UNIV ERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAȚI FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT LUCRARE DE LICENȚĂ STUDIU PRIVIND IMPORTANȚA JOCURILOR DE MIȘCARE… [602393]

UNIV ERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAȚI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

LUCRARE DE LICENȚĂ

STUDIU PRIVIND IMPORTANȚA JOCURILOR DE MIȘCARE
FOLOSITE PENTRU CREȘTEREA INDICILOR
DE VITEZĂ ÎN GIMNAZIU

Îndrumător științific:
PROF. UNIV. DR. MEREUȚĂ CLAUDIU

Absolvent: [anonimizat]
2017

1 Cuprins

Capitolul I: Introducere .……………………………… …………………………. …………….. …….2
1.1 Actualitatea temei……………… ……………………………… ……….. …………………… ………. .3
1.2 Motivaț ia alegerii temei ………………… …………………… …………………. ………………………4
1.3 Importanța temei ………. …………………………. …………………………….. ……………………… …….5
Capitolul II : Fundamentarea ș tiințifică și metodică a temei ……………. …………………… ….6
2.1 Particularitați de vârstă ale elevil or din ciclul gimnazial……………… …………………. ……..6
2.2 Particularităț ile morfologice ale perioadei antepubertare……………… ………… ………. 7
2.3 Particular ități psihice ale perioadei antepubertare …………… ………………… …………………..8
2.4 Motricitatea la vârsta școlară mică – perioada antepubertară (6 -10/11 ani) ……… ……..….9
2.5 Dezvoltarea calită ții motrice – viteza …………………… ………………………. ………………….. …….10
2.5.1 Factori ce condiționează viteza …………… ………… ………………………… .…..11
2.5.2 Pr ocedee metodice de dezvoltare – educare …… …… ……………………… ……….12
2.6 Jocurile de mișcare ……… ………… …………. ……………………………… ………………… ……………….13
2.6.1 Clasificarea jocurilor de mișcare …………………….. …….. ……………………………….. ……..13
2.6.2 Desfășurarea jocului de mi șcare……………… …..…………………… …………… 14
Capitolul III : Organizarea și desfășurarea cercetării ……..……… ….……………………… 16
3.1 Organizarea cercetării… …… ………… …………….. ………….. …………. …………….. …………..16
3.2 Metodele și te hnicile de cercetare utilizate… …………………………. ……………… …………….17
3.3 Indicatorii morfo -funcționali și motrici folosiți în experiment……….. ……….. ………………..28
Capit olul IV : Rezultatele cercetării și interpretarea lor …………………… …………. ………. .35
4.1 Interpretarea , prelucrarea și reprezentarea grafică a datelor …………… ……… ………….35
Capitolul V : Concluzii și propuneri …… …………………….. ……………….. …………….. …….39
Bibliografie ……………………………………………………… …………. …….……………… 41

2 Capitolul I
Introducere

,,Jocul este un impuls irezistibil, prin care copilul își modelează propria -i statuie ”.
Jean Chateau

Jocurile de mișcare desemn ează o activitate fizică sau men tală spontană fără utilitate
imediată, generatoare de distracție, plăcere și reconfortare. Ele depășesc limitele u nei activități
pur biologice sau fizice, esența lor fiind mentală (Sabâu Gh., 2005).
„Jucându -se, un copil se revelea ză în întreaga sa prospețime, în întreaga sa
spontaneitate. Jucându -se, el nu este în stare să ascundă nimic din sentimentele care-l
animă” (Ramber t).
Jocurile de mișcare sunt determinate de caracteriticile principal e cum ar fi: natura lor,
vârsta participanților și de baza materială existență.
Educația fizică este formată dintr -un ansamblu de acțiuni care contribui e la dezvoltarea
personalită ții elevului prin potenț area calită ților psihofizice ale acestuia ș i prin asigurarea unui
echilibru î ntre ele.
În dom eniul educației fizice școlare, cunoașterea elevilor pe baza aprecierii
randamentului acestora capătă o semnificație deosebită, de aceea specialiștii trebuie să
surprindă caracteristicile individuale în dinamica dezvoltării perso nalității. Cunoscând
capacitățile elevilor vom ști nivelul îndeplinirii obiectivelor educației fizice, vom aprecia
înclinațiile, interesele, aptitudinile, motivația și aspirațiile pentru a practica exercițiile fizice.
Jocul oferă copi ilor o mult itudine de impresii care contribuie la îmbogățirea
cunoștințelor despre lume și viață, măresc capacitatea de înțelegere a situațiilor complexe,
favorizează dozarea forțelor fizice și spirituale, creează capacități de concentrare, de supunere
la reguli, sti mulează dorința de a reuși, ingeniozitatea în rezolvarea diverselor probleme.
Jocul de mișcare reprezintă o variantă a activității ludice în care rolul mișcărilor este clar
exprimat. Baza o constituie diferitele acțiuni motrice motivate de un subiect și îngrădite parțial
de reguli. Totodată, ele urmăresc învingerea diferitelor obstacole ivite în calea atingerii scopului
propus, în condiții mereu schimbătoare. Jocurile de mișcare sunt îndrăgite de elevi și datorită
faptului că le oferă largi posibilități d e a-și manifesta inițiativa, de a executa actele motrice
potrivit particul arităților individuale. În nici un alt domeniu de activitate, copiii nu găsesc un
teren atât de fertil pentru a -și valorifica din plin calitățile fizice și psihice.

3 1.1 Actualitatea temei

În funcție de obiectivul urmărit și al valențelor sale instructive educative, jocul de
mișcare, care ca etapă precede pe cel pregătitor și se adresează atât elevilor cursului primar cât
și celor din cursul gimnazial poate fi folosit cu succes în aproape toate momentele lecției de
educație fizică sau de antrenament sportiv, excepție făcând cel destinat influențării selective a
aparatului locomotor.
Jocul de mișcare oferă o gamă foarte largă de posibilități pentru consolidarea și aplicarea
în condi ții variate a priceperilor și deprinderilor învățate și pentru dezvoltarea unor calități
motrice, în special a unor forme de manifestare a acestora (viteza de execuție, de reacție, rezistența
general, rezistența în regim de viteză, îndemânarea general și c ea specifică etc.).
Totodată prin conținutul, forma și efectele lor, jocurile de mișcare oferă condiții
favorabile de dezvoltare simultană a proceselor psihice precum și a trăsăturilor de personalitate
ale elevilor.
Nu se poate omite faptul că în totalita tea lor jocurile de mișcare, nu sunt numai mijloace ale
educației fizice școlare, ci totodată și metode de educație.
Educația fizică este o componentă importantă a formării personalității, prin care se urmărește
dezvoltarea armonioasă și sănătoasă a indivi dului din punct de vedere biologic, în conformitate
cu sintagma lui Juvenal „Mens sana in corpore sano”.
Educația fizică este strict legată și implică în mare par te activitatea corporală privită ca
întreaga manifestare a ființ ei umane ș i are drept componen tă perm anentă și fundamental
strucurată miș carea corporală în toate formele ei.Dezvoltarea calităților motrice joacă un rol
deosebit în realizarea obiectivelor educației fizice școlare, reprezentând o finalitate importantă
a acestui proces.
Calitațile motr ice reprezintă „ însușiri ale organismului, concretizate în capacitatea de
efectuare a acțiunilor de mișcare cu anumiți indici de forță, viteză, îndemânare, rezistență„.(
I.Șiclovan, 1972). În procesul de î nvățămâ nt un loc important în cadrul preocupă rilor
profesor ului de specialitate îl ocupă găsirea și utilizarea în pregă tire a celor mai eficiente metode
și mijloace care să asigure dezvoltarea acestor calităț i.
Profesorul de educație fizică trebuie să stabilească anumite priorități în educarea
calităților . Se recomandă c a programarea dezvoltării lor să se facă cu pondere diferită în funcție
de conținutul lecțiilor, materialele sportive existente, condițiile de anotimp, fondul
motric al elevilor într -o anumită etapă. Perfecționarea calitățil or motrice reprezintă unul din
principalele obiective ale procesului de pregătire a tineretului școlar realizată concomitent cu

4 formarea priceperilor și deprinderilor motrice. Alături de deprinderile motrice, calitățile motrice
sunt obiective primordiale ale conținutului lecției de educaț ie fizică. Indiferent de condi ții
materiale (sală, aparaturi, materiale) sau atmosferice (ploaie, zăpadă, ceață, frig), educarea
calităților motrice este primordială, esențială.
Privind vârsta optimă de influențar e favorabilă a dezvoltării calităților motrice
menționăm că viteza poate fi dezvoltată cu rezultate foarte bune la vârsta 10 -12 ani , dar
activitatea de educare a vitezei sub diferitele ei forme poate începe la 5 -6 ani. Îndemânarea se
dezvoltă bine între ac eeași limită de vârstă ca și viteza. Forța și rezistența, calități motrice mai
ușor perfectibile se pot educa sistematic de la 9 -10 ani , având o evoluție ascendentă și
posibilitate maximă de perfecționare.

1.2 Motivația alegerii temei
Lucrarea de față se dorește a fi un î ndemn adresat celor care lucrează cu elevii pentru
folosirea jocurilor de miș care î n cadrul orelor de educație fizică, menită să îmbogățească
conținutul lecțiilor, să stimuleze activitatea creatoare a copiilor, să le formeze, prin jocuril e
prezentate, frumoase trăsături de caracter ș i dezvoltarea indicilor de viteză.
Faptul că învățământul trece în această etapă printr -o serie de transformări menite să -l
pună de acord cu exigenț ele contemporane ș i de perspectivă , este unul din ar gumentele ce
pledează în favoarea temei alese, având ca titlu pe cel din deschiderea prezentei lucră ri.
Se întelege că activitatea profesorului de educație fizică est e cu mult mai cuprinzătoare ș i la o
analiză mai atentă a obligațiilor noastre se poate spu ne că totul este la fel de important. Cu toate
acestea, ceea ce ține de sănatate, de frumusețea aspectului fizic, de forț ă, viteză, rezistență fizică
generală , de dinamismul ele vilor reprezintă esența activită ții de educație fizică și, prin urmare,
toate acestea trebuie privite cu ră spunderea cuvenită -ele fiind premisele formă rii unui tineret
puternic, frumos, sănatos, dinamic, echilibrat, armonios.Că ci, societa tea cere omul, cum va fi,
spre a ș ti pe ce se va bizui, iar viitorul civilizaț iei umane nu poate fi lăsat la voia întâmplă rii,
mai ales acum, în timpul exploziei tehni cilor de toate felurile, care-l țintuiesc la situaț ii statice,
o foarte mare perioadă a zilei.Î n această stare de fapt, raționalizarea trebuie să decaleze
imperativele n ecesarului și as tfel să croiască drum autoperfecț ionării fiin ței umane, ca o
necesitate.
Calităț ile motrice au o largă utilitate atât pentru activitatea sportivă cât și pentru cea
socială și au ca finalitate pedagogică, urmarită în procesul lor de dezvoltare, obținerea in dicilor
de calitate câ t mai ridicaț i, pe linia de zvoltă rii asociate a cel puțin două calită ți.

5 1.3 Importanța temei
Prin abordarea acestei teme am ales să evidențiez importanța jocurilor de mișcare
folosite pentru creșterea indicilor de viteză în gimnaziu deoarece dispun de mijloacele și
cunoștințele necesa re pentru a ridica la un rang mai înalt cunoștințele deja dobândit e în acest
domeniu , atât la nivel teoretic, cât și practic.
Cunoștințele obținute prin studiile la ni vel superior, m -au determinat să încerc și să și
reușesc după cum voi demonstra să dau noi valențe jocurilor de mișcare în lecția de educație
fizică . Interacțiunea și lucrul cu colecti vele de elevi m -au fascinat din totdeauna și găsesc
atractivă această mun că depusă atât în folosul grupului cu care am lucrat, cât și al domeniului
educației fizice, domeniu pentru care pot aduce o contribuție importantă în scopul perfecționă rii
lui.
Acționarea în mod delibera t pentru dezvoltarea vitezei în lecția de educație f izică, conduce în
final la creșterea indicilor de dezvoltare a acesteia. Prin urmare, u tilizarea unor exerciții
specific e pentru dezvoltarea vitezei are efecte pozitive și asupra celorlalte capacități motrice,
dar și asupra dezvoltării organismului.
S-a presupus că folosirea î n cadrul lecțiilor de educație fizică a jocurilor de mișcare și a
unor co mplexe de exerciț ii fizice special conc epute pentru dezvoltarea calităț ii motr ice
”viteza”,va avea o influenț ă majoră asupra optimiză rii procesului ins tructiv -educativ , iar aceste
conținuturi specifice vor contribui la:
îmbună tățirea indicilor de viteză ;
creșter ea nivelului pregătirii fizice ș i funcț ionale;
îmbunătăț irea indicilor morfologici : înălțime și greutate;
îmbunătățirea nivelului î nsușirii deprinderilor și priceperilor motrice.
În cadrul acestei lucrări n u se epuizează jocurile de mișcare care pot fi folosite în lecțiile de
educație fizică. Mai mult chiar, fiecare profesor poate găsi și aplica multiple variante, pornind de la
exemplele date.
Astfel , pentru îmbunătățirea metodelor și mijloacelor prin care se realizează progrese la
nivelul pregătirii elevilor , în lecția de educaț ie fizică în gimnaziu , pentru dezvoltarea calității
motrice „viteza” am efectuat o cercetare prin care am reușit să demonstrez că metodele folosite
(metoda studiului bibliographic, a convorbirii, a observației pedagogice ) au contribuit la
accelerarea procesului de învățare și îmbunătățirea rezultatelor subiecților prin utilizarea unor
exerciții specifice și a jocurilor de mișcare .

6 Capitolul II
Fundamentarea științifică și metodică a temei

2.1 Particularită ți de vârstă ale elevilor din ciclul gimnazial

Între 10 si 14 ani copilul parcur ge una dintre cele mai importan te etape ale ontogenezei,
deoarce acum se î nche ie copilăria și încep transformă rile care conduc la maturizarea sa.
Intervenția pubertă ții duce la o accelerare a creș terii în înălțime î ntr-un ritm superior
tuturor vârstelor, ca apoi să se diminueze treptat până la 20 -21 de ani.
Creșterea mai intensă se semnalează la membrele inferi oare, apoi la cele superioare,
mușchii fiind ins uficient dezvoltaț i și alungiț i.Trunchiul este lung, toracele î ngust, iar
abdome nul supt.Ca urmare a acestor tră sături, organele interne din cutia toracică sunt puț in
dezvoltate, fapt care gene rează dificultă ți în procesul de adaptare l a efort prin lipsa de rezistență
funcț ională .
Datorită faptului că la fete pubertatea se instalează mai rep ede decât la băieți, ele
prezintă v alori superioare ale creșterii în înă lțime ș i greutate , fiind de fapt singura etapa în
ontogeneză câ nd fetele ati ng valori somatice superioare bă ieților.
În concordanță cu particularităț ile dez voltă rii morfologice se constată o capacitate
scăzută de adaptare și rezistentă funcț ională a aparatelor cardiovascular ș i respirato r la efort
fizic intens. În jurul vâ rstei de 12 an i capacitatea vitală se situează la cca. 2000 cm3 datorită
faptului că plămânii sunt slab dezvoltați și cresc până la 3000 cm3 la 15 ani.
În timpul efortului fizic corpul depune un travaliu mai mare pentru irigarea orga nelor ș i
sistemelor deoarece lumenul vaselor este Îngust Ș i ca at are pot să apară uneori fenomene de
oboseală , tulbură ri ale ritmului cardiac. În această perioadă se realizează diferențierea dintre
cele două sexe prin maturizarea caracteristi cilor sexuale. Întrea ga activitate nervoasă s uperioară
și psihică se dezvoltă rapid, atingâ nd un nivel superior. Procesele gâ ndirii (analiz a, sinteza ) se
perfecț ionează, ceea ce face posibilă rezolvarea unei situaț ii problematice.
Datorită dezvoltă rii org anismului pe multiple planuri, sporesc și posibilită țile de
dezvoltare a tuturor calită ților motrice ș i, în special, a vitezei, cu deose bire la 12 ani -fete si 13
ani-băieți.Ca urmare a dezvoltă rii aparatului locomotor, concomitent cu viteza, îndemâ narea
progresează evident, fapt pentru care pu bertat ea mai este și denumită ”vârsta îndemână rii”.
În discordanță cu toate calitaț ile motr ice, mobilitatea are cele mai scă zute valori la 12 –
13 ani -fete ș i 13-14 ani -băieți, ceea ce impune măsuri speciale î n cadrul le cțiilor.

7 Prin î mbunătăț irea act ivităților muș chilor sporește forța explozivă ș i capacitatea de efort
static moderat, în raport cu greutatea corporală , mai ales la băieț ii de 13 -14 ani.
Ca o consecinț ă a posibilităț ilor funcț ionale reduse, capacitatea de rezistență este
scăzută, mai ales su b forma ei de r ezistenț ă cardiovasculară. Se va acț iona de preferință asupra
dezvoltării rezistenței în regim de forță sau viteză care să angajeze grupe musculare mari ș i să
permită activitatea a paratului cardio -respirat or fară a -l solicita la posibilităț ile sale maxime.
În privința calităț ilor motrice din ciclu l gimnazial, mai ales î n jurul vârstei de 12 -14 ani,
se impun mă suri metodice a tente î n procesul de dezvoltare a vitezei ș i rezistenț ei.

2.2. Particularităț ile morfologice ale perioadei antepubertare

La nivelul or ganelor ș i aparatelor se remarcă urmă toarele:
❖ creierul are o greutate a proape egală cu a adultului , însă din punct de vedere
funcț ional dezvoltarea nu este completă; se constată o mai bună funcț ionar e a primului sistem
de semnalizare, aria motrică corticală se apropie de maturitate, activitatea nervoasă superioară
se perfecționează în sensul că spre sfâ rșitul acestei perioade, se dezvoltă capacitatea de inhibiț ie
corticală fă ră însă a echilibra ex citația.
❖ aparatul locomotor, mai precis oasele , sunt mai dure prin consolidarea sistemelor
funcț ionale lamelare, ceea ce determină o creștere ușoară a rezistenței acestora la solicită rile de
tracțiune, presiune ș i răsucire.
❖ musculatura ajunge să reprezin te 21,7% din gre utatea corpului concomitent
crește și tonusul muscul ar, ceea ce determină o îmbunătă țire a staticii. Din cauza
masei musculare slab dezvoltate, vitezele de reacție ș i de repetiție sunt mai bune,
însă forța este î ncă redusă .
❖ sistemul cardio -vascular se prezintă cu un cord care reacționează puternic, dar
neeconomic la efor t: mecanismele de reglare sunt încă slabe, însă mai adecvate la solicită rile
ușoare.
❖ aparatul respi rator prezintă un torace asemănă tor cu al adultului ca formă, dar nu
și ca dimensiuni, el rămâ nând în urma dezvoltă rii membrelor: indicele de
armonie (Erissman) ajunge la 11 an i 0; plămâ nii sunt asemănă tori ca structură
cu ai adultului, dar volumul este î ncă mic – datorită acestui fapt capacitatea de
efort creș te, dar nu sufic ient.
Nu există substratul morfofuncțional pentru susț inerea unor eforturi mari și î ndelungate.
Diferențele pe sexe sunt î ncă mici ș i nesemnificative î n ceea ce priveș te efortul fizic.

8 Indicaț ii metodice
• asigurarea echilibrului corpului în re paus, dar mai ales î n timpul efortului întâmpină
încă unele dificultăț i;
• preocupă rile trebuie să fie îndreptate spre î nsușirea unei motricită ți corecte, spre
formarea unei ținute frumoase, î nsușirea unui ritm corespunzător al mișcărilor, acordâ nd o aten-
ție mai mare dezvoltă rii musc ulaturii exterioare a spatelui și gâtului, precum ș i a altor grupe
musculare exterioare, urmă rind prin aceasta stabilirea unui echilibru funcț ional î ntre marile
grupe musculare antagoniste.
• rezistenț a copilului la efort static e mică la această vâ rsta, î n schimb activitatea
dinamică bazată pe contracț ii și relaxări succesive este mai puț in obositoare; efortul
dinamic este favorizat ș i de gradul cre scut de excitabilitate corticală, ceea ce asigură condiț ii
bune de activitate ș i pentru circulație și pentru respiraț ie;
• alți indici funcț ionali cum sunt: rezisten ța la hipoxie, stabilirea electrogenezei
corticale, indici respiratori ș i cei metabolici necesița un timp î ndelungat de revenire la
normal; de aceea se recomandă ca efortul depus de copii la această vâ rstă (8-12 ani) să fie bazat
pe ef ort dinam ic de scurtă durată și cu pauze de refacere relativ lungi;
• regimul de viață echilibrat prin alternare judicioasă a efortului fizic cu cel int electual
și cu odihnă , alimentaț ie rațională bogată în proteine ș i vitamine, asociate cu m ișcarea î n aer
liber, cont ribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor și la întă rirea rezistenț ei organismului.

2.3 Particularităț i psihice ale perioadei antepube rtare

Gândirea î n progres eviden t, reclama în orice act de învă țare și î ntelegere , sprijinirea pe
intuiție: atenția este instabilă, posibilită țile de concentrar e sunt restrânse, voința slab dezvoltată .
Spiritul de imitație este puternic: emoț iile au un caracter solid, copilul este uș or
impresionabil, cu dispoziții labile ce alternează rapi d de la voioș ie la apatie care se
exteriorizează cu uș urință în conduita lui. Alături de activitatea școlară , jocul este una dintre
cele mai importante activită ți; sunt preferate jocurile dinamice, deși, datorită insuficienței
dezvoltării, a inhibiției condiționate, copilul nu respectă cu stricteț e regulile.
Conduita e caracterizat ă prin voiciune, printr -o tendință irezistibilă spre mișca re; copilul
este gata oricând să se joace, se atașează cu ușurință de adult și se stră duieș te să ex ecute cât mai
corect și fă ră obiecț ii sarcinile; simte nevoia să fie apreciat și lă udat.

9 Recomandă ri psiho -pedagogice

Desi activitatea motrică e inepuizabilă, copilul fiind capabil să se joace timp îndelungat
fără să se odihnească , e necesar ca eforturile lui să fie dozate .
Suprasolicitarea î n activitățile fizice, care reclamă o atenție concentrat ă și o capacitate
de reacție mai î ndelungată, determină ap ariția unei stări de plictis eală, tendinț a de abandonare
a activităților pe moment, î nsoțite de manifestări de indisciplină .
Pentru unele exerciții este necesară o pregă tire prealabilă a copilului, î ntrucât în anumite
situaț ii (fete) ap are sentimentul de teamă, de neîncredere în for țele proprii ș i în ultim ă instanță
chiar de repulsie faț ă de exerciț iile respective. Aceasta nu înseamnă că î n această perioadă
exercițiile trebuie să fie uș oare, dar nici să nu depăș ească posibiliță tile.
De cele mai m ulte ori când copiii sunt puși în sit uația să depună eforturi mari pentru
trecerea unor dificultăți, după reușită au o satisfacție mai mare pentru succesul obț inut,
constituind un veritabil stimulent pentru activita tea urmă toare.

2.4.Motricitatea la vâ rsta școlar ă mică- perioada antepuberta ră (6-10/11 ani)

Masa musculară se dezvoltă relativ lent, tonusul muscular are valori mai reduse , ceea ce
favorizează efectuarea unor mișcări cu amplitudine, forț a musculară este realtiv redusă, iar
menținerea echilibrului necesită un efort suplimentar .
Activitățile cognitive favorizează o dezvoltare intelectuală evidentă, ce conferă
copilului o mare receptivitate. Predominanța exitației corticale face ca stimulii externi să
producă reacții motrice exagerate, insuficient coordonate, explicabile și pri ntr-o slabă inhibiție
de diferențiere. Motricitatea în această etapă este foarte mare, capacitatea de învățare motrică –
remarcabilă, dar posibilitățile de fixare a mișcărilor noi sunt reduse. În consecință, doar
repetarea sistematică integrează și stabilize ază structura nouă, în repertoriul motric al copilului.
Deprinderile motrice fundamentale se supun unui proces de consolidare – perfec ționare.
La începutul perioadei (7 ani ) are dificultăți de plasare în spațiu, în raport cu traiectoria mingii.
La 9-11 ani, deplasările la minge sunt mai sigure și se caracterizează prin menținerea stabilității
posturale verticale. Etapa pubertal ă reprezintă un interval optim pentru învățarea majorității
deprinderilor motrice specifice ramurilor de sport, percum și pentru d ezvoltarea calităților
viteză, rezistență, coordonare.

10 Pe lângă perfecționarea deprinderilor motrice de bază, însușite în etape anterioare,
inițierea în practicarea unor ramuri și probe sportive prin însușirea elementelor tehnico -tactice
specifice acesto ra reprezintă unul dintre obiectivele importante ale acestei etape.

2.5 Dezvoltarea calităț ii motrice – viteza

Viteza este „ capacitatea organismului uman de a executa acte sau acțiuni motrice,
cu întregul corp sa u numai cu anumite segmente ( părți) al e acestuia î ntr-un timp cât mai
scurt, cu rapiditate ( repeziciune, iuțea lă) maximă, î n funcție de condițiile existente”.
Forme de manifestare:
a) Viteza de reacție – reprezintă timpul scurs între recepționarea unui stimul și apariția
răspunsului motor.
Reacțiile motrice sunt de două feluri:
• Simple – constau în ră spunsuri motrice la excitanți cunoscuți, dar care apar spontan,
inopinat (startul la probele de alergare din atletism) .
• Complexe – implică elaborarea răspunsurilor moto rii, în sensul alegerii, combină rii sau
corectării acestora; acțiunea de răspuns nu a fost exersată în prealabil în acceași relație cu
semnalul; răspunsurile sunt în funcție de acțiunile partenerilor sau adversarilor, condiții de
întrecere ( în jocuri sportive, sporturi/ contact) .
Viteza e ste dependentă de următoarele elemente:
➢ apariția excitației in receptor ;
➢ transmiterea pe cale aferentă;
➢ analiza semnalului;
➢ transmiterea pe cale eferentă;
➢ excitația mușchilor.
b) Viteza de execuție – capacitatea de a efectua un act sau o acțiu ne motrică, dar și mai
multe asemenea acte sau acțiuni motrice „ singulare”, adică nerepetabile.
Se măsoară prin timpul care trece de la începerea ș i până la încheierea execuției.
Este d eterminată și de nivelul însușir ii tehnicii de execuție a deprinderi lor și priceperilor
motrice.
c) Viteza de repetiție (frecvența mișcărilor) – capacitatea de a efectua aceeași mișcare într –
o unitate de timp prestabilită; ea se referă la mișcarile ciclice(Gh.Cârstea, 2000)
Este condiționată de:
➢ tempoul mișcării -densitat ea mișcă rii pe unitatea de timp;

11 ➢ ritmul mișcării – period icitatea repetă rii mișcării.
d) Viteza de deplasare – reprezintă capacitatea individului de a pa rcurge o distanță cât mai
mare, în timp cât mai scurt.
Gh.Cârstea o consideră o variantă a vitezei de repetiție .
e) Viteza de accelerare – capacitatea de a atinge nivelul maxim de manifestare a vitezei, în
timp cât mai scurt.(I.Șiclovan, 1972)
f) Viteza î n regimul altor calități motrice:
– viteza î n regim de forță, numită și detenț ă ;
– viteza î n regim de îndemânare;
– viteza în regim de rezistență.

2.5.1. Factori ce condiționează viteza

Viteza e ste determinată de următoarele categorii de factori: nervos, muscular, osos,
psihic ș i motric. Ponderea lor este diferită în manifestarea formelor vitezei.
Factorul nervos :
➢ rapiditatea cu care alternează procesele nervoase fundamentale pe scoarța
cerebrală: excitația și inhibiția;
➢ coordonarea intramusculară – se referă la activitatea unități lor motorii cu o
frecvență care să permită accelerarea contracției și relaxării mușchilor implicați în
mișcare;
➢ coordonarea intermusculară – realizată de centrii motori și reflectată în relația dintre
mușchii agoniști și antagoniști impli cați în realizarea unei mișcări.
Factorul muscular :
➢ tipul de fibre din structura mușch iului ( fibrele albe sunt fibre rapide) ;
➢ sursele de energie – substanțele fosfagene existente la nivel muscular ( ATP, CP);
➢ forța musculară;
➢ elasticitatea musculară.
Factor osos :
➢ lungimea segmentelor
➢ înălțime.
Factorul psihic :
➢ capacitatea de concentrare a atenției
➢ nivelul motivației.

12 Factorul motric :
➢ nivelul de manifestare a celorlalte calitați motrice( în special forța ) .

2.5.2 Procedee metodice de dezvoltare – educare (Gh Cârstea , 2000)

1. Efectuarea actelor și acțiunilor motrice în tempouri maximal e, în condiții
normale de lucru. Acesta este procedeul metodic cel mai frecvent folosit pentru dezvoltarea
vitezei.
✓ alergarea pe teren plat ;
✓ pase sau dribling cu mingea regulam entară pentru un joc sportiv .
2. Efectuarea actelor și acțiunilor motrice în te mpouri supramaximale, folosindu -se
condiții ușurate de lucru.
✓ alergare la „ vale” pe o pantă ușor înclinată
✓ alergare pe teren plat cu echipament mai ușor
✓ pase sau dribling cu minge mai uș oară decăt cea regulamentară.
3. Efectuarea actelor și acțiunilor mot rice în tempouri subma ximale, în condiții ușor
îngreun ate de lucru – alergare la „ deal” pe o pantă ușor înclinată.
4. Efectuarea actelor și acțiunilor mo trice în tempouri alternative ( „ maximale și
submaximale”, „ maximale și supramaximale”, „supramaximal e – submaximale”),
tempouri
imprimate de factori externi.
Cerințe în instruire( A.Dragnea, 1993, V.Tudor, 1999):
✓ durata exercițiilor de viteză trebuie să fie circa 5 – 6 s până la maximum 40 – 43 s;
✓ pauzele dintre repetări trebuie să fie suficient de lun gi pentru a permite revenirea
funcțiilor vegetative, dar nu și reducerea stării de excitabilitate optimă la nivelul
scoarței cerebrale ca urmare a lucrului cu viteză maximă;
✓ subiecții trebuie să aibă structura exercițiilor bine însușită;
✓ exercițiile pentru dezvoltarea vitezei se vor planifica la începutul lecțiilor, în
condițiile unui sistem nervos odihnit și ale unui organism cu nivel optim de
încălzire.

13 2.6. Jocurile de mișcare

Jocurile, în general, sunt activități de tip ludic, cu implicații deosebi te asupra dezvoltării
personalității executanților din mai multe puncte de vedere, inclusiv din cel al contribuție i pe
planul integrării sociale. Ele sunt activități totale, atractive, spontane, libere, naturale și
dezinteresate. Au, de asemenea, și valențe recreative și compensatorii. De aceea, sunt foarte
mult folosite și în formele organizatorice din timpu l liber al diferitelor categorii de subiecți.

Principala clasificare a jocurilor în domeniul nostru:
– jocuri de mișcare (sau dinamice);
– jocuri preg ătitoare pentru jocurile sportive;
– jocuri sportive.

2.6.1 Clasificarea jocurilor de mișcare

Carac teristic ile principale ale jocurilor de mișcare sunt determinate, în primul rând, de
natura lor, de vârsta celor care le pract ică, de baza materială existe ntă. Jocurile motrice se
clasifică jocurile pe baza unui set de criterii, astfel:
a. După modul de organi zare a partici panților :
▪ jocuri cu împărțirea colectivului pe grupe (sau echipe);
▪ jocuri fără împărțirea colectivului pe echipe (grupe).
b. După locul de desfășura re:
▪ jocuri în aer liber;
▪ jocuri în interior.
c. După „mediul” sau terenul pe care se desfășoa ră:
▪ jocuri pe supraf ață uscată (teren, sală etc.);
▪ jocuri pe zăpadă/gheață;
▪ jocuri pe apă.
d. După zona geografică:
▪ jocuri la mare;
▪ jocuri la munte.
e. După gradul „organiza toric” în care se practi că:
▪ jocuri în tabere;
▪ jocuri în stațiuni balneo -climaterice;

14 ▪ jocuri în lecțiile de educ ație fizică;
▪ jocuri în „recre ația organiza tă”;
▪ jocuri în activitatea independen tă.
f. După obiectivele instructiv -educative pe care le vizează:
▪ jocuri pentru atenție, captarea și educarea acesteia;
▪ jocuri pentru dezvoltarea calităților motrice de bază;
▪ jocuri pentru învățarea deprinderilor și/sau priceperilor mortice .

g. După „materialele folos ite”:
▪ jocuri cu obiecte, apara te;
▪ jocuri fără obiecte, apara te.
h. După obiectivele activității de educație fizică și sportivă:
▪ jocuri pentru învățarea, consolidarea și perfecționarea deprinderilor motrice de bază și
utilitar -aplicative (jocuri pentru alergare, pentru sărituri, pentr u aruncări; jocur i pentru cățărare,
jocuri pentru târâre și jocuri pentru escaladare);
▪ jocuri pentru învățarea, consolidarea sau perfe cționarea deprinderilor și/sau pricep erilor
specifice diverselor ramuri și probe sport ive;
▪ jocuri pentru dezvoltarea calităților motrice de bază;
▪ jocuri pentru captarea, educarea atenției.

2.6.2 Desfășurarea jocului de mi șcare

Încep erea jocului este determinată de natura acestuia. Astfel, semnalul dat de conducător
marchează începutul jocului la cele în care se desfășoară fără împărțirea pe echipe a
participa nților.
La jocurile de mișcare la care participanții sunt împărțiți pe echipe, începerea
desfășurării jocului poate fi realiza tă astfel:
▪ conducătorul no minalizează echipa care începe prima. Pentru ace asta se poate aprecia,
de exemplu, disciplina din timpul pregătirilor pentru joc;
▪ prin tragere la sorți;
▪ câștiga rea de către căpit anul echipei a unei întreceri cu celălalt/ceilalți căpitan (i) de
echipă.
Desf ășurarea jocului impune condu cătoru lui ca pe tot timpul cât concure nții participă la joc
acesta va trebui să țină s eama de următoarele:

15 ▪ să fie atent la evoluția tuturor participa nților;
▪ să fie imparțial în stabilirea rezultatelor;
▪ să evite producerea de accidente;
▪ să asigure un cadru de disciplină, dar să și creeze o atmosferă destinsă, de bună
dispoziț ie și de angajare a tuturor participanților la joc.
Pe timpul desfășurării jocurilor, ținând seamă de faptu l că majoritatea concure nților
participă la acestea fără menaja mente, condu cătorul trebuie să aibă în atenție dozarea efortului
participa nților. Pentru realiza rea unei judicioase dozări, se poate recurge la următoare le:
▪ modificarea dimensiunilor suprafețelor de joc, prin mărirea sau micșora rea acestora;
▪ mărirea sau diminuarea durate i jocului, a numărul ui de repetări, a numărulu i de
obstacole;
▪ micșorar ea sau mărirea numărului de participa nți, de echipe, sch imbarea formațiilor de
exersare;
▪ complicarea sau simplificarea regulilor de joc.
De asemenea , condu cătoru l joculu i va căuta să asigur e ca durat a sau numărul de repetări, să
permită participar ea egală a jucătorilo r și, totodată, să ofere satisfacție deplină echipelo r (pentr u
afirmar e sau revanșă).
La jocurile de mișcare desfășurate sub formă de ștafete, este recomandabil ca numărul de
repetări să fie cel puțin egal cu numărul de echipe, iar la jocurile limitate în timp ca durată de
desfășura re, aceasta trebuie să fie aceeași pentru toate echipele participante. Durata unui joc
pentru participa nții având vârsta de 7-8 ani (clase le I-II) poate fi de 5-15 minute, iar pentru
vârsta de 9-10 ani (clase le III-IV), între 10-25 minute.
Înche ierea jocului este bine să fie preceda tă de anunțarea, cu ceva timp înainte, a duratei
care a mai rămas din desfășur area acestuia, ori a numărului de repetări sau execuții pe care
participanții, echipele le mai au de efectuat.
După încetarea jocului de mișcare , conducătorul anunță câștigătorii sau rezultat ul (puncta j
obținut) și, urmărind scopul educativ , va face o scurtă analiză a comportării participa nților la
jocul de mișcare respectiv.
La analiza jocului de mișcare, se impune evide nțierea greșelilor și a rezulta telor obținute
de participa nți, precum și a modului în care s -au respectat regulile, menționându -se echipa
care le-a respectat în cea mai mare măsură, concure nții care s-au remarcat în mod deosebit.

16 Capitolul III
ORGANIZAREA Ș I DESFǍȘ URAREA CERCETĂ RII

3.1. Subiecț ii și organizarea cercetă rii:

Cercetarea s -a desfă șurat la Șco ala Gimnazială ,,Alexandru Vlahuță” Gugești în cadrul
orelor de educație fizică din anul școlar 2016 -2017 , cu două clase de elevi , și anume clasa
a V-a A, formată din 23 elevi, dintre care 9 băieți și 14 fete, reprezentâ nd clasa experiment și
clasa a V-a B, formată din 23 elevi dintre care 7 băieți și 16 fete, reprezentâ nd clasa martor.
Această șco ală dețin e bază materială bună, cap abilă pentru desfășurarea activități lor didactice
în condiții optime .
Elevii nu au practicat sport uri de performanț ă, doar cochetâ nd perioade scurt e de timp cu
anumite sporturi, aș adar avem de -a face cu elevi care nu au o pregătire specifică, dife rența
făcând -o bineînțeles calitățile motrice cu care au fost, mai mult sau mai puțin înzestrați.
Experimentul s -a desfă șurat în perioada 4 octombr ie 20 16 – 12 aprilie 2017, câte o oră
pe săptamân ă, din cele două aflate în programa școlară, fiecare oră de educație fizică avâ nd 50
de minute . În această perioadă am introdus exerciții și jocuri de mișcare pentru dezvoltarea
indicilor de viteză la acest nivel de vârstă, pentru a ară ta că ele pot contribui semnificativ î n
acest domeniu al educației fi zice ș colare.
Etapele desfășurării cercetă rii:
– etapa I – 4.10.2016 , testare inițială (grupele experiment și de control);
– etapa a II -a – 11.10.2016 – 6.04.2017 , aplicarea jocurilor de mișcare la grupa experiment ;
– etapa a III -a- 12.04.2017 , testare a finală.
Prima etapă I (04.10.2016 ), care constituie parametrul primar (constatativ) se bazează
pe datele provenite din observația organizată și din compararea rezultatelor obținute la testarea
inițială.
A doua etapă – 11.10.2016 – 6.04.2017 a avut drept scop aplicarea jo curilor de mișcar e
la clasa a V-a A experimment. Pe baza observației sistematice și a testărilor am putut
concluziona că activitatea în cadru l orelor de educație fizică la elevii din ciclul gimnazial
trebuie să se evite schemati zarea rigidă, de aceea uneori structura lec ției suferă o serie de
modificări fără ca acestea să aducă prejudicii realizării sarcinilor și scopului urmărit.

17 Promovarea unor forme elastice, variate care să aibă în vedere particularitățile
colectivului sporesc eficiența activității. Am urmărit cu prec ădere modul de manifestare în
cadrul lecțiilor, a elevilor, cum răspund la solicitări și care din mijloacele propuse înregistrează
cea mai mare atașare din partea lor.
A treia etapă (12.04.2017 ) a constituit -o finalizarea cercetării noastre, în care au fos t
prelucrate și interpretate datele statistice, au fost formulate concluziile și aprecierea metodei
elaborate.
Pentru formularea concluziilor finale, care să probeze ipoteza anunțată a cercetării, am
utilizat rezultatele obținute din prima și ultima etapă. Rezultatele înregistrate în cea de a doua
etapă, le-am folosit pentru dezvolta rea indicilor de viteză prin jocuri de mișcare în lecția de
educație fizică .
Cercetarea s -a desfășurat pe terenul de sport al Școlii Gugești , cu dimens iunile de 25 m
și 45 m. În anotimpul rece, orele s -au desfășurat în sa la de sport a școlii, dotată cu materialul
didactic necesar. Aici am efectuat pregătirea specifică, jocurile de mișcare, exercițiile și toate
testările pentru a efectua ceea ce mi -am prop us: dezvoltarea indicilor de viteză la clasa a V -a.

3.2 Metodele ș i tehnicile de cercetare utilizate

Ca metode și tehnici specifice, necesare cercet ării, le-am ales pe cele care m -au ajutat
în elaborarea acestui studiu, atât la partea teoretică cât și la cea practică:
Metoda studiului bibliografic care mi -a permis cercetarea în prealabil a literaturii de
specialitate existente pentru o prezentare amplă și corectă a conceptelor care m -au condus la
conturarea fundamentului teoretic științific și metodologic al lucrării. Metoda aceasta m -a ajutat
și la organizarea și stabilirea planului de cercetare și de desfășurare a sarcinilor și la atingerea
obiectivelor propuse.
În cercetarea pedagogică ca d e altfel și în alte domenii, metoda observației deține un
rol esențial. Prin observare se înțelege constatarea lucr urilor și fenomenelor așa cum ni le oferă
natura în mod obișnuit. Observarea științifică în cercetarea pedagogică înseamnă urmărirea
atentă ș i sistematică a fenomenelor și faptelor fără intenția de ale modifica, cu scopul de a degaja
relații cauzale referitoare la procesul instructiv – educativ, pe baza cărora se pot formula
generalizări predicative.
Metoda observației poate fi clasificată astf el:
• după modul de realizare:
– observație directă;

18 – observație indirectă .
• orientarea în timp:
– observație transversală;
– observație longitudinală .
• după locul de desfășurare:
– observație în teren;
– observație de laborator .
• după modul de organizar e:
– observație integrală;
– observație selectivă .
În cercetările realizate cu metoda observației operează câteva limite (de evidență, de
timp). Aceste constrângeri sunt însă diminuate prin corelarea informațiilor obținute prin
observații cu cele obișnuite prin alte metode ca și prin respectarea riguroasă a cerințelor de
organizare a acțiunii .
Metoda convorbirii am folosit -o pentru realizarea comunicării pe parcursul studiului, a
orelor de educație fizică și sport, cu partea colaboratoare, pentru o inform are corectă a cerințelor
exercițiilor și a experimentului, la corectarea și eficientizarea derulării activităților propuse.
Metoda experimentală constă , în esență, în introducerea sau suprimarea unuia sau mai
multor factori bine delimitați într -o situație cun oscută în vederea rezultatelor acestei intervenții.
Astfel, în cadrul acestei metode există procedeul grupelor de control sau grupelor
paralele. Procedeul antrenează în experiment două sau mai multe grupe de subiecți (clase
diferite sau grupe din aceeași c lasă) egale sau cât mai aproape sub toate aspectele, cu excepția
unui factor care este supus unei modificări deliberate. Performanța fiecărei grupe este urmărită
în condiții identice astfel încât diferențele de performanță să poată fi atribuite variabilei
independente.
Metoda testelor am folosit -o la concretizarea obiectivelor propuse de cercetare și la
posibilitatea de obținere a unor rezultate care să mă conducă la o concluzionare a studiului.
Testele propuse le -am ales pentru a putea verifica ipoteza a nunțată în introducerea
lucrări. Am utilizat măsurători antropometrice precum talia și greutatea.
Celelalte teste au vizat direct verificarea utilității probelor alese din programul de
pregătire anual: alergare de viteză pe distanța de 50 m, cu start d in picioare și introducerea
jcurilor de mișcare . Am efectuat la grupa experimentală, o testare inițială pentru a verifica
nivelul dezvoltăr ii calității motrice: viteza , pentru a putea stabili la sfârșitul experimentului,

19 după testarea finală, progresul rea lizat de grupa aleasă, atât la băieți cât și la fete, pentru a putea
confirma ipoteza de lucru.
Pentru prelucrarea datelor as tfel obținute, am folosit metoda înregistrării, metoda
reprezentării grafice și metoda statistico -matematice.
Metoda înre gistrării datelor am folosit -o pentru a adun a și ordon a totalul de date adunate
pe parcursul studiului, date organizate pe fișe individuale, pe grupe de fete și băieți și în funcție
de etapele de defășurare ale studiului. La final, această ordonare mi -a facilitat folosirea lor
pentru aplicarea celorlate metode care m -au condus la finalizarea cercetăriiși la alcătuirea
raportului final.
Metoda reprezentării grafice se bazează pe un sistem de reguli care sunt stabilite pentru o
mai bună vizualizare, reprezentare și conștientizare a datelor. De asemenea, toate cifrele și
indicatorii sunt înfățișați mai sugestiv și mai clar, oferind posibilitatea comparării și a
interpretării lor. Aanalizele finale, sunt la r ândul lor reprezentate gra fic pentru sesizare a clară a
diferențelor și a formulării unor concluzii.
Metoda statistico – matematică – statistica reprezintă acel domeniu al matematicii aplicate,
fundamentat pe teoria probabilităților și pe legea numerelor mari, care permit studiul diferitelor
caracteristici ale fenomenelor de masă.
În prelucrarea datelor reieșite din testările inițiale și cele finale am folosit următorii
indicatori statistico –matematici: media aritmetică, abaterea standard și coeficientul de
variabilitate.
În raport cu variabi la supusă atenției și cu metoda adaptată în investigarea ei, intervenția
metodelor statistice în cercetarea pedagogică implică câteva momente importante:
– stabilirea eșantioanelor asupra cărora urmează să se efectueze investigația;
– elaborarea instrume ntelor de măsură adecvate fenomenelor ce urmează a fi studiate;
– recoltarea metodică a informațiilor brute referitoare la colectivul de subiecți supus
investigației, cuantificarea lor și ierarhizarea datelor numerice;
– reducerea mulțimii ordonate de dat e la un număr mic de rezultate sintetice prin prelucrarea
datelor ordonate și construirea curbelor de distribuție;
– interpretarea rezultatelor obținute prin formularea unor ipoteze, verificarea lor, stabilirea unor
concluzii cu valoare prognostică, desco perirea raporturilor dintre fenomene.
Prelucrarea statistică a informațiilor reduce și uneori elimină subiectivitatea
cercetătorului, contribuind la sporirea obiectivității științifice.
Aceste metode permit obținerea unor indici obiectivi, verificarea și e valuarea
parametrilor care alcătuiesc programele de pregătire, prelucrarea și prezentarea tuturor datelor

20 și a materialului obținut care constă în cifre, indici și interpretări descriptive, mai mult sau mai
puțin detaliate, în funcție de sarcinile urmărite .
Materialul este analizat în funcție de indicatori statistici specifici analizei sportive. S -a
urmărit obținerea de rezultate comparative sau particularizate cu scopul verificării metodelor și
mijloacelor consacrate sau a stabilirii de noi tehnici care s ă ajute la îmbunătățirea metodologiei
și a obiectivelor programei de instruire, la modificări și ameliorări ale acestora, așa cum s -a
arătat în argumentarea lucrării alese.
Am efectuat atât la grupa martor cât ș i la grupa experiment, o testare inițială pentru a
verifica nivelul dezvoltă rii cal ității motrice – viteza – pentru a putea stabili la sfârș itul
experimentulu i, după testarea finală , progresul realizat de cele dou ă grupe, atât la b ăieți cât ș i la
fete, pentru a putea confirma ipoteza de lucru.
Probele de control atât la testarea inițială cât și la cea finală pentru stabilirea timpilor ș i
progreselor atinse, au co nstat în alergare de viteză pe distanța de 50 m, cu start din picioare , așa
cum prevede și programa școlară pentru acest nivel ș colar.
La gr upa martor s -au efect uat exerciț ii pentru dezvoltare a acestei calităț i motrice
conform prog ramei ș colare.
La grupa experiment (a V-a A) am implem entat un sistem de exerciți i și jocuri de
mișcare pentru dezvoltarea vitezei ținând cont de particularitățile de sex și vârstă ale subiecț ilor.
Exerci țiile au fost efectuate independent la fete și băieți, pe teren plat î n jurul terenului de
handbal al școlii.
Așadar, la grupa experiment ( a-V-a A), în a doua etapă , atât la băieți , cât și la fete a m
folosit pentru dezvoltarea indic ilor de viteză jocurile de mișc are, pasul alergător de accelerare ,
și pasul alergător lansat de viteză , altele decâ t cele folo site frecvent la clasă . În cursul activității
de învățare și perfecționare a acestui element, atenția va fi îndreptată asu pra creșterii tr eptate a
vitezei, până la atingerea vitezei normale a acesteia. La început se va evita atingerea vitezei
maxime, până când alergarea nu mai prezintă greșeli. Exercițiile se caracterizează prin mărirea
și micșorarea vitezei e fectuate, mai li n sau mai brusc.
1. Alergare accelerată, în linie dreaptă, la început pe 20 – 30 m, apoi pe 40 – 60 m.
Viteza nu depășește la început 80 – 90 % din posibilitățile maxime; mai târziu se poate ajunge
la 95 – 100 % ; se execută individual dar și pe perechi, or i 4 – 6 elevi așezați în linie; creșterea
vitezei se face lent; 4x;
2. Alergare accelerată în turnantă; distanțele de lucru 40 – 60 m, individual apoi în
perechi; se indică aplecarea trunchiului spre interiorul turnantei și acțiunea mai ampla a brațului
exterior; 2x;

21 3. Alergare în tempo variat; distanța de alergare 100 – 150m; se mărește și se micșorează
viteza în tempouri și pe distanțe prestabilite; astfel, se execută 5 – 6 schimbări de viteză,
ajungându -se și la 90 – 95 % din posibilitățile maxime ale e xecutanților; grupe de 6 – 8 elevi;
3x;
4. Starturi din picioare, în linie dreaptă, pornindu -se la început cu viteză maximă; se
lucrează pe 20 – 30 m; oprirea din alergare se face pe distanță mai mare, lucrându -se individual,
dar și pe grupe de 4 – 5 execu tanți, așezați în linie; 4x;
5. Trecere în alergare accelerată din joc de glezne; frecvența în jocul de glezne crește
treptat, până la maximum, apoi se trece în alergare accelerată, cu pasul din ce în ce mai lung;
grupe de 6 – 8 alergători; 30 – 40 m; 2x;
6. Accelerări bruște, efectuate din poziții înalte, de pe loc, prin dezechilibrarea bruscă
înainte; pentru a evita căderea înainte, alergătorul este obligat să execute o alergare cu pași
scurți și rapizi, apoi din ce țn ce mai lungi; grupe de 6 – 8 alergăt ori; 30 – 40 m; 2x;
7. Alergare cu accelerare, în linie dreaptă și cu atingerea vitezei maxime la sfârșitul
accelerării; 4x; 5 linii x 6 elevi, 30m;
8. Alergare accelerată, în linie dreaptă pe 20 – 30m, atingerea vitezei maxime, urmată
de o alergare liberă , fără efort; se execută individual, apoi pe grupe mici în linie; 4x; 5 linii x 6
elevi ;
9. Exercițiul de mai sus este repetat în continuare, fără pauze; accelerare, alergare liberă,
accelerare; 30m; 3x; 5 linii x 6 elevi;
10. Alergare cu accelerare, pe 20 – 30m, în linie dreaptă, cu atingerea vitezei indicate și
menținerea ei pe o distanță de 10 – 20m, urmată de încetinirea vitezei și oprirea alergării; 3x; 5
linii x 6 elevi;
11. Formație de lucru: Pe perechi :,,Leapș a pe perechi ” – cu start din picioar e și alergare
pe 15 -20 m, distanța între parteneri este de 2 m, 3 -4x, pauză 45sec ;
12. Formație de lucru: în linie cate 4-6 elevi, start din picioare și lansare pe distanța de
50-60m, sub formă de concurs cu plecare la semnal sonor 3 -4x, tempo 3/4-4/4, pauză (mers)
30 sec-1 min.
1.„Cursa pe numere ”
Se alcătuiesc două sau mai multe echipe, jucătorii se așează în linie pe șiruri. Fiecare șir
trebuie sa aibă un număr egal de jucători. Jucătorii stau joc cu picioarele încrucișate sau în
picioare. După ce s -a efectua t numărătoarea în adâncime, li se atrage atenția să -și țină minte
numărul. Conducătorul jocului fixează direcția de alergare și strigă un număr, de exemplu 5.
Jucătorii care au acest număr se ridică de la locul lor și aleargă în jurul șirului său, astfel î ncât

22 să ajungă cât mai repede la locul din care au plecat. Echipa al cărei jucător a ajuns mai repede
are un punct. În felul acesta continuă să alerge jucătorii. Cel care aleargă în sens invers sau nu
ocolește complet șirul respectiv aduce un punctaj negat iv pentru echipa sa. La sfârșit se face
totalul punctelor și echipa care are mai multe puncte este învingătoare.
Indicații metodice: se va insista asupra direcției de alergare a copiilor, astfel încât să se
evite accidentările. Se pot schimba pozițiile ini țiale din ca re se v or executa plecările. Dozare :
3-4×;
2.„Alergare în doi ”
Elevii sunt dispuși pe două linii la distanță de 5 -6 metri, cu fața la profesor. La comanda
acestuia , toți jucătorii execută stânga împrejur, cei din spate încercând să -i prindă pe c ei din
față, la al doilea fluier rolurile se inversează.
Indicații metodice : după câteva repetări, se schimbă pozițiile de plecare .Dozare : 3-4×;
3.„Ocup ă locul ”
Jucătorii sunt în numă r de 15 -20 aș ezați în forma de c erc cu faț a unul la cel ălalt avâ nd
intervalul între ei de două brațe. Un singur jucător rămâne în afara cercului. Acesta ocolește
cercul în pas alergător ș i la un moment dat loveș te pe umă r un ju cator din cerc. Cel lovit fuge
în jurul cercului î n sens invers. Cine ajunge primul ocupă locul ră mas gol. Al doilea ajuns
continuă să ocolească cercul î n continuare. Pentru a fa ce jocul mai interesant sau atră gator se
pot introduce unele reguli noi. Astfel la locul î ntâlniri celor doi î n timp ce aleargă spre locul din
cerc ră mas gol cei doi jucă tori trebui e să execute anumite mișcă ri sau gesturi ș i anume :să-și dea
mâna unul celuilalt , să se apu ce de ambele mâ ini și să se învâ rtească odată, să facă trei
genoflexiuni .
Jocul este r ecom andat mai ales pentru fete și bă ieți. Gestur ile sau miș cările stabilite la
întâlnire pot avea un caracter hazli u, care sa disp ună buna dispoziț ie a co lectivului. Jocul este
potrivit în privi nța atinger ii obiectivului dorit deoarece îi face pe elevi să fi e tot timpul atenți,
concentrați și “pe fază ”. Dozare : 3-4×;
4.„Prinde bastonul ”
15-20 de jucători se pun î n formaț ie de cerc cu faț a spre interior. Ei se numar ă în
continuare, fiecare capătând un numă r. Numele cu so ț formeaz ă o echip ă, iar nu merele fără soț
altă echipă. În centru l cercului se afl ă conducătorul echipei având un băț de aproximativ 1 m
lungime. El sprijină bastonul cu un capă t de pă mânt , iar celălalt îl ține cu mâ na în așa fel î ncât
bastonul să stea pe verticală. Conducatorul jocului strigă un număr ș i imediat după aceasta se
retrage la o parte luâ nd m âna de pe baston. J ucatorul al cărui nume a fost strigat aleargă spre
baston și î ncearc ă să-l apuce î nainte ca ace sta să cadă la pam ânt. Dacă a reusit să îl prindă aduce

23 un punct echipei s ale după care revine la locul său. Din nou conducă torul sprijin ă bastonul pe
pământ ș i jocul continu ă. Echipa î nving ătoare este aceea care a achizi ționat un anumit num ăr
de puncte st abilit de la î nceputul joculul . Dozare : 3-4×;
5.„Crabii și creveții”
Două echipe alcătuite din 10-15 jucători stau aliniate pe două rânduri, spate în spate,
în centrul terenu lui de joc .Dista nța dintre rânduri este de cel mult 1 m, iar intervalul dintre
jucătorii aceleiași echipe este de 1-2 pași. În fața fiecărei echipe, la 10-12 m, se trasează cu
creta o linie care reprezintă „casa”. Una dintre echipe repre zintă „crabii”, iar cealaltă
„creveții”.Conduc ătorul jocului strigă numele unei echipe. Membri i acesteia aleargă spre
propri a casă, urmăriți fiind de adversari. Fiecare jucător atins înaint e de a fi trecut linia „casei”
aduce un punct echipei adverse.Pentr u amuzamentul participanțilo r la acest joc de mișcare ,
conducă torul poate rosti și cuvint e care să-i derutez e pe partici panți (De exemplu: castravete,
cravată, cracă etc.). Dozare : 3-4×;
În ultima etapă formată am efectuat proba de control cu grupa experiment c onstatând în
testarea finală unde am notat timpii scoși de fiecare elev în parte.
Am observat că exercițiile implementate și jocurile de mișcare la grupa experiment între
testarea inițială și cea finală ce a avut drept scop obținerea unor rezultate superio are la testarea
finală față de cele obținute la grupa martor la aceeași testare și în aceleași condiții, diferența
făcând -o jocurile și exercițiile efectuate pentru dezvoltarea acestei calități motrice.
La alergarea de viteză, inițial, valorile individuale ale băieților au o amplitudine de
0”38 (x – 8”91; x – 8”53 ) la clasa a V -a A (exp.) și 0”31 (x – 8”72; x – 8”41) la clasa a V -a B
(marto r); la fete, amplitudine de 0”28 (x – 9”85; x – 9”57) la clasa a V -a A (exp.) și 0”37 (x –
9”79; x – 9”42 ) la clasa a V-a B(martor).
Rezultatele finale individuale ale băieți lor se întind pe o scală de 0”33 (x – 8”79; x –
8”46) la clasa a V -a A (exp.) și 0”30 (x – 8”67; x – 8”37) la clasa a V -a B(martor); la fete,
amplitudine de 0”26 (x – 9”72; x – 9”46) la clasa a V-a A(exp.) și 0”36 (x – 9”73; x – 9”37 ) la
clasa a V -a B(martor). (Tabelul 3.1 și Graficele 3.1 și 3.2 ).Abaterea standard prezintă dispersii
mici la ambele grupe, atât la testarea inițială cat și la cea finală. Coeficientul de variabilitate și la
această probă confirmă omogenitatea bună la ambele grupe.

24 Tabel 3.1

Alergare de viteză pe distanța de 50 m, cu start din picioare

CLASA a V-a A EXPERIMENT a V-a B MARTOR
SEX BĂIEȚI FETE BĂIEȚI FETE
TEST. T.I. T.F. T.I. T.F. T.I. T.F. T.I. T.F.
1 8”91 8”79 9”85 9”72 8”41 8”37 9”79 9”73
2 8”82 8”73 9”73 9”68 8”91 8”84 9”72 9”68
3 8”23 8”09 9”67 9”59 8”84 8”79 9”77 9”71
4 8”55 8”48 9”51 9”42 8”26 8”21 9”61 9”59
5 8”84 8”75 9”79 9”68 8”32 8”25 9”34 9”26
6 8”29 8”15 9”31 9”23 8”91 8”81 9”67 9”63
7 8”24 8”06 9”33 9”25 8”72 8”67 9”55 9”51
8 8”52 8”34 9”64 9”52 9”79 9”74
9 8”53 8”46 9”25 9”06 9”72 9”70
10 9”51 9”41 9”63 9”59
11 9”79 9”72 9”57 9”48
12 9”52 9”41 9”64 9”59
13 9”37 9”22 9”71 9”68
14 9”57 9”46 9”68 9”63
15 9”59 9”52
16 9”42 9”37
x
max 8”91 8”79 9”85 9”72 8”72 8”67 9”79 9”73
x
min 8”53 8”46 9”57 9”46 8”41 8”37 9”42 9”37
W 0,38 0,33 0,28 0,26 0,31 0,30 0,37 0,36
Media 8,54 8,42 9,56 9,45 8,62 8,56 9,63 9,58
S 0,26 0,28 0,19 0,21 0,28 0,27 0,12 0,13
CV (%) 3,07 3,41 2,03 2,22 3,31 3,23 1,30 1,39

Rezultatele individuale înregistrate la testările inițiale și finale la alergarea de viteză pe
distanța d e 50 m cu start din picioare .

25 Tabel 3.2

Alergare de viteză pe distanța de 50 m, cu start din picioare (timpi obținuți)
Clasa Martor
Clasa Nr. Crt. Sex Nume T.I. T.F.

V-a B
(martor) 1

BĂIEȚI

C. A. 8”41 8”37
2 E.M. 8”91 8”84
3 N. R. 8”84 8”79
4 S.A. 8”26 8”21
5 S.C. 8”32 8”25
6 V. S. 8”91 8”81
7 V. A. R. 8”72 8”67
8

FETE B. M. 9”79 9”73
9 B. B. 9”72 9”68
10 C. D. 9”77 9”71
11 C. A. 9”61 9”59
12 C.I. 9”34 9”26
13 D. T. 9”67 9”63
14 G.D. T. 9”55 9”51
15 I. G. 9”79 9”74
16 M. I. 9”72 9”70
17 P. V. 9”63 9”59
18 R. M. 9”57 9”48
19 S. M. 9”64 9”59
20 S. A. 9”71 9”68
21 S. F. 9”68 9”63
22 T. G. 9”59 9”52
23 U. A. 9”42 9”37

26 Tabel 3.3

Alergare de viteză pe distanța de 50 m, cu start din picioare (timpi obț inuți)
Clasa Experiment
Clasa Nr. Crt. Sex Nume și prenume T.I. T.F.
1

BĂIEȚI

B. R. V. 8”91 8”79
2 C. A. V. 8”82 8”73
3 O.G. 8”23 8”09
4 O.M. S. 8”55 8”48
5 Ș.M. 8”84 8”75
6 Ș. A. 8”29 8”15
7 T. G. 8”24 8”06
8 T. R. Ș. 8”52 8”34
9 V. D. 8”53 8”46
10

FETE A.D. 9”85 9”72
11 B. A. M. 9”73 9”68
12 B. E. 9”67 9”59
13 C.A. 9”51 9”42
14 G. M. 9”79 9”68
15 P. L. V. 9”31 9”23
16 P. B. E. 9”33 9”25
17 R. M. 9”64 9”52
18 V. G. E. 9”25 9”06
19 C.Ș. R. 9”51 9”41
20 N. I. A. 9”79 9”72
21 P.N. S. 9”52 9”41
22 R. A. N. 9”37 9”22
23 V.A. 9”57 9”46

27 Grafic 3.1

Dinamica valorilor individuale la alergarea de viteză 50 m
clasa a V -a A experimentală

Grafic 3.2

Dinamica valorilor individuale la alergarea de viteză 50 m
clasa a V -a B martor

8,91
8,82
8,238,558,84
8,298,248,528,538,798,73
8,098,488,75
8,158,068,348,469,85
9,739,67
9,519,79
9,319,339,64
9,259,519,79
9,52
9,379,579,729,689,59
9,429,68
9,239,259,52
9,069,419,72
9,41
9,229,46
7,588,599,510
123456789 1234567891011121314
BAIETI FETET.I. T.F. T.I. T.F.
8,418,918,84
8,268,328,918,72
8,378,848,79
8,218,258,81
8,679,799,729,779,61
9,349,679,559,799,72
9,639,57
9,649,719,689,59
9,429,739,689,719,59
9,269,639,519,74 9,79,599,489,599,689,639,52
9,37
77,78,49,19,810,5
1234567 12345678910111213141516
BAIETI FETET.I. T.F. T.I. T.F.

28
3.3 Indicatorii morfo -funcționali și motrici folosiț i în experiment

Pentru a reliefa c ât mai bine nivelul de pregă tire al elevilor am efectuat o serie de teste
și măsură tori. S -au stabilit trei indicatori somatici și anume înălțimea î n ortostatism cu ajutor ul
taliometrului, anvergura brațelor ș i greutatea corporală, prin cântă rire.
Talia reprezintă statura în ortostatism și constituie principalul indicator al creșterii
somatice și așa cum este cunoscut acest indice este condiționat genetic. Înălțimea a fost
măsurată cu taliometrul, în poziția st ând, fără încălțăminte.
Greutatea este un indice perfectibil și poate influența într-o proporție considerabilă de
factorii exogeni, printre care alimentația are un rol însemnat și ea este determinată de
posibilitățile materiale ale familiei, la care se adaugă și factorii educativi. Greutatea corporală
a fost măsurată cu cântarul medi cinal.
Anvergura sau deschiderea bratelor: întinse lateral, paralel cu solul, se masoară luând
distanta dintre vârfurile degetelor mijlocii cu ruleta sau rigla .
În cele ce urmează voi prezenta tabel ele ce conț in toate aceste date, atâ t la clasa martor
(a V -a A) cât și la cea experiment (a V -a B) pe sexe calculând ș i indicatorii statistici co mpuși
din media aritmetică ,abaterea standard și coeficientul de variabilitate . De asemenea, vom
prezenta ș i graficele comparative referitoar e la indicii somatici ai s ubiecților ce compun cele
două clase.

29 Tabel 3.3

Clasa a V -a A
(experiment) Băieți MĂSURĂTORI SOMATICE
Nr. crt. Nume și prenume Înălțime Greutate Anvergură
(cm) (Kg) (cm)
1. B. R. V. 145 37 147
2. C. A. V. 145 36 144
3. O.G. 150 40 153
4. O.M. S. 146 38 148
5. Ș.M. 143 34 145
6. Ș. A. 148 39 146
7. T. G. 154 43 156
8. T. R. Ș. 151 41 153
9. V. D. 148 40 150 MEDIA
ARITMETICĂ (
x ) 147,77 38,66 149,11 Indicatori
statistici
ABATEREA
STANDARD (S) 3,45 2,73 4,13 COEFICIENTUL DE
VARIABILITATE
(CV) (%) 2,33 7,08 2,77

30 Tabel 3.4

Clasa a V -a A
MĂSURĂTORI SOMATICE (experiment) Fete
Nr. crt. Nume și prenume Înălțime Greutate Anvergură
(cm) (Kg) (cm)
1. A.D. 130 30 128
2. B. A. M. 132 34 133
3. B. E. 145 35 147
4. C.A. 150 40 152
5. G. M. 134 29 132
6. P. L. V. 140 31 142
7. P. B. E. 150 39 152
8. R. M. 150 44 150
9. V. G. E. 157 40 158
10. C.Ș. R. 150 40 152
11. N. I. A. 133 30 132
12. P.N. S. 150 36 152
13. R. A. N . 150 41 152
14 V.A. 135 30 136 Indicatori
statistici

MEDIA
ARITMETICĂ (
x ) 143,28 35,64 144,14
ABATEREA
STANDARD (S) 8,93 5,04 9,97
COEFICIENTUL DE
VARIABILITATE
(CV) (%) 6,23 14,16 6,92

31 Tabel 3.5

Clasa a V-a B (martor) Băieți MĂSURĂTORI SOMATICE
Nr. crt. Nume Înălțime Greutate Anvergură
(cm) (Kg) (cm)
1. C. A. 147 40 148
2. E.M. 140 42 142
3. N. R. 143 41 145
4. S.A. 158 51 162
5. S.C. 157 49 163
6. V. S. 137 38 137
7. V. A. R. 136 37 136 Indicatori
statistici

MEDIA
ARITMETICĂ (
x ) 145,42 42,57 147,57
ABATEREA
STANDARD (S) 9,03 5,38 11,02
COEFICIENTUL
DE
VARIABILITATE
(CV) (%) 6,21 12,63 7,47

32 Tabel 3.6

Clasa a V -a B MĂSURĂTORI SOMATICE (marto r) fete
Nr.
crt. Nume Înălțime Greutate Anvergură
(cm) (Kg) (cm)
1. B. M. 139 32 141
2. B. B. 140 35 142
3. C. D. 145 36 147
4. C. A. 130 30 131
5. C.I. 160 50 162
6. D. T. 145 37 146
7. G.D. T. 145 36 147
8. I. G. 135 29 137
9. M. I. 155 43 157
10 P. V. 150 38 152
11. R. M. 160 50 163
12. S. M. 140 37 141
13. S. A. 140 36 142
14. S. F. 138 32 140
15. T. G. 152 36 153
16. U. A. 160 52 162
MEDIA
ARITMETICĂ (
x) 143,77 36,44 145,55 Indicatori
statistici
ABATEREA
STANDARD (S) 9,33 6,57 9,51 COEFICIENTUL
DE
VARIABILITATE
(CV) (%) 5,83 12,65 5,87

33 Grafic 3.3

Grafic 3.4

138140142144146148150
băieți fete
a-V-a A experiment 147 143
a-V-a B martor 145 143ÎNĂLȚIME

34
Grafic 3.5

35 IV. Rezultat ele cercetă rii și interpretarea lor

4.1. Prelucrarea ș i interpretarea datelor culese

Voi prezenta în continuar e rezultatele finale ale cercetă rii efectuate cu mediile
aritmetice , abaterea standard, coeficientul de variabilitate la probele de control , atât la grupa
martor , cât și la cea experiment la test area inițială și la cea finală , în scopul de a vedea dacă
cercetarea ș i-a atins obiectivul propus.

Tabel 4.1 Băieț i

Tabel 4.2 Fete

Grupa

Indicatori Grupa martor (băieți) Grupa experiment (băieți)
T I T F T I T F
Media
Aritmetică 8”62
8”56
8”54 8”42
Abaterea
Standard ( S) 0,28 0,27 0,26 0,28
Coeficientul de
variabilitate
CV (%) 3,31 3,23 3,07 3,41
Grupa

Indicatori Grupa martor (fete ) Grupa experiment (fete)
T I T F T I T F
Media
Aritmetică 9”63 9”58 9”56 9”45
Abaterea
Standard ( S) 0,12 0,13 0,19 0,21
Coeficientul de
variabilitate
CV (%) 1,30 1,39 2,03 2,22

36 Grafic 4.1

Grafic 4.2 Fete

Grafic 4.2

a) La băieți :
– Grupa martor = observă m reducer ea timpilor la testarea final ă față de cea inițială ,
respectiv de 0.6 ’’;
– Grupa experiment = observăm că rezultatele elevilor s -au îmbunătăț it cu 0.12’’ la
00,511,522,533,544,555,566,577,588,599,510
a V-a B
martora V-a A
experiment
T.I. 9,63 9,56
T.F. 9,58 9,45Fete
T.I.
T.F.
00,511,522,533,544,555,566,577,588,599,510
a V-a B martor a V-a A experiment
T.I. 8,62 8,54
T.F. 8,56 8,42Băieți
T.I.
T.F.

37 testarea finală față de testarea inițială : grupa experimentală a realizat, prin exerciț iile și jocurile
introduse , un progres de 0.6’’ față de grupa martor.
b) La fete :
– Grupa martor = și-a îmbunătăț it timpii la testa rea fina lă cu 0.5’’.
– Grupa experiment = a realizat un progres d e 0.11’’ la testarea finală față de testarea
inițială . A realizat, deci un p rogres de 0.6’’ față de grupa martor.
De asemenea , observăm că la grupa martor băieț i, cea mai mare diferență la testarea
finală e cu 0.6’’ mai bun ă decât la testarea inițială, pe câ nd la grupa experiment b ăieți, situaț ia
e cu totul alta, cel m ai mare salt de la testarea inițială , la cea finală e de 0.12’’.Acest lucru
demonstrează clar în ceea ce privește băieții că metodele de pregă tire folosite sunt mai eficiente,
obținându -se progrese eviden te în ceea ce privește indicii de viteză .
La fete obse rvăm o situatie similară, la grupa martor cea mai bună îmbunătățire a
timpului iniț ial fiind de 0.5’’. La grupa experiment cel mai important progres e de 0.11’’, fapt
ce demonstrează încă o dată progresul evident efectuat de clasa experimentală .
Abaterea standard prezintă dispersii mici la ambele grupe, atât la testarea inițială cat și la
cea finală. Coeficientul de variabilitate este cuprins între 0 -10%, înseamnă ca împra stierea datelor
este foarte mică , iar media este reprezentativă , deoarece eșantio anele masurat e sunt omogen e.

Grafic 4 .3
Diferență timpi obținuți

024681012
diferenta T.I. – T.F.
băiețidiferenta T.I. – T.F.
fete
a V-a A martor 6 5
a V-a B experiment 12 11

38 În graficul d e mai sus , grupa experiment are creșterea evident mai mare decât grupa
martor atât la fete , cât și la băieț i, ceea ce demonstreaz ă că experimentul și -a atins scopul și că
am realizat ceea ce mi -am propus , demonstr ând rolul experiment ului în dezvoltarea indiciilor
de viteză pri n jocurile de mișcare , la elevii clasei a V- a.
Referitor la indici i somatici , putem constata pe baza calculelor mediei aritmetice și a
coeficienților de variabilitate că avem de -a fac e cu două clase (experiment, martor) echilibrate ,
cu mici variaț ii în ceea ce prive ște dezvoltarea fizică din punct de vedere al înălțimii, greutății
și al anvergurii subiecț ilor. Aceasta arată că posibilitățile de îmbunătățire a calității motrice
„viteza ”, înainte de efectuarea experimentului , erau la aproximat iv ace iași parametri, și
posibilitățile subiecț ilor aproximativ egale.

39 V. Concluzii ș i propuneri

Concluzii:
1. Cercetarea teoriei și practicii procesului de predare a educației fi zice la clasa a V -a indică
faptul, că în planul de învățământ se observă lipsa unei concepții bine conturate privind
locul, rolul și conținutul metodei de învățare prin joc. Examinarea aspectelor legate de
folosirea jocurilor în lecția de educație fizică a copiilor de 11 -12 ani, ne demonstrează că
acestea constituie un factor de perfecționare a procesului didactic, contribuind la
înzestrarea copilului cu capacități, cunoștințe și atitudini în concordanță cu obiectivele
educației fizice școlare la această vâ rstă.
2. Aria jocurilor de mișcare utilizate în acest scop, în condițiile tehnico -materiale respective
și a celor de mediu, în care s -a desfășurat activitatea de cercetare au contribuit la mărirea
numărului de „achiziții” ale elevilor, concretizate în compete nțe, a dus la călirea
organismului și la consolidarea echilibrului psiho -fizic al elevilor.
3. Investigația efectuată a verificat faptul că în actul de învățare a deprinderilor motrice se
pot utiliza jocuri de mișcare , dar numai după ce au fost îndeplinite con dițiile metodice și
organizatorice ale acestora. În acest sens la început s -au folosit tempouri mai lente de
execuție, număr adecvat de repetări și arbitraje corecte întotdeauna, precum și corectările
și precizările respective.
4. În urma aplicării jocurilor de mișcare în lecțiile de educație fizică cu copiii de clasa a V –
a, la toți indicatorii cercetați s -au înregistrat creșteri semnificative , față de rezultatele
elevilor din grupa de control, unde predarea lecțiilor a fost desfășurată cu mijloace
tradiționa le.
5. Rezultatele obținute de către elevii grupei experimentale, la probele de control, reflectă
faptul că jocurile de mișcare utilizate sunt în măsură să devină mijloace adecvate pentru
dezvoltarea indicilor de viteză.
6. De remarcat faptul că „sfera” acestor jocuri de mișcare utilizate în timpul anului școlar a
fost stimulativă și atractivă pentru elevi, a fost adaptată posibilităților lor colective și
individuale.
7. Aria jocurilor de mișcare destinată scopului urmărit a fost utilizată în marea majoritate,
în ve rigile tematice ale lecțiilor, dar și în veriga de organizare a colectivului de elevi – sub
aspectul jocurilor de atenție specifice – precum și în cea de pregătire a organismului
pentru efort – de exemplu, jocurile pentru însușirea poziției fundamentale.
8. Ansamblul probelor de control utilizate pentru verificarea eficienței experimentului a fost

40 bună pentru că:
– au vizat motricitatea generală a elevilor;
– au vizat aspecte priceperi și deprinderi motrice, calități motrice etc.;
– atractivitatea specificului lor a creat în rândul elevilor un stimulent și un spirit de
întrecere remarcabil.
11. Ipotezele cercetării au fost verificate și au relevat următoarele aspecte:
– realizarea conținutului lecțiilor prin utilizarea acestor mijloace a putut fi aplicată
continuu și efici ența lecțiilor crește , ceea ce a făcut să se valideze prima ipoteză a
cercetării;
– au adus în rândul elevilor un plus de influență psiho -senzorială prin relațiile dintre
ei, în timpul efectuării propriu -zise a sarcinilor jocurilor.
– rezultatele î nregistrate de către elevi la „recoltările” finale au fost superioare la
grupa experimentală față de grupa de control, acest lucru verificând ultima ipoteză.

Propuneri
1. Investigația a demonstrat că jocurile de mișcare pot influența pozitiv demersul didacti c
organizat pentru însușirea elementelor fundamentale ale vitezei.
2. Pentru a avea o „imagine” mai clară a evoluției însușirii deprinderilor este bine ca, pe
viitor , să se efectueze o testare intermediară.
3. Este posibil ca, p rin explicațiile și indicațiile oferite, creșterea indicilor de viteză să
depășească cadrul lecțiilor și, în activitatea lor liberă elevii să poată continua acest proces
instructiv prin practicarea jocurilor învățate.

41 Bibliografie

1.Achim , V. Particularitățile biologice ale vârstei d e creștere și dezvoltare.
Consfătuirea metodico științifică , Cluj Napoca – 1976 .
2.Acsinte, A., Jocuri și activități dinamice de timp liber, Editura Performantica,
Iași,2007.
3. Alexe , N. Sinteze și necesități privind structura și metodica lecției de educație f izică ,
Revista EFS nr. 1/1971 .
4. Alexe, Nicolae. Antrenamentul Sportiv Modern, Ed.Editis, București – 1993.
5.Alexei, M., Metodica predării probelor atletice, FEFS -UBB Cluj -Napoca , 2002.
6.Alexei, M., Monea, G., Bogdan V., Curs de Tehnica probelor atletice , FEFS -UBB,
Cluj-Napoca, 1995.
7.Bompa, T.O., Teoria și metodologia antrenamentului sportiv – Periodizarea , Ed. Ex
Ponto, Buc. – 2002.
8.Bompa, Tudor, Teoria și metodologia antrenamentului sportiv , CNFPA, Bucuresti,
2001 .
9.Cârstea, Gh., Teoria și metodica educați ei fizice și sportului, București , 2000.
10. Chiriță, G., Educație prin jocuri de mișcare, Editura Sport -Turism, București, 1983.
11. Demeter, A. Bazele fiziologice și b iochimice ale calităților motrice , Ed. Sport –
Turism, București -1981.
12. Dragnea A. și colab., Educație fizică și sport – Teorie și didactică , Ed. Fest,
București -2006.
13. Dragnea Adrian, Bota Aura – Teoria activităților motrice , Editura Didactică și
Pedagogică, R.A., București, 1999.
14. Dragnea, A., Bota Aura, Teoria activităților motrice , Editura Didactică și
Pedagogică, București,1999
15. Dragnea , Adrian Constantin, Teodorescu -Mate Silvia – Teoria sportului, Editura
FEST, Buc urești, 2002.
16. Dragnea , Adrian și colaboratorii – Educație fizică și sport – Teorie și didactică,
Editura FEST, București, 2006.
17. Dragomir Petrică, Scarlat Eugeniu – Educație fizică școlară. Repere noi -mutații
necesare , Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2004.

42 18. Drăgan Aurelian, Jocuri Motrice ,Editura Fundației Universitare “Dunărea de Jos”
, Galați,2013.
19. Dumitru Mariana – Educația fizică componentă a curriculum -ului național (teorie
și metodică), Editura Ovidius University Press, Constanța, 2011.
20. Enăchescu Eugenia – Repere psiho logice în cunoaștere și descoperirea elevului ,
Editura Aramis Print, București, 2008.
21. Epuran M., Marolicaru M., – Metodologia cercetării în educație fizică și sport ,
Editura Risoprint, Cluj -Napoca, 2000
22. Farfel V.S . Fiziologia sportului , Ed. Partizan, Belg rad – 1972.
23. Firea Elena – Metodica educației fizice școlare . Vol. I. Bazele generale ale educației
fizice școlare, M.E.Î., I.E.F.S., București, 1984.
24. Harre, D.&Colaboratorii, Teoria antrenamentului sportiv , Ed. Stadion, București –
1973.
25. Mereuță Claudiu , Atletism – Școala Alergării , Ed. Valinex , Chișinău, Republica
Moldova, 2008;
26. Mitrea, Gh. Mog oș Alex ., Metodica predării educației fizice , Ed. Stadion, București
– 1972.
27. Mitrea, Gh., Mogoș Alex ., Dezvoltarea calităților motrice în activitatea de educație
fizică și sport școlar, Ed. Sport -Turism, București – 1977.
28. Oprea, L. , Jocuri de mișcare în lec ția de educație fizică, Editura Semne, București,
2007 .
29. Ploieșteanu C. și Moisescu P., Teoria educației fizice și sportului, Ed. Didactică și
pedagogică, București – 2012.
30. Pop, Nicolae. ,Atletism – pregătirea atletică polivalentă a elevilor din ciclul
gimnazial , Ed. Fundației Universitare ,,Dunărea de Jos”, Galați – 2005.
31. Pop, Nicolae. Teoria și metodica atletismului , Ed. Fundației Universitare ,,Dunărea
de Jos”, Galați – 2002.
32. Săvescu Iulian , Educație fizică și sportivă școlară, Ed. Aius, Craiova – 2007.
33. Todea S. F . , „Jocuri de mi șcare”, Editura Fundației România de Mâine, București,
2002.
34. Toma Badiu, Claudiu Mereuță, Gabriel -Laurențiu Talaghir , Metodica educației
fizice a tinere i generații , Ed. Mongabit, Galați 2000.
35. Toma Badiu, Claudiu Mereuță , Teoria și Metodica educației fizice și sportului –
culegere de teste – Editura “Evrika”, Brăila, 1998 .