Curs de drept civil [602673]

Curs de drept civil
Succesiuni

Copyright © 2012
Editura Hamangiu SRL
Editură acreditată CNCS – Consiliul Național al Cercetării Științifice
Toate drepturile rezervate Editurii Hamangiu
Nicio parte din această lucrare nu poate fi copiată
fără acordul scris al Editurii Hamangiu

Editura Hamangiu
București, Str. Col. Popeia
nr. 36, sector 5
O.P. 5, C.P. 91

Telefon/Fax:
021.336.04.43
031.805.80.20
031.805.80.21

Vânzări:
021.336.01.25
031.425.42.24
0788.673.209

E-mail:
redactie@hamangi u.ro
[anonimizat]

Prof. univ. dr. Liviu STĂNCIULESCU

Curs de drept civil
Succesiuni

Listă de abrevieri

I.C.C.J. – Înalta Curte de Casație și Justiție
C.S.J. – Curtea Supremă de Justiție
CAS – Curtea de Casație
C.C. – Curtea Constituțională
C.C.R. – Curtea de Conturi a României
C.J.C.E. – Curtea de Justiție a C.E.
C.A. – Curtea de Apel
T.S. – Tribunalul Suprem
T.B. – Tribunalul București
H.G. – Hotărârea Guvernului
O.G. – Ordonanța Guvernului
O.U.G. – Ordonanța d e urgență a Guvernului
C. civ. – Codul civil
C. proc. civ. – Codul de procedură civilă
dec. – decizia
Dec. C.S.J. (C.A.) – deciziile C.S.J. (Curții de Apel) pe anii …
Dreptul – revista „Dreptul”
C.J. – revista „Curierul judiciar”
J.N. – revista „Justiția N ouă”
L.P. – revista „Legalitatea Populară”
P.R. – revista „Pandectele Române”
S.C.J. – revista „Studii și Cercetări Juridice”
R.D.C. – „Revista de drept comercial”
R.R.D. – „Revista Română de drept”
R.T.C. – „Revue trimestrielle de droit civil”
C.P.J. – Culegere de practică judiciară
B.J.-C.D. – Buletinul Jurisprudenței – Culegere de decizii
L.G.D.J. – Librairie Générale de Droit et Jurisprudence

Cuprins

Capitolul I. Moștenirea – reguli generale ………………………….. …….. 15
Secțiunea I. Definire, terminologie, reglementare ……………………… 15
Secțiunea a II -a. Felurile moștenirii ………………………….. ……………. 17
§ 1. Moștenirea legală ………………………….. ………………………….. ……… 18
§ 2. Moștenirea testamentară ………………………….. ……………………….. 19
§ 3. Coexistența moștenirii legale cu cea testamentară ………………….. 19
Secțiunea a III -a. Deschiderea moștenirii ………………………….. …….. 20
§ 1. Data deschiderii moștenirii ………………………….. ……………………… 21
A. Stabilirea momentului deschiderii moștenirii ………………………….. …21
B. Importanța datei deschiderii moștenirii ………………………….. ……….. 23
§ 2. Locul deschiderii moștenirii ………………………….. ……………………… 24
A. Noțiunea de loc al deschiderii moștenirii ………………………….. ……… 24
B. Importanța practică a locului deschiderii moștenirii …………………… 25
Secțiunea a IV -a. Condiții ge nerale ale dreptului de moștenire …….. 27
§ 1. Capacitatea de a moșteni ………………………….. ………………………… 27
A. Persoane care au capacitate succesorală ………………………….. ……… 28
B. Persoane care nu au capacitate succesorală ………………………….. …. 30
§ 2. Vocația (chemarea) la moștenire ………………………….. ……………… 33
§ 3. Nedemnitatea succesorală ………………………….. ………………………. 34
A. Definire, carac tere, natură juridică ………………………….. ……………… 34
B. Felurile nedemnității succesorale ………………………….. ……………….. 35
C. Efectele nedemnității ………………………….. ………………………….. ……. 37
D. Invocarea nedemnității succesorale ………………………….. ……………. 40

Capitolul II. Moștenirea legală ………………………….. ………………….. 42
Secțiunea I. Principiile moștenirii legale ………………………….. ……… 42
§ 1. Condițiile speciale ale moștenirii legale ………………………….. ……… 42
A. Vocația succesorală legală ………………………….. …………………………. 43
§ 2. Principiile generale ale devoluțiunii legale ………………………….. ….. 46
A. Principiul chemării la moștenire a rudelor în ordinea claselor
de moștenitori legali ………………………….. ………………………….. ………… 46

Cuprins

B. Principiul proximității gradului de rudenie între moș tenitorii
din aceeași clasă ………………………….. ………………………….. ……………… 47
C. Principiul egalității între rudele din aceeași clasă și de
același grad chemate la moștenire ………………………….. ………………….. 48
Secțiunea a III -a. Reprezentarea succesorală ………………………….. .. 49
§ 1. Definire, natură juridică și domeniu de aplicare ………………………. 49
§ 2. Condițiile rep rezentării succesorale ………………………….. …………… 50
§ 3. Modul în care operează reprezentarea ………………………….. ……… 52
§ 4. Efectele reprezentării succesorale ………………………….. …………….. 53
A. Efectul general ………………………….. ………………………….. …………….. 54
B. Efectul particular al reprezentării succesorale ………………………….. ..55
C. Particularități ale moștenirii imobilelor prin reprezentare
în condițiile Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 10/2001 ………………………….. 55
Secțiunea a IV -a. Reguli aplicabile claselor de moștenitori
legali ………………………….. ………………………….. ……………………… 56
§ 1. Clasa I de moștenitori legali (descendenții defunctului) …………….. 56
A. Dreptul la moștenire al descendenților ………………………….. ………… 58
B. Caracterele juridic e ale drepturilor descendenților …………………….. 58
§ 2. Clasa a II -a de moștenitori legali (ascendenții privilegiați
și colateralii privilegiați) ………………………….. ………………………….. ……. 59
A. Ascendenții privilegiați ………………………….. ………………………….. …..59
B. Colateralii privilegiați ………………………….. ………………………….. ……. 62
§ 3. Clasa a III -a de moștenitori legali (ascendenții ordina ri) …………….. 64
§ 4. Clasa a IV -a de moștenitori legali (colateralii ordinari) ………………. 65
Secțiunea a V -a. Drepturile succesorale ale soțului
supraviețuitor ………………………….. ………………………….. …………. 66
§ 1. Condițiile speciale cerute soțului supraviețuitor pentru
a putea moșteni ………………………….. ………………………….. ………………. 67
§ 2. Drepturile soțului supra viețuitor în concurs cu oricare
dintre clasele de moștenitori legali ………………………….. …………………. 70
§ 3. Dreptul special al soțului supraviețuitor asupra mobilierului
și obiectelor de uz casnic ………………………….. ………………………….. …..72
§ 4. Dreptul de abitație al soțului supraviețuitor ………………………….. ..76
Secțiunea a VI -a. Moștenirea vaca ntă ………………………….. ………… 78
§ 1. Noțiunea de moștenire vacantă ………………………….. ……………….. 78

6

Cuprins

§ 2. Natura juridică ………………………….. ………………………….. ………….. 80
A. Fundamentul vocației succesorale a statului ………………………….. … 80
B. Importanța determinării naturii juridice. Conflictul de legi …………… 81
§ 3. Procedura atribuirii moștenirii vacante ………………………….. ……… 83

Capitolul III. Moștenirea testamentară ………………………….. ………. 86
Secțiunea I. Testamentul ………………………….. ………………………… 86
§ 1. Definire, caractere, cuprins ………………………….. ……………………… 86
A. Noțiunea testamentului ………………………….. ………………………….. … 86
B. Caracterele testamentului ………………………….. …………………………. 87
C. Cuprinsul testamentului ………………………….. ………………………….. .. 88
§ 2. Condițiile validității testamentului ………………………….. …………….. 90
A. Condiții de fond ………………………….. ………………………….. …………… 90
B. Condiții de formă ………………………….. ………………………….. …………. 94
C. Reguli de formă comune tuturor testamentelor ………………………… 95
D. Sancțiunea nerespectării formei testamentului …………………………. 97
§ 3. Interpretarea și proba testamentului ………………………….. ………… 98
A. Metoda interpretării subiective a testamentului ……………………….. 98
B. Proba testamentului incumbă succesibilului ………………………….. …. 99
Secțiunea a II -a. Formele testamentelor ………………………….. …….. 99
§ 1. Testamentele ordinare ………………………….. ………………………….. ..99
A. Testamentul olograf ………………………….. ………………………….. …….. 99
B. Testamentul autentic ………………………….. ………………………….. …..104
§ 2. Testamentele privilegiate ………………………….. ………………………. 107
A. Testamentele în caz de epidemii, catastrofe, războaie ………………. 108
B. Tes tamentele maritime și fluviale ………………………….. ……………… 108
C. Testamentele militarilor ………………………….. ………………………….. 109
D. Testamentele persoanelor internate într -o instituție sanitară ……. 109
E. Reguli comune testamentelor privilegiate ………………………….. ……110
§ 3. Alte forme testamentare ………………………….. ……………………….. 111
A. Dispoziții de ultimă voință cu privi re la depunerile la bănci ……….. 111
B. Testamentul făcut în străinătate ………………………….. ……………….. 114
§ 4. Testamentul internațional ………………………….. ……………………… 114
Secțiunea a III -a. Legatul ………………………….. ……………………….. 116
§ 1. Definire și condiții ………………………….. ………………………….. ……. 116

7

Cuprins

§ 2. Clasificarea legatelor ………………………….. ………………………….. …117
A. Clasificarea legatelor după modalit ățile care afectează
voința testatorului ………………………….. ………………………….. …………. 117
B. Clasificarea legatelor după obiectul lor ………………………….. ………. 119
C. Forme ale legatului cu titlu particular ………………………….. …………. 121
§ 3. Efectele legatelor ………………………….. ………………………….. …….. 123
§ 4. Ineficacitatea legatelor ………………………….. ………………………….. 124
A. Revocarea legatelor ………………………….. ………………………….. ……. 126
B. Revocarea judecătorească ………………………….. ……………………….. 129
C. Caducitatea legatelor ………………………….. ………………………….. …..131
D. Legatul conjunctiv și dreptul de acrescământ ………………………….. 133
Secțiunea a IV -a. Exheredarea (dezmoștenirea) ……………………… 136
A. Felurile exheredării ………………………….. ………………………….. …….. 136
B. Efectele exheredării ………………………….. ………………………….. ……. 138
C. Nulitatea exheredării ………………………….. ………………………….. …..138
Secțiunea a V -a. Execuțiunea testa mentară ………………………….. . 139
§ 1. Delimitarea execuțiunii testamentare ………………………….. ……… 139
§ 2. Drepturile și obligațiile (puterile) executorului testamentar …….. 140
§ 3. Încetarea execuțiunii testamentare ………………………….. …………. 142
Secțiunea a VI -a. Limitele dreptului de a dispune prin acte
juridice de bunurile s uccesiunii ………………………….. ………………. 142
§ 1. Oprirea actelor (pactelor) asupra moștenirii nedeschise …………. 143
§ 2. Substituția fideicomisară ………………………….. ……………………….. 145
A. Definire și elemente constitutive ………………………….. ………………. 146
B. Condițiile substituției fideicomisare ………………………….. …………… 147
C. Efectele substituției fideicomisare ………………………….. …………….. 148
D. Legatul rămășiței (liberalitățile reziduale) ………………………….. ……148
E. Noțiunea de substituție ordinară (vulgară) ………………………….. …..149
§ 3. Oprirea liberalităților care încalcă rezerva succesorală ……………. 150
A. Caracterele juridice ale rezervei succesorale ………………………….. ..151
B. Rezerva succesorală a descendenților ………………………….. ………… 153
C. Rezerva succesorală a ascendenților privilegiați ……………………….. 155
D. Rezerva succesorală a soțului supraviețuitor ………………………….. .158
§ 4. Cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor …………….. 159
A. Domeniul de aplicare ………………………….. ………………………….. …..159

8

Cuprins

B. Liberalitățile care intră sub incide nța art. 1090 C. civ ………………… 160
C. Determinarea cuantumului cotității disponibile speciale …………… 161
§ 5. Determinarea masei succesorale ………………………….. ……………. 162
A. Determinarea valorii bunurilor existente în patrimoniul
defunctului la data deschiderii succesiunii (activul brut) ……………….. 163
B. Det erminarea activul net al moștenirii ………………………….. ……….. 163
C. Reunirea fictivă la activul net a donațiilor făcute de titularul
moștenirii ………………………….. ………………………….. …………………….. 164
§ 6. Reducțiunea liberalităților excesive ………………………….. …………. 166
A. Căile procedurale de exercitare a dreptului la reducțiune ………….. 167
B. Ordinea reducțiunii liberalităților excesive ………………………….. …..168
C. Efectele reducțiunii ………………………….. ………………………….. …….. 169

Capitolul IV. Transmisiunea moștenirii ………………………….. ……… 172
Secțiunea I. Dreptul de opțiune succesorală ………………………….. . 172
§ 1. Subiectele dreptului de opțiune succesorală …………………………. 173
A. Succesibilii legali și testamentari ………………………….. ……………….. 173
B. Credi torii personali ai succesibilului ………………………….. …………… 174
§ 2. Actul juridic de opțiune succesorală ………………………….. ………… 174
A. Caractere juridice ………………………….. ………………………….. ………. 175
B. Condiții de validitate ………………………….. ………………………….. ……176
§ 3. Prescripția dreptului de opțiune succesorală …………………………. 177
A. Începutul prescripției dreptului de opțiune succesorală ……………. 179
B. Suspendarea și repunerea în termenul de prescripție ……………….. 180
§ 4. Acceptarea moștenirii ………………………….. ………………………….. .183
A. Acceptarea voluntară și acceptarea forțată ………………………….. …183
B. Acceptarea expresă și acceptarea tacită ………………………….. …….. 184
C. Efectele acceptării moștenirii ………………………….. ……………………. 188
§ 5. Renunțarea la moștenire ………………………….. ……………………….. 190
A. Condiții de fond și de formă cerute pentru renunțare ………………. 191
B. Efectele renunțării la moștenire ………………………….. ………………… 192
C. Revocarea (retractarea) renunțării de către succesibili ……………… 193
D. Revocarea renunțării de către creditorii succesibililor ………………. 194
Secțiunea a II -a. Transmisi unea patrimoniului succesoral ………….. 194
§ 1. Obiectul transmisiunii ………………………….. ………………………….. .194

9

Cuprins

A. Cuprinsul activului succesoral ………………………….. …………………… 195
B. Cuprinsul pasivului moștenirii (datoriile și sarcinile) ………………….. 196
§ 2. Transmisiunea activului moștenirii ………………………….. ………….. 197
§ 3. Transmisiunea pasivul ui succesoral ………………………….. …………. 198
A. Categorii de moștenitori care suportă pasivul moștenirii …………… 198
B. Divizarea de drept a pasivului succesoral ………………………….. ……. 199
Secțiunea a III -a. Dobândirea posesiunii moștenirii …………………. 200
§ 1. Dobândirea de drept a posesiei moștenirii (sezina) ………………… 201
A. Noțiu nea de sezină ………………………….. ………………………….. …….. 201
B. Moștenitorii sezinari ………………………….. ………………………….. ……202
C. Efectele sezinei ………………………….. ………………………….. ………….. 202
§ 2. Trimiterea în posesie a moștenitorilor legali nesezinari …………… 203
§ 3. Predarea legatelor ………………………….. ………………………….. ……. 204
A. Predarea legatului universal ………………………….. …………………….. 205
B. Predarea legatului cu titlu universal ………………………….. …………… 205
C. Predare a legatului cu titlu particular ………………………….. ………….. 206
§ 4. Procedura succesorală notarială ………………………….. …………….. 207
A. Deschiderea procedurii succesorale ………………………….. …………… 207
B. Desfășurarea procedurii succesorale ………………………….. …………. 212
C. Suspendarea procedurii succesorale ………………………….. ………….. 213
D. Certificatul de moștenitor ………………………….. ………………………… 214
§ 5. Petiția de er editate ………………………….. ………………………….. …..217
A. Delimitarea petiției de ereditate de alte acțiuni ……………………….. 218
B. Caractere juridice ………………………….. ………………………….. ……….. 219
C. Efectele petiției de ereditate ………………………….. …………………….. 219

Capitolul V. Indiviziunea și împărțeala moștenirii ……………………. 223
Secțiunea I. Indiviziunea succesorală ………………………….. ……….. 223
§ 1. Regimul juridic ap licabil indiviziunii ………………………….. …………. 224
A. Principiile indiviziunii succesorale ………………………….. ……………… 224
B. Consecințele juridice ale indiviziunii succesorale ………………………. 224
C. Imprescriptibilitatea dreptului de a cere ieșirea
din indiviziune ………………………….. ………………………….. ……………….. 228
Secțiunea a II -a. Raportul donațiilor și al datoriilor ………………….. 230
§ 1. Raportul donațiilor ………………………….. ………………………….. ……230

10

Cuprins

A. Definire, avantaje și delimitare ………………………….. …………………. 230
B. Condițiile obligației legale de raport ………………………….. ………….. 232
C. Persoanele care pot cere raportul donațiilor ………………………….. .234
D. Donațiile supuse raportului. Excepții ………………………….. …………. 235
E. Modurile de efectu are a raportului ………………………….. ……………. 236
F. Evaluarea bunului raportat ………………………….. ………………………. 238
G. Căile de realizare a raportului donațiilor ………………………….. …….. 239
§ 2. Plata datoriilor ………………………….. ………………………….. ………… 240
A. Divizibilitatea de drept a pasivului succesoral ………………………….. 240
B. Plata creditorilor ………………………….. ………………………….. ………… 241
C. Raportul datoriilor ………………………….. ………………………….. ……… 242
Secțiunea a III -a. Partajul (împărțeala) moștenirii ……………………. 244
§ 1. Partajul moștenirii (dreptul comun) ………………………….. ………… 244
A. Partajul de drept comun, succesoral și judiciar ………………………… 245
B. Persoanele care pot cere partajul ………………………….. ……………… 246
C. Capacitatea necesară pentru a cere partajul ………………………….. ..247
D. Obiectul partajului s uccesoral ………………………….. ………………….. 248
E. Formele partajului succesoral ………………………….. …………………… 252
F. Efectul declarativ al partajului succesoral ………………………….. ……. 257
G. Obligația de garanție între comoștenitori ………………………….. ……259
H. Desființarea partajului ………………………….. ………………………….. …261
I. Drepturile creditorilor. Opoziția la partaj ………………………….. …….. 263
§ 2. Partajul de ascend ent ………………………….. ………………………….. .265
A. Noțiune și caractere juridice ………………………….. …………………….. 265
B. Condițiile partajului de ascendent ………………………….. …………….. 266
C. Efectele împărțelii de ascendent ………………………….. ……………….. 269
D. Ineficacitatea partajului de ascendent ………………………….. ……….. 270

Teste grilă – succesiuni ………………………….. ………………………….. 273

Răspunsuri ………………………….. ………………………….. ……………. 288

Index ………………………….. ………………………….. …………………… 289

11

Introducere

Prin bogăția și complexitatea problematicii sale, materia drep –
tului succesoral a fost dintotdeauna și continuă să fie atrăgătoare
pentru jurist.
În condițiile generale ale integrării europene și ale frecventelor
modificări legislative, dr eptul succesoral este supus și el unor ample și
inerente reconsiderări.
În acest context, apreciem că recentele dispoziții ale noului
Cod civil și celorlalte acte normative în materie sunt oportune și utile.
Lucrarea urmărește, în special, noua configur ație a instituțiilor
devoluțiunii succesorale, în baza doctrinei și a practicii judiciare
reprezentative în materie.
Concepută să facă parte din categoria cursurilor universitare,
accentul se pune pe sistematizarea materiei corespunzător categoriei
căreia i se adresează, dar materialul poate constitui și un punct de
vedere pentru ulterioarele studii de drept succesoral.
Autorul

Capitolul I. Moștenirea – reguli generale
Dreptul civil cuprinde „în rețeaua deasă a normelor sale
întreaga via ță omenească. El începe prin a se pleca asupra leagănului
copilului, pătrunzând chiar în tainele concepțiunii, se ocupă de
logodnă, organizează căsătoria, pentru a termina cu moartea și urmă –
rile asupra patrimoniului, adică cu succesiunea, denum ită și moște –
nire sau ereditate”.1
Dreptul patrimonial al familiei se compune din trei părți: regimul
matrimonial (ce reglementează raporturile pecuniare dintre soți),
succesiunile (care reglementează consecințele morții asupra
patrimo niului defunctului) și liberalitățile (actele prin care, în general,
persoana dispune cu titlu gratuit de bunurile sale)2.
Secțiunea I. Definire, terminologie, reglementare
Potrivit art. 557 alin. 1 C. civ., „Dreptul de proprietate se poate
dobândi, în condițiile legii, pr in convenție, prin moștenire legală sau
testamentară …” (s.n.).
Din dispozițiile de mai sus, rezultă că termenul de „succesiune”
poate fi înțeles în două sensuri.
În sens larg , succesiunea este un mod de dobândire a proprie tății
inter vivos (de exemplu , prin contracte sau prescripție achizitivă).
În sens restrâns (sensul său propriu) succesiunea „este transmi –
terea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai
multe persoane în ființă” (art. 953 C. civ.).
Din analiza definiției de mai sus rezultă că:
a) moștenirea este o transmisiune de patrimoniu;
b) obiectul transmisiunii este un patrimoniu (drepturi și obli gații
luate împreună);
c) transmisiunea se face de la o persoană decedată , către una
sau mai multe persoane (fizice sau jurid ice);

1 A se vedea M. Eliescu, Curs de succesiuni , Editura Humanitas, București,
1997, p. 13 (curs predat de autor la Facultatea de drept din București, în anul
universitar 1946 -1947).
2 A se vedea M. Grimaldi, Droit civil. Successions , Litec, Paris, 2 001, p. 2.

Moștenirea – reguli generale

d) persoana de la care se transmite moștenirea este numai o
persoană fizică , regulile care guvernează moștenirea neputându -se
aplica în cazul încetării existenței unei persoane juridice (pentru care
operează r eguli specifice);
e) persoanele care dobândesc moștenirea trebuie să fie în
ființă (să existe), neavând relevanță dacă sunt persoane fizice,
persoane juridice sau statul.
Noul Cod civil a adoptat termenul de „moștenire” (de exemplu,
„Moștenirea unei p ersoane se deschide în momentul decesului
acesteia” – art. 954 alin. 1 C. civ.), dar nu a renunțat nici la termenul
de „succesiune”1 (de exemplu, moștenirile vacante se constată prin
certificatul de „vacanță succesorală” – art. 553 alin. 2 C. civ.) . Mai rar,
în doctrină, în aceeași accepțiune se întâlnește și termenul de
„ereditate”.
Putem admite că, în principiu, în materia dreptului de
moștenire, noțiunile de „moștenire” și „succesiune” sunt sinonime ,
folosi rea lor diferențiată pe parc ursul prezentei lucrări fiind dictată
exclusiv din considerente de formă.
Prin moștenire, în sensul său restrâns ( mortis causa ) se poate
înțelege: atât transmisiunea patrimoniului persoanei decedate, dar și
masa succesorală (patrimoniul succesoral)2.
În principal, persoanele care interesează dreptul de moștenire
sunt: persoana decedată (defunctul, al cărui patrimoniu se transmite)
și persoana (persoanele) care dobândește (dobândesc) patrimoniul
lăsat de defunct.

1 Deși noul Cod civil trimite în spec ial la „moștenire”, termenul de „succe –
siune” (lat. successio – înlocuire) este cel puțin, la fel de uzitat, în domeniu; a se
vedea M. Eliescu, Moștenirea și devoluțiunea ei în dreptul R.S.R. , Editura Academiei,
București, 1966, p. 19. Opinăm în favoare a termenului de „succesiune” consacrat în
doctrina națională și europeană (dar și legislația nord -americană, a se vedea Codul
civil din Quebec).
2 A se vedea Fr. Deak, Tratat de drept succesoral , Editura Actami, București,
1999, p. 6. Aparent, s -ar put ea înțelege și că termenul de „succesiune” privește
numai moștenirea legală ( ab intestat ). Interpretarea nu poate fi reținută, printre
altele, deoarece însăși doctrina franceză recunoaște că „ el (testamentul – s.n.) este,
prin esență, act succesoral, reglementat de dreptul de moștenire ”; a se vedea
M. Grimaldi, op. cit. , p. 3.
16

Moștenirea – reguli generale

Defunctul (persoana despre a cărei moștenire este vorba) se
mai numește și „autor” (de exemplu, autorul comun al comoșteni –
torilor), dar și de cuius , abreviere din formula dreptului roman „ is de
cuius succesionis (rebus) agitur ” (cel despre a cărui moștenire/bunuri
este vorba)1.
Persoanele care dobândesc patrimoniul defunctului se numesc, în
general, moștenitori sau succesori (uneori ur mași).
În cazul moștenirii testamentare, cel care lasă moștenirea se
numește testator, iar dobânditorul legatar (universal, cu titlu univer -sal
sau cu titlu particular).
Precizăm că dreptul de moștenire a consacrat, de -a lungul
timpului, o serie de term eni „aparent arhaici”, precum: „nevrednicia”
succesorală, „transmisiunea și împărțeala” moștenirii, „exheredarea”
moștenirii etc., pe care noul Cod civil, fie le -a eliminat, fie le -a
„mo dernizat”. Apreciem că încercarea de cosmetizare
(inconsecventă, uneor i) a unor instituții intrate deja în limbajul juridic
curent nu este de natură să aducă avantaje (ba, din contră).
Moștenirea este garantată prin dispozițiile art. 46 din Consti tuția
României.
Cele mai importante reglementări sunt cuprinse în Codul civil ,
Cartea a IV -a, intitulată „Despre moștenire și liberalități”, Titlul I „Dis –
poziții referitoare la moștenire în general” (art. 953 -962); Titlul II „Moș –
tenirea legală” (art. 963 -983); Titlul III „Liberalitățile” (art. 984 -1099) și
Titlul IV „Transmis iunea și partajul moștenirii” (art. 1100 -1163).
Potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011, moștenirile deschise
înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil sunt supuse legii în
vigoare la data deschiderii moștenirii (Codul civil de la 1864).
Secțiun ea a II -a. Felurile moștenirii
Potrivit art. 955 alin. 1 C. civ., patrimoniul succesoral „se
transmite prin moștenire legală , în măsura în care cel care lasă
moștenirea nu a dispus altfel prin testament ” (s.n.).

1 Utilizarea termenului s -a impus mai ale s din cerințe gramaticale,
folosindu -se, de exemplu, formula „moartea lui de cuius ”, fiind oarecum impropriu să
se vorbească de „moartea defunctului”.
17

Moștenirea – reguli generale

În consecință, după izvorul vocației succesorale a celor care
dobândesc patrimoniul defunctului, moștenirea este de două feluri:
legală și testamentară .
§ 1. Moștenirea legală
Moștenirea este legală când transmisiunea mortis causa a
patrimoniului succesoral are loc în temeiul legii1.
Moștenirea legală intervine, d e regulă, numai în cazul în care cel
care lasă moștenirea nu a dispus în timpul vieții de averea sa prin
testament2.
Moștenirea este legală și în cazul în care defunctul a lăsat
testament, însă acesta nu cuprinde întreaga masă succesorală ori
cuprinde a lte dispoziții decât cele referitoare la transmiterea patri –
moniului succesoral (de exemplu, înlăturarea de la moștenire a unei
rude etc.).
În acest din urmă caz, dacă cel înlăturat este moștenitor rezer –
vatar , el va culege totuși o parte din moștenire împotriva voinței tes –
tatorului, în calitate de moștenitor legal rezervatar. Astfel, o parte din
patrimoniul defunctului se poate transmite prin moștenire testamen –
tară, iar cealaltă parte prin moștenire legală (art. 955 alin. 2 C. civ.).
Rezultă că m oștenirea este legală atunci când patrimoniul
succesoral se transmite persoanelor stabilite de lege (în ordinea și în cote
strict determinate). Moștenitorii legali pot fi: universali, cu titlu
universal sau cu titlu particular.
În doctrină, moștenirea leg ală mai este cunoscută ca moștenire ab
intestat (când defunctul nu a lăsat testament)3.

1 Moștenirea legală este, „după spiritul Codului civil, modul de transmitere
cel mai natural al patrimoniului unui defunct” ( s.n.); a se vedea C. Hamangiu,
I. Ros etti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român , vol. III, București,
1928, p. 364.
2 „Moștenirea reglementată de lege este un efect al raporturilor de familie”; a
se vedea M.B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil , Editura All Educational,
București, 1998, p. 204 -205.
3 În dreptul roman, moartea intestat era considerată o dezonoare; a se vedea
D. Alexandresco, Principiile dreptului civil român , vol. II, București, 1926, p. 19; CS.
Tomulescu, Drept privat roman , Universitatea din București, 1973, p. 202.
18

Moștenirea – reguli generale

De menționat că termenul de moștenire ab intestat nu mai
păstrează semnificația și nici dimensiunea din dreptul roman, care a
consacrat -o (în sensul că, în dreptul nostru, nu mai constituie o
excep ție)1.
§ 2. Moștenirea testamentară
Moștenirea este testamentară în cazul în care transmiterea
patrimoniului defunctului (sau o parte a acestuia) are loc în temeiul
voinței testatorului, manifestată prin testament.
Persoanele desemnate de testator să cu leagă moștenirea se
numesc legatari .
Legatarul poate fi de asemenea: universal (cu vocație la între gul
patrimoniu lăsat de defunct), cu titlu universal (cu vocație la o
fracțiune din masa succesorală) și cu titlu particular (cu vocație la
bunuri singulare , anume determinate).
§ 3. Coexistența moștenirii legale cu cea testamentară
Cele două feluri de moșteniri prevăzute de art. 955 alin. 1 C. civ.
nu se exclud reciproc, ci moștenirea legală poate coexista cu cea tes –
tamentară2.
Dacă testatorul a făcut un legat (sau mai multe) cu titlu uni –
versal, dar care nu epuizează întregul patrimoniu succesoral (de
exemplu, a lăsat numai 1/2 sau 3/4 din patrimoniu), devoluțiunea
moștenirii va fi testamentară în limitele legatului (sau legatelor) și
legală pentru r estul neacoperit.
De asemenea, dacă defunctul a lăsat prin testament întreaga
moștenire altor persoane decât moștenitorii rezervatari, aceștia din
urmă vor primi (în temeiul moștenirii legale) partea din moștenire

1 În doctrină s -a apreciat că, alătur i de succesiunea legală „de drept comun”,
există și o „succesiune legală extraordinară sau anormală ” (s.n.) (de exemplu, bunu rile
prevăzute de art. 974 C. civ. se transmit prin moștenire, după alte reguli decât cele
obișnuite); a se vedea D. Chirică, Drept civil. Succesiuni și testamente , Editura Rosetti,
București, 2003, p. 31.
2 În doctrina italiană, legătura dintre moștenirea legală și cea testamentară
este asigurată de „ successione necessaria ”, caracteristică moștenitorilor care dobân –
desc în orice f ormă; a se vedea G. Falcione, Successioni e Donazioni , Simone, Napoli,
2002, p. 14.
19

Moștenirea – reguli generale

cuvenită rezervei împotriva voinței liberale a testatorului, astfel că
devoluțiunea moștenirii va fi în parte legală și în parte t estamentară
(pentru partea care nu încalcă rezerva succesorală)1.
În consecință, moștenirea testamentară înlătură pe cea legală
numai dacă :
a) testatorul a instituit unul sau mai mulți legatari universali
care împreună au vocație la întreaga moștenire ;
b) nu există moștenitori rezervatari .
În concluzie, prin dispozițiile art. 955 alin. 2 C. civ., o persoană
poate să culeagă o parte din moștenire în calitate de legatar și o altă
parte în calitate de moștenitor legal (deci, același moștenitor poate să
cumuleze cele două calități )2.
Secțiunea a III -a. Deschiderea moștenirii
Potrivit art. 954 C. civ., moștenirea unei persoane se deschide
prin decesul acesteia. Per a contrario , o persoană în viață nu poate
niciodată să transmită o moștenire și evident că nici nu se pot
dobândi drepturi succesorale de pe urma sa ( nulla viventis hereditas ).
Mai mult, înainte de deschiderea moștenirii, nici nu se poate vorbi de
moștenitori ori masă succesorală, patrimoniul succesoral și moșteni –
torii urmând să fie determi nați numai după data deschiderii moște –
nirii3.
Deschiderea moștenirii trebuie înțeleasă ca fiind consecința
juridică a încetării din viață a unei persoane fizice. Ea are ca efect
transmiterea moștenirii către succesorii acesteia.
Faptul juridic care det ermină nașterea dreptului de moștenire
îl constituie moartea naturală a unei persoane , constatată fizic prin
examinarea cadavrului sau care a fost declarată prin hotărâre jude –

1 A se vedea D. Macovei, I.E. Cadariu, Drept civil. Succesiuni , Editura Ju nimea,
Iași, 2005, p. 17.
2 Doctrina face distincție între coexistența calității de legatar și moștenitor legal și
dublarea acestor calități. Pentru amănunte, a se vedea Fr. Deak, op. cit. , p. 10.
3 Numai moartea autorului îl transformă pe „moștenitorul prezumtiv” în
„moștenitor efectiv”; a se vedea Fr. Terré, Y. Lequette, Droit civil. Les successions. Les
libéralités , Dalloz, Paris, 1997, p. 34.
20

Moștenirea – reguli generale

cătorească (în situațiile când constatarea fizică a decesului nu este
posibilă)1.
Declararea judecătorească a dispariției unei persoane fizice nu
are ca efect deschiderea moștenirii, pentru că „cel dispărut este soco tit a
fi în viață, dacă nu a intervenit o hotărâre declarativă de moarte rămasă
definitivă” (art. 53 C. civ. ).
Din punct de vedere juridic, deschiderea moștenirii presupune
analizarea a două aspecte: data deschiderii succesiunii și locul dezba –
terii acesteia.
§ 1. Data deschiderii moștenirii
A. Stabilirea momentului deschiderii moștenirii.
Momentul deschid erii moștenirii coincide cu momentul morții
persoanei care lasă moștenirea (art. 954 alin. 1 C. civ.).
Persoana care pretinde moștenirea sau anumite drepturi asu –
pra acesteia (succesibilul) trebuie să dovedească moartea, precum și
data (uneori chiar or a și minutul) morții celui pe care vrea să îl moș –
tenească. Fiind o chestiune de fapt, dovada morții se poate face prin
orice mijloc de probă.
De regulă, dovada morții, inclusiv data ei, se face cu certificatul
de deces eliberat ca urmare a morții fizi c constatate de organele abili –
tate de lege.
În cazul în care decesul nu poate fi constatat în mod direct, prin
examinarea cadavrului uman, certificatul de deces se completează pe
baza hotărârii judecătorești declarative de moarte, rămasă definitivă,
care cuprinde și data stabilită de instanță ca fiind aceea a morții
(art. 49 alin. 1 C. civ.). Astfel, persoana dispărută, despre care „există
indicii că a încetat din viață, poate fi declarată moartă prin hotărâre

1 Spre deosebire de legislația române ască actuală, în dreptul vechi au existat
situații în care deschiderea moștenirii intervenea și în timpul vieții titularului . De
exemplu, în feudalism, când o persoană se călugărea, patrimoniul său urma două
destinații: dacă viitorul monah lăsase testam ent, pentru partea dispusă prin legat,
moștenirea se deschidea la data intrării în călugărie (iar pentru partea pentru care nu
s-a dispus prin testament, dacă era cazul, moștenirea se deschidea la moartea
acestuia și revenea mănăstirii); a se vedea Hrisovul lui Ipsilanti -Vodă din 1766 , în
Vl. Hanga, Istoria statului și dreptului R.P.R ., vol. I, București, 1957, p. 461.
21

Moștenirea – reguli generale

judecătorească, dacă au trecut cel puțin 2 ani de la data primirii
ultimelor informații sau in dicii din care rezultă că era în viață” (s.n.)1.
Ca excepție, de la termenul de mai sus, potrivit art. 50 C. civ.,
dispărutul „ în împrejurări deosebite , cum sunt inundațiile, cutremu -rul,
catastrofa de cale ferată ori aeriană, naufragiul, în cursul unor fapte
de război sau într -o altă împrejurare asemănătoare, ce îndrep -tățește a
se presupune decesul, poate fi declarat mort, dacă au trecut cel puțin 6
luni de la data împrejurării în care a avut loc dispariția” (art. 50 C.
civ.).
De asemenea, atunci când este sigur că decesul s -a produs , deși
cadavrul nu poate fi găsit sau identificat, „moartea poate fi declarată
prin hotărâre judecătorească, fără a se aștepta împlinirea vreunui
termen de la dispariție” (art. 50 alin. 3 C. civ.).
Cel declarat mort este so cotit că a încetat din viață la data pe
care hotărârea rămasă definitivă a stabilit -o ca fiind aceea a morții.2
Dacă hotărârea nu arată și ora morții, se socotește că cel declarat
mort a încetat din viață în ultima oră a zilei stabilite ca fiind aceea a
morții (art. 52 alin. 1 C. civ.). Data decesului astfel stabilit nu trebuie
confundată cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești
(care, cel puțin practic, este posterioară)3.
Moartea fiind un fapt material, în ambele cazuri, dovada con –
trară s e va putea face prin orice mijloace de probă admise de lege.
Persoanele interesate pot proba nu numai ziua morții, ci, dacă
este cazul, chiar „clipa morții” (ora sau minutul, care au importanță
practică numai în cazul în care două sau mai multe persoane, cu voca –
ție succesorală reciprocă, au decedat la aceeași dată). De exemplu,

1 Dacă data primirii ultimelor informații sau indicii despre cel dispărut nu se
poate stabili cu exactitate, termenul de doi ani „se socotește de la sfârșitul lunii în
care s -au primit ultimele informații sau indicii, iar în cazul în care nu se poate stabili nici
luna, de la sfârșitul anului calendaristic” (art. 49 alin. 2 C. civ.).
2 În practică s -a apreciat că termenul de acceptare a succesiunii urmează a fi
calculat de la da ta rămânerii definitive a hotărârii declarative de moarte , iar nu de la
data stabilită în hotărâre , ca fiind aceea a decesului; a se vedea T.S., dec. nr.
807/1959, în C.D. 1959, p. 195.
3 A se vedea G. Boroi , Partea generală. Persoanele , Edit ura Hamangiu, 2008,
p. 483.
22

Moștenirea – reguli generale

cazul în care mai multe persoane decedează în „aceeași împrejurare”:
accident auto, aviatic, feroviar etc., fără a se putea stabili clipa morții
fiecăruia, situație în care se instituie prezumția că au murit în aceeași
clipă .
În cazul în care, după declararea judecătorească a morții, se
descoperă certificatul de deces al celui declarat mort, orice persoană
interesată poate cere anularea hotărârii (art. 55 C. civ.).
Deschiderea moștenir ii (momentul ei) nu trebuie confundată cu
deschiderea procedurii succesorale notariale reglementate prin Legea
nr. 36/1995.
B. Importanța datei deschiderii moștenirii.
Stabilirea momentului exact al deschiderii moștenirii prezintă
importanță juridică deo sebită, astfel:
a) în funcție de acest moment se determină sfera persoanelor
chemate la moștenire , fie în temeiul legii, fie în baza unui testament,
capacitatea lor succesorală și drepturile ce li se cuvin asupra moș –
tenirii;
b) acest moment este cel până la care retroactivează accepta –
rea sau renunțarea la moștenire (prin curgerea termenului de un an
de prescripție a dreptului de opțiune succesorală – art. 1103 alin. 1
C. civ.);
c) în cazul în care sunt mai mulți moștenitori, acest moment
marcheaz ă începerea stării de indiviziune între ei și acela până la care
retroactivează efectul declarativ al împărțelii moștenirii ;
d) din acest moment, actele (pactele) asupra moștenirii devin
valabile (știut fiind că, în principiu, actele asupra unei moșteniri
nedeschise sunt nule absolut – 956 C. civ.)1;
e) este momentul compunerii și al stabilirii valorii masei succe –
sorale ;

1 Inclusiv partajul voluntar, care nu poate fi făcut înainte de deschiderea
succesiunii; a se vedea C. Toader, Împărțeala moșteni rii, în C. Toader, L. Stănciulescu,
R. Popescu, V. Stoica în Moștenirea testamentară. Transmisiunea și împărțeala
moș tenirii, Editura Actami, București, 1996, p. 161.
23

Moștenirea – reguli generale

f) având în vedere principiul neretroactivități i legii, este mo –
mentul în care se va stabili legea care va cârmui devoluțiunea moște –
nirii, în cazul conflictului în timp al unor legi succesorale succesive1.
De precizat că actele juridice întocmite ulterior deschiderii
moștenirii sunt guvernate de l egea în vigoare la data întocmirii lor, în
virtutea principiului aplicării imediate a legii noi (de exemplu, accep –
tarea sau renunțarea la moștenire ori partajul între moștenitori etc.).
§ 2. Locul deschiderii moștenirii
A. Noțiunea de loc al deschider ii moștenirii.
Locul deschiderii moștenirii este cel al ultimului domiciliu al
defunctului , indiferent dacă acesta corespunde sau nu cu locul dece sului
(art. 954 alin. 2 C. civ.).
Stabilirea ca loc al deschiderii moștenirii a ultimului domiciliu al
defu nctului are la bază prezumția că în acest loc se vor rezolva mai
ușor problemele puse de deschiderea moștenirii, întrucât aici pot fi
obținute date cu privire la moștenitori și patrimoniul defunctului2.
Potrivit art. 87, domiciliul persoane fizice „est e acolo unde
aceasta declară că are locuința principală ”. Domiciliul nu se confundă cu
reședința, care este locuința secundară.
Când domiciliul defunctului nu a fost cunoscut, reședința va fi
considerată domiciliu (art. 90 alin. 1 C. civ.).
Menționăm că domiciliul convențional sau ales nu are aplicație
în materia locului deschiderii moștenirii, fiind instituit „în vederea
exercitării drepturilor sau executării obligațiilor născute din acel act”
(art. 97 C. civ.).
În situația de mai sus, se află și domiciliul profesional . Astfel,
cel care exploatează o întreprindere are domiciliul și la locul acelei
întreprinderi , în tot ceea ce privește obligațiile patrimoniale ce s -au
născut sau urmează a se executa în acel loc (art. 96 C. civ.).

1 Potrivit ar t. 91 din Legea nr. 71/2011, moștenirile deschise înainte de
intrarea în vigoare a noului Cod civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii
moștenirii.
2 A se vedea G. Boroi, op. cit . (2008), p. 453 și urm.
24

Moștenirea – reguli genera le

Dacă ultimul domiciliu (și nici reședința) al defunctului nu este
cunoscut (de exemplu, defunctul a fost nomad) sau nu se află pe
teritoriul României, moștenirea se deschide la locul din țară aflat în
circumscripția notarului public cel dintâi sesi zat, cu condiția ca în
această circumscripție să existe cel puțin un bun imobil al celui care
lasă moștenirea.
În cazul în care în patrimoniul succesoral nu există bunuri
imobile , locul deschiderii moștenirii este în circumscripția notarului
public ce l dintâi sesizat , cu condiția ca în această circumscripție să se
afle bunuri mobile ale celui ce lasă moștenirea (art. 954 alin. 3 C. civ.).
Atunci când în patrimoniul succesoral nu există bunuri situate în
România, locul deschiderii moștenirii este în c ircumscripția nota rului
public cel dintâi sesizat.
Dispozițiile de mai sus se aplică corespunzător atunci când
primul organ sesizat în vederea desfășurării procedurii succesorale
este instanța de judecată (art. 954 alin. 4 C. civ.)1.
Conform noului Cod c ivil, dovada ultimului domiciliu se poate
face în două moduri: prin certificatul de deces și prin hotărârea
judecătorească declarativă de moarte (art. 954 alin. 2 C. civ.).
B. Importanța practică a locului deschiderii moștenirii.2
Stabilirea locului desc hiderii succesiunii are importanță pentru
determinarea organelor competente teritorial să rezolve diferitele
probleme juridice legate de moștenire:
a) secretarul consiliului local al localității în raza căreia defunc tul
și-a avut ultimul domiciliu sau ori ce persoană interesată poate cere
deschiderea procedurii succesorale notariale (art. 69 din Legea nr.
36/1995 a notarilor publici și a activității notariale);
b) procedura succesorală necontencioasă, reglementată de
Legea nr. 36/1995, este de competența notarului public din biroul

1 Potrivit art. 92 din Legea nr. 71/2011, dispozițiile art. 954 C. civ., referitoare la
locul deschiderii moștenirii, se aplică numai procedurilor succesorale notariale sau
judiciare începute după intrarea în vigoare a noului Cod civil.
2 Pentru importanța locului deschiderii moștenirii în doctrina și practica
judiciară franceză, a se vedea J. Flour, H. Souleau, Les successions , Armand Colin,
Paris, 1991, p. 16.
25

Moștenirea – reguli generale
situat în circumscripția teritorială a judecătoriei în care defunctul și -a
avut ultimul domiciliu (art. 10 lit. a din lege); ca excepție, în cazul
moștenirilor succesive, moștenitorii pot alege competența oricăruia
dintre birourile notariale din circumscripția teritorială a jud ecătoriei
în care a avut domiciliu cel din urmă autor (art. 10 lit. b din Legea
nr. 36/1995);
c) instanța judecătorească competentă a judeca acțiunile
privi toare la moștenire se determină tot în funcție de locul deschiderii
moștenirii (chiar dacă în mas a succesorală se găsesc imobile aflate în
circumscripția altei instanțe)1.
Instanța judecătorească a ultimului domiciliu al defunctului
este competentă să judece :
a) cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor
testamentare;
b) cereri le privitoare la moștenire , precum și cele privitoare la
pretențiile reciproce ale moștenitorilor (petiția de ereditate, acțiunea în
reducțiune, acțiunea de partaj succesoral etc.);
c) cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva
vreun uia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar ;
d) cererile privitoare la anularea certificatului de moștenitor
eliberat de notarul public sau de ridicare ori de modificare a măsurilor
de conservare a bunurilor succesorale (art. 85 din Le gea nr. 36/1995).
Precizăm că acțiunile reale imobiliare fără legătură cu proble –
mele succesorale (de exemplu, revendicarea unui bun care face
obiectul unui legat cu titlu particular) sunt de competența instanței în
circumscripția căreia se află imobilu l (art. 13 C. proc. civ.)2.
Chiar dacă moștenirea este imobiliară, în ceea ce privește
împărțeala moștenirii , competența aparține instanței celui din urmă
domiciliu al defunctului (art. 14 C. proc. civ.)3.

1 A se vedea V.M. Ciobanu, G. Boroi, T.C. B riciu, Drept procesual civil , Editura
CH Beck, București, 2011, p. 452.
2 A se vedea Fr. Deak, op. cit. , p. 40 -42.
3 A se vedea M. Eliescu, op. cit . (I)., p. 264.
26

Moștenirea – reguli generale

Secțiunea a IV -a. Condiții generale ale dreptului de moștenire
Oricare ar fi temeiul prin care se transmite moștenirea (în
temeiul legii sau prin dispozițiile testamentare), pentru ca o persoană
să poată moșteni, în general, trebuie să îndeplinească două condiții
pozitive, capacitatea de a moșteni și vocația la moștenire, precum și o
condiție negativă , nedemnitatea succesorală (art. 957 -962 C. civ.).
§ 1. Capacitatea de a moșteni
Potrivit art. 957 C. civ., „o persoană poate moșteni dacă există la
momentul deschiderii moștenirii”. Astfel, orice per soană care există
la deschiderea moștenirii are capacitate succesorală .
Capacitatea succesorală reprezintă aptitudinea unei persoane de
a fi subiect de drepturi și obligații pe care le presupune calitatea de
moștenitor.
Capacitatea succesorală nu trebui e confundată cu capacitatea de
folosință și nici cu capacitatea de exercițiu, ea definindu -se sepa rat de
acestea.
Dovada „existenței” în momentul deschiderii moștenirii incum bă
aceluia care pretinde drepturi asupra moștenirii (și care poate să fie
moșteni torul în cauză sau succesorii săi în drepturi).
Moștenitorul poate face dovada în mod direct sau prin succe –
sorii săi în drepturi *în această din urmă ipoteză, dobândirea moșteni –
rii are loc prin „retransmitere” (moșteniri succesive), care nu trebuie
să fie confundată cu moștenirea în „nume propriu” sau prin „repre –
zentare”+1.
Menționăm că dovada vizează atât „existența” persoanei în
momentul deschiderii moștenirii, cât și „corelația” ei cu momentul
morții celui care lasă moștenirea.
În această ordin e de idei, urmează să analizăm persoanele care
au capacitate succesorală, precum și pe cele care nu au capacitate
succesorală.

1 În cazul moștenirii prin reprezentare, moștenitorul sau moștenitorii cu
vocație succesorală legală pretind drepturile su ccesorale ale ascendentului decedat
la data deschiderii moștenirii, urcând în locul acestuia (art. 965 și urm. C. civ.).
27

Moștenirea – reguli generale

A. Persoane care au capacitate succesorală.
a). Persoanele fizice în viață la data deschider ii succesiunii.
Acestea au capacitate succesorală fără deosebire de rasă, de
naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie,
de apartenență politică, de avere sau de origine socială (art. 4 din
Constituție).
Dovada se face c u actele de stare civilă, iar, în caz de deces al
moștenitorului care a fost în viață la data deschiderii moștenirii, cu
certificatul de deces sau hotărârea judecătorească definitivă decla –
rativă de moarte, din care rezultă că moartea moștenitorului a i nter-
venit după deschiderea succesiunii, persoanele interesate putând
dovedi contrariul prin orice mijloace de dovadă admise de lege.
Dacă moștenitorul moare imediat după deschiderea
succe siunii, drepturile sale succesorale (inclusiv dreptul de opțiune
succe sorală) vor trece la proprii săi moștenitori, ca parte componentă
a patrimoniului succesoral lăsat de el.
De precizat că legea nu condiționează capacitatea succesorală de
durata vieții moștenitorului după data deschiderii moștenirii.
b). Persoanele concepute, dar nenăscute la data deschiderii
succesiunii.
Conform art. 36 C. civ., existența persoanei fizice începe în ziua
nașterii, iar copilul conceput se consideră că există, cu singura con diție
de a se naște viu.
De precizat că este suficient ca ac el copil conceput să se nască viu
(și nu neapărat viabil).
Fiind o chestiune de fapt, cel care pretinde moștenirea în nu –
mele copilului trebuie să dovedească, cu orice mijloace de probă
admise de lege, data concepției copilului, situarea acestei date în ain-
te de momentul deschiderii succesiunii și că el s -a născut viu.
Întrucât stabilirea cu exactitate a momentului concepției nu
este posibilă, art. 412 alin. 1 C. civ. prevede o prezumție legală cu
privire la perioada concepției.
Timpul legal al con cepțiunii reprezintă intervalul de timp
„cuprins între a trei suta și a o sută optzecea zi dinaintea nașterii

28

Moștenirea – reguli generale

copilului”1. De exemplu, dacă se va face dovada că un copil s -a născut viu
înainte de a fi trecut t rei sute una zile din momentul morții lui de cuius ,
prin aplicarea prezumției timpului legal al concepțiunii, acesta
dobândește capacitate succesorală (chiar dacă, la momentul deschi derii
succesiunii, încă nu se născuse).
De precizat că prezumția timpului legal al concepției are carac ter
relativ , în sensul că se poate dovedi în justiție, prin mijloace de
probă științifice, faptul concepției copilului chiar în afara acestui
interval sau într -o anumită perioadă din interval2.
c). Persoanele dispărute.
Potr ivit art. 53 C. civ., „cel dispărut este socotit a fi în viață,
dacă nu a intervenit o hotărâre declarativă de moarte rămasă defi –
nitivă”.
Rezultă că persoanele dispărute atât cele astfel declarate
jude cătorește, cât și cele nedeclarate, dar considerate a fi dispărute
au capacitate succesorală, fiind prezumate de lege a fi în viață3.
Capacitatea succesorală a dispărutului este însă numai „ provi –
zorie ”, având drept finalizare fie reapariția persoanei, fie constatarea
fizică a morții sau declararea prin hotărâre judecătorească definitivă
a morții acesteia.
În schimb, capacitatea succesorală (provizorie) a dispărutului
se desființează cu efect retroactiv dacă se constată, fizic sau prin
hotărâre judecătorească definitivă declarativă de moarte, că aces ta
(persoana dispărutului) nu mai exista la data morții celui care lasă
moștenirea, fiind, în această situație, predecedat lui de cuius .
În ipoteza de mai sus, se apreciază că persoana dispărută nu a
avut capacitate succesorală și deci bunurile ce s -au primit drept

1 Prezumția legală „are o aplicare generală și, deci, se impune a fi luată în
considerare și în privința stabilirii capacității succesorale”; a se vedea V. Stoica, Drept
succesoral , Editura Editas, București, 2003, p. 36; Al. Bacaci, Gh. Comăniță, Drept
civil. Succesiunile , ed. a 2 -a, Editura C.H. Beck, București, 2006, p. 35 -36.
2 Pentru amănunte privind prezumția timpului legal al concepției copilului, a se
vedea D. Lupașcu, C.M. Crăciunescu, Dreptul familiei , Editura Universul Juridi c,
București, 2011, p. 277.
3 A se vedea D. Macovei, I.E. Cadariu, Drept civil. Succesiuni , Editura Junimea,
Iași, 2005, p. 32.
29

Moștenirea – reguli generale

moștenire în numele acesteia trebuie restituite, adică aduse la masa
succesorală (spo rind cotele celorlalți comoștenitori, dacă este cazul).
d). Persoanele juridice.
Persoanele juridice au capacitatea de a dobândi moștenirea
dacă sunt în ființă la data deschiderii acesteia, având capacitate
succesorală de la data înregistrării (dacă sunt supuse înregistrării) sau de
la data actului de înființare ori de la data autorizării constituirii lor (art.
205 alin. 1 și 2 C. civ.).
În cazul fundațiilor testamentare, capacitatea succesorală se
dobândește din momentul deschiderii moștenirii testatoru lui, chiar și în
cazul în care liberalitățile nu sunt necesare pentru ca persoana
juridică să ia ființă în mod legal (art. 208 C. civ.).
Caracteristic persoanelor juridice este faptul că pot dobândi
moștenirea însă, exclusiv prin legat cuprins în testamen t (deci exclusiv
prin moștenire testamentară).
Ca și în cazul persoanelor fizice, legea recunoaște și persoa –
nelor juridice o capacitate de folosință anticipată (care include incon –
testabil și capacitatea succesorală), de la data actului de înființare, în
măsura în care bunurile succesorale sunt necesare pentru ca
persoana juridică să ia ființă în mod valabil (art. 205 alin. 3 C. civ.).
Ca o condiție ad validitatem , dreptul care formează obiectul
liberalității (legatului) trebuie să corespundă scopului pentru care a
fost creată persoana juridică, deci trebuie respectat principiul
specialității capacității de folosință (art. 206 alin. 1 C. civ.).
Legatul care nu corespunde scopului va fi nul sau caduc , după
cum incapacitatea a existat în moment ul întocmirii testamentului sau a
survenit ulterior, dar înainte de deschiderea moștenirii.
B. Persoane care nu au capacitate succesorală.
a). Predecedații și persoanele juridice care au încetat să mai
aibă ființă.
Potrivit art. 957 alin. 1 C. civ., num ai persoanele care „există” la
data deschiderii succesiunii au capacitate succesorală.
Per a contrario , rezultă că nu au capacitate succesorală per-
soanele fizice care nu mai sunt în viață (predecedate), precum și

30

Moștenirea – reguli general e

persoanele juridice care au încetat să mai aibă ființă în momentul
deschiderii moștenirii.
Deși predecedatul este exclus de la moștenire în cadrul
moș tenirii legale, descendenții săi vor putea veni la succesiune în
condițiile prevăzute de lege pentru reprezentarea succesorală.
De exemplu, copiii unui predecedat, la momentul morții
bunicului lor (tatăl predecedatului), vor putea totuși veni la noua
moște nire deschisă, urcând în locul ascendentului lor.
Dacă descendenții nu îndeplinesc condițiile impus e de lege
pentru reprezentarea succesorală, ei nu vor avea drepturi asupra păr ții
din moștenirea lui de cuius (ce s -ar fi cuvenit persoanei predece date,
dacă ea ar fi existat la data deschiderii moștenirii), iar patri moniul
succesoral va fi cules de moșten itorii în viață.
Copilul conceput înaintea deschiderii moștenirii, dar născut
mort după aceasta, se consideră că nu a existat (și nu mai prezintă
interes în materie).
b). Comorienții și codecedații.
Potrivit art. 957 alin. 2 C. civ., dacă „în cazul morț ii mai multor
persoane, nu se poate stabili că una a supraviețuit alteia, acestea nu
au capacitatea de a se moșteni una pe alta”. Aceste persoane sunt
cunoscute în doctrină sub numele de „comorienți” și „codecedați”.
Comorienții sunt persoane decedate în aceeași împrejurare și
în condiții de natură a nu se putea stabili dacă una a supraviețuit
alteia.
Codecedații sunt persoane decedate în împrejurări diferite , de
natură a nu se putea stabili care a supraviețuit celeilalte. Astfel, sfera
mai largă a codecedaților cuprinde și categoria (mai restrânsă) a
comorienților.
Din cele de mai sus rezultă că deosebirea dintre comorienți și
codecedați este dictată de împrejurările (locul) decesului, care pot fi
asemănătoare sau diferite.
Asemănarea dintre cod ecedați sau comorienți constă în
impo sibilitatea determinării ordinii în care s -au produs decesele
persoa nelor respective și, deci, a determinării vocației succesorale.

31

Moștenirea – reguli generale

De reținut că problema codecedaților (sau a comorienților)
prezintă importanță teoretică și practică numai în măsura în care
există vocație (chemare) succesorală reciprocă1.
Precizăm că în dreptul roman, problema comorienților era
rezolvată diferit. Astfel, se prezuma că persoanele socotite mai
puternice după sex și vârstă au supraviețuit și, deci, fiind în viață la data
deschiderii moștenirii, aveau capacitate succesorală. Ca excepție,
dacă între comorienți nu exista legătură de sânge (de rudenie), se
considera că ei au murit deodată.
Soluția adop tată de dreptul nostru, care a consacrat prezumția
morții concomitente , este indiscutabil mai justă, prezumția
supravie țuirii în funcție de vârstă și sex fiind criticată chiar și în
literatura juridică a țărilor unde legislația încă o mai prevede.
Concret , s-a argumentat că, dacă moartea se produce cu ocazia
unei catastrofe aeriene sau feroviare ori cu ocazia prăbușirii unei
construcții din cauza cutremurului de pământ etc., ce importanță mai
prezintă rezistența fizică (în funcție de vârstă sau sex) a p ersoanelor
în cauză2?
Rezultă că persoanele care au decedat dar „nu se poate stabili că
una a supraviețuit alteia” (indiferent că sunt „codecedați” sau
„comorienții”) nu se vor putea moșteni deoarece, nesupraviețuind
una alteia, niciuna nu dobândește cap acitate succesorală (chiar dacă au
vocație succesorală reciprocă)3.
Soluția de mai sus a fost consfințită prin dispozițiile art. 957
alin. 2 C. civ., care nu face distincție, sub acest aspect, între
como rienți și codecedați.
În concluzie, codecedații (co morienții) sunt:
– două sau mai multe persoane cu vocație succesorală reci –
procă:

1 A se vedea I. Adam, A. Rusu, Drept civil. Succesiuni , Editura All Beck, Bucu rești,
2003, p. 38.
2 Prezumția morții concomitente, în acest caz, este, de cele mai multe ori, cea
mai echitabilă ; a se vedea Fr. Deak, op. cit ., p. 55.
3 Calitatea de comorient se constată de instanță, pe baza probelor
admi nistrate; a se vedea C.A. București, s. a III -a civ., dec. nr. 1106/2002, în Practică
judiciară civilă 2001 -2002, p. 302.
32

Moștenirea – reguli generale

– decedate în împrejurări asemănătoare (comorienți) sau dife rite
(codecedați);
– în imposibilitate de a se stabili ordinea deceselor.
§ 2. Vocația (chemarea) la moștenire
Dreptul la moștenire nu se analizează în sensul unei aptitudini
generale a persoanei, ci în sensul dreptului concret asupra unei
moș teniri deschise.
Pe lângă capacitatea succesorală, vocația (chemarea) la moște nire
este cea de -a doua condiție pozitivă pe care trebuie să o îndepli nească
o persoa nă fizică sau juridică ori statul pentru a culege moște nirea lăsată
de defunct1.
Cel care pretinde moștenirea poate dobândi vocație
succe sorală fie în virtutea legii (dacă nu a fost lăsat testament ori
dacă a fost făcut un testament, însă este ineficace), fie în virtutea
testa mentului lăsat de defunct (art. 962 C. civ.).
Legea conferă vocație la moștenire rudelor defunctului, soțului
supraviețuitor al defunctului și statului2.
Vocația succesorală testamentară poate să aparțină, în
principiu, oricărei per soane cu capacitate succesorală, testamentul
lăsat de defunct fiind recunoscut de lege, cu anumite limitări, ca temei
al vocației la moștenire.
Vocația la moștenire are un înțeles dublu:
– în sens general , desemnează vocația potențială (eventuală) a
unor persoane de a culege moștenirea lăsată de o altă persoană (în
acest sens, se vorbește, de exemplu, despre vocația succesorală
legală a rudelor în linie directă, fără limită în grad);

1 A nu se confunda vocația (chemarea) la moștenire cu devoluțiunea m oște nirii.
Devoluțiunea succesorală este determinarea persoanelor chemate să moște nească
patrimoniul unei persoane fizice decedate.
2 Dovada statutului civil al unei persoane se face, de regulă, cu certificatul de
stare civilă. Cu toate acestea, instanța poate încuviința și alte probe pentru stabilirea
raportului de rudenie, cu condiția ca aceste probe să nu fie contrarii certificatului de
stare civilă prezentat; a se vedea T.S., dec. civ. nr. 2013/1956 în C.S. Ricu, Moștenirea
legală. Partajul succeso ral, Editura Hamangiu, București, 2009, p. 31.
33

Moștenirea – reguli generale
– în sens concret (vocație concretă, utilă), desemnează prin
devoluțiunea succesorală – ca mijloc de selecție – acele persoane
care vor culege efectiv moștenirea lăsată de defunct.
Existența vocației succesorale concrete presupune două condiții :
– una pozitivă: vocația succesorală generală și
– una negativă: persoana în cauză să nu fie înlăturată de la
moștenire de un alt succesibil.
De menționat că nici vocația succe sorală generală și nici cea
concretă nu se confundă cu aptitudinea general abstractă a unei
persoane de a se bucura , în conținutul capacității sale de folosință, de
dreptul de moștenire garantat prin art. 46 din Constituție.
Dreptul de moștenire, ca o apt itudine abstractă, „devine
potențial prin intermediul vocației succesorale generale și efectiv prin
vocația concretă la moștenire” ( s.n.)1.
§ 3. Nedemnitatea succesorală
A. Definire, caractere, natură juridică.
Pentru ca o persoană să poată veni la moșt enire (pe lângă con –
diția vocației succesorale), ea trebuie să îndeplinească și o condiție
negativă, și anume să nu fie nedemnă de a moșteni (art. 958 -961
C. civ.).
Nedemnitatea (nevrednicia) succesorală reprezintă decăderea
moștenitorului, care s -a făcut vinovat de o faptă gravă față de de –
funct sau față de memoria acestuia, din dreptul de a -l moșteni2.
Literatura juridică face distincție între nedemnitatea și incapa –
citatea succesorală (între cele două instituții ale dreptului de moște –
nire exist ând, evident, asemănări, care însă nu le fac identice)3.

1 Pentru profunzimea delimitărilor, a se vedea Fr. Deak, op. cit. , p. 58.
2 A se vedea V. Stoica, op. cit , (2003), p. 51.
3 Principalele deosebiri dintre nedemnitate și incapacitate succesora lă se
referă la sfera de aplicare, caracterul efectelor și sarcina probei; a se vedea
M. Eliescu, op. cit. , p. 80 -81.
34

Moștenirea – reguli generale
Nedemnitatea succesorală este sancțiunea civilă1 care se aplică
nedemnului vinovat de săvârșirea unei fapte față de cel care lasă
moștenirea sau față de memoria acestuia.
Sancționarea nedemnului cu excluderea de la moștenire este
opera legii sau a instanței de judecată (și nu a voinței celui care lasă
moștenirea).
În concluzie, nedemnitatea succe sorală se caracterizează prin
următoarele:
a). Nedemnitatea privește atât moștenirea legală , cât și lega tele
cu care nedemnul a fost gratificat prin testament.
b). Nedemnitatea operează de drept sau poate fi judiciară
(declarată de instanța judecătoreas că).
c). Efectele nedemnității de drept sau judiciare pot fi înlăturate
expres prin testament sau prin act autentic notarial de către cel care lasă
moștenirea.
d). Nedemnitatea se aplică și produce efecte numai în privința
autorului faptei , nu și față de alte persoane chemate la moștenirea
defunctului în nume propriu sau prin reprezentare.
e). Domeniul de aplicare a sancțiunii nu poate fi extins la alte
moșteniri , nedemnul fiind înlăturat numai de la moștenirea persoanei
față de care a săvârșit faptele ( sub acest aspect nedemnitatea produ când
efecte relative).
f). Sancțiunea nedemnității este prevăzută numai pentru fapte
săvârșite cu vinovăție , astfel că moștenitorul trebuie să fi acționat cu
discernământ.2
B. Felurile nedemnității succesorale.
După su rsa sa, distingem între: nedemnitatea de drept și
nedemnitatea judiciară.
a). Nedemnitatea de drept. Potrivit art. 958 alin. 1 C. civ., este de
drept nedemnă de a moșteni:

1 În doctrină, nedemnitatea a fost calificată și ca pedeapsă civilă (a se vedea
M. Eliescu, op. cit. , p. 73). Ne raliem doctrinei majoritare potrivit căreia
nedem nitatea este o sancțiune civilă .
2 Fiind vorba despre săvârșirea unei fapte (și nu acte juridice), se vor aplica
regulile de la angajarea răspunderii civile delictuale (priv ind discernământul).
35

Moștenirea – reguli generale

– persoana condamnată penal pentru săvârșirea unei infrac țiuni
cu intenția de a -l ucide pe cel care lasă moștenirea ;
– persoana condamnată penal pentru săvârșirea, înainte de
deschiderea moște nirii, a unei infracțiuni cu intenția de a -l ucide pe
un alt succesibil care, dacă moștenirea ar fi fost deschisă la data
săvârșirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocația la moștenire a
făptuitorului.
În cazul în care condamnarea pentru fa ptele de mai sus este
împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin
prescripția răspunderii penale, nedemnitatea operează dacă acele
fapte au fost constatate printr -o hotărâre judecătorească civilă
definitivă (art. 958 alin. 2 C. civ.).
Nedemnitatea de drept poate fi constatată oricând, la cererea
oricărei persoane interesate sau din oficiu de către instanța de
judecată ori de către notarul public, pe baza hotărârii judecătorești din
care rezultă nedemnitatea.
b). Nedemnitatea judiciar ă. Potrivit art. 959 alin. 1 C. civ.,
„poate fi declarată nedemnă de a moșteni”:
– persoana condamnată penal pentru săvârșirea, cu intenție,
împotriva celui care lasă moștenirea a unor fapte grave de violență,
fizică sau morală, ori, după caz, a unor fa pte care au avut ca urmare
moartea victimei;
– persoana care, cu rea -credință, a ascuns, a alterat, a distrus sau
a falsificat testamentul defunctului;
– persoana care, prin dol sau violență, l -a împiedicat pe cel
care lasă moștenirea să întocmească, s ă modifice sau să revoce testa –
mentul.
Sub sancțiunea decăderii, orice succesibil poate cere instanței
judecătorești să declare nedemnitatea în termen de un an de la data
deschiderii moștenirii1.
Dacă hotărârea de condamnare pentru faptele prevăzute la
alin. 1 lit. a) se pronunță ulterior datei deschiderii moștenirii, terme –

1 De precizat că introducerea acțiunii constituie un act de acceptare tacită a
moștenirii de către succesibilul reclamant. Ea se poate face și de comuna, orașul sau,
după caz, muni cipiul în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii
moștenirii (art. 959 alin. 2 și 6 C. civ.).
36

Moștenirea – reguli generale

nul de un an se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare.
Atunci când condamnarea pentru faptele grave de violență (ce au
produs moartea victimei) este împiedicată prin decesul autorului
faptei, prin amnistie sau prin prescripția răspunderii penale,
nedemnitatea se poate declara dacă acele fapte au fost constatate
printr -o hotărâre judecătorească civilă definitivă. În acest caz, termenul
de un an curge de la apariția cauzei de împiedicare a condamnării,
dacă aceasta a intervenit după deschiderea moștenirii.
În celelalte cazuri, termenul de un an curge de la data când
succes ibilul a cunoscut motivul de nedemnitate, dacă această dată
este ulterioară deschiderii moștenirii (art. 959 alin. 5 C. civ.)1.
C. Efectele nedemnității.
Principalul efect al nedemnității constă în faptul că, în puterea
legii, titlul de moștenitor al ne demnului este desființat retroactiv .
Se consideră că, de drept, nedemnul nu a avut niciodată drep -tul
la moștenirea defunctului. În fapt, nedemnul „este înlăturat atât de la
moștenirea legală, cât și de la cea testamentară ” (art. 960 alin. 1 C.
civ.).
Efectele nedemnității prezintă particularități, după cum se
produc față de nedemn, față de urmașii săi sau față de terți.
a). Efectele nedemnității față de nedemn. Nedemnul nu va
putea reclama partea sa de moștenire (nici măcar rezerva), întrucât
titlul său de moștenitor este desființat de la data deschiderii succe –
siunii.
Partea de moștenire la care ar fi avut dreptul nedemnul se va
cuveni, în temeiul legii, celor cu care ar fi venit împreună sau pe care
prezența sa i -ar fi înlăturat de la moștenire.
Rezultă că înlăturarea de la moștenire a nedemnului va fi
profitabilă pentru comoștenitorii legali sau pentru moștenitorii legali
subsecvenți. De această situație pot profita și legatarii sau donatarii,

1 Potrivit art. 93 din Legea nr. 71/2011, dispoz ițiile referitoare la
nedem nitatea de drept sau judiciară se aplică numai faptelor săvârșite după
intrarea în vigoare a noului Cod civil.
37

Moștenirea – reguli generale

în cazul în care nedemnul era un moștenitor rezervatar (a cărui rezer –
vă put ea determina reducțiunea unor liberalități excesive).
Dacă nedemnul a intrat în posesia bunurilor moștenirii înainte de
constatarea nedemnității, va fi obligat să le restituie persoanelor
îndreptățite.
Restituirea se face, în principiu, în natură (iar d acă aceasta nu
mai este posibilă, întrucât bunul a pierit – din diferite motive -,
nedemnul va fi obligat să plătească despăgubiri).
Posesia exercitată de nedemn asupra bunurilor moștenirii este
considerată posesie de rea -credință . Astfel, nedemnul va fi obligat să
restituie și fructele naturale, industriale sau civile (iar dacă restituirea în
natură nu este posibilă, va restitui valoarea lor).
Nedemnul are dreptul să i se înapoieze sumele plătite pentru
achitarea datoriilor moștenirii , precum și cheltuie lile necesare și utile .
Drepturile și obligațiile nedemnului față de moștenire, care se
stinseseră prin confuziune, vor renaște în urma excluderii nedem –
nului de la succesiune1.
b). Efectele nedemnității față de descendenții nedemnului.
Descendenții ne demnului pot veni la moștenire în nume propriu, dar și
pentru a culege partea din moștenire ce i s -ar fi cuvenit acestuia
(ascendentului lor, s.n.), prin reprezentarea succesorală.
În condițiile noului Cod civil, „nedemnul, chiar aflat în viață la
data d eschiderii moștenirii” poate fi reprezentat (art. 967 alin. 1
C. civ.)2.
Cu alte cuvinte, fiii și fiicele nedemnului pot veni la moștenirea
defunctului și prin reprezentarea tatălui lor nedemn . Astfel, sancțiunea
nedemnității nu produce efecte și față de ei (nefiind vinovați de fapta
părintelui lor).
De exemplu, dacă unicul fiu al defunctului este nedemn, copilul
său va putea culege în nume propriu moștenirea lăsată de bunic,
întrucât, în lipsă de moștenitori de un grad mai apropiat, el este che –

1 A se vedea Fr. Deak, op. cit ., p. 73.
2 De remarcat că noul Cod civil a renunțat la condiția ca „locul reprezentat să
fie util”, în sensul că cel reprezentat trebuia să aibă chemare la moștenire, adică să
nu fi fost înlăturat ca nedemn, dacă era în viață la data deschiderii succesiunii.
38

Moștenirea – reguli generale

mat la moștenire fără ajutorul reprezentării și cu înlăturarea de la
moștenire a altor rude ale defunctului (din clase de moștenitori
inferioare). Astfel, în general, nedemnitatea ta tălui nu produce efecte
asupra copiilor lui.
Dacă defunctul a avut doi copii, dintre care numai unul este
nedemn, copiii nedemnului vor putea moșteni de asemenea după
bunicul lor prin reprezentare (indiferent dacă tatăl lor nedemn mai
este sau nu în viață , la data deschiderii moștenirii), deoarece
repre zentarea operează chiar dacă reprezentantul este nedemn față
de reprezentat sau a renunțat la moștenirea lăsată de acesta ori a fost
dezmoștenit de el (art. 967 alin. 3 C. civ.).
Soluțiile de mai sus, refer itoare la efectele nedemnității față de
descendenții nedemnului, sunt valabile și în privința copiilor fraților
sau ai surorilor defunctului .
De precizat că dispozițiile art. 965 C. civ., în materia repre –
zentării succesorale, vizează toți reprezentanții – moștenitorii legali
„de un grad mai îndepărtat”, nu numai descendenții nedemnului.
Astfel, sunt incluși în această categorie și „descendenții subsecvenți ai
nedemnului” (pe linie colaterală). De exemplu, strănepotul de frate al
nedemnului.
c). Efec tele nedemnității față de terți. Este posibil ca nedem –
nul să fi încheiat acte juridice cu terțe persoane referitoare la bunu –
rile moștenirii (de exemplu, a vândut un bun, a constituit o ipotecă
asupra unui imobil etc.), în perioada dintre deschiderea s uccesiunii și
constatarea nedemnității sale. Întrebarea care se pune este: care va fi
soarta acestor acte?
Întrucât nedemnitatea desființează titlul de moștenitor al
nedemnului cu efect retroactiv, de la data deschiderii moștenirii, în
principiu ș i actele subsecvente încheiate de nedemn vor fi desființate cu
efect retroactiv (nemo dat quod non habet și resoluto iure dantis,
resolvitur ius accipientis ).
Înseamnă că, în principiu, nedemnitatea produce efecte și față de
terți, soluție care se justifi că în cazul terților de rea -credință, dar nu și
în cazul terților de bună -credință, care au crezut în valabilitatea titlului
de moștenitor al nedemnului.

39

Moștenirea – reguli generale

Ca excepție, potrivit art. 960 alin. 3 C. civ., „sunt valabil e” și „se
mențin”:
– actele de conservare, precum și actele de administrare , în
măsura în care profită moștenitorilor, încheiate între nedemn și terți;
– actele de dispoziție cu titlu oneros încheiate între nedemn și
terții dobânditori de bună -credință .
În cazul în care actul juridic este menținut, nedemnul va fi
obligat să plătească despăgubiri moștenitorilor adevărați, ca posesor de
rea-credință, iar dacă actul va fi desființat cu efect retroactiv, ne demnul
va putea fi acționat de către terț pentru e vicțiune (art. 1018, art. 1748 C.
civ., art. 1695 și urm. C. civ.).
d). Înlăturarea efectelor nedemnității. Efectele nedemnității
de drept sau judiciare „pot fi înlăturate expres prin testament sau
printr -un act autentic notarial” (separat), de către ce l care lasă
moștenirea.
Înlăturarea efectelor nedemnității se face numai prin declara ție
expresă . Lipsa acesteia „nu constituie înlăturare a efectelor
nedemnității legatul lăsat nedemnului după săvârșirea faptei care
atrage nedemnitatea” (art. 961 alin. 1 C. civ.).
De precizat că efectele nedemnității „nu pot fi înlăturate prin
reabilitarea nedemnului, amnistie intervenită după condamnare,
grațiere sau prin prescripția executării pedepsei penale” (art. 961
alin. 2 C. civ.).
D. Invocarea n edemnității succesorale.
Nedemnitatea succesorală poate fi invocată de orice persoană
interesată, cum sunt: comoștenitorii legali, moștenitorii legali
subsecvenți, legatarii sau donatarii etc.
Nedemnitatea poate fi invocată și de creditorii acestor
persoane, pe calea acțiunii oblice, dreptul de a invoca nefiind exclusiv
personal (art. 1560 C. civ.).
În doctrină și în practica judecătorească s -a pus problema dacă
nedemnul poate invoca propria sa nedemnitate?
Majoritatea autorilor au opinat că este admi sibilă invocarea
nedemnității de către nedemn, deoarece aceasta operează de drept ,

40

Moștenirea – reguli generale

nedemnul referindu -se doar la faptul consumat al îndepărtării sale de la
moștenire prin efectul legii1.
Nedemnitatea poate fi invo cată și constatată de instanța de
judecată numai după deschiderea moștenirii și numai dacă vocația
succesorală legală a nedemnului este concretă , nefiind înlăturat de la
moștenire prin prezența unor moștenitori în rang preferabil.
Nedemnitatea poate fi invocată împotriva nedemnului cât timp
acesta este în viață , iar dacă – după deschiderea succesiunii – a intrat în
stăpânirea bunurilor succesiunii și a decedat înainte de constatarea
nedemnității, împotriva moștenitorilor săi legali sau testamentari
care stăpânesc aceste bunuri.
Dacă decesul nedemnului a avut loc înainte de deschiderea
moștenirii, nedemnitatea poate fi invocată împotriva copiilor nedem –
nului , pentru a -i împiedica să vină la moștenire prin reprezentare.

1 A se vedea M. Eliescu, op. cit. ; Fr. Deak, op. cit. , p. 79 -81; D. Chirică, op. cit .
(2003), p. 57.
41

Capitolul II. Moștenirea legală
Secțiunea I. Principiile moștenirii legale
§ 1. Condițiile speciale ale moștenirii legale
Moștenirea este legală în cazul în care transmiterea ei are loc
în temeiul legii (la persoanele, în ordinea și în cotele determinate de
lege).
Noțiunea de moștenire legală nu se confundă cu devoluțiunea
legală a moștenirii, care reprezintă determinarea persoanelor chema –
te în temeiul legii să moștenească patrimoniul persoanei fizice dece –
date1.
De regulă, moștenirea legală intervine în toate cazurile în care
defunctul nu a lăsat testament. Ea poate interveni însă, ca excepție, în
cazul în care a fost lăsat testament, dar aces ta nu cuprinde legate, ci
alte dispoziții de ultimă voință (de exemplu, desemnarea unui executor
testamentar, recunoașterea unui copil din afara căsătoriei, dis poziții cu
privire la funeralii etc.).
Moștenirea poate fi legală și în cazul în care testament ul
cuprinde exheredări (dezmoșteniri) prin care o parte dintre
moște nitori sunt înlăturați de la moștenire (fără ca testamentul să
cuprindă legate în favoarea altor persoane), situație în care la
moștenire vor fi chemați restul de moștenitori legali (nedez moșteniți),
ce vor împărți între ei întreaga masă succesorală.
Moștenirea legală poate coexista cu cea testamentară dacă
defunctul a dispus prin testament numai de o parte a moștenirii sale
(sau a dispus de întreaga moștenire, dar există moștenitori rez er-
vatari), situație în care o parte din moștenire se va transmite după
voința testatorului, iar cealaltă după regulile moștenirii legale
(art. 955 alin. 2 C. civ.).
Pentru ca o persoană să poată veni la moștenire, trebuie să
îndeplinească, în p rimul rând, condițiile generale (capacitate și voca ție
succesorală).

1 A se vedea M. Eliescu, op. cit. , p. 83.

Moștenirea legală
Pentru a dobândi moștenirea în temeiul legii, trebuie însă ca
persoana să îndeplinească și următoarele două condiții s peciale :
a) să aibă vocație succesorală legală;
b) să nu fie dezmoștenită (exheredată).
Când sunt întrunite condițiile de mai sus, transmisiunea moș –
tenirii se face în virtutea legii (fără însă a se înțelege că, în această
situație, moștenitorii sunt și obligați să primească moștenirea).
A. Vocația succesorală legală.
a). Vocația legală generală. Potrivit art. 963 alin. 1 C. civ.,
moștenirea legală se cuvine, în general, soțului supraviețuitor și rude –
lor defunctului (descendenții, ascendenții și c olateralii acestuia).
Rudele1 defunctului chemate la moștenire în temeiul legii pot
fi: din căsătorie, din afara c ăsătoriei sau din adop ție (în anumite con –
diții).
Descenden ții și ascenden ții au voca ție la mo ștenire indiferent
de gradul de rudenie cu defunctul, iar colateralii numai pân ă la gradul
al patrulea inclusiv (art. 963 alin. 2 C. civ.). Astfel, au voca ție succeso –
rală general ă (nelimitat ă în grad), rudele defunctului în linie dreapt ă:
– fiu, nepot de fiu, str ănepot de fiu etc. (descenden ții) și
– părinți, bunici, str ăbunici etc. (ascenden ții).
Rudele colaterale au voca ție succesoral ă numai pân ă la gradul al
IV-lea inclusiv . Ace știa sunt:
– frații și surorile defunctului – rude de gradul doi;
– nepo ții de frate sau sor ă, precum și unchii și mătușile defunc tului
– rude de gradul al III -lea;
– strănepo ții de frate, verii primari, precum și frații sau surorile
bunicilor defunctului – rude de gradul al IV -lea.

1 Rudenia este leg ătura bazat ă pe descenden ța unei persoane dintr -o alt ă
perso ană (rudenia în linie dreapt ă) sau pe faptul c ă mai multe persoane au un
ascen dent comun (rudenia în linie colateral ă). Pentru am ănunte în materie de rudenie,
a se vedea D. Lupa șcu, C.M. Cr ăciunescu, Dreptul familiei, Editura Universul Juridic,
Bucure ști, 2011, p. 253 și urm.
43

Moștenirea legal ă

Soțul supravie țuitor (fostul so ț al defunctului) este chemat la
moștenire împreun ă cu rudele acestuia. Rezult ă că moștenirea legal ă
este conceput ă ca o moștenire de familie1.
Concubinajul nu creeaz ă voca ție succesoral ă, pe considerentul
că cei care au ales s ă trăiască împreun ă, dar s ă rămân ă străini sub
aspect juridic, „din respect pentru alegerea lor, trebuie trata ți ca
atare ”2.
În lipsa mo ștenitorilor legali sau testamentari, succesiunea
devine vaca ntă, iar patrimoniul defunctului se transmite comunei,
orașului sau, dup ă caz, municipiului în a c ărui raz ă teritorial ă se aflau
bunurile la data deschiderii mo ștenirii (art. 963 alin. 3 C. civ.).
Preciz ăm că existen ța voca ției succesorale generale a ru delor
defunctului (chemate la mo ștenire al ături de so țul supravie țuitor) nu
înseamn ă că ele toate, împreun ă și deodat ă, vor culege mo ștenirea
lăsată de defunct, deoarece chemarea lor la mo ștenire este numai
poten țială (vizând o posibilitate de principiu pe ntru a mo șteni
patri moniul persoanei decedate).
Numai voca ția lor concret ă (determinat ă prin devolu țiunea
succesoral ă legal ă) va atrage culegerea efectiv ă a mo ștenirii.
b). Reciprocitatea voca ției legale generale la mo ștenire. În
virtutea acestei caract eristici, dac ă o persoan ă are voca ție succeso –
rală legal ă la mo ștenirea l ăsată de o alt ă persoan ă, atunci și aceast ă
persoan ă are aceea și voca ție în raport cu prima (sensul pozitiv al
principiului). Voca ția lor concret ă va depinde de ordinea în care a
survenit decesul lor sau al uneia dintre ele. De exemplu, copilul are
voca ție la mo ștenirea l ăsată de p ărinții săi, dar și ace știa din urm ă
(părinții) au voca ție la mo ștenirea copiilor lor (în concurs cu ceilal ți
moștenitori, dac ă exist ă).
Ca excep ție, reciprocitatea voca ției succesorale nu vizeaz ă
comuna (orașul sau municipiul) și nici persoanele juridice , întrucât
aceștia nu pot transmite o mo ștenire.

1 Expresia „lien de famille ” se reg ăsește în tradi ționalele raporturi p ărinte ști,
de căsătorie sau de credin ță (s.n.); a se vedea Fr. Terré, Y. Lequette, op. cit. , p. 62.
2 A se vedea M. Grimaldi, op. cit. , p. 103.
44

Moștenirea legal ă

De asemenea, reciprocitatea voca ției nu este aplicabil ă nici în
domeniul mo ștenirii testamentare (chiar dacă două persoane și-ar
conferi prin testamente separate1 voca ție succesoral ă reciproc ă),
întrucât cele dou ă testamente sunt acte juridice unilaterale indepen –
dente (iar voca ția succesoral ă nu este, în acest caz, interdependent ă).
Reciprocitatea voca ției la mo ștenire are și un sens negativ .
Astfel, dac ă o persoan ă nu are voca ție la mo ștenirea unei alte
persoane, nici aceasta din urm ă nu va avea voca ție la mo ștenirea celei
dintâi (de exemplu, ginerele și socrul)2.
c). Voca ția legal ă concret ă (efectiv ă, utilă). Rudele defunctului cu
voca ție succesoral ă (general ă) legal ă nu sunt chemate toate și în
acela și timp la mo ștenire. Regula se justific ă prin aceea c ă, dac ă s-ar
întâmpla acest lucru, „averile succesorale s -ar fărâmi ța în p ărți de o
valoare neînsemn ată, iar institu ția mo ștenirii nu și-ar mai putea
îndeplini rosturile ei social -economice ”3.
Pentru evitarea acestei situa ții, legiuitorul a instituit o anumit ă
ordine de chemare a rudelor defunctului la succesiune (art. 963 alin. 1
C. civ.). Astfel, pe ntru ca o persoan ă să fie chemat ă efectiv la mo ște-
nire în temeiul legii (deci s ă aibă voca ție succesoral ă concret ă), nu
este suficient s ă facă parte din categoria mo ștenitorilor legali cu
voca ție general ă, ci mai trebuie să nu fie înl ăturat ă de la mo ștenire
de o alt ă persoan ă cu voca ție general ă (dar chemat ă de lege în rang
preferabil).
Legea stabile ște dou ă criterii tehnico -juridice pentru stabilirea
ordinii de preferin ță între rudele defunctului cu voca ție general ă la
moștenire: clasa de mo ștenitor i și gradul de rudenie4.

1 Întrucât testamentul este un act juridic personal și revocabil, fiecare
persoan ă trebuie s ă dispun ă pentru cauz ă de moarte numai prin testament separat
(testamentul conjunctiv, prin care dou ă sau mai multe persoane dispun prin acela și
testament, fiind interzis de lege).
2 În dreptul italian se vorbe ște despre „la vocazione e la delazione ”, în sensul
că voca ției îi este necesar ă întotdeauna „oferta ”; a se vedea G. Falcione, op. cit. ,
p. 18.
3 A se vedea M. Eliescu, op. cit. , p. 86.
4 Exheredarea (dezmo ștenirea) este analizat ă în capitolul rezervat regimului
juridic al principalelor dispozi ții cuprinse în testament.
45

Moștenirea legal ă

§ 2. Principiile generale ale devolu țiunii legale
În temeiul legii, sunt chema ți la mo ștenire: rudele defunctului,
soțul supravie țuitor și, în lipsa acestora, comuna (orașul sau muni –
cipiul).
Cu ajutorul unor mijloace tehnice (clasa de mo ștenitori și gra dul
de rudenie), s -au formulat trei principii în baza c ărora se deter mină
persoa nele cu voca ție succesoral ă concret ă.
Opera țiunea juridic ă prin care se determin ă persoanele care
vor mo șteni efectiv patrimoniul succesoral, precum și cotele din masa
succesoral ă dobândite, poart ă numele de devolu țiunea legal ă a
moștenirii .
A. Principiul chem ării la mo ștenire a rudelor în ordinea
claselor de mo ștenitori legali.
Clasa de mo ștenitori este categoria de rude care, în mod colec tiv,
exclude de la mo ștenire o alt ă categorie de rude (sau este exclus ă de
cea din urm ă).
Codul civil sta bilește patru clase de mo ștenitori legali (art. 964
alin. 1 C. civ.).
– clasa I, clasa descenden ților în linie direct ă, alc ătuită din fiii,
nepo ții, str ănepo ții etc. ai defunctului (f ără limit ă de grad);
– clasa a II -a (mixt ă), clasa ascenden ților privil egia ți (părinții
defunctului) și a colateralilor privilegia ți (frații și surorile defunctului și
descenden ții lor pân ă la gradul al IV -lea inclusiv);
– clasa a III -a, clasa ascenden ților ordinari (bunicii, str ăbunicii
etc. ai defunctului, f ără limit ă de grad);
– clasa a IV -a, clasa colateralilor ordinari (unchii și mătușile,
verii primari și frații/surorile bunicilor defunctului).
Rudele sunt chemate la mo ștenire în ordinea claselor. Astfel:
– rudele din clasa I (chiar și o singur ă persoan ă) înlătură de la
moștenire rudele din clasele subsecvente ;
– rudele din clasa a II -a sunt chemate la mo ștenire numai dac ă
nu exist ă rude din clasa I sau cele existente nu pot (din cauza nedem –
nității) sau nu vor (întrucât sunt renun țători) s ă vină la mo ștenire;
46

Moștenirea legal ă
– rudele din clasa a III -a sunt chemate la mo ștenire numai dac ă nu
exist ă moștenitori din primele dou ă clase sau cei existen ți nu pot sau
nu vor să vină;
– rudele din clasa a IV -a mo ștenesc numai în absen ța
moștenitorilor din prim ele trei clase1.
De regul ă, o rud ă face parte dintr -o singur ă clasă.
Ca excep ție, este posibil ca o persoan ă să facă parte și din dou ă
clase. De exemplu, copilul n ăscut din c ăsătoria încheiat ă între nepotul
defunctului și nepotul de frate al defunctulu i (acesta f ăcând parte din
prima clas ă, ca str ănepot al defunctului, dar și din clasa a II -a, în
calitate de str ănepot de frate), caz în care mo ștenitorul poate opta în
favoarea uneia dintre cele dou ă calități pe care le are concomitent2.
Potrivit art. 964 alin. 2 C. civ., dac ă în urma dezmo ștenirii rude le
defunctului din clasa cea mai apropiat ă nu pot culege întreaga
moștenire, atunci partea r ămasă se atribuie rudelor din clasa
subsec vent ă care îndeplinesc condi țiile pentru a mo șteni.
Soțul supravie țuitor al defunctului, nefiind rud ă cu acesta, nu
face parte din nicio clas ă, dar vine în concurs cu oricare dintre aces tea
chemate la succesiune.
Deci, so țul supravie țuitor nu înl ătură nicio clas ă de mo ștenitori ,
dar nici nu este înl ăturat de la mo ștenire (indiferent de clasa cu care
vine în concurs).
B. Principiul proximit ății gradului de rudenie între mo ștenitorii
din aceea și clas ă.
Potrivit art. 964 alin. 3 C. civ., în cadrul aceleia și clase, de
regul ă, rudele de grad mai apropiat înl ătură de la mo ștenire pe cele
mai îndep ărtate în grad ( proximior excludit remotiorem ). De exemplu,

1 Venirea la mo ștenire concomitent ă a rudelor din dou ă clase deosebite este
posibil ă numai în caz de exheredare prin testament a mo ștenitorilor dintr -o clas ă,
care sunt și rezervatari (de exemplu, descenden ții sau p ărinții defunctului); a se
vedea I. Adam, A. Rusu, op. cit. , p. 82.
2 În aceea și situa ție este și soțul supravie țuitor dintr -o căsătorie încheiat ă
între veri primari. Pentru am ănunte, a se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 82.
47

Moștenirea legal ă
copiii defunctului exclud de la mo ștenire pe nepo ții, str ănepo ții
acestuia, tot a șa, fra ții și surorile defunctului pe nepo ții și strănepo ții de
frate sau sor ă etc.
Rezult ă că, în cadrul aceleia și clase, voca ția concret ă la mo ștenire
depinde de gradul de rudenie.
Principiul proximit ății gradului de rudenie are două excep ții:
– în cadrul clasei a II -a, părinții defunctului (deși sunt rude de
gradul I cu defunctul) nu înl ătură de la mo ștenire pe fra ții și surorile
defunctului (rude de gradul II), ci vin împreun ă la succesiune;
– în cazul reprezent ării succesorale1.
C. Principiul egalit ății între rudele din aceea și clas ă și de
acela și grad chemate la mo ștenire.
Dacă moștenitorii defunctului fac parte din aceea și clasă și au
acela și grad de rudenie , ei vor împ ărți mo ștenirea în părți egale
(art. 964 alin. 4 C. civ.). De exemplu, dac ă la mo ștenire vin doi copii ai
defunctului, fiecare va primi o jum ătate; la fel și dac ă vor fi chema ți
doi fra ți etc.
De la princi piul egalit ății, legea prevede dou ă excep ții:
– împărțeala mo ștenirii pe tulpini , în cazul venirii la mo ștenire
prin reprezentare succesoral ă;
– împărțeala mo ștenirii pe linii , în cazul în care sunt chema ți
doi sau mai mul ți colaterali privilegia ți: fra ți ori surori proveni ți din
părinți diferi ți (adic ă frați buni, fra ți consangvini sau fra ți uterini cu
defunctul) sau descenden ții fra ților ori surorilor de categorii diferite
(indiferent dac ă vin la mo ștenire în nume propriu sau prin repre –
zentare).
În raporturile dintre p ărinți, pe de o parte, și fra ți/surori sau
descenden ții lor, pe de alt ă parte, nu se aplic ă principiul egalit ății,
părinții culegând o cot ă fixă indiferent de num ărul colateralilor
privilegia ți cu care vin în concurs.

1 A se vedea secțiunea urm ătoare.
48

Moștenirea legal ă

Secțiunea a III -a. Reprezentarea succesoral ă
§ 1. Definire, natur ă juridic ă și domeniu de aplicare
Prin reprezentarea succesoral ă, un mo ștenitor legal de un grad
mai îndep ărtat, numit reprezentant, urcă în virtutea legii în locul și
gradul ascendentului s ău numit reprezentat, pentru a culege partea
din mo ștenire ce i s -ar fi cuvenit acestuia dac ă nu ar fi fost nedemn
față de defunct sau decedat la data deschiderii mo ștenirii (art. 965
C. civ.)1.
Prin efectele pe care le produce, reprezentarea înl ătură unele
consecin țe injuste ale principiului proximit ății gradului de rudenie și
ale principiului egalit ății între rudele de acela și grad.
De exemplu, la moartea lui A r ămân ca mo ștenitori fiul s ău B și
doi nepo ți D și E (care sunt copiii unui alt fiu al defunctului – C -, pre –
decedat). În lipsa acestei institu ții, s-ar aplica principiul proximit ății în
gradul de rudenie, urmând ca mo ștenirea l ăsată de A s ă fie culeas ă
numai de fiul s ău B (care, fiind descendent de gradul I, îi înl ătură de la
moștenire pe D și E, descenden ți de gradul al II -lea). Întrucât legiui –
torul a apreciat c ă astfel de excludere ar fi nedreapt ă, prin derogare
de la principiul proximit ății în grad și al egalit ății între rudele de
acela și grad, s -a permis nepo ților D și E s ă urce în locul și gradul
părintelui lor predecedat (C), venind astfel la mo ștenire, în concurs cu
unchiul lor B.
Ca noutate, Codul civil 2011 d ă posibilitatea reprezent ării
ascendentului decedat, dar și a ascendentului nedemn față de
defunct, decedat sau în via ță (art. 965 C. civ.).
De men ționat îns ă că, în caz de reprezentare, moștenirea nu se
va împ ărți în mod egal între succesori (pe capete), ci dup ă num ărul
descenden ților de gradul I (pe tu lpini); în cazul concret de mai sus,
nepo ții defunctului vor primi p ărți egale din jum ătatea mo ștenirii
cuvenite tat ălui lor.

1 Din aceast ă defini ție rezult ă că reprezentarea succesoral ă este deosebit ă de
reprezentarea din dreptul comun (ce presupune reprezentarea voin ței altuia la
încheierea de acte juridice).
49

Moștenirea legal ă

Deși Codul civil de la 1864 a calificat institu ția drept „o fic țiune a
legii”1, literatura juridic ă contemporan ă a apreciat c ă reprezentarea
succesoral ă este „un b eneficiu al legii ” de care se bucur ă anumite
categorii de mo ștenitori legali2.
Reprezentarea succesoral ă este admis ă în privin ța
descenden ților copiilor defunctului și în privin ța descenden ților din
frați și surori (art. 966 alin. 1 C. civ.).
De men ționat c ă reprezentarea constituie o excep ție de la
principiile devolu țiunii legale și deci dispozi țiile care o prev ăd sunt de
strict ă interpretare .
În consecin ță, nicio alt ă persoan ă în afara celor expres prev ăzute
de lege nu poate beneficia de efectele rep rezent ării succesorale (de
exemplu, p ărinții defunctului sau so țul supravie țuitor).
§ 2. Condi țiile reprezent ării succesorale
Descenden ții copiilor defunctului și descenden ții din fra ți și
surori pot beneficia de reprezentarea succesoral ă numai dac ă sunt
îndeplinite două condi ții:
a). Cel reprezentat s ă fie nedemn sau decedat, la data
deschiderii mo ștenirii. Potrivit art. 965 C. civ., reprezentarea opereaz ă
în cazul reprezentatului „nedemn fa ță de defunct sau decedat la data
deschiderii mo ștenirii ”.
Celor dou ă situa ții de mai sus le sunt asimilate alte dou ă cazuri .
Astfel, reprezentarea opereaz ă chiar dac ă reprezentantul este
nedemn fa ță de reprezentat sau a renun țat la mo ștenirea lăsată de
acesta ori a fost dezmo ștenit de el (art. 967 alin. 3 C. civ.).
Potrivit art. 967 alin. 1 C. civ., „poate fi reprezentat ă persoana
lipsit ă de capacitatea de a mo șteni, precum și nedemnul, chiar aflat în
viață la data deschiderii mo ștenirii ”.

1 Reprezentarea „ficțiune a legii ” a fost mult criticat ă în doctrin ă, pe con-
siderentul c ă legiuitorul nu are nevoie s ă apeleze la „ficțiuni” pentru a crea drepturi
în favoarea unor mo ștenitori. „Quand le législateur veut édicter une règle, il n ’a pas
besoin d'inventer une fiction ”; a se vedea J. Flour, H. Souleau, op. cit. , p. 38.
2 A se vedea D. Macovei, I.E. Cadariu, op. cit ., p. 64; V. Stoica, op. cit . (2003),
p. 68.
50

Moștenirea legal ă

Din dispozi țiile discutabile ale textului de mai sus, în țelegem c ă
poate fi reprezentat ă atât o persoan ă decedat ă, cât și o persoan ă în
viață „lipsit ă de capacitatea de a mo șteni” (nedemnul, renun țătorul sau
dezmo ștenitul).
Condi ția este îndeplinit ă și dac ă cel care este reprezentat a
decedat în aceea și împrejurare cu cel care las ă moștenirea, deoarece
sunt prezuma ți că au m urit în acela și moment (art. 957 alin. 2 C. civ.).
În acest context admitem c ă și persoana disp ărută poate fi
reprezentat ă, deoarece pân ă la pronun țarea unei hot ărâri judec ăto-
rești declarative de moarte r ămase definitiv ă este prezumat ă a fi în
viață (și poate avea calitatea de nedemn, renun țător sau dezmo ștenit).
Preciz ăm, de asemenea, c ă reprezentarea nu poate opera per
saltum și omisso medio , astfel c ă reprezentantul nu poate s ă sară
peste un ascendent care este în via ță pentru a ajunge la alt ascen dent pe
care s ă îl reprezinte, ci el trebuie s ă urce din grad în grad vacant până
la gradul cel mai apropiat de defunct.
b). Reprezentantul s ă îndeplineasc ă condi țiile generale pentru a
moșteni. În temeiul art. 967 alin. 2 C. civ., deoarece reprezentantul
urmeaz ă să îl mo șteneasc ă pe defunct, el trebuie s ă îndeplineasc ă
toate condi țiile de a veni la mo ștenirea legal ă a acestuia prev ăzute de
art. 957 și urm. C. civ., prezentate în continuare.
– să aibă capacitate succesoral ă; astfel, reprezentantul trebuie
să existe în momentul deschiderii mo ștenirii (spre deosebire de
reprezentat, el nu poate s ă fie comorient sau persoan ă decedat ă în
acela și timp cu defunctul);
– să aibă voca ție succesoral ă general ă proprie la mo ștenirea
lăsată de defunct, fiindc ă o pe rsoan ă care nu ar putea mo șteni în
nume propriu nu ar putea culege mo ștenirea nici prin reprezentare;
astfel, descenden ții din fra ți sau surori pot veni la mo ștenire prin
reprezentare numai pân ă la gradul al IV -lea inclusiv (str ănepot de
frate – gradul al IV -lea).
În cazul adop ției cu efecte depline , adoptatul și descenden ții săi
devin rud ă cu adoptatorul s ău, dar și cu rudele acestuia, astfel c ă pot
beneficia de reprezentare ca și copiii din filia ția fireasc ă1.
1 A se vedea D. Lupa șcu, C.M. Cr ăciunes cu, op. cit . (2011), p. 349.
51

Moștenirea legal ă

În schimb, în cazul adop ției cu efecte restrânse , întrucât
adop tatul și descenden ții săi devin rude numai cu adoptatorul (nu și
cu rudele acestuia), în principiu , adoptatul și descenden ții săi nu pot
beneficia de reprezentare .
Ca excep ție, în situa ția de mai sus, descenden ții adoptatului
pot veni la mo ștenire prin reprezentare numai dac ă adoptatorul a
fost defunctul1.
– să nu fie nedemn față de defunct, să nu fi renun țat la
moștenirea acestuia și să nu fi fost exheredat (în cazul
moștenitorilor nerezervatari)2.
De precizat c ă reprezentantul trebuie s ă îndeplineasc ă condi țiile
necesare pentru a -l mo șteni exclusiv pe defunct (și nu pe reprezentat).
De exemplu, reprezentantul poate fi nedemn fa ță de repre zentat,
întrucât nedemnitatea produce efecte numai în raport cu per soana fa ță
de care s -a săvârșit fapta (de asemenea, el poate s ă renun țe la
moștenirea acestuia sau s ă fie exheredat).
§ 3. Modul în care opereaz ă reprezentarea
Dacă sunt îndeplinite condi țiile de mai sus, reprezentarea este
admis ă: în toate cazurile, la infinit, operând de drept3.
Reprezentarea opereaz ă „în toate cazurile ”4. Astfel, în clasa I (a
descenden ților), nepo ții (rude cu defunctul de gradul al II -lea) vor veni la
moștenire prin reprezentare atât în cazul în care ar exista și fii ai
defunctului (descenden ți de gradul I), cât și în cazul în care ar veni la
moștenire numai nepo ți ai defunctului.
Tot astfel, în clasa a II -a (a ascenden ților și colateralilor privi –
legia ți) nep oții de frate și sor ă (rude cu defunctul, de gradul III) vor
veni la mo ștenire prin reprezentare, atât în cazul în care ar veni și

1 A se vedea Fr. Deak, op. cit. , p. 93; D. Chiric ă, op. cit ., p. 78.
2 Eredele care renun ță la mo ștenire este considerat străin de succesiune; a se
vedea Trib. Bucure ști, s. a III -a civ., dec. nr. 1105/1991, în C.P.J.C. 1991, p. 130.
3 A se vedea Fr. Deak, op. cit ., p. 96 -98.
4 Deși sintagma „este admis ă în toate cazurile ” prev ăzută de art. 665 alin. 2
C. civ. 1864 nu se mai reg ăsește expres, în noua reglementare, din interpretarea
general ă a textului de lege, rezult ă că modul de operare al reprezent ării succesorale și
semnifica ția sintagmei r ămân neschimbate.
52

Moștenirea legal ă

frații sau surorile defunctului, cât și în cazul în care la mo ștenire ar
veni numai nepo ți de frate sau sor ă.
Dacă rudele sunt de grad egal, împ ărțirea mo ștenirii se va face pe
tulpini, „cu respectarea principiului egalit ății între mo ștenitorii de grad
cel mai apropiat cu defunctul ”1, iar nu pe capete, în p ărți egale, în
raport cu num ărul descenden ților care vin efectiv la mo ștenire. De
exemplu, dac ă cei doi copii ai defunctului sunt deceda ți la data
deschiderii mo ștenirii și unul a l ăsat un copil, iar al doilea trei
copii, moștenirea se va împ ărți între nepo ții defunctului nu în p ărți
egale , ci în dou ă părți, prima jum ătate revenind unui nepot, iar cealalt ă
jumătate fiind împ ărțită între ceilal ți trei nepo ți.
Reprezentarea este admis ă la infinit (nem ărginit), în sensul c ă de
ea vor bene ficia nu numai descenden ții de gradul al doilea spre a
reprezenta pe descenden ții de gradul I, ci și descenden ții de gradul al
III-lea spre a reprezenta pe descenden ții de gradul al II -lea, precum și cei
de gradul al IV -lea pe cei de gradul al III -lea etc.
Ca excep ție, în cazul descenden ților din fra ți sau surori, repre –
zentarea nu poate opera nem ărginit , ci numai pân ă la gradul al IV -lea
(întrucât mo ștenirea în linie colateral ă este admis ă numai pân ă la
gradul al IV -lea).
Reprezentarea opereaz ă de dre pt (pentru ca împ ărțeala s ă se
facă pe tulpini), voin ța descenden ților putând influen ța astfel regulile
reprezent ării numai prin renun țare la mo ștenire, nu și prin
accep tarea ei cu efecte par țiale sau sub condi ție (de exemplu,
împărțeala să se fac ă în alte cote decât cele stabilite de lege).
În consecin ță, regulile reprezent ării succesorale nu pot fi
modi ficate prin voin ța defunctului2.
§ 4. Efectele reprezent ării succesorale
Ca efect principal al reprezent ării succesorale, descendentul –
reprezentant ur că „în drepturile ascendentului s ău” – reprezentat,

1 A se vedea M. Eliescu, op. cit. , p. 91.
2 În literatura de specialitate s -a sus ținut c ă defunctul ar putea, „în limitele
cotit ății disponibile și fără a aduce atingere rezervei, s ă înlăture repreze ntarea legal ă
sau s ă o admit ă în alte cazuri decât cele prev ăzute de lege ”; a se vedea M. Eliescu,
op. cit. , p. 96; Pentru o opinie contrar ă, a se vedea Fr. Deak, op. cit. , p. 97.
53

Moștenirea legal ă

culegând mo ștenirea ce i s -ar fi cuvenit ace stuia, dac ă „nu ar fi fost
nedemn fa ță de defunct sau decedat ” (art. 965 C. civ.).
Potrivit noului Cod civil, reprezentarea succesoral ă produce
efecte generale și particulare.
A. Efectul general.
Conform art. 968 alin. 1 C. civ., „în cazurile în care o pereaz ă
reprezentarea succesoral ă, mo ștenirea se împarte pe tulpin ă”. Astfel,
reprezentan ții, indiferent de num ărul lor, vor lua partea din mo ște-
nire ce s -ar fi cuvenit ascendentului reprezentat dac ă ar fi fost în via ță
la deschiderea mo ștenirii1. De exemplu, dac ă defunctul a avut doi
copii predeceda ți, dintre care unul a l ăsat un copil, iar cel ălalt doi
copii, ace ști nepo ți ai defunctului vor mo șteni nu în p ărți egale , ci
primul va lua 1/2 din mo ștenire, iar ceilal ți doi câte 1/4 fiecare.
În conse cință, în cazul reprezent ării a dou ă sau mai multor per –
soane decedate sau nedemne, la data deschiderii mo ștenirii, repre –
zentan ții lor vor împ ărți mo ștenirea pe tulpini (și nu pe „capete ”).
Potrivit art. 968 alin. 2 C. civ., prin tulpin ă se în țelege:
– înăuntrul clasei întâi, descendentul de gradul întâi care
culege mo ștenirea sau este reprezentat la mo ștenire;
– înăuntrul clasei a doua, colateralul privilegiat de gradul al
doilea care culege mo ștenirea sau este reprezentat la mo ștenire.
Dacă aceea și tulpin ă a „produs mai multe ramuri, în cadrul fie –
cărei ramuri subdivizarea se face tot pe tulpin ă, partea cuvenit ă des-
cenden ților de acela și grad din aceea și ramur ă împărțindu -se între ei în
mod egal ” (art. 968 alin. 3 C. civ.). De exemplu, dac ă în ca zul de mai
sus unul dintre nepo ți ar fi decedat și el la data deschiderii mo ș-tenirii,
lăsând doi copii (str ănepo ți ai defunctului), ace știa vor veni la
moștenire tot pe tulpini ( subtulpini ), adic ă ar primi partea cuvenit ă
ascendentului lor.
Men ționăm că, odat ă cu drepturile pe care le dobândesc prin
reprezentare, mo ștenitorii r ăspund și de pasivul succesiunii (având, în
consecin ță, și obliga ții în func ție de voca ția succesoral ă a fiec ăruia).

1 Reprezentan ții nu pot pretinde mai mult, dar nici s ă fie obliga ți să ia mai
puțin (cu excep ția dispozi țiilor testamentare contrare).
54

Moștenirea legal ă

B. Efectul particular al reprezent ării succesorale.
Potrivit art. 969 alin. 1 C. civ., copiii nedemnului concepu ți
înainte de deschiderea mo șteniri i de la care nedemnul a fost exclus
sunt obliga ți să raporteze , la mo ștenirea l ăsată de nedemn, bunurile pe
care le -au mo ștenit prin reprezentarea nedemnului , dac ă vin la
moștenirea lui în concurs cu al ți copii ai s ăi, concepu ți dup ă
deschi derea mo ștenirii de la care a fost înl ăturat nedemnul.
De precizat c ă raportul bunurilor mo ștenite prin reprezentarea
nedemnului se face numai în cazul și în m ăsura în care valoarea aces –
tora a dep ășit valoarea pasivului succesoral pe care reprezentantul a
trebuit s ă îl suporte ca urmare a reprezent ării (art. 969 alin. 2 C. civ.).
Raportul bunurilor mo ștenite prin reprezentarea nedemnului
este supus reglement ărilor cuprinse în sec țiunea dedicat ă „raportului
dona țiilor” (art. 1146 -1154 C. civ.).
C. Particularit ăți ale moștenirii imobilelor prin reprezentare în
condi țiile Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicat ă, dac ă
proprietarul terenului reconstituit nu mai este în via ță, „de
prevederile legii beneficiaz ă (…) moștenitorii acestora ”.
Potrivit art. 13 alin. 1 din H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea
Regulamentului privind procedura de constituire, atribu țiile și
func ționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate
privat ă asupra terenurilo r, a modelului și modului de atribuire a titlu –
rilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor,
„stabilirea dreptului de proprietate ( …) pentru cooperatorii deceda ți
se face pe numele mo ștenitorilor ”, iar art. 13 alin. 2 lit. a) și b) pre –
vede c ă descenden ții copiilor fostului proprietar decedat, precum și
cei din fra ți și surori pot veni la mo ștenire în locul p ărinților lor
deceda ți anterior autorului succesiunii, deci prin reprezentare.
Din textul de lege men ționat rezult ă că reprezentarea nu este
admis ă în cazul în care reprezentantul a decedat „nu anterior, ci ulte rior
fostului proprietar al terenului, îns ă decesul a avut loc înaintea
apari ției Legii nr. 18/1991 ”1.
1 A se vedea Al. Bacaci, Gh. Com ăniță, op. cit. , p. 38.
55

Moștenirea legal ă

Reprezentarea se admite îns ă nu numai în cazul predecesului
celui reprezentat, dar și în cazul în care reprezentatul este comorient
sau decedat în acela și timp cu autorul succesiunii. Dac ă însă moartea
copilului sau, dup ă caz, a fratelui/surorii fostului proprietar a inter –
venit ulterior decesului autorului (nu „anterior ”), acesta va mo șteni,
deoarece a fost în via ță la data deschiderii succesiunii (urmând ca,
apoi, cota mo ștenit ă să fie transmis ă propriilor s ăi mo ștenitori)1.
Dispozi ții în materie sunt cuprinse și în Legea nr. 10/2001 pri –
vind regimul juridic al unor imobile preluate de stat în mod abuziv.
Astfel, potrivit art. 4 alin. 2 din lege, de prevederile acesteia bene –
ficiaz ă și mo ștenitorii persoanelor îndrept ățite, reconstituirea drep –
tului de proprietate putându -se face, în condi țiile legii civile, atât în
nume propriu, cât și prin reprezentare sau retransmitere.
Secțiunea a IV -a. Reguli aplicabile claselor de mo ștenitori
legali
Rudele defunctului cu voca ție legală general ă (în linie dreapt ă la
infinit și colaterale pân ă la gradul al IV -lea inclusiv) sunt organizate pe
patru clase de mo ștenitori legali distincte, nu numai prin apro pierea
față de defunct, dar și prin particularit ățile lor .
§ 1. Clasa I de mo ștenitori legali (descenden ții defunctului)
Prin descenden ți se în țeleg „copiii defunctului și urma șii lor în
linie dreapt ă la nesfâr șit”, fără deosebire de sex și indiferent dac ă
sunt din aceea și căsătorie sau din c ăsătorii diferite (art. 975 alin. 1
C. civ.).
Copiii defunctului și urma șii acestora din afara c ăsătoriei fac de
asemenea parte din clasa I de mo ștenitori legali, cu condi ția ca filia ția să
fie stabilit ă potrivit legii2.
Din clasa I mai fac parte și copiii adopta ți. Prin adop ție, adop –
tatul și descenden ții săi dobândesc acelea și drepturi pe care le are

1 Este cazul unei moșteniri prin retransmitere , solu ționat ă „în condi țiile legii
civile ”; a se vedea Fr. Deak, op. cit ., p. 101 -104.
2 A se vedea T.R. Popescu, Dreptul familiei. Tratat , vol . II, Editura Didactic ă și
Pedagogic ă, Bucure ști, 1965, p. 100 -104.
56

Moștenirea legal ă

copilul din c ăsătorie. Dup ă efectele produse, adop ția poate fi: cu
efecte depline sau cu efecte restrânse .
Preciz ăm că distinc ția dintre adop ția cu efecte de pline și cea cu
efecte restrânse a avut suport legal numai pân ă la adoptarea dispo –
zițiilor O.U.G. nr. 25/1997 și a Legii nr. 87/1998 (azi abrogate).
Potrivit art. 451 și urm. C. civ., adop ția este asimilat ă în totali –
tate rudeniei fire ști și deci, în actuala reglementare, adop ția nu mai
poate fi decât cu efecte depline. Adop ția cu efecte restrânse rămâne
însă în actualitate (cel pu țin în materia dreptului de mo ștenire), întru –
cât actele juridice încheiate în regimul juridic anterior r ămân valabile
(tempus regit actum )1.
În func ție de felul adop ției (cu efecte depline sau restrânse ), vor
fi diferen țiate și drepturile la mo ștenire.
a) Dac ă moștenirea este l ăsată de adoptator , adoptatul și
descenden ții săi pot veni la mo ștenire , indiferent de felul a dopției. Dac ă
cel care las ă moștenirea nu este adoptatorul, ci o alt ă rudă a acestuia,
adoptatul va avea voca ție succesoral ă la mo ștenirea respectiv ă numai
dacă adop ția a fost f ăcută cu efecte depline (deoarece numai în
aceast ă situa ție adoptatul devine ru dă atât cu adoptatorul s ău, cât și cu
rudele acestuia din urm ă – art. 451 C. civ.).
b) Dac ă persoana care las ă moștenirea a fost o rudă fireasc ă a
adoptatului, acesta din urm ă:
– nu poate veni la mo ștenire , dacă adop ția sa a fost încheiat ă
cu efecte depline (deoarece leg ăturile adoptatului cu rudele fire ști
înceteaz ă în acest caz);
– poate veni la mo ștenire în cazul adop ției cu efecte restrânse ,
întrucât adoptatul p ăstreaz ă legăturile de rudenie cu familia fireasc ă,
astfel c ă el și descenden ții lui vor avea voca ție succesoral ă față de
ascenden ții lor fire ști.
De men ționat c ă, în toate cazurile, adop ția este valabil ă și va
produce efecte juridice numai dac ă a fost f ăcută în scopul și cu
finalitatea prev ăzută de lege2.

1 A se vedea D. Lupa șcu, C.M. Cr ăciunescu, op. cit . (2011), p. 349 și urm.
2 Dacă adop ția s-a făcut cu scopul exclusiv de a crea adoptatului voca ție
succesoral ă la mo ștenirea adoptatorului, adop ția este lovit ă de nulitate ; a se vedea
Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 2186/1984, în C.D. 1984 , p. 171.
57

Moștenirea legal ă

A. Dreptul la mo ștenire al descenden ților.
Potrivit art. 975 alin. 2 C. civ., „descenden ții defunctului înl ătură
moștenitorii din celelalte clase ”.
Dacă vin singuri la succesiune, descenden ții au dreptul la
întrea ga mo ștenire. În acest caz, dac ă sunt chema ți doi sau mai mul ți
descenden ți de gradul I (copiii defunctului sau al ți descenden ți de
grade egale), fiecare va mo șteni în mod egal , în func ție de num ărul
lor (pe capete ).
Dacă descenden ții de gradul al II -lea și urm ătoarele vin la
moștenire prin reprezentare , împ ărțeala se va face pe tulpini și
subtulpini , principiul egalit ății aplicându -se numai între ramurile din
aceea și tulpin ă (art. 975 alin. 4 C. civ.).
În cazul în care la mo ștenire vine și soțul supra viețuitor al de –
functului, descenden ții, indiferent de num ărul lor, vor culege 3/4 din
moștenire, restul de 1/4 cuvenindu -se so țului supravie țuitor (art. 975
alin. 3 C. civ.).
B. Caracterele juridice ale drepturilor descenden ților.
Din dispozi țiile Co dului civil rezult ă că drepturile succesorale ale
descenden ților au urm ătoarele caractere juridice:
– descenden ții pot veni la mo ștenire în nume propriu sau prin
reprezentare (art. 965 C. civ.);
– descenden ții sunt moștenitori rezervatari , adic ă ei benef i-
ciază, în puterea legii, de o parte din mo ștenire, denumit ă rezerv ă, cu
privire la care, sub sanc țiunea reduc țiunii, autorul nu poate dispune
prin liberalit ăți inter vivos sau mortis causa (art. 1087 C. civ.);
– descenden ții sunt mo ștenitori sezinari ; ei au „stăpânirea de
fapt asupra patrimoniului succesoral ”, chiar înainte de eliberarea cer –
tificatului de mo ștenitor și fără vreo formalitate; pe lâng ă stăpânirea
de fapt a patrimoniului succesoral, sezina confer ă moștenitorilor
sesizari și dreptul de a administra patrimoniul succesoral și de a
exercita drepturile și acțiunile defunctului (art. 1125 -1126 C. civ.)1;

1 Potrivit art. 1127 C. civ., mo ștenitorii legali nesesizari dobândesc sezina
numai prin eliberarea certificatului de mo ștenitor, d ar cu efect retroactiv din ziua
58

Moștenirea legal ă

– descenden ții sunt obliga ți să raporteze dona țiile, adic ă sunt
ținuți să readuc ă la masa succesoral ă bunurile pe care le -au primit cu
titlu de dona ție1 de la cel care las ă moștenirea (art. 11 46 alin. 1
C. civ.).
§ 2. Clasa a II -a de mo ștenitori legali (ascenden ții privilegia ți și
colateralii privilegia ți)
Dacă defunctul nu are descenden ți sau cei existen ți „nu
înde plinesc condi țiile necesare pentru a mo șteni” sau nu vor s ă vină
la moștenire , legea cheam ă la succesiune rudele care fac parte din clasa
a II-a de mo ștenitori legali (art. 976 alin. 1 C. civ.).
Clasa a II -a de mo ștenitori legali este clasa mixt ă, a ascenden ților
privilegia ți și a colateralilor privilegia ți (ei se numesc privileg iați deoa –
rece înl ătură de la mo ștenire pe ceilal ți ascenden ți și colaterali, denu –
miți ordinari, care fac parte din clase de mo ștenitori subsecvente).
Clasa a II -a este mixt ă, întrucât cuprinde dou ă categorii de rude,
ceea ce determin ă ca studierea pr oblemelor legate de ascenden ții
privilegia ți să se fac ă separat de cele privind colateralii privilegia ți.
A. Ascenden ții privilegia ți.
Ascenden ții privilegia ți sunt p ărinții defunctului (tat ăl și mama) din
căsătorie, din afara c ăsătoriei și din adop ție.
Drepturile succesorale ale p ărinților din c ăsătorie și din afara
căsătoriei sunt prev ăzute expres de art. 976 și urm. C. civ.
a). Filia ția fa ță de mam ă și față de tat ă. Potrivit art. 408
C. civ ., filiația fa ță de mam ă rezult ă din faptul na șterii. Ea s e poate
stabili și prin recunoa ștere sau prin hot ărâre judec ătoreasc ă.
Filiația fa ță de tat ăl din c ăsătorie se stabile ște prin efectul pre –
zumției de paternitate.
Filiația fa ță de tat ăl din afara c ăsătoriei se stabile ște prin recu –
noaștere sau prin hot ărâre judec ătoreasc ă (art. 408 alin. 3 C. civ.).
Paternitatea se prezum ă dacă se dovede ște că pretinsul tat ă a con –

deschiderii mo ștenirii. Pân ă la intrarea în st ăpânirea de fapt a mo ștenirii,
moștenitorul legal nesezinar nu poate fi urm ărit în calitate de mo ștenitor.
1 Dacă dona ția nu a fost f ăcută cu scutire de raport.
59

Moștenirea legal ă

viețuit cu mama copilului în perioada timpului legal al concep țiunii
(art. 426 alin. 1 C. civ.).1
În doctrin ă s-a apreciat c ă, dac ă stabilirea filia ției ( prin
recu noaștere) din afara c ăsătoriei s -a făcut în scopul exclusiv ( și
dovedit) de a crea tat ălui din afara c ăsătoriei voca ție succesoral ă la
moștenirea copilului, recunoa șterea este lovit ă de nulitate2.
b). Voca ția succesoral ă a părinților fire ști în c azul adop ției. În
cazul adop ției cu efecte depline , părinții fire ști ai celui adoptat pierd
orice voca ție succesoral ă la mo ștenirea copilului adoptat, întrucât
raporturile de rudenie dintre ei înceteaz ă.
În cazul în care unul dintre so ți adopt ă cu efecte depline copilul
firesc al celuilalt so ț, leg ăturile de rudenie dintre copil și părintele s ău
firesc (care este so țul adoptatorului cu efecte depline) se men țin și, în
consecin ță, acesta din urm ă păstreaz ă voca ția succesoral ă la mo ște-
nirea copilului.
Dacă însă adop ția este cu efecte restrânse, voca ția succesoral ă a
ambilor p ărinți fire ști se men ține, indiferent dac ă adoptatorul este sau
nu so țul unuia dintre p ărinții fire ști.
c). Voca ția succesoral ă a adoptatorului. În cazul adop ției cu
efecte deplin e, situa ție în care adoptatul devine rud ă cu adoptatorul
și rudele acestuia, voca ția succesoral ă a celui din urm ă nu este pus ă
la îndoial ă3.
În ceea ce prive ște adop ția cu efecte restrânse , s-ar putea pune
întrebarea: are adoptatorul voca ție succesoral ă la mo ștenirea l ăsată de
adoptat (pe motiv c ă raporturile adoptatului cu familia fireasc ă nu
înceteaz ă, iar adop ția consim țită de adoptator se face exclusiv în
interesul celui adoptat, și nu invers)?
Apreciem c ă adoptatorul are voca ție succesoral ă la mo ștenirea
lăsată de adoptat și în cazul adop ției cu efecte restrânse , deoarece în

1 Prezum ția de paternitate este înl ăturat ă dacă pretinsul tat ă dovede ște că
este exclus ca el s ă îl fi conceput pe copil (art. 426 alin. 2 C. civ.).
2 A se vedea Fr. Deak, op. cit. , p. 109 -110; D. Macovei, I.E. Cadariu, op. cit .,
p. 75.
3 Dacă adop ția a fost f ăcută numai de unul dintre so ți, cel ălalt so ț nu va avea
calitatea de adoptator, indiferent de felul adop ției.
60

Moștenirea legal ă

privin ța raporturilor de rudenie dintre adoptator și adoptat nu exist ă
deosebire între felurile adop ției.
d). Caracterele juridice ale dreptului la mo ștenire al
ascen denților privilegia ți. Din dispozi țiile Codului civil rezult ă
următoarele caractere juridice:
– ascenden ții privi legia ți pot veni la mo ștenire numai în nume
propriu , nu și prin reprezentare;
– ascenden ții privilegia ți sunt mo ștenitori rezervatari ;
– ascenden ții privilegia ți sunt mo ștenitori sezinari .
e). Împ ărțeala mo ștenirii între ascenden ții privilegia ți (și înt re
aceștia și colateralii privilegia ți). Întinderea drepturilor succesorale
ale ascenden ților privilegia ți difer ă după cum ascenden ții privilegia ți
vin singuri la mo ștenire sau în concurs cu colateralii privilegia ți.
Dacă la mo ștenire sunt chema ți numa i ascenden ții privilegia ți
ai defunctului (tat ăl și mama acestuia), mo ștenirea se împarte întot –
deauna în mod egal , în func ție de num ărul acestora (art. 980 C. civ.).
Preciz ăm că, în cazul adop ției cu efecte restrânse, adoptatorul
vine la mo ștenire al ături de p ărinții fire ști (care sunt în via ță la data
deschiderii mo ștenirii). Deci mo ștenirea se va împ ărți în dou ă, trei
sau patru p ărți.
Potrivit art. 978 C. civ., dac ă ascenden ții privilegia ți vin la
moștenire în concurs cu colateralii privilegia ți, întinderea drepturilor
ascenden ților se stabile ște astfel:
– când exist ă un singur p ărinte, el va primi 1/4 din mo ștenire,
restul de 3/4 revenind colateralilor privilegia ți;
– când tr ăiesc ambii p ărinți, vor culege 1/2 din mo ștenire (câte
1/4 fiecare) , cealalt ă jumătate revenind colateralilor privilegia ți
(art. 978 lit. a C. civ.);
– când la mo ștenire vin p ărinții fire ști alături de adoptator (în
cazul adop ției cu efecte restrânse), ei împreun ă vor culege tot 1/2 din
moștenire, pe care o vor împ ărți în mod egal, iar restul de 1/2 va fi
culeas ă de colateralii privilegia ți.
Dacă alături de clasa a II -a de mo ștenitori este chemat și soțul
supravie țuitor al defunctului, cota ce i se cuvine acestuia este de 1/3
sau 1/2 (dup ă caz).

61

Moștenire a legal ă

B. Colateralii privilegia ți.
Colateralii privilegia ți sunt fra ții și surorile defunctului și
descenden ții acestora pân ă la gradul al IV -lea inclusiv (nepo ți și
strănepo ți de frate/sor ă).
Frații și surorile defunctului și descenden ții acestora pot fi din
căsătorie (aceea și căsătorie sau c ăsătorii diferite), din afara c ăsătoriei
sau din adop ția cu efecte depline .
De precizat c ă, în cazul adop ției cu efecte restrânse , adoptatul
și descenden ții lui nu devin rud ă cu rudele adoptatorului și, prin
urmare, nici cu descenden ții săi. De exemplu, dac ă soții au doi copii și
adopt ă cu efecte restrânse un al treilea copil, acesta din urm ă nu
devine frate cu copiii din filia ția fireasc ă, astfel c ă, în cazul în care
unul dintre copiii fire ști moare, mo ștenirea va fi culeas ă numai de
fratele s ău din filia ția fireasc ă1.
Dacă adoptatul ar muri mai întâi, niciunul dintre copiii din filia ția
fireasc ă a adoptatorilor nu va avea voca ție în calitate de frate/sor ă la
moștenirea adoptatului.
a). Împ ărțeala mo ștenirii între colateralii privilegia ți. În acest
caz, situa ția este diferit ă după cum rudele colaterale din clasa a II -a
vin la mo ștenire „singure ” sau în concurs cu ascenden ții privilegia ți.
Astfel:
– când vin singuri, colateralii privilegia ți culeg într eaga mo ș-
tenire ;
– dacă vin în concurs cu ascenden ții privilegia ți, colateralii pri –
vilegia ți vor primi 3/4 din mo ștenire în concurs cu un singur p ărinte
sau 1/2 în concurs cu doi (sau mai mul ți) părinți ai defunctului;
– când la mo ștenire vine și soțul supravie țuitor al defunctului,
cota -parte cuvenit ă acestuia va fi defalcat ă mai întâi .
Moștenirea ce se cuvine colateralilor privilegia ți se împarte „în
mod egal ” între fra ții și surorile defunctului („pe capete ” – art. 981
alin. 1 C. civ.).
Asem ănător se împarte mo ștenirea și între descenden ții din
frați și surori, când vin la mo ștenire în nume propriu. Dac ă însă des-
cenden ții din fra ți și surori vin la mo ștenire prin reprezentare , chiar
1 A se vedea D. Lupa șcu, C.M. Cr ăciunescu, op. cit. , p. 349 și urm.
62

Moștenirea legal ă

dacă sunt de grad egal, împărțeala se face pe tulpini și subtulpini
(art. 981 alin. 2 C. civ.).
b). Împ ărțeala pe linii. În cazul în care „colateralii privilegia ți
sunt rude cu defunctul pe linii colaterale diferite , mo ștenirea sau
partea din mo ștenire ce li se cuvine se împarte, în mod egal, între
linia matern ă și cea patern ă” (art. 981 alin. 3 C. civ.).
Din dispozi țiile de mai sus, rezult ă că în cazul în care fra ții și
surorile defunctului nu sunt din aceia și părinți (ci din părinți diferi ți),
împărțeala mo ștenirii se face pe linii, cotele fra ților și surorilor fiind
diferite.
Împărțeala pe linii constituie o excep ție de la principiul potrivit
căruia, în cadrul aceleia și clase, rudele de grad egal mo ștenesc în
părți egale.
Preciz ăm că, atunci când fra ții și surorile defunctului sunt din
părinți diferi ți, ei se împart în trei categorii:
– frați buni (primari), adic ă frați cu defunctul și dup ă tată și
după mam ă, indiferent dac ă sunt din c ăsătorie sau din afar a
căsătoriei1 sau din adop ția cu efecte depline f ăcută de ambii so ți;
– frați consangvini (consângeni), adic ă frați cu defunctul numai
după tată, indiferent dac ă sunt din c ăsătorii deosebite, din afara
căsătoriei sau din adop ția cu efecte depline f ăcută numai de tat ă;
– frați uterini , adic ă frați cu defunctul numai dup ă mam ă,
indiferent dac ă provin din c ăsătorii diferite, din afara c ăsătoriei sau
din adop ția cu efecte depline (f ăcută numai de mam ă).
Ca regul ă, atunci când la mo ștenire vin fra ți sau sur ori ce fac
parte dintr -o singur ă categorie (sau din aceea și căsătorie), drepturile
lor succesorale vor fi egale.
Dacă la mo ștenirea defunctului vin frați din c ăsătorii diferite ,
moștenirea se va împ ărți pe linii și, drept consecin ță, frații buni vor
lua o parte mai mare decât fra ții consangvini sau uterini (art. 981
alin. 4 C. civ.).

1 În cazul în care p ărinții unui copil din afara c ăsătoriei se c ăsătoresc, iar din
căsătorie rezult ă alți doi copii, to ți trei copiii sunt fra ți buni, astfel c ă, dac ă unul
moare, împ ărțeala mo ștenirii se va face în mod egal; a se vedea Fr. Deak, op. cit. ,
p. 116 -117.
63

Moștenirea legal ă

Potrivit art. 981 C. civ., împ ărțeala pe linii se face în felul
urm ător: mo ștenirea l ăsată de fratele decedat se împarte î n dou ă
linii, linia patern ă și linia matern ă. Fra ții buni vin la mo ștenire în
ambele linii, cei consangvini numai în linia patern ă, iar cei uterini
numai în linia matern ă1.
De precizat c ă art. 981 alin. 3 C. civ. vizeaz ă, atât ipoteza în
care colateralii privilegia ți vin în concurs cu ascenden ții privilegia ți,
dar și pe aceea când mo ștenirea se împarte numai între colaterali
privilegia ți (și ace știa sunt „pe linii colaterale diferite ”).
Regula împ ărțelii pe linii se aplic ă și în situa ția în care
descen denții din fra ți și surori vin la mo ștenire prin reprezentare sau
prin valorificarea unui drept succesoral propriu2.
c). Caracterele juridice ale dreptului la mo ștenire al
colateralilor privilegia ți. Din dispozi țiile Codului civil rezult ă
următoarele caracte re juridice:
– colateralii privilegia ți pot veni la mo ștenire numai în nume
propriu ; în schimb, descenden ții lor pot veni la mo ștenire și prin
reprezentare ;
– colateralii privilegia ți nu sunt mo ștenitori rezervatari ;
– colateralii privilegia ți nu sunt s ezinari ;
– colateralii privilegia ți nu sunt obliga ți la raportul dona țiilor.
§ 3. Clasa a III -a de mo ștenitori legali (ascenden ții ordinari)
În situa ția în care defunctul nu are mo ștenitori din primele
două clase sau cei existen ți nu pot (din cauza nede mnit ății sau din
cauza exhered ării) sau nu vor s ă vină la mo ștenire (renun țând la ea),
legea cheam ă la mo ștenire ascenden ții ordinari, adic ă „rudele în linie
dreapt ă ascendent ă ale defunctului ” de gradul doi, trei ș.a. (al ții decât
părinții – art. 982 alin . 1 C. civ.).

1 De exemplu, A decedeaz ă și las ă ca mo ștenitori un frate bun B, un frate
consangvin C și un frate uterin D. Mo ștenirea lui A se va împ ărți astfel: 1/2 pentru
linia patern ă și 1/2 pentru linia matern ă. Întrucât B este frate bun, el mo ștenește în
ambele linii câte 1/4 în fiecare linie și deci va culege 1/2 din mo ștenire; C și D vor
moșteni fiecare în linia sa, patern ă sau matern ă, și vor culege câte 1/4 din mo ștenire.
2 A se vedea Fr. Deak, op. cit. , p. 118 și practica: C.S.J., s. civ., dec. nr. 1031/1991, în
Dreptul nr. 1/1992, p. 107.
64

Moștenirea legal ă

Ascenden ții ordinari sunt bunicii, str ăbunicii etc . (fără limit ă în
grad).
Ascenden ții ordinari pot fi din c ăsătorie sau, în cazul adop ției cu
efecte depline, din rudenia civ ilă rezultat al adop ției. Dac ă însă cel care
lasă moștenirea a fost adoptat cu efecte restrânse, ascenden ții ordinari
se vor recruta dintre rudele sale fire ști.
a). Împ ărțeala mo ștenirii între ascenden ții ordinari. Potrivit
art. 982 alin. 3 C. civ., buni cii, str ăbunicii etc. sunt chema ți la mo ște-
nire în ordinea gradelor de rudenie (în baza principiului proximit ății
gradului de rudenie), astfel c ă bunicii (rude de gradul al II -lea) înl ă-
tură de la mo ștenire pe str ăbunici (rude de gradul al III -lea) etc .
Între ascenden ții ordinari de grad egal chema ți la mo ștenire se
aplic ă principiul egalit ății (art. 982 alin. 5 C. civ.).
Dacă, alături de ascenden ții ordinari, la mo ștenire este chemat și
soțul supravie țuitor al defunctului cota ce i se cuvine acestui a este de
3/4 din mo ștenire (iar ascenden ților ordinari le revine 1/4 din
moștenire – art. 972 alin. 1 lit. d C. civ.).
b). Caracterele juridice ale dreptului la mo ștenire al
ascen denților ordinari. Din dispozi țiile Codului civil rezult ă
următoarele carac tere juridice:
– ascenden ții ordinari pot veni la mo ștenire numai în nume
propriu (nu și prin reprezentare);
– ascenden ții ordinari nu sunt mo ștenitori rezervatari ;
– ascenden ții ordinari sunt mo ștenitori sezinari (fiind rude în
linie direct ă).
§ 4. Cl asa a IV -a de mo ștenitori legali (colateralii ordinari)
Colateralii ordinari sunt: unchii și mătușile, verii primari și frații
sau surorile bunicilor defunctului (unchiul mare).
Dacă defunctul nu are mo ștenitori din primele trei clase sau cei
existen ți nu pot sau nu vor s ă vină la mo ștenire, legea cheam ă la
moștenire pe colateralii ordinari, adic ă „rudele colaterale ale defunc –
tului pân ă la gradul al patrulea inclusiv ” care nu sunt fra ți sau surori ori
descenden ți ai acestora (art. 983 alin. 1 C. civ.).

65

Moștenirea legal ă

Colateralii ordinari pot fi din c ăsătorie, din afara c ăsătoriei sau,
în cazul adop ției cu efecte depline, din rudenia civil ă rezultat al adop –
ției.
a). Împ ărțeala mo ștenirii între colateralii ordinari. Potrivit
art. 983 a lin. 3 C. civ., colateralii ordinari sunt chema ți la mo ștenire în
ordinea gradelor de rudenie, astfel: unchii și mătușile (rude de gradul al
III-lea) înl ătură de la mo ștenire pe verii primari și fratele sau sora
bunicilor defunctului (rude de gradul al IV -lea).
Între colateralii ordinari de grad egal chema ți la mo ștenire se
aplic ă principiul egalit ății (art. 983 alin. 5 C. civ.). Astfel, dac ă nu
exist ă unchi sau m ătuși, verii primari și unchiul mare împart
moștenirea în mod egal.
Dacă la mo ștenire, al ături de colateralii ordinari, este chemat și
soțul supravie țuitor al defunctului, cota ce i se cuvine acestuia este de
3/4 din mo ștenire (iar restul de 1/4 se împarte între colateralii ordi nari,
potrivit celor dou ă principii ar ătate mai sus).
b). Caracterele juridice ale dreptului la mo ștenire al cola –
teralilor ordinari. Din dispozi țiile legale rezult ă următoarele caractere
juridice:
– colateralii ordinari pot veni la mo ștenire numai în nume
propriu (nu și prin reprezentare);
– colateralii ordinari nu sun t mo ștenitori rezervatari ;
– colateralii ordinari nu sunt mo ștenitori sezinari ;
– colateralii ordinari nu sunt obliga ți la raportul dona țiilor.
Secțiunea a V -a. Drepturile succesorale ale so țului supra –
viețuitor
După adoptarea Codului civil de la 1864 , reglementarea drep –
turilor succesorale ale so țului supravie țuitor a suferit importante
modific ări dictate, în principal, de cele dou ă conflagra ții mondiale.
Organizat ă exclusiv, pe principiul rudeniei, succesiunea în
concep ția Codului civil de la 1964 recuno ștea drepturi minime so țului
supravie țuitor care dobândea mo ștenirea numai dup ă ultimul cola –
teral de gradul al doisprezecelea (vezi art. 679 și art. 681 -684, azi

66

Moștenirea legal ă

abrogate). În aceast ă situa ție, so țul supravi ețuitor putea culege ave rea
soțului defunct numai înaintea statului1.
Ulterior, prin adoptarea Legii din 28 iunie 1921 (legea asupra
impozitului progresiv pe succesiuni), so țul supravie țuitor venea, de
regul ă, la mo ștenire, dup ă ultima rud ă colateral ă de gradul al patru –
lea. În mod excep țional, v ăduva s ăracă avea dreptul la 1/3 din mo ș-
tenire în uzufruct, dac ă venea în concurs cu un descendent; la o parte
de copil în uzufruct, dac ă venea în concurs cu mai mul ți descenden ți;
la 1/4 din mo ștenire în pl ină proprietate, în toate cazurile celelalte2.
Recunoa șterea deplin ă a drepturilor succesorale ale so țului
supravie țuitor s -a făcut odat ă cu adoptarea Legii nr. 319/1944 (care a
abrogat dispozi țiile în materie, ale Codului civil 1864).
Deși soțul supravi ețuitor nu este rud ă cu defunctul, având în
vedere afec țiunea reciproc ă dintre ace știa, legiuitorul de la 1944 a
adus o serie de îmbun ătățiri situa ției succesorale acestuia,
recunos cându -i dreptul la mo ștenire în concurs cu oricare dintre
clasele de moștenitori legali , inclusiv dreptul la rezerva succesoral ă, și
anumite drepturi succesorale accesorii .
Pe fond, art. 970 -974 C. civ. 2011 au preluat aproape integral
dispozi țiile Legii nr. 319/1944 (mult contestat ă).
Noul cod civil (art. 970 -974) recunoa ște soțului supravie țuitor trei
categorii de drepturi :
– un drept de mo ștenire în concurs cu clasele de mo ștenitori
legali sau în lipsa rudelor din cele patru clase;
– un drept de mo ștenire special cuprinzând „mobilierul și
obiectele de uz casnic ” precum și,
– un drept temporar de abita ție asupra locuin ței.
§ 1. Condi țiile speciale cerute so țului supravie țuitor pentru a
putea mo șteni
Pentru a -l putea mo șteni pe defunct, so țul supravie țuitor tre –
buie s ă îndeplineasc ă condi țiile generale cerute de lege pent ru a mo ș-
teni (capacitate succesoral ă, să nu fie nedemn etc.), dar și o condi ție

1 A se vedea V. Stoica, op. cit. , (2000), p. 33.
2 A se vedea Fr. Deak, St. C ărpenaru, Drept civil. Contracte speciale. Dreptul de
autor. Dreptul de mo ștenire , Universitat ea din Bucure ști, 1983, p. 413.
67

Moștenirea legal ă

special ă1, și anume să aibă calitatea de so ț la data deschiderii mo ștenirii
(art. 970 C. civ.).
A. Calitatea de so ț și voca ția sa la mo ștenire.
Condi ția special ă este îndeplinit ă dacă soțul su pravie țuitor a
avut aceast ă calitate numai la data deschiderii succesiunii , neavând
relevan ță durata c ăsătoriei cu defunctul, starea material ă sau sexul
soțului supravie țuitor, dac ă au avut copii sau nu ori dac ă erau desp ăr-
țiți sau nu în fapt.
În sch imb, concubinajul a dou ă persoane de sex diferit, oricât de
durabil ar fi fost, nu confer ă voca ție succesoral ă legal ă concubi nului
supravie țuitor2.
Deoarece calitatea de so ț dobândit ă prin c ăsătorie se poate
pierde ca urmare a desfacerii c ăsătoriei prin divor ț ori ca urmare a
desfiin țării căsătoriei prin nulitate sau anulare, se impun unele pre –
cizări.
a) În cazul în care căsătoria era desf ăcută prin divor ț la data
deschiderii mo ștenirii, fostul so ț al decedatului nu mai are voca ție
succesoral ă (întruc ât a pierdut calitatea de so ț). Potrivit art. 382
alin. 1 C. civ., căsătoria este desf ăcută din ziua când hotărârea
jude cătoreasc ă a rămas definitiv ă.
În consecin ță, dac ă decesul celui care las ă moștenirea a
inter venit dup ă pronun țarea hot ărârii judec ătorești de divor ț, dar
înainte de a deveni irevocabil ă, calitatea de so ț exist ă și, deci, so țul
supra viețuitor îl va putea mo șteni pe so țul decedat3.
b) În cazul în care, anterior deschiderii mo ștenirii, prin hot ărâre
judec ătoreasc ă se constatase nulitatea ori se pronun țase anularea
căsătoriei , problema unor drepturi succesorale nu se mai pune,
deoarece calitatea de so ț nu mai exist ă.
În caz de nulitate (absolut ă sau relativ ă), căsătoria se desfiin –
țează cu efect retroactiv , chiar dac ă hotărârea judec ătore ască prin

1 În locul rudeniei cu defunctul; a se vedea Fr. Deak, op. cit. , p. 122.
2 A se vedea D. Lupa șcu, C.M. Cr ăciunescu, op. cit . (2011), p. 35 -36.
3 În leg ătură cu situa ția terțului de bun ă-credin ță, a se vedea Fr. Deak, op. cit. ,
p. 124 -125; D. Lupa șcu, C.M. Cr ăciunescu, op. cit . (2011), p. 80 și urm.
68

Moștenirea legal ă

care s -a constatat nulitatea sau s -a anulat c ăsătoria a intervenit ulte rior
decesului unuia dintre so ți.
În mod excep țional, dac ă soțul supravie țuitor a fost de
bună-credin ță la încheierea c ăsătoriei, declarat ă nulă sau anulat ă, el
păstreaz ă, pân ă la data când hot ărârea instan ței judec ătorești devine
definitiv ă, situa ția unui so ț dintr -o căsătorie valabil ă (art. 304 C. civ.,
care consacr ă institu ția căsătorie i putative ).
Prin urmare, în aceast ă situa ție, nepierzând calitatea de so ț pe
care o avea la data deschiderii mo ștenirii, so țul supravie țuitor va veni la
moștenirea so țului decedat.
În schimb, dac ă nu a fost de bun ă-credin ță, soțul supravie țuitor
nu va moșteni, pierzând calitatea de so ț cu efect retroactiv. Evident,
dacă moartea unuia dintre so ți intervine dup ă rămânerea definitiv ă a
hotărârii judec ătore ști de desfiin țare a c ăsătoriei, niciunul dintre so ți
(fie și de bun ă-credin ță) nu va putea mo șteni, întrucât nu are calita –
tea de so ț.
În literatura de specialitate s -a pus problema capacit ății
succe sorale a so țului supravie țuitor în cazul în care ace știa (so ții) sunt
fie comorien ți, fie codeceda ți, întreb ările fiind: so ții se vor mo șteni
reciproc?; care îl va mo șteni pe cel ălalt?
Răspunsul nu poate fi decât acela c ă, și în aceast ă situa ție, se va
aplica regula consacrat ă în materie, potrivit c ăreia so ții nu vor avea
capacitate succesoral ă (deci nu se vor putea mo șteni unul pe celălalt).
În consecin ță, ei vor l ăsa dou ă succesiuni distincte , ce vor fi culese de
moștenitorii lor legali ori testamentari.
B. Comunitatea de bunuri a so ților și soțului supravie țuitor.
Prima problem ă care se pune la moartea unuia dintre so ți este
determinarea masei succes orale (adic ă a drepturilor și obliga țiilor care
o compun).
În afara bunurilor proprii care au apar ținut so țului defunct, exist ă
și bunurile comune ale so ților, de ținute în codev ălmășie (art. 339
C. civ.).
Întrucât la moartea unuia dintre so ți comunita tea de bunuri
înceteaz ă, trebuie s ă se determine partea cuvenit ă soțului defunct

69

Moștenirea legal ă

din aceast ă comunitate, care, împreun ă cu celelalte bunuri, vor forma
masa succesoral ă.
Împărțeala comunit ății se face potrivit dispozi țiilor Codului civil
prev ăzute pentru desfacerea c ăsătoriei (bunurile comune se împart
între so ți potrivit învoielii acestora, iar dac ă nu se în țeleg va hot ărî
instan ța judec ătoreasc ă).
§ 2. Drepturile so țului supravie țuitor în concurs cu oricare
dintre clasele de mo ștenitori legali
a). Cota succesoral ă la care are dreptul so țul supravie țuitor.
Soțul supravie țuitor nu face parte din nicio clas ă de mo ștenitori
legali, dar vine în concurs cu oricare clas ă chemat ă la mo ștenire. El nu
este înl ăturat de la mo ștenire , dar nici nu înl ătură rudele defunctului
(indiferent de clasa din care fac parte).
Soțul supravie țuitor are dreptul la o parte din mo ștenire a c ărei
întindere variaz ă în func ție de clasa de mo ștenitori legali cu care vine
în concurs:
– în concurs cu descenden ții defunctului (clasa I de mo ștenitori
legali), indiferent de num ărul lor, so țul supravie țuitor are dreptul la
1/4 din mo ștenire ;
– în concurs cu ascenden ții privilegia ți, indiferent de num ărul
lor, care vin la mo ștenire împreun ă cu colateralii p rivilegia ți (clasa a
II-a), de asemenea indiferent de num ărul lor, so țul supravie țuitor are
dreptul la 1/3 din mo ștenire ;
– dacă soțul supravie țuitor vine în concurs numai cu
ascen denții privilegia ți sau numai cu colateralii privilegia ți, în ambele
cazuri indiferent de num ărul lor, el culege 1/2 din mo ștenire ;
– în concurs cu ascenden ții ordinari (clasa a III -a) sau cu
colateralii ordinari (clasa a IV -a), indiferent de num ărul lor, în ambele
cazuri, so țul supravie țuitor are dreptul la 3/4 din mo ștenire .
În doctrin ă, s-a apreciat și în sensul c ă partea ce se cuvine
soțului supravie țuitor duce la micșorarea părților ce se cuvin celorlal ți
moștenitori legali. Cu alte cuvinte, partea so țului supravie țuitor s-ar
imputa asupra p ărților mo ștenitorilor cu care acesta vine în concurs1.

1 A se vedea Fr. Deak, op. cit. , p. 128 -129.
70

Moștenirea legal ă

În cazul în care nu exist ă moștenitori legali ori ace știa exist ă, dar
sunt nedemni sau renun țători, soțul supravie țuitor va culege întreaga
moștenire a soțului decedat.
b). Probleme speciale. În leg ătură cu drepturile so țului
supra viețuitor în concurs cu diferite clase de mo ștenitori legali se pun
două probleme speciale.
În primul rând , ipoteza existen ței a dou ă sau mai multor
persoane care pretind drep turi succesorale în calitate de so ți
supra viețuitori (bigamie, poligamie).
În situa ția de mai sus, mo ștenirea l ăsată de defunctul bigam
sau cota -parte din aceast ă moștenire, prev ăzută de lege în favoarea
soțului supravie țuitor în concurs cu diferitele c lase de mo ștenitori
legali, se împarte în mod egal între so țul din c ăsătoria valabil ă și soțul
inocent din c ăsătoria nul ă, ei fiind deopotriv ă de bun ă-credin ță
(art. 972 alin. 3 C. civ.).
În al doilea rând , ipoteza în care so țul supravie țuitor concu –
reaz ă cu dou ă clase (subclase) de mo ștenitori legali. Aceast ă proble –
mă se pune numai în caz de exheredare a unor mo ștenitori legali
rezervatari1.
De exemplu, dac ă au fost exhereda ți părinții defunctului, ei
culeg totu și rezerva în calitate de mo ștenito ri legali rezervatari.
Rezult ă că, în aceast ă situa ție, dac ă exist ă moștenitori din subclasa
colateralilor privilegia ți, so țul supravie țuitor va primi numai 1/3 din
moștenire (de și ascenden ții privilegia ți au fost exhereda ți și, conform
regulilor generale, ar fi trebuit s ă primeasc ă 1/2).
În mod deosebit se pune problema dac ă nu exist ă colaterali
privilegia ți și, în lipsa lor și a p ărinților exhereda ți din cotitatea dis –
ponibil ă, soțul supravie țuitor concureaz ă cu mo ștenitorii din clasa
a III-a sau a IV -a sau, în caz de exheredare a mo ștenitorilor din prima
clasă și care culeg totu și rezerva, so țul supravie țuitor concureaz ă și cu
moștenitorii din clasa urm ătoare chemat ă la mo ștenire (de exemplu,
părinții defunctului).

1 În caz de exheredare a mo ștenitorilor legali nerezervatari, problema nu se
pune, pentru c ă ei nu vin la succesiune (de exemplu, fra ții defunctului).
71

Moștenirea legal ă

În spe ța de mai sus, doctrina majoritar ă și practica judiciar ă au
apreciat c ă solu ția stabilirii cotei c uvenite so țului supravie țuitor în
raport cu mo ștenitorii din clasa cea mai apropiat ă cu care concureaz ă
este preferabil ă mediei aritmetice1.
Solu ția de mai sus a fost preluat ă și de art. 972 alin. 2 C. civ.,
potrivit c ăruia: „cota so țului supravie țuitor î n concurs cu mo ștenitori
legali apar ținând unor clase diferite se stabile ște ca și când acesta ar fi
venit în concurs numai cu cea mai apropiat ă dintre ele ”.
c). Caracterele juridice ale dreptului la mo ștenire al so țului
supravie țuitor. Din dispozi țiile Codului civil rezult ă următoarele carac –
tere juridice:
– soțul supravie țuitor vine la mo ștenire în nume propriu , nu și
prin reprezentare;
– soțul supravie țuitor este moștenitor rezervatar ;
– soțul supravie țuitor este obligat, atunci când vine în concur s cu
descenden ții, să raporteze la masa succesoral ă dona țiile primite de la
soțul decedat;
– soțul supravie țuitor nu este mo ștenitor sezinar , în consecin ță, el
trebuie s ă cear ă punerea în posesie.
§ 3. Dreptul special al so țului supravie țuitor asupra
mob ilierului și obiectelor de uz casnic
Pe lâng ă partea succesoral ă pe care o culege în concurs cu
diferitele clase de mo ștenitori legali, so țul supravie țuitor mai are
dreptul s ă primeasc ă din mo ștenire „mobilierul și obiectele de uz cas –
nic care au fost afectate folosin ței comune a so ților” (art. 974 C. civ.).
De men ționat c ă soțul supravie țuitor beneficiaz ă de acest
drept numai dac ă vine în concurs cu al ți mo ștenitori decât
descen denții defunctului .
Rezult ă că, atunci când so țul supravie țuitor vine în concurs cu
descenden ții defunctului, mobilierul și obiectele de uz casnic vor intra în
masa succesoral ă. În acest caz, so țul supravie țuitor ar putea primi aceste

1 Pentru detalii, a se vedea Fr. Deak, Stabilirea drepturilor succesorale ale
ascenden ților privilegia ți în concurs cu so țul supravie țuitor , în R.R.D. nr. 4/1989,
p. 33 -35.
72

Moștenirea legal ă

bunuri, dar nu în temeiul dreptului s ău special prev ăzut de art. 974
C. civ., ci numai, în cadrul cotei succesorale la care are dreptul.
a). Mobilierul și obiectele de uz casnic – definire. Prin mobile și
obiecte apar ținând gospod ăriei casnice se în țeleg bunurile care
serveau la mobilarea locuin ței so ților și obiectele care, prin natura și
afecta țiunea lor, sunt destinate s ă servea scă în cadrul gospod ăriei
casnice și sunt folosite în comun1, corespunz ător nivelului obi șnuit de
trai al so ților.
Intră în aceast ă categorie de bunuri: mobilierul, televizorul,
obiectele de menaj, aragazul, frigiderul, aspiratorul etc.2 Pot face parte
din aceast ă categorie și bunurile mobile necorporale (de exemplu,
crean ța în desp ăgubire pentru stric ăciuni cauzate acestor bunuri).
Nu intr ă în aceast ă categorie :
– bunurile care nu sunt folosite în gospod ăria casnic ă
propriu-zisă: autoturismul, pian ul, bunurile cu care se exercit ă
profe siunea unuia dintre so ți etc.;
– bunurile care, de și potrivit naturii lor ar putea fi folosite în
gospod ăria casnic ă, totu și, nu li s -a dat aceast ă afecta țiune , fiind pro –
curate în alt scop (de exemplu, bunuri dobân dite pentru a face o
investi ție)3;
– bunurile apar ținând gospod ăriei țărănești, precum animale de
munc ă, unelte specifice gospod ăriei țărănești etc.4

1 A se vedea C.A. Ia și, s. civ., dec. nr. 1627/2002, în Jurispruden ța în materie
civilă pe anul 2002, p. 72; Trib. Bucure ști, s. a III -a civ., dec. nr. 180/1992, în Practic ă
judiciar ă civilă pe anul 1992, p. 169.
2 Rațiunea dreptului special al so țului supravie țuitor asupra acestor categorii
de bunuri este aceea de a nu -l priva de bunurile pe care le -a folosit împreun ă cu
soțul decedat. În caz contrar, condi țiile de via ță ale so țului supravie țuitor ar putea fi
modificate f ără o justificare temeinic ă; a se vedea Trib. Suprem, s. civ., dec.
nr. 2219/1971, în R.R.D. nr. 8/1972, p. 160; Fr. Deak, St. C ărpenaru, op. cit. , (1983),
p. 417.
3 Evident c ă dreptul de mo ștenire al so țului supravie țuitor asupra mobilelor și
obiectelor gospod ăriei casnice prive ște numai partea cuvenit ă soțului decedat în
urma împ ărțelii bunurilor comune , precum și bunurile proprii ale defunctului din
aceast ă categorie. Restul bunurilor gospod ăriei casnice se cuvin so țului
supravie țuitor în calitate de codev ălmaș (și nu în calitate de mo ștenitor).
4 Prin urmare, trebuie avut ă în vedere realizarea a dou ă condi ții: natura
intrinsec ă a bunurilor și afecta țiunea lor concret ă; a se vedea M. Eliescu, op. cit. ,
p. 138.
73

Moștenirea legal ă

Bunurile proprii (din categoria bunurilor apar ținând gospo –
dăriei casnice) ale so țului decedat fac obiectul acestui drept special de
moștenire numai dac ă au fost aduse în gospod ăria comun ă și au fost
folosite de so ți.
b). Condi ții speciale. Pentru ca so țul supravie țuitor s ă culeag ă
aceste bunuri, trebuie s ă fie îndeplinite două condi ții speciale:
– soțul supravie țuitor să nu vin ă la mo ștenir e în concurs cu
descenden ții defunctului (clasa I de mo ștenitori legali), deci trebuie s ă
vină la mo ștenire numai în concurs cu ascenden ții și rudele colaterale
ale defunctului (mo ștenitori legali din clasele a II -a, a III -a și a IV -a);
– soțul decedat să nu fi dispus de partea sa din aceste bunuri
prin liberalit ăți inter vivos (dona ții) sau mortis causa (legate f ăcute
prin testament); astfel, este posibil ca defunctul s ă fi dispus de partea sa
din aceste bunuri prin acte liberale f ăcute în favoarea uno r ter țe
persoane ori în favoarea tuturor mo ștenitorilor s ăi; în aceste situa ții,
bunurile în cauz ă nu mai pot fi dobândite în exclusivitate de so țul
supravie țuitor în virtutea dreptului s ău special.
De men ționat c ă actele liberale ale defunctului sunt val abile,
soțul supravie țuitor nefiind rezervatar în privin ța acestor bunuri (el
fiind rezervatar numai în privin ța dreptului de mo ștenire ordinar).
În consecin ță, dac ă defunctul a dispus prin liberalit ăți de toat ă
partea sa din mobile și bunurile apar ținând gospod ăriei casnice, so țul
supravie țuitor va fi lipsit de aceast ă categorie de bunuri1.
În cazul c ăsătoriei putative (din cauz ă de bigamie), stabilirea
drepturilor so ților supravie țuitori asupra mobilelor și obiectelor
apar ținând gospod ăriei casnice se face în func ție de afecta țiunea
lor concret ă în gospod ăria casnic ă.
Astfel, so țul supravie țuitor din c ăsătoria valabil ă cu defunctul
va culege bunurile pe care le -a folosit în cadrul gospod ăriei comune
cu defunctul, iar so țul supravie țuitor de bun ă-credință din c ăsătoria
nulă (dar putativ ă) va culege și el pe cele din gospod ăria comun ă cu
defunctul.

1 În aceea și sus ținere s -a arătat c ă dreptul so țului supravie țuitor nu se pierde
dacă el a dat la o parte sau a ascuns unele bunuri ale gospod ăriei casn ice, deoarece
moștenitorii cu care vine în concurs oricum nu au niciun drept asupra acestor bunuri; a
se vedea T.S., s. civ., dec. nr. 1349/1983, în C.D. 1983, p. 92 -93.
74

Moștenirea legal ă

c). Natura juridic ă a dreptului special al so țului supra viețuitor. În
acest domeniu au fost re ținute două teorii.
În doctrin ă și practica judec ătoreasc ă s-a apreciat, mult ă vreme,
că soțul supravie țuitor culege mobilierul și obiectele de uz casnic în
virtutea unui legat prezumat .
În sensul de mai sus, se cons idera c ă legea prezum ă dorin ța
defunctului de a l ăsa so țului supravie țuitor aceste bunuri, peste partea
sa succesoral ă, cu menirea de a -i asigura acelea și condi ții de via ță ca în
timpul convie țuirii1.
În consecin ță, so țul supravie țuitor care vine în concu rs cu
moștenitori nerezervatari (ascenden ții ordinari și colateralii
defunctului) are dreptul la toate bunurile ce fac obiectul dreptului
special, chiar dacă el ar alc ătui întreaga mo ștenire2.
Într-o alt ă concep ție, însu șită în special de practica judec ă-
toreasc ă, s-a avut în vedere c ă „în sistemul nostru succesoral este
reglementat ă numai succesiunea legal ă și cea testamentar ă, nu și o a
treia form ă de devolu țiune succesoral ă, aceea a legatului prezumat ”.
Astfel, s -a ajuns la concluzia c ă dreptul spec ial al so țului
supra viețuitor este tot un drept de mo ștenire legal ă, dar afectat
scopului prev ăzut de lege (având o destina ție special ă)3.
Pe cale de consecin ță, mobilierul și obiectele de uz casnic se
cuvin so țului supravie țuitor peste cota sa succesora lă. Astfel, în
concep ția dreptului special de mo ștenire legal ă, soțul supravie țuitor
culege aceste bunuri în totalitate, chiar dac ă ar fi singurele l ăsate de
soțul decedat.
Comparând cele dou ă opinii privind natura juridic ă a dreptului
special al so țului supravie țuitor, constat ăm că opinia promovat ă de

1 Fiind un legat prev ăzut de lege, „este supus regimului liberalit ăților
testa mentare ”; a se vedea M. Eliescu, op. cit. , vol. I, p. 140.
2 În concep ția legatului prezumat, so țul supravie țuitor (veni nd în concurs cu
rudele defunctului) r ăspunde de pasivul succesoral numai în raport cu partea sa din
moștenire la care este chemat în baza art. 1, fără a se ad ăuga la aceasta și bunurile
culese în temeiul dreptului s ău special , în privin ța cărora este u n legatar cu titlu
particular (și deci nu r ăspunde de pasiv); a se vedea M. Eliescu, op. cit ., p. 141 -142.
3 A se vedea practica: T.S., s. civ., dec. nr. 12/1968, în C.D. 1968, p. 30.
75

Moștenirea legal ă

practica judec ătoreasc ă corespunde mai b ine nevoilor practice și este
mai riguros argumentat ă1.
Preciz ăm că, prin dispozi țiile art. 974, noul Cod civil a consfin țit
susținerea practicii judec ătore ști, în sensul c ă dreptul special al
soțului supravie țuitor este reglementat ca un drept de mo ștenire
legal ă, asupra mobilierului și a obiectelor de uz casnic (care au fost
afectate folosin ței comune a soților).
§ 4. Dreptul de abita ție al so țului supravie țuitor
În timpul convie țuirii, so țul care locuie ște în locuin ța proprie –
tate exclusiv ă a celuila lt se bucur ă de un drept de folosin ță asupra
acesteia.
După moartea unuia dintre so ți, so țul supravie țuitor „care nu
este titular al niciunui drept real de a folosi o alt ă locuin ță corespun –
zătoare nevoilor sale beneficiaz ă de un drept de abita ție asup ra casei
în care a locuit până la data deschiderii mo ștenirii, dac ă aceast ă casă
face parte din bunurile mo ștenirii ” (art. 973 alin. 1 C. civ.).
Dreptul de abita ție este un drept real care are ca obiect o cas ă de
locuit și care permite titularului s ău să posede și să foloseasc ă
locuin ța respectiv ă, proprietatea altei persoane, în scopul satisfacerii
nevoilor de locuit2.
De men ționat c ă dreptul de abita ție al so țului supravie țuitor
opereaz ă indiferent de mo ștenitorii cu care acesta vine în concurs la
moștenire.
a). Condi țiile dreptului de abita ție. Soțul supravie țuitor are
drept de abita ție dac ă sunt întrunite cumulativ urm ătoarele condi ții:

1 Per a contrario , admi țând teoria legatului prezumat, ar trebui s ă admitem
că soțul supravie țuitor ar pu tea fi considerat mo ștenitor legal cu privire la unele
bunuri și mo ștenitor testamentar cu privire la altele, ceea ce ar fi împotriva intere –
selor acestuia ( știind c ă legiuitorul prive ște mai favorabil dobândirea prin mo ștenirea
legal ă decât prin cea te stamentar ă); a se vedea Fr. Deak, op. cit. , p. 146; D. Chiric ă,
op. cit ., p. 101.
2 A se vedea C. St ătescu, C. Bîrsan, Drept civil. Drepturile reale , Universitatea
Bucure ști, 1988, p. 244.
76

Moștenirea legal ă

– să fi locuit la data deschiderii moștenirii în casa
(aparta mentul) care formeaz ă obiectul dreptului de abita ție1;
– să nu aib ă altă locuin ță proprie ;
– să nu devin ă prin mo ștenire proprietarul exclusiv al locuin ței;
astfel, în cazul în care so țul supravie țuitor este unicul mo ștenitor a l
defunctului, în calitate de proprietar nu poate avea, în plus, și un
dezmembr ământ al aceluia și drept de proprietate ( neminem res sua
servit );
– locuin ța asupra c ăreia se constituie dreptul de abita ție să
facă parte din masa succesoral ă, adic ă să fi apar ținut so țului decedat
exclusiv sau în proprietate comun ă cu alte persoane2.
Dacă soțul supravie țuitor mo ștene ște locuin ța împreun ă cu
alte persoane (este como ștenitor), dreptul de abita ție îi va permite s ă o
foloseasc ă potrivit necesit ăților, și nu în raport cu cota -parte dobân dită
din mo ștenire.
De precizat îns ă că, oricare dintre mo ștenitori poate cere: fie
restrângerea dreptului de abita ție, dac ă locuin ța nu este necesar ă în
întregime so țului supravie țuitor, fie schimbarea obiectului abita ției,
dacă pune la dispozi ția so țului supravie țuitor o alt ă locuin ță
cores punz ătoare (art. 973 alin. 3 C. civ.).
b). Caractere juridice. Dreptul de abita ție al so țului
supravie țuitor are urm ătoarele caractere:
– este un drept real (ce are ca obiect casa de locuit );
– este un drept temporar care dureaz ă până la ie șirea din
indiviziune ( dar cel pu țin un an de la deschiderea mo ștenirii) sau pân ă la
recăsătorirea so țului supravie țuitor;
– este un drept strict personal , inalienabil și insesizabil , nepu tând
fi cedat s au grevat în favoarea altei persoane3;

1 De regul ă, condi ția este îndeplinit ă când so țul supravie țuitor a avut
domi ciliul în locuin ța respectiv ă. Preciz ăm c ă nu este necesar ca în momentul
deschiderii mo ștenirii so țul supravie țuitor să fi convie țuit cu d efunctul în locuin ța
respectiv ă; a se vedea M. Eliescu, op. cit. , p. 142.
2 Locuin ța poate fi și proprietate comun ă (în dev ălmășie) a so ților, situa ție în
care so țul supravie țuitor poate avea, de asemenea, un drept de abita ție, care îns ă
vizeaz ă numai par tea din proprietate care a apar ținut defunctului .
3 Soțul supravie țuitor nu poate nici închiria partea sa din locuin ță care îi
excede (chiar f ără opozi ția mo ștenitorilor); a se vedea Fr. Deak, op. cit. , p. 151 -152.
77

Moștenirea legal ă

– este un drept cu titlu gratuit , în sensul c ă, pe timpul cât se
bucur ă de acest drept, so țul supravie țuitor nu este obligat s ă
plăteasc ă chirie mo ștenitorului care este proprietarul locuin ței.
c). Încetarea dreptului de abita ție. Dreptul de abita ție al so țu-
lui supravie țuitor „se stinge prin partaj ” sau „chiar înainte de împli –
nirea termenului de un an, în caz de rec ăsătorire ” a acestuia (art. 973
alin. 4 C. civ.).
Dacă soțul supravie țuitor va continua s ă foloseasc ă locuin ța și
după încetarea dreptului de abi tație (dac ă locuin ța nu a c ăzut în lotul
său prin împ ărțeală sau dac ă nu s -a făcut împ ărțeala, dar s -a rec ă-
sătorit), acesta va fi obligat la plata chiriei dac ă folose ște mai mult
decât cota sa parte din dreptul de proprietate asupra locuin ței.
În cazu l în care so țul supravie țuitor nu a ob ținut o parte din
locuin ță după împărțeală (aceasta fiind dobândit ă exclusiv de como ș-
tenitori), el va putea fi evacuat în condi țiile contractului de închiriere
a locuin ței.
Potrivit art. 973 alin. 5 C. civ., toate litigiile cu privire la dreptul
de abita ție reglementat prin prezentul articol se solu ționeaz ă de
către instan ța competent ă să judece partajul mo ștenirii (care va
hotărî de urgen ță, în camera de consiliu).
Secțiunea a VI -a. Mo ștenirea vacant ă
§ 1. No țiunea de mo ștenire vacant ă
Potrivit art. 1135 alin. 1 C. civ., „Dacă nu sunt mo ștenitori legali
sau testamentari, mo ștenirea este vacant ă”.
Datorit ă textului de lege mult controversat, în literatura juri –
dică s-au dat alte formul ări, conform c ărora, „în lipsă de rude în grad
succesibil și soț supravie țuitor și întrucât nu exist ă legatari, bunurile
moștenirii trec în proprietatea statului ” (ficus post omnes ) sau, „ne-
fiind mo ștenitori legali sau universali, mo ștenirea este vacant ă”1.

1 A se vedea M. Eliescu, op. cit. , p. 145 și 147.
78

Moștenirea legal ă
Formularea de mai sus nu a fost considerat ă, de principiu, „pe
deplin satisf ăcătoare ”, întrucât nu a reu șit să acopere toate ipotezele în
care se na ște dreptul statului asupra mo ștenirii1.
Într-o ultim ă interpretare mai cuprinz ătoare, s -a apreciat c ă
patrimoniul succesoral trece în domeniul privat al comunei, ora șului
sau municipiului – în total sau în parte – în cazurile în care fie nu
exist ă moștenitori (legali sau testamentari), fie – chiar dac ă aceștia
exist ă – voca ția lor succesoral ă concret ă nu se extinde asupra întregii
mase succesorale ”.
De precizat c ă moștenirile vacante aflate pe teritoriul României
„revin comunei, ora șului sau municipiului ”, iar cele aflate în str ăină-
tate „se cuvin statului român ” (art. 553 alin. 3, art. 1138, art. 2636
alin. 2 C. civ.).
Elementul de noutate al ultimei formul ări, preluat și de art. 1135 din
noul Cod civil, îl constituie faptul c ă lipsa de mo ștenitori poate fi nu numai
o lips ă total ă, dar și una par țială2.
Astfel, dac ă prin legat s -a atribuit numai o parte a mo ștenirii, și nu
exist ă moștenitori legali ori voca ția acestora a fost restrâns ă ca efect
al testamentului l ăsat de defunct, partea din mo ștenire r ămasă
neatribuit ă este vacant ă (art. 1135 alin. 2 C. civ.).
În concluzie, dup ă data deschiderii lor, mo ștenirile vacante:
– deschise anterior datei de 1 octombrie 2011 se cuvin statului
român ;
– deschise dup ă intrarea în vigoare a noului Cod civil vor fi
culese de comuna, ora șul sau muni cipiul în a c ărei raz ă teritorial ă se
aflau bunurile la data deschiderii mo ștenirii sau de statul român dacă se
aflau în str ăinătate (art. 553 alin. 3 C. civ.).

1 Alți autori, f ără a formula o regul ă de principiu, enumer ă cazurile în care
succesiunea po ate fi considerat ă vacant ă; a se vedea J. Manoliu, Șt. Răuschi, Drept
civil. Succesiuni, Universitatea „Al. I. Cuza ”, Iași, 1983, p. 122 -123.
2 Prin „lipsă” trebuie s ă înțelegem nu numai absen ța fizic ă a mo ștenitorilor, ci și
absen ța lor în sens juridic , determinat ă de renun țarea lor la mo ștenire ori de
înlăturarea lor ca urmare a exhered ării, nedemnit ății sau revoc ării pe cale
judec ătoreasc ă a legatului; a se vedea Fr. Deak, op. cit. , p. 155.
79

Moștenirea legal ă

§ 2. Natura juridic ă
În literatu ra de specialitate, problema naturii juridice a drep –
tului comunei, ora șului sau municipiului, de a dobândi mo ștenirea
vacant ă rămâne controversat ă, inclusiv dup ă adoptarea noului Cod
civil.
A. Fundamentul voca ției succesorale a statului.
Două opinii sunt cele mai disputate.
a) Într -o opinie, cunoscut ă ca teoria desheren ței, statul, prin
institu țiile sale, culege bunurile mo ștenirii vacante ( ut singuli ) în
temeiul dreptului de suveranitate ( iure imperii ), dup ă cum culege orice
bun f ără stăpân aflat pe teritoriul s ău.
În favoarea tezei suveranit ății s-au adus urm ătoarele argu –
mente:
– art. 1138 C. civ. prevede c ă moștenirile vacante revin comunei,
orașului sau, dup ă caz, municipiului în a c ărui „rază teritorial ă se aflau
bunurile la data deschiderii moștenirii și intr ă în domeniul lor privat ”
(s.n.);
– art. 553 alin. 2 asimileaz ă moștenirilor vacante și imobilele cu
privire la care s -a renun țat la dreptul de proprietate;
– lipsa dreptului de op țiune succesoral ă a dobânditorilor;
– dispozi țiile n oului Cod civil, de reglementare a mo ștenirii
vacante, nu sunt cuprinse în sec țiunea privind mo ștenirea legal ă.
b) Într -o alt ă opinie, cunoscut ă ca teoria dreptului de
moștenire, statul dobânde ște mo ștenirea vacant ă (ca universalitate) în
baza unui drept de mo ștenire legal ă (iure hereditatis ).
Argumentele în sprijinul acestei teorii î și au izvorul mai ales în
teorie1 și mai pu țin, în dispozi țiile noului Cod civil.
Din dispozi țiile art. 1138 și urm C. civ., rezult ă că obiectul
transmisiunii este întot deauna „moștenirea ”, și nu un patrimoniu
rămas f ără stăpân (abandonat).

1 A se vedea C. St ătescu, Drept civil. Contractul de transport. Drepturile de
crea ție intelectual ă. Succesiunile , Editura Didactic ă și pedagogic ă, Bucure ști, 1967,
p. 452; D. Chi rică, op. cit. (2003), p. 69; D. Macovei, I.E. Cadariu, op. cit. , p. 100.
80

Moștenirea legal ă

Deși, potrivit art. 1137 alin. 2 C. civ., nu elibereaz ă certificat de
vacan ță succesoral ă, ci numai „constat ă că moștenirea este vacant ă”,
procedura înd eplinit ă de notar este asem ănătoare.
De subliniat c ă obiectul transmisiunii este un patrimoniu (spe cific
transmisiunilor succesorale), fapt pentru care, comuna, ora șul sau
municipiul suport ă pasivul mo ștenirii vacante „numai în limita valorii
bunurilor di n patrimoniul succesoral ” (asemenea mo ștenito rilor legali –
art. 1139 alin. 2 C. civ.).
Mai preciz ăm că, anterior adopt ării noului Cod civil, solu ția
potrivit c ăreia statul dobânde ște succesiunea vacant ă în calitate de
moștenitor a fost sus ținută fără rezerve de practica judec ătoreasc ă.
Astfel, instan ța suprem ă s-a pronun țat în mod expres în sensul c ă, „în
cazul succesiunii vacante, statul are calitatea de mo ștenitor ”1.
Deoarece dobândirea mo ștenirii vacante nu se face cu titlu
particular (caracterist ic bunurilor abandonate sau p ărăsite), „ci cu
caracter universal, bunurile fiind privite ca elemente ale unui
patri moniu cuprinzând nu numai activul, dar și pasivul ”2, apreciem
că municipiul, ora șul sau comuna dobânde ște patrimoniul succesoral în
calitate de moștenitor legal (special).
B. Importan ța determin ării naturii juridice. Conflictul de legi.
Determinarea naturii juridice a dreptului statului asupra
moștenirii vacante prezint ă importan ță teoretic ă, dar și un deosebit
interes practic dacă, în cadrul devolu țiunii succesorale, intervine un
element de extraneitate .
Astfel, dac ă un cet ățean român decedeaz ă fără a avea mo ște-
nitori și las ă moștenirea în str ăinătate sau un cet ățean str ăin (cu
reședin ța în România) decedeaz ă fără moștenitori și las ă moștenirea
pe teritoriul țării noastre, mo ștenirea vacant ă va fi culeas ă:

1 A se vedea T.S., s. civ., dec. nr. 1255/1982, în R.R.D. nr. 8/1983, p. 59 -60;
Notariatul de stat al sectorului IV Bucure ști, certificatul de mo ștenitor nr. 217/1972, în
R.R.D. nr. 3/1973, p. 126.
2 A se vedea T.S., s. civ., dec. nr. 1351/1972, în C.D. 1972, p. 180 -182, citat ă și
susținută de Fr. Deak, Dreptul statului asupra moștenirii vacante , în R.R.D. nr. 3/1983,
p. 5.
81

Moștenirea legal ă
– de statul al c ărui cet ățean a fost defunctul, dac ă se accept ă
teoria statului mo ștenitor, sau
– de statul pe teritoriul c ăruia se afl ă bunurile, dac ă se adopt ă
teoria desheren ței.
În doctrin ă s-a apreciat c ă este preferabil ă teza statului mo ște-
nitor , deoarece interesul pozitiv a l statului de a putea mo șteni bunu –
rile vacante l ăsate de cet ățenii s ăi în str ăinătate este mai mare decât
cel negativ, pentru ca alt stat s ă nu poat ă moșteni bunurile „aflătoare
pe teritoriul țării noastre l ăsate de cet ățenii str ăini deceda ți fără moș-
tenitori ”1.
Preciz ăm că din dispozi țiile noului Cod civil nu rezult ă expres
care dintre cele dou ă concep ții, de mai sus, a fost adoptat ă.
Potrivit dispozi țiilor art. 2636 alin. 2 C. civ., atunci când „succe –
siunea este vacant ă, bunurile situate sau, d upă caz, aflate pe terito -riul
național sunt preluate de statul român în temeiul dispozi țiilor legii
române ” (s.n.).
În ceea ce prive ște moștenirile vacante aflate în str ăinătate,
potrivit art. 553 alin. 3 C. civ., ele „se cuvin statului român ”2.
În caz ul conflictului de legi, mo ștenirea este supus ă legii sta –
tului pe teritoriul c ăruia defunctul a avut, la data mor ții, re ședin ța
obișnuită (art. 2633 C. civ.)3.
O persoan ă poate să aleag ă însă, ca lege aplicabil ă moștenirii
în ansamblul ei, legea statulu i a cărui cet ățenie o are (art. 2634 alin. 1
C. civ.).
Declara ția de alegere a legii aplicabile trebuie s ă îndeplineasc ă,
în ceea ce prive ște forma, condi țiile unei dispozi ții pentru cauz ă de
moarte.
Potrivit art. 2636 alin. 1 C. civ., legea aplicabil ă moștenirii sta –
bilește îndeosebi: momentul și locul deschiderii mo ștenirii; per –

1 A se vedea Fr. Deak, op. cit ., p. 161.
2 Aceea și situa ție juridic ă au și „imobilele cu privire la care s -a renun țat la
dreptul de proprietate ”, aflate în str ăinătate.
3 De re ținut c ă legiuitorul din 2011 face trimitere la „reședin ța obi șnuită”,
sintagm ă care nu se reg ăsește nici în termenul de „domiciliu ” și nici în cel de
„reședință”, prev ăzute de art. 86 -88 C. civ.
82

Moștenirea legal ă
soanele cu voca ție de a mo șteni; calit ățile cerute pentru a mo șteni;
exercitarea posesiei asupra bunurilor r ămase de la defunct; condi țiile
și efectele op țiunii succesorale; întinderea obliga ției mo ștenitorilor de
a suporta pasivul; condi țiile de fond ale testamentului , modificarea și
revocarea unei dispozi ții testamentare, precum și incapacit ățile spe –
ciale de a dispune sau de a primi prin testament; partajul succesoral.
§ 3. Procedura atribuirii mo ștenirii vacante
Potrivit art. 1136 alin. 1 C. civ., atât timp cât moștenirea nu a
fost acceptat ă sau dac ă succesibilul nu este cunoscut, notarul public
competent poate s ă numeasc ă un curator special al mo ștenirii ,
pentru ap ărarea drepturilor mo ștenitorului eventual, având drep –
turile și îndatoririle necesare pentru administrarea și conservarea
bunurilor1.
Atunci când exist ă indicii c ă moștenirea urmeaz ă a fi declarat ă
vacant ă, notarul public competent încuno ștințează și organul care
reprezint ă comuna, ora șul sau, dup ă caz, municipiul (art. 1136 alin. 3
C. civ.).
Dacă în termen de un an și 6 luni de la deschiderea mo ștenirii nu
s-a înf ățișat niciun succesibil, notarul, la cererea oric ărei persoane
interesate, îi va soma pe to ți succesibilii, printr -o publica ție făcută la
locul deschiderii mo ștenirii, la lo cul unde se afl ă imobilele din
patri moniul succesoral, precum și într -un ziar de larg ă circula ție, pe
cheltuiala mo ștenirii, să se înf ățișeze la biroul s ău în termen de cel
mult două luni de la publicare (art. 1137 alin. 1 C. civ.).
Când niciun succesibil nu se prezint ă în termenul fixat în
publi cație, „notarul va constata că moștenirea este vacant ă” (art.
1137 alin. 2 C. civ.).2

1 Astfel, ac țiunile împotriva mo ștenirii se vor îndrepta împotriva unui curator
special, numit de notarul public competent, la cererea reclamantului (art. 1136
alin. 2 C. civ.).
2 De men ționat c ă, potrivit legii, notarul doar „constat ă” și nu precizeaz ă care
este actul juridic de constatare a vacan ței succesorale (Codul civil ferindu -se să facă
trimitere la un eventual „certificat de vacan ță succesoral ă”).
83

Moștenirea legal ă

Actul de constatare a vacan ței succesorale (ori hot ărârea jude –
cătoreasc ă, dac ă este cazul) nu are efect constitutiv, ci numai decla –
rativ , dobândirea operând retroactiv de la data mor ții cel ui care las ă
moștenirea (în dreptul nostru neexistând o dispozi ție special ă con-
trară), deci moștenirea se dobânde ște de la deschiderea ei , potrivit
regulilor generale (art. 1139 alin. 1 C. civ.). Dup ă eliberarea actului de
vacan ță a mo ștenirii, notaru l nu mai poate elibera un alt act sau un
certificat de mo ștenitor.
Dacă, dup ă ce s -a constatat vacan ța mo ștenirii, exist ă
moștenitori, atunci ace știa pot exercita peti ția de ereditate împotriva
comu nei, ora șului sau, dup ă caz, municipiului (art. 1140 C. civ.).
Dacă statul a fost gratificat prin testament (mo ștenirea nefiind
vacant ă), urmeaz ă să îi fie eliberat certificat de mo ștenitor .
Moștenirile vacante (aflate pe teritoriul na țional) revin comu -nei,
orașului sau, dup ă caz, municipiului în a c ărui rază teritorial ă se aflau
bunurile la data deschiderii mo ștenirii și intr ă în domeniul lor privat
(art. 1138 C. civ.)1.
Comuna, ora șul sau, dup ă caz, municipiul intr ă în st ăpânirea de
fapt a mo ștenirii de îndat ă ce to ți succesibilii cunoscu ți au renun țat la
moștenire ori dac ă niciun mo ștenitor nu este cunoscut.
Răspunderea comunei (ora șului sau municipiului) pentru pasi –
vul mo ștenirii se face numai în limita activului . Comuna dobânde ște
moștenirea vacant ă ca pe o universalitate, cuprinzând elemente
active și pasive. În toate cazurile îns ă, ea suport ă pasivul mo ștenirii
vacante numai în limita valorii bunurilor din patrimoniul succesoral
(art. 1139 alin. 2 C. civ.).
Preciz ăm că noul Cod civil a adoptat solu ția, larg îmbr ățișată
anterior, atât în teori e, cât și de practica judec ătoreasc ă, fiind justi –

1 Este considerat ă nescris ă orice dispozi ție testamentar ă care, f ără a stipula
transmiterea bunurilor mo ștenirii, urm ărește să înlăture aceast ă regul ă (art. 1138
teza a II -a C. civ.).
84

Moștenirea legal ă
ficat ă prin aceea c ă ar fi inadmisibil ca societatea s ă suporte pasivul
din patrimoniul unei persoane fizice1.
Preciz ăm că statul nu are un drept de op țiune succesoral ă
asupra mo ștenirii vacante2. Astfel, comuna (ora șul sau municipiul) nu
ar putea renun ța la mo ștenirea vacant ă, întrucât, în baza art. 1138
C. civ., bunurile succesorale le -ar reveni tot lor.

1 A se vedea M. Eliescu, op. cit. , vol. I, p. 148; C. St ătescu, op. cit. , p. 152; T.S.,
col. civ., d ec. nr. 1260/1965, în J.N. nr. 3/1966, p. 158; T.S., s. civ., dec.
nr. 1351/1972, în C.D. 1972, p. 182.
2 De precizat îns ă că ,,statul are drept de op țiune cu privire la legatele l ăsate
prin testament de de cuius ; pentru am ănunte, a se vedea M. E liescu, op. cit. , p. 146;
Fr. Deak, op. cit. , p. 164; Trib. jud. Bistri ța, sent. civ. nr. 369/1982, cu notă de
E. Lipscanu, în R.R.D. nr. 11/1983, p. 54.
85

Capitolul III. Mo ștenirea testamentar ă
Secțiunea I. Testamentul
§ 1. Definire, caractere , cuprins
A. No țiunea testamentului.
Potrivit art. 955 alin. 1 C. civ., patrimoniul succesoral se transmi –
te prin mo ștenire legal ă, dac ă defunctul „nu a dispus altfel prin tes –
tament ”.
Legea permite persoanelor fizice ca printr -un act juridic numit
testament s ă dispun ă pentru cauz ă de moarte.
Dreptul persoanelor de a dispune prin testament nu este neli –
mitat, legea stabilind anumite limite în care persoana care face testa –
mentul (testatorul) poate s ă dispun ă de averea sa pentru cauz ă de
moarte. În interiorul acestor limite exist ă însă libertate testamen –
tară1.
Potrivit art. 1034 C. civ., „Testamentul este actul unilateral,
personal și revocabil prin care o persoan ă, numit ă testator, dispune,
în una dintre formele cerute de lege, pentru timpul câ nd nu va mai fi
în via ță”.
La defini ția dat ă de Codul civil 2011 ad ăugăm că dispozi ția
testatorului prive ște, în primul rând, patrimoniul l ăsat la încetarea din
viață (drepturi și obliga ții), dar și manifest ări de voin ță (accesorii).
Noțiunea de testa ment a fost cunoscut ă și în dreptul roman2.
Defini ția pe care dreptul roman o d ădea testamentului era îns ă mai
largă. Ea nu se mul țumea s ă cuprind ă numai dispozi țiile referitoare la
bunuri, ci avea ca obiect dispozi ții de ultim ă voin ță de orice fel (chiar
dacă nu aveau caracter patrimonial).
Testamentul este reglementat în Codul civil, Cartea a IV -a „Des-
pre mo ștenire și liberalit ăți”, Titlul III „Liberalit ățile”, Capitolul III
„Testamentul ”, art. 1034 -1085.

1 A se vedea M. Eliescu, op. cit. , p. 196; M.B. Cantacuzino, op. cit. , p. 334 -335.
2 A se vedea C. Hamangiu, I. Rosetti -Bălănescu, Al. B ăicoianu, op. cit. , vol. III,
p. 398.

Moștenirea testamentar ă

În situa ția conflictului de legi, preciz ăm că în materia validit ății
testamentului este apl icabil ă legea în vigoare la momentul încheierii
actului juridic mortis causa , chiar dac ă decesul a intervenit dup ă data de
1 octombrie 2011 (art. 6 alin. 3 C. civ.)1.
B. Caracterele testamentului.
Testamentul este un act juridic special. Potrivit dispozi țiilor
art. 1034 C. civ., testamentul are urm ătoarele caractere juridice :
– este un act juridic ; în consecin ță, trebuie s ă îndeplineasc ă
condi țiile de validitate prev ăzute pentru orice act juridic civil.
Fiind în acela și timp și o liberalitate, testame ntul trebuie s ă în-
deplineasc ă și condi țiile prev ăzute de lege pentru liberalit ăți (art. 984
alin. 2 C. civ.).
– este un act juridic unilateral , deci exprim ă voința unei singure
persoane (a testatorului) și produce, de regul ă, efectele juridice
urmărite d e aceasta.
Valabilitatea și efectele testamentului nu depind îns ă de
acceptarea sau neacceptarea ulterioar ă a acestuia de c ătre legatari.
– este un act juridic personal , care, spre deosebire de alte acte
juridice care pot fi încheiate și prin reprezenta re sau cu asistarea
ocrotitorului legal (de exemplu, a tutorelui), nu poate fi încheiat
decât personal .
Rezult ă că, dac ă o persoan ă nu are dreptul s ă facă un testa –
ment, nicio alt ă persoan ă nu va putea încheia acest act juridic în locul
său.
– este u n act juridic solemn , astfel c ă voin ța testatorului
trebuie s ă fie manifestat ă în formele anume prev ăzute de lege (sub
sanc țiunea nulit ății absolute)2.
Nu este îns ă obligatoriu ca testamentul s ă fie realizat în form ă
autentic ă (poate fi și olograf).

1 Men ționăm îns ă că efectele dispozi țiilor testamentare sunt guvernate de
legea în vigoare la momentul deschiderii succesiunii (art. 91 din Legea nr. 71/2011).
2 În vechiul drept românesc, testamentul era, de asemenea, considerat act
juridic solemn, numi t diată, zapis sau izvod ; a se vedea V. Stoica, op. cit., (2003),
p. 12.
87

Moștenirea testamentar ă

– este un act juridic pentru cauz ă de moarte ( mortis causa ).
Deși este valabil încheiat înc ă din momentul redact ării sale, el va
produce efecte ju ridice numai dup ă moartea testatorului.
– este un act juridic revocabil . Cât timp se afl ă în via ță, testa –
torul poate reveni asupra manifest ării sale de voin ță mortis causa ,
modificând sau anulând dispozi țiile unui testament anterior încheiat.
Revocabi litatea este de esen ța testamentului , în sensul c ă
testatorul nu poate renun ța la acest drept, orice clauz ă de renun țare la
dreptul de revocare fiind nul ă.
Dreptul testatorului de a revoca liberalitatea sa mortis causa
este discre ționar și nesusceptibil de abuz , întrucât îi d ă libertatea
absolut ă de a reveni oricând și oricât dore ște asupra testamentului1.
Ca o caracteristic ă general ă, testamentul este un act juridic
excep țional (o form ă juridic ă), ce se deosebe ște de toate celelalte
acte juridice civil e2.
C. Cuprinsul testamentului.
Potrivit art. 1035 C. civ., cuprinsul principal al testamentului îl
constituie actele de dispozi ție cu titlu gratuit privitoare la bunurile pe
care testatorul le va l ăsa la moartea sa, adic ă legatele3.
Legatele pot avea c a obiect tot patrimoniul defunctului, o
fracțiune din acesta sau bunuri individualizate.
Testamentul poate cuprinde îns ă și alte dispozi ții de ultim ă
voință:
– sarcini impuse legatarului, respectiv obliga ții prev ăzute în
sarcina legatarului ce mic șorea ză emolumentul liberalit ății testamen –
tare;

1 A se vedea D. Macovei, I.E. Cadariu, op. cit. , p. 108.
2 În concep ția Codului civil de la 1864, legatarul (chiar universal) nu este con –
siderat mo ștenitor veritabil (nefiind presupus de lege conti nuatorul persoanei
defunctului), ci este un simplu dobânditor de bunuri .
3 În dreptul roman, testamentul trebuia s ă cuprind ă o instituire de mo ște-
nitor , făcută la începutul testamentului. Mo ștenitorul instituit nu putea fi chemat
decât la întreaga mo ștenire, mo ștenirea testamentar ă neputând coexista cu cea
legal ă.
88

Moștenirea testamentar ă

– exhered ări (dezmo șteniri), adic ă înlăturarea de la mo ștenire.
Legea limiteaz ă posibilitatea exhered ării, în sensul c ă moștenitorii
rezervatari nu pot f i înlăturați cu des ăvârșire de la mo ștenire;
– desemnarea unor executori testamentari, adic ă a unor
persoane care s ă vegheze la executarea dispozi țiilor testamentare;
– revocarea dispozi țiilor unui testament anterior;
– un partaj de ascendent;
– recunoa șterea unui copil din afara c ăsătoriei;
– dispozi ții cu privire la funeralii și înmormântare.
Lista dispozi țiilor de ultim ă voin ță a testatorului nu se încheie
aici, întrucât mai pot fi incluse și altele (de exemplu, retractarea
revoc ării dispoz ițiilor unui testament anterior)1.
După analiza cuprinsului acestui act juridic, se pune întrebarea
dacă defini ția dat ă testamentului de art. 1034 C. civ. este acope –
ritoare.
În doctrina anterioar ă adopt ării noului Cod civil2, s-a re ținut c ă
defini ția dată testamentului, de Codul civil 1864, este de fapt o de –
finiție a legatului (cel mai important element cuprins în testament), și
nu una propriu -zisă a testamentului (deoarece viza exclusiv transmi –
terea patrimoniului , nu și celelalte dispozi ții de natur ă nepatri –
monial ă, precum sunt recunoa șterea unui copil sau desemnarea unui
executor testamentar etc.).
Receptiv la critica de mai sus, noul Cod civil a definit
testa mentul în general (uitând în schimb c ă transmisiunea
patrimoniului succesor al este totu și, principal ă).
Sub aspectul naturii juridice, în doctrin ă s-a apreciat c ă testa –
mentul este mai mult decât un simplu act juridic, și anume o form ă
juridic ă ce poate cuprinde diferite acte juridice cu regim juridic
deosebit3.

1 Codul ci vil francez prevede expres și alte dispozi ții testamentare, de exem plu,
desemnarea unui tutore (art. 397); a se vedea, J. Maury, Succesions et libéralités , Litec,
Paris, 2002, p. 177.
2 A se vedea M. Eliescu, op. cit. , p. 199 -205.
3 În doctrin ă, aprecier ea este cunoscut ă ca „testament -form ă juridic ă” (a se
vedea Fr. Deak, op. cit. , p. 173) ori ca „un tipar, o form ă cuprinzând o multitudine de
acte juridice ” (a se vedea D. Chiric ă, op. cit. , p. 117).
89

Moștenirea testamentar ă

Evident c ă interpret area „testamentul – form ă juridic ă” (de ne –
înțeles în raporturile juridice inter vivos ) a fost posibil ă numai pentru
că ne afl ăm în materia special ă, a actelor juridice mortis causa .
Concluzia de mai sus este important ă și produce efecte pe
măsură. De exemplu, se admite c ă nulitatea unei dispozi ții testamen –
tare nu atrage dup ă sine și nulitatea altor dispozi ții testamentare .
Astfel, dac ă nu sunt îndeplinite condi țiile prev ăzute de lege pentru
forma testamentului, acesta va fi nul absolut, îns ă unele acte juridice
cu regim juridic separat pot r ămâne valabile (de exemplu, recu –
noașterea unui copil)1.
§ 2. Condi țiile validit ății testamentului
A. Condi ții de fond.
Ca orice act juridic, pentru a fi valabil încheiat, testamentul tre –
buie s ă îndeplinea scă condi țiile generale de fond și de form ă, cerute
de lege.
Condi țiile de fond specifice testamentului sunt: capacitatea de a
dispune și a primi prin testament, voin ța liber ă și neviciat ă a
testa torului și cauza valabil ă a actului juridic.
Capacitatea de a dispune prin testament și de a primi legate
constituie regula în materie. Fac excep ție de la aceast ă regul ă
persoanele pe care legea le consider ă incapabile2.
a). Incapacitatea de a dispune prin testament este prev ăzută de
lege pentru minorii care nu au împlinit 14 ani și persoanele puse sub
interdic ție judec ătoreasc ă. Aceste persoane, sub nicio form ă, nu pot
face testament (nici prin reprezentare, nici cu încuviin țarea
ocrotitorilor legali și, evident, nici personal).

1 Practica judiciar ă a apreci at că, atunci când unul dintre legate nu este vala –
bil (de exemplu, constituie o substitu ție fideicomisar ă), testamentul va fi sanc ționat
cu nulitatea par țială; a se vedea C.A. Bucure ști, s. a III -a civ., dec. nr. 2964/2001, în
Practic ă judiciar ă civilă 2001 -2002, p. 320. Ne exprim ăm rezerva cu privire la solu ția
instan ței, deoarece doctrina este unanim ă în a opina c ă acest caz nu constituie
nulitate par țială.
2 Orice persoan ă este capabil ă de a dispune prin testament sau de a primi o
asemenea liberal itate dac ă legea nu o opre ște. Astfel, capacitatea este regula, iar
incapacitatea este excep ția.
90

Moștenirea testamentar ă

De precizat c ă minorul între 14 -18 ani are capacitate de exer cițiu
restrâns ă și, în principiu, poate încheia personal acte juridice, cu
încuviin țarea p ărinților sau, dup ă caz, cu încuviin țarea scris ă a
tutorelui, iar în cazurile prev ăzute de lege, și cu autorizarea instan ței
de tutel ă (art. 41 alin. 2 C. civ.).
Potrivit art. 146 alin. 3 C. civ., „minorul nu poate s ă facă dona ții,
altele decât darurile obi șnuite potrivit st ării lui materiale ”. Tot astfel,
art. 988 alin. 1 C. civ. dispune c ă persoana lipsit ă de capacitate de
exerci țiu sau cu capacitate de exerci țiu restrâns ă „nu poate dis pune de
bunurile sale prin liberalit ăți”.
În lipsa unei dispozi ții exprese, apreciem c ă interdic ția de mai
sus este aplicabil ă și legatelor cuprinse în testament (ca liberalit ăți
mortis causa ). În consecin ță, minorul nu poate dispune prin testa –
ment .
Sanc țiunea nerespect ării capacit ății de a dispune a testatorului
este nulitatea relativ ă, iar dreptul la ac țiune al mo ștenitorilor este
supus termenului general de prescrip ție1.
Adăugăm că „nici chiar dup ă dobândirea capacit ății depline de
exerci țiu persoana nu poate dispune prin liberalit ăți în folosul celui
care a avut calitatea de reprezentant ori ocrotitor legal al s ău, înainte
ca acesta s ă fi primit de la instan ța de tutel ă desc ărcare pentru
gestiunea sa ”. Se excepteaz ă situa ția în care reprezentantul ori, dup ă
caz, ocrotitorul legal es te ascendentul dispun ătorului (art. 988 alin. 2
C. civ.).
În cazul în care minorul se c ăsătore ște și dobânde ște capaci –
tate de exerci țiu deplin ă, el va putea s ă încheie valabil liberalit ăți
(dona ții și testamente). Tot astfel, va putea dispune prin tes tament și
minorul care a împlinit vârsta de 16 ani și care a dobândit capacitate
de exerci țiu anticipat ă, acordat ă de instan ța de tutel ă pentru motive
temeinice (art. 40 C. civ.).

1 Însă termenul de prescrip ție nu curge de la data întocmirii actul ui, ci din
momentul când succesibilii au cunoscut existen ța legatului; a se vedea C.A. Ia și,
s. civ., dec. nr. 692/2002, în Jurispruden ța în materie civil ă pe anul 2002, p. 69.
91

Moștenirea testamentar ă

b). Incapacitatea de a primi legate deriv ă din incapacit ățile
generale de a primi liberalit ăți, dar legea instituie și incapacit ăți
speciale în materia legatelor (art. 991 C. civ.).
Potrivit art. 990 C. civ., sunt anulabile liberalit ățile „făcute
medicilor, farmaci știlor sau altor persoane , în p erioada în care, în mod
direct sau indirect, îi acordau îngrijiri de specialitate dispun ătorului
pentru boala care este cauz ă a decesului ” (s.n.)1.
În doctrin ă s-a opinat c ă legatarul (medicul sau farmacistul)
trebuie s ă-l fi tratat pe bolnavul testator, iar tratamentul s ă fi fost
continuu2.
Dispozi țiile de mai sus sunt aplicabile și în privin ța preo ților sau a
altor persoane care acordau asisten ță religioas ă în timpul bolii care este
cauz ă a decesului.
Ca excep ție, liberalit ățile sunt valabile , dac ă (în situa ția de mai
sus) au fost f ăcute:
– soțului, rudelor în linie dreapt ă sau colateralilor privilegia ți;
– altor rude pân ă la al patrulea grad inclusiv, dac ă, la
încheierea actului, donatorul nu are so ț și nici rude în linie dreapt ă sau
colaterali pri vilegia ți.
Dacă dispun ătorul a decedat din cauza bolii, termenul de
prescrip ție a dreptului la ac țiunea în anulare curge de la data la care
moștenitorii au luat cuno ștință de existen ța testamentului.
În cazul în care „dispun ătorul s -a restabilit ”, legatu l devine
valabil (art. 990 alin. 5 C. civ.).
Potrivit art. 991 C. civ., sunt relativ incapabili de a primi prin
legat :
– notarul public care a autentificat testamentul;
– interpretul care a participat la procedura de autentificare a
testamentului;
– martorii, care au asistat la autentificarea testamentului (ordi nar
sau privilegiat);

1 Incapacitatea medicilor și a farmaci știlor se întemeiaz ă pe o prezum ție
absolut ă de capta ție și sugestie ; a se vedea M.B. Cantacuzino, op. cit. , p. 336.
2 A se vedea M. Mure șan, K. Josef, Succesiuni , Ed. Cordial, Cluj -Napoca, 1996,
p. 33 și jurispruden ța citat ă de autori: T.S., s. civ., dec. nr. 875/1969, în C.D. 1969,
p. 155 -160.
92

Moștenirea testamentar ă

– agen ții instrumentatori în cazul testamentelor privilegiate;
– persoanele care au acordat legal asisten ță juridic ă la redacta rea
testamentului.
Sanc țiunea neres pect ării incapacit ății de a primi legatul este
nulitatea relativ ă. Momentul în func ție de care se apreciaz ă
incapa citatea este data deschiderii mo ștenirii1.
c). Voin ța testatorului, liber ă și neviciat ă. Persoanele care nu
au o voin ță conștient ă în moment ul încheierii testamentului nu pot
dispune prin testament, chiar dac ă nu sunt puse sub interdic ție2.
Astfel, testamentul este valabil, numai dac ă testatorul „a avut discer –
nământ ” și „consim țământul s ău nu a fost viciat ” (art. 1038 C. civ.).
În conseci nță, în materie testamentar ă nu este suficient ca
testatorul s ă aibă capacitate de exerci țiu deplin ă recunoscut ă de lege,
ci mai trebuie s ă fi „avut discern ământ ” la momentul încheierii
testa mentului3.
În principiu, voin ța testatorului poate fi viciat ă prin eroare, dol
sau violen ță (caz în care se vor aplica regulile dreptului comun).
Particularit ăți în materie prezint ă însă numai dolul, c ăci el este
viciul cel mai frecvent și care cap ătă o înf ățișare deosebit ă.
În materia legatelor, dolul se manife stă sub form ă de capta ție
sau sugestie , adic ă de manevre folosite pentru a determina pe dis –
punător s ă facă o liberalitate pe care altfel nu ar face -o și nici nu ar
avea motiv s ă o fac ă.
Capta ția este folosirea de manopere dolosive, în scopul de a
înșela buna -credin ță a testatorului, pentru a -l determina s ă facă o
liberalitate, f ără de care nu ar fi f ăcut-o.
Sugestia este folosirea unor mijloace nepermise, în scopul de a
sădi în mintea testatorului ideea de a face o liberalitate, pe care nu ar fi
făcut-o din proprie ini țiativă.

1 A se vedea Fr. Deak, op. cit. , p. 184.
2 A se vedea I.C.C.J., s. civ., dec. nr. 51/2003; C.S.J., s. civ., dec. nr. 2447/1991, în
Dreptul nr. 7/1992, p. 78.
3 Astfel, în materie testamentar ă capacitatea este apreciat ă mai rest rictiv
(spre deosebire de dona ție, unde alienatul sau debilul mintal, nepus sub interdic ție,
este prezumat a fi normal, iar actele încheiate de el vor fi valabile – până când acesta va
fi pus sub interdic ție).
93

Moștenirea testamentar ă

De men ționat că sugestia sau capta ția constituie o form ă a
dolului și va produce anularea liberalit ății numai dacă s-au folosit
manevre viclene sau frauduloase . Acestea ar putea fi: sechestrarea
dispun ătorului, interceptarea coresponden ței sale, îndep ărtarea
rudelor și a prietenilor sau insinuarea unor calomnii la adresa acestora,
abuz de influen ță sau de autoritate etc.1
În lipsa unor manevre (din categoria celor precizate mai sus),
arătăm că simpla simulare f ățarnic ă a unor sentimente de afec țiune
sau prestarea unor îngrijiri interesate nu poate legitima anularea
testamentului2.
De precizat c ă dolul poate atrage anularea testamentului, chiar
dacă manoperele dolosive nu au fost s ăvârșite de beneficiarul
dispozi țiilor testamentare și nici nu au fost cunoscute de către acesta
(art. 1038 alin. 2 C. civ.).
d). Cauza valabil ă a actului juridic are la baz ă inten ția liberal ă
(animus donandi) de a da, f ără a urm ări să primeasc ă ceva în
schimb. Inten ția de a gratifica este cauza abstract ă și obiectiv ă a
oricărei oblig ații cu titlu gratuit, este voin ța dispun ătorului de a juca
rolul testatorului.
Cauza trebuie s ă existe, s ă fie licit ă și moral ă.
Cauza ilicit ă și imoral ă atrage dup ă sine nulitatea absolut ă a
testamentului (dac ă este comun ă sau cealalt ă parte a cunoscu t-o sau,
după caz, trebuia s -o cunoasc ă).
Cauza este ilicită când este contrar ă legii și ordinei publice.
Cauza este imoral ă când este contrar ă bunelor moravuri.
B. Condi ții de form ă.
În dreptul nostru, voin ța testamentar ă nu produce efecte decât
dacă este îmbr ăcată în anumite forme impuse de lege.

1 A se vedea C.S.J., s. civ., dec. nr. 2447/1991 și dec. nr. 1160/1992, în Dreptul
nr. 8/1993, p. 82.
2 A se vedea M. Eliescu, op. cit. , p. 179.
94

Moștenirea testamentar ă

Scopul formei imper ative este de a asigura atât libera manifes –
tare a voin ței testatorului, cât și certitudinea declara ției sale de ulti –
mă voință1.
Nerespectarea formelor strict prev ăzute de lege atrage sanc –
țiunea nulit ății absolute (form ă cerut ă ad validitatem ).
Aceeași sanc țiune se aplic ă și codicilului (în caz de nerespecta -re a
formei prev ăzute de lege pentru testament). Astfel, pentru a fi valabil,
codicilul trebuie s ă îndeplineasc ă acelea și condi ții de vali -ditate ca și
actul juridic principal (pe care îl înso țește)2.
Codicilul este înscrisul ce cuprinde dispozi ții de ultim ă voin ță
care alc ătuiesc adaosul, suplimentul sau accesoriul unei dispozi ții
testamentare anterioare.
Dispozi ția testamentar ă este, în concluzie, un act juridic solemn
(ceea ce nu înseamn ă că va trebui îmbr ăcată întotdeauna în form ă
autentic ă).
Legiuitorul (art. 1040 -1050 C. civ.) permite testatorului s ă
aleag ă între trei forme de testament numite „ordinare ”, trei
testa mente autentice simplificate („testamentele privilegiate ”) și alte
două forme simplificate de testamente .
C. Reguli de form ă comune tuturor testamentelor.
Condi țiile de form ă cerute pentru orice fel de testament sunt:
obligativitatea formei scrise și obligativitatea testamentului separat
(oprirea testamentului conjunctiv ).
a). Forma scris ă. În dreptul nostru, legea recunoa ște valabi –
litatea oric ărui testament numai dac ă a fost f ăcut în form ă scris ă.

1 În vechiul drept românesc, prima form ă de dispozi ție pentru cauz ă de
moarte a fost cea oral ă: „limba de moarte ”, care se f ăcea în prezen ța martorilor (de
obicei fe țe biserice ști). Reglement ări am ănunțite cuprind Codul Calimach și Legiuirea
Caragea; pentru am ănunte, a se vedea V. Stoica, op. cit. (2003), p. 22 -31.
2 În dreptul roman, codicilul avea o semnifica ție red usă, în sensul c ă, deși
reprezenta o cale prin care se ad ăugau dispozi ții la un testament anterior întocmit,
„nu putea con ține nici instituire, nici substituire de mo ștenitori și nici dezmo șteniri ”
(codicillis hereditas neque dari, neque admini potest ); a se vedea Vl. Hanga, Adagii
juridice latine ști, Ed. Lumina Lex, Bucure ști, 1998, p. 22, citându -l pe Scaevola.
95

Moștenirea testamentar ă

Testamentul oral sau verbal (cunoscut în literatura de spe –
cialitate sub denumirea de nuncupativ1) nu est e valabil în dreptul
nostru (indiferent de num ărul martorilor care l -ar putea confirma2).
Ce se va întâmpla dac ă o persoan ă ar pretinde c ă este împie –
dicat ă de o ter ță persoan ă sau de for ța major ă să prezinte instan ței
judec ătorești un testament scris (prin care a fost desemnat ă legatar)?
În aceast ă ipotez ă, se disting două situa ții:
a) Când reclamantul pretinde c ă forța major ă sau ter ța per –
soan ă l-au împiedicat pe testator s ă își exprime voin ța de a -l gratifica
într-una dintre formele testamentare scrise (de pild ă, din cauza bolii
a fost în imposibilitate fizic ă de a scrie testamentul), apreciem c ă
manifestarea de ultim ă voin ță a defunctului, chiar dac ă este probat ă
de reclamant cu martori, nu întrune ște condi țiile de form ă pentru
testament .
b) Când reclamantul pretinde c ă un înscris testamentar valabil a
existat, dar c ă a disp ărut ulterior prin pierdere, distrugere sau dosire,
soluția depinde de situa ția în care s -a aflat testatorul, și anume: a cu –
noscut sau nu despre pieirea, distrugerea sau dosirea testamentului?
În situa ția în care testatorul a cunoscut pieirea, distrugerea sau
dosirea testamentului, se consider ă că ne afl ăm în cazul unei revoc ări
tacite a legatelor cuprinse în înscris, întrucât acesta putea s ă refac ă
testamentul, f ăcând astfel dovada st ăruinței sale în inten ția de a face
o liberalitate.
Dacă însă testamentul a fost distrus sau dosit f ără știința auto –
rului sau dup ă moartea acestuia, fie prin fapta unei ter țe persoane,
fie printr -un caz de for ță major ă, legatarul va putea dovedi prin orice
mijloc de prob ă existen ța și cuprinsul testamentului valabil încheiat.
b). Obligativitatea testamentului separat. Oprirea testamen –
tului reciproc. A doua regul ă de form ă3 comun ă tuturor testamen –
telor este cea care opre ște te stamentul reciproc (art. 1036 C. civ.).

1 Nuncupatio – lat., declarare de mo ștenitori.
2 Testamentul oral a fost recunoscut de dreptul roman, dar și de dreptul
vechi românesc, fiind aplicabil și în secolul trecut în Transilvania, prin dispozi țiile
Codul ui civil austriac; a se vedea M. Eliescu, op. cit. , p. 243.
3 În doctrina juridic ă s-a pus întrebarea dac ă oprirea testamentului conjunctiv
este condi ție de form ă sau de fond. Majoritatea autorilor au opinat în favoarea
96

Moștenirea testamentar ă

Legea interzice ca două persoane s ă testeze prin acela și act una în
favoarea celeilalte sau în favoarea unei ter țe persoane (testa mentul
conjunctiv).
Interdic ția impus ă de Codul civil se justific ă prin preocuparea
legiuitorului de a garanta caracterul u nilateral și personal al
testa mentului, dar mai ales caracterul prin esen ță revocabil al
acestuia. Fără aceast ă interdic ție, fiecare testator nu ar putea revoca
propriile sale dispozi ții fără consim țământul celorlal ți1.
În practic ă, problema se pune în fa ța notarului public, când
soții solicit ă să facă un testament unul în favoarea celuilalt prin ace –
lași act, pentru ca niciunul s ă nu îl poat ă revoca f ără consim țământul
celuilalt.
Interdic ția testamentului reciproc (conjunctiv) se justific ă prin
aceea că, în materie de testament nu se pot lua m ăsuri de siguran ță,
întrucât acestea ar contraveni, atât libert ății testatorului de a reveni
asupra manifest ării sale de voin ță pentru cauz ă de moarte, cât și
caracterului unilateral și personal al testamentului.
D. Sanc țiunea nerespect ării formei testamentului.
Nerespectarea condi țiilor de form ă cerute pentru orice fel de
testament este nulitatea absolut ă și va putea fi invocat ă de orice
persoan ă interesat ă (art. 1041 și urm. C. civ.).
În cadrul conversiunii fo rmei testamentare , un „testament nul din
cauza unui viciu de form ă produce efecte dac ă îndepline ște con dițiile
prev ăzute de lege pentru alt ă form ă testamentar ă” (art. 1050, art. 1260
alin. 1 C. civ.).
Cu alte cuvinte, acela și testament poate fi nul pentru vicii ale
uneia dintre formele prev ăzute de lege și valabil dacă întrune ște
condi țiile altei forme. De exemplu, testamentul autentic nul pentru

condi ției de form ă; a se vedea M.B. Cantacuzino, op. cit. , p. 349; M. Eliescu, op. cit. ,
p. 432.
1 Testamentul este conjunctiv „numai dac ă este, ca act juridic, o oper ă
comun ă a dou ă sau mai multor persoane, dispozi țiile fiind contopite în acela și
context ”; a se vedea Fr. Deak, op. cit. , p. 195.
97

Moștenirea testamentar ă

vicii de form ă poate avea valoare de testament olograf valabil dac ă
este scris în întregime, datat și semnat de testator1.
În doctrin ă s-a apreciat c ă sanc țiunea nulit ății absolute este
atenuat ă în anumite situa ții2. Astfel, testamentul nul pentru vicii de
form ă dă naștere u nei obliga ții imperfecte (naturale) în sarcina
moștenitorilor defunctului, care poate constitui cauza unei obliga ții
civile perfecte pe care și-o asum ă un mo ștenitor de a executa ultima
voință a defunctului (cu toate c ă testamentul este nul).
În cont extul de mai sus, mo ștenitorul care, voluntar și în cuno ș-
tință de cauz ă, execut ă legatul f ăcut printr -un testament nul pentru
vicii de form ă nu se mai poate prevala de nulitatea acelui legat3.
§ 3. Interpretarea și proba testamentului
Potrivit art. 10 39 alin. 1 C. civ., regulile de interpretare a
contractelor sunt aplicabile și testamentului, în m ăsura în care sunt
compatibile cu caracterele juridice ale acestuia. Regulile de interpretare
a contractelor sunt prev ăzute de art. 1266 -1269 C. civ.
A. Meto da interpret ării subiective a testamentului.
Potrivit art. 1266 alin. 1 C. civ., „Contractele se interpreteaz ă
după voin ța concordant ă a părților, iar nu dup ă sensul literal al
termenilor ” (s.n.). Rezult ă că, inclusiv determinarea sensului clauzelor
testamentului, se va face numai în raport de voin ța real ă a testa –
torului .
În interpretarea sistematic ă (indivizibil ă) a actului juridic,
„clauzele se interpreteaz ă unele prin altele, dând fiec ăreia în țelesul ce
rezult ă din ansamblul contractului ” (art. 1267 C. civ.).

1 Testamentul autentic, nul absolut pentru lipsa formei autentice, poate fi
convertit într -un testament olograf ( negotium și instrumentum , în acela și timp); a se
vedea I. Reghini, Ș. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere în dreptul ci vil, vol. II,
Editura Sfera Juridic ă, Cluj -Napoca, 2007, p. 335.
2 A se vedea M. Eliescu, op. cit. , p. 247.
3 Preciz ăm că posibilitatea confirm ării, ratific ării sau execut ării testamentului
nul absolut pentru vicii de form ă, dup ă deschiderea mo ștenirii de c ătre succesori,
ținea de particularit ățile raporturilor juridice mortis causa și a fost consacrat ă în
doctrin ă și jurispruden ță; a se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 196 -197. În acest context,
apreciem drept regretabil ă „lipsa de interes ” manifestat ă în noul Cod civil.
98

Moștenirea testamentar ă

Potrivit art. 1039 alin. 2 C. civ., elementele extrinseci înscrisului
testamentar pot fi folosite numai în m ăsura în care se sprijin ă pe cele
intrinseci.
Legatul în favoarea creditorului nu este prez umat a fi f ăcut în
compensa ția crean ței sale (art. 1039 alin. 3 C. civ.).
B. Proba testamentului incumb ă succesibilului.
Astfel, orice persoan ă „care pretinde un drept ce se întemeiaz ă
pe un testament trebuie s ă dovedeasc ă existen ța și con ținutul lui în
una dintre formele prev ăzute de lege ” (art. 1037 alin. 1 C. civ.).
Ca excep ție, când testamentul a disp ărut printr -un caz fortuit
sau de for ță major ă ori prin fapta unui ter ț, fie dup ă moartea testa –
torului, fie în timpul vie ții sale, îns ă fără ca ace sta s ă îi fi cunoscut
dispari ția, valabilitatea formei și cuprinsul testamentului vor putea fi
dovedite prin orice mijloc de prob ă (art. 1037 alin. 2 C. civ.).
Secțiunea a II -a. Formele testamentelor
În dreptul nostru sunt cunoscute trei categorii de t estamente în
care autorul î și poate manifesta ultima sa voin ță:
– testamentele ordinare , încheiate în condi ții normale, obi ș-
nuite;
– testamentele privilegiate , încheiate în cazuri excep ționale;
– alte forme testamentare .
§ 1. Testamentele ordinare
Din categoria testamentelor ordinare fac parte: testamentul
olograf și testamentul autentic (art. 1040 C. civ.).
A. Testamentul olograf.
Potrivit art. 1041 C. civ., testamentul olograf trebuie s ă fie în
întregime scris, datat și semnat de mâna testatorulu i (art. 1041
C. civ.)1.
Testamentul olograf prezint ă următoarele avantaje :
– este supus formalit ăților celor mai simple;

1 Denumirea sa provine din cuvintele grece ști holos – întreg și graphein –
a scrie.
99

Moștenirea testamentar ă

– poate fi f ăcut oriunde, oricând și fără ajutorul nim ănui;
– permite p ăstrarea secretului asupra dispozi țiilor de ultim ă
voință.
Pe de alt ă parte, acest tip de testament prezint ă și neajunsuri ,
precum:
– voin ța testatorului poate fi u șor influen țată (prin sugestie sau
capta ție);
– poate fi u șor falsificat din pricina simplit ății formelor sale;
– întocmirea lui f ără asisten ță juridic ă poate avea ca efect o
redactare defectuoas ă și, ulterior, greut ăți de interpretare;
– poate fi u șor dosit sau distrus.
În practic ă, testamentul olograf este cel mai des întâlnit . Aceas –
ta se datoreaz ă simplit ății formelor prev ăzute de lege pentru vali –
ditatea lui.
a). Scrierea testamentului olograf se face în întregime și în
orice limb ă știută de testator1.
Testamentul olograf po ate fi scris pe orice suport, de exemplu, pe
hârtie cu stiloul sau creionul, pe perete cu pensula sau c ărbunele, pe
geam sau oglind ă cu un diamant și, în general, pe orice suport și cu
orice instrument scriptural, cu condi ția ca scrisul s ă fie de mân ă (adică
să reproduc ă acele caracteristici grafice individuale ale fiec ărei persoane
în parte). Acest testament nu poate fi îns ă dactilografiat sau tipărit
(executat prin metode mecanice de scris).
Fiind un înscris sub semn ătură privat ă, dac ă scrierea sau sem –
nătura nu este recunoscut ă de c ătre mo ștenitori, se va recurge la
verificare de scripte (se poate dispune o expertiz ă grafoscopic ă2).
În cazul dactilografierii sau al tip ăririi testamentului pe baza
scrisului executat de ma șină, expertul grafoscop nu va putea iden –
tifica autorul scrierii. Prin urmare, testamentul dactilografiat sau tip ă-
rit este nul3.

1 Se consider ă că numai actul scris în întregime de testator este expresia liber ă
și con știent ă a voin ței acestuia; a se vedea C.A. Craiova, s. civ., dec. nr. 1084/1994; C.A.
Iași, s. civ., dec. nr. 560/2000, în Jurispruden ța în materie civil ă pe anul 2000, p. 127.
2 Grafoscopia: știința identific ării scriptorului pe baza elementelor de
execuție caracteristice scrisului.
3 A se vedea C.S.J., s. civ., dec. nr. 1409/1992, în Dreptul nr. 8/1992, p. 81.
100

Moștenirea testamentar ă

Orice fel de scriere este permis ă, chiar și stenodactilografia sau
alfabetul special pentru orbi.
Testamentul olograf poate fi întocmit dintr -o singur ă dată sau
pe et ape, poate s ă poarte titulatura de testament sau nu, dar este
necesar s ă rezulte din con ținut c ă este un act final ( și nu un proiect).
După cum am v ăzut, legea impune ca testamentul olograf s ă
fie în întregime scris chiar de mâna testatorului.
Ce se v a întâmpla dac ă testamentul va cuprinde și o scriere
străină?
Sunt posibile dou ă situa ții:
a) Scrierea str ăină nu are nicio leg ătură cu dispozi țiile de ultim ă
voin ță ale testatorului. În acest caz, testamentul este valabil, întrucât
voința testatorului n u a fost afectat ă cu nimic.
b) Scrierea str ăină prive ște dispozi țiile testamentare, de exem plu,
este vorba despre o ștersătură, o modificare sau o ad ăugire cu prins ă
în testament. În acest caz, testamentul va fi nul dac ă inter venția
străină s-a făcut cu știrea testatorului și va fi, dimpotriv ă, valabil
așa cum a fost conceput de c ătre testator, dac ă acesta nu a avut
cuno ștință de interven ție1.
Testatorul poate efectua modific ări ulterioare ale actului s ău
de ultim ă voință, însă acestea trebuie datate și semnate.
Uneori, testamentul cuprinde ad ăugiri, ștersături sau modifi –
cări executate chiar de mâna testatorului. Acestea trebuie datate și
semnate numai în m ăsura în care produc modific ări de esen ță ale
dispozi țiilor testamentare cuprinse în con ținutul te stamentului.
În ceea ce prive ște libertatea de redactare, testatorul poate fi
asistat de o alt ă persoan ă, care s ă îl ajute la materializarea voin ței
sale, îns ă „asisten ța material ă” care viciaz ă libertatea de ultim ă voin -ță
a autorului atrage dup ă sine n ulitatea actului.
Testamentul este valabil și dac ă a fost întocmit dup ă un model
ce i-a fost pus la dispozi ție testatorului de o alt ă persoan ă, cu condi ția
ca redactarea acestuia s ă fie la nivelul preg ătirii intelectuale a
autorului.

1 A se vedea Fr. Deak, St. C ărpenaru, op. cit. , p. 434.
101

Moștenirea testamentar ă

b). Data testamentului olograf trebuie s ă fie complet ă sau, cel
puțin, de natur ă a se putea identifica momentul încheierii actului1.
Data testamentului este important ă, întrucât în raport de ea se
poate stabili capacitatea testatorului ori validitatea testamentului (în
cazul în care testatorul a l ăsat mai multe testamente, ultimul revo –
când dispozi țiile contrare sau incompatibile cuprinse într -un testa –
ment anterior).
Data cuprinde, de regul ă, anul, luna și ziua când s -a redactat
testamentul. Ea poate fi expres ă, dar poate fi și implicit ă, de pild ă „Sf.
Marie 2011 ”. Ora redact ării nu este, de regul ă, necesar ă. Dac ă situa ția
prezint ă interes, de exemplu, dou ă testamente au aceea și dat ă, dar
dispozi ții contradictorii, ora se poate stabili prin orice mijloc de prob ă
(fiind o chestiune de fapt).
Data poate fi pozi ționat ă oriunde în cuprinsul testamentului,
iar când testamentul a fost redactat pe mai multe coli (suporturi) , se
va data o singur ă pagin ă, rezultând îns ă că este valabil ă pentru întreg
actul. Testamentul redactat la diferite intervale de timp se va data în
final.
Lipsa datei atrage nulitatea testamentului.
Când data exist ă, dar este inexact ă, deosebim dou ă situa ții.
– Data este fals ă, adic ă a fost alterat ă cu bun ă știință de testa tor
(caz în care testamentul va fi nul).
Proba falsit ății se poate face prin orice mijloc de prob ă, dac ă
falsificarea datei a avut drept scop frauda, și numai prin elementele
intrinseci ale testamentului, dac ă nu s-a urm ărit frauda legii.
– Data este incomplet ă sau eronat ă, fiind rodul unei gre șeli
involuntare. Ea se datoreaz ă unei simple gre șeli a testatorului. În
acest caz, instan țele judec ătorești o vor putea întregi sau rect ifica.
Fiind un element esen țial al testamentului, data va putea fi
rectificat ă numai cu ajutorul elementelor materiale sau intelectuale
rezultate din cuprinsul actului de ultim ă voin ță (căci numai astfel se
consider ă că figureaz ă în testament). Proba va fi deci intrinsec ă.

1 În doctrin ă se admite și valabilitatea datei care este în parte tip ărită și în
parte scris ă de testator; a se vedea C. Hamangiu, I. Rosetti -Bălănescu, Al. B ăicoianu, op.
cit., p. 505; M. Eliescu, op. cit. , p. 221.
102

Moștenirea testamentar ă

Dovada va putea fi f ăcută și prin elemente extrinseci, cum ar fi
moartea testatorului sau data când a fost pus ă în vânzare o anumit ă
calitate de hârtie sau când po șta a ștampilat înscrisul, îns ă numai
dacă elementele extrinseci î și găsesc principiul și rădăcina în elemen –
tele intrinseci și contribuie la înt ărirea indica țiilor ce decurg din con ți-
nutul înscrisului de ultim ă voin ță (și nu la contrazicerea acestora).
Inexactitatea datei este acoperit ă dacă a fost rectificat ă ulterior
de testator printr -un supliment la testament (codicil).
Data poate fi incert ă dacă testamentul cuprinde mai multe
date diferite, dac ă este incomplet ă sau dac ă scrierea defectuoas ă a
testamentului nu permite descifrarea ei, cazuri în care se aplic ă
aceleași reguli ca cele privitoare la data eronat ă.
c). Semn ătura testatorului finalizeaz ă și înt ărește dispozi țiile
cuprinse în actul juridic de ultim ă voin ță. Actul nesemnat poate fi
interpretat ca un simplu proiect ce nu exprim ă voin ța autorului de a
prod uce efecte juridice1.
Semn ătura nu trebuie s ă cuprind ă obligatoriu numele din actul
de stare civil ă al testatorului, ci poate fi chiar un pseudonim folosit de
obicei. Esen țial este ca semn ătura să permit ă identificarea testa –
torului.
Ea trebuie, de as emenea, s ă fie executat ă de mâna
testato rului. Punerea de deget a ne știutorului de carte nu constituie o
semnătură și atrage nulitatea testamentului.
De obicei, semn ătura se execut ă la sfâr șitul testamentului;
așezarea acesteia îns ă la începutul actului sau la sfâr șitul acestuia, de
natur ă să se în țeleag ă că autorul acesteia și-a însu șit astfel cuprinsul
și data, nu determin ă anularea lui. Când testamentul este întocmit pe
mai multe foi, nu este obligatoriu semnarea pe fiecare în parte.
Scrierea, data și semn ătura sunt formalit ăți esen țiale pentru
testamentul olograf. Lipsa oric ăreia dintre ele atrage nulitatea abso lută
a testamentului (art. 1041 C. civ.).
d). Prezentarea testamentului olograf se va face, de c ătre orice
persoan ă care l -a găsit, în fa ța „unui notar public pentru a fi vizat spre
neschimbare ” (art. 1042 alin. 2 C. civ.).
1 A se vedea D. Macovei, I.E. Cadariu, op. cit ., p. 125.
103

Moștenirea testamentar ă

În cadrul procedurii succesorale, notarul public procedeaz ă, în
condi țiile legii speciale, la deschiderea și validarea testamentului
olograf și îl depune în dosarul succesoral. Deschiderea testamentului
și starea în care se g ăsește se constat ă prin proces -verbal (art. 1042
alin. 2 C. civ.).
După finalizarea procedurii succe sorale, originalul testamen tului
se pred ă legatarilor, potrivit în țelegerii dintre ei, iar în lipsa aces teia,
persoanei desemnate prin hot ărâre judec ătoreasc ă1.
Formalitatea prezent ării testamentului olograf se deosebe ște
de celelalte prin faptul c ă este ulterioar ă întocmirii testamentului.
Lipsa formalit ății de prezentare nu este sanc ționat ă, astfel c ă
testamentul olograf î și produce efectele și în cazul în care nu a fost
înfățișat notarului.
e). Puterea doveditoare. Testamentul olograf, de și este un act
juridic solemn, este constatat printr -un înscris sub semn ătură privat ă.
Cei c ărora li se opune acest testament (mo ștenitorii legali) pot s ă
conteste scrierea, datarea și semnarea acestuia de c ătre testator.
Data indicat ă în testament este opozabil ă însă terților numai
până la proba contrar ă. Ter ții (mo ștenitorii legali) o pot combate
numai cu elemente intrinseci testamentului (se pot folosi îns ă, ca
excep ție, orice mijloace de prob ă, dar numai în caz de fraud ă sau de
incapacitate a testatorului)2.
B. Testamentul autentic.
Potrivit art. 1043 alin. 1 C. civ., testamentul „este autentic dac ă a
fost autentificat de un notar public sau de o alt ă persoan ă învestit ă cu
autoritate public ă de către stat, potrivit legii ”.
Avantajele testamentului autentic s unt urm ătoarele:
– poate fi folosit de cei care nu pot sau nu știu s ă citeasc ă și să
scrie;
– folosirea mijloacelor dolosive este mai dificil ă, întrucât nota –
rul asigur ă realizarea voin ței testatorului în cadrul dispozi țiilor testa –

1 Cei interesa ți pot primi, dup ă vizarea spre neschimbare, pe cheltuiala lor,
copii legalizate ale testamentului olograf (art. 1042 alin. 3 C. civ.).
2 A se vedea Fr. Deak, op. cit. , p. 210; D. Macovei, I.E. Cadariu, op. cit. , p. 127.
104

Moștenirea testamentar ă

mentare (influen țarea prin sugestie sau capta ție este mai greu de
realizat);
– conservarea înscrisului testamentar este bine asigurat ă,
întrucât un exemplar este p ăstrat la notarul public (nefiind posibil ă
dosirea sau sustragerea acestuia).
Dezava ntajele testamentului autentic sunt:
– necesit ă un timp mai îndelungat, precum și cheltuieli materiale
sporite, în compara ție cu testamentul olograf;
– nu asigur ă păstrarea deplin ă a secretului dispozi țiilor de ulti mă
voință.
a). Formalit ățile autentifi cării testamentului încep, prin prezen –
tarea unui proiect de testament (care este, de regul ă, și redactorul
actului), în fa ța notarului public. Proiectul poate fi redactat și de o
altă persoan ă (de exemplu, un avocat) care, în aceast ă situa ție, tre –
buie să se prezinte și el la biroul notarial pentru atestarea înscrisului.
Testatorul nu este îns ă, obligat s ă prezinte notarului un proiect
de testament. Testamentul poate fi întocmit, la cererea testatorului,
și de c ătre notarul public . În aceast ă situa ție, testatorul î și dicteaz ă
dispozi țiile în fa ța notarului, care se îngrije ște de scrierea actului și
apoi i -l cite ște sau, dup ă caz, i -l dă să îl citeasc ă, men ționându -se
expres îndeplinirea acestor formalit ăți (art. 1044 alin. 1 C. civ.).
Întrucât te stamentul este un act juridic strict personal, nu este
permis ă reprezentarea testatorului .
Testamentul autentic se poate încheia și în alte locuri decât la
sediul notarului public (de exemplu, la locuin ța testatorului) în situa ții
bine justificate, precum ar fi: vârsta înaintat ă, boala testatorului etc.
Împrejur ările în care se va încheia testamentul în alte locuri r ămân la
libera apreciere a notarului public.
În toate cazurile, notarul verific ă identitatea testatorului, even –
tual pe a redactorului și a martorilor. Apoi, se d ă citire înscrisului,
cuvânt cu cuvânt, în auzul testatorului, iar „dispun ătorul trebuie s ă
declare c ă actul exprim ă ultima sa voin ță” (art. 1044 alin. 2 C. civ.)1.

1 Mai precis, testatorul trebuie s ă declare c ă actul citit de n otar exprim ă
voința sa liber ă și neviciat ă (și nu neap ărat „ultima sa voin ță”).
105

Moștenirea testamentar ă

Cu ocazia autentific ării, testatorul poate fi asistat de unul sau de
2 martori.
În final, testamentul este semnat de c ătre testator ( și eventual
de martori), iar încheierea de autentificare de c ătre notar.
În cazul acelora care, din pricina infirmit ății, a bolii sau din
orice alte cauze, nu pot semna, notarul public, îndeplinind actul, va
face men țiune despre aceast ă împrejurare în închei erea pe care o
întocme ște, men țiunea astfel f ăcută ținând loc de semn ătură. Men –
țiunea va fi citit ă testatorului de c ătre notar, în prezen ța obligatorie a
2 martori, „aceast ă formalitate suplinind absen ța semn ăturii
testa torului ” (art. 1045 alin. 1 C. ci v.).
Declara ția de voin ță a surdului, mutului sau surdomutului,
știutori de carte, se va da în scris în fa ța notarului public, prin înscrierea
de c ătre parte, înaintea semn ăturii, a men țiunii „consimt la pre zentul
act, pe care l -am citit ”1.
Pentru a lua consim țământul unui nev ăzător, notarul public va
întreba dac ă a auzit bine când i s -a citit cuprinsul testamentului,
consemnând aceasta în încheierea de autentificare (art. 1045 alin. 4
C. civ.).
După luarea consim țământului, înscrisul se semneaz ă în fața
notarului de c ătre testator și de eventualul redactor.
Dacă testamentul este întocmit conform dispozi țiilor legale,
notarul va încuviin ța autentificarea acestuia printr -o rezolu ție pus ă pe
cererea testatorului. Faptul îndeplinirii autentific ării tes tamentului se
constat ă printr -o încheiere întocmit ă de notarul public.
Pentru informarea persoanelor care justific ă existen ța unui
interes legitim , notarul care autentific ă testamentul are obliga ția să îl
înscrie, de îndat ă, în Registrul na țional notaria l ținut în format elec –
tronic, potrivit legii. De precizat c ă informa țiile cu privire la existen ța
unui testament se pot da numai dup ă decesul testatorului (art. 1046
C. civ.).

1 Dacă surdul, mutul sau surdomutul este, din orice motiv, în imposibil itate de
a scrie, declara ția de voin ță se va lua prin interpret (art. 1045 alin. 3 C. civ.).
106

Moștenirea testamentar ă

Potrivit art. 95 din Legea nr. 71/2011, înl ăturarea efectelor
nedemnit ății prin testament autentic sau printr -un act autenti c este
supus ă înscrierii în Registrul na țional.
b). Puterea doveditoare a testamentului autentic este (pân ă la
înscrierea în fals) aceea a oric ărui înscris autentic .
Forța probant ă a înscrisului autentic se refer ă și la men țiunile
procesului -verbal de autentificare, întemeiate pe constat ările f ăcute în
limitele atribu țiilor sale de notar, prin propriile sale sim țuri (ex
propriis sensibus ), cum ar fi: constatarea prezent ării în persoan ă a
testatorului și a redactorului testamentului sau a martorilor; con sta-
tarea prezent ării testamentului în dou ă exemplare; constatarea citirii
înscrisului testamentar în auzul testatorului; consemnarea decla –
rațiilor acestuia, a redactorului și a martorilor; men țiunea referitoare la
locul autentific ării.
Rezult ă că existe nța declara țiilor f ăcute în fa ța notarului public
care autentific ă și care au fost consemnate de el în încheierea de
autentificare nu poate fi comb ătută decât prin înscrierea în fals , în
schimb, sinceritatea acestor declara ții poate fi comb ătută prin or ice
mijloc de prob ă1.
Sanc țiunea pentru nerespectarea formalit ăților esen țiale2
prevăzute de lege este nulitatea absolut ă.
§ 2. Testamentele privilegiate
Atunci când testatorul se afl ă în situa ții speciale, de natur ă
a-l împiedica s ă îndeplineasc ă formalit ățile cerute de lege pentru tes –
tament, legiuitorul a prev ăzut posibilitatea întocmirii unor testamen –
te autentice, simplificate , denumite „testamente privilegiate ”.
Simplitatea testamentelor privilegiate se justific ă prin aceea c ă,
pe de o parte, sunt întocmite în condi ții excep ționale, iar, pe de alt ă
parte, sunt instrumentate de persoane f ără preg ătire special ă.
Testamentele privilegiate sunt: testamentele în caz de epide –
mii, catastrofe, r ăzboaie; testamentele militarilor; testamentele per –

1 Constat ările f ăcute personal de agentul instrumentator (notarul public), dar
care dep ășesc atribu țiile sale legale, vor putea fi comb ătute prin orice mijloc de prob ă.
2 A se vedea M. Eliescu, op. cit. , p. 219.
107

Moștenirea testamentar ă

soanelor internate într -o institu ție sanitar ă și testamentele maritime și
fluviale.
A. Testamentele în caz de epidemii, catastrofe, r ăzboaie.
Persoanele aflate pe un teritoriu izolat din cauza unor epidemii (în
carantin ă) au posibilitatea s ă testeze î n form ă simplificat ă (art.
1047 alin. 1 lit. a C. civ.).
Pot uza de aceast ă form ă simplificat ă toate persoanele izolate,
indiferent dac ă sunt contaminate sau nu, cu condi ția de a se afla în
„împrejur ări excep ționale ”.
Agentul instrumentator va fi, în a cest caz, un func ționar com –
petent al autorit ății locale, asistat obligatoriu de doi martori.
Sub sanc țiunea nulit ății absolute, testamentul se semneaz ă de
testator, de agentul instrumentator și de cei 2 martori. Dac ă testa –
torul sau unul dintre martor i nu poate semna, se va face men țiune
despre cauza care l -a împiedicat s ă semneze (art. 1047 alin. 3 C. civ.).
Testamentul f ăcut în timp de boal ă contagioas ă nu va putea fi
folosit dac ă în localitate exist ă notar public, c ăci abaterea de la for –
mele te stamentelor ordinare nu ar avea justificare (întrucât testa –
torul poate face un testament autentic în formele prev ăzute de drep –
tul comun).
B. Testamentele maritime și fluviale.
În cursul unei c ălătorii maritime sau fluviale, c ălătorii și mem brii
echip ajului pot testa în aceast ă form ă simplificat ă (art. 1047 alin. 1
lit. b C. civ.).
Situa țiilor de mai sus le sunt asimilate și călătoriile la bordul
unei aeronave aflate în zbor.
Persoanele de mai sus se pot folosi de aceast ă form ă privile –
giată numai d acă vasul se afl ă în timpul c ălătoriei efective (de exem –
plu, pe mare). Dac ă însă vasul este ancorat într -un port românesc sau
într-un port str ăin în care exist ă un agent diplomatic sau consular
român, testamentul se poate întocmi numai în formele ordin are1.

1 În doctrin ă s-a pus problema unui vas ancorat într -un port str ăin în care nu
se afl ă agent diplomatic sau consular român . În acest caz, s -a opinat pentru posi –
bilitatea cet ățeanului român de a testa în form ă autentic ă simplificat ă (privilegiat ă),
108

Moștenirea testamentar ă

Agentul instrumentator, în acest caz, este comandantul vasului
sau un înlocuitor al s ău și obligatoriu, în prezen ța a doi martori.
Testamentul se semneaz ă de testator, de agentul instrumen –
tator și de cei 2 martor i. Când testatorul sau unul dintre martori nu
poate semna, se va face men țiune despre cauza care l -a împiedicat s ă
semneze.
C. Testamentele militarilor.
Pot uza de aceast ă form ă testamentar ă militarii, precum și cei
asimila ți lor (personalul salariat or i care presteaz ă servicii în cadrul
forțelor armate ale României) cât timp se afl ă sub serviciul militar și
în imposibilitate de a se „adresa unui notar public ” (art. 1047 alin. 1
lit. c C. civ.).
Agentul instrumentator va fi, în aceast ă situa ție, coma ndantul
unității militare ori alt militar care îl înlocuie ște, asistat obligatoriu de
doi martori.
Testamentul se semneaz ă de testator, de comandantul unit ății
militare și de cei 2 martori. Dac ă testatorul sau unul dintre martori nu
poate semna, se va f ace men țiune despre cauza care l -a împiedicat s ă
semneze (art. 1047 alin. 3 C. civ.).
Dacă militarul este r ănit sau bolnav, apreciem c ă agentul
instrumentator va fi medicul militar -șef al spitalului ori comandantul
unității militare, asistat de doi martor i.
D. Testamentele persoanelor internate în institu ții sanitare.
Ca noutate a Codului civil 2011, bolnavii interna ți într -o
institu ție sanitar ă pot testa în form ă simplificat ă, dac ă din cauze
obiective „notarul public nu are acces ” (art. 1047 a lin. 1 lit. d C. civ.).
Apreciem c ă dispozi țiile Codului civil opereaz ă numai dac ă
internarea bolnavului este permanent ă (dar necondi ționat de durata
intern ării).
În acest caz, agentul instrumentator va fi, în aceast ă situa ție,
medicul șef al institu ției sanitare sau medicul șef al serviciului ori, în
lipsa acestora, medicul de gard ă, asistat obligatoriu de doi martori.

neputând fi obligat s ă recurg ă la aplicarea legii str ăine; a se vedea M. Eliescu, op. cit. ,
p. 225.
109

Moștenirea testament ară

Testamentul se semneaz ă de testator, de medicul șef al
insti tuției sanitare și de cei doi martori. Dac ă testatorul sau unul
dintre martori nu poate semna, se va face men țiune despre cauza care
l-a împiedicat s ă semneze.
E. Reguli comune testamentelo r privilegiate.
Testamentele privilegiate sunt cârmuite de trei reguli comune :
a). Sub sanc țiunea nulit ății, testamentele privilegiate trebuie
semnate de agentul instrumentator, de testator (f ăcându -se
men țiune dac ă acesta nu știe sau nu poate s ă semneze ) și cei doi
martori care au asistat la întocmirea înscrisului.
Dacă testatorul sau unul dintre cei doi martori nu poate semna
se va face men țiune în testament, despre cauza care i -a împiedicat s ă
semneze.
Datarea testamentului este necesar ă pentru a p roba
întoc mirea acestuia în împrejur ări excep ționale1.
b). Testamentele privilegiate sunt valabile și produc efecte
juridice numai dac ă testatorul a murit în împrejur ări neobi șnuite (care
l-au împiedicat s ă foloseasc ă formele testamentare ordinare).
În caz contrar, testamentul î și va pierde eficacitatea.
Testamentul privilegiat devine caduc la 15 zile de la data când
dispun ătorul ar fi putut s ă testeze în vreuna dintre formele ordinare .
Termenul se suspend ă dacă testatorul a ajuns într -o stare în care nu îi
este cu putin ță să testeze (art. 1048 alin. 1 C. civ.).
Ca excep ție, testamentul privilegiat nu devine ineficace la
împlinirea termenului prev ăzut de lege, atunci când printr -o dispo –
ziție a acestuia „se recunoa ște un copil ” (art. 1048 alin. 2 C. civ.).
c). Dac ă testatorul a decedat în cele patru situa ții speciale
(prevăzute de art. 1047 C. civ.), înainte de a fi executat, testamentul
privilegiat se va prezenta unui notar public pentru îndeplinirea
procedurii de deschidere și „viza spre neschimbar e” (asem ănătoare
deschiderii testamentului olograf).

1 Nu to ți autorii consider ă însă data o formalitate esen țială; a se vedea A.
Iona șcu, Curs de drept civil. Succesiunile , Cluj, 1948 -1949, p. 140.
110

Moștenirea testamentar ă

§ 3. Alte forme t estamentare
Pe lâng ă formele ordinare și privilegiate prev ăzute de lege,
testatorul poate uza și de alte dou ă forme testamentare a șa-zise
„speciale ”.
A. Dispozi ții de ultim ă voin ță cu privire la depunerile la b ănci.
Dispozi țiile testamentare privind s umele de bani, valorile sau
titlurile de valoare depuse la institu ții specializate sunt valabile cu
respectarea condi țiilor de form ă prev ăzute de legile speciale
aplicabile acestor institu ții (art. 1049 alin. 1 C. civ.).
Institu țiile de credit au obliga ția ca, la instituirea de c ătre clien –
ții acestora a unei dispozi ții testamentare, s ă comunice, de îndat ă,
men țiunea acesteia în Registrul na țional notarial ținut în format
electronic. Dispozi țiile se aplic ă în mod corespunz ător și în cazul
modific ării, revoc ării sau al retract ării revoc ării dispozi ției testamen –
tare de c ătre testator, precum și în cazul în care, pân ă la data dece –
sului testatorului, contul curent, depozitul sau alt instrument bancar
în care au fost depuse de c ătre acesta sumele de ban i, valorile sau
titlurile de valoare a fost lichidat1.
Potrivit legii, informa ții cu privire la existen ța unui testament se
pot da numai dup ă decesul testatorului (art. 1046 și art. 1049 alin. 2
C. civ.).
Potrivit Ordinului M.J. nr. 1903/2011 privi nd condi țiile de
form ă necesare pentru valabilitatea dispozi țiilor testamentare privind
sumele de bani, valorile sau titlurile de valoare depuse de clien ții
institu țiilor de credit, deponentul unor sume de bani, valori sau titluri
de valoare la o ins tituție de credit „poate dispune de acestea, pentru
cauz ă de moarte, printr -o dispozi ție testamentar ă cuprins ă în cadrul
conven ției încheiate cu institu ția de credit ” (art. 1 din ordin)2.

1 Procedura comunic ării și înscrierii datelor în Registrul na țional notarial se
stabile ște de c ătre Uniunea Na țional ă a Notarilor Publici din România și va fi adus ă la
cuno ștința institu țiilor de credit prin postarea pe pagina de internet a acesteia.
2 Facem precizarea c ă Ordinul M.J. nr. 1903/2011 modific ă și compl eteaz ă
art. 1049 C. civ. (?) cu toate c ă, în cuprinsul acestuia se precizeaz ă că dispozi țiile
testamentare în cauz ă, „sunt valabile cu respectarea condi țiilor de form ă prev ăzute de
legile speciale aplicabile acestor institu ții” (s.n.).
111

Moștenire a testamentar ă

Pentru valabilitatea dispozi țiilor de mai sus, testatorul trebuie
să completeze, „prin scriere olograf ă clauza cuprinzând dispozi ția tes –
tamentar ă” (art. 2 alin. 1 din ordin). Nerespectarea scrierii olografe a
clauzei testamentare atrag e nulitatea absolut ă a dispozi ției mortis
causa .
Dispozi ția testamentar ă cuprinde desemnarea direct ă sau
indirect ă a beneficiarului acesteia, obiectul, semn ătura testatorului,
precum și data întocmirii1.
Desemnarea beneficiarului clauzei testame ntare trebuie s ă
conțină suficiente elemente de identificare, astfel încât acesta s ă
poat ă fi determinat sau determinabil la momentul deschiderii
moștenirii (art. 3 alin. 1 din ordin)2.
Dispozi ția testamentar ă se completeaz ă, se semneaz ă și se
dateaz ă de c ătre testator numai în prezen ța a 2 func ționari ai
institu ției de credit, special împuternici ți în acest scop, care semneaz ă
conven ția alături de testator (art. 4 din ordin).
Având în vedere c ă Ordinul M.J. nr. 1903/2011 nu precizeaz ă
cum va fi „încorporat ă” dispozi ția testamentar ă scris ă de mâna
depo nentului în „conven ția încheiat ă cu institu ția de credit ”, apreciem
că aceasta ar putea fi, eventual, ata șată.
Predarea legatului având ca obiect sume de bani, valori sau
titluri de valoare depuse la b ănci se face numai în baza hot ărârii jude –
cătorești ori a certificatului de mo ștenitor, care constat ă valabilitatea
dispozi ției testamentare și calitatea de legatar (prevederile referi –
toare la raport și reduc țiune fiind aplicabile, potrivit art. 1049 al in. 2
C. civ.).
Dispozi țiile testamentare privind sumele de bani, valorile sau
titlurile de valoare depuse de clien ții institu țiilor de credit prezint ă
asem ănări cu testamentele olografe (fiind scrise de mâna testatoru –
lui), cu testamentele autentice (fiind „completate, semnate și datate
numai în prezen ța a 2 func ționari ai institu ției de credit, special împu –

1 Modelul dispozi ției testamentare încorporate în conven ția încheiat ă cu
institu ția de credit este prezentat în Anexa la ordinul M.J. nr. 1903 /2011.
2 Beneficiarii dispozi ției testamentare vor fi identifica ți prin urm ătoarele
elemente: numele și prenumele, domiciliul sau re ședin ța ori, pentru persoane juri dice,
denumirea și sediul lor (art. 3 alin. 2 din ordin).
112

Moștenirea testamenta ră

ternici ți în acest scop ”) și cu testamentele privilegiate (sub aspectul
procedurii urmate).
Apreciem c ă dispozi țiile mortis causa au natura juridic ă a unui
legat cu titlu particular , având ca obiect sumele de bani (inclusiv
dobânzile) care se vor g ăsi depuse la institu ția de credit, la data dece –
sului titularului1.
Clauza testamentar ă, reglementat ă de art. 1049 C. civ. și Ordi nul
nr. 1903/2011, are urm ătoarele caracteristici :
a). Clauza testamentar ă nu trebuie confundat ă cu clauza de
împuternicir e. Clauza de împuternicire este un mandat care produce
efecte în timpul vie ții titularului și deci împuternicitul poate dispune de
aceste sume pân ă în clipa mor ții titularului de libret.
Din momentul mor ții acestuia, clauza de împuternicire
înce teaz ă a pr oduce efecte juridice; în schimb, clauza testamentar ă
produce efecte din momentul decesului titularului.
b). Clauza testamentar ă este o form ă special ă de a testa în
condi țiile depunerii la institu țiile de credit a unor sume de bani, valori
sau titluri de valoare.
c). Clauza testamentar ă este un legat cu titlu particular și, deci,
în privin ța acestei dispozi ții, se aplic ă toate regulile care guverneaz ă
regimul juridic al legatelor cu titlu particular (mai pu țin cele refe –
ritoare la form ă). De exemplu: t itularul are mo ștenitori rezervatari și,
prin aceast ă clauz ă (plus eventualele alte legate f ăcute prin alte tes –
tamente), se încalc ă rezerva; solu ția este c ă va trebui s ă se fac ă re-
ducțiunea liberalit ăților excesive. Dac ă nu se încalc ă rezerva succe –
sorală, clauza testamentar ă produce efectele generale ale unui legat.
d). Clauza testamentar ă reprezint ă un testament și, în conse –
cință, se aplic ă regulile specifice testamentului, printre care principiul
revocabilit ății dispozi țiilor testamentare pân ă în ultima clip ă a vie ții
testatorului.
Clauza testamentar ă făcută de titular nu -l oblig ă pe acesta s ă o
men țină până la moarte; el poate reveni asupra ei anulând -o sau
poate anula clauza testamentar ă printr -un alt testament.

1 A se vedea Al. Bacaci, Gh. Com ănița, op. cit ., p. 86.
113

Moștenirea testamentar ă

De men ționat c ă nu se cere o simetrie a formelor testamentare ,
dispozi ția de ultim ă voin ță făcută în form ă special ă va putea fi
revocat ă printr -un testament ordinar sau privilegiat sau inv ers: o
dispozi ție cuprins ă într-un testament ordinar sau privilegiat va putea fi
revocat ă prin forma special ă a clauzei testamentare1.
B. Testamentul f ăcut în str ăinătate.
Pentru a înlesni exprimarea voin ței testamentare, în raportu –
rile de drept intern ațional privat (cu element de extraneitate), potri –
vit art. 2635 C. civ., întocmirea, modificarea sau revocarea testamen –
tului sunt considerate valabile dac ă actul respect ă condi țiile de form ă
aplicabile, fie la data când a fost întocmit, modificat sau revocat, fie la
data decesului testatorului, conform oric ăreia dintre legile urm ă-
toare:
a) legea na țional ă a testatorului ( lex patriae );
b) legea re ședin ței obi șnuite ( lex domicilii );
c) legea locului unde a fost întocmit, modificat sau revocat ( lex
loci testamenti );
d) legea situa ției imobilului ce formeaz ă obiectul testamentului
(lex rei sitae );
e) legea instan ței sau a organului care îndepline ște procedura de
transmitere a bunurilor mo ștenite.
§ 4. Testamentul interna țional
Prin Conven ția de la Washington din 26 octombrie 1973 privind
legea uniform ă asupra formei testamentului interna țional2, a fost
reglementat ă o nou ă form ă simplificat ă de testament (asem ănătoare
testamentului mistic sau secret, existent în dispozi țiile Codului civil de la
1864) recomandat ă statelor aderente3.

1 A se vedea M. Eliescu, op. cit. , p. 237.
2 Potrivit primului articol din Conven ție, fiecare stat aderent va trebui s ă
introduc ă legea uniform ă în legisla ția na țional ă, cel mai târziu la șase luni de la
intrarea sa în vigoare (31 decembrie 1973).
3 Deși, denumit „testament interna țional ”, dispozi țiile Conven ției au avut în
vedere reglementarea exclusiv ă a unei forme testamentare uniforme aplicabile pe
plan na țional (f ără elemente de extraneitate).
114

Moștenirea testamentar ă

Scopul reglement ării interna ționale a fost acela de a asigura
„într-o mai mare m ăsură respectul actelor de ultim ă voin ță prin
stabilirea unei forme suplimentare de testament ”1.
Potrivit anexei la Conven ție (care prezint ă legea unifo rmă),
testamentul „interna țional ” se redacteaz ă în scris de către testator
sau de o alt ă persoan ă, prin orice mijloace și în orice limb ă (art. 3 din
Conven ție).
În prezen ța unei persoane împuternicite și a doi martori,
testatorul trebuie s ă citeasc ă dispozi țiile sale de ultim ă voin ță sau s ă
declare c ă cele cuprinse îi apar țin și apoi s ă semneze.
La sfâr șitul testamentului, împuternicitul trebuie s ă
consem neze data desf ășurării procedurii și să semneze împreun ă cu
cei doi martori (în prezen ța testatorul ui).
După semnarea actului mortis causa , documentul va fi predat
testatorului sau va fi încredin țat împuternicitului pentru p ăstrare și
conservare.
Procedura se finalizeaz ă prin încheierea unui proces -verbal de
către împuternicit care atest ă respectar ea dispozi țiilor cuprinse în
legea uniform ă (art. 9). Procesul -verbal se redacteaz ă în dou ă exempla –
re, dintre care unul obligatoriu se ata șează testamentului.
De precizat c ă nerespectarea unor formalit ăți impuse de
Conven ție precum: forma scris ă, declara ția și semn ătura testatorului,
semn ăturile împuternicitului și a martorilor, atrag nulitatea absolut ă
a testamentului .
Desigur c ă, în temeiul principiului conversiunii formelor
testa mentare (reconfirmat și de art. 1050 C. civ.), testamentul
internațional nul pentru vicii de form ă „produce efecte dac ă
îndepline ște condi țiile prev ăzute de lege pentru alt ă form ă
testamentar ă” (adic ă, poate fi valabil într -o alt ă form ă).
Nerespectarea altor formalit ăți precum: semnarea fiec ărei
pagini sau ch iar datarea testamentului nu atrag nulitatea actului
(dovada lor putând fi f ăcută cu orice mijloace legale de prob ă).
Potrivit art. 14 din lege, testamentul interna țional poate fi
revocat în condi țiile dreptului comun.

1 A se vedea D. Chiric ă, op. c it., p. 209 și urm.
115

Moștenirea testamentar ă

Testamentul interna țional „face credin ța pân ă la proba contra ră în
privin ța men țiunilor cuprinse în testamentul propriu -zis și pân ă la
înscrierea în fals în privin ța men țiunilo r făcute de persoana abi litată în
cuprinsul atestatului ”1.
Men ționăm că testamentul interna țional nu are suport legis –
lativ na țional, deoarece Conven ția de la Washington din 26 octom –
brie 1973 privitoare la legea uniform ă nu a fost ratificat ă de România .
În contextul de mai sus și în condi țiile în care testamentul mistic
(secret) a „scăpat” reglement ărilor noului Cod civil, de și se adresa unei
anume categorii de persoane, opin ăm în favoarea ratific ării Conven ției
de la Washington (pentru acoperirea s pațiului creat, nejustificat).
Secțiunea a III -a. Legatul
§ 1. Definire și condi ții
Principalele dispozi ții cuprinse în testament sunt cele
referi toare la: legat, exheredare și execu țiunea testamentar ă.
Legatul este actul juridic cuprins într -un testa ment prin care
testatorul desemneaz ă una sau mai multe persoane care, la decesul
său, vor primi întreg patrimoniul, o frac țiune din el sau bunuri deter –
minate din patrimoniul testatorului2.
Din defini ția dat ă legatului se re țin trei condi ții.
a). Desemn area legatarului trebuie f ăcută prin testament ,
astfel c ă acesta trebuie s ă precizeze persoana legatarului (sau cel
puțin să prevad ă elementele necesare cu ajutorul c ărora persoana
legatarului s ă poat ă fi identificat ă).
Nu este posibil ca testatorul să comunice verbal unei persoane
numele și prenumele legatarului, chiar dac ă prin testament arat ă
persoana c ăreia i -a comunicat numele legatarului.
b). Desemnarea trebuie f ăcută în așa fel încât determinarea
legatarului să fie posibil ă la data când se ex ecut ă testamentul . De
exemplu: este posibil s ă se fac ă un legat în favoarea viitorului so ț al

1 A se vedea D. Chiric ă, op. cit ., p. 212.
2 A se vedea J. Manoliu, Șt. Răuschi, op. cit. , p. 53; Fr. Deak, St. C ărpenaru,
op. cit. (1983), p. 443.
116

Moștenirea testamentar ă

fiicei; esen țial este îns ă ca, în momentul execut ării testamentului, s ă se
poat ă determina legatarul.
c). Desemnarea nu poate fi l ăsată la alegerea unei ter țe
persoane, ci aceast ă alegere trebuie s ă rezulte din cupr insul
testamen tului (deci, desemnarea legatarului trebuie s ă fie f ăcută
personal de către testator). De exemplu: fiica testatorului se
căsătore ște; ea î și alege un so ț (nu un legatar), deci desemnarea
acestuia s -a făcut de către testator, și nu de c ătre fi ica sa.
Legatul prin care testatorul a dispus ca persoana legatarului s ă
fie aleas ă de o ter ță persoan ă (legatul cu facultatea de alegere) va fi
nul.
Pentru desemnarea persoanei legatarului, legea nu cere anu –
mite forme sacramentale, din testament tre buind s ă rezulte numai
inten ția testatorului de a face o liberalitate în favoarea acestuia.
Desemnarea legatarului poate fi direct ă, prin indicarea numelui și
prenumelui acestuia, sau indirect ă, prin indicarea unor elemente cu
ajutorul c ărora va putea fi identificat.
§ 2. Clasificarea legatelor
Legatele pot fi de mai multe feluri. De regul ă, ele sunt împ ăr-
țite fie dup ă modalitatea ce afecteaz ă voin ța testatorului, fie dup ă
obiectul lor.
După modalit ățile care afecteaz ă voin ța testatorului, legatele
pot fi: pure și simple , cu termen , sub condi ție și cu sarcin ă (art. 1054
alin. 2 C. civ.).
A. Clasificarea legatelor dup ă modalit ățile care afecteaz ă
voin ța testatorului.
a). Legatul pur și simplu este cel care î și produce efectele la
data mor ții testatorului (dat ă la care legatarul dobânde ște și începe să
își exercite drepturile), nefiind afectat de nicio modalitate.
b). Legatul cu termen este cel a c ărui executare sau stingere
depinde de împlinirea unui termen (întotdeauna un eveniment
viitor și sigur).
Termenul poate fi suspensiv sau extinctiv .

117

Moștenirea testamentar ă

Termenul suspensiv suspend ă executarea dreptului; legatarul
poate cere predarea bunului legat la data împlinirii termenului.
Termenul extinctiv stinge, la împlinir ea lui, dreptul care a luat
naștere și s-a executat din momentul deschiderii succesiunii.
În cazul termenului extinctiv, legatul produce efecte de la des –
chiderea succesiunii (precum un legat pur și simplu), îns ă la împli –
nirea termenului dreptul legat arului se va stinge pentru viitor1.
c). Legatul sub condi ție este cel a c ărui na ștere sau stingere
depinde de un eveniment viitor și nesigur c ă se va îndeplini.
Condi ția poate fi suspensiv ă sau rezolutorie .
Condi ția suspensiv ă suspend ă, pân ă la îndepli nirea ei, na șterea
dreptului la legat; odat ă îndeplinit ă însă, dreptul legatarului ia
naștere retroactiv de la data deschiderii succesiunii.
Condi ția rezolutorie, la împlinirea ei, desfiin țează retroactiv
(din momentul deschiderii succesiunii) dreptul la legat. Când condi ția
rezolutorie nu se realizeaz ă sau este sigur c ă nu se va realiza, legatul
devine definitiv, pur și simplu.
d). Legatul cu sarcin ă (sub modo) este cel care prevede o obli –
gație (sarcin ă) de a da, a face sau a nu face, impus ă de testato r lega –
tarului.
Sarcina este specific ă liberalit ăților și poate fi prev ăzută în inte –
resul:
– unei ter țe persoane ; de exemplu: testatorul las ă printr -un
legat averea sa legatarului, cu sarcina de a între ține o persoan ă
incapabil ă de munc ă;
– testatorul ui; de exemplu, testatorul las ă o cas ă legatarului, cu
sarcina de a -i plăti anumite datorii;
– legatarului ; de exemplu, testatorul las ă legatarului o sum ă
de bani pentru a continua o lucrare de care el (legatarul) este
interesat2.

1 Prin derogare de la dreptul comun, în materie de legate se admite c ă
„termenul incert (suspensiv) valoreaz ă condi ție”; a se vedea M. Eliescu, op. cit. , p. 187;
Fr. Deak, op. cit. , p. 250; D. Macovei, I.E. Cadariu, op. cit. , p. 141.
2 A se vedea M. Eliescu, op. cit. , p. 18 8. În acest caz, nu vom avea dou ă
liberalit ăți, ci o singur ă liberalitate, dar cu afecta țiune special ă.
118

Moștenirea testamentar ă

B. Clasificarea legatelor dup ă obiectul lor.
După obiectul lor, legatele pot fi: universale , cu titlu universal
sau cu titlu particular (art. 1054 alin. 1 C. civ.).
a). Legatul universal este cel prin care testatorul las ă uneia sau
mai multor persoane întreaga mas ă succesoral ă.
Preciz ăm că ceea ce caracterizeaz ă legatul universal nu este
numai cantitatea bunurilor culese (emolumentul), ci și voca ția la
întreaga universalitate pe care o ofer ă legatarului. Astfel, se explic ă
faptul c ă testatorul poate s ă lase mai mul ți legatari universali1.
În condi țiile de mai sus, legatul universal exist ă și în cazul în
care, dat orită drepturilor conferite altora de c ătre testator, emolu –
mentul mo ștenirii este redus considerabil. De exemplu, dac ă testa –
torul a l ăsat mai mul ți legatari universali și toți accept ă moștenirea,
deși au voca ție la întreaga mo ștenire, fiecare va culege e fectiv numai o
parte din succesiune; dac ă un singur legatar accept ă, el va culege
întreaga mo ștenire în virtutea voca ției sale universale.
În cazul în care legatarul universal nu culege foloase efective,
deoarece întreg emolumentul legatului universal es te absorbit de alte
legate particulare sau de sarcini, în doctrin ă s-a pus întrebarea: ne
aflăm în fa ța unui legatar universal, a unui executor testamentar sau a
unei simple persoane interpuse?
Solu ția cea mai realist ă este cea care las ă la aprecierea ins tanței
de judecat ă interpretarea voin ței testatorului și, în func ție de
circumstan țele cauzei, va stabili dac ă testatorul a dorit s ă lase un legat
universal, s ă instituie un executor testamentar sau pretinsul legatar
este numai o persoan ă interpus ă.
Testa torul poate califica expres legatul s ău ca fiind universal
sau se pot folosi și alte cuvinte din care s ă rezulte c ă s-a conferit
voca ție asupra întregii mo șteniri.
Doctrina și practica judiciar ă, deopotriv ă, au considerat legate
universale: legatul tutur or bunurilor mobile sau imobile, legatul nudei

1 Potrivit art. 1056 alin. 1 C. civ., „Legatul universal este dispozi ția testa –
mentar ă care confer ă uneia sau mai multor persoane voca ție la întreaga mo ștenire ”.
Apreciem c ă defini ția dat ă de noul Cod civ il este deficitar ă, deoarece are în vedere
exclusiv voca ția (chemarea) la mo ștenire, și nu obiectul legatului (în func ție de care
legatele se clasific ă în universale, cu titlu universal sau cu titlu particular).
119

Moștenirea testamentar ă

propr ietăți asupra întregii mo șteniri, legatul cotit ății disponibile, legatul
rămășiței sau prisosului succesoral etc.
Problema legatarilor universali se pune numai în materia mo ște-
nirii testamentare , deoarece mo ștenitorii legali sunt dobânditori uni –
versal i (oricare dintre ei având voca ția de a culege întreaga mo ștenire).
b). Legatul cu titlu universal este dispozi ția testamentar ă care
confer ă uneia sau mai multor persoane voca ție succesoral ă numai la
o frac țiune din mo ștenirea l ăsată de defunct (art. 10 56 alin. 1 C. civ.).
Asem ănarea dintre legatul universal și legatul cu titlu universal
const ă în aceea c ă sunt caracterizate de întinderea emolumentului,
dar și a voca ției succesorale .
Deosebirea dintre ele este c ă legatul universal confer ă voca ție la
întreaga mo ștenire, pe când legatul cu titlu universal numai la o
fracțiune din mo ștenire (chiar dac ă un alt legatar cu titlu universal nu ar
putea s ă moșteneasc ă sau ar renun ța la mo ștenire).
Potrivit art. 1056 alin. 2 C. civ., prin fracțiune a mo ștenirii se
înțelege: fie proprietatea unei cote -părți din aceasta; fie un
dezmem brământ al propriet ății asupra totalit ății sau a unei cote –
părți din moștenire; fie proprietatea sau un dezmembr ământ asupra
totalit ății ori asupra unei cote -părți din universalitatea bunurilor
determinate după natura sau provenien ța lor.
Legatul cu titlu universal se situeaz ă între legatul universal și
legatul cu titlu particular.
c). Legatul cu titlu particular are, de regul ă, ca obiect unul sau
mai multe bunuri individual determina te.
Noul Cod civil define ște legatul cu titlu particular prin
exclu dere, prev ăzând c ă este singular orice legat „care nu este
universal sau cu titlu universal ” (art. 1057 C. civ.).
Rezult ă că obiectul legatului cu titlu particular excede bunurilor
indiv idual determinate. Astfel, obiectul acestuia poate fi orice bun
aflat în circuitul civil cert și individual determinat dar și bunurile
determinate generic (care sunt precis determinate cantitativ).
Obiectul legatului cu titlu particular poate fi și un l ucru
incor poral; de exemplu, testatorul las ă în favoarea legatarului o crean ță
pe care o avea contra unui ter ț.
Caracteristica legatului cu titlu particular const ă în faptul c ă el
confer ă un drept asupra unor bunuri singulare , și nu asupra unei
universa lități (patrimoniu) sau unei frac țiuni din universalitate.
120

Moștenirea testamentar ă

C. Forme ale legatului cu titlu particular.
În practic ă, cele mai cunoscute legate cu titlu particular sunt:
legatul uzufructului, legatul bunului altuia și legatului bunului indiviz.
a). Legatul uzufructului este asimilat situa ției în care,
testa torul transmite nuda proprietate unui legatar și dreptul de
uzufruct asupra unui bun (sau patrimoniu) altui legatar.
De regul ă, legatul uzufructului este l ăsat în fav oarea so țului
defunctului și are caracter viager, iar nuda proprietate este l ăsată în
favoarea unei rude apropiate a defunctului (urmând ca la moartea
soțului dreptul de proprietate transmis s ă se întregeasc ă prin
cuprin derea tuturor prerogativelor sale).
În ceea ce prive ște natura juridic ă a legatului uzufructului,
trebuie s ă facem distinc ție între situa țiile urm ătoare.
În cazul în care nuda proprietate are ca obiect întregul
patrimoniu, o frac țiune din acesta sau bunuri singulare, legatul va f i
universal, cu titlu universal sau cu titlu particular.
Când uzufructul poart ă asupra unor bunuri determinate,
legatul uzufructului va fi cu titlu particular.
Când îns ă uzufructul poart ă asupra întregului patrimoniu
succesoral sau a unei fra cțiuni din acesta solu țiile doctrinare sunt
diferite (conturându -se dou ă opinii):
– legatul uzufructului este cu titlu universal (art. 1056 alin. 2
pct. b din Noul cod civil)1;
– legatul uzufructului este un legat cu titlu particular (de și are ca
obiect o universalitate sau o parte din aceasta), deoarece legatul
uzufructului nu poate conferi voca ție succesoral ă la întreg
patri moniul defunctului2.
În situa ția contradictorie de mai sus, sus ținem solu ția legatului
cu titlu particular , reținând opinia mai b ine argumentat ă juridic potrivit

1 Solu ție împ ărtășită și în doctrina na țional ă; a se vedea D. Chiric ă, op. cit .
(2003), p. 224 și practica francez ă citat ă de autor.
2 Astfel, în literatura de specialitate s -a sus ținut c ă „uzufructul întregii averi nu
poate constitui decât o dispozi ție testamentar ă cu titlu particular ” (s.n.); a se vedea
M.D. Boc șan, Natura juridic ă a legatului de uzufruct al întregii mo ștenirii , în Dreptul
nr. 5/2001, p. 81.
121

Moștenirea testamentar ă

căreia „cu toate c ă obiectul uzufructului nu este determinat, ceea ce
intereseaz ă este obiectul legatului care este un drept determinat ”1.
Preciz ăm că legatele nudei propriet ăți și al uzufructului nu
constituie substitu ții fideicomisare , deoarece cele dou ă liberalit ăți au
obiecte diferite și care nu se transmit succesiv.
b). Legatul bunului altuia are în vedere situa ția în care „bunul
individual determinat care a f ăcut obiectul unui legat cu titlu parti –
cular apar ține unei alte persoane decât testatorul și nu este cuprins
în patrimoniul acestuia la data deschiderii mo ștenirii ” (art. 1064
alin. 1 C. civ.).
În situa ția de mai sus se pune întrebarea: Ce se întâmpl ă dacă
testatorul a f ăcut un legat având ca obiect bunul altuia?
Problema legatului bunului altuia se pune numa i dac ă sunt
întrunite cumulativ două condi ții:
– defunctul nu avea niciun drept actual sau viitor (la momentul
deschiderii mo ștenirii) asupra bunului obiect al legatului;
– obiectul legatului este un bun individual determinat.
Soarta legatului va fi apr eciat ă după cum testatorul a dispus
prin testament cunoscând sau nu situa ția real ă a bunului . Astfel:
– dacă testatorul a l ăsat bunul altuia crezând c ă este al lui ,
legatul este anulabil (art. 1064 alin. 2 C. civ.);
– dacă testatorul a dispus de bunul a ltuia știind c ă nu este al
său, cel îns ărcinat cu executarea legatului va avea o obliga ție
alter nativ ă: fie de a procura bunul de la proprietarul acestuia, fie de a
plăti valoarea bunului (din momentul deschiderii mo ștenirii) și a-l
transmite legatarului ( art. 1064 alin. 3 C. civ.)2.
Sarcina probei va reveni legatarului, întrucât el este acela care
emite o preten ție (legatarul va trebui, deci, s ă probeze c ă testatorul
știa, la încheierea testamentului, c ă dispune de un lucru str ăin).
Proba va putea fi atât intrinsec ă, cât și extrinsec ă3.

1 În acela și mod de interpretare și „legatul altor dezmembr ăminte ale
propriet ății (de exemplu, uzul sau abita ția) constituie legate cu titlul particular ” se
vedea Fr. Deak, op. cit. , p. 244.
2 „Un astfel de legat este interpretat ca o sarcin ă în favoarea beneficiarului
testamentului instituit ă de testator în contul celui ținut la executarea legatului ”; a se
vedea D. Chiric ă, op. cit. , p. 121.
3 A se vedea C.A. Ia și, s. civ., dec. nr. 1309/1997, în C.P.J. 1997, p. 20.
122

Moștenirea testamentar ă
c). Legatul bunului indiviz este asimilat situa ției în care bunul
(obiect al legatului cu titlu particular) se afl ă în indiviziune la data
deschiderii mo ștenirii. În acest caz, soarta juridic ă a legatului va fi
diferit ă, după cum urmeaz ă:
– dacă testatorul a l ăsat legatarului o cot ă-parte ideal ă ce îi
apar ține din bunul determinat aflat în indiviziune, legatul este valabil
(deoarece defunctul, coindivizar, este în drept s ă își transmit ă cota sa
prin acte juridice mortis causa );
– atunci când testatorul a l ăsat nu cota sa ideal ă, ci o parte
determinat ă din bunul aflat în indiviziune (deci nepartajat), legatul va
fi solu ționat asem ănător regulilor stabilite mai sus valabile pentru
legatul bunului altuia. Astfel, legatul va fi fie valabil, fie nul, dup ă cum
testatorul a dispus în cuno ștință de cauz ă sau cu credin ța gre șită că
bunul îi apar ține.
§ 3. Efectele legatelor
Legatarul cu titlu particular al unui bun individual determinat
dobânde ște proprietatea acestuia de la data deschiderii mo ștenirii
(art. 1059 alin. 1 C. civ.). Tot astfel, când obiectul legatului cuprinde o
rent ă viager ă sau o crean ță de între ținere, executarea acestuia este
datorat ă din ziua deschiderii mo ștenirii (art. 1062 C. civ.).
Legatarul cu t itlu particular al unor bunuri de gen este titularul
unei crean țe asupra mo ștenirii1.
Bunul care constituie obiectul unui legat cu titlu particular se
pred ă cu accesoriile sale , în starea în care se g ăsește la data
deschi derii mo ștenirii.
Legatarul are d reptul și la fructele bunurilor mo ștenirii care i se
cuvin din ziua deschiderii mo ștenirii sau din ziua în care legatul pro –
duce efecte în privin ța sa. Ca excep ție, cel care a posedat bunurile de
bună-credin ță păstreaz ă fructele pân ă la predare (art. 10 58 C. civ.).
Legatul unui bun care, dup ă întocmirea testamentului, a cunos –
cut cre șteri cantitative, calitative sau valorice prin alipire, lucr ări
autonome, lucr ări ad ăugate sau achizi ționarea altor bunuri în cadrul

1 Dacă testatorul nu a prev ăzut a ltfel, cel îns ărcinat cu executarea acestui
legat este obligat a preda bunuri de calitate medie (art. 1059 alin. 2 C. civ.).
123

Moștenirea testamentar ă
unei universalit ăți se prezum ă, pân ă la proba contrar ă, a viza întreg
bunul ori universalitatea rezultat ă1.
În cazul în care legatarul nu poate îndeplini sarcina cu care este
grevat legatul s ău fără a dep ăși valoarea bunurilor primite în temeiul
acestuia, el (legatarul) „se va putea libera predând beneficiarului sar –
cinii bunurile ce i -au fost l ăsate prin legat sau valoarea lor ” (art. 1060
alin. 1 C. civ.)2.
În cazul în care legatarului cu titlu particular i -a fost l ăsat fie un
bun, fie altul, dreptul de alegere revine celui ținut s ă execute legatul,
dacă testatorul nu a conferit acest drept legatarului sau unui ter ț
(art. 1063 C. civ.).
Ca regul ă, cheltuielile pred ării legatului sunt în sarcina mo ștenirii,
fără ca prin aceasta s ă se aduc ă atingere rezervei succesorale (art.
1066 C. civ.).
Dreptul de preferin ță al creditorilor mo ștenirii fa ță de legatari.
Potrivit art. 1067 alin. 1 C. civ., „Creditorii mo ștenirii au dreptul s ă fie
plătiți cu prioritate fa ță de legatari ”.
Reduc țiunea legatelor excesive . Potrivit art. 1067 alin. 2 C. civ.,
dacă legatele cu titlu particular dep ășesc activul n et al mo ștenirii, ele vor
fi reduse în m ăsura dep ășirii, la cererea creditorilor mo ștenirii sau a celui
care este obligat s ă le execute.
Restituirea excesului . Când un legat a fost executat, f ără a se
cunoa ște anumite datorii sau sarcini ale mo ștenirii, moștenitorul legal
sau testamentar, creditorii sau orice persoan ă interesat ă poate soli cita
restituirea de la legatarul pl ătit, în m ăsura în care legatul urmea ză a fi
redus (art. 1067 alin. 3 C. civ.).
§ 4. Ineficacitatea legatelor
Dispozi țiile testamenta re făcute cu îndeplinirea condi țiilor de
validitate produc, de regul ă, efecte juridice. Este posibil îns ă ca mani –
festarea de voin ță a unei persoane, de și a fost f ăcută cu respectarea
condi țiilor de validitate (devenind act juridic valabil), datorit ă unor

1 Legatul cuprinde și dreptul la ac țiunea în desp ăgubire pentru prejudiciul adus
bunului de c ătre un ter ț după întocmirea testamentului (art. 1061 alin. 2 C. civ.).
2 În acest caz, valoarea bunurilor l ăsate prin legat și a sarcinilor va fi aceea de l a
data deschiderii mo ștenirii (art. 1060 alin. 2 C. civ.).
124

Moștenirea testamentar ă

cauze posterioare, s ă nu produc ă totu și efectele juridice scontate,
actul juridic devenind, în aceste condi ții, ineficace.
În condi țiile de mai sus, ineficacit atea actului juridic presupune
două condi ții:
– existen ța unui act juridic valabil încheiat ;
– lipsa efectelor juridice ale acestuia, datorat ă unor cauze
posterioare întocmirii actului.
Principalele cauze care împiedic ă producerea efectelor legate lor
(cauzele de ineficacitate) sunt revocarea și caducitatea dispozi țiilor
testamentare.
Deși doctrina prezint ă (în general) și nulitatea al ături de celelalte
cauze de ineficacitate a actului juridic, nu ne putem ralia acestei opinii.
Argument ăm prin aceea c ă nulitatea sanc ționeaz ă nerespectarea con –
dițiilor de validitate a actului juridic și are drept consecin ță neîncheie –
rea acestuia (manifestarea de voin ță rămânând în acela și stadiu)1. În
acest context, stricto sensu , nulitatea nu poate fi și cauz ă de in efi-
cacitate a actului juridic (deoarece ineficacitatea presupune existen ța
unui act juridic valabil încheiat, dar care, ca excep ție, nu produce
efecte).
În consecin ță, în caz de revocare sau caducitate, legatele au
luat na ștere în mod valabil , dar dat orită unor cauze posterioare, nu
produc efectele obi șnuite (sunt ineficace).
Revocarea poate fi de dou ă feluri: revocare voluntar ă, care se
datoreaz ă voin ței unilaterale a testatorului, și revocarea
judec ătoreasc ă, datorat ă unor fapte culpabile s ăvârșite de legatari.
Caducitatea înseamn ă imposibilitatea de executare , indepen –
dent ă de voin ța testatorului sau de faptele culpabile s ăvârșite de
legatar.

1 În doctrin ă, nulitatea este definit ă de cele mai multe ori ca fiind sanc țiunea
care lipse ște actul j uridic de efecte (în caz de nerespectare a condi țiilor de validitate);
a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele
dreptului civil , Editura Șansa, Bucure ști, 1998, p. 192. Apreciem c ă nulitatea
afecteaz ă însăși existen ța actului juridic preconizat , și nu numai efectele lui (nulitatea
constând în desfiin țarea cu efect retroactiv a actului juridic încheiat cu înc ălcarea
cerin țelor legale). Preciz ăm că în art. 1068 -1073 dedicate ineficacit ății legatelor, noul
Cod civil nu sesizeaz ă rolul distinct al nulit ății legatului (și al actului juridic, în
general).
125

Moștenirea testamentar ă

A. Revocarea legatelor.
Revocarea legatelor pentru faptele s ăvârșite de legatar poate fi
opera voin ței testatorului s au a instan ței de judecat ă.
a). Revocarea voluntar ă. Până în ultima clip ă a vie ții sale,
testatorul are dreptul s ă revin ă asupra dispozi țiilor testamentare
printr -o manifestare de voin ță ulterioar ă care s ă aibă ca efect
revo carea total ă sau par țială a dis pozi țiilor f ăcute anterior. Acest
drept decurge din caracterul esen țial revocabil al legatului.
Potrivit art. 1068 alin. 1 C. civ., „Legatele sunt supuse
dispo zițiilor privind revocarea voluntar ă a testamentului ”. Rezult ă că,
în concep ția noului Cod civil , revocarea voluntar ă a legatului are loc în
acelea și condi ții ca și revocarea voluntar ă a testamentului .
După modul de manifestare a voin ței testatorului, revocarea
voluntar ă a legatului poate fi: expres ă sau tacit ă.
Revocarea voluntar ă expres ă este re vocarea ce rezult ă dintr -o
declara ție a testatorului cuprins ă într-un înscris întocmit în form ă
testamentar ă sau autentic ă.
Înseamn ă că testatorul care a f ăcut un testament poate ulte rior
să facă un alt testament prin care îl revoc ă pe primul sau, f ără să facă
un nou testament, printr -un act autentic revoc ă testamentul anterior
(art. 1051 alin. 1 C. civ.).
Nerespectarea acestor forme atrage nulitatea absolut ă a revo –
cării.
Potrivit art. 1051 alin. 2 C. civ., nu se cere ca testamentul ce
conține revocarea să aibă aceea și form ă cu cel pe care îl revoc ă (de
exemplu, testamentul autentic poate fi revocat printr -un testament
olograf). Astfel, în principiu, revocarea voluntar ă expres ă nu trebuie
făcută în termeni sacramentali1.
De precizat îns ă că, numai revoc area expres ă a testamentului
făcută printr -un act autentic notarial sau printr -un testament autentic

1 În practic ă se consider ă valabil ă revocarea unui testament prin scrierea
cuvântului „anulat ”, a datei și a semn ăturii testatorului ori se face men țiunea „nu
mai este valabil ” trăgând pe o pagin ă și dou ă linii în diagonal ă; a se vedea Fr. Deak, op.
cit., p. 258 și T.B., s. civ., nr. 1909/1968, în R.R.D. nr. 3/1971, p. 126.
126

Moștenirea testamentar ă

se va înscrie de îndat ă de c ătre notar în r egistrul na țional notarial
(art. 1051 alin. 3 C. civ.).
Când revocarea se face printr -un testament ulterior, aceasta
produce efecte, chiar dac ă celelalte dispozi ții din noul testament ar fi
nule, indiferent din ce cauz ă.
Revocarea voluntar ă tacit ă este m anifestarea care, f ără a fi
fost expres declarat ă, rezult ă neîndoielnic din anumite acte sau fapte
săvârșite ulterior de testator.
Testatorul poate revoca tacit testamentul olograf și prin
distrugerea, ruperea sau ștergerea sa (art. 1052 alin. 1 C. civ.)1.
Potrivit art. 1052 alin. 2 C. civ., „Distrugerea, ruperea sau șter-
gerea testamentului olograf, cunoscut ă de testator, atrage de aseme -nea
revocarea, cu condi ția ca acesta s ă fi fost în m ăsură să îl refac ă”.
În consecin ță, distrugerea testamen tului de c ătre testator (în
cuno ștință de cauz ă) prezum ă inten ția acestuia de revocare a actului
juridic mortis causa (art. 1068 alin. 4 C. civ.).
De precizat c ă distrugerea involuntar ă (de c ătre testator) sau
distrugerea de c ătre al ții (fără știrea testa torului) a bunului nu
produce revocarea, ci caducitatea legatului.
Testamentul încheiat ulterior îl revoc ă tacit pe cel anterior,
dacă conține dispozi ții contrare sau incompatibile (art. 1052 alin. 3
C. civ.).
Incompatibilitatea intervine în cazul în c are testatorul a f ăcut
două sau mai multe testamente care con țin dispozi ții incompatibile
între ele (imposibilitatea material ă sau juridic ă de a fi executate
ambele). De exemplu, testatorul, în primul testament, las ă o crean ță
(pe care el o are împotri va unei ter țe persoane) în favoarea legataru –
lui. Ulterior, testatorul, printr -un alt testament, prevede o iertare de
datorie în favoarea debitorului (ter ța persoan ă) din crean ța respec –
tivă. În situa ția de mai sus, produce efecte ultimul testament (deb i-
torul va fi iertat de datorie).
Contrarietatea între cele dou ă dispozi ții testamentare intervine
în cazul în care, din punct de vedere juridic, nu ar exista incompatibili –

1 Modific ările realizate prin ștergere se semneaz ă de c ătre testator (art. 10 52
alin. 1 C. civ.).
127

Moștenirea testamentar ă

tate, dar, din contextul dat, rezult ă că al doilea testament a reprezen –
tat o revocare a primului (imposibilitate rezultat ă din inten ția testa –
torului).
De exemplu, în primul testament, testatoru l las ă un bun unei
persoane; ulterior, printr -un alt testament, las ă acela și bun altei
persoane. Din punct de vedere juridic, ar fi posibil ca dou ă persoane
să aibă un drept asupra aceluia și bun în calitate de legatari (dar în
acela și testament). Fiind vorba de dou ă testamente succesive, rezult ă
că al doilea testament reprezint ă o revocare a primului.
De precizat c ă, atât în cazul incompatibilit ății, cât și al
contra rietății, revocarea se produce numai în leg ătură cu dispozi țiile
care sunt incompatibi le sau contrare, celelalte r ămânând valabile
(dac ă testatorul nu a dispus altfel).
Potrivit art. 1068 alin. 2 C. civ., „Orice înstr ăinare a bunului ce
constituie obiectul unui legat cu titlu particular , consim țită de c ătre
testator, chiar dac ă este afecta tă de modalit ăți, revoc ă implicit lega tul
pentru tot ceea ce s -a înstr ăinat” (s.n.).
Rezult ă că înstr ăinarea voluntar ă a bunului care face obiectul
legatului denot ă voin ța testatorului de a revoca legatul făcut prin
testament. Nu are importan ță felul cu m s-a încheiat contractul de
vânzare -cump ărare (sub termen sau condi ție), el poate fi chiar nul.
Esen țial este ca manifestarea de voin ță a testatorului din care rezult ă
inten ția de a înstr ăina s ă însemne c ă a dorit revocarea legatului cu
titlu particul ar1.
Pentru ca înstr ăinarea s ă provoace revocarea, ea va trebui s ă
fie și reală, adică să fie înf ăptuit ă, nu o simpl ă inten ție de a înstr ăina.
De men ționat c ă ineficacitatea înstr ăinării nu afecteaz ă revo –
carea decât dac ă este determinat ă de incapacit atea sau vicierea
voin ței testatorului ori înstr ăinarea reprezint ă o dona ție în favoarea
beneficiarului legatului și „nu s -a făcut sub condi ții sau cu sarcini
substan țial diferite de acelea care afecteaz ă legatul ” (art. 1068 alin. 3
C. civ.).

1 Înstrăinarea nu atrage revocarea decât în cazul legatelor cu titlu particular. Ea
nu prive ște legatele universale sau cu titlu universal (T.S., col. civ., dec. nr. 552/1953).
128

Moștenirea testamentar ă

Apreciem c ă cele trei cazuri de revocare volun tară (prev ăzute
de Codul civil) nu reprezint ă cazuri limitative , ci sunt numai enun ția-
tive. Rezult ă că, ori de câte ori din acte sau fapte s ăvârșite de testator
se poate proba inten ția de revocare, legatele nu mai pot produce
efecte.
Retractarea revo cării este admis ă, revocarea fiind (ca și legatul) un
act de ultim ă voință esen țialmente revocabil1.
Retractarea revoc ării se face în acelea și condi ții ca și revocarea
(prin act notarial sau prin testament)2.
Retractarea „unei dispozi ții revocatorii înl ătură efectele
revo cării, cu excep ția cazului în care testatorul și-a manifestat voin ța
în sens contrar sau dac ă aceast ă inten ție a testatorului rezult ă din
împrejur ările concrete ” (art. 1053 alin. 2 C. civ.).
Retractarea revoc ării are deci, ca efect, reînvierea dispozi țiilor
testamentare revocate.
În cazul testamentului distrus, retractarea revoc ării se va face
prin întocmirea unui alt testament.
B. Revocarea judec ătoreasc ă.
Potrivit Codului civil, legatul poate fi revocat prin hot ărâre
judec ătoreasc ă, drept sanc țiune pentru fapte culpabile s ăvârșite de
către legatar fa ță de defunct sau fa ță de memoria acestuia3.
Cazurile de revocare judec ătoreasc ă a legatelor sunt, în
principiu, acelea și ca cele în care legea permite revocarea legal ă a
dona ției (art. 1020 C. civ.)4.
Potrivit art. 1069 C. civ., revocarea judec ătoreasc ă a legatului
opereaz ă în caz de neexecutare a sarcinii și pentru ingratitudine.

1 A se vedea C.S.J., s. civ., dec. nr. 1912/1992, în Dreptul nr. 8/1993, p. 82.
2 Retractarea unei dis poziții revocatorii f ăcută printr -un act autentic notarial
sau printr -un testament autentic se va înscrie de îndat ă de c ătre notar în registrul
național notarial (art. 1053 alin. 3 C. civ.).
3 Opin ăm că institu ția revoc ării este atributul exclusiv al disp unătorului (în
cazul de fa ță al testatorului) și, în consecin ță, instan ța de judecat ă ar putea, în
cazurile prev ăzute de lege, s ă constate pur și simplu, ineficacitatea legatului.
4 Revocarea judec ătoreasc ă a legatelor prezint ă asem ănări atât cu materia
revoc ării dona țiilor, cât și cu materia nedemnit ății succesorale (din cadrul
devo luțiunii succesorale legale).
129

Moștenirea testamentar ă

a). Legatul poate fi revocat judec ătorește în cazul neîndeplinirii,
fără justificare, a sarcinilor de către legatarul care a fost gratificat cu un
astfel de legat (art. 1069 alin. 1 C. civ.).
Pentru ca legatul s ă fie revocat pentru neexecutarea de sarcini,
trebuie s ă fie vorba de o sarcin ă propriu -zisă, și nu despre o simpl ă
recomandare cuprins ă în testament1. Revocarea presupune
neexe cutarea sarcinii, și nu o simpl ă întârziere.
Neexecutarea sarcinii trebuie s ă fie culpabil ă; dac ă ea este
datorat ă unui caz fortuit ori de for ță major ă, legatul nu va putea fi
revocat.
Ca excep ție, neîndeplinirea fortuit ă a sa rcinii nu atrage
revo carea legatului, decât dac ă, potrivit voin ței testatorului,
eficacitatea legatului este condi ționat ă de executarea sarcinii.
În toate cazurile, ac țiunea în revocare apar ține celor care au
interes ca liberalitatea testamentar ă să fie revocat ă.
Dreptul la ac țiunea în revocarea judec ătoreasc ă a legatului se
prescrie în termen de un an de la data la care mo ștenitorul a cunos -cut
fapta de ingratitudine sau, dup ă caz, de la data la care sarcina trebuia
executat ă (art. 1070 C. civ.).
b). L egatul poate fi revocat judec ătore ște și în caz de ingratitu –
dine a legatarului . În acest caz, revocarea poate fi solicitat ă, în dou ă
situa ții:
– dacă legatarul a atentat la via ța testatorului , a unei persoane
apropiate lui sau, știind c ă alții inten ționeaz ă să atenteze, nu l -a
înștiințat;
– dacă legatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau
injurii grave față de testator ori de injurii grave la adresa memoriei
testatorului.
În ceea ce prive ște prima cauz ă, pentru a îndrept ăți revocarea,
atentatul trebuie s ă fi fost s ăvârșit cu inten ția de a ucide (neavând
importan ță încadrarea juridic ă în fapt ă consumat ă sau tentativ ă).
Privitor la cea de -a doua categorie de fapte de ingratitudine,
prin cruzimi în țelegem rele tratamente fizice, iar pri n delicte faptele

1 A se vedea T.S., col. civ., dec. nr. 1229/1959, în C.D. 1959, p. 193.
130

Moștenirea testamentar ă

pedepsite de legea penal ă. Injuria desemneaz ă suferin țele morale
pricinuite cu știință testatorului1.
Dreptul la ac țiunea în revocarea judec ătoreasc ă a legatului se
prescrie în termen de un an , de la data la care mo ștenitorul a cunos cut
fapta de ingratitudine (art. 1070 C. civ.).
C. Caducitatea legatelor.
Deși se întocme ște (încheie) în timpul vie ții, testamentul pro –
duce efe cte numai la moartea testatorului. Întrucât între momentul
încheierii testamentului și momentul în care urmeaz ă să își produc ă
efectele se scurge, de regul ă, o perioad ă de timp, este posibil ca, în
interiorul acesteia, s ă intervin ă anumite împrejur ări care s ă împiedice
executarea legatelor.
Dacă împrejur ările care împiedic ă executarea legatului sunt
străine de voin ța testatorului sau de vreo culp ă a legatarului , legatul
devine caduc2.
Legatul caduc se desfiin țează cu efect retroactiv .
Potrivit art. 1 071 C. civ., caducitatea legatului intervine în șase
cazuri.
a). Legatul este caduc dac ă legatarul nu mai este în via ță la
data deschiderii mo ștenirii. Se prezum ă că legatul este o liberalitate
care a fost f ăcută numai în considerarea persoanei legatarul ui, intuitu
personae . Astfel, legatul nu î și întinde, în principiu, efectele și asupra
moștenitorilor legatarului.
b). Legatul este caduc dac ă legatarul este „incapabil de a primi
legatul la data deschiderii mo ștenirii ”. Dac ă legatarul era deja inca –
pabil în momentul întocmirii testamentului, legatul nu este caduc, ci
nul.

1 Injuria trebuie s ă fie grav ă pentru a legitima revocarea. De exemplu,
infidelitatea so țului constituie o injurie grav ă.
2 Potrivit art. 1073 C. civ., caducitatea sau revocarea judec ătoreasc ă a unui
legat grevat cu un legat -sarcin ă în favoarea unui ter ț nu atrage ineficacitatea acestui
din urm ă legat. Mo ștenitorii care beneficiaz ă de ineficacitatea legatului sunt obliga ți să
execute legatul -sarcin ă.
131

Moștenirea testame ntar ă

De exemplu, în cazul persoanelor juridice care au încetat s ă
mai existe dup ă moartea testatorului sau, datorit ă modific ării
capa cității de folosin ță, și-au schimbat obiectul de activitate.
c). Legatul este caduc dac ă legatarul este nedemn (indifer ent
dacă nedemnitatea este de drept sau judiciar ă sau mo ștenirea este
legal ă ori testamentar ă).
Reamintim c ă efectele nedemnit ății de drept sau judiciare pot fi
înlăturate expres prin testament sau prin act autentic notarial de către
cel care las ă moștenirea.
Preciz ăm că, dup ă săvârșirea faptei care atrage nedemnitatea,
efectele nedemnit ății pot fi înl ăturate de testator numai prin „o
declara ție expres ă” notarial ă (art. 961 alin. 1 C. civ.).
d). Legatul este caduc dac ă legatarul renun ță la legat. Condi ția
este ca renun țarea legatarului s ă intervin ă numai dup ă deschiderea
succesiunii (altfel ar fi nul ă, deoarece ar alc ătui un pact asupra unei
moșteniri viitoare).
În condi țiile art. 1120 C. civ., renun țarea la mo ștenire, în
principiu, „nu se presupune ”. De clara ția de renun țare se face în
form ă autentic ă la orice notar public sau la misiunile diplomatice și
oficiile consulare. Pentru informarea ter ților, declara ția de
renun țare se înscrie în registrul na țional, ținut în format electronic.
Renun țarea va fi v alabil ă dacă legatul este sub condi ție suspensiv ă,
iar legatarul renun ță după deschiderea mo ștenirii, dar înainte de
împlinirea condi ției.
e). Legatul este caduc dac ă legatarul decedeaz ă înaintea împli –
nirii condi ției suspensive și dac ă acesta avea carac ter pur personal .
Preciz ăm că, atunci când legatul este f ăcut sub condi ție sus –
pensiv ă și aceasta este sigur c ă nu se va realiza, legatul este caduc.
În cazul în care condi ția este rezolutorie, dreptul legatarului se va
naște ca și când ar fi pur și simplu, adic ă de la deschiderea mo ș-
tenirii, dar se va desfiin ța retroactiv dac ă se îndepline ște condi ția.
f). Legatul este caduc când bunul a pierit în totalitate din
motive care nu țin de voin ța testatorului, în timpul vie ții testatorului
sau înaintea împlinirii condi ției suspensive ce afecteaz ă legatul.

132

Moștenirea testamentar ă

Din punct de vedere juridic, are importan ță dacă obiectul lega –
tului a pierit în întregime înainte de deschiderea succesiunii sau dup ă
aceast ă dată.
Când bunul a pierit înainte de deschiderea succesiunii, legatul
este caduc ca fiind lipsit de obiect1. Cauza pieirii lucrului poate fi:
culpa legatarului sau a testatorului, fapta unui ter ț, un caz fortuit sau
de for ță major ă. Acest caz de caducitate nu poate interv eni decât
dacă legatul este cu titlu particular, c ăci, dac ă este universal sau cu
titlu universal, pieirea bunului nu poate avea ca efect decât acela de a
reduce emolumentul legatului2.
În cazul în care bunul a pierit numai în parte, caducitatea lega tului
va fi numai par țială.
Pieirea bunului dup ă deschiderea succesiunii nu atrage
cadu citatea legatului. În aceast ă situa ție, drepturile legatarului se
deose besc în func ție de împrejurarea în care a pierit bunul: dac ă
bunul a pierit din culpa debitorului lega tului sau a unui ter ț,
legatarul are dreptul la desp ăgubire, iar dac ă pieirea s -a datorat cazului
fortuit sau forței majore, legatarul suport ă riscul pieirii.
Din momentul deschiderii succesiunii, legatarul dobânde ște
proprietatea bunului.
D. Legatul con junctiv și dreptul de acresc ământ.
Tot în leg ătură cu ineficacitatea legatelor se pune și întrebarea: ce
se întâmpl ă cu bunurile ce f ăceau obiectul legatului care nu î și
produce efectele?
Potrivit art. 1072 C. civ., de ineficacitatea legatului profit ă moș-
tenitorii „ale c ăror drepturi succesorale ar fi fost mic șorate sau, dup ă
caz, înl ăturate prin existen ța legatului sau care aveau obliga ția să
execute legatul ”.
Moștenitorii care profit ă de ineficacitatea legatului sunt: mo ș-
tenitorii legali, legatar ii universali, legatarii cu titlu universal și chiar
legatarii cu titlu particular (dar numai dac ă au fost îns ărcina ți cu exe –
cutarea legatului în cauz ă). De exemplu, testatorul a desemnat doi
legatari universali, iar unul nu accept ă legatul; rezult ă că al doilea

1 Când bunul a pierit înainte de întocmirea testamentului, legatul va fi nul.
2 A se vedea T.S., col. civ., dec. nr. 59/1963, în J.N. nr. 4/1964, p. 175.
133

Moștenirea testamentar ă

legatar universal profit ă, culegând și cealalt ă parte, întrucât are voca ție
la întreaga mo ștenire. Dac ă ambii renun ță, mo ștenirea va fi culeas ă de
moștenitorii legali.
De la principiul de mai sus, Codul civil se abate în două cazuri ,
când de ineficacitatea legatului profit ă alte persoane :
– în cazul subs tituției vulgare , când de ineficacitatea legatului
profit ă persoana stabilit ă subsidiar de c ătre testator;
– în cazul legatului conjunctiv , când opereaz ă dreptul de
acres cământ (sau de ad ăugire) în favoarea colegatarului.
Legatul conjunctiv este cel al cărui bun (determinat individual sau
generic) este l ăsat mai multor legatari, f ără ca testatorul s ă indice
partea fiec ăruia, colegatarii având chemare (eventual ă) la întregul
obiect (art. 1065 alin. 1 C. civ.).
În cazul legatului conjunctiv se pot ivi două situa ții:
– toți legatarii accept ă legatul, caz în care chemarea la întreg a
fiecăruia va fi limitat ă la o parte din bun, iar bunul se va împ ărți în
părți egale;
– unul sau mai mul ți legatari nu pot sau nu doresc s ă primeasc ă
legatul, caz în care p ărțile acestora se vor cuveni celorlal ți colegatari
care primesc legatul și ale c ăror p ărți vor cre ște în mod
corespunz ător (art. 1065 alin. 2 C. civ.); astfel, opereaz ă dreptul de
acresc ământ (sau de ad ăugire)1.
Preciz ăm c ă dreptul de acresc ământ opereaz ă numai dac ă
legatul este conjunctiv . Caracterul conjunctiv al legatului poate fi
rezultatul exclusiv al voin ței testatorului2.
Pentru ca dreptul de acresc ământ s ă opereze, trebuie întrunite
următoarele condi ții:
– să existe o pluralitate de legatari;
– dispozi țiile făcute în favoarea lor s ă aibă acela și obiect;

1 Dreptul de acresc ământ opereaz ă „și atunci când obiectul legatului con –
junctiv îl constituie un dezmembr ământ al dreptului de proprietate ” (art. 1065 alin. 3
C. civ.).
2 Dreptul de acresc ământ, întemeindu -se pe voin ța testatorului, poate fi
acordat cu ajutorul substitu ției vulgare sau poate fi înl ăturat, chiar în cazul când
legea îl admite.
134

Moștenirea testamentar ă

– să existe inten ția testatorului de a conferi fiec ărui colega tar o
voca ție la întregul obiect, și nu o voca ție frac ționat ă;
– unul sau mai mul ți colegatari s ă nu poat ă sau s ă nu doreasc ă să
primeasc ă legatul.
În literatura de specialitate și în practica judec ătoreasc ă s-a pus
problema dac ă dreptul de acresc ământ o pereaz ă facultativ sau
obligatoriu (dac ă sunt obliga ți colegatarii ce primesc legatul s ă
primeasc ă adaosul sau ar putea s ă îl refuze, p ăstrând totodat ă din legat
ce li s -ar cuveni în lipsa acresc ământului).
Solu ția este c ă dreptul de acresc ământ opereaz ă obligatoriu și
întotdeauna cu sarcini1. Astfel, în toate cazurile, dreptul de acresc ă-
mânt are la baz ă voca ția la întregul obiect al legatului (când colega –
tarii accept ă legatul, ei accept ă pentru întreg, și nu pentru o parte a
legatului).
În lipsa un ei stipula ții contrare a testatorului, colegatarii care
primesc legatul sunt obliga ți să execute sarcinile care reveneau cole –
gatarilor care nu au putut ori nu au dorit s ă primeasc ă legatul (cu
excep ția sarcinilor cu caracter personal). De exemplu, test atorul a
lăsat 1/2 din mo ștenire la trei legatari; dac ă toți accept ă, va reveni
fiecăruia câte 1/6 din mo ștenire, dac ă însă unul nu poate sau nu
dore ște să primeasc ă legatul, ceilal ți doi nu pot refuza surplusul,
deoarece ei au acceptat legatul (de ase menea, vor suporta și dato –
riile); rezult ă că fiecare dintre cei doi va primi 1/4 din mo ștenire.
Dreptul de acresc ământ se aplic ă și în cazul mo ștenirii legale.
Dacă moștenirea este deferit ă mai multor mo ștenitori legali, partea
celui care, fiind renun țător, nu dore ște să vină la mo ștenire sau care,
fiind nevrednic, este îndep ărtat de la mo ștenire prin puterea legii se
va dobândi de ceilal ți mo ștenitori legali care au voca ție la întreaga
moștenire, fiecare profitând potrivit cotelor prev ăzute de lege . În
cazul reprezent ării, partea reprezentatului decedat se împarte între
reprezentan ții lui.
Dreptul de acresc ământ opereaz ă și în cazul mo ștenirii legale
(întotdeauna obligatoriu și cu sarcini).

1 A se vedea M. Eliescu, op. cit. , p. 282; Fr. Deak, St. C ărpenaru, op. cit.
(1983), p. 455.
135

Moștenirea testamentar ă

Secțiunea a IV -a. Exheredarea (dezmo ștenirea)
O alt ă dispozi ție testamentar ă principal ă ce poate fi cuprins ă în
cadrul testamentului este exheredarea (dezmo ștenirea).
Exhereda rea este acea dispozi ție testamentar ă prin care testa –
torul înl ătură de la mo ștenire unul sau mai mul ți mo ștenitori legali
(art. 1074 alin. 1 C. civ.). Astfel, orice persoan ă are posibilitatea ca,
prin derogare de la regulile devolu țiunii legale a mo ștenir ii, să înlă-
ture de la mo ștenire persoana sau persoanele neagreate (indiferent de
motive).
Exheredarea este o prerogativ ă ce apar ține testatorului, dar
care nu se poate exercita nelimitat . Astfel, mo ștenitorii rezervatari nu
vor putea fi înl ăturați în tot alitate de la mo ștenire, neputând fi astfel
lipsiți de rezerva succesoral ă (care li se cuvine în temeiul legii, chiar
împotriva voin ței testatorului )1.
În consecin ță, testatorul poate dezmo șteni numai par țial
moștenitorii rezervatari (cât prive ște cotitat ea disponibil ă). Ceilal ți
moștenitori, nerezervatari, pot fi dezmo șteniți fără nicio limit ă.
A. Felurile exhered ării.
După modul de manifestare, voin ța de a dezmo șteni poate fi
direct ă sau indirect ă (art. 1074 alin. 2 C. civ.).
a). Exheredarea direct ă este acea dispozi ție prin care testato rul
declar ă, în mod expres, prin testament, voin ța sa de a înl ătura de la
moștenire anumi ți mo ștenitori.
Exheredarea direct ă poate fi parțială sau total ă.
Exheredarea direct ă este parțială când testatorul înl ătură de la
moștenire anumi ți mo ștenitori legali. În acest caz, voin ța testatorului
se întrege ște cu cea a legiuitorului, în sensul c ă succesiunea se va
cuveni mo ștenitorilor legali dup ă înlăturarea celor dezmo șteniți.
Prin dezmo ștenirea unuia sau mai multor mo ștenitori (dar nu a
tuturor), testatorul a acceptat indirect sporirea p ărților celorlal ți
moștenitori legali.

1 Institu ția rezervei succesorale va fi analizat ă în cadrul capitolului rezervat
limitelor dreptului de a dispune prin act juridic de bunurile s uccesiunii.
136

Moștenirea testamentar ă
Deci, exheredarea direct ă parțială poate fi interpretat ă și ca o
instituire indirect ă de legatari1.
Exheredarea direct ă este total ă în cazul în care testatorul îi
dezmo ștene ște pe to ți mo ștenitorii legali (r ude cu voca ție succeso rală
legal ă și soțul supravie țuitor).
De precizat c ă validitatea unei dispozi ții testamentare, care
înlătură în totalitate devolu țiunea legal ă (dac ă nu exist ă moștenitori
rezervatari), f ără a o înlocui printr -una testamentar ă, difi cil de
acceptat din punct de vedere juridic, a fost totu și, recunoscut ă în
doctrin ă2.
În cazul exhered ării totale, bunurile ce alc ătuiesc mo ștenirea
rămân bunuri vacante și cu acest titlu revin comunei, ora șului sau
municipiului în a c ărui raz ă teritori ală se aflau bunurile la data
deschi derii mo ștenirii (singurul mo ștenitor legal ce nu poate fi
exheredat), în temeiul art. 1138 C. civ.
b). Exheredarea indirect ă se realizeaz ă prin instituirea unor
legate care epuizeaz ă întreaga mo ștenire. În felul acesta , în limitele
cotit ății disponibile, mo ștenitorii legali sunt înl ăturați de la succesiu ne,
întrucât a institui legatari înseamn ă, în aceea și măsură, a exhe reda
moștenitorii legali.
O situa ție special ă intervine în cazul în care testatorul a l ăsat un
legat universal în favoarea unui ter ț, dezmo ștenind astfel pe to ți
moștenitorii legali, iar legatul este caduc. Întrebarea care se pune, în
acest caz, este cui i se vor cuveni bunurile mo ștenirii: mo ștenitorilor
legali sau unit ății administrativ -teritoriale loc ale ?
Apreciem c ă rezolvarea problemei de mai sus depinde de inter –
pretarea voin ței testatorului. Astfel, dac ă testatorul a dorit s ă înde –
părteze necondi ționat mo ștenitorii legali de la succesiune, bunurile
devin vacante; dac ă testatorul s -a mul țumit s ă prefere persoana insti –
tuită legatar universal altor mo ștenitori, bunurile vor reveni acestora
din urm ă.

1 A se vedea M. Eliescu, op. cit. , p. 286.
2 A se vedea A. Iona șcu, op. cit. , p. 168 -169.
137

Moștenirea testamentar ă

B. Efectele exh ered ării.
Ca efect al exhered ării, mo ștenitorul legal nu mai are voca ție la
succesiune.
În cazul dezmo ștenirii so țului supravie țuitor, mo ștenitorii din
clasa cu care acesta vine în concurs culeg partea din mo ștenire
rămasă după atribuirea cotei cuvenite soțului supravie țuitor ca urmare a
dezmo ștenirii (art. 1075 alin. 1 C. civ.).
Când, în urma dezmo ștenirii, pe lâng ă soțul supravie țuitor, vin
la mo ștenire atât cel dezmo ștenit, cât și acela care beneficiaz ă de
dezmo ștenire, acesta din urm ă culege partea rămasă după atribuirea
cotei so țului supravie țuitor și a cotei celui dezmo ștenit (art. 1075
alin. 2 C. civ.).
Atunci când, în urma dezmo ștenirii, un mo ștenitor prime ște o
cotă inferioar ă cotei sale legale, mo ștenitorul cu care vine în concurs
culege partea care ar fi revenit celui dezmo ștenit (art. 1075 alin. 3
C. civ.).
Dacă, în urma dezmo ștenirii, o persoan ă este înl ăturat ă total de
la mo ștenire, cota ce i s -ar fi cuvenit se atribuie mo ștenitorilor cu care
ar fi venit în concurs sau, în lipsa aces tora, mo ștenitorilor sub secven ți
(art. 1075 alin. 4 C. civ.).
C. Nulitatea exhered ării.
Dezmo ștenirea este un act juridic (o manifestare de voin ță)
distinct, cuprins, de regul ă, într -un testament.
Ca orice act juridic, exheredarea trebuie s ă se conforme ze
condi țiilor de validitate prev ăzute de art. 1179 C. civ. În caz contrar,
„este supus ă cauzelor de nulitate, absolut ă sau relativ ă, prev ăzute de
lege” (art. 1076 alin. 1 C. civ.).
Termenul de prescrip ție a dreptului la ac țiunea în anulare
curge de la d ata la care cei dezmo șteniți au luat cuno ștință de dispo –
ziția testamentar ă prin care au fost înl ăturați de la mo ștenire, dar nu
mai devreme de data deschiderii mo ștenirii (art. 1076 alin. 2 C. civ.).
Deoarece textul de lege nu stabile ște și durata term enului, în –
semn ă că se aplic ă dreptul comun, deci termenul este cel de trei ani.
În schimb, ac țiunea în constatarea nulit ății absolute este imprescrip –
tibilă extinctiv.
138

Moștenirea testamentar ă

Secțiunea a V -a. Execu țiunea testamentar ă
Drept ul și îndatorirea de a executa dispozi țiile testamentare
revin, în temeiul legii, mo ștenitorilor legali și legatarilor universali.
Pentru a asigura îndeplinirea dispozi țiilor sale de ultim ă voin ță,
testatorul poate îns ă desemna unul sau mai mul ți execut ori testa –
mentari.
Executorul testamentar „poate fi desemnat și de c ătre un ter ț
determinat prin testament ”. Dac ă au fost desemna ți mai mul ți execu tori
testamentari, oricare dintre ei poate ac ționa f ără concursul
celorlal ți, cu excep ția cazului în care te statorul a dispus altfel sau le -a
împărțit atribu țiile (art. 1077 alin. 1 și 2 C. civ.)1.
Potrivit art. 97 din Legea nr. 71/2011, execu țiunile testamen –
tare începute înainte de data intr ării în vigoare a noului Cod civil nu
pot dura mai mult de 2 ani ca lcula ți de la aceast ă dată, cu posibi –
litatea de prelungire în condi țiile dreptului de administrare (art. 1079
C. civ.).
§ 1. Delimitarea execu țiunii testamentare
Execu țiunea testamentar ă se prezint ă ca un mandat în care
executorul testamentar este ma ndatarul, iar testatorul mandantul.
Execu țiunea testamentar ă nu este îns ă un mandat de drept
comun, ci un mandat supus unor reguli speciale . Pentru aceste consi –
derente, execu ția testamentar ă prezint ă unele particularit ăți față de
mandatul de drept comun .
a) Executorul testamentar este instituit sau revocat de testator
printr -un înscris în form ă testamentar ă sau prin declara ție autentic ă
notarial ă (art. 1077 alin. 3 C. civ.).
Spre deosebire, mandatul de drept comun poate fi conferit
prin orice înscris s au chiar tacit.
b) Execu țiunea testamentar ă începe s ă produc ă efecte de la
moartea testatorului (mandantului).
Mandatul (de drept comun) înceteaz ă însă la moartea man –
dantului.

1 Puterile executorului testamentar pot fi exercitate de la data accept ării
misiunii prin declara ție autentic ă notarial ă (art. 1077 alin. 3 C. civ.).
139

Moștenirea testamentar ă

c) Puterile (atribu țiile) executorului testamentar sunt stabilite
de lege.
În dreptul comun, mandantul stabile ște atribu țiile mandata –
rului.
d) Executorul testamentar, dup ă ce a acceptat sarcina, nu mai
poate, în principiu, s ă renun țe la ea.
Mandatarul poate întotdeauna s ă renun țe la mandat.
e) Termenul limit ă al împuternicirii executorului testamentar
cu sezin ă este stabilit de lege (doi a ni). Astfel, executorul testamentar
are dreptul s ă administreze patrimoniul succesoral „pe o perioad ă de
cel mult 2 ani de la data deschiderii mo ștenirii, chiar dac ă testatorul
nu i-a conferit în mod expres acest drept ” (art. 1079 alin. 1 C. civ.)1.
Prin testament, dreptul de administrare poate fi restrâns doar
la o parte din patrimoniul succesoral sau la un termen mai scurt.
Durata mandatului din dreptul comun este liber convenit ă de
părți.
Ca o incapacitate special ă în materie, persoana lipsit ă de
capacitate de exerci țiu sau cu capacitate de exerci țiu restrâns ă nu
poate fi executor testamentar (art. 1078 C. civ.).
§ 2. Drepturile și obliga țiile (puterile) executorului testamentar
Executorul testamentar are sarcina de a asigura executarea
dispozi țiilor testamentare .
Potrivit art. 1080 alin. 1 C. civ., executorul testamentar este
obligat:
– să cear ă punerea sigiliilor, dac ă printre mo ștenitori sunt și
minori, persoane puse sub interdic ție judec ătoreasc ă sau disp ărute;
– să facă inventarul bunu rilor mo ștenirii în prezen ța sau cu
citarea mo ștenitorilor;
– să cear ă instan ței încuviin țarea vânz ării bunurilor, în lips ă de
sume suficiente pentru executarea legatelor2;

1 Termenul de 2 ani poate fi prelungit de instan ța de judecat ă, pentru motive
temeinice, prin acordarea unor termene succesive de câte un an (art. 1079 alin. 3
C. civ.).
2 De precizat c ă instan ța va putea încuviin ța vânzarea imobilelor succesorale
numai dac ă nu exist ă moștenitori rezervatari (art. 1080 alin. 1 lit. c C. civ.).
140

Moștenirea testamentar ă
– să depun ă toate diligen țele pentru executarea testamentului, iar
în caz de contesta ție, pentru a ap ăra validitatea sa;
– să plăteasc ă datoriile mo ștenirii, dac ă a fost împuternicit în
acest sens prin testament (în lipsa unei asemenea împuterniciri, exe –
cutorul testamentar va putea achita datoriile numai cu încuviin țarea
instan ței);
– să încaseze crean țele mo ștenirii.
De precizat c ă testatorul poate dispune ca executorul testa –
mentar s ă procedeze la partajarea bunuril or mo ștenirii. În acest caz,
partajul produce îns ă efecte „numai dac ă proiectul prezentat de c ătre
executor a fost aprobat de to ți mo ștenitorii ” (art. 1080 alin. 2 C. civ.).
De precizat c ă dispozi țiile art. 1080 C. civ., sunt aplicabile și în
cazul mo ștenirilor care se deschid dup ă data intr ării în vigoare a
noului Cod civil, caz în care executorii cu sau f ără sezin ă institui ți prin
testamente anterioare acestei date au atribu țiile prev ăzute de noua
reglementare, „cu excep ția cazului în care au fost limi tate expres de
testator ” (art. 98 din Legea nr. 71/2011).
În principiu, drepturile executorului testamentar nu pot fi
cesionate . Ca excep ție, „misiunea executorului testamentar numit în
considerarea unei func ții determinate poate fi continuat ă de c ătre
persoana care preia acea func ție” (art. 1081 C. civ.).
Potrivit art. 1082 alin. 1 C. civ., „la sfâr șitul fiec ărui an și la
încetarea misiunii sale, executorul testamentar este obligat s ă dea
socoteal ă pentru gestiunea sa, chiar dac ă nu exist ă moștenitori
rezervatari ”. Obliga ția se transmite mo ștenitorilor executorului.
Executorul testamentar r ăspunde ca un mandatar în leg ătură
cu executarea dispozi țiilor testamentare. În cazul pluralit ății de exe –
cutori testamentari, „răspunderea acestora este s olidar ă, cu excep ția
cazului în care testatorul le -a împ ărțit atribu țiile și fiecare dintre ei s -a
limitat la misiunea încredin țată” (art. 1082 alin. 2 și 3 C. civ.).
Activitatea executorului testamentar este gratuit ă, dac ă testatorul
nu a stabilit o re munera ție în sarcina mo ștenirii (art. 1083 C. civ.).
Cheltuielile f ăcute de executorul testamentar în exercitarea
puterilor sale sunt în sarcina mo ștenirii (art. 1084 C. civ.).

141

Moștenirea testamentar ă

§ 3. Încetarea execu țiunii testamentare
Potrivit art. 1085 C. civ., execu țiunea testamentar ă înceteaz ă în
următoarele cazuri :
– prin îndeplinirea sau imposibilitatea aducerii la îndeplinire a
misiunii primite;
– prin renun țare în forma unei declara ții autentice notariale;
– prin decesul exe cutorului testamentar;
– prin punerea sub interdic ție judec ătoreasc ă a executorului
testamentar;
– prin revocarea de c ătre instan ță a executorului testamentar
care nu î și îndepline ște misiunea ori o îndepline ște în mod necores –
punz ător;
– prin expirar ea termenului în care se exercit ă dreptul de admi –
nistrare, afar ă de cazul în care instan ța decide prelungirea terme –
nului.
Secțiunea a VI -a. Limitele dreptului de a dispune prin acte
juridice de bunurile succesiunii
În principiu, orice persoan ă fizică poate dispune a șa cum
dore ște de bunurile sale și pentru timpul când nu va mai fi în via ță.
Astfel, „legea consacr ă principiul libert ății testamentare , în sensul c ă
orice persoan ă fizică capabil ă poate dispune de patrimoniul s ău”
mortis causa (s.n.)1.
Dreptul persoanei fizice de a dispune prin acte juridice de
bunurile ce vor alc ătui mo ștenirea a fost îns ă recunoscut numai în
anumite limite2. Astfel, s -au impus urm ătoarele reguli :
– dispozi ția mortis causa este un act juridic ce poate îmbr ăca
numa i forma unor testamente esen țialmente revocabile ;
– sunt interzise actele juridice asupra mo ștenirilor viitoare ,
nedeschise (art. 956 C. civ.).

1 A se vedea Fr. Deak, op. cit. , p. 320.
2 Limitele dreptului de a dispune prin acte juridice de bunurile moștenirii sunt
dictate de „ordinea public ă succesoral ă”; a se vedea M. Grimaldi, op. cit. (2001),
p. 273.
142

Moștenirea testamentar ă

– testatorul poate face, în principiu, orice liberalit ăți, cu condi –
ția de a nu înc ălca rezerva succesoral ă (art. 1086 C. civ.).
Rezerva succesoral ă este o parte a mo ștenirii pe care legea o
atribuie unor persoane apropiate defunctului (moștenitori rezer –
vatari), chiar împotriva voin ței dispun ătorului. Acesta, în prezen ța
moștenitorilor rezervatari, nu poate d ispune prin liberalit ăți decât de o
parte din mo ștenire, numit ă cotitate disponibil ă.
Prezent ăm, în continuare, succint, cele trei limite ale dreptului de
a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii.
§ 1. Oprirea actelor (pactelor) asupra mo ștenirii nedeschise
Potrivit art. 956 C. civ., sunt interzise „actele juridice având ca
obiect drepturi eventuale asupra unei mo șteniri nedeschise înc ă,
precum actele prin care se accept ă moștenirea sau se renun ță la
aceasta, înainte de deschiderea ei, ori actele prin care se înstr ăineaz ă
sau se promite înstr ăinarea unor drepturi care s -ar putea dobândi la
deschiderea mo ștenirii ”1.
Justificarea interdic ției impuse de art. 956 C. civ., în privin ța
actelor asupra succesiunilor nedeschise este de nat ură moral ă,
contravenind regulilor de convie țuire social ă. Astfel, în doctrin ă s-a
apreciat c ă „ele trezesc dorin ța mor ții celui care las ă moștenirea ”2.
Preciz ăm că, potrivit art. 1228 C. civ., ca regul ă, „contractele
pot purta și asupra bunurilor vii toare ”. În categoria bunurilor viitoare
nu este îns ă cuprins ă și mo ștenirea. Astfel, obiectul unui contract nu
poate „purta ” asupra bunurilor cuprinse într -o mo ștenire eventual ă
(care nu a fost deschis ă deoarece autorul ei este în via ță).
A. Condi ții.
Potrivit art. 956 C. civ., oprirea actelor „asupra unei mo șteniri
nedeschise ” presupune îndeplinirea a patru condi ții.

1 Preciz ăm că în doctrina na țional ă interdic ția de fa ță a fost consacrat ă sub
denumirea de „oprirea pactelor asupra succesiunilor v iitoare ” (nepreluat ă însă și de
dispozi țiile noului Cod civil).
2 A se vedea Fr. Deak, St. C ărpenaru, op. cit. (1983), p. 460.
143

Moștenirea testamentar ă
a). Să existe un act ( o conven ție) cu privire la o mo ștenire,
inclusiv actele juridice unila terale de acceptare sau renun țare asupra
unei mo șteniri viitoare1.
b). Obiectul actului (conven ției) să fie o mo ștenire nedeschis ă.
După deschiderea mo ștenirii, succesorii pot dispune liber de
drepturile dobândite prin mo ștenire. Data deschiderii mo ștenirii este
momentul în raport cu care se apreciaz ă valabilitatea actului.
c). Dreptul „ce se dobânde ște sau la care se renun ță trebuie s ă fie
un drept succesoral eventual , o simpl ă expectativ ă, iar nu un drept
actual și nen ăscut”.2
Până în momentul desch iderii succesiunii, drepturile celui care ar
urma s ă moșteneasc ă sunt simple n ădejdi , deoarece titularul are
dreptul de a dispune și a schimba discre ționar și nesusceptibil de
abuz, oricând în timpul vie ții sale, dispozi țiile mortis causa .
Dreptul succeso ral eventual prezint ă asem ănări cu dreptul sub
condi ție suspensiv ă (a c ărui na ștere este condi ționat ă de un
eveni ment viitor și nesigur). Având în vedere c ă evenimentul în cauz ă
este moartea (care, mai devreme sau mai târziu, este sigur ă), între
cele două exist ă și deosebiri3.
În consecin ță, dreptul eventual este acel drept c ăruia îi lipsesc
atât obiectul, cât și subiectul , neștiindu -se în viitor dac ă obiectul va
exista și dac ă dreptul va apar ține unei alte persoane.
d). Actul juridic să nu fac ă parte din tre cele permise , în mod
excep țional, de lege . De exemplu, este valabil ă împărțeala de
ascen dent f ăcută prin acte inter vivos , dac ă s-au respectat condi țiile
de fond și de form ă prev ăzute de art. 1160 -1162 C. civ.4
B. Nulitatea actelor asupra mo ștenirilor nedeschise.
În conformitate prevederile art. 956 C. civ., actele (pactele)
asupra succesiunilor viitoare (nedeschise) sunt sanc ționate cu nulita –
tea absolut ă.

1 A se re ține c ă interdic ția vizeaz ă deopotriv ă atât actele juridice de forma ție
bilateral ă (contractele), cât și pe cele unilaterale ; a se vedea Fr. Terré, Y. Lequette,
op. cit. , p. 488.
2 A se vedea M. Eliescu, op. cit. , p. 299 -302.
3 Pentru am ănunte, a se vedea C. St ătescu, op. cit. , p. 188.
4 A se vedea Fr. Deak, op. cit. , p. 32 -324.
144

Moștenirea testamentar ă

Sunt deci nule absolut:
– cesiunea drepturilor succesorale ale unui eventual mo ștenitor
făcută înaintea mor ții lui de cuius ;
– împărțeala între mo ștenitori a unei succesiuni nedeschise;
– actul (pactul) prin care event ualii mo ștenitorii convin c ă nu
vor aplica testamentul titularului lor sau că îl vor respecta .
Sanc țiunea nulit ății absolute se justific ă prin aceea c ă aseme -nea
conven ții (prin caracterul lor irevocabil) aduc atingere dreptului celui
care las ă moștenir ea de a dispune de bunurile sale pân ă în ultima
clipă a vie ții sale, prin acte juridice esen țialmente revocabile .
În doctrin ă s-a pus întrebarea dac ă nulitatea pactului asupra
unei succesiuni viitoare poate fi acoperit ă prin confirmarea actului
mortis ca usa de către mo ștenitori dup ă moartea testatorului.
Consider ăm corect r ăspunsul potrivit c ăruia validarea actului
prin confirmare sau ratificare nu este posibil ă1.
§ 2. Substitu ția fideicomisar ă
În principiu, legea permite celui care las ă moștenirea s ă dispu –
nă liber, de bunurile sale (prin legat cuprins în testament).
În general, testatorul dispune printr -un singur legat încheiat în
favoarea unuia sau mai multor legatari, care produce efecte fa ță de to ți
legatarii (la momentul deschiderii mo ștenirii ). Ca excep ție, testa -torul
poate l ăsa mo ștenirea la doi sau mai mul ți legatari succesivi (prin
care mo ștenirea s ă fie transmis ă de la unul la cel ălalt, potrivit voinței
testatorului).
Potrivit noului Cod civil, liberalitatea care const ă în obliga ția
celu i gratificat (numit instituit), de a administra bunurile l ăsate cu
titlu gratuit și de a le transmite altei persoane desemnat ă de
dispu nător (numit ă substituit) nu produce efecte („decât în cazul în
care este permis ă de lege ” – art. 993 C. civ.).2
În cons ecință, este interzis legatul prin care testatorul dispune
de patrimoniul s ău în favoarea succesiv ă a doi legatari (instituitul

1 Pentru opinie contrar ă, E. Safta -Romano, Dreptul de mo ștenire, Ed Graphix,
Iași, 1995, p. 287.
2 A se în țelege c ă, în ace st caz, în principiu , liberalitatea nu este valabil ă.
145

Moștenirea testamentar ă

fiind obligat s ă administreze și să le transmit ă, apoi în timpul vie ții,
substituitului) .
Ce excep ție, la interdic ția impus ă de art. 993 C. civ., substitu ția
fideic omisar ă este permis ă de lege.
A. Definire și elemente constitutive.
Substitu ția fideicomisar ă este o dispozi ție (sarcin ă) cuprins ă
într-o liberalitate (testament ori dona ție) permis ă de lege , prin care
dispun ătorul oblig ă pe instituit s ă administreze bun urile primite și să le
transmit ă la moartea sa, altei persoane (desemnat tot de dispu nător)
numit ă substituit (art. 994 alin. 1 C. civ.).
De exemplu, dispun ătorul A (testatorul) las ă un imobil lui B
(numit instituit ), cu obliga ția pentru B de a p ăstra și conserva imobilul
(și a nu -l înstr ăina ori greva) și apoi a -l transmite, la moartea sa, lui C
(numit substituit) , pe care l -a desemnat tot dispun ătorul A.
Rezult ă că, în concep ția noului Cod civil, ceea ce diferen țiază
substitu ția fideicomisar ă (permi să de lege) de liberalitatea prev ăzută
de art. 993 C. civ. (prohibit ă de lege) este momentul transferului bu –
nului c ătre substituit, în timpul vie ții sau la moartea instituitului .1
Prin substitu ția fideicomisar ă, testatorul dispune atât pentru
propria -i moarte, cât și pentru moartea instituitului. Astfel
dispun ătorul stabile ște ordinea succesoral ă a bunurilor sale nu numai
pentru propria sa moarte, cât și a gratificatului s ău.
Substitu ția fideicomisar ă presupune existen ța unui dispun ător
(testatorul sau donatorul) și a cel pu țin doi legatari succesivi:
insti tuitul și substituitul.
Potrivit art. 994 alin. 2 C. civ., „instituitului i se aplic ă în mod
corespunz ător dispozi țiile din prezentul cod referitoare la fiduciar ”, în

1 Ne exprim ăm nedumerirea f ață de dispozi țiile imprecise și contradictorii ale
art. 993 -994 alin. 1 C. civ. Astfel, potrivit titlului sec țiunii a 3 -a „Substitu țiile fideicomi –
sare ” s-ar putea interpreta c ă „ele” sunt (cel pu țin) dou ă: cea prev ăzută de art. 993 și
cea prev ăzută de art. 994 alin. 1 C. civ; în schimb, denumirile marginale „noțiune ” și
respectiv „substitu ția fideicomisar ă” lasă impresia unei singure institu ții. În ceea ne
prive ște, în conformitate cu accep țiunea consacrat ă în doctrin ă și practic ă, opin ăm în
favoare a celei reglementate ( și permise de aceast ă dată) de art. 994 alin. 1 C. civ.
146

Moștenirea testamentar ă

consecin ță el trebuie s ă prezinte garan țiile legale pentru asigurarea
administr ării și a transferului c ătre substituit.
Incapacit ățile de a dispune se apreciaz ă în raport cu
dispu nătorul, iar cele de a primi, în raport cu instituitul și cu
substituitul (art. 994 alin. 3 C. civ.).
Substitu ția fideicomisar ă poate fi numai unic ă, adic ă poate fi
stabilit un singur substituit (și deci nu poate fi gradual ă, când
dispu nătorul greveaz ă pe primul substituit cu o substitu ție în favoarea
unui al doilea, al treilea substituit etc.)1. Astfel, „substituitul nu poate fi,
la rândul s ău, supus obliga ției de administrare și de transmitere a
bunurilor ” (art. 996 alin. 3 C. civ.).
B. Condi țiile substitu ției fideicomisare.
Existen ța substitu ției fideicomisare presupune îndeplinirea
următoarelor trei condi ții:
a). Dispun ătorul s ă fi făcut dou ă sau mai multe liberalit ăți, ce
urmeaz ă să fie executate succesiv , având acela și obiect , către două
sau mai multe persoane diferite . Deci, substitu ția fideicomisar ă pre-
supune dou ă sau mai multe transmisiuni succesive, cu titlu gratuit,
„desp ărțite una de cealalt ă printr -o scurgere de timp ” (s.n.)2;
b). Instituitul s ă fie obligat de dispun ător a păstra și conserva
(și a nu înstr ăina ori greva) bunurile primite, pentru a le transmite
apoi substituitului. Astfel, bunurile mo ștenirii vor fi lovite de indis –
ponibilitate. Facem îns ă precizarea c ă, potrivit art. 44 din C onstitu ție,
dreptul proprietarului de a dispune liber de bunurile sale este garan –
tat de lege;
c). Dreptul substituitului se na ște numai la decesul instituitului .
Preciz ăm că dispozi ția prin care instituitul este obligat s ă transmi -tă
bunul substituit ului, în timpul vie ții sale (și nu la data mor ții lui), nu
constituie substitu ție fideicomisar ă în sensul art. 994 alin. 1 C. civ. și, în
consecin ță, se supune dispozi țiilor prohibitive ale art. 993 C. civ.3

1 În consecin ță, nu este posibil ca substitu ția să fi fost f ăcută în folosul tuturor
descenden ților (la infinit) și, deci, substitu ția fideicomisar ă nu poate fi nici ve șnică
(perpetu ă).
2 A se vedea Fr. Deak, op. cit. , p. 327.
3 A se vedea M. Eliescu, op. cit. , p. 316.
147

Moștenirea testam entar ă

C. Efectele substitu ției fideicomisare.
Potrivit art. 995 alin. 1 C. civ., sarcina produce efecte numai cu
privire la bunurile care au constituit obiectul liberalit ății și care la
data decesului instituitului pot fi identificate și se afl ă în patrimoniul
său.
Ca excep ție, de la regula de mai sus, atunci „când liberalitatea
are ca obiect valori mobiliare, sarcina produce efecte și asupra valo rilor
mobiliare care le înlocuiesc ” (art. 995 alin. 2 C. civ.).
În cazul imobilelor, sarcina este supus ă notării în cartea fun –
ciară.
Drepturile substituitului se nasc la moartea instituitului.
Substi tuitul dobânde ște bunurile care constituie obiectul liberalit ății
ca efect al voin ței dispun ătorului ( și poate dispune de acestea).
În vederea execut ării sarcinii, dispun ătorul poate impune
instituitului constituirea de garan ții și încheierea unor contracte de
asigurare (art. 997 C. civ.).
Dacă instituitul este mo ștenitor rezervatar al dispun ătorului,
sarcina nu poate înc ălca rezerva sa succesoral ă (art. 998 C. civ.).
În caz de caducitate, prin predecesul substituitului (ori prin
renun țarea acestuia „la beneficiul liberalit ății”), „bunul revine insti –
tuitului, cu excep ția cazului în care s -a prev ăzut c ă bunul va fi cules de
moștenitorii substituitulu i ori a fost desemnat un al doilea substituit ”
(art. 1000 C. civ.).
D. Legatul r ămășiței (liberalit ățile reziduale).
Potrivit art. 1001 C. civ., într -o liberalitate „se poate stipula ca
substituitul s ă fie gratificat cu ceea ce r ămâne, la data decesului
instituitului, din dona țiile sau legatele f ăcute în favoarea acestuia din
urmă”.
Legatul r ămășiței, cunoscut în doctrin ă și ca fideicomis f ără
inalienabilitate, este o liberalitate care nu oblig ă legatarul s ă
conserve bunurile , putând în timpul vie ții să le înstr ăineze îns ă, la
moar tea sa, este obligat să transmit ă patrimoniul s ău succesoral unei
terțe persoane desemnate de dispun ător.

148

Moștenirea testamentar ă

În consecin ță, legatul r ămășiței „nu îl împiedic ă pe instituit s ă
încheie acte c u titlu oneros ” (s.n.) și nici s ă rețină bunurile ori sumele
obținute în urma încheierii acestora (art. 1002 C. civ.).
Instituitul nu poate îns ă să dispun ă prin testament de bunurile
care au constituit obiectul unei liberalit ăți reziduale (art. 1003 alin . 1
C. civ.). Tot astfel, dispun ătorul poate interzice instituitului s ă dispun ă de
bunuri prin dona ție. Cu toate acestea, atunci când este mo ștenitor
rezervatar al dispun ătorului, instituitul p ăstreaz ă posibilitatea de a
dispune prin acte între vii sau pe ntru cauz ă de moarte de bunurile
care au constituit obiectul dona țiilor imputate asupra rezervei sale
succesorale (art. 1003 alin. 2 C. civ.).
De precizat c ă instituitul se bucur ă de a șa-zisa „independen ță
patrimonial ă”, întrucât „nu este ținut s ă dea soc oteal ă dispun ătorului ori
moștenitorilor acestuia ” de modul în care a dispus de bunurile
legatului (art. 1004 C. civ.).
În contextul general, preciz ăm că substitu ția fideicomisar ă mai
prezint ă asem ănări și cu alte institu ții apropiate (f ără însă a se con –
funda cu acestea), cum ar fi: fideicomisul f ără obliga ție și dublul legat
condi țional.
Dublul legat condi țional (legatul alternativ) este o dispozi ție a
testatorului prin care acesta face două liberalit ăți sub aceea și con –
diție și având acela și obie ct. Cele două condi ții se deosebesc , întrucât
cea impus ă instituitului este rezolutorie, iar cea impus ă substituitului
este suspensiv ă1.
Fideicomisul f ără obliga ție este o liberalitate f ăcută
gratifica tului f ără obliga ția de a conserva bunurile și a le transmite la
moartea sa altei persoane. Dispun ătorul adreseaz ă legatarului numai o
rugăminte de a gratifica alt ă persoan ă și numai dac ă bunurile
moștenirii vor mai exista la moartea ultimului2.
E. No țiunea de substitu ție ordinar ă (vulgar ă).
Substitu ția ordinar ă este o dispozi ție cuprins ă într-o liberalitate
(dona ție sau testament), prin care dispun ătorul desemneaz ă, în mod
subsidiar, unul sau mai mul ți substitui ți pentru ipoteza în care primul

1 A se vedea D. Chiric ă, op. cit ., p. 126 și urm.
2 A se vedea Fr. Deak, op. cit ., p. 329 și urm.
149

Moștenirea testamentar ă

gratificat nu ar putea sau „renun ță la beneficiul liberalit ății” (art. 1000
C. civ.).
Substitu ția ordinar ă (vulgar ă) este o măsură de prevedere a
dispun ătorului pentru cazul în care legatul devine ineficace și este
permis ă de lege (ca și substitu ția fideicomisar ă).
În principiu, substitu ția ordinar ă poate îmbrac ă trei forme:
– simpl ă, în care dispun ătorul substituie legatarului principal un
alt legatar; de exemplu, A (testator ul) instituie legatar universal pe B, dar
prevede totodat ă că, dac ă B va predeceda, patrimoniul succe soral s ă
revin ă lui C1;
– multipl ă, în care dispun ătorul desemneaz ă, pe lâng ă instituit,
mai mul ți legatari în subsidiar; de exemplu, A (testatorul) insti tuie
legatar universal pe B, dar prevede c ă, dac ă B nu accept ă moștenirea,
patrimoniul succesoral s ă revin ă lui C și D;
– reciproc ă, în care, dac ă au fost institui ți mai mul ți legatari în
cote diferite, se prezum ă că și legatarilor substitui ți le vor rev eni
acelea și cote; de exemplu, dac ă A (testatorul) instituie legatari pe B
cu 1/3 din mo ștenire și pe C cu 2/3 din mo ștenire și, în subsidiar
acestora, pe D și E, în cazul în care B și C nu pot primi mo ștenirea,
aceasta se va transmite lui D și E tot î n cotele de 1/3, respectiv 2/3
din mo ștenire.
Principala deosebire dintre substitu ția fideicomisar ă și cea
vulgar ă const ă în aceea c ă, în ultimul caz, cei doi legatari nu vin suc cesiv
la mo ștenire (ci alternativ).
În consecin ță, în cazul substitu ției o rdinare, atât dreptul
substi tuitului, cât și al instituitului se nasc la moartea dispun ătorului
și dintre cei doi legatari se va alege numai unul. Astfel, dac ă instituitul
va primi legatul, dreptul substituitului nu se va mai na ște (pentru
neîndeplinirea c ondi ției suspensive).
§ 3. Oprirea liberalit ăților care încalc ă rezerva succesoral ă
În principiu, o persoan ă fizică poate dispune, în timpul vie ții,
liber și neîngr ădit de averea sa. Astfel, ea poate, prin acte inter vivos ,

1 A se vedea D. Mure șan, K . Josef, op. cit. (1996), p. 61 și jurispruden ța citat ă
de autori.
150

Moștenirea testamentar ă

să-și înstr ăineze toat ă averea (întrucât nimeni nu este obligat s ă lase o
moștenire).
Libertatea persoanei nu poate fi însă nelimitat ă. Prin excep ție,
dreptul acesteia de a dispune liber de bunurile sale prin liberalit ăți
este îngr ădit de lege în privin ța rezervei succesorale și a cotit ății dis –
ponibile (art. 1086 -1090 C. civ.)1. Astfel, în vederea protej ării unor
apropia ți ai defunctului împotriva liberalit ăților excesive ale acestuia,
legiuitorul a stabilit imperativ un drept la succesiune în favoarea mo ș-
tenitorilor legali rezervatari.
Rezerva succesoral ă este o parte a mo ștenirii pe care legea o
atribuie unor persoane apropiate defunctului (mo ștenitorii rezerva tari),
chiar împotriva voin ței dispun ătorului „manifestat ă prin liberali tăți ori
dezmo șteniri ” (art. 1086 C. civ.). Astfel, în prezen ța rezer vatarilor, o
persoan ă nu poate dispune prin liberalit ăți decât de o parte din
moștenirea sa, numi tă cotitate disponibil ă.
Cotitatea disponibil ă este partea din mo ștenire asupra c ăreia
defunctul poate dispune liber, atât prin liberalit ăți, cât și prin acte cu
titlu oneros2. Cotitatea disponibil ă se ob ține prin sc ăderea din masa
succesoral ă a rezervei.
În lipsa mo ștenitorilor legali nerezervatari, testatorul poate
dispune de bunurile mo ștenirii dup ă cum dore ște, fără limite, atât prin
acte cu titlu oneros, cât și gratuit.
În consecin ță, când exist ă moștenitori rezervatari, iar defunctul
a dispus de b unurile sale prin dona ții și/sau testament, masa succeso –
rală se împarte în dou ă părți: rezerva succesoral ă și cotitatea disponi –
bilă.
A. Caracterele juridice ale rezervei succesorale.
Rezerva succesoral ă se particularizeaz ă prin cele dou ă caracte –
re juridice: este o parte a mo ștenirii și este lovit ă de indisponibilitate.

1 Facem precizarea c ă legea îngr ădește numai dreptul de dispozi ție al titula rului
dreptului de proprietate asupra liberalit ăților, și nu dreptul de dispozi ție asupra actelor
cu tit lu oneros.
2 Potrivit art. 1089 C. civ., „cotitatea disponibil ă este partea din bunurile
moștenirii care nu este rezervat ă prin lege și de care defunctul putea dispune în mod
neîngr ădit prin liberalit ăți”.
151

Moștenirea testamentar ă

a). Rezerva este o parte a mo ștenirii și anume, aceea pe care
legea o defer ă, în mod imperativ, mo ștenitorilor rezervatari, împo triva
voinței defunctului.
Dreptul la rezerv ă este un drept propriu , născut la data des –
chiderii mo ștenirii, și nu un drept dobândit de la defunct pe cale suc –
cesoral ă1. Altfel, toate actele defunctului ar fi opozabile mo ștenito –
rului rezervatar, inclusiv cele prin care se aduce atingere rezervei, și
deci ocrotirea legal ă a rezervatarilor nu ar mai putea fi eficient ă.
Rezerva nu este o p arte din mo ștenirea pe care defunctul o
lasă efectiv , ci o por țiune din mo ștenirea pe care acesta ar fi l ăsat-o
dacă nu ar fi f ăcut dona ții2.
Din caracteristica rezervei de parte a mo ștenirii rezult ă
următoarele consecin țe juridice :
– rezerva poate fi pr etins ă numai de c ătre mo ștenitorii care au
voca ție și care vin efectiv la mo ștenire. Astfel, vin efectiv la mo ștenire
numai persoanele care fac parte din clasa de mo ștenitori sau grupul
de rudenie cu voca ție succesoral ă utilă (concret ă), au capacitate
succesoral ă, nu sunt nedemne și nici nu au renun țat la mo ștenire3;
– acceptarea sau renun țarea la rezerv ă a eventualilor mo ște-
nitori rezervatari, f ăcută înainte de deschiderea mo ștenirii, este nul ă
absolut (acte asupra unei succesiuni viitoare);
– când exist ă o pluralitate de mo ștenitori rezervatari, rezerva
succesoral ă este colectiv ă, global ă (și nu individual ă). Excep ție face
rezerva so țului supravie țuitor, care se atribuie în mod individual ,
chiar dac ă vine la mo ștenire în concurs și împreun ă cu a lți mo ște-
nitori rezervatari. De men ționat c ă rezerva se calculeaz ă în raport de
num ărul mo ștenitorilor rezervatari care vin efectiv la mo ștenire;

1 A se vedea Fr. Deak, St. C ărpenaru, op. cit. (1983), p. 466.
2 A se vedea R. Popescu, Limitele dreptu lui de a dispune prin acte juridice de
bunurile mo ștenirii , în C. Toader, L. St ănciulescu, R. Popescu, V. Stoica, op. cit. , p. 55.
3 De exemplu, „părinții defunctului nu au dreptul la rezerv ă în prezen ța
descenden ților, pentru c ă, în acest caz, ei nu au voca ție succesoral ă utilă (concret ă),
întrucât fac parte din clasa a II -a de mo ștenitori legali ”. De asemenea, mo ștenitorul
rezervatar care renun ță la mo ștenire pierde și dreptul asupra rezervei ce i se cuve –
nea, întrucât devine, prin renun țare, o pers oană străină de mo ștenire; a se vedea
Fr. Deak, op. cit. , p. 56.
152

Moștenirea testamentar ă

– moștenitorii rezervatari au dreptul la rezerva legal ă în natur ă
(nu sub forma unui echivalent în bani). Dac ă prin actele liberale ale
titularului s -a încălcat rezerva, aceasta va fi reîntregit ă, de asemenea,
în natur ă, și nu prin echivalent. În cazuri de excep ție și numai în
condi țiile expres prev ăzute de lege, rezerva va putea fi atribuit ă sub
forma unui echivalent în bani. De exemplu, dac ă bunul d onat a fost
înstr ăinat de donatar înainte de deschiderea mo ștenirii.
b). Rezerva succesoral ă este indisponibil ă în sensul c ă partea din
moștenire care constituie rezerva succesoral ă „nu poate fi știrbit ă prin
dona ții sau legate ”1.
Indisponibilitatea rez ervei succesorale este relativ ă și par țială.
Indisponibilitatea este relativ ă, deoarece dreptul de a dispune al
celui ce las ă moștenirea este limitat numai în prezen ța mo ștenito -rilor
rezervatari și numai în folosul lor. Numai mo ștenitorii rezervatari pot
invoca atingerea adus ă rezervei și numai ei pot pretinde reîntre -girea
acesteia.
Indisponibilitatea este parțială sub dublu aspect:
– ea love ște numai o frac țiune a mo ștenirii (rezerva
succeso rală), nu și cotitatea disponibil ă;
– actele cu titlu oner os s ăvârșite de titular sunt valabile și
opozabile mo ștenitorilor rezervatari (deoarece nu intr ă în masa
succe soral ă); astfel, nu toate actele defunctului vor fi raportate la
cotitatea disponibil ă, ci numai dona țiile și legatele.
Preciz ăm c ă problema cara cterelor rezervei succesorale este
una disputat ă în doctrina de specialitate. În acest context, se apre –
ciază că la cele de mai sus se pot ad ăuga și alte caractere precum:
caracterul imperativ, caracterul colectiv, caracterul de ordine public ă
etc.
B. Rezerva succesoral ă a descenden ților.
Potrivit art. 1087 C. civ., sunt mo ștenitori rezervatari: so țul
supravie țuitor , descenden ții (fără limit ă în grad) și ascenden ții
privile giați (tatăl și mama) ai defunctului.

1 A se vedea M Eliescu, op. cit . (I), p. 325.
153

Moștenirea testamentar ă

Rezerva succesoral ă a fiec ărui mo ștenitor rezervatar este de
jumătate din cota succesoral ă care, în absen ța liberalit ăților sau dez –
moștenirilor, i s -ar fi cuvenit ca mo ștenitor legal (art. 1088 C. civ.).
În consecin ță, rezerva se va calcula din masa de bunuri pe care
defunctul ar fi l ăsat-o dac ă nu ar fi f ăcut dona ții (și nu aceea pe care a
lăsat-o efectiv).
Descenden ții care culeg rezerva sunt rudele în linie dreapt ă
descendent ă ale defunctului. În acest sens, prin descenden ți se în țeleg
nu numai descenden ții de gradul I, dar și ceilal ți descenden ți
(nepo ți, str ănepo ți etc.)1.
Descenden ții pot proveni din c ăsătorie, cei din afara c ăsătoriei,
precum și cei adopta ți.
Prin adop ția încheiat ă după intrare a în vigoare a O.U.G.
nr. 25/1997 și, în prezent, în condi țiile art. 469 și urm. C. civ., filia ția
dintre copilul adoptat și părinții săi naturali înceteaz ă (deci el nu va
putea cere rezerva din mo ștenirea p ărinților naturali). În schimb, în
cazul adop ției cu efecte restrânse, valabil încheiat ă înainte de 12
iunie 1997 (adic ă înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 25/1997),
adoptatul avea un drept la rezerv ă atât fa ță de mo ștenirea l ăsată de
rudele lui fire ști, cât și față de averea adoptato rilor săi2.
Descenden ții pot veni la mo ștenire atât în nume propriu , cât și
prin reprezentare , fără consecin țe diferite în planul rezervei succe –
sorale.
Când rezervatarii vin la mo ștenire în nume propriu, rezerva se va
împărți între ei, pe capete.
Când rezervatarii vor veni la mo ștenire prin reprezentare,
rezerva se va împ ărți între ei, pe tulpini. De exemplu, dac ă defunctul
a lăsat un fiu A și doi nepo ți C și E, copii ai lui B (alt fiu predecedat al
defunctului), rezerva acestora va fi de 1/2 din m oștenire , din care A

1 Preciz ăm că, potrivit Codului civil de la 1864 (art. 842) termenul de „copii ”
desemna „descenden ții de orice grad ”. Noul Cod civil folose ște, sporadic, termenul în
aceea și accep țiune.
2 Adoptatul cu efecte restrânse nu va putea însă pretinde dreptul la rezerv ă
față de averea l ăsată de ascenden ții adoptatorilor s ăi, cu care nu are leg ături de
rudenie.
154

Moștenirea testamentar ă

va culege jum ătate, adic ă 1/4 din mo ștenire, iar C și E câte 1/8 din
moștenire.
În consecin ță, atunci când sunt singurii mo ștenitori rezervatari,
rezerva descenden ților va fi 1/2 din mo ștenire, iar când vin împreun ă
cu so țul supravie țuitor rezerva acestora va fi de 3/8 din mo ștenire.
C. Rezerva succesoral ă a ascenden ților privilegia ți.
În c ategoria ascenden ților privilegia ți intr ă tatăl și mama
defunctului indiferent dac ă acesta s -a născut din c ăsătorie, din afara
căsătoriei sau este din adop ție (f ără a deosebi dac ă adop ția a fost
făcută cu efecte depline sau restrânse; situa ție aplica bilă adop țiilor
efectuate pân ă la apari ția O.U.G. nr. 25/1997).
Ascenden ții privilegia ți fac parte din clasa a II -a de mo ștenitori
legali, al ături de colateralii privilegia ți. Dintre ace știa, numai ascen –
denții privilegia ți (părinții defunctului) sunt m oștenitori rezervatari .
De precizat c ă ascenden ții privilegia ți culeg rezerva numai în
lipsa descenden ților (rude ale defunctului din clasa I de mo ștenitori
legali).
a). Cuantumul rezervei ascenden ților privilegia ți. Potrivit dis –
pozițiilor art. 1088 C. civ., rezerva succesoral ă este de jum ătate (1/2)
din cota ce „i s-ar fi cuvenit (rezervatarului, s.n.) ca mo ștenitor legal ”.
În cadrul clasei a II -a, părinții defunctului culeg o cot ă legal ă
variabil ă, dup ă cum vin la mo ștenire singuri sau în concurs cu colate –
ralii privilegia ți și/sau cu so țul supravie țuitor. În consecin ță, cota
rezervei cuvenit ă ascenden ților privilegia ți este o cotă fixă (1/2)
dintr -o cot ă variabil ă (cota legal ă).
Față de cele de mai sus, la calculul rezervei p ărinților se
contureaz ă patru situa ții:
a) când vin singuri la mo ștenire (în lipsa so țului supravie țuitor și a
colateralilor privilegia ți) ascenden ții privilegia ți culeg întreaga mo ștenire,
iar rezerva lor este de 1/2 ;
b) când vin la mo ștenire în concurs numai cu so țul supra –
viețuitor , ascenden ții privilegia ți culeg o cot ă legal ă de 1/2, iar
rezerva lor va fi de 1/4 din mo ștenire;

155

Moștenirea testamentar ă

c) când vin la mo ștenire în concurs, numai cu colaterali
privilegia ți, părinții defunctului culeg o co tă de 1/4 sau 1/2 (dup ă
num ărul lor1) și deci, rezerva lor va fi de 1/8 sau 1/4 din mo ștenire;
d) când vin la mo ștenire în concurs cu so țul supravie țuitor și cu
colateralii privilegia ți, părinții vor culege o cot ă de 1/4 din 2/3 sau de
1/2 din 2/3 (dup ă num ărul lor) și deci, rezerva lor va fi de 1/12 sau de
1/6 din mo ștenire; rezult ă că în aceast ă situa ție, dac ă defunctul a
instituit legatar universal o ter ță persoan ă la mo ștenirea de 120.000 lei,
dar a l ăsat și un p ărinte, un frate și soțul supravie țuitor, rezerva
succesoral ă a părintelui va fi de 10.000 de lei.
b). Calculul rezervei ascenden ților privilegia ți și conflictul de
legi civile. Când la mo ștenire vin atât p ărinții adoptatori, cât și
părinții fire ști (dac ă defunctul a fost adoptat cu efecte res trânse,
situa ție în care putea avea trei sau chiar patru p ărinți) se pune
întrebarea: cum se va calcula rezerva p ărinților?
De exemplu, defunctul a fost adoptat cu efecte restrânse în
anul 1980, a instituit legatar universal o ter ță persoan ă în anul 2010 ,
moștenirea s -a deschis dup ă intrarea în vigoare a noului Cod civil, iar
părinții acestuia pretind rezerva succesoral ă.
Din spe ța dat ă mai sus, rezult ă că defunctul a fost adoptat cu
efecte restrânse în condi țiile Codului familiei din 1953 (azi abrogat) ,
testamentul a fost încheiat potrivit Codului civil de la 1964 (azi abro –
gat), iar rezerva datorat ă părinților urmeaz ă a fi calculat ă sub impe –
riul noului Cod civil.
În situa ția unui conflict de legi civile, avem în vedere în primul
rând, principiul potrivit c ăruia, legea civil ă „nu are putere retroac –
tivă”, iar actele juridice „săvârșite sau produse înainte de intrarea în
vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice ” (art. 6 alin. 1 și 2
C. civ.).
Răspunzând la întrebare, rezerva succes orală a ascenden ților
privilegia ți se cuvine (în acest caz) părinților adoptatori și fire ști aflați
în via ță la data deschiderii mo ștenirii ( și va avea drept consecin ță

1 Reamintim c ă, potrivit art. 978 C. civ., în cadrul clasei a II -a de mo ștenitori
legali, ascenden ții privilegia ți în concurs cu colateralii privilegia ți culeg o cot ă legal ă
1/4 sau 1/2 din mo ștenire (dup ă cum vin la mo ștenire unul sau mai mul ți părinți).
156

Moștenirea testamentar ă

reduc țiunea liberalit ății excesive s ăvârșite de defunct prin legatul
universal).
Calculul rezervei succesorale a p ărinților, în spe ța de mai sus, se va
efectua îns ă, în condi țiile noului Cod civil , corespunz ător „situa țiilor
juridice n ăscute dup ă intrarea sa în vigoare ” (art. 6 alin. 5 C. civ.).
Astfel, în cazul mo ștenirii testamentare, trebuie deosebit între
validitatea testamentului (pentru care se aplic ă legea în vigoare la
momentul încheierii sale) și efectele dispozi țiilor testamentare (care
sunt guvernate de legea în vigoare la momentul desch iderii
succesiunii, potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011)1.
În condi țiile spe ței date, rezerva p ărinților va fi:
– de 1/8 din mo ștenire, dac ă la mo ștenire vine un singur
părinte (indiferent dac ă acesta este adoptator sau p ărinte firesc);
– de 1/4 din moștenire, dac ă la mo ștenire vin doi, trei sau
patru p ărinți (adoptatori și părinți fire ști).
De men ționat c ă rezerva cuvenit ă mai multor p ărinți se atri-
buie colectiv și se împarte în mod egal (pe capete).
În literatura de specialitate s -a pus de ase menea, problema: ce se
întâmpl ă dacă defunctul are doi p ărinți în via ță, dar unul dintre
aceștia este nedemn sau renun țător: rezerva este de 1/8 sau de 1/4?
În aceast ă situa ție, împ ărtășim opinia potrivit c ăreia rezerva va fi
de 1/8, întrucât renun țătoru l sau nedemnul este str ăin de mo ște-nire
și vor fi lua ți în calcul p ărinții efectiv chema ți la mo ștenire, iar nu acela
de p ărinți rămași în via ță” (s.n.)2.

1 De exemplu, dac ă între momentul întocmirii testamentului și cel al mor ții
testatorului inte rvine o lege care modific ă forma testamentului, legea nou ă nu se va
aplica actului deja f ăcut. În schimb, dac ă în acela și interval de timp, legea nou ă sta-
bilește o alt ă cotitate disponibil ă, ea se va aplica și testamentului anterior fără a fi
considera tă retroactiv ă, deoarece „drepturile legatarilor se nasc în momentul des –
chiderii succesiunii ”. Astfel, dispozi țiile art. 1088 C. civ. care stabilesc o alt ă moda –
litate de determinare a rezervai descenden ților și ascenden ților privilegia ți, „influen –
țează și legatele f ăcute înainte de 1 octombrie 2011 ”, dac ă moștenirea s -a deschis
după cu aceast ă dată; a se vedea G. Boroi, C.A. Anghelescu, op. cit . (2011), p. 35.
2 A se vedea Fr. Deak, op. cit. , p. 349.
157

Moștenirea testamentar ă

D. Rezerva s uccesoral ă a soțului supravie țuitor.
Potrivit legii, rezerva so țului supravie țuitor este de 1/2 din cota
succesoral ă care i se cuvine în calitate de mo ștenitor legal .
Cota -parte din mo ștenire cuvenit ă soțului supravie țuitor difer ă
însă în func ție de cla sa de mo ștenitori cu care el vine în concurs,
astfel c ă și întinderea rezervei va fi diferit ă în func ție de clasa de mo ș-
tenitori cu care vine la mo ștenire.
Deci, rezerva so țului supravie țuitor va fi:
– 1/8 din mo ștenire, dac ă vine în concurs cu descende nții
defunctului (clasa I de mo ștenitori legali); deci 1/2 din 1/4 = 1/8, cu
men țiunea c ă num ărul descenden ților și gradul de rudenie a acestora
cu defunctul (copii, nepo ți, str ănepo ți etc.) nu afecteaz ă cuantumul
rezervei;
– 1/6 din mo ștenire, dac ă vine în concurs atât cu ascenden ții
privilegia ți, indiferent de num ăr, cât și cu colateralii privilegia ți, deci 1/2
din 1/3 = 1/6;
– 1/4 din mo ștenire, dac ă vine în concurs numai cu ascenden ții
privilegia ți sau numai cu colateralii privilegia ți, deci 1/2 din 1/2 = 1/4;
– 3/8 din mo ștenire, dac ă vine în concurs cu ascenden ții ordi –
nari (clasa a III -a) sau colateralii ordinari (clasa a IV -a), deci 1/2 din
3/4;
– 1/2 din mo ștenire, în lipsa rudelor din cele patru clase de
moștenitori legali, deci 1/2 din întreg.
De men ționat c ă soțul supravie țuitor este rezervatar numai în
privin ța cotei de mo ștenire legal ă (nu și în privin ța dreptului special
asupra mobilierului și a obiectelor de uz casnic, precum și a dreptului
de abita ție).
În contextul de mai sus , rezerva se va calcula prin raportare la
valoarea integral ă a mo ștenirii (deci incluzându -se și valoarea mobi –
lierului casnic). De exemplu, masa succesoral ă la moartea unui so ț
este de 100 milioane lei și se compune dintr -o cas ă în valoare de 80
milio ane lei și bunuri apar ținând gospod ăriei casnice în valoare de 20
milioane lei. Dac ă defunctul a l ăsat prin testament toat ă averea unei
terțe persoane, so țul supravie țuitor (în lipsa rudelor defunctului) are
dreptul la rezerva de 1/2 din mo ștenire, care se va calcula prin rapor –

158

Moștenirea testamentar ă

tare la valoarea integral ă a mo ștenirii ( și nu la valoarea de 80 milioane
rămasă prin sc ăderea valorii mobilierului și a bunurilor de uz casnic).
Rezerva so țului supravie țuitor nu are caract er colectiv , ci se
atribuie individual , calculându -se distinct, chiar dac ă sunt mai mul ți
moștenitori rezervatari.
§ 4. Cotitatea disponibil ă special ă a soțului supravie țuitor
Potrivit art. 1090 C. civ., „liberalit ățile neraportabile f ăcute
soțului sup ravie țuitor, care vine la mo ștenire în concurs cu al ți
descenden ți decât cei comuni lor, nu pot dep ăși un sfert din mo ștenire și
nici partea descendentului care a primit cel mai pu țin”.
A. Domeniul de aplicare.
În vederea protej ării unei categorii de des cenden ți ai
defunc tului, atunci când vin la mo ștenire în concurs cu so țul
supravie țuitor, legiuitorul a intervenit instituind anumite limite în
care acesta din urmă poate fi grevat.
Textul de lege se refer ă la „alți descenden ți decât cei comuni
lor”, înțelegându -se prin ace știa al ți copii ai defunctului, decât cei pe
care acesta i -a avut cu so țul supravie țuitor. Astfel, art. 1090 alin. 1
C. civ. se refer ă la copiii defunctului dintr -o alt ă căsătorie, a copiilor
din afara c ăsătoriei, cât și a celor adop tați (atât cu efecte restrânse,
cât și cu efecte depline, cu singura condi ție ca, în acest din urm ă caz,
adop ția să fi fost încuviin țată anterior încheierii c ăsătoriei adopta –
torului).
Pentru a se prevala de dispozi țiile art. 1090 alin. 1 C. civ., copi ii
defunctului din afara c ăsătoriei cu so țul supravie țuitor trebuie să
existe la data deschiderii succesiunii și să nu fie nedemni sau
renun țători, întrucât textul de lege ocrote ște pe acei descenden ți care
vor și pot s ă vină la mo ștenire.
Prin copii treb uie s ă înțelegem atât descenden ții de gradul I,
cât și descenden ții de gradul al II -lea și al III -lea etc.
Este asimilat descenden ților proteja ți de lege și descendentul
„dezmo ștenit direct ” de defunct, c ăruia i „se aplic ă în mod corespun –
zător” dispoz ițiile referitoare la cotitatea disponibil ă special ă, dar

159

Moștenirea testamentar ă

numai atunci când „de aceast ă dezmo ștenire ar beneficia so țul
supravie țuitor ” (art. 1090 alin. 3 C. civ.).
În consecin ță, dac ă exist ă descenden ți dintr -o căsătorie ante –
rioar ă a defunctului, soțul din ultima c ăsătorie nu poate fi gratificat
de c ătre cel care las ă moștenirea (testatorul) în limitele cotit ății dis –
ponibile ordinare, ci numai în limitele unei cotit ăți disponibile spe –
ciale , care are un maximum variabil (partea copilului care a luat mai
puțin) și, în acela și timp, un maxim fix (un sfert din mo ștenire)1.
B. Liberalit ățile care intr ă sub inciden ța art. 1090 C. civ. .
Domeniul de aplicare al dispozi țiilor art. 1090 alin. 1 C. civ. îl
constituie „liberalit ățile neraportabile f ăcute so țului supravie țuitor ”.
Astfel, limitarea impus ă de legiuitor are ca obiect dona țiile scutite de
raport făcute so țului supravie țuitor2, dar și legatele defunctului.
Preciz ăm c ă și anterior adopt ării noului Cod civi l, cotitatea
disponibil ă special ă a vizat și legatele , ca liberalit ăți ce ar putea fi rodul
influen ței și presiunilor exercitate de so țul din c ăsătoria subsecvent ă
asupra celui care las ă moștenirea (pentru a -l determina s ă îi fac ă
liberalități în detriment ul copiilor dintr -o alt ă căsătorie).
În consecin ță, liberalit ățile supuse cotit ății speciale sunt:
– dona țiile scutite de raport făcute în timpul c ăsătoriei soțului din
a doua sau subsecventa c ăsătorie;
– dona țiile scutite de raport făcute anterior c ăsătoriei soțului din
ultima c ăsătorie (dac ă au fost f ăcute în vederea c ăsătoriei);
– legatele în folosul so țului din ultima c ăsătorie, indiferent de
data testamentului .

1 Dispozi țiile referitoare la cotitatea disponibil ă special ă (defavorabile so țului
supravie țuitor) urm ăresc s ă ocroteasc ă dreptul la mo ștenire al copiilor dintr -o căsă-
torie anterioar ă „împotriva influen țelor și presiunilor pe care so țul din ultima c ăsă-
torie ar putea s ă le exercite asupra p ărintelui care s -a rec ăsătorit, determinându -l pe
acesta din urm ă să îi fac ă liberalit ăți în detrimentul copiilor ”; a se vedea R. Popescu,
op. cit. , p. 65.
2 Preciz ăm că, potrivit art. 1146 alin. 1 C. civ., raportul dona țiilor este „obli-
gația pe care o au între ei so țul supravie țuitor și descend enții defunctului care vin
efectiv și împreun ă la mo ștenirea legal ă de a readuce la mo ștenire bunurile care
le-au fost donate ” (fără scutire de raport de c ătre cel ce las ă moștenirea).
160

Moștenirea testamentar ă

C. Determinarea cuantumului coti tății disponibile speciale .
Potrivit art. 1090 alin. 2 C. civ., dac ă defunctul nu a dispus prin
liberalit ăți de diferen ța dintre cotitatea disponibil ă stabilit ă „ordi-
nară” și cotitatea disponibil ă special ă, atunci aceast ă diferen ță revine
descenden ților.
În contextul legal de mai sus, calculul urmeaz ă o anumit ă
ordine.1
a) Mai întâi se deduce rezerva so țului supravie țuitor, cât și a
descenden ților, stabilindu -se cotitatea disponibil ă ordinar ă;
b) Apoi, din cotitatea disponibil ă ordinar ă se deduce cotitatea
disponibil ă special ă, în conformitate cu dispozi țiile art. 1090 alin. 2
C. civ. (aceasta trebuie s ă respecte dou ă limite: s ă nu fie mai mare
decât partea descendentului care a luat mai pu țin și să nu dep ășeasc ă 1/4
din mo ștenire);
c) Diferen ța rămasă dintre cotitatea disponibil ă ordinar ă și cea
special ă revine descenden ților (dacă defunctul nu a dispus de aceast ă
diferen ță prin liberalit ăți).
De exemplu, atunci când so țul supravie țuitor a fost instituit
legatar universal și vine la mo ștenire î n concurs cu un copil dintr -o
căsătorie anterioar ă, mo ștenirea se va împ ărți astfel:
– rezerva so țului supravie țuitor va fi de 1/8, iar rezerva copi –
lului de 3/8 (1/2 din 3/4), deci rezervele cumulate vor fi de 1/8 plus
3/8 = 1/2 din mo ștenire. Sc ăzând rezervele cumulate din masa succe –
soral ă, se va ob ține cotitatea disponibil ă ordinar ă, care este de 1/2
din mo ștenire;
– din cotitatea disponibil ă ordinar ă, soțul supravie țuitor va
putea primi numai 1/4 din mo ștenire (deci, mai pu țin decât toat ă
cotitat ea disponibil ă ordinar ă de 1/2);
– diferen ța de 1/4 din mo ștenire va reveni copilului. În
concluzie:
– soțul supravie țuitor va cumula: 1/8 rezerva succesoral ă și 1/4
cotitatea disponibil ă special ă, deci, în total, 3/8 din mo ștenire.

1 A se vedea Fr. Deak, op. cit. , p. 362 -364.
161

Moștenirea testamentar ă

Copilul din c ăsătoria anterioar ă va cumula 3/8 rezerva succe –
soral ă și 1/4 diferen ța cuvenit ă, deci, în total, 5/8 din mo ștenire1.
În ceea ce prive ște raportul dintre cotitatea disponibil ă specia -lă
și cotitatea disponibil ă ordinar ă, preciz ăm că acestea nu se cumu -lează.
Cu alte cuvinte, defunctul care a l ăsat copii dintr -o alt ă căsă-torie nu
poate, pe de o parte, s ă facă liberalit ăți soțului supravie țuitor în limitele
cotit ății speciale di sponibile, iar, pe de alt ă parte, s ă facă liberalit ăți
unor ter ți în limitele cotit ății disponibile ordinare (deoa -rece s -ar
încălca rezerva copiilor defunctului).
În consecin ță, în toate cazurile, cotitatea disponibil ă special ă
este mai mic ă decât cotita tea disponibil ă ordinar ă și se imput ă asupra
celei din urm ă. În niciun caz, liberalit ățile făcute so țului supravie țuitor
nu pot dep ăși cotitatea disponibil ă special ă.
§ 5. Determinarea masei succesorale
Opera țiunea premerg ătoare reduc țiunii liberalit ăților excesive și a
partajului succesoral (în general) este stabilirea masei succesorale.
Mase succesoral ă constituie și „masa de calcul ”, în func ție de
care se individualizeaz ă rezerva succesoral ă și cotitatea disponibil ă
(art. 1091 alin. 1 C. civ.).
Masa de calcul se apreciaz ă, atât în raport de bunurile exis –
tente (efective) în patrimoniul defunctului la data deschiderii mo ște-
nirii, cât și în func ție de liberalit ățile inter vivos făcute de acesta.
Astfel, patrimoniul l ăsat de defunct urmeaz ă să fie î ntregit
fictiv , așa cum ar fi ar ătat el dac ă cel care las ă moștenirea nu ar fi
făcut liberalit ăți (dona ții și legate)2.
Potrivit art. 1091 alin. 1 C. civ., pentru determinarea masei de
calcul se vor efectua succesiv trei opera ții:

1 Pentru am ănunte p rivind logica de calcul a cotit ății disponibile speciale, a se
vedea E. Boroi, G. Boroi, Corela ția dintre prevederile art. 939 din Codul civil și
Decretul -lege nr. 319/1944 , în R.R.D nr. 9 -12/1989, p. 30 -31.
2 Preciz ăm c ă institu ția juridic ă a rezervei s uccesorale îl ocrote ște pe
moștenitorul rezervatar nu numai împotriva legatelor, dar și împotriva dona țiilor (când
depășesc limitele disponibilului).
162

Moștenirea testamentar ă

– stabilirea activului brut al mo ștenirii, prin însumarea valorii
bunurilor existente în patrimoniul succesoral la data deschiderii mo ș-
tenirii;
– scăderea pasivului succesoral din activul brut, pentru a
obține activul net al mo ștenirii;
– reunirea fictiv ă (pentru calcul), la acest activ net, a valorii
dona țiilor f ăcute în timpul vie ții de c ătre cel care las ă moștenirea.
A. Determinarea valorii bunurilor existente în patrimoniul
defunctului la data deschiderii succesiunii (activul brut).
În prim ă etap ă se identific ă toate bunurile existente în patri –
moniul defunctul ui la data deschiderii succesiunii: bunuri mobile,
imobile, drepturi de crean ță etc., pentru obținerea activului brut .
Sunt cuprinse, de asemenea, și bunurile care constituie obiectul
unor legate , întrucât acestea se afl ă în patrimoniul succesoral.
În schimb, nu se vor cuprinde în valoarea bunurilor existente la
data deschiderii mo ștenirii:
– bunurile lipsite de valoare patrimonial ă (de exemplu,
foto grafii de familie, diplome etc.);
– drepturile care s -au stins la moartea titularului (de exemplu, o
creanță de între ținere, de rent ă viager ă etc.);
– bunurile care nu au f ăcut parte din patrimoniul defunctului
(de exemplu, fructele naturale percepute dup ă data deschiderii suc –
cesiunii, fructele civile și cele naturale ajunse la scaden ță ori indemni –
zația de asigurare pl ătită de asigur ător ter țului beneficiar al asigur ării
de persoane1).
Evaluarea bunurilor se face la momentul deschiderii succesiunii.
B. Determinarea activul net al mo ștenirii.
În cea de -a doua etap ă a constituirii masei succesorale s e
obține activul net al mo ștenirii, prin sc ăderea pasivului succesoral din
valoarea bunurilor existente.

1 Potrivit art. 2230 C. civ., în cazul decesului asiguratului, dac ă nu s -a desem –
nat un ter ț beneficiar, indemniza ția de asigurare se pl ătește mo ștenitorilor legali ai
asiguratului, dreptul la indemniza ție făcând parte din patrimoniul succesoral.
163

Moștenirea testamentar ă

Activul net trebuie individualizat, întrucât rezerva succesoral ă
(dar și cel al legatarului) este o parte din acesta (și nu din activul brut).
Practic, vor fi sc ăzute din valoarea mo ștenirii toate obliga țiile
existente în patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii1.
Conform art. 1090 alin. 2 C. civ., mai întâi se scade pasivul
succesoral și după aceea are loc reunirea fictiv ă a valorii dona țiilor la
valoarea bunurilor existente.
Preciz ăm că ordinea opera țiilor nu are îns ă nicio importan ță în
cazul în care mo ștenirea este solvabil ă. În schimb, dac ă moștenirea
este insolvabil ă (valoarea pasivului este ma i mare decât valoarea
activului), ordinea opera țiilor este important ă. De exemplu, defunctul
a lăsat bunuri în valoare de 50 milioane lei și datorii în valoare de 100
milioane lei, iar în timpul vie ții a f ăcut o dona ție de 50 milioane lei,
urmând ca la moștenirea sa s ă fie chemat un descendent.
Respectând ordinea impus ă de art. 1090 alin. 1 C. civ.:
– mai întâi, din activul brut de 50 milioane lei se scade pasivul de
100 milioane lei, rezultatul fiind 0 (deficitul de 50 milioane lei
rămânând în sarcin a creditorilor2);
– apoi, la activul net al mo ștenirii (0) se va reuni fictiv valoarea
dona ției de 50 milioane lei și se va ob ține o mas ă de calcul de 50
milioane lei. Întrucât rezerva copilului este de 1/2 din mo ștenire,
adic ă 25 milioane lei, înseamn ă că donatarul va restitui3 la masa
succesoral ă 25 milioane lei, iar restul de 25 milioane lei îi va r ămâne lui,
în limitele cotit ății disponibile.
C. Reunirea fictiv ă la activul net a dona țiilor f ăcute de titu larul
moștenirii.
Moștenitorii rezervatari sunt apărați nu numai împotriva
dispo zițiilor testamentare ale defunctului, dar și împotriva
liberalit ăților inter vivos ale acestuia.

1 Excep ție fac obliga țiile care se sting prin moartea defunctului (de exemplu,
pensia de între ținere datorat ă de defunct, obliga țiile civile imperfecte, obliga țiile
morale etc.).
2 Creditorii nu pot urm ări bunul donat pentru c ă nu face parte din
patri moniul defunctului; a se vedea R. Popescu, op. cit. , p. 72.
3 Prin mecanismul institu ției reduc țiunii liberalit ăților exces ive.
164

Moștenirea testamentar ă

Reunirea valorii bunurilor donate nu este efectiv ă, fiind numai
fictiv ă (doar pentru calcul).
Sunt supuse reuniunii fictive toate dona țiile făcute de defunct,
indiferent de forma de realizare: act autentic, dona ții deghizate,
dona ții indirecte sau daruri manuale.
Nu vor face obiectul reunirii fictive darurile obi șnuite, dona țiile
remuneratorii și, atunci când nu sunt excesive, „nici sumele cheltuite
pentru între ținerea sau, dac ă este cazul, pentru formarea
profe sional ă a descenden ților, a p ărinților sau a so țului și nici
cheltuielile de nunt ă” (art. 1091 alin. 3 C. civ.).
Tot astfel, dac ă bunul donat sau cel care l -a înlocuit pe acesta a
pierit fortuit , indiferent de data pieirii, dona ția nu se va supune
reunirii fictive (art. 1091 alin. 2 C. civ.).
De precizat c ă înstr ăinarea cu titlu oneros c ătre un descendent
ori un ascendent privilegiat sau c ătre so țul supravie țuitor este prezu –
mată a fi dona ție dac ă înstr ăinarea s -a făcut cu rezerva uzufructului,
uzului or i abita ției sau în schimbul între ținerii pe via ță ori a unei rente
viagere .
Prezum ția de mai sus opereaz ă numai în favoarea descenden –
ților, ascenden ților privilegia ți și a so țului supravie țuitor ai defunctului,
dacă aceștia nu au consim țit la înstr ăinare (art. 1091 alin. 4 C. civ.).
Conform art. 1091 alin. 2 C. civ., dona țiile cuprinse în opera ția de
reunire fictiv ă se evalueaz ă la data deschiderii mo ștenirii , ținându se îns ă
cont de starea lor în momentul dona ției, din care se scade valoarea
sarcinilo r asumate prin contractele de dona ție.
De exemplu, dac ă un imobil donat valora 100 milioane lei și,
ulterior, datorit ă creșterii pre țului imobilelor, el va valora 200 milioa –
ne lei, imobilul va fi pre țuit la 200 milioane lei, pentru c ă o asemenea
creștere s -ar fi înregistrat și dac ă bunul ar fi r ămas în patrimoniul
defunctului.
Dacă, dimpotriv ă, imobilul valora la data dona ției 100 milioane lei
și la data deschiderii succesiunii valoreaz ă 200 milioane lei datorit ă
îmbun ătățirilor aduse de donatar, imo bilul se va evalua pentru ope rația
de reunire fictiv ă a dona țiilor la 100 milioane lei.
Dacă bunurile au fost înstr ăinate de donatar, se ține seama de
valoarea lor la data înstr ăinării, iar dac ă bunurile donate au fost înlo –

165

Moștenirea testamen tară

cuite cu altele, se ține cont de valoarea, la data deschiderii mo ștenirii,
a bunurilor intrate în patrimoniu și de starea lor la momentul
dobândirii.
Totu și, dac ă devalorizarea bunurilor intrate în patrimoniu era
inevitabil ă la data dobândiri i, în virtutea naturii lor, înlocuirea bunu rilor
nu este luat ă în considerare.
Sumele de bani sunt supuse index ării în raport cu indicele infla –
ției, corespunz ător perioadei cuprinse între data intr ării lor în patri –
moniul donatarului și data deschideri i mo ștenirii (art. 1091 alin. 2
C. civ.).
Preciz ăm c ă rezerva succesoral ă și cotitatea disponibil ă se
calculeaz ă în func ție de valoarea masei succesorale. La stabilirea
rezer vei nu se ține seama de cei care au renun țat la mo ștenire, cu
excep ția celor obl igați la raport (art. 1091 alin. 5 C. civ.).
§ 6. Reduc țiunea liberalit ăților excesive
În cazul în care defunctul a dispus prin testament peste limita
cotit ății disponibile, dreptul mo ștenitorilor rezervatari este afectat.
Sanc țiunea care se aplic ă, în c azul în care liberalit ățile făcute de cel
care las ă moștenirea aduc atingere drepturilor mo ștenitorilor
rezer vatari, este reduc țiunea.
Potrivit art. 1092 C. civ., „liberalit ățile care încalc ă rezerva
succesoral ă sunt supuse reduc țiunii, la cerere ”.
Acțiunea prin care mo ștenitorii rezervatari vor putea solicita
reducerea liberalit ăților este acțiunea în reduc țiune . Dreptul de a
pretinde reduc țiunea ia na ștere odat ă cu rezerva (deci la data deschiderii
succesiunii) și este un drept propriu, personal al mo ștenitorului
rezer vatar ( și nu dobândit pe cale succesoral ă de la defunct),
împrejurare ce face ca liberalit ățile consim țite de c ătre defunct, prin
care se încal că rezerva, s ă nu fie opozabile rezervatarului.
Reduc țiunea liberalit ăților excesive poate fi ce rută numai de
către moștenitorii rezervatari, de succesorii lor , precum și de c ătre
creditorii chirografari ai mo ștenitorilor rezervatari (art. 1093 C. civ.).
În cazul pluralit ății de mo ștenitori rezervatari, reduc țiunea ope reaz ă
numai în limita cotei d e rezerv ă cuvenite celui care a cerut -o și profit ă
numai acestuia (art. 1094 alin. 3 C. civ.).

166

Moștenirea testamentar ă

De men ționat c ă donatarii și legatarii defunctului nu pot
beneficia de reduc țiune (reduc țiunea operând împotriva ac estora).
A. Căile procedurale de exercitare a dreptului la reduc țiune.
Dreptul la reduc țiune se poate realiza pe dou ă căi: amiabil
(prin bun ă-învoial ă) sau pe cale judec ătoreasc ă.
Potrivit art. 1094 C. civ., reduc țiunea liberalit ăților excesive se
poat e realiza prin buna învoial ă a celor interesa ți sau poate fi
invocat ă în fa ța instan ței de judecat ă pe cale de excep ție sau pe cale
de ac țiune.
În conformitate cu dispozi țiile de mai sus, titularii dreptului la
rezerv ă au la dispozi ție două căi proced urale , dup ă cum obiectul libe –
ralității excesive se afl ă în posesia gratificatului sau în posesia mo ș-
tenitorilor rezervatari (respectiv ac țiunea în reduc țiune și excep ția în
reduc țiune).
a). Ac țiunea în reduc țiune va fi folosit ă de mo ștenitorii
rezer vatari în cazul în care bunurile ce fac obiectul liberalit ății se afl ă
în posesia celui gratificat (de exemplu, în cazul unei dona ții).
Acțiunea în reduc țiune nu opereaz ă de drept, urmând a fi
obligatoriu invocat ă. Ea este o ac țiune personal ă patrimonial ă1, fiind
supus ă prescrip ției de 3 ani, iar termenul de prescrip ție începe s ă
curg ă de la data deschiderii succesiunii .
Ca excep ție de la regula de mai sus (a momentului începerii
termenului), termenul de prescrip ție curge „de la data la care
moștenitorii r ezervatari au pierdut posesia bunurilor care formeaz ă
obiectul liberalit ăților” (art. 1095 alin. 1 C. civ.).
În cazul liberalit ăților excesive a c ăror existen ță nu a fost
cunoscut ă de mo ștenitorii rezervatari, termenul de prescrip ție începe să
curg ă de la data când au cunoscut existen ța acestora și caracterul lor
excesiv (art. 1095 alin. 2 C. civ.).

1 A se vedea I.C.C.J., s. civ., dec. nr. 1547/2005, în Jurispruden ța Sec ției civile pe
anul 2005, Ed. Hamangiu, Bucure ști, 2006, p. 414.
167

Moștenirea testamentar ă

Men ționăm că acțiunea în reduc țiune este divizibil ă, ceea ce
înseamn ă că de ea urmeaz ă să beneficieze doar mo ștenitorul rezer –
vatar care a invocat -o, pe cale de excep ție sau pe cale de ac țiune1.
b). Excep ția în reduc țiune poate fi i nvocat ă de c ătre mo șteni-
torii rezervatari numai în cazul în care bunul se afl ă în posesia mo ște-
nitorului rezervatar (de și beneficiarul liberalit ății are un drept asupra
lui).
În acest caz, dac ă rezerva succesoral ă a fost înc ălcată prin
efectuarea de liberalit ăți excesive, mo ștenitorii rezervatari se vor
putea ap ăra invocând excep ția în reduc țiune.
Excep ția în reduc țiune este imprescriptibil ă extinctiv (art. 1095
alin. 3 C. civ.).
În toate cazurile, dovada dep ășirii cotit ății disponibile revine
moștenitorilor rezervatari. Ei pot folosi orice mijloc de prob ă admis
de lege.
B. Ordinea reduc țiunii liberalit ăților excesive.
Dacă titularul succesiunii a f ăcut mai multe liberalit ăți, dona ții
sau legate, care dep ășesc cotitatea disponibil ă, ele vor fi su puse
reducțiunii dup ă o anumit ă ordine (fiind f ără relevan ță dacă de acestea
au beneficiat una sau mai multe persoane).
Ordinea reduc țiunii este dat ă de regulile consacrate de Codul
civil.
a). Potrivit art. 1096 alin. 1 C. civ., legatele se reduc înaintea
dona țiilor.
Regula se justific ă prin aceea c ă legatele sunt ultimele liberalit ăți
făcute de defunct și, deci, ele sunt cele care au dep ășit cotitatea
disponibil ă, înc ălcând rezerva (liberalit ățile anterioare prezumându -se că
s-au făcut în limitele cotit ății disponibile).
Dacă dona țiile s -ar reduce înaintea legatelor sau odat ă cu ele,
ar însemna c ă testatorul a luat înapoi ceea ce donase, pentru a reface
cotitatea disponibil ă, urmând ca ulterior s ă dispun ă de acelea și

1 A se vedea Fr. Deak, St. C ărpenaru, op. cit. (1983), p. 473; T.S., s. civ., dec.
nr. 780/1973, în R.R.D. nr. 1/1974, p. 159.
168

Moștenirea testamentar ă

bunuri pe cale de legat. O asemenea solu ție ar înc ălca principiul
irevocabilit ății dona țiilor1.
Regula de mai sus are cara cter imperativ și deci orice clauz ă
contrar ă este nul ă.
b). Potrivit art. 1096 alin. 2 C. civ., legatele se reduc toate
deodat ă și propor țional , întrucât toate liberalit ățile mortis causa își
produc efectele numai dup ă deschiderea mo ștenirii.
Regula de mai sus are numai un caracter dispozitiv (nu
imperativ), întemeindu -se pe prezum ția că defunctul nu a dorit s ă
stabi leasc ă o anumit ă ordine în reduc țiunea legatelor.
Ordinea poate fi stipulat ă în mod expres sau poate fi implicit ă.
c). Potrivit art. 1096 alin. 3 C. civ., dona țiile se reduc succesiv, în
ordinea invers ă a datei lor, începând cu cea mai nou ă.
Se prezum ă că ultima sau ultimele dona ții au dep ășit aceast ă
cotitate, înc ălcând rezerva (cele mai vechi f ăcându -se din cotitatea
disponibil ă).
Dacă dona țiile au aceea și dat ă, ele se reduc propor țional.
Dispozi țiile de mai sus au caracter imperativ , ceea ce înseamn ă
că defunctul nu poate prestabili o alt ă ordine a reduc țiunii.
Potrivit art. 1096 alin. 4 C. civ., dona țiile concomitente se reduc
toate deodat ă și propor țional, afar ă dacă donatorul a dispus c ă anu-
mite dona ții vor avea preferin ță, caz în care vor fi reduse mai întâi
celelalte dona ții2.
C. Efectele reduc țiunii.
După cum reduc țiunea se refer ă fie la legate sau exhered ări, fie la
dona ții, efectele reduc țiunii se realizeaz ă diferit.
a). În cazul legatelor , reduc țiunea are ca efect ineficacitatea
total ă sau par țială, dup ă cum legatul dep ășește cotitatea disponibil ă în
întregul s ău ori numai în parte (art. 1097 alin. 1 C. civ.).
Ineficac itatea intervine și dac ă s-a produs exheredarea direct ă a
unui mo ștenitor rezervatar.

1 A se vedea M. Eliescu, op. cit. , p. 368.
2 Dacă beneficiarul dona ției care ar trebui redus ă este insolvabil, se va
proceda la reduc țiunea dona ției anterioare (art. 1096 alin. 5 C. civ.).
169

Moștenirea testamentar ă
b). În cazul dona țiilor, reduc țiunea are ca efect „desfiin țarea lor în
măsura necesar ă întregirii rezervei ” (s.n.).
Dup ă cum afecteaz ă rezerva, desfiin țarea dona ției poate fi
total ă sau par țială și, în consecin ță, mo ștenitorul rezervatar devine
retroactiv proprietar al bunului, de la data deschiderii succesiunii (nu de
la data încheierii contractului)1.
Ca urmare a celor de mai sus, se produc urm ătoarele conse –
cințe:
– în calitate de propriet ar al bunurilor donate, donatarul
păstreaz ă fructele naturale percepute și pe cele civile, scadente anterior
deschiderii succesiunii. El va trebui să restituie fructele percepute sau
scadente numai dup ă ce va deveni posesor de rea -credin ță (prin
cerere a de reduc țiune);
– în ceea ce prive ște actele de înstr ăinare sau de grevare a
bunurilor consim țite de c ătre donatar fa ță de ter ți înainte de deschi –
derea succesiunii, r ămân valabile; numai actele de înstr ăinare sau
grevare consim țite de c ătre donatar după deschiderea succesiunii vor
fi desfiin țate, ele neputând fi opuse mo ștenitorilor rezervatari.
Ca urmare a reduc țiunii, mo ștenitorul rezervatar are dreptul la
restituirea în natur ă a bunurilor ( „Întregirea rezervei, ca urmare a
reduc țiunii, se realiz ează în natur ă” – art. 1097 alin. 2 C. civ.).
În cazul întregirii rezervei în natur ă, gratificatul p ăstreaz ă
fructele p ărții din bun care dep ășește cotitatea disponibil ă, percepute
până la data la care cei îndrept ățiți au cerut reduc țiunea.
Ca exc epție la principiul restituirii în natur ă, reduc țiunea dona –
țiilor se face prin echivalent atunci când, înainte de deschiderea mo ș-
tenirii:
– donatarul a înstr ăinat bunul ori a constituit asupra lui drep turi
reale, precum și
– bunul a pierit dintr -o ca uză imputabil ă donatarului (art. 1097
alin. 3 C. civ.).
Când dona ția supus ă reduc țiunii a fost f ăcută unui mo ștenitor
rezervatar care nu este obligat la raportul dona ției, acesta va putea
păstra în contul rezervei sale partea care dep ășește cotitatea
disponibilă (art. 1097 alin. 4 C. civ.).
1 A se vedea Fr. Deak, op. cit. , p. 389.
170

Moștenirea testamentar ă

Dacă donatarul este un succesibil obligat la raport, iar partea
supus ă reduc țiunii reprezint ă mai pu țin de jum ătate din valoarea
bunului donat, donatarul rezervatar poate p ăstra bunul, iar reduc țiu-
nea necesar ă întregirii rezervei celorlal ți mo ștenitori rezervatari se va
face prin luare mai pu țin sau prin echivalent b ănesc (art. 1097 alin. 5
C. civ.).
Potrivit art. 1098 alin. 1 C. civ., în cazul reduc țiunii unor „libera –
lități speciale ”, precum dona ția sau legatul ce are ca obiect un uzu –
fruct, uz ori abita ție sau o rent ă ori între ținere viager ă, mo ștenitorii
rezervatari au facultatea fie de a executa liberalitatea astfel cum a
fost stipulat ă, fie de a abandona proprietatea cotit ății disponibile în
favoarea beneficiarului liberalit ății, fie de a solicita reduc țiunea potri –
vit dreptului comun. În acest caz, dac ă moștenitorii rezervatari nu se
înțeleg asupra op țiunii, reduc țiunea se va face potrivit dreptului
comun .
Potrivit art. 1099 C. civ., imputarea liberalit ăților se face dup ă
următoarele reguli:
– dacă beneficiarul liberalit ății nu este mo ștenitor rezervatar,
liberalitatea primit ă se imput ă asupra cotit ății disponibile, iar d acă o
depășește, este supus ă reduc țiunii;
– dacă gratificatul este mo ștenitor rezervatar și liberalitatea nu
este supus ă raportului, ea se imput ă asupra cotit ății disponibile
(excedentul se imput ă asupra cotei de rezerv ă la care are dreptul
gratificatul și, dac ă o dep ășește, este supus reduc țiunii);
– dacă gratificatul este mo ștenitor rezervatar și liberalitatea
este supus ă raportului, ea se imput ă asupra rezervei celui gratificat,
iar dac ă exist ă, excedentul se imput ă asupra cotit ății disponibile,
afară de cazul în care dispun ătorul a stipulat imputarea sa asupra
rezervei globale. În acest ultim caz, numai partea care excedeaz ă
rezervei globale se imput ă asupra cotit ății disponibile. În toate cazu –
rile, dac ă se dep ășește cotitatea disponibil ă, liber alitatea este supus ă
reduc țiunii.
– când exist ă mai multe liberalit ăți, imputarea se face, ținându se
seama și de ordinea reduc țiunii liberalit ăților excesive (art. 1099 alin. 4
C. civ.).

171

Capitolul IV. Transmisiunea mo ștenirii
Secțiunea I. Dreptul de op țiune succesoral ă
La moartea unei persoane, patrimoniul s ău se transmite
moștenitorilor legali sau testamentari.
Transmiterea patrimoniului celui care decedeaz ă se realizeaz ă
fără manifestarea de voin ță a mo ștenitorilor (adic ă opereaz ă de d rept
din clipa mor ții persoanei care las ă succesiunea) și indiferent dac ă
moștenirea este legal ă sau testamentar ă. Faptul c ă de la data des –
chiderii succesiunii și pân ă la exercitarea dreptului de op țiune succe –
soral ă trece un timp (mai îndelungat sau mai scurt) nu produce con –
secin țe importante asupra transmiterii patrimoniului succesoral.
Potrivit art. 1100 alin. 1 C. civ., „cel chemat la mo ștenire în
temeiul legii sau al voin ței defunctului poate accepta mo ștenirea sau
poate renun ța la ea ”.
În con dițiile dispozi țiilor de mai sus, persoanele cu voca ție
general ă la dobândirea patrimoniului succesoral (succesibilii) î și pot
exercita dreptul de op țiune succesoral ă, alegând între două posibilit ăți:
– să accepte mo ștenirea;
– să renun țe la mo ștenire.
În consecin ță, dreptul de op țiune succesoral ă este un drept
subiectiv al mo ștenitorilor cu voca ție succesoral ă, din momentul
deschiderii succesiunii.
Potrivit art. 1106 C. civ., „Nimeni nu poate fi obligat s ă accepte o
moștenire ce i se cuvine ”1. Astfel , dintre posibilit ățile persoanei cu
voca ție succesoral ă de a opta la mo ștenirea defunctului, cea mai
important ă o reprezint ă posibilitatea de a nu accepta mo ștenirea
(deci, de a renun ța la mo ștenire)2.
Principalele probleme în materie privesc subiectele, prescrip ția,
ineficacitatea și formele actului de op țiune succesoral ă.

1 Dreptul de op țiune succesoral ă reprezint ă „o simpl ă aplica ție a opririi
pactelor asupra succesiunilor viitoare ”; a se vedea M. Grimaldi, op. cit. , p. 443.
2 Legiuitorul poate int erveni în materie succesoral ă prin anumite limit ări ale
drepturilor la mo ștenire, dar nu poate impune vreunei persoane s ă accepte mo ște-
nirea dac ă aceasta nu o dore ște; a se vedea V. Stoica, op. cit. (2003), p. 240.

Transmisiunea mo ștenirii

§ 1. S ubiectele dreptului de op țiune succesoral ă
În principiu, dreptul de op țiune succesoral ă apar ține tuturor
moștenitorilor cu voca ție general ă la mo ștenire (indiferent dac ă, în
concret, persoana are sau nu voca ție).
A. Succesibilii legali și testamentari.
La data deschiderii succesiunii, patrimoniul succesoral se
transmite moștenitorilor defunctului , pentru fiecare dintre ace știa
născându -se un drept subiectiv de op țiune succesoral ă.
Dreptul de op țiune succesoral ă poate fi exercitat, în termenul
de prescrip ție prev ăzut de lege, de to ți succesibilii. A nu se în țelege
însă că toți mo ștenitorii care și-au exercitat acest drept (indiferent de
clasa din care fac parte) vor primi și bunurile mo ștenirii. Astfel, mo ș-
tenirea va fi culeas ă în ordinea stabi lită de lege (sau de defunct). De
exemplu, dac ă exist ă moștenitori acceptan ți atât din clasa I, cât și din
clasa a II -a de mo ștenitori, mo ștenirea se va deferi numai celor din
clasa I.
În cazul mo ștenirilor succesive, când titularul dreptului de
opțiune succesoral ă decedeaz ă înainte de a -l fi exercitat, dreptul s ău
de op țiune se transmite mo ștenitorilor s ăi. Astfel, mo ștenitorii celui
care a decedat f ără a fi exercitat dreptul de op țiune succesoral ă îl
exercit ă separat, fiecare pentru partea sa, în termenul aplicabil
dreptului de op țiune privind mo ștenirea autorului lor (art. 1105 alin. 1
C. civ.).
Dacă succesorii titularului nu se în țeleg între ei asupra modului de
exercitare a dreptului de op țiune succesoral ă (unii dorind s ă
accepte mo ștenirea, alții renun țând la ea), atunci, de partea
succesi bilului care renun ță, vor profita ceilal ți mo ștenitori ai autorului
său (art. 1105 alin. 2 C. civ.).
În concluzie, noul Cod civil a modificat regula anterioar ă1, insti –
tuind c ă, atunci când mo ștenitorii pr imesc o succesiune prin retransmi –

1 Preciz ăm că, potrivit dispozi țiilor anterioare (ale art. 693 din Codul civil de la
1864), în caz de retransmitere , dreptul de op țiune nu se împ ărțea între mo ștenitori,
transmi țându -se astfel un singur drept (pe consid erentul c ă ei mo ștenesc numai pe
acela care le transmite mo ștenirea, și nu pe de cuius ).
173

Transmisiunea mo ștenirii

tere, dreptul de op țiune se împarte între ei, fiecare putându -l exercita
separat (dar în termenul aplicabil autorului lor).
Tot astfel, dac ă mai multe persoane vin la mo ștenire prin
reprezentare succesoral ă, fiecare are dreptul s ă se pronun țe asupra
accept ării sau renun țării la mo ștenire, întrucât reprezentan ții mo ște-
nesc personal.
B. Creditorii personali ai succesibilului.
Potrivit art. 1107 C. civ., dreptul de op țiune succesoral ă
(accep tarea mo ștenirii) poate fi exercitat și de c ătre creditorii
personali ai succesibilului , pe calea ac țiunii oblice1.
Preciz ăm că dreptul de op țiune al creditorilor personali ai
succesibilului (instituit de lege) este cel pu țin discutabil . De exemplu, s –
ar putea interpreta c ă el contravine principiului libert ății accept ării
moștenirii , potrivit c ăruia „Nimeni nu poate fi obligat s ă accepte o
moștenire ce i se cuvine ” (art. 1106 C. civ.).
De rem arcat c ă posibilitatea legal ă este dat ă exclusiv credi –
torilor personali ai succesibilului, nu și creditorilor mo ștenirii (care nu
pot opta pe cale oblic ă în locul și în numele succesibililor, motivul
fiind acela c ă, atâta timp cât nu au optat, ace știa din urm ă sunt str ăini
de mo ștenire ”)2.
§ 2. Actul juridic de op țiune succesoral ă
Dreptul de op țiune succesoral ă se exercit ă prin intermediul
actului juridic de op țiune succesoral ă. Acesta reprezint ă manifestarea
de voin ță prin care titularul dreptului subiectiv de op țiune succeso –
rală are posibilitatea de alegere între a accepta sau a renun ța la
moștenire.

1 În doctrin ă s-a apreciat c ă de aceast ă posibilitate nu pot beneficia îns ă
creditorii personali ai legatarului „în cazul în care exerci țiul dr eptului de op țiune ar
implica o apreciere moral ă”; a se vedea M. Eliescu, Transmisiunea și împ ărțeala
moștenirii în dreptul R.S.R ., Editura Academiei, Bucure ști, 1966, p. 89.
2 A se vedea D. Chiric ă, op. cit ., (2003), p. 369 și doctrina francez ă citat ă de
autor.
174

Transmisiunea mo ștenirii

A. Caractere juridice.
Actul juridic de op țiune succesoral ă se individualizeaz ă prin
caracteristicile sale juridice.
a) Este un act juridic unilateral , întrucât reprezint ă voin ța unei
singure persoane (a suc cesibilului); act încheiat personal sau prin
mandatar cu procur ă special ă.
b) Este un act juridic indivizibil (unitar), deoarece succesibilul
are dreptul s ă opteze între a renun ța sau a accepta mo ștenirea (în
întregul ei, nimeni neavând posibilitatea de a accepta o anumit ă
parte din mo ștenire și de a renun ța la alt ă parte). Astfel succesibilul,
moștenitor legal sau testamentar, trebuie s ă accepte în întregime
moștenirea sau „trebuie s ă rămân ă pe de -a dreptul str ăin de ele ”,
prin efectul renun țării1.
Ca excep ție, când mo ștenitorul întrune ște atât calitatea de
moștenitor legal, cât și pe aceea de beneficiar al unui testament, el
poate opta diferit în privin ța mo ștenirii legale fa ță de mo ștenirea
testamentar ă. Astfel, „moștenitorul care, în baza legii s au a
testamen tului, cumuleaz ă mai multe voca ții la mo ștenire are, pentru
fiecare dintre ele, un drept de op țiune distinct ” (s.n.).
În contextul de mai sus, legatarul chemat la mo ștenire și ca
moștenitor legal își va putea exercita op țiunea în oricare din tre aceste
calit ăți. Dac ă, deși nu a fost înc ălcată rezerva, din testament rezult ă
că defunctul a dorit s ă diminueze cota ce i s -ar fi cuvenit legatarului
ca mo ștenitor legal, acesta din urm ă poate opta doar ca legatar
(art. 1102 C. civ.).
c) Este un act juridic pur și simplu , neputând fi afectat de
modalit ăți (termen sau condi ție). Astfel, op țiunea subiectului înseam –
nă exclusiv pronun țarea pentru una dintre cele dou ă posibilit ăți
(art. 1101 C. civ.).
Sanc țiunea actului încheiat cu nerespectarea d ispozi țiilor de
mai sus este nulitatea absolut ă.

1 Indivizibilitatea, ca expresie a regulei nemo pro parte heredes (totul sau
nimic) prive ște atât mo ștenirea legal ă, cât și mo ștenirea testamentar ă; a se vedea
Fl. V ădeanu, Transmisiunea mo ștenirii , Ed. Wolters Kluwer, Bucure ști, 2010, p. 49.
175

Transmisiunea mo ștenirii

d) Este un act juridic, în principiu, irevocabil , prin aceasta
înțelegându -se că, odat ă ce s-a exercitat dreptul de op țiune succesoral ă,
nu se mai poate reveni asupra op țiunii făcute.
Ca excep ție, în cazul renun țării la mo ștenire, se poate reveni
asupra acesteia.
e) Este un act juridic declarativ , adică efectele op țiunii operea ză
retroactiv, de la data deschiderii succesiunii.
În doctrin ă, s-a opinat1 că dreptul de op țiune su ccesoral ă are la
bază principiul libert ății op țiunii (în raport de care sunt influen țate
toate celelalte caractere juridice).
B. Condi ții de validitate.
Actul de op țiune succesoral ă este, în primul rând, un act juridic și
deci, trebuie s ă întruneasc ă condițiile de validitate de fond și de
form ă prev ăzute de lege (art. 1179 C. civ.). În continuare, vom face
trimitere numai la cele care prezint ă particularit ăți.
a). Capacitatea necesar ă exercit ării dreptului de op țiune succe –
soral ă.
Întrucât op țiunea suc cesoral ă este un act de dispozi ție,
succe sibilul trebuie s ă aibă capacitate de exerci țiu deplin ă. Astfel,
subiectul dreptului de op țiune succesoral ă trebuie s ă fie, în principiu,
major și să nu fie interzis judec ătoresc.
În aceste condi ții, minorul care n u a împlinit vârsta de 14 ani și
interzisul judec ătoresc nu î și pot exercita dreptul de op țiune succe –
soral ă, întrucât sunt lipsi ți de capacitate de exerci țiu (dreptul lor de
opțiune fiind exercitat de c ătre reprezentantul legal, art. 43 C. civ.).
Mino rul cu capacitate de exerci țiu restrâns ă (peste 14 ani) î și
poate exercita personal dreptul de op țiune succesoral ă, îns ă cu
încuviințarea p ărinților sau a tutorelui și în unele cazuri, cu
autorizarea instan ței de tutel ă2.
Preciz ăm că, în condi țiile art. 4 0 C. civ., pentru motive temei –
nice, instan ța de tutel ă poate recunoa ște minorului care a împlinit

1 A se vedea D. Chiric ă, op. cit. (2003), p. 371 și urm.
2 Regulile privitoare la acceptare se aplic ă și în privin ța renun țării la
moștenire ; a se vedea C. Bîrsan, O. Gâdei, Este necesar ă încuviin țarea autorit ății
tutelare pentru acceptarea succesiunii de un minor , în R.R.D. nr. 5/1982, p. 23 -24.
176

Transmisiunea mo ștenirii

vârsta de 16 ani capacitatea deplin ă de exerci țiu (caz în care acesta î și
va putea exercita nestingherit și dreptul de op țiune succesoral ă).
b) Consim țământul valabil înseamn ă că voin ța exprimat ă în
actul de op țiune succesoral ă nu trebuie viciat ă (în condi țiile dreptului
comun – art. 1206 C. civ.).
Dintre viciile consim țămân tului, sunt caracteristice actului de
opțiune succesoral ă: eroarea, dolul și violen ța1.
În doctrin ă s-a opinat c ă dolul poate vicia deopotriv ă nu „nu-
mai actul accept ării, dar și al renun țării și poate proveni de la orice
persoan ă”2.
Diferit, se apreci ază că, în cazul în care voin ța succesibilului a
fost viciat ă prin eroare , actul este anulabil numai în cazul în care mo ș-
tenitorul acceptant descoper ă un legat de care nu a avut cuno ștință
la data accept ării „și ale c ărui dispozi ții absorb mai mult de jumătate
din ea ”3.
c) Sub aspectul formei, în principiu, actul de op țiune
succe soral ă este consensual (deci, care nu trebuie s ă îmbrace o
anumit ă form ă, nici m ăcar ca o cerin ță ad probationem ).
Ca excep ție, declara ția de acceptare (supus ă înscrierii în regis trul
național notarial) și de renun țare la mo ștenire sunt acte
autentice (art. 1109, art. 1120 alin. 2 C. civ.).
Nerespectarea condi țiilor de validitate a actului de op țiune
succesoral ă se sanc ționeaz ă cu: nulitatea relativ ă (de exemplu, da că
nu s -au respectat condi țiile privind capacitatea) ori cu nulitatea
absolut ă (când nu s -au respectat condi țiile privind forma solemn ă,
obiectul, cauza etc.).
§ 3. Prescrip ția dreptului de op țiune succesoral ă
„Dreptul de op țiune succesoral ă se exerci tă în termen de un an de
la data deschiderii mo ștenirii ” (art. 1103 alin. 1 C. civ.).

1 În doctrina francez ă s-a pus și problema leziunii în actul de op țiune
succe soral ă; pentru am ănunte a se vedea J. Maury, op. cit. , p. 84 -86.
2 A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 428.
3 Solu ția de mai sus pentru acceptarea mo ștenirii fiind valabil ă și pentru cazul
renun țării la mo ștenire (de și textul de lege nu face preciz ări cu privire la aceasta); a se
vedea M. Eliescu, op. cit. , vol. II, p. 94.
177

Transmisiun ea mo ștenirii

În consecin ță, legea prevede un termen de prescrip ție de un an ,
termen în care succesibilul trebuie s ă se pronun țe cu privire la
dreptul s ău de op țiune succesoral ă1.
În cazul în care succesibilul a cerut întocmirea inventarului
anterior e xercit ării dreptului de op țiune succesoral ă, termenul de
opțiune nu se va împlini mai devreme de dou ă luni de la data la care i
se comunic ă procesul -verbal de inventariere (art. 1104 alin. 1 C. civ.)2.
Deoarece Codul civil face trimiteri exclusiv la „moștenire ”, în
sensul unei universalit ăți (a unui patrimoniu), rezult ă că termenul de
un an vizeaz ă numai transmisiunile succesorale universale sau cu titlu
universal .
Per a contrario , legatarilor cu titlu particular le vor fi aplicabile
dispozi țiile dre ptului comun în materie, astfel c ă dreptul de op țiune
succesoral ă cu privire la aceste legate se exercit ă în cadrul termenului
general de prescrip ție de 3 ani (art. 2517 C. civ.).3
Termenul (special) de prescrip ție de un an se explic ă prin
necesitatea lic hidării într -un termen scurt a cauzelor succesorale,
pentru stabilirea drepturilor cuvenite mo ștenitorilor și eliberarea
certificatelor de mo ștenitor (sau declararea succesiunilor vacante, în
cazurile când nu exist ă moștenitori ori când mo ștenitorii existe nți au
renun țat la drepturile lor)4.
În doctrin ă s-a opinat c ă termenul de un an are natura juridic ă
a unui un termen de dec ădere deoarece, pe de o parte stinge dreptul
respectiv, iar pe de alt ă parte, dac ă ar fi calificat ca termen de
prescrip ție atun ci ar deveni inutil ă dispozi ția potrivit c ăreia termenul
se aplic ă Codului civil, Cartea a VI referitoare la suspendarea și

1 Termenului de op țiune succesoral ă i se aplic ă prevederile cuprinse în Cartea a
VI-a referitoare la suspendarea și repunerea în termenul de prescrip ție extinctiv ă (art.
2522, art. 2532 și urm. C. civ.).
2 De precizat c ă, pe durata efectu ării inventarului, succesibilul nu poate fi
considerat mo ștenitor, cu excep ția cazului în care a acceptat mo ștenirea (art. 1104
alin. 2 C. civ. ).
3 A se în țelege c ă legiuitorul din 2011 a preluat solu ția anterioar ă a doctrinei și
practicii, instituind un termen distinct pentru legatul cu titlu particular ; a se vedea T.S.,
s. civ., dec. nr. 875/1969, în R.R.D. nr. 8/1970, p. 117.
4 A se vedea Al . Bacaci, Gh. Com ăniță, op. cit. , p. 188.
178

Transmisiunea mo ștenirii

repunerea în termenul de prescrip ție extinctiv ă (art. 1103 alin. 3
C. civ.)1.
Reducerea termenului de op țiune . Potrivit art. 1113 alin. 1
C. civ., pentru motive temeinice, l a cererea oric ărei persoane
interesate, un succesibil poate fi obligat, cu aplicarea procedurii
prev ăzute de lege pentru ordonan ța pre ședin țială, să își exercite dreptul
de opțiune succesoral ă înăuntrul unui termen stabilit de instan ța
jude cătoreasc ă” (mai scurt decât cel de un an).
A. Începutul prescrip ției dreptului de op țiune succesoral ă.
De regul ă, termenul de op țiune de un an începe s ă curg ă de la
data deschiderii mo ștenirii (art. 1103 alin. 1 C. civ.).
De men ționat c ă nu are relevan ță dacă moștenitorul a cunos -cut
sau nu despre moartea celui care las ă moștenirea , termenul
calculându -se de la data deschiderii succesiunii.
În cazul mo ștenirii prin retransmitere , termenul se calculeaz ă
tot de la data deschiderii succesiunii , astfel c ă succesibilii c are mo ște-
nesc prin retransmitere au la dispozi ție pentru exercitarea dreptului
de op țiune succesoral ă termenul r ămas de la data mor ții succesi –
bilului și pân ă la expirarea termenului legal (un an sau 3 ani).
Ca excep ție, potrivit dispozi țiilor art. 11 03 alin. 2 C. civ., terme nul
de op țiune de un an începe s ă curg ă:
a) de la data na șterii celui chemat la mo ștenire , dac ă nașterea s-a
produs dup ă deschiderea mo ștenirii;
b) de la data înregistr ării mor ții în registrul de stare civil ă, dac ă
înregistrarea se face în temeiul unei hot ărâri judec ătore ști de decla –
rare a mor ții celui care las ă moștenirea, afar ă numai dac ă succesibilul
a cunoscut faptul mor ții sau hot ărârea de declarare a mor ții la o dat ă
anterioar ă, caz în care termenul curge de la aceast ă din urm ă dată2;
c) de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia s ă
cunoasc ă legatul s ău, dac ă testamentul cuprinzând acest legat este
descoperit dup ă deschiderea mo ștenirii;

1 A se vedea G. Boroi, C.A. Anghelescu, op. cit . (2011), p. 288.
2 A se vedea C. Toader, R. Popescu, Considera ții în leg ătură cu aplicarea
principiului aparen ței în drept în materia mo ștenirii , în Dreptul nr. 9/1993, p. 35 -36.
179

Transmisiunea mo ștenirii

d) de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia s ă cu-
noasc ă legătura de rudenie pe care se întemeiaz ă voca ția sa la mo ș-
tenire (dac ă aceast ă dată este ulterioar ă deschiderii mo ștenirii).
B. Suspendarea și repunerea în termenul de prescrip ție.
a). Suspendarea prescrip ției. Potrivit art. 2532 C. civ., „Prescrip ția
nu începe s ă curg ă, iar, dac ă a început s ă curg ă, ea se suspend ă”, în
cazurile prev ăzute de lege.
De exemplu, cursul prescrip ției se suspend ă în cazul în care
titularul dreptului sau cel care l -a înc ălcat face parte din for țele
armate ale Rom âniei, cât timp acestea se afl ă în stare de mobilizare sau
de război (art. 2532 pct. 8 C. civ.).
Cursul prescrip ției se suspend ă și în cazul în care cel împotriva
căruia curge sau ar urma s ă curg ă prescrip ția este împiedicat de un
caz de for ță major ă să facă acte de întrerupere , cât timp nu a încetat
aceast ă împiedicare. Ca excep ție, „forța major ă, când este tempo –
rară, nu constituie o cauz ă de suspendare a prescrip ției decât dac ă
survine în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescrip –
ție” (art. 2532 pct. 9 C. civ.).
În materie succesoral ă, suspendarea prescrip ției prezint ă unele
particularit ăți (art. 2533 C. civ.). Astfel, prescrip ția nu curge contra
creditorilor defunctului în privin ța crean țelor pe care ace știa le au
asupra mo ștenirii cât timp aceasta nu a fost acceptat ă de c ătre succe –
sibili ori, în lipsa accept ării, cât timp nu a fost numit un curator care
să îi reprezinte.
Prescrip ția nu curge nici contra mo ștenitorilor defunctului cât
timp ace știa nu au acceptat mo ștenirea ori nu a fost numit un curator
care s ă îi reprezinte.
Prescrip ția nu curge, de asemenea, contra mo ștenitorilor , în
privin ța crean țelor pe care ace știa le au asupra mo ștenirii (de la data
accept ării mo ștenirii și pân ă la data lichid ării ei)1.
Potrivit dr eptului comun în materie, „când cauza de suspenda –
re a încetat, prescrip ția își reia cursul, socotindu -se pentru împlinirea
termenului și timpul scurs înainte de suspendare ”. Totu și, prescrip ția

1 A se vedea Fl. V ădeanu, op. cit ., p. 72 -75.
180

Transmisiunea mo ștenirii

nu se va împlini mai înainte de expirarea unui termen de 6 luni de la
data când suspendarea a încetat (cu excep ția prescrip țiilor de 6 luni
sau mai scurte, care nu se vor împlini decât dup ă expirarea unui ter –
men de o lun ă de la încetarea suspend ării – art. 2534 alin. 1 C. civ.).
Mai preciz ăm că suspendarea prescrip ției poate fi invocat ă nu-
mai de c ătre partea care a fost împiedicat ă să facă acte de întrerupe –
re, afar ă de cazul în care prin lege se dispune altfel (art. 2535 C. civ.).
b). Repunerea în termenul de prescrip ție. Potrivit art. 1103
alin. 3, termenului de op țiune succesoral ă i se aplic ă prevederile
Codului civil „referitoare la suspendarea și repunerea în termenul de
prescrip ție extinctiv ă”.
Potrivit dispozi țiilor art. 2522 C. civ., „Cel care, din motive
temeinice , nu și-a exercitat în termen dreptul la ac țiune supus
prescrip ției poate cere organului de jurisdic ție competent repunerea în
termen și judecarea cauzei ” (s.n.).
Din textul de lege de mai sus se contur ează două situa ții ce
privesc exercitarea dreptul de op țiune succesoral ă:
– când, datorit ă cazului „de for ță major ă”, succesibilul a fost
împiedicat s ă își exercite dreptul de op țiune succesoral ă;
– când „din motive temeinice ” a fost împiedicat s ă își exercite
acest drept1.
În prima ipotez ă, dac ă succesibilul a fost împiedicat din cauz ă
de for ță major ă să își exercite dreptul de op țiune succesoral ă, atunci
se aplic ă regulile cunoscute de la prescrip ția extinctiv ă, potrivit c ărora
forța major ă suspend ă de drept curgerea termenului de prescrip ție
(în perioada cât ac ționeaz ă cauza de for ță major ă). Astfel, în caz de for –
ță major ă, intervine suspendarea de drept a termenului de prescrip ție2.
Când împiedicarea nu s -a datorat unei cauze de for ță major ă, ci
din motive temeinice , instan ța de judecat ă va putea dispune repune –
rea în termenul de op țiune succesoral ă (în condi țiile art. 2522 alin. 2
C. civ.).

1 Între cazul de for ță major ă și „motive temeinice ” exist ă o deosebire
esen țială; for ța major ă produ ce de drept suspendarea termenului de prescrip ție, pe
când, în cazul motivelor temeinice, instan ța de judecat ă admite sau respinge cererea
de repunere în termen; a se vedea V. Stoica, op. cit. (2003) p. 250 -251.
2 A se vedea C. St ătescu, op. cit. (1967), p. 217.
181

Transmisiunea mo ștenirii

În practic ă s-a apreciat c ă instan ța de judecat ă poate dispune
repunerea în termen numai atunci când constat ă că împrejur ările ce l-au
împiedicat pe cel chemat la mo ștenire s ă își exercite dreptul de opțiune
nu îi sunt imputabile1. Astfel, repunerea în termen nu îi poate fi acordat ă
succesibilului atunci când dep ășirea termenului de prescrip ție se datoreaz ă
unei culpe proprii2.
Cererea de repunere în termen trebuie f ăcută de succesibil în
termen de 30 de zile, socotit din ziua în care a cunoscut sau trebuia s ă
cunoasc ă încetarea motivelor care au justificat dep ășirea termenului de
prescrip ție (art. 2522 alin. 2 C. civ.).
Admiterea cererii de repunere în termen constituie o acceptare
implicit ă a mo ștenirii , nefi ind necesar ă acordarea unui nou termen
pentru exercitarea dreptului de op țiune succesoral ă3.
Dispozi ții speciale referitoare la repunerea în termenul de
prescrip ție sunt prev ăzute de art. 13 din Legea nr. 18/1991, republicat ă
(Legea fondului funcia r), art. 5 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 și art. 4
alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit dispozi țiilor de mai sus, calitatea de mo ștenitor se
recunoa ște nu numai persoanelor care au acceptat mo ștenirea l ăsată
de proprietar (repu și de drept în termenul de acceptare cu privire la
cota ce li se cuvine), dar și mo ștenitorilor ce nu acceptaser ă
moștenirea l ăsată de fostul proprietar la data decesului, ei fiind
considera ți acceptan ți prin cererea f ăcută comisiei constituite
potrivit legii și repu și de drept î n termenul de acceptare .
În schimb, mo ștenitorul acceptant al mo ștenirii lui de cuius ,
care nu a f ăcut cerere, nu poate pretinde drept de proprietate asupra
terenului reconstituit pe numele como ștenitorilor sau mo ștenitorilor
subsecven ți.

1 Repuner ea în termen este de competen ța exclusiv ă a instan ței de judecat ă; a
se vedea Fr. Deak, op. cit. , p. 452.
2 A se vedea T.B., s. a IV -a civ., dec. nr. 389/1990, în C.D. 1990, p. 94; T.S.,
col. civ., dec. nr. 1723/1957, în C.D. 1957, p. 64 -65; T.S., s. civ. , dec. nr. 213/1987, în
C.D. 1987, p. 113 -116; C.A. Bucure ști, s. a III -a civ., dec. nr. 1633/2001.
3 A se vedea I. Turculeanu, Repunerea în termenul de op țiune succesoral ă a
moștenitorilor , în Dreptul nr. 5/2000, p. 61.
182

Transmisiunea mo șteniri i

§ 4. Acceptarea mo ștenirii
Acceptarea mo ștenirii este un act unilateral de voin ță prin care
succesibilul î și însu șește calitatea de mo ștenitor al defunctului (în
limitele activului succesoral)1.
Acceptarea mo ștenirii poate fi f ăcută și de creditorii succesibilu –
lui, pe cale oblic ă (în limitele îndestul ării crean ței lor – art. 1107 C. civ.).
A. Acceptarea voluntar ă și acceptarea for țată.
După raportul în care se afl ă voin ța subiectului și dispozi țiile
legale în materie, acceptarea poate îmbr ăca dou ă forme: acceptarea
voluntar ă și acceptarea for țată.
Acceptarea voluntar ă a mo ștenirii const ă în actul sau faptul
unilateral și necondi ționat al succesibilului de a p ăstra mo ștenirea.
Acceptarea for țată este impus ă de lege, în anumite cazuri strict
reglementate. Astfel, succesibilul care, cu rea -credin ță, a sustras ori a
ascuns bunuri din patrimoniul succesoral sau a ascuns o dona ție su –
pusă raportului ori reduc țiunii este considerat c ă a acceptat mo ște-
nirea, chiar dac ă anterior renun țase la ea (art. 11 19 alin. 1 C. civ.).
În consecin ță, acceptarea for țată intervine când succesibilul a dat
la o parte sau a ascuns lucruri din succesiune, fiind o sanc țiune prin
care mo ștenitorii pierd dreptul de op țiune.
Pentru ca acceptarea for țată să opereze, este nec esar ă
înde plinirea urm ătoarelor condi ții:
– să existe o inten ție frauduloas ă sau rea -credin ță din partea
moștenitorului;
– sustragerea frauduloas ă să fie imputabil ă moștenitorului;
– să existe o dosire sau dare la o parte a unor bunuri ce apar țin
succe siunii, ca urmare a unei sustrageri sau t ăinuiri2 și se realizeaz ă o

1 A se vedea Fl. V ădeanu, op. cit ., p. 82.
2 În practica judiciar ă, ascunderea sau dosirea bunurilor mo ștenirii este
interpretat ă în sens larg (de exemplu, nedeclararea unor datori i ale succesibilului,
ascunderea primirii unor dona ții supuse reduc țiunii etc.); a se vedea M. Eliescu, op.
cit., p. 130; Fr. Deak, op. cit. , p. 47; Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1238/1955, în C.D.
1955, p. 187.
183

Transmisiunea mo ștenirii

împosedare ascuns ă1 a unui como ștenitor, în dauna celorlal ți
como ștenitori (ascunderea de lucruri din succesiune poate rezulta din
orice fraud ă sau mijloace dolosive comise de mo ștenitor);
– bunurile sau lucrurile dosite să facă parte din masa succe –
sorală.
Dispozi țiile art. 1119 C. civ. sunt aplicabile atât în cazul mo ștenirii
legale, cât și în cazul mo ștenirii testamentare.
B. Acceptarea expres ă și acceptarea tacit ă.
După forma de exteriorizare , acceptarea poate fi expres ă sau
tacit ă (art. 1108 C. c iv.).
Acceptarea este expres ă când succesibilul î și însu șește explicit
titlul sau calitatea de mo ștenitor printr -un înscris autentic sau sub
semn ătură privat ă (art. 1108 alin. 2 C. civ.).
Acceptarea expres ă trebuie s ă îndeplineasc ă două condi ții.
Astfel, succesibilul trebuie s ă își însu șeasc ă calitatea de mo ștenitor în
form ă scris ă, iar din înscrisul respectiv s ă rezulte c ă înțelege să își
exercite drepturile succesorale2, dobândind ceea ce i se cuvine în
virtutea legii sau testamentului.3
Înscrisul acce ptării poate fi chiar și o simpl ă scrisoare adresat ă
unui alt mo ștenitor sau unui creditor al succesiunii din care îns ă tre-
buie s ă rezulte, neîndoielnic, voin ța succesibilului de a accepta mo ș-
tenirea4.
Rezult ă că pentru valabilitatea acestui act juri dic trebuie ca:
– manifestarea de voin ță a mo ștenitorului s ă fie constatat ă
numai printr -un înscris autentic sau sub semn ătură privat ă, nefiind
posibil ă o acceptare verbal ă.

1 Acțiunea de împosedare ascuns ă trebuie s ă fie comis ă de c ătre un erede cu
vocație universal ă sau cu titlu universal la mo ștenire; a se vedea D. Chiric ă, op. cit. ,
p. 372 și urm.
2 A se vedea Al. Bacaci, Gh. Com ăniță, op. cit. , p. 197.
3 „Legiuitorul a înl ăturat acceptarea oral ă, atât pentru ca succesibilul s ă nu fie
legat prin tr-un cuvânt rostit la întâmplare, cât și pentru a evita dovada prin martori a
unei accept ări date prin viu grai ”; a se vedea M. Eliescu, op. cit. , vol. II, p. 122.
4 Nu este obligatoriu ca înscrisul s ă fie întocmit special pentru acceptarea
succesiunii , putând ca aceasta s ă se fac ă printr -un înscris întocmit în alt scop ; a se
vedea D. Alexandresco, op. cit. , vol. III, partea a II -a, p. 236.
184

Transmisiunea mo ștenirii

– succesibilul trebuie s ă își fi însușit, în mod neechivoc , titlul
sau calita tea de mo ștenitor (din înscris trebuie s ă rezulte c ă succesibilul
înțelege s ă își exercite drepturile și să își asume obliga țiile rezul tate din
calitatea sa de mo ștenitor).
Acceptarea este tacit ă când succesibilul a f ăcut un act sau fapt, pe
care nu ar pu tea s ă îl fac ă decât în calitate de mo ștenitor (art.
1108 alin. 3 C. civ.).
În consecin ță, esen ța accept ării tacite o constituie manifesta rea
inten ției neîndoielnice de a accepta mo ștenirea (prin acte juridice
săvârșite de mo ștenitor, ce pot privi atât bu nuri succesorale singu lare,
cât și bunuri succesorale ca universalitate).
Prin dispozi țiile art. 1108 C. civ., au fost instituite două condi ții
pentru acceptarea tacit ă a mo ștenirii:
– actul s ă nu poat ă fi făcut decât în calitate de mo ștenitor ;
– actul îndeplinit s ă presupun ă neap ărat inten ția de a accepta .
Când un asemenea act este echivoc (adic ă în m ăsură să primeas –
că și o alt ă interpretare), el nu mai are valoare de acceptare tacit ă1.
Pentru delimitarea actelor care se circumscriu condi țiilor
accept ării tacite, în doctrina și în practica anterioar ă, s-au pus unele
întreb ări precum: Care sunt actele ce vor putea fi considerate acte de
acceptare tacit ă a mo ștenirii? Orice act poate constitui o acceptare?
În întâmpinarea întreb ărilor de mai sus, noul Cod civil a realizat o
departajare a actelor juridice (în raport de semnifica ția accept ării
tacite).
a). Acte juridice „cu valoare de acceptare tacit ă”. Potrivit
art. 1110 alin. 1 C. civ., actele de dispozi ție juridic ă privind o parte sau
totalitatea drepturilor asupra mo ștenirii atrag acceptarea tacit ă a
acesteia (art. 1110 alin. 1 C. civ.).
Sunt acte de dispozi ție care valoreaz ă acceptare tacit ă a succe –
siunii: înstr ăinarea bunurilor succesorale și constituirea de drepturi
reale asupra lo r; dărâmarea și repara țiile care nu au un caracter

1 Nu toate actele legate de patrimoniul succesoral presupun inten ția de
acceptare. De exemplu, în practic ă s-a apreciat c ă achitarea taxelor fiscale pentru un
imobil din succesiune nu reprezint ă un act d e dispozi ție, ci constituie un act de
administrare ce nu poate fi interpretat în sensul art. 689 C. civ.; a se vedea Trib.
Bucure ști, s. a III -a civ., dec. nr. 326/1992, în C.P.J.C. 1992, p. 167.
185

Transmisiunea mo ștenirii

urgent, f ăcute la imob ilele succesorale; exercitarea în justi ție a
acțiunilor privitoare la succesiune, în afar ă de cele cu caracter
conservator (art. 1110 alin. 1 lit. a C. civ.).
Practica judec ătoreasc ă a statuat c ă reprezint ă, de asemenea,
acte de acceptare tacit ă a mo ștenirii: achitarea taxelor succesorale1;
plata impozitelor asupra masei succesorale; solicitarea inventarierii
bunurilor; constituirea unor drepturi reale asupra imobilului succe –
soral (servitute, ipotec ă); fapta succesibilului de a construi dup ă des-
chid erea succesiunii, dar în termenul legal de op țiune, pe terenul
defunctului, un șopron și un trotuar din beton; arendarea p ământului
succesoral; contractul de valorificare a dreptului de autor încheiat de
succesibil în termenul de op țiune succesoral ă etc.
Actele s ăvârșite de succesibil asupra universalit ății bunurilor
moștenirii au semnifica ția unei accept ări tacite , dup ă cum urmeaz ă.
Astfel, dona ția, vânzarea sau cesiunea drepturilor succesorale c ătre un
terț sau c ătre unul sau to ți como ștenitorii const ituie acte de
acceptare a succesiunii.
De precizat c ă terțul căruia mo ștenitorul îi vinde drepturile sale
succesorale nu are dreptul s ă opteze pentru acceptarea sau
renun țarea la succesiune, întrucât cesiunea drepturilor succesorale
consti tuie prin ea îns ăși o acceptare tacit ă a succesiunii.
Renun țarea la mo ștenire în favoarea unuia sau mai multor suc –
cesori (renun țare in favorem ) înseamn ă acceptarea mo ștenirii urmat ă
de transmiterea ei cu titlu gratuit sau cu titlu oneros (art. 1110 alin. 1
lit. b C. civ.)2.
Renun țarea cu titlu oneros în folosul tuturor como ștenitorilor
(sau a mo ștenitorilor subsecven ți) constituie o vânzare și, deci, o
acceptare tacit ă a succesiunii (art. 1110 alin. 1 lit. c C. civ.)3. Ca excep –

1 A se vedea V. Stoica, op. cit ., p. 256 și practica judiciar ă: Trib. reg. Dobrogea,
dec. nr. 25/1962, în J.N. nr. 2/1963, p. 150; Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 355/1972, în
R.R.D. nr. 11/1972, p. 168.
2 A se vedea Al. Bacaci, Gh. Com ăniță, op. cit. , p. 217 -218.
3 A se vedea Fr. Dea k, op. cit. , p. 465.
186

Transmisiunea mo ștenirii

ție, atunci când succesibilul renun ță impersonal și cu titlu gratuit , ne
aflăm în fa ța unei renun țări pur abdicative1.
De asemenea, pot avea valoare de acceptare tacit ă a mo ște-
nirii actele de di spozi ție, administrare definitiv ă ori folosin ță a unor
bunuri din mo ștenire. Intră în aceast ă categorie, actele de adminis –
trare cele care angajeaz ă viitorul (nu cele cu caracter urgent), cum
sunt actele de folosin ță a bunurilor succesorale; socotite ac te de
acceptare pentru c ă succesibilul s -a comportat ca un proprietar și
deci, se prezum ă că nu a putut s ăvârși aceste acte f ără să fi voit
acceptarea mo ștenirii.
Rezult ă că, potrivit noului Cod civil, actele de administrare și
conservare a patrimoniul ui succesoral pot fi considerate manifest ări de
acceptare tacit ă moștenirii, numai dac ă „angajeaz ă viitorul ” iar
succesibilul și-a „însușit calitatea de mo ștenitor ”.
Declara ția de neacceptare . Potrivit art. 1111 C. civ.,
„succe sibilul care inten ționeaz ă să îndeplineasc ă un act ce poate avea
semnifica ția accept ării mo ștenirii, dar care dore ște ca prin aceasta s ă
nu fie considerat acceptant , trebuie s ă dea în acest sens, anterior
înde plinirii actului, o declara ție autentic ă notarial ă” (s.n.).
b). Acte jurid ice care nu valoreaz ă acceptare. Actele de con –
servare, supraveghere și de administrare provizorie nu valoreaz ă
acceptare , dac ă din împrejur ările în care acestea s -au efectuat nu
rezult ă că succesibilul și-a însu șit prin ele calitatea de mo ștenitor.
Constituie acte de conservare: „cererile de punere și ridicare a
sigiliilor și de facere a inventarului ”2, întreruperea prescrip ției, luarea
unei inscrip ții ipotecare sau cererea de reînnoire a unei ipoteci
înscrise, cheltuielile de înmormântare.
Potrivit l egii, sunt considerate „a fi de administrare provizorie
actele de natur ă urgent ă a căror îndeplinire este necesar ă pentru

1 În practic ă s-a apreciat c ă pârâtul a acceptat tacit succesiunea prin supor –
tarea unei p ărți din sarcinile mo ștenirii, pl ătind s uma în contul cheltuielilor de înmor –
mântare și luând din bunurile defunctei unele lucruri; a se vedea D.M. Munteanu, Cu
privire la acceptarea tacit ă a succesiunii prin contribuirea la cheltuielile de
înmormântare și preluarea unui bun mobil d e valoare redus ă, în Dreptul nr. 1/2005,
p. 53 și Trib. Bistri ța Năsăud, s. civ., dec. nr. 250/A din 20 iunie 2003.
2 A se vedea C. Hamangiu, I. Rosetti -Bălănescu, Al. B ăicoianu, op. cit. , p. 450 -454.
187

Transmisiunea mo ștenirii

normala punere în valoare, pe termen scurt, a bunurilor mo ștenirii ”
(art. 1110 alin. 4 C. civ.).
În practica judiciar ă s-a considerat c ă nu atrag acceptarea
tacit ă a mo ștenirii : luarea din patrimoniul mo ștenirii a unei amintiri
de familie, bibelouri etc., preluarea de către unii mo ștenitori legali,
imediat dup ă deces, a unui singur bun de valoare redus ă (în raport cu
obiceiul locului)1.
De asemenea, încasarea de c ătre unul dintre copiii mamei
defuncte a chiriei imobilului și, în absen ța unei locuin țe proprii, ocu –
parea temporar ă a casei p ărinte ști nu pot fi considerate acte de
acceptare a succesiunii, deoarece prima împrejurare are caracterul
unui act de conservare și administrare care nu implic ă în mod necesar
acceptarea, iar cea de -a doua a fost determinat ă de o situa ție vremel –
nică și personal ă ce exclude ideea prelu ării bunurilor ca proprietar2.
În concluzie, apreciem c ă determinarea accept ării tacite a
moștenirii este o opera ție dificil ă, ce presupune o examinare atent ă a
actelor s ăvârșite de succesibil, î n vederea stabilirii inten ției sale reale de
a păstra sau nu calitatea de mo ștenitor3.
C. Efectele accept ării mo ștenirii.
În doctrin ă, efectele accept ării mo ștenirii se împart în: efecte
generale (comune) ce se produc indiferent dac ă acceptarea s -a făcut
voluntar sau for țat și efecte speciale (proprii accept ării for țate a
moștenirii).
a). Efectele generale ale accept ării mo ștenirii sunt:
– succesibilul acceptant își „consolideaz ă” titlul de mo ștenitor4;

1 A se vedea practica: T.S., s. civ., dec. nr. 110/1975, în R.R.D. nr. 11/1976,
p. 62; T.S., s. civ., dec. nr. 830/1983, în R.R.D. nr. 1/1984, p. 59.
2 A se vedea T.S., s. civ., dec. nr. 1092/1972, în R.R.D. nr. 3/1974, p. 72.
3 Se impune s ă facem distinc ție între bunurile succesiunii privite ut singuli și
actele juridice care privesc mo ștenirea ca universalitate. Astfel, bunurile succesorale
singulare pot face obiectul unor acte de conservare, de administrare și acte de
dispozi ție.
4 A nu se în țelege c ă exercitarea actului de op țiune prin ac ceptarea mo ștenirii și
deci, „consolidarea ” titlului de mo ștenitor ar însemna și momentul dobândirii
calității de mo ștenitor (probat ă cu certificatul de mo ștenitor).
188

Transmisiunea mo ștenirii

– bunurile ce au apar ținut defunctului intră în patr imoniul
moștenitorului ;
– moștenitorii legali și legatarii universali sau cu titlu universal
răspund pentru datoriile și sarcinile mo ștenirii numai cu bunurile din
patrimoniul succesoral , propor țional cu cota fiec ăruia;
– legatarul cu titlu particular, în principiu, nu este obligat s ă
suporte datoriile și sarcinile moștenirii.
Ca excep ție, potrivit art. 1114 alin. 3 C. civ., legatarul cu titlu
particular r ăspunde pentru pasivul mo ștenirii, îns ă numai cu bunul sau
bunurile ce formeaz ă obiectul legatului , dacă:
– testatorul a dispus în mod expres în acest sens;
– dreptul l ăsat prin legat are ca obiect o universalitate, cum ar fi o
moștenire culeas ă de c ătre testator și nelichidat ă încă; în acest caz,
legatarul r ăspunde pentru pasivul acelei universalit ăți1;
– celelalte bunuri ale mo ștenirii sunt insuficiente pentru plata
datoriilor și sarcinilor mo ștenirii.
În cazul înstr ăinării bunurilor mo ștenirii dup ă deschiderea
acesteia, bunurile intrate în patrimoniul succesoral prin efectul
subroga ției pot fi afectate stingerii datoriilor și sarcinilor mo ștenirii
(art. 1114 alin. 4 C. civ.).
Ca efect (general) al accept ării mo ștenirii se produce confuziu nea
dintre patrimoniul succesoral și patrimoniul succesibilului . Situa ția este
aceea și și în cazul în care succesibilii, creditorii ori alte persoane
interesate au cerut efectuarea inventarului bunurilor succe siunii (art.
1115 alin. 1 C. civ.).
În concluzie apreciem c ă, în condi țiile noului Cod civil, efectuarea
inventarului nu este de natur ă să dete rmine separa ția de patrimonii.
În sprijinul opiniei de mai sus, a se re ține și că, potrivit art. 1156
alin. 5 C. civ., din bunurile mo ștenirii, „creditorii mo ștenirii vor fi pl ătiți
cu preferin ță față de creditorii personali ai mo ștenitorului ” (s.n.). Ast fel,
în cazul insolvabilit ății mo ștenitorului, creditorii s ăi personali vor putea
urm ări bunurile mo ștenirii atribuite la partaj îns ă, numai după
îndestularea creditorilor mo ștenirii.

1 Reamintim c ă, potrivit art. 1057 din noul Cod civil, „orice legat c are nu este
universal sau cu titlu universal este un legat cu titlu particular ”.
189

Transmisiunea mo ștenirii

b). Efectele speciale ale accept ării (specifice accept ării for țate)
sunt:
– moștenitorul care a acceptat for țat succesiunea, „nu va avea
însă niciun drept cu privire la bunurile sustrase sau ascunse și, dup ă
caz, va fi obligat s ă raporteze ori s ă reduc ă dona ția ascuns ă fără a
participa la distribuirea bunului donat ” (art. 1119 alin. 1 C. civ.);
– moștenitorul aflat în situa ția de mai su s „este ținut s ă plă-
teasc ă datoriile și sarcinile mo ștenirii propor țional cu cota sa din
moștenire, inclusiv cu propriile sale bunuri ”, deci succesibilul va r ăs-
punde fa ță de creditori, propor țional cu partea sa succesoral ă de care
ar fi beneficiat da că nu ar fi fost sanc ționat (art. 1119 alin. 2 C. civ.)1;
– întrucât acceptarea pur ă și simpl ă forțată constituie o
pedeaps ă civilă, ea va fi suportat ă de c ătre to ți mo ștenitorii ce se fac
vinova ți de comiterea faptelor de sustragere și va fi aplicat ă atât
succesibililor cu capacitate de exerci țiu, cât și celor lipsi ți de o aseme nea
capacitate sau cu capacitate de exerci țiu restrâns ă, în m ăsura în care
aceștia au avut capacitate delictual ă la momentul dosirii sau dării la o
parte a bunurilor din succesiune2.
§ 5. Renun țarea la mo ștenire
Renun țarea la mo ștenire este un act unilateral, expres și solemn prin
care succesibilul declar ă că nu dore ște (renun ță la) calitatea de
moștenitor. Ca urmare a renun țării, voca ția succesoral ă a succesibilului
este desfiin țată retroactiv , iar el devine str ăin de mo ștenire.
Dreptul de a renun ța la mo ștenire îl au to ți mo ștenitorii, indife rent
dacă sunt legali sau testamentari, rezervatari ori nerezervatari,
universali, cu titlu universal sau cu titlu particular.
Motivele pe ntru care succesibilul ar putea renun ța la
moștenire sunt diverse și frecvent întâlnite în practic ă.
Rezult ă că renun țarea la mo ștenire este o manifestare de voin -ță a
moștenitorului prin care acesta declar ă că înțelege a nu se folosi de
drepturile succe sorale pe care voca ția sa i le ofer ă.

1 În cazul în care sunt mai mul ți mo ștenitori care au ascuns în complicitate
lucruri succesorale, ei vor fi obliga ți la restituire în mod solidar.
2 A se vedea C. St ătescu, op. cit. (1967), p. 222.
190

Trans misiunea mo ștenirii

A. Condi ții de fond și de form ă cerute pentru renun țare.
Ca orice act juridic, pentru a fi valabil încheiat ă (și deci, a pro –
duce efecte), renun țarea la succesiune trebuie s ă îndeplineasc ă unele
condi ții.
Potrivit art. 1120 C. civ ., renun țarea la mo ștenire trebuie s ă fie
solemn ă și expres ă (spre deosebire de acceptarea succesiunii, care
poate fi tacit ă).
Declara ția de renun țare se face în form ă autentic ă la orice
notar public sau, dup ă caz, la misiunile diplomatice și oficiile con sulare
ale României, în condi țiile și limitele prev ăzute de lege.
Pentru informarea ter ților, declara ția de renun țare se va
înscrie , pe cheltuiala renun țătorului , în registrul na țional notarial,
ținut în format electronic , potrivit legii (art. 11 20 alin. 3 C. civ.)1.
În consecin ță, ca regul ă, „Renun țarea la mo ștenire nu se
presupune ” (art. 1120 alin. 1 C. civ.).
Ca excep ție de la regula de mai sus, este prezumat c ă a renun țat
la mo ștenire :
– succesibilul care, de și cuno ștea deschiderea mo ștenir ii și cali –
tatea lui de succesibil, ca urmare a cit ării sale în condi țiile legii, nu
accept ă moștenirea în termenul legal de un an2 (în acest caz,
prezum ția de renun țare opereaz ă numai dac ă citația i-a fost comunicat ă
succesibilului cu cel pu țin 30 de zil e înainte de expirarea termenului de
opțiune succesoral ă);
– succesibilul care nu opteaz ă în termenul (de op țiune redus)
stabilit de instan ța judec ătoreasc ă este considerat c ă a renun țat la
moștenire (art. 1112 și art. 1113 alin. 2 C. civ.).
Nerespectare a formei solemne prev ăzute de lege atrage nuli –
tatea absolut ă a actului de renun țare, fapt care determin ă, în cadrul

1 Declara țiile de acceptare sau renun țare la succesiune se fac în form ă
autentic ă și se înscriu pentru opozabilitate în Registrul na țional de eviden ță a op țiunilor
succesorale.
2 Citația trebuie s ă cuprind ă, sub sanc țiunea nulit ății acesteia, pe lâng ă
elementele prev ăzute de Codul de procedur ă civilă, și precizarea c ă, dac ă succesibilul nu
își exercit ă dreptul de a accepta mo ștenirea în termenul legal, va fi prezumat c ă
renun ță la mo ștenire (art. 1112 alin. 1 C. civ.).
191

Transmisiunea mo ștenirii

termenului de un an, posibilitatea accept ării succesiunii de c ătre
succesibilul în cauz ă, alături de al ți mo ștenitori (dac ă este cazu l)1.
Renun țarea este valabil ă numai dac ă, anterior, succesibilul nu și-
a exercitat dreptul s ău de op țiune succesoral ă prin acceptare. Cel care a
acceptat o mo ștenire nu mai poate reveni asupra sa, fiind con -siderat c ă
a acceptat -o pentru totdeauna, confo rm principiului semel heres semper
heres.2
Ca și acceptarea mo ștenirii, renun țarea este un act juridic
indivizibil , în sensul c ă succesibilul nu poate accepta o parte a
moștenirii și renun ța la restul.
Ea trebuie s ă fie impersonal ă și cu titlu gratuit (pur abdicativ ă),
neputând fi f ăcută în favoarea altor mo ștenitori (renun țare in
favorem )3.
B. Efectele renun țării la mo ștenire.
Ca urmare a renun țării în condi țiile legii, succesibilul care
renun ță la mo ștenire este considerat c ă nu a fost niciod ată moștenitor
(art. 1121 alin. 1 C. civ.).
Astfel, mo ștenitorul renun țător este lipsit de toate avantajele
care ar fi decurs din mo ștenire dar, în acela și timp, este desc ărcat și de
orice obliga ție potrivit calit ății sale de mo ștenitor4.
În consecin ță, renun țătorul este considerat o persoan ă străină de
moștenire.
Din cele de mai sus, se desprind urm ătoarele consecin țe:
– renun țătorul nu beneficiaz ă de niciun drept al mo ștenirii; el nu
poate fi nici reprezentat (descenden ții săi putând culege mo ștenirea
numai în nume propriu);
– drepturile și obliga țiile succesibilului renun țător fa ță de
defunct, stinse prin confuziune, vor rena ște;

1 A se vedea G. Boroi , op. cit ., (2008), p. 311.
2 În consecin ță, declara ția de renun țare la mo ștenire dup ă acceptarea ei este
lipsit ă de orice efecte juridice; ase vedea TMB, s. civ. dec. nr. 1325/1992 în C.S. Ricu,
op. cit . (2009), p. 135.
3 A se vedea Fr. Deak, op. cit. , p. 481 -482.
4 A se vedea T. Iona șcu, Curs de drept civil. Succesiuni și liberalit ăți, Bucure ști,
1943, p. 152.
192

Transmisiunea mo ștenirii

– partea renun țătorului „profit ă moștenitorilor pe care i -ar fi
înlăturat de la mo ștenire sau celor a c ăror parte ar fi diminuat -o dac ă ar
fi acceptat mo ștenirea ” (art. 1121 alin. 2 C. civ.);
– renun țătorul nu are obliga ția de plat ă a taxelor succesorale;
– moștenitorul renun țător nu mai poate fi obligat la raportarea
liberalit ăților primite de la defunct (în caz de renun țare la mo ștenirea
legal ă, descendentul sau so țul supravie țuitor nu mai are obliga ția de
raport, putând p ăstra liberalitatea primit ă în limitele cotit ății
dispo nibile – art. 1147 alin. 1 C. civ.)1.
C. Revocarea (retractarea) renun țării de c ătre succesibili.
Potrivit art. 1123 alin. 1 C. civ., „în tot cursul termenului de
opțiune, renun țătorul poate revoca renun țarea, dac ă moștenirea nu
a fost deja acceptat ă de al ți succesibili care au voca ție la partea care
i-ar reveni ”2.
Revocarea renun țării la mo ștenire este supus ă acelora și forma –
lități ca și renun țarea la mo ștenire (declara ția de revocare în form ă
autentic ă, informarea ter ților și înscrierea în registrul na țional nota –
rial).
În condi țiile de mai sus, revocarea renun țării la mo ștenire,
trebuie s ă îndeplineasc ă două condi ții de fond:
– să nu fi expirat termenul de un an pentru exercitarea drep tului
de op țiune succesoral ă;
– moștenirea să nu fi fost acceptat ă, între timp, de al ți succe sori
ai defunctului .
Ca efect principal al revoc ării renun țării, mo ștenitorul în cauz ă
este considerat c ă a acceptat mo ștenirea de la data desch iderii succe –
siunii ( „revocarea renun țării valoreaz ă acceptare ” – art. 1123 alin. 2
C. civ.).

1 Ca excep ție, prin stipula ție expres ă în contractul de dona ție, donatarul
poate fi obligat la raportul dona ției și în cazul renun țării la mo ștenire (art. 1 147
alin. 2 C. civ.).
2 Spre deosebire de mo ștenitorul care a acceptat mo ștenirea și care nu mai
poate reveni asupra accept ării, aceasta având un caracter irevocabil; a se vedea C.A.
Bucure ști, s. a III -a civ., dec. nr. 1858/2002, în Practic ă judiciar ă civilă 2001 -2002,
p. 293.
193

Transmisiunea mo ștenirii

De men ționat c ă, de și retractarea renun țării opereaz ă retro –
activ, bunurile mo ștenirii sunt „preluate în starea în care se g ăsesc ”,
iar drepturile pe care ter ții de bun ă-credin ță le-au dob ândit asupra
bunurilor mo ștenirii anterior retract ării rămân valabile (art. 1123
alin. 2 C. civ.).
D. Revocarea renun țării de c ătre creditorii succesibililor.
Potrivit art. 1122 alin. 1 C. civ., revocarea renun țării poate fi și
judiciar ă.
În condi țiile legii, creditorii succesibilului care a renun țat la
moștenire în frauda lor pot cere instan ței revocarea renun țării în ceea
ce îi prive ște.
În acest caz, dreptul la ac țiune se prescrie în termen de 3 luni de
la data la care creditorul a cunoscut actul succesibilului de renun țare la
moștenire.
De precizat îns ă că admiterea „acțiunii în revocare ” în acest caz
produce efectele accept ării mo ștenirii de c ătre succesibilul debitor
numai în privin ța creditorului reclamant și în limita crean ței acestuia
(art. 1122 alin. 2 C. civ.)1.
Secțiunea a II -a. Transmisiunea patrimoniului succesoral
La moartea unei persoane fizice, patrimoniul acesteia
(moștenirea) se transmite succesorilor ei, în puterea legii sau
testamentului (de la data încet ării din via ță a auto rului).
§ 1. Obiectul transmisiunii
Transmisiunea succesoral ă are ca obiect patrimoniul
defunc tului (alc ătuit din totalitatea drepturilor și obliga țiilor
patrimoniale care au apar ținut acestuia).
De precizat c ă obiectul transmisiunii succesorale îl form ează
numai drepturile și obliga țiile patrimoniale ale defunctului, nu și

1 Spre deosebire de dreptul comun instituit în teoria obliga țiilor, potrivit
căruia acțiunea revocatorie produce efecte în favoarea creditorului care a introdus
acțiunea, dar și a creditorilor care au intervenit în cauz ă (art. 1565 alin. 1 C. civ.),
preciz ăm că noul Cod civil a preluat mot à mot dispozi țiile art. 1631 din Codul civil
Quebec ce privesc „acțiunea în inopozabilitate ” (cunoscut ă în dreptul mai vechi ca,
„paulian ă” sau „revocatorie ”).
194

Transmisiunea mo ștenirii

drepturile personale nepatrimoniale , care sunt strâns legate de per –
soan ă și care înceteaz ă în momentul mor ții celui care las ă moște-
nirea1.
În consecin ță:
– activul mo ștenirii este alc ătuit din drepturile ce formeaz ă
patrimoniul succesoral, în principiu, numai drepturile patrimoniale
existente la data deschiderii mo ștenirii;
– pasivul este format din obliga țiile pe care le avea cel care las ă
moștenirea.
Pentru stabilirea activului și pasivului succesoral, succesibilii,
creditorii mo ștenirii și orice persoan ă interesat ă „pot cere notarului
competent s ă dispun ă efectuarea unui inventar al bunurilor din
patrimoniul succesoral ” (art. 1115 alin. 1 C. civ.)2.
A. Cuprinsul activului succesoral.
Activul succesoral cuprinde toate drepturile reale și de crean ță ale
celui care las ă moștenirea, dup ă cum urmeaz ă:
– dreptul de proprietate asupra imobilelor din intravilan sau
extravilan, indiferent de localitatea în care sunt amplasate, și dreptul
asupra bu nurilor mobile;
– alte drepturi reale principale care au apar ținut defunctului și
care nu se sting la moartea lui (de exemplu, dreptul de servitute sau de
superficie) și drepturi reale accesorii: ipoteca, gajul etc.;
– drepturile patrimoniale de autor: d reptul de a trage foloase
materiale din valorificarea operei etc.;
– acțiunile patrimoniale care au apar ținut defunctului: ac țiunea
în revendicare, ac țiunea în reziliere sau rezolu țiune, în revocare
pentru ingratitudine, ac țiuni care nu au fost intentat e sau solu ționate
în timpul vie ții celui care las ă moștenirea și care vor fi pornite sau
continuate de c ătre succesorii acestuia potrivit regulilor aplicabile.
Anumite drepturi nu intr ă în activul succesoral , cum ar fi: drep –
turile viagere care rezult ă dintr -un contract de între ținere sau de
rent ă viager ă sau dreptul la indemniza ția de asigurare stipulat ă în

1 A se vedea D. Macovei, I.E. Cadariu, op. cit ., p. 200.
2 Întocmirea inventarului și măsurile speciale de conservare a bunurilor vor fi
analiz ate în cadrul procedurii succesorale notariale.
195

Transmisiunea mo ștenirii

favoarea mo ștenitorului (întrucât acesta este un drept propriu care
rezult ă dintr -un contract aleatoriu1).
Facem precizarea c ă, în cazul decesului titularului contractul ui de
închiriere, membrii familiei pot opta pentru continuarea contrac tului
de închiriere, în condi țiile art. 1834 alin. 2 și 3 C. civ. (inde pendent
de calitatea lor de mo ștenitori).
B. Cuprinsul pasivului mo ștenirii (datoriile și sarcinile).
Pe lâng ă activul succesiunii, patrimoniul succesoral cuprinde și
datoriile și sarcinile moștenirii (acestea din urm ă formeaz ă pasivul
succesoral).
În primul rând, pasivul succesoral va cuprinde datoriile lăsate de
defunct (obliga țiile sale patrimoniale).
Datoriil e mo ștenirii sunt obliga ții născute în timpul vie ții
auto rului și care se afl ă în plat ă la data deschiderii succesiunii.
Datoriile succesiunii pot avea izvor diferit:
– delictual (născute ca urmare a s ăvârșirii de c ătre defunct a
unor fapte ilicite cauz atoare de prejudicii unei ter țe persoane);
– contractual (asumate prin contracte ce nu au caracter intuitu
personae , cum sunt, de exemplu, vânzarea, împrumutul, schimbul
etc.).
Sarcinile mo ștenirii sunt obliga ții care se nasc dup ă deschiderea
succesiu nii și care decurg din faptul autorului patrimoniului mortis
causa .
Sarcinile mo ștenirii pot fi: cheltuieli care au loc cu ocazia inven –
tarierii, conserv ării, administr ării, lichid ării succesiunii, cheltuieli de
înmormântare, legatele cu titlu particul ar care au ca obiect bunuri
generice etc.
De precizat c ă, potrivit doctrinei, nu pot fi incluse în pasivul
moștenirii cheltuielile suportate de unul dintre viitorii succesori cu
între ținerea defunctului (pe timpul vie ții acestuia)2.

1 A se vedea T. S., s. civ., dec. nr. 427/1971, în C.D. 1971, p. 121.
2 A se vedea D. Chiric ă, op. cit. , p. 421; Fr. Deak, op. cit. , p. 507.
196

Transmisiunea mo ștenirii

§ 2. Transmisiunea activului mo ștenirii
Transmisiunea drepturilor succesorale poate fi: universal ă, cu
titlu universal sau cu titlu particular .
Transmisiunea activului succesoral (ca și a pasivului) opereaz ă de
drept, de la data deschiderii succesiunii (din momentul încet ării din
viață a celui care las ă moștenirea)1.
a) Transmisiunea universa lă are ca obiect totalitatea dreptu rilor
care formeaz ă patrimoniul defunctului.
De precizat c ă transmisiunea universal ă confer ă moștenitorului
voca ție (chemare) la întreg patrimoniul succesoral. Astfel, datorit ă
voca ției universale, mo ștenitorii pot deven i titularii întregului
patri moniu (chiar dac ă emolumentul cules efectiv nu va cuprinde
tot patrimoniul succesoral).
b) Transmisiunea cu titlu universal are drept obiect numai o
cotă-parte (frac țiune) din totalitatea drepturilor patrimoniale (care
alcătuiesc activul succesoral).
Transmisiunea universal ă și cea cu titlu universal opereaz ă în
cazul mo ștenitorilor legali, legatarilor universali sau a celor cu titlu
universal.
De la regula potrivit c ăreia prin mo ștenire se transmit toate
drepturile existent e la data deschiderii succesiunii în patrimoniul
defunctului exist ă și anumite derog ări, astfel:
– unele drepturi care existau în patrimoniul defunctului, dar
care se sting la moarte, nu se transmit mo ștenitorilor, cum ar fi, de
exemplu, dreptul la pensia de între ținere primit ă de defunct;
– unele drepturi care nu existau în patrimoniul defunctului la
data deschiderii succesiunii se reîntorc în acest patrimoniu, ca efect al
raportului sau reduc țiunii dona țiilor etc.
c) Transmisiunea cu titlu particular are ca obiect dreptul asupra
unui bun sau asupra unor bunuri care au apar ținut defunctului (pri vite
ut singuli ).
Dacă obiectul legatului cu titlu particular este un lucru indi –
vidual determinat , atunci dreptul real asupra acelui bun se transmite,

1 A se vedea D. Macovei, I.E. Cadariu, op. cit ., 2005, p. 205.
197

Transmisiunea mo ștenirii

ca și în cazul transmisiunilor universale sau cu titlu universal, în
momentul deschiderii succesiunii.
În cazul în care obiectul legatului îl constituie un bun deter –
minat generic , atunci legatul va fi cuprins în pasivul succesoral, iar
legatarului i se va transmite, pân ă în momentul pred ării bunului,
„decât un drept de crean ță” împotriva mo ștenitorului obligat s ă îl
plăteasc ă, iar din acest moment va dobând i dreptul de proprietate
asupra bunului respectiv1.
La deschiderea mo ștenirii, crean țele defunctului se divid, prin
efectul legii, între como ștenitori și ter ți, propor țional. Astfel, fiecare
moștenitor va putea urm ări pe debitor numai pentru partea sa de
crean ță2.
§ 3. Transmisiunea pasivului succesoral
Pasivul succesiunii cuprinde stricto sensu datoriile defunctului
(obliga țiile sale cu caracter patrimonial), ce decurg din contracte,
delicte, cvasicontracte, cvasidelicte și sarcinile succesiunii (obliga țiile
ce iau na ștere ulterior mor ții lui de cuius , cum sunt cheltuielile de
înmormântare, cheltuielile de administrare, conservare și lichidare a
moștenirii).
Preciz ăm că moștenitorii legali și legatarii (universali sau cu
titlu universal) nu po t accepta numai drepturile succesiunii ( și deci, s ă
refuze plata datoriilor pe care de cuius le-a făcut în timpul vie ții).
Potrivit art. 1101 C. civ., „Sub sanc țiunea nulit ății absolute,
opțiunea succesoral ă este indivizibil ă și nu poate fi afectat ă de nicio
modalitate ” (s.n.).
A. Categorii de mo ștenitori care suport ă pasivul mo ștenirii.
Obliga ția de a suporta pasivul mo ștenirii revine moștenitorilor
universali sau cu titlu universal , deoarece ei dobândesc întreg patri –
moniul sau numai o frac țiune d in patrimoniul defunctului (art. 1114
alin. 2 C. civ.)3.

1 A se vedea Fl. V ădeanu, op. cit. , p. 170.
2 A se vedea Fr. Deak, op. cit. , p. 507.
3 Cu privire la suportarea datoriilor pe care defunctul nu le onorase pân ă la
data deschiderii succesiunii, t radițional, în doctrina mai veche, se f ăcea deosebire
între mo ștenitorii regula ți și mo ștenitorii neregula ți.
198

Transmisiunea mo ștenirii

Legatarii cu titlu particular, nefiind decât dobânditorii unui
anumit drept, în principiu, nu r ăspund pentru pasivul mo ștenirii.
Ca excep ție, legatarul cu titlu particular va fi obligat la plata
pasivului moștenirii, „însă numai cu bunul sau bunurile ce formeaz ă
obiectul legatului ” și în urm ătoarele situa ții:
– când testatorul a dispus astfel, în mod expres;
– când legatul are ca obiect o mo ștenire dobândit ă de testator,
nelichidat ă până la decesul lui și care cuprinde atât drepturi, cât și
obliga ții1;
– când celelalte bunuri sunt insuficiente pentru plata datoriilor și
sarcinilor (art. 1114 alin. 3 lit. a -c C. civ.).
În cazul mo ștenirii vacante, comuna, ora șul sau, dup ă caz,
municipiul r ăspunde de pasivul mo ștenirii vacante „numai în limita
valorii bunurilor din patrimoniul succesoral ”, deci r ăspunderea pentru
plata pasivului este limitat ă în toate cazuri le la valoarea activului
dobândit (art. 1139 alin. 2 C. civ.).
De men ționat c ă sarcinile n ăscute dup ă deschiderea succesiunii
sunt asimilate datoriilor și se suport ă de to ți mo ștenitorii obliga ți la
plata pasivului, în condi țiile ar ătate.
B. Divizarea de drept a pasivului succesoral.
Moștenitorii universali și cu titlu universal contribuie la plata
datoriilor și sarcinilor mo ștenirii, propor țional cu cota succesoral ă ce îi
revine fiec ăruia (art. 1155 alin. 1 C. civ.)2.
Prin „cota fiec ăruia” trebuie s ă înțelegem în primul rând, voca –
ția la succesiune a mo ștenitorilor (și nu ceea ce ei efectiv au cules)3.
Diviziunea de drept a pasivului succesoral între como ștenitori
influen țează dreptul de urm ărire al creditorilor succesorali (astfel, va
trebui ca ace știa să își divizeze urm ărirea, îndreptându -se împotriva
fiecărui como ștenitor propor țional cu partea lui ereditar ă și, în conse –

1 A se vedea M. Eliescu, op. cit. , vol. II, p. 144.
2 Tot astfel, potrivit art. 1114 alin. 2 C. civ., „Moștenitorii legali și legatarii
universali sau cu titlu universal r ăspund pentru datoriile și sarcinile mo ștenirii ( ….. ),
propor țional cu cota fiec ăruia” (s.n.).
3 A se vedea T.S., s. civ., dec. nr. 478/1989, în Dreptul nr. 1 -2/1990, p. 128.
199

Transmisiunea mo ștenirii

cință, riscul insolvabilit ății unuia dintre coindivizari va fi suportat de
către creditor, iar nu de ceilal ți mo ștenitori).
Înainte de partajul succesoral, creditorii ale c ăror crean țe pro –
vin din conservarea sau din administrarea bunurilor mo ștenirii ori
s-au n ăscut înainte de deschiderea mo ștenirii pot cere s ă fie pl ătiți
din bunurile aflate în indiviziune . De asemenea, ei pot solicita execu –
tarea silit ă asupra acestor bunuri (art. 1155 alin. 2 C. civ.).
Ca excep ție, regula diviz ării de drept a pasivului succesoral nu se
aplic ă dacă:
– obliga ția este indivizibil ă;
– obliga ția are ca obiect un bun individual determinat ori o
presta ție determinat ă asupra unui astfel de bun;
– obliga ția este garantat ă cu o ipotec ă sau o alt ă garan ție real ă,
caz în care mo ștenitorul care prime ște bunul afectat garan ției va fi
obligat pentru tot, îns ă numai în limita valorii acelui bun, iar parti –
ciparea sa la restul pasivului mo ștenirii se reduce corespunz ător;
– unul dintre mo ștenitori este îns ărcinat, prin titlu, s ă execute
singur obliga ția (în acest caz, dac ă titlul îl reprezint ă testamentul, scu –
tirea celorlal ți mo ștenitori constituie o liberalitate, supus ă reduc țiunii
dacă este cazul).
Secțiunea a III -a. Dobândirea posesiunii mo ștenirii
Drepturile succesorale cuvenite mo ștenitorilor se transmit
acestora din momentul deschiderii mo ștenirii.
Problemele legate de transmisiunea drepturilor succesorale se
află în strâns ă legătură și cu dobândirea exerci țiului acestor drepturi ,
aspect cunoscut în m aterie drept dobândirea posesiunii mo ștenirii1.
Potrivit art. 1126 C. civ., soțul supravie țuitor , descenden ții și as-
cenden ții privilegia ți au posesiunea de drept a mo ștenirii , din momen –
tul deschiderii acesteia, restul mo ștenitorilor, f ără deosebire da că sunt
legali sau testamentari, fiind obliga ți să ceară trimiterea în posesie.
Din acest punct de vedere, Codul civil distinge trei categorii de
moștenitori:
– moștenitorii care au sezin ă (sezinari);

1 A se vedea M. Eliescu, Curs de succesiuni , Ed. H umanitas, Bucure ști, 1997,
p. 296.
200

Transmisiunea mo ștenirii
– moștenitorii care nu au sezin ă (care trebuie s ă cear ă
trimi terea în posesie);
– legatarii, care trebuie s ă cear ă predarea legatelor.
În continuare, ne vom ocupa de prezentarea probl emelor legate
de dobândirea posesiunii, sub cele trei aspecte1.
§ 1. Dobândirea de drept a posesiei mo ștenirii (sezina)
A. No țiunea de sezin ă.
Potrivit art. 1125 C. civ., sezina confer ă unor mo ștenitori legali, pe
lâng ă stăpânirea de fapt exercitat ă asupra patrimoniului succe soral2,
„și dreptul de a administra acest patrimoniu și de a exercita drepturile
și acțiunile defunctului ”3.
Preciz ăm că noțiunea de sezin ă, reglementat ă de noul Cod
civil, constituie posesiunea de drept a mo ștenirii , termenul de p ose-
siune având, în acest text, un în țeles special, diferit de cel din art. 916
C. civ.4
Posesiunea bunurilor succesorale trece deci, de la defunct la
moștenitorii cu sezin ă (de la data deschiderii succesiunii), f ără nicio
manifestare de voin ță din part ea lor (f ără vreo verificare prealabil ă și
chiar dac ă nu au dreptul la acestea).

1 Enumerarea cuprins ă în art. 1126 C. civ. este limitativ ă și imperativ ă,
acordarea sau retragerea sezinei neputându -se face prin testament.
2 Reamintim c ă, potrivit ar t. 916 alin. 1 C. civ., „Posesia este exercitarea în
fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de c ătre persoana
care îl st ăpâne ște și care se comport ă ca un proprietar ” (s.n.). Cu privire la no țiunea de
posesie ca stare de fapt , a se vedea V. Stoica, Drept civil . Drepturile reale princi pale,
Ed. Humanitas, Bucure ști, 2004, p. 147 și urm.
3 Sezina reprezint ă „un beneficiu al legii în virtutea c ăruia anumi ți mo ștenitori au
posesiunea de drept a bunurilor succesorale de la data deschider ii mo ștenirii și se
bucur ă fără nicio formalitate de exerci țiul drepturilor și acțiunilor defunctului ”; a se
vedea M. Eliescu, op. cit. , vol. II, p. 60.
4 Sezina fiind independent ă de posesiunea de fapt a bunurilor succesorale,
este posibil ca mo ștenitoru l sezinar s ă nu aib ă aceast ă posesiune, iar bunurile s ă fie
posedate de persoane ce nu au aceast ă calitate ( și nici m ăcar nu sunt succesori); a se
vedea C. St ătescu, C. Bîrsan , op. cit , (1988), p. 66.
201

Transmisiunea mo ștenirii

În doctrin ă s-a opinat c ă sezina reprezint ă deci, „o fic țiune a
legii”, pentru c ă „ea presupune c ă unii mo ștenitori posed ă
moștenirea, de și în fapt ei nu o posed ă încă”1.
Calitatea de mo ștenitor sezinar nu confer ă însă celui în cauz ă
dreptul de a reclama posesiunea de fap t asupra unui bun succesoral
posedat de alte persoane cu care se g ăsește în indiviziune și care, ca
atare, posed ă în condi țiile legii.
B. Mo ștenitorii sezinari.
Potrivit dispozi țiilor art. 1126 C. civ., mo ștenitorii sezinari sunt:
soțul supravie țuitor, descenden ții și ascenden ții privilegia ți ai defunc –
tului.
Astfel, to ți mo ștenitorii de mai sus se bucur ă de sezin ă (dar nu o
au to ți, deodat ă, în mod colectiv, ci pe rând, în ordinea în care au
voca ție la succesiune).
Așadar, potrivit noului Cod civil, moștenitorii sezinari sunt
moștenitorii legali :
– soțul supravie țuitor;
– descenden ții din c ăsătorie, din afara c ăsătoriei și din adop ție
(rude în linie dreapt ă descendent ă cu defunctul; intr ă în aceast ă
categorie nu numai rudele de gradul întâi, ci și rudele de grad mai
îndep ărtat, indiferent de clasa din care fac parte);
– ascenden ții privilegia ți (rude în linie dreapt ă ascendent ă cu
defunctul) deci, p ărinții defunctului;
C. Efectele sezinei.
Principalul efect al sezinei const ă în faptul c ă moștenito rii
sezinari au dreptul de a administra patrimoniul succesoral și de a
exercita toate ac țiunile patrimoniale ale defunctului, f ără a fi nevoie de
îndeplinirea vreunei formalit ăți.
Dreptul de administrare a patrimoniului succesoral include și
dreptul asup ra fructelor bunurilor succesiunii (din momentul des –
chiderii mo ștenirii și în limitele drepturilor mo ștenitorului sezinar).

1 A se vedea D. Alexandresco, op. cit. , p. 54 -55.
202

Transmisiunea mo ștenirii
Dreptul sezinarului de a exercita, în m od activ și pasiv, toate
drepturile defunctului se rezum ă la:
– dreptul de a -i urm ări pe to ți debitorii succesiunii și deținătorii
bunurilor succesorale;
– dreptul de a exercita ac țiunile posesorii cu privire la bunurile
succesorale (chiar dac ă nu le -a posedat în fapt) și orice alte ac țiuni cu
caracter patrimonial care apar țineau celui care las ă moștenirea;
– dreptul de a se ap ăra, ca pârât, fa ță de ter ții reclaman ți, cu
preten ții referitoare la mo ștenire.
§ 2. Trimiterea în posesie a mo ștenitorilor l egali nesezinari
Potrivit art. 1126 C. civ., mo ștenitorii sezinari sunt so țul
supra viețuitor, descenden ții și ascenden ții privilegia ți ai defunctului.
Rezult ă, per a contrario , că moștenitorii nesezinari sunt to ți
ceilal ți mo ștenitori legali cu voca ție succesoral ă (adic ă rudele defunc –
tului ascenden ți ordinari și colaterali).
Moștenitorii legali nesezinari dobândesc sezina numai prin
eliberarea certificatului de mo ștenitor , dar cu efect retroactiv din ziua
deschiderii mo ștenirii (art. 1127 alin. 1 C. c iv.).
Potrivit art. 1139 alin. 1 C. civ., „comuna, ora șul sau, dup ă caz,
municipiul intr ă în st ăpânirea de fapt a mo ștenirii de îndat ă ce to ți
succesibilii cunoscu ți au renun țat la mo ștenire ” sau „niciun mo ștenitor
nu este cunoscut ”.
În completarea celor de mai sus, preciz ăm că în doctrin ă s-a
apreciat c ă „statul nu are nevoie de trimitere în posesie, deoarece el
intră în posesia bunurilor mo ștenirii prin certificatul de vacan ță
succesoral ă”1.
Rezult ă că, în cazul mo ștenirii vacante, comuna, ora șul sa u
municipiul poate s ă își exercite drepturile și să își execute obliga țiile și
înainte de eliberarea certificatului de vacan ță succesoral ă.
Procedura de trimitere în posesie este necontencioas ă și se
realizeaz ă de c ătre notarul public de la locul deschide rii mo ștenirii, la
cererea mo ștenitorilor legali nesezinari2.

1 A se vedea Fl. V ădeanu, op. cit., p. 225.
2 Într-o alt ă opinie, „moștenitorul nu este obligat s ă cear ă eliberarea cer –
tificatului de mo ștenitor, acest act fiind facultativ ”, cererea pentr u trimiterea în
203

Transmisiunea mo ștenirii

Pentru a fi pu și în posesiune, mo ștenitorii trebuie s ă facă dova da
calit ății lor, adic ă a voca ției succesorale, precum și a întinderii
drepturilor fiec ăruia.
Actul doveditor al trimiterii în posesie îl constituie certificatul de
moștenitor.
Când eliberarea certificatului de mo ștenitor nu este posibil ă pe
cale necontencioas ă, din cauza neîn țelegerilor dintre p ărți, trimiterea în
posesie se solicit ă instan ței de judecat ă1.
Până la trimiterea în posesie a mo ștenitorilor legali nesezinari,
aceștia nu au exerci țiul ac țiunilor patrimoniale ale defunctului și nici
dreptul de administrare a bunurilor succesorale.
În consecin ță, pân ă la intrarea în st ăpânirea de fapt a
moștenirii, mo ștenitorul legal nesezinar nu poate fi urm ărit în calitate
de moștenitor (art. 1127 alin. 2 C. civ.).
Ca urmare a trimiterii în posesie a mo ștenitorilor legali nese –
zinari, se produc acelea și efecte ca și în cazul mo ștenitorilor legali
sezinari (dreptul de a urm ări debitorii succ esiunii, dreptul de a exer –
cita ac țiunile posesorii, dreptul de a se ap ăra ca pârât fa ță de ter ții
reclaman ți).
Certificatul de mo ștenitor sau hot ărârea judec ătoreasc ă (dac ă
este cazul) dovede ște că moștenitorul nesezinar a dobândit posesiu –
nea bunuri lor succesiunii retroactiv, de la data deschiderii mo ștenirii .
§ 3. Predarea legatelor
Legatarii nu sunt mo ștenitori sezinari și, de aceea, pot ob ține
posesiunea bunurilor ce formeaz ă obiectul legatului cu care au fost
gratifica ți numai cerând predarea legatului (art. 1128 -1129 C. civ.)2.
Predarea legatului const ă, fie în remiterea material ă a
pose siunii bunurilor care formeaz ă obiectul legatului, fie în învoirea
la luarea lor în st ăpânire.

posesie putând fi adresat ă direct instan ței (care va stabil i și întinderea drepturilor
succesorale); a se vedea E. Safta -Romano, op. cit. , p. 140.
1 A se vedea M. Eliescu, op. cit. , vol. II, p. 65.
2 Până la predarea legatului, legatarului îi este permis a face numai acte de
conservare . El nu poate exercita nici un drept sau o ac țiune, cu excep ția dreptului de a
pretinde predarea legatului.
204

Transmisiunea mo ștenirii

Dacă obiectul legatului îl formeaz ă bunuri generice sau
obligații, predarea se face prin plat ă.
Legatarul devine proprietarul lucrurilor și dobânde ște calitatea de
titular al drepturilor cuprinse în legat de la data deschiderii succe siunii,
însă posesiunea acestor bunuri o dobânde ște numai de la data când i -au
fost predate sau în ziua cererii de predare .
Potrivit dispozi țiilor art. 1128 -1129 C. civ., predarea legatelor
difer ă după cum acestea sunt: legate universale, cu titlu universal sau
particular.
A. Predarea legatului universal.
Potrivit art. 1128 alin. 1 C. civ., când exist ă moștenitori
rezer vatari, legatarul universal va cere ace stora predarea posesiunii
bunu rilor cuprinse în legat1.
Preciz ăm c ă, prin noile dispozi ții ale Codului civil, toți
moștenitorii rezervatari sunt și mo ștenitori sezinari (soțul
supravie țuitor, descenden ții și ascenden ții privilegia ți).
Atunci când nu exis tă moștenitori rezervatari (sau refuz ă pune rea
în posesie), legatarul universal intr ă în st ăpânirea mo ștenirii prin
eliberarea certificatului de mo ștenitor.
Predarea legatului universal se poate face de bun ăvoie, f ără
nicio formalitate. Ea poate fi accept ată expres, tacit sau numai prin
lăsarea legatarului în st ăpânirea bunurilor2.
Legatarul universal are dreptul la fructele bunurilor succesorale din
momentul în care a cerut punerea în posesie sau de când i -a fost predat
de bun ăvoie.
B. Predarea legatulu i cu titlu universal.
Potrivit art. 1128 alin. 2 C. civ., legatarul cu titlu universal poate
cere intrarea în st ăpânirea de fapt a mo ștenirii de la:

1 Predarea legatului universal se va cere de la erezii rezervatari și atunci când
testatorul ar fi dese mnat un executor testamentar c ăruia i s -ar fi încredin țat sezina
bunurilor mobile; a se vedea E. Safta -Romano, op. cit. , p. 141.
2 Predarea de bun ăvoie se poate realiza și prin consim țirea la eliberarea
certificatului de mo ștenitor în cadrul procedurii su ccesorale notariale; Al Bacaci,
Gh. Com ăniță, op. cit. , p. 238.
205

Transmisiunea mo ștenirii

– moștenitorii rezervatari;
– legatarul universal intrat în st ăpânirea mo ștenirii;
– moștenitorii legali nerezervatari care au intrat în st ăpânirea
moștenirii (fie de drept, fie prin eliberarea certificatului de mo ște-
nitor).
Dacă nu exist ă moștenitori rezervatari ( și nici legatar universal
ori nerezervatari intra ți în st ăpânirea mo ștenirii) sau ace știa refuz ă
punerea în posesie, „legatarul cu titlu universal intr ă în st ăpânirea
moștenirii prin eliberarea certificatului de mo ștenitor ” (art. 1128
alin. 2 C. civ.).
Legatarul cu titlu universal are dreptul la fructele bunurilor
succesorale din momentul în care a solicitat punerea în posesie sau
de când i -a fost predat legatul (de c ătre persoanele obligate la exe –
cutare).
C. Predarea legatului cu titlu particular.
Legatul cu titlu particular va fi predat de c ătre mo ștenitorii
legali sau legatarii universali ori cu titlu universal.
Predarea lega tului se poate cere din momentul deschiderii
moștenirii , fără a se a ștepta efectuarea împ ărțelii mo ștenirii1.
Legatarul cu titlu particular intr ă în posesia obiectului legatului
din ziua în care acesta i -a fost predat de bun ăvoie sau, în lips ă, din
ziua depunerii la instan ță a cererii de predare (art. 1129 C. civ.).
Spre deosebire de legatarul universal sau cu titlu universal,
legatarul cu titlu particular nu are la îndemân ă petiția de ereditate sau
acțiunea în împ ărțeală în vederea intr ării în st ăpânir ea bunului care
formeaz ă obiectul legatului. În schimb, el poate uza de alte dou ă acțiuni:
– o ac țiune personal ă, care are ca temei testamentul, dac ă
legatul are ca obiect bunuri generice sau obliga ții;
– o ac țiune real ă, care poate fi o ac țiune în reven dicare, dac ă
obiectul legatului îl constituie dreptul de proprietate asupra unui bun
individual determinat, sau ac țiunea confesorie (dac ă i s-a lăsat un alt
drept real)2.

1 A se vedea M. Eliescu, op. cit. , vol. II, p. 83 -84.
2 A se vedea Trib. Suprem , s. civ., dec. nr. 875/1969, în R.R.D. nr. 2/1970.
206

Transmisiunea mo ștenirii

Preciz ăm că legatarul poate intenta o ac țiune real ă, întrucât a
dobândit dreptul real de la deschiderea mo ștenirii.
§ 4. Procedura succesoral ă notarial ă
Procedura s uccesoral ă notarial ă este reglementat ă de dispozi țiile
Legii nr. 36/1995 a notarilor publici și a activit ății notariale1, pre cum și
de Regulamentul de punere în aplicare a legii (adoptat prin Ordinul
nr. 710/C/1995 al ministrului justi ției). În completarea regle ment ărilor
speciale, sunt aplicabile dispozi țiile Codului civil (care este astfel, dreptul
comun în materie).
Procedura succesoral ă notarial ă este o procedur ă neconten –
cioas ă, activitatea notarial ă întemeindu -se pe acordul mo ștenitorilor
asupra tu turor aspectelor stabilite de notarul public. Procedura suc –
cesoral ă notarial ă nu este obligatorie pentru mo ștenitori, ea având
caracter facultativ (în caz de litigiu ace știa putându -se adresa direct
instan ței de judecat ă)2.
A. Deschiderea procedurii s uccesorale.
Potrivit art. 69 alin. 1 din lege, procedura succesoral ă notarial ă
se deschide la cererea oric ărei persoane interesate (care pretinde a
avea voca ție succesoral ă) și a secretarului consiliului local al localit ății
în raza c ăreia se aflau bun urile defunctului la data deschiderii mo ș-
tenirii.
În cererea de deschidere a procedurii succesorale vor fi men –
ționate datele de stare civil ă ale defunctului, numele, prenumele și
domiciliul mo ștenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului și valoarea
acestora, precum și pasivul succesoral (art. 70 alin. 1 din lege).
Notarul public va dispune înregistrarea cererii, dup ă care va
efectua cercet ări în opisul succesoral, astfel încât s ă nu se fi întocmit un
alt dosar în aceea și cauz ă.

1 Dispozi țiile L egii nr. 36/1995 au fost modificate prin Legea nr. 71/2011 pen –
tru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și, ulterior, repu –
blicat ă.
2 A se vedea G. Boroi, O. Spineanu -Matei, Codul de procedur ă civilă adnotat ,
Ed. Hamangiu, Bucure ști, 2011, p. 219.
207

Transmisiunea mo ștenirii

a). Verificarea eviden țelor succesorale. Prin Legea nr. 202/2010
s-a introdus obligativitatea îndeplinirii unei proceduri prealabile în
cazul proceselor având ca obiect dezbateri succesorale , proce dura
constând în verificarea eviden țelor succesorale ținute de notarii
publici.
În doctrin ă s-a arătat c ă „scopul acestei reglement ări este de a
împiedica derularea în instan ță a unei proceduri succesorale paralele
sau ulterioare celei notariale, even tual cu riscul de a se stabili diferit,
în una și aceea și succesiune, care sunt mo ștenitorii, cotele, masa suc –
cesoral ă etc.”
Sanc țiunea neîndeplinirii procedurii prealabile urmeaz ă să fie
inadmisibilitatea ac țiunii (pe care instan ța o poate invoca și aplica și
din oficiu)1.
Potrivit art. 1061 din Ordinul ministrului justi ției nr. 2923/C/2010,
notarul public va elibera, la cererea oric ărei persoane interesate, în
termen de 3 zile lucr ătoare de la solicitare, o încheiere cu privire la
rezultatul verifi cărilor efectuate în Registrul de eviden ță a
proce durilor succesorale al Camerei notarilor publici și în registrele
unice ale Uniunii Na ționale a Notarilor Publici2.
În încheiere se vor înscrie rezultatele verific ării men țiunilor
cuprinse în certificatel e sau adeverin țele eliberate.
Notarul public va proceda mai întâi la „interogarea Registrului de
eviden ță a procedurilor succesorale al Camerei notarilor publici în a
cărei circumscrip ție defunctul a avut ultimul domiciliu ”.
În cazul în care în urma ve rificării se constat ă că succesiunea
este solu ționat ă, se va face men țiune despre acest fapt în încheiere,
fără a se mai proceda la verificarea registrelor unice ale Uniunii
Naționale a Notarilor Publici (art. 1061 alin. 3 din ordin).

1 A se vedea G. Boroi, O. Spineanu -Matei, op. cit , p. 219.
2 Competen ța eliber ării încheierii revine notarului public din camera în a c ărei
circumscrip ție teritorial ă defunctul a avut ultimul domiciliu.
208

Transmisiunea mo ștenirii

Dacă se constat ă că succes iunea defunctului nu se afl ă pe rolul
niciunui birou notarial , se vor efectua verific ări și în registrele unice
ale Uniunii Na ționale a Notarilor Publici1.
Dacă se constat ă că succesiunea se afl ă pe rolul unui birou
notarial , se va proceda și la verifica rea registrelor unice ale Uniunii
Naționale a Notarilor Publici, f ăcându -se men țiune despre acestea în
încheiere.
Cererea prin care se solicit ă efectuarea verific ărilor, împreun ă
cu încheierea eliberat ă de notarul public în urma efectu ării verifi –
cărilor, se înregistreaz ă în Registrul general notarial, iar un exemplar
al încheierii se elibereaz ă solicitantului personal sau, la cererea aces –
tuia, se comunic ă prin po ștă” (art. 1061 alin. 6 din ordin).
b). Întocmirea inventarului. Potrivit art. 71 alin . 1 din lege, „în
cazurile prev ăzute de lege sau la cererea celor interesa ți, notarul
public, personal sau printr -un delegat, va face inventarierea bunurilor
succesorale ”.
Succesibilii, creditorii mo ștenirii și orice persoan ă interesat ă pot
cere notar ului competent s ă dispun ă efectuarea unui inventar al
bunurilor din patrimoniul succesoral, toate cheltuielile care se vor
face în acest scop fiind în sarcina mo ștenirii (art. 1115 alin. 1 C. civ.).
Dacă succesibilii sau persoanele care de țin bunuri din patrimo –
niul succesoral se opun, efectuarea inventarului este dispus ă de c ătre
instan ța judec ătoreasc ă de la locul deschiderii mo ștenirii (art. 1115
alin. 2 C. civ.).
Inventarul se efectueaz ă de c ătre persoana desemnat ă prin
acordul succesibililor și al creditorilor sau, în lipsa unui asemenea
acord, de c ătre persoana desemnat ă fie de notar, fie, dup ă caz, de
instan ța de judecat ă competent ă.
Procesul -verbal de inventariere cuprinde enumerarea, descrie rea
și evaluarea provizorie a bunurilor care se afl au în posesia lui de cuius la
data decesului. Bunurile a c ăror proprietate este contestat ă se vor
men ționa separat (art. 1116 alin. 1 și 2 C. civ.).

1 Interogarea Registrului na țional de eviden ță a succesiunilor se va face
numai în situa ția în care defu nctul a avut ultimul domiciliu în str ăinătate, dar a de ținut
bunuri imobile pe teritoriul României.
209

Transmisiunea mo ștenirii

Inventarul va cuprinde și men țiunile referitoare la pasivul
succesoral.
Bunurile mo ștenirii care se g ăsesc în pose sia altei persoane vor fi
inventariate „cu precizarea locului unde se afl ă și a motivului
pentru care se g ăsesc acolo ” (art. 1116 alin. 4 C. civ.)1.
Potrivit art. 1116 alin. 6 C. civ.2 „inventarul se semneaz ă de cel
care l -a întocmit, de succesibilii afl ați la locul inventarului, iar în lipsa
acestora sau în cazul refuzului lor de a semna, inventarul va fi semnat
de 2 martori ”.
c). M ăsuri de conservare a bunurilor. Dacă exist ă pericol de
înstr ăinare, înlocuire sau distrugere a bunurilor, notarul publi c va
putea pune bunurile sub sigiliu sau le va preda unui custode . Sigiliile
se vor aplica pe dulapurile și sertarele în care se g ăsesc bunurile suc –
cesorale, pe u șa de la intrare a înc ăperii sau pe magazii, garaje etc.
Potrivit art. 1117 C. civ., poat e fi numit custode, cu acordul
tuturor celor interesa ți, unul dintre succesibili, iar în caz contrar, o
altă persoan ă aleas ă de către notar.
Bunurile date în custodie sau în administrare se predau pe baz ă
de proces -verbal semnat de notar și de custode sa u curator. Dac ă
predarea are loc concomitent cu inventarierea, se va face men țiune
în procesul -verbal, un exemplar al acestuia predându -se custodelui
sau curatorului.
Custodele sau curatorul este obligat s ă restituie bunurile și să
dea socoteal ă notar ului asupra cheltuielilor de conservare sau admi –
nistrare a acestor bunuri la finalizarea procedurii succesorale sau
atunci când notarul consider ă necesar (art. 1117 alin. 2, 4 și 5 C. civ.).
Toate m ăsurile de conservare luate de notarul public se vor
comunica mo ștenitorilor legali, legatarilor și, dac ă este cazul, execu –
torilor testamentari, dovada comunic ării anexându -se la dosar3.

1 În cazul în care, cu ocazia inventarierii, se va g ăsi vreun testament l ăsat de
defunct, acesta va fi vizat spre nes chimbare și va fi depus în depozit la biroul
notarului public (art. 1116 alin. 5 C. civ.).
2 Art. 1116 C. civ. a preluat în mare parte dispozi țiile art. 71 din Legea nr.
36/1995, abrogat prin Legea nr. 71/2001, forma înaintea republic ării.
3 A se vedea D. Macovei, I.E. Cadariu, op. cit ., p. 214.
210

Transmisiunea mo ștenirii

Oricine se consider ă vătămat prin inventarul întocmit sau prin
măsurile de conservare și administrare luate de notarul public poate
face plângere la instan ța judec ătore ască competent ă (art. 1117
alin. 6 C. civ.).
Sumele de bani, hârtii de valoare, cecuri sau alte valori , găsite pe
timpul efectu ării inventarului se depun în depozitul notarial sau la o
institu ție specializat ă, făcându -se men țiune despre aceasta și în
procesul -verbal de inventariere (art. 1118 alin. 1 C. civ.).
Potrivit art. 1118 alin. 2 C. civ., din sumele de bani g ăsite la
inventariere se vor l ăsa mo ștenitorilor sau celor care locuiau cu defunctul și
gospod ăreau împreun ă cu acesta sumele necesare pentr u:
– între ținerea persoanelor ce erau în sarcina celui decedat
(pentru maximum 6 luni);
– plata sumelor datorate în baza contractelor individuale de
munc ă sau pentru plata asigur ărilor sociale;
– acoperirea cheltuielilor pentru conservarea și administra rea
bunurilor mo ștenirii.
d). Înregistrarea cauzei și citarea p ărților. Potrivit art. 72 din
lege, dup ă ce constat ă că este legal sesizat, notarul public va
înregistra cauza succesoral ă și va dispune citarea persoanelor care
au voca ție la mo ștenire.
Citația trebuie s ă cuprind ă, sub sanc țiunea nulit ății acesteia, pe
lâng ă elementele prev ăzute de Codul de procedur ă civilă, și
preci zarea c ă, dac ă succesibilul nu -și exercit ă dreptul de a accepta în
termenul prev ăzut la art. 1103 C. civ., va fi prezumat c ă renunță la
moștenire (art. 72 alin. 2 din lege).
Citarea mo ștenitorilor de c ătre notarul public nu este obliga –
torie în cazul în care certificatul de mo ștenitor se întocme ște pe baza
unei hot ărâri judec ătore ști definitive și irevocabile, decât dac ă nota –
rul consider ă necesare anumite l ămuriri din partea mo ștenitorilor.
În cazul în care succesiunea urmeaz ă să fie declarat ă vacant ă,
notarul public va cita autoritatea administra ției publice competent ă a
prelua bunurile mo ștenirii.
Nerespectarea formelor le gale de citare este sanc ționat ă cu
nulitatea actelor de procedur ă, conform art. 105 -108 C. proc. civ., și
atrage nulitatea certificatului de mo ștenitor.

211

Transmisiunea mo ștenirii

B. Desf ășurarea procedurii succesorale.
Potrivit art. 73 alin. 1 din lege, notarul public stabile ște calita tea
moștenitorilor și a legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum
și compunerea masei succesorale.
În ceea ce prive ște stabilirea num ărului și a calit ății
moștenitorului, notarul public va ține cont de regulile stabilite de art.
957 C. civ. (cu trimitere și la art. 36, art. 53 și art. 208 C. civ.). Astfel,
drepturile copilului sunt recunoscute de la concep țiune, îns ă numai
dacă el se naște viu. Cel disp ărut este socotit a fi în via ță, dac ă nu a
interven it o hotărâre declarativ ă de moarte r ămasă definitiv ă1.
Voca ția succesoral ă legal ă sau testamentar ă, calitatea și num ărul
moștenitorilor se stabilesc cu certificate de stare civil ă, testament și, la
nevoie, pe baza depozi țiilor martorilor audia ți; la dosa rul suc cesoral
se vor ata șa copii de pe actele de stare civil ă ale celor care au acceptat
succesiunea2.
Dovada bunurilor ce compun masa succesoral ă se face prin
înscrisuri sau orice alte mijloace de prob ă admise de lege. În cazul în
care se constat ă că în masa succesoral ă nu exist ă bunuri, se dispune
prin încheiere închiderea procedurii succesorale și se claseaz ă cauza ca
fiind f ără obiect (art. 77 din Legea nr. 36/1995).
Potrivit art. 79 alin. 3, notarul public, cu acordul tuturor
moștenitorilor, va pute a proceda la reducerea liberalit ăților, pân ă la
limitele prev ăzute de lege.
Dacă s-a realizat acordul mo ștenitorilor cu privire la bunurile
care alc ătuiesc patrimoniul succesoral și drepturile ce li se cuvin și au
fost administrate probe suficiente, not arul public va întocmi încheie –
rea final ă a procedurii succesorale. Încheierea final ă va cuprinde
numele, prenumele și ultimul domiciliu al celui despre a c ărui mo ș-
tenire este vorba, data decesului, numele, domiciliul și întinderea
drepturilor tuturor moștenitorilor legali și ale legatarilor, bunurile și

1 Dacă prin lege nu se dispune altfel, orice persoan ă juridic ă poate primi
liberalit ăți în condi țiile dreptului comun, de la data actului de înfiin țare sau, în cazul
funda țiilor, sunt necesare pen tru ca persoana juridic ă să ia fiin ță în mod legal.
2 Dacă sunt mai multe succesiuni, fiecare se dezbate în parte; a se vedea
C.S.J., s. civ., dec. nr. 753/1990, în Dreptul nr. 2 -3/1991, p. 127.
212

Transmisiunea mo ștenirii

datoriile succesiunii, taxele de timbru, onorariul, precum și alte date
care au fost necesare la solu ționarea cauzei.
Încheierea procedurii succesorale se poate face și înainte de
expirarea termenului de op țiune succesoral ă dacă nu exist ă îndoial ă că
nu mai sunt și alte persoa ne îndrept ățite la mo ștenire1.
C. Suspendarea procedurii succesorale.
Potrivit art. 75 din Legea nr. 36/1995, „procedura succesoral ă se
poate suspenda în urm ătoarele cazuri:
a) a trecut un an de la deschiderea mo ștenirii și, de și au fost
legal cita ți, succesibilii nu s -au prezentat ori au abandonat procedura
succesoral ă, fără a cere eliberarea certificatului de mo ștenitor și
exist ă dovada c ă cel pu țin unul dintre ei a acceptat mo ștenirea;
b) succesibilii î și contest ă unii altora calitatea sau nu se î nțeleg
cu privire la compunerea masei succesorale și întinderea drepturilor
ce li se cuvin;
c) mo ștenitorii sau alte persoane interesate prezint ă dovada c ă s-
au adresat instan ței de judecat ă pentru stabilirea drepturilor lor ”.
În încheierea de suspend are se consemneaz ă elementele care au
rezultat din dezbateri, pân ă la momentul suspend ării, cu privire la
identitatea celor prezen ți, op țiunea succesoral ă a acestora și com –
punerea masei succesorale.
În cazurile prev ăzute de art. 75 alin. 1 lit. b, notaru l public
stabilește prin încheiere masa succesoral ă, cu precizarea bunurilor sau a
drepturilor care se contest ă, întinderea drepturilor mo ștenitorilor și
motivele neîn țelegerii, îndrumând p ărțile s ă solu ționeze
neîn țelegerile dintre ele pe cale judec ătorea scă.
În cazurile de suspendare a procedurii succesorale prev ăzute de
art. 75 alin. 1 lit. a și b, dac ă nu s -a făcut dovada c ă cei în cauz ă s-au
adresat instan ței sau cei interesa ți nu au cerut repunerea pe rol a
cauzei, notarul public va stabili taxele su ccesorale provizorii și ono rariile
și le va comunica organelor financiare.

1 Procedura se poate încheia și de îndat ă, în temeiul unui testament încheiat în
condi țiile legale de form ă și de fond, care nu aduce atingere mo ștenitorilor rezer vatari
sau în l egătură cu care exist ă acordul acestora.
213

Transmisiunea mo ștenirii

Suspendarea poate fi cerut ă doar de mo ștenitori; creditorii
succesiunii nu au dreptul de a cere suspendarea procedurii succeso –
rale, doar dac ă toți mo ștenitorii recunosc exist ența crean ței în pasivul
moștenirii1.
D. Certificatul de mo ștenitor.
Au calitatea de mo ștenitori persoanele chemate la succesiune în
temeiul legii sau prin testament .
Potrivit art. 1132 C. civ., certificatul de mo ștenitor se elibe –
reaz ă de c ătre notar ul public și cuprinde constat ări referitoare la
patrimoniul succesoral, num ărul și calitatea mo ștenitorilor și cotele
ce le revin din acest patrimoniu, precum și alte men țiuni prev ăzute
de lege.
Certificatul de mo ștenitor face dovada calit ății de mo ștenitor,
legal sau testamentar, precum și dovada dreptului de proprietate al
moștenitorilor acceptan ți asupra bunurilor din masa succesoral ă, în
cota care se cuvine fiec ăruia (art. 1133 alin. 1 C. civ.)2.
Certificatul de mo ștenitor reflect ă acordul p ărților cu privire la
calitatea lor de mo ștenitori, întinderea drepturilor acestora și
bunurile succesorale.
a). Eliberarea certificatului de mo ștenitor. Procedura de elibe –
rare a certificatului de mo ștenitor se face de notarul public de la locul
deschi derii succesiunii, la cererea oric ărui mo ștenitor legal sau tes –
tamentar.
În principiu, notarul public competent elibereaz ă certificatul de
moștenitor dup ă trecerea termenului de op țiune succesoral ă de un an
de la data deschiderii succesiunii.
Încheiere a procedurii succesorale notariale se poate face și
înainte de expirarea termenului de acceptare a succesiunii, „dacă

1 A se vedea V.M. Ciobanu , G. Boroi, T.C. Briciu, op. cit. , 2011, p. 457 și urm.
2 De men ționat c ă atât doctrina, cât și jurisprud ența au re ținut în mod
constant c ă certificatul de mo ștenitor nu constituie titlu de proprietate (ce ar putea fi
opus ter ților).
214

Transmisiunea mo ștenirii
este neîndoielnic c ă nu mai sunt și alte persoane îndrept ățite la
succesiune ” (art. 79 a lin. 1 din Legea nr. 36/1995)1.
Certificatul de mo ștenitor se poate elibera numai dac ă între
como ștenitori nu exist ă neîn țelegeri cu privire la men țiunile pe care
urmeaz ă să le cuprind ă2.
Certificatul de mo ștenitor eliberat în procedura succesoral ă
neco ntencioas ă notarial ă cuprinde constat ări referitoare la calitatea,
cotele mo ștenitorilor, masa succesoral ă și face dovada deplin ă între
moștenitori cu privire la aceste const ări, având între ei valoarea unei
conven ții.
În cazul mo ștenirilor succesive, care se dezbat în acela și timp,
notarul public va elibera un singur certificat de mo ștenitor, în care
însă se va specifica cine sunt mo ștenitorii și care sunt bunurile mo ștenite,
pentru fiecare mo ștenire în parte.
b). Cuprinsul certificatului de mo ștenito r. Potrivit prevederilor
art. 80 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, certificatul de mo ștenitor sau de
legatar va cuprinde constat ările din încheierea motivat ă referitoare la cel
care las ă moștenirea, calitatea mo ștenitorilor, activul și pasivul
moștenirii, cot a care revine fiec ărui mo ștenitor, precum și date
referitoare la data eliber ării, notarul public competent, domiciliul
moștenitorilor, taxele de timbru etc.
În ipoteza în care mo ștenitorii s -au în țeles asupra modului de
onorare a datoriilor succesiunii, n otarul are obliga ția s ă facă
men țiunile respective în certificatul de mo ștenitor3.
Certificatul de mo ștenitor are o func ție dubl ă:
– este un mijloc de însezinare ; astfel, mo ștenitorii nesezinari
pot dobândi trimiterea în posesie numai prin eliberarea ce rtificatului

1 Acțiunea în anulare a certificatului de mo ștenitor pentru vicii de consim –
țământ este prescriptibil ă în termenul general de prescrip ție de 3 ani; a se vedea C.A.
Bucure ști, s. a III -a civ., dec. nr. 2203/2001, în Practic ă judiciar ă civilă 2001 -2002,
p. 298.
2 Dacă exist ă neîn țelegeri între como ștenitori cu privire la men țiunile f ăcute în
certificat, procedura succesoral ă notarial ă se suspend ă.
3 A se vedea Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 844/1981, în R.R.D. nr. 1/1982,
p. 57.
215

Transmisiunea mo ștenirii

de mo ștenitor, dar cu efect retroactiv din ziua deschiderii mo ștenirii
(art. 1127 alin. 1 C. civ.);
– este un instrument probator care, pân ă la anularea pe cale
judec ătoreasc ă, face dovada drepturilor dobândite prin mo ștenire .
c). Puterea doveditoare a certificatului de mo ștenitor. Certifi –
catul de mo ștenitor face deplin ă dovad ă, pân ă la anularea sa pe cale
judec ătoreasc ă, a calit ății de mo ștenitor, cota sau bunurile care revin
fiecărui succesor (art. 1133 alin. 1 C. civ.)1. Certificatul de mo ștenitor,
prin constat ările f ăcute în el, nu are deci, putere de lucru judecat2.
În consecin ță, certificatul de mo ștenitor nu face dovada
drep tului de proprietate (nici fa ță de mo ștenitori, nici fa ță de ter ți),
ci numai calitatea mo ștenitorilor de a intra în posesia bunurilor care au
apar ținut defunctului, f ăcând parte din masa succesoral ă3.
Între mo ștenitori, certificatul de mo ștenitor face dovada
cuprinsului s ău (datorit ă caracterului s ău conven țional). Astfel, urmeaz ă
ca men țiunil e pe care le cuprinde s ă facă dovada deplin ă împotriva
succesorilor (atât timp cât nu s -a invocat un viciu de consim țământ sau
alt motiv de anulare)4.
Față de ter ți, certificatul de mo ștenitor nu poate face dovad ă
(chiar dac ă este un singur mo ștenitor), decât cu privire la calitatea sa
de a fi dobândit bunurile ce constituie masa succesoral ă, dar nu și cu
privire la componen ța ei (chiar dac ă o men ționeaz ă). Astfel, dac ă
defunctul era obligat s ă facă dovada dreptului de proprietate asupra
bunurilor suc cesorale, nu se poate sus ține c ă trecerea unor bunuri în
masa succesoral ă, cu ocazia dezbaterilor în fa ța notarului public, ar
constitui proba în ceea ce prive ște dreptul de proprietate al mo ște-
nitorilor asupra lor5. Astfel, men țiunile din certificatul de mo ștenitor

1 A se vedea C.A. Bucure ști, s. a IV -a civ., dec. nr. 1070/2001, în Practic ă
judiciar ă civilă 2001 -2002, p. 299.
2 A se vedea Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1733/1957, în C.D. 1957, p. 166.
3 Potrivit art. 888 C. civ., „înscrierea î n cartea funciar ă se efectueaz ă în baza
(…) certificatului de mo ștenitor (…) ”.
4 A se vedea Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 624/1978, în Repertoriu 1975 -1980,
p. 134.
5 A se vedea Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 672/1976, în C.D. 1976, p. 150.
216

Transmisiunea mo ștenirii

nu au putere probant ă împotriva ter ților în ceea ce prive ște
drep turile mo ștenitorilor.
Men țiunile certificatului de mo ștenitor pot fi contestate pe
calea ac țiunii în anulare. Potrivit art. 85 alin. 1 din lege, ter țele per –
soane care au preten ții la mo ștenire sau persoanele care au fost v ătă-
mate în drepturile lor ca urmare a men țiunilor f ăcute în certificat sau
prin eliberarea lui pot cere anularea pe cale judec ătoreasc ă. Împo –
triva lor, certificatul de mo ștenitor face d ovada drepturilor succe –
sorale pân ă la proba contrar ă.
După eliberarea certificatului de mo ștenitor, notarul public va
putea elibera un supliment de certificat , atunci când se constat ă că nu
au fost cuprinse în certificatul ini țial toate bunurile succe sorale
(art. 83 alin. 2 din lege). Astfel, omisiunea unor bunuri din certificat, a
unor bunuri apar ținând succesiunii nu constituie cauz ă de anulare a
certificatului, acestea urmând a fi incluse în masa partajabil ă. Supli –
mentul de certificat se va put ea elibera de c ătre notar numai cu
„acordul tuturor mo ștenitorilor ” (art. 83 alin. 2 din lege).
În situa ția în care nu s -a eliberat un certificat de mo ștenitor,
dovada calit ății de mo ștenitor poate fi f ăcută și prin alte mijloace de
prob ă admise de leg e, cum ar fi actele de stare civil ă, proba cu
martori, recunoa șterea pârâ ților chema ți la interogatoriu etc.1
Potrivit art. 1134 C. civ., „Cei care se consider ă vătămați în
drepturile lor prin eliberarea certificatului de mo ștenitor pot cere
instan ței ju decătorești constatarea sau, dup ă caz, declararea nulit ății
acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii ” (s.n)2.
§ 5. Peti ția de ereditate
De regul ă, odat ă cu deschiderea mo ștenirii, patrimoniul
succe soral se transmite succesorilor de drept ai defunctului.

1 Aceast ă procedur ă este admisibil ă atât în fa ța notarului public, cât și în fa ța
instan ței de judecat ă; a se vedea practica: C.S.J., s. civ., dec. nr. 90/1990, în Dreptul
nr. 1/1991, p. 55; Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 2588/1973, în R .R.D. nr. 7/1974.
2 Față de dispozi țiile „discutabile ” ale art. 1134 C. civ., preciz ăm că nulitatea
sanc ționeaz ă certificatul de mo ștenitor încheiat cu nerespectarea condi țiilor de
validitate prev ăzute de 1179 C. civ. și are drept efect desfiin țarea act ului juridic (în
consecin ță, „stabilirea drepturilor ” celor v ătămați excede ac țiunii în anulare).
217

Transmisiunea mo ștenirii

În practic ă exist ă situa ții când bunurile mo ștenirii sunt st ă-
pânite în fapt de alte persoane (decât cele c ărora le re veneau de
drept).
În cazul de mai sus, persoanele care pretind c ă sunt adev ărații
moștenitori au la îndemân ă o ac țiune (peti ția de ereditate) pentru a
intra în posesia mo ștenirii.
Petiția de ereditate este ac țiunea prin care reclamantul solicit ă
instan ței recunoa șterea calit ății sale de mo ștenitor sau legatar1 pre-
cum și obligarea celui în posesia c ăruia se afl ă bunurile succesorale la
restituirea lor (drepturile pretinse de cele dou ă părți fiind incon –
ciliabile).
În consecin ță, moștenitorul cu voca ție universal ă sau cu titlu
universal poate ob ține oricând recunoa șterea calit ății sale de
moștenitor contra oric ărei persoane care, „pretinzând c ă se întemeiaz ă
pe titlul de mo ștenitor, posed ă toate sau o parte din bunurile din
patrimoniul succesoral ” (art. 1130 C. civ.).
Petiția de ereditate nu este supus ă prescrip ției extinctive (ca
acțiune prin care se solicit ă constatarea calit ății de mo ștenitor).
A. Delimitarea peti ției de ereditate de alte ac țiuni.
Petiția de ereditate prezint ă elemente de asem ănare cu alte
acțiuni, de care îns ă se deosebe ște, întrucât are un obiect distinct.
a) Peti ția de ereditate se deosebe ște de acțiunea în revendi –
care2, prin care se contest ă nu calitatea de mo ștenitor a reclaman –
tului, ci calitatea de proprietar a celui c are a l ăsat mo ștenirea , pe
când, în cazul peti ției de ereditate, pârâtul care de ține bunurile suc –
cesorale contest ă calitatea de mo ștenitor a reclamantului.
b) Peti ția de ereditate se deosebe ște și de acțiunea în
împărțeală, prin care mo ștenitorul recla mant pretinde partea sa din
moștenire, pârâtul necontestând nici calitatea de mo ștenitor a
recla mantului și nici întinderea voca ției sale succesorale.

1 Legatarii cu titlu particular c ărora li se contest ă calitatea ( și, în consecin ță, nu
primesc obiectul legatului) au la îndemân ă acțiunea în revendicare sau confesorie, și nu
acțiunea în peti ție de ereditate.
2 A se vedea C. St ătescu, C. Bîrsan, op. cit. (1988), p. 196; Fl V ădeanu, op. cit .,
p. 257.
218

Transmisiunea mo ștenirii

c) Peti ția de ereditate se deosebe ște și de acțiunea personal ă,
prin care reclamantul, a c ărui calitate de mo ștenitor nu este con –
testat ă, pretinde c ă o anumit ă persoan ă are o datorie c ătre mo ște-
nire și cere s ă fie pl ătită aceast ă datorie. Deci, pârâtul în ac țiunea
personal ă contest ă existen ța datoriei pe care pretinde c ă o avea fa ță
de de cuius .
B. Caractere juridice.
Petiția de ereditate are urm ătoarele caractere juridice:
– este o ac țiune real ă, întrucât mo ștenitorul apare ca un
adevărat proprietar al mo ștenirii deschise și are ca scop
deposedarea moștenitorului aparent de mo ștenirea pe care o de ține1;
– este o ac țiune divizibil ă între mo ștenitorii reclaman ți, care au
dreptul s ă o introduc ă fiecare propor țional cu partea sa succesoral ă, și
între mo ștenitor ii pârâ ți, fiind pornit ă împotriva fiec ăruia;
– este o ac țiune imprescriptibil ă extinctiv (ca ac țiune prin care se
solicit ă constatarea calit ății de mo ștenitor)2.
C. Efectele peti ției de ereditate.
Dacă petiția de ereditate este admis ă de c ătre instan ța
com petent ă, recunoa șterea titlului de mo ștenitor al reclamantului se
produce retroactiv, din momentul deschiderii succesiunii, indiferent de
momentul introducerii ac țiunii sau al pronun țării hot ărârii.
Hotărârea instan ței de judecat ă prin care se recunoa ște
recla mantului titlul de mo ștenitor poate fi cerut ă și pronun țată însă
numai dup ă data deschiderii mo ștenirii.
Admiterea peti ției de ereditate produce efecte distincte în
raporturile dintre adev ăratul mo ștenitor și deținătorul f ără titlu al

1 A se vedea T. Iona șcu, Introducere la un curs aprofundat despre ideea de
aparen ță și rolul s ău în dreptul civil modern , în C.J., Bucure ști, 1943, p. 520.
2 Potrivit doctrinei recente termenul de un an are natura juridic ă a unui un
termen de dec ădere, iar peti ția de ereditate nu este supus ă prescrip ției extinctive; a
se vedea G. Boroi, C.A. Anghelescu, op. cit ., (2011), p. 288 -289. Preciz ăm îns ă că alți
autori calific ă petiția de ereditate drept o ac țiune prescriptibil ă; a se vedea M.
Eliescu, op. cit. (II), p. 192; Fr. Deak, op. cit ., p. 537 și practica: C.A. Bucure ști, s. a III -a
civ., dec. nr. 3583/2001, în Practic ă judiciar ă civilă 2001 -2002, p. 313.
219

Transmisiunea mo ștenirii

bunurilor succesorale, pe de o parte, și în raporturile dintre adev ăratul
moștenitor și terți, pe de alt ă parte.
a). Efectele produse în raporturile dintre adev ăratul mo ște-
nitor și de ținătorul f ără titlu al bunurilor succesorale. Principalul
efect ca urmare a admiterii peti ției de ereditate const ă în obligarea
deținătorului f ără titlu la restituirea bunurilor succesorale adev ă-
ratului mo ștenitor. Restituirea se face, în principiu, în natur ă; dac ă
restituirea în natur ă nu mai este îns ă posibil ă, întrucât bunul succe –
soral a fost înstr ăinat sau a pierit, atunci de ținătorul f ără titlu va fi
obligat la restituirea prin echivalent (art. 1131 alin. 1 C. civ.).
Întinderea obliga ției de restituire difer ă după cum pârâtul a
fost de bun ă-credin ță sau a fost de rea -credin ță.
În privin ța fructelor produse de bunurile succe sorale, dac ă
deținătorul f ără titlu al acestora a fost de bun ă-credin ță, atunci el va
păstra fructele produse de bunul supus restituirii și va suporta și chel –
tuielile angajate cu producerea lor, în condi țiile ar ătate la art. 1645
alin. 1 teza I. Îns ă, când cel obligat la restituire a fost de rea -credin ță
ori când cauza restituirii îi este imputabil ă, el este ținut, potrivit
alineatului urm ător din acela și text de lege, s ă restituie fructele pe
care le -a dobândit sau putea s ă le dobândeasc ă și să îl indemnizeze
pe creditor pentru folosin ța pe care bunul i -a putut -o procura, având
dreptul la restituirea cheltuielilor angajate cu producerea lor.
b). Efectele produse între adev ăratul mo ștenitor și ter ți. Este
posibil ca, în timpul cât a de ținut bunurile succesorale (în perioada
cuprins ă între momentul intr ării în posesia mo ștenirii și pân ă în
momentul solu ționării ac țiunii intentate de adev ăratul mo ștenitor),
deținătorul f ără titlu s ă fi încheiat acte juridice cu ter ții, acte ce au
avut ca obiect aceste bunuri.
Se pune deci întrebarea ce se întâmpl ă cu aceste acte juridice
încheiate de c ătre de ținătorul f ără titlu?
În solu ționarea acestei probleme, trebuie f ăcută distinc ția între
actele de administrare sau de conservare și actele de dispozi ție pe
care d eținătorul f ără titlu le -a încheiat cu ter ții1.

1 Pentru analiza situa ției juridice a mo ștenitorului aparent; a se vedea Fl.
Vădeanu, op .cit ., p. 282 -284.
220

Transmisiunea mo ștenirii

Cu privire la actele de conservare și de administrare a bunu rilor
moștenirii, acestea se men țin, cu toate c ă deținătorul f ără titlu nu era
titularul dreptului. Men ținerea lor este justificat ă, pentru c ă de ele
profit ă, în final, adev ăratul mo ștenitor și este în interesul lui s ă
rămân ă valabile (art. 960 alin. 3 C. civ.).
În ceea ce prive ște actele de dispozi ție, ca și în cazul
nedem nității succesorale, trebuie f ăcută deosebirea dup ă cum actele
de dispozi ție au avut ca obiect bunuri mobile sau imobile.
a) Dac ă obiectul actului de dispozi ție îl reprezint ă un bun mob il și
dacă a fost înstr ăinat unui ter ț de bun ă-credin ță, terțul păstreaz ă bunul
respectiv în virtutea principiului „posesiunea de bun ă-credin ță valoreaz ă
titlu de proprietate ” (art. 937 alin. 1).
b) Cu privire la actele de dispozi ție făcute de de ținătorul fără
titlu asupra imobilelor , în vechea reglementare, doctrina și jurispru –
dența recuno șteau valabilitatea teoriei mo ștenitorului aparent , potri –
vit c ăreia, dac ă erau îndeplinite urm ătoarele condi ții, actul respectiv
încheiat se men ținea1:
– actul de înstr ăinare s ă fi fost f ăcut cu titlu particular ;
– actul de înstr ăinare s ă fi fost cu titlu oneros ;
– terțul care a contractat cu mo ștenitorul aparent s ă fie de
bună-credin ță;
– să fi existat o eroare comun ă (error communis facit ius );
– eroarea ter țului s ă fie scuzabil ă, „căci altfel ter țul și-ar înte –
meia preten ția pe propria sa culp ă”2, sau invincibil ă (terțul neavând
cum s ă descopere c ă moștenitorul aparent nu este adev ăratul suc –
cesor).
În prezent, noul Cod civil a consacrat principiul efectu lui consti –
tutiv al înscrierilor imobilelor în cartea funciar ă: dac ă legea nu pre –
vede altfel, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea fun –
ciară se dobândesc, atât între p ărți, cât și față de ter ți, numai prin
înscrierea lor în cartea fun ciară (art. 885 C. civ.). În aceste condi ții,
teoria mo ștenitorului aparent nu mai este de actualitate, nemaipu –

1 A se vedea C. St ătescu, C. Bîrsan, op. cit. (1988), p. 210.
2 A se vedea M. Eliescu, op. cit. , vol. II, p. 200.
221

Transmisiunea moștenirii

tând -o considera ca fiind o aplica ție a principiului error communis
facit ius, având în vedere și dispozi țiile alin. 4 al art. 17 C. civ.
Actele de înstr ăinare a imobilelor cu titlu oneros c ătre ter țul de
bună-credin ță nu vor fi desfiin țate așadar doar dac ă sunt îndeplinite
condi țiile prev ăzute de dispozi țiile din materia c ărții funciare (art. 1131
alin. 2 coroborat cu art. 960 alin. 3), respectiv art. 901 C. civ., ținând
cont și de prevederile art. 76 și 79 din Legea nr. 71/2011 pentru
puner ea în aplicare a acestui articol.

222

Capitolul V. Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii
Secțiunea I. Indiviziunea succesoral ă
Când dreptul de proprietate asupra unui bun apar ține unei sin –
gure persoane, exerci tarea atributelor acestuia nu creeaz ă probleme
juridice deosebite. Astfel, dac ă la mo ștenirea unei persoane vine un
singur mo ștenitor, acesta va st ăpâni întreg patrimoniul succesoral (ca
și defunctul însu și).
Atunci când îns ă la mo ștenire vin mai mul ți succesori cu voca –
ție universal ă, patrimoniul defunctului se va transmite acestora în
indiviziune, fiecare dintre mo ștenitori dobândind „o cot ă-parte ideal ă
și abstract ă din mo ștenire ” (s.n.)1. În aceast ă situa ție, proprietatea
moștenitorilor asupra p atrimoniului succesoral va fi comun ă. Astfel,
atât drepturile, cât și obliga țiile care compun patrimoniul succesoral
se vor împ ărți, de plin drept, între succesorii lui de cuius (din momen –
tul deschiderii mo ștenirii)2.
În general, atunci când mai multe persoane au un drept de
proprietate asupra unui bun, se folose ște termenul de „indiviziune ”.
Ceea ce distinge îns ă, în particular, starea de indiviziune de
proprie tatea pe cote -părți este faptul c ă obiectul propriet ății
comune pe cote -părți îl constituie un bun individual, pe când obiectul
indiviziunii îl formeaz ă o universalitate de bunuri3.
Codul civil 2011 face referiri la indiviziune în partea destinat ă
succesiunilor, respectiv Cartea a IV -a, Titlul IV „Transmisiunea și par –
tajul mo ștenirii ”, Capito lul IV „Partajul succesoral și raportul ”, Sec –
țiunea 1 „Dispozi ții generale referitoare la partajul succesoral ”.
Fără să defineasc ă noțiunea de indiviziune (art. 1143 alin. 1
C. civ., fiind singurul destinat „stării de indiviziune ”), Codul civil pre –

1 Prin cota ideal ă sau abstract ă înțelegem c ă fiecare cop ărtaș nu are o parte
concret ă din mo ștenire. Aceast ă soluție este „tradi țional ă, unanim admis ă în dreptul
nostru ”; a se vedea M. Eliescu, op. cit . (II), p. 207.
2 În acest sens, a se vedea și doctrin a francez ă: J. Maury, Successions et
libéralités, Litec, Paris, 2002, p. 121.
3 A se vedea D. Lupulescu, Dreptul de proprietate comun ă pe cote -părți și
aplica țiile sale practice , Editura Științifică, Bucure ști, 1973, p. 10; C. St ătescu,
C. Bîrsan, Drept civil. Drepturi reale , Universitatea Bucure ști, 1988, p. 177.

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

vede doar c ă „Nimeni nu poate fi obligat a r ămâne în indiviziune.
Moștenitorul poate cere oricând ie șirea din indiviziune, chiar și atunci
când exist ă conven ții sau clauze testamentare care prev ăd altfel ”1.
În condi țiile de mai sus definim indiviziunea succesoral ă ca fiind
o form ă a propriet ății comune ce are ca obiect patrimoniul succe –
soral, în care drepturile titularilor nu sunt divizate fiz ic, ci numai ideal
(nici unul dintre ei neavând drepturi exclusive, ci doar comune)2.
§ 1. Regimul juridic aplicabil indiviziunii
Deoarece regimul juridic al indiviziunii succesorale nu este
reglementat prin norme speciale de Codul civil, urmând a se f ace
trimitere la regulile statuate de doctrin ă și jurispruden ță, dar și ale
art. 634 -645 C. civ. privind coproprietatea obi șnuită și art. 669 -686
C. civ. privind partajul copropriet ății.
A. Principiile indiviziunii succesorale.
Potrivit spiritului gen eral instituit de normele Codului civil,
indiviziunea succesoral ă este guvernat ă (ca oricare alt ă indiviziune,
indiferent de izvorul ei)3, de dou ă principii:
a) niciun como ștenitor (coindivizar) nu are un drept exclusiv
asupra vreunui bun din succesiune;
b) fiecare como ștenitor are un drept exclusiv asupra unei
cote -părți ideale ce i se cuvine din indiviziune.
B. Consecin țele juridice ale indiviziunii succesorale.
Având în vedere c ă fiecare coindivizar nu are un drept exclusiv
asupra unui anumit bun din indiviziune, actele juridice cu privire la
acesta nu pot fi f ăcute de c ătre un singur como ștenitor (coindivizar), ci
numai cu consim țământul tuturor celorlal ți como ștenitori. S -au
conturat, astfel, dou ă reguli.

1 Regulile cuprinse în art. 1143 alin. 1 C . civ. (ce preiau fidel dispozi țiile ante –
rioare ale art. 728 C. civ.) au caracter de generalitate , aplicându -se indiviziunilor izvo –
râte nu numai din mo ștenire, ci și din alte acte juridice; a se vedea E. Safta -Romano,
op. cit . (1995), p. 185.
2 Potri vit art. 631 C. civ., proprietatea este comun ă când „dreptul de
proprietate privat ă are 2 sau mai mul ți titulari. ”
3 A se vedea D. Macovei, I.E. Cadariu, op. cit ., p. 250.
224

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

a). Actele juridice referitoare la bunurile succesorale privite
individual sunt guvernate, în principiu, de regula unanimit ății, conform
căreia niciun coindivizar nu va putea efectua acte f ără acordul tuturor
celorlal ți coindivizari.
Trebuie îns ă, să facem distinc ție între actele materi ale, pe de o
parte, și actele juridice, pe de alt ă parte.
Regula unanimit ății nu opereaz ă în cazul actelor materiale
efectuate de fiecare mo ștenitor1. Astfel, un como ștenitor va putea
conserva sau folosi bunurile succesorale aflate în indiviziune fără
acordul celorlal ți și va putea culege fructele „propor țional cu cota lor
parte ” (art. 637 C. civ.). Aceasta nu va putea împiedica îns ă pe ceilal ți
coindivizari s ă pretind ă partea din fructe care li se cuvine sau s ă li se
plăteasc ă contravaloarea folosin ței, propor țional cu cota ideal ă și
abstract ă a fiec ăruia2.
Actele de conservare pot consta în efectuarea unor lucr ări de
între ținere a bunului succesoral pentru a preveni deteriorarea,
insti tuirea unei inscrip ții ipotecare etc.
În doctrin ă, s-a admis c ă, în temeiul gestiunii de afaceri, de
actele de administrare și de conservare f ăcute numai de unul dintre
copărtași asupra unui imobil aflat în indiviziune profit ă și ceilal ți
(înlăturând, de exemplu, caracterul de imobil abandonat3).
Regula unanimit ății se aplic ă atât actelor de dispozi ție (vân –
zare-cump ărare, schimb, dona ție etc.), cât și actelor de administrare.
Actele de dispozi ție privind un anumit bun nu pot fi încheiate de
un singur coindivizar (decât cu acordul unanim). Astfel, „Orice acte
juridice de dispozi ție cu privire la bunul comun, actele de folosin ță cu
titlu gratuit, cesiunile de venituri imobiliare și loca țiunile încheiate pe
termen mai mare de 3 ani, precum și actele care urm ăresc exclusiv

1 De precizat c ă, prin actele materiale s ăvârșite de coindivizari, nu trebuie s ă
fie lezate drepturile celorlal ți como ștenitori.
2 Dacă unul singur dintre coindivizari a cules fructele bunului indiviz, ceilal ți
coindivizari au dreptul s ă pretind ă cotele ce li se cuvin din acele fructe, independ ent
de împ ărțeală; a se vedea; L. Mihai, În leg ătură cu obiectul partajului succesoral , în
R.R.D. nr. 2/1987, p. 24; T.S., s. civ., dec. nr. 818/1980, în Repertoriu … 1975 -1980,
p. 147.
3 A se vedea Fr. Deak, St. C ărpenaru, op. cit . (1983), p. 525.
225

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

înfrumuse țarea bunului nu se pot încheia decât cu acordul tuturor
coproprietarilor ” (art. 641 alin. 4 C. civ.).
În contextul de mai sus, orice act juridic cu titlu gratuit va fi
considerat act de dispozi ție.
Actele juridice f ăcute de un singur coindivizar f ără acordul una nim,
sunt inopozabile coindivizarului care nu a consim țit, expres ori tacit, la
încheierea actului (art. 642 alin. 1 C. civ.). Astfel, coproprietarului
vătămat i se recunoa ște dreptul ca, înainte de partaj, s ă exercite
acțiunile posesorii împotriva ter țului care ar fi intrat în posesia
bunului comun în urma încheierii actului1.
Dacă totu și, unul dintre coindivizari (f ără acordul celorlal ți) a
încheiat un de act de dispozi ție privind un bun al mo ștenirii,
valabi litatea actului va depinde de rezultatul împ ărțelii. Astfel, dac ă la
partaj, bunul va c ădea în lotul celui care a dispus de bun, actul va fi,
retroactiv, valabil, iar dac ă bunul va intra în lotul altui coindivizar,
actul va fi, retroa ctiv, desfiin țat2.
De precizat c ă situa ția de mai sus este valabil ă numai dac ă
como ștenitorul dispune de un anumit bun (concret) din mo ștenire. În
schimb, oricare dintre coindivizari poate dispune liber, f ără acordul
celorlal ți, de cota sa ideal ă de drept asupra universalit ății.
În consecin ță, în cazul înstr ăinării unui bun aflat în indiviziune
(proprietate comun ă pe cote -părți), nu se aplic ă regulile privitoare la
vânzarea lucrului altuia, ci regulile proprii st ării de indiviziune3.
Regula unanimit ății este aplicabil ă și unor acte de administrare
privitoare la bunurile indiviziunii. Astfel, acte precum încheierea sau
denun țarea unor contracte de loca țiune, cesiunile de venituri imo –

1 În acest caz, restituirea posesiei bunului se va face în folosu l tuturor
copro prietarilor, cu daune -interese, dac ă este cazul, în sarcina celor care au participat
la încheierea actului (art. 642 alin. 2 C. civ.).
2 Pentru detalii în leg ătură cu „vânzarea lucrului altuia ”, a se vedea Fr. Deak,
Tratat de drept civil. Contracte speciale , Ed. Actami, Bucure ști, 1999, p. 56 -59;
C. Toader, R. Popescu, Considera ții în leg ătură cu aplicarea principiului aparen ței de
drept în materia mo ștenirii , în Dreptul nr. 9/1993, p. 33 și urm.
3 Practica judec ătoreasc ă a validat îns ă actele juridice încheiate de un
coindivizar (în virtutea unui mandat tacit sau a gestiunii de afaceri); a se vedea
C. Toader, op cit . (1996), p. 144.
226

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

biliare și altele asemenea, pot fi f ăcute „numai cu ac ordul coindivi –
zarilor ce de țin majoritatea cotelor p ărți” (art. 641 C. civ.)1.
Preciz ăm că, pe timpul indiviziunii, schimbarea modului de
folosin ță a bunurilor se poate face numai cu acordul tuturor como ș-
tenitorilor.
În materia ac țiunilor în justi ție, fiecare coindivizar „poate sta
singur în justi ție, indiferent de calitatea procesual ă, în orice ac țiune
privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul ac țiunii în revendicare2.
Când ac țiunea de mai sus, nu este introdus ă de to ți coproprie –
tarii, pâr âtul poate cere instan ței de judecat ă introducerea în cauz ă a
celorlal ți coproprietari în calitate de reclaman ți, în termenul și con –
dițiile prev ăzute în Codul de procedur ă civilă (art. 643 alin. 3 C. civ.)3.
Ca element de noutate al Codului civil, în c ondi țiile art. 644
C. civ., coindivizarii pot încheia (cu acord unanim) un contract de
administrare a bunurilor succesorale pe timpul st ării indiviziune. Drept
consecin ță, actele juridice încheiate pe seama succesiunii se vor
supune exclusive regulilor co ntractului (derogând astfel, de la dispo zițiile
legale impuse de art. 635 -642 C. civ.).
În temeiul contractului de administrare a bunurilor succesorale
prev ăzut de art. 644 C. civ., oricare dintre coproprietari poate
denunța unilateral contractul de admin istrare .
Ca urmare a încet ării contractului de administrare a bunurilor
aflate în indiviziune, actele juridice încheiate pe seama mo ștenirii
urmeaz ă să reintre sub regimul instituit de dispozi țiile legale (art. 634
și urm.).

1 În acest context apr eciem c ă, un coindivizar nu va putea promova singur
acțiunea în evacuare, dac ă nu are consim țământul celorlal ți como ștenitori.
2 De remarcat, în acest context noua orientare a Codului civil 2011. Preciz ăm
că în practica anterioar ă, acțiune în revendicare a unui bun aflat în indiviziune a fost
respins ă ca inadmisibil ă, în lipsa acordului unanim al coindivizarilor; a se vedea C.S.J.,
s. civ., dec. nr. 1474/1992, în Dreptul nr. 7/1993, p. 91; CAS I, dec. nr. 1430/1935, în
Jurispruden ța general ă 1936, p. 526 .
3 Hotărârile judec ătore ști pronun țate în folosul copropriet ății profit ă tuturor
coproprietarilor. Hot ărârile judec ătorești potrivnice unui coproprietar nu sunt opoza bile
celorlal ți coproprietari (art. 643 alin. 2 C. civ.).
227

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

b). Coindivizarii pot dispune liber și fără consim țământul
celorlal ți de cota -parte ideal ă de drept ce li se cuvine din bunurile
succesorale.
Dreptul coindivizarilor liber și neîngr ădit, se refer ă exclusiv la
cota -parte ideal ă de dr ept din bunurile succesiunii ( și deci, nu se
confund ă cu bunurile succesorale privite în individualitatea lor).
Astfel, dac ă un coindivizar are o cot ă dintr -un bun al mo ștenirii (de
exemplu, un imobil) el poate dispune liber de aceast ă cotă, dar nu va
putea înstr ăina o parte din bun în materialitatea lui (de exem plu, etajul
I al imobilului) chiar dac ă valoarea bunului ar fi mai mic ă decât
valoarea cotei ideale de drept din mo ștenire.
Preciz ăm că, potrivit legii, cotele -părți ideale sunt prezumate a fi
egale, până la proba contrar ă. Dac ă bunul a fost dobândit prin act
juridic, proba contrar ă nu se va putea face decât prin înscrisuri
(art. 634 alin. 2 C. civ.).
C. Imprescriptibilitatea dreptului de a cere ie șirea din indi –
viziune.
Codul civil consacr ă principiul imprescriptibilit ății dreptului de a
cere ie șirea din indiviziune . Astfel, potrivit art. 1143 alin. 1 C. civ.,
nimeni „nu poate fi obligat a r ămâne în indiviziune ”, iar mo ștenitorii
pot „cere oricând ie șirea din indiviziune ”.
În temeiul celor de m ai sus și indiferent de cât timp a trecut de
la deschiderea succesiunii, starea de indiviziune poate înceta oricând,
fiecare dintre coindivizari putând s ă cear ă ieșirea din indiviziune
(dreptul lor fiind imprescriptibil din punct de vedere extinctiv).
Ca excep ție, deși dreptul de a cere împ ărțeala mo ștenirii este
imprescriptibil (din punct de vedere extinctiv), el poate fi „paralizat ”
prin uzucapiune. Astfel, în condi țiile art. 930 C. civ., dac ă unul dintre
coindivizari exercit ă timp de 10 de ani o p osesie util ă pentru sine a
unor bunuri ale mo ștenirii, aflate în indiviziune, el va putea opune
celorlal ți dobândirea propriet ății exclusive asupra acelor bunuri.1 În
acela și context Codul civil dispune c ă „partajul poate fi cerut chiar și

1 A se vede a M. Eliescu, op. cit ., vol. II, p. 215 și urm.; E. Safta -Romano, op.
cit., p. 190; Fr. Deak, op. cit. , p. 550; T.S., s. civ., dec. nr. 726/1977, în R.R.D. nr.
11/1977, p. 61.
228

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

atunci când unul dintre copro prietari a folosit exclusiv bunul, afară de
cazul când acesta l -a uzucapat ” (art. 675 C. civ.).
În acela și context, partajul poate fi suspendat conven țional sau
judiciar.
a). Dac ă rămânerea în indiviziune prezint ă interes pentru
coindivizar, leg ea permite acestora s ă încheie o conven ție de men ți-
nere a st ării de indiviziune pe un termen de maximum 5 ani (art. 672
C. civ.)1.
Conven ția de mai sus are ca efect, de regul ă, realizarea unui
partaj provizoriu (adic ă o împ ărțeală care are ca obiect nu mai posesia și
folosin ța, nu și proprietatea)2.
Preciz ăm îns ă că partajul folosin ței (mult disputat în doctrin ă și
practica judiciar ă) este admis numai prin acordul tuturor coindivi –
zarilor, el neputând fi cerut prin ac țiune în justi ție. Astfel, singura cale
pentru coindivizar de a ie și din indiviziune este împ ărțeala definitiv ă3.
b). Potrivit art. 673 C. civ., instan ța sesizat ă cu cererea de par –
taj „poate suspenda pronun țarea partajului ” (?), pentru cel mult un
an (pentru a nu se aduce prejudicii g rave intereselor celorlal ți copro –
prietari). Dac ă în cadrul termenului de suspendare, pericolul prejudi –
cierii coproprietarilor este înl ăturat, la cererea p ărții interesate,
instan ța poate reveni asupra m ăsurii (scurtând termenul).
Conform dispo zițiilor art. 1143 alin. 1 C. civ., imprescriptibilita –
tea dreptului de a cere ie șirea din indiviziune este imperativ ă. Astfel,
orice manifestare de voin ță (fie c ă vine din partea testatorului, fie c ă
este o conven ție a como ștenitorilor) care are ca obi ect renun țarea la

1 În cazul imobilelor, conven țiile trebuie încheiate în form ă autentic ă și supu se
formalit ăților de publicitate prev ăzute de lege (art. 672 C. civ.).
2 Imprescriptibil ă este și „cererea de împ ărțeală a fructelor produse de bu –
nurile imobile aflate în indiviziune, dac ă exist ă în materialitatea lor ”; a se vedea T.S,
s. civ., dec. nr. 860/1983, în C.D. 1983, p. 87.
3 Într-o opinie contrar ă solu ției instan ței supreme, s -a sus ținut c ă „rațiunile
practice ar trebui s ă determine admisibil itatea partajului de folosin ță judiciar ”; a se
vedea C. Toader, op. cit ., p. 148; D.M. Fruth -Opri șan, Examen teoretic al practicii
Tribunalului Suprem în materia partajului (I), în R.R.D. nr. 5/1988, p. 39. Nu împ ărtășim
opinia de mai sus, întrucât coindiv izarul care nu a primit acordul celorlal ți pentru
partajul de folosin ță are la dispozi ție ac țiunea în împ ărțeală.
229

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

dreptul de a cere împ ărțeala și asumarea obliga ției de a r ămâne în
indiviziune este nul ă.
În final, preciz ăm c ă dreptul fiec ărui indivizar cu privire la
indiviziunea succesoral ă este un drept real ( și nu un drept de crean ță) ce
poart ă asupra unei cote -părți ideale din întreaga mo ștenire1.
Secțiunea a II -a. Raportul dona țiilor și al datoriilor §
1. Raportul dona țiilor
A. Definire, avantaje și delimitare.
Raportul dona țiilor este obliga ția pe care o au între ei so țul
supravie țuitor și descenden ții defunctului care vin efectiv și împreun ă la
moștenirea legal ă de a readuce la mo ștenire bunurile c are le -au fost
donate f ără scutire de raport de c ătre cel ce las ă moștenirea (art.
1146 alin. 1 C. civ.)2.
De exemplu, dac ă defunctul las ă trei copii și un patrimoniu în
valoare de 100 milioane lei, iar în timpul vie ții a f ăcut o dona ție (ne –
scutit ă de raport) de 20 milioane lei unuia dintre copii, mo ștenirea se
va împ ărți astfel: la masa succesoral ă de 100 milioane se va ad ăuga
dona ția de 20 milioane lei, dup ă care suma total ă (120 milioane lei)
se va împ ărți egal între cei trei descenden ți (revenind fiecăruia câte
40 milioane lei). În acest fel, copilul gratificat va primi efectiv din
moștenire numai 20 milioane lei (ce se vor ad ăuga celor 20 milioane lei
primite în timpul vie ții autorului).
Astfel, în baza prevederilor art. 1146 alin. 1 C. civ., s unt obliga ți la
raportul datoriilor descenden ții defunctului, precum și so țul
supra viețuitor, cu excep ția cazului în care donatorul a dispus scutirea
de raport a dona ției făcute acestuia.

1 „Cât și asupra fiec ărei particule din fiecare bun succesoral ”; a se vedea
I. Adam, A. Rusu, op. cit. (2003), p. 492.
2 Deși noul Cod civil reglementeaz ă raportul dona țiilor în Cartea a IV -a, Titlul IV,
Capitolul IV intitulat „Partajul și raportul ” (preluând ordinea instituit ă de legiui torul
de la 1864) și potrivit a rt. 1152 alin. 1 „se realizeaz ă în cadrul partajului ”, opi năm că
locul raportului ar fi mai potrivit al ături de rezerva succesoral ă, determinarea masei
succesorale și reduc țiunea liberalit ăților excesive (de care nu poate fi separat). În acest
sens, a se vedea Fr. Deak, op. cit ., p. 397 -399.
230

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

Raportul dona țiilor se justific ă prin aceea c ă, atunci când de –
functul face o dona ție unui viitor mo ștenitor, care este un descen –
dent sau so țul supravie țuitor, se p rezum ă că el nu are inten ția de a -l
favoriza pe acesta în detrimentul celorlal ți mo ștenitori (din acelea și
categorii, ar ătate), ci dore ște să facă numai o anticipare a transmisiunii
de drepturi, urmând ca aceasta s ă fie imputat ă asupra p ărții din mo ș-
tenire ce -i va reveni celui gratificat odat ă cu deschiderea mo ștenirii1.
Raportul dona țiilor oblig ă donatarul bunurilor raportabile s ă le
readuc ă la masa succesoral ă.
Donatarul are îns ă și unele avantaje de pe urma dona ției
acceptate2:
– donatarii dobând esc imediat posesia și folosin ța bunurilor
donate, inclusiv dreptul de a culege fructele acestora (pân ă la data
deschiderii succesiunii);
– la deschiderea succesiunii, donatarul are dreptul s ă opteze
între a veni la mo ștenire (raportând bunul) sau a renun ța la
succe siune (p ăstrând bunul susceptibil de raport);
– donatarul are dreptul s ă păstreze în natur ă bunul primit ca
dona ție (în cazul în care este posibil raportul prin echivalent).
Raportul dona ției prezint ă asem ănări cu reduc țiunea liberalit ă-ților
și cu împ ărțeala mo ștenirii.
a). Raportul dona țiilor se aseam ănă cu reduc țiunea liberalit ăți-
lor excesive prin aceea c ă amândou ă au ca efect principal readucerea
bunului care formeaz ă obiectul liberalit ății la masa succesoral ă.
Cele dou ă institu ții ale dreptului succesoral nu se confund ă
însă.
Reduc țiunea opereaz ă numai când s -a înc ălcat rezerva succeso rală
a mo ștenitorilor rezervatari, se r ăsfrânge asupra tuturor celor
gratifica ți, indiferent dac ă sunt mo ștenitori legali sau nu, și prive ște
atât do națiile, cât și legatele.

1 În doctrin ă, se precizeaz ă că institu ția raportului dona țiilor are ca scop
asigurarea egalit ății între descenden ții defunctului, precum și între ace știa și soțul
supravie țuitor; a se vedea M. Eliescu, op. cit. (II), p. 236; Fr. Deak, St. C ărpenaru, op.
cit., p. 535.
2 A se vedea M. Eliescu, op. cit ., vol. II, p. 236.
231

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

Raportul dona țiilor opereaz ă chiar dac ă nu s -a înc ălcat rezerva
succesoral ă, prive ște numai o parte de mo ștenitori (descenden ții și
soțul supravie țuitor) și are ca obiect numai dona țiile.
b). Raportul dona țiilor prezint ă asem ănări și cu partajul
succesoral (împ ărțeala mo ștenirii), considerente pentru care, de cele mai
multe ori, în doctrin ă, sunt tratate împre ună.
Abordarea separat ă a celor dou ă institu ții din prezenta lucrare are
în considera ție și deosebirile principale dintre ele1:
– dacă raportul dona țiilor poate fi pretins atât printr -o ac țiune
de ie șire din indiviziune, dar și printr -o ac țiune separat ă (extrapartaj)
și este o ac țiune personal ă patrimonial ă supus ă termenului general
de prescrip ție (ce curge de la data deschiderii mo ștenirii), în schimb
– partajul se solicit ă printr -o acțiune total independent ă și care
este, potrivit art. 1143 alin. 1 C. civ., imprescriptibil ă.
Raportul dona țiilor nu se confund ă nici cu opera țiunea de sta –
bilire a masei de calcul; dac ă raportul înseamn ă o readucere efectiv ă la
masa succesoral ă a bunurilor donate, stabilirea masei de calcul este
numai fictiv ă.
B. Con dițiile obliga ției legale de raport.
Pentru ca obliga ția de raport al dona țiilor s ă fie valabil ă, se cer să
fie întrunite patru condi ții.
a). Succesorul s ă aibă calitatea de descendent al defunctului
sau calitatea de so ț supravie țuitor (în acest ultim ca z, numai dac ă
soțul vine în concurs cu descenden ții defunctului).
Ceilal ți mo ștenitori legali și legatari nu au obliga ția de raport2.
De men ționat c ă descenden ții și soțul supravie țuitor sunt obli –
gați la raport „numai dac ă ar fi avut voca ție concret ă la mo ștenirea
defunctului în cazul în care aceasta s -ar fi deschis la data dona ției”
(art. 1146 alin. 2 C. civ.).
Rezult ă că, potrivit dispozi țiilor noului Cod civil, dac ă de exem plu,
soțul supravie țuitor nu era c ăsătorit cu defunctul la data în cheierii
donației, el nu are obliga ția de raport .

1 A se vedea Fr. Deak, op. cit ., p. 398 și practica judiciar ă citat ă de autor.
2 A se vedea M. Eliescu, op. cit ., vol. II, p. 237.
232

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

Prin descenden ți trebuie în țeles nu numai pe cei din c ăsătorie, dar
și cei din afara c ăsătoriei, precum și cei adopta ți.
Preciz ăm că descenden ții își datoreaz ă raportul chiar dac ă sunt de
grade de rudenie diferite (de exemplu, când descendentul donatar vine la
moștenire prin reprezen tare în concurs cu un alt descendent de un grad
de rudenie mai apropiat).
b). Moștenitorul (descendent sau so ț supravie țuitor în concurs
cu descenden ții) să fi acceptat mo ștenirea . Nu prezint ă relevan ță
dacă acceptarea este pur ă și simpl ă sau sub benefi ciu de inventar.
În caz de renun țare la mo ștenirea legal ă, descendentul sau so țul
supravie țuitor nu mai are obliga ția de raport, putând p ăstra libera –
litatea primit ă în limitele cotit ății disponibile (art. 1147 alin. 1 C. civ.).
Ca excep ție la regula d e mai sus, prin stipula ție expres ă în con –
tractul de dona ție, donatarul poate fi obligat la raportul dona ției și în
cazul renun țării la mo ștenire. În acest caz, donatarul va readuce la
moștenire „numai valoarea bunului donat care dep ășește partea din
bunurile defunctului la care ar fi avut dreptul ca mo ștenitor legal ”
(art. 1147 alin. 2 C. civ.).
c). Moștenitorul legal s ă aibă și calitatea de donatar .
Pentru ca obliga ția de raport s ă existe, trebuie s ă fie cumulate
calitatea de mo ștenitor legal cu a cea de donatar de c ătre aceea și per –
soan ă.
Cele dou ă calit ăți trebuie s ă coexiste la momentul deschiderii
succesiunii, și nu la momentul efectu ării dona ției (art. 1146 alin. 1
C. civ.).
Preciz ăm c ă moștenitorul datoreaz ă raportul „numai pentru
dona țiile pe care le -a primit personal de la donator ” (art. 1149 alin. 1
C. civ.). Rezult ă că raportul nu este datorat pentru altul , ci numai
pentru dona țiile primite personal de c ătre cel care este obligat la
raport.
Dacă descendentul donatarului vine în nu me propriu la
moștenirea donatorului, nu este obligat s ă raporteze dona ția făcută
ascen dentului s ău, chiar dac ă a acceptat mo ștenirea acestuia din
urm ă (art. 1149 alin. 2 C. civ.).
În schimb, descendentul donatarului care vine la mo ștenire
prin reprezent are succesoral ă este obligat s ă raporteze dona ția primi –
233

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

tă de la defunct de c ătre ascendentul s ău pe care îl reprezint ă, chiar
dacă nu l-a mo ștenit pe acesta din urm ă (art. 1149 alin. 3 C. civ.).
d). Dona ția să nu fi fost scutit ă de raport (prin voin ța defunctului
sau a legii).
Preciz ăm că scutirea de raport nu trebuie s ă aduc ă atingere re –
zervei succesorale a mo ștenitorilor rezervatari. Dac ă prin dona ția făcu-
tă cu scutire de raport s -a înc ălcat rezerv a succesoral ă a como ște-
nitorilor, donatarul -moștenitor nu va suporta raportul, dar dona ția va
fi supus ă reduc țiunii în limitele cotit ății disponibile (art. 1147 alin. 2
C. civ.).
C. Persoanele care pot cere raportul dona țiilor.
Obliga ția de raport re vine descenden ților și soțului
supra viețuitor (când vine în concurs cu descenden ții) și este reciproc ă.
Potrivit art. 1148 C. civ., raportul poate fi cerut numai:
a) de descenden ții defunctului, când vin în concurs cu al ți
descenden ți sau cu so țul supra viețuitor gratificat;
b) de so țul supravie țuitor , când vine în concurs cu descenden ții1;
c) de creditorii personali ai descenden ților și so țului
supravie țuitor, pe cale oblic ă.
Preciz ăm c ă dispozi ția noului Cod civil privind dreptul
credi torilor persona li a preluat solu ția doctrinei anterioare2, care a
admis unanim c ă, pe cale oblic ă, creditorii personali ai mo ștenitorilor
pot exercita ac țiunea de raport în numele și pe seama debitorilor lor
(atunci când mo ștenirea a fost acceptat ă pur și simplu).
În ac est context apreciem c ă legatarii, f ără deosebire dac ă sunt
universali, cu titlu universal sau cu titlu particular, nu pot cere raportul
dona țiilor și nici nu pot trage foloase de pe urma efectu ării rapor tului
solicitat de alte persoane3.

1 A se vedea T .S., col. civ., dec. nr. 185/1965, în J.N. nr. 19/1965, p. 160.
2 A se vedea D. Alexandresco, op. cit., tom III, partea a II -a, p. 282; M. Eliescu, op.
cit., p. 242; C. St ătescu, op. cit., p. 244; Fr. Deak, op. cit ., p. 403.
3 Solu ția se impune, deoarece dreptul legatarilor asupra bunurilor testate se
naște numai la moartea testatorului, iar „a permite legatarilor s ă cear ă raportul
dona țiilor f ăcute de c ătre defunct ar însemna s ă se încalce principiul irevocabilit ății
dona țiilor”; a se vedea R. Popescu, op. cit . (1996), p. 88.
234

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

Proba dona țiilor raportabile se va face, în toate cazurile, de
către cel care cere raportul. Cel care solicit ă raportul va fi obligat
deci, s ă facă și dovada.
Întrucât valorific ă un drept propriu prev ăzut de lege și nu este
parte în contractul de dona ție (fiind ter ț în raport cu p ărțile contrac –
tante), cel care solicit ă raportul va putea folosi orice mijloc de prob ă
admis de lege.
D. Dona țiile supuse raportului. Excep ții.
Potriv it art. 1146 alin. 1 C. civ., so țul supravie țuitor și descen –
denții defunctului sunt obliga ți să readuc ă la mo ștenire bunurile pe
care le -au fost donate f ără scutire de raport de c ătre cel care las ă
moștenirea.
Din formularea mai larg ă a textului de le ge, rezult ă că în prin –
cipiu, toate dona țiile sunt raportabile, indiferent de forma lor. Astfel,
sunt raportabile: dona țiile f ăcute prin act autentic; darurile manuale;
dona țiile indirecte (acte juridice inspirate din voin ța de a gratifica, îns ă
înfăptuite pe calea unui alt act juridic decât dona ția propriu -zisă); de
exemplu, renun țarea la un drept, remiterea de datorie etc.
După cum am ar ătat, numai dona țiile ca liberalit ăți sunt supuse
raportului. Exist ă însă și gratuit ăți care de și, sunt calificate ca dona ții,
sunt exceptate de la raportul dona țiilor.
Astfel, potrivit art. 1150 alin. 1 C. civ., nu sunt supuse rapor –
tului :
a) dona țiile pe care defunctul le -a făcut cu scutire de raport1.
b) dona țiile deghizate sub forma unor înstr ăinări cu titlu on eros sau
efectuate prin persoane interpuse (cu excep ția cazului în care se
dovede ște că cel care a l ăsat mo ștenirea a urm ărit un alt scop decât
scutirea de raport);
c) darurile obi șnuite, dona țiile remuneratorii și, în m ăsura în
care nu sunt excesive, su mele cheltuite pentru între ținerea sau, dac ă
este cazul, pentru formarea profesional ă a descenden ților, a p ărin-

1 Scutirea poate fi f ăcută prin chiar actul de dona ție sau printr -un act ulterior,
întocmit în una dintre formele prev ăzute pentru liberali tăți (art. 1150 alin. 1 lit. a
C. civ.).
235

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

ților sau a so țului și nici cheltuielile de nunt ă, în m ăsura în care cel
care las ă moștenirea nu a dispus altfel;
d) fructele culese, veniturile scadente pân ă în ziua deschiderii
moștenirii și echivalentul b ănesc al folosin ței exercitate de donatar
asupra bunului donat.
În cazul de mai sus, scutirea de raport se explic ă prin
prezum ția c ă donatorul a dorit s ă procure donatarului folosin ța
antici pată a bunurilor do nate (ceea ce nu s -ar realiza dac ă donatarul ar
fi obligat s ă raporteze și fructele)1.
Potrivit art. 1150 alin. 2 C. civ., raportul nu este datorat nici în
cazul în care bunul donat a pierit f ără culpa donatarului .
Ca excep ție la dispozi ția de mai sus, dacă bunul a fost reconsti -tuit
prin folosirea unei indemniza ții încasate ca urmare a pieirii sale,
donatarul este ținut s ă facă raportul bunului în m ăsura în care indem –
nizația a servit la reconstituirea acelui bun2.
E. Modurile de efectuare a raportului .
Potrivit art. 1151 alin. 1 C. civ., „raportul se face sau prin
echivalent ”, adic ă prin luare mai pu țin.
De precizat c ă, prin dispozi țiile noului Cod civil, raportul în
natur ă (care const ă în readucerea efectiv ă la masa succesoral ă a
bunului obiect al l iberalit ății) este prohibit. Astfel, este „considerat ă ca
nescris ă dispozi ția care impune donatarului raportul în natur ă” (art.
1151 alin. 1 C. civ.).
Ca excep ție la interdic ția de mai sus, „donatarul poate efectua
raportul în natur ă dacă la data cererii de raport este înc ă proprietarul
bunului și nu l -a grevat cu o sarcin ă reală și nici nu l -a dat în loca țiune
pentru o perioad ă mai mare de 3 ani ” (art. 1151 alin. 2 C. civ.).

1 Toate acestea justific ă dispozi ția derogatorie a legii și caracterul ei
impe rativ; a se vedea Fr. Deak, St. C ărpenaru, op. cit ., p. 537.
2 În cazul în care indemniza ția nu a fost utilizat ă în acest scop, ea îns ăși este
supus ă raportului, iar dac ă indemniza ția rezult ă dintr -un contract de asigurare,
aceasta se raporteaz ă numa i în m ăsura în care dep ășește cuantumul total al primelor
plătite de donatar (art. 1150 alin. 2 C. civ.).
236

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

Raportul prin luare mai pu țin (prin echivalent) d ă posibilitatea
moștenitorului obligat la raport să păstreze bunul donat, restituind
valoarea lui și se poate realiza pe trei c ăi (1151 alin. 3 C. civ.)1.
a). Prin preluare . Conform prevederilor art. 1151 alin. 4 C. civ.,
raportul prin preluare se realizeaz ă prin luarea din masa succesoral ă
de c ătre moștenitorii îndrept ățiți la raport a unor bunuri, pe cât
posibil de aceea și natur ă și calitate cu cele care au format obiectul
dona ției, ținând seama de cotele succesorale ale fiec ăruia.
Deci, como ștenitorii c ărora li se datoreaz ă raportul iau din ma –
sa succesoral ă o parte egal ă cu valoarea dona ției raportabile, pe cât
posibil format ă din obiecte de aceea și natur ă cu cele donate, dup ă
care restul bunurilor mo ștenirii se împarte între to ți como ștenitorii.
Regula cuprins ă de art. 1151 alin. 4 C. civ. este aplicabil ă atât
bunurilor mobile, cât și celor imobile. De exemplu, defunctul a l ăsat
doi copii A și B și bunuri în valoare de 10 milioane lei (iar în timpul
vieții a donat copilului A un bun în valoare de 2 milioane lei). Copilul B
va lua din mas a succesoral ă bunuri în valoare de 2 milioane lei, iar
restul de 8 milioane lei se va împ ărți, în mod egal, între copiii A și B,
fiecare luând câte 4 milioane lei. În final, copilul A va lua 4 milioane
lei, plus dona ția de 2 milioane lei, iar copilul B va lua 6 milioane lei.
b). Prin imputa ție. În aceast ă situa ție, valoarea bunurilor ce
urmeaz ă a fi supuse raportului va fi reunit ă fictiv la masa succesoral ă.
Valoarea dona ției se scade din partea cuvenit ă moștenitorului obligat
la raport, astfel încât acesta din urm ă va culege o por țiune care
reprezint ă diferen ța dintre partea sa succesoral ă și valoarea dona ției
(art. 1151 alin. 5 C. civ.).
De exemplu, masa succesoral ă va fi de 12 milioane lei, din care
10 milioane lei activul brut și 2 milioane le i dona ția supus ă raportului. Cei
doi copii ai defunctului au dreptul la câte 6 milioane lei. În cazul
copilului A (care a primit dona ția), valoarea bunului donat (2 milioane
lei) se scade din partea sa succesoral ă (6 milioane lei), el urmând s ă
primeasc ă bunuri în valoare de 4 milioane lei.
Astfel, copilul A va primi bunuri în valoare de 4 milioane lei și
va rămâne cu dona ția raportabil ă de 2 milioane lei, iar copilul B va

1 A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 406 -408.
237

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

primi bunuri în valoare de 6 milioane lei, în acest fel egalitatea dintre
como ștenitori fiind asigurat ă.
c). Prin bani . În acest caz, cel obligat la raport va aduce la masa
succesoral ă o sum ă de bani ce reprezint ă diferen ța dintre valoarea
bunului donat și partea din aceast ă valoare ce corespunde cotei sale
succesorale (art. 1151 alin. 6 C. civ.).
În aceast ă situa ție, este de presupus ca valoarea dona ției să fie
mai mare decât valoarea p ărții din mo ștenire cuvenite mo ștenitorului
gratific at1.
De exemplu, defunctul a l ăsat doi copii A și B, a l ăsat bunuri în
valoare de 10 milioane lei, iar în timpul vie ții a donat copilului A un
bun în valoare de 12 milioane lei. În baza prevederilor art. 752 C. civ.,
copilul A poate renun ța la mo ștenire p ăstrând bunul donat. În cazul
accept ării for țate sau a dec ăderii din beneficiul de inventar îns ă,
copilul A va depune la masa succesoral ă suma de 12 milioane lei, care
reprezint ă valoarea bunului donat.
F. Evaluarea bunului raportat.
În vederea efectu ării raportului prin echivalent, pentru
evaluarea bunului donat, în principal se va lua în considerare valoarea
acestuia la momentul judec ății.
În subsidiar, se va ține cont și de starea bunului din momentul
încheierii dona ției, din care se scade valoarea, la momentul judec ății,
a sarcinilor asumate prin contractul de dona ție (art. 1153 alin. 1
C. civ.).
Dacă bunul a fost înstr ăinat de donatar anterior cererii de
raport, se ține seama de valoarea lui la data înstr ăinării. Dac ă bunul
donat a fost înlocui t cu altul, se ține cont de valoarea, la data rapor –

1 De obicei, în acest caz, donatarul renun ță la mo ștenire pentru a p ăstra
dona ția, dar în cazul unei accept ări for țate, ca urmare a dosirii unor bunuri succe –
sorale; în cazul dec ăderii din benefic iu de inventar, raportul se face în bani și are
caracterul unui raport prin luare mai pu țin; a se vedea R. Popescu , op. cit . (1996),
p. 93 -94.
238

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

tului, a bunului intrat în patrimoniu și de starea lui la mo mentul
dobândirii (art. 1153 alin. 2 C. civ.).1
Sumele de bani sunt supuse index ării în raport cu indicele
infla ției, corespunz ător perioadei cuprinse între data intr ării lor în
patrimoniul donatarului și data realiz ării raportului (art. 1153 alin. 3
C. civ.).
În cazul în care bunul donat (raportat în natur ă) a suportat
amelior ări sau degrad ări, donatarul are drepturi și obliga ții aferente,
corespunz ător situa ției date (art. 1154 C. civ.).
În contextul de mai sus, donatarul are dreptul s ă recupereze,
propor țional cu cotele succesorale, cheltuielile rezonabile pe care
le-a făcut cu lucr ările ad ăugate, precum și cu lucr ările autonome
necesare și utile pân ă la data raportului (art. 1154 alin. 1 C. civ.).
În schimb, donatarul este r ăspunz ător de toate degrad ările și
deterior ările care au mic șorat valoarea bunului ca urmare a faptei
sale culpabile. (art. 1154 alin. 2 C. civ.).
Donatarul are un drept de reten ție asupra bunul donat până la
plata efectiv ă a sumelor ce îi sunt datorate pentru cheltuielile
justifi cate, afar ă de cazul în care crean ța lui se compenseaz ă cu
desp ăgubirile pe care le datoreaz ă (art. 1154 alin. 3 C. civ.).
G. Căile de realizare a raportului dona țiilor.
În general, raportul se realizeaz ă în cadrul partajului, prin bun ă
învoial ă sau pe cale judec ătoreasc ă (art. 1152 alin. 1 C. civ.).
În baza principiului libert ății de voin ță, nimeni nu poate împie –
dica pe succesori s ă aplice reglement ările referitoare la raportul do –
națiilor, prin bun ă învoial ă, în cadrul procedurii succesorale no tariale
(art. 81 alin. 3 din Legea nr. 36/1995).
Dacă însă între p ărți exist ă neîn țelegeri, ele vor fi solu ționate de
instan ța de judecat ă în cadrul ac țiunii pentru raportul dona țiilor (art.
78 din Legea nr. 36/1995).

1 Totu și, dac ă devalorizarea bunu lui intrat în patrimoniu era inevitabil ă la
data dobândirii, în virtutea naturii sale, înlocuirea bunului nu este luat ă în
consi derare (art. 1153 alin. 2 C. civ.).
239

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

Ca efect al raportul cerut de unul dintre moștenitori profit ă și
celorlal ți mo ștenitori îndrept ățiți să solicite raportul, cu excep ția ce –
lor care au renun țat în mod expres la raport (art. 1152 alin. 2 C. civ.).
Acțiunea pentru raportul dona țiilor poate fi f ăcută fie în cadrul
unei ac țiuni pen tru partaj, fie separat (înainte sau ulterior partajului), ea
având un caracter personal, deoarece poate fi intentat ă exclusiv
împotriva mo ștenitorilor donatari, nu și împotriva ter ților.
Fiind o ac țiune personal ă cu caracter patrimonial, ac țiunea de
raport se prescrie în termen de 3 ani (fiind supus ă prescrip ției chiar
atunci când este formulat ă în cadrul ac țiunii de partaj, care este im –
prescriptibil ă).
Termenul de prescrip ție începe s ă curg ă de la data deschiderii
moștenirii.
§ 2. Plata datoriilor
În principiu, plata datoriilor și sarcinilor mo ștenirii se face dup ă
efectuarea partajului succesoral.
A. Divizibilitatea de drept a pasivului succesoral.
Obliga ția de plat ă a datoriilor și sarcinilor mo ștenirii revine
moștenitorii universali și cu titl u universal, propor țional cu cota
succesoral ă ce îi revine fiec ăruia (art. 1155 alin. 1 C. civ.).
Creditorii ale c ăror crean țe provin din conservarea sau din
administrarea bunurilor mo ștenirii ori s -au n ăscut înainte de deschi –
derea mo ștenirii pot cere să fie pl ătiți din bunurile aflate în indivi –
ziune , înainte de partajul succesoral (art. 1155 alin. 2 C. civ.)1.
Potrivit art. 1155 alin. 1 C. civ., regula diviz ării de drept a
pasivului succesoral nu se aplic ă dacă:
a) obliga ția este indivizibil ă;
b) obliga ția are ca obiect un bun individual determinat ori o
presta ție determinat ă asupra unui astfel de bun;
c) obliga ția este garantat ă cu o ipotec ă sau o alt ă garan ție
reală, caz în care mo ștenitorul care prime ște bunul afectat garan ției

1 De asemenea , creditorii crean țelor ce provin din conservarea sau admi –
nistrarea mo ștenirii pot solicita executarea silit ă asupra acestor bunuri (art. 1155
alin. 2 C. civ.).
240

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

va fi obligat pentru tot, îns ă numai în l imita valorii acelui bun, iar
participarea sa la restul pasivului mo ștenirii se reduce corespunz ător;
d) unul dintre mo ștenitori este îns ărcinat, prin titlu, s ă execute
singur obliga ția. În acest caz, dac ă titlul îl reprezint ă testamentul,
scutirea celor lalți mo ștenitori constituie o liberalitate, supus ă
reduc țiunii dac ă este cazul.
B. Plata creditorilor.
Creditorii personali ai mo ștenitorilor pot urm ări partea aces tora
din bunurile mo ștenirii, numai dup ă efectuarea partajului succe soral (art.
1156 alin . 1 C. civ.).
Creditorii personali ai mo ștenitorilor și orice persoan ă ce justi fică
un interes legitim pot s ă cear ă partajul în numele debitorului lor , pot
pretinde s ă fie prezen ți la partajul prin bun ă învoial ă sau pot s ă
intervin ă în procesul de partaj (art. 1156 alin. 2 C. civ.).
Potrivit art. 1156 alin. 3 C. civ., ceilal ți mo ștenitori pot ob ține
respingerea ac țiunii de partaj introduse de c ătre creditor, plătind
datoria în numele și pe seama mo ștenitorului debitor.
Creditorii personali ai mo ștenitori lor pot solicita revocarea
partajului fără a fi obliga ți să dovedeasc ă frauda cop ărtașilor îns ă
numai dac ă, deși au cerut s ă fie prezen ți, partajul s -a realizat în lipsa lor
și fără să fi fost convoca ți.1
Din bunurile mo ștenirii atribuite la partaj, precu m și din cele
care le iau locul în patrimoniul mo ștenitorului, creditorii mo ștenirii vor
fi plătiți cu preferin ță față de creditorii personali ai mo ștenitorului (art.
1156 alin. 5 C. civ.).
Dreptul de preferin ță al creditorilor mo ștenirii este aplicabil și
legatarilor cu titlu particular atunci când obiectul legatului nu const ă
într-un bun individual determinat (art. 1156 alin. 6 C. civ.).
Dacă un mo ștenitor universal sau cu titlu universal care, din
cauza garan ției reale sau din orice alt ă cauz ă, a pl ătit din datoria
comun ă mai mult decât partea sa (din cauza garan ției reale sau din
orice alt ă cauz ă), el are un drept de regres împotriva celorlal ți mo ște-
nitori .

1 În toate celelalte cazuri, ac țiunea în revocarea partajului r ămâne supus ă
dispozi țiilor privitoare la ac țiunea revocatorie (art. 1156 alin. 4 C. civ.).
241

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

Dreptul de regres, în situa ți de mai sus, opereaz ă însă numai
pentru partea din datoria comun ă ce revenea fiec ăruia, chiar și atunci
când mo ștenitorul care a pl ătit datoria ar fi fost subrogat în drepturile
creditorilor (art. 1157 alin. 1 C. civ.).
Când unul dintre mo ștenitorii universali sau cu titlu universal
este insolvabil, partea lui din pasivul mo ștenirii se împarte între to ți
ceilal ți în propor ție cu cotele succesorale ale fiec ăruia (art. 1157
alin. 2 C. civ.).
De precizat c ă moștenitorul are dreptul de a cere plata
crean țelor pe care le are fa ță de mo ștenire de la ceilal ți mo ștenitori,
ca orice alt creditor al mo ștenirii .1
C. Rapo rtul datoriilor.
În doctrin ă, readucerea bunurilor donate de defunct și a dato riilor
pe care anumi ți mo ștenitori le -au avut fa ță de acesta, la masa
succesoral ă, este cunoscut ă sub denumirea de obliga ție de raport.
Astfel, dac ă un mo ștenitor are o datorie față de succesiune, ea se
lichideaz ă „nu prin plat ă sau prin dare în plat ă, ci prin institu ția
rapor tului în modalitatea lu ării mai pu țin”2.
Pentru ca raportul datoriilor s ă existe, trebuie s ă fie îndeplinite
două condi ții:
a) să existe mai mul ți mo ștenitori (como ștenitori);
b) como ștenitorul s ă aibă o datorie fa ță de mo ștenire.
Prin raportul datoriilor se urm ărește realizarea egalit ății dintre
como ștenitori.
Natura juridic ă a raportului datoriilor este o problem ă
contro versat ă în literatura de special itate. Apreciem c ă raportul
datoriilor „se aplic ă tuturor succesorilor universali sau cu titlu universal
care vin la împ ărțeală, iar nu numai descenden ților sau so țului
supravie țuitor în concurs cu descenden ții”3.

1 În privin ța părții din datorie care îi revine, mo ștenitorului îi sunt aplicabile
dispozi țiile pertinente din materia stingerii obliga țiilor.
2 A se vedea Fr. Deak, op. cit ., p. 412.
3 A se vedea C. Toader, op. cit . (1996), p. 160 -161.
242

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

Potrivit legii, dac ă la data partajului succesoral, un mo ștenitor
are o datorie cert ă și lichid ă față de mo ștenire, aceasta se lichideaz ă
prin luare mai pu țin (art. 1158 alin. 1 C. civ.).
Când un mo ștenitor are mai multe datorii fa ță de mo ștenire
care nu su nt acoperite cu partea sa din bunurile mo ștenirii, acestea
„se sting propor țional prin raport în limita p ărții respective ” (art. 1158
alin. 2 C. civ.).
De precizat c ă raportul datoriilor nu opereaz ă în privin ța
crean ței pe care un mo ștenitor o a re fa ță de mo ștenire. Îns ă în cazul în
care mo ștenitorul este atât creditor, cât și debitor al mo ștenirii se
poate prevala de compensa ția legal ă, chiar dac ă nu ar fi întrunite
condi țiile acesteia (art. 1158 alin. 3 C. civ.).
Ca excep ție, prin acordul tutu ror mo ștenitorilor, raportul datorii –
lor se poate realiza și înainte de partajul succesoral (art. 1158 alin. 4
C. civ.)1.
În concluzie raportul datoriilor nu este o simpl ă plată, ci
repre zintă o lichidare în cadrul împ ărțelii.
Raportul datoriilor creea ză urm ătoarele avantaje pentru
comoștenitori:
a) înl ătură concursul creditorilor mo ștenitorului debitor;
b) como ștenitorii au dreptul la dobând ă pentru datorie, din
momentul deschiderii succesiunii;
c) raportul este permis și pentru datoriile neajunse î ncă la
scaden ță2.
De exemplu, într -un caz defunctul a l ăsat trei fii (A, B și C) și
bunuri în valoare de 30 milioane lei, iar unul dintre fii (A) era dator
tatălui său cu suma de 3 milioane lei.
Suma de 3 milioane lei reprezint ă o crean ță succesoral ă care se
divide între cei trei fii, fiec ăruia revenindu -i câte 1/3 din datorie (un
milion). În acest fel, fiul A este debitor pentru 3 milioane lei și
creditor pentru 1 milion lei (datorând lui B și C 2 milioane lei).

1 Titlurile executorii ob ținute împo triva defunctului pot fi executate și împotriva
moștenitorilor s ăi, în condi țiile prev ăzute de Codul de procedur ă civilă (art. 1159
C. civ.).
2 A se vedea D. Chiric ă, op. cit ., p. 514.
243

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

Dacă s-ar aplica dreptul comun, pentru cota de 1/3 (1 milion lei)
ce-i revine fiului A, ar opera confuziunea, iar fiii B și C, ca simpli cre –
ditori, vor suporta concursul celorlal ți creditori și chiar riscul insol –
vabilit ății fiului A.
Deoarece solu ția dreptului comun ar fi nedreapt ă, legea a
prev ăzut institu ția raportului , conform c ăreia se va lichida datoria
copilului A. Astfel, fie fiii B și C vor lua bunuri din masa succesoral ă
până la concuren ța sumei de 2 milioane lei, înainte de împ ărțeală
(partaj), fie crean ța de 3 milioane lei va fi cuprins ă în lotul
debito rului, care va lua mai pu țin din alte bunuri1.
Secțiunea a III -a. Partajul (împ ărțeala) mo ștenirii
În mod tradi țional partajul mo ștenirii se studiaz ă sub dou ă
aspecte: partajul de drept comun și partajul de ascendent.
§ 1. Partajul mo ștenirii (dreptul comun)
Prin împ ărțeală2 ia sfâr șit indiviziunea succesoral ă, bunurile
aflate în indiviziune trecând în proprietatea exclusiv ă a coindiviza rilor,
potrivit cotei -părți la care are dreptul fiecare.
Împărțeala (p artajul) succesoral este opera țiunea juridic ă prin
care înceteaz ă starea de indiviziune, în sensul c ă bunurile st ăpânite pe
cote -părți ideale sunt trecute în proprietatea exclusiv ă a fiec ărui
coindivizar și determinate în materialitatea lor3.
În conformit ate cu prevederile art. 1143 alin. 1 C. civ., nimeni nu
poate fi silit s ă rămân ă în indiviziune, ceea ce înseamn ă că în
dreptul na țional indiviziunea silit ă este exclus ă. În condi țiile legii, este
însă admis ă indiviziunea voluntar ă.
Încetarea st ării de in diviziune prin partaj poate fi cerut ă oricând
(afar ă de cazul când partajul a fost suspendat) prin lege, prin act juridic
ori prin hot ărâre judec ătoreasc ă (art. 669 C. civ.).
Ca excep ție la regula de mai sus, prin dispozi țiile noului Cod
civil, p ărțile sau instan ța de judecat ă pot suspenda temporar partajul .

1 A se vedea M. Eliescu, op. cit ., p. 257.
2 În materie succesoral ă termenii de „partaj ” și „împărțeală” au acela și înțeles
(sunt sinonimi). Opin ăm în favoarea termenului de „împărțeală”, consacr at în timp.
3 A se vedea C. St ătescu, op. cit. (1967), p. 234.
244

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

Astfel, potrivit art. 672 C. civ., conven țiile privind suspendarea
partajului nu pot fi încheiate pentru o perioad ă mai mare de 5 ani. În
cazul imobilelor, conven țiile trebuie încheiate în form ă autentic ă și
supuse formalit ăților de publicitate prev ăzute de lege1.
Tot astfel, potrivit art. 673 C. civ., instan ța de judecat ă sesizat ă cu
cererea de partaj „poate suspenda pronun țarea partajului ” (s.n.)
pentru cel mult un an, pentru a nu se aduce prejudicii grave
intere selor celorlal ți coproprietari. Dac ă pericolul acestor prejudicii
este înlăturat înainte de împlinirea termenului, instan ța, la cererea
părții interesate, poate reveni asupra m ăsurii.
A. Partajul de drept comun, succesoral și judiciar.
Împărțeala (partajul) este o modalitate prin care mo ștenitorii își
realizeaz ă dreptul de a ie și din indiviziune. Partajul nu este îns ă
singura modalitate de încetare a indiviziunii (el este cel mai des întâl nit
în practic ă), îns ă partajul constituie dreptul comun aplicabil oric ărei
forme de împ ărțeală.
Împărțeala poate avea loc prin bun ă învoial ă, iar, în caz con trar,
va putea fi realizat ă pe cale judiciar ă2.
Partajul inter vivos (care constituie și dreptul comun în materie)
este reglementat în Cartea a III -a, Capitolul IV, Sec țiunea a 5 -a
„Partajul ” art. 669 -686 C. civ.
Partajul succesoral este reglementat în Cartea a IV -a, Titlul IV,
Capitolul IV „Partajul succesoral și raportul ”, art. 1143 -1145 și
art. 1160 -1163 C. civ.
Partajul judiciar este reglementat ca o procedur ă special ă în
art. 6731-67314 C. proc. civ.3

1 Potrivit art. 678 alin. 4 C. civ., conven țiile de suspendare a împ ărțelii pot fi
opuse creditorilor numai dac ă, înainte de na ștere a crean țelor, au dobândit dat ă
certă în cazul bunurilor mobile sau au fost autentificate în cazul bunurilor imobile și s-
au îndeplinit formalit ățile de publicitate prev ăzute de lege.
2 Acțiunea de ie șire din indiviziune nu trebuie confundat ă cu ac țiunea î n
petiție de ereditate. Deosebirea const ă în faptul c ă la partaj nu se contest ă calitatea de
moștenitor; în schimb, ori de câte ori într -o ac țiune de partaj se contest ă aceast ă
calitate, va trebui introdus ă o acțiune în peti ție de ereditate.
3 Potrivit ar t. 6731 C. proc. civ., partajul judiciar se realizeaz ă după acelea și
norme indiferent c ă este vorba de o proprietate comun ă în indiviziune (care are ca
245

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

B. Persoanele care pot cere partajul.
Partajul mo ștenirii se face cu respectarea unor condi ții genera –
le de fond ce privesc: persoanele care pot cere împ ărțeala; capacita –
tea cerut ă de lege pentru a cere partajul; autoriza ții (dac ă este cazul).
Ieșirea din indiviziune poate fi cerut ă astfel de: coindivi zarii
(como ștenitorii), creditorii personali ai mo ștenitorilor, cesionarii
drepturilor succesorale și procurorul (art. 45 alin. 1 C. proc. civ.).
Como ștenitorii , mo ștenitori legali și testamentari afla ți în
indiviziune pot cere împ ărțeala. A stfel, legitimitatea procesual ă activ ă
apar ține oric ăruia dintre titularii dreptului de proprietate comun ă1.
Preciz ăm că, dintre mo ștenitorii testamentari, doar legatarii
universali și cei cu titlu universal au aceast ă posibilitate2.
În principiu, exer citarea ac țiunii de împ ărțeală nu este condi țio-
nată de înscrierea în cartea funciar ă, partajul având efecte decla –
rative, și nu translative de proprietate.
Creditorii personali ai succesorilor pot cere, de asemenea,
împărțeala. Ei au dreptul de a cere p artajul în numele debitorului lor
sau pot continua ac țiunea de împ ărțeală pe care debitorul lor o
începuse3.

obiect o universalitate de bunuri), de o coproprietate (care are ca obiect un bun indi –
vidual) sau de o proprietate comun ă în dev ălmășie (care are ca obiect bunurile comune
ale so ților); a se vedea V.M. Ciobanu, G. Boroi, T.C. Briciu, op. cit . (2011), p. 451.
1 Cel care ia ini țiativa declan șării procedurii judiciare va trebui s ă cheme în
judecat ă pe to ți coindivizarii sau coproprietarii, deoarece, altfel, potrivit art. 797 C.
civ., împ ărțeala este nul ă; a se vedea V.M. Ciobanu, G. Boroi, T.C. Briciu, op. cit .
(2011), p. 452.
2 Legatarii cu titlu particular dobândesc, de la data deschiderii succesiunii, un
drept privit ut singuli ; a se v edea D. Chiric ă, op. cit, (2003), p. 517.
3 Creditorii personali ai mo ștenitorilor trebuie s ă cear ă partajul deoarece în
faza indiviziunii succesorale nu pot urm ări partea acestora din bunurile mo ștenirii
(art. 1156 alin. 1 C. civ.). pentru ca ac țiunea s ă nu fie considerat ă prematur ă, ei
trebuie s ă facă dovada lipsei oric ăror bunuri personale ale debitorului; a se vedea
CAB, sec. a III -a civ., dec. 273/2008 în M. Paraschiv, Partajul judiciar. Practic ă
judiciară, Editura Hamangiu, Bucure ști, 2009, p. 121.
246

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

În general, literatura de specialitate a apreciat c ă acest dreptul
creditorilor personali de a cere împ ărțeala este o aplica ție a ac țiunii
oblice, prev ăzută de art. 1560 C. civ.1
Potrivit art. 679 alin. 1 C. civ., creditorii personali ai coindiviza rilor
vor putea, de asemenea, s ă intervin ă, pe cheltuiala lor, în partajul
cerut de coindivizari ori de un alt creditor.
Cesionarii de drepturi succesorale ale como ștenitorilor au drep –
tul s ă cear ă împărțeala m oștenirii, întrucât ei se subrog ă coindivizari –
lor ceden ți2.
În schimb dobânditorul unor bunuri privite ut singuli nu are
acest drept deoarece el nu îl înlocuie ște pe autorul s ău în indiviziune.
Întrucât ac țiunea în partaj nu are un caracter strict pe rsonal ,
putând fi promovat ă și de alte persoane decât coindivizarii, ea va
putea fi introdus ă și de procuror, în temeiul art. 45 C. proc. civ.
Mai preciz ăm că în procesul de partaj mai pot interveni și terțe
persoane, fie din proprie ini țiativ ă, fie la c ererea uneia din p ărțile ini –
țiale. De exemplu, Ministerul Public va putea cere împ ărțeala pentru
asigurarea protec ției unor interese generale.
C. Capacitatea necesar ă pentru a cere partajul.
Întrucât împ ărțeala are numai caracter declarativ ( și nu trans lativ),
prin aceast ă opera țiune como ștenitorii nu înstr ăineaz ă și nici nu
dobândesc drepturi noi.
Datorit ă însă consecin țelor pe care le poate provoca asupra
patrimoniilor, legea asimileaz ă împărțeala, sub aspectul capacit ății,
unui act de dispozi ție. Astfel, pentru a participa valabil la împ ărțeală,
coindivizarii trebuie s ă aibă capacitate deplin ă de exerci țiu.

1 În doctrin ă s-a sus ținut c ă, dac ă creditorii au un titlu executoriu, ei ac țio-
neaz ă în nume propriu, și nu pe calea ac țiunii oblice, con secin ța fiind inopozabilitatea
față de creditori a conven țiilor de men ținere a st ării de indiviziune (în temeiul
art. 728 alin. 2 C. civ.); a se vedea C. Turianu, V. Stoica, Partajul bunurilor care for –
meaz ă obiect de executare silit ă sau asupra c ărora au fost luate m ăsuri asigur ătorii,
în R.R.D. nr. 3/1985, p. 25 -29.
2 A se vedea Fr. Deak, op. cit ., p. 553; T.S, s. civ., dec. nr. 1941/1986, în C.D.
1986, p. 101.
247

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

În consecin ță, persoanele lipsite de ca pacitate de exerci țiu
(minorii sub 14 ani și persoanele puse sub interdic ție) nu pot cere
împărțeala decât prin reprezentant legal (p ărinte sau tutore).
Potrivit art. 144 alin. 2 C. civ., tutorele poate s ă facă acte de
împărțeală pe seama minorului numai cu avizul consiliului de familie și
cu autorizarea instan ței de tutel ă. Actele încheiate cu nerespec tarea
dispozi țiilor în cauz ă sunt anulabile1.
Persoanele cu capacitate de exerci țiu restrâns ă (minorii între 14-
18 ani) pot cere personal împ ărțeala mo ștenirii, dar cu încuviin țarea
prealabil ă a ocrotitorilor legali.
Astfel, când un coindivizar este lipsit de capacitate de exerci țiu ori
are capacitate de exerci țiu restrâns ă, partajul va putea fi f ăcut prin
bună învoial ă numai cu autorizarea instan ței de tut elă, precum și, dac ă
este cazul, a ocrotitorului legal (art. 674 C. civ.).
Dacă unul dintre coindivizari este disp ărut, instan ța de
judecat ă este obligat ă să sesizeze autoritatea tutelar ă pentru
numirea unui curator, dup ă care procesul va continua, în con tradictoriu
și cu cel care este numit curator (art. 178 pct. c C. civ.)2.
De men ționat c ă legea nu impune existen ța vreunei autoriza ții
administrative pentru efectuarea partajului. Dac ă însă prin împ ăr-
țeala în natur ă a unor construc ții se ajunge la mod ificări arhitecto –
nice, este necesar ă obținerea unei autoriza ții de construire sau de
desfiin țare, eliberat ă de prim ărie sau prefectur ă, în condi țiile Legii
nr. 50/1991, republicat ă și modificat ă, privind autorizarea execut ării
lucrărilor de construc ții și unele m ăsuri pentru realizarea locuin țelor.
D. Obiectul partajului succesoral.
Obiectul material al împ ărțelii îl constituie masa indiviz ă alcă-
tuită, în principiu, din toate bunurile asupra c ărora poart ă drepturile
reale ale defunctului (existent e la data deschiderii mo ștenirii).

1 În acest caz, ac țiunea în anulare poate fi exercitat ă de tutore, de consiliul de
familie sau de oricare membru al acestuia, precum și de c ătre procuror, din oficiu sau la
sesizarea instan ței de tutel ă (art. 143 alin . 3 C. civ.).
2 A se vedea T.S., s. civ., dec. nr. 1163/1970, în Repertoriu… 1969 -1975, p. 218.
248

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

Deoarece patrimoniul succesoral este compus dintr -un activ și
un pasiv, împ ărțeala ar trebui s ă aibă în vedere toate elementele
active și pasive ale acestui patrimoniu. Împ ărțeala nu are îns ă ca
obiect toate aceste elemente, deoarece sunt bunuri care au existat în
patrimoniul defunctului, dar care nu vor face obiectul împ ărțelii și
bunuri care nu se aflau în patrimoniul lui de cuius, dar care vor fi
supuse împ ărțelii.
Crean țele și datoriile celui decedat nu fac obiectul împ ărțelii,
întrucât, în principiu, ele se împart în momentul deschiderii mo ștenirii,
de plin drept, între como ștenitorii universali sau cu titlu univer sal
propor țional cu cota fiec ăruia (art. 1155 alin. 1 C. civ.)1.
a). Bunurile care pot face obiectul împ ărțelii.
În principiu, pot face obiectul partajului toate bunurile care
exist ă în patrimoniul defunctului la data deschiderii mo ștenir ii.
Astfel, drepturile reale cu privire la bunurile aflate în patri –
moniul defunctului (de exemplu, dreptul de proprietate, dreptul de
superficie etc.) la data deschiderii mo ștenirii vor intra, în principiu, la
împărțeală. Tot a șa și drepturile de crean ță referitoare la: restituirea
unui împrumut acordat de defunct, obliga ția de plat ă a pre țului
pentru un bun vândut de defunct etc.
Dacă bunurile ce urmeaz ă a fi împ ărțite fac parte din dou ă sau
mai multe mo șteniri diferite, instan ța va fi obligat ă să stabileasc ă bu-
nurile care intr ă în masa fiec ărei succesiuni, apoi partajul se va face în
ordinea deschiderii succesiunilor (separat sau în cadrul aceluia și
proces).
Bunuri care fac obiectul partajului, deși nu existau la data
deschiderii mo ștenirii . În aceast ă categorie intr ă următoarele bunuri:
– fructele naturale, civile și industriale produse de un bun
succesoral dup ă data deschiderii succesiunii; Doctrina și practica
judec ătoreasc ă au apreciat c ă fructele sporesc masa succesoral ă prin

1 Dacă drepturile și obliga țiile defunctului fa ță de ter ți se împart între
moștenitori și nu vor forma obiectul împ ărțelii; în schimb, vor fi partajate drepturile și
obliga țiile între como ștenitori.
249

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii
accesiune și s-a admis c ă acestea se cuvin coindivizarilor, urmând ca
fiecare como ștenitor s ă le culeag ă potrivit cotei sale de proprietate1;
– bunurile readuse la masa succesoral ă ca efect al reduc țiunii
liberalit ăților excesive;
– bunurile care sunt aduse la masa s uccesoral ă ca efect al
raportului dona țiilor;
– bunuri care sunt aduse la masa succesoral ă ca urmare a
subroga ției cu titlu universal (de exemplu, pre țul bunurilor mo ștenirii
care au fost înstr ăinate).
b). Bunuri care nu pot face obiectul împ ărțelii.
Deși existau în patrimoniul defunctului la data deschiderii
succesiunii, nu sunt supuse partajului urm ătoarele bunuri:
– bunurile individual determinate sau crean țele l ăsate de
defunct cu titlu de legat particular (acestea cuvenindu -se legatarului, la
deschiderea succesiunii);
– adăugirile și îmbun ătățirile efectuate bunurilor de c ătre unul
sau unii dintre cop ărtași;
– bunurile care fac obiectul dreptului de proprietate comun ă
forțată sau perpetu ă.
c). Bunuri cu regim special de partajare.
În acea stă categorie intr ă bunurile care constituie amintiri de
familie (bunuri ce au apar ținut membrilor familiei și stau m ărturie
istoriei acesteia).
Sunt incluse categoria amintirilor de familie bunuri precum
coresponden ța purtat ă de membrii familiei, arhivel e familiale,
deco rațiile, armele de colec ție, portretele de familie, documentele,
precum și orice alte bunuri cu semnifica ție moral ă deosebit ă pentru
respectiva familie (art. 1141 alin. 2 C. civ.).
Potrivit art. 1142 alin. 1 C. civ., mo ștenitorii pot ie și din
indiviziune cu privire la bunurile care constituie amintiri de familie
numai prin partaj voluntar .

1 A se vedea E. Safta -Romano, op. cit., p. 208 -210; L. Mihai, loc. cit., p. 23 -25;
Fr. Deak, op. cit ., p. 560.
250

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii
În cazul în care nu se realizeaz ă partajul voluntar, bunurile care
constituie amintiri de familie rămân în indiviziune (art. 1142 alin. 2
C. civ.).
Pe durata indiviziunii, prin acordul mo ștenitorilor sau, în lipsa
acestuia, prin hot ărârea instan ței, amintirile de familie sunt
depo zitate în interesul familiei la unul ori mai mul ți dintre mo ștenitori
sau în locul convenit de ei (art. 1142 alin. 3 C. civ.)1.
Mai preciz ăm că în doctrin ă și în practica judiciar ă, a fost mult
disputat ă problema protej ării construc țiile edificate de defunct pe
terenul proprietatea altei persoane.
Ne raliem opiniei dup ă care se impune s ă se fac ă distinc ția
între situa ția când defunctul a construit pe terenul altuia cu acordul
proprietarului terenului, de situa ția când a construit f ără acordul lui.
Astfel, în prima situa ție, constructorul va dobândi un drept de
proprietate asupra construc ției și un drept de folosin ță asupra tere nului
(aflându -ne în prezen ța unui drept de superficie) și deci
construc ția va intra în masa succesoral ă.
În cea d -a doua situa ție, proprietarul terenului, prin efectul
accesiunii imobiliare artificiale, va dobândi și proprietatea construc ției2.
În acest caz, dreptul constructorului este un drept de crean ță, astfel c ă
ceea ce se va împărți între como ștenitori va fi valoarea construc ției
(obiectul împ ărțelii fiind valoarea construc ției, și nu dreptul de
proprietate asupra ei)3.
În leg ătură cu evaluarea bunurilor ce formeaz ă masa
succe soral ă supus ă partajului, contribu ția principal ă revine practicii
judiciare. Apreciem îns ă că în cauz ă sunt aplicabile și dispozi țiile
perti nente privind evaluarea bunului în cazul raportului prin
echivalent dar și cele privind amelior ările și degrad ările bunului în
cazul rapor tului în natur ă (art. 1153 și 1154 C. civ.).

1 De precizat în acest context c ă, mo ștenitorul desemnat ca depozitar poate
revendica bunurile care constituie amintiri de familie de la cel care le de ține pe
nedrept, dar nu le poate înstr ăina, împrumuta sau da în loca țiune f ără acordu l
unanim al coindivizarilor (art. 1142 alin. 3 C. civ.).
2 A se vedea V. Stoica, Momentul în care se na ște dreptul de accesiune
imobiliar ă artificial ă, în R.R.D. nr. 9/1987, p. 33; E. Safta -Romano, op. cit ., p. 211.
3 A se vedea T. S., s. civ., dec. nr. 1378/1986, în R.R.D. nr. 5/1987, p. 62.
251

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

În general cu ocazia evalu ării, p ărțile sunt libere s ă stabileasc ă
ele însele valoarea bunurilor supuse împ ărțelii sau s ă aleag ă orice
mod de evaluare neutru (con form criteriilor valorii de circula ție).
Practica judiciar ă a statuat c ă o evaluare corect ă și real ă
trebuie s ă aibă în vedere starea fizic ă în care se aflau bunurile în
momentul deschiderii succesiunii, dar valoarea luat ă în calcul este
cea de la data pa rtajului1.
La evaluarea terenurilor se va ține seama de unele criterii,
precum: categoria de folosin ță și clasa, calitatea, fertilitatea,
importan ța economic ă, destina ția, amplasamentul construc țiilor,
prețurile prac ticate în zon ă etc.2
Când obiectul par tajului este un bun de valoare (construc ții,
bijuterii etc.), la împ ărțeală va trebui s ă se țină seama de valoarea de
circula ție din momentul evalu ării, în vederea asigur ării unei egalit ăți a
părților interesate în efectuarea partajului3.
Valoarea bunuril or supuse partajului se determin ă, de regul ă,
prin expertiz ă.
În încheierea preciz ăm că partajul este valabil chiar dac ă nu
cuprinde toate bunurile comune . Astfel, pentru bunurile omise se
poate face oricând un partaj suplimentar (art. 684 alin. 3 C. ci v.).
E. Formele partajului succesoral.
Potrivit art. 1143 alin. 1 C. civ., „nimeni nu poate fi obligat a
rămâne în indiviziune ”4, astfel, împ ărțeala mo ștenirii poate fi cerut ă
oricând.
Partajul mo ștenirii se poate face „prin bun ă învoial ă sau prin
hotărâre judec ătoreasc ă” – art. 670 C. civ.).

1 A se vedea T. S., s. civ., dec. nr. 1930/1993, în Dreptul nr. 7/1994, p. 93.
2 A se vedea C.S.J., s. civ., dec. nr. 600/1992, în Dreptul nr. 10/1992, p. 92;
C.S.J., s. civ., dec. nr. 1288/1992, în Dreptul nr . 7/1993, p. 94 -95.
3 Pentru detalii privind evaluarea construc țiilor, a se vedea și A. Cristian, Fl.
Baias, Considera ții referitoare la pre țurile actuale ale locuin țelor, în Dreptul nr.
1/1993, p. 47.
4 Dispozi ția art. 728 este de aplicare general ă (dec i nu numai indiviziunilor
succesorale) și, întrucât este de ordine public ă, nu poate fi modificat ă prin conven ția
părților.
252

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

a). Partajul voluntar (împ ărțeala prin bun ă învoial ă).
În conformitate cu disp ozițiile art. 1144 alin. 1 C. civ., partajul
voluntar1 prin conven ția părților) se realizeaz ă când sunt îndeplinite
trei condi ții:
a) sunt prezen ți toți como ștenitorii;
b) como ștenitorii au capacitatea deplin ă de exerci țiu;
c) to ți como ștenitorii sunt de acord cu realizarea împ ărțelii pe
aceast ă cale.
Preciz ăm că cea de a treia condi ție nu se reg ăsește expres în
dispozi țiile art. 1144 alin. 1 C. civ. Deoarece îns ă, în cazul îndeplinirii
primelor dou ă condi ții, în condi țiile legii „partajul se poate re aliza
prin bun ă învoial ă”, înțelegem c ă prin acordul como ștenitorilor se
poate realiza și pe cale judec ătoreasc ă2.
Neîndeplinirea condi țiilor de mai sus se sanc ționeaz ă cu
nulitatea actului de partaj voluntar .
De precizat c ă nulitatea relativ ă a partajul ui prin bun ă învoial ă
nu poate fi invocat ă de coproprietarul care, cunoscând cauza de
nulitate, înstr ăineaz ă în tot sau în parte bunurile atribuite (art. 685
C. civ.).
Potrivit noului Cod civil, în situa ția în care nu sunt prezen ți toți
moștenitorii o ri dac ă printre ei se afl ă minori sau persoane puse sub
interdic ție judec ătoreasc ă ori persoane disp ărute, atunci „se vor pune
sigilii pe bunurile mo ștenirii în cel mai scurt termen ”, „iar partajul
voluntar se va realiza cu respectarea regulilor referit oare la protec ția
persoanelor lipsite de capacitate de exerci țiu sau cu capacitate de

1 Prin partajul amiabil, copartajan ții își repartizeaz ă, de comun acord,
moștenirea; a se vedea Fr. Terré, Y. Lequette, Droit civil. Les successions. Les
libéralités , Dalloz, Paris, 1997, p. 739.
2 Apreciem c ă dispozi ția anterioar ă (corespunz ătoare) avea o formulare mai
precis ă. Astfel, potrivit art. 730 din Codul civil de la 1864 „(1) Dac ă toți erezi sunt pre –
zenți și majori, se poate împ ărți între dân șii, oricum a r voi , fără îndeplinirea vreunei
formalit ăți” (s.n.). „(2) Dac ă toți erezii nu sunt prezen ți sau dac ă între dân șii sunt
minori sau interzi și, atunci se vor putea pune pece ți pe efectele succesiunii în cel mai
scurt termen, sau dup ă cererea erezilor sau după aceea a procurorului tribunalului
de prim ă instan ță”. Rezult ă că reglementarea de la alin. 2 privea exclusiv partajul
judiciar.
253

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

exerci țiu restrâns ă ori privitoare la persoanele disp ărute ” (art. 1144
alin. 2 C. civ.)1.
Ca regul ă, potrivit art. 1144 alin. 1 C. civ., partajul prin bun ă
învoial ă se poate realiza în forma și prin actul pe care p ărțile le convin
(chiar și verbal, proba lui urmând a fi f ăcută în condi țiile art. 1191
C. civ.)2.
Când împ ărțeala prin bun ă învoial ă se realizeaz ă în cursul
procedurii necontencioase notariale actul de împ ărțeală executat de
notarul public constituie înscris autentic (art. 81 alin. 3 din Legea
nr. 36/1995).
Dacă printre bunurile succesorale se afl ă imobile , și conven ția de
partaj trebuie încheiat ă în form ă autentic ă, sub sanc țiunea nuli tății
absolute.
Partajul voluntar se poate realiza și în fa ța instan ței de
jude cată. În aceast ă situa ție, dac ă părțile ajung la o în țelegere cu privire
la împărțeala bunuril or, instan ța va hot ărî potrivit învoielii lor.
Împărțeala se poate face prin bun ă învoial ă și dac ă printre cei
interesa ți se afl ă minori sau persoane puse sub interdic ție, îns ă numai cu
încuviin țarea prealabil ă a autorit ății tutelare, precum și, dac ă este
cazul, a ocrotitorului legal3.
În cazul în care în țelegerea prive ște împ ărțirea numai a
anumitor bunuri, instan ța va lua act de aceast ă învoial ă și va pronun ța o
hotărâre par țială, continuând procesul pentru celelalte bunuri
(art. 6734 alin. 3 C. proc. civ.).
b). Partajul judiciar.
Când împ ărțeala prin bun ă învoial ă nu se dore ște sau nu se
poate face, partajul bunurilor succesorale urmeaz ă a fi f ăcut pe cale
judec ătoreasc ă.

1 Din dispozi țiile contradictorii ale art. 1144 alin. 2 C. civ., nu s e înțelege dac ă
situa ția reglementat ă este supus ă partajul voluntar sau partajului judiciar.
2 În cazul partajului verbal, existen ța lui va trebui dovedit ă neîndoielnic,
neputând fi dedus ă din st ări de fapt echivoce2; a se vedea Trib. Suprem, s. civ., dec . nr.
1238/1989, în Dreptul nr. 3/1990, p. 68; C.S.J., s. civ., dec. nr. 884/1992, în
Dreptul nr. 11/1992, p. 84.
3 A se vedea V.M. Ciobanu, G. Boroi, T.C. Briciu, op. cit . (2011), p. 456.
254

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

Como ștenitorii pot cere direct împ ărțeala pe cale
judec ătoreasc ă (fără o prealabil ă încercare de împ ărțeală prin bun ă
învoial ă)1.
Partajul judiciar este obligatoriu :
– când vreunul din titularii dreptului de proprietate comun ă
lipse ște;
– când printre proprietari se găsesc persoane lipsite de
capa citate de exerci țiu sau cu capacitate de exerci țiu restrâns ă și nu
exist ă autorit ăți tutelare pentru un partaj voluntar;
În principiu, competen ța (material ă) apar ține judec ătoriei.
Dacă însă obiectul cererii are o val oare de peste 1 miliard lei, com –
peten ța pentru judecata în prim ă instan ță apar ține tribunalului2.
Competen ța teritorial ă este stabilit ă în favoarea instan ței de la
ultimul domiciliu al defunctului (art. 14 C. proc. civ.), chiar dac ă în
masa succesoral ă s-ar afla un bun imobil situat în raza altei instan țe.
În principiu, sesizarea instan ței de judecat ă va avea loc printr -o
cerere de chemare în judecat ă, în care vor figura to ți como ștenitorii.
În conformitate cu dispozi țiile art. 14 C. proc. civ.3, împărțeala
judec ătoreasc ă poate avea loc și la cererea a cel pu țin unuia din
coindivizari, îns ă partajul nu se poate judeca în lipsa unuia dintre
como ștenitori4.
Cererea de partaj va cuprinde numele defunctului, averea
acestuia, numele și prenumele mo ștenitorilor, cotele cuvenite aces –
tora, datoriile și crean țele como ștenitorilor fa ță de defunct etc.
Cererea de partaj va fi admis ă, în principiu, printr -o încheiere
care constat ă calitatea de como ștenitori a p ărților, cotele ce li se
cuvin, bunurile care alcătuiesc masa succesoral ă, precum și dac ă

1 A se vedea T.S., s. civ., dec. nr. 1401/1985, în R.R.D. nr. 5/1986, p. 82.
2 Tribunalul este competent s ă judece chiar și o cerere sub aceast ă valoare, în
temeiul art. 17 C. proc. civ., când se formuleaz ă o cerere accesorie sau incidental ă
într-o cerere de chemare în judecat ă ce este de competen ța tribunalului ca prim ă
instan ță; a se vedea V.M. Ciobanu, G. Boroi, T.C. Briciu, op. cit . (2011) p. 452 -453.
3 În practica judiciar ă s-a pus întrebarea dac ă pârâtul s -ar putea opune la
admiterea ac țiunii în împ ărțeală. Solu ția este c ă, odat ă învestit ă, instan ța trebuie s ă
procedeze la împ ărțeală (conform art. 728 C. civ., „nimeni nu este obligat a r ămâne în
indiviziune ”); a se vedea, C. Toader, op. cit ., p. 163.
4 Cel lips ă putând formula o nou ă acțiune de împ ărțeală; a se vedea, Trib.
Suprem, s. civ., dec. nr. 673/1982, în R.R.D. nr. 3/1983, p. 66.
255

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

împărțeala se va face prin tragere la sor ți, prin atribuire în n atură sau
dacă bunurile vor fi scoase la licita ție.
Instan ța de judecat ă nu are latitudinea de a efectua partajul
succesoral numai pentru o parte din como ștenitori (urmând ca
cealalt ă parte s ă rămân ă în indiviziune)1.
Procedura partajului judici ar se desf ășoară, în principiu, în
două etape: cea de admitere în principiu și cea a pronun țării hot ărârii de
ieșire din indiviziune.
Când cauza este simpl ă și când instan ța are suficiente
elemente probatorii, nu este necesar ă pronun țarea unei încheieri d e
admitere, putându -se trece direct la solu ționarea în fond2.
Cererea de partaj poate fi introdus ă oricând, deoarece este
imprescriptibil ă extinctiv și împotriva ei se pot opune numai existen ța
unui partaj voluntar și prescrip ția achizitiv ă (dac ă posesia întrune ște
condi țiile prev ăzute de lege).
În ceea ce prive ște modalit ățile de realizare a partajului,
instan ța de judecat ă va hot ărî, prin încheierea de admitere în
principiu, dac ă partajul se va face prin tragerea loturilor la sor ți, pri n
atribuire sau dac ă bunurile vor fi scoase la vânzare (art. 6735 alin. 2, art.
67310 și art. 67311 C. proc. civ.).
Potrivit art. 676 alin. 1 C. civ., partajul bunurilor comune se va
face în natur ă, propor țional cu cota -parte a fiec ărui coproprietar.
Dacă bunul este „indivizibil ori nu este comod partajabil ” în
natur ă, partajul se va face în unul dintre urm ătoarele moduri:
– atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea
unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora3;
– vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz
de neîn țelegere, la licita ție public ă, în condi țiile legii, și distribuirea

1 Como ștenitorul reclamant are obliga ția să-i cheme, în calitate de p ărți, pe toți
como ștenitorii; a se vedea C.A.B ., s. a IV -a civ., dec. nr. 715/2002, în Practic ă
judiciar ă civilă 2001 -2002, p. 257.
2 De precizat c ă în prezent, nu se mai vorbe ște expres de admiterea în
principiu (dar practic solu ția este aceea și cu cea consacrat ă în doctrina și jurispruden –
ța mai veche); a se vedea V.M. Ciobanu, G. Boroi, T.C. Briciu, op. cit . (2011), p. 457.
3 Atribuirea va ține cont de natura bunului, cota -parte dispropor ționat ă și
folosin ța îndelungat ă a unuia dintre mo ștenitori, sumele de bani investite pe cont
propriu etc.
256

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

prețului c ătre coproprietari propor țional cu cota -parte a fiec ăruia
dintre ei.
Preciz ăm c ă atribuirea bunului unui cop ărtaș intervine în
situa ția în care împ ărțirea lui în natur ă nu este posibil ă, fie datorit ă
unei imposibilit ăți fizice, când bunul nu este comod partajabil, fie
datorit ă unei imposibilit ăți economice, deoarece s -ar ajunge la
îmbu cătățirea peste m ăsură a bunului1.
Hotărârea de partaj r ămasă definitiv ă ori irevocabil ă constituie
titlu executoriu2, dac ă a fost învestit ă cu formul ă executorie.
Hotărârea de partaj prin care se dispune predarea bunurilor
instituie o obliga ție simpl ă, chiar dac ă în dispozitiv se indic ă și valoa -rea
fiecărui bun, astfel c ă nu se poate face executarea prin echi -valent3.
Executarea cu privire la predarea bunurilor împ ărțite poate fi
cerut ă în termenul prev ăzut de art. 405 alin. 1 C. proc. civ., respectiv
3 sau 10 ani, dup ă cum hot ărârea de partaj se refer ă la bunuri mobile sau
imobile4.
F. Efectul declar ativ al partajului succesoral.
Potrivit art. 680 alin. 1 C. civ., fiecare coproprietar devine
proprietarul exclusiv al bunurilor sau, dup ă caz, al sumelor de bani ce
i-au fost atribuite la partaj.
Indiferent de forma împ ărțelii, fiecare como ștenitor este
prezumat c ă a mo ștenit singur și imediat toate bunurile ce compun
partea sa și că nu a fost niciodat ă proprietar pe celelalte bunuri ale
succesiunii (atribuite celorlal ți succesori).
Spre deosebire de partajul bunurilor comune ( inter vivos ),
partajul su ccesoral produce efecte retroactive, mo ștenitorii dobân –
dind patrimoniul succesoral din momentul deschiderii mo ștenirii .

1 A se vedea T.S., s. civ., dec. nr. 418/1989, în Dreptul nr. 1 -2/1990, p. 134.
2 Chiar dac ă hotărârea nu a dispus predarea bunur ilor c ătre como ștenitori; a se
vedea T. S., s. civ., dec. nr. 1805/1980, în R.R.D. nr. 6/1981, p. 84.
3 A se vedea V.M. Ciobanu, G. Boroi, op. cit. , p. 318.
4 Pentru o analiz ă a prevederilor art. 405 C. proc. civ., a se vedea V.M. Ciobanu,
Tratat de exec utare silit ă, Editura Lumina Lex, Bucure ști, 2001, p. 216 -217.
257

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

Din cele de mai sus rezult ă că, deși între momentul deschiderii
succesiunii și momentul efectu ării partajului între como ștenitori a
subzista t o stare de indiviziune, prin împ ărțeală, succesorii nu înstr ăi-
neaz ă și nu dobândesc drepturi și se consider ă că ele sunt dobândite
direct de la defunct, din momentul mor ții acestuia. Astfel, partajul
succesoral are un efect declarativ , și nu translat iv de drepturi1.
În doctrin ă s-a apreciat astfel c ă efectul declarativ al partajului
este o „ficțiune a legii ”, considerându -se că numai a șa se poate expli ca
cum fiecare mo ștenitor nu dobânde ște prin împ ărțeală niciun drept
de la ceilal ți como ștenitori, e l nefiind succesorul lor în drepturi, ci to ți au
un singur autor: de cuius2.
Efectul opereaz ă indiferent dac ă împărțeala se face pe cale
judec ătoreasc ă sau prin bun ă învoial ă3.
În principal, efectul declarativ produce consecin țele juridice
prezentate în continuare.
a). Actele de dispozi ție făcute de un como ștenitor asupra unui
bun din indiviziune pot fi valabile în func ție de rezultatul partajului4:
– dacă bunul cade în lotul como ștenitorului care a înstr ăinat,
actul juridic este valabil și îi sunt opo zabile acestuia (deoarece
înstr ăinătorul, prin efectul partajului, a devenit retroactiv proprietar
exclu siv – art. 681 C. civ.);
– dacă însă a căzut în lotul altuia, actul se desfiin țează retro –
activ, considerându -se c ă moștenitorul nu a avut niciun drep t asupra
acelui bun.

1 În dreptul român anterior Codului civil, partajul avea un caracter translativ,
asemenea dreptului roman. Astfel, art. 1092 din Codul Calimach prevedea c ă:
„făcându -se împ ărțeala mo ștenirii și luând fiecare mo ștenitor partea cu venit ă lui, se
face des ăvârșit proprietar, pentru c ă împărțeala mo ștenirii are putere de cum –
părare”; a se vedea E. Safta -Romano, op. cit., p. 269 și lucrarea citat ă.
2 A se vedea N. Titulescu, Împărțeala mo ștenirilor , Bucure ști, 1907, p. 124 și
urm.; M . Eliescu, op. cit. , p. 282.
3 Regula instituit ă de legiuitor privind caracterul declarativ este supletiv ă,
astfel încât como ștenitorii pot deroga de la ea, stipulând un efect translativ al par –
tajului.
4 Pentru am ănunte privind înstr ăinarea unui bun d eterminat aflat în
indiviziune, a se vedea Fr. Deak, op. cit. , p. 59 -62.
258

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

b). În principiu, actul de partaj succesoral nu este supus înscrie –
rii în registrele de publicitate imobiliar ă pentru opozabilitate față de
terți (art. 711 C. proc. civ.1 și art. 26 din Legea nr. 7/1996), întrucât
împărțeala succesoral ă este declarativ ă, și nu translativ ă de proprie –
tate2.
În acela și context, art. 887 alin. 1 C. civ. dispune c ă drepturile
reale ce provin din mo ștenire „se dobândesc f ără înscriere în cartea
funciar ă” însă titularul drepturilor astfel dobândite, „nu va putea
dispune de ele prin cartea funciar ă decât dup ă ce s-a făcut înscrierea ”
(art. 887 alin. 3 C. civ.).
c). Garan țiile constituite de un coindiv izar asupra cotei sale
părți se str ămută de drept asupra bunului atribuit acestuia sau, dup ă
caz, a sumelor de bani care i -au fost atribuite prin partaj (art. 682
C. civ.)
d). Como ștenitorii nu pot folosi ac țiunea în rezolu țiune (când
unii dintre ei nu execut ă obliga țiile rezultând din împ ărțeală), deoa rece
nu sunt succesori în drepturi unii fa ță de al ții.
În mod excep țional, rezolu țiunea poate fi cerut ă dacă a existat o
conven ție între como ștenitori ori în cazul nepl ății pre țului pentru bunul
dobândit de unul dintre ei, prin licita ție public ă.
G. Obliga ția de garan ție între como ștenitori.
Având în vedere necesitatea egalit ății în drepturi a como ște-
nitorilor și dup ă momentul realiz ării partajului, legiuitorul a dispus ca,
atunci când unul dintre ei sufer ă o pierdere (privind bunurile succeso –
rale) datorat ă unei cauze anterioare efectu ării partajului, to ți ceilal ți
să fie ținuți la suportarea ei, propor țional cu partea primit ă, aceasta,
deși împ ărțeala produce efecte declarative (dar dictat ă de ra țiuni
practice).

1 Potrivit Legii nr. 7/1996, art. 711 C. proc. civ. se abrog ă după definitivarea
cadastrului la nivelul țării.
2 Spre deosebire de partajul inter vivos care, în cazul imobilelor, produce
efecte numai dac ă actul de partaj înche iat în form ă autentic ă sau hot ărârea
judec ătoreasc ă rămasă definitiv ă au fost înscrise în cartea funciar ă (art. 680 alin. 2
C. civ.).
259

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

Potrivit art. 683 alin. 1 C. civ., coindivizarii î și datoreaz ă, în
limita cote lor -părți, garan ție pentru evic țiune și vicii ascunse .
În doctrin ă s-a considerat, pe bun ă dreptate, c ă obliga ția de
garan ție este indispensabil ă pentru men ținerea egalit ății între co –
moștenitori1.
Men ționăm că obliga ția de garan ție din materia împ ărțelii mo ș-
tenirii este asem ănătoare cu obliga ția de garan ție a vânz ătorului din
materia contractului de vânzare -cump ărare (art. 686 alin. 1 C. civ.).
Obliga ția de garan ție se aplic ă atât partajului voluntar, cât și
partajului judiciar și opereaz ă în acelea și condi ții pentru mo ștenitorii
legali și testamentari.
Garan ția opereaz ă de drept și nu trebuie stipulat ă în actul de
partaj2.
Conform art. 683 C. civ., obliga ția de garan ție opereaz ă când
sunt întrunite dou ă condi ții.
a). Unul dintre coindivizari a fost evins. Preciz ăm că prin evic –
țiune ( stricto sensu ) se în țelege „deposedarea prin judecat ă a cop ăr-
tașului de dreptul s ău asupra unui bun din lotul s ău”3.
Potrivit noului Cod civil în categoria general ă a tulbur ărilor sunt
incluse și viciile ascunse ale bunurilor supuse partajului succesoral.
b). Tulburarea determinat ă prin evic țiune sau vicii ascunse s ă
aibă o cauz ă anterioar ă împărțelii.
Potrivit art. 683 alin. 3 C. civ., nu se datoreaz ă garan ție, atunci
când: como ștenitorii au fost scuti ți (de garan ție) prin actul de partaj4
sau evic țiunea este urmarea faptei s ăvârșite de un alt coproprietar.
Ca efect al obliga ției de garan ție, potrivit art. 683 alin. 3 C. civ.,
fiecare como ștenitor este obligat s ă îl desp ăgubeasc ă pe como ște-
nitorul prejudiciat (prin efectul evic țiunii sau al viciului ascuns).

1 A se vedea C. Hamangiu, I. Rosetti -Bălănescu, Al. B ăicoianu, op. cit ., p. 549.
2 Acțiunea în garan ție nu va putea fi exercitat ă decât în cazul tulbur ărilor de
drept, nu a celor de fapt (împotriva c ărora como ștenitorul are obliga ția să se apere
singur).
3 A se vedea Fr. Deak, St. C ărpenaru, op. cit ., p. 522 și autori cita ți.
4 Preciz ăm că aceste clauze trebuie întotdeauna s ă fie exprese și speciale. A șa
cum nu este posibil ă o clauză tacit ă, tot astfel nu este valabil ă nicio clauz ă general ă de
încetare a garan ției pentru orice fel de evic țiune.
260

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

Astfel, dac ă tulburarea sau evic țiunea s -a produs1, fiecare
coindivizar este obligat s ă suporte paguba suferit ă, propor țional cu
partea din mo ștenire cuvenit ă (la valoarea bunului din momentul
tulbur ării sau a evic țiunii, și nu din momentul împ ărțelii).
Solu ția dat ă de art. 683 alin. 2 C. civ. are ca justificare men ți-
nerea partajului, în trucât altfel ar trebui ca eredele evins s ă cear ă
rezolu țiunea împ ărțelii (în vederea restabilirii egalit ății como ștenito –
rilor).
Desp ăgubirea como ștenitorului evins va fi suportat ă de to ți
como ștenitorii, chiar și de cop ărtașul evins2. Din acest punct de vede re,
partajul mo ștenirii se deosebe ște de vânzare -cump ărare, deoa rece
como ștenitorul nu va fi desp ăgubit pe deplin (pentru c ă participă și el
la propria -i desp ăgubire).
Dacă unul dintre coproprietari este insolvabil, partea datorat ă de
acesta se va suporta, propor țional, de c ătre ceilal ți coproprietari,
inclusiv de coproprietarul prejudiciat (art. 683 alin. 2 C. civ.).
Acțiunea de garan ție pentru evic țiune este prescriptibil ă în
termen de 3 ani, termenul curgând de la data na șterii dreptului la
acțiune (momentul evic țiunii).
H. Desfiin țarea partajului.
Împărțeala mo ștenirii, ca orice act juridic, este supus ă regulilor
nulit ății, indiferent dac ă partajul a fost voluntar sau judiciar.
Potrivit art. 684 alin. 1 C. civ., „partajul prin bun ă învoial ă
poate fi desfiin țat pentru acelea și cauze ca și contractele ”.
Astfel, înc ălcarea unei norme imperative a legii va atrage
nulitatea absolut ă a împ ărțelii mo ștenirii. De exemplu, partajul f ăcut
fără participarea tuturor coproprietarilor este lovit de nulit ate
absolut ă (art. 684 alin. 2 C. civ.).

1 Dacă tulburarea nu s -a produs înc ă (dar exist ă temeri c ă se va produce
pentru unul dintre coindivizari), ceilal ți cop ărtași au obliga ția să-l apere.
2 Solu ția se impune datorit ă faptului c ă o pagub ă suportat ă prin evic țiune
este o pierdere comun ă suportat ă de masa succesoral ă, la care trebuie s ă participe toți
como ștenitorii.
261

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

Nulitatea relativ ă intervine când împ ărțeala mo ștenirii s -a făcut cu
încălcarea drep turilor coindivizarilor. Astfel, un coindivizar va putea
cere anularea în anumite condi ții, în cazul în care:
– nu a participat la împ ărțeala f ăcută prin bun ă învoial ă, deși
conform legii trebuia f ăcută pe cale judec ătoreasc ă1;
– împărțeala s -a făcut cu încălcarea condi țiilor cerute de lege
pentru ocrotirea incapabililor; dup ă dobândirea capacit ății depline de
exerci țiu (de c ătre incapabil), actul anulabil de partaj poate fi ratifi –
cat;
– consim țământul dat la împ ărțeală a fost viciat prin dol sau
violen ță.
Ulterior descoperirii dolului sau încet ării violen ței, coindivizarul nu
va mai putea cere anularea împ ărțelii (art. 793 C. civ.), dac ă și-a
înstr ăinat total sau par țial partea sa ereditar ă.
Conform art. 684 alin. 3 C. civ., „partajul este valabil chiar dac ă
nu cuprinde toate bunurile comune ”. Astfel, în cazul în care un
como ștenitor a fost în eroare asupra alc ătuirii masei succesorale,
împărțeala nu va fi anulat ă, ci se va face un supliment de împ ărțeală
(partaj suplimentar).
Ca efect al desf iințării împ ărțelii pentru nulitate absolut ă sau
relativ ă, rena ște starea de indiviziune între como ștenitori, retroactiv, de
la data efectu ării partajului.
Potrivit art. 685 C. civ., como ștenitorul care, cunoscând cauza
de nulitate înstr ăineaz ă în tot sa u în parte bunurile atribuite, nu
poate invoca nulitatea relativ ă a partajului prin bun ă învoial ă.
Ca urmare a desfiin țării actului de partaj, como ștenitorii vor
trebui să restituie la masa succesoral ă indiviz ă bunurile primite cu
ocazia împ ărțelii.
De asemenea, vor fi restituite și fructele, indiferent dac ă
moștenitorul a fost sau nu de bun ă-credin ță (pe considerentul c ă nu se
poate spune c ă moștenitorul care a posedat în temeiul partajului
desfiin țat a fost posesor de bun ă-credin ță)2.

1 A se vedea M. Eliescu , op. cit., p. 302.
2 A se vedea M. Eliescu, op. cit ., p. 304; Fr. Deak, St. C ărpenaru, op. cit.
(1983), p. 555.
262

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

Dacă nulitatea partajului este absolut ă, fructele vor fi restituite de
la data împ ărțelii, iar dac ă nulitatea este relativ ă, fructele vor fi
restituite de la data înregistr ării cererii în anulare.
Înstr ăinările consim țite de cop ărtași dup ă împărțeală, precum și
drepturile reale constituite în favoarea ter ților sunt retroactiv
desfiin țate ( resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis ).
În cazul ter ților dobânditori de bun ă-credin ță ai unor bunuri
mobile, como ștenitorul (înstr ăinător) va trebui s ă restituie numai
valoarea bunului (la data înstr ăinării).
Când mo ștenitorul a î nstrăinat imobilul c ăzut în lotul s ău
anterior desfiin țării împ ărțelii, ter ții dobânditori de bun ă-credin ță îl
vor re ține, ap ărându -se prin invocarea uzucapiunii de 10 -20 ani sau a
principiului error communis facit ius1. Când actul este men ținut,
copărtașul va fi obligat la restituirea prin echivalent b ănesc (dup ă
cum a fost de bun ă sau de rea -credin ță)2.
I. Drepturile creditorilor. Opozi ția la partaj.
Potrivit art. 678 alin. 1 C. civ., creditorii unui como ștenitor „pot
urmări silit cota lui parte din dr eptul asupra bunului comun sau pot
cere instan ței împ ărțeala bunului, caz în care urm ărirea se va face
asupra p ărții de bun sau, dup ă caz, asupra sumei de bani cuvenite
debitorului ”.
În cazul vânz ării silite a unei cote -părți patrimoniul succesoral,
executorul judec ătoresc îi va notifica pe ceilal ți coproprietari cu cel
puțin dou ă săptămâni înainte de data stabilit ă pentru vânzare, în știin-
țându -i despre ziua, ora și locul licita ției. La pre ț egal, como ștenitorii
au drept de preemp țiune la adjudecar ea cotei -părți (art. 678 alin. 2
C. civ.).
Creditorii care au un drept de garan ție asupra bunului comun
ori cei a c ăror crean ță s-a născut în leg ătură cu conservarea sau admi –
nistrarea acestuia au dreptul s ă urm ăreasc ă silit bunul, în mâinile
oricui s -ar găsi, atât înainte, cât și dup ă partaj (art. 678 alin. 3 C. civ.).
Conven țiile de suspendare a împ ărțelii pot fi opuse creditorilor
numai dac ă, înainte de na șterea crean țelor, au dobândit dat ă certă în

1 A se vedea p. 221 -222, supra , privind aplica bilitatea acestui principiu.
2 A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 574.
263

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

cazul bunurilor mobile sau au fost autentificate în cazul bunurilor
imobile și s-au îndeplinit formalit ățile de publicitate prev ăzute de
lege, dac ă este cazul (art. 678 alin. 4 C. civ.).
Potrivit art. 679 alin. 1 C. civ., creditorii personali ai unui
como ștenitor pot s ă intervin ă, pe cheltuiala lor, în partajul cerut de
como ștenitori ori de un alt creditor1.
În condi țiile de mai sus, în principiu, creditorii personali nu pot
însă să atace un partaj efectuat. Ca excep ție, ei pot contesta partajul
făcut în lipsa lor și fără să se țină seama de opozi ția pe care au
făcut-o, precum și în cazurile când partajul a fost simulat ori s -a făcut
astfel încât creditorii nu au putut s ă intervin ă în proces (art. 679
alin. 1 C. civ.).
Dispozi țiile art. 679 C. civ. au menirea de a pune pe creditorii
personali ai coindivizarilor la ad ăpost de eventualele fraude pe care
aceștia din urm ă le-ar putea f ace în dauna lor, cu prilejul împ ărțelii.
Astfel, creditorii personali ai cop ărtașilor pot fi p ăgubi ți de debitori
prin felul în care ace știa fac împ ărțeala.
Opozi ția la partaj a creditorilor personali se realizeaz ă, practic,
pe dou ă căi: direct, printr -o declara ție formal ă, ori indirect, prin orice
act din care se poate deduce inten ția creditorului de a participa la
partaj.
Opozi ția la partaj produce urm ătoarele efecte:
a) creditorul oponent trebuie s ă fie chemat la opera țiunile de
împărțeală. Dac ă nu a fost chemat, el o poate ataca pe calea ac țiunii
pauliene;
b) creditorul oponent are dreptul s ă supravegheze regularitatea
opera țiilor împ ărțelii, dar nu poate pretinde ca împ ărțeala s ă se facă
potrivit intereselor sale;
c) opozi ția valoreaz ă poprir e, bunurile succesorale ce cad în
lotul cop ărtașului debitor devenind indisponibile.

1 Dispozi țiile art. 679 alin. 1 C. civ., sunt aplicabile și în cazul creditorilor care
au un drept de garan ție asupra bunului comun ori al celor a c ăror crean ță s-a născut
în leg ătură cu conservarea sau administrarea acestuia (art. 679 alin. 2 C. civ.).
264

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

Față de cele de mai sus, rezult ă că creditorii care nu s -au folosit de
dreptul lor de opozi ție la împ ărțeală nu mai au dreptul s ă atace
partajul efectuat.
Dacă în baza art. 679 C. civ. s -a făcut opozi ție la partaj, dar
procedura împ ărțelii s -a făcut în lipsa creditorului oponent, acesta
are dreptul s ă cear ă desfiin țarea partajului (care, în aceast ă situa ție,
este prez umat fraudulos)1.
§ 2. Partajul de ascendent
În vederea preîntâmpin ării st ării de indiviziune între
descenden ții defunctului, legiuitorul a permis ascendentului s ă-și
împart ă bunurile descenden ților s ăi.
A. No țiune și caractere juridice.
Potrivit art. 1160 C. civ., „ascenden ți pot face partajul bunurilor lor
între descenden ți”.
Partajul de ascendent poate fi f ăcut prin acte inter vivos sau
prin acte mortis causa (cu respectarea condi țiilor de fond și form ă ale
liberalit ăților: dona ții și legate cuprins e în testamente).
Astfel, putem defini partajul de ascendent drept actul juridic
prin care ascendentul, printr -un act juridic între vii sau pentru cauz ă
de moarte, împarte în întregime sau par țial bunurile sale între des –
cenden ții săi.
Partajul de asc endent este o form ă de împ ărțeală (special
prev ăzută de lege), care nu se confund ă cu partajul propriu -zis (conform
căreia împ ărțeala unei mo șteniri nedeschise nu este posibil ă, întrucât ar
constitui un act succesoral interzis de lege)2.
În condi țiile împ ărțelii de ascendent, la moartea ascendentului,
moștenirea va trece asupra mo ștenitorilor s ăi deja împ ărțită.
Împărțeala de ascendent este un act juridic mixt:

1 A se vedea Fr. Deak, op. cit ., p. 575; D. Macovei, I.E. Cadariu, op. cit ., p. 275.
2 În doctrina francez ă, opera ția este cunoscut ă sub numele de „donation -par-
tage ”, semn al leg ăturii dintre actele juridice inter vivos și cele mortis causa ; a se
vedea J. Flour, H. Souleau, op. cit , (1991), p. 375.
265

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

– pe de o parte, are caracteristicile unei liberalit ăți făcute de
defunct, sub forma și în condi țiile de validitate ale dona ției sau
testamentului, iar,
– pe de alt ă parte, are caracteristicile unui act de împ ărțeală
(ce are ca scop evitarea st ării de indiviziune succesoral ă).
Pe lâng ă asem ănările fa ță de partajul propriu -zis al mo ștenirii,
împărțeala de ascendent prezint ă câteva deosebiri esen țiale:
– împărțeala de ascendent este rezultatul exclusiv al voin ței
ascendentului;
– moștenirea se t ransmite descenden ților divizat ă, și nu în
stare de indiviziune;
– între descenden ți se nasc raporturi de împ ărțeală, cu toate c ă ei
au rămas str ăini de actul de împ ărțeală;
– împărțeala de ascendent nu pune cap ăt unei st ări de indivi –
ziune (deoarece ac easta nu a apucat s ă existe), ci „preîntâmpin ă
nașterea unei astfel de st ări între descenden ții lui de cuius ” (s.n.)1.
Preciz ăm că institu ția partajului de ascendent de ascendent
este foarte veche, fiind cunoscut ă și în dreptul roman2.
B. Condi țiile par tajului de ascendent.
Pentru a fi valabil ă, împ ărțeala de ascendent trebuie s ă
întru neasc ă condi ții de fond și de form ă.
a). Condi ții de fond. Întrucât partajul de ascendent se poate
realiza numai prin dona ție sau legat cuprins în testament, acestea
treb uie s ă întruneasc ă condi țiile prev ăzute de lege referitoare la
consim țământ, capacitate, obiect și cauz ă.
Pe lâng ă condi țiile de fond consacrate, partajul de ascendent
trebuie s ă întruneasc ă și unele condi ții specifice , referitoare la
subiec tele, obiectul și cerin țele partajul.

1 A se vedea D. Chiric ă, op. cit ., p. 543.
2 În dreptul roman, împ ărțeala de ascendent putea fi f ăcută, inițial, numai de
tată (în virtutea puterilor sale p ărinte ști); ulterior, acest drept a fost recunoscut și
mamei (de c ătre împăratul Constantin) și apoi extins și la ceilal ți ascenden ți. A se
vedea M. Eliescu, op. cit ., p. 305; E. Safta -Romano, op. cit., p. 285.
266

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

Subiectele partajului de ascendent cuprind to ți ascenden ții
(tatăl și mama dispun ătorului precum și ascenden ții ordinari ai aces –
tuia).
Ascenden ții pot fi cei fire ști, din c ăsătorie sau din afara c ăsătoriei,
precum și cei din adop ție.
Persoana care face împ ărțeala de ascendent (dispun ătorul)
trebuie s ă aibă capaci tatea de a dispune prin liberalit ăți: dona ții sau
testamente.
Potrivit art. 1160 C. civ., persoanele beneficiare ale împ ărțelii de
ascendent sunt fii și fiicele dispun ătorului, precum și ceilal ți
descenden ți ai acestuia.
Descenden ții între care se face împărțeala de ascendent pot fi din
căsătorie, din afara c ăsătoriei, precum și din adop ție. Ei trebuie s ă aibă
voca ție la mo ștenirea dispun ătorului, capacitate succesoral ă și să nu fie
nedemni.
Potrivit art. 1163 alin. 1 C. civ., partajul de ascendent car e nu
cuprinde to ți ascenden ții este sanc ționat cu nulitatea absolut ă1.
Preciz ăm că dispozi țiile de mai sus privesc numai pe descen –
denții care exist ă în momentul deschiderii mo ștenirii (pentru c ă
numai ei au capacitate la mo ștenirea ascendentului).
Soțul supravie țuitor nu face parte din categoria beneficiarilor
partajului de ascendent , de și este mo ștenitor legal și rezervatar, iar
Codul civil i -a conferit drepturi succesorale importante2.
Obiectul partajului de ascendent îl constituie bunurile succe –
siunii.
Împărțeala de ascendent poate avea ca obiect toate bunurile
succesiunii sau numai o parte din ele (art. 1162 C. civ.).

1 Dacă totu și un descendent a fost omis de la împ ărțeală, dar nu a f ăcut acte de
acceptare expres ă sau tacit ă a mo ștenirii, „el nu se poate plânge de neregulari tatea
partajului de ascendent, întrucât prin neacceptarea succesiunii a în țeles s ă renun țe
la ea și nu mai are niciun drept ”. A se vedea E. Safta -Romano, op. cit ., p. 289 și
jurispruden ța citat ă de autor.
2 Într-o opinie , s-a considerat c ă soțul supravie țuitor poate fi asimilat clasei I
de mo ștenitor și, în consecin ță, ar trebui inclus în partajul de ascendent; a se vedea
T. Pop, Despre testamentul care cuprinde o împ ărțeală de ascendent cu omiterea
soțului supravie țuitor, în L.P. nr. 2/1961, p. 60. Cu toate acestea noul Cod civil nu a
inclus so țul supravie țuitor în categoria beneficiarilor partajului de ascendent.
267

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii
Bunurile necuprinse în partajul de ascendent vor fi sup use
împărțelii de drept comun.
Când împ ărțeala de ascendent s -a făcut prin acte inter vivos,
„partajul realizat prin dona ție nu poate avea ca obiect decât bunurile
prezente ” (care exist ă efectiv în patrimoniul s ău, nu și cele viitoare –
art. 1161 alin. 2 C. civ.).
În consecin ță, ascendentul -dispun ător poate s ă-și re țină o
parte din bunuri (adic ă să supun ă partajului de ascendent numai o
parte din bunurile succesiunii). El poate, de asemenea, s ă facă mai
multe partaje succesive ale bunurilor sale, at ât prin acte între vii, cât și
pentru cauz ă de moarte.
Omisiunea unor bunuri (voluntar ă sau nu) din actul de
împărțeală de ascendent nu atrage nulitatea acestuia, ci permite
realizarea unui partaj suplimentar.
La realizarea partajului de ascendent se va ține cont de
următoarele cerin țe:
– atribuirea bunurilor trebuie f ăcută efectiv (nu în forma unei
cote ideale asupra bunurilor);
– rezerva succesoral ă a descenden ților va trebui respectat ă,
întrucât, în caz contrar, mo ștenitorii rezervatari vor putea s ă uzeze de
acțiunea în reduc țiunea liberalit ăților excesive.
De precizat c ă ascendentul -dispun ător va putea s ă favorizeze pe
unii dintre mo ștenitori , derogând astfel de la principiul privind
egalitatea între como ștenitori.
b). Condi ții de form ă. Potrivit a rt. 1161 alin. 1 C. civ., partajul
de ascendent „se poate realiza prin dona ție sau prin testament cu
respectarea formelor, condi țiilor și regulilor prev ăzute de lege ”.
Dacă partajul de ascendent se realizeaz ă prin act juridic inter
vivos, dona ția va fi întocmit ă în form ă autentic ă, iar descenden ții
donatari vor trebui s ă accepte liberalitatea f ăcută.
Când împ ărțeala se face prin testament, ea trebuie s ă îmbrace
una din formele testamentare prev ăzute de lege1.

1 A se vedea C.S.J., s. civ., dec. nr. 140 9/1992, în Dreptul nr. 8/1993, p. 81.
268

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii
Nerespectarea acestor condi ții atrage nulitatea absolut ă a
actului de partaj1.
C. Efectele împ ărțelii de ascendent.
Efectele împ ărțelii de ascendent sunt diferite, dup ă cum
aceasta s -a realizat pe calea unui act juridic inter vivos (dona ție) sau
printr -un act mortis causa (testament).
a). Împ ărțeala pe calea dona ției produce efecte diferite, în
timpul vie ții ascendentului și dup ă deschiderea succesiunii.
Din momentul încheierii actului de împ ărțeală, între ascendent și
descendent iau na ștere raporturi specifice contractului de dona ție.
Astfel, bunurile care au f ăcut obiectul împ ărțelii trec, irevocabil, din
patrimoniul ascendentului în cel al descendent ului.
Descenden ții donatari sunt succesori în drepturi cu titlu
particular și nu sunt ținuți pentru datoriile ascendentului lor (cu
excep ția cazului când dona ția a fost cu sarcina pl ății datoriilor
existente în momentul încheierii contractului).
Prin împ ărțeala de ascendent iau na ștere raporturi între des –
cenden ți, ei având, unii fa ță de ceilal ți, calitatea de cop ărtași. Rapor –
turile dintre cop ărtași vor fi astfel guvernate de regulile rezultate din
împărțeală.
Potrivit legii, revocarea dona ției se fa ce de c ătre instan ța de
judecat ă, la cerere, în cazurile anume prev ăzute.
După moartea ascendentului, împ ărțeala de ascendent devine o
împărțeală propriu -zisă, iar descenden ții devin mo ștenitori (p ăs-trând
și calitatea de donatari).
În calitate de mo ștenitori, descenden ții pot accepta
succe siunea sau pot renun ța la ea.
Bunurile succesiunii care nu au format obiectul împ ărțelii de
ascendent (au fost re ținute de ascendentul dispun ător) vor fi transmise
descenden ților în indiviziune și vor face obiectul unui partaj pro –
priu-zis. Dac ă prin împ ărțeala de ascendent s -a înc ălcat rezerva unui

1 Nulitatea absolut ă pentru vicii de form ă a actului de partaj poate fi aco –
perit ă de descenden ții defunctului (ca o excep ție de la regula instituit ă inter vivos ).
269

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

copărtaș, acesta va avea dreptul la reducerea loturilor realizate cu
depășirea cotit ății disponibile.
b). Dac ă împărțeala de ascendent s-a realizat prin testament , nu
se vor produce efecte juridice în tim pul vie ții ascendentului
dispun ător. În aceast ă perioad ă, împ ărțeala de ascendent va putea fi
revocat ă, ca orice dispozi ție testamentar ă.
La deschiderea succesiunii, bunurile care au f ăcut obiectul
împărțelii de ascendent se transmit, divizate, descenden ților (care le
dobândesc nu în calitate de legatari, ci de mo ștenitori legali1).
De la moartea ascendentului dispun ător, între descenden ți se
nasc numai raporturi de împ ărțeală.
Descenden ții vor trebui îns ă să accepte sau s ă renun țe la
moștenire, a șa cum a fost împ ărțită de către ascendentul dispun ător.
Indiferent dac ă partajul a fost f ăcut prin dona ție sau prin
testament, descenden ții se vor garanta reciproc pentru evic țiune
(aceast ă garan ție existând la orice fel de împ ărțeală).
D. Ineficacitatea pa rtajului de ascendent.
Actului juridic de partaj poate deveni ineficace datorit ă unor
cauze de drept comun, dar și unor cauze specifice partajului de
ascendent. Preciz ăm că în accep țiunea sa extins ă, ineficacitatea actului
juridic desemneaz ă deopotriv ă, nulitatea (sanc țiunea neîndeplinirii
cerin țelor de validitate) dar și sanc țiunile posterioare precum
rezolu țiunea, revocarea, caducitatea etc.
a). Cauze comune de ineficacitate. În acest context, partajului de
ascendent îi vor fi aplicabile regulile genera le privind nulit ățile
(relative și absolute). Astfel, înc ălcarea normelor imperative
privi toare la forma dona țiilor și testamentelor va atrage sanc țiunea
nulității absolute a actului de partaj2.

1 A se vedea M. Eliescu, op. cit ., p. 326; I. Rosetti -Bălănescu, Al. B ăicoianu, op.
cit., p. 764; Fr. Deak, op. cit ., p. 586 -587.
2 A se vedea C. Toader, op. cit ., p. 181 -182 și C.S.J., s. civ., dec. nr. 1409/1992, în
Dreptul nr. 8/1993, p. 81.
270

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

Incapacitatea as cendentului sau vicierea voin ței sale (prin dol,
eroare sau violen ță) va atrage sanc țiunea nulit ății relative a împ ărțelii de
ascendent.
În schimb, neexecutarea sarcinii sau ingratitudinea va atrage
revocarea împ ărțelii de ascendent (dar numai în ce -l pri vește pe
descendentul vinovat).
Partajul f ăcut prin dona ție cu scopul fraud ării creditorilor va
putea fi revocat de ace știa pe calea ac țiunii revocatorii (art. 1560 –
1562 C. civ.).
b). Cauzele speciale de ineficacitate. Potrivit art. 1163 alin. 1
C. ci v., „este lovit de nulitate absolut ă partajul în care nu s -au cuprins
toți descenden ții care îndeplinesc condi țiile pentru a veni la mo ștenire,
fie în nume propriu, fie prin reprezentare succesoral ă”.
Având în vedere cele de mai sus, rezult ă că necuprinde rea
tuturor descenden ților la partajul de ascendent atrage sanc țiunea
nulit ății absolute a împ ărțelii.
Prin descenden ți, în accep țiunea art. 1163 C. civ., se în țeleg fii și
fiicele dispun ătorului, în via ță la deschiderea succesiunii, precum și
descenden ții existen ți ai celor predeceda ți.
Potrivit art. 1163 alin. 2 C. civ., condi ția cuprinderii tuturor
descenden ților este îndeplinit ă și în cazul „partajului în care nu a fost
inclus un descendent care vine la mo ștenire prin reprezentare
succesoral ă, însă a fost cuprins acela pe care îl reprezint ă”.
Dacă un descendent a fost omis de la partaj, îns ă nu a f ăcut
acte de acceptare tacit ă sau expres ă a mo ștenirii, acesta nu mai
poate ataca împ ărțeala de ascendent, deoarece a devenit str ăin de
moștenire1.
În caz de omisiune a unui descendent, instan ța, la cererea
acestuia, va constata nulitatea partajului (dup ă care se va efectua o
nouă împărțeală).

1 Descendentul omis de la partaj trebuie s ă aibă voca ție succesoral ă utilă la
data deschiderii mo ștenirii (simpla omisiune a unui descendent nefiind suficient ă
pentru constatarea nulit ății partajului).
271

Indiviziunea și împ ărțeala mo ștenirii

În temeiul art. 1163 alin. 3 C. civ., partajul de ascendent poate fi
atacat și atunci când, prin efect uarea lui, s -a adus atingere rezervei
unuia dintre descenden ți sau a so țului supravie țuitor.
Acțiunea pe care un descendent o are la dispozi ție este acțiu-
nea în reduc țiune (pentru diminuarea rezervei numai împotriva des –
cenden ților care au fost avantaj ați). Rezult ă că, în aceast ă materie,
acțiunea în reduc țiune are rol de rectificare a împ ărțelii (adic ă reîn-
tregirea rezervei prin mic șorarea loturilor cop ărtașilor avantaja ți)1.
Acțiunea în reduc țiune prev ăzută de art. 1163 alin. 3 C. civ.
este supus ă termenului general de prescrip ție, care curge de la data
deschiderii succesiunii.

1 A se vedea Fr. Deak, op. cit ., p. 588.
272

Teste gril ă – succesiuni
Capitolul I. Reguli generale
1. Mo ștenirea este o transmisiune:
a) de bunuri ale defunctului;
b) de patrimoniu;
c) de drepturi și obliga ții (în limita activului).

2. Cel care las ă moștenirea se nume ște:
a) erede sau defunct;
b) testator sau legatar;
c) de cuius sau autor.

3. Mo ștenirea se supune legii în vigoare:
a) la data accept ării mo ștenirii;
b) la data deschiderii mo ștenirii;
c) la data deschiderii testamentului.

4. Mo ștenirea este ab intestat când:
a) când revine statului;
b) când defunctul nu a l ăsat testament;
c) când se transmite potrivit legii sau e ste vacant ă.

5. Mo ștenirea este de dou ă feluri:
a) legal ă și testamentar ă;
b) ordinar ă și autentic ă;
c) acceptat ă sau vacant ă.

6. Mo ștenirea poate fi:
a) legal ă sau testamentar ă;
b) legal ă și testamentar ă;
c) numai legal ă sau numai testamentar ă.

7. Faptul juridic care determin ă deschiderea mo ștenirii este:
a) moartea declarat ă prin hot ărâre judec ătoreasc ă;

Teste gril ă

b) dispari ția definitiv ă sau moartea lui de cuius;
c) deschiderea testamentului autentic.
8. Deschiderea mo ștenirii are drept efect automat:
a) deschiderea procedurii notariale;
b) selectarea mo ștenitorilor;
c) transmiterea mo ștenirii c ătre succesori.

9. Dovada mor ții testatorului se face cu:
a) orice mijloc de prob ă;
b) numai cu certificatul de deces;
c) numai cu c ertificatul de deces și hot ărârea judec ătoreasc ă.

10. Declararea mor ții prin hot ărâre judec ătoreasc ă poate interveni:
a) numai dup ă 6 luni sau numai dup ă 2 ani de la dispari ție;
b) oricând (în unele cazuri);
c) în termenul general de prescrip ție.

11. Nedemnitatea succesoral ă:
a) desfiin țează toate actele juridice, referitoare la bunurile mo ștenirii,
încheiate de nedemn cu ter țe persoane;
b) produce efecte și față de descenden ții nedemnului;
c) produce efecte de la data deschiderii mo ștenirii.

12. În raport de data deschiderii mo ștenirii:
a) se apreciaz ă valabilitatea testamentului;
b) actele asupra mo ștenirii devin valabile;
c) se stabile ște locul procedurii notariale.

13. Mo ștenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a noului Cod
civil sunt supuse:
a) dispozi țiilor anterioare, dac ă nu contravin noului Cod civil;
b) legii în vigoare la data deschiderii mo ștenirii;
c) noului Cod civil, dar numai în privin ța efectelor.

274

Teste gril ă

14. Ca efect al nedemnit ății succeso rale:
a) copiii nedemnului pot veni la mo ștenirea defunctului prin re –
prezentarea tat ălui lor nedemn;
b) toate actele juridice încheiate de nedemn cu ter țe persoane,
referitoare la bunurile mo ștenirii, sunt desfiin țate retroactiv;
c) posesia nedemnu lui este considerat ă de bun ă-credin ță.

15. În sens concret, voca ția la mo ștenire desemneaz ă:
a) persoanele care vor culege succesiunea;
b) partea din mo ștenire culeas ă de fiecare persoan ă;
c) capacitatea fiec ărui mo ștenitor în parte.

16. Nedemnul es te înl ăturat:
a) numai de la mo ștenirea legal ă;
b) numai de la mo ștenirea testamentar ă;
c) atât de la mo ștenirea legal ă, cât și de la cea testamentar ă.

17. Nedemnitatea de drept poate fi constatat ă:
a) numai în baza unei hot ărâri judec ătorești;
b) numai la cererea mo ștenitorilor legali;
c) numai din oficiu, de instan ța de judecat ă sau de notarul public.

18. Introducerea ac țiunii în declararea nedemnit ății constituie:
a) un act de conservare a patrimoniului succesoral;
b) un act de acceptare taci tă a mo ștenirii;
c) un act de administrare a patrimoniului succesoral.

19. Nedemnitatea succesoral ă este:
a) o incapacitate succesoral ă;
b) opera legii sau a voin ței testatorului;
c) o sanc țiune civil ă.

20. Nu au capacitatea succesoral ă:
a) persoa nele decedate și persoanele disp ărute;
b) comorien ții și codeceda ții;
c) persoanele juridice.

275

Teste gril ă

Capitolul II. Mo ștenirea legal ă
21. Au voca ție legal ă general ă:
a) colateralii defunctului în grad nelimitat;
b) ascenden ții defunct ului în grad nelimitat;
c) descenden ții și colateralii defunctului pân ă la gradul patru.

22. Principiul proximit ății gradului de rudenie:
a) opereaz ă numai în clasa I de mo ștenitori legali;
b) opereaz ă în toate clasele de mo ștenitori legali;
c) opere ază numai între rudele în linie dreapt ă.

23. Reciprocitatea voca ției este aplicabil ă:
a) mo ștenirii legale;
b) mo ștenirii testamentare;
c) mo ștenirii legale și testamentare.

24. Reprezentarea succesoral ă este admis ă:
a) numai par țial;
b) la infini t în toate cazurile;
c) la infinit și de drept.

25. Prin efectele sale, reprezentarea succesoral ă:
a) înl ătură consecin țele injuste ale principiului proximit ății;
b) dă posibilitatea culegerii mo ștenirii în nume propriu;
c) se aseam ănă cu mandatul (î mputernicirea).

26. Reprezentarea succesoral ă nu este admis ă în privin ța:
a) descenden ților din fra ți și surori ai defunctului;
b) ascenden ților privilegia ți ai defunctului;
c) descenden ților defunctului.

27. Reprezentantul trebuie:
a) să aibă capa citate succesoral ă și voca ție concret ă;
b) să aibă voca ție succesoral ă concret ă și să nu fie nedemn;
c) să aibă voca ție general ă proprie și să nu fie nedemn.

276

Teste gril ă

28. Fratele bun în concurs cu doi fra ți consangvini ai defunctului:
a) are dreptul la 2/3 din mo ștenire;
b) are dreptul la 1/2 din mo ștenire;
c) are dreptul la 1/6 din mo ștenire.

29. În concurs cu mama defunctului, so ția supravie țuitoare:
a) dobânde ște 1/4 din mo ștenire;
b) dobânde ște 1/3 din mo ștenire;
c) dobânde ște 1/2 din mo ștenire.

30. Descenden ții de gradul II pot veni la mo ștenire:
a) numai în nume propriu;
b) numai prin reprezentare;
c) în nume propriu sau, dup ă caz, prin reprezentare.

31. Ascenden ții privilegia ți:
a) sunt mo ștenitori rezervatari;
b) sunt obliga ți la raportul dona țiilor;
c) nu sunt mo ștenitori sezinari.

32. Colateralii privilegia ți:
a) nu sunt mo ștenitori sezinari;
b) vin la mo ștenire numai în nume propriu;
c) sunt mo ștenitori rezervatari.

33. So țul supravie țuitor are un drept s pecial asupra:
a) mobilierului folosit pentru practicarea profesiei;
b) mobilierului și obiectelor de uz casnic;
c) obiectelor de uz casnic – bunuri proprii.

34. Colateralii ordinari:
a) nu sunt mo ștenitori sezinari;
b) pot veni la mo ștenire prin re prezentare;
c) sunt obliga ți la raportul dona țiilor.

277

Teste gril ă

35. So țul supravie țuitor:
a) poate veni la mo ștenire prin reprezentare;
b) nu este obligat la raportul dona țiilor;
c) nu este mo ștenitor sezinar.

36. Dreptul de abita ție al so țului supravie țuitor:
a) este un drept de crean ță;
b) dureaz ă cel mult un an;
c) este inalienabil și insesizabil.

37. Dreptul de abita ție al so țului supravie țuitor este recunoscut:
a) numai în concurs cu descenden ții;
b) chiar dac ă are o alt ă locuin ță proprie;
c) în concurs cu orice clas ă de mo ștenitori.

38. Împ ărțirea pe linii se aplic ă:
a) descenden ților defunctului;
b) colateralilor privilegia ți;
c) fra ților și surorilor defunctului din p ărinți diferi ți.

39. Mo ștenirile aflate în str ăinătate vacante revin :
a) comunei, ora șului sau municipiului de la locul deschiderii;
b) statului în care se afl ă bunurile principale;
c) statului român.

40. Mo ștenitorii legali nesezinari dobândesc sezina :
a) la deschiderea mo ștenirii;
b) odat ă cu calitatea de mo ștenitor;
c) când accept ă tacit mo ștenirea (s ăvârșind acte de administrare).
Capitolul III. Mo ștenirea testamentar ă
41. Testamentul este revocabil:
a) prin natura sa;
b) prin esen ța sa;
c) nu este revocabil.

278

Teste gril ă

42. Cuprinsul principal al testamentului îl constituie:
a) dispozi țiile cu privire la înmormântare;
b) sarcinile impuse legatarilor;
c) legatele.

43. Nu sunt mo ștenitori rezervatari:
a) descenden ții defunctului;
b) colateralii privilegia ți ai defunct ului;
c) ascenden ții privilegia ți ai defunctului.

44. Testamentul olograf trebuie:
a) scris de mâna testatorului, cel pu țin par țial;
b) datat de mâna testatorului;
c) scris prin orice mijloace, dar semnat de mâna testatorului.

45. Rezerva succesora lă a soțului supravie țuitor:
a) este de 1/4 în concurs cu descenden ții;
b) este 1/4 în concurs cu ascenden ții privilegia ți;
c) este de 1/8 în concurs cu ascenden ții ordinari.

46. Sunt supuse reduc țiunii:
a) numai legatele;
b) numai dona țiile;
c) at ât legatele, cât și dona țiile.

47. Potrivit dispozi țiilor imperative:
a) legatele se reduc toate deodat ă și propor țional;
b) legatele se reduc înaintea dona țiilor;
c) dona țiile concomitente se reduc propor țional.
48. Reduc țiunea liberalit ăților exces ive poate fi cerut ă de:
a) mo ștenitorii rezervatari sau succesorii lor;
b) creditorii mo ștenirii;
c) dobânditorii cu titlu particular de la mo ștenitorii rezervatari.

279

Teste gril ă

49. Legatul universal este dispozi ția testamentar ă care:
a) transfer ă toate bunurile succesiunii;
b) transfer ă toate drepturile și obliga țiile;
c) confer ă voca ție la întreaga mo ștenire.

50. Mo ștenitori rezervatari sunt:
a) so țul supravie țuitor, descenden ții și ascenden ții privilegia ți;
b) descenden ții, asce nden ții privilegia ți și colateralii privilegia ți;
c) descenden ții, ascenden ții și soțul supravie țuitor.

51. Legatul alternativ prive ște pe:
a) legatarul cu titlu universal;
b) legatarul universal;
c) legatarul cu titlu particular.

52. Cheltuielile pred ării legatului:
a) sunt datorii ale mo ștenirii;
b) sunt în sarcina mo ștenirii;
c) sunt datorii sau sarcini ale mo ștenirii, dup ă caz.

53. Codicilul testamentului olograf este valabil:
a) dac ă este scris, datat și semnat de mâna testatorului;
b) dacă este semnat de testator;
c) dac ă este, cel pu țin, datat și semnat de mâna testatorului.

54. Caducitatea legatarului intervine:
a) în cazul predecesului legatarului;
b) în cazul pieirii bunului dup ă deschiderea mo ștenirii;
c) în caz de revocare a legatului.

55. Testamentul interna țional este:
a) testamentul f ăcut în str ăinătate;
b) o form ă simplificat ă de testament;
c) valabil în orice stat.

280

Teste gril ă

56. Legatarul cu titlu particular:
a) confer ă drepturi asupra unei universa lități;
b) confer ă drepturi asupra unor frac țiuni de universalit ăți;
c) confer ă drepturi asupra unor bunuri singulare.

57. Execu țiunea testamentar ă poate înceta:
a) prin renun țare tacit ă a executorului;
b) prin decesul executorului testamentar;
c) prin renun țare expres ă și scris ă a mo ștenitorilor.

58. Sunt condi ții ale dreptului de acresc ământ:
a) pluralitatea de legatari;
b) pluralitatea de obiecte;
c) voca ția fiec ărui legatar la o frac țiune din mo ștenire.

59. Testamentul militarilor devine c aduc:
a) la 15 zile de la încetarea împrejur ărilor neobi șnuite;
b) la 3 luni de la încetarea împrejur ărilor neobi șnuite;
c) la 6 luni de la încetarea împrejur ărilor neobi șnuite.

60. Cotitatea disponibil ă special ă:
a) reprezint ă jumătate din cotitatea disponibil ă ordinar ă;
b) nu poate dep ăși partea ascendentului care a primit cel mai pu țin;
c) nu poate dep ăși un sfert din mo ștenire.
Capitolul IV. Transmisiunea mo ștenirii
61. Actul juridic de op țiune succesoral ă are caracter:
a) întotdeauna indiviz ibil;
b) întotdeauna pur și simplu;
c) întotdeauna irevocabil.
62. Termenul de op țiune succesoral ă poate fi redus:
a) de mo ștenitori, cu acordul unanim;
b) de notarul public pentru motive întemeiate;
c) de instan ța de judecat ă.

281

Teste gri lă

63. Acceptarea expres ă este valabil ă când:
a) s-a făcut printr -un înscris autentic;
b) când a fost f ăcută verbal;
c) s-a făcut exclusiv prin înscris sub semn ătură privat ă.

64. Acceptarea mo ștenirii este for țată când:
a) exist ă o dare la o parte, fără împosedare;
b) exist ă o dosire a bunurilor mo ștenirii;
c) se ascunde orice dona ție.

65. Ca efect al renun țării la mo ștenire:
a) renun țătorul nu are obliga ția de plat ă a taxelor succesorale;
b) renun țătorul r ămâne obligat la raportul dona țiilor;
c) descenden ții renun țătorului pot veni la mo ștenire prin repre –
zentare.

66. Ca efect al accept ării mo ștenirii:
a) mo ștenitorul face proba calit ății sale;
b) mo ștenitorul preia datoriile și sarcinile mo ștenirii;
c) op țiunea mo ștenitorului este definit ivă.

67. Renun țarea la mo ștenire se face:
a) prin înscris autentic sau în form ă privat ă;
b) numai prin declara ție în form ă autentic ă;
c) la locul deschiderii mo ștenirii.

68. Termenul de prescrip ție de un an vizeaz ă:
a) transmisiunile succesorale un iversale;
b) numai transmisiunile succesorale cu titlu universal;
c) transmisiunile succesorale cu titlu particular.

69. Renun țarea la mo ștenire este valabil ă:
a) când mo ștenirea a fost acceptat ă parțial;
b) când s -a făcut în favoarea altor mo ștenito ri;
c) dac ă nu s-a acceptat mo ștenirea anterior.

282

Teste gril ă

70. Revocarea renun țării poate fi f ăcută:
a) în termenul de op țiune succesoral ă;
b) numai de to ți mo ștenitorii;
c) numai de mo ștenitorii legali.

71. Actul de op țiune succesor ală este:
a) în general consensual;
b) întotdeauna consensual;
c) întotdeauna solemn.

72. Datoriile mo ștenirii sunt:
a) obliga ții create cu ocazia deschiderii mo ștenirii;
b) obliga ții aflate în plat ă la data deschiderii mo ștenirii;
c) obliga ții aflate în sarcina mo ștenitorilor.

73. Sunt sarcini ale mo ștenirii:
a) cheltuielile de înmormântare;
b) ratele bancare neachitate de defunct;
c) acceptarea afectat ă de modalit ăți.

74. Sunt subiecte ale dreptului de op țiune succesoral ă:
a) numai mo ștenitorii legali;
b) creditorii personali ai succesibilului;
c) creditorii mo ștenirii.
75. Certificatul de mo ștenitor face dovada:
a) deschiderii mo ștenirii;
b) deschiderii mo ștenirii și a calit ății de mo ștenitor;
c) dreptului de proprietate al mo ștenito rilor acceptan ți.

76. Certificatul de mo ștenitor are:
a) o func ție constitutiv ă;
b) o func ție supletiv ă;
c) o func ție de însezinare.

283

Teste gril ă

77. Peti ția de ereditate:
a) nu este prescriptibil ă extinctiv;
b) se prescrie în termenul de un an;
c) se prescrie în termenul general.

78. Certificatul de mo ștenitor:
a) are putere de lucru judecat;
b) face dovada calit ății de mo ștenitor;
c) nu poate fi anulat pe cale judec ătoreasc ă.

79. Regula diviz ării de drept a pasivului succesoral nu se aplic ă:
a) mo ștenitorilor universali;
b) când obliga ția este indivizibil ă;
c) mo ștenitorilor cu titlu universal.

80. Sunt mo ștenitori sezinari:
a) so țul supravie țuitor și ascenden ții;
b) ascenden ții privilegia ți și colateralii privilegia ți;
c) ascenden ții privilegia ți.
Capitolul V. Partajul succesoral
81. Contractul de administrare a bunurilor succesorale:
a) poate fi denun țat unilateral de orice indivizar;
b) poate fi denun țat unilateral cu acordul unanim al indivizarilor;
c) poate fi d enun țat în condi țiile dreptului comun.

82. Dreptul de acresc ământ opereaz ă când:
a) exist ă mai mul ți legatari;
b) to ți legatarii accept ă moștenirea;
c) fiecare legatar are voca ție frac ționat ă.

83. Imprescriptibilitatea dreptului de a cere ie șirea di n indiviziune:
a) este dispozitiv ă
b) este supletiv ă;
c) este imperativ ă.

284

Teste gril ă

84. Mo ștenitorul poate ie și din indiviziune:
a) numai în lipsa unor clauze testamentare contrare;
b) în lipsa unor conven ții contrare;
c) oricând înain te de dobândirea calit ății de mo ștenitor.

85. Raportul dona țiilor poate fi cerut de :
a) de descenden ți și creditorii lor personali;
b) numai de so țul supravie țuitor;
c) numai de descenden ți și soțul supravie țuitor.

86. Opozi ția la partaj a creditori lor personali se poate realiza :
a) numai direct, printr -o declara ție formal ă;
b) indirect, prin orice act de partaj al creditorului;
c) numai indirect.

87. Actele unui singur coindivizar sunt inopozabile :
a) coindivizarului care s -a opus în orice fel încheierii lui;
b) coindivizarului care a consim țit tacit la încheierea actului;
c) coindivizarului care s -a opus expres la încheierea actului.

88. Pentru evaluarea bunului donat, se va lua în considerare:
a) valoarea acestuia din momentul încheierii dona ției;
b) valoarea acestuia la momentul judec ății;
c) numai valoarea sarcinilor asumate prin contract.

89. Nu sunt supuse raportului dona țiilor:
a) dona țiile bunurilor care au pierit f ără culpa donatarului;
b) darurile manuale;
c) dona țiile indi recte.

90. În indiviziune, schimbarea modului de folosin ță a bunurilor:
a) se poate face de orice indivizar;
b) se poate face de orice indivizar, numai în cazuri justificate;
c) se poate face numai cu acordul celorlal ți coindivizari.

285

Test e gril ă

91. Partajul se poate realiza prin bun ă învoial ă, când :
a) sunt prezen ți toți mo ștenitorii;
b) sunt prezen ți mo ștenitorii cu capacitate de exerci țiu;
c) numai când mo ștenirea este legal ă.

92. Partajul amintirilor de familie se poate face :
a) voluntar sau judiciar;
b) numai voluntar;
c) oricând și în orice fel.

93. Obliga ția de garan ție între como ștenitori:
a) opereaz ă în condi ții diferite pentru mo ștenitorii legali și testa –
mentari;
b) trebuie stipulat ă în actul de partaj;
c) se apl ică atât partajului voluntar, cât și partajului judiciar.

94. În indiviziune, contractul de administrare a bunurilor succeso –
rale:
a) se încheie numai cu acordul unanim al coindivizarilor;
b) poate fi încheiat numai de un singur coindivizar;
c) poat e fi încheiat de un singur coindivizar, în forma cerut ă de lege.

95. Regula diviz ării de drept a pasivului succesoral nu se aplic ă dacă:
a) obliga ția este divizibil ă;
b) obliga ția este comun ă;
c) obliga ția are ca obiect un bun individual determinat.

96. Raportul datoriilor reprezint ă:
a) o simpl ă plată;
b) o lichidare în cadrul împ ărțelii;
c) o plat ă în cadrul indiviziunii.

97. Conven țiile privind suspendarea partajului trebuie încheiate:
a) în form ă scris ă;
b) pe cel mult cinci ani;
c) numai pe durat ă determinat ă.

286

Teste gril ă

98. Ac țiunea pentru raportul dona țiilor:
a) poate fi intentat ă numai împotriva mo ștenitorilor donatari;
b) poate fi f ăcută numai în cadrul ac țiunii de partaj;
c) poate fi intentat ă și împotriva ter ților.

99. Dreptul de regres opereaz ă:
a) pentru to ți mo ștenitorii legali sau testamentari;
b) pentru mo ștenitorii universali sau cu titlu universal;
c) pentru mo ștenitorii legali.

100. Pot cere partajul succesoral :
a) creditorii mo ștenirii;
b) creditori i personali ai mo ștenitorilor;
c) legatarii de orice fel.

287

Răspunsuri

Capitolul I. Reguli generale
1. b); 2. c); 3. b); 4. b); 5. a); 6. b); 7. a); 8. c); 9. a); 10. b);
11. c); 12. b); 13. b); 14. a); 15. a); 16. c); 17. a); 18. b); 19. c); 20. b).
Capitolul II. Mo ștenirea legal ă
21. b); 22. b); 23. a); 24. c); 25. a); 26. b); 27. c); 28. a); 29. c); 30. c);
31. a); 32. a); 33. b); 34. a); 35. c); 36. c); 37. c); 38. c); 39. c).
Capitolul III. Mo ștenirea testamentar ă
40. b); 41. b); 42. c); 43. b); 44. b); 45. b); 46. c); 47. b); 48. a); 49. c);
50. a); 51. c); 52. b); 53. a); 54. a); 55. b); 56. c); 57. b); 58. a); 59. a).
Capitolul IV. Transmisiunea mo ștenirii
60. c); 61. b); 62. c); 63. a); 64. b); 65. a); 66. b); 67. b); 68. a); 69. c);
70. a); 71. a); 72. b); 73. a); 74. b); 75. c); 76. c); 77. a); 78. b); 79. b).
Capitolul V. Partajul succesoral
80. c); 81. a); 82. a); 83. c); 84. b); 85. a); 86. b); 87. b); 88. b); 89. a);
90. c); 91. a); 92. b); 93. c) ; 94. a); 95. c); 96. b); 97. b); 98. a); 99. b);
100. b).

Index*

Abitație 76-78
Acceptarea mo ștenirii
– efecte 188
– expres ă 184
– forțată 183
– tacit ă 184
– voluntar ă 183
Acte de administrare 40, 185,
187, 225, 226
Acte de c onservare 40, 187, 188,
204, 220, 221, 225
Acte de dispozi ție 40, 88
Acresc ământ 133
Acțiune în reduc țiune 167, 272

Bună-credin ță 39, 68, 69, 71,
74, 93, 123, 194, 220, 221

Capacitatea de a mo șteni 27
– persoane care au capacitate
succesoral ă 28
– persoanele concepute 28
– persoanele disp ărute 29
– persoanele fizice în via ță 28
– persoanele juridice 30
– persoane care nu au
capacitate succesoral ă 30
– codeceda ții 31
– comorien ții 31
– persoanele juridice care au
încetat s ă mai aib ă ființă 30
– predeceda ții 30
Capta ție 93
Certificatul de mo ștenitor 214
Clasa a II -a de mo ștenitori legali
– ascenden ți privilegia ți 59
– colaterali privilegia ți 62
Clasa a III -a de mo ștenitori legali
(ascenden ții ordinari) 64
Clasa a IV -a de mo ștenitori legali
(colateralii ordinari) 65
Clasa I de mo ștenitori legali
(descenden ții defunctului) 56
Conflict de legi 81-83
Contractul de administrare 227
Cotitatea disponibil ă 71,136,
143, 151, 153, 157, 159, 166
Creditor
– acțiune oblic ă 40, 183
– bun donat 164
– chirog rafar 166
– defunct 26, 180, 209

* Cifrele fac trimitere la num ărul paginii.

Index

– drept de preferin ță 124, 189
– legat în favoarea ~ 99
– personal al succesibilului 174,
184, 194, 234, 241

Defunct 17-18, 24
Depuneri la b ănci 111
Deschiderea moștenirii
– data 21
– locul 24
Determinarea masei
succesorale 162
Determinarea activul net al
moștenirii 163
Devolu țiune 19, 24, 33, 42, 44,
46, 50, 75, 81, 129, 136
Domiciliul defunctului 24 și urm.
Dreptul de op țiune succesoral ă
– actul juridic de op țiune
succesoral ă 174
– prescrip ția 177
– subiecte 173

Executor testamentar 26
Execu țiunea testamentar ă 139-
142
Exheredare 42, 47, 71, 116, 136
– efecte 138
– feluri 136
– direct ă 136
– indirect ă 137
– nulitate 138 Fideicomisul f ără obliga ție 149
Garan ția între
como ștenitori 259-261

Indiviziunea succesoral ă
– imprescriptibilitate 228
– principii 224
– regim juridic 224
Legatar
– cu titlu universal 17, 19
– cu titlu particular 17, 19, 75
– clauza testamentar ă 113
– universal 17, 19, 20, 88
Legatul
– caducitate 131
– clasificare 117
– cu sarcin ă 118
– cu termen 117
– cu titlu particular 120
– bunul altuia 122
– bunul indiviz 123
– uzufruct 121
– cu titlu universal 120
– pur și simplu 117
– sub condi ție 118
– universal 119
– efecte 123
– ineficacitatea 124
– revocare 129
Legat alternativ 149
Legat conjunctiv 133

290

Index

Legat prezumat 75
Legatul r ămășiței 148-149
Liberalit ăți 15

Moștenirea
– definire 15
– reglementare 15
– terminologie 15
Moștenirea legal ă
– condi ții speciale 42
– principii 42
Moștenirea testamentar ă 86
Moștenirea vacant ă
– natura juridic ă 80
– noțiune 78
– procedura atribuirii 83
Moștenitor rezervatar 20, 38,
42, 47, 52, 58, 61, 64, 65, 66,
71, 72, 74, 75, 113, 136, 140

Nedemnitatea succesoral ă
– caractere 34
– definire 34
– efecte 37-40
– feluri 35
– de drept 35-36
– judiciar ă 36-37
– natur ă juridic ă 34

Oprirea liberalit ăților care
încalc ă rezerva succesoral ă 150
Oprirea pactelor asupra
moștenirii nedeschise 143 Partajul
– conven ție de suspendare
263-264
– desfiin țare 261
– efectul declarativ 257
– formele 252
– obiectul 248
– opozi ția la partaj 263
– persoanele care pot
cere ~ 246
Partajul de ascendent
– caractere juridice 265
– condi ții 266
– efecte 269
– ineficacitate 270
– noțiune 265
– persoan ele beneficiare 267
– subiecte 267
Patrimoniu 15-16
Petiția de ereditate 217
Plata datoriilor 240
Posesie 38, 55, 72, 83, 200, 201
Predarea legatelor
– legatul cu titlu particular 206
– legatul cu titlu universal 205
– legatul universal 205
Prezum ția mor ții
concomitente 32
Principiile generale ale
devolu țiunii legale
– principiul chem ării la
moștenire a rudelor în
ordinea claselor de
moștenitori legali 46

291

Index
– principiul egalit ății între
rudele din aceea și clas ă și de
acela și grad che mate la
moștenire 48
– principiul proximit ății
gradului de rudenie între
moștenitorii din aceea și
clasă 47
Procedura succesoral ă notarial ă
– deschidere 207
– desfășurare 212
– suspendare 213

Raportul dona țiilor
– căile de realizare a ~ 239
– condi ții 232
– definire 230
– modurile de efectuare ~ 236
– persoanele care pot cere
~ 236
Rea-credin ță 36, 38, 40, 170,
183, 220, 263
Reduc țiunea liberalit ăților
excesive
– căi procedurale 167
– efecte 169
– ordinea 168
Renun țarea la mo ștenire
– condi ții 191
– efecte 192
– revocare 193
Reprezentarea succesoral ă
– condi țiile 50
– definire 49

292
– domeniu de aplicare 49
– efectele 53
– natur ă juridic ă 49
Rezerva succesoral ă
– ascenden ți privilegia ți 155
– caractere juridice 151
– descenden ți 153
– soț supravie țuitor 158
Sezina
– efecte 202
– moștenitorii sezinari 202
– noțiune 201
Soțul supravie țuitor
– drepturi succesorale
– asupra mobilierului și
obiectelor de uz casnic 72
– condi ții speciale 67
– cotitate disponibil ă
special ă 159
– dreptul de abi tație 76
– în concurs cu oricare dintre
clasele de mo ștenitori
legali 70
Substitu ția fideicomisar ă 145
Substitu ție vulgar ă 149
Sugestie 93

Testamentul
– caractere 86
– condi țiile validit ății 90
– cuprins 86
– interpretarea 98
– noțiune 86

Index

– proba 99
– reguli de form ă 95
– formele
– testamentele în caz de
epidemii, catastrofe,
războaie 108
– testamentele maritime și
fluviale 108
– testamentele militarilor
109
– testamentele persoanelor
internate într -o institu ție
sanitar ă 109
– testamen tele privilegiate
107
– testamentul autentic 104 – testamentul f ăcut în
străinătate 114
– testamentul
interna țional 114
– testamentul olograf 99
Transmisiunea patrimoniului
succesoral
– activul 195, 197
– obiectul 194
– pasivul 196, 198

Vocația (che marea) la
moștenire 33
Voca ția succesoral ă legal ă 4

293