ECONOMIA COMERȚULUI TURISMULUI ȘI SERVICIILOR [603030]

1
UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU“ din ARAD
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
SPECIALIZAREA
ECONOMIA COMERȚULUI TURISMULUI ȘI SERVICIILOR

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific :
Lect. univ. dr. Rusu Sergiu Absolvent: [anonimizat]: Apostol Otilia

ARAD
2018

2
UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU“ din ARAD
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
SPECIALIZAREA
ECONOMIA COMERȚULUI TURISMULUI ȘI SERVICIILOR

TURISMUL ȘI DEZVOLTAREA
DURABILĂ

Coordonator științific :
Lect. univ. dr. Rusu Sergiu Absolvent: [anonimizat]: Apostol Otilia

ARAD
2018

3
Cuprins

INTRODUCERE………………………………………………………………………………………………………………….. 5
CAPITOLUL I. Turismul în economia actuală …………………………………………………………………….. 6
1.1. Turismul. Definire și evoluții …………………………………………………………………………………………. 6
1.2. Factorii cheie …………………………………………………………………………………………………………….. 13
1.2.1. Lucrul în mediul rural …………………………………………………………………………………………… 13
1.2.2. Proporții ……………………………………………………………………………………………………………… 13
1.2.3. Diversificare și nu înlocuire ………………………………………………………………………………….. 13
1.2.4. Turismul ca și instrument ………………………………………………………………………………………. 13
1.2.5. Controlul local ……………………………………………………………………………………………………. 14
1.2.6. Diversificarea economiei ……………………………………………………………………………………… 14
1.2.7. Marketing ……………………………………………………………………………………………………………. 14
1.3. Turismul rural ……………………………………………………………………………………………………………. 15
1.4. Obiectivele dezvoltării turistice și durabile ……………………………………………………………………. 16
CAPITOLUL II. Turismul durabil și ecoturismul ……………………………………………………………….. 21
2.1. Conexiunea între turism și dezvoltarea durabilă …………………………………………………………….. 21
2.2. Turismul în Europa ……………………………………………………………………………………………………. 24
2.3. Statistici din Europa …………………………………………………………………………………………………… 27
2.4. Relația dintre turism și dezvoltare durabilă în contextul european ……………………………………. 30
CAPITOLUL III. Turismul durabil și ecoturismul în România …………………………………………… 31
3.1. Ecoturism ………………………………………………………………………………………………………………….. 31
3.1.1. Zonele naturale ……………………………………………………………………………………………………. 31
3.1.2. Produsele ecoturistice …………………………………………………………………………………………… 31
3.1.3. Durabilitatea prin protejarea mediului natural ………………………………………………………… 31
3.1.4. Conservarea naturii ……………………………………………………………………………………………… 32
3.1.5. Dezvoltarea comunităților locale ……………………………………………………………………………. 32
3.1.6. Satisfacția turiștilor………………………………………………………………………………………………. 32
3.1.7. Un marketing eficient …………………………………………………………………………………………… 32
3.1.8 Rezervația Delta Dunării ……………………………………………………………………………………… 38
3.1.8.1. Dotările turistice ……………………………………………………………………………………………….. 38
3.2. Statistici…………………………………………………………………………………………………………………….. 41
3.3 Obiective turistice: ……………………………………………………………………………………………………… 48
CAPITOLUL IV. Concluzii ………………………………………………………………………………………………… 50
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………………………………………… 52

4

Motto :
„Călătorul vede ceea ce este. Turistul vede ceea ce a venit să vadă.”
(G.K. Chesterton)

5
INTRODUCERE

Pe parcursul acestei lucrări voi prezenta conceptul de turism, precum și rolul acestuia
în economia națională, în special turismul rural (sau ecoturismul), tot ceea ce înseamnă
dezvoltare durabilă si importanta conservării acestora precum si transmiterea lor generațiilor
viitoare.
Lucrarea am structurat-o in 3 capitole, urmând ca in primul capitol să prezint definiția
turismului, evoluția lui de-a lungul timpului, precum și conceptul de turism rural, importanța
sa și obiectivele principale ale acestuia.
În cel de-al doilea capitol, voi prezenta turismul durabil și ecoturismul precum și
conexiunile dintre acestea, diverse tipuri de durabilitate în turism și nu în ultimul rând o serie
de statistici referitoare la destinațiile preferate de turiștii din diverse țâri ale lumii.
În cel de-al treilea capitol, voi, face referire la turismul durabil și ecoturismul din
Romania, in special câteva trasee turistice cunoscute și foarte pitorești pentru a sublinia
importanța dezvoltării și încurajării unui astfel de turism în țara noastră. Tot în acest capitol am
efectuat un studiu de caz bazat pe un eșantion de 4 hoteluri din Delta Dunării.
Ultimul capitol însumează concluziile întregii lucrări, păreri si idei de îmbunătățire și
conservare despre tot ceea ce înseamnă ecoturism și dezvoltare durabilă.

6
CAPITOLUL I. Turismul în economia actuală

,, Rolul călătoriei este de separa imaginația de realitate și în loc de a te gândi la cum
pot fi lucrurile, să le poți vedea așa cum sunt.” Samuel Johnson

1.1. Turismul. Definire și evoluții

Turismul este o industrie creativă. Se referă la crearea de experiențe memorabile pentru
vizitator, și la a face visele de vacanță să devină realitate.
Turismul este o industrie a serviciilor. Este potrivit pentru indivizi care doresc să
cunoască oameni noi, făcând schimb de experiență și asigurându-se ca oaspeții sunt tratați
ireproșabil.
Turismul este o industrie care depinde de sinergie, de parteneriate și de lucrul împreună.
Industria turistică servește ca un studiu de caz ideal pentru a ilustra cercetările relevante
în domeniul antreprenorialului ca stil de viață și totodată ca un cadru conceptual pentru a
examina relația dintre activitățile antreprenoriale și calitatea percepută a vieții.
Este important să se recunoască faptul că a începe o afacere în turism nu este diferit de a
lansa oricare alt tip de afacere.
Câteva dintre etapele critice includ :
1. Identificarea în mod clar a tipului de afacere care se dorește a fi dezvoltată
2. Cercetarea în domeniul specific al acestei afaceri pentru a învăța despre provocările
sale unice
3. Analiza piețelor și a oportunităților
4. Elaborarea planului de afaceri
5. Obținerea de finanțare
6. Pregătirea lansării operațiunilor
7. Marketingul și promovarea afacerii
Antreprenoriatul și inovația sunt factori cruciali în turism și sunt esențiali pentru succesul
și dezvoltarea industriei, atât la nivel global cât și regional.1
Turismul evoluează în mod constant sub modificările apărute în cadrul civilizației
contemporane, dinamica sa integrându-se procesului de dezvoltare. De asemenea turismul

1 Lopéz E.P., Buhalis D., Revista de Turismo y Patrimonio Cultural, Vol 7, 2009, p.3.

7
acționează ca un factor simulator al progresului și dezvoltării prin vastul potențial uman și
bineînțeles material pe care îl antrenează în desfășurarea sa.
Eforturile specialiștilor se orientează la ora actuală înspre a stabili cu rigurozitate
științifică a conținutului turismului, a interdependențelor sale cu celelalte elemente ale
economiei.
Chiar dacă elemente ale turismului sunt prezente încă din cele mai vechi timpuri, precum
pelerinajele grecilor din antichitate sau vizitele romanilor la apele termale din provinciile
imperiului, turismul s-a cristalizat în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX- lea.
Nevoia omului de a călători a persistat de-a lungul istoriei. Însă până în epoca modernă
majoritatea călătoriilor erau efectuate din necesitate și mai puțin din plăcere, asta din cauză că
o călătorie era dificilă și periculoasă. Legătura etimologică între cuvântul englezesc ”travel”
(călătorie) și cel franțuzesc ”travail” (muncă) era clară. Călătoria este o activitate care se petrece
la fiecare nivel educațional și al venitului populației.
Turismul este o activitate complexă ce implică o combinație de elemente materiale și
psihologice. Elementele materiale sunt constituite din cazare, transport și atracțiile turistice, iar
elementele psihologice sunt reprezentate printr-un spectru larg de atitudini specifice, respectiv
dorințe și emoții umane.
Definirea turismului este o etapă esențială în cadrul cercetării acestuia iar existența a
numeroase definiții în legătură cu acest subiect ne demonstrează complexitatea și importanța
fenomenului turistic.
Nu există o definiție conceptuală a turismului care să fie complet standardizată, iar
clasificarea acestuia este și ea extrem de complexă.2
Definirea turismului este un lucru dificil și trebuie menționate câteva elemente esențiale:
1. Turismul este invizibil din punct de vedere statistic – având lacune în înregistrarea datelor
turistice la nivelul fiecărei țări la nivel global
2. Există moduri diferite în fiecare țară de a culege datele statistice legate de turism
3. Datele pot fi diferi de la o țară la alta din varii motive : schimbarea granițelor,
discontinuități în culegerea datelor, etc3
Într-o primă etapă turismul poate fi considerat o formă de recreere alături de alte activități
și formule de petrecere a timpului liber.

2 Foster D., Travel and Tourism Management, MacMillan Education Ltd., 1985, p.5
3 Williams A., Shaw G., Tourism & Economic Development, 1998, p.15

8
Gilbert sugerează că definiția turismului ar putea să se bazeze pe următoarele trei
afirmații sau puncte de vedere:
a. Din punct de vedere social – se ocupă de turism sub aspect umanist și se concentrează
asupra activităților turiștilor
b. Din punct de vedere epistemologic – analizează turismul ca pe o disciplină academică
c. Din punct de vedre economic – evaluează și măsoară activitățile turistice4
Lesley Pender spune : ,,Un bun este un obiect, un lucru, în contrast cu un serviciu care
este un efort, o acțiune”. Astfel, știm că turismul este un serviciu căruia i se aplică o serie de
caracteristici specifice :
– Imaterialitatea
– Nestocabilitatea
– Inseparabilitatea
Caracteristici specifice unui serviciu a prestatorului și de cea a utilizatorului,
eterogenitatea sau simultaneitatea producției și a consumului.5
Michaud, directorul Consiliului Superior al Turismului Francez, arată că turismul
grupează ansamblul activ de producție și consum6, generate de deplasările de o noapte sau mai
multe, de la domiciliul obișnuit, motivul călătoriei fiind plăcerea, afacerile, sănătatea sau
participarea la o reuniune, etc
Societatea de turism a Marii Britanii a adoptat o definiție mai scurtă elaborată de Burkart
și Medlik: “turismul este o mișcare temporară a oamenilor către destinații diferite de cele unde
locuiesc și muncesc”.
De-a lungul anilor conținutul noțiunii de turism s-a modificat, s-a îmbogățit cu noi
elemente, însă în concluzie turismul este o activitate complexă cu o încărcătură economică
vastă și care este poziționată la intersecția mai multor ramuri și sectoare economice.
În anul 1937, la recomandarea Comitetului de Statistică a Ligii Națiunilor, s-a acceptat
definiția următoare pentru turistul străin : orice persoană care se deplasează pentru o durată de
timp de cel puțin 24 de ore într-o altă țară, diferită de cea în care se află domiciliul stabil.
Astfel turiștii pot fi considerați7:
– Persoanele care efectuează o călătorie de plăcere sau agrement sau pentru orice alte
motive ( de familie, de sănătate)

4 Gilbert D.C., Conceptual Issues in the Meaning of Tourism, Belhaven Press, 1990, pag. 4-27
5 Pender L., Marketing Management for Travel and Tourism, Stanley Thomas Publishers Ltd. UK, 1999, p.2
6 Weaver D., Lawton L., Tourism Management, John Wiley and Sons, 2002, p.3.
7 Snak O., Baron P., Neacșu N., Economia turismului, 2001, p. 23.

9
– Persoanele care călătoresc cu scopul de a participa la conferințe sau reuniuni
științifice, diplomatice, sportive, etc
– Persoanele care se află în călătorii de afaceri
– Persoane aflate în croaziere maritime, chiar în cazul în care durata șederii lor în țara
vizitată este mai mică de 24 de ore
Nu sunt considerați turiști:
– Persoanele care sosesc într-o țară, cu sau fără contract de muncă, pentru a ocupa o
funcție sau pentru a exercita o activitate profesională
– Persoanele care vin să se stabilească cu reședința definitivă într-o țară
– Studenții sau elevii care locuiesc temporar în străinătate.
– Persoanele care circulă provizoriu în zonele de frontieră (excursioniști), precum și
persoanele care domiciliază permanent într-o țară, dar lucrează in altă țară
(navetiștii)
– Călătorii în tranzit care nu se opresc în țară chiar dacă durata traversării depășește
24 de ore.
Astfel turismul poate fi văzut ca fiind un fenomen, nu o activitate de producție și ca o
experiență ori proces, nu ca un produs.
Există anumite caracteristici ale fenomenului turistic care și-au pus amprenta asupra
analizei fenomenului turistic:
– Creșterea continuă a numărului de turiști
– Dorința de a avea cât mai multe locații
– Dorința de a avea o atitudine corectă față de mediu.
C. Niță și I. Niță făcând o comparație cu alte domenii de activitate, prezintă
numeroasele avantaje ale turismului:8
a. valoarea adăugată în turism față de alte ramuri este superioară și datorită faptului că
importul de materii prime, în acest sector este nesemnificativ
b. nu este o ramură energointensivă
c. permite transformarea în valută a unor resurse materială și umane, care nu pot fi
exploatate altfel
d. cursul de revenire în turism este avantajos comparabil cu alte ramuri
e. turismul antrenează direct și indirect importante consumuri de cantități importante
de produse industriale

8 Niță I., Niță C., Piața turistică a României, ediția a II-a, 2008

10
f. asigură dezvoltarea echilibrată a tuturor zonelor țării.
Dezvoltarea durabilă este un tip de dezvoltare care răspunde nevoilor prezentului fără a
compromite șansa generațiilor viitoare de a-și satisface nevoile. Aceasta implică o îmbunătățire
a calității vieții oamenilor din întreaga lume, care trăiesc în ecosisteme cu o capacitate de
regenerare permanentă. Cel puțin în teorie, dacă o activitate este durabilă, ea poate continua pe
termen nelimitat turismul durabil.
Dezvoltarea turismului durabil întâlnește în același timp nevoile turiștilor, companiilor
de turism și destinațiilor gazdă, protejând și, acolo unde este posibil, sporind oportunitățile
pentru viitor. Este conceput pentru a conduce la un management al resurselor care să contribuie
la satisfacerea nevoilor sociale, economice și estetice și, în același timp, să păstreze integritatea
culturală, procesele ecologice esențiale și viața în condiții bune. Aspectele luate în considerare
în înțelegerea dimensiunilor turismului durabil sunt prezentate mai jos:
o Utilizarea resurselor naturale
• Utilizarea rațională a terenurilor
• Utilizarea rațională a biodiversității
• Minimizarea efectelor negative asupra mediului
o Protecția, consolidarea și conservarea capitalului natural
• Dezvoltarea și consolidarea zonelor protejate și a parcurilor naționale
• Protecția și conservarea speciilor și ecosistemelor rare
o Protecția și conservarea capitalului antropologic
• Obiceiuri și tradiții
• Consolidarea și protejarea diversității culturale
o Necesități de material
• Recreere fizică și psihologică
• Schimb de informații
• Creșterea nivelului intelectual
• Dezvoltarea și consolidarea infrastructurii sociale
o Salvarea nevoilor economice
• Dezvoltarea infrastructurii economice
• Dezvoltarea activităților complementare
• Asigurarea unui trai decent pentru comunități
• Recuperări la buget
• Integrarea economică mondială

11
În practică, există două dimensiuni distincte aplicate turismului pentru discutarea
durabilității, orientate pe două direcții principale pentru turismul durabil.
Prima și cea mai importantă dimensiune, pe termen lung, constă în îmbunătățirea
practicilor durabile în destinațiile alese de turiști, unde pot avea un impact negativ bine cunoscut:
De exemplu, în mediul fizic, putem menționa:
a. Eroziunea recifelor de corali pentru construcții și datorită activităților de recreere sau
a munților prin schi și mersul pe jos,
b. Utilizarea excesivă de apă dulce pentru scăldat, înot, grădini de udare, terenuri de golf,
poluarea apei prin eliminarea deșeurilor netratate;
Emisiile de dioxid de carbon prin utilizarea de automobile în scopuri recreative.
Cu privire la mediul social și cultural:
– transformarea artei și obiceiurilor tradiționale în amuzament și profit pentru hoteluri,
– "hrănirea" cu normele comportamentale și culturale de abundență, caracteristice în
special societăților occidentale, culturilor care nu sunt familiarizate cu astfel de metode, printr-
un proces numit adesea "neocolonialism".
Cu toate acestea, spre deosebire de alte industrii comparabile ca scară și relevanță,
industria turismului are potențialul de a aduce o contribuție pozitivă majoră la bunăstarea
destinațiilor vizitate. Posibilitatea de a exploata aceste contribuții pozitive durabile este ceea ce
face turismul o preocupare vitală a secolului XXI. A doua dimensiune pentru îmbunătățirea
practicilor durabile se concentrează asupra modului în care companiile implicate în industria
turismului își bazează deciziile de funcționare și dezvoltare. Unele activități se desfășoară la
destinație, de exemplu hoteluri, hanuri, sate de vacanță, diferite forme de distracție etc.
Altele au loc departe de destinații, cum ar fi activitatea companiilor aeriene, agențiilor de
turism și a operatorilor de turism. Companiile de turism au la fel de multe motive să controleze
poluarea și să administreze deșeurile ca orice altă companie dintr-o industrie diferită. Aceștia
au o responsabilitate mai mare, având în vedere că acestea deseori operează în regiuni foarte
atractive, care sunt, de asemenea, foarte sensibile din punct de vedere al mediului. Aceasta
devine o problemă în proiectarea unei clădiri hoteliere, de exemplu, sau în amenajarea
teritoriului. Un design bun al clădirilor și a zonelor verzi poate reduce în mare măsură nivelul
de poluare produs de un anumit număr de zile turistice.
Mai mult, este necesar să se implementeze programe de economisire a energiei, de control
al poluării fonice și de emisii, de reducere a utilizării apei dulci, de reducere a utilizării
substanțelor chimice toxice, de reciclare și reutilizare a materialelor.

12
Dezvoltarea ecoturismului poate fi problematică în cazuri deoarece zonele naturale și
societățile tradiționale au dificultăți mult mai mari în a face față diverselor presiuni turistice
decât au stațiunile turistice care sunt conduse profesional. Astfel turismul durabil reprezintă
mai mult decât ecoturismul: înglobează un ecoturism de succes și mult mai mult decât atât.9
Principiile esențiale pe care se bazează dezvoltarea durabilă sunt :
a. Stabilirea limitelor ecologice, a normelor de consum și a standardelor, cu reducerea
consumurilor nejustificate;
b. Distribuirea activității și realocarea resurselor, satisfacerea nevoilor esențiale ale vieții,
și creștere economică
c. Creșterea demografică fiind în concordanță cu potențialul ecosistemelor explorabile și
menținerea unui optim de populație,;
d. Păstrarea arealelor naturale care susțin patrimoniul genetic al florei și faunei și
conservarea resurselor de bază ;
e. Creșterea efortului tehnologic , acces legal la resurse, și folosirea rațională a acestora;
f. Stabilirea unei rate minime de consumare și exploatarea de a resurselor ,,inepuizabile”;
g. Rolul comunității locale asupra luării deciziilor de dezvoltare locală.
Pornind de la punctele cheie ale dezvoltării durabile, impactul asupra activităților
turistice va produce următoarele efecte pozitive :
a. Creșterea vizibilității unor localități cu resurse natural reduse;
b. Realizarea unor dotări turistice corespunzătoare, prin utilizarea terenurilor slab
productive agricol.
c. Prin obținerea de noi venituri din noi taxe și impozite locale odată cu creșterea puterii
economice a localităților.
Exploatarea resurselor naturale ar fi impactul negativ ale acelei zone și distrugerea
treptata a mediului înconjurător. Activitățile turistice într-o arie protejată trebuie sa fie în
concordanță cu capacitatea de încărcare ecologică și cu particularitățile ecosistemelor
existente.10

9 Năstase C , Revista de turism, nr.3 , Suceava, România
10 Nistoreanu P., Ecoturism și turism rural, Editura ASE, 2006, Pag.30.

13
1.2. Factorii cheie

1.2.1. Lucrul în mediul rural: Unicitatea și caracterul deosebit al nișei de piață
constituite de turismul rural este ruralitatea însăși, contactul cu natura , cu societatea rurală
tradițională , cu creșterea animalelor, cu comunitățile de forestieri sau de pescari. Turismul
durabil nu ar trebui să fie numai situat la țară, ar trebui să fie parte a unei societăți rurale
funcționale și nu o stațiune turistică localizată la o fostă fermă.
1.2.2. Proporții: Activitățile tipic rurale sunt la scară mică, locale și individuale.
Turismul rural durabil ar trebui, de aceea, să se potrivească în dimensiunile zonei rurale unde
se desfășoară. În mod normal dar nu întotdeauna, turismul durabil va fi la scară mică, acest
lucru depinde însă mult de circumstanțele locale. În turismul durabil apropierea de oameni este
importantă, iar acest lucru este posibil datorită activităților la scară mică.11
1.2.3. Diversificare și nu înlocuire: Țelul turismului durabil ar trebui să fie
diversificarea economiei locale și nu înlocuirea activităților de creștere a animalelor cu
activități turistice. Substituirea ar avea trei pericole: aduce dependență de o singură activitate,
provoacă începerea dezvoltării de tip stațiune turistică și în acest fel se pierde caracterul de
unicitate bazat pe ruralism și natură și începe declinul agriculturii ducând în final la distrugerea
peisajelor și habitatelor. Pierderea peisajelor tradiționale și a habitatelor înseamnă implicit
pierderea unicității și a nișei de piață (unique selling point) pentru turism și provoacă pierderea
ireparabilă a valorilor culturale și naturale.
1.2.4. Turismul ca și instrument: Turismul poate fi dezvoltat în două feluri. Ar putea
fi dezvoltat pentru turism în sine și este posibil ca acest proces să aducă locuri de muncă și
bunăstare în zonă sau poate fi privit într-un context mai larg și folosit ca un instrument de
rezolvare sau a atenua anumite probleme specifice. De exemplu, cazările pot fi dezvoltate sub
formă de hoteluri aparținând diferitelor lanțuri de hoteluri naționale sau internaționale . Aceste
rețele care dispun de facilități de marketing și management deja existente pot avea succes și
pot crea locuri de muncă în zona rurală. Conceptele de turism durabil sugerează o dezvoltare
alternativă: dacă localnicii ar fi proprietarii facilităților turistice, dezvoltate în urma renovării
caselor tradiționale sau prin construcția de clădiri noi, s-ar crea o serie de avantaje în plus. În
primul rând localnicii ar fi puternic motivați să rămână în zonă și să mențină activitățile
tradiționale. Localnicii și-ar mări în acest fel mult orizontul dobândind deprinderi și cunoștințe

11 ***Strategia de turism durabil a României, proiect

14
noi, vor avea nevoie de cursuri de pregătire care însă sunt benefice pentru diversificarea
activităților.
Comunitatea are de asemenea interesul de a renova clădirile existente mai mult decât
de a construi altele noi care probabil nici nu s-ar potrivi în contextul rural existent. Profitul
rezultat din turism va rămâne în comunitate. Conceptul de turism ca instrument poate fi folosit
pentru conservarea naturii în ariile protejate, pentru revitalizarea serviciilor pe căile ferate
rurale, pentru creșterea veniturilor în piețele de desfacere cu amănuntul, pentru păstrarea
funcțională a altor tipuri de servicii furnizate de comunitatea locală.
1.2.5. Controlul local: Conceptul conform căruia controlul turismului și beneficiile
provenite din turism trebuie să se centreze în comunitățile locale reprezintă esența turismului
durabil. Astfel poate ajuta la conservarea valorilor locale, poate aduce venituri zonelor aflate
în declin, poate reactiva viața politico-socială în zone care și-au pierdut speranța. Controlul
local presupune formarea în comunitatea locală de deprinderi și cunoștințe diverse, dezvoltarea
de succes presupune întotdeauna perfecționare, educare și o continuă informare a comunității
și a membrilor săi .
Încă de la început, comunitățile locale și factorii interesați în turism ar trebui să fie
implicați în procesul de elaborare a strategiei chiar dacă acest proces poate fi lung și dificil.
1.2.6. Diversificarea economiei: turismul poate părea un panaceu universal pentru
problemele mai multor comunități rurale ca și pentru liderii lor drept, există amenințări mari
legate de dezvoltarea turismului ca unică sursă de activități economice. Turismul este o
industrie competitivă cu o ”moda” care se poate schimba foarte rapid. Comunitățile rurale pot
întâmpina probleme serioase dacă se bazează total numai pe piața turistică. Pentru ca turismul
să rămână unul rural trebuie să încurajeze o economie autentic rurală cu fermieri prosperi, cu
viață rurală funcțională și o scenă culturală autentică și originală.12
1.2.7. Marketing: Există tendința ca marketingul să fie nu fie considerat destul de
important pe lista priorităților când se proiectează strategiile de turism prietenoase față de
mediu sau comunități. Oricum, în cazul strategiilor de turism rural durabil, marketingul efectiv
este un element vital. Este o activitate care necesită o specializare profesională înaltă fără de
care întreaga strategie poate da greș. Unul dintre elementele esențiale este constituit de
înțelegerea nișelor specifice de piață care țin cont de calitățile speciale ale ariilor protejate.13

12 ***Strategia de turism durabil a României, proiect
13 ***Strategia de turism durabil a României, proiect

15
1.3. Turismul rural

La o primă vedere încercarea de a defini conceptul de turism rural pare a fi o sarcină
ușoară14. După cum Lane15 sugera ” este turismul care are loc la țară”, dar chiar și aceasta
simplă afirmație conține elemente ambigue. De exemplu definiția conceptului de turism poate
varia și totodată poate fi greu de definit și termenul de ”zonă rurală”. Țările pot avea criterii
diferite prin care clasifică o zonă ca fiind rurală sau non-rurală (urbană) și de asemenea
termenul de ”rural” poate fi atât un element pur geografic cât și o descriere a caracteristicilor
culturale a comunităților de la țară.
Studiul inovativ a lui Keane16 în domeniul turismului rural oferă o serie de încercări de
definire a turismului rural, confirmând existența unei varietăți de termeni folosiți pentru a
descrie activitatea turistică în mediul rural :
– agroturism
– turism de fermă,
– turism rural,
– turism ușor ( soft tourism),
– turism alternativ,
– turism verde, etc
După Gilbert și Tung, turismul rural reprezintă o excursie sau o înnoptare la țară, într-
o zonă agricolă sau naturală și care are o densitate scăzută a populației.
Turismul rural de bazează pe un spațiu deschis, implică o participare activă a populației
locale în a avea grijă de turiști și se realizează prin intermediul produselor turistice.
Lane numără șapte motive ce fac dificilă definirea complexă a turismului rural ce se
pot aplică în toate situațiile:17
1. Turismul urban și cel bazat pe stațiuni climaterice nu se limitează doar la medii
urbane, ci acoperă ariile rurale
2. Chiar mediile rurale sunt dificil de definit și criteriile folosite diferă în mod
esențial
3. Nu orice turism are loc în spațiile rurale este neapărat ”rural” – acesta poate fi
de asemenea ”urban” ca și forma, localizat doar într-un spațiu rural. În această categorie
putem încadra așa-zisele ”sate de vacanță”.

14 Rusu S. , Turism rural și agroturism, Ed. Mitron, Timișoara, 2007, p.72
15 Sharpley R., Sharpley J., Rural Tourism : An Introduction, 1997, p. 4-6
16 Keane M.J.., Brissoulis H., van der Straaten J., Tourism and the Environment, Academic Publishers, 1992
17 Page S., Getz D., The Business of rural Tourism

16
4. În mod istoric turismul a fost întotdeauna un concept urban; majoritatea
turiștilor trăiesc în mediu urban. Turismul poate fi privit ca și o influență urbanizatoare
asupra mediilor rurale încurajând schimbările culturale și economice și noile
construcții.
5. În diferite regiuni s-au dezvoltat forme diferite ale turismului rural. Vacanțele
de tip ” turism de fermă” se întâlnesc în numeroase părți : ( de ex. Germania și Austria),
însă sunt mult mai multe in S.U.A. și Canada.
6. Ariile rurale sunt într-un proces complex de schimbare. Impactul globalizării,
comunicațiile și telecomunicațiile au schimbat condițiile de piață și orientarea spre
produsele tradiționale.
Dezvoltarea ecologiei a condus la un control sporit a celor din ”afară” asupra
folosirii pământului și dezvoltării resurselor.
Cu toate că unele zone rurale sunt în decurs de depopulare, în altele se observă
un flux de populație ce se stabilește acolo la pensionare sau pentru a practica noile
afaceri ”netradiționale”.
Diferența, cândva foarte evidentă dintre rural și urban este acum ștearsă de
urbanizare, naveta de la distanță și apariția caselor de vacanță.
7. Turismul rural este o activitate complexă, multilaterală, nu doar un turism bazat
pe ferme. El include vacanțele de tip ferme dar de asemenea și vacanțele naturale și
ecoturism, plimbări, cățărări, călăria, aventura, sportul, vânătoarea, turismul de studiu,
turismul legat de arte și tradiție și în anumite zone, turismul etnic.
Turismul este tot mai mult utilizat ca unul dintre instrumentele cheie pentru
dezvoltarea rurală în Europa. 18
1.4. Obiectivele dezvoltării turistice și durabile19

Agenda pentru dezvoltare durabilă, împreună cu obiectivele de dezvoltare durabilă
(SDGs). stabilește un cadru global de a pune capăt sărăciei extreme, lupta împotriva inegalității
și nedreptății, și de a rezolva schimbările climatice până în 2030.
Bazându-se pe istoric obiectivele de dezvoltare ale Mileniului (ODM), setul ambițios
de 17 obiective de dezvoltare durabilă și obiective asociate este centrată pe oameni,

18 Tribe J., Font X., Griffiths N., Environmental Management for Rural Tourism and Recreation, Cassel UK,
2000
19 http://icr.unwto.org/publication/tourism-and-sustainable-development-goals (accesare 04.03.2018)

17
transformare, universal și integrate. Turismul are potențialul de a contribui, direct sau indirect,
la toate obiectivele.
În special, a fost inclus ca obiectivele 8, 12 si 14 să se bazeze pe creștere economică
inclusivă și durabilă, consum durabil și producție (SCP) și al utilizării durabile a oceanelor și
resurse marine..
Realizarea acestui program, cu toate acestea, necesită un cadru clar de implementare,
finanțare adecvată și în tehnologie, infrastructură și resurse umane

1. Pune capăt sărăciei în toate formele sale pretutindeni ca unul dintre cel mai mare și
cea mai rapidă creștere economică pe sectoare din lume, turismul este bine poziționat pentru a
stimula creșterea economică și dezvoltarea la toate nivelele și furniza venituri prin crearea
locurilor de muncă.
Dezvoltarea durabilă a turismului, precum și impactul acestuia la nivel comunitar, pot
fi asociate cu obiective de reducere a sărăciei naționale, cele legate de promovarea
antreprenoriatului și întreprinderilor mici, și responsabilizarea mai puțin favorizate grupuri, în
special tinerilor și femeilor.
2. Eradichează foametea , realizarea securității alimentare și o mai bună nutriție,
promovarea unui turism agricol durabil pot impulsiona productivitatea agricolă prin
promovarea producției, utilizarea și vânzarea locală produse în destinații turistice și integrarea
sa deplină în turismul valoric. În plus, agroturismul, un segment de turism în creștere, poate
completa activitățile agricole tradiționale. Creșterea rezultatelor de venit în comunitățile locale
poate duce la o agricultură mai rezistentă în timp, sporind valoarea experienței turismului.
3. Asigura viața sănătoasă și promovează bunăstarea pentru toate vârstele, contribuția
turismului în creșterea economică și dezvoltare.
Câștigurile din urma străinilor și veniturile fiscale din turism pot fi reinvestite în
sănătate și servicii, care ar trebui să aibă scopul de a îmbunătăți sănătatea maternă, reducerea
mortalității infantile și prevenirea bolilor, printre altele.
4. Asigura educație promovând învățarea și oferind șanse pentru toți. Sectorul poate
constitui o încurajare pentru a investi în educația și formarea profesională și să sprijine
mobilitatea forței de muncă prin acorduri transfrontaliere de calificare, standarde și certificări.
În special tinerii, femeile, seniorii, populațiilor indigene și cei cu nevoi speciale ar
trebui să beneficieze prin mijloace educaționale, în cazul în care turismul are potențialul de a
promova incluziunea, valorile unei culturi de toleranță, pace și non-violenței, și toate aspecte
de schimb la nivel mondial.

18
5. Realizarea egalității între sexe și să împuternicească toate femeile și fetele din
turism să se bazeze pe abilitatea femeilor în mai multe moduri, în special prin asigurarea de
locuri de muncă și prin generatoare de venituri în domeniul turistic.
6. Asigură disponibilitatea și gestionarea durabilă a apei și a canalizării pentru
toate zonele unde se vrea dezvoltarea turismului și pot juca un rol critic în realizarea accesului
la apă și securitate, precum și igienă și canalizare pentru toți. Utilizarea eficientă a apei în
sectorul turistic, împreună cu măsurile de siguranță corespunzătoare, gestionarea apelor uzate,
controlul poluării și o tehnologie eficienta poate fi cheia pentru apărarea celei mai prețioase
resursă
7. Asigură accesul la energie, la prețuri accesibile, fiabile, durabile și moderne
pentru toate ca un sector care necesită intrare de energie substanțială, turismul poate accelera
schimbarea față de energia regenerabilă și de a crește ponderea sa în amestec de energie la nivel
mondial.
În consecință, prin promovarea investițiilor pe termen lung în surse durabile de energie,
turismul poate ajuta la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, atenuarea schimbărilor
climatice și să contribuie la soluții inovatoare și noi de metode de energie în zonele urbane,
regionale și la distanță.
8. Promovare susținută, incluzivă și durabilă a creșterii economice , ocuparea forței
de muncă plină și productivă și muncă decentă pentru toate zonele de turism este una dintre
forțele motrice a creșterii economice la nivel mondial și în prezent prevede 1 din 11 de locuri
de muncă la nivel mondial, dând acces la oportunități de muncă decentă în sectorul turistic,
societate – în special tinerilor și femeilor – pot beneficia de creșterea competențelor și
dezvoltarea profesională.
Sectorul contribuie la crearea locurilor de muncă și vrea ca până în 2030, să elaboreze
și să pună în aplicare politici pentru a promova turismul durabil care să creeze locuri de muncă
și să promoveze cultura locală și produsele locale.
9. Construire de infrastructură rezistentă , promovând industrializarea inclusivă și
durabilă și inovarea favorizând dezvoltarea turismului și se bazează pe bune infrastructuri
publice și private furnizate și un mediu inovator.
Sectorul poate stimula, de asemenea, guvernele naționale pentru a face upgrade în
infrastructura lor și retrofit industriilor lor, făcându-le mai durabile, ca un mijloc de a atrage
turiști și alte surse de investiții străine. Acest lucru ar trebui să faciliteze, de asemenea, în
continuare industrializarea durabilă, necesară pentru creșterea economică, dezvoltare și
inovare.

19
10. Reduce inegalitatea în cadrul și între țările unde turismul poate fi un instrument
puternic pentru dezvoltarea comunității și reducerea inegalităților în cazul în care acesta
angajează populațiile locale și toate principalele părților interesate în dezvoltarea sa.
Turismul poate contribui la o reînnoire urbana și dezvoltare rurală și la reducerea
dezechilibrelor regionale de a da comunităților posibilitatea de a prospera în locul lor de
origine.
Turismul este, de asemenea, un mijloc eficient pentru țările în curs de a participa în
economia mondială. În 2014, țările cel mai puțin dezvoltate (LDC) au primit 16,4 de miliarde$
din exporturile din turismul internațional, până la 2,6 de miliarde$ în 2000, pentru a face
sectorul un pilon important al economiilor lor
11. Construiește orașe și așezări umane , inclusiv, în condiții de siguranță, rezistente
și durabile, un oraș care nu este bun pentru cetățenii săi nu este bun pentru turiști.
Turismul durabil are potențialul de a avansa infrastructurii urbane și accesibilitate
universale, promovarea și regenerarea zonelor cu risc de dezintegrare și conservarea culturale
și patrimoniu natural, activele de care depinde turismului. O mare parte din investiții în
infrastructura verde (eficientizarea mijloacelor de transport, poluarea redusă, conservarea
patrimoniului și spații deschise, etc.) ar trebui să genereze mai inteligent și mai ecologice orașe
de la care poată beneficia nu numai rezidenți, dar, de asemenea și turiștii.
12. Asigură consum durabil și producția modelelor a sectorul de turism care adoptă
consumul durabil și practici de producție (SCP) ce poate juca un rol semnificativ în accelerarea
trecerii la nivel mondial față de durabilitate.
În acest sens, așa cum în obiectiv este imperativ să apară "instrumente de elaborarea
și punerea în aplicare să monitorizeze impactul dezvoltării durabile pentru turismul durabil care
creează locuri de muncă, promovează cultura locală și produse".
13. Ia măsuri urgente pentru a combate schimbările climatice și prin impactul său,
turismului contribuie și este afectat de schimbările climatice. Este, prin urmare, în interesul pe
sectorul să joace un rol în răspunsul global la schimbările climatice. Prin reducerea consumului
de energie și schimbarea la surse de energie regenerabile, în special în sectorul de transport și
cazare, turismul poate ajuta la abordarea uneia dintre cele mai multe provocări din timpul
nostru.
14. Conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor și resurselor marine
pentru o dezvoltare durabilă
Dezvoltarea turismului trebuie să fie o parte de management integrat al zonelor de
coastă pentru a ajuta la conservarea ecosistemelor marine fragilele și pentru a servi ca un

20
vehicul pentru a promova o economie de albastru, în concordanță cu obiectivele "până în 2030
creșterea beneficiilor economice SIDS și cel mai puțin dezvoltate la utilizarea durabilă a
resurselor marine, inclusiv prin gestionarea durabilă a pescuitului, acvaculturii și turism".
15. Protejarea, restaurarea și promovarea utilizării durabile a ecosistemelor
terestre, gestionarea durabilă a pădurilor, combaterea deșertificării, și oprirea terenurilor din
degradare și pierderea biodiversității, peisajelor, pădurilor curate, biodiversitatea, și
patrimoniului natural sunt adesea motivele principale ce turiștii vizita o destinație.
Turismul durabil poate juca un rol major, nu numai în conservarea și păstrarea
biodiversității, dar și în privința ecosistemele terestre, având în vedere eforturile spre reducerea
deșeurilor și a consumului, conservarea nativă a florei și faunei, și a activităților de
conștientizare
16. Promovarea societățile pașnice și incluzive pentru dezvoltare durabilă, accesul
la justiție pentru toți și de a construi eficient, responsabil și instituțiile inclusive la toate
nivelurile ca turismul ce se învârte în jurul a miliarde de întâlniri între oamenii din diverse
medii culturale, sectorul poate favoriza multicultural și interconfesional toleranță și înțelegere,
de stabilire a Fundației pentru societăți mai pașnice.
Turismul durabil, care beneficiază și se angajează comunități locale, de asemenea,
poate oferi o sursă de existență, consolidarea identităților culturale și grăbește activitatea de
întreprinzător, contribuind astfel la prevenirea violenței și conflictului și să prindă rădăcini și
consolidarea păcii în societățile post-conflictuale.
17. Consolidarea mijloacelor de implementare și revitalizarea parteneriatului
global pentru dezvoltare durabilă din cauza turismului trans-sectorial, natura are capacitatea
de a consolida parteneriate public/privat și să se angajeze mai multe părți interesate –
internaționale/naționale.

21
CAPITOLUL II. Turismul durabil și ecoturismul
2.1. Conexiunea între turism și dezvoltarea durabilă

În timp, conceptul dezvoltării durabile a cunoscut multe încercări de a defini, dar se
pare interesant că Comisia Brundtland, care spune: “esența dezvoltării durabile este drumul și
trebuie să ne organizăm astfel încât să consumăm resurse de teren pentru a satisface propriile
noastre nevoi și aspirații astfel încât să nu compromitem așteptările generațiilor viitoare care
să îndeplinească la rândul său, nevoile lor”.
Credem că dezvoltarea durabilă este un concept foarte dinamic cu mai multe dimensiuni
și interpretări, văzută ca un proces permanent de schimbare, foarte conectat la zona necesităților
și priorităților.
Faptul că mulți profesioniști nu nevoie de o definiție unică a acestui concept în mod
natural duce la o conștientizare că indiferent cum am defini, problema este aceeași și este
numită: nevoia de a asigura un viitor durabil pentru popoarele lumii și planeta noastră. Pentru
a atinge acest obiectiv trebuie să fie o amplă cooperare internațională, o gestionare foarte atentă
a procesului, implicarea politică și dăruire de mult.
Pe scurt, toate acestea implică modificarea comportamentelor indivizilor astfel încât să
contribuie la o creștere economică bazată pe dezvoltarea durabilă. Implicarea activă a
persoanelor se poate realiza:
– Acționează pentru eradicarea sărăciei, schimbarea modelelor nedurabile de consum și
producție, protecția și gestionarea resurselor naturale pentru dezvoltarea economică și socială;
– Promovarea dialogului și cooperării, indiferent de rasă, boală, religie, limbă, cultură
și tradiție;
– Acționează pentru parteneriate stabile cu toate grupele majore, respectând rolurile
independent de fiecare dintre acestea;
– Acordarea de asistență și participarea la programe de dezvoltare durabilă.
Deci, resursele umane pot contribui la procesul de dezvoltare durabilă în cazul în care
acestea acționează pe direcțiile menționate mai sus. Un sector foarte important în care ar trebui
să fie luate unele măsuri în acest sens este turismul.
Toate aceste modificări prezintă atât oportunități și provocări pentru industria
turismului. Cinci probleme-cheie sau provocări pot fi identificate din literatură:
– Nevoia de a obține statistici mai precise și uniforme pe dimensiunea și contribuțiile
economice din turism;

22
– Presiunea ca să concureze mai eficient cu alte opțiuni de agrement și divertisment.
Acest lucru este în special o provocare pentru multe întreprinderi mici și mijlocii care alcătuiesc
o parte substanțială din industria turismului în multe destinații;
– Necesitatea de a face față cu creșterea diversității printre turiști. Ne referim aici la
faptul că piețele pentru turismul vor deveni tot mai diverse în ceea ce privește medii culturale,
vârsta, structuri familiale și experiența, crearea de provocări pentru dezvoltarea de produse și
gestionarea interacțiunii dintre turiștii și gazde și turiști și alți turiști;
– Necesitatea de a asigura că dezvoltarea infrastructurii și întreținerea ține pasul cu
creșterea cererii. Menționăm că, în acest caz, infrastructura se referă nu doar la sistemele de
transport și facilități de construit, dar, de asemenea, la instruire și educație a resurselor umane
din turism;
– Necesitatea de a asigura dezvoltarea durabilă a turismului. Acest lucru devine o
filozofie dominante, cu păstrarea bunurilor sociale și de mediu și bunăstarea Comunitatea
gazdă devenind obiective principale. Hunter C. a introdus patru abordări diferite pentru
dezvoltarea durabilă, bazată pe patru tipuri de durabilitate.
Turismul durabil implică utilizarea optimă a resurselor (inclusiv diversitatea biologică),
minimizarea impactului negativ al economice, socio-culturale si ecologice, maximizarea
beneficiilor comunităților locale, economiile naționale și conservarea naturii.
Prin urmare, durabilitatea se referă la structuri și management pentru a îndeplini aceste
obiective. Scopul realizării turismului durabil trebuie să fie subordonat planurilor naționale și
regionale pentru dezvoltarea economică și socială.
Patru scenarii de turism sunt descrise în tabelul nr.1, și considerăm că ultimul, care se
referă la un tip de durabilitate foarte puternic de turism (turismul neotensional) este cel mai
dorit în orice țară europeană și nu numai.

23
fig. 1 Tipuri de durabilitate în turism20
Tipuri de durabilitate în turism Caracteristici:

Tip de durabilitate foarte slab a scenariului
imperativ turistic Statutul: turismul la stadiul incipient
Criterii: activitățile turistice nu generează o
degradare mai mare
Beneficii: turismul este o formă alternativă
de dezvoltare; creează mai multă ocupare;
creșterea protecției mediului
Costuri: creează anumite efecte antagonice

Tip de durabilitate slab sau scenariu de
turism orientat spre produs Statutul: turismul este dezvoltat
Criterii: susținerea activităților turistice și
dezvoltarea de noi produse
Beneficii: îmbunătățirea economiei locale și
a ocupării forței de muncă; asista practicile de
conservare a destinațiilor din jur; extinderea
și diversificarea planificării turismului
Costuri: conservarea doar a infrastructurii
existente și a produselor.

Tip puternic de durabilitate sau scenariu de
turism condus de mediul înconjurător Statutul: turismul la stadiul incipient
Criterii: utilizarea managementului de
mediu
Beneficii: calitatea mediului; creșterea
economică și ocuparea forței de muncă;
destinație turistică specializată
Costuri: Doar în situații în care nu se concen-
trează și nu se angajează

Tip de durabilitate foarte puternic sau
scenariu de turism neotensional Statutul: Turismul în etapele de exploatare și
implicare
Criterii: Conservarea absolută a resurselor
Beneficii: Protecția resurselor regenerabile și
neregenerabile; pe termen lung, atractivitatea
mediului
Costuri: creșterea turismului este limitată;
dezvoltarea turismului este sacrificată în
cazurile în care alte sectoare folosesc practici
de mediu mai bune; dezvoltarea turismului
este abolită pentru a minimiza generarea de
efecte negative asupra mediului.
Analizând tabelul, putem observa că sustenabilitatea turismului depinde de eforturile
înscrise de către, de gradul de implicare a organismelor împuternicite (publice și private),

20 Hunter, C., Sustainable tourism as an adaptive paradigm

24
adoptarea și aplicarea legislației și reglementărilor necesare pentru dezvoltarea turismului,
luarea de măsuri eficiente și sistematice care să protejeze mediul, finanțarea proiectelor
turistice, atragerea investițiilor din sectorul privat să dezvolte facilități turistice și servicii (prin
furnizarea de investiții stimulente pentru a atrage aceste investiții), personalul de instruire și
îmbunătățirea toate activitățile turistice – dezvoltarea resurselor umane în turismul, implicarea
comunităților locale în dezvoltarea turismului, turism de marketing și eficiența de promovarea
turismului pentru toate regiuni și pentru firmele private, o gestionare eficientă și durabilă a
sectorului de turism.
2.2. Turismul în Europa
Turismul durabil indiscutabil contribuie la dezvoltarea economică a oricărui stat. Dar ,
ar trebui să respecte exigențele unora (noi vorbim aici de o oferta pentru turiști, de condiții
impecabile, existența unui mediu curat, etc.). În acest sens, Comisia Europeană a realizat pentru
anul 2015 un raport (Eurobarometru).21
Pentru a afla opiniile populației, au fost adresate unele întrebări de genul: Va avea
resurse financiare necesare pentru a putea permite să ia concediul planificat în 2016?
Numărul persoanelor din România care au răspuns la chestionar a fost de 675.
Observăm în Fig.2. că o mare parte din respondenți trebuie să facă economii suplimentare
pentru a-și putea permite să își ia vacanțele planificate în 2015 (45,8%), iar 6,9% nu dispun de
resursele financiare necesare pentru acest lucru. Un alt rezultat al Eurobarometrului se referă
la factorii care determină alegerea unei destinații.22
Chestionarul a fost aplicat la 1726 de persoane din UE. Deci, atunci când se iau decizii
cu privire la destinațiile de vacanță, majoritatea europenilor au numit mediul locației (de
exemplu, atractivitatea sa generală) ca fiind un element-cheie (31%). Patrimoniul cultural
(24%) și opțiunile de divertisment (15%) au reprezentat al doilea și al treilea răspuns răspândit
în ceea ce privește factorii care au influențat alegerea destinației. Aceste trei categorii au
dominat răspunsurile din fiecare stat membru; restul atracțiilor enumerate au fost considerate
ca având o influență majoră asupra deciziilor de vacanță de către europeni semnificativ mai
puțini (gastronomie: 7%, arte: 5%, festivaluri, evenimente: 5%). Opt la sută au menționat alte
motive și 6% nu au nimic de spus. O întrebare interesantă a studiului pare a fi: "În 2016, de
câte ori ați călătorit în scopuri de afaceri sau private, în cazul în care ați fost departe de casă

21 ***Eurobarometer, European Commission, (2015), Survey on the attitudes of Europeans towards
22 ***Eurobarometer, European Commission, (2009), Survey on the attitudes of Europeans towards tourism.
Analytical Report

25
timp de cel puțin o noapte? Ați făcut o excursie în 2015, unde ați fost departe de casă pentru
cel puțin o noapte?

fig. 2 Factori determinanți în alegerea destinației
Analizând răspunsurile de populații Europene (din UE 27), vom vedea că aproape 9 din
10 suedezi și finlandezi (88 % și 87 %, respectiv), și 84 % din olandezi, irlandezi și
luxemburghezi au călătorit cel puțin o dată în cursul anului 2008. În Ungaria, pe de altă parte,
doar 45 % dintre cetățenii au făcut o călătorie în această perioadă. Alte țări la sfârșitul limitei
inferioare de distribuție au fost România (51 %), Portugalia (52 %), Malta (53 %), Bulgaria (54
%), Letonia (56 %) și Slovacia (58 %). Ungaria și Portugalia (44 % si 37 %, respectiv) au avut
cea mai mare proporție de persoane intervievate, care nu a făcut nici excursii în 2015 sau 2016.
În Suedia și Finlanda, ponderea de non-călătorii a fost de 6 % sau mai puțin.
Proporția dintre respondenții care nu au călătorit în 2008, dar care au făcut cel puțin o
excursie în 2015 a variat de la 5 % în Finlanda la 13 % în Romania si Malta. În România,
numărul de călătorii este cel mai mic din Europa pentru că nu se promovează un turism durabil.
Pentru a putea vorbi despre un turism durabil ar trebui să elaborăm un set strategic
obiectiv legate de: încurajarea unui turism favorabil, unui turism local durabil prin implicarea
resurselor locale, participarea predominantă a actorilor locali, sprijinirea sectorului IMM-
urilor, corelarea dezvoltării transporturilor cu turismul durabil, stimularea segmentelor de piață
care corespund durabilității (a căror comportare și motivații pun accentul pe respectarea
valorilor culturale, sociale și ecologice ale spațiului receptor), adoptarea unui sistem de
indicatori pentru evaluarea durabilității turismului în regiunile receptoare, prevenirea și
reducerea impactului teritorial și ecologic al turismului prin reducerea sezonului, planificarea
teritorială, adoptarea unor instrumente adecvate pentru reducerea disparităților teritoriale,
promovarea unui turism responsabil prin îmbunătățirea accesului la turism, stimularea unui nou
comportament al producției și consumului, îmbunătățirea formării și a nivelului de viață, etc.
35%
24%
15%
7%5% 5%8%6%
0%10%20%30%40%Care au fost factorii pentru care ați ales
destinația?