Efectul instituționalizării asupra integrării socio – profesional ă a tinerilor Sandu Ionel Aurelian Conf. Univ. Dr. Gheorghița Nistor București 2017… [602445]

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială
ASISTENȚĂ SOCIALĂ

LUCRAREA DE LICENȚĂ
Efectul instituționalizării asupra integrării socio –
profesional ă a tinerilor

Sandu Ionel Aurelian
Conf. Univ. Dr. Gheorghița Nistor
București 2017

2
Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 3
Capitolul 1 Efectele instituționalizării asupra copiilor și tinerilor ………………………….. ……………………. 4
1.1 Elemente ale dezvoltării fizice și priho -sociale la adolescentul tânăr ………………………….. ….. 4
1.1.1 Dezvoltarea fizică la pubertate și adolescență ………………………….. ………………………….. ……. 5
1.1.2 Consecințe ale dezvoltării fizice în planul dezvoltării sociale ………………………….. …………… 8
1.1.3. Caracteristici ale dezvoltării psihice ………………………….. ………………………….. ………………… 9
1.1.4 Dezvoltarea intelectuală și socială ………………………….. ………………………….. …………………. 11
1.2 Nevoile adolescentului tânăr ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 14
1.3 Nevoia de afec tiune a copilului instituționalizat ………………………….. ………………………….. ……… 15
1.4 Efec tele instituționalizări asupra a dolescentului tânăr ………………………….. ………………………….. 17
1.4.1Privire generală asup ra efectelor abandonului ………………………….. ………………………….. …… 17
1.4.2 Dezvoltarea personalității copilului instituționaliza t………………………….. ………………………. 21
Capitolul 2 Integrarea socială a ti nerilor care părăsesc centrele de plasament ………………………….. …. 24
2.1Programe guvernamentale de integrare (încercări de integrare) ………………………….. ……………… 24
2.2 Dificultă ți în procesul de integrare ………………………….. ………………………….. ………………………… 25
2.3 Centrul de Plasament de Tip Familial ………………………….. ………………………….. ……………………. 26
2.3.1 Misiunea centrului de plasament de tip familial ………………………….. ………………………….. .. 26
2.3.2 Principiile de funcționare si obiectivele Centrelor de Plasament de Tip Familial …………… 27
2.3.3 Personalul din Centrul de Pl asament de Tip Familial ………………………….. …………………….. 27
Capitolul 3: Protecția copilului în România – cadru legal ………………………….. ………………………….. ….. 29
Capitolul 4 Elemente de cercetare privin d integrarea socio -profesională a tinerilor instituționalizați . 33
4.1 Scopul cercetă rii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 33
4.2 Fazele derulă rii cercetării și in strumentele cercetări ………………………….. ………………………….. … 34
4.2.1 Definirea problemei științ ifice abordate ………………………….. ………………………….. …………… 34
4.2.2 Ipotezele și obiectivele cercetă rii ………………………….. ………………………….. …………………… 34
4.2.3 Popu lația cercetă rii. Subiecții studiați. ………………………….. ………………………….. ……………. 35
4.2.4 Tehnici, metode și instrumente de cercetare utilizate ………………………….. ……………………. 35
4.2.5 Analiza ș i interp retarea datelor obț inute ………………………….. ………………………….. ………….. 37
Capitolul 5 Concluzii și recomandări ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 50
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 52
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 54

3
Introducere

Nu e vina lor! Asta este tot ce îmi vine în minte atunci când mă gândesc la toate
‖deficitele‖ care însoțesc un copil și mai apoi un tânăr instituționalizat. Abandonul este
momentul care face diferența între șansele pe care le are un adolescent tânăr crescut în
familie și cel care este crescut într -o instituție de ocrotire fie privată, fie publică. Integrarea
socio -profesională este aproape imposibilă în majoritatea cazurilor. Ce mă fascinează, dacă aș
putea spune asta, este că ei nici nu își dau seama ce se întâmplă cu ei, nu pot explica de ce nu
reușesc să obțină ceea ce doresc, de ce nu se pot integra. Din experie nța pe car e am avut -o în
ultimi 10 ani în cadrul organizației unde lucrez, am observat că au mai multe șanse cei care
își recunosc problema, și permit ajutorul unui specialist. În luc rarea de față voi încerca să ară t
care sunt efectele instituționalizări a supra integrării socio -profesional a tinerilor care părăsesc
centrele de plasament .
Aceș ti tineri de acum, au fost copi ii de ieri, care au fost abandonați într -o perioadă de
continuuă tranziție din 1989 până în prezent, pe lângă faptul că sunt victimile ab andonului,
mai sunt și ale tranziției. Cu toate acestea , acești adolescenți tineri de azi au trăit într -un
sistem care le -a oferit cam tot ce aveau nevoie, mai putin un singur lucru – afecțiunea
maternă. Au fost crescuți într -o continuă mutare atât a lor f izică, cât și a personalului din jurul
lor ceea ce a făcut ca instabilitatea să fie factorul vieții lor. Pe baza acestor factori după ce o
viață crești stiind că cineva v -a avea grijă de tine, vine un moment în care în urma unei
sentințe judecătorești prim ești c itația că trebuie să părăsești centrul de ‖ocrotire‖ – întrebarea
care apare este ‖unde?‖, unde v -a merge mâine, la noapte? – o întrebare la care nu s -a gândit
prea mult, și chiar dacă s -ar fi gândit, tot ce se întâmpla în jurul său, grija și securit atea nu îi
permiteau să gândească cu adevărat la acest lucru. Am fost martor la o așa zisă ‖evacuare„ a
unui tânăr din ‖centru de tip Familial‖ (n.r. v -a fi explicat în această lucrare termenul), am
fost sunat și rugat dacă îl pot ajuta. Cum răspunzi la aș a un apel de disperare?! Am mers cu
mașina să i -au ‖bagajul‖ un rucsac și o valiză – asta era viața lui, avea să spună adio la o
instituție ce i -a fost mamă și tată pentru aproximativ 25 de ani (am să vorbesc despre el în
cadrul cercercetări) . Înveți multe la școală, în genul acesta de instituționalitate ‖apartament de
tip familial‖, dar un lucru nu îl înveți – Cum să faci față la viața de zi cu zi fără plasă de
siguranță?

4
Un alt aspect care afectează integrarea socio -profesională a acestor adolescenți tineri
este modul în care au fost crescuți. Au fost crescuți în schimburi/ture, de diferite persoane
angajate al DGASPC -urilor, cu diferite caractere și personalități care se tot rotesc la un
interval de 8/12 ore pe mai multe schimburi. Aș dori să facem un mic exercițiu de imaginație.
Haideți să ne imaginăm copilăria și pe mama noastră, a mea și a Dumneavoastră, cum ar fi ca
în locul chipului ei să apară aleatoriu în mintea noastră cel putin 8 -10 femei diferite (înr-o
notă pozitivă), așa cum au avut acești copii. Să ducem exercițiu mai departe, una dintre
‖mame‖/‖Doamne‖ este blândă, una este severă, una este mai glumeață, una este mai
serioasă, una este mai educată, alta este mai puțin educată, una provine din mediul urban, una
din mediul rural cum ar trebu i să raspunzi unui așa ‖buchet‖ de personalități? Copilul fără să
știe se adaptează la fecare situație și trece pe ‖pilot automat‖ comportamentul în funcție de
cine e de serviciu, dar dacă greșește tura apare frustrarea, conflictul și dezamăgirea. Ce vreau
să scot în evidență de aici este faptul că acești copii care vor deveni adolescenți tineri vor
purta mereu o mască în funcție de cine este interlocutorul, mereu vor spune ce vrei să auzi, nu
ceea ce gândesc, vor încerca să se protejeze să nu cumva să greș ească ‖tura‖. Acest lucru v -a
duce la blocaj, nu vor ști cum să iasă din situație și vor claca. Nu vor putea ține o relație, nu
vor putea să intre în angajamente, nu vor putea să se integreze în societatea în care trăiesc.
În lucrarea de față voi încerca să abordez efectele instituționalizări asupra integrări
socio -profesion ale a adolescenților tineri care părăsesc centrele de plasament c u vârsta
cuprinsă între 18 și 28 de ani. Studiile de caz se vor efectua pe o parte din tinerii care au
părăsit centrul d e ocrotire din județul Dolj în ultimi 4 ani.

Capitolul 1 Efectele instituționalizări i asupra c opiilor și tinerilor

1.1 Elemente ale dezvoltării fizice și priho -sociale la adolescentul tânăr

În culturile vestice, tranziția de la copilărie la maturitate nece sită trecerea prin câțiva
ani de adolescență, perioadă a vieții adeseori descrisă ca fiind cea mai tulburată, cea mai
stresantă și cea mai dificilă dintre toate stadiile dezvoltării.1

1 Sion, Grațiela (2007), Psihologia Vârstelor , Editura România Mare, București, p. 188

5
În opinia lui Debresee, „această perioadă este grea și pentru tot viitor ul tânărului: ea
se caracterizează nu numai prin multiplele învățături care -l pregătesc pe tânăr sau pe tânără
pentru sarcinile maturității, ci și prin proiectele, aspirațiile unei personalități care ia
cunoștiință de scopurile pe care ar vrea să le atingă și care caută mijloace adecvate pentru a
ajunge la ele. Este vorba deci de un moment al creșterii, care, având trăsăturile sale
psihologice particulare și stilul său propriu, rămâne solid legat de etapele care îl încadrează.
Dacă am vrea să -l izolăm, am r isca să nu -l înțelegem. ‖ 2
În numeroase studii această perioadă este divizată în mai multe etape sau stadii și
autorii nu îi acordă același interval; de exemplu, J. Piaget considera adolescența între 15 și 18
ani, iar A. Gesell, între 10 și 16 ani. Alți ce rcetători împart perioadele de la 11 ani până la 20
ani în 4 stadii: preadolescența, adolescența timpurie, adolescența mijlocie și adolescența
târzie.
UNESCO apreciază că vârsta tinereții se întinde între 14 și 28/30 ani. Ursula Schiopu
și Emil Verza prop un câteva stadii ale adolescenței, după cum urmează: preadolescența,
adolescența propriu -zisă (16 -18 până la 20 ani) și adolescența prelungită care cuprinde
tineretul integrat în forme de muncă sau studii (18/ 20 -25 de ani).3 N. Radu (1995) arată că
există mai multe tendințe atunci când sunt comparate periodizările conferite adolescenței:
tendința de topire a adolescenței în copilărie, tendința de contopire a adolescenței cu
tinerețea, tendința de separare a adolescenței de alte vârste; o caracteristică, a periodizărilor
realizate de pedagogi și psihologi, spune autorul, este tendința de definire a adolescenței prin
comportamente specifice. 4

1.1.1 Dezvoltarea fizică la pubertate și adolescență
Biologic, adolescența semnifică perioada de la pubertate la mat uritate, alteori
adolescența este descrisă ca începând cu pubertatea și încheindu -se în perioada adultă.
Perioada este caracterizată de schimbări rapide și creșteri explozive în greutate și în înălțime.
Pubertatea semnificând de fapt maturarea sexuală, pu bescența se referă la acele
schimbări care au ca rezultat maturitatea sexuală. Aceste schimbări au loc în pubertatea târzie

2 Debesse, Maurice (1970) , Psihologia copilului de la naștere la adolescență , Editura Polirom, Iași,
pag 86
3Șchiopu, U., Verza E. (1997), Psihologia Vârstelor , în Sion G. (2007), Editura Fundației România
Mare, București, pag 189.
4 Radu, Nicolae (1995), Adolescen ța. Schi ță de psihologie ist orică, Editura Fundației România de
Mâine , București, pag 21.

6
sau în adolescența timpurie.5 Pubertatea sau nubilitatea este echivalentă cu maturitatea
sexuală și deci capacitatea de reproducere.6 Jersild spune că înainte de pubertate individul
este copil, după această perioadă el este capabil să aibă copii.7
Problema în definirea pubertății, și din acest punct de vedere, o reprezintă dificultatea
de a determina exact momentul când o persoană dev ine fertilă.
Cercetări mai vechi luau ca repere momentul când fetele aveau prima menstră pentru
a fixa momentul de debut al pubertății. Acum este cunoscut faptul că foarte frecvent fetele nu
sunt fertile aproape un an după prima menstruație ( menarhă). Cu atât mai mult, acest criteriu
este greu de identificat la băieți. 8
În acest moment este aproape general acceptat faptul că maturitatea sexuală este de 12
ani la fete și 14 la băieți (Lefrancois), după care urmează o perioadă de creștere explozivă.9
Aces ta este motivul pentru care alți autori au apreciat creșterea explozivă drept criteriu de
intrare în perioada pubertății. Perioada de creștere rapidă însă poate debuta în jurul vârstei de
9-10 ani la fete și 11 -12 ani la băieți.
Emil Verza și Ursula Schi opu (1981) spuneau că pubertatea corespunde la rândul ei
mai multor stadii: etapa prepuberală (10 -12 ani), pubertatea propriu -zisă (12 -14 ani) și
momentul postpuberal, considerat puțin diferențiabil de momentul preadolescenței (de la 14 –
16/18 ani).10
Datori tă creșterii explozive și inegale, înfățisarea adolescentului nu este întotdeauna
armonioasă. Acesta este un motiv pentru care majoritatea adolescenților se preocupă intens
de felul cum arată (Fraziev și Lisanbee, 1950).11 Probleme precum coșurile, dinții n eregulați,
pielea grasă, ochelarii, toate aceste lucruri ce pot părea minore devin adevărate probleme
existențiale în această perioadă, de ele îngrijorându -se în egală măsură și fetele și băieții.
Creșterea explozivă este o provocare pentru psihicul adoles centului, el trebuind să învețe să
se adapteze noii aparențe într -un ritm de multe ori prea rapid.

5 Sion, Grațiela, (2007 ), Psihologia Vârstelor , Editura România Mare, București, pag 189.
6 Malmquist, C. P. (1978) , Handbook of Adolescence , New York, Ioson Aronson Inc.
7 Jersild, A. T., (1963), The Psychology Adolescence , New York, Macmilan.
8 Sion, Grațiela, (2007), Psihologia Vârstelor , Editura România Mare, București, pag 189.
9 Lefrancois, Guy R., (1983), An Introduction to Child Development , Wodsworth Inc. Co.
10 Verza, Emil, (1981 ), Psihologia vârstelor , Editura Did actică și Pedagogică, Bucuresti .
11 Frazier, A. And Lisonbe e, L. K., (1950 ,1958), Adolescent. Concern with Physique , „School
Review ‖.

7
Între 10 si 18 ani, masa corporală crește cu mai mult de 100%, iar înălțimea cu 27%;
de asemenea, adolescentul la 14 ani atinge în medie 95% din talia adultă . Perimetrul toracic
înregistrează valori de creștere aproape duble față de perioada precedentă. Se produc
modificări sensibile, în greutate, lungime, în perimetrul diferitelor segmente cu schimbări ale
raportului dintre ele, îndeosebi preadolescența (de l a 11/13 ani la 14/15 ani) este marcată de o
creștere și dezvoltare impetuoasă atât sub aspect corporal extern, cât și în funcțiile diferitelor
organe. Într -un timp relativ scurt, apar elementele scheletului.
Puseul de creștere la băieți începe de obicei c u aproape doi ani mai târziu decât la fete
și dezvoltarea în înălțime la băieți continuă o perioadă mai mare de timp decât la fete.
Creșterea în înălțime se realizează mai ales pe seama membrelor, în vreme ce toracele și
bazinul rămân în urmă. De aici, înf ățisarea nearmonioasă a preadolescentului; mâinile și
picioarele lungi, pieptul căzut și îngust și, ca urmare, înfățisarea adolescentului este relativ
nearmonioasă. Tot așa, musculatura corpului se dezvoltă mai lent decât scheletul, fapt ce
conduce la o an umită stângăcie a mișcărilor preadolescentului.
În preadolescență, un loc deosebit de important îl ocupa începutul maturizării sexuale .
În intervalul de la 12 la 14 ani, la fete, și la 14 la 16 ani, la băieți, are loc dezvoltarea
caracterelor sexuale prima re și secundare. În cadrul dezvoltării caracteristicilor sexuale
primare, menționăm ovulația la fete și o creștere a dimensiunilor vaginului, clitorisului și
uterului, în timp ce la băieți are loc o dezvoltarea a penisului și a testiculelor și o dezvoltare
funcțională caracterizată de debutul producerii spermei. Între caracteristicile sexuale
secundare, menționăm apariția menstruației la fete și a secreției seminale la băieți, creșterea
părului în regiunea pubisului și în axilă, schimbarea vocii, apariția p ilozității faciale la băieți,
dezvoltarea glandelor mamare la fete. La fete, dezvoltarea bustului se corelează cu
dezvoltarea bazinului, care capătă conformație diferită de cea a băieților. Creșterea statuară a
adolescentului este corelată cu maturizarea f uncției de reproducere.
În ultimele decenii, se remarca aproape în toate țările un fenomen al amplificării
vitezei de creștere și al diferențierii somatice a copiilor, paralel cu o dezvoltare psihică
precoce. Indicii creșterii somatice, ca și ai maturizăr ii sexuale cunosc un devans semnificativ
în raport cu perioade situate cu câteva decenii în urmă. Potrivit datelor statistice, copiii de
vârstă școlară au în medie cu 10 cm și cu 5 kg mai mult decât copiii de aceeași vârstă de
acum 7 -8 decenii. De asemenea , vârsta medie a maturizării sexuale a coborât cu aproape 2
ani și chiar mai mult. Acest fenomen de accelerație este pus, în primul rând, pe seama unui
complex de factori legați de procesul de urbanizare, de îmbunătățire a condițiilor de viață, în

8
special a alimentației, la care se adaugă mediul din ce în ce mai complex și mai bogat în
stimuli de variate tipuri.
Momentul pubertății este și momentul de diferențiere între sexe în ceea ce privește
forța musculară. Comparativ cu forța musculară a adulților de s ex masculin, se poate observa
că la 14 ani fetele au 50% din această forță, iar băieții 60%; la 18 ani, forța musculară a
băieților crește până la 90%, în timp ce la fete – la aceeași vârstă – ea ajunge numai la 60%.
Are loc perfecționarea activității motr ice și sub aspectul preciziei și coordonării mișcărilor și
crește rezistența la efort; capătă finețe reglajul nervos al mișcărilor. Schimbările survenite în
dinamica dezvoltării se răsfrânge asupra înfățisării generale a corpului adolescentului: dispare
disproporția dintre trunchi și membre apărută în perioada de creștere accelerată din
preadolescență, crește volumul relativ al cutiei toracice și al bazinului (mai ales la fete); de
asemenea, se mărește craniul facial cu mușchii mimicii, astfel încât se defi nitivează
trasăturile feței caracteristice adultului. Se echilibrează presiunea sanguină, iar reglarea
nervoasă a aparatului cardiovascular devine tot mai perfectă și se stabilizează activitatea
sistemului endocrin. Se încheie prima perioadă a maturizării sexuale, proces care continuă
lent până pe la 22 -23 de ani. În perioada adolescenței, din punct de vedere morfologic,
creierul e în linii mari constituit (încă de la 6 ani, el atinge 85 -90% din greutatea finală
constatată la 24 -25 de ani).
Are loc un proc es de perfecționare funcțională a neuronilor scoarței cerebrale.
Procesele de analiză și sinteză devin tot mai fine, se accentuează funcția reglatoare a
limbajului intern.12

1.1.2 Consecințe ale dezvoltării fizice în planul dezvoltării sociale
Aparența fiz ică este un criteriu al maturizării. Creșterea explozivă nu se realizează în
ritmuri egale pentru toți adolescenții. De aceea, vom avea în grupul de adolescenți de 15 ani
unii mai bine dezvoltați, alții mai puțin, atât la fete, cât și la băieți. Aceste dif erențe au
consecințe în planul dezvoltării sociale și personale. Pentru băieți, maturizarea precoce este
un avantaj, iar maturizarea târzie este un dezavantaj în relațiile sociale. Studii longitudinale

12 Sion , Grațiela, (2007), Psihologia Vârstelor , Editura Fundației România Mare, București, pag 191 –
193

9
au pus în evidență că maturizarea precoce sau târzie a re o contribuție importantă în adaptarea
socială (Jones, 1965).13
Băieții care se maturizează mai devreme se adaptează mai bine, sunt mai populari,
mai încrezători în sine, mai agresivi și cu mult mai mult succes în relațiile heterosexuale. Ei
dezvoltă o im agine de sine mai pozitivă decât ceilalți. Cei a căror dezvoltare este mai lentă au
dificultăți în adaptare, sunt neliniștiți, sunt mai neîncrezători în forțele proprii și dezvoltă o
imagine de sine mai puțin pozitivă. În ceea ce privește efectul maturizăr ii timpurii la fete,
părerile sunt contradictorii. Se știe deja că fetele în adolescență au un avantaj de dezvoltare de
aproximativ 2 ani. Dacă maturizarea timpurie se petrece în anii pubertății, fetele pot fi
dezavantajate de această maturizare, preocupăr ile lor fiind altele decât ale grupului de vârstă,
astfel că ele pot fi într -un fel marginalizate (Lefrancois).14 Dacă maturizarea timpurie apare la
vârsta adolescenței, atunci ea devine un avantaj ca și în cazul băieților.
Aceasta nu înseamnă că maturizare a timpurie sau târzie afectează în mod cert toți
indivizii dintr -o generație și nici că cei favorizați inițial de maturizare rămân favorizați pe
parcursul întregii dezvoltări. Este doar de semnalat că gradul de maturizare al adolescentului
afectează dezvol tarea sa socială si personală.15

1.1.3. Caracteristici ale dezvoltării psihice
După Maurice Debesse, funcțiile adolescenței se pot exprima sintetic astfel:
o de adaptare la mediu;
o de depăsire;
o de definire a personalității.16
În consecință, are loc acum un pro ces de dezvoltare, la finalul căruia ne vom afla în
fața unor structuri psihice bine închegate și cu un grad mai mare de mobilitate (Golu, Verza,
Zlate, 1993).17
În această perioadă, se pot constata confruntări între comportamentele impregnate de
atitudini le copilărești și cele solicitate de noile cadre sociale în care acționează adolescentul.

13 Jones, M. C.,( 1965), Psychological of Somatic Developement , „Child Development‖, 36.
14 Lefrancois, Guy R., (1983), An Introduction to Child Development, Wodsworth Inc. Co.
15 Sion, Grațiela, (2007), Psihologia Vârstelor , Editura Fundației Ro mânia Mare, București, pag 193
16Debesse,Maurice(1970), Psihologia copilului de la naștere la adolescență , în Sion, Grațiela,
(2007), Editura Fundației România Mare, București, pag 194
17 Golu, Pantelimon, Verza, E., Zlate, M., (1993), Psihologia copilului , Editura Didactică și
Pedagogică, București.

10
Transformările psihice la care este supus adolescentul sunt generate de nevoile și
trebuințele pe care le resimte – atât de nevoile apărute încă în pubertate, cât și de noile
trebuințe apărute în adolescență.
După M. Zlate (1993)18, adolescentul se confruntă cu o serie de nevoi sau nevoile
descrise în perioadele anterioare cunosc o prefacere semnificativă: nevoia de a ști, de a fi
afectuos, de apartenență la grup, de in dependență și nevoia modelelor.
Nevoia de a ști este prezentă începând cu perioada școlarului mic; acesteia i se adaugă
la pubertate nevoia de creație, care se transformă în adolescență în nevoia creației cu valoare
socială.
Nevoia de a fi afectuos ia for ma unui nou egocentrism, care treptat se dezvoltă în
„reciprocitate‖ afectivă pe parcursul maturizării afective și emoționale.
Nevoia de grupare își pierde caracteristica neselectivă, devenind axată pe criterii și
preferințe.
Nevoia de independență, de a utodeterminare a puberului devine nevoia de
desăvârșire, autodepășire, autoeducare în adolescență.
Nevoia de imitație a școlarului mic devine nevoia de a fi personal la pubertate, iar în
adolescență se transformă în nevoia de a fi unic în prima parte a per ioadei, ca apoi să se
manifeste nevoia de a se exprima ca personalitate 19.
Sub imperiul acestor nevoi, adolescentul dezvoltă instrumentarul psihic necesar; se
dezvoltă și se consolidează structurile gândirii logico -formale, capacitatea de interpretare și
evaluare, de planificare, de anticipare, de predicții, spiritul critic și autocritic, se dezvoltă
caracterul de sistem al gândirii.
Satisfacerea nevoilor de autodeterminare și autoeducare se datorează maturizării
sociale, conștientizării responsabilitățilo r ce-i revin, precum și datorită implicării în alegeri
vocaționale.
Jean Rousselet(1969) 20identifică mai multe tipuri de conduite dezvoltate în
adolescență:
o conduita revoltei;
o conduita închiderii în sine;

18 Zlate, Mielu ,(1993), citat în Grațiela, Sion, (2007), Psihologia Vârstelor , Editura Fundație i
România Mare, București, pag 194
19 Zlate, Mielu, (1993 ), citat în Sion, Grațiela, (2007), Psihologia Vârstelor , Edi tura Fundație i
România Mare, București, pag 195
20 Jean Rousselet, (1969), citat în Sion, Grațiela, (2007), Psihologia Vârstelor , Editura Fundație i
România Mare, București, pag 195

11
o conduita exaltării și afirmării.
Conduita revoltei conține refuzul de a se supune, manifestări de protest, de răzvrătire.
Revolta este direcționată inițial împotriva familiei, apoi apare revolta împotriva școlii, prin
refuzul de a accepta o autoritate recunoscută până atunci, revolta împotriva moralei și a
bunelor maniere, încercarea sa de a se elibera de constrângerile sociale, suspectate de
adolescent de încercarea de a -i anihila personalitatea în plină dezvoltare.
Conduita închiderii în sine este similară cu o perioadă de introspecție. Introspecția
conduce la un examen al propriilor posibilități și aptitudini, iar adolescentul nu se sfiește să -și
accepte dovezile propriei slăbiciuni.
Adolescentul insistă, spune Jean Rousselet, asupra studierii defectelor sale, dar
această introspecție, pe lângă constru irea unei imagini de sine, conduce la reflecții privind
locul lui ca individ în societate și, chiar mai mult, apar întrebări și reflecții cu privire la locul
și rolul omului în univers. Tendința către introspecție și înclinarea spre visare sunt
caracterist ice adolescenței. Perioada de exaltare și afirmare survine în momentul în care
tânărul se simte capabil de a valorifica resursele dobândite prin informare și introspecție.
„Elanul acesta este rodul unei îndelungate maturizări a personalității și constituie o
reacție împotriva sterilelor lui visări de odinioară.‖ 21
Această maturizare își are sursa în maturizarea proceselor psihice.

1.1.4 Dezvoltarea intelectuală și socială
Perioada adolescenței și preadolescenței este perioada de maxim a creșterii
capacit ăților perceptive și de reprezentare. Crește activitatea senzorială și se modifică pragul
minimal și maximal al diverșilor analizatori și pragurile diferențiale.22
Crește acuitatea vizuală, capacitatea de acomodare, vederea la distanță (gradul de
distanță), se lărgește câmpul vizual, crește acuitatea vizuală și vederea sub unghi mic, precum
și vederea fină a detaliilor, a amănuntelor. Sensibilitatea auditivă se dezvoltă foarte mult pe
linia reproducerii, înțelegerii nuanțelor din vorbire, a identificării obi ectelor sau ființelor după
însușiri perceptive auditiv. Interesul pentru muzică și pictură, frecvent în preadolescență si
adolescență, susține creșterea și antrenarea sensibilității vizuale și auditive. Se dezvoltă

21 Rousselet, Jean, (1969), Adolescentul, acest necunoscut , Editura Didactic ă și Pedagogică,
București, pag 137.
22 Șchiopu, Ursula, (1963), Curs de psihologia copilului , Editura Didactică și Pedagogică, București,
pag 425.

12
gustul, mirosul, sensibilitatea cutanată. Are loc erotizarea sensibilității. Ca urmare, se
restructurează și procesele percepției.
Observația este folosită pentru a verifica, pentru a înțelege și pentru a dezvolta teme
proprii de interes, percepția fiind clar potențată de interesul stârnit de un anume domeniu,
obiectiv, problemă. Adolescentul dispune de o percepție complexă, voluntară și
perseverentă.23
Se dezvoltă atenția voluntară, iar atenția involuntară și postvoluntară își modifică mult
aspectul, devin mai eficiente. Sunt structurate noi part icularități ale atenției datorită sporirii
cunostințelor, datorită lărgirii intereselor de cunoaștere și datorită creșterii spiritului de
observație. Sunt capabili de eforturi sporite pentru controlul atenției și sunt conștienți de
anumite deficiențe și, r elativ, în măsură a le corija. Are loc o schimbare calitativă a memoriei,
și anume, se îmbogățește cu memoria logică, se îmbogățește capacitatea de operare cu
scheme logice.
În măsura în care gândirea și atenția extrag esențialul dintr -un material, memori a
adolescentului poate opera cu aspecte esențiale. Memoria operează acum mai frecvent cu
reprezentări și noțiuni din ce în ce mai bogate și mai complexe. 24
Actualizarea este mai rapidă și pentru că procesarea informației devine mai structurată, ea
începe c hiar cu momentul fixării procedând la restructurări ce conduc la o organizare mai
inteligibilă a materialului. Aceasta are consecințe asupra capacității de învățare, care devine
de 4-5 ori mai eficientă decât în perioada micii școlarități.25
Procesul de înv ățământ solicită foarte mult adolescentul și dezvoltarea gândirii sale
este astfel antrenată, mai solicitată în probleme noi, mai complexe și mai variate.
Adolescentul capătă deprinderea de a raționa logic și sunt întărite acum capacitățile
operative inte lectuale. Crește randamentul activității intelectuale prin intermediul algoritmilor
de mai mare complexitate. Se dezvoltă formele raționale abstracte ale gândirii, se dezvoltă
posibilitatea de determinare logică a relațiilor dintre fenomene, în cadrul unui sistem deductiv
și inductiv, sunt urmărite logic trăsăturile de similitudine și diferență dintre clase de
fenomene, se determină criteriile logice ale clasificării.

23 Șchiopu, U., Verza E. (1997), Psihologia Vârstelor , în Sion G. (2007), Editura Fundației Româ nia
Mare, Bucu rești, pag 196
24 Sion, Grațiela, (2007), Psihologia Vârstelor , Editura Fundației România Mare, București, pag 196
25 Șchiopu, Ursula, (1963), Curs de psihologia copilului , Editura Didactic ă și Pedagogică, București ,
pag 432

13
În conformitate cu teoria lui Piaget, intrarea în adolescență presupune desăvârșirea
stadiului operațiilor formale. Operațiile de gândire devin formale, în condițiile în care se
operează asupra informației prin generalizare și transfer. Generalizarea operațiilor de
clasificare sau a relațiilor de ordine duce la ceea ce se numește o combinatori că (combinări
permutări), în cursul căreia cea mai simplă operație constă în combinări propriu -zise sau din
clasificări ale tuturor clasificărilor.26
Adolescentul dezvoltă acum numeroase alte instrumente de activitate intelectuală,
cum ar fi: capacitatea d e argumentare, contraargumentare, de demonstrare, elaborare de
ipoteze.
Limbajul cunoaște, de asemenea, în această perioadă, o dezvoltare deosebită.
Cunoștiințele verbale se corelează puternic cu extinderea, varietatea și bogăția conceptelor
individului, c el puțin în măsura în care aceste concepte sunt simbolizate prin cuvinte.27
Ca urmare, crește vocabularul activ și se modifică structura acestuia. În relațiile
verbale, începe să se facă evident un plan logic al vorbirii, ceea ce exprimă o elecțiune
analit ică foarte dozată a vorbirii. Debitul verbal scris crește de la 3 -4 cuvinte pe minut,
caracteristic pentru școlarii mici, la 10 -12 cuvinte pe minut, la școlarii clasei a VIII -a, și peste
20 de cuvinte pe minut, la școlarii clasei a XI -a. 28
Se dezvoltă debi tul verbal, fluența, flexibilitatea, sunt elaborate stereotipii și algoritmi
verbali, care sunt folosiți la soluționarea diferitelor situații, vorbirea devine plastică si
nuanțată.
Cu toate aceste progrese, apar și unele tulburări nespecifice de vorbire (c e se exprimă
prin sunete parazitare, eliziuni, repetări de cuvinte, anticipări de cuvinte, sunete silabe).
Fenomenele acestea se datorează unei transportări dezordonate din limbajul interior în
cel exterior, fenomen care se atenuează spre sfârșitul preado lescenței.29
Adolescența este un stadiu disponibil de dezvoltare cognitivă, care ajunge să se
exprime la parametri maximi numai în condiții de stimulare de către mediu și educatori și a
existenței motivației proprii și a implicării efective în sarcini cogni tive.30

26 Piaget, J., Inhelder B ., (1976) , Psihologia copilului , Editura Didactică și Pedagogică, București,
pag 112
27 Carroll, John B., (1979), Limbaj și gândire , Editura Didactică și Pedagogică, București, pag 95
28 Șchiopu, Ursula, (1963), Curs de psihologia copilului , Editura Didactică și Pe dagogică, București,
pag 442
29 Șchiopu, Ursula, (1963), Curs de psihologia copilului , Editura Didactică și Pedagogică, Bu curești,
pag 442

14
Adolescența aduce cu sine o creștere a abilităților sociale. Se dezvoltă capacitatea de
comunicare; anterior era mai dezvoltată la fete, acum devine importantă și pentru băieți.
Relațiile între băieți și fete, dar și relațiile în grupuri de același sex capătă o semnificație
profundă.
Adolescența este caracterizată de declinul autorității parentale (Lefrancois) și
familiale și creșterea importanței grupului de prieteni. Pentru copiii normali, adolescența este
un moment de socializare intensă. Pe baza schimbărilor survenite în rolul familiei și a
prietenilor, se pot descrie 3 stadii ale socializării din adolescență (Lefrancois). 31
În adolescența timpurie, părinții continuă să fie importanți din punctul de vedere al
dezvoltării sociale. De asemenea, păr inții rămân un factor important al echilibrului emoțional
și material. Adolescenții, în această etapă, sunt dependenți de familie în sens propriu, nu
numai dacă ne gândim la dependența materială, financiară, de confort, mai ales relativ la
siguranța si con fortul oferit de familie. Această dependență este percepută acum într -un mod
mai puțin plăcut decât era percepută în stadiile anterioare de dezvoltare.
Nevoia de independență este în fapt cea care conduce la dezvoltarea adolescentului și
implicit care cond uce la cel de -al doilea stadiu al socializării. Acest al doilea stadiu este
caracterizat de o stare conflictuală atât pentru familie, cât și pentru adolescent. Conflictul este
determinat, pe de o parte, de dragostea și atașamentul copilului pentru părinții săi, de
dependența economică și organizatorică de familie și, pe de altă parte, de nevoia de
independență crescândă, de nevoia de a aparține și grupului de prieteni în același timp cu
apartenența la familie și nevoia de a fi acceptat în interiorul grupulu i de vârstă.32

1.2 Nevoile adolescentului tânăr

După M. Zlate (1993)33, adolescentul se confruntă cu o serie de nevoi sau nevoile
descrise în perioadele anterioare cunosc o prefacere semnificativă: nevoia de a ști, de a fi
afectuos, de apartenență la grup, de independență și nevoia modelelor.

30 Crețu, Tinca , (2001, ) Psihologia vârstelor , Editura Departamentului de Învățământ deschis la
Distanță, Universitat ea București, pag 305.
31 Guy, R., Lefrancois, (1983) citat în Sion, Grațiela, (2007), Psihologia Vârstelor , Editura Fundației
România Mare, București, 2007, pag 198
32 Sion, Grațiela, (2007), Psihologia Vârstelor , Editura Fundației România Mare, București, pag 198 –
199
33 Zlate, Mielu (1993), citat în Grațiela, Sion, (2007), Psihologia Vârstelor , Editura Fundației
România Mare, București, pag 194

15
Nevoia de a ști este prezentă începând cu perioada școlarului mic; acesteia i se adaugă
la pubertate nevoia de creație, care se transformă în adolescență în nevoia creației cu valoare
socială.
Nevoia de a fi afectuos ia forma unui nou egocentrism, care treptat se dezvoltă în
„reciprocitate‖ afectivă pe parcursul maturizării afective și emoționale.
Nevoia de grupare își pierde caracteristica neselectivă, devenind axată pe criterii și
preferințe.
Nevoia de independență , de autodeterminare a puberului devine nevoia de
desăvârșire, autodepășire, autoeducare în adolescență.
Nevoia de imitație a școlarului mic devine nevoia de a fi personal la pubertate, iar în
adolescență se transformă în nevoia de a fi unic în prima parte a perioadei, ca apoi să se
manifeste nevoia de a se exprima ca personalitate 34.
Sub imperiul acestor nevoi, adolescentul dezvoltă instrumentarul psihic necesar; se
dezvoltă și se consolidează structurile gândirii logico -formale, capacitatea de interpreta re și
evaluare, de planificare, de anticipare, de predicții, spiritul critic și autocritic, se dezvoltă
caracterul de sistem al gândirii.
Satisfacerea nevoilor de autodeterminare și autoeducare se datorează maturizării
sociale, conștientizării responsabili tăților ce -i revin, precum și datorită implicării în alegeri
vocaționale.

1.3 Nevo ia de afectiune a copilului instituționalizat

În creșterea și educarea copilului, totul depinde de relația dintre persoana care face
educația copilului și copil. Nimic nu fucționează cum trebuie dacă nevoia de iubire a
copilului nu este satisfăcută. Numai copilul care se simte cu adevărat iubit și înconjurat de
afecțiune se poate dezvolta la un potențial maxim. Henry Cloud si John Townsend35 susțin că
„nu există nici un fact or care să impulsioneze mai puternic dezvoltarea copilului decât
dragostea.‖

34 Zlate, Mielu (1993), citat în Grațiela, Sion, (2007), Psihologia Vârstelor , Editura Fundației
România Mare, Buc urești, pag 195
35 Chapman, Gary, Ross Campbell, (2001), Cele cinci limbaje ale copiilor , Editur a Curtea Veche,
București, pag 21

16
Însă este foarte dificil ca persoanele care lucrează în centrele de plasament să poată
oferi copiilor instituționalizați aceeași dragoste ca și propriilor lor copii. Cu toate ac estea,
există mulți care doresc să învețe și acest lucru se poate observa, la o simplă analiză a
situației actuale a copiilor din centre. Vorbind copilului în propriul său limbaj de iubire,
acesta va avea „rezervorul emoțional‖ umplut de iubire. Când copil ul se simte iubit, este mai
ușor de disciplinat și de format decât atunci când simte că „ rezervorul său emoțional‖ e
aproape gol.
Fiecare copil are un rezervor pentru iubire, un loc unde se află puterea sa și de unde se
poate alimenta în zilele dificile ale copilăriei și adolescenței. Dar cu ce putem umple aceste
rezervoare? Evident – cu iubire! Dar cu acel gen de iubire care îi va face pe copii să crească
și să funcționeze cum trebuie. Trebuie să umplem rezervorul emoțional al copiilor cu o iubire
necon diționată, pentru ca iubirea adevărată este întotdeauna necondiționată. Iubirea
necondiționată este iubirea care acceptă și confirmă existența copilului așa cum este el și nu
datorită a ceea ce face el. Doar iubirea necondiționată poate preveni probleme ca
resentimente, senzația că nu sunt iubiți, sentimentul de vinovăție, de teamă și de nesiguranță.
În societatea modernă e tot mai greu să crești copii sănătoși din punct de vedere
emoțional. Pentru ca un copil să se simtă iubit noi, adulții, trebuie să înv ățăm limbajul său
unic de iubire. Fiecare copil are un fel special de a percepe iubirea. Există, de fapt, cinci
modalități în care copiii exprimă, și înțeleg iubirea.
Acestea sunt: mângâierile fizice, cuvintele de încurajare, timpul acordat, darurile și
serviciile. Cu siguranță că într -un centru de plasament întâlnim toate aceste limbaje ale
iubirii. Indiferent care ar fi limbajul de iubire al copilului, el trebuie exprimat într -un singur
fel și necondiționat. Cel mai bine putem să definim iubirea necondiț ionată arătând care sunt
de fapt, rezultatele ei. Iubirea necondiționată înseamnă a -ți păsa de copil orice -ar fi –
indiferent de cum arată, de ce talente sau handicapuri are, indiferent de cum am vrea să fie și,
ceea ce este cel mai greu, indiferent de ce ea ce face. Aceasta înseamnă că nouă ne pasă de
copil chiar și când se comportă inadecvat.
Există comportamente specifice vârstei, adolescenții comportându -se diferit față de
copiii mici. Dar trebuie să ne amintim că toți sunt copii și nu adulți, așa încâ t trebuie să ne
așteptăm ca, uneori, să mai dea greș. Să ne arătăm răbdători cu ei, pe măsură ce învață să se
maturizeze.
În prima copilărie, copilul nu distinge între lapte și tandrețe, între mâncare solidă și
iubire. Fără mâncare, copilul va muri de foa me. Fără iubire, copilul va muri din punct de
vedere emoțional și va deveni un handicapat pe viață.

17
Multe studii arată că baza emoțională se construiește în primele 18 luni de viață.
„Hrana‖ necesară sănătății emoționale constă în mângâierile fizice, vorb ele bune și îngrijirea
tandră.
Pe măsură ce se dezvoltă, copilul învață să iubească mai activ. Satisfacerea nevoii de
iubire a copilului nu este atât de simplă pe cât pare, și acest lucru este și mai vizibil odată cu
începutul adolescenței.
Primejdiile a cestei vârste sunt suficient de îngrijorătoare de la sine; copilul intră în
această perioadă cu un rezervor emoțional gol este și mai vulnerabil în raport cu problemele
vârstei adolescenței.
Copiii din centrele instituționalizate n -au idee ce gânduri sau probleme îi duc la
disperare. Ei doresc să ofere dragoste, dar în anumite situații, nu o pot face. Ei știu doar că,
dacă nu se controlează, manifestă atitudini de respingere, obsesii și închidere în ei însiși. Este
ceea ce se numește codependență.36
Codepe ndența este iluzia că poți fi fericit încercând să controlezi persoanele din jurul
tău sau evenimentele exterioare.
Starea persoanelor codependente nu se îmbunătățește brusc. Mâine nu va fi mai bine.
Uneori, va fi mai rău. Există câteva măsuri care trebui e luate. Lucrurile nu se întâmplă pur și
simplu. Dar toate eforturile noastre îndreptate asupra copiilor din centre nu se pot baza decât
pe iubirea față de ei. Nu putem minți copiii. Ei vor sesiza imediat ceea ce simțim în privința
lor după felul în care n e vom comporta față de ei.37

1.4 Efectele instituționalizări asupra adolescentului tânăr
Ca să putem întelege efectele instituționalizări trebuie sa abo rdăm întâi efectele
Abandonului după care nevoi le de bază împlinite în mod mecanic , iar cand vine vorba despre
pasul următor tanărul cedează .
1.4.1Privire generală asupra efectelor abandonului
Abandonul de familie este fapta celui care având obligația legală de întreținere față de
o persoană, o părăsește, o alungă sau o lasă fără ajutor, expunând -o la suferi nțe fizice sau

36 Hemfelt, Robert, Frank Minirth, Paul Meier, (2004), Labirintul codependenței , Editura Logos, Cluj
Napoca, pag 33
37 Bilan, Dac iana, (2007), Lucrul cu copilul instituționalizat , Editura Agape, Făgăraș, pag 35 -38

18
morale, ori nu asigură, cu rea credință timp de 2 luni, pensia de întreținere stabilită pe cale
judecătorească.
În limbaj juridic, se declară abandonat copilul care, în condițiile legii, se află în grija
unei instituții, de ocrotire socială sau medicală de stat ori privată, sau a unei persoane fizice,
ca urmare a faptului că părinții, în mod vădit s -au dezinteresat de el pe o perioadă mai mare
de șase luni. Dezinteresul, în acest context, este definit ca încetarea oricăror legături între
părinți și copil, legătura care să dovedească existența unor raporturi afective normale.
Din punctul de vedere al protecției copilului, abandonul este definit (Pecora, 1992) ca
fiind părăsirea copilului, fără ca părintele să se asigure de formule adecvate pent ru îngrijirea
copilului. Autorul amintit folosește ca termen de reper pentru ca un caz să fie abandon, dacă
un copil nu este căutat de părinte pentru o perioadă care depășește două zile.38
Abandon este conform dicționarului de psihologie o stare situațional ă psihică de
părăsire de către o persoană apropiată. Poate determina un disconfort psihic intens și poate
afecta toate structurile psihice ale personalității. Când este de mică intensitate se poate
exprima neliniște, decepții, regres, insecuritate, de cătr e cel ce abandonează.
Abandon are o latură moral psihologică (afectivă mai ales), una legală și una
materială și se referă la abandon privind copiii, bătrânii din familie și divorțul. Când o
persoană este abandonată de alta, dar compensatoriu există altel e care moderează sentimentul
de abandon, acesta devine parțial.
Abandon total se manifestă în cazul copiilor părăsiți, pierduți, sau al celor cărora le -au
murit unul sau amândoi părinții (orfanii).
O separare mai mult de o lună produce la un copil de șap te luni depresiuni puternice și
tulburări de dezvoltare psihică ce se realizează în trei faze (R.Spitz , 1945 ).
În prima fază (câteva zile) apar tulburări de somn, scădere a tonusului muscular și o
creștere a acroșeurilor afective față de persoanele din j ur. În a doua fază apar frecvente
tulburări gastrice, refuzuri alimentare, uneori pneumonii. Copiii devin apatici, somnolenți, cu
priviri vagi, în cea de a treia fază.
Integrarea copiilor în casele de copii constituie cazuri de semiabandon. Dacă sunt
înfiați de timpuriu și li se creează confort psihic efectele de abandon dispar.
La puberi și adolescenți abandonul are efecte foarte puternice, creează dezorganizarea
echilibrului afectiv, crește agresivitatea, negativismul, sentimentul de apartenență fiind

38 Pecora (1992), citat în , Maria Roth -Szamoskozi, (1999), Protecția Copilului -Dileme, Concepții și
Metode , Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca, pag. 88

19
puternic dezagregat. Unii autori vorbesc de constituirea unei mentalități de abandon ( N.
Sillamy, 1980).
Trebuie subliniat faptul că , copiii instituționalizați, în ceea ce privește dezvoltarea lor
psihică, diferă mult de semenii lor, care sunt educați în cadrul familiei, tempoul dezvoltării
lor fiind încetinit. Dezvoltarea și sănătatea lor se caracterizează printr -un șir de particularități
calitative negative, care se observă pe parcursul tuturor perioadelor copilăriei – începând cu
vârsta preșcolară mică și până la adolescență.
Cercetările efectuate în multe țări constată faptul că, în afara familiei, dezvoltarea
copilului merge pe o altă treaptă și la el se formează trăsături specifice de caracter,
comportament, personalitate, despre care nu putem spune dacă ele sunt mai bune sau mai rele
decât la copiii crescuți în familii, ci pur și simplu ele sunt altele. Însă particularitățile ce țin de
sfera intelectuală, nicidecum nu pot fi privite ca fiind „altele‖, ele se află la un nivel jos de
dezvoltare și se c er a fi studiate și corectate. Pediatria este cea care furnizează primele date
privind consecințele negative ale instituționalizării. Copilul sub vârsta de 6 luni și care a fost
o victimă a instituționalizării prezintă un tablou bine definit. Trăsăturile s ale evidente sunt
apatia, paloarea, o relativă imobilitate, liniște excesivă, lipsă de răspuns la stimuli ca zâmbet
sau gângurit, o expresie de nefericire, înclinație spre episoade febrile.
Pentru copiii instituționalizați sunt caracteristice formarea tim purie a reacțiilor
vizuale, auditive, emoționale și motorii în primele trei luni ale vieții și încetinirea treptată a
formării lor, mai ales în a doua jumătate a primului an de viață.
Specialiștii în domeniu au realizat numeroase cercetări referitoare la coeficientul de
dezvoltare a copiilor din centrele de plasament și a celor din familii.
Rezultatele sunt comparative:
Tabelul nr 1
Tipul de mediu Mediul social și
cultural Coeficient de dezvoltare
Media pentru
primele
4 luni Media pentru
ultimele
4 luni
Familie Mediul urban 100 101
Mediul rural 107 108
Instituție Creșă 101, 5 108
Casă de copii 104 72

20
(Sursa: Spitz, Rene,194539)

Urmărindu -se datele din tabel, se observă ușor fenomenul de involuție a copiilor
proveniți din casa de copii. Deși s -a pornit de la un nivel de dezvoltare aproape la fel de
ridicat, ori poate mai înalt față de celelalte grupe, deteriorarea este absolut dramatică, în
comparație cu copiii încadrați în primele trei categorii de mediu.
John Bowlby 40 a preluat aceste date și le-a reașezat într -o structură diferită, sugerând
astfel o primă cauză aflată la originea normalității, respectiv a întârzierii în dezvoltarea
copilului: prezența sau absența mamei. Copiii instituționalizați reprezintă singura categorie la
care apare o în târziere evidentă în dezvoltare, categorie la care mama este absentă. Condițiile
mai puțin confortabile (mediul rural) ori o mamă mai puțin dezirabilă din punct de vedere
social (ex. mama delicventă) nu au un efect negativ asupra dezvoltării copilului.
Cadrul legislativ actual din țara noastră încearcă să stopeze efectele instituționalizării
timpurii, prin legiferarea prevederilor care interzic instituționalizarea copilului până la doi
ani. Chiar dacă mai există, situațiile în care mama își abandonează cop ilul, la naștere, în
spital, au ca finalitate găsirea de soluții alternative sistemului rezidențial, cum ar fi, de
exemplu, rețeaua de asistenți maternali profesioniști.
În general, concluziile specialiștilor cu privire la dezvoltarea copilului instituți onalizat
sunt următoarele:
a. afectivitate frustrată – ce poate fi considerată „handicapul‖ primar al majorității
copiilor internați. Copilul caută să fie în preajma adulților ( îl prinde de mână, îi solicită
atenție, îi spune mama/tata),
b. maturizare socială î ncetinită – copiii instituționalizați au posibilității limitate de
experiență socială,
c. tulburări de comportament cu incidente organice – instabilitate psiho -motorie și
afectivă, agresivitate,
d. tulburările de limbaj – constituie o particularitate a copiilor mai ales la cei
instituționalizați de la 3 ani. Exceptând carențele educative ale familiei și insuficiența
stimulării verbale în centrele de plasament, un număr însemnat de tulburări de vorbire

39 Spitz, (1945) Hospitalism —An Inquiry Into the Genesis of Psychiatric Conditions in Early
Childhood , pag183
40 Bowlby, John, (1953), citat în Ana Muntean, (2002), Psihologia Dezvoltării Umane , Editura First,
Timișoara, pag 165

21
au drept cauză traumatisme psihice sau deficiențe organice co ngenitale sau dobândite,
fapt ce necesită legarea tulburărilor de limbaj ale copiilor și de o evoluție biologică
deficitară,
e. comportament neurotic – ca expresie a neurozei stabilizate („crizele de isterie‖) și
alterările de personalitate din sfera psihozel or.
Majoritatea copiilor din centrele de plasament, la vârsta de 7 ani, nu au pregătire
suficientă pentru învățarea la școală, la majoritatea din ei se observă reținerea dezvoltării
activităților cognitive, motorii și de joc. Fără a da atenție capacitățil or potențiale păstrate,
pregătirea de către școală nu duce la corecția totală a funcțiilor rămase în urmă, fapt ce nu le
permite acestor copii să se adapteze normal la viață și duce la comportament antisocial.41
Abandonul, indiferent de dicționarul în care este exprimat, e unul dintre cuvintele cu
cea mai întunecată rezonanță pentru cel părăsit. E cuvântul care te deprimă instantaneu.

1.4.2 Dezvoltarea personalității copilului instituționaliza t
(care mai târziu devine adolescentul tânăr)
Structura psihologi că a personalității copilului și adolescentului dezavantajat de
absența climatului familial securizant este determinată de consecințele separării de familie,
de consecințele carențelor educative.
Manifestările comportamentului frustrat din cauza deprivăr ii afective la vârstele
preadolescenței și adolescenței au ca substrat criza pubertară sau „criza juvenilă‖, cum o
numește Maurice Debesse 42 , maturizarea intelectuală și socială fiind influențată de puseul de
creștere și accelerare a funcțiilor neurohormo nale și sexuale. Pe acest fond, se accentuează
iritabilitatea, închiderea în sine, opoziția și conduita de revendicare violentă, se contestă
restricțiile disciplinare, se exprimă nemulțumirile, se pretinde mai mult decât este permis.
Rămânerea în urmă la î nvățătură și insuccesul școlar sunt frecvente. Raportarea
performanțelor învățăturii la capacitățile de învățare presupune din rezultatele obținute prin
aplicarea testelor de randament intelectul a evidențiat de nenumărate ori decalajul dintre
capacitățile de învățare și performanțele obținute, în sensul nevalorificării suficiente a
capacităților, cauzele fiind: incapacitatea sau indispoziția de a învăța, lacunele acumulate în

41 Bilan, Daciana, (2007), Lucrul cu copilul instituționalizat , Edit ura Agape, Făgăraș
42 Debesse, Maurice, (1970), citat în Bodnăraș, Roxana, Impactul Instituționalizării asupra dezvoltării
personalității copilului , Salvați Copiii, România, pag 41

22
cunoștințe, frământările sufletești din cauza condiției de instituționalizat, stă rile conflictuale
inter-personale. Decalajele între performanțe și capacități de învățare sunt prezente și la elevii
din familie, cauzele fiind: lipsa de nesupraveghere a părinților, trăirea tensiunilor vieții de
familie, lacunele în cunoștințe, influența negativă a cercului de prieteni. Și într -un caz și în
celălalt lipsește motivația pozitivă a învățării.
Sondajul opțiunilor școlare și profesionale a dovedit, de asemenea, existența
decalajelor dintre aspirați și capacități, în mai mare măsură la subiecți i din centrul de
plasament decât la cei din familie. Decizia de continuare a școlarizării este frecvent luată de
personalul educativ. Motivarea opțiunilor este imprecisă și neconvingătoare: „meseria pe care
mi-am ales -o este frumoasă…îmi place…vreau să câștig bani…‖
Prezența constantă a factorilor frustanți, repetatele crize de adaptare prin trecerea
dintr -o instituție în alta, acumulările de tensiune și dezechilibru ale vârstelor anterioare
explică stabilizarea comportamentului frustant. Principalii factori frustranți sunt: dominanța
familiei de proveniență și constituirea complexului de proveniență, neacceptarea condiției de
instituționalizat și constituirea complexului de instituționalizare, atitudinile de reticență ale
elevilor din familie față de cei din centrele de plasament.Toleranța la frustrare scoate în
evidență tendința de structurare și stabilizare a comportamentului frustrat. Raportarea copiilor
la obstacolele interpuse în calea satisfacerii dorințelor determină atitudini intense de refuz și
ostilitate, manifestate sau mascate.
Adesea, copiii instituționalizați doresc relații cu elevii din familie, au capacitatea de a
se atașa de alții și de a le solicita colaborarea. Incluziunea socială pozitivă este redusă, ei
primesc în general puține a legeri, frecvent sunt izolați sau excluși, motivându -se „ nu învăță,
este rău, mă bate …‖. Relații preferențiale se exprimă la nivelul micro -grupurilor. Există, pe
lângă un nivel scăzut de coeziune al clasei, și tendința de marginalizare a elevilor din c entrul
de plasament. Acestei atitudini i se răspunde de către aceștia prin violență, închidere în sine,
dezinteres față de învățătură, indisciplină, forme de apărare negativă, ostilă, ceea ce împiedică
obținerea randamentului învățării corespunzător capaci tăților și realizarea coeziunii optime a
clasei.
Defectuoasa încadrare în colectivul școlar a elevilor din centrul de plasament se explică, pe
de o parte, prin lacunele în cunoștiintele acumulate, motivația inconsistentă și defectuoasă,
stilul de munca in telectuală deficitar și, pe de altă parte, prin factorii frustranți/stresanți care
au acționat sau acționează asupra lor. Dintre aceștia, pot fi enumerați: stresul schimbării,
stresul de suprasolicitare, carențele mediului socio -educațional, dominanța preo cupării pentru
familia de proveniență.

23
Exprimat inconștient la vârstele copilăriei, complexul de proveniență se transformă, în
preadolescență și adolescență, în structura psihică constantă cu efect negativ, decompensator
al echilibrului general al persona lității.
Complex de proveniență au cei proveniți din părinți necunoscuți, cei abandonați, cei
cu părinți imorali. Preadolescenți și adolescenți se întreabă cine sunt părinți lor, de ce i -au
părăsit, de ce s -au despărțit, de ce s -au recăsătorit, de ce îi n eglijează, de ce nu -i vizitează, de
ce i-au internat în centrul de plasament, de ce nu sunt ca părinții pe care și -i doresc și -și
iubesc copiii. Preadolescenții și adolescenții sunt revoltați de viciile părinților, de alcoolismul
agresiv, de faptele antiso ciale sancționate prin detenție, de violența și prostituția care i -au
traumatizat. În conștiința lor, se stabilizează „ sentimentul de a fi al nimănui‖, „ sentimentul
de a fi nedreptățit prin abandon‖, „ sentimentul de a nu avea părinți demni de acest stat ut‖.
Atitudinile față de familia de proveniență au un registru larg de manifestări. Unii
doresc reintegrarea în familie, își idealizează părinții și își crează iluzii. Alții se rușinează de
părinți și îi evită, refuză să -și cunoască prea târziu părinții, la 14 -16 ani, și , atunci când îi
cunosc, îi resping. Alții își caută perseverent părinții, se interesează de ei din dosarele aflate
în arhiva instituției de ocrotire, apelează la instituțiile de ordine publică pentru a -i identifica.
Stările de revoltă, de rută, neliniște, deprimare lasă urme adânci în experiența de viață a celor
crescuți în centrele de plasament, lasă amprente și răni care nu se vindecă definitiv nici prin
realizarea profesională, nici prin realizarea în viața proprie de familie.
În conști ința preadolescenților și adolescenților se structurează complexul de
instituționalizare. Refuzul de a -și accepta condiția de instituționalizat se manifestă prin
sugestibilitate, lipsa de inițiativă, conduite revendicative ce se impun cu ostentația de a
pretinde mai mult decât se cuvine, ireverența și indisciplina, sentimentul de a fi altfel decât
ceilalți (cu familie), fuga de instituție.
Ca adulți, detașați de rigorile programului, de nemulțumiri și conflicte conjuncturale,
eliberați de resentimente, cei proveniți din centrele de plasament se raportează cu maturitate
la instituția în care au trăit și s -au format. Mulți dintre ei apreciază faptul că au găsit în
centrul de plasament o a doua familie, revin ori de câte ori au prilejul să revadă locul unde au
crescut și pe educatorii cărora le datorează dragoste și respect, trimit scrisori impresionante
de recunoștință educatorilor.43

43 Bilan, Daciana, (2007), Lucrul cu copilu l instituționalizat , Editura Agape, Făgăraș

24
Capitolul 2 Integrarea socială a tinerilor care părăsesc centrele de
plasament

Deși s -a încercat descentralizarea centrelor de plasament, adică reducerea de la
celbrele case de copii cu 100 -200 de rezidenți, la centre rezidențiale de tip familial (va fi
explicat mai jos) , în ideea de a ajuta mai mult viitorul tânăr în integrarea și incluziunea în
societate prin includerea lui î n activitățile obișnuite de zi cu zi ale unei familii, încă nu s -a
obținut rezultatele scontate, iar efectul este același, tineri i care părăsesc centrele de plasament
ajung în stradă.
2.1Programe guvernamentale de integrare (încercări de integrare)

La ni vel național ca și program de guvernamentare pentru reintegrarea și reinserția
socio -profesională tinerilor care părăsesc centrele de plasament a venit prin Hotărârea de
Guvern Nr. 669 din 24 mai 2006 privind aprobarea Strategiei nationale de incluziune so cială
a tinerilor care pără sesc si stemul de protecț ie a copilului. În această hotărâre se încearcă
oferirea de ajutor a tinerilor care părăsesc sistemul de protecție socială în domeniul locativ,
consilieri și a găsiri unui loc de muncă. Totul apare foarte bine pe hârtie, dar în hotărâ re scrie
negru pe alb cu privire la spațiul locativ – în limita fonduril or dispo nibile, ceea ce face ca
totul să se reducă la ‖nu avem fonduri ‖, iar tiner ii care părasesc centrele de plasament ajung
pe strada, dealeri de drog uri, fetele sunt obligate fie să se „căsătorească ‖ – să ‖fugă‖ cu
iubiții, fie să se prostitueze pentru un adă post. În județul Dolj, spre exemplu, s -a renovat o
‖aripă‖ a unui azil de bătrâni și s -au format un număr de 15 garsoniere, în care tineri care
părăseau centrele de plasament din Dolj puteau să își găsească refugiu pentru aproximativ 2
ani. În acești doi ani au fost consiliați și ajutați să -și găsească un loc de muncă. Problema a
fost că s -au umplut rapid locurile disponibilie, și următoarele serii de tineri care părăseau
centrul de plasament, nu aveau unde să meargă. Cât privește forța de muncă, deși sunt câteva
avantaje în această hotărăre, totuși birocrația prin care trebuie să treci pentru a obține
beneficiile te descurajează la a încerca, unde mai adăugăm și lipsa de orientare a tinerilor care
au fost instituționalizați. Dar amintesc câteva avantaje aduse de această Hotărâre de guvern,
cum ar fi: Formarea,calificarea și recalificarea a tinerilor care părăsesc centrele de plasament,

25
indemnizația de șomaj, subvenționarea salrilor pentru tinerii absolvenți, astfel angajator ii au
anumite beneficii.44
Varianta ONG – urilor, bună, dedicată, dar un numă r limitat de locuri, și nu se aplica
la nivel national . Această variantă este un a foarte bună, doar că ni ci aceasta nu are garantat
șansă de reușită. În ultimii ani au apărut fundații și ONG -uri atât naționale cât și
internaționale, care au văzut deficitul de integrare socio -profesională a tinerilor care părăsesc
centrele de plasament și au venit cu soluții, studii de caz, și chiar centre rezidențiale. În care
tinerii găsesc consiliere, sprijin, suport și deprinderi de viață.45

2.2 Dificultăți în procesul de integrare

Întocmai ca un animal sălbatic ținut în captivitate care atunci când este eliberat în
sălbăticie așa este și cu fostul copil, actual tânăr care părăsește sistemul de protecție al
copilului. A fost obișnuit să aibe drepturi, cineva să lucreze pentru el, și acum trebuie să facă
față lumii crude și nedrepte.
Abandonul ca piedică în procesul de int egrare și inserție socio -profesională a
tânărului instituționalizat își au rădăcina în dezvoltarea umană din perioada copilăriei. Voi
enumera câteva dintre acestea fără a insista prea mult, pentru că parte din acest subiect l -am
abordat în capitolul 1 :
Stima de sine redusă – vine ca efect al aban donului și al lipsei de afecțiune așa cum
am arătat în capitolul anterior. Aceasta aduce un deficit major în încrederea de reușită
personală sau deformare acestei încrederi, ducând la teama de angajare.
Afectivitat ea ca piedică
Lipsa stabilități și privarea de afectivitate – aceasta ap are ca urmare a schimbărilor
frecvente care au apărut în viețile acestor tineri pe parcursul copilariei lor, atât locativ, cât și
uman (cadrele, care se tot schimbă fie în ture, fie an gajați noi). Această instabilitate își pune

44 http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislatie/HOTARARI -DE-
GUVERN/HG669 -2006.pdf – accesat în data de 08.05.2017, ora 12.15
45 Hope and Homes for Children România, Salvați Copiii România, (2006), Manual de proceduri
privind inserția socio -profesională a tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a copilului,
Europrint, București

26
efectul pe păstrarea unui loc de muncă, și autotmat la greuatea cu care aceștia își pot găsi
unde locui, de vreme ce aceștia nu i -au un slariu, nu î și pot plăti o chirie.
Blocajul emotional un alt impediment în calea integrări
Luarea deciziilor cu privire la ei de către alt cineva duce la un deficit de luare a
deciziilor, adică, cineva trebuie să îmi dea de lucru, cineva să mă ajute, nu pot decide corect
ce să -și cumpere, în funcție de nevoi și dorințe. Aceasta v-a duce la o gestionare slabă a
resurselor (în mod special financiare) pe care aceștia le dețin.
Devin dependenți de sistem , o viață au trăit dependent de acest sistem, fără a cunoaște
eforturile depuse pentru beneficiile avute. În mintea acestor tine ri lucruile stau simplu, merg
la muncă câștig bani, plătesc, am. Dar lucrurile se complică când, trebuie să muncești cu
adevărat pentru o sumă de bani, care de cele mai multe ori este mai mică decât dorința, și care
nu acoperă toate cheltuielile. Iar când mai apar și momente de boală, cum ar fi o p lombă la o
măsea, tânărul v -a răspunde că ‖nimeni nu mă ajută‖. Au nevoie de ajutor în fiecare pas pe
care îl fac.
Proiecția viitorului este dificilă, deoarece, totul în copilărie a fost predictibil, iar acum
lucruil e nu mai sunt așa, din cauza lipsei de implicare acești nu cunosc ideea de cauză și
efect.

2.3 Centrul de Plasament de Tip Familial

2.3.1 Misiunea centrului de plasament de tip familial
Centrul de Plasament de Tip Familial este centrat pe copil, pe re spectarea drepturilor
acestuia, asigurarea dezvoltarii ar monioase a personalităț ii copilului fiind scopul principal.
Familia substitutivă , personalul angajat , cop iii, comunitatea trebuie să aibă o înțelegere cât
mai profundă a misiunii Centrului de Plasa ment de Tip Familial pentru o cât mai bună
organizare a int ervenției î n vederea atingerii obiectivelor formulate.
Centrele de Plasament de Tip Fa milial au drept misiune generală furnizarea sau
asigurarea accesului cop iilor, pe o perioada determinată, la găzd uire, îngrijire, educație și
pregătire î n vederea reinteg rării sau integrării familiale și socio -profesionale ș i asigurare de

27
sprijin emoț ional, consiliere, dezvoltarea majorității depriderilor de viață , etc. (Ordinu nr.21
din 26.02.2004, Standardul nr.1).46

2.3.2 Principiile de funcționare si obiectivele Centrelor de Plasament de Tip
Familial
Principiile de baz ă la majoritatea centrelor de plasament de tip familial sunt:
 Realismul, exprim at printr -un mod de organizare și funcționare în
conformitate cu via ța reală ;
 Coerența sau faptul că î ntregul sistem de reguli și intervenții urmărește același
scop, este subordonat aceluiaș i obiectiv;
 Eficiența, reprezentată de costurile economico -socia le justificate si prin
intervenț ii economice proprii (autogospodărire) și prin modul de finalizare a
activității de protecț ie (reintegrarea familial a, integrarea socio -profesională ).
Obiectivele sociopedagogice în cazul caselor de tip familial sunt legate de învățarea
și pregătirea copiilor pentru viața sociala auton omă si r esponsabilă, astfel încâ t să se elimine
cât mai repede, total, ireversi bil statutul de asistat social și să se asigure reușita
reintegrării/integră rii familiale ș i socio -profesionale. Integrarea socio -profesională a
copiilor ajunși la finalul studiilor, re prezintă pentru ca sa de tip familial obiectivul căruia î i
sunt subord onate toate celelalte aspecte; în acest sens copiii sunt pregătiți pentru activități
specifice vârstei prin orientare școlară și profesională, prin relaționare cu persoane ș i firme
din co munitate, cu servicii și instituț iile publice din domeniu.
Obiectivele nu se referă la aspectele materiale ș i ce standarde are casa; obiectivele se
referă la cât de bine sunt pregătiți copiii pentru viaț a cotidiană normal ă.47

2.3.3 Personalul din Centrul de Plasament de Tip Familial
Personalul caselor de tip familial este angajat de Direcția Generală de Asisten ță
Socială și protecț ia Copilului.
Casele de tip familial sunt un substitut de familie pentr u copiii care, pentru o perioadă
mai lungă sau mai scurt ă sunt separaț i de familia lor naturală . Acest lucru a determinat
angajarea unei categorii d e personal, soț și soție care să îndeplinească rolul de părinț i
substitutivi . Copiii se adresează acestei cate gorii de personal numindu -i mamă ș i tată .

46 Ordinu nr.21 din 26.02.2004, Standardul nr.1
47 Asociația SOS Copiii, (2003), Casele de copii de tip familial , București

28
Creșterea și educarea copiilor î n afar a propriilor familii biologice ș i anume în familii
substitut sau î n familii adoptive este o practică la fel d e veche ca societatea omenească.48
În țara noastră , famili ile substitut au devenit o sursă deosebit de importantă pentru a
putea imbunătăți șansele de viață ale copiilor, lipsiț i temporar sau permanent de î ngrijire din
partea părinț ilor biologici.49
În perioada de după 1990, în țara noastră au predominat acț iunile de tip caritab il.
Aceasta a fost însă, o soluț ie de moment, or ganismele inte rnaționale preferând mai apoi să
sprijine anumite programe sociale de ajutorare a celor vulnerabili. S -au creat cent re de
ocrotire mici, ca o direcție de schimbare a situației copiilor ocrotiț i în centrele rezidenț iale
mari. Atmosfera din ace ste centre mici se apropie de cea dintr -o familie mai numer oasă.
Primele centre de acest fel s -au deschis in anul 1993 in Bucuresti ș i Cisnă die (jud. Sibiu),
unde mama ―socială‖ era pregatită pentru a avea grijă de 6 pâna la 10 copii dintr -o casă
familială . Mama ―socială‖ locuiește împreună cu copiii pe care -i are în grijă și pe care îi ajută
să descopere și să tră iască î n atmosfera caldă a unei familii .50 Aceste programe au av ut mai
mult un caracter pilot până în anii 1996 -1997, câ nd a început să se pună accentul tot mai mult
pe plasamentul familial.
Legea nr.272/2 004 a determinat autoritațile locale să se implice direct î n orga nizarea
și funcționarea instituțiilor de protectie a copilului î n special a c aselor de tip familial care au
început să fie găsite î n tot mai multe localităț i.
Familia substitutivă are întreaga respon sabilitate privind organizarea și funcț ionarea
casei, îngrijirea, creșterea ș i educarea copiil or și locuiește în casă împreună cu copiii,
asigurând prezența permanentă și constantă în viaț a copilului.
In prezent, conducerea fiecă rui centru de tip familial este asigurată de un coordonator,
unul dintre membrii familiei substitutive. Pentru soluționarea nevoilor copiilor ș i ale casei,
familia are ca ajutor un numar de alte 4 -5 persoane , în fun cție de vârstă ș i nevoile copiilor,
tipul de casă, activităț ile predominante, etc.
Educatoarele au rolul de a se ocup a de copii si de menajul casei în timp ce aceștia sunt
la școală. Ele sunt cele care organizează momentele de studiu și de joacă ale copiil or.

48 MUNTEANU, Ana, SAGEBIEL , Juliane, (2007), Practici în asistența socială. România și
Germania , Polirom, Iași
49 MUNTEANU, Ana, SAGEBIEL, Juliane, (2007), Practici în asistența socială. România și
Germania , Polirom, Iași
50 Munteanu , Ana, S agebiel , Juliane, (2007), Practici în asistența socială . România și Germania, Polirom, Iași

29
Bucă tarul își desfășoara activitatea dimineața, pregă tind meniul în funcție de criteriul
vârstei, carențe, boli asociate, luând în considerare și dorinț ele copiilor.
Supraveghetorul de noapte si personalul de curăț enie, au rol determinant î n stabilire a
controlului sfincterian si igiena personală a colectivităț ii. Ac olo unde ac eștia nu sunt prezenți
în schema c asei, activitatea este suplinită de restul personalului sau de pă rintele social.
În cazul caselor de tip familial cu copii cu dizabilităț i, este angajat ș i un asistent
medical care face tratamente, confor m indicațiilor mediculu i, semnalează îmbolnăvirile și
îndeplinește orice alte î ndatoriri parentale normale.
Person alul unei case de tip familial și în special familia substitutivă, reprezintă
eleme ntul care determină hotărâtor buna funcț ionare a casei. Fam ilia substitutivă este
implicată direct î n pregătirea copilului pentru viaț a aut onoma si responsabilă ca: educaț ia sub
toate aspectele ei, activități gospodărești, gestiune materială, î ngrijirea si supra vegherea
copilului, observarea ș i evaluarea progresel or acestuia, asigurarea legăturii cu familia și alț i
colaboratori externi, însoțirea copilului în activităț i gen tabere si excursii etc.
Prin Ordinu nr. 21 din 26.02.2004 , s-au aprobat standardele minime obligatorii
privind serviciile pentru protecț ia cop ilului de tip rezidenț ial, emite ntul fiind Autoritatea
Natională pentru Protecția Copilului și Adopț ie. Aceste standarde reglementeaza din punct de
vedere normativ, o serie de aspecte legate de misi unea ș i locul Centrulu i de Plasament de Tip
Familial î n structura serv iciilor sociale, de calitate a îngrijirii, educației și socializarii copiilor
aflați în acest tip de îngrijire. Tot î n aceste standar de sunt prezentate si reglementă ri legate de
resursel e umane, administrare si management, mediul in care este a mplasat centrul, reclamații
și prevenire a abuzurilor , implicarea comunității în viaț a acestor copii.51

Capitolul 3 : Protecția copilului în România – cadru legal

Protecția copilului în România ca dru legal – trecut si prezent
În 1970 a fost adoptată p rima lege rom ânească în domeniul protecț iei copilului.
Scopul Legii nr.3/1970 a fost sa prote jeze anumite grupuri de copii, î n specia l copiii cu nevoi
de îngrijire î n afara familiei. Acea sta lege a introdus cel mai nepotrivit sistem de protecț ie a
copilului, deoa rece principala formă de protecție pentru acești copii era plasarea în instituții.

51 Ordinul nr. 21 din 26.02.2004

30
Instituțiile au devenit suprapopulate î n timpul regimului comunist. Această lege a lă sat urme
asupra dezvoltării copilului, dimensionă rii sistemului, efortului financiar, ur me care nici după
schimbarea regimului comunist nu s-au șters. La î mplinirea vâ rstei de 18 an i, copiii din
instituț ii erau lăsați pe stradă fără a avea resurse materiale ș i financi are pentru a se descurca ș i
nefiind pregătiț i pentru o viață independentă . Datorită instituționaliză rii prelungite, u nii au
devenit asistați ―pe viață ‖ ai instituț iilor pentr u persoane cu handicap. Instituțiile erau prost
întreținute, condițiile de viață erau precare, iar personalul era î n cea mai mare parte
neinteresat de situ ația copiilor pe care trebuia să -i protejeze. În aceste condiții, copiii se
confruntau cu întârzieri î n plan psihic, fizic ș i emotional, sufereau traumatism e psihologice –
emotionale grave ș i distorsiuni la nivelul personalităț ii.52
In primii ani după revoluți a din 1989 s-au făcut modificări legislative î n domeniul
sistemului national de protectie a copilului aflat în dificultate. Au fost aduse în discuție
principii noi, situaț ii concre te lega te de acest domeniu, din societățile cu o democrație
consolidată iar t oate acestea au fost analizate în paralel cu particularitățile cu care se
confruntă țara noastră în acel mom ent. Un rol deosebit de important l -au avut organizațiile
internațional e interesate și îngrijorate în același timp de situația copiilor din Româ nia.
Cadrul legislativ indică o preocupare a autorităților române de a găsi în primul rând
soluț ii pentru a preveni amplificarea fenome nului copiilor institutionalizați, abandonați, m ai
mult decât pentru rezolvarea situațiilor deja apă rute.
In ace ea perioadă , responsabilitatea pentru protecția copilului era împărțită î ntre
diferite structuri ale Ministerului de Interne, Ministerului Sanatatii si Ministerului Educatiei
Nationale si nu e xista un organism specializat care sa se ocupe numai de acest aspect.
Domeniul protectiei copilului a suferit modificari continue in ultim ii 17 ani, in
principal datorită a doi indicatori extrem de importanț i:
● Fenomenul alarmant al copiilor î n dificu ltate (care a luat amploare după revoluț ia
din 1989)
● Interesul internaț ional sporit pentru acest segment social.
In 1990 se elaborează Legea nr. 11/1990 , o leg e cadru pentru sistemul de adopții,
care nu conține însă prevederi referitoare la protecția copilul ui în general. Mass -media a avut
în cazul apariț iei acestei legi o mare influ ență având în vedere că subiectul legat de adopț ii
era intens mediatizat, iar celelalte categorii de copii rămân a fi discutate mult mai tâ rziu.

52 Chipea F., Ștefănescu F. (co ordonatori), (2004), Combaterea sărăciei și promovarea incluziunii
sociale: studiu de caz în județul Bihor , Editura Universității din Oradea

31
Legea nr.47/1993 , privind declarar ea judecătorească a abandonului nu abordează
domeniul copilului aflat î n difi cultate î n general, ci probleme specifice.
In continuare, imaginile șocante ce prezentau situația gravă a copi ilor din centre, a
copiilor străzii făceau î nconjurul lumii. Era nevo ie de o legislație care să privească
problemele la modul general, care să cuprindă toate proble mele cu care sistemul de protecție
a copilului în dificultate, se confruntă .
In 1995 se elaborează Planul național de acțiune î n favoarea copilului , adoptat la
cererea organizațiilor internaționale îngrijorate de creșterea numă rului de ad opții
internaționale, dar și de situația copiilor aflați în dificultate în România. Eficiența acestui plan
a fost una scăzută însă, el a creat bazele și a trasat direcțiile de acț iune necesare procesului de
reformă a sistemului de protecț ie a copilului afl at în dificultate. A avut loc descent ralizarea
serviciilor de protecț ie la nivel local, r econsiderarea rolului familiei în societate,
perfecț ionarea personalului care lucrează în acest donemniu, dar și implicarea societății
civile. Instituț ionalizarea este acum considerată ca ultima metodă de protecție, prin acest
lucru se urmăreș te respectarea int eresului superior al copilului în privinț a deciziilor luate
pentru protecț ia acestuia .
Doi ani mai târziu, î n 1997 are loc reorganizarea î ntregului sistem de prot ecție a
copilului aflat în dificultate din Româ nia. Actele normative emise a u stabilit un nou mod de
protecție, o nouă organizare instituțională, bazată pe principii moderne și su stinută de o
legislație corespunză toare. S -au dezvoltat alternative de tip fa milial pentru protecția de tip
rezidențial, precum ș i pentru prevenirea abandonului copiilor, a avut loc descentralizarea
activitatilor de protect ie a copilului, restructurarea și diversificarea instituțiilor de protecț ie a
copilului.
Cel mai important act normativ in domeniu este O.U.G nr.26/1997 , care
reglementează sistemul de protectie a copilului aflat în dificultate în general. Această
ordonanță definește în primul rând noțiun ea de copil aflat î n dificultate: „copilul se afla în
dificultate dacă dezvol tarea sau integritatea sa fizică sau psihică este periclitată‖. Tot aici este
reliefată importanța respectă rii drepturilor copiilor.
Procesul de descentralizare a fost urmat de restructurarea instituțiilor de tip vechi de
protecț ie a copilului . Insă, prin restructurarea instituți ilor clasice de mare c apacitate nu s -a
realizat din păcate reintegrarea copiilor în viața comunităț ii. A urmat inevitabil un proces de
închidere a instituț iilor de tip vechi .
Un alt principiu prezentat în lege este cel al asumă rii responsabilității pentru protecția
copilului la nivelul comunităț ii locale din care acesta face parte.

32
Anul 2001, reprezintă un alt moment important î n plan legislativ. A fost elab orată
H.G. nr. 216/2001 , privind organizarea și functionarea Autorității Naț ionale pentru Protecția
Copilului și Adopție, autoritate aflată în subordinea Guvernului. Tot î n anul 2001, Guvernul a
impus moratoriul de 1 an cu privire la stoparea adopțiilor in ternaționale fiind elaborată ș i
Strategia Guvernamentală în domeniul protecț iei copilului (2001 -2004) , ce a stabilit căile
de reforma ș i principiile ce vor s ta la baza sistemului de protecție a copilului în Româ nia.
In luna iunie 2004 , parlamentul a adopta t Pachetul legislativ în domeniul protecției
copilului, ce are la bază princi piile Convenț iei Europene privind drepturile copilului, pachet
legislativ ce a intrat î n vigoare la 1 ianuarie 2005. Prin ace ste acte normative s -a dorit
obținerea unei stări de n ormalitate ș i respon sabilizare a familiei naturale și reî ntoarcerea
acesteia către copil.
Astfel este redefint rolul instituț iilor statului , acestea au în primul rând datoria de a
sprijini părinții, sau după caz rep rezentantul legal al copilului în realiza rea obligaț iilor sale.
Unul dintre d repturile fundamentale ale orică rui copil este acela de a crește alături de familia
sa. Autoritățile au obligația de a sprijini activ și de a oferi asistență familii lor expuse riscului
de abandon ș i separare.
Legea nr.27 2/2004 , privind protecția ș i promovarea dre pturilor copilului
reglementează cadrul legal p rivind respectarea, promovarea ș i garantarea drepturilor
copilului, stabilite prin Constituț ie, ca element de noutate, această lege îș i extinde prevederile
asupra tuturor copiilor , aco perind astfel majoritatea situațiilor în care se poate gă si un copil.
Părinț ii sunt primii responsabili pentru creșterea, îngrijirea ș i dezvoltarea copilului ,
elemente subliniate în această lege iar comunitățile și autoritățile locale au obligația de a -i
sprijini pe părinți pentru îndeplinirea responsabilităț ilor.
Procesul de descentralizare continuă , potrivit legii , prin transferarea unor atribuții și
servicii de la nivel județ ean la nivel local (la nivel de comune, oraș e, muni cipii). To ate
acestea reprezintă soluția pentru înființarea ș i diversificarea serviciil or pentru copil și familie
cât mai aproape de domiciliul acestora.
In timpul plasamentului autoritățile sunt obligate să adopte măsuri active pentru
menținerea contactului între c opil și părinții să i, iar reintegrarea copilului î n familie
reprezintă o prio ritate pentru toți cei implicați în monitorizarea acestor mă suri.
In această nouă lege este abordată o problema deosebit de importanta ș i anume, aceea
a copiilor care părăsesc sis temul de protecț ie a copilului și care sunt supuș i riscului de
excluziune soc ială. După împlinirea vâ rstei de 18 ani, tinerii pot beneficia de protecție
specială timp de 2 ani, chiar în condițiile în care nu îți continuă studiile.

33
Legea 272/2004 a fost r epublicată î n temeiul art. V din Legea n r. 257/2013 pentru
modificarea ș i completarea Le gii nr. 272/2004 privind protecția ș i promovarea drepturilor
copilului, publicată în Monitorul Oficial al Româ niei, Partea I, nr . 607 din 30 septembrie
2013, dându -se tex telor o nouă numerotare. Legea nr. 272/2 004 privind protec ția și
promovarea dreptu rilor copilului a fost publicat ă în Monitorul Oficial al Rom âniei, Parte a I,
nr. 557 din 23 iunie 2004 și a mai fost modificat ă prin Le gea nr. 71/2011 pentru punerea în
aplicare a Legii nr. 287/200 9 privind Codul civil, publicat ă în Monitorul Oficial al Rom âniei,
Partea I, nr. 40 9 din 10 iunie 2011, rectificat ă în Monitorul Oficial al Rom âniei, Partea I, nr.
489 din 8 iulie 2011, cu modific ările și complet ările ulterioare, pr in Legea nr. 19 7/2012
privind asigurarea calit ății în domeniu l serviciilor sociale, publicat ă în Monitorul Oficial al
Rom âniei, Partea I, nr. 754 d in 9 noiembrie 2012, cu modific ările ulterioare, și prin Leg ea nr.
187/2012 pentru punerea în aplicare a Legi i nr. 286/200 9 privind Codul penal, publicat ă în
Monitorul Oficial al Rom âniei, Partea I, nr. 757 di n 12 noiembrie 2012, rectificat ă în
Monitorul Oficial al Rom âniei, Partea I, nr. 11 7 din 1 martie 2013, cu modific ările ulterioare.
O altă modificare o aduc e Legea 52/2016 în privința articolul 18 și articolul 20.

Capitolul 4 Elemente de cercetare privind integrarea socio –
profesională a tinerilor instituționalizați

a. Identificarea stimei de sine la nivel pe rsonal și a capacității de adaptare
socială a tinerilo r în vederea identificării dificultăților personale
b. Analiza procesului de integrare socială a tinerilor instituționalizați –
diferențe sociale pentru găsirea sau propunerea unor strategii eficiente
4.1 Scopul cercetarii
Foarte mulți tineri care părăsesc centrele de plasament găsesc dificultăți în integrarea
socio -profesională atunci când aceștia părăsesc centrele de plasament. Scopul acestei
cercetări este acela de a arăta efectele instituționalizări i asupra integrăr ii socio -profesionale a
tinerilor care părăsesc centrele de plasament .

34
4.2 Fazele derularii cercetării și instrumente le cercetări
4.2.1 Definirea problemei sti ințifice abordate
Problema stiințifică abordată o reprezintă importanț a încercăr ii de substituire a
‖handicapului‖ pr ovocat de lipsa de afecțiune și abandon, cu programe de suport și consiliere
timpurie pentru viitor ii tineri care vor părăsi centrele de plasament în vederea integrări socio –
profesionale . Cum ar fi implicarea lor în luarea deciziilor încă din c opilărie, deprinderi de
viață precum strânsul mesei, curățenie în casă, cumpărturi, etc; consiliere cu privire la
importanța schimbării în viața acestora , formarea lor profesională pentru meserii actuale .
4.2.2 Ipotezele si obiectivele cercet ării
Obiective
Obiectiv ul general pe care l-am avut în vedere în acest demers științific a vizat:
Studiul procesului de integrare socială a tinerilor instituționalizați în vederea identificării
unor strategii eficiente /unor modele de succes pentru integrarea lor în societate .

Obiective specifi ce.
1. Identificarea și analiza cauzelor care fac ca procesul de integrare socială a tinerilor
post-instituționalizați să fie dificil
2. Analiza (și dezvoltarea) unor metode de su sținere și pregătire pentru viață
independentă a celor care părăsesc centrele de plasament după împlinirea vârstei de 18 ani .
3. Identificarea și propunerea unor strategii eficiente de p regătire a viitorilor tineri
pentru viaț ă independentă încă din pubertate sau a dolescență (10-14 ani/ 14-16 ani).

Ipoteze
Ipoteza de bază:
Dacă se cunosc dificultățile de integrare socială a tinerilor instituțional izați atunci se
pot elabora st rategii de pregătire a acestora.
Dacă acești tinerii nu erau abandonați șansele integrări socio -profesională ar fi putut fi
mai mari, prin faptul că nivel ul coeficientului de dezvoltarea nu ar fi avut de suferit, și nici
toate celelalte efecte negative ale abandonului; și ar fi avut parte de afecțiunea necesară pe
parcursul dezvoltării lor , acești tineri ar fi putut sa își exprime sentimentele într -un mod
corect și constructiv astfel încât să poată construi și menține relații cu alți oameni, cu
angajatori și nu numai.

35

Ipoteze de lucru

Dacă aceștia ar fi fost implicați de mici în luarea deciziilor atunci în momentul
părăsiri și integrări socio profesionale acești ar putea lua decizii mai bune pentru ei și viitorul
lor.
1. Cu cât se ține cont mai mult de abilitățile/vocația fiecărui tânăr în programul de
pregătire cu atât va fi mai ușor procesul de integrare socială.
2. Dacă tinerii ar urma cursuri de formare a unor deprinderi de viață independentă
anterior plecării din centrele de plasament, atunci integrarea so cială s -ar realiza mai usor.
3. Dacă tinerii ar urma programe de form are profesională în meser i cerute pe piața
muncii atunci șansele de succes ar crește.

4.2.3 Populatia cercet ării. Subiecț ii studiați.
Popula ția este formată din tinerii care cau fost institu ționalizați în perioada 1989 –
2016 , beneficiari ai DGASPC Dolj .
Subiecți i acestei cercetări sunt 15 tineri, fete și băieți, tineri cu vârsta cuprinsă între
18 și 28 de ani care au părăsit centrele de plasament ale DGASPC, jud etul Dolj, în perioada
2013-2017 .
Dar am a vut ocazia î n urma experienței ac umulate în ultimi 10 ani în luc rul cu copii i
instituționalizați, să urmăresc și să observ pe unii dintre ei prin toate etapele dezvoltări lor ca
și ad olescenți și mai apoi tineri. Am putut observat temerile, problemele, defectele, calitățile,
eșecurile dar și reușitele lor, pentru unii dintre ei am fost frate mai mare, consilier, prieten,
confide nt. În total am avut șansa să fiu alătu ri de un număr aproximativ de 15 -20 tineri.
4.2.4 Tehnici , metode și instrumente de cercetare utilizate
Tipul de cercetare utilizat este cercetarea empirică nexperimentală care va cuprinde
atat culegerea de inform ații prin tehnica interviului, cât și prin metoda observație i.
Cantitativă – testele
Metoda cercetări este
cantitativă prin aplicarea chestionarelor dar și
calitativă , prin metoda studiu lui de caz , narativ .

36
Metoda analizei documentelor sociale
Observaț ia și am realizat -o în cadrul întâlnirior informale cu tinerii studiați .
Interviul – tehnic ă
Ghidul d e inteviu –instrument – Anexa 5
Analiza SWOT (Strengths, Weaknesses, Opportunities, Threats) este una dintre cele
mai utilizate forme de analiza a unei af aceri. Prin SWOT se analizeaz ă și se evalueaz ă
impact ul punctelor forte (strengths) și a sl ăbiciunilor in terne (weaknesses), a oportunit ăților
(opportunities) și a amenin țărilor (threats) ce provin din mediul extern.53
Fisa de observație -instrument
Chesti onarul stimei de sine Rosenberg (1965)54 se v-a aplica tuturor participanților
pentru a observa nivelul stimei de sine, și a demonstra că prezența sau lipsa acesteia
influențează integrarea socio -profe sională a subiecților. (anexa 1). Chestionarul „Scala de
stima de sine‖ a fost elaborat în 1965 de sociologu l american (de origine evreiască ) Morris
Rosenberg (Self -Esteem Scale – RSES) și publicat în același an în ‖ Society and the
adolescent self -image ‖ Princeton, NJ: Princeton University Press. RSES are o b ună
consistență internă, coeficientul alfa Cronbach fiind de 0,89 (aproape de excelent= 0,90) , iar
fidelitatea test – retest este cuprinsă între 0,85 și 0,88 (Rosenberg, 1965). O altă lucrare
interesantă a lui Rosenberg, în care este utilizat acest chesti onar, este ‖ Black and White
Self-Esteem: The urban school child ‖ , apărută in 1972. Chestionarul (scala) este astăzi larg
utilizat în domeniile psihologiei sociale, psihologiei sănătății, psihologiei clinice.55

Chestionarul CASAF56 este alcatuit din 24 de itemi destinat sa evalueze func ția de
adaptare social ă a copiilor și adol escen ților. (Anexa 2). Chestionar ul are patru sub -scale care

53 http://www.efin.ro/analiza_swot_2381/analiza_swot_definitie.html accesat în data de 22.05.2017,
ora 10.30.
54 Rosenberg, Morris, (1989), Society and the Adolescent Self -Image . Revised edition. Middlet own,
CT: Wesleyan University Press. – accesat online în data de 22.05.2017 pe site -ul
https://peceresoare.wordpress.com/…/scala -rosenberg -scala -stimei -de-sine/
55 Rosenberg, Morris, (1989), Society and the Adolescent Self -Image . Revised edition. Middletown,
CT: Wesleyan University Press. – accesat online în data de 22.05.2017 pe site -ul
https://peceresoare.wordpress.com/…/scala -rosenberg -scala -stimei -de-sine/
56 Spence, S. H., Price, C., Sheffield, J., & Donovan, C. (2000). The Child and Adolescent Social and
Adaptive Functioning Scale (CASAFS). Brisbane, Australia: Un iversity of Queensland.

37
se împart așa: Performanțe școlare, relația cu familia, relația cu egalii și nivelul de
responsabilitate. Acest chestio nar l-am folosit și î n cazul tinerilor pentru a vedea carențele în
modul de viață în care au fost crescuți. A fost adaptat pentru nevoile tinerilor, și anume a
faptului că unii dintre ei nu -și cunosc familia, sau nu au nici un fel de legătură cu aceasta,
pentru aceștia din urmă am modificat ca subscala ‖relațiile cu familia‖ cu ‖relațiile cu grupul
de suport ‖, persoanele care au fost alături de ei în perioada instituționalizăr i lor, cum ar fi:
educatorul, c onsilierul/psihologul/managerul de caz, îngrijitor sau mama maternală , dacă
aceștia au avut și așa ceva . Chestionarul este aplicat la nivelul experienței trecute din cadrul
instituționalizări, chiar dacă aceștia nu mai sunt sub ocrotirea DGASPC -ului. Dar ca
specialist pot certifica că îi cunosc pe aceștia încă din perioada de instituționalizare, dar în
acele timpuri nu am avut acces la un asem enea instrument de cercetare și nici nu prezenta un
interes anume .
4.2.5 Anal iza si interpretarea datelor ob ținute
a. Identificarea stimei de sine la nivel pe rsonal și a capacității de adaptare socială
a tinerilor în vederea identificării dificultăților personale

În urma aplicării chestionarelor și a interviului celor 15 subiecți, și introducerea lor
într-un tabel, am analizat scorurile obținute pentru a -mi putea sus ține ipoteza formulată
conform căreia dacă acești tineri ar avea o stimă de sine ridicată și un sprijin necondiționat,
integrarea lor v -a fi mai ușor de realizat.
Din aceasta a re ieșit următoarele:
Deși scala încrederi în sine este împărțită în trei, un de avem ca rezultate între 10 -16 o
stimă de sine scăzută, între 17 -33 o stimă de sine medie și între 33 și 40 o stimă de sine
ridicată, pentru ca sa evităm confuziile din cauza scorurilor apropiate, am făcut o medie a
scorurilor obținute(24, 8) și respectiv 70,33 pe scala CASAF.
Dacă punem alături datele obținute și comparăm – vezi tabelul 2 – vom vedea
următoarele :

38
Tabelul nr. 2 – Scorurile și mediile obținute de sub iecți
Nr.crt. Date identificare Nivelul
Stimei de
sine Nivelul de funcționare socială
Perf Șc Rel. Egal Rel. fam. Resp. Total
Media 24.8 15.13 17.66 16 19.26 70.33
1. B.F. 20 ani, M 14 11 20 14,5 12 57,5
2. P.R. 28 ani, M 16 6 9 14,5 17 46,5
3. G.E. 27 ani, M 32 17 24 18 19 78
4. P.V. 25 ani, M 31 20 18 16,5 19 73,5
5. T.F. 28 ani, M 20 16 15 14,5 20 65,5
6. V.I.,25 ani, F. 33 22 20 17 18 77
7. L.M. 23 ani, F 31 19 16 18 22 75
8. D.M. 25 ani, F 15 8 14 12 19 53
9. L.C. 28 ani, M 33 22 18 17 23 80
10. C.M. 22 ani, F 20 10 15 15 18 58
11. M.I. 23 ani M 17 13 17 16 20 66
12. S.L. 25 ani, M 22 12 20 15 20 67
13. M.D. 25 ani, M 16 10 20 16 18 64
14. D.I. 20 ani, F 18 11 16 14,5 19 60,5
15. P.C. 25 ani F 34 24 18 16,5 24 82,5

– Că cinci din cei 15 tineri au obținut scoruri peste medie, două fete și trei băieți,
– Că o tânără avut o subscala mai mică de cât media, da r scorul pentru nivelul încrederi în
sine și scorul general de funcționare socială a fost mai mare de medie.

39
– Nouă tineri nu au obținut scoruri care să fie peste medie , fie la nivelul stimei de sine sau
totalul nivelului de funcționare.
Pentru o mai bună î nțelegere a acestui fenomen, mai jos, prin studiile de caz, se va
vedea exemplificat că cei care au obținut scoruri peste medie, sunt cei care au reușit să se
integreze socio -profesional, dar lupta încă nu s -a încheiat.
Menționez că cei care au reușit să obțină scoruri peste medie sunt acei care au reușit
într-un fel sau altul să aibă o oarecare stabilitate, un loc de muncă, o locuință închiriată sau
socială, și o direcție în viață. Ca și ajutor în succesul lor au constituit -o o stimă de sine
ridicată, un grup sau o persoană de sprijin, simțul răspunderi dezvoltat, o educație
satisfăcătoare și modul de realționare.
Din aceasta reiese că pentru o adaptare și integrare socio -profesională mai bună a
acestor tineri ex -instituționalizați este necesar începerea procesului de integrare chiar din
timpul instituționalizări lor, cu pași mărunți și siguri spre o încredere în sine ridicată, un
stimul și o motivație constantă, un nivel adaptat etapelor vieții de responsabilitate, încurajarea
lor spre realații de tip me ntoring cu adulți (bunic de împrumut – în care pensionarii pot fii
implicați în mod voluntar în viața acestor copiii), un psiholog mai aporpiat de aceștia, dar fără
a creea dependență de acesta.
Cei care nu au obținut un scor peste medie, sunt tinerii car e nu au încredere în forța
lor proprie, care așteaptă ca cineva să le rezolve problemele, cineva care să le găsească de
lucru și să -I angajeze, mereu o intervenție a unei terțe persoane în orice domeniu al vieți, dar
mai ales din punct de vedere socio -profesional.
Din cele de mai sus reiese că tineri au d ificultățile de integrare care țin atât de stima
de sine cât și de modul în care aceștia interferează cu ceea ce se petrece în jurul lor, dar și cu
dorința de schimbare și de depășire a situație pe care aceș tia o au.
În cele ce urmează se dorește o mai bună evidențiere a relației dintre stima de sine și
nivelul de funcționalitate socială printr -un număr de cinci studii de caz în subpunctul următor.

b. A naliza procesului de integrare socială a tinerilor ins tituționalizați – diferențe
sociale pentru găsirea sau propunerea unor strategii eficiente

40
Studii de caz
Studiu de caz I
P.R., este un tânăr în vârstă de 2 8 de ani , născut in data de 29 Mai 1991, în județul
Dolj, naționalitate Română, religie Ortodoxă . Nu sunt date despr e părinți i săi, acesta
necunoscându -i. Nu are frați sau surori, și nu cunoaște nici o rudă.
Scorurile obținute de acesta în urma chestionarului de stimă de sine este de 16 din 40
de puncte respectiv 46,5 din 96 de puncte CASAF, care di stribuită pe cele patru scale arată
așa: performanțele școlare: 6,
relațiile cu egalii: 9,
relațiile cu familia: 14,5,
responsailități: 17.
De când se știe a fost instituționalizat, a trec ut prin mai multe traume în cadrul
institualizări i, mai ales că el face parte din generația crescu tă în centrele mari, cu mulți copii
și puțini angajați. Acesta mi -a relatat că în urma unei lovituri la cap, a început să reacționeze
ca un copil ‖nebun‖ și a fost tra nsferat dintr -un centru normal de ocrotire, într -un centru
pentru copii cu deficiențe mentale, până ce a fost observat de către un angajat al acestei
instituții că este un copil normal, care nu are ce căuta în acel centru, și a fost transferat din
nou în centrul pentru copii normali, de data aceasta, centr ul era unul de tranziție, fiind în
perioada 2005 -2007 când se trecea de la centrele mari la centre mici, de tip familial. A trecut
prin mai multe ‖apartamente‖ așa cum le spune P.R. Acesta a fost sprijinit de mai multe
persoane și ONG –uri, și deși era mai greoi la învățătură, acesta a reușit sa i -a examenul de
bacalaureat și să se înscrie la o facultate. Este un băiat muncitor, acesta lucrând cu ziua în
domeniul construcțiilor în paralel cu facultatea. Dar, în acest domeniu a găsit și viciiul
alcoolului, d in cauza aceasta și -a pierdut permisul de conducere obținut în urma unei
sponsorizări, a pierdut șansa de a continua facultatea. Între timp a ieșit din sistem și deși a
avut șansa ca să fie găzduit de o asociație religioasă, acesta a fost evacuat din cauza viciului
său. Nu a reușit să își găsească o slujbă cu ‖carte de muncă‖, și din cauza faptului că este
zilier, și nu are de lucru tot timpul, acesta nu își poate plăti o chirie, deși în trecut a încercat și
această o pțiune. Acum P.R. a ajuns într -o stare f oarte precară, nu are unde locui, iar dacă te
uiți la el arată precum un om al străzii. În prezent ‖locuiește‖ într -un centru social de urgență

41
de tip rezidenț ial pentru oamenii fără adăpost, pe perioadă determinată (locuiește un timp
anume, iar apoi trebu ie să părăsească centrul, pentru a face loc altor urgențe, ca mai apoi să -și
aștepte din nou rândul să intre).
O analiză SWOT al cazului arată că:
Punctele s ale tari ale tânărului sunt faptul că acesta este un băiat harnic și
descurcăreț, cunoaște o mese rie, aceea de constructor.
Puctele slabe sunt faptul că acesta consumă alcool într-o frecvență destul mare, nu
are unde locui, nu își gestionează bine banii, nu are un lo c de muncă stabil, nu are o stimă de
sine ridicată, a obținut 16 puncte din 40, iar la CASAF (funcția de adaptare socială) a obținut
46,5 puncte din 96.
Oportunitățile /sau modul de i ntervenție pentru acest tânăr sunt următoarele:
Consiliere psihologică – pentru a -l ajuta pe tânăr să depășească momentele de
slăbiciune și pentru creșterea s timei de sine (Psiholog).
Consiliere vocațională și motivațională – în care tânărul să -și descopere eventual locul
cel mai bun pe piața munci, și completarea un C.V. în vederea angajări.(Asistentul social)
Formare profesională – cursuri de calificare și fo rmare profesională(AJOFM Dolj).
Accesare fondului pentru locuință din cadrul Primăriei Craiova, fie ANL, fie locuință
socială. (Tânărul și asistentul social)
Accesare venitului minim garantat (Asistentul social).
Găsirea unui loc de muncă și consilierea și sprijinirea tânărului pentru păstrarea acelui
loc de muncă. (bilete de autobuz, consilierea angajatorului și a -l supervizorului direct al
tânărului în vederea înștiințării și conștientizării a faptului că tânărul are nevoi speciale)
Conectarea acestuia cu un ONG local care se ocupă de cazuri ca acesta și anume de
tinerii care părăsesc centrele de plasament, sau care pot oferi ajutor în problemele care acesta
le are.
Ame nințările cele mai mari sunt ca acesta să refuze ajutorul dat, sau să nu îl i -a în
serio s. Să renunțe la locul de muncă cu ocazia primului conflict sau discomfort apărut. Să nu
își găsească o locuiță sau lista de așteptare pentru o locuință socială să fie prea lungă. Riscul

42
cel mai mare este autodistrugerea tânărului pe fondul copilăriei trăi te, și anume abandonul și
lipsa de afecțiune, care în cazul acestui tânăr pot să îl coste o viață normală, adică sunt șanse
mari să îngroașe numărul oamenilor străzii – un om nefuncțional socio -profesional.
Studiu de caz II.
P.V. este un tânăr în vârstă de 25 de ani , născut in data de 21 Iulie 1992, în județul
Dolj, naționalitate Română, religie Ortodoxă. Nu sunt date despr e părinții săi, acesta
necunoscându -i, nici despre rude sau familie .
Scorurile obținute de acesta în urma chestionarului de stimă de sine este de 31 puncte
din 40 și 70,5 din 96 CASAF, care distribuită pe cele patru scale arată așa:
Performanțele școlare: 20,
relațiile cu egalii: 15,
relațiile cu familia: 16,5,
responsailități: 19.

A fost abandonat în spital , dar a crescut într -o familie maternală unde la 18 ani a fost
înapoiat DGASPC Dolj, într -un centru rezidențial de tip familial , aceasta din urmă cauzând o
mai mare traumă de cât cea dintâi. Tânărul nu s -a putut obișnui c u ideea că familia maternală,
care l -a crescut până la v ârsta de 18 ani , l-a dat spre o instituție, neînțelegând acest aspect,
tânărul a dezvoltat un comportament autodistructiv, consumând droguri, și având aproximativ
cinci tentative de suicid și de multe ori a ajuns în comă la spital din cauza consumului de
etnobotanicelor și a altor stupefiante. Reușeste cu greu să termine liceul, și să se înscrie la
facultatea de automatică, unde din cauza situațiilor de mai sus, acesta a repetat anul doi de
studii. După aproximativ 5 ani de luptă cu sine, cu gândurile negre și eșecurile, acesta este
‖dat afară ‖ datorită eșecului de a finaliza studiile. Atunci el își caută dreptatea cu ajutorul
mass -media, îi este televizată povestea, el face cercetări în domeniul legislației și merge în
tribunal unde se auto -reprezintă, înce rcând să câștige procesul pentru a mai primi sprijinul
DGASPC. În urma acestei mari situații și pe fondul unor sinucideri ‖reușite‖ de către alții
beneficiari ai DGASPC, acesta atrage atenția comunități locale, și este luat sub ‖aripa‖ unui
avocat renumit din oraș, care a fost uimit de curajul de a se reprezenta singur. Acum tânărul

43
lucrează la cabinetul avocatului, a terminat facultatea de automatică, a început facultatea de
drept, și s -a reabilitat de consumul de droguri, are o relație serioasă cu o tânăr ă și își dorește
întemeierea unei familii.
Punctele sale tari ale tânărului sunt faptul că acesta a avut performanțe școlare
deosebite, este isteț, inteligent, dornic de schimbare, optimist, a terminat o facultate, are ce -l
puțin un punct de srpijin (în av ocatul care îl ocrotește și în iubita sa , dar și în copilul familiei
maternale – ‖fratele‖ lui ), are o stimă de sine ridicată, peste medie și la chestionarul privind
funcția de adaptare socială (CASAF) a avut un scor peste medie, are un loc de muncă stabil .
Puctele slabe sunt faptul că acesta are o deficiență de vedere (dioptri foarte mari) și
vorbire (se bâlbâie), nu îți cunoaște familia adevărată.
Oportunitățile /sau modul de intervenție pentru acest tânăr sunt următoarele:
Formare profesională – Faculta tea de drept – pentru a deveni avocat.
Accesare fondului pentru locuință din cadrul Primăriei Craiova, fie ANL, fie locuință
socială. (Tânărul și asistentul social)
Consiliere de cuplu, planing familial în vederea căsătoriei.
Monitorizarea tânărului și c onsilierea sa, în vederea continuării progresului său.
Control medical de specialitate în privința deficiențelor sale.
Amenințările pentru acest tânăr pot fi în privința consumului de droguri – recidivarea,
un șoc emoțional în eventualitatea despărțiri d e iubită ar provoca o undă mare în viața acestui
tânăr și un dezechilibru atât emoțional cât și social. Faprul că acesta nu -și cunoaște familia
adevărată, l -ar putea face să alunce în orice moment într -o nouă depresie.
Studiu de caz III
G.E. este un tânăr, în vârsta de 27 de ani , născut în 14.10,1990, în Craiova,
naționalitate Română, religie Protestantă, etnie rromă. A fost părăsit în spital de către mama
sa. Dar la vârsta de 6 ani, tatăl său l -a căutat să -l cunoască, dar nu l -a luat pe acesta în familie .
Menționez că părinți lui G.E. au avut o relație de concubinaj, iar aceștia s -au despărțit înainte
ca acesta să se nască. Mama este din județul Gorj, tatăl din, Craiova, județul Dolj. G.E. are 5

44
frați și două surori, cu diferite alte femei, dar unul dint re frați în vârstă de 25 de ani a crescut
cu el în centrele de plasament, ceilalți au crescut împreună cu tatăl lor.
Scorurie obținute de acesta în urma chestionarului de stimă de sine este de 32 puncte
din 40 și 78 de puncte CASAF din 96, care distribuit ă pe cele patru scale arată așa:
Performanțele școlare: 17,
relațiile cu egalii: 24,
relațiile cu familia: 18,
responsailități: 19.
Din momentul abandonării în spital a urmat toate instituțiile de protecție a copilului, a
trăit tranziția de la leagăn, la centrele de ocrotire cu un număr mare de copii, până la
apartamente de tip familial cu bune și cu rele, aminitirile pe care tânărul mi le -a mărturisit
sunt șocante, bătăi, cerșetorie, înfometare prin furtul mâncări din farfurie de către cei mai
mari, b ătăi aplicate de către personal copiilor. În tot acest timp, tânărul vizita familia tatălui
de 2-3 ori pe an, prin vizite scurte. În 2008 tânărul întâlnește un ONG local (n.r. A.M.C.
Armata Salvării Craiova) unde merge pentru a lua lecții de chitară, aici î nâlnește un colectiv
deosebit, care sprijinea copiii instituționalizați prin programe de consiliere, petrecere a
timpului liber, excursii, toate acestea în baza unui protocol de colaborare cu DGASPC. În
2010 tânărul devine din beneficiar al ONG -ului volunt ar, acesta oferind lecții de chitară la
rândul său, și ajutând la programele pentru copiii instituționalizați și nu numai. În 2010 acesta
susține examenul de bacalaureat și nu îl promovează. În anul 2013 acesta este angajat de către
asociație pe o perioadă de 4 ani, până în Decembrie 2016 (din lipsă de fonduri, contractul a
încetat), membri asociației au fost în nenumărate rânduri la un pas de al concedia, dar în cele
din urmă acesta era mereu iertat și încurajat să meargă mai departe. Deși a fost ajutat s ă își
obțină un loc de muncă și să -l păstreze, acesta cheltuia bani în prima să ptămână de la salariu,
acesta din urmă găsindu -și cu greu motivația pentru restul săptămâni ilor de lucru. Cu toate
acestea a fost susținut de către membri asociației, să nu renunț e, și să încerce din nou, aceștia
au depus eforturi pentru a -l ajuta să promoveze, dar lucrul acesta s -a întâmplat abia în anul
2014, când tânărul promovează examenul și se înscrie la facultatea de sport, secția
kinetoterepie. În acest moment tânărul termi nă anul III și se pregătește pentru licență. La
începutul anului 2017 acesta depune C.V. -uri lamai multe firme locale, unde merge și dă
câteva probe de lucru, după aproximativ o lună și 5 probe de lucru, acesta lucrează la un lanț

45
de supermaket -uri de apro ximativ 3 luni. În momentul de față, tânărul și -a închiriat o
garsonieră și locuiește singur, reușind să -și plătească chiria, utilitățile și să -și păstreze bani
pentru mâncare.
Punctele sale tari ale tânărului sunt faptul că acesta și-a cunoscut familia, ș i a ținut
legătura cu aceasta, faptul că a avut sentimentul de apartenență și sprijin în cadrul ONG -ului,
este creativ, este isteț, inteligent, dornic de schimbare, optimist, are o stimă de sine ridicată,
peste medie și la chestionarul privind funcția de a daptare socială (CASAF) a avut un scor
peste me die, are un loc de muncă stabil, are o viziune pentru viața sa și o direcție.
Puctele slabe modul de administrare a banilor, nu are propria locuință, familia deși a
fost un oarecare sprijin, este o familie n ocivă, cu frați delicvenți și aceștia îl pot influența
negativ. Nevoia de stabilitate economică și emoțională. Este vunerabil în a termina lucrurile
începute, cum ar fi facultatea.
Oportunitățile /sau modul de intervenție pentru acest tânăr sunt următoarel e:
Cursuri sau seminare de dezvoltare personală.
Accesare fondului pentru locuință din cadrul Primăriei Craiova, fie ANL, fie locuință
socială. (Tânărul și asistentul social)
Monitorizarea tânărului și consilierea sa, în vederea continuării progresului s ău.
Amenințările pentru acest tânăr pot fi intrarea în datori, datorită modului defectuos
de administrare a banilor și resurselor. Renunțarea prea ușoară la locul de muncă și neplata
chiriei.

Studiu de caz IV
B.F. este un t ânăr de 20 ani, născut în 23.02.1997 în Craiova , naționalitate Română,
religie Ortodoxă, etnie rromă. Nu își cunoaște părinți, dar cunoaște faptul că a fost lăsat în
grija DGASPC Dolj de către familia sa, acești a promițând că se vor întoarce să îl ia atunci
când se vor realiza. Acesta necunoscând alte rude sau membri ai familiei.
Scorurile obținute de acesta în urma chestionarului de stimă de sine este de 14 puncte
din 40 și 57,5 din 90 CASAF, care distribuită pe cele patru scale arată așa:

46
Performanțele școlare: 11,
relațiil e cu egalii: 20,
relațiile cu familia: 14,5,
responsailități: 12.
A fost crescut de o mamă maternală până la vârsta de 14 ani, apoi a fost mutat în
centrele de plasament de tip familial, până în momentul ieșiri sale din sistem , la cerere, având
vârsta de 19 ani. Tânărul a început să lipsească de la școală, în prezent acesta nu a finalizat
clasa a 12 -a. Încă de la vârsta de 15 ani a început să consume droguri, etnobotanice și droguri
ușoare, acestea creând dependență asupra sa. În urma consumului de drogur i acesta pentru a –
și procura drogurile a început să fure din apartament, de la încălțăminte până la pături și alte
obiecte care puteau fi valorificate. La vârsta de 19 ani acesta se îndrăgostește de o
adolescentă de 14 ani, tot din sistemul de ocrotire, cu care fuge și se ascunde în diverse locuri
pentru aproximativ două luni, acesta întreține relații sexuale cu minora, în urma cărora
minora rămâne însărcinată. Motivația pentru actul acesta a fost că, o iubește și că dacă ar
avea un copil cu ea, ar avea -o pentru o viață alături de el . Au decis să păstreze copilul, B.F. a
încercat în repetate rânduri să -și găsească de lucru, pe la spălătorii auto, la depozite frigorifice
din oraș, motivat fiind de faptul că v -a fi tată. Dar nu a putut să păstreze nici -unul d intre
servicii. Inainte ca minora să nască, B.F. declara că v-a avea grijă de copil, când s -a născut, i –
a pierit motivația, și a zis că așa cum s -a descurcat el, se v -a descurca și copilul, și îndată ce
se v-a așeza pe picioarele lui, v -a lua copilul înap oi. A fost încredințat DGASPC Dolj, dar
nici unul dintre părinți nu și -au dat acordul pentru adopția nou născutului. Istoria se v -a
repeta, de data aceasta el v -a fi părintele care promite că -și v-a lua copilul înapoi. Timpul v -a
arăta dacă este așa sau n u. În prezent, tânărul nu are un loc de muncă, continuă să se
drogheze, nu are unde locui, încă este în relație cu adolescenta de 15 ani.
Punctele sale tari ale tânărului sunt creativitatea, faptul că își face repede prieteni, a
opținut un scor de 20 de p uncte din 24 la relațiile cu egali (CASAF), isteț.
Puctele slabe sunt faptul că acesta consumă droguri într-o frecvență destul mare, nu
are unde locui, nu își gestionează bine banii, nu are un loc de muncă stabil, nu are o stimă de
sine ridicată, a obținu t 14 puncte din 40, iar la CASAF (funcția de adaptare socială) a obținut
57,5 puncte din 96. Anturajul în care acesta își petrece marea majoritate a t impului. În relație
cu o minoră .

47
Oportunitățile /sau modul de intervenție pentru acest tânăr sunt următoare le:
Internarea sa într -un centru de desintoxicare.
Consiliere psihologică – pentru a -l ajuta pe tânăr să depășească momentele de
slăbiciune și pentru creșterea stimei de sine (Psiholog).
Consiliere vocațională și motivațională – în care tânărul să -și des copere eventual locul
cel mai bun pe piața munci, și completarea un C.V. în vederea angajări.(Asistentul social)
Formare profesională – cursuri de calificare și formare profesională(AJOFM Dolj).
Accesare fondului pentru locuință din cadrul Primăriei Craiov a, fie ANL, fie locuință
socială. (Tânărul și asistentul social)
Accesare venitului minim garantat (Asistentul social).
Găsirea unui loc de muncă și consilierea și sprijinirea tânărului pentru păstrarea acelui
loc de muncă. (bilete de autobuz, consilierea angajatorului și a -l supervizorului direct al
tânărului în vederea înștiințării și conștientizării a faptului că tânărul are nevoi speciale)
Conectarea acestuia cu un ONG local care se ocupă de cazuri ca acesta și anume de
tinerii care părăsesc centrele de plasament, sau care pot oferi ajutor în problemele care acesta
le are.
Amenințările cele mai mari sunt ca acesta să refuze ajutorul dat, sau să nu îl i -a în
serios. Să renunțe la locul de muncă cu ocazia primului conflict sau discomfort apărut. Să nu
își găsească o locuiță sau lista de așteptare pentru o locuință socială să fie prea lungă. Riscul
cel mai mare este autodistrugerea tânărului pe fondul copilăriei trăite, și anume abandonul și
lipsa de afecțiune, care în cazul acestui tânăr pot să îl coste o v iață normală. Dacă nu se
intervine prompt și serios, tânărul poate rata orice șansă de reablitare și integrare socio –
profesională în societate, și acesta poate sfârși fie ca delicvent, fie ca om al străzii .
Studiu de caz V
T.F. este un tânăr, în vârsta de 27 de ani , născut în 17.02. 1990, în Craiova,
naționalitate Română, religie Protestantă, etnie rromă. Bebeluș fiind acesta a fost abandonat
în fața unei case de oamenii înstăriți. Nu și -a cunoscut părinți până în 2014, când întâmplător,
el ca voluntar, a me rs să distribuie mâncare caldă unor persoane defavorizate care locuiau în

48
barăci improvizate, și atunci una dintre persoane l -a recunoscut și i -a spus că îi este mamă. A
fost un șoc. (Îmi amintesc bine acel moment, eram de față.) Deasemenea îmi amintesc at unci
când avea 17 ani, spunea ceva de genul ‖ oamenii care iși abandonează copiii sunt niște
animale! ‖. Și cu toate astea 7 ani mai târziu avea să aibe parte de surpriza vieții lui. Nu a vrut
să stea prea mult de vorbă cu ea, dar cumva DGASPC Dolj, i -a găsi t și tatăl, care are
domiciliul într -un sat din Dolj, și ‖lucrează‖ în Italia.
Scorurie obținute de acesta în urma chestionarului de stimă de sine este de 20 puncte
din 40 și 65,5 din 96 CASAF, care distribuită pe cele cinci scale arată așa:
Performanțe le școlare: 16,
relațiile cu egalii: 15,
relațiile cu familia: 14,5,
responsailități: 20.
Tânărul a crescut în centrele de plasament toată viața lui. A încercat să stea cât mai
mult în sistemul de protecție al copilului, dar invitabilul s -a produs, în anul 2015 acesta
părăsește centrul de plasament de tip familial pentru todeauna. (Am fost rugat să îl ajut să se
mute, a fost extrem de dureros să îl văd dezorientat și confuz) În anul 2010 acesta a terminat
liceul, de atunci a încercat să promoveze examen ul de Bacalaureat până în anul 2016, când a
și reușit și s -a înscris la facultatea de Asistență Socială din Craiova. Spunând ‖aș vrea să îi
pot ajuta pe cei ca mine‖. În tot acest timp tânărul a urmat trei postliceale, cu diferite
specializări, dar fără o meserie la bază concretă, ci doar cursuri teoretice. A încercat să
muncească în diferite domenii, de la ajutor de bucătar, spălător de vase, lucrător comercial, și
casier. Problema cea mai mare a fost să -și mențnă locul de muncă, aproximativ la 3 -4 luni, s e
întâmpla ceva și cumva nu era vina lui, dar cu toate astea era dat afară. A încercat să se
angajeze prin cunoscuți aproape de fiecare dată. În prezent încă își caută de lucru, locuiește
în căminul facultăți și se întreține cu greu. Un aspect pozitiv al acestui tânăr este faptul că își
cheltuie banii cu grijă. Este deasemenea și foarte darnic, și are un simț al răspunderi foarte
ridicat, dorește să protejeze și să aibe grijă de cei mai oropsiți ca el, doar că la un moment
acesta se i -a la ceartă cu aproap e oricine, din aproape orice, și începe să aibe un
comportament violent, mai ales verbal.

49
Punctele sale tari ale tânărului sunt responsabilitatea – a obținut un scor de 20 de
puncte la subscala responsabilități(CASAF) , o administrare bună a banilor, altruismul. Este
înscris la o facultate (de asistență socială). Faptul că locuiește în căminul studențesc. Faptul
că acum ține legătura cu familia.
Punctele slabe sunt faptul că acesta are o mică instabilitate psihică, cedează nervos pe
fondul stresului, Nu are un loc de muncă, stima de sine este la nivel mediu, ceea ce este un
dezavantaj.
Oportunitățile /sau modul de intervenție pentru acest tânăr sunt următoarele:
Consiliere psihologică – pentru a -l ajuta pe tânăr să de pășească momentele de stres
care gene rează impulsul nervos și pentru creșterea stimei de sine (Psiholog).
Consiliere vocațională și motivațională – în care tânărul să -și descopere eventual
locul cel mai bun pe piața munci, și completarea un C.V. în vederea angajări.(Asistentul
social)
Formare profesională – cursuri de calificare și formare profesională (AJOFM Dolj).
Accesare fondului pentru locuință din cadrul Primăriei Craiova, fie ANL, fie locuință
socială. (Tânărul și asistentul social)
Accesare venitului minim garantat (Asistentul social).
Găsirea unui loc de muncă și consilierea și sprijinirea tânărului pentru păstrarea acelui
loc de muncă. (bilete de autobuz, consilierea angajatorului și a -l supervizorului direct al
tânărului în vederea înștiințării și conștientizării a faptului că tânărul are nevoi speciale)
Conectarea acestuia cu un ONG local care se ocupă de cazuri ca acesta și anume de
tinerii care părăsesc centrele de plasament, sau care pot oferi ajutor în problemele care acesta
le are.
Amenințările cele mai mari sunt ca acesta să ren unțe la locul de muncă cu ocazia
primului conflict sau discomfort apărut. Sănătatea mentală să se deterioreze. Tânărul să nu se
poată adapta. Tânărul să plece în Italia unde să se apuce de comis infracțiuni împreună cu
familia tatălui său.

50
Capitolul 5 Concluzii și recomandări

Paradoxul societăți în care trăim este următorul: Avem cadrul legal care să prevină
eșecul integrări socio -profesionale a tinerilor care părăsesc centrele de plasament, dar cumva
pe drumul spre ieșire această misiune dată prin l ege (n.r. a se vedea punctul 2.3.1. Misiunea
centrului de tip familial și obiective 2.3.2 ) își pierde din esență, și tinerii aju ng neintegrați,
deșii legea a f ost dată ca să îi protejeze, toc mai această protecție devine ‖Calul Troian‖ pentru
ei.
O acordare unei atenți i mai mari și poate chiar evalu ării periodice oneste spre
intereresul suprem al copilului asupra modului de formare a deprinderilor de viață timpuri ,
asupra modului de responsabilizare și motivare a copiilor poate ar reduce din efectul nociv al
instituționalizări.
Pregătirea t impurie pentru plecarea acestor tineri din centrele de plasament , cu jocuri
de rol, exerciții de imaginație, și de ce nu printr -un program anual, în care adolescentul să -și
gestioneze singur mâncarea, banii, hainele, pen tru o perioadă de o săptămână, sub îndrumarea
și supravegherea unui asistent social, educator sau psiholog.
Schimbările ce au loc atât locativ al copiilor, cât și colectivul, dar și a angajaților care
lucreză în mod direct cu aceștia să fie făcute cu grij ă, și să se respecta deminitatea și opinia
copiilor la orice vîrstă.
Înscrierea și consilierea spre forme de învățământ actuale, în vederea calificări pentru
o meserie anume sau studii universitarea actuale , care să ofere tânărului absolvent o meserie
căutată pe piața forței de muncă românească.
Societatea trebuie să fie și e a apregătită să primească înapoi acești tineri.
Sensibilizarea mediului de afaceri asupra nevoilor speciale ale tinerilor care doresc să se
angajeze.

Recomandări

Evaluări permanente, făcute în interesul copilului/tânăruluia centrelor de tip familial,
cu scopul, nu de a da bine, sau a sancționa, ci de a îmbunătăți atingerea reala a misiunii și a
obiectivelor sociopedagocice ale acestor centre, pentru a aduce un efect pozitiv în încercar ea
de integrare socio -profesionale viitoare.

51
Evaluări și instruire reală (n.r. nu doar pe hartie, cu semnătură) pentru personalul
centrelor de tip familial în vederea înțelegeri într -un mod profesional al faptlui că aceștia
lucrează cu o categorie vulnera bilă, și că nu trebuie doar tratat ca ‖copilul meu de acasă‖,
aceștia au nevoi speciale, și nu este de ajuns de afi tratat asa, el are nevoii diferite, așa cum
am arătat în capitolele anetrioare.
Înființarea de proiecte și programe de susținere a tinerilo r care părăsesc centrele de
plasament atât de către Guvernul României, cât și sprijinul ONG -urilor dornice să se implice
în comunitatea locală, ar putea fi o altă soluție la problema dată.
Încurajarea parteneriatului public -privat în vederea susțineri aces tor tineri în
integrarea lor socio -profesională, încă din perioada copilăriei.
Educația sexuală și planificarea familiei încă din școală, dar și în mod organizat de
către voluntari, ong -uri, sau psihologi – asistenți sociali.
Încurajarea adopțiilor națion ale și de ce nu internaționale, dar mai ales a celor greu
adoptabili, și anume copiilor peste 7 ani și a celor de etnie rromă.
Confruntarea tinerilor cu realitatea vieții cotidiene dincolo de ‖zidurile‖ protecției
sociale.
Guvernul Romîniei și autorități le locale să țină pasul cu legile în vigoare, adică, dacă
în lege este punctat faptul că acești tineri să fie ajutați spre exemplu cu o locuință socială,
autoritățile locale să nu raspundă ‖nu avem posibilitatea‖, o prioritizare a acestor
angajamente date prin lege, ar fi un bun pas spre o integrare de scucces.

52
Bibliografie

 Bilan, Daciana, (2007), Lucrul cu copilul instituționalizat , Editura Agape, Făgăraș
 Bowlby, John, (1953), Child care and the growth of love , Paperback.
 Carroll, John B., (197 9), Limbaj și gândire , Editura Didactică și Pedagogică, București
 Chapman, Gary, Ross Campbell, (2001), Cele cinci limbaje ale copiilor, Editur a Curtea
Veche, București
 Chipea F., Ștefănescu F. (coordonatori), (2004), Combaterea sărăciei și promovarea
incluziunii sociale: studiu de caz în județul Bihor , Editura Universității din Oradea
 Crețu, Tinca , (2001, ) Psihologia vârstelor, Editura Departamentului de Învățământ desch is la
Distanță, Universitatea București
 Debesse,Maurice(1970), Psihologia copilului de la naștere la adolescență , editura didactică
și pedagogică , București
 Frazier, A. And Lisonbee, L. K., (1950,1958), Adolescent. Concern with Physique , „School
Review‖.
 Golu, Pantelimon, Verza, E., Zlate, M.,(1993), Psihologia copilului, Editura Didactică și
Pedagogică, București.
 Hemfelt, Robert, Frank Minirth, Paul Meier, (2004), Labirintul codependenței , Editura Logos,
Cluj Napoca
 Jersild, A. T., (1963), The Psychology Adolescence , New York, Macmilan.
 Jones, M. C.,( 1965), Psychological of Somatic Developement , „Child Development‖, 36.
 Lefrancois, Guy R., (1983), An Introduction to Child Development, Wodsworth Inc. Co.
 Malmquist, C. P.(1978), Handbook of Adolescence , New York, Ioson Aronson Inc.
 Maria Roth -Szamoskozi, (1999), Protecția Copilului -Dileme, Concepții și Metode , Editura
Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca
 Muntean, Ana, (2002), Psihologia Dezvoltării Umane , Editura First, Timișoara
 Munteanu , Ana, S agebi el, Juliane, (2007), Practici în asistența socială. România și
Germania , Polirom, Iași
 Piaget, J., Inhelder B ., (1976), Psihologia copilului , Editura Didactică și Pedagogică,
București
 Radu, Nicolae (1995), Adolescen ța. Schi ță de psihologie istoric ă, Edit ura Fundației România
de Mâine , București
 GOLU, Ioana, VASILIU, Dan , PASCAL , Diana Alexandra , MARINESCU, Gabriel în
Revista de studii psihologice, Nr. 2, mai 2015, Universitatea Hyperion, București,
pp.:210 -222 accesată online în data de 14.05.2017 ora 15.30

53
 Rosenberg, Morris, (1989), Society and the Adolescent Self -Image . Revised edition.
Middletown, CT: Wesleyan University Press – accesat online în data de 22.05.2017
pe site -ul https://peceresoare.wordpress.com/…/scala -rosenberg -scala -stimei -de-sine/
 Rousselet, Jean, (1969), Adolescentul, acest necunoscut , Editura Didactică și Pedagogică,
București
 Schwarzer, R., & Jerusalem, M., (1995) Generalized Self -Efficacy scale . In J. Weinman, S.
Wright, & M. Johnston, Measures in health psychology: A user’s portfolio. Causal and
control beliefs , 1995 Windsor, England: NFER -NELSON , pag 35 -37
 Sion, Grațiela, (2007), Psihologia Vârstelor , Editura Fundației România Ma re, București
 Spence, S. H., Price, C., Sheffield, J., & Donovan, C. (2000). The Child and Adolescent
Social and Adaptive Functioning Scale (CASAFS). Brisbane, Aust ralia: University of
Queensland
 Spitz, (1945) Hospitalism —An Inquiry Into the Genesis of Psy chiatric Conditions in Early
Childhood
 Șchiopu, U., Verza E. (1997), Psihologia Vârstelor , în Sion G. (2007), Editura Fundației
România Mare, București
 Șchiopu, Ursula, (1963), Curs de psihologia copilului , Editura Didactică și Pedagogică,
București
 Verz a, Emil, (1981), Psihologia vârstelor , Editura Didactică și Pedagogică, Bucuresti.
 Asociația SOS Copiii, (2003), Casele de copii de tip familial , București
 Hope and Homes for Children România, Salvați Copiii România, (2006), Manual de
proceduri privind ins erția socio -profesională a tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a
copilului, Europrint, București
 http://www.efin.ro/analiza_swot_2381/analiza_swot_definitie.html accesat în data de
22.05.2017, ora 10.30.
 http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislatie/HOTARARI -DE-
GUVERN/HG669 -2006.pdf Hotărâre a de Guvern nr 669/2006 – accesat în data de
08.05.2017, ora 12.15

54
Anexe

Anexa 1
Scalei stimei de sine Rosenberg (1965)57
Chestionarul de mai jos își propune să vă ofere o indicație despre nivelul stimei dvs.
de sine. Citiți cu atenție fiecare fra ză si răspundeți in cel mai scurt timp, marcând cu o steluta
varianta care se apropie cel mai mult de punctul dumneavoastră de vedere actual.
Total de
acord De acord Dezacord Total
dezacord
1. În general sunt mulțumit(ă) de mine

2. Câteodata ma gândes c că nu valorez
nimic
3. Cred că am o serie de calități bune

4. Sunt capabil(ă) sa fac lucrurile la fel de
bine ca ceilalți
5. Simt că nu am în mine prea multe de care
sa fiu mândru (ă)
6. Câteodată mă simt realmente inutil

7. Mă gândesc că sunt un om de valoare, cel
puțin la fel ca alte persoane
8. Mi-ar plăcea să am mai mult respect fată
de mine însumi
9. Ținând cont de toate, am tendința sa cred
ca sunt un (o) ratat(ă)
10. Am o părere pozitivă despre mine

57 Rosenberg, Morris, (1989) Society and the Adolescent Self -Image . Revised edition. Middletown ,
CT: Wesleyan University Press, – accesat online în data de 22.05.2017 pe site -ul
https://peceresoare.wordpress.com/…/scala -rosenberg -scala -stimei -de-sine/

55
Interpretare:
Această sca lă a fost elaborată iniț ial pentru a măsura sentiment ul global al valorii
personale ș i autoacceptării. Scala cuprin de 10 itemi cu 4 posibilită ți de răspuns : total
dezacord (1 punct) , dezacord (2 puncte) , de acord (3 puncte) ș i total acord (4 puncte). Itemi i
2,5,6,8,9 se cotează invers. Scorurile pot fi cuprinse între 10 si 40;
La cotarea rezultatelor se vor lua ca etalon valorile cuprinse între:
10-16 pun cte – stimă de sine scazută
17-33 puncte – stimă de sine medie
34-40 puncte – stima de sine înaltă

Anexa 2
CASAFS58 este alcatuit din 24 de itemi destinat sa evalueze functia de adaptare sociala a
copiilor si adolescentilor. Acest chestionar are 4 subscale si anume: Performanțe școlare,
relația cu familia, relația cu egalii și nivelul de responsabilitate .
CASAFS se cuantifică prin adunar ea itemilor din interiorul fiecă rei subscale pentru scorul
subscalei, iar scorul total se obține adunâ nd scorurile celor 4 subscale. Pentru fiec are item,
respondentul evaluează pe o scala de l a 1 la 4 (in care 1 = ―ni ciodată‖, 4 = ―î ntotdeauna‖).
Scorul poate sa mearga de la 24 pana la 96.
Iar pentru ‖nu se aplică‖, vom avea puncta cu punctul de mijloc (2,5).
Întrebărie 5, 11, 12 și 17 au răspuns reversibil.

58 Spence, S. H., Price, C., Sheffield, J., & Donovan, C. (2000). The Child and Adolescent Social and Adaptive
Functioning Scale (CASAFS). Brisbane, Australia: University of Queensland.

56
Anexa 2
Itemi Niciodată Câteodată Adesea Întodeauna
Performa ntele scolare:
Am avut note bune la matematică 1 2 3 4
Am avut note bune la științele exacte 1 2 3 4
Am avut note bune la științele
sociale 1 2 3 4
Am avut note bune la Limba
Română 1 2 3 4
Nu m -am descurcat bine la școală 1 2 3 4
Am avut în gene ral succes la școală 1 2 3 4
Relatiile de grup cu egali:
Ieșeam cu prieteni 1 2 3 4
Am prietenii de sex opus; 1 2 3 4
Am participat la petreceri și
banchete/baluri 1 2 3 4
Am cel puțin unul sau doi priteni
speciali 1 2 3 4
Îmi petrec (petreceam) majoritatea
timpului singur 1 2 3 4
Am (avut) dificultati in a -mi face
prieteni. 1 2 3 4
Relatiile familiale sau de suport:
persoana de sprijin/educator
Am (avut) relații bune cu mama 1 2 3 4 Nu se
aplică
Am (avut) relații bune cu tatăl 1 2 3 4 Nu se
aplică
Am (avut) relații bune cu sora/fratele 1 2 3 4 Nu se
aplică
Am (avut) relații bune cu rudele 1 2 3 4 Nu se
aplică
Am (avut) divergențe cu părinții 1 2 3 4 Nu se
aplică
Exista (a existat) un adult cu care să
poat vorbi, dacă am vreo problemă . 1 2 3 4
Îndatoririle de acasă, felul propriu
de a avea grijă de ceva:
Am ajutat în jurul casei; 1 2 3 4
Am (avut) camera și lucrurile
personale in ordine; 1 2 3 4
Am (avut) hainele curate și ordonate; 1 2 3 4
Am (avut) o buna igiena personala; 1 2 3 4
Ajutam la gătit acasă; 1 2 3 4
Ajutam la strângerea mesei. 1 2 3 4

57

Anexa 3
Tabelul valorilor obținute de subiecție pentru cele două scale
Nr.crt. Date identificare Nivelul
stimei de sine Nivelul de
funcționare socială
1. B.F. 20 ani, M 14 57,5
2. D.M. 25 ani, F 15 53
3. P.R. 28 ani, M 16 46,5
4. M.D. 25 ani, M 16 64
5. M.I. 23 ani M 17 66
6. D.I. 20 ani, F 18 60,5
7. T.F. 28 ani, M 20 65,5
8. C.M. 22 ani, F 20 58
9. S.L. 25 ani, M 22 67
10. P.V. 25 ani, M 31 73,5
11. L.M. 23 ani, F 31 75
12. G.E. 27 ani, M 32 78
13. V.I.,25 ani, F. 33 77
14. L.C. 28 ani, M 33 80
15. P.C. 25 ani F 34 82,5

58
Anexa 4 – Scorurile pe categori și total CASAF
Nr.crt. Date
identificare Nivelul de funcționare socială
Perf
Șc Rel.
Egal Rel.
fam. Resp. Total
1. P.R. 28
ani, M 6 9 14,5 17 46,5
2. D.M. 25
ani, F 8 14 12 19 53
3. B.F. 20
ani, M 11 20 14,5 12 57,5
4. C.M. 22
ani, F 10 15 15 18 58
5. D.I. 20 ani,
F 11 16 14,5 19 60,5
6. M.D. 25
ani, M 10 20 16 18 64
7. T.F. 28
ani, M 16 15 14,5 20 65,5
8. M.I. 23 ani
M 13 17 16 20 66
9. S.L. 25
ani, M 12 20 15 20 67
10. P.V. 25
ani, M 20 18 16,5 19 73,5
11. L.M. 23
ani, F 19 16 18 22 75
12. V.I.,25 ani,
F. 22 20 17 18 77
13. G.E. 27
ani, M 17 24 18 19 78
14. L.C. 28
ani, M 22 18 17 23 80
15. P.C. 25 ani
F 24 18 16,5 24 82,5

59
Anexa 5
Ghidul de interviu
Bună/Sa lut, ne cunoaștem de ceva timp, totuși aș dori să discutăm puțin despre tine, îmi
permiți să pun câteva întrebări?
1. Îmi poți spune câte ceva despre tine? Ce îți place? Cum te simți?
2. Ai putea să îmi povestești câteva lucruri pe care ți le amintești din copil ărie?
3. Știi ceva de familia ta? Ți legătura cu ei?
4. La ce vârstă ai părăsit centrul de ocrotire?
5. Care este ultima școală absolvită?
6. Lucrezi undeva în prezent?
7. Ai avut mai multe locuri de muncă?
8. Care a fost primul job/slujbă pe care ai avut -o?
9. A fost greu sau ușor să o păstrezi? De ce?
10. Unde locuiești în prezent?
Îți mulțumesc pentru timpul accordat, și îți urez succes pe mai de parte!