C.Z.U: 94 (478) „18/20” (043.2) ONICA DORINA PEISAJUL CULTURAL RURAL DINTRE PRUT ȘI NISTRU (SFÂRȘITUL SECOLULUI al XIX-lea – ÎNCEPUTUL SECOLULUI al… [602778]

1
ACADEMIA DE ȘTIINȚE A MOLDOVEI
INSTITUTUL PATRIMONIULUI CULTURAL

Cu titlu de manuscris
C.Z.U: 94 (478) „18/20” (043.2)

ONICA DORINA

PEISAJUL CULTURAL RURAL DINTRE PRUT ȘI NISTRU
(SFÂRȘITUL SECOLULUI al XIX-lea – ÎNCEPUTUL SECOLULUI al XXI-lea)

Specialitatea 612.01 – Etnologie
Autoreferatul tezei de doctor în istorie

CHIȘINĂU, 2016

2
Teza a fost elaborată în cadrul Centrului de Etnologie a l Institutului Patrimoniului Cultural al
Academiei de Științe a Moldovei

Conducător/Consultant științific:
ȘOFRANSKY Zinovia, doctor habilitat în istorie , conferențiar cercetător

Referenți oficiali:
1. GHINOIU Ion, profesor, doctor în geografie, conferențiar cercetător. Institutul de Etnografie și
Folclor „C. B răiloiu”, București, România.
2. BEJAN -VOLC Iulia, doctor habilitat în sociologie, conferențiar cercetător.

Componența consiliului științific specializat :
1. DERGACIOV Valentin, doctor habilitat în istorie, conferențiar cercetător – președinte .
2. NICOGLO Diana, doctor în istorie, conferențiar cercetător – secretar științific.
3. CVILINCOVA Elizaveta, doctor habilitat în istorie, conferențiar cercetător .
4. LEVIȚKI Oleg, doctor habilitat în istorie, conferențiar cercetător .
5. BUZILA Varvara, doctor în filologie, conferențiar cercetător .
6. DAVID Lucian, doctor în geografie, cercetător principal grd. II. Institutul de Etnografie și
Folclor „C. Brăiloiu”, București, România.
7. GRĂDINARU Natalia , doctor în istorie .

Susținerea va avea loc la 30 noiembrie 2016, ora 1100, în ședința Consiliului științific specializat
D 22. 612. 01 – 05 din cadrul Institutului Patrimoniului Cultural al Academiei de Științe a
Republicii Moldova, MD – 2001, mun. Chișinău, bl. Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 1, (Sala Mică ).

Teza de doctor și au toreferatul pot fi consultate la Biblioteca Națională a Republicii Moldova,
Biblioteca Științifică „A. Lupan” a AȘM și pe pagina w eb a CNAA (www.cnaa.md).

Autoreferatul a fost exp ediat la 2 8 octombrie 2016

Secretar științific al Consiliului științific specializat, __________
NICOGLO Diana , doctor în istorie , conferențiar cercetător semnătura

Conducător științific, __________
ȘOFRANSKY Zinovia , doctor habi litat în istorie , conferențiar cercetător semnătura

Autor __________
ONICA Dorina semnătura

(© Onica Dorina, 2016 )

3
REPERE CONCEPTUALE ALE CERCET ĂRII

Actualitatea și originalitatea problemei abordate. Peisajul cultural refle ctă elocvent
formele și nivelul de adaptare al unui grup uman la condițiile și resursele naturale locale.
Originalitatea adaptării la mediu a unei comunități, încadrarea acesteia în spațiu prin diverse
activități, modelarea caracteristicilor peisajului ca urmare a viețuirii umane reprezintă unele din
problemele esențiale ale etnologiei moderne și conturează direcții noi de cercetare etnologică.
Peisajul cultural rural este unul dintre tipurile de peisaj cultural. El reprezintă locul unui
homo faber – spațiul amenajat în baza unei experiențe culturale , administrat de comunitatea rurală
în strânsă legătură cu condițiile și resursele cadrului na tural. Pentru Republica Moldova ruralitatea
nu este doar o componentă administrativă de organizare a terit oriului, dar un mondus vivendi , ce
necesită cercetări minuțioase pentru a i determina și ai cunoaște particularitățile, problemele și
situațiile cu care se confruntă la începutul secolului XXI.
Actualitatea și originalitatea temei este confirmată de următoarele argumente: peisajele
rurale d intre Prut și Nistru sunt durabile, continue în timp , fapt ce le conferă prerogative de
cercetare în concordanță cu noile tendințe promovate de mediul științific internațional; importanța
cercetării acestui subiect este confirmată și de argumentul că Republica Moldova este semnatara
Convenției Peisajulu i Natural de la Florența (2000); lipsa studiilor în țara noastră în acest domeniu
de cercetare, care ar fi orientate spre cunoașterea și promovarea specificului cultural local și
național raportat la un spațiu, în condițiile unei globalizări și omogenizări economice și culturale.
Datele statistice [10, p. 17, p. 14] confirmă că t eritoriul dintre Prut și Nistru este un spațiu al
satelor, iar această realitate presupune studierea satului nu numai ca org anizar e administrativă, dar
și ca spațiu identitar, cultural, istoric și etnografic. Necesitatea unui astfel de studiu este creșterea
importanței susținerii comunităților rurale în condițiile globalizării , printr -o abordare a dezvoltării
sale durabile.
Descrierea situației în domeniul de cercetare și identificarea problemelor de cercetare.
Peisajul cultural s -a conturat ca subiect de cercetare în cadrul disciplinelor geografice, etnologie,
ecologie, ingineria spațiului, etc. În acest context, suportul te oretic al demersului nostru științific îl
reprezintă lucrările elaborate în cadrul respectivelor discipline, pe care le -am ordonat în funcție de
cele cinci școli științifice existente: Școala germană este reprezentată de lucrările lui A. Humbold,
K. Ritter , F. Ratzel , O. Schlüter ș.a. Școala franceză reprezentată de Paul V. Blache, A.
Demangeon, P. Claval, M. Bloch, G. Bertrand, Y. Luginbühl ș.a.; Școala nord -americană – D.
Lowenthal, Carl O. Sauer, D. E. Cosgrove, H. J. Fraser, T. Ingold, S. Schama ș.a.; Școala rusă – V.
Nikolaev, G. Saușkin, N. Kaluțkova, I. Vedenin ș.a. Școala românească, fortificată de geografie,
sociologie și etnografie, îi are ca reprezentanți pe geografii C. Vert, P. Cocean, M. Dumitrașcu, M.
Ielenicz ș.a. Punctul de plecare al cerc etării curente, în analiza etnografică a peisajului cultural
rural, îl reprezintă studiile inițiate de V. Butură , I. Ghinoiu, ș i continuate în ultimii ani de L. David.
Deosebit de importante pentru realizarea acestei lucrări au fost studiile sociologice despre satele
basarabene elaborate de Școala Sociologică de la București [6, 7, 9, 13, 15, 16, 17, 18 ], lucrările lui
Șt. Ciobanu, Z. Arbore, P. Cazacu , N. Enciu ș.a., cercetările recente ale geografilor M. Hachi, I r.
Bejan, M. Mâtcu. În rezultatul investigării istoriografiei subliniem că direcțiile actuale de cercetare
sunt concentrate pe o evaluare cantitativă și calitativă a componentelor peisajelor cultur ale în
vederea capacității acestora de a face față problemelor de ordin natural și socio -cultural al mediului
și societății. Ele încurajează implicarea și colaborarea pe plan științific – legislativ – executiv în
vederea protejării peisajelor culturale rur ale, implementarea planurilor de salvgardare ale acestora.

4
Scopul și obiectivele tezei. Scopul tezei este de a analiza și explica relația om –natură prin
intermediul conceptului de peisaj cultural rural, care să cuprindă aspectul etnografic confirmat de
evoluția componentelor culturii materiale și spirituale . Obiective le cercetării sunt: 1. Analiza
istoriografiei temei cercetate; 2. Definirea și explicarea conceptului de peisaj cultural; 3.
Determinarea aspectelor metodologice interdisciplinare de cerceta re a peisajului cultural rural; 4.
Explicarea impactului reciproc dintre cadrul natural și componentele culturii materiale realizate de
comunitatea locală în decursul perioadei propuse; 5. Prezentarea și aprecierea componentelor
culturii spirituale de conc epere și interpretare a relației om –natură – spațiu, prin intermediul
perceptelor de cultură populară, mitologie, credințe și cunoștințe populare, percepții gender,
simbolism, literatură ș.a.; 6. Clasificarea peisajelor culturale rurale; 7. Reflectarea evo luției
componentelor etnogeografice din trei localități, utilizând metoda studiului de caz. 8. Analiza
problemelor actuale ale spațiului rural, identificând elementele de utopie și distopie; 9. Precizarea
rolului comunității științifice și locale, a cadrul ui legislativ -instituțional privind cercetarea,
dezvoltarea și salvgardarea peisajelor rurale.
Metodologia cercetării științifice se bazează pe modelul pragmatic interdisciplinar al lui
Singer și Churchman , care reflectă ti pajul de cercetare a temei, încorporează ideea cercetării
sistemice și abordarea multi și interdisciplinară. Realizarea obiectivelor a fost posibilă prin
utilizarea metodei expediției, observației directe , comparativă, istorică, tehnica și analiza
fotografică (înregistrarea imaginil or), analiza izvoarelor scrise de arhivă, metoda cartografic ă,
înregistrarea și transcrierea datelor ș.a. Am recurs la metode de cercetare teoretică
multidisciplinară precum este explicația etnologică, explicația filosofică, explicația geografică,
analiza calitativă și cantitativă, sinteza, deducția, chestionarele etnografice, metoda axiomatică,
metoda sistemică ș.a.
Noutatea și originalitatea științifică a demersului constă în faptul că este o primă
încercare de abordare și explicare la nivel național a co nceptului de peisaj cultural rural, utilizând
terminologia știi nțifică propusă de discipline precum geografia, etnologia, sociologia, antropologia
culturală și cea înaintată de UNESCO. Astfel, termenii utilizați de ambele entități științifice sunt
fundamentați conceptual , aflați în uz și recunoscuți la nivel internațional, fapt ce demonstrează
caracterul științific, inovator, interdisciplinar al lucrării. De asemenea, studiul conceptului de peisaj
cultural rural este o nouă direcție de cercetare pri oritară la nivel național și mond ial. Lucrarea este
un demers științific de sinteză etnologi că prin care se analizează și explică impactul reciproc dintre
cadrul natural și activitatea umană. Î n cadrul acestei lucrări sunt determinate, clasificate și
carac terizate după diferite criterii , tipurile de peisaje culturale rurale; a fost analizată dinamica
peisajelor rurale, care este un efect al conjuncturilor geografice, istorice, economice, politice, al
transformării modelelor etnoculturale.
Problema științif ică importantă soluționată în domeniul respectiv. În cadrul cercetării a
fost determinat impactul reciproc dintre mediul natural și formele de civilizație și cultură din
cadrul satelor de la sfârșitul secolului al XIX- lea –începutul secolului al XXI-lea, fapt care a
condus la explicarea conceptului de peisaj cultural rural dintre Prut și Nistru, în vederea stabilirii
soluțiilor privind dezvoltarea, promovarea și salvgardarea spațiilor rurale în acord cu conceptul
dezvoltării durabile.
Importanța teoretică a lucrării rezidă în: elaborarea unui studiu interdisciplinar de analiză
a conceptului de peisaj cultural rural, identificându -i aspectele de structurare , evoluție și
particulari tățile originale. În baza lucrării se conturează noi direcții de abordare și cercetare a

5
peisajului cultural. D emersul științific se încadrează în noile tendințe internaționale de cercetare
etnologică.
Valoarea aplicativă a lucrării . Studiul poate fi valorificat în scopul elaborării și
implimentării acte lor legislative privind realizarea programelor de susținere și protejare a spațiilor
rurale. Teza este un suport important pentru elaborarea seminarelor în cadrul disciplinelor
socioumaniste și economice. Recomandările constituie idei și forme de utilizare în promovarea
turismului național, inclusiv cel rural.
Rezultatele științifice principal e înaintate spre susținere : a fost explicat conceptul de
peisaj cultural prin evidențierea particularităților sale , utilizând termenii științifici puși în circuit de
către școlile științifice și termenii avansați prin intermediu l actelor și programelor UNESCO. Au
fost elaborate ecuația conceptuală a peisajului rural și două scheme care prezintă structura și
componentele a cestuia. A stfel, în baza lor se cont urează noi direcții de cercetare , care
demonstrează că peisajul rural are o construcție sistemică, durabi lă, culturală, mentală, socială.
Este stabilită taxonomia peisajelor culturale rurale prin intermediul căreia s -au evidențiat tiparele
de structurare m aterială și spirituală a spațiului de către comunitatea loca lă. S-a demonstrat că
evoluția peisajelor rurale este determinată de factori și conjuncturi economice, istorico -politice,
culturale, de tradiție, fapt care ev idențiază cadrele gândirii materiale și populare ale colectivității
de a organiza , valorifica și asigura continuitatea patrimoniului etnografic local. Problemele
spațiului rural au fost analizate prin relația dihotomică utopie/distopie, care reflectă că comunitățile
rurale au propria dinamică existențială, mecanisme originale de a se autoconserva și acomoda la
realitățile unei societăți rurale în transformare.
Implimentarea rezultatelor științifice . Studiul poate constit ui suport teoretic și practic la
elaborarea cursurilor din învățământul preuniversitar și universitar , a proiectelor legislative din
domeniu, a materialelor informative cu caracter turistic.
Aprobarea rezultatelor științifice . Rezultatele științifice ale cercetării au fost prezentate
în cadrul a 12 conferințe naționale și zece conferințe internaționale: Conferinț ele științifice anuale
ale Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală 2012, 2013, 2014, 2015; Conferința
științifică cu participare inte rnațională „Probleme actuale ale arheologiei, etnologiei și studiul
artelor” (ediția a V -a, a VI -a, a VII -a, a VIII -a), (Institutul Patrimoniului Cultural al AȘM );
Conferința științifică anuală a tinerilor cercetători „Dezvoltarea societății în Republica Moldova:
perspective istorico -filozofice”(ediția a VIII -a, a IX -a, a X -a) Institutul de Istorie al AȘM ;
Conferința internatională „Istorie, Cultură și Civilizație în Europa de Sud -Est”, a 13 -XIII-a ediție
(ANTIM, Chișinău, 28 -30.11.13 ); Sesiunea Națională de Comunicări Științifice „Acta Moldaviae
Meridionalis ”, ediția a – XXXIX -a (Vaslui, România, 28 -30. 09. 2016); A IX -a ediție a „Colocviile
Brăiloiu” – „Patrimoniul Tr adițional -dezbatere etnologică” (București , România, 22 -23.10.2015 );
The Interna tional Seminar of Hıdrellez/Sainte George Studies and Roundtable Discussion about
Preparing of the Multinational Nomination File. (Istanbul, Turcia, 3-5.05.2012 ). Rezultatele
investigației au fost expuse în 20 articole științifice publicate în reviste de spe cialitate din
Republica Moldova și România.
Volumul și structura tezei. Teza este structurată în trei capitole, 12 compartimente , ce
însumează 148 pagini de text , bibliografie (260 titluri) , 4 anexe, 2 d iagrame, 3 tabele, 2 scheme .
Cuvinte -cheie: peisaj, cadru natural, peisaj cultural, peisaj cultural rural, sat, resurse și
condiții naturale, locuință, ocupații, identitate, culturalizare, acomodare, cultură materială, cultură
spirituală, evoluție, sustena bilitate, tradiție, spațiu locuit, patrimoniu.

6
CONȚINUTUL TEZEI

În Introducere sunt prezentate actualitatea și originalitatea problemei abordate , descrierea
situației în domeniul de cercetare și identif icarea problemelor de cercetare, cadrul cronologic și
geografic al cercetării, scopul și obiectivele tezei , noutatea și originalitatea științifică , problema
științifică importantă soluționată în domeniul respectiv , importanța teoretică și valoarea aplicativă
a lucrării, volumul și struct ura tezei, aprobarea rezultatelor, metodologia cercetării ști ințifice ,
cuvinte -cheie.
Capitolul 1 , intitulat Abordare teoretico -metodologică a conceptului de peisaj cultural
rural, cuprinde patru compartimente.
În compartimentul 1.1. Considerații istoriografice , se semnalează, prin sistematizare și
analiză, aportul școlilor științifice care au contribuit la recunoașterea, acceptarea și utilizarea
termenului de peisaj cultural în domeniul științei. În același compartiment sunt menționate
comparativ direcțiile tradiționale și tendințele noi de c ercetare a peisajului cultural.
Bazele studierii peisajului cultural au fost puse de Școala științifică germană, având ca
punct de plecar e termenul de kulturlandshaft . Geograful Otto Schlüter este cel care a introdus în
circuitul științific acest termen în secolul XX [28, p. 177] . El a definit două forme de peisaj:
Urlandschaft (peisajul original) sau peisajul care a existat înainte de schimbările majore induse de
om și Kulturlandschaft (peisajul cultural), pe isaj creat de cultura umană. Școala germană este
reprezentată și de lucrările lui A. Humbold, K. Ritter, F. Ratzel ș.a. K. Ritter considera pământul
drept o casă de educație , care trebuie studiat prin analiza relației sale cu omul. Întemeietorul
antropogeo grafiei germane, F. Ratzel, explică elocvent în lucrarea sa Antropogeografia , relația
dintre om și mediul său natural. Sub aspect general, în mediul cultural german au apărut trei
direcții prin cipale de abordare a peisajelor: d irecția morfologică sub influ ența cercetă rilor realizate
de A. Humboldt; direcția holistică , apărută sub influența lui E. Kant și a lui C. Ritter; a treia
direcție este cea ca uzală susținută de F. Ratzel [5 , p. 9].
Studiul peisajului cultural, în viziunea Școlii științifice franceze, este influențat de
concepțiile deterministe lansate de geograful umanist Paul Vidal de la Blache, care susține: „prin
cultură, noi percepem instrumentele pe care le folosesc societăți le în modelarea peisajelor” [33 ].
Un alt nume reprezentativ al geografie i franceze este Albert Demangeon. Fiind preocupat de
modul de organizare a l spațiului agricol și fenomenul rur alității, acesta a sistematizat pe motive
funcționale , analiza fermelor agricole [20 , p. 27]. Philippe Pinchemel susține că „peisajul este
interfa ța între natură și om. Acesta rezultă din interacțiunea dintre un suport geografic, dinamicile
naturale fizice și biologic e și ale practicilor umane” [30 ]. Beneficiind de contribuțiile înaintașilor,
deschizătorul de perspective în studiul peisajului cultur al rural este cunoscutul geograf Albert
Demangeon. Acestuia i -a urmat August Meitzen, care a subliniat coerența unor structuri agricole,
tipuri de soluri și forme de locuințe. Cunoscutul profesor în domeniul studiului peisajelor culturale,
Paul Claval, afi rmă că peisajul este diferențiat prin investițiile emoționale stab ilite de către
comunitate referitor la acesta . În concepția Școlii franceze, omul trebuie studiat prin prisma
așezărilor pe care le creează, a in fluiențelor exercitate asupra elementelor fiz ice ale naturii, care
sunt acțiuni persistente de modelare și transformare a peisajului.
Școala științifică nord -americană a conceput peisajul cultural prin prisma geografiei
culturale având la bază experiența europeană în domeniu, dar a formulat în acelaș i timp idei
proprii. Profesorul de geografie David Lowenthal consideră peisajul nu doar ca produs al acțiunilor
umane din trecut, ci ca simbol tangibil al atașamentului oamenilor față de trecut [31, p. 18] . Iar

7
geograful american Carl O. Sauer a oferit def iniția clasică a peisajului cultural: „Acesta este creat
din peisajul natural , de către un grup cultural. Cultura este agentul, mediul natural este
fundamentul, peisajul cultural este rezultatul” [32]. Această idee ne îndeamnă să considerăm
peisajele drept mărturii ale istoriei și medii prielnice de evoluție culturală și civilizațională a
comunităților umane. Alți reprezentanți de seamă a le școlii nord -americane sunt D. E. Cosgrove,
H. J. Fraser, T. Ingold, S. Schama ș.a.;
Un aport important la conturarea problematicii domeniului a adus Școala științifică rusă
prin cercetări efectuate atât de geografi, cât și de etnologi. Termenul de peisaj cultural a fost
introdus în literatura de specialitate rusă de către Lev Berg la începutul secolului XX, în articolul
său, Obiectul și scopul geografiei [24, p. 133]. Profesorul landșaftolog al Universității de Stat din
Moscova, Vladimir Nikolaev, a identificat trei componente principale ale peisajului cultural ca
sistem natural și uman: natural e, social e și productiv e. A. Isacenko a ajuns la ideea că concepția
modernă a peisajului cultu ral se împarte în două direcții: p rima direcție concepe peisajul cultural
ca un complex dublu, în care acționează atât procese naturale (spontane, firești), cât și procese
strict concepute de om; a doua direcție este cea interdisciplinară, în care peisajul cultural este
cercetat prin intermediul disciplinelor umanitare [25]. O realizare importantă în cercetarea
peisajelor culturale aparține geograful ui și cercetătorului rus Y. Vedenin din cadrul Institut ului
Patrimoniului din Moscova. Lucrarea sa de anvergură Культурный ландшафт как объект
наследия , publicată în 2011, prezintă o sinteză amplă, care confirmă și explică peisajul cultural ca
obiect de patrimoniu. Demersul teoreti c al autorului este susținut de descrieri de peisaje culturale
ale regiunilor concrete de pe teritoriul Federației Ruse. Alți reprezentanți de seamă ale Școlii Ruse
sunt V. Nikolaev, G. Saușkin, N. Kaluțkova. Prin urmare, ca rezultat al cercetărilor de pân ă acum,
în cadrul Școlii ruse s -au conturat trei interpretări diferite ale termenului de peisaj cultural : prima
interpretare definește peisajul drept unul antropogen, cea de -a doua interpretare descrie peisa jul
cultural ca un fel de teren -habitat ; cea de a treia interpretare susține că în formarea și dezvoltarea
peisajului cultural joacă un rol activ valorile transmise sub formă de informații prin intermediul
generațiilor [23, p. 9] .
Școala românească a fost fortificată de geografie , sociologie, etnografie, istorie. Utile
pentru realizarea a cestui demers științific au constituit lucrările reprezentanților notorii din diferite
domenii de cercetare: geografie (C. Vert, P. Cocean, M. Dumitrașcu, M. Ielenicz, M. Mâtcu, M.
Hachi, I r. Bejan, ș.a), socio logie (H. Stahl, studiile reprezentanților Școlii Sociologie de la
București asupra satelor basaabene, I. Bădescu), istorie (Z. Arbure, P. Cazacu, S. Tabuncic, N.
Enciu) ș.a. Punctul de plecare al cercetării curente, în analiza etnografică a peisajului cu ltural rural,
îl reprezintă studiile inițiate de V. Butură , I. Ghinoiu, și L. David. Suportul teoretic al cercetării îl
constituie și lucrările etnografilor R. Vuia, R. Vulcănescu, I. Vlăduțiu, P. Ștefănucă, S. Mehedinți
ș.a.
Pentru a completa tabloul gene ral al nivelului actual al cercetării, s-au examina t și
performanțele din ultimii ani ale autorilor din România și Ucraina. O lucrare de amploare despre
peisajul rural la nivel regional este Țara Vrancei – studiu de geografie culturală (2011) de N.
Damian. Un alt teritoriu cercetat a fost Nordul Maramureșului și Țara Oașului , pe care autoarea
Carmen Dărăbuș, îl analizează prin perena relație lemn -pământ -piatră. În lucrarea Cum devine
natura valoare adăugată: Producția de peisaj rural și alimentar alternativ în Târnava Mare
(2012), sociologul român Monica Livia -Stroe, utilizează conceptul de peisaj într -un cadru teoretic
interdisciplinar, cuprinzând antropologia mediului, geografia umană, economia agrară, și exemple
etnografice. O cercetar e de amploare, coordonată de I. Ghinoiu, a fost cuprinsă în cele cinci

8
volume ale Atlasului Etnografic Român (2003, 2008, 2011, 2013), care pot fi considerate o sursă
relevantă de studiu al civilizației rurale, cu viața sa materială și spirituală, precum ș i o metodă de
cerceta re complexă interdisciplinară foarte actuală. În lucrarea Peisaje etnografice din România
apărută în 2015, L. David menționează că „peisajul etnografic este mărturia durabilă a osmozei
omului cu natura, a creativității lui generatoare de cultură și civilizație, portul cu care poporul a
gătit pământul pe care îl locuiește, în funcție de nevoile sale, de -a lungul mileniilor [4, p. 57] .
Cercetările geografice și etnologice privind peisajul cultural rural din Ucraina au avut ca
obiect de studiu zone regionale și locale. În lucrarea Implementing sustainable forest management
in Ukraine´s Carpathian mountains: the role of traditional village systems (2005) , profesorii de la
Universitatea Științelor Agricole din Suedia, Marine Elbakidze și Per Angelstam, au cercetat
sistemul rural tradițional din Carpații Ucraineni ca un component socio -cultural integru al
peisajelor forestiere. De o cercetare aprofundată a beneficiat regiunea Podolia din nord -vestul
Ucrainei. În acest sens , menționăm lucrările lui V. Volovik, Ландшафтна структура
«штетлів» Поділля și Етнокультурні ландшафти містечок Поділля . Un alt studiu
monografic dedicat peisajului r ural este lucrarea lui М. Grodzinski (2005) , Пізнання ландшафту:
місце і простір . Recunoașterea peisajelor culturale ca forme de patrimoniu este întâl nită și în
lucrările lui Y. Șah. Aici aducem ca exemplu studiul acestuia din 2013, Проблемы и
перспективы сохранения культурных ландшафтов как части культурного наследия .
În urma analizei istoriografiei temei se remarcă direcțiile clasice și cele actuale de cercetare a le
conceptului . Direcțiile clasice s -au axat și continuă să pună accent pe aspectul de conceptualizare,
definire, studiu teoretic asupra termenului; aspecte de morfostructură, funcționalitate,
partic ularități globale și regionale etc. Direcțiile actuale de cercetare sunt concentrate pe o evaluare
cantitativă și calitativă a compone ntelor peisajului în vederea capacității acestora de a face față
problemelor de ordin natural și sociocultural al mediului și societății moderne; și de asemenea
încurajează implicarea și colaborarea instituțională pe mai multe nivele privind implementarea
planur ilor de salvgardare a peisajelor culturale .
În compartimentul 1.2. Noțiuni și interpretări conceptuale ale peisajului cultural , se
analizează, explică conceptul de peisaj cultural, și rural în particular, utilizând termeni științifici
puși în circuit de disciplinele științifice (cadru natural, peisaj natural, civilizație rurală, cultură,
habitat, tradiție, realitate istorică ș.a.) și noțiunile stipulate de actele și programele UNESCO
(cultură materială, cultură spirituală, peisaj cultural, peisa j cultural rural, patrimoniu ș.a.) .
Conceptul de peisaj cultural a fost formulat de Comitetul Internațional pentru Patrimoniu în
anii 1992 -1993, în cadrul a unui șir de ședințe organizate în La Petite -Pierre (Franța), Santa Fe
(S.U.A.), Templin/Schorfheide (Germania). La aceste întruniri s -a recunoscut că peisajele culturale
reprezintă proprietăți de patrimoniu, care reflectă specificul identităților locale prin ocupații, prin
adaptarea acestora la mediul geografic locuit în decursul timpului. Prevederile legislative cu privire
la statutul peisajelor culturale sunt reglementate de numeroase acte precum Convenția Europe ană
a Peisajului ( Florența, 2000), Convenția Faro (2005 ), Declarația de la Nara (1994 ).
Cercetarea multi și interdisciplinară a peisaj ului cultural implică o explicare a conceptului pe
mai multe direcții de abordare. Astfel direcția geografică definește peisajul cultural nu doar ca
peisaj determinat de interacțiunea om –natură, dar ca rezultat format intenționat de comunitate și
racordat continuu la spațiul natural și cultural. Acesta și -a conturat în timp o anumită integritate
morfologică, stru cturală și funcțională, a evoluat în condițiile geografice și cultural -istorice proprii.
Spre exemplu geograful și etnograful George Vâlsan a arătat că descrierea peisajului trebuie să
conțină patru grupe de elemente: spațiale, fizice , biologice și psiho -sociale [22, p. 79] . Cu

9
explicații geografice privind rapor tul om -mediu în cadrul peisajului cultural vin și M. Ielenicz, S.
Passarge, M. Sorre, C. Vallaux ș.a. Abordarea etnografică și etnologică analizează peisajul
cultural rural ca intercațiune între com unitate, activitatea sa culturală materială și spirituală în
perimetrul spațiului locuit de aceasta [23, p. 15] . Populația l -a transformat pe cel dintâi în funcție
de necesitățile vitale specifice comunității, realitățile etno -istorice, ocupațiile, tradiți ile, obiceiurile,
manifestările spirituale și culturale. S. Mehedinți a afirmat în lucrarea sa, Ethnos. O introducere în
studiul omenirii, că etnografia „cercetează înfluența mediului geografic (litosfera, hidrosfera,
atmosfera, biosfera) asupra grupărilor etnice, precum și reacțiunile acestor grupări asupra mediului
geografic însemnând adaptarea tehnică (civilizația) și cea psihică (cultura) ” [4, p. 34]. Etnologia
cercetează peisajul ca expresie argumentativă a formelor de utilizare și adaptare a comunităților
umane (grupurilor etnice) la condițiile naturale și la transformarea acestora prin procese de
civilizație și cultură. În cadrul unui p eisaj rural are loc un proces de integrare a spațiului în
sistemul de valori, afinitățile psihologice și spirituale ale colectivității. În abordarea axiologică ,
peisajul cultural este perceput ca produs comun al omului și al naturii, ce comportă și exprimă
valori, formând un sistem complex axiologic [23, p.16] . Evidențiem un peisaj axiologic și cognitiv,
care reflectă personalitatea și profi lul axiologic al unui grup uman. Peisajul nu este numai o
entitate fizică – afirmă antropologul polonez Knut Krzywinski – el are și un conținut intelectual,
deoarece reflectă experiențe de muncă, niveluri de adaptare și valorificare a spațiului prin
inteligenț ă, îndemânare și chibzuință” [2 , p. 15]. Abordarea filozofică înțelege peisajul ca spațiu
metafizic, crea t de către om, care există atâta timp cât acesta îl are întipărit în minte. Din punct de
vedere filozofic, peisajul cultural mai este înfățișat ca metaspațialitate care cuprinde spațiul și
timpul . În consecință, peisajul este simultan social și natural, su biectiv și obiectiv, produs material
și cultural, real și simbolic [14 ].
Înțelegerea peisajului cultural prin ecuația sa structurală o putem stabili prin analiza a patru
modele conceptuale și explicative: modelul elementelor definitive ale peisajului , dezv oltat de
antropologul Carole L. Crumley și etnologul american William H. Marquardt; modelul aspectelor
peisajului al landșaftologului grec Theano Terkenli; modelul multifuncționalității peisajului
dezvoltat de cercetătoarea finlandeză în domeniul peisajului rural, Katriina Soini . La acestea,
trebuie să plusăm un al patrulea model pe care l -am reperat în urma analizei lucrărilor filologului
român Carmen Dărăbuș, modelul arhetipului .
În compa rtiment ul 1.3. Aspecte metodologice interdiciplinare de cercetare, se explică cum
utilizarea unei metodologii diverse poate contribui la studiul conceptului de peisaj cultural rural.
Cercetarea subiectului se bazează pe modelul de cercetare interdisciplinar al lui Singer și
Churchman, care reflectă un tipaj interdisciplinar și sistemic. Principiile metodologiei cercetării de
care s -a ținut cont sunt: realismul , obiectivismul, cauzalitatea, pozitivismul, unitatea dintre
cantitativ și calitativ, istoricitatea, str ucturalismul . Pe lâng ă metodele specific etnologice, precum
este metoda expediției, observația direct ă și indirectă, chestionarele etnografice, analiza cantitativă
și calitativă, cl asificarea simplă sau complexă [19, p. 205] ), au fost utilizate și metode a parținând
altor discipline, precum: metoda cartografică, istorică, analiza izvoarelor istorice și datelor
statistice, explicația geografică etc. De asemenea, am recurs la metode generale de cercetare
științifică: comparativă, sistemică, analiză, sinteză, d educție și inducție etc. Reeșind din caracterul
acestui demers științific punctăm unele metode de bază aplicate în realizarea lui. Metoda expediției
(vizita de documentare) , susține Narcisa Știucă, pune cercetătorul în situația să fie capabil nu doar
să descopere și să confirme ceea ce cunoștea doar teoretic, ci chiar să scoată la iveală lucruri pe
care nici sursele pe care le -a consultat nu le conțin [19, p. 27] . Prin vizita de documentare s -a reușit

10
afirmarea sau infirmarea unor fapte, forme, expresii culturale în teritoriu. Drept instrumente de
cercetare au fost de asemenea interviul, chetionarul etnografic. Metoda istorică reflectă una dintre
dimensiunile peisajului, căci t impul are un impact major asupra conturării și definitivării acestuia.
Metoda istorică a fost aplicată pentru a evidenția evoluția cronologică geosocioculturală a
comunitățil or rurale dintre Prut și Nistru, ce a fost în trecut și ce se mai păstrează în pre zent;
schimbări le aduse de timp în formele și nivelul de adapta re a omului la condițiile naturii. Metoda
istorică a fost aplicată pentru a determina existența continuității unor particularități etnografice în
cadrul satelor. Metoda și analiza fotografică a asigurat o analiză atât de teren, cât și de birou a
peisajului rural. Pri n intermediul acestei metode am scos în evidență detalii care au fost anterior
pierdute din vedere. Metoda respectivă reflectă schimbările survenite evolutiv în cadrul unui peisaj
pe orizontală, pe verticală, sezonier, anual. Metoda cartografică a fost utilizată pentru
reprezentarea spațială a localităților cercetate , a peisajelor etnografice, nominalizarea elementelor
geografice și etnografic e de pe teritoriul R. Moldova – crearea un ei imagini complexe virtuale și
vizuale pe hărți a spațiului analizat. Explicația etnologică se axează pe clarificarea un or fenomene
etnografice, forme de constituire și conturare a expresiilor culturale, relevarea segmentului cultural
de percepție a spați ului natural . Drept argument în acest sens poate servi afirmația lui Traian
Herseni, care menționează în revista Introducere în Etnologie : „Etnologia poate studia fenomene
geografice, dar nu le studiază ca fenomene geografice, ci ca pământul unui popor, c a mediul lui
fizic de viață, ca expresie culturală a lui, ca va tră strămoșească sau patrie” [8 , p. 173]. Cercetarea
caracterului etnografic exprimă perfect particularitățile unui peisaj rural: tradiție, continuitate,
autenticitate, identitate, particularis m, echilibru ecologic. Explicația geografică a fuzionat cu
explicația etnologică în vederea elucidării unor realități geografice cu impact local sau regional
asupra unor componente etnografice. Geograful român Vasile Cucu a calificat satul ca fiind
„concom itent o realitate istorică, socială, economică, etnografică și edilitară, deci o realitate
deosebit de complexă, cuprinsă în cadrul unei singure reali tăți geografice: teritoriul” [3 , p. 78].
Aplicarea unor diverse metode cercetare ne -a determinat să integr ăm definirea conceptului de
peisaj cultura l rural în această ecuație conceptuală : PR= Cnat + Ac.u.; la rândul ei Ac.u =
Tr.+Ist +F.econ , unde: PR=peisaj rural; Cnat=cadrul natural; Ac.u.= activitate umană;
Tr=tradiție; Ist=istorie , F.econ=factorul economic .
De asemenea a fost elaborată Schema structurală a peisajului cultural rural , conform
căreia spațiul rural este un sistem ce leagă și alte tipuri de peisaje (religios, sepulcral, habitațional,
etnografic etc.), astfel s -a făcut demers către conturarea alt or direcții de c ercetare.
1.4. Concluzii la Capitolul 1 . În rezultatul investigării literat urii de specialitate am
sistematizat cercetările asupra conceptului de peisaj cultural în cadrul a patru școli științifice; am
determinat direcțiile clasice și actuale de studiere a subiectului; am explicat conceptul de peisaj
cultural din punct de vedere geografic, etnologic, filozofic, axi ologic; s -a relevat utilitatea aplicării
unei metodologii multidisciplinare în realizarea unui astfel de studiu.

În capitolul 2, denumit Componentele și tipologia peisajului cultural rural , a fost
analizat impactul reciproc dintre cadrul natural și elementele de cultură materială și spirituală din
cadrul peisajului rural, fapt care ființează diferite particularități regionale, locale și tipologii de
peisaje. În același timp, componentele cu lturale materiale și spirituale din cadrul peisajului rural
reprezintă o construcție culturală tradițională a populației locale și un patrimoniu etnografic
deosebit.

11
În compartimentul 2.1. Componentele culturii materiale , a fost soluționată problema
influi enței reciproce dintre cadrul natural și formele culturale materiale realizate de comunitate în
cadrul peisajului rural dintre Prut și Nistu , prin relevarea aspectelor de evoluție de la sfârșitul
secolului XIX – începutul secolului XXI. Vizualizarea relație i sistemice și reciproce dintre
componentele constitu ente ale peisajului rural a fost încadrată în schema „Părțile componente ale
peisajului cultural rural”.
Satul este un peisaj etnografic, purtător de cultură și civilizație prin expresiile sale materiale
și spirituale. Elucidarea aspectelor privind arhitectura de organizare și amplasare a satelor , a fost
posibilă prin utilizarea diferitelor surse care să ne ofere o imagine anterioară și actuală a condițiilor
și realităților peisajelor rurale . Cadrele principale prezintă următoarele relații de im pact asupra și în
cadrul spațiului rural : condițiile orografice determină forma și tipul de organizare a satelor
(adunate, răsfirate și risipite), dispunerea reței de drumuri și amplasarea locuințelor , diferențele
configuraționale dintre satele aflate în diferite regiuni ale țării . Prezența și valorificarea resurselor
și condițiilor naturale a determinat întemeierea satelor, conturarea forme lor de utilizare a
terenurilor și spe cializare a ocupațională, toponimia așezărilor și părților de sat. Drept concluzie,
prin organizarea ș i funcționalitatea sa – racordată la transformările și realitățile înregistrate în
limitele cronologic e cercetate – satul a conturat pentru comunitatea locală un imago mundi.
Locuința și gospodăria sunt import ante deoarece orice casă este centrul lumii pentru
locuitorul ei, un loc de pace, de reflecție, de siguranță, asociat copilăriei, focului din vatră, sânului
matern” [1, p. 95], a menționat eseistul francez Luc Benoist. În același timp, evocăm faptul că
gospodăria este elementul fundamental al oricărei așezări omenești tradiționale [21, p. 123] .
Arhitectura locuințelor și modalitățile de organizare a gospodăriilor au suferit schimbări pe
parcursul timpului cronologic și reflectă diferențe de la regiune la regiune. Aceast ă variație este
oglindită de diversitatea formelor de relief pe care este amplasată localitatea; prezența anumitor
resurse în regiune utilizate ca materie primă de construcție; ocupația de bază a populației și
îndeletnicirile tradiționale (meșteșugurile) conturează un anumit tip de locuință și anumite anexe
gospodărești; tradițiile locului transmise ca cunoștine tehnice și experiențe de viață din generație în
generație asigură sau rupe continuitatea caracterului original și autentic a locuinței , trasează niște
cadre specifice de utilizare a habitatului . Pentru a întregi imaginea locuinței în raport spațial pe
teritor iul dintre Prut și Nistru, s -a făcut apel la relatările călătorilor străini din secolul al XIX,
lucrările fundamentale ale autorilor ( A. Zașci uk, P. Ștefănucă , Z. Moiseensko , A. Zaharov , N.
Enciu, ș.a.), răspunsurile la chestionarele de teren .
Ocupațiile sunt accente și modelări cotidiene asupra spațiului. Denis E. Cosgrove
menționează de bună seamă: „Peisajul trebuie judecat ca loc de trai și muncă prin prisma celor care
trăiesc și muncesc acolo. Toate peisajele sunt simbolice, ele exprimă o dorință persistentă de a
transforma imaginea pământului în imaginea unui rai și se supun unor schimbări, pentru că ele sunt
expresia societății, care și ea devine istorie de -a lungul timpului” [27]. Ocupații precum cultivarea
plantelor, creșterea animalelor, pescuitul sau meșteșugurile sunt determinate evident și firesc de
condițiile și resursele naturale ale locului. Omul din spațiul rural muncește și ia de la natură tot ce
îi oferă aceasta, umanizând -o în cel mai direct mod. Astfel unele sate se remarcă prin activități
specifice , care au o pondere mare în cadrul economiei rurale locale . Prin urmare, unele localități
din centrul și preponderent din sudul Bas arabiei , au fost și continuă să fie importante grânare.
Satele din Codrii Călărașilor, Orheiului sunt cunoscute prin munca la pădure. Satele de găgăuzi,
bulgari situate în sudul uscat al țării, sunt cunoscute prin tradiția oieritului, ș.a.

12
Prin practicarea meșteșugurilor, oamenii din resursele litologice și vegetale au conferit
obiectelor rezultate valențe culturale, magice, rituale. Ținând cont de resursele naturale , evidențiem
patru complexe zonale ale meșteșugurilor, modalitate care ne aj ută să înțelegem creația populară.
Primul complex îl cuprind localitățile aflate în zona de pădure, care au dezvoltat o frumoasă
civilizație a lemnului. Al doilea complex implică valorificarea resurselor vegetale. Acest meșteșug
s-a materializat în activit atea butnașilor, rogojinarilor, împletitorilor în răchită, paie, pănușe etc . Al
treilea complex cuprinde prelucrarea artistică a pietrei conjugate cu activități de vărărit, care a
devenit o ocupație importantă pentru unele localități și mărci identitare. S pre exemplu, arhitectul
Eugen Bâzgu sublinia că d ecorul arhitecturii populare în piatră din zona Orheiului Vechi este
singura excepție din oecumena românească . Al patrulea complex reprezintă olăritul care a fost
concentrat în centrele de la Cinișeuți, Iurc eni, Hoginești, Țigănești, ș.a.
În concluzie, abordarea și conceptualizarea activităților care au în centrul lor munca drept
forme și expresii materiale ale peisajului rural , ne-a ajutat să realizăm o sumară analiză a gradului
de dependență a săteanului de mediul în care locuiește; de apreciere a formelor culturale materiale
prin care s -a adaptat ființ a umană la condițiile naturale; să demonstrăm că interacțiunea dintre om
și mediu în satele dintre Prut și Nistru mențin cel mai adesea continuitatea și autenticitatea.
Căile și mijloacele de transport îndepărtează grupurile umane de izolare, drumul fiind
„ieșirea spre lume”. De asemenea drumurile reprezintă interacțiunea permanen tă dintre om și
pământ ca fundament geologic și geomorfologic. Căile tradiționale de transport sunt socotite
arterele spațiului pe care ființa umană se deplasează, însoțit fiind de mijloace de transport mai
vechi sau mai noi , confecționate din fibre textil e, împletite în fibre vegetale , construite și
ansamblate în lemn și metal. Rețele de transport au fost trasate cu intenție și fără intenție , și-au
conturat configurația în dependență de gradul de accidentare a reliefului, de împădurirea sau
despădurirea spațiului respectiv, de structura pedologică. Pe drumuri de comerț, păstorit, călătorie,
pelerinaje, ființa umană a purtat cu ea casa și locul de baștină, exprimat în ele mente de civilizație
(transport, produse locale, port) și de cultură (felul de a vorbi și „de a fi”, cântece, forme de
organizare și sol idaritate socială ). Trasarea căilor de acces, mai mici sau mai mari, locale sau
regionale, reprezintă dorința și dibăcia comunității de a se acomoda la condițiile de mediu pentru
realizarea unor munci sau deplasări. Persistența unor căi de acces în teritoriu arată că spațiul este
locuit, are viață și funcționalitate .
Vestimentația sau portul face parte din condițiile existențiale ale omului social prin
definiție, reflectă modalitățile sezoniere și temporare de adaptare la anumite elemente climaterice
sau fenomene meteorologic e. Încadrarea teritoriului dintre Prut și Nistru în perimetrul clima tului
temperat continen tal a determinat locuitorii să -și alcătuiască hainele în așa fel încât să facă față
înghețurilor și gerurilor aspre din perioada rece, aduse de masele de aer arctic, și să suporte cât mai
bine temperaturile ridicate din perioada cald ă, fiind determin ate de masele de aer tropicale. Portul
tradițional este o formă materială caracteristică peisajului rural, deoarece omul, ca actant principal
al schimbării peisajului natural, a confecționat din resursele mediului înconjurător toate piesel e
vestimentației tradiționale. Aspectul artistic, inspirat adesea și din frumusețile naturii, s -a
concretizat în motive și simboluri prezente veacuri la rând pe hainele moldovenilor, în special pe
cămășile popular e de sărbătoare . Prin urmare, femeia a știu t, după un cod transmis din generație în
generație, să transpună în mod estetic structura nat urii pe cămașa populară , să scrie istoria și
cultura neamului .
Alimentația este fără îndoială un element de cultură atât materială, cât și spirituală al unui
popor . Prin urmare, pentru statornicia și adoptarea unui tip alimentar de către populația rurală, dar

13
și de către cea urbană, au conlucrat următorii factori : amplasarea fizico -geografică (factorul
climatic și pedologic prielnic); formele de relief propice dezvo ltării agriculturii. În opinia unor
autori, condițiile (antropo) geografice au influențat comunitățile timp de milenii, întipărindu -le
astfel obiceiuri alimentare ce se păstrează cu o rară tenacitate [11, p. 210] . De asemenea, asoci erea
dintre factorii naturali, economici (ocupaționali) și tradiție , a determinat apariția unor particularități
regionale și, uneori, chiar locale. Un alt factor care și -a lăsat amprenta asupra obișnuințelor
alimentare este Biserica Ortodoxă. Prin dogma creștin -estică și rându iala ei specifică, aceasta a
influențat foarte mult consumul anumit or alimente , calendarul alimentar anual, mai ales prin
stabilirea perioadelor de post și de „câșlegi”. Factorul etno -lingvistic și -a lăsat amprenta în
particularizarea unor tipuri de alimen te și bucate în cadrul etniilor conlocu itoare .
În compartimentul 2.2. Componentele culturii spirituale, se analizează și argumentează că
principiile spirituale ale peisajului rural se conturează în specificul mentalității colectivității,
concepții filozofice, folclorice de raportare la viață și spațiu; simbolismul locului, caracterul
cognitiv al peisajului; reprezentarea identitară gender din punct de vedere social și mitofolcloric
asupra spațiului; cunoștințele populare despre natură etc. Peisajele culturale rurale din interfluviul
Prut-Nistru în comparație cu cel e urban e a fost dintotdeauna parte componentă indispensabilă a
universului na turii și au existat în timp și spațiu datorită echilibrului pe care l -au menținut cu
mediul înconjurător. Acesta este o nesecată sursă de idei, simboluri, motive, modele de
supraviețuire, lecț ii pentru viață și experiențe culturale.
Cunoștințele populare se încadrează organic în percepția tradițională asupra spațiului,
naturii și provin din viața practică, rutina zilnică de muncă, gândirea logică. Cu toate acestea, ele
își au izvorul în trecutul spiritual, mentalitate, concepții și credințe despre lume, au un caracter
ancestral. Credințele și cunoștințele populare cuprind ansamblul de percepții, explicații și
argumente științifico -populare privind etnoștiințele care se suprapun cu ordinea lor constitutivă și
interpretativă în geosferele Terrei.
Școala anglo -americană de landșaftologie a lansat trei abordări spirituale ale peisajului
potrivit cărora acesta este privit ca sursă simbolică , ca text și concepție gender [26, p. 81] .
Peisajul privit ca simbol sugerează o condiție ce reflectă o sumă de elemente originale
specifice unui spațiu și comunități. În ce privește conotația simbolică a peisajului, Oswald
Spengler dezvoltă concepția simbolismul spațiului , având ca reper de cercetare mai multe culturi
ce s-au dezvoltat istoric în diferite spații ale lumii. Principiile spirituale ale locului sunt reflectate
prin sintagma genius loci , care are o putere evocatoare în determinarea caracteristicilor profilului
antropologic și cultural al unei realități [12, p. 36] . Etnologul german Leo Frobenius, în urma
cercetăr ii etnografice a culturilor din Africa, a dezvoltat ideea că fizionomia culturilor și geneza lor
este condiționată totdeauna de un anume „sentiment al spațiului”, o paideuma a peisajului.
Înțeles ca text , peisajul redă într -un mod vizual -desctriptiv esența, consistența și suflul
vieții sale cu schimbări, evoluții sau involuții. Acesta comunică cu privitorul prin înfățișarea
panoramică pe care i -o prezintă, prin elementele culturale ce sunt purtătoare de informație și
identitate. Peisajul relatează ist oria unui loc și a oamenilor săi, este un document istoric și
etnografic, ce conține cele mai relevante informații despre populația locală.
A treia direcție de abordare a peisajului cultural susținut de școala anglo -americană este cea
gender. În opinia no astră, peisajul cultural rural dintre Prut și Nistru poate fi conceput prin două
reprezentări identitare gender . Primul percept este reflecția sociologică , ce implică totalitatea
impresiilor, concepțiilor și funcțiilor peisajului în opinia femeilor și bărb aților. Al doilea percept

14
are o interpretare mito -folclorică prezentă în mentalitatea comunității rurale și a concepției sale
despre lume.
Instituțiile sociale tradiționale sunt eleme nte ale patrimoniului imaterial. În cadrul lor
comunitatea locală , în spații bine delimitate din vatra satului, a asigurat o socializare, o transmitere
a cunoștințelor și expresiilor culturale, a asigurat păstrarea normelor și cutumelor, a menținut
cursul corect al vieții rurale .
O formă spirituală de cunoaștere a peisaje lor rurale sunt genurile și speciile literaturii culte:
romane, poezii, legende etc. Trimiterile și analiza surselor literare, folclorice, credin țele și
obiceiurile populare, privind perceperea rolului și sensul peisajului, dovedesc încă o dată
importanța considerării lor ca izvoare edificatoare. Peisajul cultural rural s -a bucurat mereu de o
atenție deosebită din partea omu lui, fie acesta țăran sau poet. F iecare l -a conceput în baza trăirilor
emoționale, a realităților sale, a așteptării și binecuvântării oferite de el.
Compartimentul 2.3. Tipologia peisajelor culturale rurale , include structurări taxonomice,
analize calitative de ordin cronologic și spațial asupra peisajelor culturale rurale . Astfel putem
releva evoluția sau involuția componentelor de stru ctură și reprezentare a peisajelor . Factorii care
determină formarea peisajelor rurale, evidențierea particularităților de evoluție și schimbare,
accentuarea unor caracteristici locale și originale, sunt următorii: amplasarea fizico -geografică,
prezența an umitor resurselor naturale, tradițiile de muncă corelate cu componentele moștenite și
realitatea istorică, specializarea economică, aspectul social conjugat cu indicii demografici și
aspectul etnic al comunității .
În rezultatul analizei criteriilor de cla sificare a peisajelor culturale, inclusiv rurale, realizate de
diferiți specialiști ( I. Ghinoiu , Y. Vedenin, P. Cocean , L. David ), deducem concluzia că toate
criteriile reflectă într -o logică algoritmică componența constitutivă a peisajelor, funcțiile
îndeplinite de acestea, rolul lor în natură și pentru comunitate .
Tipologia propusă de noi cuprinde sincronic pe de o parte criteriul etnografic, geografic,
social; pe de altă parte, însăși peisajul rural luat în ansamblu sau/și fragmente etnografice spec ifice
lui, care se desfășoară și întâlnesc cu o pronunțată reprezentativitate în perimetrul acestuia. Prin
urmare criteriile de clasificare a peisajelor culturale rurale sunt:
După modul de utilizare a terenurilor identificăm :peisaj agrar, peisaj forestier, peisaj
pastoral, peisaj viticol, peisaj pomicol, peisaj piscicol . Acest criteriu a fost înaintat anterior de
etnologii români I. Ghinoiu și L. David. Referitor la importanța substratului fitopedologic în
conturarea peisajelor, Vos și Meekes afir mă că „majoritatea peisajelor culturale europene rezultă
din utilizarea istorică a folosirii pământului pe o perioadă foarte îndelungată: diferite stagii s -au
suprapus, rafinat sau înlocuit între ele” [ 29, p. 4]. În cadrul peisajelor respective comunitatea locală
a săvârșit continuu o muncă creativă materială și spirituală ce sincronizează cu condițiile și
resursele naturale ale locului, răspund așteptărilor și necesităților indivizilor, reflectă arhetipuri
culturale și expresii de raportare și încadrare a omului în spațiul natural și cultural . Specificul
peisajelor susnumite este confirmat prin felul organizării satelor, prin tipul locuinței și a anexelor
gospodărești, ritmicitatea și caracterul ocupațiilor, originalitatea credințelor și sărbătorilor rezult ate
din caracterul natural și cultural local.
După structura morfologică: Satele sunt expresia realității geografice concretizată în formele
orografice și configurația lor, sunt un rezultat al tipurilor de activități, o consecință a tradiției și
realității istorice de întemeiere și configurare, o reflectare a preferințelor de organizare fie a
populației băștinașe, fie a celei alogene. Respectiv, în baza clasificării î naintată de M. Mâtcu și M.
Hachi, distingem trei tipuri de sate conform structurii morfolog ice: adunate, răsfirate și risipite .

15
Subliniem că astăzi nu avem sate care să corespundă în totalitate unui anumit tip, persistând o
combinație între ele, datorită indicilor de populare, migrația forței de muncă, etc.
După componența etnică, evidențiem sate de – moldoveni, ucraineni, găgăuzi, bulgari, romi, ruși.
Structura etnică cristalizează componenta identitară și în același timp reprezintă forme de cultură
proprie, mentalitate, relații sociale, modele de amenajare și modelare a le spațiului etc.
După dinamică, peisajele reprezintă procesul de evoluție a formelor și componentelor lor
caracteristice. Noi încadrăm la acest criteriu trei categorii de peisaje rurale fuzionate cu
componentele lor sociale și etnografice: relicve – numite de unii autori ( M. Kuleshova ) fosile,
paleoculturale. Acest tip de peisaj pe teritoriul țării noastre este reprezentat de siturile
arheologice , vechile vetre de sat ș.a. ; continue – mai păstrează un rol social activ în societatea
contemporană, procesul evolutiv este încă în curs de desfășurare, păstrând interdependența cu
modul tradițional de viață. Exemple pot fi satele răsfirate, care continuu sub acțiunea
factorilor economici, demografici cunosc un proces de adunare structurală ; evoluate [4, p. 126 ]
– sunt peisajele care reflectă o evoluție cât privește structura constitutivă, capacitatea, gradul de
moderniza re, nivelul de funcționalitate. Spre exemplu peisajele energetice de astăzi de înaltă
capacitate și structură, în satul tradițional erau re prezentate de morile de vânt, care între
timp au fost înlocuite cu instalațiile eoliene, morile industriale .
După durată , peisajele poartă amprenta timpului păstrător de experiențe culturale, istorie, tradiții,
identitate, energie creativă. Î n această categorie includem trei tipuri de peisaje [2, p. 41] : perene –
acestea au un caracter permanent de durata mileniilor, secolelor, fiind create de om într -o
îndepărtată perioadă istorică din considerente economice, politice, sociale, religioase – unele din
ele rămânând a fi funcționale și astăzi . La această categorie aderă însăși exemplul satelor,
considerate formă de organizare socio -economică , culturală milenară ; peisajele temporale –
peisaje cu o durată relativ scurtă, de ordinul săptămânilor, organizate în anumite anotimpuri, ca
rezultat al factorilor și conjuncturii naturale, spirituale, sociale. Spre exemplu dezvoltarea și
păstrarea unor autentice tradiții de cultivare a viței -de vie, a favorizat organizarea festivalurilor
vinului, desfășurate în perioada de sfârșit al lunii septembrie și până la mijlocul lui octombrie.
Un peisaj temporal cu o înaltă factură cromatică, simbolică ni -l oferă luna Martie, prin
obiceiul de purtare a Mărțișorului ; efemere – aceste peisa je derulează în cadrul zilelor, nopților,
sau a câtorva ore, și manifestă deopotrivă valențe economice, culturale, folclor ice, religioase
deosebite. Unic în decursul anului, considerăm că este peisajul „Drumul luminii” din
Noaptea de Înviere – cu conotații ample religioase, culturale și morale.
După interdependența dintre componentele culturale și subiecții informativi [24, p. 46]
evidențiem : peisajele în care purtătorii informației sunt monumente ale culturii materiale (situri
arheologice, obiective etnologice și realizări etnografice, monumente geologice cunoscute ca vetre
preistorice de locuit etc); peisajele unde purtătoare de informație este populația locală (tezaurele
umane vii) păstrătoare de valori culturale, exp rimate prin tradiții, credințe și cunoștințe populare
înregistrate în cultura orală; peisaje care se bazează pe mitologie – au la bază un argument religios,
folcloric, simbolic , mitologic. Drept exemplu sunt spațiile care, după credințele populare, sunt
locuite de ființe supranaturale, demonice ; peisajele care există doar virtual , și nu au prototipuri
concrete în lumea reală [24, p. 46], sunt rezultatul unor plăsmuiri, încercări ale omului de a
înțelege anumite fenomene și procese naturale, de a interpreta și înțelege lumea de aici și cea de
dincolo, etc.
După forma de delimitare, menționăm două tipuri: peisaje cu limită materială , teritorială fixată în
spațiu. Marcate și vizibile prin indici antropici și naturali, juridici, teritorial -administrativi;

16
peisajele cu limită mentală poartă un caracter subiectiv, invizibil , cu o înaltă concepere
psihologică, uneori tabu, prezen t doar în conștiința oamenilor la nivel de credințe, superstiții.
În compartimentul 2.4. Concluzii la Capitolul 2 , am formulat principalele concluzii
privind particularitățile de adaptare a le omului la mediul natural prin intermediul formelor de
cultură materială, am analizat principiile și elementele spirituale ale spațiului pe care le -au conturat
colectivitățile pe parcursul tim pului, am realizat taxonomia peisajelor culturale rurale relevând
caracteri sticile lor esențiale.

În capitolul 3, denumit Evoluția peisajului cultural rural: probleme și soluții, am
abordat specificul evoluției peisajelor rurale, problemele cu care se confruntă acestea la începutul
secolului XXI relevând necesitatea implementării acțiunilor pentr u salvarea lor.
În compartimentul 3.1. Factorii dinamicii peisajului rural, în urma observațiilor de teren,
analizei materialelor fotografice, studiilor de statistică, interviurilor de teren realizate cu locuitorii
diferitor localități din R. Mo ldova, s -a ajuns la confirmarea ideeii – peisajul cultural rural dintre
Prut și Nistru, în decursul unui secol și jumătate, a cunoscut schimbări de imagine, consistenț ă
arhitecturală, practicarea unor activități de muncă, concepții de organizare și utilizare a spațiului.
Factorii dinamicii peisajelor culturale rurale sunt cei geoeconomici, sociodemografici,
istorico -politici, economici, culturali – importanți în prezen tarea și evaluarea aspectelor cantitative
și calitative de evoluție, involuție, modelare, modificare a spațiului rural.
În opinia noastră, prezentarea relevanței factorilor dinamicii peisajelor rurale a fost posibil ă de
efectuat printr -o analiză complexă ș i concretă asupra satelor. Cercetând tipologia studiilor de caz
propusă de Robert E. Stake (1994), am optat pentru cel de -al treilea tip, care presupune discuții
individuale despre unele cazuri ce ar putea fi condiții de viață, probleme ale unei comunități , ca să
înțelegem la f inal legătura dintre acestea [12 , p. 196]. Analiza noastră a vizat trei sate: Cosăuți –
Soroca, Măgdăcești – Criuleni și Crihana Veche – Cahul. Rațiunea care a determinat alegerea
acestor trei așezări a fost prezența unei continuităț i longitudinale geografice ; așezarea acestor
localități în valea unui râu – fluviul Nistru în cazul satului Cosăuți, râul Ichel în cazul localității
Măgdăcești și râul Prut în cazul satului Crihana Veche; originalitatea culturală ce se manifestă în
ocupați ile tradiționale, continuitatea în timp și spațiu a formelor de locuire și de utilizare a
terenurilor etc. Un alt motiv, unul din cele mai importante, este criteriul în baza căruia analizăm și
demonstrăm evoluția și dinamica așezării. Astfel a xa culturală rezidă în cercetarea satului Cosăuți,
ca peisaj rural original prin tradițiile de muncă în meșteșugul cioplirii artistice a pietrei. L ocalitatea
a fost analizată în baza clasif icării etnografice propusă de Nicolae Dunăre. Satul Măgdăcești a fost
cercetat p rin prisma schimbărilor și evoluțiilor de morfostructură ce reflectă distribuția teritorială a
populației și a rețelei așezării, taxonomie avansată de Ion Vlăduțiu. Localitatea Crihana Veche a
fost analizată din perspectiva tipurilor de peisaje etnografice după criteriul înaintat de Ion Ghinoiu
– modul de utilizare al terenurilor.
Peisajul rural Cosăuți arată continuitatea habitatului uman în acest spațiu. Resursele
litologice (gresie, granit) a determinat dezvoltare a cioplitul ui artistic în piatră, care, putem spune
cu fermă convingere, este un produs al creației locale și dove dește o funcționalitate activă până în
prezent. Aceasta este o particularitate a localității ce o identifică drept peisaj cultural de o înaltă
importanță. E necesar să menționăm că în decursul timpului, atelierele de prelucrat piatra nu au
asigurat doar locuri de muncă, ci au fost și sunt instituții educative și de formare profesională.
Realizările artistice sunt părți componente ale decorului satului – un argument a l spiritului creativ
și al activității migăloase a meșterilor. Prin urmare, cioplitul în piatră a devenit în timp , o tradiție a

17
celor de la Cosăuți, transmisă din generație în generație. Conform datelor statistice, prelucrarea
mai intensivă a pietrei a înc eput în primii ani ai secolului XX , înregistrând ulterior în aniiʼ70 -ʼ80 al
aceluiași secol cele mai înalți indicatori , ca să ajungă azi la indici mai mici . Meșteșugul cioplirii
pietrei la Cosăuți comportă valori estetice și culturale, este un fenomen și o expresie culturală a
unei tradiții rurale locale , ce reflectă un element de civilizație rurală și meșteșugărească.
Satul Măgdăcești a fost analiza t prin prisma evoluției structurale a vetrei și moșiei , de la un
sat risipit, până la sfârșitul secolului XIX, la unul răsfirat, în prima jumătate a secolului XX, și, în
cele din urmă, constituirea acestuia ca sat cu o organizare adunată a caselor, aliniat de -a lungul
drumului, la sfârșitul secolului XX – începutul secolului XXI. O cunoaștere a evoluției satului
Măgdăcești, de la unul risipit la unul cu o organizare adunată a caselor, s -a putut realiza prin
analiza „nucleelor de gospodării”, numite „mahalale”, care au avut un rol funcțional în construcția
morf ostructurală până la mijlocul secolului al XX -lea. Mai târziu, în anii ʼ70 –ʼ80 ai secolului XX,
ulițele au început să fie trasate în linie dreaptă, conform proiectelor cadastrale raionale, și datorită
creșterii numărului populației pe baza strămutării locuitorilor din satul Drăsliceni ; de repartizarea
loturilor pentru construcția caselor pentru tinerele familii din satele Drăsliceni și Ratuș. Prin
urmare, în ultimele decenii ale secolului XX – începutul secolului XXI, din cauza creșterii rapide a
numărului populației, a lipsei de loturi pentru spațiu locativ, ne prelucrarea grădinilor din interiorul
vetrei , cauze ază un proces de adunare. Presiunea exercitată asupra terenurilor care capătă statut de
intravilan a făcut ca pământurile cultivate să fie situate ex clusiv în afara vetrei, fiind valorificate în
întregime.
În funcție de modul de utilizare a terenurilor, comunei Crihana Veche îi corespunde
peisa jul mixt, în care se distinge peisajul piscicol și pastoral . Conturarea acestora sunt o
determinantă a condițiilor și resurselor naturale locale, a realităților istorice și a performanțelor
culturale. Populația locală a dezvoltat o cultură piscicolă, prin aplicarea tehnici lor de exploatare a
bogățiilor ihtiologice, vegetale, hidrologic e ale lacului Manta, etc. Acest lucru a mai fost posibil și
prin conturarea unei culturi materiale reprezentată de diverse mijloace de transport pe apă și
instru mente de pescuit. Funcționalitatea înaltă a gospodăriei piscicole care a activat în perioada
sovietică, constituie un argument că acestei ocupații i -au fost conferite atribute economice locale.
În ultemele decenii pescuitul a înregistrat o linie de descendență din cauza dezechilibrelor
ecosistemului acvatic, întreruperii activ ității gospodăriei piscicole , lipsa continuității de transmitere
a experienței și cunoștințelor pescărești ș.a. Păstoritul practicat de crihăneni a păstrat pe parcursul
secolelor o importantă funcționalitate economico -culturală dimensionată, grație instrumentelor
materiale și culturale, sărbătorilor tradiționale pastorale, încât are până în prezent un impact
simbolic, spiritual și economic notoriu asupra comunității, fiind confirmate de cele 11 stâne de oi
și una de capre aflate pe moșia satului.
Compartimentul 3.2., abordează problemele actuale ale spațiului rural în legătură
conceptuală dintre esența utopie și distopie rurală. Utopia rurală ne prezintă un peisaj rural ideal,
autentic, reprezentat mereu de un arhetip, un model utopic de convețuire pentru comunitatea rurală
locală și a societății în ansamblu. Acest model construit, creat, a tins întotdeauna să reflecte lumea
interioară a colectivității, formele de muncă specifice teritoriului; iar rezultatul acestui proces
creațional s -a dorit să per siste continuu ca model pentru generațiile următoare și ca o reflecție a
raiului. În disonanță, d istopia rurală ne pune în prim -plan problemele actuale , situația reală a
peisajului rural, descrie o realitate negativă și, în mare măsură, nestabilă. Actuali tatea arată că
așezările rurale au devenit vulnerabile în fața problemelor de diferit gen, fapt ce a dus la o criză
profundă.

18
Problemele de ordin economic cuprind: l ipsa infrastructurii economice dezvoltate, creșterea
continuă a indicelui șomajului, salari ile mizere, lipsa invest ițiilor în agricultură – ramura economică
de bază a spațiului rural. Aici mai adăugăm situația deplorabilă a locurilor de muncă în sectorul de
stat, costurile mari în deschiderea unei afaceri, nevalorificarea terenurilor agricole din cauza
insuficienței resurselor financiare și a politicilor agricole ineficiente – toate acestea au repercus iuni
negative asupra ritmurilor de continuitate sustenabilă economică și socială a spațiilor rurale.
Reeșind din aceste probleme , statul ar trebui să încurajeze practicarea unei agriculturi ecologice,
deoarece aceasta este miza politicilor agricole europen e. De asemenea, autoritățile de resort trebuie
să susțină dezvoltarea meșteșugurilor locale pentru a le transforma în afaceri, fapt care ar duce la
crearea locurilor de muncă.
Problemele de ordin socio -demografic se concretizează în depopularea satelor, sc ăderea
indicelui natalității și creșterea indicelui mortalității, îmbătrânirea demografică, accentuarea
procesului de migrație, agravarea sănătății și micșorarea speranței de viață ș.a. În aceste condiții,
atestăm o îmbătrânire demografică rurală în ascens iune. O alt ă problemă majoră este migrația, care
se manifestă cu precădere din satele nordice și sudice spre centrele urbane regionale sau capitală ,
din satele mici fără infrastructură economică și socială către satele mai mari , și mai nou deplasarea
popu lației urbane către suburbii . Drept urmare, observăm că subiecții migratori, tot mai mult sunt
persoane cu studii superioare și afl ate în categoria de persoane active . În consecință, satul devine
precum un om bolnav, un invalid fără forțe de muncă, ce are nevoie de ajutor și susținere din
partea celor plecați peste hotare .
Problemele ecologice determină dezechilibrele corespunzătoare cauzate de : poluarea și
calitatea joasă a resurselor de apă, acumularea și gestionarea incorectă a deșeurilor, scă derea
fertilității solului ș.a., care au efecte negative asupra cadrului natural, estetic și ecologic al satelor.
Alte două probleme la fel de importante pe ntru peisajul rural sunt cele ale crizei culturii
materiale și culturii spirituale. Anume sub aceste aspecte satul prezintă interes pentru direcțiile
actuale ale etnologiei, deoarece comunitatea rurală este cea mai vulnerabilă în condițiile unei
societăți în transformare. Observăm de asemenea în teren aspecte de involuție cantitative și
calitative a lumii rurale, tendința oamenilor de a oferi importantă a tot ce este nou ignorând
valoarea a tot ce ține de trecut. Transformarea, schimbarea concepțiilor și preferințelor de
construcție, de amenajare au știrbit din aspectul inițial al unui peisaj rural. În unele local ități din
apropierea centrelor urbane se înregistrează încetarea practicării unor obiceiuri, renunțarea la
tradiții considerate depășite. Îngrijorătoare pentru așezările rurale este problema copiilor și a tinerei
generații rămași fără supravegherea părinți lor. Se pierde legătura dintre generații, nu există liantul
dintre subiectul de „transmitere” și „moștenire” a activităților tradiționale, cunoștințelor,
obiceiurilor, pregătirea pentru viață și educația părintească.
În pofida tuturor transformărilor, prob lemelor, comunitățile rurale nu se pierd, acestea au o
dinamică proprie de evoluție și o modalitate proprie de acceptare a transformărilor. Respectiv,
fiecare generație moștenitoare are datoria de a păstra / continua într -o formă cât mai aproape de
originalitate ceea ce a moștenit de la generațiile precedente.
În compartimentul 3.3., intitulat Rolul comunității științifice, locale și al cadrului
legislativ -instituțional în monitorizarea peisajului rural , subliniem că importanța protejării și
asigurarea continuității unui peisaj rural autentic și armonios ține de responsabilitatea și sarcina
tuturor instituțiilor de stat și a populației locale în special.
Rolul comunității științifice în studierea și promo varea peisajului cultural rural este unul
de prioritate, deoarece numai specialiștii în studierea spațiului rural (sub aspect geosociocultural)

19
cunosc particularitățile definitorii ale comunităților rurale . În urma analizei, sistematizării,
cercetării știi nțifice, cercetătorii cunosc cel mai bine acțiunile necesare pentru a asigura prezența
continuă a spațiilor rurale autentice. Rolul oamenilor de știință se concretizează în limita
următoarelor cadre contextuale: este subiect de consultare și colaborare cu mediul instituțional –
politic pentru crearea unor planuri de acțiuni specifice de dezvoltare calitativă; sunt cei mai
indicați specialiști care pot furniza informații veridice pentru a asigura redescoperirea,
reactualizarea și promovarea identităților local e și a produselor activită ții lor materiale și
imateriale. În acest context subliniem și alte acțiuni ale comunității științifice: e ste necesară
implementarea proiectelor de cercetare interdisciplinară a peisajului care să reunească specialiști
din diferite domenii științifice; sunt utile conferințele și workshop -urile pentru abordarea
problemelor, situațiilor de instabilitate și vulnerabilitate a spațiilor rurale, conferințe ce ar fi bine să
se finalizeze cu rezoluții ce ar deveni ulterior proiecte de lege în domeniu. Mediul științific este cel
mai indicat să -și asume prerogativele de cercetare, recunoaștere a importanței peisajului cultural
rural ca formă de patrimoniu natural și cultural.
Rolul comunității locale în păstrarea continuității peisajul ui rural. Comunitatea locală este
subiectul și creatorul principal al peisajului cultural rural, și își asumă rolul executiv în realizarea
planurilor de protejare a localității lor . Reușita și existența satelor este dependentă de receptivitatea
comunității locale; conștientizarea de către aceasta a spațiului pe care trăiește și crearea condițiilor
bune de trai; protejarea muncii, creației și memoriei generațiilor precedente prin reactualizaea și
promovarea sărbătorilor și tradițiilor autentice în rândul tin erilor; o rganizarea de master -class -uri
ale meșterilor în diferite localități, a târgurilor locale, astfel se susțin financiar meșterii populari,
ș.a. Pentru o sustenabilitate etnoculturală a spațiilor rurale sunt necesare implementarea diferitor
măsuri ca re ar echilibra raportul natură – om – cultură.
Rolul cadrului legislativ -istituțional în vederea recunoașterii, protejării și dezvoltării
peisajului cultural rural este unul cheie deoarece deține cea mai mare putere de decizie . Aspectul
juridic -legislativ al rolului instituțiilor de stat este cel de a crea o bază normativă coerentă, viabilă
în timp, de recunoaștere a peisajului cultu ral rural din Republica Moldova; să protejeze și susțină
satul în fața proceselor și acțiunilor d istructive. Managmentul unui peisaj rural este necesar să fie
realizat în concordanță cu conservarea valorilor patrimoniului material și imaterial, care reflectă
interacțiunea dintre om și mediul lui de trai, precum și percepțiile acestuia despre spațiul c e-l
locuiește . Cadrul legislativ trebuie să ofere o platformă le gală și corectă de colaborare la nivel de
subiecți juridici, administrat ivi, politici, științifici și populație locală.
Compartimentul 3.4. Concluzii la Capitolul 3 , a trasat următoarele idei: factorii dinamicii
peisajelor culturale rurale; criteriile de analiză a celor trei studii de caz; problemele lumii rurale
reflectate prin relația dihotomică utopie/distopie; rolul comunității științifice, comunității locale și
cadrului legislativ -instituțional privind cercetarea, dezvoltarea și protejarea peisajelor rurale.

20
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
Studie rea problematicii vizând peisajul cultural rural al Republicii Moldova în prezent a fost
determinată de următorii factori: conturarea unei noi direcții de cercetare în știința națională și
mondială privind conc eptul de peisaj cultural; sporirea importanț ei valorificării teritoriului în
conformitate cu principiile ecologice naturale și culturale; asigurarea continuității realizărilor
materiale și spirituale a le comunităț ilor în limitele unor spații originare; menținerea diversității
culturale, biologice și geomorfe; necesitatea protejării civilizației rurale ca obiect de pat rimoniu
natural și cultural.
Problema științifică importantă soluționat ă. În cadrul cercetării a fost determinat
impactul reciproc dintre mediul natural și formele de civilizație și cultură din cadrul satelor de la
sfârșitul secolului XIX –începutul secolul ui XXI, fapt care a condus la explicarea conceptului de
peisaj cultural rural dintre Prut și Nistru, în vederea stabili rii soluții lor privind dezvoltarea,
promovarea și salvgardarea spațiilor rurale în acord cu conceptul dezvoltării durabile.
În rezultatul cercetării , am ajuns la următo arele concluzii:
1. Conceptul de peisaj cultural este unul nou pentru cercet are la nivel mondial și național, fapt pe
care l -am confirmat în rezultatul relevării multiplelor studii transdisciplinare realizate în cadrul
școlilor științifice: germană, franceză, anglo -americană, rusă, românească. În același context aportul
autoarei este acela că a definit și explicat conceptul și prin termenii avansați de UNESCO, care
consideră peisajele culturale obiec te de p atrimoniu național și universal. Peisajele culturale sunt un
model de trai al grupurilor etnice care în condițiile globalizării sunt supuse unui proces rapid de
transformare, degradare, pierderea calității lor materiale și spirituale.
2. Sinteza mod elelor de cercetare și a noțiunilor cu care s -a operat ne -a ajutat să relevă m și
explicăm particularitățile unui p eisaj cultural rural, aspectele de constituire și funcționare a acestuia.
O finalitate importantă atinsă de autor în cadrul acestui demers ști ințific este elaborarea ecuațiilor
conceptuale, schemelor structurale ale conceptulu i de peisaj cultural rural, rezultat care
demonstrează un proces metodologic sistemic, teoretic și empiric, interdisciplinar.
3. Relevanța studiului este confirmată de aportul acestuia în explicarea noțiunii de peisaj cultural
rural prin analiza relației reciproce dintre comunitatea locală și cadrul natural. În special acest fapt a
fost posibil, prin relevarea deziteratelor (limitele resurselor și condițiilor naturale l ocale, tradiția
etnică, realitatea istorică , conjuncturile aconomice), care au stat la baza conturării anumitor modele
și forme de modelare a spațiului (satul, locuința și gospodăria, ocupațiile, căile și mijloacele de
transport, portul, alimentația). Subliniem că m atricea organizării spațiului este încadrată în tiparele
gândirii populare, ce sunt fundamentate pe cunoștințe seculare și experiențe culturale, transmise ca
informație etnografică din generație în generație.
4. Interpretarea spirituală a peisaju lui prin intermediul raporturilor omului cu universul;
concepțiilor și credințelor acestuia față de lumea înconjurătoare conturează și definesc trăsăturile
identitare ale unui popor, a concepției acest uia asupra imaginii ideale, arhetipale a lumii. În
rezultatul sistematizării complexului teoretic și factologic al cercetării trasăm ideea că p eisajul
cultural rural pentru comunitatea locală colportă amprente emoțional e, axiologic e, cromatic e,
simbolic e, cognitiv e, familiar e, istoric e și civilizațional e.
5. Relevanța teoretică a prezentului discurs științific constă în t axonomia peisajelor culturale rurale
elaborată de către autor. Tipologia propusă prezintă diversitate a realizărilor de viață materială și
spirituală a comunității rurale locale și ne ajută să-i înțelegem nivelele dimensionale, creaționale,
psihologice, folclorice de încadrare în spațiu și timp . Astfel , prin analiza criteriilor de clasificare
înaintate de diferiți autori, și prin pulsarea unor criterii și exemple proprii, am identificat

21
următoarele tipuri de peisaje: după modul de utilizare a terenurilor avem peisaj : agrar, forestier,
pastoral, viticol, pomicol, piscicol ; după structură morfologică : adunate, răsfirate, risipite; după
componența etnică : de moldoveni români , ucr aineni , ruși, găgăuzi, bulgari, romi ; după dinamică :
relicve, continue, evoluate; după durată : perene, temporale, efemere; după interdependența dintre
componentele culturale și subiecții informativi : peisajele în care purtătorii informației sunt
monumente ale culturii materiale, peisajele în care purtătoare de informație este populația locală ;
peisaje care se bazează pe mitologie, peisaje care există doar vizual; după forma de delimitare ,
există peisaje cu limită materială și cu limită me ntală.
6. Analiza studiilor de caz (Cosăuți, Măgdăcești, Crihana Veche) a confirmat că peisajele rurale au
o dinamică proprie de dezvoltare, comunitatea încearcă să păstreze originalitatea realizărilor
culturale și materiale prin adaptarea la condițiile unei lumi în transformare. Caracterul unitar al tezei
a fost întregit de explicarea problemelor actuale ale satului (economice, socio -demografice,
ecologice, criza culturii materiale și culturii spirituale) prin tranzitarea relației dihotomice
utopie/distopie rurală.
7. Asigurarea păstrării caracterului original al spațiului rural este posibilă doar p rin contribuția
conjugată a comunității științifice, a cadrul ui legislativ -instituțional și a populați ei locale, care să
colaboreze în perspectiva elaborării programelor sustenabile de dezvoltare corectă a c omunității
rurale. Programe care să fortifice, să promoveze, să protejeze și să mențină echilibrul peisajului
rural în fața problemelor mileniului. Rezultatetele concrete la pozițiile discutate sunt redate detaliat
în textul tezei.
Importanța cunoașterii peisajelor rurale este justificată de faptul că spațiul trebuie valorificat în
baza specificul ui său natural și cultural local, respectând o dezvoltare durabilă. Adoptând o
asemenea poziție, enunțăm următoarele recomand ări:
1. Elaborarea unui act legislativ cu referire exclusivă la ca tegoria peisajelor culturale și statutul lor
pe teritoriul Republicii Moldova;
2. Organizarea diferitor seminare cu participarea specialiștilor din diferite domenii de cercetare, a
funcționarilor publici cu prerogative de decizie , pentru instruirea și cunoașterea specificului
peisajului cultural rural în perspectiva stabilirii unor planuri de acțiuni;
3. Organizarea conferințelor în vederea abordării problemelor, situațiilor de instabilitate și
vulne rabili tate a spațiilor rurale, manifestări ce ar fi bine să se încheie cu rezoluții care ar deveni
ulterior proiecte de lege;
4. Elaborarea și editarea lucrărilor științifice și de popularizare a științei pentru a facilita
diseminarea cunoștințelor de profil în societate;
5. Crearea zonelor etnopeisagistice care vor fi modele de promovare a turismului;
6. Realizarea pașapoartelor etnogeografice ale localităților concretizate în platforme de promovare,
baze de date, cărți de vizită etc.;
7. Acordarea statutului de peisa j cultural rural de importanță și reprezentativitate națională unor
localități , pentru păstrarea și salvgardarea patrimoniului natural și cultural;
8. Conferirea unor localități a statutului de sate -muzeu.
Spațiul rural a devenit armonios prin ordinea și echilibrul organizării gospodăriei, consecvenței
lucrării pământului, abilităților populației locale de a utiliza rațional resursele naturale, capacităților
sale de adaptare la condițiile de mediu; creativității de a dedica muncii și naturii frumoase expresii
de creație populară. Importanța cunoașterii peisajelor rurale ar ajuta comunitatea să -și reconsidere
teritoriul; să -și păstreze identitatea locală; să -și analizeze și să-și reconceapă beneficiile spațiului pe
care îl po sedă.

22
BIBLIOGRAFIE
În limba română:
1. Benoist L. Semne, simboluri și mituri, Trad. de Smaranda Bădiliță. București: Ed. Humanitas,
1995. 159 p.
2. Cocean P., David, N. Peisajele Culturale. Cluj -Napoca: Risoprint, 2014. 213 p.
3. Cucu V., Băcănaru I. Geografia satu lui românesc. În: Sociologia Militans, V: Sociologie
Geografică. București: Ed. Științifică, 1972, p. 76 -110.
4. David L. Peisajele Etnografice din România. București: Ed. Etnologică, 2015. 191 p.
5. Drăguț L. Geografia peisajului . Cluj: Ed. Presa Universitară Clujeană, 2000. 295 p.
6. Golopenția A., Georgescu D.C. 60 Sate Românești, cercetate de echipele studențești în vara
anului 1938. Vol. I: Populația. București: I. Științe Sociale al României, 1941. 159 p.
7. Guja P. I. Natura și Omul la Nișcani (observări antrop ogeografice). În: Buletinul Institutului
Social Român din Basarabia (Nișcani și Iurceni), tom. I. Chișinău: Tiparul moldovenesc, 1937,
p. 39 -55.
8. Herseni T. Problema metodei în etnologie . În: Introducere în etnologie. Coord . R. Vulcănescu
București: Editura Academiei, 1980, p. 173.
9. Malski, B. Viața moldovenilor de la Nistru. Olăneștii. Monografia sociologică a unui sat de pe
Nistru. Vol. I. Cetatea Albă: [s.n], 1939. 331 p.
10. Matei C., ș.a. Cartea Verde a Populației Republicii Moldova. Chișinău: Statistica, 20 09. 56 p.
11. Mincu I. Impactul om alimentație. București: Ed. Medicală, 1993. 398 p.
12. Moscovici S., Buchini F. Metodologia științelor socioumane. Trad. de Vasile Savin. Iași:
Polirom, 2007. 556 p.
13. Năstase Gh. I. Locuința din satul Copanca (Evoluție, materiale, tipuri și adaptare la mediul fizic
și uman). În: B.I.C.S.R.R.C., tom. II. Chișinău: Tiparul moldovenesc, 1939, p. 180 -191.
14. Sîrbu C. Peisaj cultural și teritoriu – Istorie și semnificație. Curs, anul V. București:
Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, 2011. 90 p.
15. Ștefănucă P. Cercetări folclorice pe Valea Nistrului de Jos. În: Anuarul Arhivei de Folclor, nr.
4. București, 1937, p. 31 -227.
16. Ștefănucă P. Cercetarea Monografică a regiunii C odrului din Basarabia. Delimitarea regiunii și
alegerea satelor. În: B.I.C.S.R.R.C., tom. II (1938), Chișinău, 1939. 616 p.
17. Ștefănucă P. Folclor și Tradiții Populare. Vol. 1.Chișinău: Știința, 1991. 360 p.
18. Ștefănucă P. Folclor și Tradiții Populare. Vol. 2. Chișinău: Știința, 1991. 512 p.
19. Știucă N. A. Cercetarea etnologică de teren, astăzi. Curs de lecții. București: Editura
Universității, 2007. 109 p.
20. Vert C. Geografia populației și așezărilor umane. Timișoara: Universitatea de Vest din
Timișoara, 2000. 307 p.
21. Vlăduțiu I. Etnografia românească. Istoric. Cultura materială. Obiceiuri. București: Ed.
Științifică, 1973. 508 p.
22. Zavoianu I., Alexandrescu M. Preocupări legate de studiul peisajului. În: Revista Geografică,
anul I, nr. 1. București: Institutul de geo grafie. 1994, p. 77 -85.
În limba rusă:
23. Веденин Ю.А., Кулешова М. Е. Культурный ландшафт как объект культурного и
природного наследия. În: Известия АН. Серия географическая, Но. 1. Москва: Известия
АН, 2001, c. 7 -14.

23
24. Веденин Ю. А., Кулешовa М. Е. Культурный ландшафт как объект наследия. Институт
Наследия. Москва: Дмитрий Буланин, 2004. 620 c.
25. Кусков А. С., Арсеньева Е. И. Устойчивое развитие туризма: направления, тенденции,
технологии. În: Сборник материалов международной научно -практическо й конференции.
Улан -Удэ: БИП, 2005, c.15 -25.
26. Латышева А. Ю. Обзор современных исследований культурного ландшафта в англо –
американской культурной географии. În: Культурные ландшафты России и устойчивое
развитие. Четвертый выпуск научных трудов семинара «Кул ьтурный ландшафт». Москва:
Географический факультет МГУ, 2009, c. 80 -85.
În limba engleză:
27. Cosgrove D. E. Social Formation and Symbolic Landscape. Wisconsin: The University of
Wisconsin Press, 1984. 293 p.
28. James P. E., Martin, G. All Possible Worlds: A History of Geographical Ideas. New York: John
Wiley & Sons, 1981. 662 p.
29. Vos W., Meekes H. Trends in European Cultural Landscape development: Perspectives for a
Sustainable Future. În: Landscape and Urban Planning. Nr.46, 1999, p. 4
În limba franceză:
30. Pinchemel P., Pinchemel, G. La face de la terre. Eléments de géographie. Paris: A. Colin, 1988.
519 p.
Surse web:
31. Alderman D., Inwood J. Landscapes of Memory and Socially. // Just Futures more.
http://www.academia.edu/2252709/Landscapes_of_Memory_and_Socially_Just_Futures (vizitat
20.02.2014)
32. Cultural Landscape.
https://www.scahome.org/publications/proceedings/Proceedings.11Fleming.pdf
(vizitat 23.03.15)
33. La dimension culturelle de la géographie humaine française : genres de vie et paysages. În:
Environnement, 2012. http://environnement.savoir.fr/la -dimension -culturelle -de-la-geographie –
humaine -francaise -genres -de-vie-et-paysages/ (vizitat 2 3.03. 15)

24
LISTA LUCRĂRILOR PUBLICATE
1. Onica D. Forme etnoculturale în peisajul antropogeografic rural din Basarabia . În: Anuarul
Muzeului Etnografic al Moldovei. Nr.15. Iași: MEM, 2015, p. 311 -341. ISSN 1583 -6819.
2. Onica D. Satele Basarabiei, ca peisaje etnografice . În: Revista Magazin Istoric. Nr. 3. București:
Coresi, 2016, p.11 -15. ISSN 0541 -88IX.
3. Onica D. Taxonomia peisajelor culturale rurale . În: Conferința internațională a doctoranzilor
„Tendințe contemporane ale dezvoltării științei: „Viziuni ale tinerilor cercetători” , ediția a V -a.
Chișinău: Biotehdesign , 201 6, p. 155-158.
4. Onica D. Peisajul rural în corelație cu sentimentul de identitate locală . În: Revista de literatură –
artă – cultură Interartes. Anul IV, nr.7. Constanța, 2015, p.81-86. ISSN 2285 -9357
5. Onica D. Elemente utopice și distopice în peisajul rural din Republica Moldova . În: Revista de
literatură – artă – cultură Inter Artes. Anul IV, nr.6. Constanța, 2015, p.116 -120. ISSN 2285 –
9357.
6. Onica D. Rolul comunității academice , instituțional -politice și populației locale în vederea
recunoașterii, protejării și dezvoltării peisajului cultural rural . În: Revista de etnologie și
Culturologie.Vol. XVIII. Chișinău: IPC, 2015, p. 129 -134. ISSN 1857 –2049.
7. Onica D. Peisajul cultural – model de reprezentare și promovare a identității cultural e. În:
Conferință internațională Identitățile Chișinăului, ediția a II -a. Chișinău: ARC, 2015, p.276 -286.
ISBN 978 -9975 -61-871-7.
8. Onica D. Rolul comunității academice, instituțional -politice și locale în recunoașterea,
protejarea și dezvoltarea peisajului cultural rural . În: Tezele Conferinei Științifice
Internaționale „Probleme actuale ale arheologiei, etnologiei și studiul artelor”, ed.a VII -a.
Chișinău: Garomont, 2015, p. 86. ISBN 978 -9975 -3058-8-4.
9. Onica D. Utopie și distopie rurală în peisajul cultural rural din Republica Moldova . În: Tezele
Conferinței Științifice Internaționale a doctoranzilor „Tendințe contemporane ale dezvoltării
științei: „Viziuni ale tinerilor cercetători”. Chișinău: Ar t Poligraf, 2015, p. 96. CZU:
082:[001.38+378].
10. Onica D. Importanța conceptului identității teritoriale în studiul peisajului cultural rural . În:
Conferința Științifică „Probleme actuale ale arhiologiei, etnologiei și studiul artelor”, ed. a VI -a.
Chișinău : Notograf Prim, 2014, p. 76 -77. ISBN 978 -9975 -115-35-3.
11. Onica D. Contribuția programelor educaționale în promovarea diversității cultural e. În: Ghidul
metodologic (științfico -practic) pentru cadrele didactice și elevi/studenți. Migrația și
Consolidarea Dialogului Cultural. Chișinău: Euroclio și AgiroMd, 2014, p.151 -158. CZU
37.016.046:811.135.1’36.
12. Onica D. Peisajul cultural rural din Republica Moldova:concepte, probleme și argumente
pentru cercetare . În: Buletinul Științific. Revista de Etnografie, Științele Naturii și Muzeologie,
fascicola Etnografie și Muzeologie.Vol. 21(34). Chișinău: MNEIN, 2014, p. 164 -171. ISSN
1857 -0054.
13. Onica D. Noi direcții de cercetare a peisajului cultural rural din Republica Moldova . În:
Conferința internațională a doctoranzilor „Tendințe contemporane ale dezvoltării științei:
„Viziuni ale tinerilor cercetători”. Chișinău: Artpoligraf, 2014, p.96.
14. Onica D. Satul Măgdăcești -aspecte istorice și toponimice ale relației moșie -vatră . În:
Buletinul Științific. Revista de Etnografie, Științele Naturii și Muzeologie, fascicola Etnografie
și Muzeologie.Vol. 19(32). Chișinău: MNEIN, 2013, p. 87 -99. ISSN 1857 -0054.
15. Onica D. Aspectul și importanța geopolitică a fluviului Nistru în contextul tratatelor
internaționale din sec.al XVIII -lea. În: Buletinul Științific al Tinerilor Istorici, seria nouă I(VI).
Chișinău: Bons Offices, 2012, p.10 3-107. ISSN 1857 -4947.
16. Onica D. Seminarul internațional Saint George Hidirellez. Despre colaborări internaționale în
domeniul promovării patrimoniului cultural imaterial . În: Buletinul Științific. Revista de
Etnografie, Științele Naturii și Muzeologie, fas cicola Etnografie și Muzeologie.Vol. 17(30).
Chișinău: MNEIN, 2012, p.176 -184. ISSN 1857 -0054.

25
17. Onica D. Fluviul Nistru – hotar geopolitic în Evul Mediu. În: Lucrările conferinței
internaționale 200 de ani de la geneza problemei Basarabiei. Aspecte social -politice, economice
și culturale. Chișinău: UST, 2012, p. 191 -195. ISBN 978 -9975 -76-093-5.
18. Onica D. Viticultura în Țara Moldovei – Aspecte general Istorice și Documentare . În: Buletinul
Științific. Revista de Etnografie, Științele Naturii și Muzeologie, fascicola Etnografie și
Muzeologie.Vol. 15(28). Chișinău: MNEIN, 2011, p. 97 -106. ISSN 1857 -0054.
19. Onica D. Urcarea lui Ștefan cel Mare pe tronul Moldovei . În: Lucrările conferinței științifice
„Țara Moldovei pe harta Europei în timpul domniei lui Ștefan ce l Mare” consacrată jubileului de
80 de ani a Universității de Stat din Tiraspol. Chișinău: UST, 2010, p. 3 -7. ISBN 978 -9975 -76-
032-4.
20. Onica D. Ramurile economice în Țara Moldovei. Viticultura. În: Lucrările conferinței științifice
„Moldova între tradiție ș i actualitate”, dedicată jubileului de 300 de ani de la înscăunarea lui
Dimitrie Cantemir. Chișinău: UST, 2010, p. 94 -101. ISBN 978 -9975 -76-057-7.

26
ADNOTARE
Onica Dorina. Peisajul cultural rural dintre Prut și Nistru (sfârșitul secolului al XIX-lea –
începutul secolului al XXI-lea), teză de doctor în istorie, Chișinău, 2016.
Structura tezei: introducere, trei capitole, adnotări în trei limbi, concluzii generale și recomand ări,
bibliografie din 260 de titluri, 4 anexe, 2 d iagrame, 3 tabele, 2 scheme, 148 pagini text de bază.
Cuvinte -cheie: peisaj cultural, peisaj cultural rural, resurse și condiții naturale, culturalizare,
cultură materială, cultură spirituală, evoluție, sp ațiu locuit, patrimoniu.
Domeniul de studiu: 612.01 – Etnologie.
Scopul tezei: constă în analiza și explicarea relației om – natură prin intermediul conceptului de
peisaj cultural rural, care să cuprindă aspectul etnografic confirmat fiind de evoluția comp onentelor
culturii materiale și spirituale
Obiectivele prezentului demers științific constau în: analiza istoriografiei temei de cercetare;
definirea și analiza conceptului de peisaj cultural rural; determinarea aspectelor metodologice
interdisciplinare de cercetare; explicarea impactului reciproc dintre cadrul natural și componentele
culturii materiale și spirituale ale peisajului rural; realizarea clasificării peisajelor culturale rurale;
analiza problemelor actuale ale spațiului rural, identificând eleme ntele de distopie și utopie;
precizarea rolului comunității științifice și locale, cadrului legislativ -instituțional privind cercetarea,
dezvoltarea și salvgardarea peisajelor rurale.
Problema științifică importantă soluționată rezidă în: a fost determinat impactul reciproc dintre
mediul natural și formele de civilizație și cultură din cadrul satelor, de la sfârșitul sec. XIX – înc.
sec. XXI, fapt care a condus la explicarea conceptului de peisaj cultural rural, în vederea stabilirii
unor soluții privind dezvoltarea, promovarea și salvgardarea spațiilor rurale în acord cu conceptul
de dezvoltare durabilă.
Noutatea și originalitatea științifică. Lucrarea este o primă tentativă de abordare și explicare a
conceptului de peisa j cultural rural, utilizând sincronic terminologia avansată de știință și cea
înaintată de UNESCO. Subiectul investigat este o nouă direcție de cercetare prioritară la nivel
național și mondial. Demersul științific analizează impactul cadrului natural asup ra organizării
culturale și funcționării spațiului rural; sunt determinate, clasificate și caracterizate tipurile de
peisaje culturale rurale; analizate evoluția peisajelor rurale, înțeleasă ca un efect a conjuncturilor
geografice, istorice, economice, tra nsformării modelelor etnoculturale.
Semnificația teoretică : rezidă în elaborarea unui astfel de studiu de explicare și analiză a
conceptului de peisaj cultural rural, a modului de adaptare continuă a omului la condițiile naturale
prin formele materiale și expresii imateriale. În baza acestui studiu se formulează noi direcții de
cercetare a spațiului rural în etnologie, antropologie culturală, sociologie ș.a.
Valoarea aplicativă a lucrării . Studiul poate fi folosit în scop didactic multidiciplinar, bază
informativă și deductivă de elaborare și implimentare a actelor legislative cu privire la peisajele
culturale, platformă informativă de promovare a turismului rural.
Implimentarea rezultatelor științifice . Studiul poate fi implimentat ca suport teoretic pentru
cursurile universitare de etnologie, a suporturilor didactice din învățământul preuniversitar, a
proiectelor legislative din domeniu, a materialelor informative cu caracter turistic.

27
АННОТАЦИЯ
Оника Дорина. Культурный сельский пейзаж в Пруто -Днестровском междуречье – к.
XIX – н. XXI вв., диссертация на соискание ученой степени доктора истории, Кишинев,
2016.
Структура работы: введение, три главы, аннотации на трех языках, общие выводы и
рекомендации, библиография из 260 наименований, 4 приложен ия, 2 д иаграмы, 3 таблицы, 2
схемы, 148 страниц основного текста.
Ключевые слова: культурный пейзаж, сельский пейзаж, природные условия, природные
ресурсы, культурализация, материальная культура, духовная культура, эволюция, среда
обитания, наследие.
Область исследования: 612.01 – Этнология.
Цель диссертации: анализ и объяснение отношения человек –природа через концепт
культурного сельского пейзажа, включающего этнографический аспект – эволюцию
компоненты материальной и духовной культуры.
Задачи настоящего исследования состояли в: анализе историографии по теме исследования;
определении и анализе концепта культурного сельского пейзажа; определении
методологических междисциплинарных аспектов исследования; объяснени е взаимно го
влияния природных усло вий и компонент ов материальной и духовной культуры сельского
пейзажа; проведении классификации культурных сельских пейзажей; анализе актуальных
проблем сельского пространства, выделении элементов утопии и дистопии; конкретизации
роли научного и местного со общества, законодательства в исследовании и сохранении
сельских пейзажей.
Решенная научная задача состоит в определении форм взаимного воздействия природной
среды и сельск ой цивилизации и культур ы к. XIX – н. XXI вв., что в свою очередь ведет к
определен ию концепта культурного сельского пейзажа с целью поиска решений для
развития, продвижения и сохранения сельского пространства в соответствии с концепци ей
устойчивого развития.
Научная новизна исследования. Работа представляет собой первую попытку рассмотр ения
и объяснения концепта сельского культурного пейзажа с одновременным использованием
научной терминологией, предложенной наукой и ЮНЕСКО. Исследуемый объект
представляет собой новое приоритетное научное направление исследований на
национальном и мировом уровне; научное исследование анализирует взаимное воздействия
природы и организации культурных объектов и сельское пространство; в котором
определены и дана классификация типов культурного сельского пейзажа; дан анализ
эволюции сельского пейзажа, под ко торой понимается воздействие географических,
исторических, экономических взаимосвязей, трансформация этнокультурных моделей.
Теоретическая значимость : состоит в разработке исследования, в котором объясняется и
анализируется концепт культурного сельского пейзажа, способы постоянной адаптации
человека к природным условиям через материальные и нематериальные формы. На основе
данного исследования формулирую тся новые научные направления изучения сельского
пространства.
Прикладное значение работы . Исследование можно использовать как дидактическое
междисциплинарное пособие, а также как информационную и аналитическую базу для
разработки и применения законодат ельных актов относительно культурых пейзажей .
Внедрение научных результатов . Результаты исследования могут быть применены для
разработки курсов по этнологии в выших учебных заведениях и в качестве дидактических
ресурсов в школьном образавании, законодателъ ных проектах в области кулитуры и
информационой базой в сфере турисма .

28
ANNOTATION
Onica Dorina. The cultural rural landscape between Prut and Nistru (at the end of the 19th –
beginning of the 21th centuries), Ph. D. diss. in historical sciences, Chișinau, 2016.
Structure of the dissertation. The work consists of annotations, introduction, three chapters,
general conclusions and recommendations, bibliography of 260 titles, 4 appendix, 2 figures, 3
tabels, 2 sch emes, basic text on 148 pages. The results of the investigation were presented in 19
scientific publications.
Key words: cultural landscape, cultural rural landscape, natural resources and conditions, material
culture, spiritual culture, evolution, inhabit ed space, heritage.
Research field: 612.01 – Ethnology.
Goal of the thesis: is to analyze and explain the people – nature relationship through the concept of
the rural cultural landscape which comprise the ethnographic aspect, that is confirmed by the
evolution of the components of material and spiritual culture.
Objectives of the thesis : analyze of the istoriography of the theme researched; define and analyze
the concept of rural cultural landscape ; determination of the interdisciplinary methodological
aspects of the research; explanation of the mutual impact between the natural environment and the
components of material and spiritual culture of the rural landscape; realize of the classification of
rural cultural landscape; analysis of the current problems of rural areas, by identifying the elements
of dystopia and utopia; to specify the role of the scientific, local community, and legislative
framework, in recognition and safeguarding of rural landscapes.
Solution of the scientific problem is to determine the mutual impact between natural environment
and the forms of civilization and culture on the rural landscape at the end of the 19th – beginning of
the 21th centuries, in fact led to explain the concept of rural cultural landscape , in ord er to establish
solutions for the development, promotion and support of rural space in accordance with the concept
of sustainable development.
Scientific innovation and originality. The thesis is a first attempt to approach and explain of the
rural cultura l landscape concept, using synchronously the scientific terminology proposed by the
disciplines and those submitted by UNESCO. The investigated topic is a new priority direction in
research at the national and international level. In the thesis is analyze and explain the mutual
impact between natural environment and the cultural organization and functioning of rural space ;
they are determined, classified and caracterized the types of rural cultural landscapes; it analyzes
the evolution of rural landscapes, understood as a result of geographical, historical, economical,
political conjunctures, and of the ethnocultural transformation models.
The theoretical significance : consists in elaboration of such a study by explanation and analysis of
the adaptation of c ommunity to the natural conditions through material forms and spirituals
expressions . Based on this study draw up new research directions of rural space.
Applicative value: The study can be used for multidisciplinary teaching purposes, a deductive and
informative base for implementation and the development of legislation on cultural landscapes,
platform for the promotion of rural tourism.
Implementation of the results . The study can be impliment as theoretical support for university
courses in ethnology, te aching support in secondary education, base for legislative projects and
tourism sphere.

29

ONICA DORINA

PEISAJUL CULTURAL RURAL DINTRE PRUT ȘI NISTRU
(SFÂRȘITUL SECOLULUI al XIX-lea – ÎNCEPUTUL SECOLULUI al XXI-lea)

Specialitatea 612.01 – Etnologie
Autoreferatul tezei de doctor în istorie

Aprobat spre tipar: 25.10.2016 Formatul hîrtiei 60×84 1/16
Hîrtie ofset. Tipar ofset. Tiraj 40 ex.
Coli de tipar: 2, 0 Comanda nr .

Editura „GrafemaLibris”