Aspirațiile profesionale ale elevilor din clasele terminale [602639]

1
UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI
Facultatea de Filosofie și Științe Social -Politice

LUCRARE METODICO -ȘTIIN ȚIFICĂ
PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I

Aspirațiile profesionale ale elevilor din clasele terminale
din municipiile Galaț i și Iași

Coordonator :
Prof. univ. dr. Adrian NETEDU
Profesor :
Drd. Gabriela -Violeta IORDĂCHIȚĂ

– Iași –
August 2015

2
Cuprins

Introducere
(3)
A. Partea teoretică

A.1. Considerente introductive asupra sociologiei educației
(6)
A.2. Cum se explică existența inegalităților sociale?
(9)
A.3. România între egalitate socială, egalitatea de șanse în educație și
ideol ogia statului socialist
(11)
A.4. Definirea și operaționalizarea conceptului de aspirații profesionale
(14)
A.5. Scurte considerente asupra valo rii
(19)
A.6. Despre World Values Surveys și European Values Survey
(21)
A.7. Importanța planificării carierei profesionale
(25)
A.8. Orientarea școlară și profesională /vocațională
(43)
B. Partea practică

B.1. Obiectivul general al proiectul ui
(55)
B.2. Obiective specifice
(55)
B.3. Ipotezele cercetării
(56)
B.4. Metodologia cercetării
(56)
B.5. Rezultate obținute
(57)
B.6. Concluzii
(82)
Bibliografie
(83)
Anexe
(88)

3
Introducere

Dezvoltarea noilor tehnologii informaționale, de transport și comunicare într-o
eră a globalizării accelerate aduce în atenție problema economie i bazată pe cunoaștere
care devine ef icientă atunci când în cadrul său sistem ul de învățământ își atinge
obiectivele pentru cât mai mulți și ai cărui absolvenți au o pregătire teoretică și practică
adecvate , adaptate exigențel or tot mai ridicate ale unei piețe dinamice a muncii. Ca
urmare a a cestor realități, schimbări profunde în sectorul educațional se dovedesc
necesare pentru o mai bună conectare la realitățile Uniunii Europene privind importanța
relației dintre politica europeană în domeniul ocupării forței de muncă și cea din
domeniul edu cației. Educația face parte din categoria bunurilor sociale dezirabile, după
Elena Zamfir (1995), deoarece consumul acesteia de către indivizi are efecte externe
pozitive, avantajele individuale fiind împletite cu beneficiile sociale. Având în vedere
presi unea tot mai accentuată pe care competiția economică globală și îmbătrânirea
populației europene o exercită asupra statului bunăstării, sistemul public de învățământ
ar fi de dorit să fie văzut ca o formă de investiție în dezvoltarea economică și socială ș i
nu doar ca o formă de redistribuire a bunăstării datorată gratuității sale. În contextul
acestei problematici, Anthony Giddens (2001) propune o a treia cale, în care o
componentă esențială este cea a investiției în oameni , iar Thomas Piketty (2015)
milit ează pentru o educație care să asigure șanse egale și o mobilitate intergenerațională
reală pentru clasele sociale sărace în contextul actual al devalorizării diplomelor .
Deși educația are o importanță incontestabilă pentru dezvoltarea unei societăți ,
școala în forma ei clasică face cu greu față noilor alternative informaționale datorită
costurilor ridicate de achiziționare a unor astfel de instrumente didactice , iar elevii se
arată adesea plictisiți de școală și metodele ei care nu țin pasul cu tehnologia . În plus,
sistemul de învățământ clasic axat pe dimensiunea teoretică este din ce în mai criticat, în
condițiile în care, într -o societate informațională, accentul este pus pe învățare a prin
experiență practică.
În contextul acestor provocări, devin relev ante cercetările care urmăresc să
evidențieze aspirațiile profesionale ale elevilor pentru a le înțelege mai bine felul în care

4
ei problematizează ideea de carieră profesională și identificarea zonel or în care se
impune să primească un ajutor specializat d in partea celor abilitați și mai ales din partea
profesorilor consilieri psihopedagogici din cadrul Cabinetelor de Consiliere și Orientare
Psihopedagogică, aflate în interiorul fiecărui liceu.
Lucrarea de față își propune în mod concret să studie ze aspiraț iilor profesionale ale
elevilor din clasele terminale pe un eșantion total de 336 elevi din municipiile Galați și
Iași, în vederea integ rării pe piața muncii și a modalităților de informare utilizate în
alegerea facultății și a carierei profesionale în gen eral.
Având în vedere că această activitate de cercetare este una aplicativă , de tip
descriptiv , ea are rolul de a identifica și descrie caracteristicile unor realități din mediul
educațional . Studiul a presupu s realizarea unei anchete pe bază de chesti onar
desfășurată pe un eșantion de câte 4 licee din municipiile Galați și Iași , (pe 4 categorii
de licee, în funcție de procentajele obținute la examenul de bacalaureat în anul
precedent: liceu cu rezultate foarte bune, liceu cu rezultate bune, liceu cu re zultate medii
și liceu cu rezultate slabe) . În cadrul fiecărui liceu s -a aplicat un chestionar pe un
eșantion de elevi din clasele terminale (a XI -a și a XII -a), aflați în sistemul de
învățământ de stat, cu frecvență . Cercetarea a vizat atât filiera teoret ică, cât și pe cea
tehnologică .
Concluziile care se desprind din cercetarea noastră practică indică faptul că
activitatea cabinetelor de consiliere psihopedagogică din școli ar trebui orientată în mai
mare măsură spre punerea în practică a unor servicii d e consiliere care să realizeze
campanii de informare permanentă în rândul tinerilor în privința importanței unei bune
alegeri a carierei profesionale și corelarea acestei alegeri cu abilitățile și înclinațiile
tinerilor, pe de o parte și caracteristicile pieței muncii, pe de altă parte . Acest lucru ar
putea reduce mult din consecințele mai puțin plăcute (pierdere de timp, bani, energie)
asociate unor alegeri care ulterior se pot dovedi mai puțin inspirate. Aceste campanii de
informare presupun însă un spri jin activ din partea managementului unităților școlare, a
corpului profesoral și din partea profesorilor diriginți care să îndrume constant elevii
spre serviciile oferite de cabinetele de consiliere și asistență psihopedagogică.

5

A. Partea teoret ică

6
A.1. Considerente introductive asupra sociologiei educației

Prezentul studiu poate fi încadrat sociologiei educa ției care este o ramură importantă a
sociologiei cu care, de altfel, î și împlete ște aproape de la începuturi istoria și avatarurile,
sociologii educa ției trebuind să răspundă acelorași întrebări care au frământat sociologii în
general și mai cu seamă cele referitoare la rela țiile între genera ții, controlul social,
mobilitate sau stratificare.
Sociologia educa ției a apărut din necesitatea de a rezolva diferite probleme ale
sistemului educativ. În SUA existau deja în anii 1880 câteva publicații cu tematică în
domeniul educa ției, printre acestea amintim: Jurnal of Education , School Jurnal ,
American Jurnal of Education sau National Society fo r the Study of Education (1901) ,
School and Society (1915), acest trend traversând Oceanul, se va dezvolta și în țările
Europei în anii '20 -'30. (Borlandi, 2009, p. 250) .
Ca definire, sociologia educa ției este considerată o abordare științifică a educa ției ca
fenomen social (Borlandi, 2009, p. 25 1) și se deosebe ște de sociologia educa țională, după
remarca sociologului polonez, Florian Znaniecki, din lucrarea “Obiectul sociologiei
educa ției” (Znaniecki , 1975, pp. 53 -62). Astfel, sociologia educa țională repre zintă o
disciplină aplicativă care introduce no țiuni sociologice în activitatea didactică, pe când
sociologia educa ției realizează studierea științifică a practicilor educa ționale din diferite
societă ți ca pregătire a indivizilor din genera țiile tinere de către genera țiile anterioare
pentru ca ace știa să poată participa activ la cultura și societatea din care fac parte.
Studiile din cadrul sociologiei educa ției se axează pe următoarele aspecte:
 Relțiile educa ționale care sunt modelate cultural și reglement ate social, putând
fi integrate în sisteme educa ționale mai complexe,
 Rolurile educț ionale care diferă de alte roluri sociale, conferind astfel
sociologiei educa ției autonomie,
 școala care reprezintă un ansamblu specific în cadrul căreia se combină
roluril e celor educa ți cu cele ale educatorilor,
 Grupurile educa ționale .
După sociologul Mohamed Cherkaoui (apud Hatos , 2006, p. 21 ), sociologia educa ției
are ca obiect următoarele componente în metaforă sistemică:

7
 Mecanismele , definite ca fenomenele școlare și relațiile școlii cu alte institu ții, mai
ales cu familia, politica, economia,
 Intrările, identificate ca fiind la rândul lor:
-elevii , descri și într -un spa țiu de variabile fizice, psihologice și sociale (vârstă,
sex, origine socială, cultură, etc),
-profesorii și administratorii , descri și de variabilele profesionale și politice,
cum ar fi: nivelul de instruire, modul de recrutare, pozi ția în structura socială,
orientările politice și sociale,
 Ieșirile care sunt rezultatele func ționării mecanismelor de socializare și de selec ție
reprezentate de:
-gradul de asimilare a cuno ștințelor și deprinderilor
-reușita școlară
-efectele învă țării asupra stilurilor de via ță, comportamentului politic sau
statutului social final.
Nici părin ții fondatori ai sociologiei nu au omis problematica sociologiei educa ției cu
referire la principala institu ție de care se ocupă aceasta -școala. În acest sens , Emile
Durkheim (1858 -1917) considera școala ca cea care trebuie să formeze persoane pentru
rolurile specifice unui anumit sistem social și politic, iar Max Weber (1864 -1920) a
analizat -o în cadrul stratificării sociale și birocratizării considerând că es te o arenă a
competi ției pentru statusuri. (apud Hatos, 2006, p. 2 2)
În cadrul sociologie educa ției s -au remarcat de -a lungul timpului câteva abordări
teoretice cărora, în cele ce urmează, vom încerca să le facem o scurtă prezentare.
(Borlandi , 2009, pp. 251-252)
Abordările culturaliste dintre anii '20 -'40 au cuprins studii asupra impactului
subculturilor comunitare asupra comportamentelor față de școală.
Perspectivele func ționaliste, care au dominat anii '50, au depă șit ideea că familia era
singura age nție majoră de socializare. Pentru Talcot Parsons, unul dintre reprezentan ții de
marcă ai func ționalismului, sistemul social este o re țea de sisteme stabile de interac țiune
care reprezintă tot atâtea eforturi de socializare ce -și dau concursul la atingerea unui
echilibru. În această perspectivă școala serve ște un ansamblu de finalită ți sociale nu doar
prin transmiterea de cuno ștințe și competen țe, ci și prin pregătirea informală pentru
rolurile sociale viitoare.
În anii '50 -'60 sistemele educative s -au con fruntat cu problema inegalită ții în privin ța

8
accesului la școală. Educa ția reprezenta un bun măsurabil după criterii cantitative. Tot în
această perioadă studiile au evidențiat că progresele înregistrate în materie de școlarizare
nu erau înso țite de o cre ștere semnificativă a mobilită ții sociale, de și nivelurile de educa ție
se dovedeau a fi variabila ce reflecta cel mai bine statutul social atins.
Anii '60 sunt marca ți de un scepticism educativ, punctul culminant fiind atins de
„Raportul Coleman” care conc luziona asupra lipsei de influen ță a experien ței școlare
asupra elevilor americani.
Abordările neomarxiste din anii '60 -'70 considerau capitalismul nu doar un produs al
organizării economice a muncii, ci și unul ideologico -cultural, acuzând că școala este
tocmai instrumentul legitimării și perpetuării inegalită ților sociale. Printre reprezentan ții
acestei abordări se numără: Basil Bernstein, Pierre Bordieu, Claude Passeron, Smuel
Bowels, Herbert Gintis.
Abordările interpretative din anii '70 sunt de inspi rație fenomenologică și
etnometodologică, fiind opuse abordărilor func ționaliste și neomarxiste, sus țin analizele
construc ției de roluri, a destinelor școlare, a dezvoltării institu țiilor și programelor,
prezentând o dominantă descriptivă, însă incapabile să încurajeze evolu ția cunoa șterii pe
aceste teme.
Reac ționând la pesimismul educativ, cercetările din anii '80 -'90 s-au concentrat asupra
unor evaluări comparate a impactului tipurilor institu ționale asupra destinelor școlare
(Cherkaoui, 1979; Rutter, 19 79; Halsey, 1980; Chubb și Moe, 1990). Din rezultatele
acestor cercetări reiese că eficien ța relativă a sistemelor educative cre ște odată cu rigoarea
și claritatea regulilor și normelor, evaluarea elevilor și frecven ța bilan țurilor, calitatea
corpului dida ctic, exigen ța academică, etc.

9
A.2. Cum se explică existența inegalităților sociale?

Într-o societate inegalitatea socială între indivizi poate lua numeroase forme, în sensul
avantajelor sau dezavantajelor pe care le au ace știa în spa țiul social. Un accident suferit cu
urmări pe tot parcursul vieții , o zestre genetică mai slabă, un coeficient al inteligenț ei de
limită, bogă ția sau sărăcia mo ștenite, apartenen ța la un grup sau altul, apartenen ța la anumit
gen, la o breaslă sau o categorie de vârstă, reprezintă inegalită ți în măsura în care ceilal ți se
organizează și reac ționează la aceste situa ții.
Conceptul ca atare de inegalitate are o istorie foarte îndelungată. Spre exemplu,
Aristotel în lucrarea Politica, identifică în nat ură sursa inegalității și superiorității oamenilor
liberi față de sclavi, a bărbatului față de femeie, a grecilor față de barbari. (Boudon, 1997, p.
112) Ulterior, sursa inegalității dintre oameni este considerată a fi proprietatea, fie că
discutăm despre doctrinele politice liberale sau socialiste, despre curentul utilitarist precedat
de John Locke, urmat de Jeremy Bentham sau ideile lui Thomas Hobbes sau J. J. Rousseau.
Ultimul autor face, în lucrările: Discursul asupra originii inegalității (1754) și Contractul
social (1756), o amplă dezbatere asupra apariției proprietății ca factor al inegalității între
oameni, iar aceste idei vor deveni o sursă inepuizabilă de inspirație pentru utopia socialist –
marxistă care va marca puternic multe state ale lumii și g eopolitica secolului XX.
În sociologia educa ției întrebarea asupra inegalită ților este una dintre cele importante
sau poate chiar cea mai importantă întrebare, de și această întrebare este la fel de veche ca și
educa ția în sine. Din perspectiva cercetărilo r din sociologia educa ției putem spune că analiza
asupra inegalită ților de oportunită ți educa ționale a mers în paralel cu studiile de mobilitate
socială sau cele referitoare la dezvoltarea democra țiilor moderne, în general. Diferite modele
au apărut contin uu. Spre exemplu, putem men ționa: teoriile cauzale (Flude, 1974), teoria
deficitului, teoria etichetării, teoria resurselor educa ționale și teoriile structurale. O pozi ție
aparte între teoretizări este cea a lui Raymond Boudon (1973 și 1977), care a sublin iat
influen ța statutului social de origine ca o sursă a inegalită ților educa ționale și sociale, idee
anterior exprimată și de A.C. Anderson (1961), conform căruia nu există nici o legătură între
mobilitatea educațională și mobilitatea socială, prin urmare, asistăm la fenomenul tot mai
mare al devalorizării diplomelor.
Altfel spus, după cum remarca Boudon în lucrarea L’Inégalité des chances , cercetările

10
au dus la rezultatul paradoxal că egalizarea șanselor educaționale pot – în anumite condiții –
să nu condu că la o creștere a mobilității sociale și nivelul de instruire poate avea o influență
foarte mică asupra mobilității individuale comparativ cu familia de origine. (Boudon, 1973, p.
12)
Conceptul de inegalitate socială este strâns legat totodată de cel de stratificare socială.
În fapt, nu există nici o societate care să nu aibă o dispunere a grupurilor sau categoriilor
sociale în baza anumitor criterii, rezultând o dispunere suprapusă în clase sociale a șa cum
sunt straturile geologice de pământ. De altfel, mulți gânditori s -au aplecat asupra acestui
subiect de -a lungul timpului. Spre exemplu, în secolul al XIX clasici ai gândirii sociale din
primele faze ale dezvoltării capitalismului modern au fost preocupa ți de problema
inegalită ților sociale, dar și a săr ăciei, îi putem aminti în acest sens pe: Adam Smith,
Sismondi, adep ții lui Saint Simon, Auguste Comte, Eugéne Buret, Engels și Marx,
Tocqueville, Le Play, John Stuart Mill sau Gobineau, ideile lor au marcat neîndoielnic într -un
sens sau altul posteritatea.
Nici secolul XX nu face excep ție de la studierea problematicii inegalită ților, câteva
exemple (Ungureanu , 2002) în acest sens: Vilfredo Pareto și teoriile acestuia legate de
constan ța relativă a profilului distribu ției veniturilor și a circula ției elitel or politice, Robert
Michels și celebra „lege de fier a oligarhiei”, lucrările lui Pitirim Sorokin asupra mobilită ții
sociale, studiul so ților Lynd (1929, 1937) „Middletown”, lucrarea “Who Shall be
Educated?”apar ținând autorilor Warner, Havighurst și Loeb, (1944), reprezentan ți ai Școlii de
la Chicago, să nu -i uitam nici pe Charles Wright Mills, Ralph Dahrendorf, Jean Gabriel
Tarde, matematicianul finlandez A. Aulin cu “legea necesarului de ierarhie” etc.

11
A.3. România între egalitate socială, eg alitatea de șanse în educație și
ideologia statului socialist

Egalitatea socială este acea “stare socială caracterizată prin faptul că toți membrii
colectivității sunt tratați la fel atât din punct de vedere al obligațiilor, cât și al drepturilor
și, în mod special, prin accesul egal la resursele colective.” (Zamfir, 1998, p. 205) Prin
analogie cu definirea egalității sociale, egalitatea de șanse în educație desemnează accesul
egal la resursele educaționale, caracteristică cu efect asupra rezultatelor și traiectoriei
școlare. Totodată, egalitatea de șanse în educație este un drept fundamental al omului și
reprezintă o etapă pentru dezvoltarea fiecărui individ în parte, a forței de muncă, în
vederea creșterii gradului de coeziune la nivel local, regional , european și global. Este de
dorit ca societatea românească actuală să promoveze egalitatea de șanse în educație tuturor
copiilor și adulților prin asigurarea gratuității serviciilor educaționale, de transport , de
infrastructură și a materialului didactic necesar (caiete, manuale, culegeri, suporturi de
curs, ustensile de scris etc.), lucruri care nu se întâmplă întocmai în realitate datorită
fondurilor insuficiente alocate pentru educație . În timp ce în țările dezvoltate ale Europei
se asigură pentru aces t sector spre exemplu în Suedia 7% din PIB , fiind urmată
îndeaproape de Finlanda și Belgia. Potrivit datelor de la Institutul Național de Statistică
(INS), în 2013 în sistemul public de învățământ românesc au ajuns bani echivalent cu doar
2,5% din PIB, iar , potrivit legii bugetului, în 2014 sistemul educațional a primit 3,2% din
PIB. Pentru 2015 bugetul alocat educației este echivalentul a 3,7% din PIB. Deși la nivel
politic s-a promis și au și introdus în normele legislative un prag de 6% din PIB care să
meargă de la bugetul de stat către educație, în ultimii ani sumele investite în învățământul
românesc nu au trecut niciodată de 4%.
Înainte de momentul decembrie 1989, sistemul educațional din România reprezenta
un vehicol major în promovarea egalitarismul ui, se investea mult în educație, în jur de
10% din PIB în anii `80 și s-au făcut progrese remarcabile mai ales în lărgirea ariei de
cuprindere a populației școlare și a dezvoltării învățământului profesional . Acel soi de
egalitarism promovat era în acord cu ideologia politică a statului totalitar -socialist care a și
marcat multiple le și profunde le schimbări din sistemul de stratificare a societății. Această
construcție a fost de fapt o inginerie socială care servea scopurilor regimului de conducere

12
comunis t, bazat pe ideile utopice marxiste ale luptelor de clasă în care “proletarul devine
vestitorul istoriei care va precipita lumea spre comunism, etapa supremă care va fi însoțită
inevitabil, odata cu dizolvarea claselor sociale, de desființarea statului”. (Lallement, 1997,
p. 87)
Există și un revers al medaliei în privința sistemului de învățământ comunist, a stfel, în
perioada de după Al Doilea Război Mondial și până la valul schimbărilor politice aduse de
anul 1989 în tot Estul Europei, în România dintr -un prea plin de egalitarism se ajunsese la
interzice rea copiilor cu merite școlare deosebite, dar provenind din familii mai înstărite
sau de intelectuali, cu părinți sau rude care s -au aflat la diferite niveluri de conducere în
vechiul regim ori cu opțiuni politice ale părinților declarate împotriva regimului comunist,
în limbajul de atunci erau considerați „cu origini nesănătoase”, să acceadă în învățământul
superior.1
Ne punem firesc întrebarea: în ce măsură se justifică, în mod legal prin efectele avut e,
folosirea puterii politice pentru a interveni în dreptul unor copii la educație, indiferent din
ce clasă ar fi provenit, cu scopul de a crea o nouă clasă socială agreată de regimul politic,
destinată a susține ordinea socialistă, sub umbrela generoasă a egalitarismului?
După 1989, cu toate că dominația politicului asupra sistemului educațional a slăbit în
liniile sale esențiale din ideologizare și intensitate, prezentul încă mai moștenește
reminiscențe ale vechiului regim în sensul permanentei rotații a cadrelor de conducere din
învățământ cu oameni agreați de o putere politică sau alta, odată cu succesiunile de la
guvernare ale acestora, promovarea meritocratică a cadrelor didactice fiind evenimente
întâmplătoare și nicidecum o regulă a sistemului. Stare de lucruri care nu ajută sistemul
educațional, ci îi arată vulnerabilitatea și instabilitatea .
În acest punct amintim o problemă cu care se confruntă multe din țările aflate în
tranziția spre o democra ție stabilă , dar și unele democrații cu tradiție c um ar fi SUA , și
anume aceea că nivele excesive ale segregării claselor sociale în baza venitului descriu o

1 Un studiu interesant referitor la acest subiect realizat în 1993, la puțin timp de la căderea regimurilor
totalitare din Europa, este acela al lui Raymond Sin -Kwok Wong, "Egalitarism versus Social Reproduction :
Stratification in Estern Europe" în David Baker, Bruce Fuller, Emily Hannum, Regina Verum, Inequality
Across Societies: Familie s, Schools and Pesisting Stratification , Elesevier, Netherlands , 2004, pp. 139 -170.
Autorul studiului concluzionează faptul că regimurile socialiste nu au reușit, în ciuda încercărilor, instituirea
unui sistem de stratificare educațională mai egalitar și n ici nu au condus la o restratificare socială în țările în
care s -a realizat cercetarea: Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia și Rusia . Cu toate acestea , studiul nu
poate exclude complet impactul politicilor egalitariste socialiste în timp. Aceast ă situație contrastează destul
de puternic cu regimul comunist din China, unde schimburi le periodice în cadrul politicilor de stat par a avea
efecte directe asupra șansel or de viață ale persoanelor din diferite medii sociale și de clasă . De exemplu, în
contextul politicilor educaționale mai radicale și egalitar instituit e din timpul Revoluției Culturale,
persoane le bine educa te și clasa de sus au fost clar sancționate în nivelul de educație.

13
societate în care bogăția extremă coexistă cu mizeria și sărăcia. În acest caz, inegalitatea
devine o formă a injustiției sociale. Cu alte cuvinte, o mai mare egalitate a veniturilor
cetățenilor într -o democra ție stabilă aduce o mai bună coeziunea socială și existen ța unor
oportunități de muncă mai bune pentru un mai mare număr de indivizi.

14
A.4. Definirea și operațional izarea conceptului de aspirații
profesionale

În spatele fiecărei cariere profesionale reu șite stă o aspira ție ca un vis, la început
neîmplinit, care a fost în acest caz motiva ție și mod de adaptare a comportamentului și
acțiunilor pentru atingerea pas c u pas a obiectivului propus. Realitatea socială este
alcătuită atât din cazurile ei fericite de reu șite profesionale, ci cuprinde și multitudinea
situa țiilor existente posibile pe un palier de la reu șită în carieră la eșec total și socializare
ratată .
Studiul aspirațiilor profesionale este una dintre căile de cercetare care poate oferi o
înțelegere a raporturile dintre individ și societate, pornind de la observația că aspirațiile
unui individ și acelea ale unor grupuri din care acesta face parte sunt legate între ele, dar
relevă și anumite valori internalizate.
Conform DEX (1984, p. 57) aspirația la nivelul figurativ semnifică “năzuință, dorință,
râvnă ”, cu alte cuvinte este acel lucru la care cineva tinde să ajungă într -un viitor mai mult
sau mai puț in apropiat.
Ca și concept sociologic considerăm că aspirațiile au o puternică dimensiune valorică
pentru că ele ilustrează practic lucrurile importante pentru un individ la care se raportează
în felul în care își ghidează viața. Alăturarea dintre aspira ții și profesie indică ceea ce este
important pentru un individ și năzui nța acestuia de a realiza în carierea sa profesională pe
viitor. Dimensiunea educațională a aspirațiilor profesionale joacă un rol important în
formarea ulterioara profesională a unui individ, aici familia, școala, comunitatea, tradiția și
nivelul de educație al părinților sunt deosebit de importante. Sursele de informare (mai
mult sau mai puțin abilitate) de care un individ uzează pentru a -și face o reprezentare
despre lumea profesiilo r își pune amprenta asupra aspirațiilor sale profesionale. Abilitățile
individuale , și conștientizarea lor (autocunoașterea), inteligența de nivel cognitiv,
inteligența emoțională, personalitatea, relațiile cu ceilalți, aptitudinile formate sau
înnăscute, starea fizică , capacitatea organizațională etc. sunt determinante în proiecția
pentru viitor în privința alegerii corecte sau greșite a carierei profesionale . Dimensiunea
structural economică reprezintă resurse la dispoziția individului datorate structurii
sistemului social, venitul familiei și posibilitatea acesteia de a -l ajuta și a -i influența
aspirațiile pe drumul formării profesionale. Mai jos prezentăm o posibilă operaționalizare
a conceptului de aspirații .

15

(I.D1) Valori specifice legate de muncă și carieră la care un
individ se raportează

(I.D2) Familia, școala, comunitatea, tradiția, nivelul de
educație al părinților

(I.D3) Surse de informare, mass -media

(I.D4) Autocunoașterea QI, QE, personalitatea , memorie,
imaginație, atenție, aptitudini numerice, muzicale,kinestezice,
organizatorice, stare fizică etc.

(I.D5)Resurse la dispoziția individului datorate
structurii sistemului social, venitul familiei etc.

Fig. 1 Operaționalizarea conceptului de aspirații profesionale

Adolescen ții în prag de terminare a liceului, ca de altfel tinerii în general, alcătuiesc
pentru orice societate resursele umane esențiale pentru dezvoltarea socială și factori ai
schimbării sociale. Pentru a putea anticipa felul în care va arăta societatea noastră în viitor
este important să le cunoaștem problemele, dar și concepțiile și aspir ațiile lor pentru a -i
putea ajuta să identifice mai bine oportunită țile pentru ca ulterior, după urmarea unor
studii și specializări să se integreze cu succes pe pia ța muncii. Adolescen ții în entuziasmul
și lipsa de experiență a vârstei devin uneori victim e ale schimbărilor din cadrul societății,
fiind una din categoriile vulnerabile pe pia ța muncii în contextul tranziției prelungite a
societății românești care a afectat, de altfel, toate categoriile de populație. Mul ți dintre
acești tineri au prea puțină e xperiență profesională și o slabă informare legată de pia ța
muncii și meseriile pe care le -ar putea urma . În plus, trăind într -o lume postmodernă care
prin tenta ei globalizatoare, pe de o parte, îi îndeamnă pe tineri la consumerism de tot
felul, la compor tament standardizat și le oferă atât de multe modele de viață în care se
promovează prea adesea facilul și beneficiul imediat , încât mulți tineri cu greu ajung să
discearnă singuri asupra opțiuni lor și mijloace lor de realizare pe care le -ar putea urma C: Aspirații profesionale
D1: Valorică
D2: Educațională
D3: Informațională
D4: Abilități
individuale
D5: Structural -Economică

16
pentru propria carieră profesională .
Un studiu interesant prin conceptele și metoda folosită asupra aspirațiilor profesionale
ale tinerilor a fost realizat în licee din municipiul Bihor (Junc, 2010) , intitulat : Universul
spiritual al elevilor din clasele term inale de liceu. Anchetă sociologică în liceele bihorene .
Cercetarea pornește de la premisa, că orice decizie pe care o ia la un moment dat un
individ este determinată de mai multe caracteristici, unele mai evidente, altele mai greu
accesibile observ ației directe, în complexitatea rețelelor sociale, din care face parte individul.
Au fost analizate expectanțele profesionale în concordanță cu expectanțele școlare și mediul
socio -economic, din care provine individul. Nu de puține ori, se produc modificăr i în sistemul
de valori al societății în care trăiește individul, ceea ce modifică expectanțele, atitudinile și
comportamentele sale.
Principalele c oncluziile puse în evidență de cercetare sunt:
 Elevii din clasele terminale (populația țintă a cercetării) au considerat ca
fiind importante următoarele caracteristici în alegerea unei profesii , în
această ordine :
1. să fie bine plătită
2. să fie respectată
3. să permită o carieră îndelungată
4. să fie interesantă
5. să fie curată
6. să existe posibilita tea de a promova
7. să mă aducă în contact cu oameni/situații noi
8. să fie o profesie intelectuală
9. să fie ușoară

 Prin urmare, caracteristicile unei profesii, apreciate în mod deosebit de
elevi nu sunt asociate cu noutatea sau compatibilitatea cu n oile cerințe ale
pieței muncii, cât mai degrabă cu ceea ce apreciază și părinții lor, adică
câștigul pe care îl presupune, oferirea unei poziții sociale prestigioase și
siguranța unui loc de muncă .
 Familia este factorul care influențează în cea mai mare mă sură aspirațiile
profesionale ale tinerilor, urmată de prieteni și doar pe locul trei, de școală,
prin profesori.

17
 Aspirațiile elevilor pentru o carieră educațională îndelungată este o
caracteristică a tinerilor, în condițiile în care 72% din subiecții che stionați
doresc să -și continue studiile, un sfert dintre aceștia sunt indeciși încă, deși
ar fi posibil să urmeze cel puțin nivelul de licență, ponderea celor care sunt
hotărâți să nu -și continue studiile fiind de doar 2,91%.
 Nivelul expectativ de studii al elevilor se asociază cu nivelul de studii al
părinților (în cazul tatălui coeficienții sunt foarte puțin mai mari),
domiciliul stabil, genul nu se asociază cu venitul. Situația financiară a
părinților nu influențează opțiunea educațională și profesiona lă a copiilor,
aceștia compensând precaritatea resurselor financiare cu angajarea în
anumite tipuri de activități, pe perioada studiilor. Prin urmare dorința de a
ocupa poziții sociale importante în cadrul societății transcende posibilitățile
materiale ale familiilor de origine.
 În topul preferințelor profesionale întâlnim următoarele profesii în rândul
elevilor de clasa a XII -a:
1. economist
2. polițist
3. medic
4. profesor
5. psiholog
6. avocat
7. contabil
8. preot
9. șofer
10. arhitect

 Urmărin d primele zece profesii (plus varianta alta), acestea se asociază cu
genul, domiciliul stabil și cu top zece profesii pe care cred că îl vor avea
elevii după terminarea liceului și nu se asociază cu încrederea în propria
persoană și veniturile.
 Numărul m are de persoane indecise cu privire la profesia pe care o vor
urma indică starea actuală a tinerilor, mulți dintre ei nu au ținte clare pe
care să le urmeze .

18
 Studiul a identificat o carență în orientarea profesională realizată de
școală, care ar fi în ce a mai mare măsură aptă să sesizeze noile orientări
pe piața muncii, îndreptând în aceste direcții opțiunile tinerilor pe care îi
socializează în cadrul formal.

19
A.5. Scurte considerente asupra valorii

În definirea valorii și-au pus amprenta diverse domenii ale cunoașterii, astfel încât
există multiple perpective care cu greu ajung la un numitor comun. În domeniul filosofiei, în
special al filosofiei culturii, studiul valorilor a evoluat până la condi ția de disciplină distinctă
numită axiologie, din gr. „axios”, „care merită”, „este demn de ceva”, conceptul de valoare
reprezentând „tot ceea ce este dezirabil (și nu numai ceea ce este dorit).” (Didier, 2009, p.
342)
Din perspectivă psihologic ă un sistem universal de valori poate fi derivat din
înțelegerea universalității naturii umane, ca manieră pozitivistă de apreciere a laturii umane
specifică abordării lui Abraham Maslow, Carl Rogers și Erich Fromm; valoarea fiind
„credința împărtășită pr ivind ceea ce este dezirabil sau util, adică ceea ce trebuie prescris sau
proscris, în materie de comportamente și de finalități.” (Blach et all., 2006, p. 1283 )
Cercetătorul Bogdan V oicu consideră că pentru antropologi e și sociologi e valorile sunt
văzute ca fiind interioare individului, diferite de la unul la altul (Vlăsceanu, 2011, p. 252)
și transmise prin mecanisme sociale . În general valorile dobândite sunt integrate intr -un
sitem organizat, iar de aici pot influența modul în care sunt dispuse ierarhic celelalte valori .
Americanii Smith și Schwartz (Berry et all., 1997, p. 80) delimitează cinci
caracteristici ale valorilor:
1. Sunt credin țe, însă nu unele obiective, reci, ci infuzate de sentimente.
2. Se refer ă la scopuri dezirabile (ex. egaliatea) și la comportamentele prin care se
promovează acele scopuri (ex.corectitudinea, ajutorul).
3. Transced acțiuni și situații specifice. Obediența, spre exemplu, este relevantă la
școală sau locul de muncă, în relațiile cu prietenii, familia sau străinii.
4. Servesc drept standarde ce ghidează selecția și evaluarea comportamentelor
oamenilor și evenimentelor.
5. Sunt ordonate în funcție de importanța uneia față de cealaltă, formând sisteme de
valori.
Dezechilibrul propriului sist em valoric apare în momentele de tensiune, c ând
conștiința ne determină să alegem între o valoare sau alta sau intre o anumită categorie de
valori și alta , însă î n cele mai multe cazuri alegerea pe care o face un individ este spontană .

20
Există numer oase criterii de ierarhizare a valorilor dintre care amintim cele cinci repere
propuse de Max Scheler (Râmbu, 2006, p. 345 -346):
1. Valorile par a fi cu atât mai înalte cu cât sunt mai durabile, cele mai joase sunt cele de o
clipă, cele mai înalte sunt cele c are durează o eternitate.
2. Valorile sunt cu atât ma înalte cu cât sunt mai puțin divizibile, existența aceleiași valori
materiale în mai multe bunuri se justifică numai prin împărțirea ei.
3. În sfera valorilor, temeiul este mai înalt decât întemeietorul.
4. O valoare este cu atât mai înaltă cu cât mai profundă este satisfacția asociată realizării ei.
5. Ultimul criteriu se raportează la gradul de relativitate al valorilor, cu atât mai înaltă este o
valoare cu cât are mai puțină nevoie de un suport la care să adere .
În literatura de specialitate se operează adesea distincția între valorile pozitive și cele
negative .
În studiile realizate de S. Schwartz se observă o inventariere a valorilor decât spre
oferirea explicațiilor privind formarea și schimbarea lor.
Cele 10 valori asupra cărora se oprește Schwartz sunt (Berry et all., 1997, p. 8 6):
 Puterea – statut social, a domina asuora oamenilor și a resurselor
 Realizarea – succesul personal în concordanță cu standardele sociale
 Hedonismul și stimular ea
 Autodirecționarea – independență asupra gândirii și scțiunii
 Universalismul – înțelegere, toleranță
 Benevolența
 Tradiționalismul – respect față de cultură și norme religioase
 Conformismul
 Securitate -siguranță și stabilitate
Fig. 2 Structura rela țiilor celor zece valori după S. Schwartz

21
A.6. Despre World Values Surveys și European Values Survey

Cercetările de tip World Values Surveys și European Values Surveys au început în anii
`80 ca fiind cele mai ampl e de acest tip asupra atitudinilor, valorilor și credințelor. Au fost
concepute pentru a permite comparații cross -naționale și cross -culturale la nivelul diferitelor
valori, atitudini și norme, precum și a dinamicii acestora la nivel mondial. Anche tele care se
desfășoară o data la 4 -5 ani au condus la colectarea unui număr impresionant de date
provenind de la eșantioane naționale reprezentative din aproximativ din 60 de țări, de la cele
sărace la cele mai bogate, de la totalitare până la democratice , cu generalizare pentru 85% din
populația lumii. La rândul său, European Values Surveys (EVS) a avut ca obiective principale
investigarea sistemelor de valori împărtășite de membrii Comunității Europene, precum și
evoluția acestora.
Cele 6 valuri al e WVS/EVS, desfășurate până în prezent s -au bazat pe chestionare având
itemi similari pentru toate societățile în care au fost aplicate, dar și un set de itemi facultativi
(a căror includere în anchetă depindea de opțiunea echipei de cercetare coordonatoar e în țara
respectivă și/sau un set de itemi specifici) construiți în funcție de particularitățile fiecărei
societăți. Metodologia de cercetare a fost concepută astfel încât să permită analiza
comparativă a diferențelor și similarităților sistemelor de valo ri la nivelul populațiilor
diferitelor țări europene fiind vizate comparația transversală, inter -culturală și longitudinală.
Principalele valori investigate prin acest studiu au fost: viața de familie, raporturile dintre
sexe, relațiile sociale, va lorile morale, munca și organizarea muncii, identitatea națională,
orientarea politică, tehnologiile și impactul lor asupra societății, reprezentarea justiției
sociale , valori religioase și dinamic a acestora.
România a fost inclusă în acest studiu începând cu al doilea val de anchetă, mai precis
din 1993, cercetarea fiind realizată de către Institutul de Cercetare a Calității Vieții.
Principalele concluzii ale acestei ample cercetări sunt (V oicu, 2013) :

 Viziunile asupra lumii a indivizilor din țările bogate, diferă sistematic de cele ale
țărilor în curs de dezvoltare în privința credințelor, normelor, valorilor sociale,
politice și religioase, nivelul economic de dezvoltare a unei societăți reprezentând
astfel un factor determinant major. Rezultatele au demonstrat o polarizare cross –
națională între orientarea tradițională vs. secular/rațională și în funcție de
predominanța valorilor de supraviețuire (survival values) vs. valorile de auto –

22
exprimare (self -expression values).

 Analizele longitudi nale au evidențiat că în societățile industriale avansate (Franța,
Belgia, Canada, Finlanda, Italia, USA, Elveția etc.) se constată o creștere a valorilor
de auto -exprimare și a celor secular/raționale. Din punctul de vedere al vieții
religioase două tendi nțe contrastante au fost surprinse: instituțiile religioase își pierd
adepții pe de o parte, dar se remarcă creșterea interesul pentru preocupările spirituale
la nivel individual.
 Odată cu dezvoltarea economică, creșterea securității existențiale, în soci etățile
dezvoltate din punct de vedere economic, s -a constatat la nivel intergenerațional o
trecere spre valori postmoderne și postmaterialiste.
 Moștenirea culturală și caracteristicile politice, instituționale etc. ale societății au, de
asemenea, un rol major în privința valorilor promovate de către indivizi.

În continuare, datorită interesului educațional pe care îl reprezintă această lucrare,
vom analiza câteva aspecte din u ltima cercetare reprezentativă efectuată în România pe un
eșantion de 1488 de s ubiec ți, cu probabilitate de 95% și o eroare maximă de +/ -3%. Baza de
date a fost alcătuită din informațiile colectate prin intermediul chestionarului ESV 2008 –
2009, aplicat în perioada 2008 -2009 care a căutat să identifice care sunt acele principii
esenți ale pe care oamenii ar dori să fie deprinse de către noile generații, de către copii lor.
Una dintre întrebările puse în chestionar a fost: “Am să vă citesc o listă cu lucruri pe care
copii le pot învăța acasă. Considerați că există calități importante în mod deosebit? Care?”
Lista cuprindea 11 itemi. Rezultatele se prezintă în felul următor: românii aleg sistematic mai
rar independența și responsabilitatea drept calități importante care le ar dori transmise la
urmașii lor. Pe c ând, la polul opus, credința religioasă, imaginația și supunerea au scoruri
mult mai ridicate decât în alte țări ale spațiului european, cu precizarea accentului deosebit de
mare pus pe “credința religioasă” (81% față de o medie de 30% la respondenții celorlalte țări
UE). La o analiză mai aprofundată și a altor întrebări din chestionar variantele de răspuns au
fost ordonate astfel încât să alterneze caracteristicile ce măsoară orientarea către autonomie
cu cea către tradiționalism și autoritate. Practic, echipa de cercetători consideră că alegerea
independenței și a responsabilității aduc în prim plan o imagine despre om asociată
autonomiei, capacității de acțiune și gândire de tip rațional. Pe când accentual pe obediență și
religiozitate fac parte dintr -un mix valoric tradițional în ca re oamenii tind să dea mai multă

23
atenție autorității care să explice totul (cum este cea religioasă) sau ierarhiilor și șefilor, luând
mai rar decizii care să nu treacă prin aceste filtre. Aceste rezultate comparative sunt în
contrast cu cele obținute în E uropa, unde majoritatea țărilor se orientează preponderant spre
autonomie. Excepțiile fiind astfel România, Bosnia, Cipru, Irlanda. Așadar, România este o
societate care optează mai mult decât celelalte națiuni europene către modele tradiționale.
Extinzând acest cadru putem afirma că modul în care gândesc oamenii este definitoriu pentru
societatea din care aceștia fac parte. Până în acest punct studiul indica faptul că românii cred
în mai mică măsură decât alți europeni că autonomia este o calitate importan tă. Mai exact,
pentru ceea ce copii pot învăța acasă, există numeroase alte calități, de regulă selectate dintre
cele ce denotă tradiționalismul, ce primează în fața celor legate de autonomie individuală,
independență, sentimentul responsabilității. Acest lucru nu este însă valabil doar pentru ceea
ce „se poate învăța acasă”, ci pentru ansamblul lucrurilor importante în societate. Oamenii
sunt ființe consistente și reacționează similar în domenii diferite ale vieții. În tot ce întreprind
ei reproduc în esen ță aceleași moduri de a face. „Lucrurile de învățat acasă” sunt astfel
definitorii pentru ceea ce se poate învăța la modul general, pentru ceea ce este considerat a fi
util în societate. Ca și cadre didactice ne punem uneori întrebarea: “de ce oare elevii români
obțin sistematic rezultate mai puțin bune decât cei din alte țări europene la testele terminale
din învățământul primar, respectiv gimnazial (TIMSS, PIRLS, PISA)?” Conform statisticilor
la astfel de teste, România a performat și performează în mod c onstant mai bine decât țările
africane și mai slab decât cele europene. Într -un fel lucrurile sunt de înțeles dacă este să luăm
în considerație faptul că performanțele elevilor depind de gradul de dezvoltare economică și
socială a țării în a cărui sistem e ducațional sunt încadrați. Această afirmație se sprijină pe
rezultatele altor studii conform cărora țările cu adulți mai bine educați, având mai mulți
absolvenți de învățământ superior și țările mai bogate obțin în medie rezultate la învățătură
mai bune și au mai mulți elevi cu performanță. Legat de acest lucru, România, conform
statisticilor, are o populație educată mai mare decât țările africane și mai puțini purtători de
diplome universitare decât majoritatea țărilor europene. Relația dintre orientarea u nei
societăți către valori ale autonomiei și rezultatele școlare a fost pusă în evidență în urma
aplicării unor metode statistice (cross classification models -similară analizei de regresie) în
baza ESV și a rezultatelor la testele TIMSS, PIRLS, PISA. Concl uzia cercetătorilor este
aceea că: performanța sistemelor educaționale este puternic corelată cu valorile împărtășite de
societatea în cauză. Orientarea societății către valorile autonomiei, independenței și
responsabilității conduce la performanță școlară mai ridicată, chiar și acolo unde adulții sunt
mai slab educați sau puterea economică este mai redusă. Acest studiu prezintă de fapt cât de

24
important este felul în care părinții și școala se raportează la valori și inoculează aceste valori
generațiilor vi itoare, dar și mai important este conținutul acestor valori la care adulții se
raportează, acestea pot fi valori ale tradiționalism ului și autorității care oferă un orizont mai
îngust și mai dependent sau valori ale autonomiei, sentimentul responsabilități i și
independenței care deschid porțile adevăratei performanțe pentru un număr cât mai mare de
elevi .

25
A.7. Importanța planificării carierei profesionale

Conceptul de management al carierei

Din punct de vedere sociologic , cariera reprezintă o multitudine de roluri jucate de
individ de-a lungul vieții sale profesionale . Sub aspect psihologic, alegerea de roluri și
succesul în exercitarea lor depind e de aptitudinile, interesele, valorile, trebuințele, experiența
anterioară și aspirațiile persoanei în cauză (Jigău, 2006). Sub aspect economic cariera face
referire la o succesiune a pozițiilor profesionale ocupate de o persoană și în urma muncii
prestate obține venituri .
Referindu -se la aspectele mai actuale ale locur ilor de muncă, Silvaș (2009) este de
părere că în prezent lucrurile pe piața muncii stau altfel față de cum erau acum o generație .
Faptul că nu ne mai așteptăm să ieșim la pensie de pe postul pe care ne -am angajat după
facultate, reprezintă doar un aspect . Astfel, actualii elevii sau studenți (viitori absolvenți) vor
ajunge să schimbe câteva locuri de muncă de -a lungul vieții (uneori chiar câteva domenii
profesionale diferite), însă au dispoziție surse mai bune de informare și mai multe alternative
decât î n trecut pentru a -și desfășura activitatea profesională .
Cercetând acest domeniu, Silvaș (2009) consideră că din punct de vedere profesional,
managementul carierei constituie un lung șir de momente de conștientizare a necesității de a
efectua o opțiune profesională și de a dezvolta în permanență cunoștințele și competențele
astfel încât nivelul la care o persoan ă ajunge, să fie rodul încununat al propriei planificări ,
dar și implicarea organizațiilor sau instituțiilor la care lucrează. Aces t proces este puternic
condiționat de oferta vieții economice și de gradul de dezvoltare al acesteia, adică cerința de
forță de muncă.
Având în vedere schimbările rapide ale vieții economice, lumea profesiunilor suferă și
ea o schimbare contin uă într -un ritm alert. Schimbările aduc după sine noi profesii foarte
diferite, de la munca manufacturieră la formele ei tehnologizate, mecanizat e și informatizat e.
În primul caz, sunt solicitate abilități manuale, viteză și precizie, planuri perceptiv e –
senzoriale bine dezvoltate, rezistență fizică. În al doilea caz, se solicită mai ales caracteristici
psihice intelectuale, cunoștințe, spirit de observație.

26
Definițiile selectate reflectă evoluția termenului de carieră văzut ca o „succesiune de
profesii, î ndeletniciri și poziții pe care le are o persoană în decursul perioadei active de viață,
inclusiv funcțiile pre -vocaționale și post -vocaționale (pensionarii care pot avea rol de
suplinitori, colaboratori etc.) .” (Butnaru, 1999)
Cariera se poat e defini și ca „mod în care se prezintă și acționează o persoană –
acoperă și identifică diferite roluri în care individul este implicat (elev, angajat, membru al
comunității, părinte, etc.), modul în care acționează în familie, școală și societate și suit a de
etape prin care poate trece în viață, considerate ca un tot unitar indivizibil .”(Jigău, 2001)
In accepțiunea prof. R. Iucu (2004), managementul carierei este: “procesul de
planificare, proiectare, aplicare a strategiilor și planurilor ca re permit unei organizații să -și
satisfacă necesarul de resurse umane, iar membrilor organizației să -și îndeplineasc ă propriile
aspirații privind realizarea socială și profesională.”
Punerea în aplicare a unui model de dezvoltare a carierei , presupune rea ducerea
individului în centrul preocupărilor directe ale activității și focalizarea atenției pe următoarele
direcții principale:
1. dezvoltarea personală a individului ;
2. dezvoltarea în planul educației și formării profesionale;
3. dezvoltarea în planul c arierei.
Consider ăm că întotdeauna cariera este un compromis între ceea ce poate oferi
organizația și ceea ce dorește angajatul. De aceea cariera reprezintă un fenomen economic și
social ce trebuie observat și analizat în dinamica sa. O persoană c u o anumită carieră se
caracterizează printr -o permanentă evoluție și acumulări individuale impuse de posturile și
funcțiile deținute.

Planificarea individuală a carierei

Planificarea carierei este procesul prin care „absolvenții sau angaj ații își evaluează
punctele forte, slăbiciunile, oportunitățile de dezvoltare , își stabilesc obiective și planuri prin
care să orienteze propriile cariere în direcția dorită .” (Iucu, 2004 , p. 39 )
În viziunea lui Hăhăianu (2000), planificarea carierei nu r eprezintă „o acțiune
singulară ci un proces continuu de ajustare a scopurilor de carieră la caracteristicile personale
și oferta educațională și ocupațională aflate în permanentă dezvoltare”. Planificarea carierei
nu este un lucru pe care un individ să -l facă în numele altei persoane. Inițiativa, trebuie să

27
vină chiar de la persoana în cauză , deoarece numai ace asta își cunoaște limitele și știe ce
dorește să obțină în cariera sa.
Planificarea carierei presupune parcurgerea unor pași esențiali:
1.Autocunoașterea/autoevaluarea. Conceptul de autocunoaștere se referă la procesul
de explorare și consolidare a propriilor caracteristici în urma caruia rezultă imaginea de sine a
persoanei. Funcționarea efecientă în mediul socio -profesional cont emporan este determinată
de capacitatea individului de a -și regla deciziile în permanență în fața dificultăților
întâmpinate pe piața muncii. Efectele în plan personal și profesioanl al e autocunoașterii d au
un plus de valoare imaginii de sine, aptitudinilo r și abilităților personale, eficienței percepute,
și a adoptării strategii lor potrivite în procesul de orientare școlară și profesionala.
2. Informarea. Informațiile despre carieră includ informații din domeniul ocupațional
și al pieței muncii , din domeniul educației , al trainingurilor și informații sociale care au
legătură cu sfera muncii.
3. Adoptarea deciziilor. Când persoanele cunosc îndeaproape piața locală a locurilor
de muncă, oportunitățile de angajare și formare, ei și le pot corela cu propriile abilități, puncte
tari și preocupări și vor putea să ia decizii de orientare în carieră bine documentate și
realiste. Deciziile legate de carieră, la absolvirea nivelului de învățământ obligatoriu, pot fi
cele mai importante decizii d in viața lor și cu cât primesc mai mult sprijin în această etapă
crucială, cu atât este mai bine.
4. Stabilirea scopurilor individuale ale carierei , reprezintă un prim pas important,
după care urmează să se planifice modalitățile de atingere a o biectivelor propuse . Această
planificare constă într -o serie de acțiuni care vor conduce în final la scopurile stabilite:
 alegerea itinerarului de parcurs, selectând din mai multe ,,rute” posibile;
 instruirea permanentă, menținerea abilităților curente și dezvoltarea unora noi,
necesare pentru atingerea obiectivelor individuale specifice;
 dezvoltarea unor competențe solide în domeniu, dezvoltarea unor competențe într -o
arie mai largă pentru a căpăta flexibilitate.

Aplicând acest algoritm la nive lul școlii, după ce elevii au luat o decizie legată
de viitorul lor profesional, factorii educaționali este important să -i susțină în planul acestora
pentru a face mai ușor tranziția de la școală la lumea muncii . Elevii este de dorit să elabor eze
alături d e consilierul psihopedagogic un plan de acțiune pentru carieră pentru un interval de
timp. În acest fel vor avea un reper pentru a acționa sistematic în viața lor pentru parcurgerea
acestui plan și realizarea obiectivelor legate de carieră. Planul de acți une va includ e obiective

28
profesionale pe termen scurt, mediu și lung, etape de acțiune planificate și este bine să fie
revizuit și modificat ori de cât ori se consideră necesar pentru a lua în considerare potențiale
schimbări.
Dincolo de această abordare pedagogică a carierei profesionale, să luăm în
considerare , să stimulăm și să exploatăm resursele și perspectiva creativă a elevilor, motivația
acestora intrinsecă care se unește cu capacitatea de a -și regândi situația actuală, de a se
reinventa pe ei înșiși, de a se re-crea în destinul profesional. Acest concept numit
“empowerment” definește persoana implicat ă în căutarea permanentă a unor noi oportunități
profesionale, animat ă de o atitudine proactivă față de cariera sa, și nu de o atitudine pas ivă de
observator sau victimă a dinamicilor sociale.

Modele de planificare a carierei

În planificarea carierei este nevoie ca elevii să fie puși în situația de a reflecta la ce
anume așteaptă de la o carieră profesională și ce pot ei oferi a ngajatorului. În momentul în
care află tot mai multe informații despre lumea profesiilor , ei pot restrânge aria de căutări
prin relaționarea a ceea ce doresc de la o carieră profesională cu ce pot oferi angajatorului și
cu profilul locuril or de muncă dispo nibile pe piața muncii . Ei vor fi ajutați șă își stabil ească
scopuri pe termen scurt, prin care să poată acumula experiență relevantă și să acționeze spre
atingerea obiectivelor profesionale pe termen lung . (Stevenson, Miclea și Opre, 2007)
Pentru o planificare a carierei este necesar să accesăm dimensiunea autocunoașterii.
Prin autocunoaștere descoperim: valori profesionale, interese, abilități, atitudini, trăsături de
personalitate.
Informarea este un pas important în planificare a unei cariere, fară de care nu am avea
acces la: ● oportunități de studiu și de dezvoltare profesională;
● seturi de competențe, abilități și cunoștințe necesare unei anumite profesii;
● tendințe pe piața muncii.
Decizia de carieră leagă de obiectivele personale , de alternativele descoperite pe piața
muncii, oblig ă la selectarea unei tra iectorii educaționale sau profesionale. Adesea p rocesul de
luare a deciziei începe cu o viziune , cu o aspirația profesională . Înseamnă să -ți imaginezi cel
mai îndepărtat și mai ambițios punct în care crezi ca viața ta poate ajunge și apoi să -ți
formulezi dorințele în termeni de obiective de carieră și obiective personale. Decizia de
carieră are la bază valorile și interesele pers onale. Cu cât scara de valori a unui individ este

29
mai înaltă cu atât cariera lui va reflecta mai mult aceste obiective ambițioase. În literatura de
specialitate sunt descrise diferite modele de planificare a le carierei:
A. Modelul șansă și noroc : constă în faptul că individul, pentru a ajunge în postul
dorit, se bazează doar pe șansă și noroc , însă nu întotdeauna acest model este și sortit
succesului, pentru a reuși o persoană este important să fie perseverent ă și să nu piardă nici un
prilej pent ru a fi în locul potrivit și la momentul potrivit . Elementul șansă are o rată destul de
înaltă de deziluzie, acest model este urmat de un număr mare de indivizi.
B. Modelul auto -orientat : acest model duce la performanță și mulțumire ]n acest caz
persoanele își stabilesc singur e cursul de dezvoltare a carierei proprii, utilizând asistența
furnizată de un specialist.
Este necesară o armonizarea între nevoile și aspirațiile individuale și cee a ce piața
muncii oferă , iar eforturile ind ividuale de dezvoltare este important sa fie într -o str ânsă
corelație cu cerințele pieței muncii . În realizarea planului personal de carieră este important
să se stabilească scopul final al eforturilor profesionale și să se găsească busola cu ajutorul
căreia se va orienta în carieră. O „cheie a succesului în carieră” ar fi cu siguranță
planificarea. Se schițează astfel o hartă carierei, cu căi sigure și bine trasate, care vor duce în
final sper țelul propus. Planificarea pe termen scurt, mediu și lung, co relarea obiectivelor
cu viziunea, monitorizarea progresului și adaptarea planului în timp, s unt pași esențiali în
atingerea obiectivelor de carieră.

Modalități de informare în planificarea carierei

Pentru a avea acces la informații ut ile în planificarea carierei este de dorit să se
utilizeze cât mai multe surse.
Internetu l furnizează tot mai multe informații utile – chiar și documentele folosite nu
cu mult timp în urmă doar în format fizic, cum ar fi profilele ocupaționale , sunt acum
disponibile online. Alte modalități online de informare se pot obține din newsletter -urile,
grupurile de discuții , site-urile unor angajatori etc .
Participarea la evenimentele de carieră (ex.: târguri de joburi) , participarea la astf el
de evenimente este o ocazie potrivită de a lua contact cu piața muncii, de a cunoaște oameni
noi, potențiali angajatori, de a vedea ce companii sau organizații există într -o anumită zonă și
cu ce se ocupă fiecare.
Voluntariate le A fi volunta r înseamnă a te implica într -o serie de activități (punându -ți
la dispoziție timpul, talentul și energia) – fără a primi în schimb o recompensă materială, fără

30
a fi plătit pentru munca depusă . Voluntar iatul înseamnă, de asemenea, a avea acces într -o
serie de organizații nonguvernamentale , a vedea de aproape cum funcționează acestea, ce
proiecte desfășoară, precum și ce activități au cei ce practică o profesie similară cu cea pe
care ți -o dorești , în același timp este și o ocazie de a învăța multe lucruri no i.
Stagii le de practică Un stagiu de practică are caracteristici similare cu cele descrise
mai sus, la care se adaugă faptul că există un tutore. Stagiile de practică reprezintă locul de
întâlnire directă al absolventului cu piața muncii.
Discuții le cu profesioniști i Cei mai mulți profesioniști dintr -un anumit domeniu nu
doar că sunt dispuși să povestească despre ceea ce fac, dar acest lucru chiar le face plăcere!
Astfel, de la acești oameni se pot afla informații despre profesi a pe care o practică , dar și ce
materii din facultate le -au fost utile sau care a fost parcursul vieții lor profesionale până în
acel momentul.
Tot profesioniști sunt considerați și consilierii psihopedagogici din unitățile școlare care
sunt pregătiți în consilierea carierei viitorilor absolvenți și este de dorit ca fiecare elev din
anii terminali să aibă cel puțin o întrevedere cu acesta pe subiectul alegerii profesiei, în acest
sens este importantă existența unei bune colaborări și a unui parteneriat între diriginții clasei
și consilierul din unitatea școlară pentru ca elevii să fie îndrumați către cabinetul de consiliere
și asistență psihopedagogică.
Pentru o inserție reușita pe piața muncii nu este suficientă doar acumularea de
informații și împlicarea formală a factorilor educaționali, ci este important ca specialiștii
carierei să reușească să conștientizeze în fiecare elev implicațiile personale și sociale pe care
o societate în schimbare le impune, să își dezvolte noi competenț e, pentru adaptare a la
provocările contemporane legate de cariera profesională să îi pregătească pentru succese, dar
în egală măsură și pentru a face față unor eventuale situații de criză și eșecuri . Astfel , este de
dorit formarea un or capacități personale care să acceseze trasee flexibile de învățare , formare
profesională și aleger e a unei cariere.
Din cele ce am expus mai sus am demonstrat importanța serviciilor de consiliere
profesională nu doar la vârsta școlară, ci de-a lungul întregii vie ți, pentru ca o persoană să
poată face față, cu pierderi cât mai mici de timp, energie fizică, emoțională și psiho -nervoasă ,
noilor provocări , crize și schimbări tehnologice și informa ționale ale societății contemporane .

31
Etapele dezvoltării carierei

Dezvoltarea profesională a unei persoane poate fi văzută ca o succesiune de etape ce îi
marchează cariera . Acestea sunt : explorarea, încercarea, stabilizarea, menținerea, criza
mijlocului de carieră, schimbarea, declinul.
Explorarea ”începe fo arte devreme, chiar din copilărie și constă în identificarea și
clarificarea intereselor/posibilităților proprii pentru a putea fi ulterior dezvoltate de -a lungul
carierei. Întrebări precum: ,,Vreau să devin medic?” sau ,,Vreau să devin economist?” etc..
Mai târziu, în adolescență, opțiunile devin mai realiste, fiind marcate de întrebări de genul:
,,Ce doresc eu cu adevărat de la viață?”, ,,Care este profesia ce mi se potrivește? ”(Silvaș,
2009, p.15).
Copilăria și adolescența sunt două dintre cele mai importante perioade ale vieții: se
dezvoltă personalitatea și se pun bazele actualizării sinelui și se face alegerea carierei
viitoare. Persoanele din mediul înconjurător al copilului, familia, părinții în mod deosebit,
joacă un rol foarte importa nt în acest proces. Atunci când părinții sunt „conștien ți de
corelațiile dintre stadiile de dezvoltare ale copilului și elementele dezvoltării carierei, pot fi
mai atenți la nevoile copilului referitoare la carieră și să devină sfătuitori valoroși în proce sul
de luare al deciziilor .” (Ardelean et al , 2008, p . 41)
Activitățile exploratorii constau în clarificarea și identificarea intereselor și
capacităților proprii în scopul reușitei în domeniul profesional ales. Această etapă are loc
până în j urul vârstei de 25 ani. Urmează apoi, perioada de încercare care presupune, de
obicei, traversarea mai multor posturi, acumularea de experiență necesară în etapele
următoare. Tendința unei persoane în această căutare este aceea de a se stabiliza în cadrul
unei companii, astfel că prima slujbă, după terminarea liceului sau a facultății, are un impact
important în următorii pași ai carierei profesionale . Se constată de multe ori că unii tineri au
parte de un ,,start greșit”, fie din cauza necunoașterii persoa nei proprii, a așteptărilor
nerealiste pe care le au de la viață și de la ei înșiși , fie din cauza organizației care nu oferă
tânărului sprijinul necesar de care are acesta nevoie la început de carieră , șansa adaptării și
integrării în organizație.
Stabilizarea este perioada ideală și cea mai prolifică în care angajatul își poate proiecta
cariera pe termen lung pentru că locul de muncă pe care se află deja îi oferă siguranță și
stabilitate. Preocuparea principală devine acum promovarea rapidă și ridicarea statutului
profesional. În această etapă individul se stabilizează pe o anumită ocupație și într -o anumită
organizație, gândind pe termen mai lung viitorul său.

32
Avansarea și menținerea este faza în care o persoană (care are deja un rol în
organizație), i se cer performanțe mai înalte și sarcini suplimentare (de pildă, mentorat în
relațiile cu colegii mai tineri).
Chișu (2002) consideră că în jurul vârstei de 40 ani, evenimentele ce sunt legate de
familie și aspirațiile financiare sporite generează, uneori, criza mijlocului de carieră, când
angajatul este presat să -și schimbe locul de muncă. Unii indivizi decid în această etapă să se
întoarcă în etapa exploratorie, căutând noi domenii în care să se afirme, începând de fap t o
nouă carieră, alții își păstrează postul, dar entuziasmul lor este mai scăzut, performanța
putându -se menține ridicată , fără însă a înregistra foarte mari succese.
„Răscrucea carierei” sau schimbarea majoră a profesiei se manifestă fie printr -o
întoarcere la etapa exploratorie în vederea lansării într -o nouă carieră, fie schimbarea de statut
profesional, eventual trecând prin faza de platou.
Platoul carierei este definit ca punctul unei cariere individuale în care perspectiva
unei n oi avansări este foarte mică.
Declinul se caracterizează prin reducerea interesului față de muncă, diminuarea
eforturilor prestate și pregătirea pentru pensionare.
Finalul carierei în această etapă, se desprind trei traiectorii distin ctive: creșterea,
menținerea și declinul. Pentru unii indivizi această etapă corespunde unei perioade de creșteri
continue în statut și influență în cadrul organizației (creștere). Pentru alții este momentul în
care au atins cel mai înalt nivel de responsa bilitate și statut, de care sunt capabili sau pe care
și-l doresc (menținere). Redăm în tabelul de mai jos aceste etape .

33
Tabel nr. 1 – Corelația dintre stadiile carierei și stadialitatea vârstelor
Sursa : Steers R. 1988. Introduction on Organizational Behavior. Scott, Foresman and Co .
Glenview p. 15.

Pentru cei mai mulți însă ultimi i ani ai carierei pot fi caracterizați ca și ani de declin.
Silvaș (2009) evidențiază semnele îmbătrânirii la această vîrstă , unii se confruntă cu serioase
probleme de sănătate, gândul la pensionare poate produce anxietate, adesea indivizii se
întreabă de spre semnificația vieții, au preocupări extraprofesionale, atenția lor fiind îndreptată
spre familie și propria lor persoană.
Este evident că nu toți indivizii urmează același tipar al carierei: schimbarea
domeniului profesional (la diferite vâ rste) impune reluarea ciclului prezentat anterior și deci,
schimbarea succesiunii etapelor prezentate. În special, în primele stadii ale carierei, în agitația
de dinainte de absolvire este foarte tentant de acceptat prima ofertă de loc de muncă fără a
avea în vedere implicațiile pe termen lung. Dar un accept fără o atentă analiză poate avea ca
efect blocajul într -o carieră nepotrivită. De aceea, este esențială crearea unui plan de carieră
cât mai de timpuriu.

Stadiul carierei Vârsta Aspecte ale cariere i
Explorarea 15-22 ani Identificarea intereselor și alegerea carierei; obținerea
educației care să permită exercitarea acesteia;
Cariera timpurie
(încercarea) 22-30 ani Obținerea primului post și adaptarea la cerințele acestuia și
ale supervizorilor;
Cariera timpurie
(stabilizarea) 30-38 ani Transferări și promovări; Alegerea nivelului implicării;
adâncirea perspectivei asupra ocupației și organizației;
Cariera medie
(dezvoltarea) 38-45 an Stabilirea identității profesionale; Alegerea între căile de
carieră diferite – tehnic versus managerial etc.
Cariera medie
(menținerea) 45-55 ani Oferirea de contribuții independente organizației; Atragerea
mai multor responsabilități;
Cariera târzie
(platoul) 55-62 ani Dezvoltarea subordonaților;
Contribuții active la direcția de dezvoltare a organizației;
Confruntări cu amenințarea poziției de către cei tineri, mai
agresivi;

34
Factorii interni ai dezvoltării profesionale

Alegerea carierei, a unei profesii de viitor, este un lucru destul de dificil. Atât
psihologia , cât și pedagogia au trecut printr -o lungă călătorie în încercarea de a explic a ce
anume influențează alegerile legate de cariera profesională a un ui om. Punctele de plecare ale
cercetătorilor au pornit de la trei întrebări de bază (Mitchell, Jones și Krumboltz, 1979):
• De ce aleg oamenii anumite trasee educaționale și profesionale?
• De ce le schimbă la un moment dat în viață?
• De ce preferințele profesionale se schimbă odată cu trecerea omului prin stadiile succesive
ale dezvoltării?
Super (1984) a identificat două grupe de influență asupra dezvoltării carierei
profesionale a oamenilor. În primul rând aceștia sunt factori situaționali, externi, c a de
exemplu actuala structură socială, schimbările istorice, condițiile socio -economice, procedura
de recrutare într-o anumită țară, școal a, societatea și familia.
Primul grup de factori acționează prin intermediul familiei, transmite din generație în
generație imaginea diferite lor roluri profesionale, a prestigiului unei slujbe sau a unor modele
de muncă, astfel că influența familiei joacă un rol vital și reprezintă determinanți importanți
în alegerea unei slujbe sau în luarea de decizii de către adolesc enți.
Al doilea grup de factori este constituit din factori biologici care pot decide dacă un
copil deține aptitudini speciale care pot favoriza alegerea unei anumite profesii. De asemenea
factorii psihologici precum atitudinile, interesele, nev oile, valorile ierarhice acceptate aparțin
acestui grup. Dintre factorii interni, temperamentul este o componentă a personalității care îi
diferențiază mult pe oameni.
Temperamentul este dimensiunea dinamico -energetică a personalității . În compa rație
cu caracterul, temperamentul este relativ constant pe toată durata vieții, are un fund ament
biologic , iar factorii externi nu îl pot schimba ( Strelau, 2000). Gradul de flexibilitate
emoțională joacă un rol important în orientarea către un loc de munc ă sau altul. Nivelul de
adaptare la schimbare a unei persoane va condiționa alegerea ocupației, a locului de muncă, a
mediului de lucru și în definitiv a drumului pe care cariera sa o va parcurge.
Stima de sine reprezintă dimensiunea evaluativă a imaginii de sine și se referă la
modul în care ne comportăm ca persoane în propriile așteptări și cu ceilalți. Dezvoltarea unei
stime de sine ridicate este favorizată de crearea în familie și în școală a unor oportunități prin
care să -și exprime calităț ile față de prieteni și colegi. Totodată este necesară crearea unor
contexte în care copilul să se simtă util, să ofere ajutor, să participe activ la viața societății.

35
După cum am mai amintit , autocunoașterea este un pas important în procesul d e
orientare în carieră. Când un elev conștientizează ce îi place să fac ă, care îi sunt abilitățile, la
ce discipline școlare se descurc ă mai bine sau ce domenii îl pasionează, care sunt experiențe –
le de succes, înseamnă că se cuno aște suficient de bine c a să po ată vorbi despre cine e ste și
ce își dorește în viitor .
Talentul îl au cei care și -au dezvoltat și cizelat dispozițiile biologice. Pentru cei talentați
societatea este important să creeze condiții și oportunități care să le stimul eze dezvoltarea
acestor abilități prin diferite metode :
1. stimularea timpurie a dezvoltării mentale de un mediu corespunzător;
2. stimulare intensivă, de obicei sub forma unor lecții scurte, regulate , urmate chiar și câteva
ori pe zi;
3. stimulare pe te rmen lung, care durează câțiva ani și acoperă întreaga copilărie și tinerețe;
4. accentul pus pe simbolurile învățării și folosirea lor pentru exprimare care conduce la
dezvoltarea gândirii;
6. folosirea și combinarea unor metode educaționale diferite .
Aptitudinea înseamnă o abilitate specială de a învață și de a dobândi eficiență.
Combinate, aptitudinile unei persoane, se compensează și se potențează reciproc pentru a
asigura o performanță superioară. Evaluarea aptitudinilor elevilor nu este o sa rcină ușoară,
nici pentru părinți , nici pentru cadrele didactice . Evaluarea rezultatelor școlare nu este
suficientă iar aptitudinile ar trebui evaluate luând în considerare nu numai rezultatele ci și
efortul depus pentru a le obține.
Aptitudinil e cognitive sunt cei mai stabili și puternici factori implicați în performanțe.
Analizele recente au demonstrat că aptitudinile cognitive sunt principalul predictor în
performanța de lucru și parcurgerea cu succes a unei pregătiri academice sau profesional e.
Dobândesc caracterul de aptitudini cognitive acele abilități care sunt relativ stabile în timp și
mai puțin contaminate de cunoștințe.
Aptitudinile speciale pot înlesni orientarea voca țională, dar identificarea și evaluarea
lor necesită o bună autocunoaștere și informații suficiente despre lumea carierelor. Lipsa unor
aptitudini speciale poate fi apreciată ca o contraindicație. Rolul aptitudinilor generale în
orientarea profesională crește datorită mobilității profesionale (sunt utile în mai mu lte
domenii de activitate).
Dezvol tarea fizică este o informație importantă pentru alegerea unei slujbe datorită
limitărilor si recomandărilor pe care aceasta le poate avea. Uneori este important dacă o
persoană este puternică din punct de ved ere fizic și sănătoasă în general. Există din ce în ce

36
mai multă acceptare socială pentru participarea activă în viața educațională și profesională a
celor cu simțuri parțiale sau cu probleme motrice. Oricum, alegerea unei slujbe ar trebui
gândită foarte b ine în aceste cazuri.
Interesele și preferințele profesionale determină o stare de atenție intensificată și
concentrare asupra a ceva. Conștientizarea intereselor și a sistemului de valori reprezintă un
alt aspect al autocunoașterii . Bócsa și Munteanu (2010) susțin că interesele reprezintă
preferințele cristalizate ale unei persoane pentru anumite domenii de cunoștințe sau de
activitate și au un rol esențial în luarea deciziilor privind cariera. Interesele pe termen lung în
orice domeniu ajută la adâncirea cunoștințelor și la învățarea aptitudinilor legate de acest
domeniu.
Personalitatea , orientarea noastră personală, ca și nevoile noastre de afiliere, de succes
sau de realizare, de autoritate sau de putere influențează alegerea carie rei. Trăsăturile
dominante de personalitate au un rol deosebit mai ales în realizarea identificării cu cariera
aleasă, condiție a succesului profesional.

Realist Investigator

Convențional Artistic

Intreprinzător Social

Fig. 3 Tipuri de person alități, dup ă Holland (1997)

Conform lui Holland (1997) propria personalitate și mulți factori venind din mediu,
predestinează oamenilor pentru un anumit loc de muncă . Alegerea unei slujbe este o formă de
a îmbina interesele personale cu perspe ctivele oferite de piața muncii. Holland indică șase
tipuri principale de personalități profesionale și șase tipuri corespunzătoare de medii de
muncă care sunt redate în figura 3 de mai sus .
Valorile aparțin credințelor principale ale oamenilor, ele sunt reflectate atât în
urmărirea cât și în evitarea obținerii unor bunuri: financiare și materiale precum putere și
spiritualitate. Propriul sistem de valori este un element esențial în alegeri le unei persoane
pentru propria viață și pentru profesie. Cunoașterea sistemului de valori propriu ajută la
Tipuri de
personalitate

37
dezvoltarea conștiinței de sine a unui elev și este în mod deosebit folositoare la modelarea
motivațiilor pentru muncă.
În cercetarea sa, Shein (1990) a ajuns la concluzia că există o relație st rânsă între
sistemul de valori, nevoi le, competențe le și tipul de carieră ales de o persoană . Ca rezultat al
cercet ării sale el a distins opt grupe de asemenea valori, numindu -le „ancor e” ale carierei.
Acestea sunt:
1. Competențe tehnice/ funcționale
2. Competen țe manageriale generale
3. Autonomie/ independență
4. Siguran ța /stabilitate
5. Creativitate antreprenorială
6. Serviciul/ Dedicarea pentru o cauză . ajutarea celorlalți
7. Provocare –risc
8. Stil de viață
În concluzie , pentru a reuși în carieră, form area a nume roase abilități este esențială .
Dezvoltarea abilităților de management al carierei este bine să înceapă cât mai curând, chiar
din copilărie și continuată în perioada adolescenței, tinereții, dar și în perioada adultă, adică
pe tot parcursul vieții profesio nale. Orientarea privind cariera trebuie să devină un proces
continuu care să însoțească procesul de învățare continuă. Acestea sunt cu atât mai necesare
cu cât în zilele noastre cariera profesională este însoțită de evenimente mai puțin confortabile
cum e ste reorient ările profesional e, reveniri în sistemul de formare profesională după o
absență , șomaj ul etc. Este necesar ca t inerii să li se explice importanța și să deprindă
abilitatea de a înțelege sensul și consecințele evenimentelor viitoare, să fie capa bili să își
plănuiască viitorul cu ajutorul unor date concrete. Este important ca un t ânăr să fie conștient
de continuitatea timpului și de relația dintre evenimente petrecute în diferite perioade ale
vieții sale, să ia decizii în baza unor analize atente .

38
Factori externi ai dezvoltării profesionale

Pobojewska (2006) consideră că, relațiile dintre părinți și copii influențează mult
caracterul, atitudinile, sănătatea tinerilor și deciziile lor. Alături de părinți, își formează
punctul de vede re, își construiesc stima de sine și încrederea în abilitățile lor, își dezvoltă
creativitatea, încrederea în sine, auto -controlul, toleranța față de ceilalți, capacitatea de a
empatiza, înțelegerea.
Dificultatea constă adesea în a se hotăr â între ceea ce le place cu adevărat și ce este
oportun pentru ei. Familia, prietenii și societatea, în general, „recomandă un viitor sau altul”
pentru că au o anumită perspectivă socială , acest lucru nu înseamnă că este și soluția corectă
pentru tânărul cărui a i se fac astfel de recomandări . Din acest motiv tinerii ar trebu i să aibă în
atenție că decizia pe care o iau în privința propriei cariere este una cât se poate de serioasă
care le va influența întreaga viață, iar dacă alegerea o fac părinții sau apropia ții este posibil ca
mai devreme sau mai târziu acesta să sufere o mare decepție și să nu se regăsească cu
adevărat în munca pe care o va face .
Ardelean et al (2008) este de părere că societatea, mediul social și familia au deja
anumite așteptări de la tinerii ei membrii și ei nu pot întotdeauna să îndeplinească aceste
așteptări. În acest proces de luare a deciziilor există factori de o importanță vitală, nu doar
cele tipice unui adolescent dar și factori externi legați de mediul cultural în care el trăiește,
resursele economice disponibile ale familiei și experiența acumulată în familie.
Școala este considerată un factor principal în orientarea carierei. Sistemul de
învățământ, prin structura lui (tipuri de școli, profile, clase etc.) determină cadrul în care se
realizează orientarea profesională. Procesul instructiv -educativ poate avea o contribuție
însemnată în egalizarea șanselor, dezvoltă diferite aptitudini, stimulează interesul, furnizează
o serie de informații despre profesiuni, etc. Totodată școala participă prin actorii ei în mod
direct la activitatea de orientare a carierei.
Grupul de prieteni influențează opțiunea vocațională mai ales prin evaluarea
diferitelor tipuri de profesiuni, respectiv a diferitelor imagini d e viitor prin prisma normelor
culturale și a sistemului de valori proprii tinerilor.
Cererea pieței forței de muncă limitează și direcționează opțiunile vocaționale ale
tinerilor. Lipsa sau limitarea unor posibilități poate deveni o sursă de fru strare, poate genera
decepții.

39
Moda profesiunilor și prejudecățile legate de unele profesiuni determină într -o
anumită măsură alegerea unei cariere. Aceste fenomene au efecte negative asupra procesului
de orientare a carierei, distorsionând inte resele și opțiunile tinerilor sau ale părinților .
Mass -media are o pondere din ce în ce mai mare în informarea tinerilor privind
dinamica pieței muncii, mobilitatea profesională, în promovarea unor modele de succes în
carieră.
Rezult atele școlare pot fi criterii de selecție pentru anumite forme de învățământ,
influențând astfel opțiunea profesională. Acest factor are și o influență indirectă asupra
orientării vocaționale, pentru că de multe ori elevul este apreciat și apoi orientat do ar pe baza
acestor rezultate.
Influențe conjuncturale când decizia asupra unei cariere profesionale este luată la
întâmplare: o decizie este luată în mod aventuros datorită unor factori condiționați de
împrejurări. În aceste situații nu există o planificare anterioară. Aceasta corespunde unor
persoane cu un locus of control extern considerabil.
Avantajul economic are loc atunci când alegerea profesională este făcută având în
vedere profitul economic pe care această l -ar aduce. Factor ul economic nu explică alegerea
dar o influențează într -o mare măsură .
Influențele socio -culturale se produc , după ( Ardelean et al, 2008, p.53), în momentul
în care „alegerea profesională este influențată de cultura și de societatea din jurul
individului”. Familia, școala, grupul de prieteni sunt referenți sociali influenț ând vizibil
luarea unei decizii cu privire la profesie:
1. Condițiile sociale influențează în alegerea unei ocupații.
2. Clasa socială limitează nivelul aspirațiilor și numărul alegerilor.
3. Media, rolurile din interiorul unei familii sunt elemente de presiune în luarea unei decizii.
4. Factorul economic limitează sau facilitează decizia profesională.
Resursele economice de obicei limitează alegerile pe care le iau co piii. Aceasta este
situația în care copilul decide să își continue studiile dar trebuie să o facă în alt oraș deoarece
în orașul său nu există acea specializare. În multe cazuri, copilul trebuie să renunțe din cauza
lipsei resurselor economice.
Așteptările familiei se aplică în acele situații în care copilul alege o profesie pentru a le
face pe plac părinților sau, pentru a continua munca pe care au făcut -o ei fără să își dorească
acest viitor cu adevărat.
Performanțe din trecut – individul poartă cu sine istoria personală în ceea ce privește
aspirațiile, încercările, regrupările, satisfacțiile legate de profesie sau orizontul profesional;

40
acestea pot fi factori de disonanță în condițiile în care s -au asociat cu eșecuri, dezamăgiri,
atingeri profunde ale ego -ului etc.
Tendința umană firească este fiecare se străduie să -și îndrepte viața în scopul obținerii
de beneficii personale și sociale. Convingerile legate de capacitățile și abilitățile individuale
influențează eficacita tea cu care fiecare individ acționează, își îndreaptă gândurile,
sentimentele, motivațiile. În acest fel, ele au un impact puternic asupra rezultatelor obținute ,
devenind un factor important în succesul sau eșecul școlar și în planificarea carierei.

Influența factorilor socio -culturali în luarea deciziilor privind dezvoltarea profesională

Realitatea practică, marcată de schimbările profunde și accelerate din domeniul vieții
sociale impun confruntarea cu situații noi, precum: globalizarea pieț ei forței de muncă,
extinderea sistemului economiei de piață în majoritatea țărilor lumii, creșterea surplusului de
forță de muncă datorită restrângerii sectorului productiv , transformarea organizațională a
locurilor de muncă, creșterea importanței aptitud inilor informatice, de calcul, de comunicare,
învăț area pe tot parcursul vieții , politici guvernamentale noi referitoare la dezvoltarea
economică, școlarizare, formare profesională etc.
Contextul soci o-economic are ca prima componentă aspecte d in mediul în care ne
dezvoltăm cu toate caracteristicile sale pozitive și negative, precum și influența acestuia în
dezvoltarea unui individ . ( Ardelean et al, 2008, p.58)
În contextul actual al societății românești, influența crizei economice care diminuează
evoluția multor profesii joacă un rol și mai mare în opțiunile tinerilor privind cariera
(Plăcintar, 2011, p.39) . Factorul economic limitează alegerile pe care le iau copiii și în multe
cazuri copilul este nevoit să renunțe la opțiunea sa profesională din cauza lipsei resurselor
economice.
De la naștere, familia constituie primul nostru grup de referință pentru că asigură
contextul în care primele contacte și relații sunt stabilite și satisfac nevoile de bază. Putem
spune că fam ilia pentru a fi o familie, are nevoie de membrii săi și este nevoie ca structura
familiei să fie perpetuată în timp. Una dintre funcțiile principale ale contextului familial este
transmiterea de valori și îndrumarea culturală acceptată social .
Un alt context de interacțiune socială decisivă în alegerea pe care copii trebuie să o
facă asupra opțiunilor profesionale va fi cel format din parteneri și prieteni. Când copilul
ajunge la vârsta adolescen ței, începe o perioadă de distanțare de nucleul fa milial, acum acest
nucleu este reprezentat de grupul de parteneri și prieteni.

41
Inserția în muncă a tinerilor a devenit o preocupare socială în țările dezvoltate. Situația
este de așa natură că aceste guvern e fac eforturi pentru a reduce rata șom ajului în timp ce
încearcă să îmbunătățească nivelul de calificare al muncitorilor și să dezvolte sectorul
productiv .
Contextul social de muncă în care se dezvoltă viața în România condiționează
alternativele posibile în privința viitorul ui loc de muncă.
Anual, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (2015), întocmește
Programul de ocupare a forței de muncă. Pentru anul 2015 în proiectarea programului de
ocupare a fost estimată încadrarea a 350.000 persoane, la nivel na țional. Se încearcă prin
politicile șomajului îmbunătățirea accesibilității persoanelor pe piața muncii .
Asistăm la creșterea tot mai sporită a nivel ului educațional pentru ocuparea unui loc de
muncă, organizațiile caută angajați tot mai calific ați, iar cei cu o pregătire mai deficitară se
confruntă cu tot mai multe dificultăți în a intra pe piața muncii.
Mulți dintre tineri sunt îngrijorați pentru cunoștințele care sunt cerute pentru că nu știu dacă
vor răspunde așteptărilor create de societate, în general și de compani i, în particular.
(Ardelean et al , 2008, p. 62) consideră că „societatea cere profesioniști, cu înalte calificări,
persoane capabile să se adapteze oricărei slujbe, persoane care înțeleg că nimic nu este
permanent și că situația de moment domnește, persoanele întreprinzătoare capabile să
prevadă și să fie critice cu succesele și eșecurile lor, și de asemenea, să răspundă exigențelor
prezente în activitățile zilnice, în mediul familial sau în sistemul educațional”.
Caract eristicile mediului în care trăim pot fi exprimate prin termenii: complexitate,
diversitate, ceea ce impune viitorului specialist să corespundă unei societăți cu exigențe care
reclamă creativitate, puterea de a gestiona raporturile dintre continuitate și s chimbare.
Schimbările determinate de evoluțiile tehnologiilor nu se mai manifestă doar în
domeniile pentru care au fost inițial concepute, ci provoacă transformări și în alte zone ale
vieții și activității individului care, la prima vedere, nu par a fi relaționate (Plăcintar, 2011, p.
40).
Sistemul de î nvățământ se străduie ște să țină pasul noilor schimbări contemporane,
însă prea adesea devine depășit datorită vitezei cu care se succed aceste schimbări livrând pe
piața muncii absolve nți ale căror specializări și abilități fac cu greu față pe piața muncii.
Schimbările în ceea ce privește planurile de învățământ, curriculumul, formele de
organizare și toate celelalte ce țin de resursele umane ale sistemului sunt greoaie , p uternic
birocratizate și politizate.

42
Un exemplu pozitiv al influenței transformărilor tehnice asupra desfășurării procesului
educativ este acela al impactului tehnologiilor informației și comunicării.
Deși începuturile au fost timide, acum, în aproape orice instituție de învățământ
superior, cursanții au la dispoziție calculatoare, de cele mai multe ori conectate la internet ,
însă de multe ori insuficiente , cu acces restricționat și deja depășite ca tehnologie .
Multă vreme o rientarea școlară și profesională a elevilor a fost considerată o opțiune
personală sau de familie, școala neavând nici o contribuție directă la decizia de carieră a
elevilor săi. Acum, programele școlare au în vedere acest aspect și oferă sprijin elevilor , prin
intermediul Cabinetelor de Consiliere și Asistență Psihopedagogică din unitățile școlare ,
structuri incluse Centrelor Județene de Resurse și Asistență Psihopedagogică , pentru ca
elevii să facă alegerea potrivită pe întregul drum al evoluției person ale spre atingerea
împlinirii profesionale și personale .

43
A.7. Orientarea școlară și profesională /vocațională

Aspecte generale privind orientarea școlară și profesională /vocațională.

Dacă am face un scurt ist oric al activității de consiliere, am observa că prima parte a
secolului XX este momentul începutului orientării vocaționale. În 1927, unul dintre cele mai
importante teste de inventar de interese, Strong V ocational Interest Blank, a fost introdus în
cadrul activităților de orientare vocațională – și a revoluționat acest domeniu. Anii ’80 și ’90
înseamnă o explozie a certificărilor și licențelor în domeniul consilierii americane.
Specialiștii consilieri pot fi găsiți în zilele noastre în mai toate institu țiile sociale: școli,
companii, organizații guvernamentale și non -guvernamentale etc.
În țara noastră, începutul orientării școlare și profesionale este marcat de înființarea la
Cluj a Institutului de Psihologie Experimentală, Comparată și Apl icată în anul 1922. În
decursul a 100 de ani, consilierea și orientarea în carieră au parcurs o serie de modificări și
adapt ări atât teoretice cât și practice.
Reforma învățământului are ca rezultat și reevaluarea importanței activității de
consiliere psihopedagogică și de orientare școlară și profesională a elevilor . Acest fapt se
reflectă în introducerea în Curriculum -ul Național pentru învățământul preuniversitar a unei
noi arii curriculare intitulate Consiliere și Orientare din cadrul ariei curricular e de Consiliere
și Orientare și reprezintă un domeniu relativ nou în planul de învățământ , înlocuind vechea
dirigenție . Tematica acestora este stabilită de către diriginte, în acord cu programa orientativă
a M.E.N.(2006) și cu situațiile concrete din practica școlară. Aceste întâlniri pot avea loc cu
întregul efectiv de elevi al clasei sau doar cu o parte dintre aceștia.
Această arie curriculară pune accent pe următoarele aspecte:
 facilitarea participării la viața socială a clasei, școlii și comu nității locale;
 dezvoltarea unor strategii personale de evitare a eșecului școlar;
 familiarizarea cu fișele de post ale unor familii ocupaționale;
 formarea atitudinilor de acceptare a schimbărilor din mediul social, economic, cultural
și politic în care ab solventul își va desfășura activitatea;
 participarea motivată la inițierea și la derularea propriului traseu de învățare.
Jigău, (2000) este de părere că, activitatea de Consiliere și Orientare poate conferi
școlii o eficiență externă ridicată și un prestigiu dorit de întreaga echipă de cadre didactice.

44
Acest lucru se poate atinge atunci când direcțiile de acțiune ale consilierilor școlari și
profesorilor diriginți sunt concordante pe deplin cu intențiile copiilor, părinților, școlii și
societăț ii prin:
a) asigurarea educației și formării profesionale de calitate,
b) continuarea studiilor după absolvire în niveluri și trepte superioare,
c) angajarea cât mai rapidă în muncă și în posturi pentru care aceștia su nt pregătiți, și
le-au dorit, le aduc satisfacție etc.
În prezent, în literatura de specialitate se vehiculează trei categorii de termeni ce
acoperă plaja intervențiilor de consiliere și orientare în carieră, ceea ce în țara noastră era
cunosc ut sub denumirea de orientare școlară și profesională, consilierea în carieră, educația
pentru carieră.
După Lemeni, Miclea (2004) conceptul de orientare în carieră este termenul care
acoperă gama cea mai largă de activități, de la informare și evaluare, la consiliere și educație
pentru carieră și devine astfel conceptul care are scopul de a -i ajuta pe tineri să își folosească
cunoștințele și abilitățile pe care le dobândesc atunci când iau decizii. Este extrem de
important ca orientarea să fie i mparțială.
Consilierea în carieră vizează dezvoltarea abilităților unei persoane sau grup de
persoane pentru rezolvarea unei probleme specifice legate de carieră (indecizie, anxietate
legată de carieră, insatisfacție academică, plan de carieră, etc. și este în esență o intervenție
psihologică).
Educația pentru carieră reprezintă o intervenție educațională de dezvoltare, în avans, a
deprinderilor și abilităților necesare tinerilor pentru dezvoltarea și managementul propriei
cariere.
Lemeni, Miclea (2004) susțin că adolescentul în procesul de orientare în carieră este
influențat de tot ceea ce îl înconjoară. Sarcina de organizare și desfășurare a acestui proces îi
revine instituției școlare subordonată socialului. Cum în ultim a vreme, această preocupare a
școlii ocupă un loc special, reforma din învățământ și -a pus amprenta și asupra acestui
domeniu de orientare în carieră. După Stevenson, Miclea, Opre (2007) educația pentru carieră
este un program planificat de activități curr iculare și experiențe de învățare. Scopul său este
de a-i ajuta pe tineri să -și dezvolte cunoștințele și abilitățile necesare pentru a face alegeri de
succes și a administra tranziția de la perioada de studiu la un loc de muncă. În acest sens,
elevii au ne voie de sprijin continuu din partea cadrelor didactice care să le furnizeze
informații și despre profesii, dar, în același timp, să se constituie și ca repere pentru acei elevi
care au nevoie de orientare bazală în carieră.

45
În concluzie, cadre le didactice joacă un rol important, ei pot sprijini procesul de
consiliere pentru a se asigura că tinerii iau decizii profesionale realiste și își pot implementa
planurile de acțiune privind cariera. Astfel, profesorii sunt actori esențiali în asigurarea unei
tranziții a elevilor de la școală către muncă, formare profesională sau educație suplimentară.

Rolul și necesitatea orientării școlare și profesionale în alegerea
traseului educațional sau profesional

Reacția școlii, ca instituție de educație, formare și orientare, la mobilitatea socială și
economică, trebuie să fie , după Jigău (2000), de adaptare rapidă a conținutului, structurilor și
funcțiilor sale, de crearea de premise favorabile pentru elevi care să le permită integrarea
socială rapidă, fl exibilitatea, inițiativa și rezolvarea de probleme, diminuarea
imprevizibilului, a hazardului în alegerea carierei.
Atunci când orientarea școlară și integrarea socio -profesională este scopul însuși al
învățământului, cu siguranță că este de datoria sa, as umarea de sarcini sociale externe, care să
vizeze sprijinirea intrării pe piața forței de muncă a elevilor săi, proces înțeles ca o validare a
pregătirii inițiale furnizate de instituțiile educative.
Se constată o descreșterea constantă a ofer tei de locuri de muncă necalificat e sau
puțin calificat e, o dezvoltarea rapidă în plan tehnologic, diseminarea și punerea rapidă în
practică a noilor idei economice, manageriale etc., care impun școlii o din ce în ce mai mare
flexibilitate, capacitate de a daptare și obținerea unui ridicat nivel de educație și formare a
viitoarei forțe de muncă pentru ca aceasta să se dovedească angajabilă și productivă.
În acest sens sunt gândite și programele de educație pentru carieră prin care elevii,
respecti v tinerii ar trebui să își formeaz e competențe în următoarele domenii (Lemeni,
Miclea, 2004):
 autocunoaștere și dezvoltare personală;
 comunicare și relaționare interpersonală;
 managementul informației și al învățării;
 planificarea carierei;
 educație antre prenorială;
 managementul stilului de viață.
Aceste abordări ar permit e elevului un control activ al propriei cariere precum și
adaptarea la noile cerințe ale pieții muncii dar și ale unui mediu educațional și profesional

46
aflat mereu în schimbare. Astfel se dorește a se pune în legătură potențialul bio -psiho -socio –
cultural al individului cu cerința și oferta socială, realizabile prin programe și oferte
educaționale centrate pe orientarea în carieră.
Consilierii pentru orientarea în carieră, psihologi i școlar i, specialiști ai Centr elor
Județean e de Asistență Psihopedagogică, își asumă responsabilitatea pentru orientarea în
carieră a elevilor. Aceștia sunt persoane calificate care oferă consiliere specializată , ajutându -i
pe elevi să ia decizii realiste în ceea ce privește orientarea profesională. Cu cât elevii primesc
mai mult sprijin, printr -un program de educație pentru carieră, pentru a recunoaște nevoia de
planificare a unei cariere și cu cât sunt mai bine pregătiți pentru a lua decizii, cu atât este mai
probabil ca ei să aibă o tranziție ușoară de la școală către piața muncii.
Acordarea de servicii de dezvoltare în carieră a devenit tot mai complexă în lumina
schimbărilor rapide de pe piața muncii, din educație și din formare. Se așteaptă de la
persoanele c are oferă aceste servicii să furnizeze sugestii precise și actuale, informații despre
locurile de muncă, oportunități de educație și de formare a tinerilor din școli .
Un elev poate pleca la drum cu un bagaj de cunoștințe și informații generale pentru
pentru planificarea și dezvoltarea propriei cariere. El trebuie să înțeleagă că, piața muncii se
schimbă cu rapiditate, apar joburi noi, forme de angajare flexibile, cu trecere de la servicii
specializate și sarcini bine determinate, la proiecte în care activitățile sînt desfășurate în
funcție de priorități. Tinerii care intră pe piața muncii nu vor mai alege un „loc de muncă
pentru întreaga viață”, ci va fi nevoie ca ei să dobândească o înțelegere clară a talentelor și
intereselor lor și a modului î n care acestea pot fi aplicate.
Misiunea sistemului de educație este să răspundă nevoilor de educație și formare
profesională ale celor aflați în formare , dar și nevoilor dezvoltării sociale și economice ale
comunității. Instituția de învățământ, școala, î ndeplinește acest obiectiv la un nivel bun
calitat iv atunci când permite individului și societății o dezvoltare reală.
Există forme de opțiuni profesionale superficiale , legate de atracții spontane și
întreținute de interesele neconsolidate prin cunoștințe satisfăcătoare la unii tineri. Acești tineri
uzează de prea multe elemente construite întâmplător, prea multă incompatibilitate între
imaginea lor cu privire la o profesie și caracteristicile ei reale.
Există și opțiuni ce se realizează pe o do minantă afectivă. Astfel de opțiuni se
exprimă în cazul tinerilor care doresc foarte mult să devină profesioniști într -o direcție dată,
dar nu știu ce să facă, nu posedă cunoștințe satisfăcătoare, solide, teoretice și practice. Aceștia
au de obicei eșecuri mari la început, eșecuri ce odată traversate creează profesioniști de înaltă
clasă, îndrăgostiți de profesia lor.

47
O altă categorie de opțiuni poate fi dominată de interese, cunoștințe teoretice și
curiozitate, fără o antrenare afectivă prea pr ofundă. Acești tineri pot avea succese la început,
reușesc să depășească examene, concursuri și testele implicate la o profesiune, dar aceasta nu
are pentru ei rezonanțe interioare prea mari și profesiunea începe să pară anostă și greu de
exercitat din cau za acestei distanțe afective față de ea.
Există și cazuri în care tinerii nu pot să facă o alegere , sau care schimbă mereu ceea
ce-și doresc . Nu trebuie neglijate nici cazurile în care există o nepotrivire temperamentală la
profesiune , sau dorința ce impli că ideea de câștig material drept criteriu fundamental ori alte
oportunități.
Se creează o foarte variată tipologie a opțiunilor școlare și profesionale .
Responsabilitatea profesorilor consilieri din cadrul Cabinetelor de Consiliere și Asistență
Psihopeda gogică este de a -i ajuta pe elevi să elaboreze un plan de acțiune pentru orientare în
carieră și de a -i îndruma să identifice posibile alegeri privind propria carieră.

Stadiile de dezvoltare ale copilului în planificarea carierei

Este greșit să privești un copil și să spui: „voi face un doctor sau sportiv din el .” În
schimb, ar trebui să ne uităm la ce face bine ace l copil și ce anume îi place, apoi să susținem
talente le sale . Într-un stadiu incipient, un copil simte că are anumite deprinderi și talente și
face anumite activități care „îi sunt la suflet”. Astfel, cu cât o persoană dobândește mai repede
deprinderea de a se auto -analiza și de a se cunoaște, cu atât îi este mai ușor să se adapteze în
viață și să rezolve dil emele de zi cu zi. Fiind una dintre cele mai importante instituții sociale,
familia are un rol decisiv în acest proces. Condițiile de viață ale familiei, care includ statutul
social al familiei, profesia lor, starea materială și educația, sunt cele care influențează
dezvoltarea copilului.
Nimeni nu se îndoiește de importanța deciziei în procesul alegerii unei cariere pentru
copil. Dacă dorim să facilităm rolul părinților în acest proces, trebuie să introducem trei mari
dinamici: cel mai important stadiu în viața unui copil, nevoile unui copil care influențează
planificarea carierei, rolul părinților în procesul alegerii unei cariere.
Un model de carieră este determinat de factorii socio -economici, de abilitățile mentale
și fizice ale un ei persoane, trăsăturile caracterului și oportunitățile pe care acesta le întâlnește.
Toți factorii menționați mai sus sunt strâns legați de stadiile dezvoltării umane. Conform lui
D. Super (2001) o altă caracteristică specifică oamenilor este maturitatea carierei, încheierea

48
cu succes a sarcinilor dezvoltării, care sunt proiectate conform vârstei și realizărilor unei
persoane.
Un teoretician al dezvoltării carierei, Ginzberg (1975), divide procesul de alegere al
carierei în trei stadii diferite :
Stadiul 1 : stadiul fanteziei (de la naștere pană la 12 ani). In acest stadiu, copii interpretează
diferite roluri în jocurile lor, se prefac și își imaginează.
Stadiul 2 : stadiul tentativei/încercării (de la 12 la 17 ani). In timpul acestui stadiu copii încep
să își recunoască interesele, abilitățile și valorile, cristalizează ce le place însă nu încep să
dezvolte competențe și abilități .
Stadiul 3 : stadiul realist . (de la 17 la 25 ani). In timpul acestui stadiu persoana ia în
considerare toți factorii în timp ce explorează sursele informațiilor și ajunge la alegerea
finală.
A învăța cum să luam cele mai bune decizii este un proces care durează întreaga viață
și fiecare persoană caută un plan optim de pregătire pentru carieră și se străduie să își
potrivească țelurile cu realitatea lumii profesionale.

Importanța vârstei preșcolare în formarea nevoilor personale și a celor de carieră

Copii de vârstă preșcolară trăiesc într -un mediu relativ relaxat, care cre ează cele mai
bune condiț ii pentru formarea unor abilități unice, care fixează interesele și dezvoltă
receptivitatea, condiții care permit copilului să observe lumea și să pună întrebări. Acesta este
stadiul în care încep să apară primele cunoștințe ale copilului legate de cariera viitoare. Este
perioada în care părinții pun copiilor întrebări de genul: „ce vrei să te faci când o să fii
mare?”, „ce vei fi când vei fi mare?” și altele asemănătoare .
Unul dintre cei mai faimoși teoreticieni ai dezvoltării psihosociale, E. Erikson (1980),
a reliefat serii de stadii ale dezvoltării umane psihosociale, care permit vizionarea unui om
din unghiul pregătirii pentru carieră. Dacă în această perioadă copilul nu reușește să -și
dezvolte simțul de inițiativă și independență, mai târzi u în viață va fi dificil pentru acest copil
să ia decizii raționale referitoare la profesie și la viața personală. Pentru că, știm cu toții că
încrederea în sine și autonomia sunt unele dintre cele mai importante premize pentru cei care
se gândesc la o car ieră de succes.
In cursul copilăriei mijlocii, (intervalul dintre 3,5 pană la 6 ani) copii trec prin stadiile
inițiativă vs. vină. Un copil încrezător în sine și independent poate da dovadă de inițiativă în

49
viitor. In timpul acestui stadiu copii sunt plini de energie și de dorința de a încerca tot ce este
nou. Când un copil începe să își vadă propriile obiective apare și simțul responsabilității.
Dacă un copil reușește să depășească cu succes contradicțiile asociate stadiului în discuție, el
începe să dezvolte simțul responsabilității și al conștiinței. O persoană cu inițiativă este
capabilă să se plaseze în lumea contemporană a carierei, nu îi este frică de competiție și nu se
ferește de provocări. Joaca este activitatea principală a copilului în timpul perioadei
preșcolare; dar totuși nu este singura. Copii de această vârstă sunt capabili să realizeze muncă
efectivă în chip de joacă . Atenția acordată educației bazată pe muncă, pune bazele muncii
efective în viitor. Încurajând copii să efectueze d iverse sarcini îi pregătim pentru viața reală.
O caracteristică importantă a acestei vârste este gândirea creativă a copiilor, care încă
nu a fost confruntată de rivalul ei, gândirea convergentă. Această caracteristică permite să
distingem abili tățile artistice ale copilului în muzică, dans sau artă, ceea ce înseamnă că
acestea încep să se dezvolte devreme și pot deveni o bază solidă pentru cariera viitoare a
copilului. După cum putem vedea, vârsta pre -școlară joacă un rol esențial în formarea
aptitudinilor și servește ca fundație pentru viitoarea carieră de succes a copilului. Această
vârstă influențează trăsături de caracter care pot determina cariera, precum: voința,
independența, inițiativa sau auto -controlul.

Importanța vârstei școlare prim are în formarea nevoilor personale
și a celor legate de carieră

Copii își petrec anii copilăriei târzii pregătindu -se pentru viața de adult în cultura care
îi înconjoară. Copii învață să supraviețuiască în mediul înconjurător , dar și visează cu ochii
deschiși la ceea ce vor fi când vor crește . Bineînțeles că sunt doar vise în acest stadiu, vise
care nu se bazează pe argumente serioase , dar care se pot transforma în realitate mai
târziu . Copii de vârstă școlară trec prin așa zisa perioadă de f antezie , în timpul acestei
perioade,așteptările viitoare cu privire la carieră sunt de cele mai multe ori nerealiste și
imaginare. După Erikson (1980) acesta este un stadiu în care copii experimentează trecere
în maturizarea psihologică , își însușesc depri nderi cognitive și sociale. Una dintre cele mai
mari provocări căreia copilul trebuie să -i facă față este criza muncii și de inferioritate. Un
copil lucrează mult dar nu are succes întotdeauna. Îndeplinind efectiv cu succes o sarcină,
copilul simte gustul reușitei și al competenței. Invers, dacă un copil eșuează în activitățile
sale, el va începe să dezvolte un simț al inferiorității. Încrederea în sine joacă unul din

50
rolurile cele mai importante în determinarea calității vieții unei persoane. Încrederea și
abilitatea atunci când sunt bine dezvoltate, permit unei persoane să se implice în noi
activități și încurajează creșterea atât în sfera profesională cât și în cea personală a vieții.
În concluzie, părinții trebuie să se asigure că al lor copil învață să termine o sarcină în
mod independent, fără să fie nevoie să i se amintească sau să fie verificat, în ciuda
posibilității de a face greșeli. Este foarte important ca un copil de această vârstă să fie
încurajat să exploreze. Dacă în aceste momente copilul nu primește ajutor/sprijin el va
deveni o persoană care nu va avea încredere în ceilalți și nu va accepta alte părer i sau, în
mod contrar, nu va avea încredere în propria persoană și va urma deciziile și ideile celor
din jurul sau.

Particularită țile adolescenței în procesul de planificare a carierei

Psihologul Erick Erikson (1980) definește această perioadă ca fiind criza identității și
a confuziei de rol. Problema majoră a acestei perioade constă în încercarea de a evalua
sensul id entității personale. Întrebări precum „ cine sunt, unde mă îndrept sau ce voi face
în viitor?” caracterizează perioada crizei de identitate. Adolescenții caută să găsească
răspunsul la acest e întreb ări prin intermediul propriului corp, al sexualității , ideologi ilor
îmbrățișate , prin percepția lumii, credințe, valori, precum și prin modul său de exprimare.
Dezvoltarea fizică , emoțională și psihologică a unui adolescent definește ulterior
drumul carierei sale. La această vârstă, o persoană ia prima decizie importantă cu privire la
viitoarea sa profesie, carieră, etc., de exemplu, alegerea școlii, un domeniu de studiu, etc.
Super (2001) afirmă că în stadiul dezvoltării și al căutării carierei profesionale un
adolescent sau un tânăr adult are de a face cu roluri sociale și profesionale și încearcă
diferite imagini ale propriei persoane, considerându -le oportunități care pot fi aplicate în
viitoarea profesie.
Se definesc mai multe stadii care sunt esențiale în procesul de planificare al ca rierei în
timpul adolescenței :
 stadiul interesului, nevoia adolescentului de a realiza adevărata sa chemare
crește , începe să descopere acele activități care îi fac plăcere exersând în
perioadele de practică sau de muncă.
 stadiul de capacitate , adolescent ul începe să realizeze importanța educației și a

51
pregătirii necesare unei anumite profesii , dar și a abilităților și cunoștințelor
care-i lipsesc.
 stadiul valorii , pe l ângă caracteristicile stabilite mai devreme, adolescentul
începe să realizeze importanța atitudinilor personale și țelurilor pentru alegerea
profesiei, valori le sale interne.
 stadiul tranziției este un stadiu al consolidării , în timpul căruia un adolescent
se confruntă cu necesi tatea de a lua decizii reale cu privire la profesie. El își va
perfecționa și își va utiliza toate aptitudinile, interesele și valorile.
Putem afirma că un adolescent se străduiește să își cunoască propriile interese,
aptitudini, talente, înclinații și valori pentru a descoperi adevărata chemare și pentru a o
aplica în tr-o activitate profesională , însă nu de multe ori și reușește . Este o evoluție
graduală de formare a țelurilor profesionale, fixarea unor obiective realiste dar și
consecvența sunt câteva caracteristici necesare pentru a ajunge acolo unde dorește.
Consecv ența este asociată uneori cu seriozitatea, implicarea, păstrarea unui nivel de
performanță constant care să alimenteze succesele profesionale.

Metode și tehnici de consiliere și orientare școlară / vocațională

Noua ofertă educaționa lă pentru aria curriculară Consiliere și orientare,
urmăre ște următoarele direcții (M.E.C.2006):
1. „facilitarea accesului la întreaga ofertă de educație și formare profesională;
2. sprijinirea bunei inserții socio -profesionale viitoare a tinerilor;
3. ame liorarea continuă a procesului de utilizare a resurselor umane de care dispune
societatea.”
Consilierea în carieră vizează asistarea indivizilor, indiferent de vârstă și de momentul
vieții active, pentru a lua cele mai bune decizii cu privire la propria carieră. Cu alte
cuvinte, consilierea în carieră se adresează deopotrivă elevilor , care fac primele alegeri
legate de viitorul lor profesional, și persoanelor adulte , care doresc să își dezvolte cariera
sau să se orienteze spre o nouă profesie.
Consilierul carierei va lucra în conformitate cu Codul de Etică și Standardele de
Calitate pentru Orientare în Carieră, care stabilește standardele pentru furnizarea unui
serviciu profesionist. Este recomandat ca p rofesorii să îndrume elevii către Cabinetul de

52
Asistență Psihopedagogică ce oferă servicii de consiliere și orientare psihopedagogic ă din
școala lor (M.E.C., 2004).
Consilierii școlari și profesorii care oferă educație pentru carieră trebuie să adere la
anumite principii prin c are se asigură faptul că toți elevii primesc servicii de calitate, să
înțeleagă nevoile fiecărui elev în parte, deoarece fiecare elev este o personalitate unică.
Consilierea în carieră, în cazul elevilor este mai degrabă, un proces de ex plorare :
explorarea caracteristicilor personale, explorarea lumii ocupaționale, explorarea ocupațiilor
potrivite, explorarea alternativelor/rutelor educaționale care îi pot conduce spre ocupațiile
compatibile.
Metodele, tehnicile și instrumente le utilizate în procesul de consiliere a carierei sunt
selectate în funcție de nevoile individuale ale persoanei consiliate și de competențele
consilierului, conferite acestuia prin pregătirea de specialitate. Orice proces de planificare al
carierei ar t rebui să înceapă cu o așa numită auto -evaluare individuală. Este o componentă
fundamentală care îi ajută pe copii să afle mai multe despre ei. In acest fel fiecare copil va
putea să găsească ocupațiile care i se potrivesc.
Printre elementele pe ca re o auto -evaluare ar trebui să le cuprindă ar fi: valoril e
personale, interesele care sunt în legătură cu profesia viitoare ,trăsăturile unei persoane,
nevoile, motivațiile, atitudinile, abilitățile și calificările persoanei.
Stevenson, Miclea, O pre (2007) sunt de părere că diriginții pot lucra cu grupe de
dimensiunea unei clase, dând astfel posibilitatea elevilor de a lucra împreună și a împărtăși
cunoștințele referitoare la câmpul muncii, dar și a iniția propriile activități de explorare
împreun ă cu alți elevi care au aceleași aspirații profesionale. Procesul de predare -învățare
specific Consilierii și orientării este axat pe principiile învățării active, centrate pe elev. În
acest scop, Jigău, (2006) recomandă ca modele pentru orele de Consilier e și orientare, cele
activ -participative. Sarcinile de lucru pot fi realizate individual, în perechi sau în echipă, prin
activități independente sau asistate, precum: jocul de rol, simularea, brainstorming -ul, metode
art-creative, exerci țiul, chestionarul de interese și abilit ăți, conversa ția, discu ția, dezbaterea .
Încurajarea activităților extracurriculare, astfel încât experiența câștigată din
hobbyuri, interese și din călătorii să poată fi relaționată cu abilitățile academice și
profesional e achiziționate în școală.
Circulația liberă a forței de muncă în spațiul U niunii Europene și o piață globală a
muncii oferă oportunități ocupaționale care nu ar fi fost posibile în urmă cu mai bine de două
decenii în România.
Dincolo d e toate acestea argumente psihologice, pedagogice, proceduri științifice,

53
instrumente de diagnoză – considerăm că unul din scopurile esențiale și derivate ale
consilierii carierei este acela de a -l ajuta pe viitorul absolvent să se cunoască, să se
recunoas că în toate situațiile, să -și dea seama atât de capacitățile sale (altfel decât prin notele
obținute la școală), cât și de lipsurile sale, pentru a -și mobiliza „rezervele” la momentul
oportun, de a -i propune mijloacele prin care să -și completeze lacunele ș i să-și compenseze
incapacitățile; a -l informa asupra realităților vieții sociale, oferindu -i bagajul necesar de care
are nevoie și ajutându -l să interpreteze și să utilizeze aceste informații. În final, ca în orice
altă formă de consiliere decizia îi aparține celui căruia i -a fost dedicată toată această
procedură: elevul.

54

B. Partea practică

55

B.1. Obiectivul general al cercetării

Lucrarea de față își propune să studie ze aspirațiil e profesionale ale elevilor din
clasele terminale din municipiile Galați și Iași , în vederea integ rării pe piața muncii și a
modalităților de informare utilizate în alegerea facultății și a carierei profesionale în
general .
Având în vedere că aceas tă activitate de cercetare este una aplicativă, de tip
descriptiv , ea are rolul de a identifica și descrie caracteristicile unor realități din mediul
educațional .

B.2. Obiective specifice ale cercetării

 motivarea alegerii profesie i/ocupației
 influențe în luarea deciziilor pentru viitorul profesional
 timpul acordat studiului
 profesii preferate

56

B.3. Ipotezele cercetării

Ipoteza 1
Propensiunea de a urma studii superioare este asociată cu tendința de a găsi un loc de muncă
în străinătate.

Ipoteza 2
Există diferențe semnificative între băieți și fete în ceea ce privește timpul acordat învățării.

B.4.Metodologia cercetării

Studiul a presupu s realizarea unei anchete pe bază de chestionar desfășurată pe un
eșantion de câte 4 licee din municipiile Galați și Iași , (pe 4 categorii de licee, în funcție de
procentajele obținute la examenul de bacalaureat: liceu cu rezultate foarte bune, liceu cu
rezultate bune, liceu cu rezultate medii și liceu cu rezultate slabe). În cad rul fiecărui liceu
s-a aplicat un chestionar pe un eșantion de elevi din clasele terminale (a XI -a și a XII -a),
aflați în sistemul de învățământ de stat, cu frecvență . Eșantionul final a cuprins
răspunsurile de la 326 de elevi. Cercetarea a vizat deopotriv ă filiera teoretică și pe cea
tehnologică.

57
În municipiul Iași situația eșantionului se prezintă conform tabelului de mai jos:
Categorie Liceu Nr. chestionare Clase terminale
I Colegiul Național „Mihai
Eminescu” 44 2
II Liceul Teoretic de
Inform atic „ Grigore Moisil ” 37 2
III Colegiul Tehnic „Gheorghe
Asachi” 34 2
IV Liceul Tehnologic de
Mecatronică și Automatizări 26 2
Total : 4 licee 141 chestionare 8 clase terminale
Tabelul 4 Eșantion Iași

În municipiul Galați situația eșantionului se prez intă conform tabelului de mai jos :
Categorie Liceu Nr. chestionare Clase terminale
I Colegiul National
„Alexandru Ioan Cuza” 45 2
II Colegiul Economic „Virgil
Madgearu” 51 2
III Grup Școlar CFR 49 2
IV Colegiul Tehnic „Radu
Negru” 40 2
Total : 4 licee 185 chestionare 8 clase terminale
Tabelul 5 Eșantion Galați

58
B.5. Rezultate obținute

Fig. 4 Ore acordate studiului

Tabelul 6 Frecvențe ore studiu

59

Q1 Câte ore pe zi acorzi studiului pentru a doua zi?

Group Statistics
sd2 Sex N Mean Std. D eviation Std. Error Mean
NUMAR DE ORE IN MEDIE
PT STUDIU VAR
CANTITATIVA Masculin 165 4,1576 15,05344 1,17191
Feminin 161 5,1553 15,06851 1,18757
Tabelul 7 Comparație m/f ore acordate studiului

Q2. Spune care sunt dou ă materii preferate:

Fig. 5 Prima materie preferată

60
Q2. Spune care sunt dou ă materii preferate:

Fig 6. A doua materie preferată

Q5. În general dac ă e vorba de viitorul t ǎu cu cine te sf ătuiești de obicei (poți alege
mai multe variante):

Tabelul 8 Sfătu itori pentru viitor

61
Q8. Cu privire la profesia respectivǎ de ce ai ales -o? (puteți bifa mai multe alegeri)

Fig 7 Profesie și competențe

Tabelul 9 Frecvențe competențe

62
Q8. Cu privire la profesia respectiv ǎ de ce ai ales -o? (puteți bifa mai mul te alegeri)

Fig. 8 Meserie bănoasă

Tabelul 10 Frecvente meserie bănoasă

63
Q8. Cu privire la profesia respectiv ǎ de ce ai ales -o? (puteți bifa mai multe alegeri)

Fig. 9 Meserie creativă

Tabelul 11 Frecvențe meserie creativă

64
Q8. Cu privire la profesia respectiv ǎ de ce ai ales -o? (puteți bifa mai multe alegeri)

Fig. 10 Meserie cerută pe piața muncii

q8d. Este cerut ă pe piața muncii

Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid Da 122 37,4 37,4 37,4
Nu 190 58,3 58,3 95,7
99,00 14 4,3 4,3 100,0
Total 326 100,0 100,0

Tabelul 12 Frecvențe meserie cerută pe piața muncii

65
Q8. Cu privire la profesia respectiv ǎ de ce ai ales -o? (puteți bifa mai multe alegeri)

Fig. 11 Profesie de carieră lungă

q8e. Permite o carier ă lungă

Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid Da 143 43,9 43,9 43,9
Nu 169 51,8 51,8 95,7
99,00 14 4,3 4,3 100,0
Total 326 100,0 100,0

Tabelul 13 Frecvențe profesie de carieră lungă

66
Q8. Cu privire la pr ofesia respectiv ǎ de ce ai ales -o? (puteți bifa mai multe alegeri)

Fig. 12 Profesie care lasă timp liber

q8f. Îmi lasă timp liber

Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid Da 61 18,7 18,7 18,7
Nu 251 77,0 77,0 95,7
99,00 14 4,3 4,3 100,0
Total 326 100,0 100,0

Tabelul 14 Frecvențe profesie care lasă timp liber

67
Q8. Cu privire la profesia respectiv ǎ de ce ai ales -o? (puteți bifa mai multe alegeri)

Fig. 13 Profesie care permite activitate variată

q8g. Este variat ă

Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid Da 57 17,5 17,5 17,5
Nu 254 77,9 77,9 95,4
99,00 15 4,6 4,6 100,0
Total 326 100,0 100,0

Tabelul 15 Frecvențe profesie care permite activitate variată

68
Q8. Cu privire la profesia respec tivǎ de ce ai ales -o? (puteți bifa mai multe alegeri)

Fig. 14 Profesie apreciată

q8h. Profesie apreciat ă

Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid Da 108 33,1 33,1 33,1
Nu 204 62,6 62,6 95,7
99,00 14 4,3 4,3 100,0
Total 326 100,0 100,0

Tabelul 16 Frecvențe profesie apreciată

69
Q8. Cu privire la profesia respectiv ǎ de ce ai ales -o? (puteți bifa mai multe alegeri)

Frequencies
Responses
Percent of Cases N Percent
$decea q8a. Corespunde
competentelor 207 22,4% 69,0%
q8b. Este banoasa 162 17,6% 54,0%
q8c. Este creativa 63 6,8% 21,0%
q8d. Este ceruta pe piata 122 13,2% 40,7%
q8e. Permite o cariera lunga 143 15,5% 47,7%
q8f. Imi lasa timp liber 61 6,6% 20,3%
q8g. Este variata 57 6,2% 19,0%
q8h. Profesie apreciata 108 11,7% 36,0%
Total 923 100,0% 307,7%
a. Dichotomy group tabulated at value 1.

Tabelul 17 Frecvențe aprecieri profesie

70
Q9.Referitor la activitatea ta școlarǎ cum apreciezi urmǎtoarele:

Fig. 15 Ore structurate logic

q9a. Or e structurate logic

Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid Nu stiu 23 7,1 7,1 7,1
Niciodata 20 6,1 6,1 13,2
Destul de rar 127 39,0 39,0 52,1
Destul de des 129 39,6 39,6 91,7
Intotdeauna 27 8,3 8,3 100,0
Total 326 100,0 100,0
Tabelul 18 Frecvențe ore structurate logic

71
Q9.Referitor la activitatea ta școlarǎ cum apreciezi urmǎtoarele:

Fig. 16 Profesorii predau cu pasiune

q9b. Profesorii predau cu pasiune

Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid Nu stiu 15 4,6 4,6 4,6
Niciodata 16 4,9 4,9 9,5
Destul de rar 119 36,5 36,5 46,0
Destul de des 146 44,8 44,8 90,8
Intotdeauna 30 9,2 9,2 100,0
Total 326 100,0 100,0

Tabelul 19 Frecvențe profesorii predau cu pasiune

72
Q9.Referitor la activitatea t a școlarǎ cum apreciezi urmǎtoarele:

Fig. 17 Metode folosite de profesori

Tabelul 20 Frecvențe metode folosite de profesori

73
Q9.Referitor la activitatea ta școlarǎ cum apreciezi urmǎtoarele:

Fig. 18 Influențare s istem de valori

Tabelul 21 Frecvențe influențare sistem de valori

74
Q9.Referitor la activitatea ta școlarǎ cum apreciezi urmǎtoarele:

Fig. 19 Profesori care evaluează corect

Tabelul 22 Frecvențe profesori care evaluează corect

75
Q9.Referitor la activitatea ta școlarǎ cum a preciezi urmǎtoarele:

Fig. 20 Competiție cu colegii

Tabelul 23 Frecvențe competiție cu colegii

76
Q9.Referitor la activitatea ta școlarǎ cum apreciezi urmǎtoarele:

Fig. 21 Control la teme

Tabelul 24 Frecvențe control la teme

77
Q9.Referito r la activitatea ta școlarǎ cum apreciezi urmǎtoarele:

Fig. 22 Părinți interesați

Tabelul 25 Frecvențe părinți interesați

78
Q9.Referitor la activitatea ta școlarǎ cum apreciezi urmǎtoarele:

Fig. 23 Consultare cu părinții

Tabelul 26 Frecvenț e consultare cu părinții

79
Q3. Referitor la planurile tale de viitor dupǎ terminarea clasei a -XIIa te rugam sa
completezi următorul tabel:

Tabelul 27 Corelație facultate cu loc de muncă în țară

Tabelul 28 Corelație facultate cu loc de muncă în țar ă

Tabelul 29 Chi-Square Test

80

Tabelul 2 9 Corelație facultate cu loc de muncă în străinătate

Tabelul 30 Corelație facultate cu loc de muncă în străinătate

Tabelul 31 Chi-Square Test

81
SD1. Vârsta medie a eșantionului

Fig. 24 Vârsta medie a e șantionului cercetării

SD2. S tructura pe sexe (M/F) a eșantionului

Fig. 25 Structura pe sexe (M/F) a eșantionului

82
Concluzii

Din r ezultatele cercetării noastre ambele ipoteze de lucru au fost infirmate, respectiv :

Ipoteza 1 Propensiunea de a urma st udii superioare este asociată cu tendința de a găsi un
loc de muncă în străinătate. Acest lucru în cazul elevilor din clasele terminale se
dovedește a nu fi susținut de răspunsurile date de aceștia la chestionarul aplicat. Contrar
așteptărilor acești elevi pornesc în majoritate pe drumul vieții nu cu ideea de a face studii
și apoi de a emigra în alte țări , ci cu dorința de a -și găsi un loc de muncă în Rom ânia.

Ipoteza 2 Există diferențe semnificative între băieți și fete în ceea ce privește timpul
acordat învățării. Numărul de ore acordat studiului zilnic în medie nu diferă semnificativ
între băieți și fete, contrar unor păreri majoritate fetele nu acordă zilnic în medie mai
multe ore de studiu pentru pregătirea zilei următoare de școală decât băieții.

83
B I B L I O G R A F I E

1. Allport, G. W. 1991 . Structura și dezvoltarea personalității . București : Ed. Didactică
și Pedagogică.
2. Baban , A. 2001 . Consiliere educațională . Ghid metodologic pentru orele de dirigenție
și consil iere. Cluj-Napoca : Ed. Imprimeria „Ardealul”.
3. Baker , S. 1996 . School counseling for the twenty -first century (second edition). New
York: Prentice Hall Publication.
4. Baker, D., Fuller, B., Hannum, E, Verum, R. 2004. Inequality Across Societies:
Families, Sch ools and Pesisting Stratification . Netherlands : Elesevier.
5. Berry, J.W., Segall, M. H., Kagitcibasi, C. (eds.) . 1997. Handbook of Cross -Cultural
Psychology , vol. 3. Boston: Allyn & Bacon .
6. Birch, A. 2002 . Psihologia dezvoltării, București : Ed. Tehnică .
7. Borlandi , M. 2009. Dictionar al gîndirii sociologice . Iași: Ed. Polirom .
8. Boudon, R. 1997. Tratat de sociologie . București : Ed. Humanitas .
9. Boudon, R. 1973. L’Inégalité des chances . Paris : Ed. Armand Colin .
10. Blach, H ., Chemana, R . Depret, E . (coord.) . 2006. Marele dicționar al psihologiei
Traducere: Ardeleanu, A., Dorneanu, S ., Balotă, N . București: Ed . Trei.
11. Butnaru, D. (coord.) . 1999 . Consiliere și orientare școlară . Iași: Ed. Spiru Haret.
12. Chișu, V . (coord .). 2002 . Manualul specialistului în resurse umane . București : Ed.
Irecson .
13. Didier, J . 2009. Dicționar de filosofie , Traducere Gavriliu Leonard, ediția a 2 -a,
București : Editura Univers Enciclopedic Gold .
14. Dima G., Smeureanu, M., Petrescu, M. C. 2011 . Manualul consilierului . Brașov :, Ed.
Profiles Internation al srl.
15. Erikson, E. H. 1980. Identity and the lifecycle: A Reissue. New York: W. W. Norton.
16. Ghica , V. 1998 . Ghid de consiliere și orientare școlară . Iași: Editura Polirom.
17. Golu, P., Zlate, M., Verza, E. 1993 . Psihologia copilului . București : Ed. Didactică și
Pedagogică R .A.
18. Giddens, A. 2001. Sociologie. București: All .
19. Ginzberg, E. 1975. The Manpower Connection. Education and Work. Harvard
University Press.
20. Hatos, A. 2006. Sociologia educației . Iași: Ed. Polirom .

84
21. Hăhăianu, L. (coord) . 2000 . Consilier -Manage mentul resurselor umane . București :
Ed. Rentrop & Straton.
22. Holland, J. L . 1997 . Making vocational choices (3rd ed.). Odessa FL: Psychological
Assessment Resources, Inc.
23. Ion, Al. D . 2008 . Consiliere psihopedagogică . Iași: Ed. Polirom.
24. Iucu, R. 2004 . Formare a cadrelor didactice. Sisteme, politici, strategii . București : Ed.
Humanitas Educațional .
25. Jigău, M . 2001 . Consilierea carierei . București : Ed. Sigma.
26. Jigău, M., (coord.) . 2006 . Consilierea carierei. Compendiu de metode și tehnici .
București : Ed. Afir.
27. Jigău, Mihai . 2007 . Consilie rea carierei . Compe ndiu de metode și tehnici . București :
Ed. Sigma.
28. Jigău, M. (coord.) 2000. Ghid de consiliere si orientare, . București: Ed. Sigma . p.10.
29. Lallement, M. 1997. Istoria ideilor sociologice,Vol. I De la origini până la Weber .
Oradea : Ed. Antet .
30. Lemeni, G, Miclea, M. (coord). 2004. Consiliere și orientare – ghid de educație pentru
carieră . Cluj-Napoca : Ed. ASCR.
31. Zlate, M. 2002. Tratat de psihologie organizațional – managerială, vol. I. Iași: Ed.
Polirom.
32. Mitchell, A. M., Jones G. B., Krumboltz J. D. 1979 . Social Learning and Career
Decision Making, Cranston: The Caroll Press .
33. Neuman , H. 1994. Arta de a găsi o slujbă bună , București : Ed. Businness TECH
Internațional Press srl.
34. Paszkowska -Rogacz, A . (coord.). 2008. Copi lul meu își alege o carieră . Bașov: Ed.
Ema.
35. Popa, C ., Săucan , D, S. , Liiceanu , A. 2009 . Competențe psihologice și performanță în
carieră, Raport de cercetare (extras) . Departamentul de Psihologie – Institutul de
Filosofie și Psihologie ”C. Radulescu Motr u” Decembrie.
36. Piketty, T. 2015. Capitalul în secolul XXI . București : Ed. Litera.
37. Plăcintar , A. C. 2011 . Ghid de informare educațională, decizie școlară și orientare
vocațională . Arad : Ed. Universității ”Aurel Vlaicu” .
38. Râmbu, N . 2006. Tirania valorilor: st udii de filosofia valorilor și axiologie . București :
Ed. Dida ctică și Pedagogică .

85
39. Stevenson Linda (coord .). 2007 . Orientarea în carieră . București, Ed. Atelier
Didactic . pag 19.
40. Schein, E. H. 1990 . Career Anchors. Discovering Your Real Values. San Francisko:
Jossey -Bass/Pfeiffer Printing.
41. Silvaș, A . 2009 . Managementul carierei . Universitatea„ Petru Maior” . Tg. Mureș .
Curs pentru uzul studenților . DPPD .
42. Super, D. E. 1984. Career and Life Development. W. D. Brown, L. Brooks (red.),
Career Choice and Development. San Francisco, Washington, London: Jossey -Bass
Publishers,
43. Super, Ch. M., & Super, D. E. 2001. Opportunities in Psychology Careers . Illinois:
VGM Career Books.
44. Steers , R. 1988 . Introduction on Organizational Behavior, Scott, Foresman and Co .
Glenview.
45. Tomșa, G . 1999 . Consilierea și orientarea în școală , București : Ed. Casa de Editura și
Presa Viața Românească.
46. Ungureanu, I. 2002. Paradigme ale cunoașterii societății . Iași: Ed. Junimea .
47. Voicu, B. 2013. „ Încrederea în oameni ”. Valorile români lor. Newsletter . Seria 2013 –
2014, N o. 1, MAI 2013 .
48. Vlăsceanu, L . (coord.) . 2011. Sociologie . Iași: Ed. Polirom .
49. Zamfir, E. 1995. “Statul bunăstării. Mecanismele producerii bunăstării într -o societate
modernă ”. Revista de Cercetări Sociale , (1), 112 -132.
50. Zamfir, C., Vlăsceanu , L. (coord.). 1998. Dicționar de sociologie . București : Ed.
Babel .
51. Zăpârțan, M . 1990. Eficiența cunoașterii factorilor de personalitate în orientarea
școlară și profesională a elevilor . Cluj: Ed. Dacia .
52. Znaniecki, F. 1975. Obiectul sociologiei educației . București : Ed. Didactică și
Pedagogică .
53. ***Orientarea în carieră, ghid pentru profesori . 2007 . București : Ed. Atelier Didactic.
54. ***Ghidul carierei tale “Stagii de pregătire practică și activități de stimulare a
inserției pe piața mu ncii pentru studenți și absolvenți” . 2010 . Iași: Ed. Universitatea
“Alexandru Ioan Cuza”.
55. *** Ministerul Educației și Cercetării . 2004 . Cod etic și standarde de calitate în
consilierea carierei București.

86
Site-uri

Bócsa, E, Munteanu, R. (2010). Consilier e și orientare în carieră. Ghid pentru studenți și
absolvenți , preluat de pe site -ul: http://portal.ctcnvk.ro/catedre/comisia -metodica -a-
dirigintilor (accesat mai 2015)
***Revi sta de asistență educațională ISSN 2285 – 0139, ISSN –L = 2285 – 0139, Centrul
Județean de Resurse și Asistență Educațională Tulcea disponibilă pe:
http://revistadeasistentaeducationala (accesat iunie 20 15)
www.zf.ro/eveniment/cu -2-5-din-pib-alocate -educatiei -romania -este-la-coada -clasamentului –
lumii -in-privinta -finantarii -scolii -14119678 (accesat iulie 2015)
www.anofm.ro/files/Buletiinformativ/februarie,2015.pdf (accesat aprilie 2015)
Centrul Național de Resurse pentru Orie ntare Profesională (CNROP – Euroguidance):
www.cnrop.ise.ro , www.ploteus.net (accesat mai 2015)
Facultatea de Psihologie și Științele Educației:
www.psychology.ro , www.psihologieonline.ro (accesat mai 2015)
EXPERT -Centrul de Consultanță Psihologică și Orientare Profesională: www.psychology.ro
Centru l Municipal de Asistență Psihopedagogică București: www.cmap.home.ro
Centrele de Asistență Psihopedagogică (CAPP), www.capp.ise.ro
Centrul Educația 2000+, www.cedu.ro
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă: www.anofm.ro
Department of Education and Skills (2003). National Healthy School Standards:Managing
Links with Careers Education and Guidance www.cegnet.co.uk
M.E.C.T: www.edu.ro
http://www.hipo.ro/Domenii -in-care-se-vor-face-angajari -in-2015 -si-companiile -care-
recrutează (accesat iunie 2015)
http://ec.europa.eu/romania/tania_grigore_integrarea_tinerilor_pe_piata_muncii.pd f
(accesat iunie 2015).
http://www.absolvent -univ.ro/Raport -2006 -2010 -final.pdf
Comunicat al Conferinței Miniștrilor europeni responsabili cu învățământul superior, Bergen,
19-20 Mai, 2005, disponibil la adresa:
http://vechi.cnfis.ro/fd/bologna/documente/Bergen2005ro.pdf (accesat mai 2015)
Junc, D. 2010. Politici sociale în domeniul ocupării și șomajului Teză d e Doctorat.
Universitatea București Facultatea de Sociologie și Asistență Socială Școala Doctorală .
Rezumatul tezei de doctorat disponibil la adresa:

87
http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2011Februarie/Junc%20Delia%20 –
%20Politici%20Sociale%20in%20Domeniul%20Ocuparii%20si%20Somajului/Rezumat%20
teza%20Junc%20(Bekesi)%2 0Delia.doc . (accesat mai 2014).
Tudosoiu , S. N. 2010. Educația în sistemul comunist din România (anii 1965 -1989) .
Universitatea București Facultatea de Istorie Școala Doctorală . Rezumatul tezei de doctorat
disponibil la adresa:
http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2011Februarie/Tudosoiu%20Silvia -Nicoleta%20 –
%20Educatia%20in%20sistemul%20comunist%20din%20Romania%20(anii%201965 –
1989)/Educatia%20in%20sistemul%20comunist%20din%20Romania%20(anii%201965 –
1989)%20Tudosoiu%20Silvia -Nicolet a.pdf (accesat aprilie 2015).

88

ANEXE

89
Anexa 1
Chestionar
Liceu l____________________ CHESTIONAR nr.____

Aspirații, interese și valori ale elevilor claselor terminal e din Galați
Dragi elevi! Realizăm o cercetare cu privire la o serie de aspecte legate de opțiunile voastre profesionale după
terminarea liceului. Răspunsurile la întrebări sunt confidențiale, deci nu trebuie semnate! Cele câteva date de
identificare -vârsta, sexul, venituri, profesia părinților ne sunt necesare pentru statistică, de aceea vă rugǎm să
răspundeți sincer la întrebările acestui chestionar. Vă mulțumim!

Q1. Câte ore pe zi acorzi temelor pentru a doua zi? _________________
Q2. Spune care sunt d ouǎ materii preferate: 1.___________________ __
2._____________________

Q3. Referitor la planurile tale de viitor dupǎ terminarea clasei a -XIIa te rugam sa completezi
următorul tabel:
Daca DA in ce oraș ai vrea sa faci acest lucru
a) Aș d ori sǎ urmez cursurile
unei facultă ți sau altă formă de
învățământ superior
1.Da
2.Nu
…………………….

Notează ce facultate (specializare) ai dori să urmezi Facultatea de…
b) Aș dori să urmez cursuri de
specializare de scurtă durată
(școalǎ post licealǎ)

1.Da

2.Nu

…………………….
Notează ce cursuri post -liceale ai dori să urmezi Cursuri de….
c) Aș dori sǎ îmi gǎsesc un loc
de muncǎ în țarǎ
1.Da
2.Nu
……………………. ………………………………….

d) Aș dori sǎ îmi gǎsesc un loc
de muncǎ în strǎinǎta te
1.Da
2.Nu
……………………. ………………………………………….
e) Nu m -am hotǎrât încǎ (treci la Q4)
f) Vreau sǎ fac altceva. Ce anume:………………………………………………………. ……………………………………. …….

Q4. Dacă NU ești hotărât de ce nu ai luat încă o decizie?
___________________________________________________________________________

90
Q5. În general dacǎ e vorba de viitorul tǎu cu cine te sfǎtuiești de obicei ( poți alege mai multe
variante):
a. Părinții sau alte rude
b. Prietenii
c. Psihologul Școlar/Consilierul
d. Dirigintele/Profesorii
e. Colegii de clasă
f. Nu mǎ sfǎtuiesc cu nimeni g. Altcineva:_______________________________

Q6. Te rugǎm sǎ enumeri trei profesii sau ocupații pe care crez i cǎ le -ai putea avea la vârsta
de 30 de
ani! 1.__________________________________
2.__________________________________
3.__________________________________

Q7. Dintre cele trei profesii sau ocupații care din ele te aștepți totuși sǎ o ai cu adevǎrat la
vârsta de
30 de ani?_______________________________

Q8. Cu privire la profesia respectivǎ de ce ai ales -o? (puteți bifa mai multe alegeri )

a. Consider cǎ aceastǎ profesie corespunde
competențelor mele
b. Este o profesie bǎnoasǎ
c. Este o pro fesie creativǎ
d. Este cerutǎ pe piața muncii e. Permite o carierǎ îndelungatǎ
f. Îmi poate lǎsa destul timp liber
g. Implicǎ activitǎți variate
h. Este o profesie apreciatǎ de toatǎ lumea

Q8z.
Altceva:___________________________________________________ ______________
________________________________________________________________

Q9. Referitor la activitatea ta școlarǎ cum apreciezi urmǎtoarele:
Întot
deauna Destul
de des Destul
de rar
Nicio
datǎ
Nu
știu

a). Orele sunt structurate logic, sunt clar e și mot ivante 4 3 2 1 0
b). Profesorii predau cu pasiune și interes 4 3 2 1 0
c). Sunt mulțumit de metodele folosite de profesori 4 3 2 1 0
d). Prin comportament și atitudini profesorii au o influențǎ
pozitivǎ asupra sistemului meu de valori 4 3 2 1 0
e). Profesorii evalueazǎ elevii în mod corect 4 3 2 1 0
f). Sunt în competiție cu colegii mei 4 3 2 1 0
g). Pǎrinții mei mǎ controleazǎ la temele efectuate acasǎ 4 3 2 1 0
h). Pǎrinții mei se intereseazǎ la școalǎ de ceea ce fac 4 3 2 1 0
i). Câ nd am o problemǎ personalǎ mǎ consult cu pǎrinții 4 3 2 1 0

91
La final te rugam câteva informații despre tine:
SD1. Vârsta :____________
SD2. Sexul : a) masculin b) feminin
SD3.Care sunt veniturile familiei tale daca adunam salariile păr inților sau alte venituri?
a) sub 500 lei b) între 500 – 1000 lei
c) între 1000 – 2000 lei d) peste 2000 lei
SD4. Poți sǎ imi dai câteva date despre pǎrinții tǎi :
Pǎrinte Ce studii are: Ce ocu pație are:
Mama : 1. 2.
Tata : 3. 4.

SD5. In prezent locuiești cu ambii pǎrinți? 1. DA 2. NU

SD6. Dac ă NU de ce se întimpl ă acest lucru :_______________________________________

SD7. Clasa:__________SD8. Profilul clasei:_______________ ____

SD9. Med ia cu care ai terminat ultima clasǎ :__________________

92
Anexa 2

Nr.
crt. Liceu (Iași) Promovabilitate
BAC 2015 %
1 COLEGIUL “COSTACHE NEGRUZZI”, IAȘI 100.00
2 COLEGIUL NAȚIONAL, IAȘI 100.00
3 COLEGIUL NAȚIONAL “MIHAI EMINESCU”, IAȘI 100.00
4 LICEUL TEORETIC “MIRON COSTIN”, IAȘI 99.46
5 LICEUL TEORETIC “VASILE ALECSANDRI”, IAȘI 99.32
6 LICEUL TEORETIC DE INFORMATICĂ “GRIGORE
MOISIL”, IAȘI 98.89
7 LICEUL TEORETIC “DIMITRIE CANTEMIR”, IAȘI 96.53
8 COLEGIUL NAȚIONAL “MIHAIL SADOVEANU”,
PAȘCANI 95.20
9 COLEGIUL NAȚIONAL “GARABET IBRĂILEANU”,
IAȘI 94.71
10 COLEGIUL ECONOMIC ADMINISTRATIV, IAȘI 93.22
11 LICEUL TEORETIC “ALEXANDRU IOAN CUZA”,
IAȘI 92.96
12 COLEGIUL NAȚIONAL “ȘTEFAN CEL MARE”,
HÎRLĂU 92.79
13 COLEGIUL “RICHARD WURMBRAND”, IASI 92.00
14 LICEUL TEHNOLOGIC ECONOMIC “VIRGIL
MADGEARU”, IAȘI 90.28
15 COLEGIUL NAȚIONAL DE ARTĂ “OCTA V
BĂNCILĂ”, IAȘI 88.17
16 LICEUL PEDAGOGIC ”VASILE LUPU”, IAȘI 87.57
17 COLEGIUL NAȚIONAL “EMIL RACOVIȚĂ”, IAȘI 84.02
18 LICEUL TEHNOLOGIC ECONOMIC DE TURISM,
IAȘI 83.43
19 LICEUL TEORETIC WALDORF, IAȘI 80.77
20 LICEUL TEHNOLOGIC “HARALAMB VAS ILIU”,
PODU ILOAIEI 76.92
21 LICEUL TEORETIC “MIRON COSTIN”, PAȘCANI 76.79
22 LICEUL TEHNOLOGIC “VICTOR MIHĂILESCU
CRAIU”, BELCEȘTI 74.51
23 COLEGIUL AGRICOL ȘI DE INDUSTRIE
ALIMENTARĂ “VASILE ADAMACHI”, IAȘI 71.76
24 SEMINARUL TEOLOGIC ORTODOX “SF. VASILE
CEL MARE”, IAȘI 70.27
25 LICEUL TEORETIC “ION NECULCE”, TÂRGU
FRUMOS 69.14
26 COLEGIUL TEHNIC “GHEORGHE ASACHI”, IAȘI 68.93
27 LICEUL TEORETIC “BOGDAN VODĂ”,
HĂLĂUCEȘTI 60.38
28 LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLĂUȚĂ”,
ȘCHEIA 60.00
29 LICEUL TEHNOLOGIC “PETRE 58.06
30 LICEUL TEHNOLOGIC „IONEL TEODOREANU”,
VICTORIA 55.56
31 LICEUL CU PROGRAM SPORTIV, IAȘI 54.70
32 LICEUL TEHNOLOGIC DE INDUSTR IE
ALIMENTARA, ȚIBANA 53.85
33 COLEGIUL TEHNIC DE CĂI FERATE “UNIREA”,
PAȘCANI 53.71
34 COLEGIUL TEHNIC DE ELECTRONICĂ ȘI
TELECOMUNICAȚII “GHEORGHE MÂRZESCU”,
IAȘI 51.00
35 LICEUL TEHNOLOGIC „DUMITRU POPA”,
MOGOSESTI 50.00
36 LICEUL TEHNOLOGIC, HÎRLĂU 49.38
37 LICEUL TEORETIC “LASCAR ROSETTI”,
RADUCĂNENI 49.30
38 LICEUL TEHNOLOGIC AGRICOL “MIHAIL 48.65

93
KOGALNICEANU”, MIROSLAVA
39 COLEGIUL TEHNIC “IOAN C. ȘTEFĂNESCU”, IAȘI 46.15
40 COLEGIUL TEHNIC “MIHAIL STURDZA”, IAȘI 44.44
41 COLEGIUL TEHNIC “DIMITRIE LEONIDA”, IAȘI 37.66
42 COLEGIUL TEHNIC DE TRANSPORTURI ȘI
CONSTRUCȚII, IAȘI 37.29
43 LICEUL TEHNOLOGIC, VLĂDENI 37.21
44 COLEGIUL TEHNIC “ ION HOLBAN”, IASI 34.09
45 LICEUL TEHNOLOGIC “PETRU PONI”, IAȘI 33.60
46 LICEUL SPECIAL ”MOLDOVA”, TG . FRUMOS 33.33
47 ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ CENTRUL DE
STUDII “ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT”, PASCANI 33.33
48 LICEUL TEHNOLOGIC, COZMESTI 25.00
49 LICEUL TEHNOLOGIC ECONOMIC “NICOLAE
IORGA”, PAȘCANI 25.00
50 LICEUL TEHNOLOGIC, FÂNTÂNELE 25.00
51 LICEUL TEHNOLOGIC “MIHAI BUSUIOC”,
PAȘCANI 25.00
52 LICEUL TEHNOLOGIC “PETRU RAREȘ”, T ÂRGU
FRUMOS 21.74
53 LICEUL TEHNOLOGIC DE MECATRONICĂ ȘI
AUTOMATIZĂRI, IAȘI 19.70
54 LICEUL TEHNOLOGIC, HOLBOCA 00.00
55 LICEUL TEHNOLOGIC, LESPEZI 00.00
56 LICEUL TEHNOLOGIC, LUNGANI 00.00
57 LICEUL TEH NOLOGIC, TĂTĂRUȘI 00.00
58 LICEUL TEHNOLOGIC UCECOM ”SPIRU HARET”,
IASI 00.00
59 LICEUL TEHNOLOGIC, HOLBOCA 00.00
60 LICEUL TEHNOLOGIC, LESPEZI 00.00
61 LICEUL TEHNOLOGIC, LUNGANI 00.00
62 LICEUL TEHNO LOGIC, TĂTĂRUȘI 00.00

94
Anexa 3

Nr crt. Liceu (Galați) Promovabilitate
BAC %
1 Colegiul Național „V . Alecsandri 100.00
2 Colegiul Național „C. Negri” 100.00
3 Colegiul Național „Al. I. Cuza” 100.00
4 Colegiul Național „M. Ko gălniceanu” 99.51
5 Liceul Teoretic „E. Racoviță” 98.10
6 Colegiul Economic „V . Madgearu 95.78
7 Colegiul Național „S. Haret” Tecuci 95.51
8 Liceul Teoretic „M. Eliade” 94.00
9 Liceul Teoretic „Dunărea” 93.14
10 Seminarul Teologic 88.13
11 Liceul Tehnologic "C. Conachi", Pechea 84.48
12 Liceul "Eremia Grigorescu 84.21
13 Colegiul Național "C. Hogaș" Tecuci 83.59
14 Liceul de Artă "D. Cuclin" 74.19
15 Liceul "Sf. Maria" 71.97
16 Liceul CFR 70.99
17 Colegiul "Elena Doamna" 66.88
18 Liceul Tehnologic din Cudalbi 60.00
19 Liceul cu Program Sportiv 59.61
20 Colegiul de Agricultură și Economie Tecuci 57.09
21 Colegiul "D. Moțoc" 55.22
22 Colegiul "Traian Vuia" (Auto) 48.78
23 Colegiul Tehnic "Radu Negru" 48.09
24 Liceul Part icular "Marin Coman" 44.44
25 Colegiul "Paul Dimo" 43.75
26 Liceul Tehnologic de Marină 42.02
27 Liceul din Berești 41.93
28 Liceul "Ov. Caledoniu" Tecuci 41.30
29 Liceul din Tudor Vladimirescu 40.47
30 Liceul din Corod 40.00
31 Liceul Tehnol ogic "A. Saligny" 32.00
32 Liceul "Elena Caragiani" Tecuci 32.00
33 Colegiul "Aurel Vlaicu" Metalurgic 25.92
34 Liceul "Hortensia Papadat Bengescu" Ivești 00.00

95
Anexa 4
Decizia de carieră

Criteriile trecute în tabelul de mai jos te ajut ă să compari op țiunile tale de carier ă.
Completeaz ă mai întâi rubricile din prima coloana și bifeaz ă apoi în dreptul op țiunii care valorific ă
acele caracteristic i. La sf ârșit vei avea o imagine complex ă a gradului de compatibilitate dintre
opțiuni și caracteristicile tale personale.

OPTIUNEA 1 OPTIUNEA 2 OPTIUNEA 3

INTERESELE
MELE:
1.
2.
3.

VALORI:
1.
2.
3.

DEPRINDERI:
1.
2.
3.

NIVEL
EDUCATIONAL
PE CARE
DORESC
SA-L ATING:
1.
2.
3.

STIL DE VIATA
DORIT:
1.
2.
3.
ALTE NEVOI/
DORINTE:
1.
2.
3.