Riscuri și amenință ri la frontiera de est a NATO și UE [603004]

NESECRET
NESECRET
1/8

Riscuri și amenință ri la frontiera de est a NATO și UE

Severin – Florian Lungu

Doctorand: [anonimizat] „Mihai Viteazul”
[anonimizat]

Abstract
No matter whether globalisation brought about a relatively low scale of new kinds of criminality, yet it does
favour to a large extent the development of the technologies useful in traditional criminal activities. As such, this evolution
contributes to sketching a bird’ s eye over the cross-border organized crime, includi ng that from the east ern border of the
E.U. and NATO.
As a matter of fact, criminal groups act at all levels (statal, regional and worldwide), as we ll as in all in every kind of
human activity. Such being the case, crimin al groups act in all democracies, whethe r we consider here the case of great
democratic powers or countries forwarding towards democratic regimes. The diference lies in the intensity, scale and the
nature of the activities developped by such criminal groups as well as in the ability of the state to keep this phenomenon
under control. Criminal groups inflitrates themselves in gov ernments, taking on statal responsibilities and constituting into
a threat to democracy, affecting thus the civil society, human rights, liberty to information and consequently inducing an
intimidating background.

Strategia European ă de Securitate “A Secure Europe in a Better World” , realizată de Javier Solana și
adoptată de Consiliul European în decembrie 2003, este primul document de acest fel elaborat la nivelul UE
Conform documentului, crearea și dezvoltarea Uniunii Europene au constituit și vor constitui elemente centrale
în dinamizarea noului mediu de securitate. Europa continu ă să se confrunte cu o serie de provoc ări la adresa
securităț ii. În acest sens, principalele amenin țări identificate de Strategie sunt :
• terorismul – Europa este ținta ș i baza unei asemenea amenințări;
• conflictele regionale din imediata vecin ătate (Caucaz, Transnistria), dar și cele din zone îndep ărtate
(Orientul Mijlociu), pot duce la violen ță, extremism, pierderi de vie ți omenești și distrugeri de
infrastructur ă; amenin ță minorităț ile etnice, drepturile și libertățile fundamentale ale oamenilor,
stabilitatea institu țiilor statale; creeaz ă oportunit ăți pentru crima organizat ă; stimuleaz ă cererea
pentru arme de distrugere în mas ă;
• crima organizată – Europa constituie un obiectiv principal pentru crima organizat ă, mai ales prin
dimensiunea extern ă a acesteia: traficul transfrontalier de droguri, fiin țe umane, arme și bani;
migrația ilegală.
• proliferarea armelor de distrugere în masă – este riscul poten țial cel mai serios la adresa securit ății
europene;
• instabilitatea statală – (proasta guvernare, corup ția, abuzul de putere, institu țiile slabe, lipsa de
răspundere, conflictele civile) corodeaz ă autoritatea statală din interior și poate duce la colapsul
statelor;
Riscurile care greveaz ă asupra securit ății statelor din sud-estul Europei conduc la evolu ții negative
interstatale ce pot derapa c ătre acte destabilizatoare ș i crize politico-militare ori la proliferarea crimei organizate
în domeniile economic, social, științific, cultural, civic etc., la care se adaugă migrația clandestin ă și fluxurile
masive de refugia ți.
Strategia de Securitate Na țională a României preia conceptele, riscurile ș i amenințările Strategiei
Solana, de natur ă politică, economic ă, socială și militară, capabile s ă pună în pericol siguran ța cetățeanului și
securitatea na țională a României, valorile și interesele sale ca stat membru al comunit ății europene și
euroatlantice, definindu-le astfel: terorismul internaț ional structurat în re țele transfrontaliere; conflictele
regionale; criminalitatea transna țională organizat ă; proliferarea armelor de distrugere în mas ă; guvernarea
ineficientă.

NESECRET
NESECRET
2 / 8 Terorismul interna țional
Terorismul interna țional structurat în re țele transfrontaliere reprezint ă cea mai grav ă ameninț are la
adresa vie ții și libertății oamenilor, a democra ției și altor valori fundamental e pe care se întemeiaz ă comunitatea
democratică a statelor euroatlantice. Re țelele teroriste interna ționale pot dobândi acces la tehnologia modern ă și
se pot folosi de transferuri bancare și mijloace de comunicare rapide, de infrastructura și asistența oferite de
organizații extremiste, de suportul criminalit ății transfrontaliere ori de sprijinul regimurilor corupte sau
incapabile s ă guverneze democratic. Ele pot provoca pierderi masive de vie ți omenești și de bunuri sau valori, în
timp ce, datorit ă accesului posibil la armele de distrugere în mas ă, consecin țele acțiunilor lor pot deveni
devastatoare. Caracterul deschis al societ ăților democratice moderne, precum și modul complex și contradictoriu
în care se manifest ă diferite procese ale globaliz ării accentueaz ă vulnerabilitatea tuturor statelor fa ță de aceast ă
infracțiune extrem de grav ă atât a fiec ărui stat în parte, cât și a comunit ății internaționale în ansamblu1.
Terorismul contemporan – noul terorism – a devenit tot mai mult, un rezultat al adâncirii faliilor
dintre civiliza ția democratic ă și civilizațiile nedemocratice – unde grupuri de popula ții se simt oprimate, cele
mai multe dintre ele strângâ nd în subdezvoltare, prejudec ăți și lipsă de mijloace. Noul terorism , având deja un
caracter mondial, se axeaz ă îndeosebi pe extremismul religios violent și extremismul politic și efectele
dezrădăcinării. Cauzele fenomenului r ămân în continuare extrem de diferite și complexe. Ele trebuie căutate în
dinamica crizelor economice, culturale și sociale și în relațiile virulente la influen țele pe care le exercit ă
civilizația occidental ă asupra societ ăților încă tributare prejudec ăților.
Orice strategie de combatere a fenomenului terorist trebuie s ă porneasc ă de la rezolvarea problemelor
și nerealiz ărilor de natură socială, morală, filozofic ă și psihologic ă ce rezultă în urma schimbărilor socio-
economice. Lupta împotriva terorismului este una de durat ă și presupune eforturi concertate din partea
comunității mondiale. Instrumentele și mijloacele legale de ducere a lupt ei antiteroriste trebuiesc cunoscute și
puse în practic ă permanent, consecvent și împreun ă cu toate statele interesate în combaterea acestui flagel. Este
necesar ca NATO și UE să creeze un sistem de ap ărare colectiv ă extins pe domeniul prevenirii și combaterii
terorismului, proiectând structuri distincte care s ă acț ioneze nu doar separat ci și în cooperare în lupta împotriva
fenomenului terorist.
Alinierea României la dominantele evolu ției activit ăților și măsurilor de prevenire și combatere a
terorismului la nivel interna țional, impune ca într-un viitor apropiat s ă se constituie o for ță modernă și credibilă
pregătită și antrenat ă potrivit standardelor NATO și UE. For țele speciale constituite în acest sens trebuie s ă fie
capabile s ă îndeplineasc ă în condi ții de eficiență sporită, misiunile specifice în domeniul luptei contra
terorismului.

Conflictele regionale înghețate din spaț iul ex-sovietic
Conflictele regionale au puternice implica ții pentru pacea și securitatea regional ă și european ă. Produs
al dezmembr ării, mai mult sau mai pu țin violente, a unor state multina ționale din zon ă, aceste conflicte
interetnice sau religioase au un puternic substrat politic și reprezint ă o amenin țare gravă la adresa securit ății
regionale, chiar dac ă, în urma unor importante eforturi ale comunit ății internaționale, majoritatea acestora sunt
ținute sub control. Prin num ărul lor mare, aceste conflicte – al ături de alte st ări tensionate, mi șcări separatiste,
dispute teritoriale ș i situații de instabilitate prezente în proximitatea României – genereaz ă incertitudine,
determină irosirea resurselor și perpetueaz ă sărăcia. Ele alimenteaz ă, de asemenea, alte forme de violen ță și
criminalitate și favorizeaz ă terorismul2. Dacă am desena un cerc cu raza de 1600 km și centrul în Ankara, acesta
ar conține atât r ăscrucea drumurilor emisferei estice, cât ș i veșnicul centru de criză politic ă, de la Imperiul
Roman pân ă în prezent. De-a lungul secolelor, fiecare centim etru al acestei zone a reprezentat un conflict;
imperii au fost create și distruse în aceast ă zonă; nici o putere global ă nu poate exista dac ă nu își definește
politica în emisfera estic ă. Dificila și mărunta geopolitic ă regional ă face ca str ăinii să considere că e mai bine s ă
ocolească zona, dar acest lucru este imposibil de fapt. Europa nu este sigur ă fără zonă sigură în Balcani3.
Starea de înghe ț a conflictelor din Transnistria, Abhazia și Osetia de Sud, din Nagorno – Karabah,
etc., pare a se fi extins dup ă 11 septembrie 2001 și, mai ales, dup ă Irak, când se remarc ă o poziție mai reținută în
a cere reglementarea conflictelor, chiar dac ă interesele principalilor factori euro-atlantici legate de regiunea
Marea Neagr ă –Caucazul de Sud au crescut. 4 Și explicația, după cum argumenteaz ă și Vladimir Socol, Senior

1 Strategia de securitate na țională a României , cap. I, p. 13;
2 Strategia de securitate na țională a României , cap. I, p. 14.
3 Tudor Cearapin, Gabriel Homotescu și Gheorghe Toma, op. cit ., p.105;
4 Regiunea Marea Neagră -Caucazul de Sud a devenit, dup ă 1 ianuarie 2007, noua zon ă de grani ță și a UE

NESECRET
NESECRET
3 / 8 Fellow la Funda ția Jamestown, Eurasia Daily Monitor, este una singur ă – evitarea afect ării relațiilor cu Federa ția
Rusă.5.
Totuși, soluționarea acestor conflicte trebuie s ă devină o prioritate europeană și euro-atlantic ă, întrucât
de confluen ța acestui spaț iu eurasiatic, unde se g ăsesc o mare parte dintre resursele energetice ale Planetei,
depinde, în mod hot ărâtor, configura ția mediului de securitate al viitorului. Uniunea European ă6, NATO7 și
Statele Unite ar putea s ă inițieze „o transformare a managementului și soluționarea conflictelor în zona M ării
Negre – Caucazul de Sud”. 8
Cu atât mai mult cu cât preluarea conducerii acestor opera ții și soluționarea acestor conflicte ar
necesita, în opinia speciali știlor, resurse și riscuri incomparabil mai mici decât cele implicate în Afganistan, Irak
sau Balcani, iar UE a realizat deja un pas esen țial: includerea Caucazului de Sud – Armenia, Azerbaidjan și
Georgia – în Politica European ă de Vecinătate. 9
O analiză a contextului în care s-au desf ășurat opera țiunile militare din Georgia, în intervalul 07 – 12
august 2008, realizat ă de anali ști ai agenției americane „Stratfor” relev ă următoarele concluzii:10
• Rusia a dovedit c ă are o armat ă capabilă să conducă cu succes opera țiuni, fapt de care numero și
occidentali se îndoiau în urm ă cu câțiva ani;
• Rusia, stat aflat în afara ariei de acoperire a structurilor de securitate euroatlantice, a ar ătat că poate
afecta pe termen mediu capacit ăți militare dotate și antrenate de consilierii americani;
• SUA și NATO nu s-au aflat și nu s-au putut poziț iona în situa ția de a interveni direct, din punct de
vedere militar, în derularea conflictului;
• experții sunt de p ărere că acest tip de conflict este, în acela și timp, un test pentru structurile de
securitate euroatlantice și o demonstra ție militar ă a Rusiei în fa ța fostelor republici sovietice,
inclusiv a Ucrainei, a întregului Caucaz ș i a Asiei Centrale. Mai mult, acest avertisment poate fi
extins și la nivelul noii Europe , în special pentru cele trei state baltice;
• pentru prima oar ă după 18 ani, Rusia ar putea s ă-și mărească teritoriul prin preluarea efectiv ă a
provinciilor separatiste Osetia de Sud și Abhazia. În prezent, după conflictul sus men ționat aici
staționează aproximativ 7600 de militari;
• Georgia pierde perspectiva de a adera la NATO și pierde, pe termen lung, controlul asupra
teritoriilor separatiste.11
Repercusiunile acestui conflict de scurt ă durată, aparent doar cu caracter regional, vor fi foarte
importante.
Sabine Fischer, doctor în stiinț e politice, specialist în rela ția UE cu Rusia în cadrul Institutului pentru
Studii de Securitate de la Paris, subordonat Uniunii Europene, consider ă că „UE a stabilizat Estul continentului
prin transform ările democratice pe care le-a determinat în statele regiunii, dar pe de alt ă parte a intrat intr-un
spațiu considerat de Rusia sfera sa de influen ță.” Sabine Fischer „nu ar recomanda extinderea NATO și mai
mult către Est, cel pu țin nu în viitorul apropiat, datorit ă anumitor riscuri destabilizatoare.”
Conform opiniilor celei în cauz ă, „cheia rezolvării diferendelor dintre Moscova și Uniunea European ă
constă în adoptarea unei pozi ții comune în chestiuni de securitate și de energie. Spre deosebire de NATO,
extinderea UE nu este perceput ă de Rusia drept o amenin țare direct ă, de aceea cea mai bun ă soluție este un
parteneriat solid între Bruxelles și Moscova, a șa ar fi create premisele unei stabilităț i durabile a Europei de
Est. Dacă ar fi să facem o compara ție între Transnistria, Abhazia ș i Osetia de Sud, respectiv Nagorno- Karabah,

5 Vladimir SOCOL, Conflictele înghe țate: o provocare pentru interesele euro-atlantice, în Ronald D. ASMUS et. al., op.
cit., p.124
6 Fără responsabilit ăți militare pe linia men ținerii păcii în zon ă.
7 NATO, ca și forțele de coali ție acționează, sub conducerea SUA, în alte spa ții. Prioritățile legate de men ținerea păcii,
începând cu 2003-2004, au inclus, dup ă zona Balcanilor, preluat ă în mod gradual de c ătre UE, Afganistanul, Irakul și
Africa.
8 Vladimir SOCOL, op. cit., p. 130.
9 Documentul ”Politica European ă de Vecin ătate” acoper ă 14 țări din arcul UE de la est la sud, de la Cercul Polar pân ă jos,
la Marea Neagr ă și de-a lungul Mediteranei, cărora le ofer ă: mai multe fonduri dup ă 2007 și reguli de folosire a fondurilor
de ajutor existente, integrarea treptat ă în unele pie țe și alte promisiuni legate de dialog politic sporit și cooperare în
domeniul securit ății.
10 Stratfor recunoa ște că Rusia a înfrânt SUA, nu Georgia, în Osetia de Sud , http://english.pravda.ru,11.08.2008.
11 Duma de Stat, camera inferioar ă a parlamentului federal rus, a ratificat la sfâr șitul lunii octombrie 2008 acordurile de
prietenie, cooperare și asistență mutuală semnate la 17 septembrie 2008 cu Abhazia și Osetia de Sud, regiuni separatiste
georgiene proruse a c ăror independen ță a fost recunoscut ă de Moscova la 26 august 2008. Prin acordurile semnate cu
Abhazia și Osetia de Sud, se prevede c ă Serviciul Rus de Frontier ă, care se afl ă în subordinea Serviciului Federal de
Securitate (FSB), va asigura securitatea frontierelor Abhaziei și Osetiei de Sud.

NESECRET
NESECRET
4 / 8 atunci putem constata c ă implicarea UE scade in intensitate odat ă cu mărirea distan ței geografice de aceste
conflicte.”12

Criminalitate transna țională organizat ă
În ultimii ani se poate observa pe frontiera de est a României, frontier ă externă a NATO și a UE (în
curând și a spaț iului Schengen), cum iau amploare ac țiunile din sfera criminalit ății transna ționale organizate,
acțiuni îndreptate atât împotriva persoanelor fizice, cât și împotriva patrimoniului public sau privat. Interven țiile
organelor specializate de prevenire și combatere a criminalităț ii sunt deosebit de greu de realizat, deoarece
organizațiile criminale sunt alc ătuite din oameni care dispun de mari sume de bani și de relații în multe sfere ale
societăților din mai multe state și recurg deseori la intimidare, șantaj și corupție. Crima organizat ă se implic ă în
toate tipurile de tranzac ții sau trafic, legale sau ilegale, cu condi ția să fie profitabile ș i să ofere posibilitatea
reinvestirii banilor câ știgați astfel pe c ăi legale.
Criminalitatea transna țională organizat ă reprezint ă o ameninț are global ă, în evolu ție, manifestând-se ș i
la frontiera de est a României, unde prezint ă următoarele tendințe:
• adaptarea specificului opera țional al re țelelor de migra ție ilegală, în intenț ia de a eluda m ăsurile de
control adoptate de statele europene, prin di versificarea metodelor uzitate, prin perfec ționarea organiz ării
interne, precum și prin conspirarea și disimularea ac țiunilor derulate;
• diversificarea formelor de valorificare a produselor, valorilor și a avantajelor rezultate din savâr șirea
unor infrac țiuni, menite s ă ascundă sursele venitului ilicit ș i să îl amplifice, cum ar fi jocurile de noroc, re țeaua
cazinourilor, intensificarea traficului ilicit cu obiecte de art ă și din patrimoniul cultural na țional ș .a.;
• extinderea fenomenului de conexare a infrac țiunilor aduc ătoare de mari venituri cu alte infrac țiuni
violente, cu amploare și consecin țe grave în rândul popula ției, cum ar fi ac țiuni teroriste, destabilizatoare și
altele asemenea, în vederea asigur ării finanțării acestora din urm ă;
• extinderea și consolidarea paletei infrac ționale și în domeniul tehnologiei informa ției (IT), prin
accesarea frauduloas ă și neautorizat ă a bazelor de date ale unor institu ții publice, în vederea exploat ării
informațiilor astfel ob ținute;
• schimbarea permanent ă a rutelor utilizate și a mărfurilor sau produselor traficate la cerin țele pieței
așteptându-se o cre ștere a trafic ării stupefiantelor sintetice dinspre est ul continentului spre vest, România
devenind, dintr-o țară de tranzit al stupefiantelor, o pia ță de consum;
• diversificarea mijloacelor și a modalităț ilor de sustragere de la controlul legal și de specialitate al
trecerilor peste frontier ă a produselor periculoase, a m ărfurilor contraf ăcute, subevaluate sau nedeclarate;
amploarea fenomenului de trafic cu produse puternic taxate, produse accizabile;
• implicarea cotinu ă a rețelelor de contraband ă în traficul cu produse contrafăcute, carduri bancare,
cecuri de c ălătorie, ordine de plat ă și altele asemenea;
• specularea abil ă a legisla ției și atragerea unor persoane cu func ții de decizie din institu ții cu atribu ții
în lupta împotriva fraudelor vamale și a corupției pentru asigurarea protec ției operațiunilor ilegale desf ășurate;
• transformarea României dintr-o surs ă de forță de munc ă la negru într-un consumator pentru cet ățeni
ai unor state din Asia, Africa și chiar din Europa, ceea ce determin ă mutații în volumul, sensul și în destina ția
migrației ilegale, precum și ale infrac țiunilor conexe.
Poziția geostrategic ă a României a determinat grup ările interna ționale de crim ă organizat ă să includă
țara noastră pe lista țărilor de tranzit și chiar de destina ție pentru o mare parte din paleta criminalit ății
transnaționale organizate, organele specializate ale statului fiind puse în situa ția de a se confrunta cu o
problematic ă vastă a faptelor ilicite care afecteaz ă siguranța statului.
Printre acestea, cele mai importante componente ale criminalit ății transnaționale organizate întâlnite în
activitatea organelor cu atribu ții la frontiera de est a României sunt migrația ilegală organizat ă, traficul de
persoane, traficul și consumul de droguri, contrabanda organizat ă și traficul cu produse accizabile, traficul
internațional de autovehicule furate, de bunuri piratate sau contraf ăcute.
a) Migrația ilegală organizat ă
Situarea țării noastre pe cele două axe principale ale migra ției mondiale (est-vest și sud-nord),
insecuritatea frontierelor, criza economic ă, economia subteran ă, și corupția reprezint ă principalii factori
favorizan ți ai dezvolt ării migra ției ilegale organizate .
În ultimii ani, la frontiera de est a României s-au înregistrat cre șteri ale traficului de persoane ș i
mijloace de transport la frontiera de stat și odată cu acestea a crescut și numărul de treceri ilegale, fapt ce arat ă

12 Sabine Fischer, Institutul pentru Studii de Securitate de la Paris, „Conflictul din Georgia va determina Moldova s ă
accepte o solu ție ruseasca la conflictul transnistrean”, 21.11.2008, www.dw-world.de

NESECRET
NESECRET
5 / 8 că pentru România migraț ia ilegală organizat ă a îmbrăcat caracteristicile unui adev ărat fenomen, fapt ce a
determinat autorit ățile române s ă adopte Strategia Na țională privind Imigra ția pentru perioada 2007-2010 .
Dacă inițial migrația ilegală a avut drept coordonat ă principal ă dorința oamenilor afla ți în zone de
conflict sau în țări sărace de a ajunge în spa țiul Schengen, departe de r ăzboaie și unde nivelul de trai este mai
ridicat, ulterior aceast ă dorință a început să se interfereze cu obiective ale criminalit ății transna ționale
organizate. Treptat migra ția ilegală a devenit o afacere profitabil ă pentru grupă rile organizate, care dincolo de
câștigurile materiale imediate urm ăresc și crearea unor re țele de executan ți pentru celelalte componente ale
criminalit ății transnaționale organizate.
România, țară situată pe ruta balcanic ă a migrației ilegale, fapt ce afecteaz ă toate domeniile vitale ale
societății, inclusiv siguran ța statului ș i a propriilor cet ățeni, aproape s-a transformat din țară de tranzit în țară de
destinație pentru imigranț ii ilegali din Asia și Africa.
În prezent, la frontierele României se contureaz ă mai multe zone în care se manifestă fenomenul
migrației ilegale organizate, în fiecare dintre acestea constatându-se pe lâng ă principiile general valabile de
desfășurare a acestor activităț i și caracteristici particulare, determinate de specificul fiec ărei zone, mijloacele și
metodele folosite, destina ția și scopul urm ărit (țara sursă, țara țintă și respectiv zona sau țara de tranzit).
La frontiera de est tendin țele sunt de trecere ilegal ă în România îndeosebi de c ătre cetățeni de origine
afro-asiatic ă (Somalia, India, Irak, Pakistan, Sierra Leone , Sudan, Afganistan Bangladesh, China, etc.) c ălăuziți
de membrii ai unor organiza ții criminale din state ex-sovietice (ru și, ucraineni, moldoveni). Migran ții sunt
călăuziți din țările de origine pe ruta Asia Central ă/Africa – Rusia/Ucraina – Republica Moldova – frontiera de
est a României.
b) Traficul de persoane
O formă cu un pericol social mai ridicat a migra ției ilegale organizate, care îș i face din ce în ce mai
simțită prezen ța la frontiera de est a României, o constituie traficul de persoane . Diferența dintre traficul de
persoane și migrația ilegală organizat ă constă într-o caracteristic ă specific ă traficului și anume folosirea for ței,
folosirea constrângerii ș i/sau a în șelăciunii, în scopul exploat ării victimelor. În cazul traficului de persoane
vorbim de exploatarea victimei traficate, aceasta din urm ă neavând posibilitatea unei op țiuni. Elementul
principal de diferen țiere const ă, așadar, în constrângerea exercitat ă asupra persoanei, în cazul acestei infrac țiuni.
Cu alte cuvinte, migra ția ilegală organizat ă nu implică și nu se bazeaz ă pe constrângerea persoanei introduse
ilegal, fiind atins ă doar ordinea public ă din punctul de vedere al va lorii sociale ocrotite de lege.
Astfel, o re țea ce acționează în sfera migraț iei ilegale organizate faciliteaz ă unei persoane intrarea
ilegală în țară contra unei sume de bani, dar, la sosire, persoana respectivă este liber ă; prin opozi ție, victima
traficului de persoane este îns ă înrobită, după sosirea sa la destina ția finală fiind supus ă unui regim de
exploatare. Acest regim este men ținut cu ajutorul unor mecanisme de constrângere care vizeaz ă uzul de for ță,
amenințarea cu for ța, exploatarea vulnerabilit ății economice și izolarea victimei.
Acest fenomen de manifestare al criminalit ății transna ționale organizate a cunoscut o cre ștere
constantă în ultimii ani, fiind o problem ă atât pe plan na țional cât și pe plan interna țional. În prezent, traficul de
persoane constituie una din cele mai stringente probleme, fiind considerat ă o forma perfid ă de sclavie. A devenit
o afacere înfloritoare, atingând dimensiuni asem ănătoare cu cele ale trafı cului de droguri și ale traficului de
arme. România este cunoscut ă ca ț ară de origine și de tranzit pentru marile re țele de trafic de femei, provenind
îndeosebi din Ucraina, Moldova, Asia cu destina ția în țările din fosta Iugoslavie, precum și Italia, Spania,
Franța, Turcia, Grecia.
În ansamblul criminalit ății ce implic ă violență, traficul de persoane cu consecin țe transnaționale este
cel care, într-un caz concret, reprezint ă amenințări cu o gravitate deosebit ă, cu tendin ță de a se repeta, care
lezează prin intermediul mijloacelor întrebuin țate de făptuitori, capabile s ă ducă la un pericol comun interesele
vitale ale unor grupuri mari de oameni sau chiar ale unor state.
c) Traficul și consumul de droguri
România se confrunt ă cu dezvoltarea alarmant ă a fenomenului traficului și consumului de droguri în
strânsă legătură cu celelalte componente ala criminalit ății transna ționale organizate. Continentul european,
important consumator de droguri la nivel mondial, nu a reu șit – deși a fost adoptat ă Strategia UE în domeniul
combaterii traficului de droguri 2005-2012 – să stopeze dezastrul produs de stupefiante nici prin ac țiunile
guvernelor, nici prin înt ărirea forțelor de poli ție și nici prin cooperarea interna țională, după cum o arat ă creșterea
continuă a numărului consumatorilor, a num ărului deceselor datorate supradoz ării și a cantităț ilor de droguri
capturate.
Traficul de droguri cap ătă o dimensiune din ce în ce mai îngrijor ătoare, nu numai datorit ă nivelului de
proliferare, ci mai ales, dimensiunii financiare a „af acerii”, existând elemente concrete care vin în sprijinul
ipotezei c ă o parte din fondurile rezultate este dirijat ă pentru sus ținerea financiar ă a unor importante grup ări
teroriste.

NESECRET
NESECRET
6 / 8 În acest context, liderii grup ărilor criminale transna ționale exploateaz ă la maximum avantajele
globalizării ce se manifest ă în domeniile tehnologiei, finan țelor, comunica țiilor și transporturilor, dimensiunea
„afacerilor” pe care ace știa le administreaz ă, precum ș i mijloacele de care uzeaz ă în dezvoltarea lor,
transformân-du-i în adev ărați antreprenori ai crimei organizate.
Europa este una dintre cele mai mari pie țe de desfacere a drogurilor din întreaga lume, complexitatea
fiind principalul s ău atribut, care este determinat de o serie de factori, cum sunt:
• diversitatea și volumul activit ăților comerciale derulate de țările europene cu majoritatea statelor
lumii, ceea ce constituie o bun ă acoperire pentru traficul de droguri;
• prezența în țările europene a unor importante comunit ăți de imigran ți din zone cunoscute ca având
un potențial ridicat de produc ție și furnizare a drogurilor, ceea ce constituie puncte de sprijin pentru
grupările criminale cona ționale implicate în transportul și distribuț ia drogurilor;
• existența unui ridicat poten țial chimic la nivel european, care ofer ă o serie de precursori chimici
utilizați mai ales în produc ția drogurilor sintetice, a permis dezvoltarea la scar ă mare a unor
activități pe aceast ă linie, produc ția de Ecstasy și amfetamine fiind reprezentativ ă;
• cadrul legislativ ce vizeaz ă consumul de droguri este neomogen la nivel european și prezintă
abordări mult diferite de la un stat la altul, în anumite țări manifestându-se o permisivitate avansat ă,
pe fondul unor curente de opinie care sus țin liberalizarea consumului anumitor tipuri de droguri.
În aceste condi ții, confruntarea autorităț ilor din țările europene cu fenomenul traficului și consumului
de droguri este deosebit de dificil ă, constituind o prioritate la nivel comunitar.
d) Traficul și contrabanda cu ț igări și alte produse accizabile
Țigările traficate î și au originea în produc ția ilegală din Ucraina și Moldova, Balcani (Serbia, Bosnia și
Herțegovina, Fosta Republic ă Yugoslav ă a Macedoniei și Muntenegru) ș i Orientul Îndep ărtat. Țigările produse
legal originare din regiune sunt redirec ționate către piețele negre.
Contrabanda organizat ă și traficul cu produse accizabile constituie activit ăți extrem de profitabile
pentru elementele infractoare, numero și agenți economici devenind peste noapte multimiliardari de pe urma
comerțului cu m ărfuri importate sau exportate prin înc ălcarea legisla ției vamale.
S-au creat re țele de trafican ți calificați, care au facilitat intrarea în țară a unor imense cantit ăți de
mărfuri și organizarea unor adev ărate sisteme subterane de distribuire a acestora către majoritatea localit ăților
urbane ș i rurale ale țării.
La frontiera estic ă a României, fenomenul este caracterizat de aceleaș i particularit ăți ca și la celelalte
frontiere, cum ar fi gradul de profesionalizare și de intelectualizare al contrabandi știlor, care caut ă portițe prin
care să se eludeze legea și atrag la colaborare persoane cunosc ătoare a dou ă sau trei limbi str ăine, specializate în
marketing și management, avoca ți pentru cunoa șterea și stăpânirea legilor, etc. De asemenea, se observ ă o
tendință de acaparare de c ătre contrabandi ști a piețelor de desfacere, de aici și până la conflictele violente dintre
grupări nemaifiind decât un pas, precum și o fuziune între lumea contrabandi știlor ș i lumea politic ă.
Infracțiunile de contrabandă și traficul cu produse accizabile s-au diversificat ca urmare a
intensificării traficului de c ălători și a multiplic ării opera țiunilor comerciale.
Contrabanda organizat ă și traficul cu produse accizabile au cuprins majoritatea sectoarelor și
domeniilor de activitate economic ă, afectând chiar structuri și instituții publice ai c ăror funcționari au fost
implicați în acte de corupț ie. La săvârșirea lor au fost atra și din ce în ce mai mul ți lucrători vamali, care în
schimbul unor foloase materiale, au înlesnit introducerea ilegal ă în ț ară a unor importante cantit ăți de produse
accizabile.
Aceste fapte sunt o amenin țare și pentru ansamblul sistemului economico-social al societ ății noastre
fiind un factor de risc pentru sistemul financiar, de oarece sunt un principal canal de alimentare a economiei
subterane, participan ții la comiterea acestor fapte pot fi doar instrumentele celor care conduc ori coordoneaz ă
crima organizat ă și care tind s ă aibă acces în sfera deciziei, nu numai economice ci și politice, amenin țând astfel
chiar siguran ța națională, provoac ă perturb ări nu numai prin faptul c ă lipsește bugetul statului de venituri
substanțiale, dar creeaz ă asemenea fenomene cu consecinț e dintre cele mai nefaste la nivelul activit ăților
comerciale legale, prin practicarea unor pre țuri care exclud principiile concuren ței loiale.De asemenea, acest
fenomen constituie o activitate extrem de profitabil ă pentru grupurile organizate, atenț ia principal ă a acestora
fiind îndreptat ă spre obț inerea de capital negrevat de taxe ș i impozite, organizându-se adev ărate canale de
distribuire c ătre majoritatea localităț ilor din țară, mai ales pe fondul gradului ridicat de coruptibilitate al
oficialităților din sistemul politic, financiar și administrativ, factori favorizan ți pentru activit ățile ilegale din
sistemul economico financiar.
e) Traficul interna țional de autovehicule furate
În ultimii ani a devenit o activitate extrem de profitabil ă, în special pentru cet ățenii țărilor din estul
Europei, fiind o component ă important ă a criminalit ății transnaționale organizate. Acest fenomen se men ține la

NESECRET
NESECRET
7 / 8 cote ridicate la frontiera de est a României, metodele fo losite fiind falsificarea doc umentelor de înregistrare a
autoturismelor, contrafacerea cheilor de contact, a seriilor caroseriilor, etc.
La frontiera de est a ță rii noastre, ac ționează mai multe filiere, printre cele mai active fiind identificate
filiera germano – austriac ă, filiera română și filiera ex-sovietică .
Filiera germano – austriac ă acționează pe ruta Germania – Austria – Ungaria – România – Republica
Moldova, ca mod de operare întâlnit fiind atât frauda la asigur ări cât și furtul la comandă .
Filiera român ă acționează pe ruta România –Republica Moldova – Ucraina – Rusia, în în țelegere cu
proprietarul, fiind fraudat ă firma româneasc ă de asigur ări, prin declararea ma șinii ca furat ă, ulterior scoaterii
legale din țară, cu documentele și cheile originale, c ătre spaț iul ex-sovietic.
Filiera ex – sovietic ă acționează pe ruta Occident – România – Republica Moldova – Ucraina –
Rusia, pân ă în prezent stabilindu-se faptul c ă membrii acestei filiere transport ă autoturisme de teren și de lux,
facturate la jum ătate din valoarea lor real ă.
Faptele comise de aceste grupuri de infractori prezint ă un pericol deosebit de ridicat, nu prin aceea c ă
fiecare au contribuit la săvâr șirea infrac țiunii, ci prin modul lor de orga nizare care constituie o suprastructur ă
bine definit ă, de sorginte mafiot ă.
f) Traficul cu produse piratate și contrafăcute
Contrafacerile reprezint ă unele dintre cele mai profitabile afaceri din lume, studiile interna ționale
indicând faptul c ă economia subteran ă rezultată din contrafaceri reprezint ă peste un sfert din economia global ă.
Acestea sunt încurajate indirect prin lipsa de fermitate și inconsecven ța reacț iilor oficiale ale statelor la
fenomenul privind înc ălcarea dreptului de proprietate privat ă. Aceasta inconsecven ță a oficialit ăților
responsabile conferă infractorilor un risc minim de a fi prin și și trași la răspundere.
Un alt factor care încurajeaz ă contrafacerile este uș urința cu care produsele pot fi imitate în zilele
noastre, prin intermediul mijloacelor tehnologice în continu ă dezvoltare. În ceea ce prive ște România, pirateria
și contrafacerea sunt omniprezente și un fenomen de o asemenea amploare nu ar putea avea loc și nu ar putea s ă
dăinuie dac ă nu ar fi puternic sus ținut de mai to ți cei implica ți sau afecta ți de el: de la produc ători și
comercian ți, la cump ărători, prin slaba con știență publică a ilegalităț ii activităților asociate contrafacerii ș i a
consecințelor dăunătoare ale acestui tip de activitate.
Sumele uria șe investite de organiza țiile criminale în logistica industriei pentru a cre ște calitatea, dar și
cantitatea produc ției de bunuri contraf ăcute fac foarte dificil ă detectarea acestor bunuri. În anumite țări (ex.
China) există fabrici al c ăror obiect de activitate îl reprezint ă doar producerea de bunuri contraf ăcute, fiind pie țe
de desfacere deschise.
În ceea ce priveș te frontiera de est a țării noastre, presiunea este foarte mare, deoarece 70% din
producția mondială provine din Asia de Sud – Est, din acest procent 60% vizând Uniunea Europeană. România
nu este perceput ă ca fiind o țară producătoare de m ărfuri contraf ăcute, dar are o reputa ție deosebit ă de ț ară de
tranzit pentru aceste produse în drumul lor din Asia spre Occident. Uniunea European ă este o prosper ă piață de
desfacere pentru produsele contrafă cute, iar f ăptuitorii se bazeaz ă în special pe imposibilitatea organelor cu
atribuții pe aceast ă linie de a efectua controale fizice am ănunț ite tuturor containerelor care provin din zone cu
potențial ridicat de contrafacere.
Cel mai prolific produc ător și exportator c ătre România, de produse piratate sau contraf ăcute este
China, bunurile fiind aduse pe rela ția China – cargo aerian/naval – Republica Moldova și România. În momentul
în care produsele ajung pe piaț a din România exist ă două posibilit ăți: fie acestea sunt lansate spre
comercializare, fie sunt trimise pe componente și urmează să fie asamblate, finisate, reambalate, reetichetate și
livrate în regim containerizat, maritim sau rutier c ătre țările Europei sau S.U.A..
Contrafacerea a diminuat într-o m ăsură important ă realizarea resurselor bugetului de stat și, implicit,
reducerea nivelului de trai al popula ției. Contrafacerea nu reprezint ă simple acte de p ăgubire a bugetului de stat
și lezare a intereselor cetăț enilor, ci constituie adev ărate segmente și forme de criminalitate transna țională
organizată, majoritatea fiind s ăvârșite de grupuri de infractori care au atribuț ii bine determinate și
responsabilităț i precise, organiza ți pe criterii entice, de rudenie sau rela ții afective, specializa ți pe categorii de
produse ori genuri de falsificare și desfacere a acestora. Dac ă în urmă cu câțiva ani, actele de contrafacere se
realizau în principal de persoane fizice care c ălătoreau în str ăinătate și de unde aduceau fraudulos cantit ăți
relative mici de m ărfuri, odat ă cu creșterea num ărului de societa ți comerciale cu capital privat, și, îndeosebi, a
celor înfiin țate de cetăț eni străini, cu capital simbolic, s-au creat premisele constituirii grupurilor infrac ționale pe
structura unor filiere cu segmente în str ăinătate, la frontier ă și în interiorul țării.
Toate aceste efecte, fie ele de ordin social, economic sau politic, fac ca traficul cu produse piratate
sau contraf ăcute să constituie o amenin țare la adresa securităț ii naționale.

NESECRET
NESECRET
8 / 8 Proliferarea armelor de distrugere în mas ă (ADM)
Proliferarea armelor de distrugere în mas ă: nucleare, chimice, biologice și radiologice constituie o
amenințare deosebit de grav ă sub raportul poten țialului de distrugere, în condi țiile în care accesul la astfel de
mijloace devine tot mai uș or, iar tenta ția dobândirii și folosirii lor spore ște amenin țător. Concomitent, scad
garanțiile de comportament responsabil al autorit ăților care intr ă în posesia lor, îndeosebi în cazul regimurilor
animate de ideologii politice sau religioase extremiste. Se apreciaz ă că, numărul rachetelor de croazier ă și al
celor balistice cu raz ă l u n gă de acțiune în teatrul opera țiunilor militare va cre ște semnificativ, în special în
Orientul Mijlociu. Aceast ă dinamică are capacitatea de a schimba fundamental echilibrul de for țe în teatrul de
acțiuni militare, caracterul r ăzboiului și conflictul regional.13
De altfel, în Strategia Na țională de Securitate a Statelor Unite ale Americii se consider ă că “nu există
amenințare mai mare decât un atac terorist cu arme de distrugere în mas ă”14.
Complementar eforturilor întreprinse de Uniunea European ă, la 12 decembrie 2003, a fost adoptat ă
Strategia UE împotriva prolifer ării armelor de distrugere în masă , care prevede o hart ă completă pentru
activitățile prezente și viitoare în lupta împotriva prolifer ării armelor de distrugere în mas ă, probabil cel mai
dezvoltat punct de pe agenda politic ă a Strategiei Europene de Securitate.
Amenințarea cu întrebuinț area armelor de distrugere în mas ă ar trebui s ă fie sursa unei îngrijor ări mult
mai mari decât se întâmpl ă în prezent, deoarece acest gen de atac se bazeaz ă pe următoarele:
• sunt mai ieftine decât proiectarea și producerea de rachete balistice;
• pot fi preg ătite și puse în aplicare în secret; sursa armelor poate fi mascat ă într-o încercare de a se
evita o ripost ă din direc ția părții atacate;
• sunt mai eficiente decât rachetele balistice care au fost supuse unor programe riguroase de testare
și validare;
• sunt mai eficiente în r ăspândirea agen ților biologici;
• evită sistemele de ap ărare împotriva rachetelor.
Tehnologia cu dubl ă utilizare cu aplica ție pentru ADM este destul de accesibil ă pe piață. Materiale
fisionabile, adesea la un nivel adecvat pentru utilizarea în arme, au fost traficate, conform rapoartelor publice,
din fostele state sovietice. Aparent, și precursorii chimici sunt accesibili, de asemenea, pe scar ă largă.
Sub presiune economic ă, nevoia de vânz ări externe profitabile reprezint ă o puternic ă atracție a
entităților furnizoare, în special în cazul produselor și tehnologiilor cu dubl ă utilizare. Un control al exporturilor
necorespunz ător efectuat în unele țări, cum ar fi Rusia ș i China, încurajeaz ă această tendință. Mai mult, unele
state “recipient” de tehnologii pentru ADM și rachete, îndeosebi state mature cu programe sponsorizate, au
început să furnizeze tehnologie ș i expertiz ă altor proliferatori.
Asemenea “proliferatori secundari“ cum sunt Iran, Coreea de Nord și Pakistan nu sunt membri ai
regimurilor de control ca NSG (Grupul Furnizorilor Nucleari), AG (Grupul Australia) și MTCR (Regimul de
Control al Tehnologiilor pentru Rachete) și nu aderă la acestea, pentru evitarea constrângerii exporturilor lor.

Guvernarea ineficient ă
Un rol important în procesul de consolidare a stabilităț ii și securității noilor democra ții din Europa
centrală, de est și de sud-est revine capacit ății statelor ș i a societ ăților de a promova o gestiune eficient ă a
intereselor publice, adic ă o bună guvernare, domeniu în care majoritatea statelor din aceast ă regiune au f ăcut
progrese însemnate, de la pr ăbușirea regimurilor comuniste. Îns ă, noile democra ții continu ă să se confrunte cu
diferite fenomene negative, efecte ale guvernării ineficiente , ceea ce submineaz ă încrederea cet ățenilor în
instituțiile publice și poate constitui o ameninț are la adresa securităț ii statelor. Guvernarea ineficient ă poate
pune în pericol exerci țiul normal al drepturilor și libertăților fundamentale ale omului ș i chiar afecta îndeplinirea
unor obliga ții internaționale, generând riscul producerii unor crize um anitare cu impact transfrontalier.
În concluzie, problematica factorilor de risc la frontiera de est a NATO și UE, este una deosebit de
complexă, în consens cu noua arhitectur ă de securitate a Europei și marcată de situa ția permanent tensionat ă a
acestei regiuni a globului, fapt care presupune studierea și cunoașterea detaliat ă a fenomenului, a formelor și a
metodelor de ac țiune ale forț elor destinate gestion ării ș i combaterii acestuia.

13 Tudor Cearapin, Gabriel Homotescu și Gheorghe Toma, op. cit ., p.105;
14 Strategia Na țională de Securitate a Statelor Unite ale Americii, martie 2006