12 Legea 2732006 privind finanțele publice locale publicată în Monitorul Oficial nr. 627, iulie 2006, 4cu modificările și completările ulterioare [602508]
Introducere Prezenta lucrare are ca scop îmbunătățirea și propunerea unor soluții de eficientizare a metodelor cu care administrația locală din România este familiarizată, în ideea de a-și îndeplini rolul la nivelul așteptărilor beneficiarilor săi, ajutându-se de mijloacele secolului XXI și de teoria reformei administrației publice, facilitând interacțiunea dintre instituția publică și cetățean, prin intermediul aplicațiilor bazate pe tehnologia informației. Guvernarea modernă cere simplificarea procedurilor birocratice, a îmbunătățirii accesului la informații în ideea de reducere a cheltuielilor publice, a întăririi capacităților administrative a instituțiilor publice și nu în ultimul rând combaterii corupției. Dinamica accentuată a schimbării societății cere imperativ o reformă a administrației publice a modernizării acesteia pentru a corespunde cerințelor la care societatea se ridică. Dezvoltarea democrației impune redefinirea rolului statului în raport cu cetățenii și prin intermediul reformei se urmărește adaptarea la modificările economiei mondiale și la cerințele impuse de integrarea României la structurile Uniunii Europene.
Facultatea de economie și Administrarea AfacerilorCAPITOLUL I FINANȚELE PUBLICE COMPONENTĂ A SISTEMULUI FINANCIAR I.1 Sistemul financiar, concept și structură Ansamblul de componente interdependente legate între ele de esența comună a fenomenelor financiare poartă denumirea de sistem financiar. Noțiunea de sistem financiar are interpretări multiple, însă privind prin prisma abordării găsim un sistem de relații economice prin cale se vehiculează resurse bănești, sistem de relații financiare, un sistem de instituții sau structuri participant la constituirea, distribuirea și utilizarea fondurilor bănești, elaborarea și executarea deciziilor financiare, un sistem de fonduri financiare ce se formează și utilizează la nivelul diferitelor structuri sociale sau economice, un sistem de planuri financiare sub forma instrumentelor de reglare și conducere a activității financiare și ca o ultima abordare un sistem de finanțare a economiei. Deseori în literatura de specialitate sistemul financiar este tratat prin prisma conținutului de relații economice, adică a relațiilor în forma băneasca care au loc între membrii procesului de constituire, distribuire și utilizare a fondurilor bănești (financiare) în totalitatea activității economico-sociale. Aceste fonduri bănești se constituie din produsul intern brut sunt la dispoziția autorităților publice și servesc la satisfacerea unor nevoi generale dar și nevoilor individuale care nu pot fi satisfăcute din veniturile personale, dar sunt indispensabile unei existente decente, sau pot fi folosite în domenii care prezintă un interes sporit pentru societate. Conceperea și repartizarea fondurilor financiare publice reprezintă un transfer de valoare, de putere de cumpărare din doua perspective: a) dinspre persoanele fizice și juridice către organele administrative de stat b) din partea statului, reprezentat prin diverse instituții, spre beneficiari (persoane fizice și juridice) $ 2
Studiul soluțiilor informatice din administrația financiară locală Acest proces este generator de fluxuri financiare multiple, fiind rezultatul unui ansamblu de relații sociale. Pe de o parte avem relațiile care apar între participanții la procesul de constituire și stat și relațiile care apar între stat și beneficiarii fondurilor publice constituite. Totalitatea acestor relații sociale născute din procesul de constituire și repartizare a fondurilor publice de resurse bănești din economie sunt prin natura lor relații economice. Relațiile economico-sociale, care apar în activitatea de distribuire și redistribuire a produsului intern brut cu scopul constituirii și repartizării fondurilor publice de resurse financiare în ideea satisfacerii nevoilor societății, poarta numele de relații financiare sau finanțe. Totodată trebuie precizat faptul că relațiile bănești care apar în procesul repartiției și circulației produsului intern brut nu sunt în totalitate relații financiare. Sfera relațiilor financiare este mai restrânsa decât sfera de cuprindere a relațiilor bănești. „Pentru că relațiile bănești generate de fenomenele mai sus menționate, să intre în sfera de cuprindere a finanțelor trebuie să îndeplinească următoarele condiții” : 1a)Să exprime un transfer de valoare, putere de cumpărare și nu o transformare sau o schimbare a formelor valorii. Dacă transferul se face în natura nu da naștere la relații financiare, deși exprima relații de repartiție. După valorificarea produselor contra bani transferul respectiv da naștere la relații financiare; b)Transferul de valoare trebuie sa se facă, de regula fără o compensație sau contraprestație directa și cu titlu nerambursabil. De exemplu dacă un agent economic varsă la bugetul general consolidat o suma de bani cu titlu de impozit pe profit nu are dreptul sa solicite statului nici rambursarea acesteia nici o alta prestație de valoare egală și nici nu dobândește prin aceasta vreun drept de creanța asupra statului. Trebuie precizat și faptul că, la fondurile bugetare se efectuează plăți cu titlu nerambursabil către societăți naționale și instituții publice care prestează servicii către populație, sub forma de pensii, burse, alocații, indemnizații, ajutoare. Menționăm faptul că în anumite condiții, transferul de valoare; la și de la fondurile bănești publice, se face cu titlu $ 3$Văcărei I.„Finanțe publice” ediția a IV-a, Editura didactică și pedagogică București 2003 pag. 57 1
Facultatea de economie și Administrarea Afacerilorrambursabil. De exemplu, sumele de bani vărsate de persoanele fizice și juridice în contul împrumuturilor contractate de stat pe piața internă și garanțiile depuse de anumite categorii de persoane cu caracter rambursabil. De asemenea, de la fondurile publice se fac transferuri rambursabile către unele întreprinderi și către populație. c)Transferul de valoare trebuie sa aibă drept scop satisfacerea unor nevoi generale ale societății sau chiar a unor nevoi individuale ale membrilor societății, care nu pot fi satisfăcute pe seama veniturilor personale, dar sunt strict necesare sau se manifestă în domenii în care societatea este interesată direct; transferul de valoare între persoane fizice, ca de exemplu donațiile, care vizează numai interesele individuale reciproce ale acestora, nu se includ în categoria finanțelor publice În anumite cazuri ca de exemplu actele de vânzare cumpărare și plățile salariale, relațiile bănești, deși sunt relații economice, nu generează relații financiare. Aceasta nu trebuie sa conducă la concluzia că relațiile financiare ar fi independente de cele bănești, Între relațiile financiare și relațiile bănești exista o legătura strânsă în sensul că primele sunt condiționate de înfăptuirea celor din urma. Astfel, plata salariului este premisa prelevării la buget a unei părți din venitul unui salariat, sub forma impozitului pe venitul salarial. În concluzie, relațiile financiare apar ca efect a transferurilor de valoare la fondurile bănești publice, ce se constituie în economie, și de la acestea către beneficiari, transferurile efectuate prin intermediul banilor satisfăcând nevoi obștești sau individuale, totalitatea procesului de constituire și distribuire a fondurilor este subordonat scopului prezentat mai sus, însă se realizează cu instrumente diferite în funcție de proveniența sau destinația resurselor. Așadar se creionează o clasificare a componentelor din cadrul relațiilor financiare : 2a)Relații care exprimă un împrumut de resurse bănești pe o perioada de timp determinată pentru care se percepe dobânda, cunoscute sub denumirea de relații de credit, mijlocite în principal de bănci; $ 4& Văcărei I.„Finanțe publice” ediția a IV-a, Editura didactică și pedagogică București 2003 pag. 58 2
Studiul soluțiilor informatice din administrația financiară localăb)Relații care exprimă un transfer de resurse bănești fără echivalent și cu titlu nerambursabil, cunoscute sub denumirea de relații financiare clasice, reflectate în bugetul general consolidat (sunt reprezentate cu precădere de impozite și taxe); c)Relații care exprimă, după caz un transfer obligatoriu sau facultativ de resurse bănești, în schimbul unei contraprestații care depinde de producerea unui fenomen sau eveniment aleatoriu. În unele împrejurări de contraprestații beneficiază toți participanții la constituirea fondului, în alte numai unii dintre aceștia. Asemenea relații apar în procesul constituirii și distribuirii fondurilor de asigurări de persoane, de bunuri și de răspundere civilă. d)Relații care apar în procesul constituirii și repartizării fondurilor financiare ale agenților economici, cunoscute sub denumirea de finanțele întreprinderilor. Luând în calcul cele de mai sus în literatura economica se vorbește despre două sensuri ale noțiunii de finanțe, unul în sens larg care cuprinde toate cele patru categorii menționate anterior și un sens restrâns care cuprinde doar relațiile financiare caracterizate prin prelevarea fără contraprestație la fondurile bănești publice și prin alocarea acestora cu titlul nerambursabil spre beneficiari diverși. În aceasta accepțiune asigurările, finanțele întreprinderilor și produsele bancare sunt considerate de sine stătătoare. Ambele sensuri ale finanțelor biblice nu trebuie contrapuse, deoarece ambele deservesc procesul reproducției sociale, subliniind faptul că relațiile financiare fac parte din baza economica a societății. I.2Funcția de repartiție și funcția de control a finanțelor publice Funcția de repartiție a finanțelor publice are la bază două faze distincte constituente și anume construirea ș i distribuirea fondurilor bănești publice. În ceea ce privește prima fază ea se distinge ca alcătuire prin participanți, formele concrete de mobilizare, proveniența, sectoare sociale participante, caracterul mobilizării și astfel constituirea fondurilor financiare publice se face cu ajutorul întreprinderilor (indiferent de tipul proprietății asupra capitalului social și de forma juridica a acestora), instituțiile publice și unitățile subordonate, populația, persoanele fizice și juridice rezidente în străinătate dar care obțin venituri în țară unde își desfășoară activitatea prin contribuții $ 5
Facultatea de economie și Administrarea Afacerilorpentru asigurări sociale, amenzi, impozite, taxe, penalități, vărsăminte din profiturile campaniilor naționale, rambursări din împrumuturi de stat acordate, venituri din valorificarea unor bunuri proprietate de stat sau fără stăpân, împrumuturi de stat de la persoane fizice și juridice, donații, ajutoare etc. Resursele constituente ale fondurilor bănești publice provin majoritar din produsul intern brut, dar și din transferuri din străinătate, cea din urmă însă într-o manieră restrânsa. Resursele au ca proveniență totalitatea sectoarelor economice; public, privat, mixt, precum și de la populație dar sunt colectate în mod diferențiat ținând cont de capacitatea financiară a acestora. În concluzie se poate spune că în procesul distribuirii și redistribuirii a produsului intern brut, constituirea fondurilor financiare publice are loc între persoanele fizice și juridice și stat. Funcția de repartiție în ce-a de-a doua faza și anume a distribuirii fondurilor bănești publice către beneficiari găsim că este precedată de inventarierea nevoilor sociale din anul de referință, cuantificarea acestora în expresie băneasca și de ierarhizarea nevoilor sociale în funcție de gradul de importanță. Desfășurarea acestor acțiuni atrage după sine procesul de repartizare propriu zis, manifestat prin intermediul cheltuielilor publice. Principalele destinații ale acestora sunt apărare, ordine publica, siguranța națională, acțiuni economice, datorie publică, servicii publice generale, serviciul de dezvoltare publică etc., iar formele concrete ale acestora sunt plăți de salarii, procurări de materiale, plăți ale serviciilor, subvenții acordate întreprinderilor, investiții, rezerve materiale și altele. Acest proces de repartiție se realizează în același timp cu procesul de distribuire și redistribuire a produsului intern brut. Alterarea structurală și cantitativă a surselor financiare publice modifică fluxurile existente, însă generează și noi fluxuri financiare, cu sensuri contradictorii, în ideea că pot ajuta la accelerarea ritmului creșterii economice, satisfacerea optimă a nevoilor materiale ale populației, sau dimpotrivă pot provoca o anumită involuție și degradare a condițiilor de trai și a mediului înconjurător. $ 6
Studiul soluțiilor informatice din administrația financiară locală Funcția de control a finanțelor publice este interesată sa canalizeze aceste resurse după nivelul priorităților stabilite de organele competente, să armonizeze interesele pe termen scurt cu cele de perspectivă, referitor la dimensionarea și orientarea fondurilor financiare publice spre destinații prin asigurarea unui volum de resurse. Ținând seama de natura acestor fonduri și anume apartenența unei părți însemnate a acestora produsului intern brut, se cere imperativ necesitatea exercitării unei funcții de control de către finanțele publice și a unui control vigilent asupra modului de constituire repartizare și utilizare a fondurilor financiare publice în vederea păstrării integrității, a bunei gestionări, a încasării integrale și la timp a creanțelor statului și onorarea plaților datorate de acesta. Controlul statului prin mecanismele finanțelor publice cuprinde toate domeniile vieții economico-sociale care țin de sectorul public. Ca urmare controlul statului îmbracă forme diverse și se realizează de organe abilitate cu competente diferite a căror instrumente diferă prin folosința și natura aplicării. Comparând funcția de control cu funcția de repartiție constatam că acestea se influențează reciproc și cea dintâi are o arie de influență mai vastă, din cauza faptului că în afară de constituirea și repartizarea fondurilor financiare publice, mai posedă sarcina urmăririi modului de utilizare, legalitatea, oportunitatea, eficiența, și necesitatea folosirii acestora. Controlul financiar intern este realizat de către următoarele organe ale statului: •Curtea de Conturi •Organe ale Ministerului Finanțelor Publice •Agenția Naționala de Administrare Fiscală •Direcțiile generale județene și a municipiului București de finanțe publice I.3 Bugetul de stat Prin complexitatea intrinsecă de care dă dovadă, și prin dimensiunile sale, economia publică dă naștere nevoii de alcătuire a unui program financiar pe o perioada de timp și anume a bugetului de stat, că formă concretă de manifestare a finanțelor publice și $ 7
Facultatea de economie și Administrarea Afacerilorrealizare a politicii financiare a statului, utilizat ca instrument central în procurarea resurselor bănești necesare și în asigurarea serviciilor publice Întocmirea bugetului economic nu exclude întocmirea bugetului de stat. Bugetul economic este un simplu document cu rol de previziune, în timp ce bugetul de stat are statut de lege. „Bugetul public național cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele locale ale comunelor, ale orașelor și ale județelor.” Bugetul economiei 3naționale oferă informații referitoare la efectele care iau naștere din aplicarea masurilor ce urmăresc creșterea economică. Actul prin care bugetul de stat se numește lege bugetară anuală care pentru decursul unui an, autorizează și prevede, veniturile și cheltuielile bugetare precum și reglementări specifice exercițiului bugetar. I.3.1 Principii bugetare Bugetul trebuie să ofere informații pertinente asupra veniturilor și cheltuielilor, să înlesnească analiza acestuia din punct de vedere a surselor de proveniența respectiv a destinațiilor, așadar la întocmirea și în execuția bugetului trebuie avute în vedere câteva principii: •Anualitatea bugetului presupune perioada de întocmire aprobare și funcționare a acestuia . •Publicitatea bugetului este un principiu conform căruia bugetul este adus la cunoștința opiniei publice după dezbaterea sa în Parlament. •Principiul neafectării veniturilor bugetare are în vedere utilizarea totală a resurselor bănești în vederea acoperirii cheltuielilor, adică un anumit venit nu poate fi utilizat pentru finanțarea unei anumite cheltuieli. •Echilibrul bugetar reiese din gândirea economică clasică conform căreia deficitul bugetar este văzut că un fenomen negativ cu influente asupra funcționării mecanismului economic. $ 8$ Constituția României Articolul 138, Alineatul (1)3
Studiul soluțiilor informatice din administrația financiară locală•Universalitatea bugetului, are rolul de a oferi Parlamentului o analiză de ansamblu asupra resurselor dobândite și utilizate; se realizează prin înscrierea veniturilor și cheltuielilor în buget în sumele lor totale. •Principiul unității bugetare impune cuprinderea cheltuielilor și veniturilor publice într-un singur document în ideea identificării surselor de proveniența și deci și a destinațiilor acestora, dar și a raportului dintre acestea. •Specializarea bugetară cere ca veniturile bugetare să fie categorisite pe surse de proveniența iar creditele bugetare pe categorii de cheltuieli cu respectarea unor scheme unitare. Înțelegem așadar prin expunerea anterioară nevoia constituirii unui astfel de mecanism financiar pentru contabilizarea fluxurilor economice în interiorul unui stat, cât și a gestionarii eficiente a celor care intră sub incidența reglementării și manipulării acestuia. I.4 Rolul finanțelor publice Putem identifica mai multe direcții de manifestare a rolului finanțelor, având în vedere procesele sociale pe care le mijlocesc sau influențează. Sub aspectul contribuției directe la realizarea procesului de repartiție a produsului intern brut (PIB), existența finanțelor a permis distribuirea și redistribuirea în formă băneasca a produsului creat în sfera activităților materiale în ideea satisfacerii unor nevoi de resurse, atât în cadrul acesteia, cât și, mai ales, în cea a activității nemateriale. În contextul menționat, constatăm că activitățile specifice sferei nemateriale care nu produc, în mod direct, valoare nouă și nu-și pot asigura resursele necesare propriului consum, nu s-ar putea înfăptui în absența redistribuirii în acest scop a PIB creat în sfera activităților materiale. Astfel devine necesară realocarea din resurse bănești. Se poate recunoaște că rolul finanțelor este și acela de a creare a unor condiții favorabile funcționării instituțiilor publice și a entităților care nu-și pot produce resursele necesare din propria activitate. Manifestarea rolului finanțelor, implică și procese de redistribuire a resurselor între membrii societății. Caracterizant pentru acest aspect este faptul că resursele dobândite de la populație pentru constituirea fondurilor financiare publice se depersonalizează, iar între $ 9
Facultatea de economie și Administrarea Afacerilorcontribuțiile aduse de fiecare persoană și utilitățile beneficiate de aceasta nu există o legătura nemijlocită, ceea ce favorizează redistribuirea resurselor între membrii societății și realizarea unor obiective de ordin social. Prelevarea se face diferențiat; în ideea satisfacerii nevoilor personale persoanelor cu venituri insuficiente sau fără venituri, persoanele cu capacitate contributivă sporită participând mult mai consistent. Uzul instrumentelor financiare, în cadrul diferitelor mecanisme de reglare a vieții economico-sociale, predicată de doctrina intervenționist-statală, au permis obținerea rezultatelor pozitive de-a lungul unei perioade însemnate de după criza economică globală din perioada 1929-1933, însă ultimele decenii ale secolului XX marchează o reexaminare și creionarea unor soluții menite nevoii de abolire a inflației generat de apelul necontrolat la aceste metode, astfel impunând-se limitarea acțiunilor bazate pe folosirea acestora în ideea strangulării presiunilor inflaționiste. Astfel rolul finanțelor naște din nevoia administrării resurselor și rezultatelor obținute la nivelul diferitelor entități economico-sociale. I.5 Conceptul de Descentralizare Descentralizarea reprezintă transferul de autoritate și responsabilități pentru anumite funcții publice de la nivelul guvernului central al unei țări către instituții autonome. Noțiunea de descentralizare are două accepțiuni: În sens larg, prin descentralizare se înțelege orice transfer de atribuții din plan central în plan local, iar pe de altă parte în sens restrâns este legată de procedeul de realizare a acesteia, respectiv descentralizarea teritorială – prin transferul de atribuții către unitățile administrativ-teritoriale, și descentralizarea pe servicii – prin desprinderea unor servicii publice din competența centrală sau locală și oferindu-le o organizare autonomă. În acord cu strategia de reformă a administrației publice agreată de Comisia Uniunii Europene, conceptul de descentralizare este definit prin intermediul a trei elemente de importanță majoră: •Continuarea descentralizării prin transferul de competențe și responsabilități administrative și financiare, de la nivelul autorităților administrației publice centrale spre autoritățile administrațiilor publice locale $ 10
Studiul soluțiilor informatice din administrația financiară locală•Continuarea procesului de deconcentrare prin delegarea de responsabilități în teritoriu în funcție de necesitățile pe plan local, în cadrul aceleiași structuri administrative (serviciile deconcentrate funcționează în subordinea ministerului care le-a delegat responsabilitatea). •Transformarea serviciilor deconcentrate din teritoriu, în funcție de necesitățile cetățenilor și pentru eficientizarea acestora, în servicii descentralizarea este împărțită în trei categorii: politică, administrativă și fiscală. Descentralizarea politică implică conferirea către cetățeni a unei puteri mai mari în procesul de luare a deciziilor, în particular acest lucru întâmplându-se prin derularea de procese democratice. Descentralizarea administrativă, conform literaturii de specialitate reprezintă transferul de responsabilități privind planificarea, finanțarea și gestionarea unor funcții publice de la nivelul guvernului central și al agenților săi la unitățile subordonate, autorități publice semi-autonome sau autorități regionale sau locale. Diferitele subcategorii de descentralizare administrativă sunt definite pe baza tipurilor de instituții sau agenții la care responsabilitățile sunt transferate. Deconcentrarea reprezintă cea mai slabă forma de descentralizare care implică transferul de autoritate și responsabilități de la nivel central către nivel local, în timp ce delegarea implică transferul de responsabilități de la agențiile centrale la entități semi-autonome operând independent sau semi-independent de guvern, pe de altă parte privatizarea este câteodată privită că o formă de descentralizare materializată prin transferul responsabilităților dinspre guvern spre entități private. I.5.1 Descentralizarea Fiscală Descentralizarea fiscală se referă la mărirea controlului autorităților locale asupra resurselor financiare, fie în termeni de repartizare a cheltuielilor, fie a generări de venituri. Așadar descentralizarea fiscală se concentrează pe natura transferurilor inter- guvernamentale și pe diferențele privind capacitatea de generare a veniturilor a diferitelor tipuri de autorități. Un aspect important în analiza descentralizării fiscale este reprezentat $ 11
Facultatea de economie și Administrarea Afacerilorde o echilibrare corespunzătoare între autoritate și resursele financiare necesare exercitării acelei autorități. Din punct de vedere al legii 273/2006 „Legea finanțelor publice locale” pilonii 4conceptului de bază care guvernează procesul de descentralizare sunt următorii: a) principiul subsidiarității, care constă în exercitarea competențelor de către autoritatea administrației publice locale situată la nivelul administrativ cel mai apropiat de cetățean și care dispune de capacitate administrativă necesară; b) principiul asigurării resurselor corespunzătoare competențelor transferate; c) principiul responsabilității autorităților administrației publice locale în raport cu competențele ce le revin, care impune obligativitatea realizării standardelor de calitate în furnizarea serviciilor publice și de utilitate publică; d) principiul asigurării unui proces de descentralizare stabil, predictibil, bazat pe criterii și reguli obiective, care să nu constrângă activitatea autorităților administrației publice locale sau să limiteze autonomia locală financiară; e) principiul echității, care implică asigurarea accesului tuturor cetățenilor la serviciile publice și de utilitate publică; f) principiul constrângerii bugetare, care interzice utilizarea de către autoritățile administrației publice centrale a transferurilor speciale sau a subvențiilor pentru acoperirea deficitelor finale ale bugetelor locale. Obiectivele descentralizării fiscale includ alocarea eficientă a resurselor printr-o administrație publică centrală rațională și responsabilă, asigurarea echitabilă a cetățenilor cu servicii în diferite instanțe, precum și menținerea stabilității macroeconomice și avansarea creșterii economice. Principiul de bază în distribuirea responsabilităților de alocare a cheltuielilor constă în faptul că o asigurare eficientă a serviciilor publice necesită ca administrația centrală să satisfacă nevoile și preferințele contribuabililor. Eficiența în prestarea serviciilor publice
$ 12$ Legea 273/2006 privind finanțele publice locale publicată în Monitorul Oficial nr. 627, iulie 2006, 4cu modificările și completările ulterioare;
Studiul soluțiilor informatice din administrația financiară localăsporește în cazul în care beneficiile consumării acestora sunt corelate cu costul prestării prin plăți, taxe sau impozite locale. Astfel, cheltuielile întreprinse pentru stabilizarea și creșterea economică, cum ar fi proiectele investiționale publice sau îndemnizațiile de șomaj, după însemnătatea lor, sunt de regulă, puse în sarcina administrației publice centrale. Totuși, unele servicii publice, de exemplu învățământul primar și serviciile primare de ocrotire a sănătății, pot fi de o natură locală, ținând cont de numărul de beneficiari ai acestora. Cu toate acestea, având în vedere efectul lor asupra bunăstării populației și redistribuirii veniturilor, acestea pot fi, de asemenea, considerate ca fiind de responsabilitatea guvernului central. Nu există o unanimitate de păreri în ceea ce privește tipul impozitelor care urmează să fie destinate administrației publice de anumit nivel. La luarea deciziilor în acest sens, în calitate de reper ar putea servi trei principiile generale: •Administrațiilor publice locale nu trebuie să le fie atribuite impozite, a căror povară nu este locală, adică nu poate fi ușor transmisă rezidenților care nu beneficiază de servicii finanțate din contul veniturilor colectate; •Administrațiile publice locale nu trebuie să preleve impozite care încurajează aplicarea metodelor ineficiente de administrare a afacerilor și pot dăuna creșterii economiei locale; •Administrațiile publice locale nu trebuie să preleve impozite, a căror gestionare generează costuri administrative considerabile. Transferurile reprezintă o soluție de compromis separarea competenței de încasare a veniturilor de competența de distribuire a acestora. Un sistem eficient de transferuri este un pas spre descentralizarea fiscală, în ceea ce privește finanțarea serviciilor publice prestate la nivel local. Totuși, gradul de autonomie ce oferă autorităților locale posibilitatea de luare a deciziilor asupra bugetului depinde de structura sistemului de transferuri. În practica economică există mai multe căi de proiectare a unui sistem de transferuri. Majoritatea analizelor sugerează că structura transferurilor de stat depinde de obiectivele guvernului. Unii susțin ideea descentralizării fiscale și a autonomiei locale, iar $ 13
Facultatea de economie și Administrarea Afaceriloralții, îndeosebi reprezentanții țărilor în curs de dezvoltare, sunt mai mult preocupați de efortul fiscal, nivelarea sau stimularea cheltuielilor locale pentru activități particulare. Deoarece nu există sisteme administrative nici absolut centralizate, nici absolut descentralizate, pentru compararea diferitelor sisteme, în particular, pentru efectuarea comparației interstatale sau pentru compararea eficacității reformelor este necesar de determinat: gradul de descentralizare; eficiența executării funcțiilor publice și eficiența prestării serviciilor publice. Există două abordări de bază în evaluarea descentralizării: calitativă și cantitativă. Aprecierea descentralizării cu ajutorul metodei calitative permite determinarea gradului de descentralizare prin compararea indicatorilor calitativi atât ai diferitelor țări, cât și ai aceleiași țări la diferite etape de dezvoltare. Abordarea calitativă, de asemenea, permite compararea gradului de descentralizare a unor anumite împuterniciri. Abordarea cantitativă este bazată pe indicatori statistici. La prima vedere pare că această abordare dă rezultate mai sigure, în realitate, utilizarea metodei estimărilor cantitative duce la distorsionarea imaginii și poate crea o impresie greșită despre gradul adevărat de descentralizare a funcțiilor publice. Astfel, la evaluarea procesului descentralizării fiscale a unei țări este binevenită folosirea ambelor abordări. Evaluarea descentralizării cheltuielilor Unul dintre indicatorii care poate aprecia gradul de descentralizare este ponderea cheltuielilor bugetelor locale (după alocarea transferurilor) în bugetul țării și în PIB. Ponderea cheltuielilor bugetelor locale ne dă o imagine generală despre descentralizarea cheltuielilor. La estimarea descentralizării cheltuielilor este necesar de ținut cont următoarele aspecte: competența de alocare a cheltuielilor nu presupune întotdeauna dreptul de a dispune de aceste mijloace. În cazul în care cheltuielile autorităților publice locale sunt strict reglementate prin legi aprobate la nivelurile superioare ale puterii, atunci, chiar dacă e vorba de o descentralizare sporită a cheltuielilor, independența reală a autorităților publice locale este foarte scăzută. În afară de aceasta, volumul cheltuielilor depinde de volumul transferurilor cu destinație specială, alocarea cărora presupune o descentralizare a cheltuielilor, însă nu presupune o descentralizare a $ 14
Studiul soluțiilor informatice din administrația financiară localăîmputernicirilor atunci când utilizarea mijloacelor financiare este supusă unui control riguros. I.5.2Autonomia financiară – principiul de dezvoltare și implementare a descentralizării fiscale Fundamentul autonomiei locale este autonomia financiară care se caracterizează prin descentralizarea fiscală. Descentralizarea financiară înseamnă delimitarea împuternicirilor între guvernul central și autoritățile locale, punerea la dispoziția autorităților locale a veniturilor necesare pentru exercitarea funcțiilor ce le revin, stabilitatea financiară a fiecărui teritoriu. Expresia financiară a unității administrativ-teritoriale se exprimă sub forma necesităților care ulterior urmează a fi acoperite atât prin elemente proprii cât și alocate, care la nivel general creează tabloul și schema de formare a Bugetului Public Național. Articolul nouă din Carta Europeană a Autonomiei Locale explică faptul că fiecare unitate administrativ-teritorială are dreptul, în cadrul politicilor economice naționale, la deținerea autonomă și liberă a unor resurse proprii suficiente, de care pot dispune în mod liber în exercitarea atribuțiilor lor. Elementele autonomiei financiare sunt: 51.Resursele financiare ale autorităților administrației publice locale trebuie să fie proporționale cu competențele prevăzute de Constituție sau de lege. 2.Cel puțin o parte din resursele financiare ale autorităților administrației publice locale trebuie să provină din taxele și impozitele locale, al căror nivel acestea au competența să-1 stabilească în limitele legale. 3.Sistemele de prelevare pe care se bazează resursele de care dispun autoritățile administrației publice locale trebuie să fie de natură suficient de diversificată și evolutivă pentru a le permite să urmeze practic, pe cât posibil, evoluția reală a costurilor, exercitării competențelor acestora.
$ 15$ Se formulează după Carta Europeană a Autonomiei Locale, art. 9 „Resursele financiare ale 5autorităților administrației publice locale”. Carta Europeană a fost întocmită la Strasbourg la 15 octombrie 1985, în limbile franceză și engleză. Acest document a intrat în vigoare la I septembrie 1988.Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 331 din 26 noiembrie 1997.
Facultatea de economie și Administrarea Afacerilor4.Unitățile administrativ-teritoriale cu o situație mai grea financiară necesită instituirea de proceduri de egalizare (nivelare) financiară sau de măsuri echivalente, destinate să corecteze efectele repartiției inegale a potențialelor resurselor de finanțare, precum și a sarcinilor fiscale care le suportă. Asemenea proceduri sau măsuri nu trebuie să restrângă libertatea de opțiune a autorităților administrației publice locale în sfera lor de competență. 5.Autoritățile administrației publice locale trebuie să fie consultate, de o manieră adecvată, asupra modalităților de repartizare a resurselor redistribuite care le revin. 6.Subvențiile alocate unităților administrativ-teritoriale trebuie, pe cât posibil, să nu fie destinate finanțării unor proiecte specifice. Alocarea de subvenții nu trebuie să aducă atingere libertății fundamentale a politicilor autorităților administrației publice locale în domeniul lor de competență. 7.În scopul finanțării cheltuielilor de investiții, autoritățile administrației publice locale trebuie să aibă acces, în conformitate cu legea, la piața națională a capitalului. 8.Autoritățile unităților administrativ-teritoriale, care își exercită funcțiile specifice în limita resurselor financiare de care dispun, urmează să-și stipuleze măsurile prioritare care urmează a fi finanțate de la bugetele unităților administrativ-teritoriale. 9.Concomitent, Guvernul Central va putea delega unele din funcțiile sau atribuțiile sale pentru a fi exercitate de către autoritățile locale care, urmează a fi recompensate pentru aceste activități prestate cu resurse financiare de la bugetul guvernului central. 10.În același timp, resursele financiare acumulate de către autoritățile locale nu sunt accesibile pentru Guvernul Central și insuficiența de resurse financiare pentru propriile necesități nu se compensează de la bugetul de Stat. 11.Autoritățile administrației publice ale unităților administrativ-teritoriale pot crea fonduri de rezerve și pot aproba regulamente privind utilizarea acestor fonduri. Fondurile de rezervă sunt destinate în special finanțării unor acțiuni sau măsuri inițial prevăzute la aprobarea bugetelor respective.
$ 16
Studiul soluțiilor informatice din administrația financiară locală12. La baza bugetelor unităților administrativ-teritoriale este pus principiul echilibrului bugetar (balanța bugetară). Conform acestui principiu, autoritățile publice au dreptul de a aproba și efectua cheltuieli numai în limita resurselor financiare disponibile. Acolo și atunci unde și când autoritățile publice locale nu-și vor asigura colectarea impozitelor preconizate, vor fi obligate, în acest caz, să-și reducă devizul de cheltuieli. 13.Unitățile administrativ-teritoriale sunt obligate să mențină disciplina financiară în teritoriu. Realizarea unei autonomii financiare efective în plan local presupune reducerea rolului autorităților centrale în stabilirea cuantumului și categoriilor de venituri fiscale și nefiscale la nivel local, în utilizarea veniturilor locale (deci în stabilirea priorităților privind orientarea și efectuarea cheltuielilor), elemente constitutive ale bugetului local, și în ceea ce privește exercitarea coordonării administrative asupra aparatului fiscal pe plan local. Referitor la această din urmă condiție se poate afirma că este realmente indispensabilă crearea de organisme fiscale proprii, aflate sub coordonarea autorităților locale, condiții fără de care exprimarea atribuțiilor fiscale autonome nu se poate realiza în practică. Rolul statului central apare, din acest punct de vedere, în cadrul politicii generale de dezvoltare a organismelor și instituțiilor autonomiei administrative locale, în generarea de experiență și sprijin pentru construcția instituțională a organismelor fiscale subordonate autorităților locale O analiză a gradului de autonomie financiară, prin prisma deciziei privind stabilirea tipului și cuantumului fiecărei categorii de venit care formează bugetul local trebuie să urmărească relația dintre cele trei mari categorii de surse majore care alimentează bugetele locale: venituri proprii (impozite și taxe locale), defalcări de la venituri generale de stat și transferurile de la bugetul de stat. Delegarea prin legislația fiscală, a dreptului de a stabili impozite către entitățile locale se realizează prin limite determinate, asigurarea unui echilibru adecvat între activitățile pe care acestea le pot desfășura și facilitățile fiscale de care dispun pentru a le finanța, toate acestea constituie regula de aur a autonomiei locale.
$ 17
Facultatea de economie și Administrarea AfacerilorI.5.2.1 Asigurarea autonomiei financiare locale în România în sistemul actual Delimitarea veniturile bugetelor locale față de veniturile bugetului central, precum și delimitarea veniturilor proprii față de alte categorii de venituri reprezintă repere esențiale în analiza autonomiei financiare a colectivităților locale. Baza acestei delimitări o constituie, pe de o parte, argumentul privind specificitatea și consistența venitului format, iar pe de altă parte, problematica atribuirii veniturilor în fundamentarea raporturilor dintre bugetele locale și bugetul central, la care se adaugă recomandarea Cartei Europene a Autonomiei locale conform căreia „cel puțin o parte din resursele financiare ale colectivităților locale trebuie să provină din redevențe și din impozite locale ale căror cote (procente) le pot fixa ele însele în limitele legii.” Sistemul de resurse financiare pe care se sprijină bugetele colectivităților locale trebuie să fie suficient de diversificat și flexibil pentru a permite urmărirea pe cât posibil în practică a evoluției cheltuielilor bugetare care sunt de competența locală. Asigurarea autonomiei financiare se află sub impactul deciziilor privind nivelul de guvernare care stabilește taxele din care autoritățile locale vor obține venituri, baza impozabilă, cota impozitului și cine administrează impozitul în cauză. Indiferent de reperele luate în considerare, reținem că autonomia financiară locală vizează și se reflectă prin creșterea veniturilor proprii. Conform Legii 273/2006 privind finanțele publice locale, sfera veniturilor 6bugetelor locale (comune, orașe, municipii) este reprezentată de: venituri proprii (inclusiv venituri partajate), subvenții, transferuri și resurse atrase, fiecare categorie cu implicații specifice asupra autonomiei locale, după cum este redat în figura următoare: Astfel, în sfera veniturilor proprii sunt incluse: impozitul pe profit (de la regiile autonome și societățile comerciale aflate sub autoritatea consiliilor locale), cotele defalcate din impozitul pe venit, impozitele și taxele generale pe bunuri și servicii, taxele pe servicii specifice, taxele pe utilizarea bunurilor (autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfășurarea unor activități), veniturile din proprietate, veniturile din dobânzi, veniturile din prestări
$ 18$ Legea 273/2006 privind finanțele publice locale publicată în Monitorul Oficial nr. 627, iulie 2006, 6cu modificările și completările ulterioare;
Studiul soluțiilor informatice din administrația financiară localăservicii, taxele administrative, amenzile, penalitățile, veniturile din valorificarea unor bunuri. Fig nr. 1 Sfera veniturilor bugetelor locale în România Existând colectivități locale mai dezavantajate din punct de vedere financiar, sprijinirea acestora este necesară, ceea ce impune conceperea și promovarea unor proceduri de redistribuire justă sau de măsuri echivalente destinate a corija efectele repartiției inegale a resurselor potențiale de finanțare. În acest scop au fost partajate unele venituri (și/sau surse de venit) între nivelul central și nivelul local. Veniturile partajate asigură atenuarea dezechilibrelor verticale și conferă o anumită independență, dar ele singure nu garantează colectivităților locale puterea de a stabili cantitatea și calitatea serviciilor publice pe care trebuie să le asigure. Dezavantajele veniturilor partajate în raport cu veniturile proprii ale bugetelor colectivităților locale decurg din faptul că, pe de o parte, neputând decide nivelul impozitelor și taxelor locale, comunitățile locale nu se bucură de o reală autonomie, iar pe de altă parte, statul consideră că își împarte resursele proprii, dorind să controleze modul lor de utilizare revenite comunităților locale. În ceea ce privește resursele atrase de către colectivitățile locale, în această categorie sunt incluse: împrumutul de pe piața internă și/sau externă, fondurile nerambursabile de la Uniunea Europeană, resursele atrase din parteneriatele public-privat. În privința resurselor atrase pe seama împrumutului (intern/extern), acestea se pot constitui prin contractarea de împrumuturi de $ 19D.G.F.P.J*Cote și sume defalcate; *Subvenții; *Transferuri (de echilibrare, de regularizare, de ajutorare) Cote defalcate din impozitul pe venit47%
Resurse atraseVenituri propriiBugetul local
Bugetul de stat
Facultatea de economie și Administrarea Afacerilorla instituțiile specializate sau prin emiterea de obligațiuni. Pentru primul caz, autoritățile locale pot contracta împrumuturi interne sau externe, pe termen scurt, mediu și lung, pentru realizarea de investiții publice de interes local, precum și pentru refinanțarea datoriei publice locale. Aceste împrumuturi pot fi garantate de stat, iar gradul maxim de îndatorare locală nu poate depăși douăzeci la sută. Începând cu anul 2003 cotele defalcate din impozitul pe venit au fost incluse legal în categoria veniturilor proprii cu toate că practic ele sunt colectate la bugetul de stat și ulterior redistribuite bugetelor locale. Deși în practică se apreciază că veniturile din impozitul pe venit nu reflectă conținutul efectiv de „venit propriu” întrucât procentele, proporțiile și criteriile fiind prestabilite de nivelul central, nu se poate susține că acest venit astfel obținut este integral propriu (local). Cu toate acestea, sumele prelevate pe seama impozitului pe venit depind de situația economică a colectivităților locale, cuantumul lor fiind rezultatul eforturilor depuse la nivel local, nu la nivel central. De aceea, situația juridică a impozitului pe venit este similară cu situația veniturilor curente obținute de nivelul local, singura diferențiere constând în faptul că în primul caz condițiile sunt prestabilite de la nivel central, iar în al doilea caz se lasă o marjă de manevră asupra mărimii prelevării fiscale. Aceste precizări sunt necesare întrucât evaluarea gradului de autonomie financiară locală depinde și de introducerea sau excluderea din calcul a veniturilor locale considerate proprii, rezultatul diferind în funcție de sensul restrâns sau larg atribuit termenului „venit propriu”. În ce ne privește România, utilizând sensul larg al termenului, în tabelul următor se evidențiază evoluția gradului de autonomie locală și a capacității de finanțare a colectivităților locale în perioada 1992 – 2008.
$ 20
Studiul soluțiilor informatice din administrația financiară locală
Tabel nr.1 Raportul dintre veniturile proprii și veniturile/cheltuielile totale ale autorităților publice locale în România, în perioada 1992-2008 7 Datele prelucrate și sintetizate în tabel arată faptul că, în perioada 1992-2002 dependența financiară a autorităților locale față de cele centrale a fost una ridicată, gradul de autonomie financiară nedepășind 25,75% (valoarea minimă înregistrată fiind de 15,82% în anul 1992), iar capacitatea de autofinanțare a avut la rândul său valori destul de reduse, variabile între 15,85% în anul 1992 și 25,93% în anul 2000. Această evoluție este explicabilă sub aspectul interrelațiilor dintre bugetul de stat și bugetele locale, din primul efectuându-se cedarea unor sume consistente către cele din urmă (aprox. 80% din totalul veniturilor BS) sub forma transferurilor pentru echilibrare, majoritatea necondiționate. Odată cu reconsiderarea categoriei veniturilor proprii însă, gradul de autonomie financiară locală a crescut în anul 2004 la 60,85%, iar capacitatea de autofinanțare la 62,48%. Pe parcursul anilor următori, aceste valori s-au diminuat însă din nou, pe fondul continuării procesului de descentralizare care s-a rezumat la transferul competențelor în sarcina autorităților locale, fără alocarea concomitentă a resurselor financiare care să susțină acest proces. Acest lucru a condus, în fapt, la incapacitatea autorităților de la nivel local de a-și duce la îndeplinire competențele atribuite, tocmai din lipsa resurselor, un exemplu relevant în acest sens fiind serviciul public de cultură care a fost transferat de la nivel central la nivel local, iar ulterior a fost readus la nivel național, gestionarea lui la nivelul de jos fiind ineficientă. Totodată, înscrierea sumelor pentru serviciile publice Indicator/An199219941996199820002002200420062008Venituri totale19,97176,725001.3453.3459.32315.95627.70943.629Cheltuieli totale19,94173,515001.3383.3229.25915.54125.39342.210Venituri proprii3,1633,51133338611.6219.71012.15220.588Grad de autonomie financiară15,8218,9622,6124,7425,7517,3860,8543,8647,19Capacitate de autofinanțare15,8519,3122,81,24,8725,9317,562,4847,8648,77
$ 21$ Oprea F. „Sisteme bugetare publice, teorie și practică, editura Economică”, București, 2011, p.7242.
Facultatea de economie și Administrarea Afacerilordescentralizate s-a realizat în primul an ca anexă la bugetul de stat, prin urmare ele nu figurau în bugetul local. Un factor care ar fi trebuit să aibă un impact pozitiv în consolidarea autonomiei financiare locale este sistemul transferurilor, care deși a suferit pe parcurs o serie de modificări în privința criteriilor de repartizare (pe alocuri subiective) și a cuantumului, prezintă o piedică în asigurarea resurselor proprii bugetului local pe motiv că nu stimulează managerii financiari locali să identifice și să valorifice alte surse de venit. Din acest motiv, sumele defalcate din impozitul pe venit și din TV A reprezintă în continuare, pentru anumite bugete publice locale, sursa principală de venit, din care o bună parte este repartizată pe destinații speciale fapt ce denotă o dependență, nicidecum autonomie. În timp ce sistemul de transferuri asigură o parte substanțială din veniturile bugetelor locale, rolul taxelor speciale este subminat de către colectivitățile locale, mai ales în condițiile în care acestea pot fi liber stabilite și prin intermediul lor se poate asigura o gamă diversificată de servicii locale. Motivul, pentru care colectivitățile locale nu exploatează această sursă de venit este tocmai faptul că transferurile „amortizează” deficitul dintre venituri și cheltuieli, managerii locali mizând pe această sursă. În contextul existenței fondurilor europene nerambursabile, considerate încă de la integrarea României în U.E., o soluție viabilă dezvoltării locale, se constată până în prezent un grad redus de absorbție a fondurilor, justificarea fiind lipsa cofinanțării ca mijloc pentru a ascunde de fapt incapacitatea/dezinteresul privind absorbția fondurilor europene. În sprijinul constatărilor anterior prezentate, se apreciază că, deși statul și-a diminuat implicarea în mobilizarea veniturilor și a cheltuielilor publice, autonomia financiară a bugetelor colectivităților locale măsurată în „unitățile” capacității financiare pe baza raporturilor dintre veniturile proprii și veniturile totale respectiv dintre veniturile proprii și cheltuieli, stabilind conținutul exact al veniturilor proprii și modul lor de obținere, a reflectat de fapt în continuare dependența bugetelor locale față de bugetul de stat. Concluzionând, deși procesul de descentralizare a urmărit în mod deosebit creșterea autonomiei bugetelor colectivităților locale, materializarea firească a acestui obiectiv major nu a fost posibilă, ca efect al diferitelor încetări înregistrate în implementarea procesului,precum cele de la nivelul transferurilor de echilibrare, de altfel mecanic $ 22
Studiul soluțiilor informatice din administrația financiară localăprestabilite și la suprafață fundamentate; la nivelul mecanismului de impozitare în plan local insuficient ajustat; cele privitoare la capacitatea aparentă de autofinanțare a colectivităților locale și la condițiile de contractare a împrumuturilor de către autoritățile publice locale.
$ 23
Facultatea de economie și Administrarea AfacerilorCAPITOLUL II TEHNOLOGII INFORMAȚIONALE PENTRU ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ II.1 Tehnologii informaționale pentru Administrația Publică. Concepte de bază Conceptul de tehnologie a fost delimitat pe întreaga perioada a dezvoltării omenirii, fiecare etapa a acesteia fiind consacrată de impactul progresului tehnologic în amplele sale sfere de influență. Literatura de specialitate surprinde semnificația conceptului de tehnologie ca „abilitatea, sub formă de structura fizică sau cunoaștere, încorporată într-un artefact (tangibil, intangibil, metodă), care facilitează îndeplinirea unui obiectiv” . 8Într-un perimetru extins, noțiunea de tehnologie desemnează „ansamblul sistematizat de cunoștințe despre activitățile umane care fac uz de rezultate ale cercetării științifice, experimentări, calcule și proiecte, precum și de unelte, mașini și aparate; restrâns, ansamblul procedeelor (metode, rețete, reguli) și mijloacelor materiale (unelte, mașini, aparate) utilizate în vederea desfășurării unei activități” . 9Istoria umană relevă o evoluție importantă și anume cea a trecerii de la o gândire influențată de mecanica și mecanisme, la una fizico-informațională, în pas cu știința și tehnologia epocii moderne. Boom-ul tehnologic al ultimului secol, se materializează sub patronatul unei civilizații dedicate cercetării și a progresului tehnologic. „Cunoaștere și know-how, produsele cu caracter universal ale științei și tehnologiei, care circulă și se aplică pe toată suprafața planetei sunt marii autori ai globalizării, iată încă un argument ce pledează pentru recunoașterea mecanismelor și funcțiunilor proprii ale civilizației și a principalelor sale componente, știința și tehnologia” . 10Din alt unghi, revoluția contemporană, nu înseamnă numai o integrare de noi tehnologii, ci și o integrare de diferite tipuri de informație, aceasta conjunctura constituind un fenomen nou la nivelul problemelor globale, motivul principal fiind relația om-calculator; părintele tehnologiei informației, ce stă la baza unei noi tehnologii intelectuale, în care cunoașterea disciplinelor ca: analiza sistemică, programare liniară, sunt decisive în
$ 24 Williams, F., Gibson, D.,V ., „Technology Transfer” Sage Publications, London, 19908$ Ministerul Cercetării și Tehnologiei, „Politici de inovare și privatizare sectorială”, București, 91994$ Malița, M., „Zece mii de culturi, o singură civilizație”, Ed. Nemira, București, 1998, p. 28210
Studiul soluțiilor informatice din administrația financiară localăprocesul realizării inovației științifice și tehnice. Informația devine așadar un mijloc de control al mediului înconjurător. și un suport nelipsit al vieții și activităților umane. Într-o accepțiune extinsă, conceptul de tehnologie include o diversitate de tipuri de tehnologii. Între acestea, celei de tip informațional, îi revine rolul liantului, având proprietăți de transmitere-receptare, prelucrare, stocare a informației, în general. În dezvoltarea rapida și complexa a oricărui domeniu, informația este motorul folosit de toate științele operatoare de informații, iar în cadrul informaticii ,informația este un sir de caractere, dintr-un alfabet stabilit, care poate fi prelucrata prin proceduri formale (manuale sau automate). Prin conținutul sau, tehnologia informațională înglobează mijloace, proceduri, modalități de colectare, sortare, stocare, verificare, prelucrare și transmitere a datelor și informațiilor, utilizate în contexte economice și sociale, constituind și suportul tehnic pe care se derulează fluxul și circuitul informațional, transformându-se în contextul societății moderne o tehnologie informatică. Ca efect al implementării al acestor caracteristici se pot distinge diferite sisteme concepute și utilizate pentru activități specifice. În detaliu, sistemul reprezinta un ansamblu de elemente dependente între ele, care formează un conținut și care funcționează în scopul unui obiectiv final. Sistemele au trei părți componente: •Intrările sunt datele inițiale care urmează a fi prelucrate. •Procesul de prelucrare reprezintă ansamblul regulilor aplicate datelor de intrare în vederea obținerii rezultatelor dorite. •Ieșirile sunt elementele care provin din procesul de transformare a intrărilor. În structura Administrației Publice privită ca un organism social-economic complex se pot distinge trei sisteme: •sistemul decizional •sistemul operațional •sistemul informațional Sistemul informațional este cel care asigură funcționalitatea sistemului de conducere, prin realizarea legăturii sistem decizional-sistem operațional. Se caracterizează prin ansamblul de fluxuri și circuite informaționale organizate într-o concepție unitară. Ca metode de realizare a sistemelor de gestiune și prelucrare a datelor relevante $ 25
Facultatea de economie și Administrarea Afaceriloradministrațiilor publice locale se pot distinge limbajele de programare, sistemele de gestiune a bazelor de date, programe de calcul tabelar. II.2 Limbaje de programare Alcătuit dintr-un set bine stabilit de reguli și sintaxe constituie o metoda de formulare a instrucțiunilor interpretate de computere. Execuția programelor se face în doua moduri: •Compilare, cu ajutorul unui program de compilare ex. C sau C++ se transformă setul de instrucțiuni redactat în limbajul specific, într-un limbaj binar, pe care computerul îl înțelege nativ, fiind arhitectura de baza a funcționarii sistemelor de calcul. •Interpretare, metoda prin care programul de interpretare ex. VisualBasic, interpretorul, preia prima instrucțiune din limbajul specific o transformă în limbaj mașină și o executa, operațiunea repetându-se și pentru al doilea set de instrucțiuni pana la finalul programului. Programarea pe obiecte, este o metoda eficienta de programare în abordarea aplicațiilor complexe. „Pe scurt, putem afirma că, programarea orientată spre obiecte permite să se implementeze sisteme complexe cu ajutorul unor componente individuale, standardizate, reutilizabile, extensibile și ușor modificabile. Astfel legăturilor logice de 11tip cauza-efect care sunt bine formulate în sfera pseudocodurilor, li se adaugă un set de sintaxe specifice pentru activarea sau dezactivarea unor operațiuni. Pe piața software s-au dezvoltat o serie de titani ai limbajelor de programare dintre care cei mai notabili limbajul C și varianta îmbunătățită a acestuia C++ alături de Java care au revoluționat metodele de până atunci de codare fiind o serie de coduri specifice scrise de către dezvoltatori, destinate strict mașinii pentru care se dezvoltau.
$ 26$ Negrescu L. „Limbajele C și C++ pentru începători Limbajul C V ol.1 Partea 1” Ed. Albastră 112001 pag. 11
Studiul soluțiilor informatice din administrația financiară locală
Figura 2 Un compilator convertește instrucțiunile din cod sursă în cod mașină 12Limbajul cu destinație universală C inventat de Dennis M. Ritchie și Brian W. Kernighan în anul 1972, a fost proiectat sub deviza portabilității, adică transferul ușor de pe un tip de calculator pe altul. Ulterior ca superset al limbajului C a fost dezvoltat de către Bjarne Stroustrup limbajul C++ cu intenția utilizării principalelor concepte ale programării orientate spre obiecte. „Limbajul C++, ca și limbajul C, se bucură de o portabilitate mare și sunt implementate pe o gamă largă de calculatoare începând cu microcalculatoare și până la cele mai mari supercalculatoare. Între diferitele implementări ale limbajului C++ există diferențe legate de specificul calculatoarelor, dar aceste diferențe nu sunt esențiale” . 13Java este un limbaj de programare modelat după C și C++, trecerea dintr-un limbaj în altul este facilă, lansat de compania Sun Microsystems, actual aparținând de Oracle ai cărui caracteristici principale sunt simplitatea, și portabilitatea. Este un limbaj de programare ca și cele anterioare destinate implementării aplicațiilor, pentru toate segmentele industriei software. De menționat este faptul ca în timp ce C și C++ ramân prin modul lor de funcționare cu partea fizica a calculatorului doar compilatoare, instrucțiunile Java se diferențiază de acestea, prin modul de funcționare cu componenta hardware, prin posibilitatea acestora de a fi compilate, cât și compilate. „Așadar vom avea la dispoziție un compilator responsabil cu transformarea surselor programului în asa numitul cod de octeți, precum și un
$ 27
$ Jamsa K., Klander L. „Jamsa’s C/C++ Programming Bible” tradusă de Dumitrescu E. Ed.Teora 122001 pag. 33$ Negrescu L. „Limbajele C și C++ pentru începători Limbajul C V ol.1 Partea 1” Ed. Albastră 132001 pag. 8
Facultatea de economie și Administrarea Afacerilorinterpretor ce va executa respectivul cod de octeți” . Literatura de specialitate delimitează 14codul de octeți de codul mașină. „Codurile de octeți sunt seturi de instrucțiuni care seamănă cu codul scris în limbaj de asamblare și sunt generate de compilator independent de mediul de lucru. În timp ce codul mașină este executat direct de către procesor și poate fi folosit numai pe platforma pe care a fost creat, codul de octeți este interpretat de mediul Java și de aceea poate fi rulat pe orice platformă pe care este instalat˘a mediul de execuție Java” . Se concluzionează așadar că Java este un liant al aplicațiilor dezvoltate în acest 15mediu și diversele soluții hardware, nelimitându-se doar la arhitectura hardware standard pentru computere. II.3 Sistemele de gestiune a bazelor de date O altă modalitate prin care se pot aborda datele din administrația publică sunt și sistemele de gestiune a bazelor de date (SGBD) care se materializează printr-o serie de programe cu rolul de creare, definire, intreținere și totodată de control al accesului bazelor de date. Conceptual sunt fundamentate pe ideea separării structurii bazelor de date, de conținutul acestora. Structura bazei de date este o colecție de atribute ale obiectelor distincte și a relațiilor logice stabilite între acestea. Un astfel de sistem oferă un mediu convenabil, și eficient pentru a putea extrage informații și înmagazina date. O caracteristică definitorie a unei baze de date este abundența datelor ceea ce necesită: •modelarea datelor •folosirea unor mecanisme de editare și manipulare a datelor •securitatea securității Componența SGBD este definită de o serie de piloni interconectați: •Componenta hardware, poate fi un calculator personal sau o rețea de calculatoare. •Componenta software alcătuită din programele SGBD scrise de obicei în C sau SQL, împreună cu sistemul de operare, și programele rețelei.
$ 28$ Frasinaru C. „Curs practic de Java” pag. 1414$ Ibidem15
Studiul soluțiilor informatice din administrația financiară locală•Datele, stabilesc legătura între hardware, software și utilizator. •Procedurile sunt seturile de instrucțiuni cu pe baza cărora baza de data a fost proiectată. •Resursele umane în componența cărora intră administratorii bazelor de date, proiectanții bazelor de date și utilizatorii finali. Sistemele de gestiune a bazelor de date, prezintă o serie de funcții care vizează nu doar formularea și manipularea datelor, utilizarea acestora, dar și restul serviciilor menite să asigure legătura dintre acestea și utilizator, cat și asigurarea componentei securității acestora. Clasificările SGBD se impun după o serie de criterii: •Mărimea sistemului de calcul; în funcție de acesta se folosesc SGBD specifice calculatoarelor mari, minicalculatoarelor, sau microcalculatoarelor., ex. Oracle. •Limbajul de programare utilizat; SGBD cu limbaj gazdă cu proprietatea de dezvoltare a procedurilor complexe de program ex. PL-SQL din Oracle sau SGBD cu limbaj propriu cu un limbaj de manipulare a datelor specific. •Modelul logic de date, clasifică modurile de implementare SGBD ierarhice, rețea, relaționale, orientate obiect. •Localizarea bazei de date; centralizate sau distribuite. Arhitecturile SGBD pot fi rezumate pe trei niveluri. Nucleul este format din limbajul de descriere a datelor precum și limbajul de manipulare a acestora. Interfețele conțin generatoare de diferite tipuri ex. de meniuri, iar Instrumentele reprezintă editoarele, navigatoarele și utilitarele de diferite tipuri.
$ 29
Facultatea de economie și Administrarea Afacerilor
Figura nr. 3 Arhitectura pe componente a unui SGBD 16Modelul relațional al SGBD, a fost dezvoltat de către IBM revoluționând reprezentarea grafică, fundamentat pe teoria seturilor și a logicii matematice, oferind posibilitatea reprezentării structurilor de date de mare complexitate, din diferite domenii de activitate. În componența acestuia intră structura de date, operatorii și restricțiile de integritate. E.F. Codd, cercetător IBM a formulat un set de 13 reguli care exprimă cerințele maximale pentru ca un SGBD să fie relațional. Ele servesc și ca ghid pentru îmbunătățirea performantelor unui sistem de gestiune a bazelor de date relaționale, SGBDR: R0. Gestionarea datelor la nivel de relație: limbajele utilizate trebuie să opereze cu relații (unitatea de informație). R1. Reprezentarea logică a datelor: toate informațiile din BDR trebuie stocate și prelucrate ca tabele. R2. Garantarea accesului la date: LMD trebuie să permită accesul la fiecare valoare atomică din BDR (tabelă, coloană, cheie).
$ 301.5. Arhitecturi de SGBD De la apariția lor și până în prezent, SGBD au cunoscut o mare varietate. Există preocupări de standardizare a arhitecturii SGBD care caută să definească un cadru general al lor. Dintre acestea, sunt două arhitecturi de referință a unui SGBD propuse de grupul de lucru CODASYL și respectiv ANSI/SPARC. In ultimul timp, arhitectura de SGBD a evoluat spre o configurație cu trei categorii de componente (nucleul, interfața, instrumentele), situație întâlnită la ultimele versiuni de sisteme comerciale (exemplu vezi arhitectura unui SGBDR). Arhitectura pe componente (niveluri) a unui SGBD Nu orice software care gestionează date în memoria externă este un SGBD: – în primul rând, produsul software trebuie să fie un sistem, adică un ansamblu de programe intercorelate între ele care lucrează pentru un scop comun; – mai departe, sistemul de programe trebuie să gestioneze date în memoria externă; – datele nu pot exista oricum, ci organizate conform unui model de date într-o bază de date; – în sfârșit, dacă sistemul de programe gestionează o bază de date și în plus îndeplinește funcțiile și obiectivele specifice, atunci acel sistem este un SGBD. Rezultă că un SGBD conține o serie de componente, care sunt instrumente software ce au scopul de a realiza funcțiile specifice: nucleul, interfețele, instrumentele. Arhitectura pe componente a unui SGBD Majoritatea arhitecturilor actuale de SGBD pot fi aduse la forma de mai sus, pe trei niveluri. Diferitele componente din diferitele SGBD (fiecare tip a venit cu una sau mai multe propuneri de arhitecturi) pot fi încadrate (uneori discutabil) în unul dintre cele trei niveluri. Nivelurile din arhitectura de mai sus, pot conține următoarele componente ale unui SGBD: • Nucleul (motorul) conține limbajul de descriere a datelor (LDD), limbajul de manipulare a datelor (LMD), componente obligatorii în kit-ul minim de SGBD. Componenta este destinată analiștilor, programatorilor și administratorilor BD. SGBD INTERFEȚE NUCLEU INSTRUMENTE Baza de date
$ Velicanu M., Diaconița V . „Curs SGBD Oracle” pag. 1216
Studiul soluțiilor informatice din administrația financiară localăR3. Valoarea NULL: trebuie să se permită declararea și prelucrarea valorii NULL ca date lipsă sau inaplicabile. R4. Metadatele: informațiile despre descrierea BDR se stochează în dicționar și tratează ca tabele ,la fel ca datele propiu-zise. R5. Limbajele utilizate: SGBDR trebuie să permită utilizarea mai multor limbaje, dintre care cel puțin unul să permită definirea tabelelor (de bază și virtuale), definirea restricțiilor de integritate, manipularea datelor, autorizarea accesului, tratarea tranzacțiilor. R6. Actualizarea tabelelor virtuale: trebuie să se permită ca tabelele virtuale să fie și efectiv actualizabile, nu numai teoretic actualizabile (exemplu atributul “valoare” dintr-o tabelă virtuală nu poate fi actualizat). R7. Actualizările în baza de date: manipularea unei tabele trebuie să se facă prin operații de regăsire dar și de actulizare. R8. Independența fizică a datelor: schimbarea stucturii fizice a datelor (modul de reprezentare (organizare) și modul de acces) nu afectează programele. R9. Independența logică a datelor: schimbarea structurii de date (logice) a tabelelor nu afectează programele. R10. Restricțiile de integritate: acestea, trebuie să fie definite prin LDD și stocate în dicționarul (catalogul) BDR. R11. Distribuirea geografică a datelor: LMD trebuie să permită ca programele de aplicație să fie aceleași atât pentru date distribuite cât și pentru date centralizate (alocarea și localizarea datelor vor fi în sarcina SGBDR- ului). R12. Prelucrarea datelor la nivel de bază (scăzut): dacă SGBDR posedă un limbaj de nivel scăzut (prelucrarea datelor se face la nivel de înregistrare), acesta nu trebuie utilizat pentru a evita restricțiile de integritate. Ca exemplu funcțional a SGBDR se amintește Oracle, realizat de Oracle Corporation USA, un sistem complet relațional, robust, bazat pe SQL. Arhitectura acestuia $ 31
Facultatea de economie și Administrarea Afaceriloreste de tipul client-server. Este de menționat ca acest sistem este unul avansat, care respectă aproximativ toate regulile lui Codd și este alcătuit din următoarele componente: •Nucleul Oracle conține părțile componente care se regăsesc în orice kit de instalare; limbajele de programare SQL, Java. •Interfețele pentru dezvoltarea aplicațiilor cu baze de date oferă posibilitatea personalizării aplicațiilor și un mediu complet pentru dezvoltarea aplicațiilor Web. •Instrumentele de întreținere a bazei de date sunt menite administratorului, dar și dezvoltatorilor. Un alt exemplu SGBDR este Microsoft Access din pachetul Microsoft Office, construit după conceptul de posibilitate a accesării de către utilizator a datelor din orice sursă. Stocarea bazelor de date este locală în fișiere de tip .accdb și .mdb. II.4 Programe de calcul tabelar Programele de calcul sunt aplicații interactive pentru organizarea, analiza, stocarea datelor sub formă tabelară. Fundamentul funcțional al PCT îl reprezintă foaia de lucru, care poate fii interpretată ca o simulare computerizată a foilor de calcul contabile. Programele operează datele reprezentate ca celulele unei serii, organizate pe rânduri și coloane. Fiecare celulă a seriei poate conține date numerice sau alfabetice, sau rezultate ale formulelor calculate după diferiți algoritmi, funcții sau ecuații, introduse de utilizator. În schimb, pe lângă capacitatea execuției funcțiilor matematice și aritmetice de bază, foile de lucru moderne asigura și funcții pentru operațiile comune financiare și statistice integrate în program. Un program de calcul tabelar asigură: •manipularea simultană a datelor din mai multe tabele •identificarea valorilor generatoare rezultatului calculat •reprezentarea grafică a datelor •o gamă variată de operații, cu ajutorul funcțiilor predefinite integrate $ 32
Studiul soluțiilor informatice din administrația financiară locală•organizarea și gestiunea datelor sub forma bazelor de date (interogare, filtrare) •utilizarea analizelor de tip „what-if” pentru interpretarea și estimarea rezultatelor Exemplu notabil de program de calcul tabelar este Microsoft Excel, conceput inițial pentru prima dată pe 30 Septembrie 1985 pentru un produs Apple și anume computerul Macintosh, apoi portat pentru sistemul de operare Microsoft Windows și dezvăluit în Noiembrie 1987. Din modul de funcționare al PCT, se conturează o serie de concepte arhitecturale, acestea sunt: 1.Celula, pot fi imaginată ca un set de date conținute într-o „cutie”. Identificarea acesteia se face după adresa corespunzătoare relativă coloanelor și rândurilor (ex. coloana A, rândul 2, va fi celula A2). De obicei structura coloanelor este destinată variabilelor independente, în timp ce a rândurilor fiind rezervată variabilelor dependente. O rețea de celule constituie o foaie de lucru, și este analogul unei matrici de variabile într-un program convențional pentru calculator. În cele mai multe implementări la rândul lor foile de lucru creează mapa de calcul („spreadsheet”). Funcțional mapa de calcul, operează ca un tot unitar, iar totalitatea celulelor funcționează ca variabile globale în cadrul foii de calcul. 2.Valorile pot fi introduse direct de pe tastatura computerului, scriind în celulă, alternativ o valoare poate fi bazată pe o formula, care poate opera un calcul, sau extrage date dintr-o bază de date. 3.Recalcularea automată, un standard implementat în mapele de calcul incă de la începuturile PCT, această trăsătură opțională elimină nevoia de cererii manuale a foii de lucru să recalculeze anumite valori. 4.Actualizarea în timp real este o proprietate de actualizare a conținutului unei celule periodic, dintr-o sursă de baze de date. 5.Blocarea celulei se referă la posibilitatea impunerii restricțiilor de editare a celulelor pentru a le păstra conținutul. De obicei se folosește pentru păstrarea conținutului celulelor de felul valorilor constante. $ 33
Facultatea de economie și Administrarea Afacerilor6.Formatul celulei depinde de capabilitatea aplicației mapei de calcul, și este concepută în ideea formatării separate a celulelor, folosind anumite atribute, ale datelor introduse (bold, italic) sau ale celulei (culoare de fundal, grosimea marginii). 7.Numirea celulelor în majoritatea implementărilor, o celulă sau un grup de celule dintr-o coloana sau rând pot fi denumite, facilitându-i utilizatorului posibilitatea de referință cu nume a acelor celule, în schimbul referinței unei serii. 8.Referința celulei în locul unei celule numite, o abordare alternativă este aceia de a folosi o celula sau o serie de referință. În majoritatea cazurilor o referință poate fii localizată în aceiași foaie de lucru, dar nu se limitează doar aici, putând indica și o celulă poziționată în altă foaie de lucru. 9.Foile de lucru sunt formate dintr-o rețea de celule aranjate bidimensional, în coordonate carteziene (X,Y). 10.Formula de calcul rezolvă necesitatea plasării unui calcul în celula dorită. O celulă care este exprimată printr-o formula de calcul, este descrisă de doua componente distincte și anume însăși formula de calcul, și rezultatul acesteia. De obicei afișarea formulei se face prin selecția celulei. 11.Funcțiile sunt elemente incluse în foile de calcul, în cele mai multe cazuri fiind funcții matematice, ca cele trigonometrice dar și statistice, financiare, cu posibilitatea de aplicare a acestora, celulelor vizate de utilizator. 12.Graficele sunt o unealtă esențială a mapelor de calcul care permit vizualizarea grafică datelor în format bidimensional, sau în unele cazuri chiar și tridimensional. Graficele pot fi generate pe baza datelor existente în foile de lucru, sau ca obiecte separate. Așadar se poate observa că PCT sunt unelte veritabile aflate la dispoziția funcționarului, capabilitatea acestora de generare de rapoarte și identificare a unor rezultate sau indicatori cheie, de tendințe sau de estimare a diverselor valori, făcându-l indispensabil lucrului eficient, dar și disponibilitatea acestuia, în multe din sistemele informatice din prezent propun modalitatea rezolvării unor calcule de eficiență financiară, în speța administrație financiare locale din capitolul următor. $ 34
Studiul soluțiilor informatice din administrația financiară localăCAPITOLUL III SOLUȚII DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A OPERAȚIUNILOR DE COLECTARE ADMINISTRARE ȘI DISTRIBUIRE A RESURSELOR BUGETARE III.1 Motivația proiectului Sub tutela Legii nr. 273/2006 modificată prin ordonanțele de urgență ulterioare privind finanțele publice locale, a rolului finanțelor publice în societate, a necesităților de realizare a bugetelor locale, a principiilor acestora contopite cu, modalitățile de realizare a acestora prin ideologiile descentralizării și autonomiei financiare, în spiritul reformei administrative, sub devizele modernității și eficienței prin folosirea mijloacelor și a tehnicilor de calcul moderne dar nu în cele din urmă și ca antagonist al birocrației, se propune un proiect sub forma unei aplicații, realizată prin proprietățile programului de calcul tabelar Microsoft Excel, în ideea identificării eficiente și facile de către funcționarul public a unei serii de indicatori bugetari; în speță, al bugetului Primăriei Iași în perioada anilor 2012-2014. Un alt argument ce intră în justificarea posibilității reale a implementării și uzului acesteia îl reprezintă existența actuală a infrastructurii informatice aflate la dispoziția primăriei Iași dar și ușurința utilizării acestuia de către funcționarii publici, aceștia fiind familiarizați cu PCT Excel. Legal sarcina administrației publice locale „Autoritățile administrației publice locale au următoarele competente și responsabilități în ceea ce privește finanțele publice locale: a) elaborarea și aprobarea bugetelor locale, în condiții de echilibru bugetar, la termenele și potrivit prevederilor stabilite prin prezenta lege; b) stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitelor și taxelor locale, precum și a oricăror alte venituri ale unităților administrativ-teritoriale, prin compartimente proprii de specialitate, în condițiile legii; c) urmărirea și raportarea execuției bugetelor locale, precum și rectificarea acestora, pe parcursul anului bugetar, în condiții de echilibru bugetar; $ 35
Facultatea de economie și Administrarea Afacerilord) stabilirea și urmărirea modului de prestare a activităților din domeniul serviciilor publice de interes local, inclusiv opțiunea trecerii sau nu a acestor servicii în răspunderea unor operatori economici specializați ori servicii publice de interes local, urmărindu-se eficientizarea acestora în beneficiul colectivităților locale; e) administrarea eficienta a bunurilor din proprietatea publica și privata a unităților administrativ-teritoriale; ” 17În litera legii, mai exact al punctului c, raportarea execuției bugetare se realizează printr-o serie de indicatori de execuție bugetare. „execuție bugetara – activitatea de încasare a veniturilor bugetare și de efectuare a plații cheltuielilor aprobate prin buget;” 18Temei legal cu precădere directă asupra creării indicatorilor de către administrația publica locală se regăsește și în formulările „Trimestrial și anual, ordonatorii principali de credite întocmesc situații financiare asupra execuției bugetare, care se depun la direcțiile generale ale finanțelor publice. După verificare, acestea întocmesc și depun la Ministerul Finanțelor Publice situații financiare centralizate privind execuția bugetelor prevazute la art. 1 alin. (2), pe ansamblul județului, la termenele și potrivit normelor stabilite de acesta. Ministerul Finanțelor Publice transmite spre informare Ministerului Administrației și Internelor o situație financiara centralizata privind execuția bugetelor locale.” ș i 19„Ministerul Finanțelor Publice comunica trimestrial și anual unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale indicatori cu privire la execuția bugetelor prevazute la art. 1 alin. (2). Indicatorii se stabilesc prin metodologia aprobata prin ordin comun al ministrului administrației și internelor și al ministrului finanțelor publice, după consultarea prealabila a structurilor asociative ale autorităților administrativ-teritoriale.” 20În spiritul secțiunii de lege menționate și a controlului și evaluării performanței interne, dar și a formulărilor legii „programele întocmite de către ordonatorii principali de
$ 36$ Legea 273/2006 privind finanțele publice locale publicată în Monitorul Oficial nr. 627, iulie 172006, cu modificările și completările ulterioare „articolul 20, alineatul 1, litera a-e” $ Idem „articolul 2, alineatul 29”18$ Idem „articolul 57 alineatul 2”19$ Idem „articolul 57, alineatul 2’” 20
Studiul soluțiilor informatice din administrația financiară localăcredite în scopul finanțării unor acțiuni sau ansamblu de acțiuni, cărora le sunt asociate obiective precise și indicatori de rezultate și de eficienta; programele sunt însoțite de estimarea anuala a performantelor fiecărui program, care trebuie sa precizeze: acțiunile, costurile asociate, obiectivele urmărite, rezultatele obținute și estimate pentru anii următori, măsurate prin indicatori preciși, a căror alegere este justificata;” se pot distinge 21o serie de indicatori de performanță bugetară, putând fii folosiți ca și precursori ai calculului indicatorilor execuției bugetare, dar și ca elemente cheie ale eficienței întocmirii și cheltuielii acestuia, în vederea îmbunătățirii acesteia. III.2 Conceptul aplicației Ideea din spatele aplicației este aceea de modificarea locală a unei baze de date disponibile; sub forma unui raport bugetar dintr-o anumită perioadă, prin importul acesteia în prima foaie de lucru al PCT denumită sugestiv „Intrare” stabilindu-se astfel nucleul referințelor ulterioare, și legăturile aferente dintre celule. Structura aplicației este de tip mapă de lucru și conține patru foi de lucru aferente anului în speța căruia raportul bugetar este manipulat, în vederea extragerii indicatorilor urmăriți, denumite:
Figura nr. 4 extras din foaia de lucru Intrare al anului 2012 •Intrare conține baza de date cu câmpurile și valorile sumelor aferente indicatorilor cu care se operează, datele conținute din aceasta în cazul de față sunt procurate de pe site-ul oficial al Primăriei Iași din secțiunea „Acte de interes public”, $ 37
$ Legea 273/2006 privind finanțele publice locale publicată în Monitorul Oficial nr. 627, iulie 212006, cu modificările și completările ulterioare „articolul 25 litera f”
Facultatea de economie și Administrarea Afacerilorsub forma rapoartelor bugetare ale primăriei, pe diverși ani. De menționat este faptul că, datele de intrare pot fi introduse și pe baza datelor prelevate intern. •Prelucrările anului cu al cărei intrare se operează, această foaie de lucru conține o asa numită „zonă de mijloc”, o rețea de celule în care celulele cu care se operează, sunt legate logic și primesc prin referință de celulă din foaia de lucru anterioara, valorile necesare, operațiilor care survin și sunt finalizate în unele cazuri cu ajutorul unor valori ale indicatorilor adiționali incluși în metodologia de calcul.
Figura nr. 5 extras din foaia de lucru Prelucrări 2012 •Rezultatele indicatorilor organizați după veniturile bugetare, în această foaie de lucru sunt plasate rezultatele indicatorilor de performanță bugetară precum și a celor de execuție bugetară, ideea din spatele acesteia fiind cea a delimitării sumelor intrate în buget de cele ieșite
Figura nr. 6 extras din foaia de lucru Rezultate venituri 2012 •Analog în ultima foaie de lucru se găsesc rezultatele anului aferent pentru sfera cheltuielilor bugetare
$ 38
Studiul soluțiilor informatice din administrația financiară locală
Figura nr. 7 extras din foaia de lucru Rezultate cheltuieli 2012 III.3 Prelucrarea indicatorilor de execuție bugetară În conformitate cu metodologia privind stabilirea indicatorilor de execuția bugetelor locale din 3 noiembrie 2010 intrată în vigoare la 19 noiembrie 2010 se stabilesc o serie de indicatori pentru veniturile respectiv cheltuielile bugetare, aceștia sunt: 1.„Gradul de realizare a veniturilor determinat ca raport procentual între veniturile totale încasate și veniturile totale programate pentru perioada de raportare (Se calculează trimestrial.)” . În aplicația dezvoltată în PCT specifică anului 2012 22prelucrarea va fi de forma figurii de mai jos, și anume valoarea afișată din celula D3 ( 538,048,921.43 RON) este rezultatul referinței logice la valoarea afișată celulei din foaia de lucru „Intrare!R427”, scrisă sub altă formă (D3=Intrare!R427) la aceasta se împarte valoarea afișată celulei D4 ( 727,723,690.00 RON ) analog legate logic ca în cazul de mai sus sub formă de referință „Intrare!R427” cu alte cuvinte (D4=Intrare!R428). Odată stabilite valorile de lucru în câmpul celulelor E3:E4; coloană aferentă rezultatelor se poate stabili relația matematica în limbajul PCT, și va fi de felul =D3÷D4. Se observă că PCT operează împărțirea, afișând în celulele „E3:E4” valoarea afișată de 73,94%, ca efect prelucrat al atributelor seriei de celule E3:E4 ș i anume „afișaj de tip numeral sub formă de procent”.
$ 39
$Ordin pentru aprobarea metodologiilor de aplicare a prevederilor art. 14 alin. (7), ale art. 57 alin. 22(2’) și ale art. 76’ alin. (1) lit. e) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale publicat în Monitorul Oficial nr. 777 din data de 19 noiembrie 2010 „articolul 1, litera b”
Facultatea de economie și Administrarea Afacerilor
Figura nr. 5 extras din foaia de lucru Prelucrări 2012 Analog se vor calcula toți ceilalți indicatori aferenți execuției bugetare, cu mențiunea că valorile atributelor corespunzătoare adreselor celulelor integrate în calcul, diferă după legătura logică de referință, aceasta fiind făcută manual de către utilizator, adică fiecărui element de calcul diferit atribuindu-se o referință la celulele componente ale bazei de date de intrare diferită, corespunzătoare, ex.
Figurile nr.7 și 8 extrase din foaia de lucru Prelucrări 2012 2.„Gradul de realizare a veniturilor proprii determinat ca raport procentual între veniturile proprii încasate și veniturile proprii programate pentru perioada de raportare (Se calculează trimestrial.)” Formula de calcul PCT este „=D5/D6” 233.„Gradul de finanțare din veniturile proprii determinat ca raport procentual între veniturile proprii încasate (inclusiv cote defalcate din impozitul pe venit) și
$ 40
$ Ordin pentru aprobarea metodologiilor de aplicare a prevederilor art. 14 alin. (7), ale art. 57 alin. 23(2’) și ale art. 76’ alin. (1) lit. e) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale publicat în Monitorul Oficial nr. 777 din data de 19 noiembrie 2010 „articolul 1, litera b”
Studiul soluțiilor informatice din administrația financiară localăveniturile totale încasate (Se calculează trimestrial.)” Formula de calcul PCT este 24„=D7/D8” 4.„Gradul de autofinanțare determinat ca raport procentual între veniturile proprii încasate (exclusiv cote defalcate din impozitul pe venit) și veniturile totale încasate (Se calculează trimestrial.)” Formula de calcul PCT este „=D9/D10” 255.„Venituri proprii încasate per capita determinate ca raport între veniturile proprii încasate (inclusiv cote defalcate din impozitul pe venit) și numărul de locuitori ai unității administrativ-teritoriale (Se calculează anual.) NOTĂ: Numărul de locuitori va fi cel avut în vedere la repartizarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale, potrivit prevederilor art. 33 alin. (4) din Legea nr. 273/2006, privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare.” Formula de calcul PCT este „=D11/D12” 266.„Gradul de realizare a impozitelor pe proprietate determinat ca raport procentual între veniturile din impozite pe proprietate încasate și veniturile din impozite pe proprietate programate pentru perioada de raportare (Se calculează anual. NOTĂ: Indicatorii care se vor avea în vedere sunt: impozitul și taxa pe clădiri, impozitul și taxa pe teren, impozitul pe mijloacele de transport. ” Formula de calcul 27PCT este „=D13/D14” 7.„Gradul de dependență al bugetului local față de bugetul de stat determinat ca raport procentual între încasările din surse primite de la bugetul de stat și total încasări. (Se calculează anual. NOTĂ: Sursele sunt: •sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată; •sume alocate din cotele defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale;
$ 41$ Ordin pentru aprobarea metodologiilor de aplicare a prevederilor art. 14 alin. (7), ale art. 57 alin. 24(2’) și ale art. 76’ alin. (1) lit. e) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale publicat în Monitorul Oficial nr. 777 din data de 19 noiembrie 2010 „articolul 1, litera b”$ Ibidem25$ Ibidem26$ Ibidem27
Facultatea de economie și Administrarea Afacerilor•subvenții.” Formula de calcul PCT este „=D15/D16” 288.„Gradul de autonomie decizională determinat ca raport procentual între veniturile depersonalizate încasate și total încasări (Se calculează trimestrial.) NOTĂ: Veniturile depersonalizate reprezintă suma veniturilor proprii, inclusiv sumele defalcate din TV A pentru echilibrarea bugetelor locale.” Formula de calcul PCT 29este „=D7/D18” 9.„Estimatul anual [E(vfl)] din venituri fiscale locale (venituri fiscale din care se scad cotele și sumele defalcate din impozitul pe venit – indicator 04.02 și sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată – indicator 11.02) se calculează potrivit următoarei proceduri: a) Se calculează trimestrial coeficientul de realizare a veniturilor fiscale [y(i)] în anul anterior (t-1) după următoarea formulă de calcul: n \ / Încas. trim. i an (t-1) y(i) = i=1 Încas. an (t-1) unde: n – trimestrul de referință (I, II sau III) pentru care se calculează coeficientul; Sumă Încas. trim. i an (t-1) – încasările trimestriale cumulate aferente veniturilor fiscale locale realizate până la finele trimestrului (n) al anului anterior (t-1) pentru care se calculează coeficientul; (t-1) – an anterior anului de calcul;
$ 42$ Ordin pentru aprobarea metodologiilor de aplicare a prevederilor art. 14 alin. (7), ale art. 57 alin. 28(2’) și ale art. 76’ alin. (1) lit. e) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale publicat în Monitorul Oficial nr. 777 din data de 19 noiembrie 2010 „articolul 1, litera b”$ Ibidem29
Studiul soluțiilor informatice din administrația financiară localăÎncas. an (t-1) – total încasări aferente veniturilor fiscale locale (venituri fiscale din care se scad cotele defalcate și sumele defalcate) realizate la finele anului anterior anului de calcul. b) Se calculează trimestrial Estimatul anual [Evfl)] din venituri fiscale locale (venituri fiscale din care se scad cotele defalcate și sumele defalcate), după următoarea formulă de calcul: n \ / Încas. trim. i an (t) E[vfl(n)] = i=1 y(i) unde: n – trimestrul de referință (I, II sau III) în care se face estimarea; Sumă Încas. trim. i an (t) – încasările trimestriale cumulate aferente veniturilor fiscale locale din care se scad cotele defalcate și sumele defalcate realizate până la finele trimestrului la care se calculează Estimatul [Evfl)]; (t) – anul de calcul al Estimatului anual [E(vfl)] din venituri fiscale; Explicație: Estimatul anual (Evfl) din venituri fiscale locale (venituri fiscale din care se scad cotele defalcate și sumele defalcate), care are probabilitatea cea mai mare de realizare în anul curent (t) având în vedere istoricul încasărilor din anul anterior (t-1).” Formula de 30calcul PCT pentru punctul a) este „=D20/D21”, iar pentru punctul b) este „=D22/D23”
$ 43$ Ordin pentru aprobarea metodologiilor de aplicare a prevederilor art. 14 alin. (7), ale art. 57 alin. 30(2’) și ale art. 76’ alin. (1) lit. e) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale publicat în Monitorul Oficial nr. 777 din data de 19 noiembrie 2010 „articolul 1, litera b”
Facultatea de economie și Administrarea Afacerilor10.„Rigiditatea cheltuielilor se determină ca raport procentual între plățile aferente cheltuielilor de personal și total plăți.” Formula de calcul PCT este „=D28/D29” 3111.„Ponderea plăților din secțiunea de funcționare în total plăți (Se calculează trimestrial.)” Formula de calcul PCT este „=D30/D31” 3212.„Ponderea plăților din secțiunea de dezvoltare în total plăți (Se calculează trimestrial.)” Formula de calcul PCT este „=D32/D33” 3313.„Ponderea serviciului datoriei publice locale în plăți totale efectuate (Se calculează anual.)” Formula de calcul PCT este „=D34/D35” 3414.„Deficitul (excedentul) secțiunii de funcționare determinat conform Legii nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare (Se calculează trimestrial.)” Se 35va referi „=Intrare!Q459” 15.„Deficitul (excedentul) secțiunii de dezvoltare determinat conform Legii nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare (Se calculează trimestrial.)” Se 36va referi „=Intrare!Q460”
$ 44$ Ordin pentru aprobarea metodologiilor de aplicare a prevederilor art. 14 alin. (7), ale art. 57 alin. 31(2’) și ale art. 76’ alin. (1) lit. e) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale publicat în Monitorul Oficial nr. 777 din data de 19 noiembrie 2010 „articolul 1, litera b”$ Ibidem32$ Ibidem33$ Ibidem34$ Ibidem35$ Ibidem36
Studiul soluțiilor informatice din administrația financiară localăIII.4 Prelucrarea indicatorilor de performanță bugetară Pentru calculul indicatorii de performanță bugetară s-a apelat la un proiect conceput de organizația nonguvernamentală și apolitică Federația Autorităților Locale din România, cu sprijinul financiar al Institutului băncii mondiale, de a dezvolta o bază de indicatori financiari primari și derivați care își propune a contribui la: •managementul financiar performant al administraților publice locale •eficientizarea adoptării deciziilor în administrația publica locală •îmbunătățirea politicilor financiare ale administrației publice locale și a celor referitoare la relațiile dintre nivelurile administrației •disponibilitatea datelor pentru cetățeni și analiști •îmbunătățirea transparenței administrării locale Analizând Ghidul indicatorilor financiari de performanță bugetară aceștia sunt: 371.Venituri din impozitul pe proprietate valoarea acestuia va fi preluată prin legătură la celula deja conținătoare a valorii, ca în figura următoare.
Figura nr.9 extras din foaia de lucru Prelucrări 2012 Se poate observa în coloana M că sumele sunt automat convertite din valoarea de afișare din datele de intrare din „mii RON” în valoare de afișare cu atribut de tip „accounting”, contabil.
$ 45
$ Federația Autorităților Locale din România „Ghidul indicatorilor financiari de performanță”37
Facultatea de economie și Administrarea Afacerilor2.Veniturile proprii fiscale sunt stabilite prin componenta PCT ca referința „=Intrare!B9” 3.Veniturile curente proprii (fiscale și nefiscale) sunt determinate prin referință „=Intrare!B8” 4.Calculul indicatorului venituri totale curente (autonome) se face cu ajutorul identificării unui indicator adițional „cote și sume defalcate din impozitul pe venit =Intrare!B18” și a adunării acestuia la valoarea indicatorului precursor venituri curente proprii, fiind de forma =L6+K7.
Figura nr. 10 extras din foaia de lucru Prelucrări 2012 5.Venituri operaționale se exprimă ca diferență dintre indicatorii bazei de date de intrare Venituri totale și Venituri din capital, cu alte cuvinte în limbaj PCT „=Intrare!B6-Intrare!B99”. 6.Veniturile pentru investiții sunt calculate cu prin suma a doi indicatori adiționali calculului și anume venituri din capital și vărsăminte din amortizarea mijloacelor fixe, de forma „=K9+K10”. Figura nr. 11 extras din foaia de lucru Prelucrări 2012 7.Total venituri pe locuitor se completează pe baza recensămintelor și este folosit drept criteriu de comparație între administrațiile publice locale.
$ 46
Studiul soluțiilor informatice din administrația financiară localăDe menționat este că pe baza unor date mai ample ale bazei de date de intrare se pot calcula și incă doi indicatori denumiți gradul de colectare a veniturilor proprii fiscale și nivelul fiscalității locale. 8.Cheltuieli totale de personal sunt introduse prin legătură la celula D28 9.Cheltuielile de personal autonome (fără învățământ) sunt operate prin scăderea cu valorii indicatorului adițional procurat din baza de date de intrare cheltuieli de personal învățământ din cheltuielile totale de personal, ca în figura următoare.
Figura nr. 12 extras din foaia de lucru Prelucrări 2012 10.Cheltuieli de personal, cu subvenții pentru acoperirea diferențelor de preț și tarif și cu asistenta sociala se calculează cu adiția indicatorului adițional subvenții pentru acoperirea diferențelor de preț și cu asistența socială la indicatorul cheltuieli totale de personal, exemplificat ca în figura nr. 13.
Figura nr. 13 extras din foaia de lucru Prelucrări 2012 11.Cheltuieli operaționale se calculează ca diferența dintre cheltuielile totale ș i cheltuielile de capital în limbaj PCT „=Intrare!B215-Intrare!B244”. 12.Cheltuieli cu finanțarea datoriei se determina prin legarea celulei indicatorului serviciul datoriei publice locale, adică =D34.
$ 47
Facultatea de economie și Administrarea Afacerilor13.Serviciul anual al datoriei ca pondere în veniturile curente totale (autonome) se realizează ca raport al indicatorilor cheltuieli anuale cu finanțarea serviciului datoriei și venituri curente totale autonome, exprimat în procente. Figura nr. 13 extras din foaia de lucru Prelucrări 2012 14.Cheltuieli totale cu investițiile se calculează ca suma indicatorului din baza de date de intrare cheltuielilor de capital ș i a l cheltuielilor pentru finanțarea serviciului datoriei. De asemenea este de menționat că pe fundamentul unei baze de date de intrare mai detaliate se pot calcula și alți indicatori de performanță bugetară cum ar fi Ponderea serviciul datoriei pentru împrumuturile pe termen lung în cheltuielile totale cu investițiile, Rezultatul (excedentul sau deficitul ) operațional brut, Rezultatul (excedentul sau deficitul) operațional brut, Rezultatul (excedent/deficitul )operațional net.
$ 48
Studiul soluțiilor informatice din administrația financiară localăIII.3.1 Datele de ieșire Ca efect al manipulărilor bazei de date de intrare, și al identificărilor indicatorilor urmăriți, ultimele două foi de lucru grupează pe categoriile de venituri și cheltuieli, datele de ieșire sub forma unui raport al cărui elemente sunt surprinse sub forma sumei bănești și a denumirii acestuia. Datele de ieșire pot fi constituentele altor operații ulterioare, raporturile putând fi interpretate și grafic, pentru o comparație vizuală, în paralel cu rapoartele calculelor bugetelor altor ani, permițând în acest mod și o comparație de eficiență a indicatorilor de performanță și execuție bugetară; extrapolând a eficiențelor bugetelor și al managementului acestora.
Tabelul nr.2 Rezultatele indicatorilor venituri 2012 $ 49
Facultatea de economie și Administrarea AfacerilorIII.4 Interpretarea grafică
Figura nr.14 Graficul indicatorilor de venituri ai performanței bugetare Pe baza comparației indicatorilor anilor, se poate observa per ansamblu o creștere a performanței bugetare în acapararea veniturilor.
Figura nr.15 Graficul indicatorilor de cheltuieli ai performanței bugetare $ 5067,534,100.06*RON*
406,207,650.00*RON*
437,554,180.00*RON*
598,821,180.00*RON*
617,949,250.00*RON*
56,616,000.00*RON*
800.05*RON*74,367,537.12*RON*
453,002,720.00*RON*
485,073,190.00*RON*
667,022,550.00*RON*
935,079,350.00*RON*
3,797,300.00*RON*
1,210.64*RON*88,537,552.29*RON*
527,150,660.00*RON*
572,128,490.00*RON*
764,675,880.00*RON*
901,225,330.00*RON*
50,839,310.00*RON*
1,166.81*RON*VENITURI* DIN*IMPOZITUL* PE*PROPRIETATEVENITURI* PROPRII*FISCALE*VENITURILE*CURENTE* PROPRII*(FISCALE* SI*NEFISCALE)VENITURI*CURENTE* TOTALE*(AUTONOME)VENITURI*OPERATIONALE*VENITURI* PENTRU*INVESTITII*TOTAL* VENITURI*PE*LOCUITORINDICATORI)DE)PERFORMANȚĂ)BUGETARĂ)3VENITURI3
201220132014169,342,285.00,RON,
169,226,149.00,RON,
169,342,285.00,RON,
702,738,840.00,RON,
56,469,564.00,RON,
56,470,585.92,RON,185,233,201.00,RON,
185,093,263.00,RON,
185,233,201.00,RON,
911,759,170.00,RON,
65,732,129.03,RON,
65,742,288.73,RON,232,548,161.00,RON,
232,332,866.14,RON,
232,558,160.84,RON,
977,365,200.00,RON,
70,943,347.00,RON,
70,986,777.49,RON,CHELTUIELI, TOTALE, DE,PERSONAL,CHELTUIELI, DE,PERSONAL, AUTONOME,(FARA, INVATAMANT),CHELTUIELI, DE,PERSONAL,, CU,SUBVENTII, PENTRU,ACOPERIREA,DIFERENTELOR, DE,PRET, SI,TARIF, SI,CU,ASISTENTA,SOCIALACHELTUIELI,OPERATIONALE,CHELTUIELI, CU,FINANTAREA,SERVICIULUI, DATORIEICHELTUIELI, TOTALE, CU,INVESTITIILEINDICATORI)DE)PERFORMANȚĂ)BUGETARĂ)3CHELTUIELI3
201220132014
Studiul soluțiilor informatice din administrația financiară localăConcomitent pe baza graficului nr.15 se poate observa o predicție intuitivă; o capacitate de creșterii a veniturilor în baza graficului nr.14, atrage ca efect pentru cheltuielile anilor o creștere, care poate fii interpretată ca o îmbunătățire a managementului Primăriei Iași benefică pentru dezvoltarea socio-economică a Municipiului Iași.
Figura nr.16 Graficul indicatorilor de venituri ai execuției bugetare
Figura nr.17 Graficul indicatorilor de cheltuieli ai execuției bugetare $ 5174%96%54%22%92%71%57%68%108%55%27%95%85%55%80%96%45%20%108%71%47%
GRADUL1DE1 REALIZARE1A1VENITURILORGRADUL1DE1 REALIZARE1A1VENITURILOR1PROPRIIGRADUL1DE1 FINANTARE1DIN1VENITURI1PROPRIIGRADUL1DE1AUTOFINANTAREGRADUL1DE1 REALIZARE1A1IMPOZITELOR1PE1PROPRIETATEGRADUL1DE1DEPENDENTA1AL1BUGETULUI1 LOCAL1FATA1DE1BUGETUL1 DE1STATGRADUL1DE1AUTONOMIE1DECIZIONALĂ1INDICATORI)DE)EXECUȚIE)BUGETARĂ1VENITURI1
201220132014
32%77%
23%11%46%76%
24%16%32%73%
27%10%RIGIDITATEA0 CHELTUIELILORPONDEREA0 SECȚIUNII0 DE0FUNCȚIONAREPONDEREA0 SECȚIUNII0 DE0DEZVOLTAREPONDEREA0 SERVICIULUI0 DATORIEI0PUBLICEINDICATORI)DE)EXECUȚIE)BUGETARĂ1CHELTUIELI1201220132014
Facultatea de economie și Administrarea AfacerilorÎn schimb la capitolul execuției bugetare din figurile nr.16 și 17 situația este mai neomogenă, cauza majora a variațiilor fiind efectele procesului bugetar notabil fiind, elaborarea proiectelor bugetelor pe baza prognozelor principalilor indicatori macroeconomici și sociali. III.5 Concluzii Ținând seama de atenția sporită primită, sub „haina” reformei legislative și metodologice administrative, administrației locale ca subiect al acesteia, îi revine capacitatea de procurare, creare, perfecționare a unor metode interne, pe platforma tehnicii de calcul moderne, și compatibile din punct de vedere legislativ. Portofoliul larg al tehnologiilor informaționale conține metode de realizare a variate; cele mai relevante pentru administrația locală fiind cea orientată pe obiecte, de întâmpinare a unor probleme cu specific intern, funcțional. La nivel național cooperarea dintre administrațiile publice locale și companiile dezvoltatoare de soluții informatice există, companiile participând activ la licitațiile publice; stimulent al cooperării acestora cu statul. Sub lupă însă, celula funcțională a administrației publice locale; funcționarului public executant își poate crea sau poate beneficia soluții informatice, din disponibilitatea uneltelor de lucru (calculator, software) pentru a-și eficientiza completarea sarcinilor. Tehnica de calcul modernă oferă o flexibilitate excelentă, în sensul că metodele și logica prelucrărilor acestor tipuri de aplicații pot fi îmbunătățite sau modificate, incluse, sau transpuse dintr-un limbaj specific al programului în altul, oferind și posibilitatea utilizării acestora pe alte platforme decât cea a calculatorului personal. Aplicația dezvoltată în această lucrare este îndreptată spre departamentele financiar contabil și buget ale Primăriei Iași ca exercițiu a tehnologiei informaționale actuale contopită cu textul legii în ideea exemplificării principiilor și argumentare a posibilității reale a acesteia de a fi în slujba funcționarului public.$ 52
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: 12 Legea 2732006 privind finanțele publice locale publicată în Monitorul Oficial nr. 627, iulie 2006, 4cu modificările și completările ulterioare [602508] (ID: 602508)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.