ROLUL TELEVIZIUNII ÎN CONTEXTUL EDUCAȚIEI PERMANENTE Coordonator științific : Prof. Univ. Dr. Anca Nedelcu Masterand: Paula -Irina Baciu N. (Lovin… [602968]

Universitatea din București
Facultatea de Psihologie și Știintele Educației

LUCRARE DE DISERTAȚIE

ROLUL TELEVIZIUNII ÎN CONTEXTUL
EDUCAȚIEI PERMANENTE

Coordonator științific : Prof. Univ. Dr. Anca Nedelcu

Masterand: [anonimizat]
2015

Universitatea din București
Facultatea de Psihologie și Știintele Educației
Master Strategii inovative de învățare

Lucrare de disertație

Rolul televiziunii în contextul educației
permanente

CUPRINS:

1 INTRODUCERE ………………………………………………………………… .……9

2 EDUCAȚIA PERMANENTĂ ȘI ROLUL TELEVIZIUNII ÎN EDUCAȚIA
INFORMALĂ …………………………………………………………………………..10
2.1. Necesitatea și semnificația educ ației permanente………………………………….10
2.2. Locul televiziunii în cadrul mass -media …………………………………………..12

3 FUNCȚIILE ȘI DISFUNCȚI ILE TELEVIZIUNII………………………….…….16
3.1. Funcțiile televiziunii (de informare, educativă, de divertisment, etc.)…………….16
3.2. Disfuncțiile t eleviziunii…………………………………………………… …… …..18
3.2.1. Efemeritatea mesajului și pseudo -informarea……………… ……………… .….19
3.2.2. Cronofagia……………… ………………… ……………… ……………… …….19
3.2.3. Efectele vizionării excesive …………………………………………… ……….19
3.2.4. Scăderea nivelului cultural …………………………………………… …..…….20
3.2.5. Crearea unor vedete și evenimente false ………………………… ………………..20
3.2.6. Fenomenul manipulării ……………………………………………… ……..…..21
3.2.7. Disfuncția narcotic ă……………………………………………… …….. ……….. 22
3.2.8. Atitudinea anti -creștinism ………………………………… …..……………… .22
3.2.9. Imposibilitatea realizării feed -back -ului…………………… …….……………. 22

4 TELEVIZORUL ȘI INTERVENȚIA EDUCATIVĂ NEFORMALĂ,
INFORMALĂ……………………………… …………………………………………..23
4.1. Deficiențele de învățare și deficiențe le de atenție………………………………….24
4.2. Caracterul hipnotic al televizorului și dep endența de televizor…………………….2 5
4.3. Efectele erotismului TV… ………………………………………….………………..2 6

4.4. Violența de pe micul ecran – mediat izarea violenței………………………………..27
4.5. Criza lecturii și pseud ocultura……………………………………………………..29
5 METODOLOGIA CERCETĂRII ………………………………………………….30
5.1. Rezultatele cercetării , interpretare, comentarii …….. …………………………… …38
6 CONCLUZI I………………………………………………………………………….58
6.1. Ghid de recomandări, plan de sugestii……………………………………………….61
7 REFERINȚE BIBLIOGRAFICE …………………………………………………. ..64

LISTA TABELELOR DIN TEXT

Tabel 1: Funcțiile mediatice (J.J. Van Cuile nburg, Știința comunicării ………………… 16
Tabel 2: Eșantioane de studiu ale cercetării………………………… ……………………34
Tabel 3: Distribuția subiecților după criteriul vârstei ……………………………………35
Tabel 4: Distribuția subiecților după criteriul sexului …………….……………………..36
Tabel 5: Distribuția timpului liber la elevi …………………………………………. ..…..38
Tabel 6: Activități preferate de elevi în timpul liber ………………………………… .….39
Tabel 7: Ordinea activităților preferate în timpul liber ……………………………… .….40
Tabel 8: Emisiuni TV preferate ………………………………………………………….41
Tabel 9: Canale de comunicare ……………………………………………………….….42
Tabel 10: Importanța televiziunii în viața elevilor ………………………………….…….43
Tabel 11: Scopul urmăririi programelor TV ………………………………………….….44
Tabel 12: Nivelul de satisfacere al așteptărilor …………………………………………..45

Tabel 13: Timpul alocat vizionării TV …………………………………………………..46
Tabel 14: Perioada de vizionare ..………………………………………………..……… .47
Tabel 15: Programele TV preferate ……………………………………………….………48
Tabel 16: Influența programelor TV asu pra societății ………………………………..….49
Tabel 17: Calificative acordate televiziunii ………………………………………..…….50
Tabel 18: Utilitatea televizorului …………………………………………………………51
Tabel 19: Criterii de alegere a programelor TV …………………………………………..52
Tabel 20: Păreri despre pr ogramele TV …………………………………………………..53
Tabel 21: Sondaj de opinie ………………………………………………………………..54
Tabel 22: Păreri despre emisiunile erotice …………………………………………….…55
Tabel 23: Influența televiziunii asupra comportamentului uman ……………………..…56
Tabel 24: Corelare î ntre motivație și interesul publicului …………………………… …..60

LISTA FIGURILOR DIN TEXT

Figura 1: Eșantioane de studiu ……………………………………………………….. .…34
Figura 2: Distribuția subiecților după criteriul vârstei ………………………………… …35
Figura 3: Distribuția subiecților după criteriul sexului ………………………………… ..36
Figura 4: Distribuția timpului liber la elevi …………………………………… ,………..38
Figura 5: Activități preferate de elevi în timpul liber …………………………….. .……39
Figura 6: Ordinea activităților preferate în timpul liber ……………………………… .…40
Figura 7: Emisiuni TV preferate …………………………………………………………41

Figura 8: Canale de comunicare ………………………………………………………….42
Figura 9: Importanța televiziunii în viața elevilor ………………………………………..43
Figura 10: Scopul urmăririi programelor TV ……………………………………………44
Figura 11: Nivelul de satisfacere al așteptărilor ………………………………………… 45
Figura 12: Timpul alocat vizionării TV ………………………………………………… .46
Figura 13: Perioada de vizionare …………………………………………………………47
Figura 14: Programele TV preferate ………………………………………………..……48
Figura 15: Influ ența programelor TV asupra societății …………………………………..49
Figura 16: Calificative acordate televiziunii ……………………………………………..50
Figura 17 : Criterii de alegere a programelor TV …………………………………………52
Figura 18 : Păreri despre programele TV …………………………………………………53
Figura 19: Păreri despre emisiunile erotice ………… .……………………………………55
Figura 20: Influența televiziunii asupra comportamentului uman ……………………….56

8
SUMMARY OF THE WORK

Mahatma Gandhi surprised viewers the best position "I do not want my house to be
surrounded on all sides by walls and windows sealed. I want all the world's cultures and
knowledge are brought and to get my house in a free as possible, but I refuse to let any of
them to wear the veil. "
"The word “education” embedding therefore all activities of social life -or can be –
carrier that education and educational recall that the device has the monopoly of education,
and this is so true that often go up in there they say that education of child including limited
to that part which is instruction, for the most part, outside of school " (Bertrand Schwartz ).
Television contributes, among other factors to educate the younger generation but
also for adults. I have not missed any critical perspective, appeals and accusations against
it, I presented the arguments for and arguments against the value of its influences.
Television as a medium of mass communication lends itself perfectly to the
formation of attitudes as: observation, capacity analysis, assessment, decision -making, the
effects of which will be reflected on the behavior of intellectual and personality structure.
In this paper I tried to capture the main arti culation of the relationship between
education and media system, namely television, identifying effects on their actions and
influences of television on individual personality and the ways in which the influence of
television is integrated into the process education and training of people.
Television is a force capable of influencing social change, with education serving
the penetration power and ability to influence television can become a real training
institution, their contribution to the cultural, mora l and knowledge society. The information
conveyed by television is power, and mining and marketing it effectively can progress
significantly. In this regard, it is imperative that educational process toward the necessary
education to provide young people i n identifying sources, selection, storage and recovery
of information.
Education should redefine its mission in partnership with the media, and potential
to harness its educational policies from the perspective of culture and lifelong learning.

9
„Dacă vrei să folosești televizorul pentru a învăța ceva pe cineva, trebuie, mai întâi, să -l înveți pe acela cum să folosească
televizorul.” Umberto Eco
1 INTRODUCERE

“În termenul “educativ” înglobăm, așadar, toate activitățile vieții sociale care sunt
-sau pot fi – purtătoare de educație și reamintim faptul că aparatul educațional nu deține
monopolul educației, iar acest lucru este atât de adevărat încât a desea se merge până într –
acolo că se spune că educația copiilor – inclusiv acea parte limitată a sa, care este instrucția –
se face, în cea mai mare parte, în afara școlii” (Bertrand Schwartz, p.9).
Mass -media formează al patrulea mediu const ant de viață al copilului, alături de
cel familial, de cel școlar și de anturajul obișnuit de relații (Ioan Cerghit, 1972, p.39).
Datorită funcției educative pe care o îndeplinesc și incontestabilei contribuții la
socializarea indivizilor, mijloacele moderne de comunicare în masă sunt privite ca
reprezentând “piatra unghiulară majoră a posibilităților de înfăptuire a educației
permanente” (R. H. Dave, 1991, p.401)
În această lucrare am încercat să surprind principalele articu lații ale relației dintre
educație și sistemul mass -media, în speță televiziunea, prin identificarea efectelor pe care
le au acțiunile și influențele televiziunii asupra personalității individului, precum și a
modalităților în care influența televizorului se integrează în procesul de instruire și formare
a oamenilor.
Nu am omis nici perspectiva critică, contestările și acuzele care i se aduc, am
prezentat argumente pentru și argumente împotriva valorii influențelor sale. Educația
pentru util izarea rațională a televizorului este indispensabilă pentru a se putea evita
transformarea mass -media dintr -un factor educogen într -unul perturbator pentru
dezvoltarea armonioasă a personalității umane.
Lucrarea cuprinde fundamentele teoretice și premizele metodologice ale cercetării.
Sunt prezentate rezultatele sintetice ale anchetei prin chestionar aplicat elevilor,
profesorilor și părinților – vizând opiniile, atitudinile acestora cu privire la educația
informală și influența televiziunii asupra educației.

10
2 EDUCAȚIA PERMANENTĂ ȘI ROLUL TELEVIZIUNII
PRIN EDUCAȚIA INFORMALĂ
2.1. NECESITATEA ȘI SEMNIFICAȚIA EDUCAȚIEI PERMANENTE

Conceptul de educație permanentă se extinde asupra tuturor aspectelor actului
educativ, le înglobează pe toate, iar întregul care rezultă este mai mult decât suma părților.
În acest sens este surprins raportul taxonomic al elementelor constitutive a le educației
astfel încât educația nu se poate identifica cu o parte deosebită de întreg și care nu este
inclusă în acesta.
Așa cum afirma T. Jean în lucrarea „Marile probleme ale educației în lume”
(1977), „educația permanentă nu este niciun sistem și niciun domeniu educativ, ci
principiul pe care se bazează organizarea globală a unui sistem și, deci, elaborarea fiecăreia
din parțile sale”.
Obiectivele educației permanente, ca răspuns specific la dinamica existenței
sociale nu pot fi disociate de cele ale educației în general și ale celei școlare în particular.
Toate obiectivele educației școlare ș i extrașcolare, ale instruirii organizate sau spontane
trebuie astfel reorientate și dimensionate încât să vizeze dobândirea autonomiei formative
cu calități și atribuții precum stabilitatea intrapsihică, angajarea socială, autodepășirea,
dispoziția pentru reînnoirea cunostințelor, învățarea de a învăța, învățarea autodirijată,
sporirea educabilității. (Dave, 1991).
Toată viața este educație, pentru că – știm cu toții – toată viața învățăm, tot ceea
ce facem sau tot ceea ce se exercită asupra noastră, conștient sau mai puțin conștient,
intenționat sau nu, explicit sau tacit, sistematic sau aleator, produce modificări de un fel
sau altul la nivelul psihicului și comportamentului nostru.
Învățarea pe tot parcursul vieții (en. lifelong learning ) cuprinde „toate activitățile
de învățare pe care o persoană le experimentează în contexte formale sau informale, în
scopul de a -și îmbogăți cunoașterea, de a -și dezvolta deprinderile și competențele, din
perspectivă personală, civică, so cială sau profesională“. ( Classification of learning
activities, Eurostat, 2006)

11
Educație informală este definite ca fiind procesul real de învățare de -a lungul
vieții, în cadrul căruia fiecare individ își formează atitudini, își interiorize ază sau clarifică
anumite valori, dobândește deprinderi și cunoștințe din experiența cotidiană, valorificând
influențele și resursele educative din mediul în care trăiește – de la familie, prieteni și
vecini, de la locul de muncă sau de joacă sau din mass -media.
Educație nonformală reprezintă orice activitate educațională organizată în afara
sistemului formal existent – fie că se desfășoară separat sau ca un element important al unei
activități mai largi – care este menită să răspundă nevoilor educ aționale ale unui anumit
grup și care are urmărește obiective de învățare clare.
Există teoreticieni care definesc educația informală prin raportare la conceptul de
“influență socială”, punând în evidență atât caracterul nesistematic, cât ma i ales aspectul
continuu, cotidian al expunerii la mesaje educogene, integrându -se aici și fapte sociale
precum dresajul, manipularea, îndoctrinarea, pe care pedagogia le -a delimitat întotdeauna
de ideea “nobilă” de educație. În acest caz, “informalul” este abordat în principal în calitatea
sa de spațiu social simbolic , care posedă pe lângă aspectul său informațional un potențial
axiologic implicit și o influen ță formativ ă asupra omului.
În ultima vreme, peda gogia accen tuează impor tanța educației per manente dato rită
explo ziei infor maționale și a evoluției științei care nu mai infor mează cu ele mente de bază
utile pentru întreaga viață, a demo cratizării învă țămân tului care pre supune acce sul neîn –
grădit al fiecărui copil la edu cație, a schim bărilor soci ale care pre supun o mare mobi litate
a oame nilor, a res tructurării pie ții mun cii și a diverselor posi bilități de reo rientare
personală. Consecințele pen tru educație sunt preocuparea edu cativă pen tru vâr stele nein –
cluse în șco laritate si des coperirea poten țialul edu cativ al unor insti tuții dife rite de cele
școlare: mass -media, fami lia, comu nitatea, locul de muncă, depla sarea accen tului de la „a
ști” la „a învăța să înveți” și „a învăța să fii”, mutarea inte resul de la trans miterea infor ma-
țiilor către for marea com petențelor, către formarea abi lității interne de auto dezvol tare,
autodirijare, autoîn vățare, autoevaluare.

12
2.2. TELEVIZIUNEA ÎN CADRUL MASS -MEDIA

În dicționarul de sociologie noțiunea de mass -media este definită ca “termen
consacrat mai întâi în limba engleză referitor la mijloacele de comunicare în masă; seturi
de tehnici și metode de transmitere, de către furnizori centralizați, a unor mesaje unei
audiențe largi, eterogene și dispersate geografic”.
Termenul de mass -media a rezultat prin asocierea latinescului “media” (mijloace)
cu cel englezesc “mass” (masă). La definirea conceptului trebuie să avem în vedere o
raportare necesară la cultura de masă, consumul de masă și producția de masă.
Potrivit taxonomiei lui Claude -Jean Betrand (2001) mijloacele tehnice de
comunicare sunt grupate în trei categorii, după cum urmează: mijloace tipărite (cărti, ziare,
afișe, reviste) , mijloace bazate pe film (fotografia, cinematograful) , mijloac e electronice
(radio, televizor, videocasetofon, telefon, fax, calculator, Cd -Rom, etc) .
Paula Brooks, administrator asistent al sectorului Comunicații în cadrul
Districtului Școlilor Independente din Fort Worth, Texas, USA, spunea: “Radio și
televiziunea au devenit forțe de influență deosebit de puternice. Puterea lor de râspandire
și pătrundere nu poate fi ignorată de nici una dintre instituțiile care sunt preocupate de
efectele acestor lucruri asupra minții și caracterului uman.”
Comunicarea de masă nu este doar consum, ci și „comunicare”, proces "subtil și
complex, o problemă de negociere, interacțiune și schimb” (McQuail). Cele trei entități nu
sunt ușor de decelat în cercetare deoarece ele funcționează în simbioză cu „divertis mentul”.
Disputele despre capacitatea mass -media de a ne modela existenta sunt interminabile. În
orice caz, media nu reprezintă doar mesajul, iar cultura nu se dizolvă integral în
comunicare, cum considera McLuhan.
Pentru a putea explica pond erea și impactul pe care le au mesajele transmise de
micile ecrane asupra publicului, trebuie avute în vedere caracteristicile lor: cantitatea
mesajului, capacitatea de acoperire și de penetrare, viteza de transmitere și impactul
extraordinar.

13
o Cantitatea m esajului televizat
În ultimii ani, internaționalizarea mesajului televizat, datorită transmiterii sale prin
satelit și cablu, a înmulțit considerabil oferta de programe, contribuind la diversificarea
opțiunilor, astfel, a crescut semnificativ cantitatea ofertei d in domeniul audiovizual,
existând pe lângă televiziunea de stat și mai multe posturi private de mare audiență, precum
și posturi locale și de televiziune prin cablu.

o Capacitatea de acoperire și forța de penetrare
După 1990 privitul la televizo r a avut o creștere impresionantă a audienței,
ajungând astăzi să ocupe primul loc în bugetul de timp liber al românilor. Deoarece mesajul
audiovizual poate fi recepționat în aproape orice loc public sau privat, capacitatea de
răspândire este maximă, un al t indicator care relevă impactul și importanța micului ecran
asupra individului este durata medie a telerecripției zilnice, creându -i obișnuințe până
aproape de dependență.
Răspândirea și atenția care este acordată mesajului televizual se dato rează și
anumitor factori, cum ar fi: mesajul televizual poate fi recepționat concomitent cu alte
activități, poate fi receptat de orice persoană, indiferent de caracteristicile sale biologice și
fizice, mesajul televizat creează receptorului senzația că s e află în mijlocul evenimentelor.

o Impactul mesajului audiovizual
Știința comunicării acordă un loc important efectelor pe care le produc procesele
de comunicare, prin aceasta se recunoaște implicit că efectul se referă la efectele voite pe
care le are receptarea mesajului. Efectul comunicării, “un ansamblu de procese și de
consecințe care nu pot fi atribuite decât actului de comunicare” ține seama de dimensiunile
efectelor: asupra cui, natura efectului, durata acestuia și intenționalitatea l ui. Efectele
depind de conținutul mesajului și credibilitatea sursei, personalitatea și poziția socială a
receptorului precum și de contextul receptării.
În procesul comunicării televizuale semnificația mesajului ajuns la receptor este o
tradu cere a mesajului inițial, există un circuit procesual de prelucrare a informației atât sub
aspectul selecției cât și al transpunerii într -un cod anume. Astfel, comunicarea îndeplinește
următoarele funcții:

14
o Realizează, prin intermediul canalelor de difuzare în masă un transfer de
semnificații;
o Influențează receptorul prin semnificația informației vehiculate;
o Presupune procese de prelucrare, elaborare și difuzare de mesaje cu semnificație
culturală.
“Televiziunea exercită o influență indirectă, subt ilă și cumulativă, nu imediată și
directă, efectul de “stalagmite” -depozite cognitive formate aproape imperceptibil din
calciul picăturilor de apă electronică a televiziunii” (Bryant și Rockwell, 1994).
Mesajul audiovizual acționează nu numai asupra capacității umane de a afla și
înțelege rațional, ci și asupra palierului afectiv, stârnind o gamă largă de
sentimente.Valențele textului, expresivitatea mimicii, modulațiile vocii, fac ca informația
propriu -zisă să fie dublată de forța de persuasi une prin impact emoțional direct asupra
spectatorului.
În teoria “spirala tăcerii” (Noelle -Neumann), semnificativă este distincția care se
face între televiziune și celelalte mijloace de comunicare în masă. Televiziunea este prin
excelență non -selectivă, oamenii se uită la televizor fără să se întrebe ce imagini le trec prin
fața ochilor, astfel lipsește primul zid de apărare împotriva influenței: selectivitatea.
Această teorie înseamnă cumulare (mecanism cu repetiție), conso nanță (tendință de
subscriere), caracter public al informației, toate referindu -se la esența “tăcerii” ca fenomen
social.
Teoria “prăpastia cognitivă” analizează efectul mediatic în termenii “creșterii
gradului de cunoaștere”, televiziunea are o contribuție certă în diseminarea informației, dar
în același timp trebuie luat în considerare faptul că dintanța dintre “cei care știu”și “cei care
nu știu” se mărește continuu.
Kelman a stabilit o tipologie a proceselor de influență socia lă pe care le regăsim și
în cazul utilizării media: conformarea, identificarea (are loc când se adoptă un
comportament care este "asociat cu o autodefinire satisfacătoare raportată la acea persoană
sau grup"), internalizarea (se produce în situația în care schimbarea este în congruență cu
valorile persoanei, este utilă în soluționarea unor probleme).
Televiziunea influențează direct "agenda publică", iar aceasta influențează agenda
politică, existând o influență directă și reciprocă. În raportu l dintre televiziune și audiență,

15
uneori media reflectă opinia publică, alteori opinia publică este dirijată de mass -media. În
cazuri de criză, schimbare si incertitudine, nevoile de informare, de repere, configurare a
valorilor cresc, fapt care amplifică până la dependență nevoia de consum.
Teoriile despre decalajele informaționale sunt o replică la poziția liberală, convinsă
că media au capacitatea de a crea o masa omogenă de cetățeni bine instruiți. Cu cât
persoanele au un statut socio -econo mic și un nivel de instruire mai înalte, cu atât ei vor
profita mai mult de pe urma experiențelor mediatice. Tichenor, Donohue și Olien vorbesc
despre diferența dintre “atotcunoscători” și “cei complet ignoranți”, persoanele cu statut
înalt (educație super ioară, venituri ridicate) acumulează mult mai repede și mult mai bine
cunoștințele decât persoanele cu statut inferior.

16
3 FUNCȚIILE ȘI DISFUNCȚIILE TELEVIZIUNII
3.1. FUNCȚIILE TELEVIZIUNII ȘI ASPECTELE LOR NEGATIVE

În dicționarul de sociologie funcția reprezintă “contribuția pe care un element o
aduce la satifacerea unei cerințe a sistemului din care fac parte, contribuția la menținerea
și dezvoltarea acestuia”.
Multe studii au demonstrat cap acitatea televiziunii de a transmite informații și de a
forma atitudini sociale. Televiziunea poate:
o Să influențeze percepția privitorilor asupra “lumii reale” și asupra comportamentului
normal (Bandura, 1977; Hawkins și Pingree, 1982);
o Să ajute la modelar ea normelor culturale (Gerbner, 1985, Greenberg, 1982);
o Să transmită mesaje importante și credibile despre comportamentele pe care le afișează.
Numeroase cercetări făcute de H.Lasswell, Ch. Weight, F. Belle au condus la mai
multe clasificări a le funcțiilor și disfuncțiilor mass -media.
În contextul analizei sociologice, funcțiile televiziunii pot fi îmbogățite conform
diagramei următoare:

Funcția mediatică Acțiunea mediatică Consecințele pentru public
Informare Diseminarea informației Ridicarea nivelului de cunoaștere
Interpretare Comentarea faptelor Cristalizarea propriei opinii
Exprimare Semnalarea publică Conștientizare
Critică Analizarea faptelor Prelucrarea și adaptarea la critică
Tab.1 Funcțiile mediatice (J.J. Van Cuilenburg, Știința comunicării, 1998, p.247)

 Funcția de informare
Fluxul continuu de informații din întreaga lume îi ajută pe oameni să afle ultimile
știri, care pot să le influențeze viața, sunt cazuri de calamități naturale în care televiziunea
poate dirija echipe de intervenții sau voluntari, populația e ste sfătuită în privința măsurilor
urgente, populația poate fi mobilizată prin anunțuri umanitare de colectare de fonduri sau

17
prin informarea populației asupra unor indivizi periculoși ce trebuie recunoscuți și
denunțați poliției. În prezent un număr tot mai mare de oameni depind de televiziune pentru
a înțelege și judeca lumea înconjurătoare.
Aspecte negative ale funcției – atunci când informația nu este transmisă cu obiectivitate,
când datele furnizate sunt minimalizate sau ignorate de public, nepăsarea ș i panica pot fi
considerate fațete negative.

 Funcția de socializare
“Televiziunii îi revine ca principală funcție asigurarea legăturii sociale, în societatea
individualistă de masă, orice persoană putându -se conecta la o activitate fundamental
colectivă, iar amestecul dintre consumul individual și activitatea colectivă creează forța
televiziunii” (Drăgan 1996 p. 168).
Mesajele mass -media sunt discutate cu alții, povestite și repovestite, reinterpretate,
amestecate cu gândurile, senti mentele, fragmente din propria existență, luminându -se unele
pe celelalte în acest „proces de elaborare discursivă” (John B. Thompson).
Abordarea receptării mass -media susținută de studiile culturale merge în același
sens: „studiul modul ui în care oamenii percep experiențele mediatice ca parte din cotidian”
(Peter Dahlgren).
o Canalul audiovizual dimensionează continuu universul de cunoaștere al receptorilor,
influențându -le și inoculându -le valori, opinii, concepții, acte comportamentale, principii
și atitudini;
o Are o valoare cognitivă generală, imaginea îndeplinește rolul de concretizare a unor noțiuni
oferite de școală, fixând astfel idei și evenimente;
o Televiziunea investighează și ilustrează atitudini, organizează dezbateri aupra unor s ituații
controversate, având rol important în formarea și remodelarea opiniilor și
comportamentelor;
o Fiind difuzor de cultură, canalul audiovizual dă posibilitatea oamenilor de cultură să își
ilustreze cronicile și aprecierile cu fragmente de spectacol sau cu imagini ale operelor de
artă;
o Arhivează valorile și le introduce în circuitul destinat publicului, documentarele pot
reactualiza o epocă, o personalitate, o stare socială, istoria, în general.

18

Aspecte negative ale funcției – micul ecran, ca devorator d e timp, poate provoca o criză a
lecturii, blazare și plictiseală față de operele clasice, accesul copiilor la subiecte pentru
adulți îi fac pe aceștia să își piardă timpuriu inocența și să cedeze diverselor tentații.

 Funcția catarctică (de divertisment)
Televiziunea este instituția care oferă divertisment la costurile cele mai reduse,
în cantitate mare. Această funcție reflectă o înclinație a publicului – plăcerea, hedonismul,
luarea lucrurilor în ușor, refularea dimensiunii tragice, telev iziunea răspunde nevoilor de
deconectare, de loisir, oferă spectacole de tot felul, este un serviciu ieftin, accesibil, comod
și divers, creând o lume în care telespectatorul poate evada, eliberându -se temporar de
frustrările și neîmplinirile din viața rea lă.
Aspecte negative ale funcției – unii critici consideră că tratarea subiectelor și
evenimentelor sub formă de divertisment este în detrimentul realizării unei informări
corecte și oneste.

3.2. DISFUNCȚIILE TELEVIZIUNII

Unii sociologi etichetează televiziunea ca fiind principala cauză a deteriorării
valorilor morale tradiționale, libertizării moravurilor, amplorii infracționalității. Filozofii
Școlii de la Frankfurt (Th. Adorno, M. Horkheimer, W. Benjamin) s-au numărat printre
promotorii atitudinii critice, în lucrarea “Dialektic der Aufklarung (1947), acestia susțin că
efectele asupra publicului sunt de natură involutivă: eliminarea efortului voluntar și a
erudiției, generalizarea clișeelor, a vulgaritățilo r și prostului gust, a vacuității.
Majoritatea emisiunilor de televiziune, aprecia Theodor Adorno (La television et
les patterns de la culture de masse, 1954) urmăresc să capteze atenția consumatorilor,
producând suficiență, pasivitate intel ectuală, credulitate, stereotipii și false
comprehensiuni.
“Omul de masă”, termen inventat de Ortega Y Gasset desemnează aplatizarea
spirituală, nediferențiatul din existența umană, un om care încet, încet nu va înțelege decât
limbajul audio -vizual, iar trebuința sa psihică de bază va fi doar de identificare și proiectare.

19
În general, televiziunea este acuzată că răspândește mesaje pseudoculturale,
subminând capacitatea indivizilor de a gândi independent și critic, având ca efect
uniformizarea și standardizarea gusturilor, judecăților, aspirațiilor, depersonalizarea.
Invocând astfel de efecte, Jacques Ellul (Les propagandes, 1962) vorbea despre un “viol
psihic” pe care televiziunea l -ar exercita asupra oamenilor.
„Cult ura pe placul tuturor”, fixată pe o poziție valorică subredă are ca principală
funcție divertismentul , iar acesta se poate îmbina cu „diversiunea”: manipularea
comercială, ridicarea consumului la rang de mod de viață, distragerea de la gravele
probleme ale societății, efecte ce pot fi contracarate de caracterul cu adevarat pluralist al
societății, de varietatea ofertei mediatice și de posibilitățile de acces la cultura înaltă.
3.2.1. Efemeritatea mesajului și pseudo -informarea
Mesajul televizat nu se adresează mereu unui receptor atent, pregătit, de multe ori
acesta rămâne cu o înțelegere fragmentară, eronată, cantitatea explozivă de mesaj limitează
eficiența întelegerii (C. Crisan, L.Dânciu, p.32)
Mare parte din informațiile oferite publicului receptor sunt perisabile, își pierd din
importanță treptat, de aceea mesajele televiziunii sunt efemere și cu o eficiență redusă în
planul cunoașterii.
Consumul de mesaje mass -media nu exclude posibilitatea manifestării gândirii
critice, acestea sunt deseori interpretate, comentate, criticate și retransmise altor persoane.
În urma acestui proces de transformare conținutul lor este integrat în propriile acumulări
cognitive, constant supuse remodelării.

3.2.2. Cronofagia
Petrecere a unui timp îndelungat în fața micului ecran are consecințe grave asupra
comunicării și relațiilor interumane, scade timpul rezervat familei, prietenilor, activităților
gospodărești, privitul televizorului afectează practice precum lectura, vizionarea
spectacolelor de cinema, teatru, concerte.
Emil Durkheim numea “anomie structurală” reducerea comunicării interpersonale
efective și amplificarea confuziei în întelegerea normelor sociale.

20
3.2.3. Efectele vizionării excesive
Vizionarea îndelu ngată induce o pasivitate în receptarea oricărui tip de mesaj,
scade participarea intelectual -imaginativă și implicarea afectivă. Telerecepția în exces a
filmelor cu tentă violentă poate conduce la distorsionarea percepției și chiar la creșterea
agresivită ții, scade capacitatea de concentrare și creativitatea.
În urma studiului realizat la Institutul Național pentru Sănătate Publică din SUA
în 1981 asupra corelației dintre performanțele elevilor la învățătură și gradul de urmărire
zilnică a pr ogramelor tv, copiii care au declarat că se uită frecvent la micul ecran aveau
note mai mici decât cei care nu priveau așa des.

3.2.4. Scăderea nivelului cultural
Televiziunea uniformizează gustul artistic, prin promovarea unor modele culturale
submediocre datorate scăderii timpului alocat selecției, insuficiența timpului pentru
producții de valoare, goana după audiență, costul ridicat al licențelor nece sare difuzării
marilor filme și spectacole. Industria culturală poate produce o cultură de masă
standardizată, uniformizantă, de obturare mentală. Cultura mediatică simplifică și
degradează, căci nu exprimă adevaratele valențe specifice expresiilor cultura le autentice.
Ideea de la care pleacă echipa lui Gerbner este că expunerea frecventă la mesajele
TV duce, pe termen lung, la adoptarea normelor și concepțiilor despre viața socială
promovate de TV. Imaginea TV asupra realității este distorsiona tă, foarte selectivă,
ocultând anumite aspecte ale realității, consumatorii de media tind să privească lumea
prin"ochelari televizuali".
3.2.5. Crearea unor vedete și evenimente false
Pentru audiență și popularitate producătorii umflă în mod artificia l importanța unei
știri, nemediatizând fapte cu adevărat importante.
Media influențează direct "agenda publică" (ea se referă la importanța variabilă a
diferitelor chestiuni de interes pentru opinia publică), iar aceasta influențează agenda
politică.

21
Oamenii sunt sensibili la imagini si repetarea unora dintre ele, când sunt deosebit
de traumatizante pentru imaginația lor, atrag după ele o răsturnare completă a ierarhiei
valorilor morale, consideră A. Todorovici. Din punct de vedere social, important nu este
efectul direct al mijloacelor de comunicare în masă, ci forma în care tinerii își reprezintă
valorile sau modelele la care ei asociază diferite valori.
3.2.6. Fenomenul manipulării
Continuator al Școlii de la Frankfurt, Habe rmas îmbrațișează ideea că destinatarii
produselor mass -media sunt niște consumatori relativ pasivi, captivați de spectacol și foarte
ușor de manipulat.
Cercetările lui Gerbner și Fiske au demonstrat că „mass -media nu creează atitudini
și val ori, pentru că acestea trebuie să existe deja, ci le hrănesc și le propagă”, iar McQuail,
Blumber și Brown au identificat „teoria utilizării și recompenselor”, după care
telespectatorii se uită la emisiuni TV pentru divertisment (ca formă de evadare), rela ții
sociale (pentru nevoia de companie), identitatea personală (în procesul construirii imagini
și respectului de sine) și supraveghere socială (când se urmărește realitatea).
Pentru a fi completă, o relatare trebuie să răspundă întrebărilor specifice: “cine”,
“ce”, “când”,” cum”, “unde”, “de ce”, “cu ce efecte”. Omiterea răspunsului sau
introducerea unor alte informații, comentariul subiectiv, părerea jurnalistului dau naștere
unor înțelegeri incomplete, greșite. Prezentarea evenimentelor tr ebuie să se facă obiectiv,
fără a se ține cont de părerile celor care le relatează. Dacă mesajul se adresează afectivității
receptorului, acest lucru poate constitui un teren propice manipulării.
Nici zvonurile mediatice, ca relatări neverific ate, care se răspândesc și sunt legate
de o persoană, un eveniment sau o problemă de interes public nu sunt de ignorat, T.
Shibutani le -a dat cea mai potrivită definiție: „zvonurile sunt știri improvizate, rezultate în
urma unui proces de deliberare colect ivă în scopul atribuirii de sens unor fapte
inexplicabile, la originile cărora se află un eveniment important și ambiguu”.
Cenzura , o altă formă de manipulare se poate manifesta în diferite forme, cum ar fi
impunerea subiectului de discuție, im punerea condițiilor de comunicare sau executarea
condițiilor temporale.
Comunicarea non -verbală este un proces complex, care include omul cu starea sa
sufletească, mișcările trupului, mesajul și cei cu care relaționează. Pe această linie R.

22
Baudler și J. Grinder (fondatorii programării neurolingvistice) consideră că instrumentele
manipulării în dialoguri sunt vocea, buzele, privirea, gesturile și distanțele. Deși doar 7%
din informație este legată de cuvinte, 38% reprezintă paralimbaj (în principal intonația și
inflexiunile vocii), iar 55% e percepută prin intermediul limbajului non -verbal (expresia
feței, gesturile), rolul său este minimalizat, în ciuda faptului că limbajul trupului poate
sprijini, contrazice sau substitui comunicarea verb ală.

3.2.7. Disfuncția narcotică
Televiziunea poate induce izolarea emoțională și individuală a receptorilor,
oferindu -le substitutul unor experiențe care par reale, efectele pot fi asemănate cu cele ale
unui drog, ca o soluție de deconectare de l a problemele reale și dă dependență în timp.
Jean Cazeneuve (1976) considera că ”individul sufocat de televiziune s -ar putea
transforma într -o mașină de înregistrat dacă atinge un anumit prag, dat orat surplusului de
informații.

3.2.8. Atitudinea anti -creștinism
Când televiziunea își indreaptă atenția asupra creștinismului e de obicei cu scopul
de a crea o imagine distorsionată a ceea ce este și reprezintă creștinismul. Kevin Perrota
spune că în urma studiilor efectuate în acest domeniu a ajuns la concluzia că există trei
metode în care religia poate fi tratată în cadrul emisiunilor TV: ca pe slabiciunea oamenilor
simpli, din popor, ca pe o metodă de îmbogățire, și ca pe un lucru deosebit de periculos,
asociat cu sectele oculte.

3.2.9. Imposibilitatea realizării feed -back -ului
Televiziunea nu oferă posibilitatea de a determina schimbări, programele pot fi
urmărite în ordinea propusă de grilă, nu dă posibilitatea interacțiunii concomitente, precum
telefonul.
Fluxul permanent de mesaje difuzate, considera Paul Lazarsfeld și Robert Merton
(1972), nu lasă timp de reflecție și analiză critică, participarea telespectatorului f iind
receptarea pasivă.

23

4 TELEVIZORUL ȘI INTERVENȚIA EDUCATIVĂ
NEFORMALĂ, INFORMALĂ
“Educația este suma influențelor pe care le -a suferit și le poate asimila individual
omul”, scrie Dumitru Salade (1995, p.8), fiind vorba despre acele influențe modelatoare
pozitive. Nivelul de dezvoltare atins de o persoană este un rezultat a tât al influențelor
intenționate cât și neintenționate, extrem de diverse și de complexe.
Educația constituie o activitate specific umană, de natură psihologică și socială,
proiectată pentru formarea și dezvoltarea personalității umane în ved erea integrării sale în
societate, realizată în cadrul sistemului și procesului instructiv -educativ. Educația este o
dimensiune a omului contemporan.
Atitudinea față de educație diferă de la un individ la altul, în funcție de factori care
țin atât de personalitatea fiecăruia cât și de mediul social și familial în care trăiește. Familia
și școala continuă să dețină un rol important în educația oamenilor, deși acest lucru se
realizează tot mai mult la concurență cu mass -media și internetul. Dintr e mijloacele mass –
media, cel mai mare impact asupra omului îl are televizorul.
Sursele de influență ale televiziunii se găsesc în informațiile deținute și difuzate,
necesare siguranței oamenilor, precum și în nevoia subiectului de destindere, relaxare.
Influența acesteia devine mai mare când prestigiul sursei este mai mare și monopolul sursei
unice este mai puternic, influența depinde însă și de nivelul cultural al societății, al
publicului, de pregătirea pentru cunoașterea funcționării mas s–media, precum și de
motivațiile, interesele și valorile beneficiarului.
“Teoria câmpului” din Științele Sociale (K. Lewin, F. Winnefeld) susține că nicio
acțiune nu se petrece izolat, toate acțiunile se desfașoară într -un câmp unde intervin o
multitudine de factori, așadar, pentru a fi eficient sistemul de învățământ trebuie să
stabilească corelații funcționale între școală și forțele educaționale extrașcolare.

24
4.1. DEFICIENȚELE DE ÎNVĂȚARE ȘI SUBMINAREA INTERESULUI FAȚĂ
DE ȘCOALĂ
Mass -media, avertiza sociologul Anthony Giddens (2000) deviază interesul
elevilor pentru activitatea școlară și provoacă superficiabilitate în pregătire.
Televizorul în exces , mai ales în cazul vârstei critice pentru dezvoltarea copilului,
substituie cititul și gândirea prin obișnuirea emisferei stângi a creierului cu primirea
preonderentă de informații cu caracter vizual în detrimentul celor scrise sau interactiv
explicate. O minte tânără manipulată prin efecte vizuale nu se poate concentra și pe limbaj
și pe informațiile transmise, aceasta devine refractară la orice modalitate de acumulare de
informații care implică procesare și gândire aprofundată.
Problemele de învăța re – LD (Learning disabilities) sunt determinate ș i de
vizionarea TV. Cu o motivație scăzută privind învățarea de noi cunoștinte, incapabili să se
concentreze cu atenție și agitați permanent din cauza unei hiperactivități excesive, copiii
răspund cu greu cerințelor școlare. În completarea tabloului simpto matologic al
deficiențelor de învățare observate, un rol esențial îl joacă dezechilibrele pe care vizionarea
le induce în funcționarea emisferei cerebrale stângi, cea care guvernează gândirea logică și
analitică, construirea sintaxei și discursivitatea. Pr in urmare, dificultățile în deprinderea
limbii, în dezvoltarea capacității de citire și în stăpânirea raționamentului matematic sunt
determinate de lipsa dezvoltării normale a rețelelor neuronale din emisfera stângă, sisteme
a căror activitate este submina tă pe parcursul vizionării. Acestea sunt motivele pentru care
Academia Americană de Pediatrie recomandă ca până la doi ani copiii să nu fie lăsați să se
uite la televizor, iar după această vârstă, pe toată perioada vârstei școlare, să li se limiteze
timpu l vizionării la una, cel mult două ore pe zi.
Cercetările asupra influenței televiziunii în apariția și dezvoltarea sindromului
ADHD (Attention Deficit with or without Hyperactivity Disorder – Deficit de atenție cu
sau fără hiperactivitate), ide ntifică două modalități diferite în care televiziunea contribuie
la producerea acestei afecțiuni, tehnologia video și impactul acesteia asupra minții umane.
Agitația extremă, impulsivitatea excesivă sunt stări ce apar în urma vizionării repetate.

25
Neuropsih ologii demonstrează că, proporțional cu creșterea timpului dedicat vizionării,
crește hiperactivitatea.
În ceea ce privește dezvoltarea structurală a creierului, neuropsihologia descoperă
că, în funcție de timpul acordat vizionării și a vârstei de la car e debutează aceasta,
televiziunea poate aduce grave prejudicii dezvoltării corticale. Vizionarea inhibă
dezvoltarea cortexului prefrontal, a emisferei cerebrale stângi și a comunicării
interemisferice, realizate prin puntea corpului calos.
Copiii se obișnuiesc cu experiențe care îi bruschează și le seduc atenția, iar atunci
când activitățile zilnice nu șochează, nu -și mai pot concentra atenția. La școală ei așteaptă
ca prezentarea profesorului să îi surprindă, având forma unui spectacol, iar at unci când
așteptarea nu le este satisfăcută, atenția le este dezactivată și încep să se gândească la
altceva, nemaigăsind nimic interesant din tot ceea ce presupune efort, t otul îi plictisește.
4.2. DEPENDENȚA DE TELE VIZOR ȘI EFECTUL HIPNOTIC
Cercetările arată că indivizii din familii integrate, caracterizate de relații afective
normale între membrii petrec mai puțin timp în fața televizorului și imită mai puțin diverse
comportamente cu care vin în contact . (Vasile Dâncu, 1998).
Dependența indică, după cum arată Florin Tudose, lipsa de opțiuni și priorităti, de
autocontrol, absența unui proiect de viață, eșec educațional în plan formal și informal.
Un element esențial pentru înțele gerea mijloacelor de comunicare video -audio este
efectul hipnotic al acestora. Neuropsihologii demonstrează că televiziunea, indiferent de
emisiunea vizionată, are ca prim efect introducerea cortexului telespectatorului într -o stare
semihipnotică, așa se e xplică atracția pe care mass -media audio -video o exercită asupra
tuturor, dar mai ales asupra copiilor. Este imposibil de găsit o activitate prin care copiii să
fie liniștiți atât de repede și aproape imobilizați pe o perioadă lungă de timp, așa cum se
întâmplă atunci când sunt în fața televizorului.
Corelat cu efectul hipnotic, apare și comportamentul de dependență. Psihologii
americani R. Kubey și M. Csikszentmihalyi au dovedit că televiziunea are capacitatea de a

26
genera o puternică legătură de dependență, privarea de aceste mijloace evazioniste
producând, celor la care s -a instalat dependența, aceleași simptome ca și în cazul
substanțelor și al comportamentelor care dau dependență.
Claude -Jean Bertrand ajunge la următoarea concl uzie “Este bine, în consecință, să
se evite orice interpretare categorică: mass -media constituie un instrument de socializare
alături de alți agenți (părinți, profesori, prieteni) și nu pot avea un efect puternic decât în
anumite condiții precise.”(2001, p .181).
4.3. EFECTELE EROTISMULUI TV

Edgar Morin, H. Blumer, Hanser, susțin ideea că mass -media, și în mod special
filmul pledează în favoarea erotismului. Primele anchete statistice de sociologie a
cinematografului efectuate în 1930 de H. Blumer au relevat că love -making -ul (felu l de a
face curte) al adolescenților era mimat după comportamentele respective din filme.
Mesajul erotic incită imaginația copiilor și contribuie în mod esențial la o
maturizare precoce din punct de vedere sexual. Se constată apariția unor grav e tulburări
din punct de vedere psihologic și comportamental la tinerii care s -au obișnuit cu consumul
de materiale erotice.
Materialele erotice creează dependență, în sensul că acestea cer consum sporit;
o Relațiile sexuale pot fi văzute ca sport, iar persoanele din anturaj văzute
ca obiecte de satisfacere a plăcerilor egoiste;
o Poate apărea sentimentul frustrării că nu se pot atinge standardele de
frumusețe, seducție sau performanță erotică.

27
4.4. MEDIATIZAREA VIOLENȚEI

“Într-un studiu foarte interesant Holloway și Hornstein au arătat că suntem produsul
a ceea ce auzim și vedem. Participanților la această cercetare li se cerea să aștepte câteva
momente într -o sală „înainte de începerea activității”. În fapt, c ei doi experimentatori
urmăreau tocmai aceste reacții „naturale”: un radio instalat în sală transmitea muzică. La o
primă grupă de subiecți, muzica era întreruptă de o știre pozitivă: un om fusese salvat
datorită unui gest altruist făcut de către o altă pe rsoană care îi donase un rinichi. La cea de –
a doua grupă, înteruperea introducea o știre negativă: o femeie în vârstă fusese omorâtă de
către vecinul ei, un cleric respectabil. După difuzarea acestei știri muzica revenea și puțin
după asta subiecții erau i nvitați în sala alăturată „pentru începerea experimentului”. Aici ei
erau rugați să -și exprime opiniile cu privire la natura umană pe diverse scale. Concluzia
experimentului a fost că persoanele expuse la știri pozitive au dezvoltat opinii favorabile
despr e morală, umanitate etc. pe când o expunere la știri negative a condus la apariția unor
opinii opuse în această privință”. (Ovidiu Pânișoară, Educația la televizor: ce văd
copiii…,performanțe.ro)
Asistăm la un fenomen alarmant de proliferare a violenței, a unei precocități
sexuale, este o problemă de mediatizare, adică de comunicare , cât și perspectiva din care
este abordată și asumată educația atât în mediu famial cât și educational. (Albulescu
I.,2003).
Violența de pe micul ecran, constituie, în opinia lui Glenn G.Sparks (1986),
premisele inadaptării sociale în special pentru copii, influența asupra acestora fiind mai
puternică deoarece ei se află într -o stare de rezistență psihologică, morală și socială redusă.
Prin sintagma „violență ficțională” înțelegem toată acea violență care apare în
operele de ficț iune (cele care se bazează pe un script anterior), adică acolo unde violența
este impusă unii oameni cu rol în crearea acelei ficțiuni, după anumite norme narative, sau
pentru efectul de real al filmului sau, pur și simplu, după propriul lor gust (Reprezentarea
violențe televizuale și protecția copilului , cap. V, Anca Velicu).
Cercetarea profesorilor de la Universitatea din Michigan se bazează pe Teoria
cognitiv -socială a învățării a lui A. Bandura, Teoria desensibilizării și Teoria comparației
sociale (Festinger, 1954) pentru a examina relația longitudinală dintre expunerea timpurie

28
la violența TV și comportamentul agresiv al adultului. Datele colectate arată că expunerea
la violența din mass media în copilărie prezice formarea unui comportament agresiv la
tinerii adulți.
“Nu întotdeauna violența cea mai sângero asă are efecte mai puternice asupra
copiilor” spune Rowell Huesmann, cercetator principal și profesor de psihologie la
Universitatea din Michigan….cea care are puternice efecte asupra copiilor poate fi o
violență “complet curată”, portretizată într -o lumin ă pozitivă, ca fiind justificată sau
recompensată”.
Violența difuzată prin televiziune poate avea efect asupra unor telespectatori, dar
nu poate fi vorba despre o relație cauzală generalizată, precizează Anthony Giddens (2000),
reprezentarea violenței nu creează în mod direct scheme imitative printre telespectatori.
Influența negativă, arată Ioan Drăgan, se exercită mai ales în situații de
instabilitate în relația dintre individ și mediul său de viață, de dezintegrare socială, de
incertitudine valorică, insecuritate, sărăcie, așteptări nerealizate, frustrări și de
marginalizare.
Trăind permanent sentimentul unei potențiale agresiuni, oamenii pot devini mai
irascibili și se pregătesc să răspundă cu violență, în legitimă apărare, l a un eventual atac.
Prin aceasta, comportamentul violent se insinuează în imaginația individului care se
îndreptățește să -l folosească pentru a preîntâmpina riscul. Apare o desensibilizare în fața
violenței, a durerii și suferinței; violența devine, tot mai mult, un mijloc dezirabil pentru
rezolvarea problemelor și impunerea intereselor, pentru dobândirea plăcerii sau a
confortului dorit.
Din nefericire, nu există noțiune mai răspândită decât cea de “violență justificată”
(Comstock și Strasburger, 1993). Indivizii pot percepe această violență ca pe o componentă
legitimă și implicită a instituțiilor sociale, iar dacă lumea în care trăim este una violentă,
violența devine mijloc și necesitate, violența fiind înfătișată ca o sol uție acceptabilă.
"În societatea ecranelor și a generației catodice, copiii se formează, în principal,
într-un univers al realității televizuale și al c omunicării virtuale care devin adevărata lor
realitate. O consecință a acestei schimbări istorice de paradigmă constă în riscul pierderii
conștiinței diferenței dintre bine și rău", a declarat Prof. Dr. Ioan Drăgan, Director al
Centrului de Studii Media și Noi Tehnologii de Comunicare al Universității din București.

29

4.5. CRIZA LECTURII ȘI PSEUDOCULTURA
Mesajele mass -media transmit valori și modele culturale și comportamentale.
Emisiunile științifice specializate, emisiunile de tip școală, documentarele, toate transmit
cunoștințe și contribuie la formarea oamenilor cultivați.
Cartea a reprezentat mult timp pricipalul suport de păstrare a expresiilor
spiritualității umane și mijlocul cel mai individualizat care a permis accesul la cultură.
Dezvoltarea mijloacelor de comunicare în masă a subminat supremația formelor clasice de
păstrare, transmitere și receptare a informațiilor de tot felul.
O asemenea schimbare a fost anticipată de către Marshall McLuhan atunci cân d
vorbea despre “muribunda eră literară” (1997, p.242), el considera că sistemul de educație
fundamentat pe valori literare nu poate fi decât unul reacționar, perimat, neadecvat
viitorului.
Informațiile utile pentru existența cotidiană se pot obține rapid și comod cu
ajutorul televiziunii, sondajele sociologilor constată tendința maselor de a prefera
consumul de mesaje media în dauna activității intelectual fundamentale, cum ar fi lectura
cărții.
Într-o lume a tehnologiei perform ante, cartea tradițională se luptă pentru
supraviețuire, fiind în competiție acerbă cu sofisticatul e -book. Apariția cărții electronice a
fost favorizată și în mediul școlar, materialele fiind de multe ori în format electronic, chiar
și existența manualelor școlare în format digital pot defavoriza cititul tradițional.
Televizorul poate fi și un bun catalizator a supra dorinței de a citi, dacă un documentar
stârnește interesul, în căutare de noi informații, copilul sau adultul se poate îndrepta către
cărți.

30
5 METODOLOGIA CERCET ĂRII

Cercetarea a fost proiectată din necesitatea de a constata modul în care televiziunea
participă la educația informală și de a sensibiliza responsabilitatea comună a familiei,
școlii, instituțiilor culturale, cu privire la calitatea educației p e care o primesc.
Adolescența este o etapă de viață în care are loc structurarea identității în jurul unui
sistem personal de valori și al unei treptate conștientizări a propriei individualități. În
această perioadă se pune foarte acut problem a relației dintre societate și formarea
personalității. Între cultura tinerilor și cultura de masă există strânse legături, influențe în
ambele sensuri, ele se nutresc reciproc.
Pentru că tinerii au o mare plasticitate în formarea aspirațiilor și a opțiunilor, a
deprinderilor, iar la vârsta de 9 -10 ani și de 17 -20 de ani experimentează alegerile în plan
social -cultural, își formează preferințele, pasiunile, convingerile, multe din produsele
mediatice le sunt destinate și produc influențe semnif icative în dezvoltarea lor. De aceea
am ales ca populație țintă a cercetării mele elevii aflați la această vârstă. În funcție de
experiența de consum mediatic personală, uneori foarte timpurie și intensă pe care o au
copiii, în funcție de practicile socia le și mediul cultural, de familie și de viața școlară, tinerii
primesc influențe negative și le manifestă în comportament. Adesea fără a -și da seama de
condiționarea pe care au primit -o, considerând că se manifestă independent și original, sunt
impregnați de “cultura media”, pun în aplicare moda, limbajul, stilul promovate de această
cultură. Este de aceea necesar pentru ei să știe care sunt influențele pe care le primesc, să
le evalueze critic, să fie capabili de opțiuni în favoarea dezvoltării și afirmăr ii personale în
sens pozitiv.
Realizarea unei evalu ări riguroase, a unei imagini structurate privind impactul
mass -media asupra elevilor, condi tioneaz ă oferirea unor solu ții pentru valorificarea
poten țialului educa țional al mass -media, prin p arteneriat cu principala institu ție cu misiune
educativ ă – școala.
În domeniul educației televiziunea este recunoscută ca un factor important al
educației informale. Cercetarea și -a propus să determine măsura în care acest statut este

31
acordat de către categoriile de public investigate prin cerințele și propunerile pe care le
formulează în privința mass -media. Educația în familie, factor de prim rang în educația
informală, precum și educația formală, realizată în școală, au fost investig ate în rapoturile
acestora cu influențele educative ale mass -media, care acționează în contextul complex al
experiențelor de viață ale tinerilor.
Un paradox pe care cercetarea îl pune în dezbatere este următorul: dacă mai multe
dintre per soanele implicate în problemele educației văd doar fața uzată, aculturală a
televiziunii, cronofagia, renegarea „principiului realității”, furnizarea de opinii
degradabile, gesturi manipulatorii, cum este posibil ca acest bun simbolic de consum să
dețină o prezență atât de semnificativă în viața de fiecare zi a adultului și a tinerilor?
Reprezentanții media consideră că educația nu reprezintă un scop, o funcție
asumată a televiziunii. De aceea în conținutul emisiunilor educația este eludată și înlocuită
cel mai adesea cu divertismentul. Pe de altă parte este invocată educația precară a
publicului, dovedită prin audiența filmelor în care violența este în prim plan ca și la
emisiunile în care abundă vulgaritatea, nivelul cultural scăzut.
“De multe ori atunci când vorbim despre educație discuțiile se centrează pe cei doi
poli importanți: școala și familia. Fiecare dintre cei doi factori vorbesc despre puncte slabe
și puncte tari ale sale și ale celuilalt: părinții spun că școala nu mai este ce era odinioară,
că profesorii sunt mai slab pregătiți și mai demotivați. La rândul lor profesorii observă că
părinții nu se implică suficient în educația copiilor lor, că lasă totul pe „umerii” școlii, că
au pretenții, dar nu și responsabilități”. (Ovid iu Pânișoară, performanțe.ro)
Cercetarea a fost proiectată și pentru a constata cum sunt privite raporturile dintre
educație și mass -media, aceasta s -a bazat pe o documentare inițială din literatura privind
comunicarea mass -media, educația și mass -media.
Am abordat chestionarul în accepțiunea unui ansamblu de întrebari aranjate și
prezentate într -o ordine precisă, într -o succesiune logică și psihologică, servind pentru a
aduna, într -o situație standardizată opiniile, sentimentele și conduitele subiecților.
Întrebările au funcții de stimul în raport cu ipotezele cercetării și cu ajutorul lor am

32
determinat din partea subiectului un comportament verbal sau nonverbal care a fost
înregistrat.
Opera ționalizarea conceptelor și indicatorilor în instrumentele de cercetare în
chestionarul pentru elevi, pentru profesori și pentru p ărinți s-a realizat ținându -se seama de
principiile teoretice și metodologice prezentate, de scopul, obiectivele și ipotezele
cercetării. În aceste cond itii, cercetarea s -a desfășurat simultan pe trei eșantioane de
subiecți, principalul fiind cel al populației școlare.
Chestionarul pentru elevi cuprinde întrebări cu răspunsuri închise, cel pentru
profesori și părinți are o structură asemănătoa re și a cuprins întrebări cu răspunsuri închise,
dar și mai multe întrebări cu răspunsuri deschise.
Motivarea cercet ării a pornit de la constatarea faptului că în viața culturală și în
abordările teoretice între logica comercial ă a televiziunii și logica educa țional ă apare un
raport tensionat , care e necesar a fi investigat pentru a propune soluții ameliorative
favorabile dezvoltării societății românești.
Principala diferență specifică a educației informale față de educația formală și
educația nonformală este considerată aceea că educa ția informal ă nu este voluntar ă și este
relativ pasiv ă. Evaluarea influenței televiziunii constituie o condiți e a valorificării
potențialului de educație informală, împreună cu școala – principala instituție cu misiune
educativă.
Scopul cercet ării a fost acela de a contribui la conștientizarea rolului televiziunii
în educația informală și la creșterea responsabilității instituțiilor mediatice și educaționale
pentru a crea condițiile unui parteneriat din perspectiva educației permanente.
Astfel, cercetarea s -a ancorat în procesul dinamizării eforturilor pentru creșterea
calității programelor TV și pentru constituirea unor strategii care să conducă la protejarea
tinerilor față de influențele negative și să crească în viitor potențialul de educație informală
pozitivă, benefică a televiziunii.

33
Dacă problema devine aceea că televiziu nea creează dependență, iar educația are
sens emancipator, atunci soluția nu este sa ne îndepartăm de mass –media, ci mai degrabă
ca educația să dezvolte „rezistență”, spirit critic față de mesajele mass –media.
Obiectivele cercet ării s-au concre tizat în investigațiile necesare pentru a putea
oferi o imagine relativ structurată despre impactul audio -vizualului asupra educației
informale a copiilor și, prin aceasta, pentru a sensibiliza și contribui la implicarea tuturor
instituțiilor interesate și responsabile de îmbunătățirea condițiilor educaționale din
societatea noastră. De aceea au fost proiectate instrumentele de cercetare: chestionarul
pentru elevi, chestionarul pentru profesori și părinți, care să aducă informațiile necesare
constituirii ac estei imagini corecte din perspectiva celor implicați; cunoasterea importanței
televiziunii în viața copiilor, timpul acordat privitului la televizor, preferintele tematice de
consum, imaginea televiziunii în percepția tinerilor și credibilitatea acesteia. Au fost
proiectate instrumente de cercetare pentru detectarea parametrilor obiectivi: utilizarea
timpului liber și a consumului de mass -media, ca și a unor parametri subiectivi ca
motivația, orientările de valoare, așteptările, evaluările și satisfacțiile în legatură cu
televiziunea, pe care subiecții investigați le recunosc. Prelucrarea, interpretarea rezultatelor
cercetării reprezintă baza unor propuneri și dezbateri care conduc la scopul precizat
anterior.
Ipotezele cercet ării, pe care le -am instrumentat metodologic și le -am verificat prin
desfășurarea cercetării au fost că o bună parte a activităților de transmitere a valorilor, a
normelor de comportament și a modelelor de gândire care erau controlate mai ales de
familie și școală a fost prel uată de mijloacele de comunicare în masă, în special de
televiziune și că între cunoștințele și modelele normativ -valorice furnizate de școală și cele
interiorizate prin consumul mediatic există diferențe semnificative ce pot fi exprimate, mai
ales, prin r aporturi de tip conflictual sau de tipul paralelismului.
Designul cercetării – cercetarea a fost realizată pe un eșantion reprezentativ la
nivelul tinerilor 125 elevi ( clasa a III -a și clasa a XII -a), 45 de cadre didactice din școala
primară și liceu, 95 de părinți de diferite vârste și pozitii sociale, nivele de educație și
cultură (265 subiecți în total). Am ales astfel eșantionul pentru ca subiecții să facă parte

34
din medii diferite, cu orizonturi de așteptări diferite, r ăspunsurile fiind reprezentative
pentru segmentul de copii și tineri și nu pentru un anume mediu sau grup de referință.

Eșantion elevi Eșantion cadre didactice Eșantion părinți
Clasa a III-a,
a IV-a Clasa a XII -a,
a XII -a Școală primară Liceu
70 elevi 55 elevi 25 profesori 20 profesori 95

Tab.2 E șantioane de studiu

Fig.1 Eșantioane de studiu

0102030405060708090100
elevi cadre
didacticepărințiclasa a III a, a IV a
clasa a IX a, XII a
profesori din primar
profesori din liceal
părinți

35
Vârsta
Vârsta între 9 -11 ani între 17 -20 ani între 24 -45 ani între 46 -59 ani
Nr. de subiecți 70 55 56 84

Tab3 . Distribuția subiecților după criteriul vârstei

Fig.2 Distribuția subiecților după criteriul vârstei

0102030405060708090
elevi elevi adulți adulțiîntre 9-11
între 17-20
între 24-45 ani
între 46-59 ani

36
Sex
Sex masculin feminin
Nr. de subiecți 122 143

Tab.4 Distribuția subiecților după criteriul sexului

Fig.3 Distribuția subiecților după criteriul sexului

110115120125130135140145
elevi,
profesori,
parintielevi,
profesori,
parintimasculin
feminin

37
Eșantionul elevilor -Puțin peste jumătate din eșantion sunt elevi proveniți din
familii cu educație de nivel mediu –liceu sau școală tehnică, un sfert din eșantion sunt elevi
ai căror părinți au absolvit o instituție universitară.
Eșantionul profesorilor -Aproape toți subiecții (87%) sunt absolvenți ai
învățământului universitar, 12% dintre ei absolvind și studii postuniversitare.
Eșantionul p ărinților- Părinții au fost abordați din perspectiva publicului care are
copii în școală, cunoscător al mediului educațional, deci atât ca factor socio -familial de
influență, cât și ca partener în educarea și formarea copilului.
În componența eșantionului, aproape o treime (38%) dintre subiecți au studii
universitare, jumăta te sunt absolvenți de liceu, 25% au urmat cursurile unei școli
profesionale și nicio persoană nu a menționat doar școala generală absolvită.
Categoria de vârstă frecvent reprezentată în eșantion este a părinților de 36 -45 ani
(74%), urmată de c ea a părinților de 46 -50 ani (26%), marea majoritate a subiecților fiind
mame ale copiilor (79%).
Pe baza ipotezei asupra influenței unor factor educaționali asupra formării elevilor,
au fost corelate variabile ale chestionarului elevilor cu va riabile privind opiniile
profesorilor și s -au comparat opinii ale elevilor cu opinii ale cadrelor didactice privitoare
la aspecte similare abordate, în acest scop, de cele două chestionare.
Limitele cercetării – pe parcursul realizării cercetării au intervenit câteva
obstacole, am identificat ca limite ale părții aplicative următoarele: rezistența subiecților în
completarea chestionarelor, numărul relativ redus al subiecților ce alcătuiesc eșantionul
reprezenta tiv și imposibilitatea de a chestiona subiecți din învățământul rural.

38
5.1. REZULTATELE CERCETĂRII

De cât timp liber dispun elevii?

În timpul școlii cât
timp liber aveți Clasa a III -a Clasa a IV -a Clasa a IX -a Clasa a XII -a
Două ore 44% 47% 56% 68%
Trei ore 27% 33% 32% 21%
Peste trei ore 19% 20% 12% 11%

Tab.5 Distribuția timpului liber la elevi

Fig.4 Distribuția timpului liber la elevi

Majoritatea elevilor, peste 50% au maxim două ore libere la dispoziție zilnic. Procentul
celor care au peste trei ore liber zilnic scade pe măsură ce complexitatea și volumul
cerințelor școlare crește, de la 19% în clasa a III -a, la 11% în clasa a XI I-a.

010203040506070
clasa a
III aclasa a
IV aclasa a
IX aclasa a
XII a2 ore
3 ore
peste 3 ore

39
Unde își utilizează elevii timpul liber?

Desfașurați activități de
timp liber în cadru
organizat Clasa
a III-a Clasa
a IV-a Clasa
a IX-a Clasa
a XII -a
Da, la diferite cursuri 34% 41% 56% 42%
Da, într-un club sportiv 15% 22% 39% 21%
Nu desfășor 51% 37% 5% 37%

Tab.6 Activități preferate de elevi în timpul liber

Fig.5 Activități preferate de elevi în timpul liber
Analiza acestor date relevă importante aspecte privind participarea elevilor la
activități extrașcolare. Procentul elevilor din clasele a III -a și a IV -a care nu desfasoară
activități în cadru organizat este mult mai mare față de clasele superioare, în ac elași timp
remarcăm o pondere foarte mare a celor care petrec timpul liber făcând sport în clasa a
IX-a.

0102030405060
Clasa a
IIIaclasa
aIV aclasa
aIX aclasa a
XII adiferite cursuri
club sportiv
nu desfășor

40
Preferință pentru timpul liber – ordinea preferințelor p entru petrecerea timpului liber
Care sunt activitățile
preferate în timpul liber Clasa
a III-a Clasa
a IV-a Clasa
a IX-a Clasa
a XII -a
Citesc 12% 11% 14% 24%
Ma plimb 9% 2% 12% 10%
Merg la cinema 7% 7% 5% 7%
Privesc la TV 24% 33% 21% 18%
Fac sport 9% 12% 17% 16%
Jocuri PC/tabletă 21% 27% 16% 19%
Merg la prieteni 18% 8% 15% 6%
Tab.7 Ordinea a ctivități lor preferate în timpul liber

Fig.6 Ordinea a ctivități lor preferate în timpul liber
Televizorul a devenit cel mai mare consumator de timp liber, peste un sfert dintre
subiecți situându -l în topul preferințelor. Excepția îmbucurătoare o reprezintă clasa a XII –
a care situează pe primul loc cititul. Petrecerea timpului liber cu prietenii devine tot mai
importantă pe măsură ce procesul de matu rizare și sociali zare avansează
05101520253035
clasa a
III aclasa a
IV aclasa a
IX aclasa a
XII acitesc
ma plimb
merg la cinema
privesc la TV
fac sport

41
Ce emisiuni TV sunt preferate?
Ce tip de emisiuni
urmariți cel mai frecvent Clasa
a III-a Clasa
a IV-a Clasa
a IX-a Clasa
a XII -a
Anchete despre tineri 7% 8% 14% 26%
Seriale pentru tineri 22% 29% 10% 8%
Desene animate 37% 29% 5% 2%
Documentare stiințifice 16% 12% 28% 22%
Emisiuni sportive 3% 5% 17% 15%
Muzică 15% 17% 26% 27%
Tab.8 Emisiuni TV preferate

Fig.7 Emisiuni TV preferate
De cea mai bună audiență se bucură desenele animate pentru elevii din clasa a III –
a, serialele pentru tineri ocupând locul doi în topul preferințelor elevilor din clasele a III -a
și a IV -a. Cel mai încurajator aspect îl constituie largă audiență a documentarelor de cultură
generală, fapt care raspunde nevoii de cunoaștere a tinerilor odată cu înaintarea în vârstă.
0510152025303540
clasa a
III aclasa a
IV aclasa a
IX aclasa
aXII aanchete despre tineri
seriale pentru tineri
desene animate
documentare stiintifice
emisiuni sportive
muzică

42
Care este mijlocul de comunicare în masă preferat de d -voastră?

Variante de răspuns Număr răspunsuri
tv 105
radio 32
ziare, reviste 28
internet 98
Tab.9 Canale de comunicare

Fig.8 Canale de comunicare

Contrar așteptărilor (deoarece așteptam un procent mai mare), a reieșit faptul că,
în rândul celor chestionați, televiziunea este mijlocul de comunicare în masă preferat doar
de 47%. Radioul și ziarele sunt aproape la egalitate în topul preferințelor, în proporție de
13%, internetul având 37%. Tel eviziunea și -a consolidat poziția de lider în preferințele
publicului.

05101520253035404550
TV
radio
ziare
internet

43
Ce loc ocupă t eleviziunea în viața d -voastră?

Variante de răspuns Număr răspunsuri
Un loc foarte important 122
Un loc relativ ( în funcție de conjunctură) 63
Un loc mai puțin important 44
Un loc neînsemnat 36
Tab.10 Importanța televiziunii în viața elevilor

Fig.9 Importanța televiziunii î n viața elevilor

Dintre subiecții chestionați, 46% afirmă că televiziunea ocupă un loc foarte
important în viața lor, 24% susțin că sunt preocupați sporadic, iar 13% afirmă că
televiziunea ocupă un loc neînsemnat în programul lor zilnic.

05101520253035404550
loc foarte
important
relativ
putin important
loc neînsemnat

44
În ce scop urmăriți p rogramele TV?
Variante de răspuns Număr răspunsuri
Informare 113
Culturalizare 41
Divertisment 75
Aflarea opiniei jurnaliștilor cu privire la o temă anume 11
Compararea diverselor puncte de vedere 19
Verificarea propriilor opinii 6

Tab.11 Scopul urmăririi programelor TV

Fig.10 Scopul urmăririi programelor TV

Interpretarea acestor variante de răspuns m -a pus în încurcatură. Știam că
televiziunea este preferată pentru divertisment și diversitate, pentru dimensiunea
spectaculară a întregului cuprins al programelor tv. Astfel, aproape 47% urmăresc anumite
programe din dorința de a se informa, 28% în scop de divertisment și 15 % pentru
culturalizare.
05101520253035404550informare
culturalizare
divertisment
parerea jurnaliștilor
diverse puncte de
vedere
verificare

45
Reușește televiziunea să vă satisfacă aceste așteptări?

Variante de răspuns Număr răspunsuri
Da 139
În mare parte da 96
În mare parte nu 21
Nu 9
Tab.12 Nivelul de satisfacție al așteptărilor

Fig.1 1 Nivelul de satisfacție al așteptărilor

În urma centralizării datelor obținute, se poate afirma că majoritatea persoanelor
chestionate sunt mulțumite de felul în care televiziunea își îndeplinește atribuțiile. Este
confirmată imaginea bună a televiziunii și frapează faptul că doar 4 % văd complet negativ
rolul televiziunii.

0102030405060
da
mare parte da
mare parte nu
nu

46
Cât timp alo cați vizionării programelor TV?

Variante de răspuns Număr răspunsuri
Mai puțin de o oră 63
1-2 ore 79
3-4 ore 108
4-6 ore 23
Mai mult de 6 ore 8
Altă variantă de răspuns 4
Tab.13 Timpul alocat vizionării TV

Fig.12 Timpul alocat viz ionării TV

La altă variantă de răspuns, 4 subiecți au dat același răspuns, adică “în funcție de
timpul liber”, 41% dintre cei chestionați declară că privesc emisiuni TV 3 -4 ore pe zi, în
timp ce 3% petrec mai mult de 6 ore în fața micului ecran.
051015202530354045sub 1 oră
1-2 ore
3-4 ore
4-6 ore
peste 6 ore
în funcție de
timpul liber

47
În ce p erioadă a zilei vizionați programe TV?

Variante de răspuns Număr răspunsuri
dimineața 57
la prânz 21
seara 124
noaptea 45
toată ziua 18

Tab .14 Perioada de vizionare

Fig .13 Perioada de vizionare

Proporția celor care își petrec seara la TV este de 46%, doar un procent de 7% dintre
respondenți au declarat că urmăresc emisiuni întreaga zi.

05101520253035404550
dimineața
prânz
seara
noaptea
toată ziua

48
Ce anume urmăriți d intre programele posturilor TV?
Variante de răspuns Număr
răspunsuri
Vizionați numai emisiuni preferate 131
Vizionați orice se difuzează 12
Comutați de la un post la altul 88
Televizorul este pornit tot timpul indiferent dacă urmariți sau nu o
emisiune 34

Tab.15 Programe TV preferate

Fig.14 Programe TV preferate

Când urmăresc emisiuni TV, 34% dintre telespectatori schimbă posturile până când
găsesc ceva interesant. 48% vizionează doar emisiunile preferate, în timp ce 4 % dintre
cei chestionați urmăresc orice se difuzează.

05101520253035404550
emisiuni preferate
orice
mai multe emisiuni
televizor deschis
mereu

49
Credeți în capacitatea telev iziunii de a schimba în bine anumite aspecte din societatea
românească ?

Variante de răspuns Număr răspunsuri
Cred cu fermitate 128
Cred într -o oarecare măsură 97
Nu prea cred 28
Nu cred 11

Tab.16 Influența pozitivă a televiziunii asupra societății

Fig.15 Influența pozitivă a televiziunii asupra societății

36 % dintre cei chestionați cred într -o oarecare măsură in capacitatea televiziunii
de a schimba în bine societatea românească, 4% nu au încredere, iar 48 % cred cu fermitate
în capacitatea televiziunii de a aduce schimbări pozitive.

01020304050
cred cu tărie
cred în oarecare
măsură
nu prea cred
nu cred

50
Calificativul pe care d -voastă îl acordați televiziunii
Variante de răspuns Număr răspunsuri
Excelentă 12
Foarte bună 21
Bună 166
Mediocră 51
Proastă 9
Foarte proastă 6
Tab.17 Calificative acordate televiziunii

Fig.16 Calificative acordate televiziunii
Reiese faptul că proporția majoritară o reprezintă cei care consideră televiziunea ca
fiind bună67%, iar 3% consideră calitatea televiziunii proastă și 2% foarte proastă.
Respondenții sunt foarte generoși atunci când în proporții mari îi acordă
calificative de bună și foarte bună. Pentru a -i păstra în rândul audienței sale, televiziunea
trebuie să fie atentă la capitolele: mai multă obiectivitate, o mai frecvent ă abordare a
problemelor importante pentru viața și cariera tinerilor, evitarea comentariilor
manipulatoare, selectarea realizatorilor din rândul persoanelor cu nivel de cultură ridicat
(răspunsurile deschise, gen eseu).
010203040506070
excelent
foarte bună
bună
mediocră
proastă
f. proastă

51
De ce folose ști, în mod obi șnuit, televizorul?

Variante de răspuns Număr
răspunsuri
elevi Număr
răspunsuri
cadre
didactice Număr
răspunsuri
părinți
Pentru a trăi aventuri, evenimente senzaționale 26 14 18
Pentru a mă informa 85 33 56
Pentru a -mi îmbogăți cunoșințele de cultură generală 61 37 23
Pentru a fi la curent cu moda (în muzică,
vestimentație) 52 7 11
Pentru a mă relaxa 76 35 43
Pentru a ști cum să mă comport în societate 24 3 9
Fără un motiv anume, din obișnuință 29 2 13

Tab.18 Utilitatea televizorului

Itemul este construit sub forma unei matrice, cu mai multe răspunsuri din partea
fiecărui subiect, așadar totalitatea răspunsurilor primite pentru fiecare dintre motivele
enunțate este un indicator cantitativ care exprimă intensitatea trebui nței.
Majoritatea celor chestionați cred în capacitatea televiziunii de a -și îmbunătăți
activitatea (rolul și influența), căile de realizare a acestui proces de îmbunătățire au o mare
valoare morală și eficacitate socială (veridicitatea inform ării, seriozitate, implicare social –
civică, moralitate) fiind unele dintre răspunsurile libere, tip eseu.

52
Cum alegi, de cele mai multe ori, emisiunea TV pe care vrei s ă o urm ărești?

Variante de răspuns Număr răspunsuri
Citesc programul 31
Întâmplator 65
Urmăresc anumite emisiuni din obișnuință 86
Aflu despre ea de la prieteni 25
Sunt sfătuit de părinți 42
Sunt îndrumat de unul sau mai mulți profesori 16

Tab.19 Criterii de alegere a programelor TV

Fig.17 Criterii de alegere a programelor TV
Cel mai mare procent, 32% urmăresc anumite emisiuni din obișnuință, iar 24 % aleg
întâmplător emisiunile, 15% sunt sfătuiți de părinți și numai 6% sunt îndrumați de vreun
profesor.
05101520253035
citesc programul
întâmplător
din obișnuință
de la prieteni
de la părinți
de la profesori

53
Ce p ărere ai despre textele muzicale sau despre filmele care con țin violen ță și expresii
triviale sau obscene?

Variante de răspuns Număr răspunsuri
Reflectă realitatea societății actuale 92
Reprezintă forme de liberă exprimare artistică 11
Violența este o reacție justificată față de injustiția socială 13
Ar trebui interzise pentru că violența și trivialitatea sunt
comportamente dăunătoare 124
Nu sunt educative, dau un exemplu prost 25

Tab.20 Păreri despre programele difuzate

Fig.18 Păreri despre programele difuzate

05101520253035404550
reflectă realitatea
exprimare artistică
injustiție socială
sunt dăunătoare
nu sunt educative

54
În ce m ăsură ești sau nu de acord cu afirma țiile urm ătoare :

Variante de răspuns Opinie respondent
acord dezacord
Pentru a fi un om informat, la curent cu noutățile, este
util să urmărești emisiunile TV 33
25% 92
Multe emisiuni le arată tinerilor care sunt
comportamentele în societate 23
18% 102
Majoritatea emisiunilor promovează violența,
trivialitatea, comportamentele infracționale 19
15% 106
Vizionarea îndelungată a emisiunilor TV este o pierdere
de timp 48
38% 77
Chiar pe termen îndelungat, consumul TV este lipsit de
efecte dăunătoare 5
4% 120

Tab.21 Sondaj de opinie

În cea mai mare proporție, de 38%, respondenții au afirmat ca vizionarea îndelungată
a emisiunilor TV este pierdere de vreme, proporție urmată de cei care au considerat că
pentru a fi un om informat trebuie să urmarești emisiunile TV.

55
Ce p ărere ai despre emisiunile cu con ținut sexual -erotic?

Variante de răspuns Opinie elevi Opinie profesori Opinie părinți
acord dezacord acord dezacord acord dezacord
Sunt necesare, pentru ca tinerii să
primească informații în privința
vieții sexuale 45
36% 80
64% 16
36% 29
64% 35
36% 60
64%
Nu am nimic împotriva lor 13
10% 82
90% 3
6% 42
94% 4
3% 91
97%
Sunt dezgustătoare, ar trebui
interzise 53
42% 72
58% 23
51% 22
49% 56
58% 39
42%

Tab.22 Păreri despre emisiunile erotice

Fig.19 Păreri despre emisiunile erotice
0102030405060
elevi profesori părinținecesare
nu sunt împotriva lor
trebuie interzise

56
Care fenomene, fapte mediatizate crezi c ă sunt prezente în cea mai mare m ăsură:

Variante de răspuns Opinie
elevi Opinie
profesori Opinie
părinți
Agresivitatea, violență (fizică sau de limbaj) 96 16 26
Comportamentele indecente, obscene 11 7 47
Comportamente infracționale (furt, tâlhărie) 6 9 5
Comportamente dăunătoare (fumat, consum de
alcool, droguri) 12 13 17

Tab.23 Influența televiziunii asupra comportamentului uman

Fig.20 Influența televiziunii asupra comportamentului uman

01020304050607080
elevi profesori părințiagresivitate
c. obscene
c. infracționale
c. dăunătoare

57
76% elevi au considerat că agresivitatea este prezentă în cea mai mare măsură, 8% au
invocat comportamentele indecente, 4% au bifat comportamentele infracționale și doar
10% au considerat ca prezența fumatul, consumul de alcool sau droguri este e xcesivă.
35% dintre profesori au bifat violența ca fiind cea mai prezentă în cadrul emisiunilor
de televiziune, 15% consideră că sunt foarte mediatizate comportamentele obscene, 2%
infracțiunile și 3% fumatul si alcoolul.
27% dintre părinți au considerat că violența este cea mai prezentă în emisiunile
difuzate, 49% reclamă comportamentele indecente, 5 % infracțiunile și un procent destul
de mare, de 17% dintre aceștia consideră că sunt mediatizate în mare măsură
comportamentele legate de fumat, alcool și droguri.

58
6 CONCLUZII
Interesul pentru informarea asupra actualității și pentru cultura generală reprezintă
zone favorabile intervenției pedagogice, de care ar trebui să țină cont atâ t școala, cât și
realizatorii emisiunilor TV, în ceea ce privește generația tânară.
Comunicarea reprezintă modalitatea cea mai importantă prin care se realizează
educația informală, comunicarea în familie și în școală sunt în interdependență cu
comunicarea prin intermediul televizorului.
Cercetarea a relevat potențialul socializant ambivalent al televiziunii, inclusiv cel
educațional. Mediul educațional școlar poate valorifica potențialul educațional informal al
televiziunii, dacă se realizează o pregătire a elevilor, profesorilor și părintilor printr -o
pedagogie media, prin competența în mass -media – în sensul emancipator, al „rezistenței”
față de influența dominatoare a televiziunii.
Televiziunea se plasează în sfera meto delor și tehnicilor de promovare a unui
demers educativ. În societatea contemporană, ființa umană este înconjurată de acest mediu
informațional, așadar rolul de formator nu -i revine doar părintelui și școlii, ci și televiziunii.
În perpectiva educației per manente rolul școlii se nuanțează sensibil și profesorul nu mai
poate reprezenta singurul depozitar al informațiilor, fiind concurat de o multitudine de
posibilități de informare.
Din păcate societatea este confruntată cu folosirea televiziunii în scop comercial,
fapt care antrenează proliferarea unor produse mediatice de o calitate îndoielnică,
mediocră, ce afectează negativ valorile și standardele estetice ale populației, inclusiv cea
tânără. Pe fondul unei lipse de pregătire în receptarea ace stor mesaje, ele pot influența prin
forța lor și prin persuasiune în mod negativ publicul receptor. După cum remarca B.
Schwartz “televiziunea informează, distrează, leagană și în același timp violentează în
permanent pe individ în viața sa privată și soci ală și este absolut indispensabil ca el să
beneficieze de o educație care să -l pregătească să supună unei selecții mesajele, să -și
exercite spiritual critic, cu avantajele care decurg din acestea, în loc de a se lăsa alinat d e
ele.”

59
„De multe ori copiii rămân singuri în fața televizorului. Lipsește adultul să vadă dacă
programul respectiv este potrivit pentru vârsta copilului sau să îi explice tot ceea ce trebuie
explicat. Alteori copilul se joacă lângă adultul care privește u n program în aparență
inofensiv: poate un film, poate un program de știri. Iar copilul aude, vede și interiorizează.
De aceea trebuie atât părinții cât și școala să își focalizeze eforturile pentru a dezvolta copiii
în direcția depășirii acestei dificultăț i. Asta nu înseamnă să ne speriem și să interzicem
copilului televizorul. El face parte din viața omului modern, cu bune și cu rele. Dar similar
cremei de protecție solară care permite copilului să meargă la mare vara (cu respectarea
unui program de ore po trivite pentru expunerea la soare), educația este filtrul care poate
lăsa să treacă influența pozitivă și să respingă influența negativă. Depinde doar de noi și de
momentul în care părinții și profesorii o să înțeleagă că fac parte dintr -o singură
echipă!” (Ovidiu pânișoară, Educația la televizor: ce văd copiii…, performanțe.ro)
Școala are datoria de a lua pe seama ei această pregătire, să -și fixeze scopuri
specifice care să -i permită tânărului
o Să învețe să privească și să înțeleagă emisiunile, să le judece, să le critice;
o Să învețe să se formeze prin intermediul televiziunii, adică să fie capabil să -și
adâncească cunoștințele, să -și creeze propria perspectivă și o capacitate de reflexie
care să favorizeze judecata;
o Să dezvolte o atitudine activă d e apropiere a mesajului și nu de supunere docilă.
Televiziunea, ca mijloc de comunicare în masă se pretează perfect la formarea unor
atitudini ca: spiritul de observație, capacitatea de analiză, de apreciere, de luare de decizii,
ale căror efec te se vor răsfrânge asupra comportamentului intelectual și asupra structurării
personalității.
Pe baza c ercetării am realizat o corelare între motivație și interesul publicului
pentru consumul mediatic de televiziune:

60
MOTIVE DESCRIERE
Informație Nevoia de a fi la curent cu ceea ce se petrece în lume
Prestigiu social Intenția de a stăpâni subiectele în discuție
Ocupație Intenția de a da un sens timpului liber
Recreere Evadarea din lumea obligațiilor zilnice
Contact social Lărgirea sf erei personale de viață
Ritual Urmărirea emisiunilor ca ritual -ceremonial
Emulație Necesitatea de a trăi evenimente palpitante
Siguranță Absența informațiilor despre actualitate ar provoca nesiguranță
Tab.24 Corelare intre motivație și interesul publicului
În concluzie, este clar că tehnicile de transmitere vor deveni tot mai eficiente și
implicit, indispensabile omului modern, odată cu rafinamentul tehnicilor evoluează și
structura calitativă a continuțurilor, tendințele de receptare, posibilitățile de manipulare și
intensificare a persuasiunii.
Televiziunea este o forță de natură să influențeze schimbări sociale, punând în slujba
educației puterea sa de penetrare și capacitatea de a influența, televiziunea poate deveni o
adevarată instituție de formare, contribuind la ridicarea nivelului cultural, moral și de
cunoaștere al societății. Informația vehiculată de televiziune înseamnă putere, iar
exploatarea și valorificarea ei eficientă poate progresa semnificativ. În acest sens , este
imperios necesar ca procesul de învățământ să fie orientat spre a asigura tinerilor educația
necesară în domeniul identificării surselor, selectării, stocării și valorificării informației.
Televiziunea “nu este oglinda societății asa cum îi place să se autointituleze, asupra ei
intervine un complex de factori care o determină să deformeze și să manipuleze realitatea”,
din acest motiv, M. R. Real o aseamană mai degrabă cu “o oglindă innourată sau aburită a
societății”.
Mahatma Gandhi a supr ins cel mai bine poziția de telespectator “Nu vreau ca
locuința mea să fie inconjurată din toate părțile de ziduri și ferestre astupate. Vreau ca
toate culturile și cunoștințele din lume să fie aduse și să pătrundă în casa mea într -un mod
cât se poate de l iber, însă refuz să mă las purtat de valul vreuneia dintre ele”.

61
6.1. GHID D E RECOMANDĂRI, PLAN DE SUGESTII
Cum pot fi valorificate în activitatea didactică interesele elevilor ca factor pozitiv de
influență a rezultatelor învățarii
Pedagogul polonez Ziemowit Wlodarski schițează un posibil răspuns “…sub
aspectul conținutului, obiectul intereselor se schimbă, în raport cu vârsta
individului…înafara intereselor legate de dezvoltare trebuie valorificate și interesele
individuale ale copi ilor”.
Prin sondaje de opinie, discuții, educatorii au datoria de a cunoaște în permanență
interesele celor spre care își îndreaptă demersul educativ. Aptitudinile speciale sunt legate
de interese și dacă sunt valorificate duc la rezultate și ch iar performanțe, televiziunea poate
exercita funcția deosebit de importantă a pregătirii psihologice a individului spre a -i induce
acestuia un anumit interes și a -l face să reactioneze conform acestuia. Captarea interesului,
convingerea și transformarea co nvingerilor în acte de voință constituie mecanismul care
stă la baza oricărei forme de manipulare mediatice.
O învățare eficientă are loc când sunt întrunite anumite condiții generale, ca factori
favorizanți ai învățării:
o Atât stimularea cât și s ecuritatea sunt esențiale;
o Cel care învață are două trebuințe opuse -dependența și independența;
o Învățarea depinde de experiența anterioară și de importanța legăturilor;
o Continuarea învățării depinde de obținerea satisfacției;
o Motivele și interesele determi nă atitudinile față de învățare.
Așadar, pe lângă factorii psiho -pedagogici favorizanți care pot influența procesul
învățării desfașurat în instituțiile școlare, televiziunea poate capta în scop educativ
simțurile, emoțiile, interesele și trebuin țele oamenilor.
Funcția de informare susține și alimentează nevoia de informare devenită prioritate
pentru omul contemporan, credibilitatea și forța de persuasiune fac din televiziune un
potențial mijloc formativ, educativ.

62
Funcția de socializare sau de transmitere a valorilor unei societăți se concretizează
prin faptul că televiziunea poate impune norme de comportament, suținând sau descurajând
idei, atitudini.
Principalele funcții ale televiziunii pe care le poate valorifi ca învățământul
sunt:
o funcția formativă – mijloc ce sprijină instruirea elevilor și a profesorilor,
completând, în sensul adâncirii și diversificării informației, limita fiind lipsa feed –
back -ului în procesul învățării și imposibilitatea instruirii individualizate;
o funcția informativă – sporește gradul de organizare a informației transmise și
capacitatea operatională a proceselor gândirii;
o funcția estetică – stimulează participarea afectivă, determină atitudini pozitive și
lărgește sfera de cunoștințe;
o functia de orientare a intereselor și aptitudinilor individuale – prezentarea
descriptivă a mai multor sectoare de activitate, evidențiind avantajele contituie o
motivație puernică în alegerea meseriei;
o funcția de școlarizare substitutivă – în cazul elevilo r care au întrerupt cursurile
pe perioada normală de școlarizare sau care urmează cursuri la distanță;
o funcția de perfecționare a cadrului didactic – emisiuni speciale de prezentare a
direcțiilor și tendințelor din știința contemporană, a noutăților din sfe ra pedagogiei
și a unor modele de activitate didactică.
În consecință, reforma învățământului nu trebuie să ignore interesul constant al
elevilor pentru activități ce completează oferta școlară, având datoria de a crea posibilitatea
instituți onală a satisfacerii nevoilor autoperfective ale elevilor.
La nivelul politicii educaționale, școala și televiziunea trebuie sa -și conjuge
eforturile pentru a realiza un climat educativ care să satisfacă atât nevoile elevilor cât și
interesul societății de a forma personalități conforme cerințelor mileniului III.

63
MODEL VECHI MODEL NOU
lecții doar în clasă explorări individuale
asimilare pasivă ucenicie
muncă individuală învățarea în echipă
profesori atotcunăscători profesori -ghizi
conținut stabil conținut schimbător
omogenitate diversitate
Tab.25 Schimbarea paradigmelor educaționale

Este evident ca școala va fi obligată să -și adapteze planurile de învățământ,
programele și însăși structura instituțională în funcție de noile interese ale elevilor și de
noile tehnologii ale învățării.
Este evident că vor trebui regândite criteriile de evaluare, punâ nd mai puțin accent
pe gradul de însușire a noțiunilor și apreciind achiziționarea de deprinderi, capacitatea de
a folosi în mod creativ informația.
Școala trebuie să valorifice orice posibilitate de a transforma tendințele deviante în
comportam ente dezirabile, inducând atât în educația de bază a elevilor cât și în interiorul
mass – mediei anticorpii necesari împotriva kitsh -ului, mediocrului, trivialului.
Educația școlară trebuie să -și redefinească misiunea în parteneriat cu mass -media ,
pentru a valorifica și potentialul educațional al acesteia din perspectiva unor politici ale
culturii și ale educației permanente.

64
7 BIBLIOGRAFIE
Bibliografie

1. Albulescu, I. , (2003), Educația și mass -media . Cluj Napoca: Editura Dacia.
2. Alecu, Gabriela, (2003), Adolescen ța: criz ă și dezvoltare . I.S.E.
3. Bejan, Sorin, (2008), Inițiere în televiziune . București: Editura Fundației „România
de Mâine”.
4. Bertrand, Claude -Jean, (2000), Deontologia mijloacelor de comunicare . Iași:
Institutul Eur opean.
5. Bandura, Alfred, (1968), Social Learning Theory of Identificatory Processes in
D.A. Goslin(ed), Handbook of Socialization and Research . Chicago, Rona Mc
Nally.
6. Bondrea, Aurelian, Sociologia opiniei publice și a mass -media . București: Editura
Fundației.
7. Bourdieu, Pierre (1998), Despre televiziune . București: Editura Meridiane.
8. Buzamet, Mihaela, Televiziunea și timpul liber , în”Revista de pedagogie” 7 –
8/1991.
9. Bucheru, Ion, (2004), Fenomenul televiziune . București: Editura Fundației
„România de Mâine”.
10. Bunescu , Gheorghe ; Negreanu , Elisabeta (2005), Educația informală și mass –
media . Bucure sti: Institutul de Știinte ale Educa ției
11. Cerghit, Ioan; Vlăsceanu, Lazăr (coord.)(1988), Curs de pedagogie . Universitatea
București.
12. Cerghit, Ioan; Neacșu, Ioan; Negreț -Dobridor, Ion; Pânișoară, Ioan -Ovidiu, (2001)
Prelegeri de pedagogie , Iași: Editura Polirom.
13. Clipici, Ionela; Suici, Miloranca; Teodorescu, Liliana Luminița, Educa ția de baz ă
a adul ților, în”Revista de științe ale educ ației”, nr. 1 -2/2002.
14. Coman, Mihai (1999), Introducere în sistemul mass -media . Iași: Editura Polirom.
15. Coste -Cerdan, Nathalie și Le Diberder (1991), Televiziunea . București: Editura
Humanitas.

65
16. Cucu, George, (2000), Educa ția și mass -media . București: Edit ura Licorna.
17. Cucu, George, (2000), Mass -media și influen țele asupra educa ției. București:
Editura Tempus.
18. Dâncu, V.; Crișan, C. , (2000), Manipularea opiniei publice prin televiziune. Cluj
Napoca: Editura Dacia.
19. Drăgan, Ioan, (2004), Evaluarea reprezent ării violen ței în programele de
televiziune , Centrul de Studii Media și Noi Tehnologii de Comunicare al
Universității București, în vol. Studii și cercet ări audiovizuale , nr. 2, CNA.
20. Drăgan, Ioan, (1996), Paradigme ale comunic ării. Casa de editură și presă Șansa.
21. Drăgan, Ioan ; Poliana Ștefă nescu , (2009), Reprezentarea violenței televizuale și
protecția copilului . București: Editura Vanemonde .
22. Dave, R.H. (coord), (1991) Fundamentele educației permanente , București: Editura
Didactică și Pedagogică .
23. Durkheim, Emile, (1980), Educație și sociologie. București: Editura Didactică și
Pedagogică.
24. Gagne, Robert. M., (1995), Condițiile învățării . București: Editura Didactică și
Pedagogică.
25. Gheorghe, V. ,(2008), Revrăjirea lumi., București: Editura Prodromos .
26. Gheorghe V. Efectele televiziunii asupra minții umane . București: Editura
Evanghelismos.
27. Giddens , Anthony, (2000), Sociologie. București: Editura ALL.
28. Hayes, Nicky; Orrell, Sue, (1997), Introducere în psihologie , București: All
Educational S.A.
29. Lazăr, Judith, Violen ța con tagioas ă? Reprezentare simbolic ă și realitate ,
în”Repere”, nr. 3/2003, în”Le Débat”, nr. 94/1997.
30. Lengrand, Paul, (1973), Introducere în educația permanentă , București: Editura
Didactică și Pedagogică.
31. Lochard, Guy; Boyer Henri , (1998), Comunicarea mediatic ă. Iași: Institutul
European.
32. Mc Luhan, Marshall, (1997), Mass media sau mediul invizibil . București: Editura
Nemira.

66
33. McQuail, D.; Windhal, S., (2003), Modele ale comunic ării. comunicare.ro.
34. McQuail, Denis, (1999), Comunicar ea. Iași: Institutul European.
35. Pânișoară Ovidiu, Educația la televizor: ce văd copiii …, performanțe.ro
36. Păun, Emil, (1982), Sociopedagogie școlară . București: Editura Didactică și
Pedagogică.
37. Piaget, Jean, (1982), Psihologie si pedagogie . București: Editura Didactică și
Pedagogică.
38. Salade, Dumitru, (1996), Educație și personalitate . Casa Cărții de Știință: Cluj
Napoca.
39. Simkins, Tim, (1977), Non-formal Education and Development . Manchester
Monographs 9.
40. Silverstone, Roger, (1999), Televiziunea în via ța cotid iană. Iași; Editura Polirom.
41. Sterian, M., (2004), Agresivitatea mediatică și personalitatea. București: Editura
Paideia.
42. Schwartz, B., (1976), Educatia mâine . București: Editura Didactică și pedagogică.
43. Thompson, John, B., (1999), Media și modernitatea. O teorie social ă a mass –
media , Editura Antet.