VALORILE FORMATIVE ALE EDUCAȚIEI ARTISTICO -PLASTICE ÎN CONTEXTUL EDUCAȚIEI TIMPURII ȘI ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR Rezumat : Rezumat: Politica națională… [603024]

1
Rodica Calistru
(Republica Moldova)

VALORILE FORMATIVE ALE EDUCAȚIEI ARTISTICO -PLASTICE
ÎN CONTEXTUL EDUCAȚIEI TIMPURII ȘI ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR
Rezumat : Rezumat: Politica națională în instituțiile de învățământ trebuie să fie dictată în
mod prioritar de valorile formative ale fiecărei discipline școlare. Acum, când se lucrează activ la
schimbări de curriculum, abordarea profundă a ponderii în Educație a fiecărei di scipline de studiu ,
racordat ă la particularitățile de v ârstă, devine strategia prioritară pentru asigurarea prezentului și
viitorului copiilor noștri. Activitățile artistico -plastice, în care mulți văd doar o delectare lipsită de
importanță, pe lângă faptu l că sunt un mijloc de cunoaștere și valorificare a culturii naționale și
universale, ele pot fi dirijate spre însușirea multor calități umane, cum ar fi: spiritul de observație,
imaginația, capacitățile creative, gustul estetic, dezvoltarea motricității, a măsurii din ochi ș.a.m.d.
Cuvinte -cheie : proces educativ, activitate artistico -plastică, curriculum, educație prin valori,
valențe formative, cultură, spirit de observație, imaginație, capacități creative, abilitate, gust
estetic.
În pragul noilor reforme curriculare este cert faptul că fondul procesului instructiv –
educativ trebuie să fie racordat la ansamblul structurat de valori din domeniil e științei, culturii
și practicilor actuale și de viitor ale societății. Iar renovarea sistemului de
învățământ solicită schimbări fundamentale la nivelul finalităților, menite să conducă la un nou
model de formare a personalității.
Astfel, doar examinând atent finalitățile educative ale fiecărui domeniu de învățământ, vom
putea determina, stabili și oferi spațiile educaționale corecte și bine justificate.
Școala viitorului trebuie să se axeze pe formarea la copii a unor competențe integratoare,
care să facă față situațiilor cu care se confruntă omul Mileniului III.
În procesul didactic există mai multe puncte de vedere ce trebuie să fie luate în considera re și
orice opinie în acest sens necesită o argumentare judicioasă. Pentru a asigura în continuare locul
cuvenit educației artistico -plastice , vom scoate în evidenț ă valorile formative ale acesteia. Prin
urmare, educația artistico -plastică poate și trebuie să devină:
1. Mijloc de cercetare și dezvoltare a culturii naționale și universale
Pe parcursul existenței sale, Omul a tins întotdeauna să îmbine frumosul cu utilul. Fiecare
popor și -a cizelat și și -a format cultur a sa națională , cu elemente specifice. Veacuri la rând a fost
creată, păstrată și perfecționată cu mare grijă de strămoși și cultura noastră, culegând și transmițând
generațiilor următoare cele mai pe rfecte nestemate , „ce din soare se aprind”.
Ce am făcut noi cu ele? Dacă programe le elaborate pe timpul sovietic ne solicitau să includem
o treime din conținuturile activităților artistico -plastice la arta decorativă, în special la cea populară
și naționa lă, multe cercetări științifice în acest domeniu recomand ând predarea unor asemenea
conținuturi începând cu grădiniț a, în actualele curriculum uri abia în clasa a V -a apare c âte ceva la
acest domeniu .
Prin ce vor percepe și vor realiza micuții din ziua de azi specificul nostru național? Ce facem
cu zestrea lăsată din strămoși , bogată în mesaje spirituale pline de armonie, care ține în mod direct
de viitorul acest ui neam? Un titlu de ziar românesc ne avertiza prin anii 90 că „Arta se dezvoltă la
constrângere și piere la libertate” . Ce durut argument confirmat de realitatea noastră !
2. Cel mai eficient mijloc de dezvoltare a spiritului de observație
Conf orm manualelor de psihologie, spiritul de observație este o forță revelatoare ce
stimulează unitatea gândirii, îmbinând acțiunea cu inteligența și acestea cu experiența. Spiritul de
observație se dezvoltă prin antren are. Prin conștientizarea importanței lui s e poate avansa zilnic în
concentrare, în observarea cât mai multor detalii. Exersarea spiritului de observație întărește
memoria . Pentru a se bucura de reușite în creațiile sale, copilul va fi orientat să caute și să observe
unitatea și varietatea obiectul ui, ființei, fenomenului pe care dorește să -l reprezinte. Mijloace le de
expresivitate artistică, cele de exprimare pornesc de la etapele de reproducere a imaginilor, însoțite
de mici transformări , de modelări sugerate ; urmează încercări, căutări și descope riri de noi
materiale, tehnici și mijloace proprii de exprimare. Exact ceea ce trebuie în orice proces de creație.

2
Fără un spirit de observație dezvoltat , nu poate avea loc progresul uman . Totuși, tendințele
metodologice actuale sugerează mai mult probe și încercări accidentale.
În contextul dat, noi p romov ăm activ metodele netradiționale, căci multe dintre acestea permit
să fie create spontan imagini care, cercetate atent prin intermediul spiritul ui de observație, le permit
copii lor să descoper e diverse i magini. Sunt em împotriva metode lor lipsite de noutate, de posibilități
creative, a l căror scop este „tehnic a de dragul tehnic ii” (de a se mânji cu vopsele pe față, de a
desena cu gel -detergent etc. ), ocupând astfel timp ul în care copiii pot acumula experiență creativă.
Ba mai mult decât atât – sunt autori care promovează excluderea tehnicilor tradiționale prin care,
etapă cu etapă , copilul este dirijat spre realizări de valoare , preluând creativ din experiențele
existente. Or , pentru a crea trebuie n eapărat să se inventeze din nou „roata”?

3. Cel mai efectiv mijloc de dezvoltare a imaginației, a fanteziei
Imaginația invocă afecțiunea și sensibilitatea estetică. Ea are un rol hotărâtor în dezvoltarea
deplină și armonioasă a personalității , ocupă o poziție aparte în activitatea de cunoaștere . Prin
imaginație copilul realizează diverse comparații, asocieri, combin ații, sporind u-și astfel capacitățile
creatoare. Cele mai recente cercetări psihologice orientează spre flexibilitate în domeniul Educației
copiilor de la cea mai fragedă vârstă.
Totodată, t endințele actuale de a lăsa copilul liber să facă diverse mâzgăleli spontane ca apoi
să caute cu ce s -ar potrivi unele elemente și în baza acestora să inițieze un subiect , trezesc mu lte
semne de întrebare. Cu alte cuvinte, copilul nu trebuie să chibzuiască din start ce și cum să facă , ci
mai întâi să strice tot ca mai apoi să corecteze, poate, ceva . Sau, cum se mai spune în asemenea
cazuri , „pică pară mălăiață în gura lui Nătăfleață” . Și nicidecum n u avem ceva împotriva metodelor
netradiționale care , dirijate corect , pot favoriza descoperirea de armonii , de forme , culori și
mijloace noi de expresivitate .

4. Cel mai efectiv mijloc de dezvoltare a emisferei drepte a creierului u man
Dacă partea stângă a creierului uman (cea mai mică) realizează mai mult gândirea abstractă,
memorarea, dezvoltarea vorbirii, apoi emisfera dreaptă, cea mai mare parte a cr eierului uman ,
lucrează la gândirea imaginativă , realizând relația triplă dintre perc epția vizuală ( ceea ce vede
omul), prelucrarea informației în cr eierul uman și acțiunile motri ce (ceea ce trebuie să facă). Acest
sistem poartă denumirea de sistemul ochiul, mintea, mâna. Și fiecare mișcare, tehnică, element de
limbaj plastic la care elevul participă activ, coordonează și dezvoltă integral cele trei organe
importante menționate.
Dacă trecem în eviden ță disciplinele școlare analizând care parte a cr eierului uman lucrează la
fiecare dintre ele , apoi descoperim că , practic , toate sunt or ientate spre ce -a mai mică parte a
acestuia – emisfera stângă , pentru cea dreaptă rămânând doar artele plastice și educația tehnologică,
adică doar două ore, care de multe ori s unt neglij ate și acestea. Prin urmare, cea mai mare parte a
creierului uman răm âne „TAB ULA RASA”. Poate că această emisferă a fost creată în mod greșit
mai mare și nu trebuie dezvoltată? Dacă urmărim activitățile adulților, câți dintre ei folosesc în
profesiile pe care le îmbrățișează doar limbajul și gândirea abstractă și câți pract ică activități ce țin
de domeniul construcți ilor, agricultur ii, industri ei, gândind și realizând produse de calitate în
domeniile respective, atunci lucrurile stau altfel.
Cum pregătim generația tânără pentru activitățile menționate ? Oare nu din acest motiv atât de
puțini copii se apucă să facă ceva de sine stătător, devenind apatici și chiulangii, deși mulți dintre ei
sunt capabili și creativi ? După atâți a ani de școlaritate , nu se aleg cu nici o profesie , cât de simplă.
Să nu uităm nici de subconștie nt, care stă cuminte, nu se face simțit decât atunci când nu-i
convine ceva. E dezordine, lipsă de armonie, s -a desprins un colț de perdea – gata, subconștient ului
nu-i place, ne forțează să lăsăm totul, să punem la loc perdeaua sau s -o coborâm. La fel cân d nu-i
plac culorile din jur sau acestea nu corespund stării de lucru ri/ provoacă somnolență/nu generează
chef de lucru… Prin urmare, trebuie făcută o inițiere a elevilor și la acest capitol.

5. Cel mai efectiv mijloc de dezvoltare a capacităților creato are

3
Puțin se ia în considerație și faptul că perioada cea mai fructuoasă de dezvoltare a
capacităților creatoare este de la 4 până la 10 ani . Dacă ne dorim oameni creativi și nu servi, o
economie dezvoltată, cel puțin în viitor decent , trebuie să folosim din plin acest timp favorabil. Și să
nu uităm că t oate invențiile care stau la baza progresului uman au fost realizate de oameni cu
înalte capacități creatoare.
Receptivitatea și curiozitatea copilului, bogăția imaginației, tendința sa către no u, pasiunea
pentru fabulație, dorința lui de a realiza ceva constructiv pot fi puse în valoare în mod adecvat prin
multiple le elemente pozitive ale stimul ării creativității potrivit vârstei sale. Copiii pot crea povestiri,
poezii, muzică, pot construi div erse obiecte, însă posibilitățile pe care le oferă activitatea artistico –
plastică sunt mult, mult mai vaste . De cum a pus mâna pe creion, pe boțul de lut , copilul poate
descoperi și crea, zi de zi, pas cu pas, de la cea mai fragedă vârstă . Folosind plăcere a copilului de a
se exprima, de a se realiza prin diversitatea mijloacelor plastice , îi dezvoltăm capacități c e vor
deveni comori le sale neprețuite pentru viitor.
Capacitatea de a percepe, compara, transforma, modela noi forme, mijloace materiale,
artisti ce și spirituale este produsul capacităților creatoare. Cu ajutorul acestor capacități , omul
descoperă, proiectează, elaborează, rezolvă, găsește soluții pentru diverse situații -problemă,
asimilează noi modalități de exprimare a realității, a sinelui, cerc etează și demonstrează virtuozitate
umană.

6. Cel mai efectiv mijloc de dezvoltare a gustului estetic
Gustul estetic este capacitatea de a reacționa pozitiv la armoniile create sau descoperite în
natură. Se cunoaște faptul că î n țările cu o economie dezvoltată circa 70 -80% din valoarea
produsului o constituie aspectul său estetic. A-i învăța pe copii să creeze după legile frumosului este
scopul principal al educație i artistico -plastice. Reacția copilului față de fenomenul esteti c trebuie
să fie dirijată spre folosirea intelectului în aprecierile estetice , de rând cu senzațiile. Gustul artistic
constituie capacitatea de a reacționa plăcut la contactul cu o lucrare artistică, față de unele aspecte
ale naturii, de ambianța estetică din jur, de relațiile frumoase, de intuiție. Un mediu lipsit de
armonie provoacă subconștientul la disconfort, pierderea capacității de concentrare, nervozitate, pe
când un mediu unde există mul tă armonie aduce pace, înaripează și favorizează buna dispoziț ie,
creativitatea.
Așa cum se consideră grav analfabetismul, cu mult mai gravă este neposedarea gramaticii
artelor plastice. Aceasta este o lacună a învățământului nostru. Pentru a dezvolta gustul estetic ,
pedagogul trebuie să cunoască el însuși , apoi și copiii pe care îi educă, legități le de îmbinare
armonioasă a culorilor, formelor și alt or mijloace cu care se obține frumosul în arte și în viață.

7. Unul din cele mai sensibile și eficiente mijloace de exprimare
Educația artistico -plastică este una di ntre marile șanse de echilibrare fuzico -comportamentală
și această șansă o are fiecare om prin asimilarea limbajului plastic, a gramaticii artelor plastice.
Dacă vorbirea este comună, apoi exprimarea prin limbajul plastic dezvoltă și demonstrează propria
capacitate de a se exprima pe sine și , totodată , îi permite omului să perceapă cât de variat și de
individual se exprimă prin acest limbaj alte ființe umane. Dacă pentru a comunica cu alte națiuni
trebuie să cunoaștem multe limbi, atunci limbajul plastic p oate fi înțeles , la nevoie , mai lesne și mai
atractiv.
Marea majoritate a testelor efectuate de psihologi și psihiatri se întemeiază pe descoperirea
frământărilor interioare și problemelor psihice cu ajutorul desenelor realizate de pacienți. Prin ele se
poate de pătrunde mai lejer în lumea interioară a copilului. Astfel, este îngrijorător faptul că tot mai
mulți copii în loc să lucreze în culori pastelate, preferă să deseneze în culori sumbre. Mulți micuți
având suprafețe mari de reprezentare desenează măr unt, îngrămădit, ceia ce denotă că se simt
strâmtorați, neajutorați, lipsiți de siguranță. Iar filmele de groază, starea socială au adus la apariția
fenomenelor de cruzime reflectate prin desenele copiilor drept preferențiale (să bată, să ucidă).

8. Cel mai efectiv mijloc de dezvoltare a preciziei mișcărilor, a măsurii din ochi, a
musculaturii mâinilor, a pregătirii mânii pentru scris

4
Unii părinți și învățători le recomandă copiilor să se antreneze la scrierea corectă și la
executarea cu multă precizie a elementelor de scris prin repetarea acestora sau le propun să
reproducă siluete de figuri asemănătoare cifrelor, literelor (rățuște , covrigei, cârlige etc. ). Aceste
metode nu aduc rezultatele așteptate. Cu toată străduința micuților, la repetarea în șir a aceluiași
element participă unii și aceiași mușchi, care obosesc repede și copilul scrie și desenează mai rău
decât la început. Observând acest lucru, atât el, cât și cei care veghează asupra lui , devin
nesatisfăcuți, nervoși, micuțul lucrează în silă, se plictisește, vrea să abandoneze, prinde ură pe acest
proces și pe viitoarea școală pentru care se pretinde că este pregătit. Folosind interesul copiilor de a
desena , de a modela, de a decupa, oricare subiect l -ar aborda, aceștia se strădu iesc să facă linii și
forme perfecte, și le reușește, deoarece în acest caz se trece de la o mișcare la alta și mâna nu
obosește, interesul sporește de la realizările proprii și , astfel , mâna se antrenează cu mult mai spor.
Astfel, a rmonia, ritmul, orientarea în spațiu, precizia mișcărilor și multe alte deprinderi și
capacități vor fi dezvoltate prin orientarea corectă spre valențele formative ale activităților artistico –
plastice.
Totodată , posibilitățil e de a realiza acțiuni dirijate prin acest gen de activități, extinderea lor în
a doua jumătate a zilei prin activități după interese în clasele mici , gimnaziale , unde mulți copii
prefer ă în mod benevol disciplina artistico -plastic ă, vor găsi continuare în clasele a IX -a prin
disciplina Designul . Ar mai fi și înlocuirea pregătirii temelor pentru acasă cu activități după
interese , prin care elevii își pot descoperi mai lesne aptitudinile și găsi calea proprie în viață.
Argument ul este următorul: d acă la lecțiile din program învăț ătorul vine cu un material nou, cu
metode activ -participative, cu stimularea concurenței pentru a menține activă atenția, a interesa
elevul, apoi în timpul lucrului pentru acasă copilul , obosit deja, lucrează (mai bine zis , întinde
timpul) cu o materie cunoscută, deci, lipsită de interes , pe care trebuie s -o repete de unul singur
pentru memorare și pentru niște perspective prea îndepărtate, gândind mereu cu ce ar fi putut să se
distreze în acest timp. Ca rezultat – progres puțin și ură multă pentru învăț ătură.
În concluzie, reiterăm faptul că v iitorul ne cere oameni cu spirit de observație, cu multă
imaginație, abili, capabili să creeze după legile frumosului produse competitive, cât mai diverse și
mai utile, ce vor conduce la dezvoltarea economi că.
Sperăm ca argumentele menționate mai sus să convingă de faptul că Educația artistico –
plastică este una din tre cele mai importante activități , care poate asigura o bună și valoroasă
dezvoltare estetică a personalității și care merită mult mai mult ă atenție și spațiu în procesul
educativ și o pregătire ireproșabilă din partea pedagogilor.
Or, o dată cu ruperea obiectivelor generale (rămase în Curriculumul de bază ) ale fiecărei
discipline de competențele prevăzute în curriculumul pe discipline, acestea se rătăce sc printre
rânduri, lucr ăm cu mărunțișuri și pierdem astfel linia strategică . Doar abordarea prin căutarea
Calității în Educație ne va putea menține pe linia de plutire spre un viitor mai sigur al discipolilor
noștri.

REFERINȚE BIBLIOGRAFI CE
1. Calistru R. Educația artistico -plastică în instituțiile preșcolare . Chișinău , Editura
„Cardinal ”, 2016 ;
2. CiocaV. Educația vizual -plastică . Design ul. Cluj-Napoca, 2007 ;
3. Curriculu mul școlar. Clasele I -ia – a IV-a. Chișinău, FEP „Tipografia Centrală” , 2010 ;
4. Educația artistico -plastică . Curriculum pentru învățământul gimnazial , clasele a V -a – a
VII-a. Chișinău, revista „ Univers Pedagogic ” nr. ?????, 2006 ;
5. Șușală I. Culoarea cea de toate zilele . Chișinău , Editura „Lumina ”, 1993 ;
6. https://www.scribd.c om/presentation/55555761/6 -Spiritul -de-observatie .