Cauzele abandonului scolar in invatamantul gimnazial [602764]

Cauzele abandonului scolar in invatamantul gimnazial

Introducere
Înainte de toate, afirm faptul că abandonul școlar a fost încă din cele mai vechi timpuri și
până î n prezent un subiect interesant de studiu al cercetătorilor din acest domeniu.
Abandonul școlar a devenit î n ultimii ani o problemă a sistemului românesc de
învățământ, nefiind tratată in totalitate.
Actualitatea temei abordată în lucrare se datorează imp ortan ței conceptului de „abandon
scolar ”, întâlnită tot mai des în Romania.
Lucrarea de fa ță urmăre ște verificarea următoarei ipoteze: cu cât nivelul sără ciei este mai
ridicat, cu atat rata abandonului scolar este mai mare.
În cuprinsul lucrării am î ncercat să surprind diferite studii și teorii în cee a ce prive ște
tema abandonului școlar.
Princip alele motive pentru care am hotărât să studiez în amănunt fenomenul de abandon
școlar sunt:
▪ creșterea ratei abandonului școlar din ultimii ani, î n Romania. Apro ximativ 50.000 de
copii de vărsta învă țământului gimnazial erau în afara sistemului de învă țământ î n anul 2009,
potrivit datelor INS s i UIS. Este vorba de 5% din numărul total al copiilor de această vârstă .
Acest proces influen țează atât rez ultatele școlare ale elevilor, cât și imaginea școlii respective.
▪ datorită cre șterii ratei abandonului școlar, este nevoie de ajutorul unor speciali ști în
domeniu pentru a lua măsuri de prevenire și combater e a acestui fenomen.
Am ales să studiez î n sens larg acest f enomen, în urma unor experiente trăite pe parcursul
anilor școlar i. Am observat că, în special, nivelul ridicat al sărăciei influen țează elevii să
abandoneze școala.

În cadrul acestei lucrări am urmărit două demersuri, unul teoretic, iar a ltul investigati v.
Lucrarea de fa ță este structurată pe trei capitole, primele două capitole abordează o serie de baze
teoretice, iar ultimul capitol cuprinde partea de cercetare prezentată în detaliu.
Primul capitol al lucrării, „Definirea abandonul ui scolar ”, tratează cu seriozitate
termenii cheie cu p rivire la fenomenul de abandon școlar, însă cuprinde și definirea, dup ă cum
sugereaz ă titlul, conceptului de abandon școlar.
Al doilea capitol al lucrării, “ Cauzele si efectele abandonului scolar ”, precizeaz ă

ident ificarea cauzelor abandonului școlar. În acest capitol su nt detaliate cauzele ce provoac ă
abandonarea școlar ă de către elevi.
Ultimul capitol al lucrării, “Investiga ții empirice asupra abandonului scolar”, prezintă
partea de cercetare desfă șurată în vederea identificării
În acest capitol a fost prezentată metodologia cercetării ce are în vedere obiectivele,
ipotezele, metodele folosite și eșantionul, dar și analiza și interpretarea rezultatelor ob ținute în
urma cercetării realizate pe teren.
Pentru această cercetare am avut în vedere un e șantion de 100 de subiec ți mai mult sau
mai pu țin agresivi.
Cercetarea a constat în aplicarea unui chestionar de ostilitate și analiza a două studii de
caz diferite.
Dacă adolescen ții reu șesc să depă șească obstacolele acestei perioade, dacă vor lua totul
mai în serios și vor fi mai con știincio și, vor avea parte de un viitor ideal.

Capitolul 1 . Definirea a bandonul ui scolar

Abandonul este reprezentat de încetarea frecve ntării școlii, părăsirea sistemului educativ,
înaintea obținerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea finalizării
ciclului de studii inceput.
“Numărul copiilor care abandonează școala crește de la an la an. Pe durata unui ciclu
școlar de opt ani, din 100 de elevi care intră în clasa I, aproape 20 se pierd pe parcurs, conform
datelor Institutului de Științe ale Educației”.
În ceea ce priveste definirea fenomenului abandonului scolar în România parerile sunt
împartite. Unii specialistii (Viadero, 2001; Finn, 1989) sustin cã "se considerã abandon scolar
parasirea timpurie a scolii înainte ca elevul sã fi atins nivelul de educatie obligatoriu, dar si
suficient integrãrii sale viitoare pe piata fortei de munca ". Altii, precum Neamtu (2003) , sunt de
parere ca "abandonul scolar reprezinta conduita de evaziune definitiva ce consta în încetarea
frecventarii scolii, parasirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s -a ajuns, înaintea
obtinerii unei calificari i sau pregatiri profesionale complete sau înaintea încheierii actului de
studii început".
Definitia oficiala data abandonului scolar este detaliata în Regulamentul de Organizare si
Functionare a Unitatilor de Învatamânt Preuniversitar, art. 68 alin. (5) (ROFPREU, 2005, modf.
2011:18 ) . Mai exact, conform acestuia, se afla în situatie de abandon scolar elevul care nu
frecventeazã cursurile de zi ale unei clase din învatamântul obligatoriu, depasind cu mai mult de
doi ani vârsta clasei respective.

Abandonul scolar reprezinta o urmare a “dezadaptarii”scolare. Dezadaptarea scolara se
datoreaza absentei in mod regulat a copilului, acestea fiind absente nemotivate. Asadar, in urma
absentelor nemotivate poate avea loc ruptura de institutia de invatamant.
Conform lui J. Piaget (1965) dezadaptarea reprezinta “incapacitatea persoanei de a
realize, in mod echilibrat, procesele de “asimilare”( modificare a comportamentului persoanei in
functie de exigentele mediului socio -educational) si “acomodare” (transf ormare a conditiilor
mediului in functie de scopurile si apiratiile individuale ale persoanei)”. ( Cosmovici A, Iacob L,
Psihologie scolara. Iasi: Editura Polirom, 1998, p. 105)
Efectele procesului de abandon scolar sunt manifestate prin absenteism, nonpa rticipare,
activitati perturbatoare ale ordinii scolii.
Dupa cum stim cu totii, abandonul școlar nu este o problemă nouă, ci de -a lungul
timpului s -au realizat cercetări multiple pentru identificarea, dar și prevenirea acestuia.

Fenomenul de abandon sco lar este unul periculos, deoarece determină efecte negative în plan
psihologic individual, dar si o alterare a imaginii de sine a elevului în cauză, urmand sa isi piarda
tot mai mult încrederea în posibilitățile și capacitățile sale ajungând să dezvolte a stfel o teamă de
eșec, cât și pe plan social, fiindcă eșecul școlar devenind permanent „stigmatizează”,
„etichetează” și conduce la o marginalizare socială cu nivel crescut de comportamente deviante
și infracționale.
Abandonului școlar i se atribuie diferite cauze ce aparțin de două categorii:
– neadaptare a sistemului educativ și a cerințele unor categorii de copii i, prin metodele și
programele sale, insuficiența cadrelor didactice, depărtarea de casă a instituțiilor școlare ;
– caracteristicile afective și intelectuale ale unor elevi. Unul dintre factorii predominanți al
acestei categorii este absența speranței legate de studii, transmisă de părinți care nu au avut nici
un avantaj de pe urma școlarității lor.
In literatura de specialitate sunt prezentate trei modalitati de tratare a fenomenului de
abandon scolar, si anume:
– abordarea psihosociala si anume: copiii care abandoneaza scolara sunt diferiti in ceea ce
priveste trasaturile de personalitate sau din punct de vedere psihosocial fata de cei care si -au
incheiat studiile;
– abordarea interactionista , aceasta reprezentand abandonul scolar ca fiind o urmare a
influenta dintre mediul educational si trasaturile individuale ale fiecarui copil;
– teoria constrangerii externe, care interpreteaza abandonul s colar ca fiind o consecinta a
unor elemente externe, pe care copilul nu ii poate domina.

Abandonul școlar în România
În Romania au fost constatate efectele negative ale abandonului ș colar, care produc
situatii ale esecului integrarii sociale, ceea ce inseamna o reducere semnificativa a sanselor de
autorealizare in domeniile de activitati legale. Astfel, din 2003, când s -a constatat o rată a
părăsirii timpurie a școlii de 22,5%, în anu l 2008 s -a ajuns la un procent de 15,9%. Cauzele
abandonului școlar sunt diverse, poate fi vorba de inadaptarea elevului la viata scolara, dar și
extrașcolara, dar poate fi vorba si/sau de inadaptarea școlii la factorii interni (biologici,
psihologici) și externi (socioeconomici, socioculturali) ai elevului. Putem preciza faptul ca,
parasirea timpurie a scolii reprezinta o imbinare de cauze interne ( instabilitate psiho -afectiva,
imunitate scolara etc.) si cauze externe (situatia economico -financiara a fami liei, conditiile de
locuit, lipsa ajutorului la invatatura etc.)

fig 1. Rata abandonului școlar în țară în perioada 1999 -2008 pe nivelurile educației
Sursa: www.insse.ro

Observam în cazul învățământului profesional și de ucenici o rată a abandonului destul
de ridicată, respectiv postliceal și de maiștri. De astfel, observam o crestere și în cazul
învățământului gimnazial, dublându -se numarul acelora care se abandoneaza școala înainte de
absolvire. În ceea ce priveste învățământul liceal identificam diferențe, dar rata abandonului pe
parcursul anilor continua a avea un procent între 3 -4%. Vrem sa precizăm faptul că în anul
școlar 2008 -2009 gradul de cuprindere în învățământ, scade odata cu creșterea vârstei copilului;
în cazul copiilor cu vârsta cuprinsa între 11 -14 de ani, avem un procentaj de pana la 94,4%, ceea
ce inseamna o crestere mare, la varsta de 15 -18 ani avem 79,2%, iar la 19 -23 ani avem numai
63,3%.
De regulă, rata cea mai ridicată a abandonului se înregistrează în rândul copiilor care
termină clasa a VIII -a în mediul rural. În anul școlar 2005/2006, aproximativ 1,8% dintre aceștia
au părăsit sistemul de invățămant, în condițiile în care în anul 2000/2001 rata abandonului a fost
de 0,6%.
An de an sute de elevi întrerup studiile până cel mult la nivelul clasei a opta. Principalul
motiv pentru care î și opresc studiile la acest nivel este reprezentat de lipsa banilor. Unii copii
provin din localitați unde nu există decât școli cu clasele I -VIII, iar o școală mai apropiată de
arte și meserii este prea departe pentru ei pentru a putea, totusi, face naveta. Singura lor op țiune
este să rămână acasa lângă părin ți și să muncească împreună cu ace știa la câmp. Din rândul celor

care abandonează studiile dupa terminarea clasei a opta sunt și fetele care provin din familii de
etnie romă. Motivul este acela că multe dintre ele aleg să se căsătorească chiar după ce termină
ciclul gimnazial.

Capitolul 2 . Influenta factorilor asupra abandonului scolar
1. Cauzele sociale asupra abandonului scolar

Factorii importanti atat la nivelul copilului cat si al familiei sale sunt reprezentati de
dotarile materiale, educationale, dar si culturale.
Cauzele socio -economice ale unei familii ce pot declansa abandonul scolar:
a) situația materială – saracia est e deseori un motiv pentru care apare abandonul scolar. Copiii
ale caror familii nu au o situatie materiala demna de trait, au mici șanse de a dobandi o educație
școlară completă, deoarece părinții nu le pot asigura copiilor cele necesare pentru școală,
precum: caiete, cărți, ghiozdane, pixuri dar și îmbrăcăminte sau hrană. Lipsa acestor conditii
dezvolta in copil sentimente de frustrare, care, deseori duc spre abandon scolar.
Piedica in reusita scolara a copilului si cauza a abandonului scolar cu care s e confrunta
multe familii din viata contemporana este saracia si instabilitatea conditiilor socio -economice ale
familiei. Aceasta cauza este declansata deseori in mediul rural mai mult, decat in mediul urban.
b) nivelul scazut de educație al părinților – de multe ori, parintii care provin din regiuni
defavorizate au un nivel de educatie scazut, considerand ca nu este necesar nici pentru copiii lor
sa termine scoala ori sa urmeze un liceu sau o facultate.
Deficitul educational al parintilor stabileste un nivel redus al dorintelor educationale –
succesul scolar este prevazut de catre parinti in mod negativ (Fleck si Rughinis, 2008, apud
Hatos A., Saveanu S.. Educatia si excluziunea sociala a adolescentilor din Romania . Oradea:
Editura Universitatii din Oradea, 2009, p.95.)
De asemenea, deficitul educational al parintilor cauzeaza dificultati in a oferi copiilor
suport in realizarea temelor pentru acasa (Fleck si Rughinis, 2008, apud Hatos A., Saveanu S.,
2009, p.96.)
Conceptia parintilor fata de rezultatele scolarea ale copiilor trebuie sa fie imbinata si
echilibrata dupa posibilitatea intelectuala a fiecarui copil si dupa starea lui emotionala.
Absenta unei educatii adecvate a parintilor declanseaza efecte negative in c eea ce
priveste situatia scolara a copilului, deoarece acesta nu este sprijinit, incurajat, indrumat,
supravegheat de parinti in activitatea educationala ( de invatare).
Centrarea pe copil si mobilizarea pentru a -l motiva pe acesta in activitatea de invat are
poate reduce cazurile in care apare insuccesul scolar, ce provoaca abandonul scolar.

c) mediul familial – rezultatele scolare sunt influentate, de multe ori, de mediul in care copilul

traieste. Certurile frecvente si violente, consumul de alcool sunt cateva dintre efectele negative
ce afecteaza psihicul copilului. Toate acestea afecteaza comportamentul copilului la scoala cat si
in societate. Lipsa unui spatiu fizic si a utilitatilor pot ingreuna conditiile necesare studiului si
efectuarii temelor . Datorita acestor motive rezultatele scolare ale copiilor scad, crescand astfel
numarul cazurilor de abandon scolar.
Abandonul scolar poate fi provocat de lipsa unei relatii eficiente intre membrii familiei.
Respectul, sinceritatea, acceptarea, dragostea , rabdarea, timpul, sunt cateva dintre nevoile
emotionale importante in dezvoltarea unei relații adecvate și a unei comunicări eficiente între
părinte și copil.
Pe langa relatia copil -parinte foarte importanta este si relatia dintre parinti. Deseori, se
instaleaza gelozia intre cei doi, iar acest lucru poate afecta educatia copilului. Gelozia se
manifesta prin reprosuri intre cei doi parinti, suspiciune, injurii, manie, amenintari, provoacand
suferinta sufleteasca copilului. In urma acestor fapte, climatu l educativ util unei bune deszoltari
morale a copilului este puternic afectat.

d) lipsa ajutorului la invatatura – datorita faptului ca parintii au un nivel scazut de educatie,
acestia nu pot acorda copiilor sprijin la invatatura, sau din simplul motiv ca trebuie sa munceasca
toata ziua pentru a asigura cele necesare familiei.
Neimplicarea parintilor in activitatile educationale ale copiilor duce la insucces scolar.
Ibiș A. (2001) identifică următoarele cauze ale abandonului școlar :
a) În mediul rural – sărăcia, angajarea copiilor în munci gospodăre ști, modelul cultural al
gospodăriei țărăne ști.
b) În mediul urban – situa șia materială precară a familiei, angajarea copiilor în diferite
servicii particulare “la negru”.

1.3. Cauze de ordin socio -cultural
Unele studii ( Tiganii. Între ignorare si îngrijorare , ICCV, 1992, 1998, Copiii romi din
Români ”, Salvati Copiii – UNICEF, 1999) precizeaza faptul cã etnia roma este una dintre
categoriile de populatie grav afectatã de feno menul participãrii copiilor la educatie. De exemplu,
participarea copiilor prescolari romi este de aproape patru ori mai scãzutã decât participarea
întregii populatii la nivelul acesta de educatie, în învãtãmântul primar cu aproximativ 25% mai
putin decât ceilalti copii, iar in invatamantul gimnazial, participarea scolarã este cu 30% mai
redusã.
Copiii din medii socio -culturale defavorizate prezinta pe parcursul anilor scolari

dificultati in invatare, neadaptandu -se la curriculum -ul impus. Statisticile ce vizeaza domeniul
educatiei demonstreaza ca un numar semnificativ de elevi abandoneaza invatamantul obligatoriu
( se intampla acest fenomen in special in mediul rural ).

Dobrică si Jderul (2005) afirmă faptul că "sărăcia si traditionalismul sunt cei mai
importanti factori care limitează accesul la educatie al copiilor romi" (apud Hatos A., Săveanu
S., 2009, p. 96)
In comunitatile rome, casatoria este un factor care conduce la abandonarea scolară. De
obicei, fetele se casatoresc datorita simplului motiv de a parasi gospodaria, unde aveaugrija de
fratii si surorile mai mici. Munca grea pe care o practica inca de la varste fragede este un alt
motiv pentru care multi dintre copiii romi aleg calea casatoriei.
”Lipsa mijloacelor culturale din mediul familial și social provoacă întârzierea dezvoltării
intelectuale a copilului, mai ales în planul verbal și cognitif. Familia, rudele, nu oferă copilului
bazele culturale și lingvistice necesare reușitei la școală. ” (GILLY N., 1969 apud Cezar Bârzea,
1996, p. 69)
Unii autori consideră că „slaba calitate a climatului educative este un factor de o proastă
adaptare școlară căci ea presupune existența unor diferențe destul de importante între sistemul de
valori care domină viața de acasă și sistemul de valori care domi nă viața la școală". (Cezar
Bârzea, 1996, p. 69)
În ceea ce prive ște sexul copilului, unele studii expun faptul că rata abandonului școlar în
rândul fetelor este mai mare, fată de abandonul școlar al băie ților, indiferent de situa ția materială
a părințilo r acestora. În medii mai putin dezvoltate acest lucru se explică prin participarea fetelor
la realizarea sarcinilor casnice, îngrijirea fraților mai mici etc, însă în mediul dezvoltat,
abandonul școlar al fetelor se datorează crizelor specifice perioadei p ubertãții.

1.4. Absenta controlului parental
Termenul „familie” îsi are o riginea în latinescul "famulus " semnificand in sens larg:
supunere, ascultare, iar în sens restrâns: slugã, rob, slujitor.
Dicționarul de filosofie defineș te familia ca fiind „forma primară de comunitate umană
care cuprinde un grup de oameni legați prin consangvinitate și înrudire”, în timp ce, dicționarul
Unesco definește familia ca „forma de comunitate umană, întemeiată prin căsătorie, care unește
pe soți și pe descendenții acestora prin relații strânse de ordin biologic, economic, psihologic,
spiritual”. ( Stănoiu A., 1983)

Familia trebuie sa il incurajeze pe copil in ceea ce priveste procesul educativ, deoarece
anii copilariei sunt cei mai supusi greseli lor, iar copilul are nevoie de o incurajare permanenta la
aceasta varsta. Este necesara o incurajare morala, apoi si o incurajare intelectuala.
Incurajarea morala este necesara mai ales, cand "copilul este afectat de o greseala
morala." ( Moisin A., 2007 )
Atunci cand ii laudam unui copil orice mic progres moral pe care il face, ii dam un
impuls moral, sugerandu -i astfel ca poate si mai mult.
Conform lui Moisin A, "perfectiunea morala are ca suport psihologic o incurajare
constanta si plina de tact."
In ceea ce priveste incurajarea intelectuala, putem spune ca este necesara, la randul ei.
Incurajarea intelectuala va transforma esecul copilului in succes. Copilul are nevoie de lauda, dar
si de sugestii.
Moisin A., este de parere ca, "o incurajare intel ectuala, pe fond, permanenta si
psihologica, ramane necesara si pentru procesul intelectual constant al copilului".
In anul 1979 a fost realizata o cercetare in ceea ce priveste relatia dintre mediul familial
si rezultatele scolare ale copilului. Pourtois , a analizat influenta efectului global al mediului
familial asupra dezvoltarii scolare a copilului. Aceasta cercetare a fost realizata pe baza a doua
nivele si anume:
– date descriptive ale mediului: "evaluarea mediului social si cultural", "trasaturi de
personalitate", "adaptare sociala si familiala", "atitudini educative";
– practici educative in familie: "rezultatele cercetarii au demonstrat ca dezvoltarea
copilului este influentata in proportie de 70,63% de familie, iar adaptarea scolara este influenta ta
de familie in proportie de 74,47%". (Vrasmas, E., 2002)

2. Cauze psihopedagogice ale abandonului scolar
Cauze ale abandonului scolar ce țin de școală ar putea fi:
a) organizarea și metodele didactice – Cadrul didactic trebuie să folosească metode active cu
ajutorul cărora să îi influențeze pe elevi în direcția dorită, metode care sădea rezultatele
așteptate.
b) atitudinea necorespunzătoare a cadrelor didactice – Unii dascăli nu mai au răbdarea cuvenită,
reacționează greșit, se enervează, țipă la copii și manifestă violență fată de aceștia, in special fata
de elevii cu rezultate slabe la invatatura sau cu devieri comportamentale.
c) baza materială a școlii – Lipsa materialelor didactice în școli reprezintă un alt risc de abandon
școlar. Chiar dacă cadrele didactice sun bine pregătite, lipsa materialelor didactice moderne îi

impiedică să își desfășoare activitatea în condiții optime.
d) dezinteresul scolilor – Lipsa de interes a scolilor in furnizarea programelor de educatie
compensatorie pentr u copiii cu risc de esec scolar.
Sunt conturate cateva perspective importante ale predarii, din punct de vedere al
psihopedagogiei moderne, si anume:
– predarea implica producerea unor rezultate in comportamentul elevilor;
– rezultatele aparute in urma pr ocesului de predare sunt datorate fortei de inducere a
invatarii, pe de o parte, si producerii efective a invatarii , pe de alta parte;
– predarea implica invatare, ceea ce inseamna: "X preda, Y invata cum sa…, si ajunge sa
stie…, sa faca…, sa actioneze etc."
– invatarea este logic implicata in predare;
– predarea si invatarea se manifesta ca procese coevolutive, ceea ce inseamna ca evolutia
si declinul unui proces are consecinte asupra ce luilalt;
– predarea capata o structura functionala si eficienta in vederea activitatilor didactice,
numai daca, elevul se implica in activitati, asimileaza cunostinte, deprinderi;
– predarea implica o structura mentala si interactionala, ordonata ;
– predar ea este un proces secvential si reversibil, dupa nivelul de intelegere al fiecarui
elev;
– predarea este un proces perscriptiv si normativ pentru a indica norme, reguli;
– predarea este un proces care faciliteaza dezvoltarea si formarea progresiva a
person alitatii elevilor, dezvoltarea elevilor fiind influentata in mod semnificativ de activitatea de
predare;
– predarea este o activitate complexa care include atat "comportamente deschise",
observabile si masurabile, cat si "comportamente inchise", interioriz ate, greu masurabile (N.L.
Gage, H. Aebli apud Neacsu. I., 1999)
– predarea se legitimeaza a fi un proces mult mai larg decat seria actiunilor si
interactiunilor din clasa.
Ibiș A., consideră că “atitudinea profesorului (rela ția profe sor-elev), stilul de predare,
personalitatea profesorului și suprasolicitarea informa țională constituie cele mai importante
motive pentru care elevii lipsesc de la ore ”. Lipsirea constantă de la orele de curs poate declan șa
abandonul școlar.
3. Preventia si combaterea aban donului scolar
Metodologia Motivatiei Globale, aplicata de organizatie Odysee in Belgia, pentru
interventia in ceea ce priveste absenteismul cuprinde urmatoarele cinci etape:
a) Solicitarea interventiei scolii – interventie de urgenta si coordonare

b) Ap ropierea de elev – de cele mai multe ori telefonic
c) Antrenarea elevului -prin initierea schimbarii
d)Acompanierea personalizata: mediere familiara, mediere scolara, rezolvarea unor probleme
personale, rezolvarea unor probleme sociale, juridice, administr ative, reorientarea
e) Incheierea lucrului si verificarea situatiei in noul proiect. ( Cozarescu M., 2013, p 19)
Motivatia Globala este o metoda de interventie utilizata de catre adulti in beneficiul
elevului aflat in pericol de abandon scolar.
Abandonul scolar poate fi prevenit prin mobilitatea intre asistentii sociali, familia si
consilierii scolari, acesta nefiind rezolvat doar de catre scoala. Consilierul scolar are rolul de a
dezvolta inteligenta emotionala a copilului, de a forma personalitatea pe p lan scolar si pe plan
afectiv a elevului, pentru ca, inteligenta emotionala sprijina instruirea caracterului elevului,
crescand remarcabil performanta scolara a acestuia.
Studiile empirice din România (Voicu, 2010 apud Studiu -diagnostic privind situația
abandonului școlar și părăsirea timpurie a școlii în mediul rural , 2011 ) și literatura de specialitate
redau câteva bune practici de prevenire a fenomenului în zonele cu o rată ridicată a abandonului
școlar. Printre acestea se numără:
• parteneriatele dintr e școală, familie, comunitate, parteneriate bazate pe colaborare,
implicare, sprijin;
• echipe formate din membri ai comunității care intervin în reintegrarea școlară a
copiilor;
• activități extrașcolare (excursii, spectacole, vizite la muzee, concursuri tematice, tabere
de vacanță etc.);
• responsabilizarea la nivelul clasei, relații deschise și de sprijin între colegi;
• valorizarea elevilor aflați în dificultate prin activități educative extracurriculare pentru a
le crește atașamentul față de școală;
• informarea și consilierea părinților cu privire la nevoile copiilor; creșterea gradului de
conștientizare a beneficiilor aduse de o educație corespunzătoare;
• implementarea unor programe educative aleternative de tip „a doua șansă” pentru cei
care au aba ndonat școala;
• activități de consiliere școlară;
• consilierea elevilor și a părinților în vederea accesării fondurilor și alocațiilor legale
(burse, alocații, rechizite, bani pentru calculator), în vederea obținerii actelor de identitate.

3.1. Educatia pãrintilor si consilierea familiala

"Educatia parintilor este centrata pe domeniul cognitiv, adica pe cunoasterea sarcinilor si
actiunilor de natura educativa si se adreseaza tuturor parintilor, fara nici o discriminare,
acoperind toate dimen siunile, activitatile si competentele educative." ( șoitu L., Vrasmas E.,
Paun E., 2001, pag 23)
Scopul educatiei parintilor vizeaza formarea si dezvoltarea abilitatilor educative,
imbunatatirea comportamentului si capacitatii de a -i motiva, sprijini si ingriji pe copiii lor.
Este necesara o interventie in ceea ce priveste educatia parintilor din urm atoarele motive:
– parintii trebuie sa fie documentati in ceea ce priveste dezvoltarea propriilor copiii;
dezvoltarea copilului depinde in mare masura de calitatea relatiilor dintre acesta si parintii sai;
– includerea parintilor in educatie optimizeaza re latiilor interindividuale in comunitate;
– rezultatele scolare ale copiilor sunt influentata in buna parte de relatia cu parintii si
implicarea acestora in activitati socio -educative;
Familia are o covârșitoare importanță în ceea ce priveste prevenirea si tuatiilor de
abandon scolar. Ea este cea care trebuie să -l sprijine permanent pe elevul care are tendința de
abandon, sa -l asculte, să -l înțeleagă și, cel mai important, să nu ia măsuri împotriva acestuia. În
unele cazuri, chiar și familia poate fi consili ată pentru formarea unei atitudini pozitive, potrivite
care să se aplice cu succes în astfel de situații.
In lumea contemporana exista diverse studii si programe care se ocupa de sprijinirea si
stimularea parintilor, de educatia acestora. Aceste programe urmaresc realizarea de activitati cu
parinti, in ceea ce priveste:
– "dezvoltarea atitudinilor si practicilor parentale";
– "responsabilitatea parentala";
– "comunicarea eficienta";
– "negocierea solutiilor";
– "luarea deciziilor";
– "rezolvarea creativa a conflictelor". ( Vrasmas, E., 2002)
Principiile educatiei parintilor prelucrate de catre E. Vrasmas (2002) sunt urmatoarele:
– dezvoltarea copilului este dependenta de calitatea relatiilor dintre el si parintii lui.
Cunoasterea nevo ilor copiilor lor trebuie sa fie pentru parinti un lucru important, poate chiar cel
mai important din viata lor.
– abilitatile parentale reflecta nivelul individual de incredere in propriile forte, cunostinte
si abilitati.
– proiectele si serviciile plan ificate in colaborare stransa cu parintii si bazate pe propriile

lor nevoi vor fi mai acceptabile si vor putea deveni practici uzuale.
– parentialitatea inseamna in mod obisnuit implicarea mamei si a tatalui, de aceea, orice
educatie a parintilor trebuie s a porneasca de la a fi relevanta in aceeasi masura fetelor si
baietilor, femeilor si barbatilor.
– toti parintii au nevoie de sprijin si ajutor in anumite perioade, dar, cel mai adesea,
nevoile lor sunt diferite la stadii diferite si de aceea identificarea si rezolvarea problemelor
educationale necesita cai diferite.
– parentialitatea este un proces continuu.
– calitatea de parinte trebuie invatat si perfectionata. A fi părinte nu înseamnă doar o
conducere a creșterii copilului, ci o interacțiune constant ă între părinți și copiii care se dezvoltă
în permanență.
– in societățile multietnice, diversitatea culturală este exprimată prin diversitatea
modelelor de creștere și educare a copiilor, ca și prin perspectivele diferite de a vedea viața,
lucru care treb uie respectat în orice tip de sprijin a părinților.
– parențialitatea este un proces secvențial, care se adresează personalității în ansamblul
ei, ea are implicații asupra tuturor celor care lucrează cu copiii și părinții în momente diferite
ale vieții, cu cei care au nevoie să -și înțeleagă implicarea lor ca o parte componentă a
sprijinului acordat.
– creșterea copiilor este văzută în oricare context ca o necesitate fundamentală, ce
presupune sprijin financiar, îngrijiri în instituții potrivite și căldura c ăminului familial.
Conform lui Holban I (1978), “părin ții de țin rolul cel mai important în educarea și
orientarea copiilor …, dar se întalnesc frecvent și situa ții în care capacitatea de în țelegere a
copilului de către părin ți este limitată, ceea ce impune interven ția unor persoane cu pregătire în
specialitate ”.

Incheiem prin a preciza ca: "educatia parintilor este forta de interventie asupra partintilor
in favoarea educatiei copiilor lor." (Vrasmas, E., 2002)

3.3. Implic area cadrelor didactice/consilierilor scolari

"Consilierea scolara a fost definita ca actiunea de dirijare a copilului spre formele de
invatamant care -i convin si care sunt conforme disponibilitatilor si aspiratiilor sale in scopul de
a-i dezvolta toate posibilitatile la maxim." (Dimitriu -Tiron E., 2005)
Consilierul de orientare a carierei poate contribui la prevenirea abandonului școlar prin
conștientizarea elevilor asupra beneficiilor ce decurg din continuarea educației și instrucției

într-o unitate d e învățământ, sustinut de o mai bună cunoaștere de sine a elevului aflat în prag de
abandon școlar.

Personalul din domeniul consilierii care acorda consiliere psihopedagogica in scoala are
ca si obiectiv principal sprijinirea subiectului ( elevului ) si integrarea acestuia in viata cotidiana.
Pentru ca relatia sintre consilier si elev sa fie una eficienta, consilierul va urma un set de
principii fundamentale:
– responsabilitatea pentru dezvoltarea clientului ii revine acestuia si nu consilierului.
– relatia de consiliere este una permisiva.
– consilierul trebuie sa gandeasca problemele clientului impreuna cu acesta.
– aplicarea consecventa a tuturor principiilor si regulilor in conformitate cu idealurile si
valorile democratice. (Mc Daniel, H.B.; Shaftel , G.A.,1958 apud Tomsa Ghe., 1999, pag 135)
Cadrele didactice au ca și formatori un scop incon știent, anume de a -și
“exercita puterea ” cu efecte nefaste asupra rela ției cu elevul deoarece va încerca să îl men țină
într-o sta re de dependen ță, constrângân du-l să-i fie subordonat necondi ționat, recurgând la
diverse metode și tehnici de coerci ție, avâ nd ca o biectiv final descurajarea formării și construirii
unei personalită ți originale independente și autonome. (Ferreol G., Neculau A., 2003)

Vizita diri gintelui sau a consilierului școlar acasă la elev, poate constitui un dialog mai
liber, o relatie apropiata, bazate pe incredere și sinceritate reciprocă. Sporirea numărului de
activități comune școală – familie, realizarea unor proiecte împreună, sunt foa rte importante
pentru ca elevul să înțeleagă că ambele instituții – atât școala, cât și familia – actionează doar în
interesul său. Multe studii au ajuns la concluzia că diminuarea abandonului școlar se poate face
prin îmbunătățirea parteneriatului școală – familie. În unele școli se recurge chiar la asigurarea
mijlocului de transport necesar elevului pentru a ajunge la școală.

O educatie eficienta implica o relatie buna intre scoala, familie si comunitate, pentru ca
astfel vor putea disparea riscurile aparute in diferitele momente de dezvoltare din viata copilului.
In multe tari, se estimeaza faptul ca 15 -30% din populatia de copii si adolescenti constituie
situatii de risc in dezvoltarea acestora. ( OCDE, 1998 apud E. Vrasmas, 2002)
H., Henripin, și V., Ross, (1976) identifică două dimensiuni principale ale implicării
reciproce ale școlii și familiei în favoarea copilului:

1. Dimensiunea relației părinte -copil, vizând controlul frecvenței, al rezultatelor școlare,
al temelor, și în general, în îndepli nirea sarcinilor și susținerea materială și spirituală a activității
didactice a copilului.
2. Dimensiunea relației familie -școală, care se referă la alegerea filierei și unității școlare,
cadre didactice și administratori. Aceste contacte pot îmbrăca for ma unor întâlniri colective
desfășurate n cadrul formal al negocierilor dintre administrația școlară și asociațiile părinților, al
reuniunilor de informare a părinților cu privire la conținuturile și metodelor școlare, orarele
claselor, exigențele cadrelor didactice, etc., al lecțiilor deschise pentru părinți, al atelierelor de
lucrări practice cu părinții. În cadrul informal, părinții pot colabora cu școala cu prilejul
excursiilor, serbărilor, vizitelor, aniversărilo, meselor comune.
La aceste f orme de col aborare adăugăm și școala părinților, consilierea psihopedagogică,
orientarea familiei, în funcție de nevoile individuale sau de grup, într -o manieră profesională de
către specialiști pregătiți anume, precum profesorii de sprijin, și co nsilieri ai probleme lor care
implică riscuri în dezvoltarea și adaptarea copilului . (Vră smaș, 2008 , pag. 222).
“Școala reprezintă un factor educativ primordial a cărei menire este să faciliteze
învățarea și interiorizarea de către tineri anormelor de conduită recunoscute în societate. ”
(Ibiș.A., 2001, p. 66)

Capitolul 3 . Investigatii empirice asupra abandonului scolar
1. Metodologia cercetãrii

Cercetarea pedagogică se define ște ca fiind un tip special de cercetare științifică,
un proces continuu, ce are drept scop e xplicarea, în țelegerea, optimizarea, inovarea, reformarea
și prospectarea activită ții de instruire și educare, în viziune sistematică, bazându -se pe
investigarea teoretică și/ sau practică aplicativă a rela țiilor func ționale și cauzele dintre
componentele și variabilele fenomenului educa țional (Buco ș, M., 2003, p.7).
Termenul de „metodologie” î și are originea în limba greacă („methodos” și “logos” care
înseamnă teorie, știință, cuvânt. Termenul de “metodologie” are în țeles de știință despre metodă
și defi nește ansamblul metodelor de cercetare și a principiilor după care o disciplină se
construie ște în cercetarea domeniului său. (Neveanu, P.P., 19 78, p.447).
Capitolul trei al lucrării prezintă detaliat metodologia lucrării practice care s -a realizat în
cadrul acestei lucrări.

1.1. Obiective
1.2. Ipoteze
1.3 Metode

Metoda (gr. Vwtndns – urmărire, cale, itinerar), originar – cercetare, apoi cale și sistem de
proceduri prin care se ajunge la un rezultat, fie că metoda este anticipată, fie ca se constată
retroactiv. Metoda este o structură de ordine, un program după care se reglementează ac țiunile
practice și intelectuale în vederea atingerii unui scop (Noveanu, P. P., 1978, p.445).
Chestionarul
Această metodă a fost folosit ă în scopul unei cercetări a conceptului de agresivitate a
adolescen ților în școală.
Conform lui P. Pichot „ Chestionarele sunt teste compuse dintr -un număr mai mare sau
mai mic de întrebări prezentate în scris subiec ților și se referă la opiniile , preferin țele,
sentimentele, interesele și comportamentele lor în circumstan țe precise” ( Chelcea, S., apud
Albou, 2004, p.212).
Conform lui Mucchielli (1979) “Chestionarul este o suită de propozi ții, având o
anumită formă și o anumită ordine, pe baza cărora se solicită părerea, judecata sau evaluarea
unui subiect interogat” (Moscovici, S. &Buschini, F., 2007, p.230)

Chestionarul de cercetare reprezintă o tehnică, un instrument de investigare constând
dintr -un ansamblu de întrebări scris e și, eventual, imagini grafice, ordonate logic și psihologic,
care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din
partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris ( Chelcea, S., 200 4,
p.212).
Itemii din chestionar trebuie să corespundă unor cerin țe de elaborare, precum:
 fiecare item să aibă în vedere o singură problemă;
 formularea să fie clară, precisă și corectă din punct de vedere gramatical;
 se vor evita itemii ce vor induce elevii în eroare.
La această cercetare am aplicat un chestionar de ostilitate format din 66 de itemi.
Studiul de caz
Ca strategie de cercetare, studiul de caz este de multe ori folosit pentru a contribui la
cuno ștințele noastre cu privire la indivizi, grupuri, organiza ții, societate, politică și alte fenomene
înrudite (Yin, R. K., 2005, p. 18).
Un studiu de caz este o investiga ție empirică prin care:
– se investighează un fenomen contempo ran în contextul său din via ța reală;
– greani țele între fenomen și context nu sunt foarte bine delimitate (Yin, R. K., 2005, p.
30).

1.4. Esantion

2. Analiz a si interpretarea rezultatelor

CONCLUZII

Prin această lucrare, conform literaturii de specialitate, am realizat o analiză complexă a
unui subiect frecvent întâlnit în via ța de zi cu zi, și anume, „abandonul scolar” .
Abandonul scolar este un fenomen complex, ceea ce înseamnă că necesită o deosebită
atenție din partea unor cercetători.
Conceptul de „abandon scolar ” este o problemă în via ța adolescen ților, care poate duce
uneori la e șecul viitorului, atât pentru ei, cât și pentru cei din jur .
Pe parcursul acestei lucrări am studiat îndeaproape fenomenul abandonului scolar și
importan ța acestuia in viata elevilor.
Considerăm abandonul scolar ca fiind o cauza a saraciei din familie. Această ipoteză
trebuie luată în considerare în construirea unor programe preventive și de combatere a
abandonului scolar.
Am pus în practica infor mațiile pe care le -am colectat având în vedere conceptul
„abandonului scolar ” pentru a identifica cauzele acestuia.
Pentru a în țelege fenomenul de abandon scolar trebuie să luăm în considerare atât
raporturile de for ță dintre cadrele didactice, elevi si parinti, cât și școala ca spa țiu de manifestare
al acestor raporturi.
Abandonul scolar este influentat de cauze precum: saracia, lipsa unei bune relatii intre
parinti si copiii, neimplicarea corespunzatoare a cadrelor di dactice in activitatile educative ale
copiilor etc.
Conform metodologiei lucrării s -au folosit două metode: chestionarul de ostilitate,
construit pentru identificarea tipurilor și formelor de agresivitate; respectiv analiza a două studii
de caz pe comporta mente de agresivitate diferite.
În urma interpretării rezultatelor ob ținute la chestionarul de ostilitate, am constat faptul
că adolescen ții de genul feminin prezintă un grad mai ridicat de agresivitate decât adolescen ții de
genul masculin.
Consider că această lucrare aduce un beneficiu cadrelor didactice, psihologilor și
consilierilor școlari care lucrează în unită ți de învă țământ preuniversitar și care întâlnesc
adolescen ți cu probleme de agresivitate, oferind informa ții asupra acestui fenomen.
Trecer ea peste această etapă a adolescen ței poate fi parcursă cu ajutorul cadrelor
didactice, a consilierilor și a psihologilor.
Lucrarea de fa ță propune la final o tehnică care presupune optimizarea agresivită ții în
cadrul adolescen ților din școală. Tehnica are ca scop schimbarea comportamentului agresiv al

adolescen ților, într -un comportament adecvat mediului școlar.
Concluziile pe care le are în vedere această lucrare pot eviden ția demersuri pentru cadrele
didactice, consilieri școlari și părin ți .

Contribu țiile acestei lucrări constă în:
– atrage aten ția asupra abandonului scolar;
– realizează informa ții referitoare la definirea conceptului de abandon scolar, dar si cauzele
acestuia;
– oferă metode de prevenire a fenomenului de abandon scolar;
– propune recom andări cadrelor didactice, consilierilor si psihologilor care au contact direct cu
copiii cu risc de abandon scolar.

Lucrarea de fa ță își propune ca și recomandări următoarele aspecte:
– implicarea familiei în educarea elevilor la vârste timpurii;
– aplicarea chestionarului de ostilitate pe toate nivelurile de vârstă;
– includerea unor ore de studiu pentru a evita abandonul scolar al elevilor încă din clasele mici;
– analizarea unor aspecte cu privire la abandonul scolar;
– includerea î n studiu a mai multor unită ți de învă țământ;
– contribu ția unor speciali ști în vederea prevenirii abandonului scolar.

Referințe bibliografice
Bocos, Musata, Teoria si practica cercetarii pedagogice, Casa Cartii de Stiinta, ClujNapoca,
2003.
Bârzea, C., ” Combaterea e șecului școlar – o provocare pentru construc ția europeană ”, Ed.
Alternative, Bucure ști. 1996
Paul Popescu -Neveanu, Dictionar de psihologie, Editura Albatros, Bucuresti, 1978
MOSCOVICI, S. , BUSCHINI, F. (2007), „Metodologia științelor socio -umane”, Editura
Polirom, Iași.
Chelcea, S., Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative (ediția a III -a,
revăzută și adăugită), București, Editura Economică , 2004.
Ferreol, G., & Neculau, A. (2003). Violen ța. Aspecte psihosociale . Iași: Editura Polirom.
www.insse.ro
Anexe