DirecŃia Informare și Documentare Sisteme de educaŃie în unele state ale Uniunii Europene – iunie 2009 – 2 Cuprins Capitolul I ComparaŃie între… [602615]

PARLAMENTUL ROMÂNIEI
SENATUL

Departamentul Legislativ
DirecŃia Informare și Documentare

Sisteme de educaŃie în unele state ale
Uniunii Europene

– iunie 2009 –

2

Cuprins

Capitolul I

ComparaŃie între diferitele sisteme de educaŃie din : Austria, Belgia,
Danemarca, FranŃa, Germania, Luxemburg, Marea Brita nie,
Olanda, Portugalia, Suedia:
3
1. Durata învăŃământului

2. VacanŃe școlare și modul de desfășurare al unei săp tămâni,tip

3. Raportul dintre învăŃământul public și cel privat

Capitolul II

Prezentarea unor sisteme educaŃionale naŃionale

1. Finlanda 8

2. FranŃa 16

3. Italia 23

4. Marea Britanie și Irlanda de Nord 35

5. Spania 39

3 Capitolul I

ComparaŃie între diferitele sisteme de educaŃie din Europa

FranŃa:

, 30 de academii (26 în Hexagon, 4 în DOMTOM) condu se de către un rector.
Sistem centralizat care depinde de Ministerul Educa Ńiei NaŃionale. Sistemul
educativ este divizat în patru cicluri de învăŃămân t:
1) preșcolar
2) primar
3) secundar
4) superior

Germania

Regiunile sunt responsabile de domeniul educaŃiei. Nu există învăŃământ
preșcolar, școala primară cuprinde 4 ani de studiu (clase de la clasa I la clasa a
IV,a ).

ÎnvăŃământul secundar general

Hanptschule

(formare
profesională) Realschule

(formare generalizată în
vederea exercitării unor
profesii cu exigenŃe
teoretice ridicate) Gymnasium

(bac general și acces
la universitate)

4 Luxemburg

Copii pot începe școala maternală la 3 ani. De la 4 ani devine obligatorie.

Belgia

Sistemul de învăŃământ este guvernat de două princi pii fundamentale:

, libertatea învăŃământului

, suveranitatea totală a învăŃământului

ÎnvăŃământul preșcolar: 97% dintre copii îl frecven tează pentru a favoriza
dezvoltarea personală
Școlarizarea obligatorie: , între 6 și 15 ani cu fr ecvenŃă obligatorie
, între 15 și 18 frecvenŃă redusă este acceptată
(ucenicia)

Olanda

Școlarizarea copiilor se face de la vârste de 4 an i, în școala primară (basic
school), unde aceștia vor învăŃa timp de 8 ani. Di n 1980 toate școlile sunt
gratuite.

Spania

ÎnvăŃământul este obligatoriu de la vârsta de 6 ani până la 16 ani. Școala primară
cuprinde trei cicluri a câte 2 ani (de la 6 la 12 a ni). ÎnvăŃământul secundar
cuprinde 2 cicluri a câte 2 ani și se încheie cu un examen. Elevii sunt obligaŃi să
reușească la acest examen pentru a continua. După a ceea pot urma:
, un ciclu de formare cu grad de dificultate mediu (î nvăŃământ profesional).
, să se pregătească 2 ani pentru Bacalaureat pentru c a apoi să urmeze o
universitate.

Italia

Există 3 nivele de învăŃământ:
, nivel elementar
, nivel secundar mediu
, nivel secundar superior
Sistem școlar compus în principal
de instituŃii de învăŃământ catolice

5 Școala este obligatorie de la vârsta de 6 la 14 ani . Se poate alege între
sistemul public și cel privat. Legea prevede autono mia fiecărei instituŃii de
învăŃământ, indiferent de nivel.

Portugalia

Primele 9 clase din cele 12 clase prevăzute în sist emul de învăŃământ
portughez sunt gratuite și obligatorii. În cea de,a douăsprezecea clasă se studiază
doar trei materii care respectă domeniul de special izare al facultăŃii.

Suedia

Sistemul școlar public este alcătuit, pe de o parte , din școli obligatorii și,
pe de altă parte, din forme de învăŃământ bazate pe opŃiuni. ÎnvăŃământul este
obligatoriu și pentru persoanele cu handicap mintal . Toate sistemele școlare sunt
în întregime gratuite.

Finlanda

Există o separaŃie între clasele inferioare și clas ele superioare. Pe
parcursul claselor inferioare, vor dobândi competen Ńe fundamentale. În clasele
superioare, elevii înveŃe să fie responsabili, iar opŃiunile se diversifică.
Școlaritatea obligatorie începe la 7 ani și se înch eie după 9 ani. Copiii în vârstă
de 6 ani pot frecventa facultativ un an de învăŃămâ nt preșcolar.

Danemarca

ÎnvăŃământul este obligatoriu între 6 și 16 ani. 90 % dintre copii sunt în
sectorul public. Nu există nicio distincŃie de nive l. Elevii pot alege apoi o școală
profesională sau să studieze timp de 3 ani și să su sŃină ulterior examenul de
bacalaureat.
ÎnvăŃământ secundar general: în anii '60 s,a introd us examenul pregătitor
superior pentru adulŃi și toŃi cei care au părăsit sistemul.

Marea Britanie

3 sisteme , Anglia / łara Galilor
, ScoŃia
, Irlanda de Nord

Fiecare are propria sa autoritate
centrală

6 Toate cele trei sisteme se caracterizează printr,o dezvoltare scăzută a
învăŃământului preșcolar (resurse scăzute). ÎnvăŃă mântul este obligatoriu de la 5
la 16 ani.
Apoi, elevii au două posibilităŃi: , liceele (gra mmar school) trecerea la
viaŃa activă
, șc olile secundare sau tehnice universitat ea

Austria

ÎnvăŃământul cuprinde trei nivele:
, elementar
, secundar
, mediu
Școala este obligatorie până la împlinirea vârstei de 15 ani. Orientarea se
face începând cu vârsta de 10 ani. O a doua limbă s trăină este introdusă încă din
școala primară, există de asemenea o programă comun ă pentru instituŃiile de
învăŃământ secundar.

1. NoŃiuni de învăŃământ secundar

łările din Europa se diferenŃiază în trei mari gru pe în funcŃie de
organizarea și trecerea de la învăŃământul primar l a cel secundar superior.

În prima grupă se regăsesc Ńări precum Danemarca, Portugalia, Finlanda,
Islanda, Suedia și Norvegia. Acestea nu fac nicio d istincŃie superior,inferior. Nu
se vorbește decât de învăŃământ secundar.

În a doua grupă se află Ńări precum FranŃa, Italia și Grecia.
Primului nivel i se spune „integrat”, toŃi elevii a vând un program de formare
identic. Începând cu învăŃământul secundar superior , sunt mai multe linii de
formare posibile.

În cea de,a treia grupă se află sistemele de învăŃ ământ din Belgia, Spania,
Marea Britanie. Acestea prevăd un soclu comun de co mpetenŃe până la vârsta de
14 ani.

Germania, Austria și Olanda nu pot fi incluse într ,o anume categorie dat
fiind diferenŃele prea mari din interiorul acestor sisteme de învăŃământ.

7 1. Durata învăŃământului

1. Secundar inferior:
Durata acestui ciclu de învăŃământ variază între 2 ani (Belgia) la 5 sau 6
ani (Germania). În FranŃa este de 4 ani. Durata med ie este de 3,4 ani.
3 ani: Italia, Danemarca, Portugalia, Olanda, Suedi a, Marea Britanie (Anglia
și łara Galilor), Luxemburg
4 ani: Spania, FranŃa, Marea Britanie (ScoŃia)

2. Secundar superior:
O mare variabilitate. În general 2,3 ani.
2 ani: Danemarca, Olanda, Spania, Marea Britanie
3 ani: FranŃa, Italia, Portugalia, Suedia, Finlanda
4 ani: Belgia, Luxemburg, Austria

3. Profesional
Pentru marea majoritate, acesta durează între 2 și 4 ani, dar poate ajunge
până la 5 ani, chiar 6 ani (Italia, Austria, Olanda , Luxemburg).

2. VacanŃe școlare și modul de desfășurare al unei săptămâniâtip

RepartiŃia și durata vacanŃelor școlare
VacanŃele școlare nu durează decât , 4 săptămâni în Germania
, 9 săptămâni în FranŃa
, 13 săptămâni în Islanda
În Danemarca școala începe la jumătatea lunii augus t, în vreme ce în
majoritatea celorlalte Ńări începe la începutul lun ii septembrie. În Spania începe
mai târziu.
În general săptămânile de vacanŃă sunt împărŃite as tfel:
a. 1 săptămâna de Ziua Tuturor SfinŃilor (1 Noiembrie)
b. 15 zile de Crăciun
c. 15 zile în Februarie (excepŃie Anglia și Italia)
d. 8/15 zile de Paști
+ în medie 13 zile nelucrătoare oficiale anual

Desfășurarea unei săptămâniîtip
În general, săptămâna de școală are 5 zile, luni,vi neri, cu excepŃia Italiei și
Luxemburgului unde aceasta are 6 zile. În Germania, Irlanda, Austria,
Portugalia, școlile au posibilitatea de a alege înt re săptămâna de 5 zile și cea de
6 zile. În Belgia și FranŃa, nu există cursuri mier curea după,amiaza.

8 În Luxemburg, sunt trei zile cu program lung și tre i zile cu program scurt.

3. Raportul dintre învăŃământul public și cel priva t

Există trei grupe în funcŃie de raportul dintre sec torul public și cel privat.

, Grupa 1 : Grecia și Marea Britanie: nicio finanŃare din par tea autorităŃilor
publice. AbsenŃa finanŃării nu împiedică statul să controleze modul în care banii
sunt utilizaŃi de către instituŃiile de învăŃământ.
, Grupa 2 : FranŃa, Italia, Portugalia: diferite tipuri de co ntract care leagă
sectorul public de cel privat. Conform contractului , școlile particulare primesc
mai mult sau mai puŃin subvenŃii și dispun de liber tăŃi mai mult sau mai puŃin
mari în ceea ce privește alegerea profesorilor și a materiilor de studiu.
, Grupa 3 : majoritatea Ńărilor: o mare similaritate între șc olile publice și cele
particulare. ÎnvăŃământul este subvenŃionat câteoda tă în parte, câteodată
complet. Olanda: egalitatea finanŃării public/priva t.

În general, instituŃiile de învăŃământ subvenŃionat e sunt finanŃate cu peste
50% din fondurile de stat. În Belgia, majoritatea i nstituŃiilor de învăŃământ sunt
private subvenŃionate. În general transferul elevil or dintr,un sistem în altul nu
constituie o problemă. În Grecia, spre exemplu, tra nsferul privat/public nu este
posibil. În Spania și Italia, salariile din sectoru l privat sunt mai mari decât cele
din sectorul public (spre deosebire de Grecia unde întâlnim contrariul). În FranŃa
salariile din sectorul privat sunt egale cu cele di n sectorul public.

9 Capitolul II

Prezentarea unor sisteme educaŃionale naŃionale

FINLANDA

1. ÎnvăŃământul populaŃiei și limba de predare

În 2008 existau 562.500 de copii cu educaŃie prima ră. Procentul tinerilor
cu vârste cuprinse între 0 și 29 de ani era în 2007 de 35,6%. Finlanda are două
limbi oficiale, finlandeza și suedeza. Aproximativ 7% dintre elevii de
învăŃământ primar și secundar absolvă o școală unde limba de predare este limba
suedeză. Ambele grupuri lingvistice au instituŃii p roprii pornind de la grădiniŃă
până la nivelul de educaŃie superioară. Suplimentar , există instituŃii de
învăŃământ unde predarea se face total sau parŃial într,o limbă străină (engleză).
AutorităŃile locale dispun organizarea învăŃământul ui în limba laponă, în zonele
cu populaŃie vorbitoare de limbă laponă. Se iau în considerare oportunităŃile de
educaŃie pentru alte minorităŃi, la fel ca și pentr u cei ce folosesc limbajul
semnelor.

2. Controlul administrativ și extinderea învăŃământ ului finanŃat din surse
publice

ÎnvăŃământul este subordonat Ministerului EducaŃie i. Consiliul Director
NaŃional al ÎnvăŃământului (CDNI) colaborează cu mi nisterul, pentru
dezvoltarea obiectivelor educaŃionale, conŃinut și metode pentru învăŃământ
primar, secundar și superior. Suplimentar, fiecare dintre cele 6 provincii
finlandeze are un departament de educaŃie și cultur ă care se ocupă de aceste
probleme. AdministraŃia locală derogă responsabilit atea către municipalităŃile
locale ce joacă un rol important în acordarea educa Ńiei.
Cele mai multe instituŃii de educaŃie primară și se cundară sunt susŃinute
de către autorităŃile locale sau de consiliile muni cipale (asociaŃii municipale).
Mai puŃin de 3% dintre copii merg în școli private de educaŃie primară.
InstituŃiile private sunt supervizate de autorităŃi le publice: urmăresc programele
naŃionale și ghidurile de calificare confirmate de CDNI. Ele au același nivel de
finanŃare ca și școlile publice. Răspunderea pentru finanŃarea învăŃământului
este împărŃită între stat și autorităŃile locale. F inanŃarea statului se calculează
procentual astfel: statul subvenŃionează 42% din co sturi în timp ce
municipalitatea subvenŃionează 58%. AutorităŃile lo cale determină autonomia

10 școlilor. Școlile au drept de acordare a serviciil or educaŃionale conform unor
hotărâri administrative proprii, în conformitate cu legea.
InstituŃiile politehnice, cele de studii superioare profesionale, sunt atât
publice sau private. UniversităŃile susŃinute de st at se bucură de o autonomie
extinsă.
Nu există inspectorat școlar, iar inspecŃiile școla re au fost abandonate.
Activitatea furnizorilor de învăŃământ este direcŃi onată de obiectivele stipulate
în Programele naŃionale și în legislaŃia învăŃământ ului. Sistemul se bazează pe
eficienŃa profesorilor în eforturile lor de a îndep lini obiectivele respective.
Sectoarele de învăŃământ sunt responsabile de autoe valuarea educaŃiei pe care o
acordă și se așteaptă participarea acestora la eval uări naŃionale și internaŃionale.
Din anul 2003 Consiliul de Evaluare a ÎnvăŃământulu i operează în strânsă
legătură cu Ministerul educaŃiei și este responsabi l de planificarea, coordonarea,
conducerea și dezvoltarea evaluărilor din învăŃămân tul primar, secundar,
superior și de perfecŃionare. Mai mult decât atât, CDNI evaluează efectele
predării.

3. ÎnvăŃământul pregătitor

De la naștere până la vârsta de 6 ani, copiii pot merge la grădiniŃă sau
asociaŃii familiale private (creșe), cu taxe rezona bile, în funcŃie de venitul
parental. ToŃi copii de 6 ani au dreptul la educaŃi e pregătitoare gratuită. Fiecare
autoritate locală decide acordarea de educaŃie preg ătitoare în școli sau grădiniŃe.
În 2007, 99% dintre copii urmau acest tip de educaŃ ie.

4. EducaŃia obligatorie

I. Etape

EducaŃie primară 7 – 16 ani
Programul de învăŃământ obligatoriu este de 9 ani. Se mai poate face în
mod voluntar încă un an.

II. Criterii de admitere

ÎnvăŃământul obligatoriu începe la vârsta de 7 ani împliniŃi. Aproximativ
1% din copii încep mai devreme, dar numai în baza u nui certificat de aptitudine.
ÎnvăŃământul obligatoriu este gratuit. AutorităŃile locale desemnează locaŃia
pentru fiecare elev în zona de rezidenŃă, dar părin Ńii pot alege școala după
preferinŃe.

11 III. Durata unei zi/săptămâni/an școlar

Anul școlar constă în 190 de zile între mijlocul lu nii august și începutul
lunii iunie. Numărul minim de lecŃii pe săptămână v ariază între 19 și 30,
depinzând de nivelul și numărul subiectelor opŃiona le. Suplimentar există o
autonomie locală privind extra vacanŃele. În cele d ouă formate, o zi școlară
constă în cel mult 5 materii; în alte orare numărul maxim este de 7 materii pe zi.
O oră de studiu durează 60 de minute; predarea este de 45 minute și pauza de 15
minute.

IV. Mărimea clasei – grupul de studenŃi

Nu există reglementări privind numărul de cursanŃi, exceptând
învăŃământul pentru copiii cu dizabilităŃi, unde nu mărul maxim de cursanŃi este
de 6,10. Grupurile cursanŃilor sunt formate din cop ii de aceeași vârstă. Totuși,
unde este cazul, copiii de diferite vârste pot învă Ńa împreună, în special în școli
mici. Copiii din primele 6 clase au aceeași profeso ri la majoritatea orelor, dar
pot exista profesori de arte vizuale, educaŃie fizi că și muzică. Copiii din clasele
VII / IX au profesori diferiŃi pentru fiecare mater ie.

V. Controlul și conŃinutul programei

Programa naŃională curentă a fost verificată de CDN I în anul 2004 și
include obiectivele și criteriile de evaluare. În a ceastă formă școlile și
autorităŃile locale își formează reglementările pro prii privind programa școlară.
Profesorii își aleg metodele de predare și au liber tatea de a selecta manualele
proprii de predare. Subiectele obligatorii în educa Ńia primară sunt: limba
maternă (finlandeză sau suedeză), literatura, a dou a limbă naŃională, limbile
străine, protecŃia mediului, educaŃia sanitară, rel igie sau etică, istorie, studii
sociale, matematică, fizică, chimie, biologie, geog rafie, educaŃie fizică, arte
vizuale, meșteșuguri, economie primară și consilier e infantilă.
EducaŃie primară suplimentară este acordată copiilo r care nu au primit loc de
studiu sau care au nevoie de timp pentru a,și face planuri viitoare de studiu.

VI. Calificări, evoluŃie și evaluare

Profesorii își fac evaluarea pe baza criteriilor de evaluare și obiectivelor
stipulate în programă. Evaluarea este o parte a vie Ńii școlare zilnice și fiecare
copil sau elev primește un raport anual. Suplimenta r, un raport intermediar poate
fi dat în timpul anului școlar. Evaluarea cunoștinŃ elor elevilor se face prin teste.
Programa naŃională include descrierile performanŃel or bune (gradat ”bun” sau 8)
la majoritatea materiilor. Un elev poate repeta anu l în cazul în care nu a absolvit
la una sau mai multe materii, sau dacă se constată că nu are cunoștinŃe sau

12 abilităŃi necesare pentru accederea la următoarea e tapă. În practică, totuși, acest
lucru este marginal. Fiecare elev primește un certi ficat de absolvire pentru cei 9
ani de învăŃământ obligatoriu. Pentru cel de,al 10, lea an opŃional se eliberează
un alt certificat.

5. ÎnvăŃământul superior secundar și postîsecundar

I. Tipuri de învăŃământ

ÎnvăŃământ superior secundar general , între 16 și 19 ani
ÎnvăŃământ și perfecŃionare superioară secundară vo caŃională

II. Criterii de admitere

StudenŃii care au absolvit cu succes învăŃământul o bligatoriu sunt apŃi
pentru învăŃământul superior secundar vocaŃional și perfecŃionare. Procedura de
aplicare are loc prin sistemul de aplicare naŃional . StudenŃii sunt îndrumaŃi să
aplice la o instituŃie care oferă educaŃie superioa ră secundară. SelecŃia
studenŃilor la aceste școli se bazează pe foaia mat ricolă, unde este cazul, unele
instituŃii specifice pot include experienŃa de lucr u și alŃi factori de comparaŃie
precum și teste de aptitudine și de admitere. Preda rea este gratuită dar se solicită
contribuŃii financiare pentru achiziŃionarea manual elor. 20% dintre studenŃi își
continuă studiile după absolvirea învăŃământului pr imar: în 2006, 51% au optat
pentru studii superioare secundare generale și 40% pentru studii superioare
vocaŃionale.

III. ConŃinutul și controlul programei

CDNI decide conŃinutul și obiectivele materiilor și modulelor de studii
atât pentru învăŃământul superior secundar general precum și învăŃământul
superior secundar specific și de perfecŃionare. Baz ându,se pe programa
naŃională, fiecare sector de învăŃământ este bazat pe programa locală.
Materiile obligatorii sunt: limba și literatura mat ernă, a doua limbă naŃională,
limbi străine, matematică, știinŃe naturale și de m ediu, religie sau etică, filozofie,
psihologie, istorie, știinŃe sociale, educaŃie fizi că și arte, medicină. Suplimentar,
orarul conŃine cursuri opŃionale, decise la nivelul fiecărei unităŃi de învăŃământ.
Studentul trebuie să fie ghidat către o profesie co nform aptitudinilor.

Calificările superioare secundare vocaŃionale pot f i obŃinute în
învăŃământul școlar prin instruire practică sau pri n test de competenŃă.

13 EducaŃia vocaŃională și instruirea acoperă 8 sectoa re de învăŃământ
(învăŃământ cu profil uman, cultură, știinŃe social e, administraŃie și afaceri,
știinŃe naturale, tehnologie, comunicaŃie și transp orturi, resurse naturale și de
mediu, servicii sociale, sănătate și sport, turism, servicii de catering și servire),
53 de calificări vocaŃionale incluzând un total de 119 programe diferite. Fiecare
calificare vocaŃională constă în studierea materiil or de bază, materii opŃionale și
cel puŃin 20 de credite obŃinute prin muncă practic ă.
Programa de bază include limba maternă, a doua limb ă naŃională, o limbă
străină, matematici, fizică, chimie, știinŃe social e, ore de practică, educaŃie fizică
și sănătate precum și arte și cultură. ȘtiinŃele in clud, de asemenea, meditaŃii și un
proiect final.

IV. Calificări, progrese și aprecieri

Planul de învăŃământ superior secundar general este conceput pe o
perioadă de 3 ani, dar studenŃii îl pot termina în 2 sau chiar 4 ani. Instruirea este
organizată într,o formă ce nu este împărŃită pe sem estre. Fiecare curs este
considerat terminat atunci când studentul a urmat n umărul necesar de ore,
ulterior primind un certificat de absolvire. Apreci erea se face pe baza
obiectivelor definite de programa școlară naŃională .

Școlarizarea superioară secundară generală se final izează cu un examen
naŃional, care este completat cu un test de limbă m aternă, precum și 3 teste
obligatorii: a doua limbă naŃională, o limbă străin ă și matematică; sau un singur
test de studii generale cuprinzând literatură și șt iinŃe. StudenŃii pot susŃine și alte
teste opŃionale. După susŃinerea cu succes a examen ului naŃional și terminarea
programei școlarizării superioare secundare general e, studenŃii intră în posesia
unui certificat de absolvire.

Studiile pentru calificare vocaŃională durează 3 an i. Planurile individuale
de studiu ale studenŃilor determină alegerile și pr ogresul acestor studii.
Aprecierea nivelului și cunoștinŃelor se face după terminarea fiecărui modul.
Programa naŃională conŃine criteriul aprecierii stu dentului. Un nou tip de
apreciere, este demonstrarea cunoștinŃelor acumulat e și a fost introdus în
certificarea modulelor vocaŃionale. Un certificat d e calificare este înmânat după
completarea tuturor modulelor de studiu de către in stituŃia vocaŃională sau
sectorul de educaŃie.

După terminarea cursurilor practice studenŃii prime sc două certificate: un
certificat de participare și un certificat de calif icare.

Finalizarea acestei forme de învăŃământ, atât gener ală cât și vocaŃională,
permite studentului să fie apt pentru studii superi oare.

14

6. Studii superioare

I. Structură

Studiile superioare sunt oferite de universităŃi și școli tehnice superioare
ce sunt instituŃii superioare de învăŃământ profesi onal. UniversităŃile pun accent
pe cercetare și instruire știinŃifică pe când școli le tehnice superioare adoptă o
abordare mai practică.

II. Admiterea

Foaia matricolă furnizează eligibilitate pentru stu dii superioare, iar
suplimentar, aceia care au o calificare vocaŃională acced la un nivel post
secundar de cel puŃin 3 ani.
Există o admitere restrictivă ”numerus clausus” în toate domeniile de
studiu. În funcŃie de numărul de locuri, universită Ńile utilizează criterii de
selecŃie diferite. De obicei selecŃia se face pe ba za rezultatelor obŃinute și pe
baza unui examen de admitere.
CerinŃa generală de admitere la școlile tehnice sup erioare este absolvirea
unei școli superioare secundare sau școli vocaŃiona le. SelecŃia candidaŃilor la
școlile tehnice superioare se bazează pe note și pe experienŃa practică acumulată
precum și examene de admitere.

III. Calificări

Conform sistemului de absolvire a universităŃilor e ste posibil să fie
obŃinută o diplomă academică de scurtă sau de lungă durată. Diploma de
absolvire de scurtă durată este acordată după 3 ani însumând 180 de credite.
Diploma de master de lungă durată se acordă după 2 ani de studiu după
absolvirea primei perioade (de 3 ani) și însumează 120 de credite.

7. Nevoi speciale

Fiecare elev cu dizabilităŃi din școala elementară are dreptul la școlarizare
și instruire de specialitate, conform nevoilor spec iale. Acestea se acordă în
cadrul învăŃământului pre,primar și superior secund ar. Obiectivul constă în
sprijinirea elevilor pentru a avea oportunităŃi ega le de absolvire a școlii. Elevii
cu probleme mintale primesc educaŃie obligatorie pr ecum și educaŃie specială
dată de profesori SNE.

15 Dacă un copil nu poate primi educaŃie obligatorie d atorată unei
dizabilităŃi, boli, dezvoltare întârziată, instabil itate emoŃională sau alte motive
similare, este transferat în sistemul de învăŃământ pentru nevoi speciale, unde
instruirea se face într,o clasă specială.

În 2007, 46.000 de copii au fost admiși și transfer aŃi în sistemul de
învăŃământ pentru nevoi speciale, care reprezintă 8 ,1% din învăŃământul primar.

8. Cadre didactice

Echipa de predare și de instruire în învăŃământul p rimar trebuie să aibă
diplome de absolvire a unei facultăŃi sau a unei șc oli tehnice sau calificări
vocaŃionale post,secundare. Suplimentar ei sunt asi staŃi de supraveghetori cu
calificări vocaŃionale superioare secundare.

Educatorii de grădiniŃă trebuie să aibă diplomă de absolvire în educaŃie.
Profesorii din școala elementară sunt, de obicei pr ofesori generaliști, iar cei din
ultimele clase și la nivel superior secundar sunt s pecialiști pe materii. ÎnvăŃătorii
au masteratul în educaŃie, iar profesorii au o dipl omă de master de specialitate,
precum și studii pedagogice. CandidaŃii la postul d e profesor trebuie sa treacă un
examen de admitere care constă într,o probă scrisă, un test de aptitudini și
interviu. Unele universităŃi includ o situaŃie de g rup, precum și o demonstraŃie
opŃională de predare la admitere.

Profesorii au statut de funcŃionari publici.

16

FRANłA

În FranŃa, organizarea și administrarea învăŃământ ului sunt atribuite
Ministerului EducaŃiei NaŃionale și Cercetării.
Sistemul educativ francez cuprinde o școlarizare ob ligatorie și gratuită pentru
copiii cu vârste cuprinse între 6 și 16 ani.
Bugetul alocat sistemului educaŃional se ridică la 65,96 miliarde de
euro/an.
Cheltuielile pentru educaŃie, în procent de 85%, p rovin din surse publice
(stat: 62,7%, colectivităŃi teritoriale: 21,3%; alt e administraŃii publice: 2,1%).
Cu toate acestea, legile privind descentralizarea au transferat anumite
puteri autorităŃilor locale, conform principiului c ompetenŃelor partajate.

CompetenŃele colectivităŃilor teritoriale

Comunele – conform legilor din 1879 și 1889 – au în administ rare
clădirile în care funcŃionează instituŃiile de învă Ńământ. Acestea se ocupă cu
construcŃia, reconstrucŃia, repararea, echiparea și funcŃionarea școlilor.
Consiliul municipal al comunelor decide înfiinŃarea școlilor publice după
consultarea unui reprezentant al statului. Primarul fixează orarul școlar, după
consultarea Consiliului școlar. Conform unei hotărâ ri a Consiliului municipal, în
fiecare școală din fiecare comună a fost înfiinŃat un serviciu care colectează
ajutoare financiare din partea elevilor, în funcŃie de posibilităŃile părinŃilor.

Consiliile generale – consiliilor generale le sunt atribuite construirea ,
renovarea, cheltuielile referitoare la întreŃinerea și funcŃionarea (cazare,
alimentaŃie, mobilier) instituŃiilor de învăŃământ aflate în subordine. Acestea
sunt însărcinate și cu organizarea și finanŃarea tr ansportului școlar.

Consiliile regionale – au atribuŃii stricte, pe domenii de activitate.

Legea privind descentralizarea a transferat colect ivităŃilor teritoriale noi
atribuŃii privind recrutarea, remunerarea, administ rarea personalului tehnic și
celui care lucrează în colegii sau licee.
Statul a transferat, de asemenea, fondurile necesar e acestei noi responsabilităŃi.

17

CompetenŃe partajate

În domeniul competenŃei partajate, colectivităŃile au elaborat programe de
investiŃii în domeniul construcŃiilor, renovării și /sau restructurării instituŃiilor
existente în jurisdicŃia lor. Pentru noile construc Ńii, colectivităŃile stabilesc
capacitatea acestora, localizarea, tipul de cazare pentru elevi. Prefectul are
ultimul cuvânt în acest sens, după avizul autorităŃ ii academice.
Rectorul academiei și inspectorul de specialitate h otărăsc structura pedagogică a
instituŃiei iar ministerul prevede structura person alului angajat.

ÎnvăŃământul primar

ÎnvăŃământul primar este alcătuit din școala mater nală și din școala
elementară.

Școala maternală

ÎnfiinŃată în anul 1881, este destinată copiilor c u vârste cuprinse între 2 și
6 ani. Deși nu este obligatorie, acest sistem de în văŃământ școlarizează copiii, în
majoritatea cazurilor, în sistemul public de învăŃ ământ.
Având dublu obiectiv: educativ și pedagogic, școala maternală permite copiilor
să,și dezvolte propria personalitate și să,și dezvo lte abilităŃile comunicaŃionale.
În FranŃa, un sfert din numărul copiilor de 2 ani, precum și cei cu vârste cuprinse
între 3 și 5 ani sunt cuprinși în acest sistem de e ducaŃie.
Programul școlii maternale este împărŃit în 5 domen ii de activitate:
, descoperirea alfabetului, și, implicit, a scrisul ui;
, pregătirea pentru viaŃa de școlar;
, descoperirea corpului omenesc;
, descoperirea lumii înconjurătoare;
, dezvoltarea altor activităŃi creative, educative, senzitive.

Școala elementară

ÎnvăŃământul elementar este obligatoriu pentru toŃ i copii, de naŃionalitate
franceză sau de alte naŃionalităŃi, cu vârsta cupri nsă între 6 și 11 ani.
În cadrul ciclului 1 al învăŃământului primar se d isting două direcŃii
principale: stăpânirea vocabularului limbii materne și educaŃia civică.
Ciclul 2 aprofundează studiul limbilor străine, al matematicilor și
activităŃilor referitoare la descoperirea lumii, a artelor vizuale și a educaŃiei
muzicale și sportive.

18 Ciclul 3 are în centrul activităŃilor literatura, istoria și geografia, știinŃele
exacte și tehnologia.
Tehnologia informaticii și a comunicării sunt util izate în cadrul mai
multor activităŃi școlare și conduc spre obŃinerea primului Brevet privind
informatica și internetul (B2i).
Școala elementară dezvoltă aptitudinile fiecărui e lev: stimulează
intelectul, în sensul observării, gustului privind experimentarea, sensibilitatea,
capacităŃile motrice și creative.

AlocaŃia școlară a elevilor se atribuie în fiecare an, pentru un număr mai
mare de 3 milioane de familii cu venituri modeste. Elevii trebuie să aibă vârsta
cuprinsă între 6 și 16 ani.
Suma alocată lunar pentru cheltuielile școlare se r idică la 272,59 euro.
AlocaŃia este vărsată direct de către Casa de aloca Ńii familiale.
AlocaŃia de distribuie în funcŃie de numărul de co pii, iar veniturile
familiale nu trebuie să depășească:
, 21 991 euro pentru un copil;
, 27 066 pentru doi copii;
, 32 141 euro pentru trei copii;
, 5075 euro pentru fiecare alt copil (al patrulea, al cincilea ș.a.m.d.)

După terminarea studiilor gimnaziale ce durează pa tru ani, elevii pot opta
fie pentru educaŃie generală/tehnologică, în licee unde se pregătesc pentru
bacalaureat sau pentru bacalaureatul tehnologic, fi e pentru învăŃarea unei
meserii, în școli profesionale unde se pregătesc ma i întâi pentru Certificatul de
Aptitudini Profesionale ("Certificat d'Aptitudes Pr ofessionnelles") sau pentru
Brevetul de Studii Profesionale ("Brévet d'Études P rofessionnelles") și apoi,
pentru cei care doresc să continue, pentru bacalaur eatul profesional.

ÎnvăŃământul secundar

ÎnvăŃământul secundar cuprinde colegiul și liceul.

Colegiul

Colegiul se referă la copii cu vârste cuprinse înt re 11 și 15 ani. Înscrierea
la colegiu se face fără susŃinerea unui examen și p ermite școlarizarea tuturor
tinerilor într,un sistem unic de învăŃământ. Colegi ul cuprinde patru ani
obligatorii de studiu.
ÎnvăŃământul este structurat pe discipline: limba franceză, matematica,
istorie,geografie, educaŃia civică, știinŃele natur ii, știinŃe tehnologice, arte
plastice, educaŃia muzicală, educaŃie fizică, fizic ă și chimie.
La absolvirea colegiului se acordă o diplomă naŃi onală.

19 Pentru acest nivel de învăŃământ există diferite aj utoare financiare:
, alocaŃia privind întreŃinerea școlară;
, bursele colegiale;
, fonduri sociale;
, fonduri sociale pentru cantine.
În anul 2008, alocaŃia privind întreŃinerea școlar ă era de 287,59 euro
pentru un copil.

Liceul

Liceul școlarizează adolescenŃi cu vârste cuprinse între 15 și 18 ani și
oferă o gamă variată de modalităŃi de instruire.
Există licee ce au la baza învăŃământul general și tehnologic și care se
finalizează cu un bacalaureat general și licee prof esionale care se termină cu
CAP, BEP sau un bacalaureat profesional.

Licee privind învăŃământul general și tehnologic
Cursurile pregătesc elevii în vederea obŃinerii bre vetului de tehnician (B.T.) sau
bacalaureatului specific ( hotelier sau tehnic, în domeniul artistic: muzică, dans,
pictură)
ÎnvăŃământul general cuprinde trei serii: economic și social (E.S.), literar
(L) și știinŃific (S).
Materiile de specialitate sunt alese de elevi după cum urmează:
, seria L: știinŃe clasice, limbi clasice, limbi st răine, matematică;
, seria E.S.: matematică, știinŃe economice și soci ale; limbi;
, seria S: matematică, fizică,chimie, știinŃe ale n aturii, tehnologie industrială.

Liceele profesionale reprezintă forme de învăŃământ în care cursurile s e
desfășoară, în funcŃie de specialitate, în clasă sa u în atelier, în laborator sau pe
șantier. Materiile generale (limba franceză, matema tica, istoria, geografia,
știinŃele, limbile străine) ocupă, de asemenea, un loc important.
Liceul profesional permite tinerilor să,și continue studiile sau să se integreze în
viaŃa activă a societăŃii.
La sfârșitul liceului profesional, elevii pot obŃi ne:
, un certificat privind aptitudinile profesionale ( C.A.P.) – există 215 specialităŃi;

sau

, un brevet de studii profesionale (B.E.P.) – exist ă aproximativ 50 de specialităŃi.

După obŃinerea uneia din aceste diplome, elevii se pot pregăti pentru
bacalaureatul profesional în 2 ani sau tehnologic

20 Examenul final de bacalaureat este foarte importan t pentru studenŃii
francezi. Este un examen riguros, fără variante mul tiple de întrebări: aceasta
include o fază scrisă și una orală, fiecare cu mai multe subiecte. Examenul
durează de la două până la patru zile. Aproape 30% din cei care îl susŃin nu,l
promovează.
Bacalaureatul reprezintă o diplomă acordată de sis temul educativ francez
care are un rol dublu: semnifică absolvirea studiil or secundare și permite accesul
către învăŃământul superior.
Bacalaureatul tehnologic cuprinde 7 categorii:
, știinŃe și tehnologii de laborator;
, știinŃe și tehnologii industriale;
, știinŃe și tehnologii de gestiune;
, știinŃe și tehnologii sociale și de sănătate;
, tehnica muzicii și a dansului;
, hotelier;
, agronomie.
Pentru acest nivel de învăŃământ există anumite aju toare financiare acordate de
către stat:
, alocaŃia privind întreŃinerea școlară;
, bursele;
, bursele de merit;
, fondurile sociale;
, fondurile sociale pentru cantine.
În anul 2008, alocaŃia privind întreŃinerea școlară era de 297,59 euro
pentru un copil.

ÎnvăŃământul superior

EducaŃia superioară în FranŃa este caracterizată p rintr,un sistem dual:
studiile se fac în universităŃi (incluzând institut e politehnice de stat , " Instituts
nationaux polytechniques ") la care participă un nu măr mare de studenŃi, în
Grandes Écoles și alte instituŃii de educaŃie super ioară, cu reguli de admitere
selective. Programele universităŃilor sunt, în gene ral, concentrate asupra
cercetării și aplicaŃiilor practice.

ÎnvăŃământul superior regrupează categoriile de m aterii cuprinse în
cadrul examenului de bacalaureat.
În cadrul acestei categorii coexistă două sisteme:
• un sistem deschis în cadrul universităŃilor; acesta se adresează tuturor
absolvenŃilor care au dreptul de a ocupa un loc făr ă o selecŃie prealabilă;
domeniile sunt diferite.
• un sistem ce selectează anumite capacităŃi și aptit udini – intrarea se
face prin selectarea dosarelor, pe baza unui concur s, eventual interviu.

21
Este cazul studiilor politice (IEP), școlilor de in gineri și celor de comerŃ,
institutelor tehnologice universitare (IUT) institu telor profesionale precum și
stabilimentelor de învăŃământ care permit accesul c ătre al doilea nivel, precum
Școala NaŃională de AdministraŃie, Școala NaŃională Superioară, Politehnica.
Aceste instituŃii de învăŃământ formează, în specia l, cadrele superioare și
mediatorii dintre stat și întreprinderi.

ÎnvăŃământul superior francez cuprinde 3 categorii :
, de scurtă durată;
, de lungă durată;
, de alternanŃă a primelor categorii.

1. ÎnvăŃământul de scurtă durată

ÎnvăŃământul de scurtă durată, doi ani după examen ul de bacalaureat,
implică sectoarele de afaceri, industrie și alte do menii. Cursurile reprezintă, de
fapt, stagii în întreprinderi pentru a permite un a cces direct pe piaŃa muncii.
Pentru această categorie se face o selecŃie riguroa să.
Diploma universitară tehnologică (D.U.T), valabilă pentru 25 de specializări, se
obŃine în 115 instituŃii universitare.
Brevetul de tehnician superior (D.U.T.) se obŃine p entru domeniile hotelier,
industrie, sănătate, arte aplicate, gestiune și agr icultură.

2. ÎnvăŃământul de lungă durată

ÎnvăŃământul de lungă durată se desfășoară în univ ersităŃi și școli
specializate.
FormaŃiunile de lungă durată sunt organizate pe tr ei nivele succesive, ce
permit obŃinerea a 3 diplome naŃionale:
, licenŃa, pregătită în 6 semestre; aici sunt două variante: licenŃa, ca formaŃiune
generală, și licenŃa profesională.
, masterul – pregătit la 4 semestre după licenŃă; ș i aici sunt posibile două
variante: masterul în cercetare, care permite acces ul spre doctorat și masterul
profesional, care permite accesul imediat către pia Ńa muncii.
, doctoratul – pregătit în 6 semestre după master – diploma de doctorat se obŃine
după susŃinerea unei teze.

Școlile superioare

Școlile superioare sunt instituŃii publice sau pri vate în domeniile:
ingineriei, arhitecturii, comerŃului, jurnalismului și limbilor străine. Studiile
durează 5 ani și primii 2 ani sunt preparatori.

22
3. ÎnvăŃământul de alternanŃă

Constă în formarea teoretică într,o școală sau uni versitate cu formarea
practică în cadrul unei întreprinderi.

ÎnvăŃământul privat

În FranŃa, învăŃământul privat există sub patru fo rme:
, învăŃământ privat pe baza de contract de asociere cu statul – formă des
întâlnită: 2,2 milioane de elevi în 2007;
, învăŃământ privat pe bază de contract simplu – fo arte rar;
, învăŃământ privat pe bază de contract – foarte ra r;
, educaŃie de familie – sistem izolat.

Multe instituŃii private pe bază de contract aparŃ in învăŃământului catolic
(mai mult de 90%).

Școlile private, pe bază de contract, au obligaŃii similare celor din
sistemul public, în măsura în care profesorii sunt plătiŃi de către stat.
Acest sistem se bazează pe sprijinul familiilor (40 0 – 750 de euro pe an), taxe
necesare pentru cheltuielile de întreŃinere.

ÎnvăŃământul privat sub contract

InstituŃiile de învăŃământ privat sunt înfiinŃate pe baza unor contracte de
asociere cu statul.
InstituŃia de învăŃământ astfel înfiinŃată trebuie să întrunească mai multe criterii:
• să răspundă unei cerinŃe școlare recunoscute;
• să dispună de o locaŃie adecvată;
• cadrele didactice recrutate trebuie să posede calif icările existente în
sistemul public de învăŃământ;

În cadrul unei instituŃii de învăŃământ sub contra ct de asociere, statul
plătește salariile personalului salariat. Colectiv ităŃile publice finanŃează, din
punct de vedere material, instituŃia de învăŃământ, la un nivel echivalent școlii
publice. ActivităŃile culturale și cheltuielile de chirie și întreŃinere a imobilului
revin în sarcina familiilor.

23

ITALIA

În decursul ultimului deceniu, structura sistemului educaŃional și de
formare a făcut obiectul transformărilor profunde c u privire la natura și funcŃiile
sale. Mai ales, pe baza politicii de descentralizar e, instaurată prin Legea
constituŃională nr. 3/2001, statul nu mai reprezint ă singurul actor al sistemului,
valorificându,se de asemenea și autonomia colectivi tăŃilor teritoriale (Comunele,
Provinciile, Orașele metropolitane, Regiuni) și ins tituŃiile școlare. În noua
organizaŃie instituŃională statul exercită trei fun cŃii:
, administrează sistemul de educaŃie naŃional în mod unitar;
, controlează calitatea generală a sistemului de educ aŃie și de formare;
, intervine prin intermediul măsurilor compensatorii (financiare sau/și
tehnice).
Măsurile legislative, mai ales art. 117 din Constit uŃia modificată, stabilesc
ca statul și regiunile pe de,o parte și regiunile, colectivităŃile teritoriale și
instituŃiile școlare pe de altă parte colaborează l a elaborarea unei politici de
formare în conformitate cu particularităŃile terito riale. Această politică va deveni
unitară și coordonată de politicile de formare naŃi onală. InstituŃiile școlare,
urmând indicaŃiile naŃionale, trebuie să elaboreze, graŃie proiectelor, creativităŃii
și autonomiei, tipuri de învăŃare din ce în ce mai personalizate și specifice pentru
diversele exigenŃe ale fiecărui școlar.
Pe de altă parte, cele mai recente reforme legislat ive vizează, conform
principiilor și directivelor comunitare în domeniul educaŃiei și formării,
promovarea și asigurarea unui tip de învăŃământ pe parcursul vieŃii, egalitatea
șanselor, dezvoltarea cunoștinŃelor și a individulu i.
Sistemul italian de educare și formare, reformat pr in Legea 53/2003
asigură fiecărui individ dreptul la educaŃie și for mare timp de doisprezece ani
sau până la obŃinerea unei calificări înainte de a atinge vârsta de optsprezece ani.
Pe baza acestor premise, sistemul de educaŃie și fo rmare este organizat
conform schemei alăturate 1:

1 Acestă schemă este elaborată de ministerul italian de educaŃie universitară și cercetare (www.istruzi one.it)

24

Școală primară Examen de stat
Școală secundară de nivelul 1 ÎnvăŃământ și formare
superioară LicenŃă specializată
(2 ani)
LicenŃă
Examen de stat U
N
I
V
E
R
S
I
T
A
T
E
Școala maternală
IFTS Ciclu secund

Liceu
(5 ani) Cinci ani integral
Patru ani
Sisteme de învăŃare și
formare profesională • Formare
profesională
• ÎnvăŃare
• Alternare Ciclu primar

25
Sistemul este compus din două cicluri și un stadiu de formare superioară.

1. primul ciclu cuprinde școala primară și școala secu ndară ;
2. al doilea ciclu cuprinde liceele și stadiul de form are profesională.

Ciclul primar (școala primară, școala secundară de nivelul 1)

Primul ciclu de studii cuprinde școala primară, cu o durată de cinci ani și
școala secundară de nivelul 1 cu o durată de trei a ni. Școala primară promite, în
vederea respectării diferenŃelor individuale, dezvo ltarea personalităŃii, a
cunoștinŃelor și a obiceiurilor de bază; ea stabile ște bazele pentru o limbă a
Uniunii Europene, alta decât limba italiană. Organi zează și sporește, în mod
egal, prin utilizarea tehnologiilor informatice, cu noștinŃele și obiceiurile legate
de aptitudinile și vocaŃiile elevilor.
Școala secundară de nivelul 1 are o durată de trei ani și este subdivizată
într,o perioadă de doi ani și într,una de un an car e completează parcursul
educativ și permite accesul în ciclul secundar.
Începând cu primul an, se învaŃă o a doua limbă eur opeană și se
aprofundează utilizarea tehnologiilor informatice. Primul ciclu de studii este în
totalitate obligatoriu și se termină în jurul vârst ei de 14 ani (în funcŃie de vârstă
și de începerea școlii) la sfârșitul școlii secundare de nivelul 1. La sfâr șitul
acestui ciclul este prevăzut un examen de stat care permite accesul la liceu și în
sistemele de învăŃământ și formare profesională.

Ciclul secund (liceu, sisteme de învăŃământ și form are profesională)

Ciclul secund se împarte în două structuri: licee ș i sisteme de învăŃământ
și formare profesională; școlarii au posibilitatea de a alege între cele două
variante.

Structura de liceu cuprinde secŃiunile următoare, c u o durată fiecare de 5 ani:
• artistică
• clasică
• economică
• lingvistică
• muzicală
• știinŃifică
• tehnologică
• știinŃe umane

Fiecare secŃiune este subdivizată în câte două peri oade de doi ani și un al
cincilea an consacrat aprofundării materiilor; la f inal se susŃine un examen de

26 stat; cei care susŃin acest examen primesc bacalaur eatul care permite accesul la
universitate, la înalta formare artistică, muzicală și teatrală precum și la
învăŃământul și la formarea tehnologică superioară (IFTS).
Sistemul de învăŃământ și de formare profesională, care este o alternativă
la structura liceelor are o durată minimă de patru ani. Diplomele și certificatele
obŃinute la sfârșitul celor patru ani permit trecer ea examenului de stat – de
asemenea util pentru accesul la universitate și la înalta formare artistică,
muzicală și teatrală – după frecventarea unui curs anual special, chiar dacă se
poate trece examenul și fără frecventarea acestui c urs. În cel de al treilea an
elevii obŃin o primă calificare recunoscută pe plan european, care le permite să
se angajeze.
Legea oferă posibilitatea de a schimba specializare a în interiorul aceluiași
liceu, precum și trecerea de la structura liceelor la sistemul de învăŃământ și
formare profesională și vice,versa, cu ajutorul ini Ńiativelor didactice specifice,
finalizate pentru dobândirea unei formări conforme cu noua alegere.
Frecventarea, cu rezultate școlare pozitive, a oric ărei structuri din ciclul secund
permite dobândirea creditelor certificate care pot fi utilizate în etapele din
parcursurile diferite.
În al doilea ciclu, certificatele de competenŃă, e mise de instituŃiile școlare
și formare, validează exerciŃiile practice, experie nŃele de formare și stagiile în
Italia sau în străinătate.

AlternanŃa studiu-activitate profesională

Elevii în vârstă de 15 ani sau mai mult, în exercit area dreptului lor la
educaŃie și formare pentru o perioadă de cel puŃin doisprezece ani, pot alege
efectuarea întregii lor formări, de la 15 ani la 18 ani, alternând studiile cu
munca. AlternanŃa studiilor,slujbă este una dintre modalităŃile de punere în
practică a formării ciclului secund, precum și în s tructura liceelor și a sistemului
de învăŃământ și formare profesională, pentru a per mite tinerilor să dobândească
nu doar cunoștinŃe de bază, ci, în aceeași măsură, și competenŃe care pot permite
punerea în practică în cadrul serviciului.
Căile de alternanŃă sunt concepute, puse în aplica re, urmate și evaluate pe
baza responsabilităŃii instituŃiilor școlare și de formare, urmând convenŃiile
specifice cu întreprinderile, cu asociaŃiile reprez entative, cu camerele de comerŃ,
industrie, artizanat și agricultură, cu organele pu blice și private. Structura de
alternanŃă are pentru baza și condiŃia prealabilă p osibilitatea de a alterna
perioadele de studii și perioadele de muncă. Modali tatea de educaŃie în
alternanŃă urmărește finalităŃile care stabilesc mo dalităŃi de învăŃământ flexibile
și echivalente cu punctul de vedere cultural și edu caŃia care unește sistematic
formarea în clasă cu experienŃa practică și care fa vorizează orientarea tinerilor
pentru valorificarea vocaŃiilor lor personale, inte resele lor, stilurile individuale

27 de învăŃare; pe de altă parte ea leagă oferirea de informaŃii și dezvoltarea
culturală, socială și economică din teritoriu.
O primă condiŃie indispensabilă pentru punerea în aplicare a iniŃiativelor
constă în organizarea modulară a activităŃilor, car e prevede o alternanŃă între
formarea teoretică și cea tehnică și practică. Conf orm acestui sistem, evaluarea
in itinere care însoŃește realizarea tuturor activităŃilor per mite de asemenea școlii
sau universităŃii ca și domeniului de muncă, să ver ifice obiceiurile reale și
competenŃele elevului pentru a,și însuși, înainte d e a aprofunda, într,un modul
succesiv, eventualele competenŃe neînsușite sau de a completa programul de
învăŃământ cu activităŃi mai mult tehnico,profesion ale derivate din contactul cu
întreprinderile. Elevii pot să efectueze printre al tele perioade de stagiu în Italia
sau în străinătate. Aceste activităŃi sunt recunosc ute prin certificatele de
competenŃă specifice eliberate de instituŃiile școl are și de formare. Aceste
organisme, în funcŃie de interese, pot permite frec ventarea, faŃă de instituŃiile de
învăŃământ și de formare profesională, de cursuri i ntegrale care prevăd planuri
de studii concepute de comun acord între cele două sisteme.

Ucenicia

Ucenicia reprezintă un contract „mixt”. În afară de o relaŃie autentică de
muncă, întreprinderea trebuie să contribuie la form area necesară pentru un
lucrător calificat. Ucenicia este utilă pentru tine rii care nu doresc să parcurgă tot
traseul tradiŃional al educaŃiei superioare, favori zând îmbinarea între formare și
activitatea profesională.

LegislaŃia italiană recunoaște două tipuri de contr acte cu conŃinut
formativ: contractul de ucenicie sau de stagiu și c ontractul slujbă,formare.
Contractul de ucenicie este reglementat prin artico lele 2130,2134 din Codul
Civil și, recent, prin Legea nr. 196 din 24 iunie 1 997 și nr. 263 din 2 august
1999. Legea Biagi (Legea nr. 30 din 14 februarie 20 03) și decretul legislativ 267
din 10 septembrie 2003 prevăd o modificare a contra ctului de ucenicie,
împărŃirea în trei posibile categorii:
, contractul de ucenicie în cadrul drepturilor și obl igaŃiilor educaŃiei și
formării: pot fi angajaŃi în toate sectoarele de ac tivitate, toŃi tinerii și
adolescenŃii cu vârsta de peste 15 ani. Contractul are o durată maximă de
trei ani și se finalizează prin obŃinerea unei cali ficări profesionale. Durata
contractului este determinat în funcŃie de califica rea obŃinută, de diploma
de studii, de creditele profesionale și de experien Ńă, precum și de bilanŃul
de competenŃe efectuate de către serviciile publice de angajare sau de
către subiecŃii privaŃi autorizaŃi, ce verifică cre ditele de formare, în

28 termenii legii nr. 53 din 28 martie 2003. Calificar ea obŃinută trebuie să fie
înscrisă în carnetul de muncă (libretto formativo).
, Contractul de ucenicie strict profesionalizat: pot fi angajaŃi în toate
sectoarele de activitate persoanele cu vârsta între 18 și 29 de ani. Acest
contract se finalizează prin obŃinerea unei calific ări profesionale, prin
intermediul unei formări profesionale și prin achiz iŃia competenŃelor de
bază, transversale și tehnico,profesionale. Recunoa șterea rezultatelor
obŃinute este certificată pe bază de carnet de munc ă.
, Contractul de ucenicie pentru obŃinerea unei diplom e de nivel secundar
sau universitar: pot fi angajaŃi, în toate sectoare le de activitate, persoanele
cu vârsta cuprinsă între 18 și 29 de ani, în vedere a obŃinerii de diplome de
studii de nivel secundar, universitar, înalta forma re artistică, muzicală și
teatrală și specializarea tehnică superioară. Uceni cii trebuie să aibă vârsta
cuprinsă între 18 și 29 de ani.

ÎnvăŃământ și Formare Tehnică Superioară (IFTS)

Conform Regulamentului de aplicare al articolului 6 9 din Legea nr.
144/1999, sistemul de învăŃământ și de formare tehn ică superioară, introdus în
Italia în 1999, este subdivizat într,un „traseu” al cărui obiectiv este să aducă
tinerii și adulŃii în curs de angajare sau de șomaj , la un nivel cultural elevat și o
formare tehnică și profesională aprofundată. PiaŃa muncii publică sau privată,
din ce în ce mai interesată de inovaŃiile tehnologi ce și de internaŃionalizarea
pieŃelor, are nevoie de figuri profesionale mai ale s specializate. Sistemul IFTS
răspunde în mod egal la necesitatea de adaptare la nivelurile europene unde,
până în 1998, coeficientul de participare la formar ea superioară era mult mai
bine reprezentată decât în Italia. Traseele sunt co ncepute și administrate de cel
puŃin patru subiecte:
, Școala
, Formarea profesională
, Universitatea
, Întreprinderea

Ele sunt organizate în fiecare regiune, conform sta ndardelor naŃionale, în
funcŃie de necesităŃile teritoriale. Pentru a acced e la IFTS este nevoie de
bacalaureat: în lipsa acestuia, trebuie recunoscute creditele relative la
competenŃele achiziŃionate din precedentele etape d e educare, formare și de
muncă efectuate după școala obligatorie.
Durata minimă a etapelor este de două semestre și d urata maximă de
patru, pentru un total pe lună de minim 1200 de ore și maxim 2400 de ore.
Pentru cei angajaŃi, această sumă poate fi distribu ită pe o perioadă mai lungă.

29 Fiecare semestru este subdivizat în ore de activit ate teoretică, practică și
laborator. Stagiile de practică și stagiile de form are sunt obligatorii; ele trebuie
acoperite cu cel puŃin 30% din durata totală de cur s și pot fi efectuate în
străinătate.
Cel puŃin 50% din cadrele didactice ale cursurilor IFTS provin de pe piaŃa
muncii și au o experienŃă profesională specifică de cel puŃin cinci ani în sector.
Fiecare experienŃă de formare este validată în cred ite care pot fi utilizate
în cadrul altor cursuri de formare sau lucru pe tot teritoriu naŃional. Regiunile și
provinciile autonome eliberează certificate de spec ializare tehnică superioară,
imediat după examenul final condus de comisiile de examen compuse din
reprezentanŃi ai școlii, ai universităŃii, de cei c e se ocupă de formarea
profesională și de experŃii de pe piaŃa muncii.
Institutul NaŃional de Documentare pentru InovaŃia și Cercetarea
EducaŃională, deŃine o bază de date cu privire la s istemul de învăŃământ și de
formare tehnică superioară.

Sistemul universitar

Doctorat în
cercetare

LicenŃă
specializată
(2 ani) Master de
nivelul 2

LicenŃă
(3 ani) Master de
nivelul 1

Fig. 2 Sistemul universitar

UniversităŃile italiene prevăd următoarele cursuri pentru nivelul primar și
secundar:

30
, Ciclul de licenŃă
, Ciclul de licenŃă specializată
, Masteratul universitar
, Doctoratul de cercetare

Examenele sunt notate cu 30, iar lucrarea finală cu 110. Pentru fiecare
curs de 3 cicluri de studiu este atribuit un anumit număr de credite de formare
universitară. Cantitatea minimă de muncă efectuată de către un student, pe
durata unui an întreg, este fixată la 60 de credite . Creditele de formare
universitară măsoară traseul până la finalul formăr ii, în timp ce notele măsoară
randamentul. Creditele sunt total independente de n ota obŃinută și se dobândesc
dacă este trecut examenul indiferent de notă. Cu di ploma obŃinută la sfârșitul
liceului se pot înscrie la orice curs universitar: universitatea se va ocupa cu
studierea curriculum,ului. Dacă se constată lacune în formare, studentul trebuie
să recupereze în primul an prin activităŃi compleme ntare specifice, organizate de
către universitate.

Ciclul de licenŃă (CL – Corsi di Laurea)

Cursurile au o durată de trei ani și asigură studen Ńilor metode potrivite și
conŃinuturi știinŃifice generale, precum și dobândi rea de cunoștinŃe profesionale
specifice. Pentru promovare, studentul trebuie să a ibă cel puŃin 180 de credite.
Pentru a avea acces în primul ciclu, bacalaureatul este indispensabil. Admiterea
este câteodată condiŃionată și de alte condiŃii. Pe ntru obŃinerea licenŃei este
obligatoriu studierea unei limbi europene.

Ciclul de licenŃă specializată (CLS – Corsi di Laure a Specialistica)

Numai cei cu diplomă de licenŃă sau echivalentă din altă Ńară au acces la
CLS; cursurile durează doi ani și licenŃa specializ ată este acordată celui care a
întrunit cel puŃin 300 de credite, inclusiv credite le obŃinute la licenŃă (max. 180),
și care au elaborat o teză.
Obiectivul CLS este de a furniza studenŃilor formar ea la un nivel avansat, în
vederea exercitării unei profesii exigente și o cal ificare elevată în domenii
specifice.

Italia are: 42 de universităŃi de stat, 6 universit ăŃi private, 3 universităŃi tehnice,
12 institute universitare specializate.

31 Masteratul universitar de primul nivel (CMU1)

CMU1 reprezintă cursuri de perfecŃionare știinŃific ă sau de formare
permanentă și continuă. Se pot înscrie în CMU1 numa i cei cu diplomă de licenŃă
sau echivalentă. Admiterea este câteodată condiŃion ată și de alte condiŃii. CMU1
au o durată minimă de un an. Pentru obŃinerea unei master universitar de primul
nivel este nevoie de obŃinerea a 60 de credite.

Masteratul universitar de nivelul 2 (CMU2)

Numai cei cu diplomă de licenŃă specializată sau ec hivalentă pot urma
CMU2. Admiterea este condiŃionată câteodată și de a lte condiŃii. CMU2 au
durata minimă de un an. Promovarea CMU2 se face cu cel puŃin 60 de credite.

Doctoratul de cercetare (CDR – Cosi di Dottorato di Ricerca)

Se pot înscrie la CDR cei cu diplomă de licenŃă spe cializată sau
echivalentă și trebuie să treacă concursul. Durata unui CDR este de trei ani, iar
obŃinerea doctoratul este condiŃionată de elaborare a unei teze.
Obiectivul CDR,ului este de a dobândi o metodologie specifică cercetării
știinŃifice sau de profesionalism la nivel înalt.

Certificarea, sistemul de credite

Certificarea competenŃelor și creditelor de formare joacă, în Europa și
Italia, un rol important care permite mobilitatea a ngajaŃilor și studenŃilor într,o
viziune de integrare în diferite sisteme de formare ; ele asigură transparenŃa între
instituŃii, indivizi sau piaŃa de muncă. CompetenŃa poate fi definită ca o adunare
de cunoștinŃe, de obiceiuri și de comportamente car e permit unui individ să
obŃină rezultate utile pentru adaptarea sa în struc turile pe care le consideră
semnificative și care se manifestă precum capacitat ea de a înfrunta și de rezolva
problemele utilizând competenŃe cognitive și social e. CompetenŃele se
configurează în măsura de a transfera valoarea lor diferitelor sectoare creând de
asemenea într,un mod dinamic o spirală cu alte cuno știnŃe și alte competenŃe.

Procedura de certificare, conform decretului nr. 17 4 din 31/05/2001
definește certificarea precum un proces în cadrul c ăruia un subiect instituŃional
legitim atestă existenŃa sau posesia „obiectele det erminate în cadrul formării”,
care privesc: rezultatul participării individuale p e parcursul formării date; tipul și
nivelul competenŃelor dobândite de un subiect cu pr ivire traseul formării date și
sau cu privire la experienŃa personală, profesional ă și de formare; calitatea
produsului de formare (material didactic, curs de f ormare); calitatea procesului

32 de formare; calitatea caracteristicilor unei struct uri afectată de scuti acŃiunile de
formare; competenŃele personalului angajat în siste mul de formare.
Regiunile sunt abilitate să certifice competenŃele; în cadrul lor de autonomie
legislativă și de reglementare, ele determină proce durile de aplicare Ńinând cont
de standardele minime stabilite pe plan naŃional. C ompetenŃele sunt înscrise în
carnetul individual de formare și constituie credit ele recunoscute și pot fi
utilizate la fel de bine pe plan naŃional cât și eu ropean.

Anii școlari

EducaŃia pre,școlară
GrădiniŃa
/head2right 3 ani, de la 3 la 6 ani
EducaŃia primară
Școala primară
/head2right Anul I, de la 6 la 7 ani
/head2right Anul II, de la 7 la 8 ani
/head2right Anul III, de la 8 la 9 ani
/head2right Anul IV, de la 9 la 10 ani
/head2right Anul V, de la 10 la 11 ani
EducaŃia secundară
Școala secundară nivelul 1
/head2right Anul I, de la 11 la 12 ani
/head2right Anul II, de la 12 la 13 ani
/head2right Anul III, de la 13 la 14 ani (LicenŃa medie)
Școala secundară de nivelul 2
/head2right Anul I, de la 14 la 15 ani
/head2right Anul II, de la 15 la 16 ani
/head2right Anul III, de la 16 la 17 ani (Calificare profesiona lă)
/head2right Anul IV, de la 17 la 18 ani
/head2right Anul V, de la 18 la 19 ani (LicenŃa profesională)
sau Formare Profesională
Ciclu de 3 ani: Anul I , de la 14 la 15 ani
Anul II, de la 15 la 16 ani
Anul III, de la 16 la 17 ani (calificare prof esională)
Ciclul de 2 ani: Anul I, de la 17 la 18 ani
Anul II, de la 18 la 19 (LicenŃa profesional ă)
Universitate
Diplomă de licenŃă
/head2right Anul I, de la 19 la 20 ani
/head2right Anul II, de la 20 la 21 ani
/head2right Anul III, de la 21 la 22 ani

33 /head2right (Anul IV, de la 22 la 23 ani; doar pentru „ȘtiinŃa Formării
Primare”, necesare pentru predare la grădiniŃă sau școala
primară
Diplomă de specialitate (diplomă de master)
/head2right Anul IV, de la 22 la 23 ani
/head2right Anul V, de la 23 la 24 ani
sau Diplomă de specialitate cu ciclu unic
/head2right Anul I, de la 19la 20 ani
/head2right Anul II, de la 20 la 21 ani
/head2right Anul III, de la 21 la 22 ani
/head2right Anul IV, de la 22 la 23 ani
/head2right Anul V, de la 23 la 24 ani
/head2right (Anul VI, de la 24 la 25 ani – doar la Medicină)
Doctoratul în cercetare
/head2right 3, 4 sau 5 ani

Sistemul privat

Școala publică este de departe cea mai răspândită în Italia. Există totuși și
instituŃii de învăŃământ particulare, nu întotdeaun a religioase. Cu excepŃia
câtorva instituŃii catolice sau străine, liceele pr ivate au în general o reputaŃie
proastă pentru că accepta adesea elevi care au eșua t în sistemul public.
Liceele administrate privat răspund la două exigenŃ e distincte, una care
elimină obligaŃiile de socializare atribuite sistem ului educativ, și alta cu rolul de
selecŃie socială. Până la sfârșitul anilor 90, legi slaŃia în vigoare asupra școlilor
private din Italia a fost mult timp marcată de legi le votate în timpul regimului
fascist. Aceste legi au permis existenŃa școlilor a dministrate privat fără subvenŃii
de la stat. A fost introdusă, în acest timp, instit uŃia „recunoașterii legale” care
putea fi acordată școlilor private în care profesor ii erau titularii unui certificat de
aptitudini în învăŃământ, și care urmau programele și orarele prevăzute în cadrul
învăŃământului public. Până la reforma realizată în 2000, principala distincŃie
între instituŃiile publice s,a bazat pe obŃinerea r ecunoașterii legale care garanta
valoarea legală a titlurilor școlare emise de școli .
Modificările aduse acestor norme au rămas marginal e mai bine de o
jumătate de secol. ConstituŃia republicană (1948) r ecunoștea organismelor
private dreptul de a înfiinŃa școli, dar ea confirm a că ele nu puteau primi ajutor
din partea statului. La presiunea partidelor laice și în special a Partidului
Comunist Italian, interdicŃia subvenŃiilor școlilor private – în vigoare deja în
timpul legislaŃiei perioadei fasciste – a fost deci validată pe plan constituŃional.

34 Interpretarea acestei interdicŃii a fost unul din p unctele cele mai controversate cu
privire la școlile private, fără a se preciza natur a chiar dacă a făcut obiectul unei
legislaŃii mai detaliate, care în realitate n,a fos t niciodată promulgată.
Cele trei guverne de centru,stânga care s,au succe dat între anii 1996,2001
au fost interesate de educaŃia privată. Ele au prop us scutiri de la cheltuielile
educative administrative (cărŃi școlare și cheltuie li de înscriere) inclusiv pentru
cei care își înscriu elevii în școlile private. O p ropunere asemănătoare, niciodată
aprobată, prevedea de asemenea sprijinul pentru ele vii „merituoși”, cu o origine
socială defavorizată, acordând o bursă de studiu ch iar dacă sunt înscriși în
școlile private. Guvernele au introdus un credit an ual în favoarea școlilor private
pentru ”îmbunătăŃirea calităŃii și eficacităŃii ofe rtei de formare”. Proiectele care
pot fi finanŃate prin aceste fonduri sunt numeroase și heterogene. ContribuŃiile
susceptibile a fi atribuite unei instituŃii nu sunt deloc neglijabile, ele se
încadrează între 10.000 și 20.000 euro (pe baza num ărului de cursuri iniŃiate).
Legea nr. 62/2000 (legea egalităŃii) a redefinit în treaga legislaŃie cu privire
la școlile private. Ea trebuie să revină la distinc Ńia dintre școlile convenŃionale
(paritare) și non,convenŃionale. La primele, recuno aștem o funcŃie colectivă: ele
fac parte din dreptul sistemului de educaŃie naŃion al, în baza căruia trebuie să
respecte anumite obligaŃii prestabilite. În particu lar, școlile paritare trebuie să
permită înscrierea tuturor elevilor care doresc și nu pot obliga participarea la
activităŃi extrașcolare care constau în „aderarea l a o ideologie sau confesiune
religioasă precisă”. Este vorba de a apăra laicitat ea ofertei educative în școlile
private.
Legea egalităŃii prevede în acest timp că trebuie î nfiinŃată o clasă cu cel
puŃin zece elevi pentru fiecare nivel. Această obli gaŃie se referă la problema
traseului educaŃional de calitate îndoielnică care conduce elevii direct în ultimul
în ultimul an. Legea parităŃii prevede posibilitate a stabilirii unei cote de
rambursare, o parte sau în totalitate, din cheltuie lile familiilor care își înscriu
copiii în școli paritare. Această rambursare nu se aplică decât unei singure
regiuni cu statut special. Totodată este recunoscut ă din punct de vedere formal
legitimitatea finanŃării educaŃiei private, cel puŃ in un sprijin indirect pentru
familie. Ca și precedentele propuneri de decontare, această dispoziŃie servește ca
justificare pentru a da efectiv dreptul la educaŃie oricărui tip de școală. În
consecinŃă, finanŃarea este destinată cu prioritate familiilor mai puŃin favorizate.
De asemenea, subvenŃiile alocate familiilor care au recurs la sistemul
privat pentru educaŃia copiilor lor funcŃionează ca un argument convingător în
favoarea unei politici eficace de difuzare a dreptu lui la educaŃie pentru toŃi în
măsura în care cele mai multe familii aparŃin unei categorii privilegiate.
Asemenea măsuri constituie resurse adiŃionale desti nate favorizării libertăŃii de
alegere între învăŃământul public și privat pentru clasele mijlocii și mijlocii,
superioare.
Legea 62/2000 prevede de asemenea, controale sistem atice privind
normelor necesare pentru obŃinerea parităŃii. Acest e controale au o importanŃă

35 fundamentală în perspectiva unei legi cu privire la paritate care are în vedere un
sistem naŃional de educaŃie integrat, în care sunt incluse și școlile paritare. La
patru ani de la aprobarea legii, aceste tipuri de c ontrol par a fi superficiale, așa
cum se arată în mod explicit în rapoartele oficiale . Ministerul recunoaște
existenŃa unei adevărate uzine de eliberat diplome dominate de practici
îndoielnice în desfășurarea examenelor de bacalaure at. Este astfel posibil ca un
elev să se înscrie în al cincilea an de studii în ș colile private (ultimul an de liceu)
și să obŃină rapid o diplomă secundară datorită une i comisii de examen
binevoitoare.
Guvernul de centru,stânga din 2001 a simplificat le gea parităŃii în mod
semnificativ în vederea obŃinerii mai ușoare a acre ditării pentru recunoașterea
școlilor paritare. Pot preda în aceste școli profes ori tineri care nu dispun încă de
calificările cerute de școlile de stat, ceea ce dim inuează calitatea cursurilor.
O altă subvenŃie a fost introdusă în 2003 pentru ra mbursarea cheltuielilor de
școlarizare în școlile private. Acest bonus,școlar se adresează doar elevilor din
școlile private și poate acoperi cvasi,totalitatea cheltuielilor de înscriere, în
funcŃie de bugetul de stat. Atribuirea lui nu are l egătură cu venitul familiei,
nerespectând dreptul de prioritate al familiilor de favorizate, ceea ce ridică un
semn de întrebare privind constituŃionalitatea lui.

36

MAREA BRITANIE ȘI IRLANDA DE NORD

PopulaŃia școlară și limba de învăŃământ

Limba de studiu în Marea Britanie este engleza. Tot uși, în łara Galilor,
limba galeză este în programa naŃională. În Irlanda de Nord, în anumite școli
predarea se face în irlandeză.
93% dintre elevii din Marea Britanie (inclusiv din ScoŃia) frecventează școlile
publice, 7% frecventează instituŃiile private.

EducaŃia preșcolară

Există patru tipuri de structuri de educaŃie pentru copii cu vârste între 3
luni și 5 ani (4 ani în Irlanda de Nord): creșele ș i grădiniŃe (până la 4/5 ani),
grupe preșcolare sau grupe de joacă (de la 2 ½ ani la 4/5 ani), școli sau clase
maternale (de la 3 la 4/5ani) și clase de recepŃie la școala primară (Anglia și
łara Galilor doar de la 4 ani). Guvernul încearcă s ă dezvolte sistemul de
educaŃie pentru copii mici prin parteneriat cu sect orul privat. În Anglia și în łara
Galilor, structurile școlii maternale sunt gratuite pentru toŃi copii de 4 ani ai
căror părinŃi solicită acest lucru.

ÎnvăŃământul obligatoriu (primar și secundar)

ÎnvăŃământul este obligatoriu între 5 ani și 16 ani . EducaŃia primară
începe la vârsta de 5 ani și se termină la vârste d e 11 ani (de la 4 la 11 ani în
Irlanda de Nord). În anumite regiuni din Anglia ex istă un sistem de școli
primare (de la 5 la 8/9 ani) și de școli „de mijloc ” (de la 8/9 ani la 12/13 ani).

Sistemul de învăŃământ secundar, finanŃat public (d e la 11 la 16 ani) se
desfășoară în „comprehensive schools” care oferă o educaŃie generală elevilor și
în „grammar school” (Anglia și Irlanda de Nord) car e oferă o educaŃie mult mai
orientată din punct de vedere academic pe o bază se lectivă. „Comprehensive
schools” insistă asupra unui domeniu particular din programă, precum
tehnologia spre exemplu predând în totalitate progr ama generală oficială.

Multe școli secundare au și clase pentru elevii de 16,18 ani pentru care
educaŃia nu mai este obligatorie. PărinŃii sunt lib eri să aleagă ce școală doresc
pentru copii lor. Autoritatea locală este cea care decide asupra criteriilor de
admitere. PărinŃii au drept de apel dacă nu,și pot înscrie copilul în școala dorită.

37 „Grammar schools” sunt singurele instituŃii care a u dreptul să selecŃioneze
elevii pe bază de competenŃe.

Organizarea școlarizării

Anul școlar durează din august/septembrie până în i unie/iulie, în funcŃie
de regiune. Școlile trebuie să fie deschise 190 de zile pe an. Ele funcŃionează în
general cinci zile pe săptămână (de luni până viner i). Cotele orare recomandate
în Anglia și în łara Galilor sunt de 21 de ore pent ru 5,7 ani, 23,5 ore pentru 8,
11 ani și 24 de ore pentru 12,16 ani. Ziua de școal ă durează în general între 9 și
15,16 ore. Durata orei de curs este variabilă și es te stabilită de fiecare instituŃie
școlară în parte.

Clasele pentru elevii de 5,7 ani (4,8 ani în Irland a de Nord) sunt limitate
la 30 de elevi. Nu există recomandări pentru celela lte grupe de vârstă. La școala
primară, clasele sunt eterogene în ceea ce privește competenŃele elevilor. În
școala secundară, elevii pot fi grupaŃi în funcŃie de competenŃele pe care le au în
anumite domenii.

Programa de studiu

Programa pentru educaŃia obligatorie se împarte în patru „etape cheie” (EC):
EC1 (5,7 ani sau 4,8 ani)
EC2 (7,11 ani sau începând de la 8 ani în Irlanda d e Nord)
EC3 (11,14 ani)
EC4 (14,16 ani). Nu există manuale școlare oficiale , profesorii aleg propriile
metode și unelte de predare.

Materii obligatorii:

EC 1 / EC 3

Engleza

Matematica

ȘtiinŃe

Desen și tehnologie (tehnologie în łara
Galilor regrupează tehnologia,
tehnologia informaŃiei și desen)

EducaŃie religioasă

EducaŃie fizică

38 Istorie , Geografie

Arte și desen
Muzică

O limbă străină devine obligatorie
începând cu EC3 (EC4 în łara Galilor)

EC 4

Mai puŃine materii obligatorii

EducaŃia personală, socială și sanitară (EPSS) în A nglia, educaŃia socială
și personală (EPS) în łara Galilor sunt materii obl igatorii din 2002. Tot din
2002, în Anglia este obligatorie EducaŃia CetăŃenea scă.

În Irlanda de Nord, programa conŃine 5 domenii de s tudiu obligatorii de la
EC1 la EC4: engleză, matematica, știinŃe și tehnolo gie, mediu și societate,
studiul de creaŃie și expresie. În plus, limbile st răine sunt incluse în domeniile
obligatorii începând cu EC3 și EC4.

Evaluarea

Are loc o evaluare la finalul fiecărei „etape cheie ”. Promovarea în anul
următor de studiu sau spre următoarea „etapă cheie” este automată. La finalul
educaŃiei obligatorii, majoritatea elevilor susŃin examenul pentru „General
Certificate of Secondary Education” la un număr bin e stabilit de materii.

ÎnvăŃământul superior

ÎnvăŃământul superior britanic a fost marcat de dif erenŃe puternice între
Anglia, Irlanda și ScoŃia. Ultimii ani au fost marc aŃi de încercarea de
armonizarea a sistemului de învăŃământ superior cu cel european, ceea ce a
condus și la o armonizare pe plan intern. Universit ăŃile au devenit aproape
singurele instituŃii de învăŃământ superior, ceea c e explică de altfel că o singură
structură reunește finalităŃi relativ diferite. Exi stă 169 de instituŃii universitare
britanice care reunesc aproximativ 2,3 milioane de studenŃi (dintre care 13%
străini). 168 de universităŃi sunt publice și una s ingură privată (Universitatea din
Buckingham).
Două legi importante au reformat învăŃământul super ior britanic
« Education Reform Act » (1988) și « Further and Higher Education Act »
(1992) . Aceste legi permit în prezent distincŃia între ci nci tipuri de universităŃi:
vechile universităŃi, create în sec. XII,XIII, univ ersităŃile « Redbrick » sau
« civic » care datează din sec. al XIX,lea sau din anii 1950, universităŃile « New

39 Green Field » sau « Plate,Glass » construite în afa ra orașelor la începutul anilor,
« new Universities » care sunt colegii tehnice tran sformate în universităŃi în
perioada 1966,1967, și universităŃile « Post 1992 » ou « New Universities » care
sunt institute tehnice sau politehnice transformate în universităŃi după 1992.
UniversităŃile sunt organisme autonome, reglementat e doar de o Cartă Regală ).
StudenŃii dornici să se înscrie într,o universitate din Marea Britanie trebuie să
susŃină un examen care să valideze studiile secunda re. Această diplomă le
permite viitorilor studenŃi să solicite admiterea î n 5 universităŃi. Fiecare
universitate dispune apoi de libertatea de a,și sel ecŃiona studenŃii pe care și,i
doresc.
Taxele de școlarizare sunt stabilite de fiecare ins tituŃie în parte în limita a
4500 de euro pentru primul ciclu de studii. Pentru studiile de master taxele de
studiu nu mai sunt plafonate. Diploma de licenŃă ( Bachelor ) corespunde unui
ciclu de studiu conform normei europene (3 ani). M asterul durează în general 1
an iar doctoratul este aliniat cu sistemul de la B ologna (3 ani).

40

SPANIA

I. ÎnvăŃământul pre-universitar

ÎnvăŃământul primar durează șase ani. Ca urmare a r eformei din 1990,
învăŃământul obligatoriu secundar (ESO) durează pat ru ani (de la vârsta de 12
ani la vârsta de 16 ani) împărŃit în două cicluri ( între 12,14 ani și între 14 – 16
ani) și se finalizează cu certificatul Graduado en Educacion Segundaria
Obligatoria. Aceste certificat este necesar pentru:
a) studii Bachillerato (între 16 ,18 ani);
b) pregătire vocaŃională intermediară (Ciclos Forma tivos de Grado
Medio).
Elevii Bachillerato care și,au încheiat cu succes t oate studiile primesc
Titulo de Bachilerato (înainte de reforma din 1990, studenŃii trebuiau să termine
și Curso de Orientacion Universitaria). Pentru a fi primiŃi la universitate,
studenŃii trebuie să dea un examen de admitere (Pru eba de Acceso a la
Universidad).
În cadrul pregătirii vocaŃionale intermediare (Cicl os Formativos de Grado
Medio) studenŃii care și,a finalizat studiile prime sc Certificato Tehnico în
domeniul de studiu. Acest certificat le este necesa r pentru a se angaja în domenii
de activitate legate de pregătirea lor, pentru a ur ma o pregătire ulterioară sau
pentru a studia pentru un Bachillerato.

Durata învăŃământului obligatoriu , de la vârsta de 6 ani la vârsta de 16
ani

Structura sistemului școlar preu-universitar

A. Primar

• Tipul de școală care asigură educaŃia: Școală prima ră;
• Durata – 6 ani;
• Nivelul de vârstă – de la vârsta de 6 ani la vârsta de 12 ani.

B. Secundar

• Tipul de școală care asigură educaŃia: Institudos d e Educacion
Segundaria, Colegios Privados y Colegios Concertado s;

41 • Durata programului: 4 ani;
• Vârsta de studiu: de la vârsta de 12 ani la vârsta de 16 ani;
• Certificatul/diploma acordată: Graduado en Educacio n Secundaria
Obligatoria.

C. Secundar superior

• Tipul de școală care asigură educaŃia: Institutos d e Educacion Secundaria,
Colegios Privados y Colegios Concertados;
• Durata programului: 2 ani;
• Vârsta de studiu: de la vârsta de 16 ani la vârsta de 18 ani;
• Certificatul/diploma acordată: Titulo de Cachillera to sau Titulo Tecnico.

II. ÎnvăŃământul superior

ÎnvăŃământul superior este asigurat atât de univers ităŃi de stat cât și de
universităŃi particulare. UniversităŃile sunt împăr Ńite între facultades
universitarias, escuelas tecnicas superiores, escue las universitarias, institutis
universitarias și alte centre, îndeosebi Centros de Estudios Superiores, Colegios
Universitarios și Consejo de Universidades, în care sunt reprezentaŃi ministerul,
comunităŃile autonome și universităŃile coordonează activitatea instituŃiilor de
stat și private și propune principalele direcŃii de politică educaŃională. De
asemenea, trasează cadrul pentru înfiinŃarea univer sităŃilor, centrelor și
institutelor. Poate propune și măsuri privitoare l a studiile postuniversitare
avansate, definirea specializărilor care sunt recun oscute oficial în toată Ńara,
precum și standardele care guvernează crearea de fa cultăŃi în cadrul
universităŃilor.
LegislaŃia privind autonomia universitară asigură c adrul legal pentru
exercitarea autonomiei administrative, academice și financiare.
Cadrul legislativ care asigură desfășurarea învăŃăm ântului spaniol:
• Lege privind învăŃământul universitar (Ley Organica de Universidades nr.
121/000045) – anul 2001;
• Legea organică privind calitatea educaŃiei – 2002;
• Lege organică privind calificarea și formarea profe sională – 2002.

Anul academic: din luna octombrie până în luna iulie.

Limbile de studiu: spaniola, basca, galiciana, catalana.

42
Stagii de studiu

Nivelul non-universitar – studii post-secundare (de tip tehnic/vocaŃional)

Centrele de formare profesională de Grado superior oferă celor care deŃin
Titulo de Bachillerato cursuri integrale de trei an i care asigură calificarea în
Grado superior în domenii cum ar fi agricultura, co merŃul și administraŃia. Studii
superioare în muzică, dans, teatru, se finalizează în Titulo Superior de Musica,
Danza, Drama care sunt echivalente cu gradul Licenc iado. Cursurile de
învăŃământ superior privind Conservarea și Restaura rea monumentelor istorice,
precum și ciclurile formative de Grado Superior in Plastic Arts și Design se
încheie cu gradul Diplomado.

Studii universitare

a. Primul stadiu: Primer ciclo
Primul ciclu al studiilor universitare (cursurile de scurtă durată) care se
desfășoară în Escuelas Tecnicas Superiores, Escuela s Universitarias și
Facultades durează trei ani și se finalizează prin gradul de Diplomado, Inginero
Tecnico sau Arquitecto Tecnico. Aceste cursuri pot fi urmate de cursuri de lungă
durată.

b. Al doilea stadiu: Segundo ciclo
Cursurile de studii care duc la gradul Licenciado, Ingeniero și Arquitecto
constau din primul și al doilea ciclu iar gradul re spectiv este acordat când
ambele tipuri de cursuri au fost încheiate cu succe s. Gradele de Ingeniero sau
Arquitecto sunt acordate în urma susŃinerii unui pr oiect de absolvire (proyecto
fin de carrera). Studiile medicale durează 6 ani în afara celor de odontologie și
cele veterinare care durează cinci ani. Aceste curs uri de lungă durată sunt
asigurate de facultăŃi sau școli tehnice superioare . Primele oferă cursuri de studii
umaniste sau știinŃifice, iar cele din urmă cursuri de tehnologie, inginerie sau
arhitectură.

c. Al treilea stadiu: Tercer ciclo, ciclu de specializ are în cercetare și
docenŃă.
Al treilea stadiu este deschis celor care sunt Lice nciado, Arquitecto sau
Ingeniero și se încheie prin acordarea titlului de doctor, care se acordă după cel
puŃin trei ani de studii și cercetare și după ce a fost susŃinută și o teză.

43 În anul școlar 1998 – 1999, de exemplu 70,35 dintr e elevi urmau școli din
sectorul public. Două tipuri de instituŃii din cadr ul nivelului obligatoriu nu sunt
din sectorul privat: „centros concertados” care sun t finanŃate din fonduri publice
și reprezintă aproximativ 90% din toate școlile pri vate și „centros no
concertados” care sunt complet private. Guvernul ce ntral poartă răspunderea
pentru reglementările generale din sistem, dar din 1978 anumite responsabilităŃi
au fost delegate celor 17 guverne regionale (comuni tăŃi autonome) care în
prezent exercită toate puterile în materie de educa Ńie.

În fiecare școală există un consiliu format din re prezentanŃii cadrelor
didactice, părinŃilor și elevilor, printre ale căro r atribuŃii se înscrie și alegerea
directorului.
Fiecare autoritate educativă răspunde de organizar ea și funcŃionarea
propriilor lor servicii de inspecŃie. Serviciul sup erior de inspecŃie de stat
controlează structura și organizarea învăŃământului , iar un serviciu de inspecŃie
tehnică operează în fiecare comunitate autonomă.

Programa (curricula) școlară principală este de re sortul statului.
ComunităŃile autonome stabilesc propria lor program ă Ńinând cont de programa
principală de stat. Școlile își elaborează și adapt ează programa în funcŃie de
situaŃia lor.

Nu există evaluare naŃională sau regională. Progra ma minimală principală
include directivele de bază pentru efectuarea evalu ării care face parte integrantă
din programă (evaluare continuă).