Legitima apărare [602750]

1
Legitima apărare

Cuprins

Capitolul I Considerații generale privind infracțiunea și cauzele justificative………………

Secțiunea 1 Dispoziții generale privind infracțiunea …………………………………….

Secțiunea 2 Cauzele justificative și de neimputabilitate – art. 18- 30 cod penal…………

Subsecțiunea 1 – Cauzele justificative ……………………………………………

Subsecțiunea 2 – Cauzele de neimputabilitate ……………………………………

Capitolul II Reglementarea instituției legitimei apărări în noul cod penal ……………… ……

Secțiunea 1 Introducerea în studiul legitimei apărări………………………………………

Secțiunea 2 Evoluția istorică a instituției legitimei apărări……………………………………

Secțiunea 3 Analiză comparativă a instituției legitimei apărări prevăzută în codul penal

anterior și în noul cod penal…………………………………………………

Capitolul III Legitima apărare …………………………………………………………………

Secțiunea 1 Conceptul de legitimă apărare……………………………… …………………

Secțiunea 2 Fundamentul legitimei apărări…………………………………………………

Secțiunea 3 Condițiile legitimei apărări ……………………………………………………

Secțiunea 4 Legitima apărare prezumată……………………………………………………

Secțiunea 5 Legitima apărare putativă …………………………………………………… …

Secțiunea 6 Efectele legitimei apărări ………………………………………………………

Capitolul IV Elementele de drept comparat privind legitima apărare…………………………..

Capitolul V Practică judiciara privind legitima apărare…………………………………………

Capitolul VI Concluzii și propune ri de lege ferenda……………………………………………

2 Capitolul I

Considerații generale privind infracțiunea și cauzele justificative

Secțiunea 1 – Dispoziții generale privind infracțiunea și cauzele justificative

Codul penal – adoptat prin legea 286/2009, a fost pus în aplicare prin legea nr.
187/2012 prin art. 1; Codul penal emite principiul legalității incriminării ( nullum crimen sine
lege), iar în aliniatul 2 al aceluiași articol se prevede că nici o pedeapsă nu poate fi aplicată
dacă nu a fost prevăzută de lege ( nulla poena sine lege).
Legalitatea pedepsei a fost stabilită încă din anul 1764 de Cesare Beccaria,
principiu consacrat și în Legea drepturilor omului sau a cetățeanului de la 1789 și în Declarația
universală a drepturilor omului adoptată de A dunarea generală a ONU de la 10 Decembrie
1948 și înscrisă și în codurile penale anterioare ale României.
Infracțiunea conform codului penal – art. 15 – este fapta prevăzută de legea
penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă, a persoane i care a săvârșit -o.
Trăsăturile esențiale ale infracțiunii ce rezultă din cuprinsul art. 15 cod penal
sunt1:
1) Tipicitatea care presupune 3 condiții:
a) Identitatea dintre faptă și elementele prevăzute de legea penală în norma de
incriminare, ceea ce presupune existența faptei penale;
b) Legalitatea: “ nullum crimen sine lege” adică existența unei norme
incriminatoare:infracțiuneafiind o faptă tipică, dar nu orice faptă tipică este infracțiune.
c) La evaluarea unei fapte ca fiind infracțiune, prim ul element care trebuie avut în
vedere este acela dacă are o asemenea gravitate prevăzută și sancționată de legea penală, spre
a fi pedepsită sau nu ca infracțiune, “ nulla poena sine lege”;

1 (1)Prof. Al. Boroi și S. Anghel -Fișe de drept penal -Ed. a -II-a, pag..20 -Editura Hamangiu -București -2016.

3 2) Antijuridicitatea, care are în vedere că :
a) fapta prevăzută de legea penală este ilicită numai dacă a fost săvârșită cu vinovăție
și nu a intervenit nici o cauză justificativă;
b) existența unei cauze justificative a faptei prevăzute de legea penală, înlătura
caracterul ilicit( uciderea unei persoane în legitimă apărare);
3) Imputabilitatea se referă la:
a) responsabilitatea făptuitorului pentru fapta concretă săvârșită și norma de
incriminare, ceea ce presupune pe lângă imputația fizică și imputația psihică.
b) responsabilitatea presupune aspectele intelective ( autorul să înțeleagă semnificația
acțiunilor sau inacțiunilor sale) și volitive ( autorul să fie stăpân pe acțiunile sau inacțiunile
sale); formele vinovăției fiind:
– intenția directă, prevederea rezultatului și voința produc erii lui;
– intenția indirectă( acceptarea rezultatului) în care nu se urmărește dar se acceptă
riscul producerii rezultatului;
– culpa adică situația în care autorul nu acceptă rezultatul sau speră să nu se
producă.

Secțiunea 2 – Cauzele justificative și de neimputabilitate – art. 18 – 30 cod penal

Subsecțiunea 1 Cauze justificative

Prin art. 18 cod penal se consacră instituția cauzelor justificative în care sunt cuprinse
o serie de fapte care nu constituie infracțiu ni dacă sunt săvârșite în legitimă apărare, stare de
necesitate, exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații, consimțământul victimei,
deci în condițiile vreuneia din aceste cauze justificative.
Infracțiunea nu rezultă dacă sunt îndeplinite aceste împrejurări care înlătura
caracterul ilicit al faptei.

4 Situațiile reglementate de legea penală (conform căreia o faptă tip ică potrivit
textului de lege incriminat este justificată și deci nu mai este sancționată ca infracț iune )se
referă la stări sau împrejurări prevăzute de codul penal care înlătură caracterul ilicit al faptei.
Aceste cauze justificative pot fi:
-generale, cele prevăzute în codul penal partea gener ală și aplicabile
oricărei infracțiuni (art.19 -22 cod penal);
-speciale dacă sunt prevăzute în codul penal partea speci ală sau în
legile speciale referitoare la anumite infracțiuni.
Efectele cauzelor generale justificative sunt:
A)-Înlăturarea caracterului ilicit al faptei (când fapta nu m ai co nstituie
o infracțiune prin antijuridicitatea ei ) (antijuridicitatea face ca fapta să
nu se ma i justifice penal):
Aceste cauze generale prevăzute în codul penal, partea generală, care
justifică fapta în sensul că ea nu mai constituie o i nfracțiune sunt:
-legitima apărare ( art.19 cod penal);
-starea de nece sitate ( art.20 cod penal);
-exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații (art.21 cod
penal);
-consimțământul victimei (art.22 cod penal).
Legitima apărare face obiectul acestui studiu potrivit art.19 cod pen al și este o
cauză justificativă care face ca fapta să nu constituie infracțiune și se referă la situația în
care această faptă a fost comisă de o persoană pentru a înlătura un atac material , direct, imediat
și injust ce pune în pericol persoana sa sau a altu ia, drepturile acestora sau un interes general,
cu condiția ca apărarea să fie proporțională cu gravitatea atacului.
O altă cauză care justifică fapta prevăzută de legea penală este co nform art.20
cod penal starea de necesitate.
Acest text prevede că se află în stare de necesitate persoana care săvârșește
fapta pentru a salva de la un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel , viața,
integrita tea corporală sa u sănătatea sa ori a altor persoane sau un bun important al său ori al

5 altei p ersoane sau un interes general dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele
care s -ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.
Tot o cauză ju stificativă a unei fapte prevăzute de legea penală conform art.21
cod penal este:
1) E xercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații impuse de l ege cu
respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de acest text.
2) Este de asemenea justificată fapta prevăzută de legea penală constând în
îndeplinirea unei obligații impuse de autoritatea competentă în forma prevăzută de lege, dacă
aceasta nu este în mod vădit ilegală.
Consimțământul persoanei vătămate este d e asemenea o cauză justificativă în
baza art.22 cod penal dacă fapta prevăzută de legea penală a fost săvârșită cu consim țământul
persoanei vătămate și numai dacă această persoană putea să dispună în mod legal de valoarea
socială lezată sau pusă în pericol.

Condițiile ca fapta săvârșită să fie justificată pentru a nu constitui o infracțiune
sunt:
a) să fie prevăzută de legea penală;
b) făptuitorul să fie conștient că acționează în condițiile unei cauze justificative.
Continuând seria efectelor cauzelor generale justificativ e amint im pe lângă
înlăturarea caracterului antijuridic( ilicit) al faptei de la litera A și cu celelalte
efecte și anume:
B)-Nu se înlătură vinovăția sub aspectul imputabilității acelei situații;
C)-Se exti nd asupra t uturor participanților operând i n rem;
D)-Daca se reține o cauză justificativă nu este permisă aplica rea pedepselor, a
măsurilor educative și de siguranță și nici a sancțiunilor civile.
După cum am menționat noul cod penal reglementează cazurile ce înlătura caracterul
ilicit al faptei prin reguli generale și special e.

6 Cauzele justificative generale sunt prevăzute în partea generală a codului penal
(art. 18 -22) și anume legitima apărare ( art. 19), starea de necesitate ( art. 20) exercitar ea unui
drept sau îndeplinirea unei obligați i ( art. 21) și consimță mântul victimei (art. 22), iar cazurile
justificative special e sunt prevăzute în partea specială a codului penal.
Aceste cauze justificative special e de asemenea înlă tură caracterul i licit al
infracțiunii și sunt regleme ntate în partea specială a codului penal, constând în ex ercitarea
unor fapte ce înlătură caracterul constitutiv al unor infracțiuni.
Astfel este cazul:
– întreruperii cursului sarcinii de medicul ginecolog în scop terapeu tic până la
vârsta sarcinii de douăzec i și patru de săptămâni sau întreruperea ulterioară a cursului s arcinii
în scop terapeutic, în interesul mamei sau al fătului (art.201 alin.6 cod penal).
– omisiunea de a acorda ajutor victimei persoanei aflate în dificu ltate dacă
autorul s -ar expune unui pericol grav cu p rivire la viața sau sănătatea sa ( art. 203 alin.2 cod
penal).
– înțelegerea patrimonială î ntre autorul infracțiunii și partea vătămat ă, în cazul
acelor infracțiuni pentru care este posibilă retragerea plângerii prealabile ( evident p entru
acele acțiuni penale care se pun în mișcare la plângerea prealabilă ) sau pentru care intervine
împăcarea ( art. 272 alin. 2 cod penal).
– dezvăluirea unor fapte sau activități ilegale comise d e autorități într -o cauză
penală în cazul compromiteri i justiției ( art.277 alin. 4 cod penal).
– fapta săvârșită de făptuitorul care surprinde pe autorul unei infracțiuni sau
contribuie l a dovedirea acestei infracțiuni sau care surprinde fapte de interes public, c are au
importanță pentru viața comunității și a căror divulgare prezintă avantaje p ublice mai mari
decât prejudiciu l produs persoanei vătămate ( art. 302 alin. 5 lit. a și b, cod penal)2.

2 (2) M.Udroiu -Fișe de drept penal partea generală, ediția III – Ed.Universul juridic – București -2016 -pag. 58.

7

Subsecțiunea 2 Cauzele de neimputabilitate

Cauzele de neimputabilitate ( art. 23 -31 cod penal )
Spre deosebire de cauzele justificative conform art.23 din codul p enal nu
constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă a fost săvârșită în cond ițiile
vreuneia din cauzele de neimputabilitate.
Efectele cauzelor de neimputabilitate nu se ext ind asupra tuturor
participanților cu excepția cazului fortuit.
Noțiunea de cauze de neimputabilitate are în vedere împrejurările prev ăzute
de legea penală în baza cărora o faptă tipică potrivit textului de incriminare devine
neimputabilă și deci nu se sancți onează ca infracțiune pentru că lipsește vinovăția
făptuitorului.
De aici rezultă că:
– imputabilitatea este o a doua trăsătură după caracterul ei nejustificat.
Dacă din analiza caracterului nejustificat rezultă că fapta a fos t totuși
justificată nu se mai analizează incidența vreunei cauze de neimputabilitate.
Spre deosebire de cauzele justificative condițiile ca o faptă s ă constituie o
cauză de neimputabilitate sunt:
– să fie prevăzută de legea penală;
– cauza de neimpu tabilitate să existe în momentul săvârșirii faptei.
Cauzele de neimputabilitate sunt prevăzute expres în codul penal și anume:
– constrângerea fizică ( art. 24 cod penal );
– constrângerea morală ( art. 25 cod penal );
– excesul neimputabil ( art. 26 cod penal );

8 – minoritatea făptuitorului ( art. 27. cod penal );
– iresponsabilitatea ( art. 28 cod penal );
– intoxicația ( art. 29 cod penal );
– eroarea ( art. 30 cod penal );
– cazul fortuit ( art. 31 cod penal ).
a) Constrângerea fizică și contrangerea morală constituie cauze de
neimputabilitate dacă fapta prevăzută de legea penală este săvârșită din cauza unei astfel de
constrângeri , căreia făptuitorul nu -i poate rezista.
b) În situația const rângerii morale, fapta săvârșită din cauza acesteia este
neimputabilă, chiar dacă ea s -a exercitat prin amenințare cu un pericol grav pentru persoana
făptuitorului, ori a altuia și care nu putea fi înlăturat în alt mod.
c) Excesul neimputabil intervine numai dacă fapta prevăzută de lege a penală a
fost săvârșită de o persoană aflată în legitimă apărare, care a depășit din cauza tulburării sau
temerii limitele unei apărări proporționale cu gravitatea atacului.
d) Minoritatea constituie de asemenea o cauză de neimputabilitate a
făptuitorului, care la data comiterii faptei nu îndeplinea condițiile legale pentru a răspunde
penal.
e) Iresponsabilitatea constituie de asemenea o cauză de neimputa bilitate dacă
persoana, care a săvârșit fapta, în momentul comiterii acesteia nu putea să -și dea seama de
acțiunile sau inacțiunile sale ( să și le con troleze) din cauza unei boli psihice, sau din alte
cauze.
f) Intoxicația este tot o cauză de neimputabilitate a faptei penale , dacă cel ce a
săvârșit -o, în momentul comiterii acesteia nu putea să -și dea seama d e acțiunile sau
inacț iunile sale ori nu putea să le controleze din cauza intoxicării involuntare cu alcool, ori
alte substanțe psihoactive.

9 g) Eroarea este de asemenea o cauză de neimputabilitate a unei fa pte penale în
situația în care făptuitorul avea o greșită reprezentare a realității, în momentul comiterii
faptei, necunoscând existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul
penal al faptei.
h) Cazul fortuit e menționat în codul penal ca o cauză de neimputa bilitate a
faptei p revăzute de legea penală, care e rezultatul unei împrejurări ce nu putea fi prevăzută
de autor.
Cauzele de neimputabilitate produc următoarele efecte:
– înlăturarea responsabilității penale;
– nu se extinde asupra tuturor participanților;
– reținer ea unui caz de neimputabilitate nu permite aplicarea pedepselor și a
măsurilor educative;
– se pot aplica însă măsuri de siguranță;
– înlăturarea imputabilității nu atrage în anumite situații și înlăturarea
răspunderii civile.

10 Capitolul II

Reglementarea instituției legitime apărări în noul cod penal

Secțiunea 1 Introducere în studiul legitimei apărări

În vederea îm piedicării unui atac material, direct, imediat, injust, fapta
prevăzută de legea penală constituie o cauză justificativă, care înlătură caracterul penal și
reprezintă legitima apărare.
Așa cum am menționat în capitolul anterior rezultă că legitima apărare este
o cauză justificativă invocată de persoana supusă unei agresiuni conform art.19 din codul
penal, care rip ostează în apărare dacă agresorul folosește forța pentru dobândirea unui folos
ilicit, ce nu i se cuvine , dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului.
De asemenea, conform ar t.19 alin.3 cod penal se prezum ă a fi în legitimă
apărare ac ela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într -o locuință,
încăpere, dependență sau loc împrejmuite ținând de această fără drept, prin violență viclenie,
efracție sau alte asemenea modalități nelegale ori în timpul nopții.
Recunoașterea legitimei apărări că o cauză justificativă operând in rem este
înscrisă în codul penal în vigoare care abandonează concepția codului penal anterior ce
justifică legitima apărare prin constrângerea morală și imposibilitatea determinării libe rtății
de voință a celui care ripostează.
În noul cod penal legitima apărare se justifică pentru că se recunoaște oricărei
persoane dreptul de a se apăra singură în forță când este supusă unei agresiuni spre a se
restabili ordinea de drept încălcată d e agresor.

11 Secțiunea 2 Evoluț ia istorică a legitimei apărări

Codul penal român din 1865 Cuza, în art.57 -65 a prevăzut cauzele ce apărau de
pedeapsă sau o micșora u, cauze printre care era înscrisă și legitima apărare la art.58. În
concepția acelui cod infracțiunile se împărțeau în crime și delicate și nu existau astfel de
infracțiuni când fapta era săvârșită în legitimă apărare.Astfel se prevedea că:”apărarea este
legitimă când este necesară spre a respinge un atac material, actual și in just în contra
persoanei sale sau a altuia”.
În acel cod nu se admitea legitima apărare decât pentru salvarea vieții și asimila
excesul scuzabil cu legitima apărare perfectă, sens în care și profesorul V.Dongoroz s -a
exprimat în Tratatul său de drep t penal.
În anul 1937 s -a adoptat Codul Penal Carol al II -lea, care excludea infracțiunea
în cazul legitimei apărări sau a stării de necesitate și care înlătura răspunderea penală pentru
situațiile de minoritate, eroare ,intoxicație, etc.
Acest cod a fost republicat în 1948, la care s -a adus ulterior și alte modificări.
Codul penal din 1968 reglementa toate cauzele care înlătura u caracteru l penal
al faptei la art.44 -51 într-o singură secțiune, întrucât conform art.17, din același cod existau
trei trăsături esențiale ale infracțiunii: pericol social, vinovăție, prevederea în legea penală
iar cauzele ce înlăturau fiecare din aceste trăsături operau după caz, pericol social sau
vinovăție, susținându -se că toate cauzele care înlătură caracterul pe nal al faptei operau de la
lege, astfel că toate erau cauze justificative3.
Noul cod penal în vigoare prevede în mod expres conceptul de cauze
justificative, potrivit cărora nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită
sub imperiu l acestora.Deci ea nu constituie infracțiune conform legii penale în situațiile în
care e comisă în mod ilicit, adică e permisă de lege și pe cale de consecință este înlăturat
caracterul ilicit al faptei.În astfel de situație se înscrie în primul rând le gitima apărare.

3 (3).M. S.Ivan și Gh. Ivan -Cauzele ju stificative, pag..31 -39 Editura Universul Juridic -București, 2016.

12
Secțiunea 3 Analiza comparativă a instituției legitimei apărări prevăzută în codul penal
anteri or și în noul cod penal

În noul cod penal în raport cu formularea din codul penal anterior, în ceea ce
privește definirea legitimei apă rari, profesorul G.Antoniu precizează în explicaț iile pe care le
dă, faptul că s -a înlocuit expresia ” stare de legitimă apărare ” cu expresia ”legitima aparare”.
În art.19 din noul cod penal legitima apărare este prevăzută ca o cauză
justificativă .
Totodată în alin.2 al art.19 s -a prevăzut limita proporționalității între apărare și
gravitatea atacului ș i în loc de interes obș tesc s -a trecut interes general ș i s-a renun tat la alin.
3 din vechiul cod penal, referitor la excesul de apărare, situație î n care actualul cod este
reglementat și trecut print re cauzele de neimputabilitate î n art. 264.
Codul pen al în vigoare a abandonat concepț ia codului ante rior care justifica
legitima apă rare pe ideea de constrângere morală și a stabilit că există legitimă a părare ca o
cauză justificativă ce operează in rem.
S-a criticat în doctrina penală în primul rând ideea după care constrângerea ar
sta la baza legitimei apărări considerându – se că o astfel de justificare nu poate fi invocată în
cazul terțului care intervine în apărarea celui atacat, deși nu este supus vreunei constrângeri
(terțul intervenient exercită apărarea în interesul celui atacat și deci prezența sa nu înseamnă
că legitima apărare ar opera in personam și nu in rem ).
În al doilea rând se releva deosebirea că actuala formulare a legitimei apărări
se referă la conținutul acesteia fiind înlocuită expresia “stare de legitimă apărare “folosită în
art.44 alin.1 din codul penal anterior cu expresia “legitimă apărare “ și totodată expresia
“interes obștesc” s-a înlocuit cu expresia “ interes general “așa cum s -a mai arătat.
A treia deosebire privește art.19 alin. 3 din actualul cod penal.În acest text se
precizează două situații ce privesc prezumția de legitimă apărare și anume :prima, când se
pătrunde fără drept în domiciliul unei persoane prin mijloace frauduloase și a doua, când

4 (4)G. Antoniu, T.Toader și alții in Explicațiile Noului Cod Penal -pag. 196 -Editura Universul Juridic -București -2015.

13 pătrunderea fără drept în domiciliul unei persoane s -a produs în timp de noapte prin orice
mijloace.
O a patra deosebire față de reglementările anterioare se referă la faptul că în
art.19 din actualul cod penal nu mai figurează “excesul justificat” care a fost trecut în
categoria “Cauzele de neimputabilitate”5.
În art.26 din actualul cod penal, la care ne-am referit mai sus se prevede textual
că nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală, persoanei aflată în legitimă apărare,
care a depășit limitele apărării proporționale cu gravitatea atacului, din cauza tulburării sau a
temerii.
Totodată, fapta persoanei aflată în stare de necesitate conform alin.2 din art.26
cod penal nu este imputabilă dacă nu și -a dat seama în momentul comiterii faptei că
pricinuiește urmări vădit mai grave decât cele ce s -ar fi putut produce dacă pericolul nu era
înlăturat.

5 (5) I.Pascu și alții -Noul Cod Penal comentat -Partea generală -pag.. 157 -Editura Universul Juridic -Ediția a II -a –
București -2016

14
Capitolul III

Legitima apărare

Secțiunea 1 Conceptul de legitimă apărare

Prin ar.19 din noul cod penal se stabilește natura juridică a legitimei apără ri.
Aliniatul 2 al acestui articol 19 arat ă că se justifică fapta prevazută de legea
penală săvârșită în legitimă apă rare.
În temeiul art.19 a lin.2 cod penal este in legitimă apărare persoana care
săvârșeș te fapta pentru a înlătura un atac ma terial, direct, imediat și injust care pune în pericol
persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general dacă apărarea este
proporț ional ă cu gravitatea atacului.
În alin.3 a a rt.19 cod penal se reglementează legitima apăra re prezumată
conform căreia în condițiile alin.2 al aceluiași articol se prezumă pentru a fi în legitimă apă rare
acela ce co mite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într -o locuință, încăpere,
dependință sau loc împrejmuit ținând de aceasta, fără drept, prin violență, viclenie, efracție
sau alte aseme nea modalități nelegale ori în timpul nopț ii.
Putem trage concluzia că legiuitorul a ț inut seama de realitat ea obiectivă când
a considerat exclusă vinovăția potrivit legii penale în toate cazurile în care făptuitorul deși
acționase cu conștiinț ă și voință o face sub presiunea unei constrâ ngeri, prin necesitatea
recurgerii la apă rare ca ripostă împotriva atacului, fără să urmărească prejudicierea unei va lori
protejate de lege.Aceasta în cazul în care acț iunea pentru î mpiedica rea unui atac injust e
apreciată că nu prezinta pericol social, de și constituie un pericol material6.
Prin urmare textul art.19 din codul penal în vigoare are în vedere situaț iile din
trei aliniate distincte.Se consideră în legitimă apărare o persoană care urmare unui atac
material, direct imediat ș i injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acesto ra

6 (6) A.Boroi -Drept penal -Partea generală, pag..287, Ediția a -II-a Editura C.H.Beck -București -2014.

15 sau un interes general se apără î n astfel de condiții î n care o astfel d e apărare trebuie să fie
proporț ional ă cu atacul.
Situațiile la care se referă legitima apă rare sunt:
– persoana atacată sau o altă persoană ;
– drepturile acestora sau un interes general;
– apărarea să fie exercitată pentru respingerea pătrunderii fără drept, prin
violență, viclenie, efracție a unei persoane într -o locuință, încăpere, dependință sau loc
împrejmuit ținând de aceasta, deși fără drept ori în timpul nopț ii.

Secțiunea 2 Fundamentul legitimei apără ri

În reglemen tarea noului cod penal legitima apărare a fost prevăzută în vederea
evită rii unor situații extreme ce se pot produce, câ nd ordinea de drept este tulburată ca urmare
a unei agresiuni din partea atacatorului, caz în care numai riposta imediată face posibilă
restabilirea de îndată a ordinii de drept încălcată de agresor.
Atâta timp câ t statul prin organele sale nu poate interveni prompt apare just să
permită victimei sau altor per soane ce sunt de față la tulburarea ordinii de drept să intervină
pentru înlă turarea agresiunii cu riscul de a provoca agresorului vătămarea gravă a sănătăț ii
sau chiar moartea pentru a pune capă t agresiunii.
În multit udinea de păreri teoretice exprimate două poziții sunt fundamentate în
jurul că rora pot fi sistematizate toate punctele de vedere:
– o primă idee este ideea de constrângere morală , ca fundament teoretic al
legitimei apără ri;
– a doua idee este aceea a legitimei apărări în condițiile existen ței unei agresiuni
ce amenință viața, integritatea corporală, libertatea individuală sau alte valori ocrotite de legea
penală, întrucâ t dreptul nu poate ceda în faț a ilicitului7.

7 (7) I.Pascu și altii – op.cit – pag.159

16
Secțiunea 3 – Condițiile legitimei apără ri

Conform art. 19 din codu l penal pentru a exista legitimă apărar e sunt prevăzute
condiții atât privitoare la atac cât si cele privitoare la apă rare.
A. Condiț ii privitoare la atac
Profesor A. Boroi în cursul citat menționează condiț iile privit oare la atac( art.
19 alin. 2) ș i anume:
– Să existe un astfel de atac, adică o acțiune sau inacțiune socialmente
periculoasă din partea agresorului.
Pentru a exista un a tac în sensul legii penale se are în vedere atâ t comportarea
activ agresivă a altei persoane cu intenția de a ră ni sau chiar de a ucide o persoană cât și o
comportare pasiv agresivă din partea unei persoane ce având în î ngrijire un bolnav nu -i
administre ază medicamentele prescrise de medic cu intenț ia de a -i provoc a moartea.
a) Atacul să fie material, adică să se exercite prin mijloace fizice și să fie
îndreptat contra existenț ei fizice a unor valori sociale: viața, sănă tatea, integritatea unei
persoane sau alte drepturi ale acesteia, precum ș i împotriva unui int eres general.
Astfel e cazul în care o persoană surprinde în flagrant o altă pers oană care
încearcă să sustragă un bun să comită un omor, iar în momentul în care acționează pentru
imobiliz area celui în cauză folosește forța braț ului sau a armei.
Se are în vedere că în cazul agresiunii morale să existe un atac material, astfel
ca cel agresat prin calomnie, ultraj, insu lte nu poate invoca legitima apărare, dacă folosește
acte de violență .
Atacul trebuie să provină totdeauna de la o persoană fizic ă, pentru că dacă ar
proven i de la un animal ne -am afla în prezența stă rii de neces itate, care și ea constituie o cauză
justificativă (art. 20 cod penal ).
b) Atacul să fie direct, adică să fie îndreptat î mpotriva persoanei pe care o pune
în pericol î n mod nemijlocit.
Atacul trebuie să fie direct în cazul în care deș i sub aspect fizic nu are contact
nemijlocit cu valoarea socială pusă în pericol, vizează această valoare. Este cazul în care se

17 înlatură sprijinul pe care se susține o schelă pe care lucre ază o persoană a cărei activitate e
pusă î n primejdie.
c) Atacul să fie imediat în sensul că pericolul este actual sau pe punctu l de a se
ivi.Astfel este cazul î n care victim a aflată la o anumită distanță de autor cu un cuțit în mână
și care schițează u n atac iminent împotriva sa.Dacă există posibilitatea înlă turarii pericolului
prin alt e mijloace, atacul nu poate fi considerat imediat.
d) Atacul să fie injust în sensul că nu are nici un temei j uridic legal sau de fapt
care să justifice această comportare a agresorului.
Atacul este injust chiar dacă provine din partea unui organ special c are își
exercită în mod abuziv atribuț iile de serviciu.
Apărarea disproporționată față de gravitatea atacului devine la râ ndul ei un atac
injust.
Nu co nstituie atac injust cel produs de un an imal periculos sau de o persoană
iresponsabilă, care nu este în masură să înțeleagă caracterul injust al atacului.
e) Atacul să pună î n pericol persoana sau un drept al celui atacat sau un inte res
general.Legea impune condiția ca atacul să poata cauza un rău iremediabil sau greu d e
remediat unor valori sociale importante ale persoanei agresate, drepturile sale ori interesului
general.
În situația prevazută în art. 19 alin.3 cod penal adică săvârș irea faptei
pentru respingerea pătrunderii fără drept într -o locuință , încăpere, dependință sau loc
împrejmuit, ținâ nd de aceasta nu mai este necesară îndeplinirea unui atac, care să pună î n
pericol grav persoana sau drepturile celui atac at, legitima apărare fiind prezum ată; de a se
constata îndeplinirea acestor condiț ii specific e, pătrunderea î n locuință etc. fără drept prin
violență, viclenie, efracț ie ori în timpul nopț ii.
B. Condiții privind apă rarea ( art. 19 alin. 2 cod penal ).
a) Acțiunea de apărare să se materializeze printr -o faptă prevăzută de legea
penală . Legitima apărare nu poate fi invocată î n cazu l altor fapte care nu sunt prevă zute de
legea penală cum sunt cele cu caracter disciplinar, civil, etc.

18 Fapta comisă în apărare poate fi săvârșită s ub toate formele de vinovăție: cu
intenție, din culpă ori cu intenție depășită 8.
b) Acțiunea de apărare să fie neces ară pentru respinge rea atacului. Dacă
acțiunea de apă rare are ca scop înlăturarea actului de atac în pregătire sau ră zbunarea unui
atac consumat se consideră lipsită de necesitat e.Acțiunea de apărare trebuie să se desfășoare
între limitele iminenței și consumă rii atacului.
c) Apărarea trebuie să se desfășoare în limitele proporționalității atacului.Nu
este admis să se utilizeze mijloace de con strângere mai grave împotriva agresorului. Reacția
trebuie să fie proporț ional ă cu pericolul creat.
Nu există totuș i o regulă care să stabilească unde se termină proporția și unde
incepe disproporț ia între apărare și atac.Se susține că o asemenea proporț ionalitate presupune
verificarea consecinț elor produse, dacă se provoacă agresorului un rău mai mare decâ t
valoarea unor bunuri furate.
Constatarea unor disproporții între atac și apărare nu echivalează totdeauna cu
existența caracterului infrac țional al faptei cu toate că noul cod penal nu mai asimilează
excesul de apă rare, legitimei apărari în ipoteza în care fă ptuitorul din cau za tulburării sau
temerii a depăș it voluntar sau involuntar limitele unei proporționalități cu gravitatea
pericolului și cu împrejurările î n care s -a produs atacul.
Se va putea reține într -o astfel de situație existenț a cauzei de neimputabilitate
prevăzută de art. 26 din noul cod penal ș i anume excesul neimputabil.
Dacă depășirea limitelor legitimei apă rari este determinată de alte cauze
( riposta exagerată ) se va putea reț ine e xcesul scuzabil ca o circumstanță atenuantă legală .
Depasirea lim itelor legitimei apărări presupune că în prealabil să existe
condiț iile legitimei apără ri iar riposta care depășește atacul să se expli ce prin tulburarea sau
temerea î n care se afla victim a atacului ( agresorul înarmat eventual cu topor sau cuț it).
Exces ul scuzabil reprezintă o ripostă exagerată , nejustificată î n raport de starea de tulburare
provocată , spre de osebire de excesul neimputabil î n care se află persoana situată în legitimă

8(8) Ilie Pascu, Andreia Simona Uzlău, Gheorghe Muscal u- Drept Penal Partea Generală – Pag .193 -Editia IV -a-Editura
Hamangiu -București -2016

19 apărare, ce poate depăși din cauza tulbură rii sau temerii limitele unei apărări proporț ionale cu
gravitatea atacului c onform art. 26 cod penal 9 , așa cum am menț ionat.
d) Fapta săvârșită în apărare trebuie să fie îndreptată împotriva agresorului, nu
împotriva altei persoane.
Autorii I.Pascu și V. Dobrinoiu și alț ii în lucrarea Noul Co d Penal Comentat –
Partea generală consideră că această condiție este subînțeleasă întruc ât legitima apărare nu se
poate exercita decâ t împotriva agresorului și nu împotriva unui tețt.Există însă legitimă
apărare și în cazul î n care cel atacat și-a îndreptat fapta din eroare împotriva altei persoane
decât agresorul, daca eroar ea nu -i este imp utabil ă10.
e) Se mai adaugă și a cincea condiț ie- aceea ca apararea sa fie precedata de atac –
conditie de asemenea subinteleasa din primele trei conditii susmentionate, dar se poate cita si
in mod distinct, asa cum figureaza in fisele de Drept Penal part ea generala ale profesorului A.
Boroi11.

Sectiunea 4 – Legitima apărare prezumată – art. 19 alin. 3 cod penal

Legitima apă rare este prez umată î n baza art. 19 alin.3 cod penal și se deosebeș te
de legitima apărare comună prevăzută de art. 19 alin. 2 cod penal prin particularităț ile
specific e și pentru că nu trebuie dovedită îndeplinirea condiș iilor lega le, pentru a fi aplicate,
impunându -se însă îndeplinirea unor condiț ii specific e.
Condiț iile p rivind atacul î n ipoteza art. 19 alin. 3 cod penal sunt:
a) Atacul, adică pătrunderea autorului fără drept într -o locuință trebuie să fie
direct, imediat și injust, aspecte a că ror dovedire nu mai este necesară.Prin locuință se înțelege
accepț iunea largă de casă propriu zisă ( încăpere, dependință, loc împrejmuit ) sau o altă
construcție destinată unui scop diferit dar folosită ca locuință, neavâ nd nici o rele vanță faptul
daca este o locuință permanentă sau temporară .

9( 9)L.V Lefterache -Drept Penal partea generală -pag. 198 -Editura Hamangiu -București -2016.
10(10)- I.Pascu si V. Dobrinoiu – Noul Cod Penal Comentat -Partea generală -pag. 164-Editura Hamangiu -București -2016
11 A. Boroi -op. citată – pag..37 -38.

20 b) În cazul pătrunderii î n timpu l zilei aceasta trebuie să aiba loc prin:
– violență ( atacatorul înlătură victima î n mod brutal pentru a intra in
curte );
– viclenie ( invocarea unei calități justificative: agent de poliț ie, echipe
de dezinsecț ie, etc.);
– efracț ie ( s pargerea unei locuinț e );
– alte ase menea mi jloace care fac posibilă pătrunderea în locuință .
c) În cazul pătrunderii în timpul nopții într -o locuință , aceasta se poate realiza
în orice mod.
În cazul intrarii în locuință în mod legal de că tre un organ de percheziț ie, etc.
nu se poate pune problema unui atac.
Apărarea se poate rea liza nu numai de proprietar ci și de o altă persoană spre a
împiedica pă trunderea fără drept în locuință a agresorului.
Simpla limitare a pătrunderii fără drept într-o locuință nu e chivalează cu
legitima apă rare putându -se reț ine numai violar ea de domiciliu daca nu e urmată de vi olență,
viclenie, efracț ie, etc.
Referitor la condițiile privind apărarea în situaț iile special ale art.19 alin. 3 cod
penal î n practica judiciară se consideră că ș i internatu l poat e fi asimilat unei locuinț e.
În noțiunea de locuință spațiile comune( scările, liftul ) nu intră în noțiunea de locuință12 .
Apare însă necesară respectarea cerinței proporționalității apără rii cu atacul.
Prezumția de legitimă apărare a fost inspirată din codul penal fra ncez si cel
belgian, care ridică însă problema de pricipiu daca există împrejurări care să facă totdeauna
legitimă riposta, adică prezumția de legitimă apărare, altfel zis daca respective prezumție este
absolută sau relativă.Instanț ele franceze au considerat că această prezumție a legitimei apă rari
are caracter relativ ( juris tantum )13.

12(12) M.C.Ivan și Gh. Ivan -op. citată -pag.106.
13 (13) G. Antoniu și T.Toader -op. citată -pag. 210.

21
Secțiunea 5 – Legitima apărare putativă

În codul penal comentat pe articole, pag. 104, ediț ia II-editu ra C.H.Beck din
Bucureș ti, anul 201614 se aduc unele precizări referitoare la existența legitimei apărări
putative, care are în vedere situaț ia unei persoane ce crede în mod eronat că este supusă unui
atac și desfășoară o apărare, precum și cazul î n care aceasta se află în eroare cu privire l a
existența cauzei justificative a apă rarii. Dacă condiț iile legitimei apărări nu există în mod real,
legitima apărare putativă apare ca o eroare ș i con stituie astfel o cauză de neimputabilitate.
În opinia obiecti vă trebuie să existe în mod real o legitim ă apărare putativă ș i
prin urmare o cauză de neimputabilitate.
În opinia subiectivă este suficientă pentru configurarea legitimei apărări
putative convingerea că apărarea este legitimă și are o cauză justificativ ă, pe care p rofesorul
G.Antoniu o consideră ca o eroare de fapt sau o eroare de drept întrucâ t eroarea asupra
legitimei ap ărări va determina ră spunderea agentului î n raport cu regulile erorii de fapt sau
ale erorii de drept.

Secțiunea 6 – Efectele le gitimei apără ri

În cazul în care f apta se comite în stare de legitimă apă rare de și ar prezenta
elementele unei infracțiuni, starea de legitimă apărare fiind o cauză justificativă produce
efecte in rem, ce se resfrâ ng asupra tuturor participanților. Î n acest caz fapta nu constituie
infracțiune, întrucât îi lipsește trăsă tura esențială unei infracțiuni, fiind justificată fapta,
situație în care se înlătură caracterul ei penal.Ca atare nu se pot aplica pedepse în situația
atacului sau apără rii exercitate în ipoteza legitimei apără ri.
De ase menea nu se pot lua nici măsuri de siguranță corespunză toare.
În cazul prezumției de legitimă apărare are loc ră sturnarea sarcinii probei, cel
care trebuie să dovedească existența acestei prezumț ii nu este cel car e o invocă , ci Ministerul
Public.

14 (14) Gh.Bodoroncea și altii -Codul Penal comentat pe articole -pag.104 -ediția II -Editur a C.H.Beck -București -2016.

22 Răspunderea civilă delictuală pentru pagubele produse î n caz ul exercitarii unui
atac sau apă rari în condiții de legitimă apărare nu se poate înlătura.De principiu instanța de
judecată poate obliga pe fă ptuitor la repararea pag ubei cauzate prin fapta sa, dacă se reține
culpa sa civilă .
În cazul legitimei apărări nu se înlătură ră spundere a pentru daunele aduse unor
terți dacă aceș tia nu au participat ori bu nurile lor nu au fost folosite î n comiterea faptei15.
Mai ad ăugam că î n domeniul informaticii actualu l cod penal a reglementat la
art. 360 -367 infracțiunile contra siguranței și integrității sistemelor informatice.Î n astfel de
cazuri s -a pus pro blema existenței legitimei apără ri la un atac din partea agresorului care
justifică o ripostă legitimă a victimei.Într -o asemenea situație se pune problema identifică rii
atacului, iar d ificultatea în această ipoteză este î n a se distinge o supralici tare licită de una
ilicită .
Totodata este necesar a se observa că identificarea agresorului are ca premiză
identificarea unui atac, iar tehnologia actuală nu este aptă să resolve această chestiune.
Mai întâi e posibilă identificarea agresorului chiar dacă utilizează proxy-uri
( server creat special pentru conectare externă a unui numă r limitat sau nu de utili zatori).
Condiția apărării într -o agresiune informatică impune caracterul idon eu al
apărării iar apărărea să fie îndreptată contra agresorului ș i să fie proporț ional ă cu gravitatea
atacului16.

15(15) I.PAscu, A.S.Uzlău, Gh.Muscalu -op.cit -pag..199.
16(16) G.Zlati -Legitima aparare si starea de necesitate in domeniul criminalitatii informatice -pag. 143 -170- Dreptul
nr.5/2012

23 Capitolul IV

Elemente de drept c omparat privind legitima aparare17

In Codul penal German se prevede in legatura cu legitima aparare ca nu comite
o infractiune persoana care savarseste fapta intr -o asemenea stare, fiind in legitima
aparare.Este in legitima aparare persoana ce se apara pentru a respinge un atac iminent si
ilegal indreptat impotriva sa ori a altei persoane.
Codul penal Spaniol in art. 20 punctul 4 prevede ca este exonerata de
responsabilitate penala persoana ce actioneaza pentru apararea ei, a drepturilor proprii ori
straine a tunci cand sunt intrunite urmatoarele conditii:
a) In cazul apararii de bunuri cand prin savarsirea unui delict se pune in
pericol grav de distrugere sau pierdere iminenta a acestor bunuri ori in cazul
patrunderii fara drept intr -o locuinta sau depend intele acesteia.
b) mijlocul a fost rational folosit pentru a impiedica intrarea in locuinta
sau a alung a pe faptuitor.
c) lipseste provocarea din partea victimei.
Codul penal Francez in art. 122 -5 prevede ca nu este responsabila penal
persoana care in fata unor acte de violenta nejustificate indreptate impotriva sa sau a altcuiva
indeplineste in acelasi timp o actiune de aparare a ei sau acelui altcuiva, exceptand
disproportia dintre mijloacele de aparare folosite si gravitatea agresiunii.
Nu este responsabila penal persoana, care pentru a intrerupe executarea unei
crime sau a unui delict impotriva unui bun indeplineste o actiune de aparare, alta decat o
omucidere voluntara atunci cand aceasta actiune este strict necesara in scopul apararii, di n
moment ce mijloacele folosite sunt proportionale cu gravitatea infractiunii.
In codul penal Italian legitima aparare este reglementata in art, 52 in sensul ca
nu se pedepseste cel ce a comis o fapta, deoarece a fost constrans de nevoia de a apara un

17(17) I. Pascu -op.cit. pag. 168.

24 drept propriu al sau, al altuia impotriva pericolului real al unei ofense injuste cu conditia ca
apararea sa fie proportional cu ofensa.
Codul penal Suedez prevede in Capitolul 24 sectiunea I ca un atac comis de o
persoana in aparare constituie infractiun e numai daca, tinand seama de natura agresiunii,
importanta obiectului si circumstante in general, e clar nejustificat si ca dreptul de a actiona
in legitima aparare exista impotriva nui atac initial ori iminent contra unei persoane sau
proprietati; unei p ersoane care prin violenta sau prin amenintarea cu violenta obstructioneaza
repunerea in posesie, a unei persoane care folosind forta sau incercand folosirea ei vrea sa
intre intr -o locuinta dependinta sau curte, a unei persoane ce refuza sa paraseasca o l ocuinta
atunci cand i se ordona acest lucru; a unei persoane condamnate ori impotriva careia s -a luat
o masura privativa de libertate in caz de evadare prin violenta.
Asa cum rezulta din legislatiile penale susmentionate nu se folosesc notiunile
de “ ca uze justificative” sau “ cauze de neimputabilitate ” ca in noul cod penal roman si nici
nu sunt reglementate toate aceste cauze in toate legislatiile, sau chiar daca sunt reglementate,
au un continut diferit.
Aceste cauze de neresponsabilitate produc efecte diferite( unele inlatura
infractiunea, altele numai raspunderea penala sau pedeapsa si sunt cauze care inlatura
vinovatia) dupa cum se precizeaza in doctrinele tarilor respective18.

18(18) M.C. Iva n, Gh. Ivan -op. cit. pag.48.

25
Capitolul V

Practica judiciara privind legitima aparare

1) Curtea de Apel Cluj19- sectia penala si de minori
-Decizia 581 /R din Aprilie 2013.
Prin aceasta decizie s -a retinut ca inculpatul agent de paza acționând pentru
îndeplinirea atribuțiilor de serviciu este în legitimă apărare în cazul unei agresiuni, a unui
atac care îi pune în pericol viața sau drepturile sale.
Potrivit legii penale Curtea a considerat că atacul, pentru a legitima o acțiune
de apărare trebuie să fie direct, material, imediat și injust și să fie îndreptat îm potriva unei
persoane care este pusă într -un pericol grav, iar fapta săvârșită în legitimă apărare trebuie să
fi fost necesară pentru înlăturarea atacului. Din probele cauzei s -a reținut că rezultă că în
momentul în care agentul de paza l -a lovit pe agreso r acesta executase acțiuni violente și
exista posibilitatea unui atac iminent din partea lui fiind surprins și de camerele de luat
vederi. Ca urmare acțiunea de apărare a agentului de paza a fost necesară pentru înlăturarea
atacului.
2) Înalta Curte de C asație și Justiție20 – secția penală
– Decizia nr. 979 din 20 Martie 2013
Prin această decizie s -a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile legitimei
apărări atunci când atacul victimei având un tub de plastic ( 88 cm) ar fi putut atenta la
viața agresorului și nu putea legitima intervenția sa de o duritate extremă.

19(19) Av. Dr. P Ciobanu si Av.D. Bogdan -Noul cod penal adnotat -Editura Rosetti International – pag. 51 -52- Bucuresti –
2015
20(20)Ibidem -pag. 53.

26 3) Înalta Curte de Casație și Justiție21 – secția penală
– Decizia nr. 945 din 17 Martie 2009.
Nu s-a reținut legitima apărare a persoanei ce săvârșește fapta prevăzută de
legea penală după parcurgerea unui interval de timp de la consumarea atacului, în timp ce
victima se retrăgea în fugă întrucât atacul nu era nici iminent și nici actual.

4) Înalta Curte de Casație și Justiție22 – Completul de 9 judecatori
– Decizia nr. 429 din 3 Noiembrie 2003.
Se consideră pătrunderea unei persoane fără drept într -o locuință în timpul
nopții ca o provocare ce justifică legitimă apărare în cazul lov iturilor repetate cu urmări
mortale asupra victimei care era înarmată cu un băț.
5) Înalta Curte de Casație și Justiție23 – secția penală
– Decizia nr.857 din 20 Februarie 2001.
Instanța a retinut ca lovitura de cutit aplicata de inculpata, part ii vatamate a
constituit un act de aparare ce se impunea pentru a se salva in fata unui atac in curs de
desfasur are al partii vatamate, careia desi i se luase cutitul a continuat agresiunea .
6) Decizia Curții Constituționale nr. 818 din 20 Octombrie 2007 24.
S-a reținut că prin instituirea prezumției de legitimă apărare nu trebuie să se
înțeleagă că legiuitorul nu protejează viața integritatea fizică și psihică, pe motiv că legea
stabilește numai o prezumție relativă, această stare nefiind reținută în mo d absolut,
independent de circumstanțele cauzei. Astfel fiind s -a respins că neîntemeiată excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor referitoare la legitimă apărare din vechiul cod penal( art.
44 alin. 2) referitoare la fapta persoanei de respingere a pătrunderii fără drept prin violență,
viclenie, efracție sau alte mijloace într -o locuință, încăpere, dependința sau loc împrejmuit
ori delimitat prin semne de marcare.
De altfel această dispoziție a fost introdusă și în noul cod penal.

21(21)Ibidem -pag.. 53.
22( 22) Av. Dr. P Ciobanu si Av.D. Bogdan Noul cod penal adnotat -pag.. 53
23 (23) Ibidem -pag..53 -54.
24 (24) Prof. Univ. Alex.Boroi -Drept Penal -partea generala -pag. 194 -Editura Universul juridic -Bucuresti – 2013

27 Din cele exp use rezulta ca instantele de judecata care au pronunta solutii pe
baza codului penal anterior isi mentin valabilitatea dupa intrarea in vigoare a noului cod
pena. Astfel existenta unui atac material nu se contesta chiar daca agresorul este dezarmat,
dar s -a folosit de alte mijloace de natura sa puna in pericol integritatea corporala a unei
persoane care se apara.
De asemenea s -a retinut ca exista legitima aparare si daca autorul sup us unei
grave agresiuni a luat cutitul din mana agresorului si i -a aplicat mai multe lovituri.
In situatia data dezarmarea agresorului nu a insemnat incetarea atacului din
partea acestuia.
– S-a considerat ca nu exist a un atac iminent cand inculpatul observa nd ca
victima -agresor inarmata cu un box impinge poarta cu co rpul, ii aplica mai multe lovituri in
cap cu o teava metalica ( Tribunalul Suprem – sectia penala -decizia 91/1979)25.
De asemenea nu exista legitima aparare daca inculpatul, dupa ce a dezarmat
victima ii aplica acesteia mai multe lovituri mortale.(Tribuna lul Suprem – sectia penala –
decizia 474/1981)26,
S-a retinut ca nu exista legitima aparare in cazul aceluia care il usi de pe
agresor in momentul cand acesta incearca sa fuga de la locul faptei.(Curtea Suprema de
Justitie – sectia penala – decizia 1015/2001 )27.
Mai cităm 1) hotărârea CEDO din 17 Martie 2005 în care figurează Bubbins
contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, prin care s -a considerat că
recurgerea la forța ucigătoare de către agenții statului poate fi justificată, când se bazează pe
convingerea că nu a fost disproporționată și nu a depășit limitele a ceea ce polițistul a
considerat că este absolut necesar să facă pentru a evita un pericol real și iminent pentru
viața sa și a colegilor să i.28
2) Semnalam de asemenea hotara rea CEDO din 28 Mrtie 2006 -Cauza Perk si
altii contra Turciei.

25 (25) M.C.Ivan si Gh.Ivan -op.cit. pag. 237.
26 (26)Ibidem . pag. 238 .

27 (27) Ibidem pag. 238.
28 (28Ibidem pag. 238.

28 In vederea aprecierii respectarii raportului de proportionalitate intre scopul
urmari t si rezultatul produs prin recurgerea la forta, trebuie sa se tina seama de natura
scopu lui urmarit, de p ericolul care ameninta viata sau integritatea corporala a persoanelor,
dar si de riscul de a exista victime prin folosirea fortei.In situatia in care a survenit moartea
unei persoane in urma utilizarii armelor de foc pentru arestarea legala a unor persoan e
violente si inarmate si numai dupa ce agentii autoritatii s -au aparat contra violentei ilegale
exercitate de cei vizati, nu exista o incalacare a art. 2 din Conventia Europeana, intrucat
recurgerea la forta a fost absolut necesara pentru atingerea scopul ui urmarit.29

29 (29) M.C.Ivan si Gh.Ivan -op.cit. pag. 252.

29

Capitolul VI

Concluzii și propuneri de lege ferenda

Codul penal în vigoare din 1 Februarie 2014 prevede expres încă din art. 1 că
legea penală se aplică faptelor ce constituie infracțiuni ( alin. 1) potrivit unei reguli
fundamentale în materie penală:” Nullum crimen sine lege”.
Totodată nici o persoană nu poate fi sancționată dacă fapta nu a fost prevăzută
de legea penală când a fost săvârșită( alin. 2), iar pedepsele și măsurile de siguranță față de
acele perso ane ce au comis infracțiuni sunt aplicabile numai dacă legea penală le prevede
potrivit unei a două reguli fundamentale în această materie penală consacrate în art. 2 din
codul penal:”Nulla pena sine lege”.
După cum rezultă din art. 3 al acestui cod, leg ea penală nu este retroactivă și
nici ultra activă fiind aplicabilă numai infracțiunilor săvârșite în timpul cât este în vigoare.
Existența unor fapte potrivit codului penal constituie infracțiuni numai dacă sunt
săvârșite cu vinovăție( art. 16).
Uneori intervin unele situații ce împiedică sancționarea lor cum sunt cauzele
justificative menționate expres în articolele 18 -22( legitima apărare, starea de necesitate,
exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații, consimțământul persoanei vătămate )
sau alte cauze neimputabile ) prevăzute la art. 23 și următoarele ( constrângerea fizică sau
morală, excesul neimputabil, minoritatea, iresponsabilitatea, intoxicația, eroarea și cazul
fortuit) din codul penal ( art. 23-31 c.p.).Mai adăugăm infracțiunile cu privire la care se
înlătură răspunderea penală: amnistia, prescripția ori situațiile în care la infracțiunile pentru

30 care este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate lipsește aceasta plângere, a fost
retrasă sau a intervenit împăcarea părților (art. 152 -159 c.p.).
Legitima apărare este una din cauzele justificative prevăzute în art. 19 din
codul penal, dar care în condițiile art. 18 alin. 1 din același cod nu constituie infracțiune,
deși fapta concretă prezintă trăsăturile acesteia, pentru c ă din motive de ordine juridică
superioare nu i se conferă un caracter ilicit.
Efectul cauzelor justificative se extinde și asupra participanților conform alin.
2 din art. 1 8 cod penal.
La art. 19 din codul penal se are în vedere legitima apărare ca o cauză
justificativă dacă:
1. ) Fapta prevăzută de legea penală s-a săvârșit;
2. ) Atacul este material, direct, imediat și injust;
3. ) Atacul pune în pericol persoana celui împotriva căruia s -a îndreptat,
dar și împotriva altuia, asupra drepturilor acestora sau un interes general;
4. ) Apărarea este proporțională cu gravitatea atacului.
Condiția proporționalității apărării fiind foarte greu de stabilit în mod concret
propunem de lege ferenda să fie înlăturată.
De altfel proporționalitatea nu înseamnă o identitate sau o similitudine între
cele două manifestări, după cum sublinia profesorul Gh. Antoniu – între atac și apărare -, dar
tot el menționează: apărarea să se mențină în limitele strictei necesitati30 ceea ce
considerăm că este foarte greu să se stabilească pentru că a existat incontestabil o temere ori
o tulburare din partea celui care se apăra. Riposta celuilalt, atât cât poate fi concepută ca
fiind exercitată în scopul de a se salva, ne putându -i-se reproșa că nu a folosit mijloacele
cele mai pot rivite, tocmai din cauza emotiei sau temerii.
Proporționalitatea sau disproporționalitatea dintre atac și apărare nu se poate
măsura obiectiv și ca atare nu pot fi apreciate decât subiectiv, mot iv, pentru care în practica
judiciară apar soluții diverse, ceea ce justifică înlăturarea acestei condiții în exercitarea
legitimei apărări.

30(30) Prof. Gh. Antoniu -op. cit., pag. 196 -201.

31 Aceasta intrucat proporționalitatea nu poate fi masurata in mod ob iectiv din
cauza tulburarilor emotionale de ordin subiectiv ( temere, indignare ).
De asemenea consider că toate aceste cauze, împrejurări sau situații ce sunt de
natură să înlăture răspunderea penală ar trebui tratate în codul penal în același capitol, ceea
ce va contribui la aprecierea mai core ctă în ceea ce privește aplicarea lor( de la art. 18 la art.
31 cod penal).