o alimentație bogată în proteine de origine
animală. Când nivelul din sânge al metabolitului 1,25D este
scăzut, factorul IGF-1 devine simultan mai activ. î mpreună
acești factori stimulează la producerea de noi celu le în timp
ce, simultan, inhibă îndepărtarea celulelor vechi, favorizând
amândoi dezvoltarea cancerului (citate șapte studii28 ). De
exemplu, s-a arătat că persoanele cu niveluri ale I GF-1 mai
mari decât normale, au de 5,1 ori mai mult riscul d e cancer
avansat de prostată. 2* Dacă se combină cu niveluri reduse
ale unei proteine care inactivează IGF-12' (adică mai multă

activitate IGF-1), există un risc de 9,5 ori mai mare pentru
cancer avansat de prostată™ Acest nivel al riscului de boală
este alarmant. Lucrul fundamental pentru toate aces tea este
că alimentele de origine animală, cum sunt carnea ș i
produsele lactate 30 "32 , duc la producerea de mai mult IGF-1
și mai puțin 1,25D, amândoi acești factori sporind riscul de
cancer.
Aceștia sunt doar câțiva dintre factorii și evenimentele
asociate cu rețeaua vitaminei D. Cu o alimentație
corespunzătoare și un mediu potrivit, aceste evenim ente și
reacții cooperează într-un mod integrat pentru a pr oduce
beneficii pentru sănătate. Din contra, când se folo sește o
alimentație nepotrivită, efectele adverse ale acest eia sunt
mediate nu de una, ci de multe dintre reacțiile din cadrul
acestei rețele. De asemenea, mulți alți factori din astfel de
alimente, pe lângă proteine și calciu, contribuie l a
producerea acestei situațiie. Și, în final, adesea nu rezultă
doar o boală, ci este posibil să se producă mai mul te boli.
Ce mă impresionează legat de această reț ea și de
celelalte este convergența mulțimii de factori cauz atori ai
bolii ce operează prin atât de multe reacții pentru a produce
un rezultat comun. Când acest rezultat comun este m ai mult
decât o singură boală, este chiar și mai impresiona nt. Când
acești factori diferiți se găsesc într-un tip de al imente, și
aceste alimente sunt din punct de vedere epidemiolo gie
legate de una sau mai multe din aceste boli, asocie rile devin
și mai impresionante. Acest exemplu începe să expli ce de ce
se așteaptă ca produsele lactate să sporească riscu l pentru
aceste boli. Nu se poate ca atât de multe mecanisme
complexe, ce operează într-o asemenea sincronizare,
producând același rezultat, să aibă loc pur și simp lu la
întâmplare. Natura n-ar fi fost atât de prefăcută î ncât să
rafineze un asemenea labirint inutil de conflicte i nterne.
Rețele de acest fel există pretutindeni în organism și în
interiorul celulelor. însă și mai important decât a tât, ele sunt
superior integrate într-o dinamică cu mult mai ampl ă
denumită „viață".

REFERINȚE

PARTEA I

Capitolul 1
1. American Cancer Society. „Cancer Facts and Figures L1998".
Atlanta, GA: American Cancer Society, 1998.
2. Flegal KM, Carroll MD, Ogden CL, și alții. „Prevalen ce and
trends in obesity among USadults, 1999L2000". JAMA 288
(2002): 1723L1727.
3. National Center for Health Statistics. „Obesity sti ll on the rise,
new data show. The U.S. Department of Health and Hu man
Services News Release". 10 octombrie 2003, Washingto n DC:
2002. Accesat la http://www.cdc.gov.nchs/releases/02
news/obesityonrise.htm
4. Lin BLH, Guthrie J, și Frazao E. „Nutrient Contribu tion of
Food Away from Home". în: E. Frazao (edit.), AMERICA 'S
EATING HABITS : CHANGES AND CONSEQUENCES . Washington,
DC: Economic Research Service, USDA, 1999. Citat la p. 138 în:
Information Plus. NUTRITION : A KEY TOGOODHEALTH . Wyllie,
TX: Information Plus, 1999.
5. Mokdad AH, Ford ES, Bowman BA, și alții. „Diabetes trends
in U.S.: 1990L1998." DIABETES CARE 23 (2000): 1278L1283.
6. Centers for Disease Control and Prevention. „Nationa l
Diabetes Fact Sheet: National Estimates and General
Information on Diabetes in the United States, Revise d
Edition". Atlanta, GA: Centers for Disease Control and
Prevention, 1998.
7.
American Diabetes Association. „Economic consequ ences of
diabetes mellitus in the U.S. in 1997". DIABETES CARE 21
(1998): 296L309. Citat în: Mokdad AH, Ford E5, Bowm an BA, și
alții. „ Diabetes trends in U.S.: 1990L1998:1990L19 98." DIABETES
CARE 23 (2000): 1278L1283.
8. American Heart Association. „Heart Disease and Stro ke
StatisticsL2003 Update" Dallas, TX: American Heart
Association, 2002.

9. Ornish D, Brown SE, Scherwitz LW, și alții. „Can li festyle
changes reverse coronary heart disease?" LANCET 336 (1990):
129L133.
10. Esselstyn CB, Ellis SG, Medendorp SV, și alții. „A strategy to
arrest and reverse coronary artery disease:a 5Lyear
longitudinal study of a single physician's practice ". /. FAMILY
PRACTICEI (1995): 560L568.
11. Starfield B. „IsU.S. healthreally the best in the w orld?" JAMA
284 (2000): 483L485.
12. Anderson RN: „Deaths: leading causes for 2000." NATIONAL
VITAL STATISTICS REPORTS 50 (16) (2002).
13. Phillips D, Christenfeld N, și Glynn L. „Increase i n U.S.
MedicationLerror death between 1983and". UNCEF S5\
(1998):643L644.
14. U.S. Congressional House Subcomittee Oversight
Investigation. „Cost and quality of Health care: unn ecessary
surgery". Washington DC: 1976. Citat de:
Leape,L.„Unnecessarysurgery".Ann. REV . PUB .
He«/tfil3(1992):363L383.
15. 15. Lazarou J, Pomeranz B, și Corey PN. „Incidence of adverse
drug reactions in hospitalized patients". JAMA 279
(1998):1200L1205.
16. World Health Organization. Technical Series no. 425 .
„International Drug Monitoring: the Role of Hospita l".
Geneva, Switzerland: World Health Organization, 1966 .
17. Health Insurance Association of America. SOURCE BOOK OF
HEALTH INSURANCE DATA : 1999-2000. Washington DC, 1999.
18. National Center for Health Statistics. HEALTH , UNITED
STATES , 2000 WITH ADOLESCENT HEALTH CHART -BOOK .
Hyattsville, MD: National Center for Health Statist ics, 2000.
19. Starfield B. PRIMARY CARE : BALANCING HEALTH NEEDS ,
SERVICES , AND TECHNOLOGY . New York: Oxford University
Press, 1998.
20. Organizația Mondială a Sănătății. Raport Mondial de Sănătate
anul 2000: Comunicat de presă: „World Health Organi zation
assesses the world's Health systems". 21 iunie 2000 , Geneva.
Accesat la http://www.who.int
21. Coble YD. American Medical Association press releas e. „AMA
decries rise in number of uninsured Americans". 30
septembrie 2003, Chicago, IL. Accesat la
http:/www.ama.assn.org/ama/pub/article/1617L8064.ht ml

22. Campbell TC. „Present day knowledge on aflatoxin". Phil J
Nutr 20 (1967):193L201.
23. Campbell TC, Caedo JP, Jr., BulataoLJayeme J, și co lab.
„Aflatoxin M, in human urine." NATURE 227 (1970): 403L404.
24. Acest program sLa desfășurat în colaborare cu Depar tamentul
Filipinez de Sănătate și a fost finanțat de către A genția Statelor
Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID). USAI D a
plătit salariul meu timp de șase ani, activitate în urma căreia
au rezultat 110 „centre speciale pentru mame" răspâ ndite în
cea mai mare parte a țării. Progresele înregistrate în cadrul
acestui contract au fost pregătite ca rapoarte luna re către
USAID de către asociatul Dean C.W. Engel de la Virg iniaTech.
25. Hu J, Zhao X, Jia J, și colab. „Dietary calcium and bone density
among middleLaged and elderly women in China". AM. J.
CLIN . NUTR . 58 (1993): 219L227.
26. Hu J, Zhao X, Parpia B, și colab. „ Dietary intakes and urinary
excretion of calcium and acids: a crossLsecvential s tudy of
women in China". AM. ]. CLIN . NUTR . 58 (1993): 398L406.
27. Hu J, Zhao X, Parpia B, și colab.: „Assessment of a modified
household food weighing method in a study of bone h ealth in
China". EUROPEAN ]. CLIN . NUTR . 48 (1994): 442L452.
28. Potischman N, McCulloch CE, Byers T și colab. „Brea st cancer
and dietary and plasma concentrations of carotenoid s and
vitamin A." AM. ]. CLIN . NUTR . 52 (1990): 909L915.
29. Potischman N, McCulloch CE, Byers T și colab. „Asso ciations
between breast cancer, triglycerides and cholestero l". NUTR .
CANCER \5 (1991): 205L215.
30. Chen J, Campbell TC, Li J, și colab. DIET , LIFE -STYLE AND
MORTALITY IN CHINA . A STUDY OF THE CHARACTERISTICS OF
65 CHINESE COUNTIES . Oxford, UK, Ithaca, NY, Beijing, PRC:
Oxford University Press: Corneli University Press; Pe ople's
Medical Publishing House,1990.
31. Campbell TC, și Chen J. „Diet and chronic degenerat ive
disease: perspectives from China". AM.). CLIN . NUTR . 59
(Suppl.) (1994): 1153SL1161S.
32. Campbell TC. „The dietary causes of degenerative dis eases;
nutrients vs foods" In: N.J. Temple and D.P. Burkitt (eds.),
WESTERN DISEASES ; THEIR DIETARY PREVENTION AND
REVERSIBILITY , p. 119L152, Totowa, NJ: Humana Press, 1994.
33. Campbell TC and Chen J. „ Diet and chronic degenera tive
diseases; a summary of results from an ecologic stu dy in rural
China." In: N.J. Temple and D.P. Burkitt (eds.), WESTERN

DISEASES ; THEIR DIETARY PREVENTION AND REVERSIBILITY , p.
67L118, Totowa, NJ: Humana Press, 1994.
34. Chittenden RH. PHYSIOLOGICAL ECONOMY IN NUTRITION .
New York: F. A. Stokes, 1904.
35. Chittenden RH. THE NUTRITION OFMAN . New York: F.A.
Stokes, 1907.

Capitolul 2
1. Stillings BR. „World supplies of animal protein". I n J.W.G.
Porter and B.A. Rolls (ed.), PROTEINS IN HUMAN NUTRITION ,
p. 11L33. London: Academic Press, 1973.
2. Campbell TC, Warner RG, și Loosli JK. „Urea and biu ret for
ruminants". In: Corneli Nutrition Conference, Buffa lo, NY,
1960, p. 96L103.
3. Campbell TC, Loosli JK, Warner RG și colab. „Utiliz a tion of
biuret by ruminants". /. ANIMAL SCIENCE 22 (1963): 139L145.
4. Aurret M. „World protein supplies and needs. Procee dings of
theSixteenth Easter School in Agricultural Science, University
of Noftingham, 1969". In: R.A. Laurie (ed), PROTEINS IN
HUMAN FOOD , p. 3L19, Wesrport, CT.: Avi Publishing
Company, 1970.
5. Scrimshaw NS, și Young VR. „Nutrițional evaluarion a nd the
utilization of protein resources". In CE. Bodwell ( ed),
EVALUATION OF PROTEINS FOR HUMANS , p. 1 Ll 0. Wesrport,
CT: The Avi Publishing Co., 1976.
6. Jalil ME, și Tahir WM. „World supplies of plant pro teins". In:
J.W.G. Porter and B.A. Rolls (eds), PROTEINS IN HUMAN
NUTRITION , p. 35L46. London: Academic Press, 1973.
7. Blount WP. „Turkey „X" Disease". TURKEYS 9 (1961): 52,55L
58,61,77.
8. Sargeant K, Sheridan A, O'Kelly J, și colab. „Toxic iry
associated with certain samples of groundnuts". NATURE
192(1961): 1095L10%.
9. Lancaster MC, Jenkins FP și Philip JM. „Toxicity as sociated
with certain samples of groundnuts". NATURE \92 (1961): 1095L
1096.
10. Wogan GN și Newberne PM. „DoseLresponse characteris tics
of aflatoxin B, carcinogenesis in the rat". CANCER RES . 27
(1967): 2370L2376.

11. Wogan GN și Paglialunga S, și Newberne PM. „Carcino genic
effects of low dietary levels of aflatoxin B, in rat s" FOOD
COSMET . TOXICOL .L2(1974): 681L685.
12. Campbell TC, Caedo JP, Jr., BulataoLJayme și colab. „Aflatoxin
M, in human urine". NATURE 227 (1970): 403L404.
13. Madhavan TV și Gopalam C. „The effect of dietary pr otein on
carcinogenesis of aflatoxin." ARCH . PATH . 85 (1968): 133L137.

Capitolul 3
1. Natural Resources Defense Council. „Intolerable ris k:
pesticides in our children's food". New York: Natur al
Resources Defense Council, 27febr. 1989.
2. Winter C, Craigmill A, și Stimmann M. „Food Safety Issues II.
NRDC report and Alar." UC DAVIS ENVIRONMENTAL
TOXICOLOGY NEWSIETTER 9 (2) (1989):1.
3. Liebermann AJ și Kwon SC. „Facts versus fears: a revi ew of
the greatest unfounded health scares of recent time s". New
York: American Council on Science and Health, iunie 1998.
4. Whelan EM și Stare FJ. PANIC IN THE PANTRY : FACTS
ANDFALLACIES ABOUT THE FOOD YOU BUY . Buf falo, NY:
Prometheus Books, 1992.
5. U.S. Apple Association. „News release: synopsis of U.S. Apple
Press ConfeLrence". McLean, VA: U.S. Apple Associat ion, 25
febr. 1999.
6. Cassens RG. NITRITE -CURED MEAT : A FOOD SAFETY ISSUE IN
PERSPECTIVE . Trumbull, CT: Food and Nutrition Press, Inc.,
1990.
7. Lijinsky W, și Epstein SS. „Nirrosamines as environm ental
carcinogens". NATURE 225 (1970): 21L23.
8. National Toxicology Program. „Ninth report on carci nogens
revised January 2001". Washington, DC. Department on
Health and Human Services, Public Health Service, ia n. 2001.
Accesat la htrp://ehis.niehis,nih.gov/roc/toc9. htm l#viewe
9. International Agency for Cancer Research. IARC
MONOGRAPH ON THE EVALUATION OF THE CARCINOGENIC
RISK OF CHEMICALS TO HUMANS : SOME N-N ITROSO . Voi. 17
Lyon, Franța: International Agency for Research on Cancer,
1978.
10. Druckery H, Janzowski R, și Preussmann R. „Organotr ope
carcinogene wirkungen bei 65 verschidenen NLnitrosoL

verbindungen an BDLratten." Z. KREBSFORSCH . 69 (1967) 103L
201.
11. Thomas C, și So BT. „Zur morphologie der durch NLni trosoL
verbindungen erzeugten tumoren im oberen verdauungstr akt
der ratte." ARZNEIMITTELFORSCH . 19 (1969): 1077L1091.
12. Eisenbrand G, Spiegelhalder B, Janzowski C și colab . „Volatile
and nonLvotalile NLnitrosocompounds infoods and othe r
environmental media." IARC SCI . PUBLI . 19 (1978): 311L324.
13. National Archives and Records Administration. „Code of
Federal Regulations: Title 9, Animals and Animal pr oducts,
Section 319.180 (9CFR319.180)". Washington, DC: Gove rnment
Printing Office, 2001.
14. Kanfer S. 2 octombrie 1972. „ The decline and fall of the
American hot dog". TIME : 86.
15. Newberne P. „Nitrite promotes lymphoma incidence in rats".
Science 204 (1979): 1079L1081.
16. Madhavan TV, și Gopalan C. „The effect of dietary p rotein on
carcinogenesis of aflatoxin". ARCH .P ATH .85 (1968): 133L137.
17. Dacă această deficiență devine parte a primului cicl u de celule
fiice, atunci el va trece mai departe la toate gener ațiile de
celule, cu potențialul ca în cele din urmă să devină cancer
detectabil clinic. Totuși, aceasta este o suprasimp lificare a unui
proces foarte complex. Poate două din cele mai semn ificative
omisiuni sunt ipotezele că 1) este posibil să fie n ecesară mai
mult decât o mutație pentru a iniția și promova canc erul, și 2)
nu toate defectele genetice duc la cancer.
18. Mgbodile MUK și Campbell TC. „Effect of protein dep rivation
of male weanling on the kinetics of hepatic microso mal
enzyme activity." /. NUTR . 102 (1972): 53L60.
19. Hayes JR Mgbodile MUK și Campbell TC. „Effect of pr otein
dehciency on the inducibility of the hepatic micros omal drugL
metabolizing enzyme system. I. Effect on substrate interaction
with cytochrome PL450." BIOCHEM . PHARMACOL .22 (1973):
1005L1014.
20. Mgbodile MUK, Hyes JR și Campbell TC. „Effect of pr otein
deficiency on the inducibility of the hepatic micro somal drugL
metabolizing enzyme system. II Effect on enzyme kin etics and
electron transport system." BIOCHEM . PAHRMACOL . 22 (1973):
1125L1132.
21. Hayes JR, Mgbodile MUK și Campbell TC. „Effect of p rotein
deficiency on the inducibility of the hepatic micro somal drugL
metabolizing enzyme system. III. Effect of 3L

methycholanthrene induction on activity and binding
kinetics." BIOCHEM . PHARMACOL .23 (1974): 1721L1732.
22. Campbell TC. „Influence of nutrition on metabolism of
carcinogens (Martha Maso Honorâs Thesis)". ADV . NUTR .
RES .2 (1979): 29L55.
23. Preston RS, Hyes JR și Campbell TC. „Effect of prot ein
deficiency on the in vivo binding of aflatoxin Bl to rat liver
macromolecules". LIFE SCI . 19 (1976): 1191L1198.
24. Portman RS, Plowman KM și Campbell TC. „On mechanis ms
affecting species susceptibility to aflatoxin." BIOCHIM .
BIOPHYS . ACTA 208 (1970): 487L495.
25. Prince LO, și Campbell TC. „ Effects of sex dif fer ence and
dietary proteine level on the binding of aflatoxin B l to rat liber
chromatin proteins in vivo." CANCER RES. 42. (1982): 5053L
5059.
26. Mainigi KD și Campbell TC. „Subcellular distributio n and
covalent binding of aflatoxins as functions of dieta ry
manipulation". /. TOXICOL . ENVIRON . HEALTH 6 (1980): 659L
671.
27. Nerurkar LS, Hayes JR, și Campbell TC. „The reconst itution of
hepatic microsomal mixed function oxidase activity w ith
fractions derived from weanLlingratsfed different le veles of
protein." /. NUTRI .108 (1978): 678L686.
28. Gurtoo HL și Campbell TC. „A kinetic approach to a study of
the induction of rat liver microsomal hydroxydase af ter
pretreatment with 3,4Lbenzpyrene and aflatoxin Bl". BIOCHEM .
PHARMACOL . 19 (1970): 1729L1735.
29. Adekunle A A, Hayes JR,și Campbell TC. „Interrelati onships
of dietary protein level, aflatoxin Bl, metabolism a nd hepatic
microsomal epoxide hydrase activity." LIFE SCI . 21 (1977): 1785L
1792.
30. Mainigi KD, și Campbell TC. „ Effect of low dietary protein
and dietary aflatoxin on hepatic glutathione levels in FL334
rats." TOXICOL . APPL . PHARMACOL . 59 (1981): 196L203.
31. Farber E, și Cameron R. „The secvențial analysis of cancer
development." ADV . CANCER RES . 31 (1980): 125L226.
32. Răspunsul focarelor pentru majoritatea diagramelor din acest
capitol reflectă în majoritate „ % volumului ficatul ui", care
integrează „numărul de focare" și „mărimea focarelo r", ambele
indicând tendința de formare a tumorei. Pentru ca
răspunsurile din experimentele individuale să poată fi
comparate unele cu altele, datele sunt ajustate la o scală

comună care reflectă răspunsul produs de o doză sta ndard de
aflatoxină și prin hrănirea cu o dietă de 20% prote ine.
33. Appleton BS și Campbell TC. „ Inhibition of aflatox inLinitiated
preneoplastic liver lesions by low dietary protein." NUTR .
CANCER ?, (1982): 200L206.
34. Dunaif GE și Campbell TC. „Relative contribution of dietary
protein level and Aflatoxin Bl dose in generation of
presumptive preneoplastic foci in rat liver". J. NATL . CANCER
INS . 78 (1987): 365L369.
35. Youngman LD și Campbell TC. „High protein intake
promotes the growth of preneoplastic foci in Fische r #344 rats:
evidence that early remodeled foci retain the potenț ial for
future growth." /. NUTR . 121 (1991): 1454L1461.
36. Youngman LD și Campbell TC. „Inhibition of aflatoxi n BlL
induced gammaLglutamyl transpeptidase positive (GGT+ )
hepatic preneoplastic foci and tumors by low protei n diets:
1607L1613.
37. Dunaif GE și Campbell TC. „Dietary protein level and
aflatoxin BlLinduced preneoplastic hepatic lesions in the rat."
/. NUTR . 117(1987): 1298L1302.
38. Horio F, Youngman LD, Bell RC și colab. „Thermogene sis,
lowLprotein diets, and decreased development of AFBl L
induced preneoplastic foci in rat liver." NUTR .
Gmcerl6(1991):31L41.
39. Cam 12% proteine din dietă sunt necesare pentru a m ări la
maximum rata de creștere, în conformitate cu Nation al
Research Council al National Academy of Sciences.
40. Subcomittee on Laboratory Animal Nutrition. NUTRIENT
REQUIREMENTS OFLABORATORY ANIMALS . SECORTD REVISED
EDITION , NR . 10. Washington, DC: National Academy Press,
1972.
41. National Research Council. RECOMMENDED DIETARY
ALLOWANCES . TENTH EDITION . Washington DC, National
Academy Press, 1989.
42. Schlusinger DA, Root MM și Campbell TC. „Effect of dietary
protein quality on development of aflatoxin BlLin,dp ced
hepatic Preneoplastic lesions." /. NATL . CANCER INST . 81
(1989): 1241L1245.
43. Youngman LD. THE GROWTH AND DEVELOPMENT OF
AFLATOXIN BL-INDUCED PRENEOPLASTIC LESIONS , TUMORS ,
METASTASIS , AND SPONTANEOUS TUMORS AS THEY ARE
INFLUENCED BY DIETARY PROTEIN LEVEL , TYPE , AND