Prof. Silvia Bortariu [602847]

Prof. Silvia Bortariu
INTERDISCIPLINARITATEA

Definirea termenului interdisciplinaritate
În opinia lui G. Văideanu, interdisciplinaritatea „implică un anumit grad de integrare
între diferitele domenii ale cunoașterii și diferite abordări, ca și utilizarea unui limbaj
comun permițând schimburi de ordin conceptual și metodologic”.(G. Văideanu, 1988)
 Interdisciplinaritatea este o formă de cooperare între discipline științifice diferite, care
se realizează în principal respectând logica științelor respective, adaptate
particularităților legii didactice și -l ajută pe elev în formarea unei imagini unitare a
realității, dezvoltându -i o gândire integratoare.
 „Interdisciplinaritatea este o formă a cooperării între discipline diferite cu privire la o
problematică a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr -o convergență și o
combinare prudentă a mai multor puncte de vedere.” (C. Cucoș, 1996)
 „Interdisciplinaritatea presupune o intersectare a diferitelor arii curriculare.” Ea
presupune interacțiunea desch isă între anumite competențe sau conținuturi
interdependente din două sau mai multe discipline, bazată pe un suport
epistemologic ce implică intersectarea disciplinelor.
Ideea de bază a interdisciplinarității constă în faptul că, pe de o parte, aparatul
conceptual și metodologic al mai multor discipline este utilizat în interconexiune pentru a
examina o temă, o problemă, dar mai ales pentru a dezvolta competențe
integrate/transversale/cheie/cross -curriculare. Interdisciplinaritatea este „o formă de
coope rare între discipline diferite cu privire la o problematică a cărei complexitate nu
poate fi surprinsă decât printr -o convergență și o combinare prudentă a mai multor puncte
de vedere.” Interdisciplinaritatea derivă din spațiul cercetării științifice, iar ca demers
epistemic, în domeniul educației, poate fi sesizat sub două aspecte:
1) concentrarea conținuturilor în perspectiva interdisciplinară ;
2) proiectarea și organizarea proceselor didactice în viziune interdisciplinară ..

Scopul abordarii interdisciplinare
Interdisciplinaritatea implică stabilirea și folosirea unor conexiuni între limbaje
explicative sau operații, cu scopul diminuării diferențelor care apar între clasicele
discipline de învățământ. Predarea și învățarea unei discipline au dezavantajul că folosesc
perceperea secvențială și insulară a realității unice făcând -o artificială. Din acest motiv
este necesară realizarea unor conexiuni, între anumite discipline școlare pentru o
percepere unita ră și coerentă a fenomenului studiat.
În învățământul preuniversitar (G.Văideanu, 1988, pp. 250 -252) se pot identifica trei
direcții ale interdisciplinarității:
1) la nivel de autori de planuri, programe, manuale școlare, teste sau fișe de evaluare;

2) pu ncte de intrare accesibile profesorilor în cadrul proceselor de predare -evaluare (în
acest caz programele rămân neschimbate);
3) prin intermediul activităților nonformale sau extrașcolare.
În interdisciplinaritatea la nivelul activit ăților de predare -învățare sunt c ăutate teme
comune pentru diferite obiecte de studiu, care pot duce la realizarea obiectivelor de învățare
de ordin înalt, cum ar fi luarea de decizii, rezolvarea de probleme, însușirea metodelor și
tehnicilor de învățare eficient ă etc. Aceste co mpeten țe cu caracter generic pot fi transferate cu
ușurință dintr -un context disciplinar în altul, dar, mai ales, pot fi transferate efectiv în
contexte de via ță cotidian ă în afara clasei.

Tipuri de interdisciplinaritate
Din punctul de vedere al modului în care se produce învățarea în context
interdisciplinar, putem diferen ția între (Legendre, 1993):
interdisciplinaritate centripet ă: cu accent pe utilizarea în interac țiune a diferitelor discipline
pentru exploatarea unei teme sau pentru formarea unei compe tențe integrate;
interdisciplinaritate centrifug ă: mut ă accentul de pe disciplin ă pe cel care învață, pun ând pe
primul plan tipurile de achizi țiii integrate/interdisciplinare pe care acesta le va dob ândi prin
învățare.
Perspective

Inventarierea posibilelor avantaje ale nivelului interdisciplinar de integrare a
curriculumului adaug ă avantaje precum (L.Ciolan, 2880, p.129):
 centrarea procesului de instruire pe învățare, pe elev, încuraj ând pedagogiile active și
metodologiile participative de lucru la clas ă, cum ar fi lucrul pe centre de interes,
învățarea tematic ă sau conceptual ă;
 învățarea pe baz ă de proiecte și probleme, învățarea prin cooperare etc.;
 contribu ția la crearea unor structuri mentale și acțional -comportamentale flexibile și
integrate, cu mare poten țial de transfer și adaptare;
 sprijinirea elevilor s ă realizeze o învățare durabil ă și cu sens, prin interac țiunile
permanente între discipline și prin relevan ța explicit ă a competen țelor formate în raport
cu nevoile personale, soci ale și profesionale;
 producerea unei decentr ări a teoriei și practicii pedagogice de pe ideea de disciplin ă și a
unei decompartiment ări a achizi țiilor învățării în favoarea interac țiunilor și corela țiilor.

Aplicații
Interdisciplinaritatea se referă și la transferul metodelor dintr -o disciplină într -alta,
transfer cu grade diferite de implicare/finalizare. În înfăptuirea unui învățământ modern,
formativ, considerăm predarea – învățarea interdisciplinară o condiție importantă. Corelarea
cunoștințelor de la diferitele obiecte de învățământ contribuie substanțial la realizarea
educației elevilor, la formarea și dezvoltarea flexibilității gândirii, a capacitații lor de a aplica
cunoștințele în practică; corelarea cunoștințelor fixează și sistematizează mai b ine
cunoștințele, o disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine însușită.
Softuri educa ționale
Orele de curs la care este folosit calculatorul vor avea cu totul altă interfață, intrarea
noilor tehnici în învățământ revoluționează procesul de instruire. Posibilitățile calculatorului
de prelucrare, înregistrare și regăsire a informației vor induce elevului cunoștințe și
competențe la un nivel superior.
În școală se pot folosi atât softurile nespecializate, în sensul că au un caracter general,
ce poate fi folosit în diverse domenii, cât și softul educațional, creat anume pentru folosirea
lui la clasă. Softul educațional este un mijloc de a realiza instruirea prin intermediul
calculatorului într -un mod individualizat, interactiv și dirijat.
Softurile educaț ionale se pot clasifica, după funcția pedagogică specifică, în:
 Softuri de exersare – sunt concepute pentru a interveni ca supliment al lecției, folosit
în clasă, fiind destinate consolidării unui număr limitat de abilități specifice fizicii,
urmate de aprecierea răspunsului dat de elev.
 Softuri de prezentare interactivă de cunoștințe – dirijează activitatea de învățare a
elevului, funcție de nivelul de cunoștințe și de particularitățile individuale ale sale.
 Softuri demonstrative permit proiecția pe ecranul monitorului a materialului de
învățat sub forma înregistrărilor video, a slide -urilor sau a altor modele interactive a
unor fenomene reale sau simulate
 Softuri de simulare – prezentare a unor modele ale unor fenomene reale. Acestea
permit elevilor să observe pe ecranul monitorului un model al procesului,
fenomenului sau a instalației reale. Elevii pot modifica valorile unor parametri și
observa influențele acestor modificăr i. În anumite cazuri, modelul interactiv poate
înlocui experimentul real; el poate asigura o economie de timp în pregatirea sau
desfășurarea lecției.
 Modele computerizate ale lucrărilor de laborator. Ele imită lucrările efectuate de
elevi în loborator. Spre deosebire de softurile de simulare, ele prezintă tabele
electronice pentru notarea rezultatelor, construcții de grafice, prelucrarea datelor, a
erorilor de măsură.
 Softuri pentru testarea cunoștințelor – asigură intervenția calculatorului în cadrul
verificării cunoștințelor.
Ex. Software educa țional comercial ș i gratuit pentru realizare a de simulari / experimente
Crocodile simulation software – pentru orele de fizic ă, chimie, matematică ș i tehnologii
(Croc odile Physics , Mathematics,Chemistry, Technology )

Bibliografie
1. Cucoș, Constantin, (1996), Pedagogie , Iași: Editura Polirom, pag.77 -79.
2. Ionescu, Miron și Radu, Ioan. (2001), Didactica modernă , Cluj-Napoca, Editura Dacia,
pag.113 -114, 153-157.
3. Pălășan, Toader; Crocnan, Daniel Ovidiu; Huțanu, Elena , (2003), Interdisciplinaritatea și
integrare – o nouă abordare a științelor în învățământul preuniversitar , în Revista Formarea
continuă a C.N.F.P. din învățământul preuniversitar , Bucureș ti
4. Văideanu, G., [1985], Promovarea interdisciplinarității în învățământul preuniversitar ,
Iași; Universitatea „Al. Ioan Cuza”
5. http://www.crocodile -clips.com/en/Crocodile_Chemistry/