Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 3… [602694]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
FINANȚE – BĂNCI – ASIGURĂRI
ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVENȚĂ

Lucrare de disertație

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :
PROF.UNIV.DR. MORAR DAN IOAN

ABSOLVENT: [anonimizat]
2018

1
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
FINANȚE – BĂNCI – ASIGURĂRI
ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVENȚĂ

EVAZIUNEA FISCALĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :
PROF. UNIV. DR. MORAR DAN IOAN

ABSOLVENT: [anonimizat]
2018

2
Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 3
Capitolul I Evaziunea fiscală – definire și cadrul de manifestare ………………………….. ……………. 4
1.1 Scurt istoric în ceea ce privește evaziunea fiscală ………………………….. ………………………….. … 4
1.2 Conceptul de evaziune fiscală ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 5
1.3 Formele evaziunii fiscale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 7
1.3.1 Evaziunea fiscală tolerată ( la limita legii ) ………………………….. ………………………….. ….. 7
1.3.2 Evaziunea fiscală frauduloasă ………………………….. ………………………….. ………………………… 10
Capitolul II Mobilul care stă la baza înclinației spre evaziune. Măsuri de prevenire și com batere
a fenomenului de evaziune fiscală ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 13
2.1 Cauzele evaziunii fiscale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 14
2.2 Măsuri de prevenire și combatere a fenomenului de evaziune fiscală ………………………….. .. 19

3
Introducere

Evaziunea fiscală este un fenomen de mare importanță și mare amploare cu care se
confruntă țara noastră dar și numeroase state, într -o măsură mai mica sau mai mare. Date fiind
proporț iile și cauzele sale indifferent de măsurile de combatere nu putem vorbi despre
eradicarea acestui fenomen ci doar despre limitarea sa. Volumul mare de obligații pe care
legea fiscală le impune contribuabililor au dus în toate timpurile la crearea a diverse procedee
de eludare a obligații lor fiscale de către contribuabili.
Evaziunea fiscală dintre toate infracțiunile este cea care beneficiază de cea mai mare
indulgență din partea opiniei publice. Din punct de vedere economic este o infracțiune care
face cele mai multe victime, deoarece d iminuează resursele financiare necesare finanțării
cheltuielilo r publice, crează inegalități și distorsiuni concurențiale în defavoarea
contribuabililor de bună credință care înțeleg să -și declare bunurile și veniturile impozabile și
să plătească impozitel e și taxele aferente acestora.
De-a lungul timpului definirea conceptului de evaziune fiscală a iscat numeroase
controverse dar fără a fi stabilite metode de cuantificare și limite exacte. Astfel, având in
vedere aceste aspecte am structurat lucrarea de f ață astfel încât să fie acoperite următoarele:
definirea conceptuală a termenului, forme de manifestare, cauze și efecte produse, mijloace și
căi de realizare a evaziunii fiscale și nu în ultimul rând măsuri de prevenire și combatere a
fenomenului de evazi une fiscală.

4
Capitolul I
Evaziunea fiscală –istoric, definire și cadrul de manifestare

1.1 Scurt istoric în ceea ce privește evaziunea fiscală
Pe vremuri, oamenii , banii pe care îi câștigau și -i ascudeau pentru a nu fi găsiți
de huni, tătari și alți așa -ziși civilizatori, acum ne acumulăm banii și îi ascundem printre altele
de ochiul lacom al noului nostru stat, pe cale de a deveni la fel de democrat ca și statul p e care
l-a înlocuit 1. Trebuie să remarcăm că în condițiile statului autoritar de tip ,,ceaușist”,
intervenția acestuia în viața economică și socială era extrem de brutală, principiul planificării
fiind cel care predomina. Dezvoltarea societății românești fiind planificată, statul se implica
puternic în toate domeniile, cu ajutorul dirijismului economic și social, astfel că legile
economice obiective erau ținute în chingi, legile juridice reflactau acestă realitate. Din acest
motiv statul totalitar utiliza toate pârghiile pe care le avea la dispoziție, bazându -se pe puterea
sa nelimitată pentru a influența economia, aceasta având o evoluție forțată, în folosul unei
infime părți a societății românești, reprezentată de ierahia momentului . Legile obiective
economice și financiar –fiscale erau folosite de statul totalitar în vederea realizării
obiectivelor propuse. Consecința acestei filosofii și a acestui mod de a acționa a fost accea a
pauperizării majorității membrilor societății românești, iar evenimentele c are s -au produs în
anul 1989 au fost consecința firească a lor 2.
Ideea de evaziune fiscală ca ,, preț plătit perioadei de instaurare și respectare a
democrației” nu este decât o nouă filosofie a acelora care monopolizează puterea economică,
politică și militară în societatea românească. Cât este de mare acest „preț” nu ni se spune, dar
probabil este atât cât s -a putut și încă se mai poate fura, legal și ilegal.
Până la proba contrară, diferența din punct de vedere fiscal dintre un stat și un alt stat
este o chestiune de optică, adică în vreme ce statul comunist îți lua aproape tot și îți dădea cât
vroia, statul capitalist nu îți dă mare lucru și îți ia aproape tot.

1 Nicolae Georgescu -Roegen, Legea entropiei și progresul economic, București, Edit. Politică, 1979, p. 112)
2 Doina Leonte, Eugen Constantin Iordăchescu, Facilitățile fiscale și evaziunea fiscală, „Finanțe, Credit,
Contabilitate”, nr. 7 –8, 1999, p. 66.

5
1.2 Conceptul de evaziune fiscală
Întro – economie de piață are loc un conflict de interese și anume : pe de -o parte statul
care dorește să își maximizeze veniturile din impozite, taxe , accize , ect și pe de altă parte
contribuabilii care își doresc să plătească cât mai puțin cu putință. C a instituție specializată a
statului în problemele ce țin de controlul veniturilor persoanelor fizice sau juridice și în
colectarea impozitelor, fiscul va interpreta în totdeauna prevederile actelor normative numai
în interesul statului. Indiferent cât de abili ar fi făuritorii legilor fiscal e, acestea pot fi
interpretate în favoarea contribuabililor, sau , atunci când acest lucru nu este posibil se
apeleaza de cele mai multe ori la modalităti ilicite de sustagere de la plata taxelor,
impozitelor, accizelor , etc. Astfel se conturează unul dintre cele mai răspândite fenomene care
afectează viața economică și anume evaziunea fiscală.
Potrivit literaturii de specialitate, cuvântul „evaziune” provine de la latinescul
„evasion, -onis” și din cuvântul de origine f ranceză „evasion”, care desemnează acțiunea de
sustragere. În limba română, cuvântul „evaziune” este folosit cu precădere în sintagma
„ evaziune fiscală „ . Astfel prin evaziune fiscală se desemnează în limbajul uzual sustragerea
de la obligațiile fiscale3.
Art 1 din legea 241/2005 definește evaziunea fiscală ca fiind „ sustragerea prin orice
mijloace, în intregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate
bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale d e stat și fondurilor speciale
extrabugetare de către persoanele fizice sau juridice române sau străine, denumiți în
continuare contribuabili ”4 .
Așadar evaziunea fiscală reprezintă un comportament efectiv al subiectului economic
de natură să conducă la evitarea plătii unor obligații datorate statului. Prin urmare, nu orice
sustragere de la plata obligațiilor legale reprezintă evaziune fiscală ci doar sustragerea de la
plata acestora da torate statului. Având în vedere faptul că obligațiile fiscale sunt stabilite de
către stat , în folosul acestuia și mai ales în folosul comunității sociale, acest lucru este
oarecum de așteptat.
Contribuabilii au obligația de a declara către organul fis cal în raza căruia își au sediul
următoarele date, i ndiferent că aces tea sunt în țară sau străinătate : sucursale, filiale, punctele
de lucru, depozite, magazine, conturile bancare în lei sau valută. Bunurile sau valorile
impozabile depozitate în alte locu ri.

3 Doina Leonte, Eugen Constantin Iordăchescu, Facilitățile fiscale și evaziunea fiscală, „Finanțe, Credit,
Contabilitate”, nr. 7 –8, 1999, p. 66
4 Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale ,actualizată în anul 2018

6
Contribuabilii au ob ligația de a consemna în regist re sau alte documente specifice,
documente primare și de evidență contabilă , prevăzute de lege a veniturilor realizate și a
cheltuielilor efectuate. Contribuabili, persoane fizice sau juridice ce dețin bunuri sau
desfășoară activități care pot fi impozitate sunt obligați să plătească obligațiile pe care le au
față de stat la termen. Ei au de asemenea obligația de a permite controlul de către organele de
control a documentelor contabile și a altor documente ce fac obiectul taxelor sau impozitelor.
Evaziunea fiscală este rezultanta logică a defectelor și neconcordanțelor unei legislații
imperfect e, a metodelor defectuase de aplicare, precum și a neprevederii și nepriceperii
legiuitorului a cărui fi scalitate ex cesivă este tot atât de vinovată ca și cei pe care îi provo acă
prin aceasta la evaziune. Când sarcinile fiscale apasă prea greu asupra unei materii
impozabile, aceasta tinde să evadeze. Este o specie de „reflex economic” care face să dispară
capitalurile pe care fiscul vrea să le impună prea mult. „ Un impozit excesiv pune pe fugă
materia impozabilă ” 5.
Amenzile fiscal e nu-l vor determina pe contribuabil să declare exact veniturile pe care
le are ci îl vor determina să ia o serie de precauții mai minuțioase pentru a se sustrage de la
obligațiile sale față de stat. Există o psihologie a contribuabilui de a nu plăti niciod ată decât
ceea ce nu se poate să nu plătească.
Cu toate acestea statul prin puterile publice , poate să incite la evaziune fiscală
umărind în principal două scopuri : primul este unul „ pozitiv ” argumentat de dorința de a
stimula formarea capitalului și al doilea lea este un scop „negativ” ref lectat prin sprijinirea
unor grupuri de interese. De aici putem întelege chiar rolul evaziunii fiscal e ca element dorit
sau nu al politicii fiscal e, decurgând în general direct din cel al fiscalității.
Intervenția statului în meținerea unui anumit grad de evaziune fiscală, trebuie analizată
prin prisma raportului dintre efect și anume formarea capitalului și eforturi care pot fi o mare
risipă de resurse, crearea de inechitate în veniturile disponibile ale contribuab ililor. Trebuie să
se țină cont că „ efectul benefic al intervenției statului în deosebi în raportul legislativ direct,
imediat si, ca să spunem așa vizibil, în timp ce efectele ei nefaste sunt treptate și indirecte,
neperceptabile. Unul din aceste efecte este fenomenul de corupție care este practic inevitabil
un însoțitor al evaziunii fiscale 6. Totoda tă se impune necesitatea schimbă rii mentalității
contribuabililor în ceea ce privește obligația prevăzută de Constituție, și anume că trebuie să
contribuie prin taxe și impozite la acoperirea cheltuielilor. Obligațiile de ordin fiscal sunt

5 Nicolae Hoanță, ,,Eva ziunea fiscală”, Ed.Tribuna Economica București, 1997
6 Idem 6

7
percepute ca un sacrificiu material și nu ca o datorie față de comunitate de către agenții
economici.
Volumul mare de obligații fiscale care sunt impuse contribuabililor sau mai ales
povara fiscală a acestora nu au făcut decât să stimuleze ingeniozitatea contribuabililor în a
găsi diverse procedee de eludare a obligațiilor fiscal e.
Indiferent d e amploarea sa, evaziunea fiscală este un fenoment nefast cu implicații
negative multiple, cum ar fi :
 Afectarea stabilității economice naționale
 Nerealizarea prevederilor la parte a de venituri fiscal e, cu efecte asupra apariției sau
creșterii deficitului bugetar
 Creșterea unor inechități în plan social
 Afectarea puterii de cumpărare a monedei naționale
 Etc

1.3 Formele evaziunii fiscal e
Una dintre cele mai delicate chestiuni legate de evaziunea fiscal ă se referă la
delimitarea dintre evaziunea fiscală la limita legii ( tolerată ) și evaziunea fiscală ilegală. O
asemenea delimitare pare inutilă deoarece o dată ce este incriminată , orice timp de evaziune
fiscală înseamnă înfrângerea legii, în concluzie ilicită , dar din punct de vedere teoretic se
poate argu menta o astfel de distincție între cele două.
1.3.1 Evaziunea fiscală tolerată ( la limita legii )
Evaziunea fiscală tolerată trebuie considerată ca fiind evaziunea fiscală care reușește
să evite plata obligațiilor bugetare în parte sau în totalitate exploatâ nd anumite portițe ale
legii .
Dragoș Pătroi suștine că evaziunea fiscală tolerată reprezintă subestimarea materiei
impozabile prin promovarea anumitor exonerări sau facilități fiscale denumite generic și
regimuri fiscale de favoare care permit „ fuga de impozitare ” fără a încălca legea în mod
flagrant, aceste practici fiind oarecum tolerate de permisivitatea reglementărilor fiscale 7.
Putem spune că evaziunea fiscală „ tolerată ” este consecința firească a erorilor legislative și
uneori imperfect asimilate în practică. Baza existenței acesteia o reprezintă echivocitatea legii

7 Dragoș Pătroi „ Evaziunea fiscala intre latura permisiva, aspectul contraventional si caracterul infractional ”, Ed
Econimică București 2007

8
și princiipile dreptului fiscal conform cărora modul de precepere și așezare a taxelor și a
impozitelor nu poate fi interpretat prin d ezvoltarea acestora. De regulă evaziunea fiscală
„tolerată ” presupune versatil a manevrabilitate a textelor de lege, dar în același timp cu o abilă
încadrare în marja de eroare a cadrului normativ. Efectul acesteia se reflectă în minimizarea
impozitări uno r mecanisme alternative acceptate de legislația fiscală. Evaziunea fiscală „ la
limita legii ” se construiește pe baza paradoxurilor legislative, care nu permit o confirmare sau
o infirmare fără echivoc a anumitor aspecte legislativ e controversate și tocma i de ace ea,
interpretabile 8.
Din aceste considerente , practic, evaziunea fiscală „ tolerată ” este asimilată de unii
economiști ca o formă de dualitate a economiei oficiale care se manifestă cu predilecție în
situațiile când politicile de reglementare promovate de autoritatea publică nu sunt suficient de
bine structurate. Aceasta se bazează pe exploatarea cu maximă abilitate a eventualelor lacune
legislative din domeniul fiscal, și cunoaște o serie de forme de manifestare cunoscute și sub
denumirea de d educeri fiscale „ aparente ”. Pe lângă deductibilitățile fiscale reglementate în
mod explicit de legislația în vigoare, există și o serie de deduceri fiscale care nu sun t
specificate în mod expres de un regim sacționar, pe baza textelor de lege. În practi că s-a
demonstrat existența acestor deductibilități fiscale „ascunse / aparente ”, asimilate formelor de
manifestare ale evaziunii fiscale „ tolerate ” și tototdată favorizate de relativizarea democrației
dintre legal și ilegal.
Datorită diversificării c ontradincțiilor care facilitează labilitatea interpretativă a
textelor de lege au favorizat trendul ascendent al evaziunii fiscale „ tolerate ” . Sistemul
pseudodeductibilităților fiscale reprezintă o provocare continuă pentru contribualii, aceștia
sfidând practic legea, deoarece se situează la frontieră 9. Contribuabilul încearcă să se plaseze
într-o poziție cât mai favorabilă pentru a beneficia într -o măsură cât mai mare de avantajele
oferite de reglementările fiscale în vigoare.
Evaziunea fiscală „tolerată ” se realizează în momentul în care o parte din veniturile
sau averea unor persoane sau categorii sociale este sustrasă de la impune datorită modului în
care legislația fiscală dispune stabilirea obiectului impozabil.
Exploatând insuficiența le gislație, contribuabilii găsesc anumite mijloace și eludează
în mod „ legal ” prevederile fiscale, astfel sustrăgându -se în parte sau total plății impozitelor,

8 Dragoș Pătroi „ Evaziunea fiscala intre latura permisiva, aspectul contraventional si caracterul infractional ”, Ed
Econimică București 2007
9 Idem 8

9
tocmai datorită acestei insuficințe legisl ative 10 . Procedân d în acest mod contribuabilii ră mân
la limita strictă a drepturilor lor și statul nu se poate apăra decât printr -o legislație bine
studiată , clară , precisă și științifică . Singurul vinovat de producerea evaziunii într -o astfel de
situație și astfel de mijloace este legiuitorul.
În practic ă, faptele de evaziune fiscală bazate pe interpretarea favorabilă a legii , sunt
foarte diversificate în funcție de inventivitatea contribuabilului și lacunile legii, dar cel mai
frecvent sunt folosite următoarele metode :
a) constituirea de fonduri de amortizare sau de rezervă , în cuantum mai mare decâ t cel ce se
justifică din punct de vedere economic, micșorâ nd astfel veniturile impozabile
b) practica unor societăț i comerciale de a investi o parte din profitul realizat în achiziții de
mașini ș i echipa mente t ehnice pentru care statul acordă reduceri ale impoz itului pe venit,
măsura care este menită să stimuleze acumularea
c) asocierile de familie, precum și societățile oculte di ntre soția și copiii intreprinză torului ș i
acesta; rezultatul unei asemenea man evre este impunerea separată a acestora, repartizarea
separată a venitulor pe fiecare asociat ducând la micș orarea sarcinilor ficale
d) venitul total al membrilor familiei poate fi împărțit în mod egal între aceștia, indiferent de
contribuția fiecă ruia la re alizarea lui, pe această cale obținâ ndu-se o diminuare a
cuantumului impozitului pe venit, care este datorat statului
e) constituirea unor depozite de păstrare și administrare de către părinte (tutore) a unor
fonduri în favoarea copilului minor. În acest caz deși venitul aferent depozitului este supus
impune rii, impozitul plătit este mai mic în comparaț ie cu ceea ce s -ar datora pe venitul
astfel redivizat
f) scăderea din venitul impozabil a ch eltuielilor de protocol, reclamă sau publicitate,
indiferent dacă au fost fă cute sau nu
g) un contribuabil are posibi litatea să opteze pentru impozitul pe venitul persoanelor fizice,
fie pe sistemul de impunere aplicabil v eniturilor realizate de corporație. Optâ nd pentru cel
de al doilea regim f iscal, contribuabilul realizează o importantă sustragere din venitul
impozabil deoarece sistemul de impunere al corporaț iilor cuprinde numeroase facilități
care duc la o substanț iala reducere a sarcinilor fiscale.
h) luarea în considerare a unor facilităț i legale cu privire l a excluderea din masa impozabilă
a cheltuielilor cu munca vie, cu pregătirea profesională și practica în producție, a sumelor
plătite pentru contracte de cercetare ce au ca obiect program e prioritare de interes național

10 Ioan Gheorghe Țara – Controlul financiar, expertiza contabilă, consultanta fiscală, Editura Universității din
Oradea, 2015

10
Reglemnentând încasarea la termene și în cuantum ul stabilit taxelor și impozitel or și
stipulând norme speciale î mpotriva ilegalităților din domeniul fiscal, legislația financiară
cuprinde dispoziții referitoare la infracțiunile din acest domeniu. Infracțiunea din domeniul
fiscal portă denumirea de evazi une fiscală frauduloasă sau fraudă fiscală.

1.3.2 Evaziunea fiscală frauduloasă
Spre deosebire de evaziunea fiscală „tolerată ” sau la limita legii care constă într -o
menținere prudentă a sustragerii în limitele legale, frauda fiscală se săvârșește prin încălcarea
flagrantă a legii, profitându -se de modul specific în care se face impunerea.
Conform Iulian Văcărel evaziunea fiscală reprezintă sustragerea de la impunerea unei
părți din materia impozabilă11. Așadar evaziunea fiscală frauduloasă reprezintă acțiunea prin
care contribuabilul obligat să furnizeze date în sprijinul declarației în baza căreia urmează a i
se stabili cota impozitului, recurge la disimularea materiei impozabile sau la folosirea altor căi
de sustragere de la plata impozitului dator at față de stat . Evaziunea de acest tip este greu de
determinat, formele ei fiind nelimitate în timp .
Delictul fraudei fiscale reprezintă trei elemente constitutive 12:
– Elementu l legal, condamnarea fraudei putându -se face doar pe baza unei prevederi legale
corespunzătoare
– Elementul material, presupune delimitarea tentativei la fraudă ( care este și pedepsită) de
fraudă consumată, realizată prin omisiunea de declarării sau prin ascuderea materiei
impozabile
– Elementul intenț ional, presupune la rându -i , că ce l în cauză era conștient de încălcarea
legii, acționând în cunoștință de cauză și cu rea credință, în intenția de a înșela fiscul.
În privința tipologiei fraudelor fiscale, există criteri i diferite de clasificare și multiple
tipuri de fraudă.
După mobilul fraudei putem delimita 13:
a) Frauda ocazională , săvârșită din neglijență și sancționată adesea doar administrativ
b) Fraudă manifestată, la care intenția frauduloasă este evidentă și tocmai de accea ea
este sancționată penal

11 Iulian Văcărel – Finanțe p ublice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1992
12 Constantin I. Tulai _ „ Finanțe publice și Fiscalitatea ” , Ed Casa cărților de știință , Cluj Napoca 2003
13 Idem 12

11
Clasificarea juridică a fraudei f iscale se face în funcție de existența sau lipsa
mijloacelor frauduloase pentru comiterea fraudei.
a) Frauda simplă sau rea credința, foarte răspândită , definită ca orice acțiune sau omisiune
comisă cu rea credință pentru sustragerea de la impozitare, făptui torul suportând doar
sancțiuni fiscale
b) Frauda complex ă sau voința frauduloasă sancționată penal
J.C Martinez, include în acest delict, pe baza Codului general al impozitelor din Franța
următoarele fapte 14:
 Omisiunea voluntară de a face declarația de impun ere la termenele prevăzute
 Ascunderea sumelor supuse impozitării
 Organizarea insolvabilității
 Piedicile puse încasării impozitelor
Nicolae Hoanță include în frauda complex ă în România următoarele fapte 15:
 Neînregistrarea unor activități aducătoare de venituri, pentru care legea prevede
obligația înregistrării
 Nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a sursei impozabile sau
taxabile sau efectuarea altor operațiuni în acest scop
 Organizarea sau conducerea de evidențe contabile duble ori alterare memoriilor
aparatelor de taxat, de marcaj sau a altor mijloace de stocare a datelor în scopul
denaturării veniturilor supuse impozitării ca și distrugerea actelor contabile.
 Declararea fictivă privind sediul unei firme sau schimbarea acestui a în scopul
sustragerii de la controlul fiscal
Legea nr 87/ 1994 reactualizată pentru combaterea evaziunii fiscale înscrie tot la
capitolul infracțiuni și alte fapte care spre deosebire de cele enumerate anterior ( pedepsite cu
închisoarea ) , pot fi sanc ționate fie cu închisoarea, fie cu amendă și interzicerea unor drepturi
 Refuzul de a prezenta organel or prevăzute de lege documente j ustificative și actele de
evidență contabilă necesare pentru stabilirea obligațiilor față de stat
 Întocmirea incompletă sau necorespunzătoare de documente primare sau evidență
contabilă , ori acceptarea unor astfel de documente cu scopul de a împiedica verificările
financiar – contabile pentru identificarea cazurilor de evaziune

14 J.C Martinez – „La fraude fiscale ” P.U.F , Paris 1990
15 Nicolae Hoanță, ,,Eva ziunea fiscală”, Ed.Tribuna Economica București, 1997

12
 Fapta de a nu evidenția prin acte contabile sau al te documente legale , în înregime sau
în parte , veniturile realizate ori de a înregistra cheltuielile care nu au la bază operațiuni
reale, dacă au avut ca urmare neplata sau diminuarea impozitului, taxelor sau
contribuției
 Efectuarea unor importuri tempor are în vederea realiză rii producției de export,
schimb area ulterioară a destinației prin livrarea la intern, fără achitarea obligațiilor
fiscale prevăzute de lege pentru importurile definitive
 Includerea în costuri a unor drepturi salariale fictive, aceast ă metodă având însă
dezavantajul că presupune și înregistrarea impozitelor și taxelor aferente ca și obligație
de plată a societății, destul de ridicate în prezent
 Diminuarea TVA colectată prin operațiuni de stornări cu un c aracter fictiv care nu au la
bază documente legal întocmite în acest sens sau documentele justificative utilizate nu
reflect ă realitatea în fapt a tranzacțiilor consemnate în acestea
 Falsificarea bilanțului ca mijloc de fraudare a fiscului care presupune o convenție între
patro n și conta bil șef
 Diminuarea materiei impozabile rezultate din reducerea cifrei de afaceri prin
înregistrarea în cheltuielile unității a unor cheltuieli cu c aracter personal al patronilor
ori înregistrarea cheltuielilor neefectuate în realitate
Atât evaziunea fiscală „tolerată „ cât și frauda fiscală presupun gestionarea unui risc
generat de acțiunile aflate la limita legală sau în afara acesteia. Acest risc trebuie cunatificat
de către management și pus în balanță în contrapartidă cu câștigurile rezultate în u rma
aplicării acestor stra tegii, căutându -se și aici maximizarea profitului 16.
Concluzionând putem spune că cei doi termeni de evaziune fiscală „tolerată ” și
evaziune fiscală ilicită , deși presupun aceeași definire de bază – fuga de obligația impunerii
materiei impozabile , aceasta se poate realiza fără a contraven i în mod expres legilor sau
dimpotrivă încălcarea direct ă și deliberată a legilor fiscale.
Altfel spus dacă regula fiscală institutie o modalitate de percepere a impozitului sau a
taxei, evaz iunea fiscală caută regulii defecte care să permiă imposibilitatea aplicării acesteia
în contextu l definit sau aplicarea ei astfel încât să conducă la reducerea plății către bugetul de
stat. Așadar, dacă regula fiscală reprezintă teza, evaziunea fiscală re prezintă antiteaza 17.

16 Paul Diaconu ” evaziune fiscala, paradisuri fiscale, contabilitate creativă” , Ed Economică București 2004
17 Idem

13
Capitolul II
Mobilul care stă la baza înclinației spre evaziune .
Măsuri de prevenire și combatere a fenomenului de evaziune fiscală

Pentru a putea înțelege cu adevărat fenomenul de evaziune fiscală și pentru a putea
elabora și aplica măsuri eficiente de combatere a acestuia, trebuie , în primul rând să
înțelegem cauzele acestui fenomen.
Spuneam la început că evaziunea fiscală sau fuga din calea impozitelor este adesea, și
în mod justificat asociată cu presiunea fiscală, oamenii încercând să se apere de o povară
fiscală apasătoare. Acest lucru este însă numai în parte adevărat iar presiunea fiscală excesivă
reprezintă doar una dintre ca uzele evaziunii. Dovada este aceea că evaziunea există peste tot
în lume și acolo unde presiunea fiscală este exagerată și acolo unde fiscalitatea este mai
relaxată. Ceea ce diferă de la o țară la alta este amploarea fenomenului.
În România în ceea ce pr ivește prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, acționează
și măsurile care sunt prevăzute în actele normative care au intrat în vigoare în anii 2002 –
2003 și anume organizarea cazierului fiscal al contribuabililor ca mijloc de evidență și
urmărire a disciplinei financiare a acestora și pentru întărirea administrării taxelor și
impozitelor datorate bugetului. În cazierul fiscal sunt menționate persoanele fizice, persoanele
juridice precum și acționarii , asociații dar și reprezentanții legali ai persoanelor juridice, care
au la activ fapte sancționate de legile financiare, vamale dar și de cele care privesc disciplina
financiară. Aceste sancțiuni pot fi înscrise în cazierul fiscal doar în cazul în care au rămas
definitive și irevocabile.
Prin int ermediul Constituției se prevede ca toate taxele și impozitele se stabilesc prin
lege de către Parlament iar apoi sunt promulgate de către președintele țării. Majoritatea
veniturilor se obțin de la agenții economici care sunt obligați să achite taxele și i mpozitele
către bugetul de stat, bugetele locale, bugetele asigurărilor sociale de stat dar și pentru
fondurile speciale extrabugetare. Toate aceste taxe și impozite trebuie respectate de către toți
contribuabilii cu strictețe. Nimeni nu trebuie să se sust ragă de la plata obligațiilor fiscale
stabilite prin actele normative.

14
Totuși organele de control constată numeroase abateri care păgubesc statul cu
milio ane sau chiar miliarde de lei, astfel cei ce se sustrag de la plata obligațiilor fiscale
îmbogățindu -se ilegal.

2.1 Cauzele evaziunii fiscale
În viziunea profesorului Dan Drosu Șaguna 18, cauzele evaziunii fiscale sunt mul tiple
având o serie de factori care o favorizează. În primul rând trebuie aminti ți factori de ordin
legislativ și administrativ.
a) Primul factor fiind excesivitatea sarcinilor fiscale , mai cu seamă pentru une le categorii
de contribuabili, excesivitatea care are însă drept motive tocmai amploarea pe care o are
evaziunea fiscală.
Din punct de vedere legislativ, o fiscalitate exagerata este înțeleasă prin prisma
numărului foarte mare de obligații fiscale la care a fost obligat contribuabilul româ n, în
perioada realizată, dar și al i nstabilității în timp a legislaț iei instituitoare de impozite și taxe .
În practica internațională, eficiența unui sistem fiscal nu se măsoară atât prin
importanța venitului fiscal, cât prin gradul de consimțire la i mpozite care este invers
proporț ional cu gradul de rezistență la impozite, deci cu evaziunea fiscală.
Este destul de dificil să se stabilea scă un prag cantitativ, la care contribuabilul ia
decizia de a evaziona fiscal, acesta depinde atât de sectorul de activitate cât și de alte aspect e
cum ar fi cele psihologice sau culturale, mai dificil de cuantificat.
Sistemul legislativ fiscal , pe lângă faptul că este incomplet acesta prezintă și mari
lacune și imprecizii , cree ază pentru contribuabilul evazio nist un spațiul larg de manevră, în
încercarea lui de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale legale.
Contribuabilul poate practica evaziun e și în cazul în care sancțiunea pentru această
faptă este mica sau probabilitatea de a fi indetificată și sanționată fapta este mică. Acest
comportament se poate produce indi ferent de rata de impozitare , în general indi ferent deci de
presiunea fiscală, e vaziunea fiscală putând să se producă chiar dacă presiunea fiscală scade.
În domeniul san cționării sustragerii de la plata obligațiilor fiscale , România a
beneficiat de o lege a combaterii evaziunii abia în anul 1994 ( Legea nr 87/1994 privind
combaterea fenomenului de evaziune fiscală) și actualizată de Legea 241/2005. Până în

18 Dan Drosu Șaguna , „ Tratat de drept financiar și fiscal ” , Ed All Beck , București 2001

15
momentul acela aparatul fiscal neavând instrumetul necesar pentru a ac ționa în mod legal
pentru diminuarea fraudei fiscale, consecința fiind aplificarea fenomenului evazionist 19.
Slăbiciunea administrației ficale poate fi efectul pe de o parte al corupției, iar pe de
altă parte al incapacității logistice sau profesionale a acesteia. Indiferent care ar fi cauza
slăbiciunii administrației fiscale, atunci când aceasta devine notorie sau chiar când este
instuită de contribuabil, acesta accesează evaziunea fiscală.
O altă cauză a evaziunii fiscale de data aceasta este a celei realizate la adăpostul legii ,
o constituie acordarea mu lt prea lejeră și nefundamentată a facilităților fiscale. În România ,
din 1990 și până în prezent s -a emis un număr mare de acte normative care conțin numeroase
facilități fiscale , în special în scopul dezvolării activităților economice prin atragerea de
capital strain. Aceste faciliăți fiscale au fost folosite ca instrumente de evaziune fiscală
tolerată adică la adăpostul legii. Contribuabilii care pr imesc aceste facilități fiscale se
comportă în continuare în spe ranța primirii de noi facilități , astfel generând un comportament
menit să evite sarcina fiscală, în concluzie să evazioneze fiscal. Deformarea
comportamentului ca urmare a acordării ac estor f acilități este deosebit de dăunător atât pe
termen scurt cât și pe termen lung deoarece creează o cultură specifică evazionistă precum și
asteptări cu privire la aceste tipuri de facilități fiscale.
Acordarea de facilități fiscale produce o prejudi cire a intereselor financiare ale statului
chiar de către stat însuși , de ace ea evaziunea produsă în acest caz e ste o evaziune fiscală
specială: acordarea facilităților prin ea însăși nu generează evaziune la nivelul
contribuabililor, deși generează un pr ejudici u la nivelul bugetului de stat.
O altă cauză care ține tot de factori de ordin legislativ și administrativ este existența
unui aparat fiscal ineficient . Cauzele care țin de ordin administrativ sunt :
 personal insuf icient numerit și calitativ, astfe l instituțiile neavând posibilitatea de a
controla eficient, ci doar o mica parte a persoanelor fizice și juridice
 dotarea infucientă cu mijloace material e necesare administrației în vederea atribuțiilor
ce îi revin
 salarizarea inadecvată a organelor de control pe linia depis tării și combaterii evaziunii
fiscale cu efect asupra raportării corecte a neregulilor constatate

19 Mihai Aristotel Ungureanu „ Finanțe publice. Sinteze și aplicații ” , ediția a II -a , Ed Conphys 2007

16
b) Cel de -al doilea factor fiind cel care ține de ps ihologia contribuabilului și infucienta
educație fiscală și civică a acestuia.
Conș tința fiscală este fără îndoială strâns legată de educația fiscală, care adesea este
deficitară. Nu este mai puțin adevărat că educația fiscală dă roade iar princiipile sale devin
credibile dacă statul nu înșală așteptările contribuabililor, nu îi supune u nui jug fiscal greu de
suportat și cheltuiește banii publici în interesul celor care suportă greul impozitelor.
În concepția contribuabilului a înșela statul nu înseamnă a fura și numeroși sunt aceia
care nu ezită să se sustragă de la plata obligațiilor l or fiscale neavând sentimentu l că ar comite
ceva grav . Dar ei uită însă faptul că neplătindu -și impozitele către stat, acesta se vede nevoit
să majoreze sarcinile fiscale pentru contribuabilii onești astfel că înșelând statul atentează în
mod indirect la a vuția celorlalți contribuabili 20.
Conform lui C.N. Tă utu „Educația contribuabilului este astăzi atât de puțin formată,
încât el nu are decât o preocupare : să plătească cât mai puțin și dacă se poate deloc. Nu este
om oricât de bogat și am putea zice onorabil, care să aibă mustrarea de cuget că, prin uneltiri
viclene, a ajuns să plătească ca impozite jumătate sau mai puțin din ce ar fi drept 21.
Și aici ca, de altfel, în alte domenii, conștiința românului nu a evoluat, cinismul fiscal
fiind în zilele noastre cu totul deficitar. În fapt, nesupunerea față de legile fiscale este mai
frecventă și mai puternică față de alte legi datorită propriilor caracteristic i. Valoarea unei
legi, prestigiul și autoritatea sa sunt date de generalitatea, permanența și imparțialitatea sa.
Altfel spun rânduiala legală este asigurată de reguli abstracte aplicabile tuturor și în principiu
pentru totdeauna. Or, legea fisca lă nu este adesea nici generală, nici permanentă și nici
imparțială.
c) Cauze de natură politică
Acestea sunt lega te de folosirea impozitelor nu numai ca resurse pentru acoperirea
cheltuielilor publice ci și ca instrumente ale politicii sociale și ale politicii econ omice, deci de
activizarea lor ca pârghii fiscale. Aceasta a făcut să apară teoria fraudei fiscale ca rezistență la
o presiune. Potrivit acesteia clasele sociale ce suportă gr eul impozitelor se consideră
îndreptățite să fugă din calea acestora, opunându -se astfel presiunii pe care o exercită clasa ce
deține puterea, care adesea nu rezistă tenației de a arunca povara fiscală asupra altor categorii
sociale, creând privilegii fiscale pentru ea însăși. Istoria fiscală oferă suficiente exemple de

20 Constantin I. Tulai „ Finanțe publice și Fiscalitatea ” , Ed Casa cărții de stiință , Cluj -Napoca 2003
21 C.N Tautu „ Evoluția și tehnic a impozitelor directe din România „ Teză de doctorat , București 1940 , citat de
Constantin I. Tulai în cartea „ Finanțe publice și Fiscalitatea ” , Ed Casa cărții de stiință , Cluj -Napoca 2003

17
discriminări fi scale abusive, demonstrând totod ată pericolul redistribuirii ma sive a avuției de
dragul așa zisului egalitarism social 22.
Politica fiscală utilizează impozitele și ca instrumente ale politicii economice, ca
pârghii de stimulare a unor activități sau secto are dezirabile și de inhibare sau decurajare a
altora. Și aici însă intervenționalismul fiscal trebuie să rămână rezonabil nu numai pentru a nu
alimenta tentația sustragerii ci și pentru a nu modifica șansele competitorilor de piață.
d) Factori de natură economică care alimentează și ei tentația sustragerii de la plata
impozitelor.
Acestea deoarece adesea situația economică personală a contribuabilului infuențează decisiv
atitudinea sa față de fisc, iar conjunctura economică generală își pune și ea amprenta asupra
acestui comportament. Acești factori țin de percepția contribuabilului cu privire la nivelul
venitului rămas după plata impozitelor și capacitatea lui de a satisf ace toate nev oile
individuale ale contribuabilului.
Sunt opinii potrivit cărora înclinația contribuabilului spre evaziune este în raport
invers propor țional cu nivelul veniturilor impozabile și direct propor țional cu rata fiscalității .
În privința acestui raport care există între nivelul veniturilor impozabile și înc linația înspre
evaziune fiscală , se susține ca, în țările în curs de dezvoltare, frauda fiscală atinge 80 -90 %
din veniturile fiscale care ar trebui să fie percepute de aceste țări. Însă în aceste țări, n ivelurile
reduse ale veniturilor supuse impunerii sunt acompaniate de sisteme fiscale în care dezordinea
domnește, atât în ceea ce privește legiferarea fiscală cât și în ceea ce privește urmărirea
aplicării legislației respective, cu efecte directe asupra sporirii corupției aparatului fiscal și
mărimii veniturilor fiscale atrase la buget 23.
e) Cauzele tehnice ale fugii de impozite
Acestea sunt legate de complexitatea sistemului fiscal. Metodele de evaluare
sofisticate, diferențierea excesivă a cotelor, existe nța unor facilități variate, multiplicarea
deducerilor legale și posibilitatea alegerii modului preferat de impunere sunt tot atâtea
elemente tehnice care fac controlul fiscal extreme de dificil și creează sanșe multiple de la
sustragere.
Sunstragerea de la plata impozitelor nu este însă singura, ci doar prima formă a
rezistenței individuale față de impozite. Rezistența colectivă la impozite a existat în toate
timpurile și peste tot, imbracând forme mai mult sau mai puțin violente, mai mult sau mai
puțin spectaculoase sau radicale . Reacția brutală sub forma revoltelor fiscale a existat din

22 Constantin I. Tulai „ Finanțe publice și Fiscalitatea ” , Ed Casa cărții de stiință , Cluj -Napoca 2003
23 Mihai Aristotel Ungureanu „ Finanțe publice. Sinteze și aplicații ” , ediția a II -a , Ed Conphys 2007

18
totdeauna dar și -a schimbat forma de -a lungul vremii. Antifiscalismul modern este promovat
de numeroase organisme special create pentru protecția contribuabililor24. Mișcările
antifiscale există și în prezent. Uneori contribuabili nemulțumiți de povara fiscală organizează
demonstrații de stradă, greve fiscale, etc. În zilele noastre au apărut noi forme ale contestării
impozitelor, promovându -se rezistența ideologic ă și doctrinală. Specialiști reputați și oameni
politici responsabili militează astăzi pentru relaxarea fiscalității. Cu toate a cestea fuga de
impozite este un „sport ” foarte popular peste tot în lume.
Cunoscând cauzele opoziției față de impozite și formele pe care le îmbracă rezistența
la impozite în continuare vedem care sunt efectele acesteia 25:
„ Într -o abordare soci ologic ă spune C.Co rduneanu, frauda fiscală constituie o
contestare a puterii statului de către contribuabili care nu sunt mulțumiți de modu l în care
acesta redistribuie venitu rile în societate, de sacrificiu l care le este cerut, comparativ cu alte
grupuri sociale și față de avantajele obținute. De accea subliniem mai întâi că fuga de
impozite este mai mult prezentă acolo unde impunerea este i nechitabilă și unde statul risipește
bunul public sau îl folosește în interesul clasei privilegiate.
Pe plan economic, fuga de impozite creează distorsiuni favorizându -i pe evazioniști și
dezavantajându -i pe contribuabilii onești în competiția pe piață. S erioase distorsiuni și
inechități apar și pe plan social deoarece cei care își onorează obligațiile fiscale vor suporta
într-un final direct sau indirect povara fiscală suplimentară provocată de sustragerea de la
plată a evazioniștilor.
Totuși organele de control constată numeroase abateri care păgubesc statul cu
milio ane sau chiar miliarde de lei, astfel cei ce se sustrag de la plata obligațiilor fiscale
îmbogățindu -se ilegal.
Acțiunile de control efectuate de către instituțiile statului indică în princi pal aspecte
specifice fiecărei categorii de obligații fiscale, aceste vor fi prezentate în subcapitolul următor.

24 Constantin I. Tulai „ Finanțe publice și Fiscalitatea ” , Ed Casa cărții de stiință , Cluj -Napoca 2003
25 C.Corduneanu ”Sistemul fiscal în știința finanțelor, Ed Codes 1998 citat de Constantin I. Tulai în cartea „
Finanțe publice și Fiscalitatea ” , Ed Casa cărții de stiință , Cluj -Napoca 2003

19

2.2 Mijloace și căi de realizare a evaziunii fiscale
Ramurile în care e vaziunea fiscală indentificată de organele financiar – fiscale la
persoanele fizice, persoanele juridice precum și acționarii , asociații dar și reprezentanții legali
ai persoanelor juridice s unt : impozitul pe profit ,TVA -ul și accize, alte taxe și impozite 26.
a) În ceea ce privește impozitul pe profit deficiențele constatate frecvent se referă la :
 Reducerea bazei de impozitare prin includerea pe costuri a unor cheltuieli fără
documen te justificative sau nelegale
 Omisiunea înregistrării integral ă a veniturilor realizate
 Majorarea cheltuielilor cu dobânzi aferente creditelor pentru investiții
 Înregistrarea unor cheltuieli supradimensionate
 Deducerea unor cheltuieli personale ale asociațiilor sau dobânzi acordate propriei
societăți de către patroni
 Transferu l veniturilor impozabile societății nou înființată aflată în perioada de
scutire de la plata impozitelor de profit, concomitent cu înregistrarea de pierderi de
către sociatetatea mama
 Încadrarea eronată în perioadele de scutire
 Determinarea impozitului pe profit prin aplicarea necorespunzătoare a prevederilor
legal e
 Neînregistrarea în contabilitate a diferențelor stabilite prin actele de control
 Necalcularea impozitului aferent veniturilor rezultate din activități economice
b) În ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată acțiunile de control evidențiază
următoarele fa pte care conduc la evaziune fiscală :
 Aplicarea eronată a deducerilor
 Neevidențierea și nevirarea taxei pe valoare adăugată aferentă avansurilor încasate
de la clienți
 Necuprinderea operațiunilor care intră în sfera taxei pe valoare adăugată
 Omisiunea înregistrării ca plătitor la atingerea plafonului stabilit prin actele
normative
 Aplicarea eronată a cotei zero pentru operațiunile de export
 Sustragerea de la plata TVA pentru importurile de bunuri prin prezentarea în vamă
a unor acte fictive de donație

26 Mihai Aristotel Ungureanu „ Finanțe publice. Sinteze și aplic ații ” , ediția a II -a , Ed Conphys 2007

20
 Emite rea de facturi și chitanțe fiscale cu TVA fără ca agentul economic să fie
plătitor
 Omisiunea înregistr ării TVA aferentă sco ntului de mărfuri existente la data
solicitării retragerii din evidența plătitorilor
 Necalcularea de către bănci a TVA aferentă venit urilor obț inute din valorificarea
bunurilor gajate
 Neutilizarea sau utilizarea defectuasă a formularisticii tipizate
 Sustragerea de la plata TVA prin declarearea unor importuri ca fiind temporare
 Erori de calcul
c) În ceea ce privește impozitul pe veniturile obținute din salarii, faptele care conduc la
evaziune fiscală sunt următoarele :
 Neimpozitarea tuturor sumelor plătite salariaților
 Necumularea drepturilor salariale în vederea impozitării
 Aplicarea incorectă a impozitării drepturilor salariale
 Omisiunea î nregistrarii impozitului pe salarii
 Omisiunea înregistrării impozitului pe salarii suplimenta re
 Necalcularea și nereținerea impozitului pe salarii
 Nerespectarea legislației privind impozitarea, cumulul , scutirile și reducerile de
impozit
d) În ceea ce priveș te accizele, constituie fapte de evaziune fiscală următoarele :
 Neimpozitarea tuturor sumelor
 Necalcularea accizelor aferente modificării concentrației alcoolice
 Reducerea de alcool din materii prime primite spre prelucrare
 Omsiunea includerii accizelor î n prețul de vânzare al produselor
 Neevidențierea în contabilitate a accizelor
 Sustragerea de la plata accizelor prin schimbarea denumirii alcoolice în facturile
de import
e) În ceea ce privește taxele vamale, următoarele fapte constituie evaziune fiscală :
 Utilizarea unor cote inferioare decât cele legale
 Omisiunea cuprinderii tuturor sumelor impozabile în baza de impozitare
 Subevaluarea mărfurilor în momentul întocmirii declarației de impunere
 Schimbarea destinației mărfurilor importate sau efectuarea de im porturi temporare
false

21
f) În privința celorlalte taxe și impozite datoare bugetului de stat și bugetelor locale ,
abaterile cele mai des întâlnite sunt :
 Evidențierea la valori inferioare a clădirilor în contabilitate
 Nedepunerea la organele fiscale a declar ațiilor care privesc clădirile aflate în
patrimoniu, a mijloacelor de transport, a terenurilor aflate în administrarea
agenților economici
 Neconstituirea , nevirarea sau calcularea eronată a impozitului pe dividend e
 Declarearea anumitor date eronat
 Menț inerea impozitului pe dividende aferent e avansurilor acordate în cursul
anului, care după realizarea profitului și aproparea bilanțului au avut destinația
dividend e

În concluzie, „Legea pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale cuprinde un
sistem unitar al diferitelor modalități de săvârșire a faptelor de evaziune fiscală, cu sancțiuni
penale și contranveționale care au și rolul edicativ pentru contribuabili în scopul stopării pe
viitor a faptelor de evaziune fiscală și încasării tuturor veniturilo r statului. Sancțiunile penale
și contravenționale impun pentru organele de control financiar -fiscal cunoașterea perfect ă a
actelor normative, a stabiliri cu compentență și grijă a faptelor penale și contravenționale
privind evaziunea fiscală, pentru ca sa ncțiunile să fie încadrate cât mai bine în prevederile
legii, iar aprecierea în aplicarea pedepselor între limite, cer din partea organelor competente
un grad ridicat de cunoaștere , corectitudine și cinste profesională.
Agenții economici au obligația de a cunoaște și de a a respecta cu strictețe normele
financiar – fiscale și contabile pentru a nu fi pasibili de pedepsele stabilite prin „Legea pentru
prevenirea și combaterea evaziunii fiscale ”. Această lege era mai mult decât o necessitate și
gravitatea pedepselor pe care le instituie îi va determina pe cei care săvârșesc fapte de
evaziune fiscală să se gandească mai mult înaintea săvârșirii acestor fapte, doarecele riscul pe
care și -l asumă acum nu este legat de pierderea unor sume de bani , pe care le plătesc sub
formă de amenzi , ci este în joc ceva mult mai valoros și anume libertatea lor.

22

2.3 Măsuri de prevenire și combatere a fenomenului de evaziune fiscală
Ca fenomen cu multiple implicații negative pe plan financiar, economic și social
evaziunea fiscală se impune a fi combatută. Lupta împotriva evaziunii fiscale are în vedere
limitarea la maxim posibil a acesteia și a efectelor sale negative, aceasta duc ându -se pe două
planuri, pe o parte pe planul prevenirii, iar pe de altă parte pe planul repre siunii fenomenului.
Mijloacele prin care se poate realiza aceasta diferă de la o forma a evaziunii la alta.
În ceea ce privește evaziunea fiscală tolerată , aceasta poate f i evitată, numai, prin
îmbunătățirea cadrului juridic prin care a devenit posibilă, însă, de cele mai multe ori
existența unor interese politice, economice și sociale, determină tolerarea tacită acestui
fenomen.
Metodele și tehnicile de combatere a fraudei fiscale, în special în planul prevenirii
acestuia, trebuie să aibă în vedere, în p rincipal perfecționarea sistemului fiscal pe de o parte,
și pe de alta parte perfecționarea controlului fiscal.
Perfecționarea sistemului fiscal poate fi realizată prin îmbunătățirea politicii fiscale,
bugetare și totodată prin reducerea presiunii fiscale .
Este necesară asigurarea me nținerii unui sistem fiscal cât mai echitabil, pe cât se poate
fără prea multe excepții de la regula generală de impunere, eliminarea sau reducerea la maxim
a exonerărilor, reducerilor, anumitor deduceri care dau naștere multiplelor interpretări din
partea contribuabililor și administrațiilor, cât și nemulțumirilor din partea celor care nu
beneficiază de ele.
Perfecționarea controlului fiscal , ca pârghie de combatere a fenomenului de evaziune
fiscală, trebuie să urmăreas că în primul rând27 :
 Organizarea structurilor de control fiscal, planificarea și s trategia programului de
control
 Specializarea personalului din structura controlului fiscal și motivarea corespunzatoare
a acestuia
 Asigurarea mijloacelor de acțiune necesar e (dotare tehnica, baze de date usor
accesibile, sistem informațional flexibil)
 Perfecționarea schimbului de informații asupra tehnicilor de control între diversele
administrații fiscale naționale
 Eliminarea corupției

27 Mihai Aristotel Ungureanu, “Finanțe publice. Sinteze și aplicații” Ediția a II -a, Editura Conphys 2007

23

În ceea ce privește înfrânarea fenom enului evazionist acesta poate fi realiza t printr -o
sancționare corespunzătoare a celor vinovați. Studiile efectuate și aplicate în deosebi în
țările puternic dezvoltate au demonstrat că aplicarea celor mai aspre măsuri nu au numai
un rol reparator de a î ncasa impozitul stabilit cu ocazia descoperirii lui , ci și un rol relativ
pentru descurajarea acestor fapte prin aplicarea corectă și fără disciminare a sancțiunilor
aferente faptelor comise. Din acest motiv sancțiunile fiscale trebuie să fie diversifica te și
suficient de aspre în raport cu gravitatea faptelor. Trebuie avut în vedere și faptul că într -o
economie cu un gra d înalt al corupției în rândul funcționarilor publici, ratele de penalizare
foarte înalte pot determina nu atât reducerea evaziunii fisc ale cât mai ales intensificarea
corupției.
În perioada actuală așa cum am precizat și mai sus evaziunea fiscală reprezintă un
fenomen de proporții, cu implicații alarmante în viața economico – socială. Măsurile de
combatere a evaziunii fiscale trebuie să acționeze în următoarele domenii 28: legislative,
administrativ și educaț ional.
În ceea ce privește domeniul legislativ se urmărește elaborarea unei legislații fiscale
corespunzătoare, concise, clare și totodată concrete. De asemenea este necesară elimiarea
deducerilor și reducerilor care dau naștere unor interpretări multiple.
Din punct de vedere administrativ , măsurile presupun crearea unui sistem
informațional operativ și complex, asigurarea instrumentelor și structurilor administrative
adecvate combaterii eficiente a evaziunii fiscale, formarea de specilia liști cu o moralitate
și un profe sionalism impus de formele și dimensiunile evaziunii.
Sub aspect educaț ional este urmărită asigurarea condițiilor necesare educației tut uror
contribuabililor în sensul respectării legislației fiscale în vigoare.
Aria în care se manifestă evaziunea fiscală în țara noastră este destul de largă și pune
în fața organelor de control financiar și fiscal a Ministerului Finanțelor Publice sarcini și
probleme deosebite.
Măsuri de prevenire și combatere a evaziunii fiscale impun 29:
 Adaptarea legislației la cerințele unui sistem fiscal modern
 Controlarea cu prioritate a marilor contribuabili prin creșterea calității controlului
 Formarea profesională a inspectorilor fiscali într -un cadru organizatoric propriu

28 Mihai Aristotel Ungureanu, “Finanțe publice. Sinteze și aplicații” Ediția a II -a, Editura Conphys 2007
29 Iulian Văcărel, “Finanțe publice”, Ed. Didactică și Pedagogică, Editia a XI -a, București 2007

24
 Dezvoltarea serviciilor de informare și asistență fiscală pentru educarea
contribuabililor din punct de vedere fiscal
Pentru a putea fi combătut întru -un mod cât mai eficient fenomenul evazionis t trebuie
urmărit în permanență deoarece este un fenomen complex cu implicații negative pe diverse
planuri.
Printre măsurile care pot contribui la limitarea ariei evaziunii fiscale în România,
menționăm30 :
 Unificarea legislației fiscale și o mai bună sist ematizare și corelare a acesteia cu
ansamblul cadrului legislativ din economie;
 În legislația fiscală trebuie să se regăsească, pe lângă prevederile care aduc pedepse ,
și cele care pot determina un comportament economic normal, care să conducă la
limitarea ariei evaziunii fiscale
 Eliminarea acelor prevederi din actele normative care pot favoriza evaziunea fiscală și
o mai buna corelare a facilităților fiscale
 Reorganizarea structurilor teritoriale ale aparatului Ministerului Finanțelor, astfel
încât să se e limine paralelismele și suprapunerile din activitatea organelor de control
financiar și fiscal, în ceea ce privește supravegherea fiscală, controlul fiscal și
combaterea evaziunii fiscale, și asigurarea coordonării unitare în profil teritorial și la
nivel central a tuturor activităților de control;
 Editarea unei publicații specializate de către Ministerul Finanțelor, care să faciliteze
interpretarea unitara a cadrului normativ privind identificarea și combaterea evaziunii
fiscale;
 Trecerea în prim plan a co ntrolului prin excepție (sondaj) și pe un plan secundar a
controlului permanent și excesiv;
 Stabilirea unui raport, care să tindă spre optim, între salariu și stimulente pentru
cointeresarea aparatului fiscal
 Implementarea unui sistem informatic care să fu rnizeze datele necesare pentru
identificarea, analiza și combaterea fenomenului evazionist;
 Instituirea unui sistem intern de pregatire permanentă a personalului din aparatul
Ministerului Finanțelor cu atribuții în identificarea și combaterea evaziunii fis cale.

30 Iulian Văcărel, “Finanțe publice”, Ed. Didactică și Pedagogică, Editia a XI -a, București 2007

25

Pentru inde ntificarea și pentru combaterea evaziunii fiscale sunt necesare 31:
a) Intensificarea controalelor fizice , asigurarea unor forțe adecvate pentru control și
regândirea priorităților de control. În această privință o atenție deosebită trebuie acordată
pregătirii și perfecționării profesionale a inspectorilor de control fiscal
b) Îmbunătățirea eficienței controalelo r prin aplicarea experienței dobâ ndite în decursul
desfășurării acțiunilor de control. Una din metode în acest sens ar putea fi sintetizarea
cunoștințelor, problemelor și soluțiilor adoptate în cursul acțiunilor de control, o altă
metodă ar putea fi elabo rarea unor manuale de control fiscal destinate inspectorilor
c) Alocarea unor noi resurse financiare și umane destinate controlu lui ,dar și orientarea
celor ex istente spre acele zone care reprezintă un risc ridicat de producere a evaziunii
fiscale. Asigurarea unui buget propriu de cheltuieli și venituri pentru administrația
fiscală poate crea premisele creșterii calității și randamentului controlului fiscal.
Extinderea utilizării metodei analizei de risc ar asigura o alocare mai judicioasă a
resurselor și orie ntarea inspectorilor spre controlul acestor contribuabili care prezintă un
risc ridicat de evaziune fiscală.
d) Introducerea unui sistem de control computerizat. Informatizarea procesului întreg de
administrare fiscală ar avea ca rezultat crearea unor baze de date complete, corecte și
permanent actuali zate , care să cuprindă atât to contribuabilii cât și toate obligațiilor lor
fiscale. Existența unor astfel de baze de date ar asigura condițiile necesare pentru
realizarea unui control masiv, pe documente pentru toți contribuabilii și pentru selectarea
contribuabililor care prezintă un risc ridicat, în vederea desfășurării controlului pe teren.
e) Perfecționarea schimbului de informații în ceea ce privesc tehnicile de control. Întărirea
colaborării cu organele de co ntrol fiscal din cadrul altor administrații fiscale naționale
constituie o modalitatea de perfecționare a tehnicilor de control fiscal
f) Identificarea modalităților de eludarea a obligațiilor fiscale. Centralizarea constatărilor
cuprinse în actele de control pot furniza informații importante referitoare la mijloacele în
care au fost efectuate operațiunile de eludare a obligațiilor fiscale. Ulterior aceste
informații pot fi grupate în funcție de impozitele la care fac referire sau în funcție de
domeniul de act ivitate în care au fost întâlnite și pot constitui un capitol din ghidul de
control pus la dispoziția inspectorilor.

31 Iulian Văcărel, “Finanțe publice”, Ed. Didactică și Pedagogică, Edi tia a XI -a, București 2007

26
g) Identificarea și înlăturarea slăbiciunilor și defectelor din legislația în vigoare. Pe baza
constatărilor menționate mai sus , constatări efectuate de organele de control dar și pe
baza informațiilor deținute de celelalte funcții ale administrării pot fi gestionate
deficiențele apărute ca urmare a aplicării legislației și pot fi formulate propuneri pentru
îmbunătățirea acesteia.
h) Elaboararea unor acte normative pe baza cărora să se poată accede la contruril e bancare
prin intermediul căro ra s-au efectuat decontările pentru livrările ilegale. Crearea unui
cadrul legal care să permit ă administrației fiscale să obțină informații privind conturile
bancare ale contribuabililor și tranzacțiile efectuate de aceștia prin intermediul băncilor
constituie un instrument valoros pentru organele de control fiscal , pentru obținerea
tuturor informațiilor necesare în vederea stabilirii corecte a obligațiilor fi scale ale
contribuabililor și reducerea evaziunii fiscale
i) Identificarea modalităților prin care piața ilegală este aprovizionată și crearea unui
sistem de prevenire a fraudei. Colaborarea între toate instituțiile statului, care sunt
implicate în lupta împo triva crimei organizare, a fraudelor și a evaziunii fiscale ar putea
să asigure crearea unei baze de date care să conțină toate modalitățile prin care se poate
realiza frauda fiscală, iar pe baza lor s -ar putea elabora acte normative și procedur i
aplicabil e pentru prevenirea și combaterea acestui fenomen.
Ca urmare a amplorii fenomenului de evaziune fiscală se impune, regândirea și
reproiectarea sistemului de administrare a veniturilor publice și a sistemului de control al
subiecților economici în ceea ce privește respectarea legislației fiscale. Totodată se impune și
o analiză aprofundată a mecanismelor interne ale fenomenului evazionist , care să permită
dezvăluirea unor instrumente și măsuri mai eficiente pentru ținerea sub control a fenomenului.
Principala modalitate de combaterea acestui fenomen este prin intermediul măsurilor
legislative. În acest sens au fost elaborate :
1. Legea prinvid prevenirea și combaterea evaziunii fiscale nr 241/2005 publicată în
Monitorul Oficial nr 672/27.07.2005
2. Legea nr 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței și exercitarea
demnităților publi ce, a funcțiilor publice în medi ul de afaceri, prevenirea și
sancționarea corupției
Prima parte a Legii nr 241/2005 definește noțiunea de evaziune fiscală și su nt stabilite
obigațiile contribuabililor care desfășoară activități permanente sau temporare, generatoare de
venituri impozabile. În ce -a de-a doua partea sunt prevăzute capitol e distincte de infracțiuni și
pedepse, dar și contravenții și infracțiuni.

27

Sancțiunile fiscale sunt multiple și ele pot fi clasificate în raport cu severitatea și modul de
aplicare, astfel 32:
 amenda fiscală (contravențională) este mijlocul cel mai obișnuit pentru sancționarea
abaterilor fiscale, considerate contravenții și se apl ică de organul de control în sumă
fixă;
 amenda penală, aplicată de instanța judecătorească pe baza actelor de control fiscal
pentru fapte considerate infracțiuni;
 dobânda reparatorie sau majorările de întârziere și penalitățile pentru neplata integrală
și la termen a impozitelor și taxelor datorate;
 confiscarea bunurilor, că o măsură complementară, potrivit legii;
 repararea prejudiciului adus statului în cazul evaziunii fiscale prin aceea că organul de
control are legiferat dreptul de a stabili, prin estima re, nivelul impozitului sau taxei
datorate, utilizând orice documente și informații referitoare la activitatea și perioada
desfășurată.
Măsurile alături de sancțiunile fiscale menționate mai sus, care fac obiectul noilor
reglementări, constituie o dezvoltare și reconsiderare a sis temului fiscal din țara noastră.
În concluzie fenomenul evazionist trebuie evalua t în întreaga lui complexitate , pent ru
prevenirea, combaterea dar și descurajarea lui impunându -se cu n ecesitatea stabilirea unor
strateg ii fundamentale, coerente, convergente în baza cărora pot fi mobilizate cât mai repede
și eficient resursele și eforturile disponibile în vederea identific ării activităților generatoare de
venituri ilicite, descoperiri zonelor unde se produc fapte de evaziune fiscală cu scopul
diminunării acestui fenomen deosebit de periculos pentru întreaga societate.
h

32 Legea privind combaterea evaziunii fiscale nr. 241/2005, publicată in M.O. nr. 672/27.07.2005