Secția de Arabă [602809]

Universitatea din București
Facultatea de Limbi și Literaturi Străine
Secția de Arabă

LUCRARE DE LICENȚĂ

Tabuuri culturale în spațiul arab

Coordonator: Absolvent: [anonimizat], 2017
CUPRINS

1. INTRODUCERE

2 2. CAPITOLUL I
2.1 Definiții ale tabuurilor. Repere conceptuale
2.2 clasificari in functie de diferite criterii:re ligioase/nonreligioase samd
2.3 paralele intre tabuuri occidentale si oriental e
7

3 1. Introducere

Tabuurile reprezintă și au reprezentat încă din cel e mai vechi timpuri, indiferent de natura
acestora și de domeniul din care fac parte, subiect e de interes pentru cei interesați de o anumită
cultură, de o anumită mentalitate generală sau reac ție a individului în sine față de diverse idei. Cu
toate că un tabu reprezintă o chestiune diferită în fiecare societate, o idee, un lucru propriu]zis
care nu ar trebui abordat, în special de către pers oane care nu fac parte din comunitatea
respectivă, de]a lungul timpului a existat în perma nență o afinitate sporită a cercetătorilor și nu
numai față de tabuuri.
Scopul acestei lucrări este de a urmări modalități le prin care sunt manifestate tabuurile în
spațiul arab, care sunt acestea, de ce anumite idei care pentru occidentali constituie chestiuni
normale, chiar banale, pentru populația Orientului reprezintă probleme fundamentale care pot
aduce pedepse și chiar moarte.
Indiferent de manifestația religioasă, de afinitat ea față de o anumită forță superioară,
tabuurile se regăsesc în absolut orice mediu social și se adaptează în funcție de evoluția
comunității mai mult sau mai puțin. Pot apărea ches tiuni noi care nu pot fi abordate, dar acestea
pot, de asemenea, coexista cu alte idei distincte t ransmise de la o generație la alta.
Termenul de tabu poate fi explicat foarte simplu ca reprezentând o c hestiune care nu
trebuie, este interzis a fi dezbătuta de către vreo persoană, din interirul sau exteriorul unei
comunități: „ TABÚ s.n. lucru, problemă despre care nu se poate discu ta sau care nu poate fi
criticată. 3. Tip de interdicție de vocabular care duce la înloc uirea unui cuvânt cu un altul sau cu o
perifrază metaforică, ori cu o variantă formală, da torită unor motive mistico]religioase. [<
fr. tabou, cf. polinez. tabu – sacru]" (DN, 1986); este un termen polinezian cu opusul „noaˮ]
accesibil, obisnuit, însă îi putem observa echivale ntul în culturi diferite sub denumiri variate:
„sacerˮ la romani, „agojˮ la greci, „kodaușˮ la evr ei, „tambuˮ în Melanesia, „fadiˮ în
Madagascar, „wakanˮ în America de Nord și expresii similare în comunitățile din Africa, Asia de
Nord și Centrală.ˮ1
Tabuurile pot fi întâlnite în aproape orice domeni u antropologic: politic, social,
economic, literar și așa mai departe; de multe ori, aceste idei considerate tabuuri în spațiul arab

1 Dr. Sigmund Freud, „Totem and Tabooˮ, Stanford Lib rary, GEORGE ROUTLEDGE AND SONS,
LIMITED, Londra, 1919

4 deoarece consider că în cadrul acestuia le putem ob serva cel mai bine, pentru un occidental, în
general, nu stârnesc nicio reținere în a le aborda, acesta având o toleranță sporită, dacă nu chiar și
un oarecare îndemn în scopul informării mai aprofun date față de, spre exemplu sexualitate și
ramificațiile acesteia, religie, literatură de toat e genurile, simpla exprimare a unei opinii și
credința într]un concept care nu a fost insuflat de către alții etc.
Există anumite restricții tabu care nu se supun in terdicțiilor religioase deoarece nu se
subjugă unei porunci divine, ci se autointerzic, nu există un fundament general, o origine
cunoscută, cu toate acestea ele fiind respectate de cei aflați în sfera lor de influență.

2. CAPITOLUL I

2.1 Definiții ale tabuurilor. Repere conceptuale

Tabuul este definit destul de clar de către antrop ologul Northcote W. Thomas în articolul
său „Tabuˮ din cadrul Encyclopaedia Britannica: „În sens strict, tabbul cuprinde doar: a)
caracterul sacru (sau impur) al persoanelor sau luc rurilor; b) felul restricției care decurge din
acest caracter; și c) sfințenia (sau impuritatea) c are decurge din încălcarea acestor interdicții.ˮ2
Cu toate acestea, termenul este prima dată întâlnit în anul 1777 de către căpitanul englez
Cook pe insula Tongatabu din Tonga 3; acesta observă faptul că populația băștinașă nu
îndeplinește anumite acțiuni comune pe baza existen ței unor restricții înglobate în termenul de
tabu; îi definește sensul: „consacrat, inviolabil, interzis, necurat sau blestemat.ˮ Ulterior,
cercetătorii descoperă faptul ca deși există numero ase popoare, comunități pe pământ, indiferent
de locația acestora, fiecare se ghidează și în func ție de aceste tabuuri specifice. Ele există
dintotdeauna, reprezentând o constantă similară rel igiei. Sociologul francez Émile Durkheim
afirma faptul că: „este (.) regretabil că terminolo gia consacrată manifestă tendința de a vedea
într]o instituție atât de universală o particularit ate specifică Polineziei.
Expresia "interdicți"e sau "interzicere" ni se pare mai potrivită. Ca și cuvântul "totem", termenul

2 Northcote W. Thomas, „Tabuˮ, Encyclopaedia Britann ica, ediția a unsprezecea
3 „A Voyage to the Pacific Oceanˮ, 1771

5 tabu este totuși atât de folosit, încât ar însemna să facem dovada unui purism excesiv dacă l]am
evita sistematic.ˮ4
Astfel, există numeroase denumiri care surprind es ența cuvântului tabu, spre exemplu:
„culte negativeˮ ] Durkheim, „rituri negativeˮ ] Ar nold van Gennep (care de asemenea susține
următoarele: „putem distinge riturile pozitive care sunt volitiuni traduse în acte, si riturile
negative. Cele din urma sunt numite în mod curent t abuuri. Tabuul este o interdictie, un ordin
de a nu face de a nu se comporta într]un anume fel. ˮ)
„The New Oxford Dictionary of Englishˮ (2001) enunță tabuul ca fiind un obicei social
sau religios care interzice sau restricționează o a numită practică sau nu îngăduie asocierea cu o
persoană, loc sau lucru anume.
În „Routledge Dictionary of Language and Linguisti csˮ (2000), termenul de tabu este
evitat din cauza unor motive religioase, sociale, s exuale sau politice și este de regulă înlocuit cu
un eufemism. Definițiile variază de la o sursă la a lta, însă esența, sensul cuvântului rămân
aceleași. 5
Conceptul de tabu este utilizat de asemenea de căt re John Merlin Powis Smith, orientalist
american 6 făcând referire la tabernacol, locul de întâlnire pământesc al copiilor din Israel cu
Dumnezeu, în timpul Exodului din Egipt.
Albert Schweitzer, teolog, fizician și filosof fra ncez]german scrie despre tabuurile
oamenilor din statul Gabon, Africa Centrală, ajungâ ndu]se la concluzia conform căreia nașterea
unor gemeni reprezenta un semn al ghinionului. 7
Marvin Harris, antropolog american vede tabuurile c a fiind simple consecințe ale
condițiilor economice și ecologice. 8

4 Émile Durkheim, 1995
5 Chunming Gao, „A Sociolinguistic Study of English Taboo Languageˮ, ACADEMY PUBLISHER,
FINLANDA, 2013
6 „The American Bibleˮ (prefața editorului), 1927
7 „African Notebookˮ, 1958
8 „India's Sacred Cowˮ

6 2.2 Clasificarea tabuurilor

Având în vedere faptul că tabuurile există încă di n cele mai vechi timpuri și că acestea
sunt răspândite pe toată suprafața pământului, cuno așterea exactă a fiecărui tabu în parte este
problematică, însă putem distinge anumite criterii generale pe baza cărora este posibilă o
categorisire relativă; spre exemplu întâlnim tabuur i ce se subjugă factorului economic, religios,
social, politic, moral, literar și așa mai departe. Toate cele trei religii monoteiste (creștinismul,
iudaismul, islamul) au ca fundamente aceleași tabuu ri și interdicții.
Cele mai frecvente tabuuri sunt general valabile î n majoritatea comunităților și se referă
în principal la incest, canibalism, crimă, suicid, adulter etc.; însă există și situații particulare c e
nu se regăsesc a fi interzise în alte culturi. Spre exemplu, în ceea ce privește alimentația, întâlnim
bine știuta interdicție a consumului de carne de po rc atât în Coran cât și în Biblie: „Vă sunt oprite
mortăciunea, sângele (scurs), carnea de porc, anima lele cele asupra cărora a fost pomenit numele
altcuiva decât al lui Allah (la înjunghierea lor).. .ˮ (Coran, V:3), „Porcul are copita despicată și
despărțită în două, dar nu rumegă; acesta este necu rat pentru voi.ˮ (Exodul: 11:7), „Din carnea
acestora să nu mâncați și de stârvurile lor să nu v ă atingeți, că acestea sunt necurate pentru voi.ˮ
(Exodul: 11:8). Cu toate că mare parte dintre oameni mănâncă porc ș i poate ar considera acest
fundament deplasat, este posibilă o concluzionare r ațională, conform căreia acest animal
consumă la rândul său aproape orice: excremente, ma terial vegetal în prag de putrefacție, viermi,
animale în proces de descompunere etc; se spune de asemenea că din cauza faptului că acesta
este singurul animal care nu transpiră, el reține t oate toxinele în corp.
Un alt tabu interzis vehement în Coran face referi re la relațiile intraconjugale dintre un
bărbat și o femeie, aceasta fiind la menstruație; o acțiune de un astfel de tip reprezintă un păcat
deoarece femeia este considerată a fi murdară, impu ră și nedemnă pentru un act sexual: „Te
întreabă despre împreunarea cu femeile în timpul me nstrauției. Spune: <<Aceasta este un rău.>>
Așadar, stați departe de femei în timpul menstruați ei și nu vă apropiați de ele până nu se vor
curăți! Iar dacă sunt curate, puteți veni la ele aș a cum v]a poruncit Allah, căci Allah îi iubește pe
cei care se căiesc și îi iubește pe cei care se cur ățesc.ˮ (Coran, II:222).
Un alt aspect considerat tabu de către o multitudi ne de oameni, comportament pedepsit în
unele culturi, deși acesta se practică încă de la î nceputurile omenirii, este reprezentat de
homosexualitate. Biblia și Coranul ne indică în mod clar faptul că homosexualitatea este o

7 desfrânare, ea fiind interzisă: „Să nu te culci cu un bărbat cum te culci cu o femeie. Este o
urâciune.ˮ (Leviticul 18:22), „Voi mergeți la bărba ți, în locul femeilor (în loc să mergeți la soțiile
voastre), pentru a vă potoli poftele! În adevăr, vo i sunteți un neam de desfrânați!ˮ (Coran,
VII:81).
După cum putem observa, din punct de vedere religio s, această orientare sexuală a fost
blamată, însă există numeroase izvoare istorice car e atestă existența ei încă din timpul Greciei
antice, însuși Socrate se presupune a fi avut o afi nitate pentru baieții adolescenți față de care lua
măsuri de precauție, nepermițând contactul fizic.
De asemenea, în lumea romană, cea mai mare parte a conducătorilor a întreținut relații
homosexuale; de la domnia lui Cezar, până la cea a lui Domițian (12 împărați), 10 dintre aceștia
nu s]au sustras de la astfel de practici.
Pe teritoriul Chinei, primele mențiuni cu privire la homosexualitate se fac încă din sec. al
VI]lea. Cu toate că au trecut milenii de la început ul apariției homosexualității, chiar și în ziua de
azi, aceasta este considerată unul dintre marile ta buuri ale lumii.
Adulterul reprezintă, de asemenea, un tabu atât de natură sexuală cât și religioasă,
mențiunile referitoare la acesta făcându]se chiar ș i în Biblie și Coran, în adițiune față de ideea în
sine oferită de către bunul simț, conform căreia ac est lucru nu este corect, moral sau etic; astfel,
observăm blamarea adulterului în textele sfinte și îndemnurile spre a nu ne cufunda în această
ispită: "Să nu ai relații sexuale cu soția semenulu i tău ca să nu devii necurat." (Leviticul, 18:20),
"Ați auzit că s]a zis <<Să nu comiți adulter.>>" (M atei, 5:27), "Și nu vă apropiați de preacurvie,
căci ea este o josnicie! Și rău drum este în ea!" ( Coran, XVII:32); tot texte sfinte care surprind și
ideea ce sugerează faptul că întreținerea relațiilo r de natură sexuală nu sunt singurele ce
înglobează sensul termenului adulter, ci chiar și s impla râvnire la o altă persoană decât cea cu
care te]ai căsătorit: „Dar eu vă spun că cine prive ște insistent o femeie în așa fel încât s]o
poftească, a și comis adulter cu ea în inima lui.ˮ (Matei, 5:28).
Codul lui Hamuurabi (aprox. 1760 î. Hr.) prezintă sancțiuni specifice acestui act și anume
pedepsirea ambilor vinovați prin înec, dar totodată și existența unei eventuale iertări de către soț,
concomitentă cu oferirea soției ca sclavă pentru re ge: „Dacă o soție are relații cu un alt bărbat,
amândoi vor fi legați și aruncați în apă, dar soția poate fi iertată de soțul ei și dăruită regelui ca
sclavă.ˮ; sau chiar posibilitatea de a fi uciși de către partea înșelată, cu condiția surprinderii

8 făptașilor în timpul actului sexual: „Dacă un bărba t este găsit întins cu o femeie căsătorită,
amândoi trebuie să moară.ˮ
În Grecia antică, legile cu privire la adulter era u mai permisive față de soț, în ideea că
soția era forțată prin lege să fie fidelă, pe când soțul nu, singurele restricții la care acesta trebu ia
să se supun constau în obligația de a întreține rel ații sexuale cu soția sa de cel puțin trei ori pe
lună, de a nu se afișa în public cu nicio altă feme ie, ci doar cu băieți adolescenți cu care se
subînțelegea că întreține astfel de relații.
Prostituția constituie un alt tabu chiar și în pre zent și de asemenea îi întâlnim
fundamentele în scrieri vechi și noi, obiective sau subiective, însă indiferent de genul acestora,
practica prostituției, de cele mai multe ori, este judecată și pedepsită aspru de către părțile mai
mult sau mai puțin competente: „Să nu]ți pângărești fiica, făcând]o prostituată, pentru ca nu
cumva țara să ajungă un loc de prostituție și să se umple de nelegiuire” (Leviticul 19:29).
Islamul, de asemenea consideră prostituția ca fiind un mare păcat și aceasta este interzisă, cu
toate că bărbații aveau în trecut posibilitatea de a achiziționa cât de multe femei își doreau pentru
a]și alcătui haremul și de a le vinde.
Totuși, Roma și Grecia antică acceptau existența u nor astfel de locuri, bordeluri în care se
practicau aceste servicii, primind taxe lunare și e xstând controale regulate; similar gheișelor din
Japonia, erau și curtezanele din Roma, Egipt (Rhopo pis, despre care Herodot a scris faptul că și]a
ridicat propria piramidă cu bani obținuți în urma a cestei meserii; Thais din Atena ce fusese
amanta lui Alexandru Macedon și mai apoi soția prop riului său general, Ptolomeu; Teodora,
soția regelui bizantin Iustinian practicase în trec ut, la Constantinopol meseria de prostituată).
În prezent, lumea este împărțită în două tabere, î n ceea ce privește prostituția, existând
state care au legalizat aceasta practică, state pre cum Canada, Olanda (din 2000), Germania
(2002), Belgia etc. și state care interzic prin o a stfel de activitate: Iran ] „prostituția se
sancționează cu biciuirea, iar în caz de recidivă, cu pedeapsa închisorii, putându]se ajunge până
la aplicarea sancțiunii cu moartea prin lapidareˮ, Arabia Saudită ] „Prostituția este pedepsită prin
flagelare publică urmată de închisoare.ˮ, Coreea de Sud ] „Conform legii anti prostituție,
prostituatele și clienții acestora pot fi sancționa ți cu până la un an de închisoare sau o amendă de
3 milioane de woni…ˮ.

9 Un alt aspect văzut de orice om cu o conștiință și cu rațiune ca fiind un tabu, este obiceiul
rar întâlnit în perioada curentă, și anume, canibal ismul. Acesta, deși doar gândindu]ne reprezintă
o atrocitate, o barbarie, a fost practicat în anumi te vremuri, din cauze diferite, precum lipsa
hranei și chiar și în zilele noastre mai poate fi î ntâlnit, însă extrem de rar la persoanele care
suferă de anumite tulburări psihice. Se pot identif ica fundamente ale practicii antropofagiei odată
cu apariția Bibliei, conform căreia în momentul ins ubordonării față de Dumnezeu, acesta se va
răzbuna pe pământeni în nenumărate rânduri, printre care, una dintre pedepse va consta în
devorarea oamenilor între ei: „Iar de nu mă veți as culta și de nu veți păzi aceste porunci ale
Meleˮ (Leviticul 26:14), „Veți mânca din carnea fii lor voștri și din carnea fiicelor voastre.ˮ
(Leviticul 26:29).
Cu toate acestea, există surse de]a lungul istorie i care confirmă această practică în diferite
colțuri ale lumii; în jurul anului 1201, în zona Eg iptului se instaurează o foamete generală
cauzată de secarea Nilului timp de 7 ani, astfel do ctorul și istoricul Abd al]Latif al]Baghdadi
(1162]1231) are oportunitatea de a face autopsii și a analiza diferite oase în acea perioadă.
Acesta constată și consemnează în cărțile sale întâ mplări bazate pe informații date de către
oamenii locului, informații conform cărora zeci de mii de oameni au fost omorâți în acest scop,
din cauza foametei, oameni care aparțineau familiil or ucigașilor, persoane din cercuri sociale mai
mult sau mai puțin apropiate, străini, persoane răt ăcite, copii răpiți din brațele mamelor lor și așa
mai departe. Acest fenomen se încheie odată cu rest abilirea fluxului normal al Nilului.
În prezent, încă mai există cazuri de canibalism, fapt ce produce boala kuru 9; în anul
2013, ziarul „Timeˮ obține o filmare ce a fost extr asă din Siria prin contrabandă; în această
filmare se observă un bărbat considerat a fi comand at rebel care taie și scoate inima unui
presupus suporter al președintelui sirian Bashar As sad, pentru ca apoi acesta să muște din ea și să
fie spitalizat din cauza bolii kuru. Faza asimptoma tică a bolii kuru se extinde pe o perioadă de 5
până la 20 de ani, însă în cazul anterior, războiul civil sirian a început în 2011, fapt din care se
deduce că momentul expus în filmare nu reprezintă d oar o tactică de intimidare, ci un
comportament practicat în repetate rânduri.

9 Kuru reprezintă o dereglare neurodegenerativă incu rabilă care se transmite prin intermediul ritualuri lor
canibalistice. Se cauzează efecte fiziologice și ne urologice precum lipsa controlului asupra mușchilor , efecte ce
ulterior duc la moarte.

10 Conceptul incestului, de asemenea este văzut ca fi ind un tabu, cu toate că acesta a fost
preexistent și continuă să evolueze și să dezvolte noi înfățișări și explicații științifice în zilele
noastre. Biblia este destul de ambiguă în această p rivință, în sensul în care se interzic relațiile
sexuale între membrii unei familii: „Să nu descoper i goliciunea tatălui tău, căci este goliciunea
mamei tale; să nu]i descoperi goliciunea întrucât î ți este mamă.ˮ (Leviticul 18:7), „Să nu
descoperi goliciunea surorii tale, fiica tatălui tă u sau fiica mamei tale, indiferent dacă este
născută în casa ta sau în afara casei tale.ˮ (Levit icul 18:9), însă nu sunt menționate interziceri în
privința fiilor sau fiicelor, la aceasta adăugându] se povestea fiicelor lui Lot care l]au sedus pe
acesta, oferindu]i copii și nefiind pedepsite.
Tot în istorie și mitologie se regăsesc situații c elebre în ceea ce privește incestul, spre
exemplu, legenda lui Oedip căruia îi este sortit să își omoare tatăl și să se căsătorească cu propria
mamă; de aici și bine cunoscutul „complex al lui Oe dipˮ care se referă la atașamentul sexual al
copiilor până la 5 ani față de părintele de sex opu s; de asemenea, un alt exemplu este reprezentat
de cazul Cleopatrei care s]a căsătorit cu doi dintr e frații ei și pe care ulterior i]a omorât sau chia r
împăratul Nero despre care se credea că are o relaț ie incestuoasă cu mama sa.
În prezent, se vehiculează o nouă teorie devenită fenomen, numit „Genetic Sexual
Attraction Syndromeˮ (Sindrom al atracției sexuale genetice) care se manifestă la membrii unei
familii ce nu și]au petrecut anii incipienți din vi ață împreună pentru a se produce efectul
Westermarck 10 și care ulterior se regăsesc și dezvoltă sentiment e puternice și chiar atracții
sexuale. Se înregistrează cazuri precum căsătorii î ntre mamă și fiică ce se reîntâlnesc și se
căsătoresc, mamă aflată într]o relație cu fiul ei p e care îl oferise către adopție în urmă cu 30 de
ani și așa mai departe.
Pedofilia constituie un alt aspect considerat tabu , care cu toate acestea, a fost practicat și
încurajat într]o oarecare măsură, volunar sau nu, î ncă din cele mai vechi timpuri. Coranul
surprinde această manifestare și nu o blamează: „Și dacă aveți îndoieli în privința perioadei de
așteptare pentru muierile care nu mai nădăjduiesc s ă aibă ciclu, aceasta este pentru ele de trei
luni și asemenea pentru cele ce nu au încă ciclu. ( …)ˮ (Coran, LXV:4); de asemenea, se știe că
profetul Muḥammad s]a căsătorit cu o fetiță de doar 6 ani și a întreținut relații sexuale cu aceasta

10 Efect psihologic ce se referă la lipsa atracției s exuale între membrii unei familii în momentul convi ețuirii acestora
în primii ani de viață. Fenomen menționat pentru pr ima dată de către antropologul finlandez Edvard Wes termark în
cartea lui „The History of Human Marriageˮ (1891)

11 la vârsta de 9 ani. Urmându]i exemplul, al doilea c alif, Umar, își alege o soție în vârstă de 10]12
ani. Astfel, de]a lungul timpului, în cadrul diferi telor civilizații, pedofilia a fost practicată și d e
cele mai multe ori nepedepsită deoarece astfel de r elații nu au fost considerate lucruri anormale,
mai ales în virtutea existenței unei baze religioas e.
În prezent, în majoritatea statelor musulmane aces t fenomen este întâlnit și tolerat, iar în
țările care nu permit o asemenea acțiune, totuși, m ulte cazuri rămân nerezolvate din varii motive
precum: inexistența unor plângeri bazată pe teama c elor abuzați, ignoranța față de aceștia de
către anumite părți care nu consideră că este cazul de a lua o măsură pentru a]i proteja sau chiar
mușamalizarea situațiilor în cazul făptașilor aflaț i într]un anumit loc pe scara socială.
Foarte multe cazuri de pedofilie sunt înregistrate chiar în arealul religios, spre exemplu,
în Australia, un procent de șapte la sută dintre pr eoți a fost semnalat că de]a lungul vieții
acestora, au profitat sexual de copii și nu au exis tat măsuri care să pedepsească acest lucru; de
asemenea, conform unor studii extinse pe o perioadă de patru ani realizate de o comisie regală, s]
a constatat că în perioada 1950]2010 au existat în jur de 4 444 de acuzații în ceea ce privește
pedofilia, însă reprezentanții bisericii au ales să le păstreze confidențiale.
În anul 2007, un studiu referitor la abuzul în rân dul copiilor din Peninsula Arabă este
publicat, studiu relizat cu ajutorul literaturii în ceea ce privește domeniul medicinei între anii
1987 și 2005 și rapoarte obținute de la întâlniri r egionale și organizații profesionale; studiul
expune următoarele constatări: în Kuweit, 22 de cop ii abuzați fizic, 3 abuzați sexual; în Arabia
Saudită, 24 de copii abuzați fizic, 6 abuzați sexua l; în Bahrain, 50 de copii abuzați fizic, 87
abuzați sexual, 10 cu ambele forme de abuz, iar ace stea, din păcate sunt doar datele oficiale, pe
baza cărora s]a putut realiza acest studiu, însă ma joritatea cazurilor de acest gen este neraportată.
Crimele de onoare reprezintă un alt tabu cutremură tor în spațiul islamic și nu numai, dar
și un obicei cu precădere practicat de musulmani av ând o pondere de 91% din totalul unor astfel
de crime pe tot întinsul planetei. Aceste crime au loc în momentul în care o parte a familiei
consideră că un membru al acesteia nu o onorează, a duce rușine sau nu are un comportament
adecvat; de cele mai multe ori, femeile sunt cele c are sfărșesc în acest mod deoarece nu sunt
suficient de obediente, nu acceptă căsătoriile aran jate, adoptă un comportament specific
occidentalilor și multe altele. Astfel, familia con sideră că persoana respectivă nu merită să mai
trăiască decât să o plaseze înr]o postură dizgrațio asă față de alți membri ai comunității.

12 Femeile, după cum am menționat anterior, sunt cele mai cunoscute victime în această
situație, neținându]se cont de vârsta acestora. Ace astă practică provine dintr]o conduită morală
defectuoasă care îngrădește libertatea femeii și ca re o tratează mai degrabă ca pe un obiect de
care o familie se poate lipsi la un moment dat.
De cele mai multe ori, astfel de crime nu sunt cla sificate ca fiind de onoare și de obicei
nu sunt pedepsite, iar dacă se ajunge la o pedeapsă , aceasta este nesemnificativă. Victimele, în
foarte multe cazuri sunt torturate prin viol, incen diere, înjunghiere, lovire cu pietre, înainte de a
muri și își pierd viața în agonie prin decapitare s au tăierea gâtului.
Un procent de 58% dintre victime, conform unui stu diu din anul 2010, sunt omorâte
pentru că adoptă un comportament „prea vesticˮ, adi că își doresc să aibă mai multă
independență, să poarte doar anumite obiecte vestim entare tradiționale, să aibă acces la o
anumită educație și carieră, să își poată alege pro priul soț și să nu fie obligate să se căsătorească
cu un membru al familiei; dacă într]o astfel de sit uație, o femeie este violată, se consideră că ea a
întreținut relații extraconjugale și acesta este un motiv veridic pentru a fi omorâtă.

Regiune În toată lumea America de Nord Europa Lumea
musulmană

13