EPOCI ȘI CURENTE CULTURALE EUROPENE EPOCI ȘI CURENTE CULTURALE EUROPENE EPOCI ȘI CURENTE CULTURALE EUROPENE EPOCI ȘI CURENTE CULTURALE EUROPENE [602362]

CAMELIA CIRCA CAMELIA CIRCA CAMELIA CIRCA CAMELIA CIRCA – – –– CHIRILĂ CHIRILĂ CHIRILĂ CHIRILĂ OCTAVIA POTOCEAN OCTAVIA POTOCEAN OCTAVIA POTOCEAN OCTAVIA POTOCEAN

EPOCI ȘI CURENTE CULTURALE EUROPENE EPOCI ȘI CURENTE CULTURALE EUROPENE EPOCI ȘI CURENTE CULTURALE EUROPENE EPOCI ȘI CURENTE CULTURALE EUROPENE
–– –– O EDUCAłIE TRANSDISCIPLINARĂ ÎNTR O EDUCAłIE TRANSDISCIPLINARĂ ÎNTR O EDUCAłIE TRANSDISCIPLINARĂ ÎNTR O EDUCAłIE TRANSDISCIPLINARĂ ÎNTR- – –O O O O ȘCOALĂ ALTFEL ȘCOALĂ ALTFEL ȘCOALĂ ALTFEL ȘCOALĂ ALTFEL – –

RR RR
RR RREFERENT ȘTIINłIFIC: PROF. LARISA CHIłU EFERENT ȘTIINłIFIC: PROF. LARISA CHIłU EFERENT ȘTIINłIFIC: PROF. LARISA CHIłU EFERENT ȘTIINłIFIC: PROF. LARISA CHIłU
Editura “Școala Vremii” Editura “Școala Vremii” Editura “Școala Vremii” Editura “Școala Vremii”
ARAD, 2012 ARAD, 2012 ARAD, 2012 ARAD, 2012

ISBN 978U973U1793U28U3

O școală altfel

prof. Mircea Potocean,
director C. N. „Moise Nicoară”

Colegiul NaŃional „Moise Nicoară” – un colegiu centenar de prestigiu naŃional și
internaŃional, a cărui dimensiune filosofică e acee a de a oferi elevilor săi o educaŃie completă,
ancorată în repere axiologice fundamentale, precum și o pregătire știinŃifică de excelenŃă, care să
permită absolvenŃilor o devenire profesională ulter ioară realizată la cele mai înalte standarde.
Proiectele transdiciplinare – o manifestare din ce în ce mai firească și mai n ecesară în
cadrul colegiului nostru, începând cu experienŃe în cadrul orelor la clasă, lecŃii Ńinute în echipă de
profesorii colegiului nostru în cadrul materiilor p e care le predau, și proiectele extracurriculare,
cu recunoaștere naŃională și internaŃională și avân d aprecierea academicianului Basarab
Nicolescu; de asemenea, înfiinŃarea în acest an șco lar, în cadrul școlii noastre, a unui Centru de
aplicaŃii transdisciplinare în educaŃie, coordonat de doamna prof. Mirela Mureșan.
Săptămâna „Școala altfel” – o sintagmă ce descrie activitatea săptămânală a școlii
noastre, nu doar în perioada alocată din acest an î n cadrul noului plan de școlarizare, însă o
săptămână necesară, în cadrul căreia în școala noas tră sVau desfășurat peste treizeci de activităŃi
diverse și antrenante, unele dintre acestea cu cara cter pluri, inter și transdisciplinar.
Având în vedere premisele enunŃate mai sus, proiect ul transdisciplinar Epoci și curente
culturale europene , coordonat de doamnele profesoare Camelia Circa – Chirilă și Octavia
Potocean, se înscrie firesc în rândul activităŃilo r derulate întrVo școală altfel , în săptămâna altfel .
Adresăm mulŃumiri partenerilor și colaboratorilor n oștri în cadrul acestui proiect, atât
personalităŃilor artistice și culturale arădene (ar tiștii plastici Mihai Takacs și Bogdan łigan,
violoniștii Georgiana și Victor Maria, actorul Zolt an Lovas, regizorul Nicolae – Mihai Brânzeu,
creatoarea de modă Oana Șeran, doamna învăŃătoare G abriela Moș, professor de psihopedagogie
Anamaria Cristina, scriitorul Cosmin Herman), cât ș i instituŃiilor care neVau fost alături ( Moodle
România, AsociaŃia pentru deschideri culturale, Cas a Corpului Didactic Arad, Teatrul Clasic „Ioan
Slavici ” Arad, FundaŃia Vanda Study International, Școala Generală „Aron Cotruș”, Liceul de Artă
„Sabin Drăgoi” și Galeria Takacs Arad ). Datorită lor, acest proiect sVa transformat într Vo reușită.
MulŃumim pe această cale Moodle România pentru realizarea unui site dedicat acestui proiec t,
care susŃine întreaga lui derulare (de la intenŃie, la materialele realizate de elevi și profesori și la
galeria foto și video) și Casei Corpului Didactic A rad pentru promovarea și valorizarea
proiectului, prin editarea cărŃii acestuia.
Faptul că toŃi elevii implicaŃi în acest proiect – de la cei de clasa a IIVa, de la Școala
Generală “Aron Cotruș” și elevii cu nevoi speciale de la Centrul Școlar, invitaŃi în cadrul
proiectului nostru, la elevii noștri din clasa a VI Va A, a IXVa E și a XVa F, organizatori ai
proiectului – au devenit o familie în care comunicarea autentică, joaca, buna – dispo ziŃie, dar și
respectul reciproc au funcŃionat la parametri ideal i ne îndreptăŃește să apreciem acest proiect
drept o manifestare spirituală și intelectuală de e xcepŃie.

1. PROIECTUL TRANSDISCIPLINAR EPOCI ȘI CURENTE CULTURALE
EUROPENE – O ABORDARE ALTFEL ÎNTRUO ȘCOALĂ ALTFEL

a. UN POSIBIL MODEL PLURI U, INTERU, TRANSDISCIPLINAR

prof. Camelia Circa – Chirilă,
C. N. „Moise Nicoară”

A accede la cultura Europei deVa lungul epocilor și curentelor culturale în manieră
transdisciplinară reprezintă un deziderat la care î și dau concursul diferitele discipline (literatura
română și universală, istoria,
geografia, matematica, religia, arta
plastică, muzica, teatrul, designVul
vestimentar, etc). Alături de o echipă
de profesori, invitaŃi speciali,
personalităŃi ale culturii și vieŃii
artistice arădene (pictori, actori,
regizori, violoniști), prin metode
expozitive și prin ateliere de tip
acvariu, alături de colega mea,
Octavia Potocean, neVam propus în
coordonarea proiectului abordarea
problematicilor concepute întrVo
manieră cât mai diversă și mai
atractivă, stimulând elevii și determinânduVi să se apropie cu plăcere de subiectele dezbătute,
subiecte cu care se vor reîntâlni la liceu, prezent e cu precădere în programa de bacalaureat.
Trebuie însă precizat faptul că proiectul sVa adres at
unor grupe diverse de vârste, fiind gândit in spiri tul
filosofiei Montessori (grup mixt de vârste, deci o
deschidere largă din punct de vedere didactic: de l a
clase primare la clase gimnaziale și liceale, inclu siv
copii cu dizabilităŃi).
Astfel, proiectul derulat de (și la) Colegiul
NaŃional „Moise Nicoară” Arad în cadrul săptămânii
Școala altfel, a beneficiat de parteneri și colabor atori
devotaŃi: AsociaŃia pentru deschideri culturale, Mo odle
România, Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad, Casa
Corpului Didactic Arad, FundaŃia Vanda Study
International, Galeria Takacs Arad, Școala Generală
„Aron Cotruș” Arad, Centrul Școlar Arad, Casa de
modă Oana Șeran.
SVa urmărit, în primul rând, î nŃelegerea
evoluŃiei culturale și știinŃifice a omului deVa lu ngul
epocilor istorice, formarea unei gândiri integratoa re,
holistice, de tip transdisciplinar, lectura persona lizată și
înŃelegerea interdisciplinară a textelor abordate,

compararea și adaptarea modelelor existenŃiale ofer ite de texte la propria devenire, dezvoltarea
unei atitudini pozitive faŃă de cultura și știinŃa europeană, dezvoltarea capacităŃii reflexive,
interogative și de gândire critică.
În cadrul activităŃilor propuse, sVau argumentat pr eferinŃele estetice, sVa comparat limbajul
literaturii cu limbajul altor arte și al altor dome nii abordate: artă plastică, artă teatrală, muzică,
geografie, istorie, matematică, astronomie, design etc
ConŃinuturile au fost structurate pe epocile și / c urentele culturale parcurse :
1. De la Antichitate la Clasicism
sau de la adorarea divinităŃii la
autodisciplină
2. Romantism și Realism– între
raŃiune și simŃire
3. Simbolism, Impresionism,
Expresionism – spre
ambiguizare și dezechilibru
4. Modernism, Avangardism,
Neomodernism, Postmodernism
– șoc, reacŃie, parodie, ironie
sau dorinŃa de a inova
5. Evaluare
Am ales texte reprezentative pentru epocile studiat e și accesibile tuturor vârstelor: Jean de la
Fontaine – Greierele și furnica , Mihai Eminescu – Somnoroase păsărele , Al. Macedonsky –
ValŃul rozelor , G. Apollinaire – Caligrame , Cosmin Herman – Scrisori din Tars.
Scopul acestui proiect lVa reprezentat, desigur, i niŃierea în noŃiuni de cultură generală
specifice epocilor și curentelor
prezentate. De asemenea, proiectul este
gândit în manieră transdisciplinară,
deoarece apelează la mai multe
discipline (literatură, educaŃie plastică,
muzică, istoria teatrului, design
vestimentar, sport, știinŃă), folosește
aceleași metode pedagogice, vizând
conștientizarea de către copil a locului
său în lume, deVa lungul vremii și
raportat la timpurile prezente în
evoluŃia artei și a știinŃei, ca fiinŃă
culturală.
SVa lucrat pe ateliere, pe
activităŃi specifice epocii abordate: literatură V lectura unui text din epoca respectivă,
identificarea elementelor specifice curentului lite rar în care se încadrează, producerea unui text
ficŃional în maniera curentului respectiv; artă plastică – ilustrarea textului literar studiat în
maniera epocii; muzică – audiŃie muzicală cu exemplificări din epocă, știinŃă V date istorice și
știinŃifice descoperite cu ajutorul materialelor de învăŃare senzorială de tip Montessori, artă
teatrală 5 punerea în scenă a textului în maniera epocii, etc . Elevii clasei a XVa profil filologie au
fost cei care au coordonat aceste ateliere, secondâ nd invitaŃii din cadrul fiecărui atelier: actorul
Zoltan Lovas, regizorul Nicolae – Mihai Brânzeu, vi oloniștii Georgiana și Victor Maria, pictorii

Mihai Takacs și Bogdan łigan, artista Marcela Alexa ndrescu, creatoarea de modă Oana Șeran,
scriitorul Cosmin Herman, doamna învăŃătoare Gabrie la Moș, profesor de psihopedagogie
Anamaria Cristina.
Prezentarea epocilor sVa
făcut de către elevii claselor a VIVa
prin materiale în format powerV
point. Materialele au presupus o
muncă de cercetare individuală și au
fost structurate din punct de vedere
istoric, politic, filozofic, religios,
artistic, dramatic etc. Muzica,
matematica, pictura au presupus
prezentarea lucrărilor, a pieselor
muzicale, a picturilor celebre, a
celor mai cunoscuŃi matematicieni,
muzicieni, pictori din fiecare epocă.
Literatura a oferit prezentarea celor
mai cunoscuŃi scriitori, poeŃi din fiecare epocă. D ezbaterea textelor literare selectate a fost
urmată de transpunerea lor în mici scenete. De asem enea, sVau abordat și alte domenii: sportul și
evoluŃia lui deVa lungul vremii, geografia V evoluŃ ia mijloacelor de transport, turismul,
arhitectura, modernizarea orașelor, a economiei, a industriei, a agriculturii etc Biologia, medicina
au prezentat evoluŃia și modernizarea tratamentelor medicale, de la vrăjitorie la operaŃii cu
ajutorul calculatorului, astronomia, fizica: de la sapa de lemn la navele cosmice, de la pluta de
bârne la nave ultramoderne, evoluŃia
automobilului, a bicicletei. SVa
abordat și problema vestimentaŃiei:
evoluŃia vestimentaŃiei, realizarea
paradei de modă cu costume
împrumutate de la teatru pentru
fiecare epocă sau machetele de
costume de epocă ce au fost
confecŃionate de elevi din materiale
deosebite, puse la dispoziŃie de casa
de modă colaboratoare.
La sfârșitul activităŃii, toate
materialele realizate de elevi,
profesori și invitaŃi și toate „lecŃiile”
filmate au devenit materialul unui
soft educaŃional găzduit de
moodle.ro, aceste materiale urmând să fie tipărite de Casa Corpului Didactic Arad întrVo broșură
de prezentare a întregului proiect.
Ultima zi, cea dedicată evaluării, a cuprins două a ctivităŃi distincte: evaluarea posterelor
realizate în cadrul proiectului prin metoda galerie i și completarea unor fișe de evaluare tematice
de către elevi.
Un proiect ambiŃios, care a reușit să adune laolată copii, adolescenŃi, tineri și adulŃi, ce au
vibrat timp de o săptămână în cadrul unei călătorii culturale în timp, ce neVa responsabilizat, cu

siguranŃă, asupra vremurilor în care trăim și în ca re suntem datori să apreciem faptele valoroase
de artă și cultură care ne formează ca oameni.

b. Proiectul transdisciplinar –o provocare didactică pentru învăŃământul de
azi
înv. Moș Gabriela,
Școala Generală “Aron Cotruș”

,, Cel mai puternic argument pentru integrarea disc iplinelor
este însuși faptul că viaŃa nu este împărŃită pe d iscipline’’.
( J . Moffet )

În noul context al existenŃei umanităŃii, globaliza rea este un fenomen contemporan care sV
a conturat atât pe plan socioVeconomic, geoVpoliti c dar și educaŃional. Dinamica mediului
economic, schimbările de pe piaŃa muncii și avansul tehnologic implică schimbări în profilul
uman cerut de noua societate a învăŃării. Moderniza rea învăŃământului și depășirea crizei din
educaŃie (Anton Ilica, O pedagogie modernă, 2008) presupun depășirea modelului tradiŃional și
abordarea modelului centrat pe elev. Un învăŃământ în care accentul se pune pe informare și nu
pe formare și care crează ierarhii trebuie înlocuit cu unul care să asigure formarea de competenŃe
și de oameni capabili să înveŃe pe tot parcursul vi eŃii. În ultimele decenii, cercetarea psihoV
pedagogică a sugerat tot mai multe căi și strategii de ameliorare a procesului instructivVeducativ
cu intenŃia de a veni în sprijinul practicienilor.
Astfel, își croiește drum o nouă didactică, a metod elor activVparticipative, în care elevul
este subiect al cunoașterii și al acŃiunii. Procesu l didactic își mută accentul de la ce facem? la
cum facem?, vizând formarea unui om capabil să se adapteze la p rovocările viitorului printrVo
formare continuă.Un dascăl sau un practician deschi s spre viitor, creativ și preocupat mereu de
nou va Ńine cont de aceste tendinŃe și va face ,,re formă” la el ,în clasă pentru că în viaŃă nu avem
o disciplină dominantă ci o realitate socioVeconomi că și culturală foarte complexă care nu poate

fi cunoscută decât printrVo abordare holistă și int erdisciplinară. Această abordare a învăŃării
aduce o nouă viziune asupra lumii, depășind reŃeta disciplinară și presupune:
V O educaŃie centrată pe nevoile elevului;
V Stimularea și valorificarea inteligenŃelor specific e;
V O învăŃare centrată pe competenŃe, atitudini, valor i;
V Strategii moderne de învăŃare și evaluare, mai efic iente, care reușesc să creeze legătura între
știinŃă și practică;
V Colaborarea în echipă, comunicare eficientă, respon sabilitate, gândire complexă și critică;
V Elevul participă activ la propria formare;
V O puternică flexibilizare a timpului de lucru, de l a oră și lecŃie la proiecte și blocuri de timp
(block shedulling).
În întreaga lume problemele educaŃionale sunt numer oase și impun schimbarea punctelor de
vedere privind curriculum precum și definirea unei noi filozofii a educaŃiei.Și în învăŃământul
românesc se urmărește compatibilizarea procesului d e învăŃământ cu reperele europene prin:
V Realizarea unei abordări multiV, interV și transdis ciplinare a conŃinuturilor prin demersuri
didactice de armonizare, corelare și fuziune a lor;
V ÎnvăŃarea bazată pe strategii activVparticipative;
V Focalizarea activităŃilor pe situaŃii de învăŃare;
V Selectarea și organizarea obiectivelor și a conŃinu turilor întrVun mod flexibil, adaptate la
interesele și aptitudinile elevului, dar și la real itatea cotidiană;
V Predarea integrată a disciplinelor școlară și integ rarea școlii în comunitatea locală;
Oare poate învăŃământul tradiŃional să susŃină aces te deziderate? Cred că rezolvarea acestei
probleme nu rezidă numai în schimbări de curriculum , ci mai ales în schimbări referitoare la
implementarea lui. Iar cheia succesului se află la dascăl, la modul în care el proiectează,
organizează și realizează demersul didactic, dincol o de discipline, printrVo abordare
transdisciplinară a învăŃării. Parcurgerea unui cur riculum integrat poate fi mai aproape de nevoile
omului contemporan.
Nivelurile integrării curriculare se referă la: mul tidisciplinaritate(sau pluridisciplinaritate),
interdisciplinaritate și transdisciplinaritate. În literatura de specialitate, conceptele de
multidisciplinaritate și pluridisciplinaritate sunt tratate ca sinonime.
Monodisciplinaritatea
Monodisciplinaritatea sau intradisciplinaritatea pr esupune abordarea unui proiect sau
rezolvarea unei probleme limitânduVse la datele une i discipline.Deși promovează supremaŃia
disciplinelor , elemente de integrare pot apărea și la acest nivel :
V inserŃia unui fragment în structura disciplinei c u scopul de a clarifica problema investigată;
V armonizarea unor conŃinuturi independente din int eriorul disciplinei pentru a permite o mai
bună rezolvare a problemei.
Acest model de integare la nivelul disciplinei are și el o serie de avantaje privind
creșterea eficienŃei învăŃării prin centrarea pe fa cilitarea procesului de învăŃare, prin îmbogăŃirea
activităŃilor de învăŃare și stimularea realizării legăturii între conŃinuturi.
Multidisciplinaritatea (pluridisciplinaritatea)
Reprezintă o formă mai puŃin dezvoltată a transferu rilor disciplinare care se realizează de
cele mai multe ori prin juxtapunerea anumitor cunoș tinŃe din mai multe domenii în scopul
reliefării aspectelor comune ale acestora. În gener al , multidisciplinaritatea se referă la situaŃia î n
care o temă este supusă analizei din perspectiva ma i multor discipline , procesul referinduVse în
special la nivelul conŃinuturilor învăŃării, cu foc alizare pe realizarea unor conexiuni între

cunoștinŃe, prin utilizarea unor strategii didactic e de predareVînvăŃare tematică. Astfel ,fiecare
obiect de studiu contribuie la clarificarea temei i nvestigate.
În acest context ,procesele de integrare vizează m ai mult conŃinuturile și cunoștinŃele.
,,Fiecare disciplină rămâne puternică și autonomă, dar sunt încurajate corelaŃiile dintre diverse
câmpuri ale cunoașterii” 1 cu scopul de a spori înŃelegerea conŃinuturilor.Po ate fi o abordare
tematică la care participă mai mulŃi specialiști. E xistă și la acest nivel de integrare curriculară
unele avantaje: se stimulează realizarea de planifi cări corelate, facilitează realizarea de conexiuni
între conŃinuturile disciplinelor și contribuie la o mai bună înŃelegere a temelor sau a
problemelor.
Interdisciplinaritatea
,,Interdisciplinaritatea este o formă a cooperării între discipline diferite cu privire la o
problematică a cărei complexitate nu poate fi surpr insă decât printrVo convergenŃă și o combinare
prudentă a mai multor puncte de vedere .” 2 Acest tip de abordare a curriculumului presupune o
intersectare ,,teritorială” a diferitelor disciplin e , căutânduVse teme comune care să ducă la o
învăŃare mai eficientă, la realizarea obiectivelor la un nivel mai înalt. La nivelul
interdisciplinarităŃii centrarea se face pe compete nŃe nu pe conŃinut, ideea de bază constând în
utilizarea aparatului metodologic al mai multor dis cipline care intră în interacŃiune și transfer
pentru a examina /elucida o problemă și pentru a de zvolta competenŃe integrate.Odată dezvoltate
,aceste competenŃe pot fi transferate/folosite și în alte contexte, fie disciplinare, fie chiar în
contexte din viaŃa cotidiană.
În lucrarea sa ÎnvăŃarea integrată( 2008) L.Ciolan stabilește tipuri de Interdisciplina ritate,
în funcŃie de scopul integrării și domeniul în care se manifestă integrarea:
Interdisciplinaritate știinŃificăVcu trimitere la c ercetarea între disciplinele știinŃifice pentru
a acoperi unele ,,pete” pe fundament știinŃific;
Interdisciplinaritatea pedagogicăVcu trimitere la o rganizarea și derularea activităŃilor de
învăŃare , a utilizării strategiilor didactice în j urul unor competenŃe integrate, folosind resursele
mai multor discipline;
Interdisciplinaritatea instrumentalăVcu trimitere l a un suport pragmatic care face apel la
cunoștinŃe și competenŃe direct aplicabile pentru r ezolvarea unor probleme concrete la nivel
social V profesionale.
ActivităŃile interdisciplinare au un puternic carac ter formativ. Încurajează colaborarea
între specialiștii din diferite domenii facilitând dezvoltarea cercetării, încurajează utilizarea
metodelor activVparticipative, procesul de instruir e este centrat pe învăŃare, pe elev,se realizează
astfel o învăŃare durabilă,cu relevanŃă în formarea unor competenŃe în raport cu nevoile sociale,
personale și profesionale.
Transdisciplinaritatea
Termenul de transdisciplinaritate a apărut acum tre i decenii la trei cercetători:J.Piajet,
Edgar Morin și Eric Jantsch și,, exprima necesitate a depășirii limitelor disciplinelor” 3. Nicolescu
Basarab ,academician român a dezvoltat această idee elaborând o nouă teorie care acum devine
practică.Ideea susŃine stabilirea unor legături în tre ,,fapte, oameni ,culturi, religii, discipline, tot
ceea ce unește, ceea ce traversează diverse zone al e domeniului cunoașterii și ceea ce este
dincolo de toate domeniile cunoașterii.” 4 Ca finalitate are în vedere înŃelegerea omului în

1 Ciolan,L, ,,ÎnvăŃământul primar’’, 1999, pag. 15
2 Ciolan, L., ,,ÎnvăŃământul primar’’, 1999, pag.16
3 Nicolescu, B, ,,TransdisciplinaritateaVo nouă vizi une asupra lumii’’, www.saecum.ro
4 Ibidem

totalitatea lui. Pe plan universal ea oferă de fapt un dialog între culturi, religii, naŃiuni , de la care
nu poate lipsi iubirea , susŃine întrVun interviu a cademicianul B. Nicolescu. Pe plan educaŃional
conceptul reflectă o inteligenŃă lărgită ,cuprinzân d trei parametrii:inteligenŃa analitică, cea
emotivă și inteligenŃa corpului.
,,Este gradul cel mai elevat de integrare a curricu lumului, mergând până la fuziune.” 5
Această fuziune între discipline conduce la dezvolt area unor proiecte integrate sau la conceperea
unor programe de cercetare. Fiind atât de complexă și pentru că le înglobează pe celelalte, a fost
ridicată la rangul de ,,noua viziune asupra lumii”, care poate să înŃeleagă și să soluŃioneze
multiplele provocări ale lumii de azi. Presupune ab ordarea integrată a curriculumului prin care
centrarea nu se face pe discipline ci pe demersuri intelectuale care transced disciplinele furnizând
situaŃii de învăŃare.
Transdisciplinaritatea se axează pe problemele coti diene, cu focalizare pe identificarea de
soluŃii, rezolvarea de probleme ale lumii reale, în scopul dezvoltării competenŃelor pentru
viaŃă.Nevoile, interesele și procesele de cunoașter e ale copiilor sunt plasate în centrul
experienŃelor de învăŃare. Elevii devin mai respons abili faŃă de propria formare, participând
direct la procesul instructivVeducativ care , în ac est caz se structurează pe problemele lumii
contemporane.
În plan curricular Luis D’Hainault (1986) face dist incŃie între transdisciplinaritetea
instrumentală și cea comportamentală:
V prima este orientată mai mult spre rezolvarea de probleme, furnizând metode și tehnici de
muncă intelectuală transferabile în funcŃie de situ aŃie;
V a doua se centrează mai mult pe activitatea celui care învaŃă, ajutânduVl pe elev săVși organizeze
demersul de învăŃare, fiind permanent întrVo strâns ă legătură cu situaŃiile de viaŃă .
Un inventar al avantajelor abordării transdisciplin are ar cuprinde următoarele argumente:
V Îi ajută pe elevi săVși dezvăluie și săVși pună în valoare priceperile și deprinderile;
V Oferă o bază integrată pentru cunoștinŃe, asigurând astfel reconfigurarea datelor, a
informaŃiilor;
V Încurajează învăŃarea în profunzime și extinderea a riei de experimentare;
V Promovează colaborarea atât între profesor și elev ,cât și între elevVelev;
V Cultivă colaborarea și comunicarea nu competiŃia;
V ÎnvăŃarea devine un proiect personal al elevului în drumat ,orientat, animat de către învăŃător,
care devine managerul unor situaŃii de învăŃare;
V Elevul este subiect al educaŃiei, având un rol acti v: cercetează, explorează, creează,
organizează, planifică, argumentează, prelucrează i nformaŃia, colaborează;
V Valorifică experienŃa de viaŃă a elevului în formar ea de abilităŃi și competenŃe;
V Creează conexiuni între discipline, evitânduVse rig iditatea și unilateralitatea în gândire;
V Au valoare diagnostică și o finalitate concretă, pr actică;
V Implică specialiști, comunitatea, părinŃi, alte cad re didactice, oferind școlii oportunitatea de
deschidere către mediul social și cultural al comun ităŃii.
PrintrVo abordare integrată a curriculumului elevul se deprinde de timpuriu cu strategia
cercetării, își însușește metode de muncă similare celor știinŃifice, învaŃă să creeze o situaŃie
problemă, să emită ipoteze asupra cauzelor și relaŃ iilor în curs de investigaŃie , să facă
prognosticuri asupra rezultatelor posibile, să exam ineze și să mediteze, să formuleze idei și să
exprime puncte diferite de vedere. Indiferent de ni velul de integrare , proiectarea integrată este

5 Cucoș, C, ,,Pedagogie’’, 2002, Polirom, Iași, pag. 124

un proces dinamic, cu o viziune holistă și construc tivistă asupra celui care învaŃă și asupra lumii
înconjurătoare.
Abordarea unui proiect transdisciplinar necesită o traiectorie care nu pornește de la
discipline ci de la teme, probleme, situaŃii (care nu aparŃin unui obiect de studiu) cotidiene sau
competenŃe pe care vrem să le dezvoltăm la elevi. T emele sau proiectele transdisciplinare trec de
rigiditatea excesivă a disciplinelor și aduc învăŃa rea cu întregul ei proces spre realitatea
cotidiană. Dezvoltate după regulile unui proiect ,e le acoperă un spectru larg de situaŃii din viaŃa
de zi cu zi. Oferă o modalitate logică și flexibilă de predare interdisciplinară, integrează
conceptele mai multor obiecte de studiu, încurajeaz ă explorarea unor probleme cotidiene și
rezolvarea lor prin activitate interactivă, creativ ă și constructivistă, implicând elevii în propria
formare. Instruirea tematică transdisciplinară anga jează copiii în explorare, le oferă oportunităŃi
de lectură și scriere și șansa de a face alegeri în tre ce învaŃă și cum învaŃă. Acest mod de instruire
este de fapt asemănător caracterului integrat al vi eŃii, al lumii în care trăim.
Utilizarea temelor integrate fundamentează învăŃare a pe realitatea înconjurătoare,
favorizează viziunea globală, transferul de cunoști nŃe în contexte diverse. Disciplinele de
învăŃământ nu sunt valorificate ca scop în sine, ci ca furnizoare de situaŃii și experienŃe de
învăŃare.Acest tip de învăŃare se realizează mai mu lt în învăŃământul preșcolar și primar, unde
dascălii sunt mai deschiși spre nou și diversitate. În ciclul gimnazial și liceal există o oarecare
reticenŃă și rigiditate didactică faŃă de abordare a proiectelor transdisciplinare, cu toate că ar fi
mai eficientă și mult mai atractivă pentru elevi.
Pași în proiectarea transdisciplinară
Chiar dacă în sistemul educaŃional din România proi ectarea temelor integrate este o
noutate,există deja o literatură de specialitate ca re oferă câteva repere privind etapele care
trebuiesc parcurse în proiectarea, dezvoltarea și i mplementarea unei teme transdisciplinare :
1. Identificarea/selectarea temei
Primul pas este acela al identificării unei problem e care să poată fi tratată întrVo manieră
integrată.Tema va servi drept cadru al organizării unor activităŃi de învăŃare , apropiată de viaŃa
reală și prin care se urmărește formarea unor compe tenŃe transversale,a unor valori și atitudini.În
parcurgerea cu succes a acestei etape cadrul didact ic va lua în considerare următoarele sugestii:
V Elevii să fie încurajaŃi să se implice în selectare a temei;
V Tema trebuie să reflecte interesele grupului;
V Să fie suficient de generoasă pentru a permite dezv oltarea unor activităŃi de învăŃare diverse
pentru a se atinge obiectivul propus;
V Tema să facă apel la experienŃele, cunoștinŃele ant erioare ale elevilor;
V Tema să fie relevantă pentru viaŃa de zi cu zi a el evilor;
V Elevii au suficiente achiziŃii anterioare necesare abordării temei;
V Se va asigura că dispune de materialele necesare;
V Tema aleasă poate fi parcursă în timpul pe care îl are la dispoziŃie.
2. Realizarea unei imagini globale asupra temei
Etapa aceasta presupune formarea unei vederi de ans amblu asupra temei din perspectiva
câmpurilor disciplinare și a conexiunilor/transferu rilor de cunoștinŃe pe care le poate pune la
dispoziŃie fiecare disciplină.Și în această etapă p ot fi implicaŃi elevii, dar ea necesită și
contribuŃia cadrelor didactice implicate în proiect (la clasele mari). Faptele, informaŃiile,
subiectele, persoanele implicate în studiu pot fi o rganizate întrVo ,,hartă conceptuală”a temei în
discuŃie. În acest moment se poate face și un exerc iŃiu de brainstorming cu elevii în vederea
identificării și listării ideilor și conceptelor ca re sunt în relaŃie cu tema aleasă.

Figura 1.Harta conceptuală a unui proiect transdisc iplinar

Pentru a se stabili structura unei teme se poate fo losi un set de întrebări ajutătoare sau
tematice care să valorifice elemente din curriculum –nucleu, experienŃa unor cadre didactice,
specialiști, părinŃi,resursele școlii.
3. Definirea obiectivelor
În abordarea temelor integrate accentul nu cade pe asimilarea de cunoștinŃe sau pe
exersarea de abilităŃi, ci pe aplicarea cunoștinŃel or și capacităŃilor în situaŃii noi de
învăŃare.Scopul organizării unui astfel de demers d idactic este conștientizarea elevilor că
priceperile, deprinderile, cunoștinŃele pe care le dobândesc pot fi combinate în vederea
soluŃionării unei probleme sau al realizării unei s arcini.Sunt importante competenŃele
transversale, atitudinile și valorile care se forme ază pentru că ele vor constitui premise ale
succesului elevilor în viitor.
4. Planificarea timpului
Timpul este o resursă importantă de care depinde în mare măsură reușita activităŃii.
Având în vedere constrângerea care există datorită planului de învăŃământ cadrul didactic va
trebui să găsească echilibrul între timpul necesar estimat pentru completarea activităŃilor și
timpul disponibil la nivelul școlii. Unele teme se pot realiza pe parcursul unei zile, altele întrVo
oră sau altele necesită un timp mai îndelungat (săp tămâni, semestru). De aceea e necesară
planificarea în avans a temelor integrate pentru o cât mai mare flexibilitate a schemelor orare la
nivel instituŃional.
5. Colectarea resurselor necesare
Împreună cu echipa de proiect (inclusiv sugestiile elevilor) se caută surse care oferă
informaŃiile și materialele necesare:
V literatură scrisă(cărŃi, atlase, culegeri, articol e),
V resurse audioVvizuale(planșe, casete, CDVuri, fotog rafii, imagini);
V massVmedia și internet (articole și imagini din rev iste, ziare, emisiuni radioVTV, siteVuri
internet); Limbă și comunicare
Educație civică
Educație plastică Educație muzicală Abilități practice Matematică și Științe

V obiecte sugestive pentru tema aleasă;
V materiale promoŃionale editate de diverse instituŃi i cu scopul diseminării unor informaŃii sau
al promovării unor activităŃi;
V resursa umană (cadre didactice,părinŃi cadre medica le, reprezentanŃi ai unor instituŃii
publice,specialiști din diverse domenii);
V note de teren, rezultate în urma unor investigaŃii făcute de elevi (este indicat ca o parte din
activitate să se desfășoare în afara clasei, implic ânduVi astfel pe elevi în investigare,
anchetare, muncă de teren ).
6. Planificarea și desfășurarea activităŃii
În planificarea și desfășurarea activităŃii dascăl ul este managerul situaŃiilor de învăŃare și
va trebui , folosinduVși creativitatea și tactul pe dagogic să creeze un mediu cu o largă varietate de
stimuli pentru a face învăŃarea interesantă, atract ivă și stimulativă.Va trebui să găsească metode
și procedee active, care să situeze elevul în miez ul acŃiunii, rezervânduVi un rol activ și principal
, care să stimuleze colaborarea și comunicarea și i mplicarea tuturor elevilor (atât fizic cât și
mental) în funcŃie de posibilităŃile și aptitudinil e fiecăruia.ReflecŃia și schimbul de idei despre
ceea ce sVa învăŃat trebuie să se realizeze pe tot parcursul activităŃii.
7. Evaluarea finală a temei
Este recomandat ca finalul unei astfel de activităŃ i să fie organizat sub forma unui
eveniment deosebit, cu audienŃă ,care să le dea pos ibilitatea elevilor să realizeze un scurt feedV
back al etapelor parcurse , să inventarieze produse le realizate și să le prezinte grupului de
participanŃi(expoziŃie cu desene, fotografii, produ se), serbare,dramatizare, prezentare audioV
video, postere, miniVdocumentare, dezbateri. Aceste activităŃi culminante au impact emoŃional
semnificativ și sunt benefice pentru elevi deoarece le stimulează motivaŃia pentru performanŃă și
dorinŃa de implicare și în alte proiecte viitoare, asigură un schimb de produse, idei și experienŃă
între grupuri de elevi și le dă ocazia de se mândri cu ceea ce au realizat.
Între metodele și tehnicile de evaluare cele mai de s utilizate sunt: portofoliul, proiectul
final, jurnalul (personal zilnic/săptămânal al elev ilor și al dascălului), desene, filmuleŃe, albume,
postere, autoevaluarea, investigaŃia.
Evaluarea finală este susŃinută de evaluările reali zate deVa lungul procesului (evaluarea
diagnostică sau iniŃială, evaluarea formativă sau c ontinuă și evaluarea sumativă sau finală) și de
monitorizarea permanentă a activităŃilor desfășurat e.Pentru a fi efectivă și autentică ea trebuie să
fie un proces continuu, o parte integrantă a învăŃă rii, în măsură să le ofere elevilor și profesorilor
oportunităŃi de reflecŃie și de perfecŃionare conti nuă.
Proiectul, întrVo formă sintetică, este o metodă gl obală cu caracter interdisciplinar. Este
inspirat din două principii și anume, că viaŃa este o continuă acŃiune și din principiul învăŃării
prin acŃiune practică, cu finalitate reală (learnin g by doing), careVi garantează și o motivaŃie
ridicată.
În ,,pedagogia proiectivă”, proiectul este înŃele s ca o temă de acŃiuneV cercetare care are
un scop bine precizat, ce se realizează prin îmbina rea teoriei cu practica. Astfel, se dovedește a fi
și o variantă a metodei învăŃării prin descoperire. ,,Adevăratul proiect pune subiectul întrVo
situaŃie autentică de cercetare și acŃiune, declanș ează o efervescenŃă pe plan mintal, invită la
căutare, iar execuŃia proiectului întărește spiritu l de răspundere proprie, apropie elevul de lumea
complexă cu care se întâlnește în viaŃă, contribuie la maturizarea gândirii.” 6 Angajarea elevilor
în proiecte încă din clasele primare le dă mai mult ă încredere în capacitatea lor de lucra
independent ,de aVși cultiva gândirea proiectivă, d e a se deprinde cu munca de cercetare, îi învaŃă

6 Cerghit, I, ,,Metode de învăŃământ’’, 2006, Poliro m , Iași, pag.255

să creeze situaŃii problemă, să emită ipoteze, să m editeze și să formuleze idei sau săVși exprime
puncte de vedere, să organizeze și să planifice acŃ iunile și sarcinile de muncă, să lucreze în
echipă și să fie mai responsabili și disciplinaŃi.A ceastă metodă (care de obicei se folosește în
combinaŃie cu alte metode pentru a acoperi realizar ea tuturor sarcinilor ) este o oprtunitate pentru
elevi în testarea capacităŃilor intelectuale, a apt itudinilor creatoare, a calităŃilor de lider și de buni
organizatori, a spiritului de echipă și de cooperar e. MulŃi dintre ei reușesc prin aceste activităŃi
săVși depășească timiditatea și alŃii săVși control eze comportamentul negativ.
Proiectele pornesc de la teme de interes comun stab ilite de membrii grupului în baza unei
colaborări cu dascălul și presupun un demers integr at în care fiecare poate contribui și
experimenta succesul pentru că :
V Elevii sunt puși în situaŃii reale de viaŃă, de pra ctică, sporind astfel motivaŃia pentru învăŃare;
V Oferă oportunităŃi de abordare interdisciplinară a problemei;
V Facilitează munca în echipă și învăŃarea prin coope rare;
V Dezvoltă capacităŃile de investigare și sistematiza re a cunoștinŃelor;
V Stimulează autonomia, responsabilitatea, perseveren Ńa, creativitatea, cooperarea;
V Facilitează utilizarea unor metode active de învăŃa re și a metodelor alternative de evaluare;
V Oferă fiecărui elev posibilitatea de a se implica ș i de a contribui la realizarea activităŃilor și a
produsului final;
V Din punct de vedere prognostic dezvăluie posibile a ptitudini organizatorice, manageriale,
știinŃifice și tehnice;
V Dascălul, prezent mereu din umbră, îndrumă pas cu p as demersul didactic, cooperează cu
elevii și nu se substituie activităŃii acestora. Lu i îi revine rolul de consultant sau de for de
avizare și sancŃionare a rezultatelor parŃiale și f inale.Există diferenŃe semnificative între
învăŃarea în modelul tradiŃional, disciplinar și c ea bazată pe proiecte (L. Ciolan, 2008) :

Instruirea sistematică ÎnvăŃarea bazată pe proiect
Accentul cade pe achiziŃia de cunoștinŃe,
priceperi, deprinderi. Accentul cade pe aplicarea în practică a
cunoștinŃelor și deprinderilor.
Dascălul dirijează activităŃile elevilor. Dacălul coordonează /ghidează activităŃile
elevilor.
Elevii urmează instrucŃiuni. Elevii aleg metode de învăŃare
MotivaŃia este extrinsecă:elevul învaŃă pentru
că trebuie . MotivaŃia este intrinsecă: elevul învaŃă pentru
că îi place și e interesant .
Profesorul încearcă mai mult să remedieze
lipsurile pe care le au elevii. Profesorul încearcă să construiască f olosind
ceea ce știu elevii.
Elevii sunt prea dependenŃi de profesor. Elevii sun t implicaŃi și responsabili în propria
învăŃare.

Săptămâna altfel
,, Consideră copilul ca o făclie pe care să o aprinzi astfel
încât mai târziu să lumineze cu lumină proprie.’’
( Plutarh )

SVau reunit patru cicluri de învăŃământ (preșcolar, primar, gimnazial și liceal) pentru a da
viaŃă acestui proiect transdisciplinar :,,Epoci și curente culturale europene’’. Ideea a fost nu
numai generoasă dar și bineVvenită pentru activităŃ ile din ,,Săptămâna altfel’’. Este vorba despre
un proiect amplu, bine gândit și
organizat de dVnele profesoare
Circa Chirilă Camelia și Potocean
Octavia de la liceul –gazdă ,,Moise
Nicoară’’ cu colaborarea mai
multor școli și instituŃii culturale
arădene .
În cadrul acestui proiect
patru generaŃii de elevi sVau întâlnit
pe parcursul săptămânii , au învăŃat
împreună, au colaborat și sVau
ajutat unii pe alŃii pentru o
finalitate reușită a muncii lor de zi
cu zi. Pentru clasa a IIVa tema
proiectului poate părea prea
îndrăzneaŃă, dar modul în care au fost organizate ș i derulate sesiunile de prezentare,
workshopurile și mai ales colaborarea
și spiritul de echipă care sVa închegat
între toŃi participanŃii pe parcursul
fiecărei zile a făcut ca și pentru cei
mici proiectul să fie atractiv, plăcut,
motivant, creativ, accesibil, posibil de
realizat.
Fiecare început al zilei a
debutat cu o sesiune de informare
(prezentări expozitive și interactive)
despre o perioadă istorică a culturii
europene, acoperind mai multe
domenii:literatură, pictură, muzică,
știinŃă, tehnică, modă.Cei care leVau
prezentat au fost colegii mai mari din
clasele a VIVa și a XVa. Astfel, cei mici au intrat în universul vast al culturii europene ,începând
cu antichitatea și terminând cu epoca modernă.
Au fost cuceriŃi de bogăŃia și complexitatea realiz ărilor umane deVa lungul
timpului:operele de artă ale pictorilor celebri, al e muzicienilor, operele literare, cuceririle știinŃ ei
și tehnicii, dezvoltarea civilizaŃiei umane, cunoșt inŃe care leVa stimulat elevilor dorinŃa de
cunoaștere, de motivare și implicare în activităŃil e proiectului.

După fiecare sesiune de prezentare elevii sVau imp licat cu entuziasm , bucurie și cu multă
plăcere în activităŃile atelierelor simultane (muz ică, pictură, literatură, teatru, design vestimenta r,
sport).A fost benefică pentru cei mici colaborarea cu elevii mai mari care iVau ghidat, sfătuit
,susŃinut munca și efortul pentru a realiza la fiec are atelier produsele finale. SituaŃiile aplicativV
educative create prin activităŃile propuse la ateli ere leVa stimulat creativitatea, imaginaŃia ,spirit ul
de colaborare și cominicare. Zi de zi, umăr la umăr , mici și mari au creat în cadrul acestui proiect
o mică comunitate , o familie care cu entuziasm , d ăruire și pricepere a muncit pe tot parcursul
proiectului. Un sprijin deosebit lV
au avut copiii din partea
specialiștilor VinvitaŃi care iVau
îndrumat la fiecare atelier:actori,
regizori, pictori ,muzicieni, artiști.
Fiecare atelier a fost pentru
elevi o provocare dar și o
oportunitate de aVși manifesta
priceperea, talentul, de aVși
exprima creativitatea și de a pune
în practică cunoștinŃele pe care și
leVau însușit. La atelierele de
design vestimentar, familiarizaŃi
cu costumele de epocă, elevii au
încercat să creeze și ei modele de haine ,machete d e costume conform celor vizualizate. În cadrul
atelierului de artă plastică au descoperit alături de pictorii Mihai Takacs și Bogdan łigan o
varietate de tehnici și elemente de limbaj plastic specifice fiecărei epoci culturale pe care sVau
străduit să le utilizeze și ei în compoziŃiile lor. Atelierul de muzică leVa oferit nu numai
povestioare și scurte istorioare despre compozitori celebri , dar și fondul muzical necesar pentru
a scrie texte scurte, tematice (în maniera curentu lui literar abordat) și pentru a desena.
În cadrul atelierului de
știinŃă elevii au folosit materiale și
metode de învăŃare Montessori (
puzzleVuri tematiceV globul
pământesc, frunze, copaci,elemente
de construcŃie, au gustat suc și gem
de trandafiri ). Ele sunt special
concepute pentru a fi ușor de utilizat
de către copii și cu eficienŃă
maximă. Materialele senzoriale
Montessori au definită câte o
calitate: formă, culoare, miros,
sunet, textură, mărime, gust, oferind
astfel copiilor senzaŃii, detalii asupra
unui concept abstract ,,așezat ‘’ în formă concretă .Ele atrag ușor interesul copiilor spre
cunoașterea și descoperirea sistematică a lumii înc onjurătoare.Utilizate corect și repetat aceste
materiale ajută la o bună înŃelegere a unui singur concept. De asemenea, materialele sunt
autocorectoare. Dacăm elevul a omis o piesă sau nu a așezatVo la locul potrivit el percepe
greșeala și se corectează singur, dezvoltânduVși as tfel încrederea în sine, gândirea, dar mai ales

va fi mulŃumit că a reușit singur să ducă la bun s fârșit sarcina de lucru.Putem considera că
activităŃile sVau desfășurat în spiritual pedagogie i Montessori. Copiii au avut ocazia ca în cele trei
ore de activităŃi zilnice să experimenteze sunete, voci ,imagini, gusturi , senzaŃii. Pentru că tot ce
ne înconjoară și se întâmplă în viaŃa
noastră de zi cu zi înseamnă:
culoare, simŃuri, emoŃii, formă,
mărime.
Atelierul de teatru iVa pus pe
elevi în situaŃii neașteptate de
acŃiune și joc în același timp.
Împreună cu actorii invitaŃi, de la
mic la mare, copiii au făcut
exerciŃii de actorie pe o anumită
temă, pantomimă (pantomimă de
grup – 3 momente ale evoluŃiei unui
animal: omidă, cocon, future) și au
prezentat un scurt moment artistic
cu piesa ,,Primăvara’’.
Roadele muncii,de la fiecare atelier
au fost expuse pe curente culturale la sfârșitul
fiecărei zile de muncă.Astfel, fiecare copil șiVa
regăsit tot efortul depus pe parcursul proiectului
întrVo expoziŃie. Un rol important și cu impact
semnificativ lVa avut și evaluarea proiectului. Am
fost plăcut surprinsă și impresionată în același ti mp
să constat că elevii de clasa a IIVa sVau descurcat
bine la completarea fișelor de feedVback pentru
fiecare atelier .Deci, nimic nu a fost în zadar! Și Vau
admirat cu multă mândrie produsele expuse, au
răspuns prompt și corect la multe întrebări și sVau
bucurat că în această săptămână au făcut parte
dintrVo familie nouă, unde au învăŃat, sVau jucat ș i
au muncit alături de prieteni mai mari și de invita Ńi
speciali. Pentru ei, săptămâna aceasta a fost cu
adevărat …,,altfel’’.

Concluzii

„Toată taina unei lecŃii bune stă în căldura suflet ului .
Trebuie să zbârnâie sufletul dascălului
ca să răsune strunele din sufletul școlarului.”
( G. C. Longinescu)

În urma analizei și interpretării rezultatelor, se desprind câteva concluzii. Demersul
didactic transdisciplinar pune accentul pe conștien tizare, cooperare, gândire critică, adaptarea la

colectivitate și interpretarea lumii
înconjurătoare. Finalitatea lui este
înŃelegerea lumii prezente cu
mulŃimea conexiunilor ei.
În activităŃile transdisciplinare
propuse pe parcursul fiecărei zile de
lucru , învăŃarea a devenit un proiect
personal al fiecărui elev, îndrumat,
orientat, animat de către dascăl , care
este managerul situaŃiilor de învăŃare.
SVa reușit astfel să se valorizeze
experienŃa cotidiană a fiecărui elev, să
se creeze condiŃii pentru ca fiecare să
înveŃe în ritm propriu apreciinduVse
progresul fiecăruia, să se adapteze activităŃile l a nivelul și specificul vârstei. Școala a fost și e a
mai aproape de comunitate prin implicarea unor spec ialiști, personalităŃi culturale și organizaŃii
în desfășurarea demersului didactic.
O astfel de abordare integrată a procesului instr uctivVeducativ dă copiilor posibilitatea de
aVși folosi gândirea creativă, plină de ingeniozita te, de a cerceta și găsi rezolvări la situaŃiiV
problemă folosind experienŃa de
viaŃă, cunoștinŃele și capacităŃile
dobândite la toate disciplinele. Ei
învaŃă :să înveŃe, să caute, să adune
informaŃia, apoi sVo acceseze și sVo
gestioneze. Elevii văd astfel
legăturile care există între discipline
dar și legăturile acestora cu viaŃa.
ActivităŃile transdisciplinare
îi ajută să se cunoască și să se
autoevalueze, să comunice eficient
și să colaboreze pentru a elabora
soluŃii. Ele oferă și cadrul adecvat
pentru valorificarea inteligenŃei
dominante a fiecărui copil.Se promovează cooperarea , copiii sunt încurajaŃi săVși stabilească
roluri în grup, să lucreze pe rând la ceea ce simt că se pricep, să împartă materiale, să se asculte
reciproc, săVși împărtășească opinii și să se ajute unii pe alŃii.
Organizarea demersului didactic în cadrul acestui p roiect transdisciplinar a fost și pentru
mine, ca dascăl o experienŃă de învăŃare și formare care nu se cristalizează în teorii, ci întrVun
spirit sau o alternativă personală de a aborda curr iculumul la clasă. Disciplinele au în spatele lor
didactici, dar în prelucrarea didacticistă a curric ulumului cred că accentul trebuie pus pe
alternativă, pe modelare. Fiecare dascăl își aduce aportul personal asumat la îmbunătăŃirea
calitativă a procesului didactic pe care îl ,,trăie ște” ca pe un rol întrVo piesă de teatru.
Este nevoie de o nouă concepŃie și orientare privin d proiectarea și dezvoltarea
curriculumului, care să se intersecteze cu probleme le actuale ale societăŃii și ale generaŃiilor de
copii și adolescenŃi.Este nevoie de o generaŃie vii toare educată . AdolescenŃii de azi își
construiesc o lume nouă în care constrângerea, rigi ditatea, autoritatea nu mai sunt acceptate, nu

mai pot să conspire. E o lume cu
un alt sistem de valori etice,
postmoderniste, de construirea
căreia și noi, dascălii suntem
responsabili.
Transdisciplinaritatea poate
fi o șansă a învăŃământului
românesc, care să aducă un plus
de valoare și deschidere către un
curriculum integrat. Există mulŃi
dascăli pasionaŃi de munca lor
care doresc să aducă un suflu nou
în învăŃământul românesc. La
clasele primare, datorită faptului
că majoritatea disciplinelor se
predau de către un singur cadru
didactic realizarea unei învăŃări
integrate se poate face mai ușor.
ÎnvăŃătorul, cu puŃină creativitate și
măiestrie pedagogică poate să
regândească modul de predare și să
orienteze activitatea de învăŃare din
perspectiva integrativă. El are
permanent grijă ca faptele,
atitudinile și vorbele lui săVși
găsească ecou în mintea și în
sufletul elevilor săi. Și dacă
,,modelele se topesc în generaŃii”,
fie ca truda dascălului de azi să
lumineze chipul oamenilor de
mâine.

Bibliografie:
Cerghit, Ioan, ,,Metode de învăŃământ’’, 2006, Poli rom , Iași, pag.255
Ciolan, Lucian, ,,ÎnvăŃarea integrată.Fundamente pe ntru un curriculum transdisciplinar, 2008,
Polirom ,Iași
Cucoș, Constantin, ,,Pedagogie’’, 2002, Polirom, Ia și, pag.124
D’Hainault, Luis , ,,Programe de învăŃământ și educ aŃie permanentă’’, 1981, E.D.P. ,București
Ilica, Anton, ,,O pedagogie modernă’’, Editura Univ ersităŃii ,,Aurel Vlaicu’’, 2008, Arad
Nicolescu, Basarab, Transdisciplinaritatea. Manifes t’’, 1999, Polirom , Iași
Nicolescu, B, ,,TransdisciplinaritateaVo nouă viziu ne asupra lumii’’, www.saecum.ro
*** ,,ÎnvăŃământul primar’’, 1999, Editura Discipo l, București
www.materialemontessori.ro

Anexă – opinii copii
La liceul ,,Moise Nicoară’’
Preda Ion Radu
Clasa a IIVa
Noi frumos vă mulŃumim
Pentru că neVaŃi arătat
Foarte mulŃi artiști celebri
Ce opere au semnat.

Liceul ,,Moise Nicoară’’
E o mare stea în Ńară,
Sunt profesori foarte buni,
Pentru elevi fac minuni.

MulteVaplauze să aibă
Cei care au prezentat
Materialele frumoase
Din care am învăŃat.

În sfârșit a sosit, săptămâna mult așteptată “Școal a altfel”. Vom merge la liceul naŃional
“Moise Nicoară”. NeVam dus in sala festivă , după c are neVam așezat la ateliere. Mie miVa plăcut
atelierul de pictură. NeVam simŃit perfect. A fost o săptămână plină de magie.
Anyia Circa5Chirilă

Moise Nicoară
MiVa plăcut la atelierul de design. Am croit diferi te stiluri de haine. Apoi, am jucat
Twister. Am mers la atelierul de scriere unde am sc ris despre iepurașul alb și iepurașul negru.
Mai târziu, am pictat .
Chiar dacă am fost mici, neVam simŃit bine.
Buciuman Anita

Eu și clasa mea am fost la liceul „Moise Nicoară”. Mie miVa plăcut la atelierul de actorie.
Acolo neVam jucat cu păpuși. Domnul de acolo neVa p us să facem o piesă. Mie miVa plăcut în
săptămâna altfel că am colaborat cu copiii mai mari .
Cristian BraiŃiu

Mie miVa plăcut la atelierul de muzică pentru că am dansat, am ascultat muzică clasică
cântată de doamna profesoară. Apoi profesorii neVau învăŃat totul despre Mozart. A fost cea mai
frumoasă săptămână altfel !
Filimon IonuŃ Alex
Școala altfel
La liceul „Moise Nicoară” neVam jucat. Mie miVa plă cut cel mai mult la desing
vestimentar și la desen.
Să desenăm trandafiri. Și la desing vestimentar am croit rochii pe manechine. A fost cea
mai frumoasă săptămână !
Șargu Ambra

Eu am fost cu clasa mea la liceul „Moise Nicoară”. Acolo am mers în două săli (66V67).
În prima sală miVa plăcut cel mai mult pentru că îm brăcam niște manechine din hârtie. Ne
mai și jucam jocuri.
Vineri, în aceeași sală neVau dat teste ca să vadă dacă am mai reŃinut ceva din celelalte
zile.
MiVa plăcut mult !
Cernea Alexia

Liceul Moise Nicoară
În ultima săptămână am fost la liceul Moise Nicoară . Când am ajuns, mVam așezat la
atelierul de actorie. Acolo am creat o piesă de tea tru. Apoi am prezentatVo.
Ce mult miVa plăcut !
Crăciun Răzvan

La școala Moise Nicoară

La școala Moise Nicoară miVa placut foarte mult la atelierul de literatură și desen. La
desen am desenat flori, iar la literatură am scris despre „Iepurele alb și iepurele negru”.
Foarte mult miVau plăcut jocurile organizate acolo.
NeVam simŃit foarte bine lângă colegii mai mari.
Bupte Melisa

Mie miVa plăcut la atelierul de pictură. Acolo am p ictat greierele si furnica. Apoi am
pictat flori roșii .
Am fost bine primiŃi la liceul Moise Nicoară.
Loris Lile

c. Argumentarea psihologică a proiectului transdiscipl inar

Anamaria Cristina,
profesor psihopedagogie specială – Centrul Școlar A rad

Ca profesor și psiholog al unor elevi cu deficie ță severă, pot să declar cu toată
sinceritatea că metoda de predareVînvă țare pluriVinterVtrans disciplinară este o metodă ca re dă
rezultate foarte bune.
Participarea împreună cu
elevii mei la acest proiect mVa facut
să realizez ceea ce știam din teorie,
dar nu și practic, cât de importantă
este implicarea elevilor întrVo
metodă atât de vastă și completă, de
transmitere a informa țiilor. Simplul
fapt că la finalul unei zile de
activitate, în momentul evalării
activită ților noastre, am adresat
elevilor întrebarea “Ce viVa plăcut
cel mai mult astăzi?”, ace știa au
răspuns : “… știu de ce se vede
Luna pe cer…” (Manu, 17 ani),
“…Muzica cântată la vioară de domnul cu barbă…”(Ott o, 17 ani). Aceste replici miVau
confirmat încă o dată importan ța materialelor Montesorri și a metodelor de predare pluriVinterV
transdisciplinare.
Elevii au în țeles de ce se
vede luna pe cer datorită
participării la atelierul cu materiale
Montessorri, unde leVa fost explicat
cum este organizat sistemul solar,
cum se învârt planetele în jurul
soarelui și luna în jurul Pământului.
Ace știa au avut ocazia să se joace
și să a șeze planetele în jurul
soarelui.
Atât elevii cu deficien țe, cât
și elevii dezvolta ți normal, datorită
materialelor Montesorri pot fi
ajuta ți să în țeleagă și să î și
reprezinte mental informa țiile
abstracte care nu pot fi
exemplificate cu u șurin ță sau chiar deloc.
Specificul materialelor de acest gen este acela de a ne oferi posibilitatea de a le arăta și de
aVi ajuta să î și formeze reprezentările mentale ale lumii la o sca ră mult mai mică, clară și cât mai
fidel realizată. Este acela și lucru ca și când unui bebelu ș nu îi spui că nu este voie să bage mâna

în farfurie deoarece se murdăre ște, ci îi dai voie să simtă textura bucă ții de broccoli, de exemplu,
îi explici ce este și de ce este a șa, îi ară ți forma ini țială și îi explici prin ce proces a ajuns acesta
în farfuria din fa ța lui. Această
abordare a unui lucru foarte comun
este o abordare tip Montesorri care
ne ajută să vedem lumea la un alt
nivel.
Pe lângă participarea la
atelierele cu materiale Montesorri,
am avut ocazia să participăm la
atelierele de crea ție vestimentară
care neVau ajutat să în țelegem cum
se îmbrăcau oamenii în perioada în
care au apărut curentele cultural –
artistice, romantismul și
impresionismul, corespondente
zilelor la care am luat noi parte. De
asemenea, am avut ocazia de a
participa împreună cu elevii mei la atelierele de p ictură unde neVau fost explicate tehnicile de
pictură folosite în cele două epoci și unde am încercat fiecare dupa posibilită ți să pictăm în stilul
romanticilor sau al impresioni știlor, toate aceste activită ți fiind desfă șurate pe un fundal muzical
reprezentativ pentru perioadele studiate.
Este foarte interesant cum
reu șești să transmi ți și să
asimilezi o informa ție în acela și
timp fară a sim ți fizic că ești întrV
un proces de învă țare standard și
fară a implica aten ția voluntară,
totul se întâmplă fară a sim ți că
procesele de gândire, voin ța sau
aten ția sunt implicate.
Farmecul și utilitatea
acestor metode de educa ție
nonformale se datorează faptului
că sunt activită ți voluntare, cu
reguli mai mult sau mai pu țin
stricte, în cadrul cărora
participan ții se simt liberi, au ocazia să exploreze și să î și pună în valoare abilită țile cunoscute
sau mai pu țin cunoscute.
Procesul creativ este prezent în timpul acestui tip de activită ți la un nivel mult mai înalt,
prelucrează informa țiile în a șa fel încât să fie ob ținute solu țiile cele mai eficiente.
Este o aventură care îi ajută pe elevi să î și descopere poten țialul, să trăiască în prezent, să
se pregătească pentru viitor, să accepte și să rezolve sarcini neobi șnuite individual sau în echipă,
să î și lărgească limitele personale și să înve țe că pot face mai mult decât î și pot închipui.

Provocarea și aventura vine din faptul că toate aceste activită ți se desfă șoară întrVo
organizare nonformală și nefamiliară, cu scopul de a îndemna participan ții spre trăirea unor noi
experien țe provocatoare atât mental cât și emo țional.

2. SUPORTURI TEORETICE ȘI FIȘE DE EVALUARE

a. PrezenŃe pluriU, interU și transdisciplinare în ep oci, curente și concepte
culturale
prof. Camelia Circa – Chirilă,
C. N. „Moise Nicoară”

Camera interioară a minŃii, perspectiva exterioară a lumii.
J. Bell

Jung observa că opera de artă reprezintă atât inten Ńie și conștiinŃă artistică, cât și o doză de
incontrolabil, ea reprezentând o expresie a sinelui , aproape o fiinŃă: „Sensul și natura ei proprie
se află în ea însăși și nu în condiŃiile preliminar e exterioare; da, aproape sVar putea spune că este
o fiinŃă care folosește oamenilor și dispoziŃiilor lor personale doar ca teren de cu ltură, dispunând
de puterile acestuia după legi proprii și dezvoltân duVse din ea însăși spre ceea ce vrea să devină;
(…) condeiul scrie lucruri pe care spiritul său l e sesizează cu uimire. Opera își aduce forma cu
ea.” 7 Operei de artă i se conferă astfel o dimensiune or ganică, ce îi conferă un oarecare statut de
independenŃă în raportul ei cu omul care îi dă viaŃ ă.
Literatura lumii presupune, așadar, un discurs continuu despre OM , dacă ar fi săVl parafrazăm
pe J. Giraudoux. De aceea, citânduVl pe J. Bell, „e ste oare relevant pentru istoria artei să definim
mai exact civilizaŃia ?”8 Am propune, mai degrabă, prin prisma antagonică echilibru –
dezechilibru , definirea evolutivă a conceptului de om deVa lungul epocilor culturale, căci „istoria
artei se hrănește din sentimente mai degrabă vagi, precum uimirea sau încântarea estetică . Nu
are nevoie să le raŃionalizeze, trebuie doar să le ofere un cadru conceptual.” 9
Astfel, deVa lungul vremii, omul a trecut, rând pe rând, de la spaima de necunoscut în
preistorie, care lVa determinat săVși „nască” propr ii zei, la adorarea și sumisiunea (în faŃa)
divinităŃii în Antichitate, la inventarea unui idea l de puritate, de curtoazie și de sacrificiu în Evu l
Mediu, pentru aVși lumina moravurile și aVși constr ânge pornirile violente. În Renaștere, omul se
descoperă și se supune studiului știinŃific, cu exa ltare, devenind, după ceVși îmblânzește
egoismul, un „honnete homme” în clasicism, căci nev oia de echilibru presupune nevoia de
rigoare, de disciplină, de norme, de raŃiune. Îi va ilumina pe ceilalŃi prin descoperirile
enciclopedice și se va ilumina prin ipostaza filosofului secolului XVIII, căutând parametrii
fericirii, pentru ca un nou dezechilibru, datorat n emulŃumirii și neacceptării realităŃii din jur săVi
determine în romantism evadarea în fantezie, prin s ensibilitatea exacerbată și prin imaginaŃia
dezlănŃuită, afirmând ideea de libertate, exaltând fraternitatea și spiritul titanic. Realismul îi va
sublinia caracterul materialist, pofta de avere și veridicitatea acŃiunilor, urmat de plăcerea de a
evada în simbol și sugestie, cu ajutorul corespondenŃelor și al paradisurilor artificiale , pentru a
ajunge la o luptă între inovaŃie și tradiŃie, între criza existenŃială a intelectualului și alternativ a
credinŃei și a valorilor rurale; avangarda îi va da curajul anulării, al sondării inconștientului, al
spiritului de frondă. În lumea contemporană, întrVu n neomodernism și un postmodernism ce
caută noi surse de reinventare, omul își reasumă pr oblemele lumii, le trece prin filtrul conștiinŃei
sale artistice, de această dată parodiind, intertex tualizând, ironizând, pastișând.

7 C. G. Jung, Opere complete 15. Despre fenomenul spiritului în a rtă și știinŃă , București, Editura Trei, 2007, pp 75
V 76
8 J. Bell, Oglinda lumii, București : Editura Vellant, 2007, p. 36
9 Idem, p. 21

Jung explică acest drum al istoriei culturii prin prisma raportului om – a nimal, ceea ce ar
extinde raportul echilibru – dezechilibru la cel de constrângere – libertate, respectiv de conștient
V inconștient: „După cum se știe, procesul culturii constă întrVun drenaj progresiv al animalicului
din om; este un proces de domesticire care nu se po ate realiza fără revolta naturii animale,
însetate de libertate. Din când în când, trece ca o beŃie prin omenirea înșurubată în constrângerea
culturii: Antichitatea a trăitVo în brizanŃii veniŃ i din răsărit ai orgiilor dionisiace, care au deven it o
parte componentă esenŃială și caracteristică a cult urii antice și al căror spirit a contribuit nu puŃi n
ca, în nenumăratele secte și școli filosofice din u ltimul veac precreștin, idealul stoic să evolueze
spre asceză, iar din haosul politeist al acelor tim puri să ia naștere religiile ascetice ale lui Mithr a
și Christos. Un al doilea val de beŃie dionisiacă a libertăŃii a traversat omenirea apuseană în
Renaștere. (…) Astăzi mai știm că nu întotdeauna doar natura instinctuală animală e în dezacord
cu constrângerile culturii, ci de multe ori sunt și ideile noi care se îmbulzesc să iasă din
inconștient la lumina zilei și care intră, la fel d e mult ca instinctele, în conflict cu cultura
dominantă.” 10
În timpuri imemoriale, oamenii incantau soarele. Cu câteva mii de ani în urmă, au început să
scrie imnuri adresate soarelui, pământului, univers ului, săVși decoreze pereŃii peșterilor și, mai
târziu ai mormintelor în Egipt, cu imagini din viaŃ a cotidiană. Să devină conștienŃi de propria lor
existenŃă și de nevoia de a o permanentiza. Drumul civilizaŃiei și al culturii de atunci până în
zilele noastre e lung. Cu siguranŃă însă că acele i mnuri și acele creaŃii plastice cu funcŃie rituală
și magică reprezintă zorii literaturii și, în speŃă , ai artei de azi.

Antichitatea sau armonia dintre ritm și precizia ma tematică

Oricui așteptaŃi5i și ziua din urmă a vieŃii.
Și numai când omul trecutu5i5a pragul,
Dar fără amaruri, atunci fericit socotiŃi5l!
Sofocle

Antichitatea aduce o pleiadă de zeităŃi, fantasme a le omului, fantasme atotputernice, cărora
aceștia din urmă se adresau fie la anaghie (prin or acole), fie în semn de preamărire și mulŃumire
(prin ofrande sau chiar serbări). Se naște astfel o cultură, în care „energia trebuie supusă
raŃiunii” 11 , în care dictonul nimic prea mult va stabili măsura lucrurilor. Întreaga artă greacă va
sta sub semnul ritmului și al rigorii matematice , întrVo interdependenŃă mărturisită de temple, dar
mai cu seamă de Parthenonul din Atena, astfel, arta greacă reușind să realizeze mariajul dificil
între raŃiune și poezie: „arhitectul alege dimensiu nile ansamblului și al detaliului în funcŃie de o
unitate de măsură, modulul (raza medie a coloanei). Se multiplică acest modul astfel încât să se
obŃină în plan și în elevaŃie euritmia, adică un jo c de raporturi simple și armonioase între părŃi și
între părŃi și întreg. Aceste raporturi se bazau pe numerele 2 și 3, pătratele lui 2 și 3 și pătratele
acestor pătrate. În plus, proporŃiile faŃadei cores pund numărului de aur.” 12 Astfel că nu ne vor
mira, în cadrul artei grecești, prezenŃa frescelor, a mormintelor, a templelor zeilor, dar nici
multiculturalitatea unor nume importante, precum Ta les și Pitagora, ce șiVau adus contribuŃiile la
dezvoltarea filosofiei (și a matematicii), alături de Socrate, Platon și Aristotel, care au pus bazele

10 C. G. Jung, Opere complete 7. Două scrieri despre psihologia an alitică , București, Editura Trei, 2007, pp 30 V 31
11 J. Bell, op. cit., p. 67
12 Jacek Debicki, Jean – Francois Favre, Dietrich Grun ewald, Antonio Filipe Pimentel, Istoria artei. Pictură,
sculptură, arhitectură , București, 2000, Enciclopedia Rao, Grupul Editori al Rao, p. 35

esteticii. De asemenea, Pitagora și Aristotel pun b azele teoriei muzicale întrVo vreme în care cei
luminaŃi căutau în varii domenii legătura între om și universul care lVa creat. Iată deci o primă
dovadă a manifestării interdisciplinarităŃii în art ă.
Există însă și diferenŃe în cadrul acelorași concep te interdisciplinare, în zone diferite ale
AntichităŃii. Spre exemplu, realizarea portretului , atât în pictură, cât și în sculptură și literatură,
presupune două maniere diferite la greci și romani: portretul grec imaginează personaje
idealizate, cu trăsături perfecte, pe când cel roma n redă figuri expresive și detalii individuale, de
la Discobolul lui Myron la bustul lui Iulius Cezar , de la figura lui Ahile din Iliada lui Homer,
„Ahile; parcă e zeul războiului căruiaVi flutură cr easta (…) Zboară tot astfel Ahile” la figura lui
Enea lui Vergiliu: „Toate arată vâslașilor moartea oriun de de faŃă / Simte Enea cum trupul îi
seacăVn flori ca de gheaŃă”.
În astfel de vremuri, în care vorbim deja de proble me politice ale CetăŃii grecești și ale
Romei imperiale, în ciuda claselor sociale delimita te și a statutului totalitar, arta greacă și romană
se dezvoltă în toată splendoarea ei. Moment prielni c pentru apariŃia literaturii și a teatrului.
Primele epopei și primele tragedii: Homer și trimit erile eroice la războiul troian, Vergiliu și
Eneida, HoraŃiu, Ovidiu, Eschil, Sofocle și Euripide sau Pl autus, cu declamaŃiile, psalmodierile,
incantaŃiile ditirambice și lamentaŃiile destinale vor anunŃa era cavalerilor.

Evul Mediu – între adorarea divinităŃii și adorarea femeii

Dragostea5i moartă:
Căci pe prieteni vântu5i poartă.
Rutebeuf

În Evul Mediu, predomină teama de Dumnezeu. În seco lele XI – XII sVau construit multe
biserici și catedrale în stil grandios, cu inspiraŃ ie din stilul romanic: „Bisericile erau ornate cu
sculpturi reprezentând oameni, animale și draci îns păimântători, pentru a Ńine treaz respectul
credincioșilor faŃă de Dumnezeu. Unul din cele mai populare subiecte (n. b. mai ales în teatrul
epocii) era Judecata de Apoi, când se credea că suf letele oamenilor vor fi ridicate la Cer sau
trimise în Iad.” 13
Din secolul XIV însă atitudinea bărbatului faŃă de femeie și, implicit de divinitate, se
schimbă. Societatea feudală, dominată de relaŃiile de dependenŃă între suverani și vasali, a
susŃinut o vreme atitudinea de dispreŃ a bărbatului faŃă de femeie, păstrată încă din antichitate și
din Biblie, justificată de prejudecata asocierii ac esteia cu o fiinŃă capabilă de acŃiuni malefice, de
vrăji și blesteme. E binecunoscută grosolănia caval erilor acelor vremuri. Însă percepŃia
masculină își va schimba viziunea, prin prezenŃa mu zicienilor – poeŃi (o altă formă de
interinfluenŃă), mai precis a trubadurilor și a tru verilor, care vor cânta, elogia, idealiza femeia. O
întreagă revoluŃie culturală va comuta accentul de pe un Ńel pe altul: „Altădată, cavalerul murea
în numele Bisericii strigând: Totul pentru Dumnezeu! ; el se gândește să cucerească acum noua
fortăreaŃă, tot după legile onoarei, însă în numele fericirii iubirii. Poetul își va pregăti un cod al
iubirii : tânărul va întruchipa personaje simbolice, precum RaŃiunea, Falsa Asemănare, Rușinea,
Teama, Constrângerea … înainte de a pretinde trandafirul și grădina i ubirii ( Romanul
trandafirului, Tristan și Isolda ). El va ajunge astfel să se comporte galant, săVși controleze
impulsurile, descoperind valoarea sentimentelor. Fe cioara Maria va inspira vitraliile, mozaicurile
și sculpturile. Idealizare mistică… Ce răsturnare a valorilor! BineînŃeles, clopotele continuă să

13 Rosie Dickins, Mari Griffith, Introducere în artă , București, Editura Rao, 2004, p. 25

măsoare viaŃa obișnuită; psalmodierile gregoriene, orga și trompeta dau măreŃie ceremoniilor
duminicale; dar cântecul și poezia sugerează că dra gostea e raŃiunea de a fi a vieŃii.” 14 În acest
sens, versurile din Cântecul caprifoiului al lui Marie de France, în care Tristan se adresea ză
iubitei sale, Isolda, vorbesc de la sine:
„Frumoasa mea, neVa hărăzit Preanaltul
Să nu putem fi unul fără altul:
Ca floarea cu alunul, fără mine
Nu poŃi trăi, cum nici eu fără tine!”
Astfel, Evul Mediu marchează el însuși o tranziŃie culturală de la creaŃiile inspirate de
manifestările religioase (cu precădere cele dramati ce): drama liturgică, miracolele, farsele,
misterele, la creaŃiile epice date de romanele cava lerești ( Romanele Mesei Rotunde, Cântecul
Nibelungilor, Cântecul lui Roland, Cîntec despre oa stea lui Igor, Cântecul Cidului ), mai apoi la
poeziile lui Rutebeuf, ale lui Bernard du Ventadour , ale lui Marie de France (corespondente mult
mai târziu la noi poezioarelor dulcege de album ale lui Conachi sau Văcărescu), ce indică o
primă inversare a raportului de forŃe, început în a ntichitatea greacă, unde, faŃă de „culturile
antice, unde zeii sunt puterea care face să se întâmple totul și căr ora avem nevoie să ne adresăm,
în Grecia este omul : o idee generală, deposedată de haine și circumsta nŃe. Dacă zeii se pot
asemăna cu muritorii, de ce nu și viceversa?” se în treabă J. Bell. Și tot el răspunde întrVo
interogaŃie retorică: „Nu ar putea exista o putere sau un principiu inerent umanităŃii înseși?” 15

Renașterea – setea de cunoaștere și respectul pentr u Antichitate

ȘtiinŃa fără conștiinŃă nu e decât ruina sufletului .
Rabelais

ÎntrVo vreme în care Montaigne sugera conștientizarea limitelor sale , omul e îmbătat de
propria sa putere. E însetat de a cunoaște totul, î n cât mai multe domenii (știinŃă, tehnică,
filologie, filosofie, artă). Elanul știinŃei și al tehnicii se acompaniază de marile descoperiri
geografice ale lui Columb și Magellan, dar și de ma rile invenŃii: se inventează busola, tiparul, se
traduce Biblia, are loc Reforma lui Luther. Astfel, curentul cultural ce se manifestă în această
perioadă, umanismul , va presupune descoperirea omului universal, multi lateral, ce devine centru
și sursă a preocupărilor știinŃifice, artistice și culturale.
Un program enciclopedic, pe care lVam numi pluridi sciplinar, instituie omul „la modă”,
pasionat și de litere, și de știinŃă, și de sport, și de artă. Artiștii glorifică corpul omenesc în
portrete, sculpturi, mutând omul în centrul reflecŃ iilor și al preocupărilor de tot soiul, în locul
ocupat până acum de Divinitate: „Omul care apare în arta secolului XV nu mai este o creatură
supusă lui Dumnezeu, ca în pictura și sculptura Evu lui Mediu, ci un individ care se bucură de
toate drepturile”.16 Se descoperă perspectiva geometrică în pictură. Dacă în Evul Mediu,
perspectiva însemna mărimea taliei personajului red at în picturi direct proporŃională cu
importanŃa lui socială sau morală, în Renaștere per spectiva va însemna o nouă confluenŃă între
discipline. Dacă până la Leonardo da Vinci au rămas notiŃe referitoare la teorii matematice și la
teorii ale perspectivei în pictură, Leonardo va susŃine că „ pictura este o știinŃă : adică, o cale
către cunoașterea sigură. ȘtiinŃa lui Leonardo func Ńionează în mod tipic în termeni de transfer de

14 Louis Arnaud, Charlotte Arnaud, Languages et texts vivants , Paris, Editions Magnard, 1980, p. 48
15 J. Bell, op. cit. , p. 63
16 Lumea artelor. Enciclopedie pentru tineri , București, Enciclopedia Rao, Grupul Editorial Ra o, 1999, p. 52

energie . Creșterea, structura și modul în care operează lu crurile pot fi analizate în termeni de
forŃe care se transferă și se difuzează . Un mod de a gândi aceste transformări era cu ajut orul
roŃilor zimŃate și al șuruburilor. Un altul, care î l preocupa tot mai mult, era prin curgerea apei. El
tratează figurile în termeni de curenŃi mobili și t umultuoși.” 17 Perspectiva va însemna acum
mărimea personajelor și a obiectelor în funcŃie de amplasarea lor în spaŃiu (apropiate – mai mari,
depărtate – mai mici).
Da Vinci a reprezentat astfel știinŃa adusă în serviciul omului , căci ambiŃia lui de a ști totul lV
a transformat întrVun desenator, sculptor, arhitect , matematician, inginer și botanist, ce șiVa
comasat toate cunoștinŃele sale în pictură , care „îi permite să creeze iluzia perfectă a real ităŃii și
să exprime geniul uman.” 18 Pentru Michelangelo în schimb, V un alt nume asoci at cu valenŃe
plurale: pictor, sculptor, arhitect, scriitor V , o pera de artă reprezintă amprenta unei lupte continu e
între spiritul uman și materie , pe când pentru Rafael, aceasta va însemna „perfec Ńiunea armoniei
dintre om și lume”. 19
Asistăm deci la o „primă reconversie profesională” în termeni contemporani: „Artistul
abandonează statutul anonim și corporativ pe care l Va deŃinut în Evul Mediu, pentru a accede la
demnitatea de intelectual. Din meseriaș devine om d e idei. Pictorul, sculptorul și arhitectul
cunosc geometria și redactează tratate teoretice. ( … ) Pictura renascentistă se dezvoltă fără a se
da în lături să folosească, în interes propriu, stu diile efectuate de celelalte discipline , în special în
privinŃa perspectivei.” 20
Ce va însemna perspectiva în literatura epocii? Rap ortul de distanŃă între personajele
principale, ce devin figuri emblematice ale vremii (Romeo și Julieta, Hamlet, Don Quijotte,
Gargantua etc) și personajele secundare, rămase în plan secund.
De la commedia del´ arte la Shakespeare, Cervantes sau Rabelais, literatura renascentistă va
derula, rând pe rând, teme precum: viaŃa arzătoare, iubirea imposibilă, urmată inevitabil de
moarte, dorinŃa de glorie, voinŃa de putere conjuga tă cu cinismul (tragediile și dramele
shakespeariene), cavalerul în afara canoanelor (Do n Quijotte, cavalerul tristei figuri ), educaŃia
în spiritul idealului renascentist ( Gargantua și Pantagruel ). În Italia, Francesco Petrarca, autor al
CanŃonierului , „se dovedește un mare admirator al AntichităŃii, descoperitor al unor manuscrise
cu discursuri de Cicero, partizan al restaurării re publicii romane, spirit erudit, autor al unor opere
în limba latină. Giovani Boccacio, cel mai mare pro zator al Renașterii, umanist, cunoscător al
AntichităŃii, autor și el al unor opere în limba la tină, se consacră prin capodopera sa,
Decameronul. ”21
Trăirea interioară, cu diversele ei faŃete, e ilust rată în epocă de Petrarca: Nici pace n5am, nici
lupta nu mă5mbie, / mă tem și sper, și ard și sunt de gheaŃă, / și zac răpus și zbor până5n tărie, /
nimic nu prind și5o lume strâng în braŃă. (CXXXIV), de Louise Labbe: Trăiesc și mor: și ard și
mă scufund. / Și simt căldură îndurând răcoare: / V iaŃa mi5e prea aspră și prea moale. / Plictis
și bucurie mă pătrund. (Trăiesc și mor…) de Shakespeare: A fi sau a nu fi: iată5ntrebarea. / Mai
nobil e să5nduri în cuget, oare, / SăgeŃi și praști i ale5ursitei rele / Sau apucând o armă tu să
curmi al / Restriștilor noian? Să mori, să dormi… (Hamlet) prin contraste, contradicŃii, subliniind
complexitatea axei existenŃiale, derulate între cei doi poli supremi, viaŃa și moartea.

17 Idem, pp 191 V 192
18 Lumea artelor. Enciclopedie pentru tineri , ed. cit., p. 53
19 Idem, p. 55
20 Jacek Debicki, Jean – Francois Favre, Dietrich Grun ewald, Antonio Filipe Pimentel, op. cit., pp 115 V 119
21 Lucian Petraș, Istoria artelor. Curente culturale în literatură și în celelalte arte , în Literatura și celelalte arte –
ghid interactiv pentru profesori și elevi , Pitești, Editura Nomina, 2009, p. 11

Apărut un secol mai târziu, în łările Române umanis mul este sinonim cu zorii literaturii, cu
cronicile istorice, letopiseŃele și cu teoriile lat iniste ale originii limbii române, valorificând
spiritul erudit renascentist. Umanismul românesc pr ezintă deci trăsăturile generice ale curentului:
folosirea limbilor clasice ca limbi de cultură (Mir on Costin, D. Cantemir), preocuparea pentru
filologie și istorie (cronicarii moldoveni), erudiŃ ia enciclopedică (Cantemir, C. Cantacuzino). T.
Vianu argumentează această apreciere: „se poate vor bi deci de un umanism românesc al sec. al
XVIIVlea și al XVIIIVlea, întârziat faŃă de umanism ul occidental romanic, dar având unele din
însușirile lui: utilizarea scrierilor vechi, ca pri ncipal izvor de cultură, intensificarea conștiinŃei
romanice. (…) Umanismul românesc al sec. al XVIIV lea și al XVIIIVlea este un curent istoric,
expresia unei năzuinŃe a poporului român către libe rtăŃi naŃionale și sociale.” 22

Clasicismul – ordine, rigoare, raŃiune

Căci, finalmente, ce e omul în natură?
Un neant în faŃa infinitului, un tot în faŃa neantu lui,
un mijlocitor între nimic și tot.
Blaise Pascal

Operele de artă în sec. XVII nu reprezintă doar o s implă reflectare a realităŃii și a societăŃii în
care iau naștere. Personajele literare sau plastice de tragedie sunt grandioase și nu au o puternică
legătură cu realitatea, așa cum sunt înfăŃișate, de exemplu, în tabloul lui Nicolas Poussin, Peisaj
cu Orion orb . Tragedia este astfel un spectacol, un joc al oglinzilor deformatoare , în faŃa cărora
omului i se conferă atât măreŃie, cât și decădere. Este cazul celor două celebre tragedii clasice,
Cidul lui Corneille și Fedra lui Racine. Astfel, în prima jumătate a sec. XVII, Corneille va exalta
omul șiVl va transforma în erou, conducânduVl spre victorie, în timp ce, în cea deVa doua jumătate
a sec. XVII, Racine îl va lăsa ruinat sub efectul p asiunilor sale devastatoare, închizânduVl întrVun
univers care îl conduce spre moarte. Ambele perspec tive vor ilustra deviza clasicismului: în lupta
dintre raŃiune și simŃire, domină raŃiunea. Personajele nu reflectă la urma urmelor decât tipu ri
umane, caractere , cum le numește La Bruyere. Moliere va fi cel care va reprezenta cel mai bine
aceste caractere în comediile sale și, mai târziu, I. L. Caragiale. De la Avarul lui Moliere, care,
până și când organizează o masă în cinstea celei pe care o vrea de soŃie, dorește să graveze pe
șemineu deviza trebuie să mănânci ca să trăiești, nu să trăiești c a să mănânci , la avarii din
literatura română: Hagi – Tudose al lui B. Ș. Delav rancea, neica Stavrache al lui Caragiale, GhiŃă
din „Moara cu noroc” a lui Slavici sau Costache Giu rgiuveanu al lui Călinescu în perioada
interbelică, tipologia caracterologică susŃine o în treagă galerie de figuri literare păstrând
construcŃia clasică a personajului – tip.
În această epocă, în care se afirmă domnia lui Ludo vic al XIVVlea, supranumit Regele Soare,
și care, din absolutism, declara: Statul sunt eu! , când monarhia se afirmă deci cu autoritate în
toate domeniile vieŃii regatului, „FranŃa se angaje ază pe o cale artistică paralelă, căutând ordinea,
rigoarea, armonia majestuoasă, linia dreaptă, născâ nduVse un curent specific francez ce a primit
numele de clasicism. Acest curent descinde și se in spiră din arta greacă și romană în faza ei de
maturitate, denumită clasică. Arhitectura clasicism ului francez este exemplificată cu precădere
de castelul Versailles, ce se remarcă prin rigoarea extremă, regularitatea clasică, claritatea,
armonia și ordinea ansamblului arhitectonic. În pic tură și sculptură se recurge la temele
alegorice, istorice, religioase, mitologice, eviden Ńiind frumuseŃea fizică a personajelor, iar

22 T. Vianu, op. cit. , pp 547 V 549

personajul este idealizat. Modelul antic fiind cons iderat perfect, personajele contemporane sunt
adeseori prezentate ca eroi ai epocilor de mult tre cute. Imaginile plastice se disting prin claritate
raŃională, echilibru sever și o plastică perfectă.”23
Arta clasică, bazată pe echilibru și rigoare, se na ște din două surse: natura și antichitatea, cu
alte cuvinte, este un exerciŃiu al raŃiunii și nu a l pasiunii, căutând armonia dintre peisaj (natură) și
istoria omului. 24 Dogmatizarea, teoretizarea expresă a regulilor (ve zi Boileau, Arta poetică )
denotă nevoia de disciplină, de logică, de claritat e, care devin constante ale unui stil sobru,
raŃional, ce evită amestecul de genuri.
Tudor Vianu corelează în contextul clasicismului no Ńiunea de om cu cea de destin . Două
aspecte ale structurii morale a omului V capacitatea de a nu se lăsa absorbit de „jocul tuturor
forŃelor realului (care) îl determină” și conștiinŃa dublă a „a dependenŃei sale faŃă de totalitatea
forŃelor naturale și spirituale ale lumii și a individualităŃii sale puternice și mândre” – sunt
numite clasice și determinante a două tipuri omeneș ti clasice: înŃeleptul și eroul : „virtutea eroului
completează astfel pietatea și măsura înŃeleptului în icoana clasică a omului.” 25
Referitor la structura clasică, la esenŃa clasică p rezentă „întrVo serie de principii și fenomene
estetico – literare specifice”, Adrian Marino sinte tizează și explică câteva:
1. PredilecŃia pentru aspectele universale și permanente ale existenŃei și cosmosului
2. TendinŃa – reflex de revenire și încadrare în arhetip , acesta reprezentând esenŃa
primordială și categorială a observaŃiei și creaŃie i
3. Descoperirea, sub aparenŃe, forme, fenomene, a idei lor, esenŃelor, speŃelor, respectiv:
clasa, categoria, schema universală, tipicul
4. Ridicarea la universal implică iniŃierea în raŃiunea universală. RaŃionalizarea universului
echivalează cu geometrizarea lui, cu mecanizarea și matematizarea relaŃiilor universale
și permanente. Cultura clasică reprezintă o cultură de tip „geometric” (ordine, claritate,
precizie, exactitate), izvorul definiŃiei fiind dis tincŃia lui Pascal între spiritul de geometrie
și spiritul de fineŃe
5. Clasicul este echilibrat , tinde la anihilarea agitaŃiei și antagonismelor, are vocaŃia
„compromisului”, a integrării contradicŃiilor
6. Realizarea sintezei clasice, operaŃie de factură em inamente raŃională, se face totdeauna în
sensul dominării, disciplinării tendinŃelor divergente
7. Produs al unei necesare constrângeri, spiritul clas ic exprimă, în orice împrejurare, o
formulă de echilibru în tensiune . Calmul său apolinic aparent ascunde o victorie ob Ńinută
la limită
8. Etosul clasic se manifestă în sens eroic, grandios, monumental . Clasicul este antiteza
categorică, negarea radicală a spiritului minor. Pa siunile și sentimentele sale – excesive,
furtunoase – sunt împinse la paroxism, sub o crustă de gheaŃă. 26

23 , idem, pp 12 V 13
24 Lumea artelor. Enciclopedie pentru tineri , ed. cit., p. 61
25 Tudor Vianu, Idealul clasic al omului , București, Editura enciclopedică română, 1975, pp 8V9
26 Adrian Marino, în G. Călinescu, M. Călinescu, A. Ma rino, T. Vianu, Clasicism, baroc, romantism, Cluj, Editura
Dacia, 1971, pp 108 V 116

Iluminismul U secolul „luminilor” între raŃiune și pasiune

A renunŃa la propria libertate înseamnă
a renunŃa la calitatea de om,
la drepturile umanităŃii,
la propriile îndatoriri.
J. – J. Rousseau

Imaginea de filosof a omului domină secolul XVIII, un filosof în căutarea fericirii, sugerată
în viaŃa simplă, dusă în mijlocul naturii, ce invit ă la reverie. Atât Diderot, cât și Rousseau, au fos t
și spirite gânditoare și suflete sensibile în egală măsură. Alături de alŃi gânditori ai vremii, au
susŃinut ideea spiritului, a raŃiunii iluminate de pasiune, o idee aparent contradictorie: „Doar
pasiunile, și mai cu seamă marile pasiuni, pot înăl Ńa sufletul la rangul lucrurilor cu adevărat
mari” nota Diderot. Jean – Jaques Rousseau e cel ca re va mărturisi, la rândul lui, în mijlocul
naturii, cu fervoare: „Astfel, cu spiritul pierdut în această imensitate, nu gândeam, nu raŃionam,
nu filosofam: mă simŃeam, cu un soi de voluptate, c opleșit de greutatea acestui univers, mă
abandonam cu încântare confuziei acestor idei, îmi făcea plăcere să mă pierd în imaginaŃia
locului din jur. (…) Cred că, dacă aș fi dezvălui t toate misterele naturii, mVaș fi simŃit întrVo
situaŃie mai puŃin delicioasă decât acest îmbătător extaz, căruia sufletul meu i se abandona fără
reŃinere, și care, în agitaŃia trăirilor mele, mă f ăcea să strig uneori: O, mare ExistenŃă! O mare
ExistenŃă! Fără să mai pot spune sau gândi și altce va.” 27 Balotă nota că „raŃionalismul filosofilor
din sec. al XVIIIVlea se vrea militant, pedagogic î n sensul cel mai înalt, luminător . Iluminiștii vor
să facă omul mai bun și mai fericit, instruinduVl. Prin îndepărtarea ignoranŃei se ajunge, după ei,
la înlăturarea viciilor și, deci, la o râvnită feri cire.” 28
În aceste vremuri, burghezia, în ascensiune, caută săVși asigure controlul puterii, criticând
privilegiile feudalităŃii. Este momentul în care fi losoful va rămâne lucid și critic în faŃa
încercărilor vieŃii, în care se va angaja în lupta împotriva tuturor formelor de violenŃă: tiranie,
război, tortură, sclavie, în lupta pentru drepturil e omului, în speŃă egalitatea la naștere (J. –J.
Rousseau, Contractul social , Michelet, DeclaraŃia drepturilor omului și ale cetăŃeanului ).
RaŃiune și credinŃă sunt cuvintele ce definesc epoc a, epocă a spiritului voltairian, a muzicii
religioase a lui Bach.
Denumit și Siecle des lumieres, Aufklarungszeit, Age of Enligh tenment, l´Eta
dell´illuminismo, Secolul luminilor este unul al libertăŃii de exprimare, dar și al li teraturii
angajate (J. Swift, Călătoriile lui Gulliver ), relevânduVși spiritul știinŃific și cel critic. Se cultivă
satira, ironia, umorul, sarcasmul și pamfletul. Nou a „filosofie” militează pentru toleranŃă,
umanitate, raŃiune și fericire, toate ca soluŃii la realităŃile sociale ale InchiziŃiei. Sentimentul
naturii, plăcerile simple, inimile sensibile, rever ia, încântarea, extazul vor pregăti terenul
manifestării romantismului.
Iluminismul este, interdisciplinar vorbind, la conf luenŃa între artă, știinŃă, religie și, mai cu
seamă, filosofie, dar este, totodată, o epocă liter ară a contradicŃiilor, așa cum susŃine și Romul
Munteanu: „Așa cum filosofia din secolul luminilor înregistrează aspectele cele mai
contradictorii, de la empirismul și materialismul m ecanicist până la idealismul subiectiv, teologia
naturală și filosofia credinŃei, la fel fenomenul l iterar însumează manifestările cele mai variate.
De la tragedia clasicizată epigonică, cultivată de Voltaire și Alfieri, și comedia tradiŃională a lui

27 Jean – Jaques Rousseau, Troisieme letter a M. de Malesherbes, în Louis Arnaud, Charlotte Arnaud, op. cit. , p.126
28 Nicolae Balotă, UmanităŃi. Eseuri , București, Editura Eminescu, 1973, pp 86 V 88

Goldoni și Lesage se ajunge până la drama sentiment ală sau parabolică a lui Lessing și comedia
satirică a lui Beaumarchais, Marivaux și Fonvizin. În proză, parabola filosofică cultivată de Swift
și Voltaire coexistă cu romanul realist de moravuri , realizat de Fielding și Diderot și cu proza
sentimentală inaugurată de Richardson și Goldsmith și continuată de Rousseau și Goethe.” 29
Aducând teme și motive specifice atât în literatură , cât și în artele plastice, iluminismul poate
fi considerat un curent de idei: motivul străinului ce descoperă uimit un spaŃiu și o civilizaŃie
complet diferită de cea cu care e obișnuit sau, la pol opus, izolarea ca formă de supravieŃuire
(Montesquieu, Scrisori persane , Voltaire, Candide , D. Defoe, Robinson Crusoe ), libertarea
spiritului (Diderot, CălugăriŃa ), condiŃia umană ca peregrinare, ca nestatornicie (I. Budai –
Deleanu, łiganiada ). În łările Române, iluminismul se manifestă aproa pe în același timp cu cel
european, prin mișcarea Școala Ardeleană , ce va milita, prin discipolii ei, V I. Budai – De leanu,
P. Maior, Gh. Șincai, S. Micu – Klein V, pentru ide alul naŃional, pentru drepturile omului,
continuând cercetările erudite întreprinse cu un se col înainte de înaintașii acestora.

Romantism – exaltare și sensibilitate

Reveria se manifestă stelar.
Ea revine în centrul său pentru a trimite noi raze.
Bachelard

Am putea explica cu ajutorul lui Jung exaltarea rom antică? Psihanaliza neVar putea oferi
răspunsuri la manifestările atitudinale ale omului, reflectate în creaŃiile artistice: „După părerea
mea, nu există niciun motiv să presupunem că erosul ar fi genuin, iar voinŃa de putere, nu. În
mod cert, voinŃa de putere este un demon la fel de mare ca și erosul și tot atât de vechi și de
originar ca acesta.” 30
Perioada de trecere de la iluminism la romantism va purta denumirea de preromantism ,
anunŃată de mișcarea culturală germană Sturm und Drang (Furtună și Avânt) , al cărei principal
reprezentant este J. W. Goethe. ReprezentanŃi în al te Ńări: E. Young și T. Gray în Anglia, Fr,
Schiller și Fr. Holderlin în Germania, Madame de St ael și Fr. Chateaubriand în FranŃa, iar în
literatura română, V. Cârlova, Gr. Alexandrescu și I. H. Rădulescu.
Secolul XIX, o eră a industrializării, va determina o stare de alienare a unor artiști, ce se simt
nepregătiŃi în faŃa transformărilor aduse de societ ate, așa că vor nutri o întoarcere spre Evul
Mediu, în schimb alŃii se adaptează progresului, gu stând succesul, astfel că arta epocii ilustrează
aceste atitudini diferite. Dacă până acum arta serv ea cu precădere religia și istoria, în această
perioadă artistul își descoperă sufletul , astfel că va apărea previzibila opoziŃie între in tuiŃie,
respectiv sensibilitate și raŃionament: „raŃiunii r eci îi răspunde puterea sensibilităŃii, a pasiunii și
a imaginaŃiei. (…) O mutaŃie generală a gustului și a gândirii se manifestă în toate domeniile –
literatură, teatru și muzică V, înainte de a se afirma în artele plastice , unde artiștii dau frâu liber
imaginaŃiei. Această exaltare a individualismului s e extinde în toată Europa: Germania, Anglia și
FranŃa joacă un rol important. Ea va conduce artist ul la izolare și la atitudini anormale, ceea ce
va avea ca rezultat mitul artistului damnat.” 31

29 Romul Munteanu, Literatura europeană în epoca luminilor. Iluminism, preromantism, sturm und drang,
neoumanismul german , București, Editura enciclopedică română, 1971, pp 5 V 7
30 C. G. Jung, Opere complete 7. Două scrieri despre psihologia an alitică , București, Editura Trei, 2007, p46
31 Jacek Debicki, Jean – Francois Favre, Dietrich Grun ewald, Antonio Filipe Pimentel, op. cit., p. 201

Teatru. Goethe este convins de misiunea educativă a teatrul ui și, totodată, cere actorilor
un înalt respect faŃă de meseria pe care o practică . Își dorește ca decorul și costumul să aibă
adevăr istoric și să fie armonizat din punct de ved ere istoric. Actorilor le solicită un antrenament
fizic, exerciŃii pregătitoare, nefiind de acord cu jocul ceVl pune pe actor în ipostaza de a sta cu
spatele la public și, totdată, condamnă tonul decla mator. Capodopera sa, Faust, are la bază o
legendă renascentistă care a inspirat mai mulŃi scr iitori, iar pe Goethe lVa măcinat timp de mai
bine de 60 de ani firul poveștii până la forma ei f inală subintitulată tragedie. Aspectul de
originalitate este dat de prezenŃa celor două prolo guri, Prolog în teatru și Prolog în cer , iar
subiectul face trimitere la pactul dintre suflet și diavol, în final sufletul fiind mântuit prin dovad a
altruismului. Alt reprezentant cu opere importante: Fr. Schiller – Luise Miller , Don Carlos ,
Fecioara din Orleans , Wilhelm Tell .32
În același an în care Hugo pune în scenă Hernani , Berlioz luminează sufletele cu o
simfonie fantastică.
Muzică. Muzica, artă romantică prin excelenŃă, face să vibr eze inima: simfonia lui
Berlioz trădează o viaŃă interioară plină de tumult , bătăi de inimă, febră, fugă. Nocturnele lui
Chopin vor aminti de superbele nocturne ale lui Nov alis sau Nerval sau de pânzele lui Delacroix.
Pictură. Fie că ilustrează nocturne, fie revolte, fie mări ș i furtuni, în tablourile lui
Delacroix, Gericault sau Turner liniile și culorile , cu trecerile gradate de la lumină la clarVobscur,
surprind un dinamism puternic.
Literatură. Sensibilitatea și imaginaŃia scriitorilor vor ilust ra deviza romantismului: în
lupta dintre raŃiune și simŃire domină afectul . Principiile estetice de bază sunt prezente în toa te
ramurile artei: interesul pentru folclor, mitologie , istorie, evadarea în fantezie, trecut, vis, eroi
excepŃionali puși în situaŃii excepŃionale, sparger ea normelor. Dacă ar fi să abordăm literatura
romantică în funcŃie de temperament , am observa trecerile de la efuziunile sentimental e,
melancolice, pline de reverie, de experimentare a s ingurătăŃii, a emoŃiei ( Lamartine, Alecsandri,
Eminescu, Novalis, Leopardi sau E. A. Poe) la hohot e sau exteriorizări colerice, revoltă, ambiŃie
(A. De Musset, Lermontov, Byron, Shelley), la witzV ul flegmatic, gustul pentru poză (Pușkin,
Heine) sau la cultul energiei sangvinice, al elanul ui, ardorii și entuziasmului (V. Hugo, W. Scott,
Hoffman). Atât de diverse sunt chipurile romanticil or. Dar toŃi ascund în suflet aceleași arderi
intense.
Ovidiu Drimba sintetizează și explică principalele principii estetice ale romantismului:
1. Cultul sentimentului și al fanteziei creatoare
2. Scriitorii romantici, nesatisfăcuŃi de realitatea obiectivă, încearcă să o depășească, să
evadeze din ea
3. Descoperirea infinitului spaŃial și temporal
4. Romantismul pătrunde mai adânc în tainele sufletului , exprimă sentimentele
profunde ale scriitorului
5. Interesul pentru frumuseŃea și pitorescul naturii, pentru culoarea locală
6. Lărgind cadrul de inspiraŃie al artistului, romanti smul scoate în evidenŃă și valoarea
artistică a ceea ce nu este frumos
7. Interesul pentru creaŃia populară și pentru tradiŃiile naŃionale
8. Personajul romantic provine din toate mediile sociale , este un erou excepŃional care
acŃionează în împrejurări excepŃionale

32 Nicolae – Mihai Brânzeu, Camelia Circa – Chirilă, C armen CreŃu, Zoltan Lovas, Ghid interactiv pentru cursuri
opŃionale. Programe orientative și suporturi de cur s , Pitești, Editura Nomina, 2011, p. 66

9. Arta romantică, în opoziŃie cu arta clasică, este p reocupată de unitate , caracterizată de
amestecul genurilor
10. Se lărgește vocabularul poetic , prin pătrunderea arhaismelor, regionalismelor și a
cuvintelor populare, se apelează la procedee stilistice specifice: antiteza și witz-ul
(ironia) 33
RevoluŃiei de la 1789 îi urmează cea din 1830, care îi preschimbă pe romantici din
solitari în solidari. Va fi și cazul revoluŃiei rom âne de la 1848.
Cel mai important teoretician al romantismului, Vic tor Hugo, în PrefaŃa dramei Cromwell
și în drama Hernani, aduce în discuŃie istoria ca subiect adevărat în dr amă, criticând teoria
unităŃilor clasice și separarea genurilor în numele verosimilului și subliniind faptul că:
„personajele dramei trebuie să fie niște oameni, și nu acei eroi artificiali din care spectacolul nu
vede decât profilul avantajos. Ca și ceilalŃi oamen i, ele trebuie să fie complexe și nuanŃate,
alcătuite în adâncul lor din bine și din rău”. (V. Hugo) 34
ÎntrVo epocă în care aceeași intimitate spirituală îi apropie pe artiști și pe scriitori, se
stabilește o legătură foarte strânsă între ramurile artei și filosofie, ceea ce permite romantismului
să devină expresia universului inconștientului. Vor bim de timpuri în care, așa cum mărturisea
Theophile Gautier, „pictura și poezia fraternizau. Artiștii îi citeau pe poeŃi și poeŃii îi vizitau pe
artiști. Îi puteai vedea pe Shakespeare, Dante, Goe the, Lordul Byron și Walter Scott în atelier la
fel ca în cabinetul lor de studiu…” 35
De aceea, temele și motivele literare ale epocii, î n literatură, arta plastică și cea muzicală,
transcend diversele forme de reprezentare a spiritu lui romantic (orientarea structurală aparŃine
unei viziuni din didactica literaturii franceze 36 ):

A. TEME PERSONALE (SAU ALE EXALTĂRII SINELUI)
a. Natura
i. Elemente terestre : codru, tei, salcâm, plop, elemente acvatice (lac,
izvor, mare), simboluri animale ale maiestuozităŃii și libertăŃii(lebăda,
cerbul), elemente florale (floarea albastră)
ii. Elemente cosmice : aștrii (luna, luceafărul), cultul nopŃii, furtuna
Lacul lui Lamartine și al lui Eminescu, natura splendidă din pastelurile lui Alecsandri,
NopŃile lui Novalis, Hugo, sau ale lui de Musset în literat ură își găsesc rezonanŃe în Baladele și
nocturnele lui Chopin, în Sonatele lui Beethoven sau în pânzele magistrale reprezentâ nd
furtunile lui Turner sau nocturnele lui Delacroix.
b. Iubirea
i. Înger și demon /
ii. Căutarea idealului
iii. Zburătorul
Venerele și madonele, demonii și zburătorii lui Eminescu, I. H. – Rădulescu, Byron,
Lermontov , Hoffmann din literatură „întâlnesc” cup lurile de aur în opera lui Wagner, Tristan și
Isolda și în Romeo și Julieta de Berlioz sau revelaŃia iubirii în Visul unei nopŃi de vară,

33 Ovidiu Drimba, Cristina Ionescu, Viorel Alecu, Gheo rghe Lăzărescu, Literatura universală. Manual pentru
clasele XI – XII , București, Editura Didactică și Pedagogică, 1993, pp 129 V 132
34 apud Ovidiu Drimba, Cristina Ionescu, Viorel Alecu , Gheorghe Lăzărescu, op. cit. , p. 132
35 Theophile Gautier, Note romantice, în Louis Arnaud, Charlotte Arnaud, op. cit , p. 143
36 Louis Arnaud, Charlotte Arnaud, op. cit , pp 166 V 167

compoziŃia muzicală lui Mendelssohn, alături de stu diile de femeie ale lui Delacroix sau
imaginea idealizată a femeii în tablourile lui Chas seriau.
c. Sufletul universal
i. Ruinele
ii. Folclorul și tradiŃiile
iii. Mitologia
Ruinurile lui Gr. Alexandrescu, poemele lui D. Bolintineanu, Legenda secolelor a lui
Victor Hugo au ceva din ruinele Mănăstirii din pădure , tabloul lui Caspar David Friedrich sau
din macabrul fascinant al Ofeliei lui J. E. Millais în arta plastică, încununate de a cordurile lui
Parsifal de Wagner .

B. TEME MISTICE (SAU VIZIUNI SUBLIME)
a. Visul, reveria
b. Cosmogonia. Timpul și spaŃiul
c. Arheul, ahasverus
d. Geniul, Titanul
Sărmanul Dionis, Luceafărul și Scrisorile eminesciene, Prometeu descătușat al lui
Byron, Adolf al lui B. Constant, Rene al lui Chateaubriand sunt „orchestrate” de Concertul în La
minor al lui Schumann, de simfonia neterminată a lui Schubert și „ilustrate” de Coșmarul lui
Fussli sau de Pluta Meduzei al lui Gericault.

C. TEME SOCIALE ȘI POLITICE (SAU PRINCIPII UMANITARE)
a. Revolta împotriva regulilor
b. Sensul istoriei. Tiranul
c. Libertate, egalitate, fraternitate
d. Progresul umanităŃii
Operele lui Bălcescu sau Alecsandri, Împărat și proletar al lui Eminescu, poemele lui Petofi,
Odă libertăŃii de Pușkin, Discursurile politice ale lui Hugo sunt completate în plan muzical de
Marșul ungar al lui Berlioz, de Oda bucuriei a lui Beethoven, iar în cel plastic de Libertatea
conducând poporul și de Masacrele din Chios reprezentate de Delacroix sau de Tres de Majos
redat de Francisco Goya.
Romantismul abundă de antiteze și evaziuni, de eroi nefericiŃi, ce redau atât slăbiciunea
omului, cât și forŃa lui în egală măsură. Prin cuvâ nt, culoare, sunet, se privilegiază imaginaŃia,
atmosfera dramatică și înflăcărarea artistului.
Vorbind despre unitatea în diversitate, A. Martin o bservă o interinfluenŃă și o
interdependenŃă între curente înseși. După ce notea ză o posibilă distincŃie în cadrul
romantismului, între cel paseist, melancolic (de ti p Chateaubriand) și cel activ (de tip hugolian),
Martin îl raportează la curentele anterioare și la cele ulterioare, subliniind că „întrVo sumă de
detalii, clasicismul anunŃă romantismul, iar realis mul îl continuă. SVa vorbit atunci despre
romantismul clasicilor, despre realismul romanticil or ș.a.m.d.” 37 Un argument în acest sens am
putea aduce prin observaŃia lui Edgar Papu, care ju stifică pozitiv, printrVun soi de emancipare a
sensibilităŃii, „maladia” insinuată dezaprobator de Goethe ca revers al promovării libere a tuturor
celorlalte funcŃii psihice: fantezia, sensibilitate a, „precum și acea gigantizată intuiŃie până la
proporŃii de viziune cosmică”. Concluzia? „Deși dot aŃi cu o mare capacitate de absorbŃie a
senzaŃiilor imediate și îndeobște a datelor palpabi le, marii romantici trăiesc totuși cu o însemnată

37 Aurel Martin, Metonimii , București, Editura Eminescu, 1974, pp 232 V 234

pondere a intuiŃiei lor, în alte spaŃii, în alte ti mpuri, chiar în alte regnuri și alte categorii de
existenŃă.” 38
Continuând ideea lui Papu, referitoare la predilecŃ ia romanticului pentru alte spaŃii și timpuri
decât cele actuale, concrete, putem observa, citând uVl pe T. Vianu, că romanticul are propriul lui
raport dual cu timpul : sufletul romantic aspiră atât spre trecut , adică spre ceea ce a fost măreŃ sau
fericit și revine ca o mustrare sau ca un îndemn, d ar și spre viitor , „către ceva care nu sVa produs,
dar care poate schimba faŃa vieŃii tale și pe care îl aștepŃi cu un amestec de sentimente, în care se
poate desluși farmecul și neliniștea. (…) Omul în luptă cu sine însuși, care devine și nu se
încheagă niciodată, firile hamletice sau faustice, sunt caracterele cele mai reprezentative ale
romantismului.” 39
În același studiu citat mai sus, G. Călinescu reali zează o paralelă între tipologia romantică și
cea clasică, precizând că este vorba de „tipuri ide ale, inexistente practic în stare genuină,
analizabile numai la analiza în retortă.” 40 Redăm mai jos sintetic tabelul trăsăturilor celor două
direcŃii temperamental – culturale 41 :
CLASICUL ROMANTICUL
● sănătos
● placid, impasibil
● obiectiv
● trăiește o dragoste senzuală, de speŃă

● social, sociabil
● moralist
● manifestă interes pentru omul abstract,
exemplar
● cultivă portretul moral
● în religie, manifestă respect faŃă de zei
● trăiește întrVun prezent etern
● civilizat
● are o imagine ne varietur a vieŃii
● îi lipsește sentimentul naturii; predomină
arhitectonicul
● trăiește în lumea ideală statică, mitologică ● bolnav, maladiv, infirm, tuberculos, orb
● febril, delirant
● subiectiv
● se zbate întrVo iubire excesivă, lascivă și
„spirituală” sau întrVo ură bestială
● singuratic sau rebel
● istoric
● manifestă interes pentru omul concret, cu o
istorie particulară
● cultivă biografia
● în religie, se dovedește fie mistic, fie ateu
● trăiește întrVun trecut indefinit
● fin sau grosolan
● vede decrepitudinea, ruina, cadavrul
● copleșit de natură, care domină prin
varietatea ei, prin floră și faună
● trăiește în universul propriu fantastic

38 Edgar Papu, ExistenŃa romantică. SchiŃă morfologică a romantism ului, București, Editura Minerva, 1980, pp 11 V
15
39 T. Vianu, în Clasicism, baroc, romantism, ed. cit., pp 271 V 273
40 G. Călinescu, în Clasicism, baroc, romantism, ed. cit., p. 10
41 idem, pp 10 V 17

Realismul – oglinda plimbată de-a lungul drumului

E singura problemă pe care n5o dezbatem niciodată.
Dezbatem virtutea, frumuseŃea, curajul, geniul; nu dezbatem
niciodată problema banilor… Și cine va fi cel mai bine văzut,
în urma acestei mari curse după avere? Cel care va câștiga cel mai mult.
Al. Dumas

RevoluŃia industrială și consolidarea burgheziei aj ung să domine economia, dar și aspectul
politic al vieŃii sociale. Oamenii de afaceri intră în scena socială. Concentrarea industrială și
financiară ascut conflictele de muncă. Prin teoriil e lui Darwin, se dezvoltă latura știinŃifică a
vieŃii intelectuale. E momentul apariŃiei acelui cu rent, care va aduce omul la realitate, realismul,
ce dorește reprezentarea veridică, credibilă, factu ală a realităŃii.
Spre deosebire de romantism, care promova idealizar ea, realismul subliniază obiectivitatea,
trăsătură impusă și de romancierul Stendhal: „Roman ul este o oglindă purtată deVa lungul unui
drum. Câteodată ea reflectă cerul albastru, altădat ă noroiul din băltoacele de la picioarele
dumneavoastră. VreŃi să acuzaŃi de imoralitate omul care poartă oglinda? AcuzaŃi mai bine
drumul pe care se află, băltoacele sau, și mai bine , inspectorul de drumuri, care permite ca apa să
se adune și băltoacele să se formeze.” 42 Personajele realiste vor fi astfel tipice în împrejurări
tipice . Se adoptă un stil sobru și impersonal, iar scriit orul care se preocupă de social tinde spre
obiectivitate. O lume întreagă se învârte în jurul banului : moșteniri, deturnări de fonduri,
speculaŃii, corupŃie, dezumanizare (romanele lui Ba lzac, nuvelele lui Slavici sau ale lui I. L.
Caragiale), căsătorii din interes ( Eugenie Grandet a lui Balzac, Ion al lui Rebreanu), adolescenŃi
ce coboară să muncească în mine (eroii lui Hugo și ai lui Zola), copii exploataŃi cinic din cauza
sărăciei ( Mizerabilii de V. Hugo, David Copperfield de Ch. Dickens), condiŃii de muncă ce
declanșează revolta ( Germinal al lui Zola), bovarismul ca dezgust existenŃial ( Mme Bovary de
Flaubert, Anna Karenina de Tolstoi, Nora de Ibsen).
Pentru realiști, indiferent că sunt pictori sau scr iitori, e vorba de a reda adevărul , principala
sursă de inspiraŃie aflânduVse în realitatea din ju r, în viaŃa cotidiană însăși, prin aspectele ei
riguroase și prin scenele ei violente sau banale, c e devin astfel sursă și material pentru opera
artistică. E rândul unei întregi pleiade de persona je aparent lipsite de interes artistic să apară
reprezentate: muncitori, funcŃionari, mineri, aface riști, pe care le regăsim și în pânzele lui
Courbet sau ale lui Millet și Daumier.
Realismul abundă în detalii concrete, veridice. Ver osimilitatea tipurilor sociale create
păstrează nealterat caracterul artei de a fi mai reală decât realitatea , reliefând tot ce e
semnificativ în realitatea înconjurătoare, așa cum remarca Champfleury: „Perfectul realist trebuie
să facă portretul fizic al unui individ, descrierea obiceiurilor sale, talia exactă a omului și chiar
greutatea sa.”. Toate tipologiile realiste remarcab ile, de la Balzac la Caragiale și de la Twain la
Zola (M. Popa) vor fi prelungite și în secolele ulterioa re și teoretizate de mulŃi scriitori. Mărturie
stau și personajele lui Duiliu Zamfirescu sau ale l ui Rebreanu. Este însă necesară distincŃia între
operele concepute după metodă realistă și cele de factură realistă . DiferenŃa o subliniază M.
Popa: „DistanŃa de perspectivă este minimă între pe rsonajele secundare și cele principale în
cadrul unei opere realiste, toate personajele fiind obiecte , ca întrVun autentic examen știinŃific,

42 Ovidiu Drimba, op. cit., p. 171

cum se întâmplă la Balzac, Zola sau Flaubert. În op erele de tendinŃă realistă, personajul principal
este, de obicei, nerealist, în sensul neverosimilit ăŃii comportamentului și filosofiei sale, în timp
ce personajele secundare, obiectualizate, sunt conc epute distanŃat, realist. George Sand,
bunăoară, rămâne tributară unei concepŃii sentiment al romantice, dar va construi personaje
secundare după metoda realistă. ” 43 Cu alte cuvinte, putem observa în cadrul acestei a nalize
problematica perspectivei narative, respectiv cea n eutră, cu focalizare zero, de tip cameră ,
specifică scrierilor realiste și, mai cu seamă, nat uraliste și cea heterodiegetică, semiobiectivă.
În realism, latura estetică va fi așezată în plan secund, accentul căzând pe c ea știinŃifică sau
filosofică : „Autorii devin savanŃi, secretari, funcŃionari, i storici, fotografi, grefieri, filosofi.” 44 În
acest context, personajele caragialiene fac concurenŃă stării civile , cum remarca G. Ibrăileanu.
Ornamentului stilistic îi iau locul procesul – verb al, argoul, limbajul vulgar, pitoresc.
Pasul de la realism la naturalism se face firesc în jurul anului 1860. Scriitorul și pictorul
naturalist copiază asemeni unei fotografii realitat ea, spre deosebire de realism, înlăturând
raŃiunea, voinŃa și sentimentul și observând știinŃ ific și analitic omul, drept o fiinŃă animalică,
supusă instinctului și fiziologicului. Caracterele sunt înlocuite de temperamente, personajele
devin cazuri patologice.
Ovidiu Drimba observa că principala „greșeală a nat uraliștilor este de a fi crezut că pe două
trupuri vii se poate face aceeași operaŃie pe care chirurgii o fac pe cadavre; cu alte cuvinte, de a f i
considerat omul ca pe o fiinŃă pasivă, cu un dat ex clusiv biologic, supus atotputernicei, fatalei
legi a eredităŃii și de a fi ignorat cu totul facto rii esenŃiali ai personalităŃii umane și legile
obiective ale vieŃii sociale. Un viciu al concepŃie i naturaliste este predilecŃia deosebită a acestor
scriitori pentru cazurile patologice.” Romancierii Alphonse Daudet, Guy de Maupassant, Emile
Zola, dramaturgii Hauptmann și August Strindberg vo r elimina caracterele, înlocuinduVle cu
temperamente. În Teatrul de la origini până azi, Ovidiu Drimba remarcă cum „personalitatea
omului este definită exclusiv de temperamentul său. Iar acest temperament este rezultatul fatal a
doi factori care acŃionează asupra omului cu o pute re absolută. Ereditatea și mediul social. Ca
atare, nu interesează stările sufletești, în fapt s imple abstracŃii, nu există sentimente, există numa i
stări fiziologice, dezordini organice și impulsuri biologice. Apoi, în scopul de a prezenta cât mai
obiectiv realitatea crudă, scriitorii naturaliști a jung la excese inestetice. Manifestând o predilecŃi e
pentru situaŃii, personaje, subiecte mobide, monstr uoase; generalizând, aceste fenomene asupra
întregului peisaj social, considerânduVle fatalităŃ i inexorabile, neîntrezărind soluŃii, element
morale și sociale regeneratoare, literatura natural istă naufragiază întrVo viziune pesimistă a
existenŃei. Idealul lor artistic este de a transpun e în operele lor, după o expresie mult folosită de
ei, felii de viaŃă .” 45

43 Marian Popa, Realismul, București, Editura Tineretului, 1969, p. 110
44 Idem, p. 111
45 Nicolae – Mihai Brânzeu, Camelia Circa – Chirilă, C armen CreŃu, Zoltan Lovas, op. cit. , pp. 73 V 74

Simbolism, impresionism și expresionism – Spleen și ideal
Dau fluviilor graŃii de reptile,
Dau mărilor priviri fosforescente,
Iar munŃilor din zare, aspecte de gorile,
Și brazilor, pe coaste, poziŃii indecente.
Ion Minulescu

După un scurt popas în parnasianismul glacial și distant (expresie poetică a realismului) ,
omul, descoperind în naturalism urâtul existenŃial în realitatea înconjurătoare, trăiește o stare de
plictis, denumit de Baudelaire spleen, care îi va provoca două atitudini în faŃa realităŃi i:
● părăsirea contactului direct cu brutalitatea aces teia
● fascinaŃia depărtărilor, monadismul, tânjirea dup ă voiajuri spre Ńinuturi exotice
Ambele reprezintă manifestări – expresii ale unei r eacŃii tacite de opoziŃie la formele de
alienare umană: platitudinea și ipocrizia în viaŃa socială. Astfel că noi semne de boală, un nou
dezechilibru, dat de o stare de spirit depresivă, n evrotică, un nou mal du siecle vor declanșa o
nouă atitudine artistică și culturală, cea simbolis tă.
Curentul va apărea în FranŃa, în jurul anului 1880, curentele corespondente în artele
plastice fiind impresionismul și expresionismul .
Enumerăm câteva principii estetice:
– procedeele specifice sunt: simbolul, sugestia, sinestezia ( teoria corespondenŃelor la
Baudelaire) și muzicalitatea interioară
– muzicalitatea este susŃinută de abordarea teoretică a lui Paul V erlaine în a sa Art
poetique : De la musique avant toute chose! Ea presupune atât construirea rimelor și a
ritmurilor perfecte, cât și utilizarea asonanŃei sa u a leitVmotivului
– Sinestezia (corespondenŃele între simŃuri diferite: tactil, v izual, auditiv, gustativ,
olfactiv) este sugerată de Baudelaire, în poemul Albatrosul : Parfum, culoare, sunet
se5ngână și5și răspund . Un alt exemplu de sinestezie ar fi cel bacovian: O pictură
parfumată cu vibrări de violet…
– Obiectul poeziei simboliste îl reprezintă starea confuză , neclară, transmisă doar prin
sugestie (obiectul poetic sugerat fără a fi numit sau descr is) sau simbol
(corespondenŃa între obiectul poetic și imagine, se ntiment, percepŃie), de aceea și
proza și teatrul simbolist vor avea caracter poetic și ambiguu: A negru, E alb, I roșu,
U verde, O de5azur, / Latentele obârșii vi le voi s pune – odată: / A, golf de umbră,
chingă păroasă – ntunecată / A muștelor lipite de5u n hoit, jur – împrejur (A.
Rimbaud)
O necesară distincŃie se impune între cele două dir ecŃii simboliste:
● simbolismul propriu – zis , pe care lVam putea numi evazionist , corespondent fascinaŃiei
depărtărilor , ce presupune abolirea realităŃii, evadarea din re al, fiind prin această atitudine
apropiat expresionismului
● simbolismul decadent , corespondent atitudinii de notaŃie a senzaŃiilor și a impresiilor fugare
despre existenŃa diformă, oribilă și tristă a lumii , acesta fiind apropiat impresionismului
Dumitru Micu conturează atmosfera specifică fiecăr ei direcŃii, ce presupune astfel teme și
motive specifice:
● simbolismul propriu – zis : simbolism evazionist, al reveriilor și al mistere lor, evocând
„priveliști câmpenești, marine și din alte sfere, c itadine mai ales (parcuri, grădini, havuzuri,
fântâni, statui), învăluite întrVun abur diafan, de materializate, desprinse parcă din vis ori întrupat e

din muzică” 46 , cum se întâmplă în versurile lui Henri de Regnier , în teatrul lui Maeterlinck și, am
adăuga noi, în poezia lui Minulescu prin prezenŃa s paŃiilor exotice, a lui Petică, prin gradaŃiile
vibrante sau a lui D. Anghel, prin construirea unui univers floral extatic, alături de Verhaeren,
„poetul câmpiilor halucinante, răscolite și smulse violent din pacea lor patriarha lă (natura se
zbuciumă în versurile lui ca în pânzele lui van Gog h)” 47 Acestei direcŃii iVar corespunde deci
expresionismul.
● simbolismul decadent: sursele de inspiraŃie se regăsesc tot în lumea cita dină, dar în cea
periferică, mahalale sau parcuri solitare, evocând „cafenele sărace, cârciumi sordide, mansarde
igrasioase, localuri rău famate, spitale, ospicii, bâlciuri dărăpănate, populate de vagabonzi,
ftizici, femei pierdute, alcoolici, nebuni, cu acro baŃi saltimbanci, dansatoare palide, clorotice, cu
Arlechini, Colombine, Pierrots creionând peisaje de zolante, cu plopi și neguri, comunicând în
genere tristeŃi grele, mistuitoare, cu aerul, uneor i, de a le lua în râs, de a se amuza de propriile
lacrimi.” 48 Este poezia lui Rollinat, Verlaine, Rimbaud, Jules Laforgue, a lui Macedonski în
rondeluri și a lui Bacovia, poet al primăverilor um ede, nevrotice, al verilor caniculare, cu miros
de abator, al toamnelor reci, dezolante, al iernilo r apăsătoare, ce dau impresia de sfârșit de lume.
Ca și la ceilalŃi simboliști decadenŃi, la Bacovia se remarcă ambivalenŃa spaŃiului, dinăuntru și
dinafară , în faŃa cărora eul liric are aceeași atitudine, c um nota Romul Munteanu, în „Lecturi și
sisteme”, cea de singurătate și anxietate:
► spaŃiul dinăuntru – grota, camera, cavoul, cârciuma = coborârea spre o matcă originară, o
casă a reveriei în care frica umedă este starea ce plutește peste tot
► spaŃiul dinafară – un spaŃiu exterior pustiu, al ceŃii, al nopŃii u de = respingerea integrării
fiinŃei
Poezia lui Bacovia mărturisește despre „o nimicire a vieŃii nu numai în formele ei
spirituale, ci și animale” 49 : E5o noapte udă, grea, te5neci afară, / Prin ceaŃă – obosite roșii, fără
zare 5 / Ard, afumate, triste felinare, / Ca într5o crâșmă umedă, murdară. (Sonet)
Această nouă formă de exacerbare a sensibilităŃii o vom întâlni și în impresionism .
Pictorii nu sVau mulŃumit, ca în realism, să oglind ească realitatea concretă, obiectivă, ci o
realitate așa cum apărea ea simŃurilor și sensibili tăŃii lor. Așadar, pânzele unor artiști precum
Claude Monet, Auguste Renoir, Edouard Manet, Alfred Sisley vor reda doar aparenŃa realităŃii,
filtrată prin propria percepŃie psihică asupra lumi i, aparenŃă ce trădează deci impresii subiective,
transpuse prin culoare și diverse variaŃii ale lumi nii redate cromatic. Numele curentului a fost dat
de altfel de tabloul lui Monet, intitulat Impresie, răsărit de soare . „Scriitorul și artistul plastic nu
mai fac un Ńel din reprezentarea justă a realităŃii , ci o interpretează după propria simŃire, prin
obiecte, cuvinte și imagini transmiŃând sugestia crezului lor artistic. În literatură, simbolismul e o
replică dată impresionismului, opunând lumii exteri oare universul interior, naturii – biblioteca,
construcŃiei raŃionale – sondarea inconștientului, interesului pentru formă – căutarea unui
conŃinut demn de interes.” 50
Expresionismul a apărut în urma impresionismului, anunŃând modernismul și
avangarda . O artă ce manifestă preferinŃă pentru tensiuni in terioare, pentru caricatural și
stridenŃe de culoare în pictură. Se va pune accentu l pe s inestezii, procedeu simbolist, adică pe

46 Dumitru Micu, Început de secol. 1900 – 1916. Curente și scriitori , București, Editura Minerva, 1970, p.
130
47 Idem, p. 130
48 Idem, p. 129
49 Eugen Lovinescu, Scrieri , București, EPL, 1969, p. 404
50 Lucian Petraș, op. cit. , p. 16

prelucrarea interpretativă a datelor lumii exterioa re oferite de simŃuri, asemeni tabloului lui
Eduard Munch, Strigătul . Curentul a apărut în primele decenii ale secolulu i XX, ca reacŃie la
naturalism și impresionism și se va manifesta și în literatura lui G. Trakl, F. Werfel, B. Brecht, L.
Blaga, Al. Philippide, având ca principii:
● imaginarul expresionist presupune un contrast dat de vitalitate și de neliniște filosofică
în egală măsură
● se valorifică miturile
● tematica vizează în speŃă Ńipătul ca expresie ext eriorizată a acestei neliniști
● personajul nu mai este omul concret, real, istori c, ci omul alegoric, emblemă a unei
clase
● stilul surprinde o oarecare violenŃă a expresiei

Modernism, tradiŃionalism și avangardă. Neomodernis m, postmodernism – criză
existenŃială și reinventare

Și dacă vom învinge aici, vom învinge pretutindeni.
Lumea este un loc minunat și merită să lupŃi pentru ea.
Ernest Hemingway
La sfârșitul sec. XIX , începutul sec. XX, în circu itul capitalismului modern vor pătrunde
și Ńări puŃin dezvoltate economic, cum e România. C a reacŃie la aspectele negative ale acestui
fenomen, ce va declanșa o nouă criză existenŃială, cauzată de incapacitatea de a distinge aparenŃa
de esenŃă, datorată unui fond superficial de compor tament, dirijat de anumite norme de
convieŃuire și raŃiune, apare un curent autohton, d ar cu corespondenŃe în spaŃiul sudVest
european, tradiŃionalismul. El va încerca să se opună tendinŃelor moderne de alienare a
individului, datorate produselor civilizaŃiei și al e tehnologiei, prin imaginea individului din
mediul rural neafectat de civilizaŃie, ca fond sănă tos de comportament.
Astfel, tradiŃionalismul marchează câteva trăsături generale, contrastive faŃă de
modernism, care se vor reflecta și în artă, mai cu seamă în literatură:
TRADIłIONALISM MODERNISM
● tendinŃă de autoconservare
● reprezintă un stil, un program de gândire, de
atitudine
● universul tradiŃionalist – viaŃa satului,
folclorul, obiceiurile, tradiŃiile, vechea artă
populară, credinŃa religioasă și ceremonialurile
religioase
● personajul – imaginea Ńăranului în raport cu
pământul; preocupat de avere, de păstrare a
lucrurilor dobândite din tatăVn fiu
● femeia – supusă bărbatului și regulilor de
viaŃă rurale
● reflectă o lume omogenă
● procedeul esenŃial: analiza psihologică
● perspectivă obiectivă, auctorială de
reprezentare a lumii ● tendinŃă de evoluŃie rapidă
● reprezintă un mod de a simŃi, o formă de
sensibilitate reală
● universul modernist – mediul citadin, bursa,
hipodromul, serile mondene, moștenirile,
preocupări de societate (joc de cărŃi, seri
dansante)
● personajul – imaginea intelectualului în
raport cu problemele sociale și morale:
dreptatea absolută, viaŃa, moartea, preocupat de
filosofie și psihologie
● femeia – emancipată, libertină
● reflectă o lume eterogenă
● procedeul esenŃial: introspecŃia
● perspectivă subiectivă, actorială de
reprezentare a lumii

TradiŃionalismul presupune patru direcŃii:
►sămănătorismul – propune o imagine idilică a satului, apropiată ca reprezentare de un
romantism agrar, în care idilismul alternează cu pr edilecŃia pentru scene tari, violente, cu eroi
impulsivi, ce bravează, aducând deci soluŃii progra matice deformatoare
►poporanismul – pictează în culori sumbre consecinŃele înapoierii economice și
intelectuale a satului, „pune accentul pe necesitat ea reformelor sociale în viaŃa satului, pledând
pentru o democraŃie rurală” 51 , propunând soluŃii programatice realiste
►gândirismul – opune tendinŃelor occidentale ale intelectualit ăŃii, denumite
franŃuzomanie , întoarcerea la cultura populară și necesitatea co nștiinŃei religioase și a
ortodoxismului
►trăirismul – cult al trăirii plenare, propune adeziunea intele ctualităŃii la o ideologie
totalitară
ReacŃia la aceste manifestări vor fi modernismul și , mai cu seamă, avangarda, ce
marchează criza existenŃială a omului modern, local izat ca determinare istorică în epoca
interbelică, perioadă de respiro politic, în cadrul căreia se dezvoltă psihanaliza ( S. Freud, Jung).
S. Freud va controversa, dar și inspira, literatura modernă prin interpretările miturilor pe baza
teoriilor sale (interpretarea viselor prin fluctuaŃ iile subconștientului în dorinŃe sexuale defulate).
De asemenea, teoria lui Bergson vizând memoria volu ntară și involuntară, a stat la baza
romanului lui M. Proust, În căutarea timpului pierdut , idee preluată și de Camil Petrescu în
opera sa.
Poezia modernistă se dezvoltă pe două direcŃii: cea militantă, preocupată de politic,
social și istoric (F. Garcia Lorca, Louis Aragon, P . Neruda) și cea meditativă și confesivă,
mergând pe aceleași tematici dintotdeauna: viaŃa, m oartea, destinul, iubirea (S. Esenin, G.
Apollinaire, R. M. Rilke, P. Valery, Arghezi, Blaga , Barbu)
Romanul secolului XX se va dezvolta și el pe mai mu lte direcŃii: romanul
comportamentist, inspirat din realitate (Hemingway) , romanul – document (jurnal, scrisoare etc –
Andre Gide, Camil Petrescu), romanul istoric, ce va îmbina istoria cu ficŃiunea ( Aragon, Tolstoi,
Sadoveanu), romanul de frescă socială (Gorki, Rebre anu), romanul de analiză psihologică,
sondând universul interior, al subconștientului, al memoriei, insistând pe timpul interior, acronic,
subiectiv, nararea la persoana I (J. Joyce, W. Faul kner, Camil Petrescu), romanul – parabolă,
subliniind caracterul alegoric al realităŃii, cu in sistenŃă pe condiŃia umană, neliniștile interioare,
angoasele existenŃiale care definesc atât de bine s piritul omului modern (Kafka, A. Camus).
Teatrul este marcat de modificarea textului dramat ic în direcŃiile deja precizate mai sus.
Astfel, descoperirile în psihanaliză vor influenŃa scrierea pieselor de teatru, prin interpretarea
modernă a miturilor (E. O’ Neill – Din jale se întrupează Electra , J. Giraudoux, Electra ),
dramaturgii se vor preocupa de sondarea psihicului personajului (L. Pirandello, Șase personaje în
căutarea unui autor , E. O’ Neill, Straniu interludiu ), se revine la comedia ce reduce conflictul ca
importanŃă devastatoare interioară la o problematic ă exterioară (Cehov). De asemenea, se cultivă
teatrul de graniŃă , în cadrul căruia predomină teatrul absurd și cel parabolic, ștergânduVse
graniŃele clare dintre tragedie, comedie și dramă ( S. Becket, Așteptându5l pe Goddot , Eugen
Ionescu, CântăreaŃa cheală, Rinocerii, LecŃia, Scaunele ). 52

51 A. Crișan, L. Papadima, I. Pârvulescu, F. Sâmihăian , R. Zafiu, Limba și literatura română – manual pentru clasa
a XII5a , București, Editura Humanitas, 2007, p. 73
52 Ovidiu Drimba, Cristina Ionescu, Viorel Alecu, Gheo rghe Lăzărescu, Literatura universală. Manual pentru
clasele XI – XII , ed. cit., pp 300 V 304

Perioada de trecere de la modernism la neomodernism și postmodernism, m arcând ca
perioadă istorică cel de al doilea război mondial ș i perioada postbelică, deci o perioadă agitată
din punct de vedere socioV politic, poartă denumire a de avangardism . Din această cauză,
denumirea ei va avea un caracter militar, avangarda desemnând soldaŃii din linia întâi, acei
nebuni și curajoși care luptă fără teama de moarte, creatorii avangar diști având scopul de a
sparge bariere, de a șoca prin nou, de a milita pen tru noi cauze. Este epoca în care graniŃele
dintre arte și graniŃele dintre genuri și specii su nt dărâmate. Acum se nasc caligramele și
pictopoezia, romanul urmuzian și teatrul absurd.
Cauzele apariŃiei avangardismului sunt duale: pe de o parte , e vorba despre acea criză a
umanismului și a civilizaŃiei burgheze în sistemul capitalist, iar pe de altă parte, de interesul
artistului faŃă de noi forme de expresie artistică în sistemul socialist.
Avangardismul reprezintă, în primul rând, o anumită atitudine fa Ńă de cultură și artă,
care sVar sistematiza în două direcŃii programatice cu caracter general:
a. discreditarea structurii validate istoric a operei de artă prin criterii cum ar fi:
a. coerenŃa părŃilor la nivelul întregului
b. perenitatea creaŃiei
c. dezvoltarea de sensuri globale ce conferă demnitate existenŃei în univers
b. propunerea de anti-valori ale operei de artă simetric opuse :
a. opera nu reprezintă un întreg organic, ci o însumar e neorganizată de părŃi
componente
b. este o prezenŃă actuală, ce nu aspiră la conservare în patrimoniul cultural
c. sensurile ei indică precaritatea fiinŃei
O definiŃie plurală a avangardei o oferă Adrian Mar ino, în DicŃionar de idei literare .
Sintetizăm mai jos selectiv aceste definiri, însoŃi te de argumente justificatoare:
► avangardă = noutate ; argument: negarea eternă implică noutatea eternă
► avangardă =modern (însă cu supraordonarea modern și cu subordonarea avangardă );
argument: orice curent modern are și o fază agresivă , „avangardistă”, de ruptură
► avangardă =experiment ; argument: „laboratorul” romanului „experimental”, al
teatrului „de artă”, de recherche, are sensul anticipării, lansării ofensive a unui program
„de ruptură” în public, ce îl face viabil
► avangardă =reacŃie anticlasică a spiritului modern ; argument: reprezintă un moment
– limită, de paroxism din lunga serie de revolte ale epocilor culturale
► avangardă =existenŃă eternă ; argument: reprezintă un efect periodic al permanentei
opoziŃii dintre „noutate” și „tradiŃie”
Avangardismul este deci un curent – umbrelă, adăpostind mai multe orientări
independente, dar subsumabile, și având un rol prog ramatic interdisciplinar, căci va propune
programe teoretice unitare mai multor arte (literat ură, muzică, teatru, plastică) ce vor fi, rând pe
rând, joc, protest, critică, invitaŃie la reflecŃie, elem ent perturbator :
Dadaismul – iniŃiat de Tristan Tzara și Sașa Pană în ElveŃia , subliniază libertatea
absolută de exprimare, neîncrederea în valoarea tra diŃiilor morale și estetice, refuzând noŃiunea
de artă și cultură, neagă orice legătură între logi că și expresie, considerând opera o creaŃie a
hazardului, fără implicarea autorului, propunând de ci hazardul în joncŃiunea părŃilor operei (vezi
manifestul lui Tzara, Cum să facem un poem dadaist ).
Potrivit dadaiștilor, „oricine dorește să scrie poa te să o facă folosind cuvinte tăiate din
ziare și orânduite arbitrar, prin jocul întâmplării . Ceea ce rezultă cuprinde literele unui mesaj
formulat după un cifru ce rămâne secret pentru toat ă lumea. Aceste litere, părŃi din realitate, pot

trezi asociaŃii, ele nu depășesc însă limitele șocu lui, ale gratuitului. Pictorii dadaiști au
împrumutat în lucrările lor unele tehnici din cubis m, în special hârtia lipită, în locul culorii pastă .
Ei au practicat o incoerentă apropiere de linii și culori, în pictură, fără nicio legătură între ele,
distrugând orice relaŃii dintre gândire și expresie , renunŃând la orice organizare a materialului
artistic.” 53
Actul teatral dadaist era extrem de violent, de la Ńipete la recitări de texte dramatice și
manifeste, dansuri stranii, totul vizând șocarea și traumatizarea spectatorilor. ÎntrVo asemenea
piesă, personajele sunt obiecte neînsufleŃite (umbr ela, gâtul, nasul, mașina de cusut), iar
dialogurile lor sunt incoerente. Actorii amatori su nt membri sau simpatizanŃi ai grupului dada
(cuvântul în sine reprezentând în limbi diferite lu cruri total opuse: în română și rusă, dublă
afirmaŃie, în franceză, “căluŃ de lemn”, întrVun tr ib african, “coada vacii”). Tristan Tzara, Francis
Picabia, Louis Aragon vor ilustra literar această d irecŃie, alături de pictorii Marcel Iancu, Hans
Arp și alŃii.
Suprarealismul – are tendinŃa de a rupe regulile și barierele, inspi rat din subconștient și
vis și din teoria psihanalitică freudiană, presupun ând lipsa controlului raŃional al conștiinŃei,
literatura devenind astfel un dicteu automat , o succesiune onirică a viziunilor. El se bazează pe
„ credinŃa în realitatea superioară a anumitor form e de asociaŃie, neluate în seamă până acum, în
atotputernicia visului și în jocul întâmplător al g ândirii.” (A. Breton) Urmând exemplul oferit de
psihanaliza freudiană, care aducea inconștientul la nivelul conștientului, ajutând la vindecarea
sufletului bolnav de refulare, arta își deschide po arta spre vis și inconștient, apelând la metoda
automatismului . Grupul de tineri visători, printre care și Paul E luard, Louis Aragon și G.
Apollinaire, în frunte cu Breton, visau să schimbe astfel viaŃa, să facă oamenii mai liberi. Ion
Vinea și Urmuz, la noi, își vor încerca scriitura s uprarealistă.
În Cel de al doilea manifest al suprarealismului , se anunŃă, V în urma tuturor direcŃiilor
pluriV și interdisciplinare enunŃate până acum în i storia culturii V, una transdisciplinară , în sensul
dat acestui termen de acad. Basarab Nicolescu, de a sumare a terŃului inclus in vivo, de accedere
și de acceptare lupasciană a lui A și a lui nonA: „ Totul ne duce spre a crede că există un anume
punct al spiritului de unde viaŃa și moartea, realu l și imaginarul, trecutul și viitorul,
comunicabilul și incomunicabilul, susul și josul în cetează de a mai fi percepute drept
contradictorii.”
În pictură, stilul academic figurativ al lui Salvad or Dali și al lui Rene Magritte, alături de
automatismul ritmic al lui Miro ilustrează ambivale nŃa raŃionalitate – iraŃionalitate, creând
elemente și asocieri absurde, stranii, insolite, ne maivăzute.
În teatrul suprarealist , specific este solilocviul și nu comunicarea cu partenerul. Cea mai
importantă piesă suprarealistă este cea a lui Apol linaire, Mamemele lui Tiresias , din subtitlul
căreia își extrage denumirea întreaga direcŃie.
Cubismul – presupune tendinŃa cubică, geometrică în structurarea formelor, așa cum se
poate observa în pictura lui Braque sau a lui Picas so, care acceptă lecŃia propusă de Paul
Cezanne în 1904: „TrataŃi natura prin ciclindru, sf eră și con.” SVar putea defini deci printrVo
viziune geometrică asupra lumii.
Motivele sunt simplifícate și descompuse în cuburi, lăsând vizibile formele geometrice
ale structurii lucrurilor ca întreg. Metoda sugerea ză redarea simultană a tuturor feŃelor unui
obiect. E o nouă creaŃie, ce se va asocia tehnicii colajului, ce constă în obiecte decupate și lipite
și formând un întreg.

53 L. Petraș, op. cit. , p. 18

Lectura LecŃiei despre cub a lui Nichita Stănescu deconspiră oarecum un ideal de
perfecŃiune al formei: După aceea se ia un ciocan / și brusc se fărâmă un colŃ de5al cubului. /
ToŃi, dar absolut toŃi zice5vor : / 5 Ce cub perfec t ar fi fost acesta / de n5ar fi avut un colŃ
sfărâmat!
Futurismul – dacă cubismul evidenŃia formele lucrurilor, futur ismul va evidenŃia
instabilitatea lor. Apelând la tehnica imaginii fra gméntate în mai multe imagini succesive,
futurismul proclamă necesitatea ruperii de tradiŃii le trecutului și instaurarea unui nou ideal
estetic, prin exprimarea vitezei, a dinamismului vi eŃii și a frumuseŃii produselor tehnicii
moderne. ReprezentanŃi ai futurismului în literatur ă au fost F. T. Marinetti, G. P. Luciani.
Reprezentantul în pictură este Marcel Duchamp. Tabl ourile futuriștilor redau mișcarea în spirală
și în diagonală, reprezentând astfel nu o stare, ci un proces.
Fovismul, constructivismul și alte manifestări avangardiste completează paleta
postbelică ce va face trecerea spre manifestările c ulturale contemporane.
În Europa, în perioada următoare, cinematograful c unoaște o mare dezvoltare și datorită
noutăŃii sale în peisajul artelor. De la filmele mu te ale fraŃilor Lumiere, la filmul lui Chaplin până
la cel al lui Rouch, Mizoguchi sau Costa Gravas, fi lmul devine încet expresie artistică a omului
modern. În muzică, Kostakovici, cu Cântecul pădurii sau pictura lui Vasarely completează
peisajul estetic al epocii. Societatea de consum a vremii va impune în artele vizuale curentul pop
art , curent axat în jurul anului 1960 pe redarea obiec telor și chipurilor lumii moderne: mașina,
telefonul, camera de filmat, dar și vedete ale cine matografului sau ale muzicii în vogă (pop, rock
and roll). Procedeul la care se apelează este acela al pastișei, respectiv al imaginilor create în
serie, în diverse nuanŃe cromatice (portretul lui M arilyn Monroe al lui Andy Warhol, Marilyn de
20 de ori ) sau al afișelor publicitare asociate cu părŃi com ponente ale unor picturi.
Literatura, de la Pablo Neruda la Tournier sau Solj eniŃîn, mărturisește despre noile
frământări ale omului, trezit după război în faŃa u nei evoluŃii tehnologice inerente. Nouveau
roman și nouveau nouveau roman vor reprezenta noi direcŃii literare în FranŃa, ce se află între
anii 70 – 90 între două tendinŃe în spectrul litera turii: pe de o parte, dorinŃa de a surprinde lumea
prin reinventarea miturilor , tendinŃă preluată și în alte literaturi (J. Giraudoux, Războiul din
Troia nu va mai avea loc , Sarah Kane, Iubirea Fedrei, Marin Sorescu, Iona ), iar pe de alta,
cultivarea prozei scurte, caracterizată prin sobrietatea scriiturii (Patrick Mondiano, Villa triste ,
M. Yourcenar, Povestiri orientale , M. Nedelciu, Aventuri într5o curte interioară ).
În România, neomodernismul, din punct de vedere istoric, presupune generaŃia an ilor
60, o perioadă de dezgheŃ ideologic, după cea prole tcultistă a anilor 50. El aduce în planul
expresiei literare: limbajul ambiguu, metaforele su btile, reflecŃia filozofică, intelectualismul. Din
perspectiva lui Ion SimuŃ, vorbim de patru tipuri d e literatură neomodernistă: literatura
oportunistă (C. V. Tudor), evazionistă (Nichita Stă nescu, Marin Sorescu, Ștefan A. Doinaș),
subversivă (Mircea Dinescu, Marin Preda, Ana Blandi ana, Adrian Păunescu) și dizidentă (Paul
Goma). În această perioadă, prin Marin Sorescu, se dezvoltă un teatru parabolic și alegoric
(ciclul Setea muntelui de sare ) și unul de factură suprarealistă prin Gellu Naum ( Ceasornicăria
Taus, Insula ). Se parodiază convenŃii literare, se crează parab ole ale libertăŃii prin ironie. Teatrul
istoric demitizează istoria, însă nu prin ironie, c i printrVo meditaŃie gravă (Marin Sorescu,
Răceala ).
În cartea sa, Postmodernism. Din dosarul unei „bătălii culturale” , Ion Bogdan Lefter
enunŃă o ipoteză de lucru a panoramei trecerii de la neomodernism la postmodernism: „În t imp
ce novatorismul majoritar a procedat la un fel de r eplay istoric în urma căruia a rezultat
neomodernismul anilor 60 – 70, experimentalismul mi noritar al epocii a produs primele forme –

anticipative – ale postmodernismului românesc.” 54 De asemenea, criticul realizează o schiŃă
tipologică a câtorva ultime resurse experimentale n eomoderniste, cărora le asociază reprezentanŃi
importanŃi, din care redăm selectiv:
► avangarda perpetuă – Gellu Naum
► neoavangardismul „negru”, alte avangardisme târzii – A. E. Baconsky, Sașa Pană
► „ extremismul” livresc – Romulus Vulpescu, I. NegoiŃescu, Ion Mircea, Din u Flămând
► resursele ultime ale limbajului, experimentalismul morfologic, silabic și fonetic – Șerban
FoarŃă, Adrian Rogoz
► proustianisme, joyceanisme, faulknerianisme de școa lă nouă V Alexandru Ivasiuc, George
BălăiŃă, Dumitru Radu Popescu
► ecouri ale „noului roman” – Sorin Titel, Dumitru łepeneag, Paul Goma, August in Buzura 55
Postmodernismul , sinonim cu generaŃia anilor 80, definește o reven ire la tradiŃie, ca
expresie a unei noi crize, mult mai profunde, cauza te de direcŃiile anterioare, și anume pierderea
încrederii în progres. Dacă în neomodernism graniŃa dintre pictură, sculptură și arhitectură sVa
spart, în această perioadă se revine la pictură: se vor naște atât portrete și naturi statice, cât și
tablouri abstracte, un exemplu în acest sens fiind Kiefer.
Se cultivă o literatură a „realului” în sens autent ic, cu elemente de construcŃie
împrumutate din nouveau roman și nouveau nouveau roman . Poezia și proza devin
autobiografice (Simona Popescu, Exuvii , Mircea Cărtărescu, Câteva cuvinte despre Ioana ).
Autonomia esteticului ca și criteriu de valoare în anii 60 tinde să devină o disfuncŃie și, întrVun
fel, un instrument de diversiune și de manipulare. Procedeele postmoderne de scriere vizează:
parodia, colajul, pastișa, ironia, autoironia, biog rafismul (Matei Vișniek, Al. Mușina, M.
Nedelciu, Florin Iaru, Ioan Groșan). Teatrul postmo dern readuce în scenă absurdul,
expresivitatea lirică, diversele tipuri de comic, p lăcerea fanteziei (M. Vișniec, Voci în lumina
orbitoare , Vlad Zografi, Calul )
Același I. B. Lefter realizează și o schiŃă tipolog ică a primelor experimente postmoderne
românești:
► „onirismul” poetic – Leonid Dimov
► poezia prozaismului biografic – M. Ivănescu, Petre Stoica, Florin Mugur, Dorin Tu doran
► poezia senzuală cu obiecte animate – Emil Brumaru
► proza supraetajată, comedia literaturii – Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Petru
CreŃia
► alte soluŃii textuale multistratificate – Paul Georgescu
► proza autenticismului biografist – Norman Manea
► romanele eseismului enigmatic – Matei Călinescu, Virgil Nemoianu
► umorismul neocaragialian și neourmuzian, alte absur dităŃi „serioase” – Teodor Mazilu,
Dumitru Solomon, Marian Popa, Tudor Octavian, Tudor Vasiliu
Poate că am putea săVi dăm dreptate lui Jung, accep tând concepŃia că întreaga evoluŃie a
culturii este o pendulare a omului între forŃele in conștientului și ale conștientului său. Și atunci,
care ar fi calea de urmat mai departe? Am putea spu ne că tindem spre o cosmodernitate , în
termenul consacrat de Basarab Nicolescu, sau poate spre un transumanism , în care omul ar trebui
să conștientizeze că echilibrul și dezechilibrul, c onștientul și inconștientul coexistă, acea atracŃie
a impurului ce îl purifică, de fapt, acea conștient izare și asumare a terŃului inclus, de care
vorbește Basarab Nicolescu? Sau spre o evoluŃie a c onștiinŃei nu spre inconștient, ci spre

54 Ion Bogdan Lefter, Postmodernism. Din dosarul unei “bătălii culturale” , Pitești, Editura Paralela 45, 2002, p. 97
55 Idem, pp 98 V 101

acceptarea și a lui da și a lui nu , așa cum soluŃionează magistral Jung, explicând te rmenii de
extraversie și de introversie : „După cum se vede, e vorba în cazul extraversiei și al introversiei
de două atitudini naturale opuse sau de două mișcăr i orientate contrar, numite cândva de Goethe
diastolă și sistolă . SuccedânduVse armonios, ele ar urma să producă un ritm al vieŃii; dar sVar
părea că e nevoie de o artă supremă a vieŃii pentru a ajunge la acest ritm. În acest scop ar trebui
ori să fim complet inconștienŃi, în așa fel încât l egea naturală să nu fie tulburată prin niciun act
de conștiinŃă, ori să fim conștienŃi întrVun grad s porit, spre a fi capabili să voim și să înfăptuim
mișcările contrarii. Dar de vreme ce nu ne putem de zvolta regresiv spre inconștienŃa animală, ne
rămâne doar drumul dificil de a merge înainte spre o conștienŃă mai înaltă. În orice caz, acea
conștienŃă care a făcut cu putinŃă să se trăiască d e bunăvoie și intenŃionat marele Da și Nu al
vieŃii este un ideal deVa dreptul suprauman, dar or icum o Ńintă. Natura minŃii noastre de azi ne
îngăduie doar să5l voim conștient pe Da și măcar să5l îndurăm pe Nu. Dacă acesta este cazul,
înseamnă că sVa realizat deja mult.” 56
Un răspuns la aceste frământări îl oferă tot critic ul contemporan I. B. Lefter, întrVo notă
radicală și ironică : „… pornim la drum – seVnŃel ege – și cu o anumită strategie generală, cu o
ideologie culturală în sensul cel mai larg al cuvântului. Car e ar fi – deci – orientarea noastră
generală? Am puteaVo descrie pe scurt prin termeni precum postmodernism, poststructuralism și
studii culturale, europeism și pro – americanism, a nti – naŃionalism, anti – fundamentalism și
anti – ortodoxism, liberalism și multiculturalism, pro – democraŃie și corectitudine politică etc.
etc. Unele dintre aceste etichete au semnificaŃii s trict culturale (dacă există semnificaŃii strict
culturale!) (nu există!), altele trimit la doctrine , ideologii, filosofii politice și teorii sociale. (…)
Ceea ce ar fi de spus aici și acum este că omologia lor în planuri diferite de discuŃie le face – în
fond – inseparabile : nu poŃi fi deschis către diversitatea care dă far mec – și nu eterogenitate –
pluralismului postmodern și în același timp să fii un spirit anti – liberal, naŃionalist și
fundamentalist. ” 57

Bibliografie:
C. G. Jung, Opere complete 15. Despre fenomenul spiritului în a rtă și știinŃă , București, Editura
Trei, 2007
J. Bell, Oglinda lumii , București : Editura Vellant, 2007
C. G. Jung, Opere complete 7. Două scrieri despre psihologia an alitică , București, Editura Trei,
2007
Jacek Debicki, Jean – Francois Favre, Dietrich Grun ewald, Antonio Filipe Pimentel, Istoria
artei. Pictură, sculptură, arhitectură , București, 2000, Enciclopedia Rao, Grupul Editori al Rao
Rosie Dickins, Mari Griffith, Introducere în artă , București, Editura Rao, 2004
Louis Arnaud, Charlotte Arnaud, Languages et texts vivants , Paris, Editions Magnard, 1980
Lumea artelor. Enciclopedie pentru tineri , București, Enciclopedia Rao, Grupul Editorial Ra o,
1999
Lucian Petraș, Istoria artelor. Curente culturale în literatură și în celelalte arte , în Literatura și
celelalte arte – ghid interactiv pentru profesori ș i elevi , Pitești, Editura Nomina, 2009
Tudor Vianu, Idealul clasic al omului , București, Editura enciclopedică română, 1975

56 C. G. Jung, Opere complete 7. Două scrieri despre psihologia an alitică , București, Editura Trei, 2007, p74
57 I. B. Lefter, op. cit., p. 125

Adrian Marino, în G. Călinescu, M. Călinescu, A. Ma rino, T. Vianu, Clasicism, baroc,
romantism , Cluj, Editura Dacia, 1971
Nicolae Balotă, UmanităŃi. Eseuri , București, Editura Eminescu, 1973
Romul Munteanu, Literatura europeană în epoca luminilor. Iluminism, preromantism, sturm und
drang, neoumanismul german , București, Editura enciclopedică română, 1971
Nicolae – Mihai Brânzeu, Camelia Circa – Chirilă, C armen CreŃu, Zoltan Lovas, Ghid interactiv
pentru cursuri opŃionale. Programe orientative și s uporturi de curs , Pitești, Editura Nomina,
2011
Ovidiu Drimba, Cristina Ionescu, Viorel Alecu, Gheo rghe Lăzărescu, Literatura universală.
Manual pentru clasele XI – XII , București, Editura Didactică și Pedagogică, 1993
Aurel Martin, Metonimii, București, Editura Eminescu, 1974
Edgar Papu, ExistenŃa romantică. SchiŃă morfologică a romantism ului , București, Editura
Minerva, 1980
Marian Popa, Realismul , București, Editura Tineretului, 1969
Dumitru Micu, Început de secol. 1900 – 1916. Curente și scriitori , București, Editura Minerva,
1970
Eugen Lovinescu, Scrieri, București, EPL, 1969
Crișan, L. Papadima, I. Pârvulescu, F. Sâmihăian, R . Zafiu, Limba și literatura română – manual
pentru clasa a XII5a , București, Editura Humanitas, 2007
Ion Bogdan Lefter, Postmodernism. Din dosarul unei “bătălii culturale ”, Pitești, Editura
Paralela 45, 2002

b. EvoluŃia matematicii și a știinŃei în timp

prof. coordonator : Octavia Potocean,
C. N. „Moise Nicoară”
Realizatori : Yasmina Laza
Adriana NeamŃu
Roxana Totorean
EVOLUłIA MATEMATICII

DeVa lungul timpului, omenii sVau străduit să desco pere regulile și modelele lumii
materiale, să determine calităŃile obiectelor, rela Ńiile complexe dintre ei și ceea ce îi inconjoară.
Pe parcursul a mii de ani, societăŃi din întreaga l ume sVau chinuit să ajungă la o singură știintă
deasupra tuturor celorlalte care să conŃină cunoști ntele necesare pentru a explica lumea în care
trăiesc. Această știinŃă este MATEMATICA. Matematic ienii sunt cei ce caută reguli și algoritmi
în spatele unui haos aparent și al unei complexităŃ i infinite.
În această căutare, ei folosesc descoperirile preme rgătorilor lor de pe întregul mapamond
pentru a rescrie limba în care a fost scris univers ul. Acest articol intenŃionează să vă fie ghid
virtual întrVo călătorie in timp și spaŃiu urmărind evoluŃia matematicii și amprentele sale asupra
celorlalte știinŃe sofisticate pe care le cunoaștem astăzi.

Cum a apărut matematica?

Lumea este alcătuită din șabloane și secvenŃe: ziua devine noapte, peisajele sunt în
continuă schimbare. Unul dintre motivele pentru car e a apărut matematica a fost nevoia de a
înŃelege și explica șabloanele după care se conduce natura. Unele dintre cele mai banale concepte
matematice sunt înfiripate adânc în creierul uman, fiind totodată observate și la alte specii de
animale. Pentru acestea din urmă, aprecierea distan Ńei la care se află hrana sau prădătorul este un
factor ce face diferenŃa între viaŃă și moarte. Cel care a pus împreună aceste simple concepte, leVa
legat între ele, a început să numere, și astfel a d at naștere întregului univers matematic este omul.
Unele dintre cele mai vechi religve ale matematicii pe care o cunoaștem în ziua de astăzi au fost
descoperite deVa lungul Nilului. Acolo condiŃiile e rau prielnice agriculturii, așa că egiptenii au
abandonat viaŃa nomadă și sVau stabilit în acea reg iune în jurul anului 6000 i.Ch. În perioada
Egiptului Antic, era o strânsă legatură între biroc raŃie și evoluŃia matematicii. Pentru egipteni, cel
mai important eveniment al anului era revărsarea Ni lului, folosită de asemenea ca referinŃă a
începutului unui nou an. Pentru a pune în aplicare un asemenea calendar, egiptenii a trebuit să
numere zilele dintre două inundaŃii consecutive și cele dintre două faze ale lunii. Înregistrarea
principalelor caracteristici ale anotimpurilor era esenŃială nu numai pentru administarea
ternurilor, ci și pentru practicile religioase. Egi ptenii antici care sVau stabilit în apropierea Nilu lui
credeau că inundaŃiile se datorau Zeului Râului. În schimbul apei dădătoare de viaŃă, aceștia
ofereau o parte din trestie ca jertfă. Cum așezămin tele au crescut în dimensiuni, a fost nevoie de
modalităŃi pentru a le administra: suprafeŃele de p ământ a trebuit să fie măsurate; taxele calculate
și colectate. Astfel, oamenii au început să numere și să măsoare. Aceștia au folosit propriile
trupuri pentru a măsura lumea. Astfel au evoluat un ităŃile de măsură.

Sistemul de numeraŃie folosit era cel decimal, moti vat de numărul degetelor mâinilor. Cu
toate acestea, era strecurată o carenŃă majoră în r ândul acestui sistem: un pai putea reprezenta
doar o unitate, nu o sută sau o mie; cu toate că er a posibil să se scrie “un milion” cu doar un
caracter, în locul celor șapte pe care noi le folos im, pentru a scrie 999999 era nevoie de 54 de
caractere. În ciuda acestui dezavantaj al sistemulu i de numeraŃie folosit, egiptenii era brilianŃi
rezolvitori de probleme matematice. Înregistrate pe foi de papirus, unele descoperiri matematice
ale egiptenilor au dăinuit până în ziua de astăzi. Papirusul Matematic al lui Rhind a fost
descoperit în Templul Luxor și scoate la iveală pri ncipalele preocupări matematice ale
egiptenilor.

Spre deosebire de relicvele sumare
lăsate de matematica egipteană, cunoștinŃele
despre matematica babiloniană provin din
cele aproximativ 400 de tăbliŃe din argilă,
descoperite de arheologi începând cu secolul
al XIXVlea. Scrise în cuneiforme, acestea au
fost inscripŃionate în timp ce argila era încă
moale și arse apoi în cuptoare sau la soare.
Ele includeau tabele de înmulŃire și metode de
rezolvare a ecuaŃiilor liniare și pătratice.
TăbliŃa babiloniană YBC 7289 dă o aproximare a lui √2 cu 5 cifre zecimale. Primele dovezi ale
numerelor babiloniene datează de la jumatatea milen iului III i.Hr.
Matematicienii babilonieni foloseau sistemul nume ric cu baza 60 (sexazecimal). Astfel,
în zilele noastre, un minut e împărŃit în 60 de sec unde, o oră în 60 de minute și un cerc are 360 de
grade, iar secundele și minutele unui grad indică f racŃiile acelui grad. Progresele babilonienilor
în matematică au fost amplificate de faptul că numă rul 60 are mulŃi divizori.
Începând cu perioada secolului al VIVlea i.Hr. și p ână la închiderea Academiei din Atena
în 529 D.C., matematicienii greci locuiau în orașe situate deVa lungul părŃii estice a Mediteranei,
de la Peninsula Italică, până la Africa de Nord. Ac eștia erau uniŃi prin cultură și limbaj.
Geometria în Grecia Antică a fost introdusă de Thal es din Milet ( n. circa. 624 i.Hr. – d. circa.

546 i.Hr.). Acesta a creat teoreme ce sunt consider ate și astăzi ca fiind pietrele de temelie ale
matematicii. Cele mai cunoscute descoperiri ale sa le fiind:
V un cerc este împăr țit în două păr ți egale de diametru;
V unghiurile bazei unui triunghi isoscel sunt egal e;
V unghiurile opuse la vârf sunt egale;
V un triunghi este determinat dacă sunt date o lat ură și unghiurile adiacente ei;
V unghiul înscris întrVun semicerc este unghi drep t.
Tărâm fertil pentru nașterea marilor matematicieni ai antichităŃii, Grecia a fost punctul de
plecare și pentru Pitagora (n. circa. 580 î.Hr. V d . circa. 495 î.Hr.). Originar din insula Samos, a
emigrat la Crotone, în Italia de sud, unde a înteme iat școala ceVi poartă numele, cea dintai școală
italică a Greciei antice. Această școală susŃine te oria numerelor și a armoniei ca fiind baza
oricărei realităŃi. Până la momentul de faŃă nicio scriere a marelui filosof și matematician grec,
Pitagora, nu a fost descoperită. Tradi ția îi atribuie descoperirea teoremei geometrice și a tablei
înmul țirii, care îi poartă numele. Doctrina filosofică a pitagorismului este totuși pusă în evidenŃă
în lucrările lui Aristotel și Sextus Empiricus, precum și în cele ale pitagoricienilor de mai târziu.
Totu și, este imposibil de distins cu exactitate limita d intre descoperirile lui Pitagora și cele ale
discipolilor săi.

Aproape două secole mai târziu, matematica a cunosc ut descoperiri de o majoră
importanŃă, prin lucrările lui Euclid din Alexandri a (circa. 325 î.Hr. V 265 î.Hr.). Originar
din Damasc, Euclid a fost un matematician grec, car e a trăit și predat în Alexandria în Egipt în
timpul domniei lui Ptolemeu I. Despre via ța lui Euclid nu sVau păstrat date acurate, însă se spune
că via ța lui se confundă cu opera. Cea mai importantă lucr are a sa este considerată cartea
“Elementele”, tradusă în peste 300 de limbi, care p une atât bazele aritmeticii, cât și pe cele ale
geometriei plane și spaŃiale. Și astăzi, 23 secole mai târziu, se mai continuă tradi ția iniŃiată de
Euclid, de a marca sfâr șitul unei demonstra ții prin expresia latină: Quod erat
demonstrandum sau Q.E.D., în traducere: Ceea ce era de demonstrat.
De și este privit adesea ca proiectant de dispozitive m ecanice, Arhimede din Siracuza (n.
circa. 287 î.Hr. V d. 212 î.Hr.) a adus contribu ții importante și în domeniul matematicii. Încă din
secolul al IIIVlea i.Hr., a reușit să folosească mă rimile infinitezimale întrVun mod similar
cu calculul integral modern. Folosind metoda reduce rii la absurd, a putut să dea răspunsuri, cu un
grad de precizie arbitrară la problemele pe care le avea, specificând limitele între care se situa
rezultatul. Tehnica este cunoscută drept metoda epu izării și a fost folosită pentru a estima
valoarea lui π. Arhimede a ajuns la acest rezultat desenând un poligon mare circumscris unui
cerc și un poligon înscris cercului. Pentru două poligoan e de 96 de laturi fiecare, el a calculat
lungimile laturilor lor și a arătat că valoarea lui π se află între 3 10 ⁄71 (aproximativ 3.1408) și
31⁄7 (aproximativ 3.1429). Valorile obŃinute sunt compa rabile cu valoarea actuală de aproximativ
3,1416. De asemenea, a demonstrat că aria cercului este egală cu raza la pătrat înmul țită cu π. În

lucrarea “Despre Sferă și Cilindru”, Arhimede postulează că, orice mărime a dăugată ei însă și de
suficiente ori va depă și orice mărime dată. Aceasta a ramas deVa lungul ti mpului sub denumirea
de: proprietatea lui Arhimede a numerelor reale.

Înaintând odată cu evoluŃia matematicii, puntea din tre Arhimede și Menelaus este
reprezentată de trecerea dintrVo eră în alta. Cel d in urmă, Menelaus din Alexandria (n. 70 – d.
140) a fost un matematician și astronom grec, căruia i se atribuie rezultate val oroase în
domeniul geometriei, printre care teorema care îi p oartă numele (teorema lui Menelaus), precum
și descrierea conceptului de geodezică (o generaliza re a no țiunii de linie dreaptă întrVun spaŃiu
curbiliniu).

Pappus din Alexandria (n. 290 – d. 350) a fost unul dintre ultimii
mari matematicieni greci ai antichită ții. Contribu țiile sale se înscriu cu
predilecŃie în domeniul geometriei, atribuinduViVse o teoremă din
geometria proiectivă. Cea mai cunoscută lucrare a s a a este “ColecŃia”,
un compendiu matematic în opt volume, care acoperă teme variate,
precum: geometria, matematica recreaŃională, poligo ane și poliedre.
Abordează chiar și problema duplicării cubului, una dintre cele trei
celebre probleme nerezolvate ale antichită ții, probleme de construc ție
geometrică ce trebuia să fie rezolvate doar cu rigl a și compasul.
În evul mediu , dezvoltarea a
fost mai lentă, sporadică și fără
rezultate remarcabile. Unul dintre
motive ar putea fi faptul că accentul a
fost pus pe alte domenii in afara de știinŃă.

Mileniul II
Odată cu trecerea timpului, dorinŃa omenirii de a d ezlega
misterele lumii înconjurătoare a crescut. Astfel se explică
progresele făcute de oamenii de știinŃă în toate do meniile. De
asemenea, în această perioadă exista convingerea că secretul
pentru înŃelegerea ordinii naturale era matematică.
Unul dintre cei mai reprezentativi oameni universal i ai
Renașterii a fost Leonardo da Vinci. El a fost pict or, sculptor,
om de știinșă și inventator. Aportul său deschizăto r de drumuri în artele plastice și for ța lui de
anticipare, neegalată vreodată în întreaga desfă șurare istorică a știin ței, sunt caracteristice uria șei
sale personalită ți, de care a fost permanent con știent. Leonardo a scris în însemnările sale, cu un
an înaintea mor ții, cuvintele cu vibra ție de bronz:„Voi dăinui”. SVau scris volume întregi despre
Leonardo, înainta ș de seamă în astronomia modernă, în geometrie și mai ales în mecanică.

Construirea geometrică a diferitelor forme ornament ale îl atrăgea mai mult decât rezolvarea
empirică a problemei. Aici intervenea impulsul de c onstructor de instrumente: elaborează tot
felul de unelte, îndeosebi compasuri bazate pe folo sirea paralelogramului articulat, compasuri
parabolice, eliptice, propor ționale. Se sus ține că Leonardo a ini țiat metoda dublă în cinematică și
ar fi constatat că, în mi șcarea hipocicloidă, un punct de pe arcul mobil ar d escrie o elipsă.
Aceasta este metoda pe care se bazează strungul eli ptic, al cărui desen se găse ște în manuscrisele
lui Leonardo.
Unul dintre primii reprezentanŃi ai Renașterii care a înŃeles importanŃa matematicii și
utilitatea ei a fost Pierro della Francesca. El a d evenit renumit prin reprezentările sale artistice î n
perspectivă și prin formele geometrice, precum și prin cuno știn țele teoretice formulate în
scrierile sale. În timpul vie ții, Piero della Francesca a fost un matematician re putat, în special în
domeniul geometriei. El a scris trei mari tratate î n limba latină: două de geometrie, De
prospectiva pingendi ("Despre perspectivă în pictură") și Libellus de quinque corporibus
regularibus ("Despre cele cinci corpuri regulate"), precum și un manual de calcul, De Abaco .
Cel care a prezentat pentru prima dată o imagine no uă și revoluŃionară a universului a
fost Nicolaus Copernicus (1473V1543). Dupa 30 de an i de muncă, el a ajuns la concluzia că
Soarele este centrul universului, iar planetele gra vitează în jurul său, având ani de lungimi
diferite. Nici Pământul nu făcea excepŃie, el efect uând în fiecare an o mișcare de revoluŃie în
jurul Soarelui și zilnic o mișcare de rotaŃie în ju rul axei proprii.
Această teorie contrazicea credinŃa veche cum că Pă mântul este
centrul Universului. Pentru prima oară sVa lansat ș i ideea că Luna ar fi
satelit al Pământului. Deși nu există încă o dovadă clară care să
demonstreze ideile lui Copernicus, vechiul model al lumii se
prăbușea. Galileo Galilei (1564V1642) a fost unul d intre cei care au
reușit să aducă dovezi care mai târziu au demontat vechea credinŃă. El
a inventat telescopul refractor, denumit ulterior “ luneta Galilei”, cu
ajutorul căreia a descoperit fazele planetei Venus, primii patru sateliŃi
ai lui Jupiter și reușește să alcătuiască prima har tă a Lunii. Deși era un
adept al teoriilor lui Copernicus privind Universul , el sVa lovit de
opiniile autorităŃilor religioase și a fost nevoit să renunŃe la părerile
sale. Cu toate acestea, el șiVa continuat cercetare a în FlorenŃa, fiind în
arest la domiciliu, până în 1637, când șiVa pierdut vederea.
În această perioadă nu doar știinŃa a suferit o dez voltare
extraordinară datorată în mare parte cunoștinŃelor de matematică și curiozităŃii, dar și matematica
însăși. Pierre Fermat (1601V1665) V consilier al pa rlamentului din Toulouse, șiVa consacrat timpul
liber cercetărilor matematice, în special în domeni ul teoriei numerelor și calculului
probabilităŃilor. Notele sale matematice au fost gă site, adunate și publicate la cinci ani după
moartea lui. A devenit consacrat datorită marii teo reme careVi poartă numele.
Un alt matematician a fost Blaise Pascal(1623V166 2). El a fost de asemenea fizician și
filosof francez, a adus contribuŃii valoroase în ma tematică prin elaborarea teoriei probabilităŃilor,
și în analiza matematică. El a pus bazele probabili tăŃii, iar la originea cercetărilor sale a stat
corespondenŃa cu Fermat pe tema rezolvării a două p robleme propuse de către un pasionat de
jocurile de noroc. Tot în această perioadă a descop erit triunghiul aritmetic, care astăzi îi poartă
numele, și care conŃine coeficienŃii binomiali ai d ezvoltării binomului și elaborarea metodei
inducŃiei matematice. A elaborat lucrarea "Elemente de geometrie" și a studiat proprietăŃile

cicloidei (curba descrisă de un punct situat pe o c ircumferinŃă / cerc, care se rostogolește pe o
suprafaŃă plană).
Odată ce sVau pus bazele teoriei universului, alte întrebări legate de astronomie și fizică
au urmat. Isaac Newton este unul dintre cei care a reușit să răspundă la câteva dintre ele și să își
și susŃină răspunsurile. El este renumit pentru rez ultatele obŃinute în legătură cu atracŃia
gravitaŃională, dar aceasta reprezintă doar o parte din descoperirile sale. A descoperit că razele de
lumină de culori diferite sunt de fapt cele care cr ează lumina albă și a construit primul telescop
care funcŃionează pe principiul reflexiei. În domen iul matematicii, el a contribuit prin
descoperirea formulei dezvoltării binomului , și ma i ales prin crearea calculului infinitezimal
(calculul diferenŃial și calculul integral), numit de el calculul fluxiunilor. Leibniz a realizat
același lucru aproape în același timp și în mod ind ependent.
Astăzi se consideră că ei au drepturi egale în ceea ce privește
descoperirea calculului diferenŃial și integral. În activitatea
știinŃifică, Newton a îmbinat însușirile unui mare experimentator
cu cele ale unui teoretician și matematician genial .
De mii de ani, oamenii au încercat să descopere ce se
ascunde în spatele fulgerelor și al trăznetelor. La început, aceste
fenomene ale naturii au fost atribuite unor zei, da r cu timpul
explicaŃia a ajuns din ce în ce mai aproape de adev ăr. Cu toate
acestea, primul care a reușit să demonstreze că ful gerul este de
fapt doar o formă de electricitate a fost Benjamin Franklin. De
asemenea, Franklin a fost un inventator, printre cr eaŃiile sale
numărânduVse soba, ochelarii bifocali, paratrăsnetu l, prima
mașină de copiat și armonica. În vremea sa era extr em de
cunoscut și de influent și în Europa. Franklin a fost cel care iVa convins p e englezi să retragă
"Legea timbrului", respectiv iVa
convins pe francezi să intervină
în Războiul de Independen ță al
Statelor Unite de partea acestora.
În Statele Unite, a fost unul din
semnatarii de frunte ai
Declara ției de Independen ță a
Uniunii și al Constitu ției
americane.
După ce principalele legi
ale fizicii au fost descoperite, a
venit rândul chimiei. Antoine
Lavoisier este considerat părintele chimiei moderne . El a stabilit și demonstrat compoziŃia
chimică a apei și a aerului. A ajutat la elaborarea sistemului metric și a denumit principalele
categorii de compuși organici. A murit decapitat pe ghilotină de catre revoluŃionarii francezi.
Louis Pasteur a fost primul care a descoperit că mi crobii cauzează fermentaŃie și boală,
iar pentru aVi distruge a creat procesul care îi po artă numele: pasteurizare. În plus, realizând
pericolul germenilor, a popularizat sterilizarea in strumentelor medicale, ceea ce a dus la salvarea
mai multor vieŃi.

Charles Darwin este cel mai celebru naturalist, geo log,
biolog și autor de căr ți. El este fondatorul teoriei evolu ționiste
(teoriei referitoare la evolu ția speciilor). A observat că toate
speciile de forme de via ță
au evoluat deVa lungul
timpului din anumi ți
strămo și comuni, ca rezultat
al unui proces pe care lVa
numit „selec ție naturală”,
toate acestea fiind publicate
în cea mai celebră scriere a
sa, „Originea speciilor”. El
a susŃinut că speciile nu au
fost create separat, ci sVau dezvoltat întrVo perio adă
îndelungată din alte specii.
Cel care a pus bazele geneticii a fost Gregor Mende l.
A studiat transmiterea ereditară a caracteristicilo r la plante și astfel a ajuns la concluzia că ele
sunt moștenite independent una de cealaltă în funcŃ ie de recesivitatea sau dominanŃa genei.
ImportanŃa studiilor lui nu a fost recunoscută decâ t în secolul XX, când a fost redescoperită.
Marie Curie, laureată cu două premii Nobel, atât pe ntru chimie cât și pentru fizică este,
împreună cu soŃul ei, cea care a descoperit radioac tivitatea, a izolat elementele poloniu si radiu și
a descoperit plutoniul. A murit datorită expunerii îndelungate la radiaŃii.
Albert Einstein a fost unul
dintre cei mai mari fizicieni care
au existat vreodată. El este
recunoscut în primul rând pentru
teoria relativităŃii restrânse.
Aceasta, împreună cu cea a
relativităŃii generalizate, au
schimbat percepŃia oameniilor de
știinŃă despre univers. Einstein nu
sVa manifestat doar în domeniul
știin ței. A fost un activ militant al
păcii și sus ținător al cauzei poporului evreu căruia îi apar ținea.
John Dalton, deși cunoscut pentru descoperirea boli i care
îi poartă numele, a fost de asemenea chimist. În 18 03 a propus o teorie conform căreia
moleculele sunt formate din atomi. Mai mult decât a tât, a formulat legea presiunii parŃiale.
Erwin Schrödinger (n. 12 august 1887 V d. 4 ianuari e 1961) a fost un fizician austriac,
laureat al premiului Nobel pentru fizică în 1933, f iind unul din părin ții fizicii cuantice. Ecua ția
lui Schrödinger este o ecua ție care descrie modul în care se schimbă în timp st area cuantică a
unui sistem fizic, sau mai pe scurt interdependen ța dintre spa țiu și timp.
Evolutia tuturor știintelor a fost marcată de revol uŃionara tehnologie ce primește mai
târziu numele de: computer . Acesta fost iniŃial creat sub denumirea de mașină de calcul, având
ca funcŃie rezolvarea calculelor mai complicate. Pe ntru aceasta, primul astfel de dispozitiv avea
trei elemente de bază: un panou de control, memoria și un calculator pentru calculele aritmetice.

Acest prim dispozitiv a fost creat în jurul anilor 1936V1938, primind numele de “Z1”, de către
inginerul german Konrad Zuse (1910V1995), pentru co mpania Henschel Aircraft.
Odată cu această invenŃie, servită înaintea declanș ării celui deVal doilea Război Mondial,
evoluŃia în acest domeniu a fost declanșată, având un impact crucial asupra tuturor celorlalte
știinŃe și tehnologii. În 1954 a fost lansat primul limbaj de programare ce a funcŃionat cu succes
de către John Backus și IBM, numit FORTRAN. Acesta este însă capul de listă al unei
interminabile enumeraŃii, care în mileniul III ajun ge să stea la baza oricărei acŃiuni cotidiene.
Mileniul III
În acest mileniu, viteza cu care circulă informaŃia este extrem de mare. Nu mai există
nicio bariera, fie ea geografică sau politică, pent ru ca o descoperire să nu fie impartașită în cel
mai scurt timp cu putinŃă. Issac Newton spunea: “Am văzut atât de departe pentru că am stat pe
umerii unor giganŃi“. Astfel, acest prim secol XXI al mileniului III, supranumit și secol al
informaŃiei și al vitezei, dă posibilitatea marilor descoperiri să se îmbogaŃească exponenŃial.

MATEMATICA ȘI JOCURILE EI
„Dumnezeu a creat numerele naturale. Restul este o pera omului.” spunea Leopold
Kronecker (matematician german). Matematica, dup ă cum aŃi aflat déjà, a fost creată datorita
necesităŃii omului de a avea control asupra obiec telor care îl înconjoară. Karl GAUSS spunea
„Regina știinŃelor este matematica, iar aritmetica este regina matematicii” și ca și orice regină ea
are pe lângă partea sa sobră o parte ludică.
ViaŃa noastră se bazează pe comunicare ș i pe relatii interpresonale, ceea ce am putea
defini mai ușor întrVun cuvânt: prietenie. VVaŃi gâ ndit vreodată că numerele pot fi și ele prietene?
Ei bine, Pitagora este cel care se spune că a desco perit prima pereche de numere prietene : 220 si
284. Dar ce înseamnă în matematică prietenia ? Numerele prietene sunt acele numere care au
proprietatea că fiecare este egal cu suma divizoril or celuilalt. Să vedem, a avut Pitagora dreptate?
Divizorii numărului 220 sunt: 1,2,4,5,10,11,20,22,4 4,55,110, iar ai numărului 284 sunt
1,2,4,71,142, astfel avem 1+2+4+71+142=220 și 1+2+ 4+5+10+11+20+22+44+55+110=284.
PuteŃi găsi și voi astfel de numere?
Cu toŃii tindem spre perfecŃiune și este detul de greu să o atingem, dar numerele neVau
luatVo înainte, astfel avem numere perfecte . Care sunt ele, bănuiesc că vă întrebaŃi. Pentru
fiecare există un număr perfect, nu? Dar are el vr eo legătură cu ce înseamnă numerele perfecte
în matematică? Aici numărul perfect este cel care poate fi scris ca sumă a divizorilor săi fără el
însuși, de exemplu 6(=1+2+3), este numărul vostru u nul perfect?
Cu totii știm că nu e frumos să între bi o doamnă ce vârstă are, dar cu ajutorul a câtor va
trucuri matematice putem să o aflam. Nimeni nu spun e că nu putem să o întrebăm cât va ramane
dacă dintrVun numar de 10 ori mai mare decat vârsta ei vom scădea produsul cu nouă a unui
număr de o singură cifră, nu? Și, uite așa, am af lat vârsta sa. Cum? Păi, separând cifra unităŃilor
din numărul comunicat și adunândVo cu ce a mai răma s, simplu, nu? Un alt truc este să o rugăm
să ne comunice ce a obŃinut după ce a înmulŃit numă rul anilor cu 2, a adunat cu 5 și a înmulŃit
totul cu 5. De acum începe treaba noastră, ce facem ? Având ultima cifră 5, o vom elimina, iar
din numărul rămas vom scădea 2, astfel vom obŃine v ârsta (de exemplu, pentru 22
22*2=44+5=49*5=245 noi vom elimina 5 și rămânem cu 24, din care vom scădea 2 și obŃinem
22).
Magia , tuturor ne place. De multe ori am vrea să fim inv izibili sau pur și simplu să
facem ceva magic. Putem face să dispară lucruri? C um putem să facem din 13 linii paralele 12

linii paralele fară a o șterge sau decupa pe niciun a? ÎncadrânduVle întrVun dreptunghi, vom
obŃine o imagine care va arăta astfel :

Tăind trepthunghiul pe diagonală și mișcânduVl deV a lungul liniei de tăiere, vom observa
că putem distinge doar 12 linii, iar ceea ce vom ob Ńine va arăta cam așa:

Putem ghici numerele din mintea oamenilor folosindu Vne de magie, de asemenea. UitaŃi
cateva trucuri care vă vor fi de ajutor în acest sc op: rugaŃi persoana să se gândească la un număr,
apoi săVl ridice la pătrat, să adune la rezultat un număr propus de dumneavoastră și să ridice din
nou la pătrat. Tot ce îi mai ramane acum de făcut e ste să scadă cele două pătrate și să vă
comunice rezultatul. Ceea ce el nu știe este că noi , împărŃind jumătate din numărul comunicat la
numărul propus de noi pentru adunare și din rezulta t scăzând jumătate din numărul propus pentru
adunare obŃinem numărul la care el sVa gândit și ui te așa am facut micul nostru truc de magie.
Și acum, să ne punem puŃin mintea la contribuŃie, rezolvând un alt fel de pobleme de
matematiă.
ȘtiŃi să scrieŃi numarul 100 în trei feluri diferit e folosind doar cifre identice? Există în
lumea asta cineva mai în vârstă de 600 de ori decâ t o cunoștintă a sa?
Dacă acum e ora 23, afară e noapte și plouă, pute m peste 72 de ore să vedem soarele pe
cer?
Matematica are și ea umorul său. HaideŃi să vă impa rtășesc câteva glume care au la bază
matematica.
Matematicianul neamŃ Moritz Pasch explica existen Ńa unui număr impunător de oameni
care nu înŃeleg matematica, prin faptul că … gând irea matematică, prin însăși esenŃa ei, este
opusă naturii omului.
Marele matematician rus A. A. Marcov, fiind întreba t ce este matematica, a răspuns:
"Matematica este ceea cu ce se ocupă Gauss, Cebâșev , Leapunov și eu".

Printre numeroasele lecŃii despre aplicaŃiile matem aticii, citite de către Cebâșev, se
remarcă și prelegerea lui la Paris, dedicată teorie i matematicii în confecŃionarea îmbrăcămintei.
La ea sVau prezentat cei mai buni croitori și model ieri, diferiŃi experŃi în ale eleganŃei. Cebâșev
șiVa început lecŃia cu renumita frază matematică:
– Admitem, pentru simplitate, că omul are corp de f ormă sferică.
După aceste cuvinte, vorbele lui sunau în gol, deoa rece publicul șocat a părăsit sala.
Când este o demonstraŃie strictă? O demonstraŃie se numește strictă, dacă strictă o
consideră majoritatea matematicienilor.

BIBLIOGRAFIE

http://www.scritube.com/stiinta/matematica/MariVmat ematicieniVdeaVlungulV191121481.php
http://www.referatele.com/referate/fizica/online2/S TIINTAVDEVAVLUNGULVTIMPULUIV
referateleVcom.php
http://www.math.uaic.ro/~leoreanu/depozit/Istoria%2 0matematiciiV1.pdf
http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_geometriei
http://www.wikipedia.org/
http://inventors.about.com/library/weekly/aa050298. htm
http://aleph0.clarku.edu/~djoyce/mathhist/chronolog y.html
http://www.google.ro/imghp?hl=ro&tab=ii
http://www.math.md/school/distractiva.html

c. Muzica…deUo vârstă cu omenirea

prof. Georgiana Maria – C. N. „Moise Nicoară”,
violonistă la Filarmonica de Stat Arad
prof. vioară Victor Maria – Liceul de Artă „Sabin D răgoi”

O veche vorbă românească spune că „românul sV a născut poet”. Literatura noastră populară
stă mărturie acestei afirmaŃii. Însă omul a apărut pe pământ cu multe mii de ani înaintea formării
poporului român. Și, înconjurat de natură, a dorit să comunice cu aceasta și cu semenii săi.
Aici apare prima mare întrebare: ce a făcut o mul mai întâi, a cântat sau a vorbit? În
încercarea sa de a deveni parte din întreg tindem s ă credem că a încercat să imite sunetele ceVl
înconjurau – curgerea apei sau vuietul valurilor, ș uieratul vântului sau foșnetul frunzelor,
ciripitul păsărilor sau bocănitul ciutelor. Era o l ume plină de sunete care chemau parcă omul spre
comunicare.
Și ce altă mărturie mai bună poate exista dec ât faptul că muzica însăși este un limbaj
universal. Din orice colŃ al bătrânului nostru cont inent și până la cele mai îndepărtate și
neexplorate tărâmuri, oriunde ai merge și ai cânta vei fi înŃeles fără a scoate vreun cuvânt.
Vechi legende venite din Extremul Orient vin să confirme faptul că muzica, înainte de toate
celelalte arte era considerată ca regină a lor, cu legi bine conturate și precise atunci când celelalt e
arte abia apăreau timid. Multe alte mituri aduc muz ica la loc de cinste, însoŃind zeii în acŃiunile
lor, fiind modul lor de a comunica cu oamenii.

Astfel au înŃeles și oamenii că trebuie să ră spundă zeilor atotputernici, cu ajutorul feluritelo r
instrumente „preferate” de zei. Iar când nu aveau l a îndemână un instrument muzical făurit de ei
înșiși foloseau propriul instrument – vocea umană.
Limba noastră românească, spre deosebire de a ltele, folosește același verb pentru a defini
cântatul din voce sau cu ajutorul unui instrument: A CÂNTA. Ce poate fi mai frumos decât a
deveni una cu instrumentul și astfel să nu mai faci diferenŃa între corzile tale vocale sau strunele
unei cobze, între a fluiera ŃuguinduVŃi buzele sau a doini din fluier? Nici nu ne putem imagina
nefericirea celor ce nu le e dat să audă, căci o lu me mută e de neînchipuit! Să ne bucurăm așadar
de muzică!
Muzica în preistorie și antichitate

Mărturii descoperite întrVo peșteră din FranŃ a înfăŃișează o scenă muzicală ce ar corespunde
sfârșitului perioadei paleolitice. Sigur că dezvolt area muzicii nu a fost uniformă ci a depins mult
de dezvoltarea omului ca fiinŃă, diversele stadii de dezvoltare coexistând perioade îndelungate.
Totuși, momentul de apariŃie a muzicii ca artă este stabilit de către specialiști în urmă cu 31.000
de ani.
Primele elemente muzicale au fost cele ritmic e, mărturie în acest sens stând numeroasele
instrumente de percuŃie descoperite de către arheol ogi. În acestă formă primitivă muzica era
foarte importantă în ritualurile practicate de cătr e strămoșii noștri sau în transmiterea de
informaŃii.
Melodia a apărut firesc prin decantarea sunet ului muzical de zgomot și prin asocierea
sunetelor melodioase înconjurătoare de capacitate o mului de a le reproduce în mod conștient.
Primele linii melodice erau foarte simple (2V4 sune te) dar prin diversificarea lor cu ajutorul
ritmului sau a instrumentelor folosite – inclusiv d iferenŃierea vocilor umane (femeiești,
bărbătești, vocile de copii) se obŃineau o multitud ine de experienŃe de tip muzical.
În Antichitate muzica rămâne strâns legată de magie și religie. Cu timpul, însă ea își pierde
din semnificaŃia pur religioasă căpătând sens estet ic, cu rolul de a atrage și a „dirija” masele de
oameni.
Printre primii teoreticieni ai muzicii se afl ă chinezii, care leagă astrologia chineză, bazată p e
cele cinci planete cunoscute – Jupiter, Marte, Satu rn, Venus și Mercur – de cele cinci elemente
din natură V pământ, lemn, metal, foc și apă – iar cea care asigura ordinea acestor elemente era
considerata muzica. De aici și caracterul pentatoni c (de 5 sunete) al muzicii chineze, neschimbat
până în prezent.
Indienii considerau că descoperirea muzicii t rebuie atribuită zeităŃilor – Brahma, Shiva,
Indra, Sarasvati și Nereda.
În Egiptul antic preoŃii conduceau adevărate școli de muzică. Aici sVa dezvoltat o artă ce va
influenŃa în mod hotărâtor dezvoltarea ulterioară a muzicii, totul în strânsă legătură cu
dezvoltarea știinŃelor – matematica, geometria, arh itectura, astronomia și nu în ultimul rând
medicina.
Mesopotamia a premis dezvoltarea muzicii pe o scară mai largă, atât în practicile religioase
cât și pe partea laică.
Cultura ebraică relevă faptul că muzica avea un rol esenŃial în societate, prin trecerea de la
citirea cu intonaŃie a psalmilor la intonarea acest ora pe structuri bine definite din punct de vedere
muzical.
Grecia antică atribuie apariŃia muzicii categ oric zeilor, precum Apollo, Hermes, Atena, Pan și
alŃii. În cadrul teatrului grecesc rolul muzicii er a esenŃial, corurile având rolul de povestitor sau

comentator. Gradul de dezvoltare a muzicii grecești este conturat de mărturiile ce atribuie
muzicii un rol educativ foarte important în dezvolt area individului.
La polul opus se află Roma antică, unde, spre deosebire de majoritatea celorlalte popoare,
muzica avea un rol laic pregnant. Aici muzica era p racticată la scară largă, cu scopul de a însoŃi
viaŃa de zi cu zi a oamenilor, la petreceri, evenim ente ca element de „divertisment”.
Traversând oceanele vom găsi cultura și civ ilizaŃia aztecă, unde muzica avea un rol strict,
bine definit în ritualurile de sacrificiu sau în pr egătirea psihologică pentru luptă.
Cultura mayașă care, spre deosebire de celela lte, nu avea cultul războiului ci folosea muzica
în strânsă legătură cu dansul ritual, avea ca scop recrearea permanentă a elementelor primordiale:
Soarele, Pamântul și prima pereche umană.
În Argentina, Australia, Pacific muzica însoŃ ea ritualurile specifice diverselor evenimente ale
vieŃii – nașterea, nunta, moartea, războiul, victor ia, aducerea ploii sau îmbunarea forŃelor naturii.
Pe teritoriu getoVdac era practicată muzica î n strânsă legătură cu dansul, cu spectacolul și nu
în ultimul rând cu războiul: cântece eroice, funebr e, cele executate în timpul luptelor sau cele
folosite pentru vindecarea bolnavilor.
Instrumentele muzicale sVau dezvoltat diferit de la un popor la altul, dar toate au aparut prin
ingeniozitatea omului de a folosi elementele din na tura înconjurătoare și mai ales din dorinŃa de
a comunica cu aceasta sau cu lumea nevăzută, dar bă nuită, de „sus” din cer.

Cultura muzicală în Evul Mediu

ApariŃia creștinismului a influenŃat hotărâtor dezv oltarea ulterioară a muzicii, în special
în spaŃiul geografic indoVeuropean. Astfel, pornind de la muzica religioasă ebraică ce folosea
cântăreŃi profesioniști, bazată pe intonarea psalmi lor se dezvoltă mai întâi muzica bizantină (sec.
VVIX), cu influenŃe ce se regăsesc în muzica rusă, atât religioasă cât și în cântecele populare
rusești.
Pe teritoriul apusului Imperiu roman se dezvo ltă muzica gregoriană, numită după papa
Gregorie I. Acest tip de muzică se numea cantus pla nus și presupunea cântarea unei linii
melodice line, treptate, fără salturi. De aici aces t tip de muzică se răspândește în Anglia, Spania,
Germania, ElveŃia și FranŃa. Tot în acest spaŃiu mu zica va trăi un „secol de argint” numit așa
datorită faptului că, începând cu Guido d’Arezzo – creatorul portativului – va exista o
preocupare tot mai intensă pentru teoretizarea muzi cii și dezvoltarea laturii componistice și
interpretative.
DeVa lungul secolelor XIVXIII muzica are un r ol foarte important pe plan laic, personajele
principale fiind menestrelii, trubadurii, truverii sau vaganŃii. Ei fac posibilă circulaŃia muzicii pe
întreg continentul și implicit a artei, prin legend ele cântate (Cântecul lui Roland, Poemul
Nibelungilor, Tristan și Isolda, Jocul lui Robin și Marion și altele). Rondelul, balada, reverdia,
canso – toate vor sta la baza dezvoltării ulterioar e a muzicii culte. Instrumentele preferate ale
muzicienilor acestei perioade sunt violele, vielele , harpele, flautele, fluierele, cimpoiul,
instrumentele de percuŃie. În Germania, de exemplu MinnesängerVii (muzicienii amatori) se vor
transforma în adevăraŃi profesioniști – Meistersing er.
Secolul XIII determină o mutare a centrului d e gravitaŃie din punct de vedere muzical către
FranŃa, Parisul devenind acum centrul cultural euro pean. Perioada este cunoscută sub numele de
Ars Antiqua. Aici apare polifonia (cântatul pe mai multe voci) și apar primele durate muzicale.
Ars Nova este următoarea perioadă în istoria muzicii. În timp ce în sculptură și pictură se
dezvoltă goticul în muzică se produce o puternică l aicizare a culturii și democratizare a artelor, în

strânsă legătură cu Marea Schismă (1524 – despărŃir ea Bisericii creștine în doua ramuri –
catolică și ortodoxă). Este de asemenea perioada de apariŃie, chiar dacă întrVo formă absolut
rudimentară, a operei. Ca elemente de limbaj muzica l se admit anumite consonanŃe nepermise
până atunci și se cristalizează simetria ritmică.
Renașterea este ultima perioadă a Evului Medi u. Prima etapă – secolul XV – aduce muzica în
prim plan prin apariŃia primilor muzicieni profesio niști (capele formate din 12V24 de muzicieni).
În această perioadă tehnica devine un scop în sine. Cei care au răspândit aceste tehnici sunt
maeștri școlii flamande, care călătoresc peste tot în Europa. Era la modă canonul enigmatic,
adevărate șarade muzicale. Un reprezentant de seamă al acestei perioade este Josquin des Prés
despre care Martin Luther va spune peste mulŃi ani: „Muzicienii fac ce pot cu notele, numai
Josquin face ce vrea!”
Secolul al XVIVlea reprezintă adevărata afirm are a Renașterii – reânvierea și valorificarea
artei antice grecoVromane, alături de așezarea omul ui în centrul preocupărilor și nu a divinităŃii
(datorită curentului umanist). Este perioada în car e au trăit savanŃii Copernic și Galilei, marii
scriitori Shakespeare și Cervantes, au pictat Rafae l, Rubens și Rembrandt, a creat Leonardo de
Vinci. Un mare muzician al epocii a fost Orlando La sso (a scris peste 2000 de piese muzicale).
În Italia sunt fondate școli de către francoV flamanzi, școli unde se desăvârșesc mari
compozitori ca Palestrina, Gesualdo sau Monteverdi. În FranŃa se regăsesc primele încercări de a
reuni muzica, poezia și dansul în spectacole la car e participă însuși regele. În Anglia muzica are
un caracter mai intim, de curte, unde apare songVul (Thomas Morley). În Ńara noastră găsim
mărturii ale existenŃei unor școli mănăstirești, da r muzica se află sub influenŃe bizantine și
slavone. Bakfark care va călători mult în Europa sc rie un ciclu de „Fantezii pentru lăută”.
Se dezvoltă noi genuri muzicale instrumentale , provenite din muzica vocală (canzone,
fantezie), muzica de dans (pavana, giga, gagliarda) sau genuri independente (preludii, toccate,
teme cu variaŃiuni) ceea ce a dus la o preocupare d eosebită pentru dezvoltarea virtuozităŃii
instrumentale. De asemenea apare muzica de cameră – formaŃii cu un număr redus de muzicieni
și cu o sonoritate aparte.
Acest lucru a determinat transformarea și apa riŃia de noi instrumente muzicale. De unde până
acum instrumentele principale erau lăuta – provenit ă din arăbescul alVudV și orga, datorită
maeștrilor cremonezi se vor dezvolta instrumentele cu coarde – vioara, viola, violoncelul,
contrabasul V, cele de suflat – oboiul, urmat de fa got, flautul, trompeta, trombonul. Instrumentele
de percuŃie – tobe, cimbale, trianglu, clopotele – vor pătrunde mult mai târziu alături de cele cu
coarde sau de suflat în ansambluri (secolul XVII).

Barocul muzical

Considerat de unii doar o prelungire a Renașterii, de alŃii doar o perioadă de tranziŃie
către Clasicism (de aceea mai este denumit și Precl asicism) Barocul muzical se situează între
sfârșitul secolului XVI și mijlocul secolului XVIII – de la Monteverdi la Bach. Este epoca in
care pictează Rubens, Van Dyck, Vermeer, Caravaggio , Velasquez și scriu marii scriitori Carlo
Goldoni, Molière, Racine și John Milton.
Termenul de Baroc provine, se pare de la cuvâ ntul portughez barucco (perlă asimetrică).
Muzica are un rol foarte important în festivităŃi, fiind caracterizată pe de o parte de
monumentalitate iar pe de altă parte de o ornamenta Ńie bogată.
Este momentul de apariŃie a operei, provenită din teatrul laic: maskVul (Anglia), zarzuela
(Spania) sau maggi (Italia). Se deschid teatre de o peră unde se joacă spectacole de operă.

Acestea au la început teme mitologice (ex. Orfeu) a poi istorice (ex. King Arthur). În FranŃa sub
îndrumarea lui Lully ia fiinŃă „Teatrul de operă” ș i „Les 24 violons du roi”. Se joacă spectacole
de operă și baleteVcomedii compuse după scrierile l ui Molière. În Germania la Hamburg se
deschide teatrul de operă „Gänsemarkt”. În Spania r ămâne „la modă” teatrul popular (zarzuelas,
farsas, comedias).
Muzica religioasă se dezvoltă în paralel cu c ea laică, ca gen specific epocii amintind
oratoriul, alături de misse și passiuni.
Georg Friedrich Haendel (1685V1759) a fost un compozitor de seamă al epocii. German de
origine, el a fost „importat” de Anglia. A scris at ât lucrări de operă cât și instrumentale de mare
valoare printre cele mai cunoscute fiind „Muzica Ap elor” și „Muzica Focurilor de Artificii”.
În muzica instrumentală se trece de la divers itate tematică la unitate tematică. Fuga este
specifică acestei epoci și reprezintă apogeul compo nistic al formelor polifonice. Johann
Sebastian Bach (1685V1750) este cu siguranŃă cel ma i de seamă compozitor care a oferit acestui
gen muzical valori extraordinare (ex. cele 24 de Pr eludii și Fugi ce formează „Clavecinul bine
temperat”).
Concertul instrumental este destinat iniŃial unor grupuri de instrumente ce se desprind din
ansamblul orchestral, în dialog cu acesta, ajungând uVse treptat la un singur instrument solist și în
paralel la dezvoltarea tot mai accentuată a tehnici i și a interpretării. Mari compozitori și
violoniști italieni au scris concerte instrumentale : Vitali, Geminiani, Marcello, Veracini,
Albinoni. Antonio Vivaldi rămâne cel mai cunoscut d intre toŃi, prin ciclurile de concerte
„L’Estro Armonico”, „La Stravaganza” și „Anotimpuri le”.
RococoVul este o perioadă din cadrul Baroculu i inspirată din imitarea stilului de la curtea
Regelui Soare (FranŃa), caracterizată printrVun sti l galant. O vom întâlni în creaŃia mai multor
compozitori, de la C.Ph.E.Bach până la Mozart. Tart ini călătorește mult prin Europa și scrie un
tratat de muzică „ȘtiinŃă a armoniei muzicii”, rămâ nând în istoria muzicii prin celebra sonată
pentru vioară „Trilul diavolului”, o lucrare de o v irtuozitate deosebită. În FranŃa, Leclair este
considerat fondatorul școlii violonistice precum su nt Aubert și Rameau pentru arta clavecinistică.
În Spania accentul este pus în continuare pe stilul iberic popular, dezvoltânduVse încă de pe
atunci marea școală a chitariștilor spanioli. În sp aŃiul românesc îl găsim pe Ioan Caioni în
Transilvania, de la care neVa rămas celebra lucrare „Codex Caioni”. Daniel Speer scrie două
„Balete Valahe”, o alăturare de dansuri valahe, mag hiare, grecești, rusești, cazace și poloneze.

Clasicismul muzical

Clasicismul în muzică apare mai târziu decât în cel elalte arte. În literatură îi avem ca
reprezentanŃi pe Chares Perrault, Corneille, Jonath an Swift, Daniel Defoe, Antioh Cantemir, Ion
BudaiVDeleanu.
Termenul poate fi tradus ca „republică lumina tă”. Burghezia a determinat „ieșirea” muzicii în
lume și îi are ca reprezentanŃi în prima perioadă p e Johann Christian Bach, Pergolesi, Gluck,
Telemann, Cherubini și Salieri. În operă este dusă o adevărată luptă cunoscută drept „războiul
bufonilor”, între opera italiană și cea franceză.
Muzica instrumentală se dezvoltă întrVun ritm fără precedent, mai ales pe tărâmul muzicii de
cameră (serenade, divertismente). Karl Philipp Eman uel Bach devine adeptul curentului „Sturm
und Drang” care dezvoltă din punct de vedere dinami c muzica (o paletă mult mai largă de
nuanŃe, de la pianissimo la fortissimo).

Despre Moldova aflăm din scrierile lui Cantem ir, care este întemeietorul muzicologiei
românești. La curtea lui Brâncoveanu erau două orch estre: meterhaneaua (turcească) și o
orchestră germană. OfiŃerii străini și austrieci ră spândesc muzica europeană în Ńara noastră –
cadrilul francez, valsul german, contradansul engle zesc. Anton Pann este un reprezentant de
seamă al școlii românești de muzică. În Transilvani a iau fiinŃă la Oradea, Timișoara, Sibiu,
Brașov societăŃile „Collegium Musicum”, iar în 176 6 la Oradea se înfiinŃează un „Teatru de
operă” unde va fi angajat și fratele lui Haydn, Mic hael Haydn.
ComponenŃa orchestrei se cristalizează, contu rânduVse trei mari compartimente:
V Coardele (reprezentat de cvartetul de coarde: vioar ă, violă,violoncel, contrabas)
V Lemnele (flauto traverso, oboi și corn englez, fago t și mai târziu clarinet)
V Alama (trompeta, trombonul, cornul)
V Pianul este izgonit din orchestră, rămânând doar în muzica de cameră

Clasicismul vienez

Joseph Haydn, Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven sunt recunoscuŃi
unanim ca fiind „cei trei mari clasici”. ContribuŃi a lor la dezvoltarea muzicii culte este
indiscutabilă.
Joseph Haydn (1732V1809) rămâne cunoscut în i storia muzicii ca „părintele simfoniei”. El își
va petrece mare parte a vieŃii la curtea prinŃului Esterhazy, dar după moartea acestuia va merge la
Londra și Paris. Spre sfârșitul vieŃii se reîntoarc e la Viena unde va scrie cele două mari oratorii
CreaŃiunea și Anotimpurile. Cele 104 simfonii compu se îi permit să arate lumii „calea cea
dreaptă” în evoluŃia genului simfonic: stabilește n umărul părŃilor simfoniei la patru, fixează
forma primei părŃi din simfonie ca formă de sonată, pe bazele funcŃionalităŃii tonale și structura
simfoniei per ansamblu – partea I – Allegro, partea a IIVa – mai lentă, partea a IIIVa – Menuet,
partea a IVVa V din nou o mișcare rapidă. În muzica de cameră Hzdn este considerat creatorul
cvartetului de coarde, căruia îi stabilește forma ș i conŃinutul muzical. CreaŃia sa a influenŃat în
mod categoric evoluŃia ulterioară a muzicii, începâ nd cu contemporanii săi, Mozart și Beethoven.
Wolfgang Amadeus Mozart (1756 – 1791), geniul muzical absolut a fost un copil minune,
începând să cânte și să compună încă de la 3 ani. Î ndrumat de tatăl său va călători prin Europa la
curŃile princiare, luând contact cu mai multe școli – italiană, franceză, vieneză. CreaŃia sa de
operă cuprinde opere nemuritoare, ca Răpirea din se rai, Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Cosi
fan tutte sau Flautul fermecat. Din creaŃia simfoni că amintim cele 41 de simfonii, ultimele trei
fiind adevărate capodopere. A scris multe concerte instrumentale pentru diverse instrumente și
orchestră (28 pentru pian, 7 pentru vioară). Mozart este cel care stabilește și notează în partitură
locul și uneori conŃinutul cadenŃelor solistice.De asemeni stabilește forma consacrată a
concertului instrumental: partea I – Allegro – form ă de sonată, cu cadenŃă; partea a IIVa – Adagio
sau Andante – formă de lied; partea a IIIVa – Alleg ro sau Presto – formă de sonată, rondo sau
temă cu variaŃiuni. Muzica de cameră este și ea foa rte variată, cuprinzând serenade,
divertismente, sonate, trioVuri, cvartete. Recviemu l este o lucrare cu totul deosebită, fiind chiar
ultima sa lucrare.
Ludwig van Beethoven (1770V1827) este cel deV al treilea reprezentant al clasicismului
vienez. Nefiind un copil minune, Beethoven, german de origine, sVa afirmat totuși destul de
timpuriu, la numai 12 ani fiind numit organist al c urŃii. Este chemat la Viena de către Haydn,
unde va rămâne până la sfârșitul vieŃii. Beethoven a scris 9 simfonii, 5 concerte pentru pian, un
concert pentru vioară, un triplu concert pentru vio ară, violoncel și orchestră, uverturi, opera

Fidelio, Missa Solemnis, sonate pentru pian solo sa u diverse instrumente și pian, trioVuri,
cvartete. Simfonist prin excelenŃă, Beethoven a scr is 9 simfonii, fiecare fiind în parte o mică
capodoperă, încununate de cea deVa noua simfonie, a devărat poem filozofic, având în ultima
parte celebra „Oda bucuriei” pe textul lui Friedric h Schiller, lucrare devenită Imn al Uniunii
Europene. El transformă lejerul Menuet (partea a II IVa) în Scherzo, conferinduVi astfel o mai
mare „greutate” în structura simfoniei clasice. Con certele sale instrumentale sunt mai degrabă
simfonii cu un solo „obligato”, partituri de mare s trălucire, expresivitate și dificultate tehnică.
Sonatele, trioVurile, cvartetele reflectă un compoz itor preocupat de reflecŃii filozofice, pline de
substanŃă. Deși a preluat stilul muzicii lui Haydn și Mozart, Beethoven le transformă după
„chipul și asemănarea sa”, lăsând omenirii lucrări de inestimabilă valoare și profunzime.

Romantismul muzical

Elemente de muzică romantică găsim deja în ultimele lucrări ale lui Beethoven.
Romantismul este un termen ce desemnează o noŃiune estetică și o epocă istorică în evoluŃia
artelor. Romantismul muzical se conturează din cure ntul paralel născut în literatură și prefigurat
de către Victor Hugo în prefaŃa dramei Cromwell. Ap are ca reacŃie la rigurozitate clasică, dând
frâu liber trăirilor umane, sentimentelor, a liricu lui, fantasticului, pasionalului, melancolicului,
oferind o mare libertate de expresie. Din punct de vedere formal nu se mai inventează structuri
noi ci se dezvoltă cele existente deja.
Melodia capătă o libertate nemaiîntâlnită pân ă atunci, cu teme ample, generoase, motive
dramatice, programeVimagine. Ritmul se dezvoltă la rândul său, mai ales datorită pătrunderii în
muzica cultă a unui important val de influenŃe folc lorice. Armonia păstrează în linii mari tiparele
clasice, dar urmând linia generală discursul muzica l devine mult mai dramatic, prin modulaŃii
neașteptate, cromatică generoasă și influenŃe popul are. OrchestraŃia se dezvoltă foarte mult,
consecinŃă a perfecŃionării construcŃiei de instrum ente, compozitorii romantici căutând în
permanenŃă noi sonorităŃi timbrale.
Simfonia rămâne genul preferat al compozitori lor, pornind de la Schubert, Schumann,
Berlioz, Brahms, Ceaikovski, Bruckner, Mahler, toti pornind de la modelul beethovenian, dar
dezvoltând la maximum potenŃialul acestui gen muzic al. Cifra 9 (de la numărul simfoniilor lui
Beethoven) devine sursă de inspiraŃie pentru unii d ar și obsesie morbidă pentru alŃii.
Concertul instrumental capătă, avânduVl tot p e Beethoven ca mentor, valenŃe deseori
supradimensionate – Brahms, Ceaikovski, dar și o mo dificare de structură – contopirea părŃilor II
și III sau a întregului concert – Liszt, Mendelsso hnVBartholdy, Schumann, Grieg, Rachmaninov.
Tehnica instrumentală necesară parcurgerii unui ase menea concert devine foarte avansată, atât
datorită evoluŃiei construcŃiei de instrumente cât și a virtuozităŃii solistice.
Poemul simfonic este un gen foarte des aborda t de către romantici, fiind vorba de așaVzisa
„muzică cu program”. Foarte iubite de public, acest e lucrări au oferit compozitorilor posibilităŃi
nelimitate și leVau stimulat imaginaŃia creatoare. Liszt, Berlioz, Richard Strauss, RimskiV
Korsakov, Musorgski au scris lucrări nemuritoare, c are continuă să aibă de fiecare dată un mare
succes la public și oferă interpreŃilor o mare sati sfacŃie interpretativă.
Genurile miniaturale – liedVul, studiul, capr iciul, impromptuVul sunt genuri nou apărute în
muzica clasică, ce oferă compozitorilor o mare libe rtate de construcŃie și multiple posibităŃi
tehnice și de expresie. Schubert, Schumann, Chopin, Liszt, Paganini, Wieniawski sunt doar
câŃiva din cei care au abordat aceste genuri muzica le.

Opera cunoaște o perioadă de înflorire fără p recedent, mai ales în Italia – Rossini, Donizetti,
Bellini, Verdi, Puccini dar și datorită lui Richard Wagner în Germania, Bizet în FranŃa,
Ceaikovski în Rusia. Alături de acestea să adăugăm baletele lui Ceaikovski, Adam, Prokofiev.
Verismul este prefigurat de operele lui Verdi, Masc agni și Puccini.
Opereta este un gen muzical nou apărut, cu ma re priză la public. El face parte din muzica de
divertisment, foarte „la modă” în secolul XIX. Vien a a fost marele centru cultural unde sVa
dezvoltat acest gen, prin Johann StraussV tatăl, Jo hann StraussV fiul, Franz Lehar. Valsul, polca,
galopul erau extrem de îndrăgite și cerute de publi c.
RevoluŃia de la 1848 aduce cu sine trezirea s piritului naŃional și determină apariŃia și
dezvoltarea școlilor naŃionale: nordice – daneză (N ielsen), norvegiană (Grieg), finlandeză
(Sibelius), alături de cea rusă (Glinka, Grupul cel or cinci – Balakirev, Kui, Musorgski, RimskiV
Korsakov, Borodin), cea ungară (Ferenc, Liszt), cea cehă (Smetana, Dvorak), spaniolă (Albeniz,
Granados) și nu în ultimul rând cea românească (Wac hmann, Dima, Musicescu, Kiriac,
Caudella, Porumbescu).
Muzica secolului XX

Sfîrșitul secolului XIX aduce cu sine un nou curent artistic – impresionismul. Provenit
din pictură V Manet, Monet, Cezanne V impresionismu l găsește repede adepŃi în literatură V
Baudelaire, Macedonski V și în muzică – Claude Debu ssy, Maurice Ravel, Paul Dukas, Karol
Szymanovsky, Alfred Alessandrescu și alŃii. Muzica impresionistă urmează traseele picturii și ne
înfăŃișează o muzică realizată cu ajutorul imaginil or, a sugestiei, folosind succesiuni tonalV
modale și combinaŃii timbrale cu totul deosebite.
Expresionismul apare ca reacŃie la impresioni sm. Este un curent ce se dezvoltă între anii
1910V 1925, pornind tot din pictură, de la un tablo u al lui Van Gogh. Cei trei mari reprezentanŃi
ai expresionismului în muzică au fost Schönberg, Al ban Berg și Webern. InfluenŃe expresioniste
vom găsi și la Stravinski (în perioada „rusă“), dar și la Prokofiev și Bartok. Muzica expresionistă
se caracterizează prin melodică fragmentată, declam atorie, armonii disonante, atinge limita
atonalismului. De fapt prin Schönberg și școala dod ecafonică vieneză sunt rupte legăturile tonalV
armonice, printrVun proces de abstractizare sau rep rezentări de tip serial.
Școlile naŃionale se continuă și în secolul X X prin Skriabin, Rahmaninov, Stravinski,
Prokofiev și Șostakovici în Rusia, Leos Janacek, Ko cian și Martinu în Cehia, Syzmanowski și
Penderecki în Polonia, Bela BartokV compozitor magh iar născut la SânnicolauVMare, mare
iubitor al muzicii noastre populare, alături de Zol tan Kodaly, Manuel de Falla în Spania.
Peste ocean muzica va cunoaște puternice infl uenŃe ale popoarelor venite de pretutindeni,
care, alături de spiritul american va da naștere un ei muzici specifice, ceVi are ca reprezentanŃi pe
George Gershwin (Rhapsody in blue, Un american la P aris, RagVTimeVuri), Aaron Copland și
Leonard Bernstein.
George Enescu este marele nostru compozitor. Născut și crescut în România, Enescu pleacă
la Viena și apoi la Paris pentru aVși desăvârși stu diile. Cu toate influenŃele inerente, muzica sa va
păstra un caracter profund naŃional. Rapsodiile rom âne nr.1 și 2, Poema Română, Sonata pentru
pian și vioară nr.3 în caracter popular românesc, S uita „Impresii din copilărie” sunt doar câteva
din lucrările sale de seamă pe teme specific naŃion ale. Enescu a scris 3 simfonii și a lăsat schiŃate
alte 2, lucrări simfonice și concertante, muzică de cameră și opera Oedip.
InspiraŃi de geniul enescian compozitorii rom âni duc mai departe suflul românesc
contemporan, prin lucrările lui Mihail Jora, MarŃia n Negrea, Sabin Drăgoi, Sigismund ToduŃă,

Paul Constantinescu, Pascal Bentoiu, Tiberiu Olah, Dumitru Bughici dar și cei mai tineri ca Maia
Ciobanu, Doina Rotaru, Dan Buciu, Dan Dediu, Călin Ioachimescu și mulŃi alŃii.
Școala interpretativă românească a cunoscut o dezvoltare extraordinară în ultimii 50 de ani și
se cuvine săVi amintim aici pe violoniștii Ion Voic u, Ștefan Ruha, Ștefan Gheorghiu, Silvia
Marcovici, Mihaela Martin, Gabriel Croitoru și Alex andru Tomescu, pianiștii Dinu Lipatti,
Valentin Gheorghiu, Dan Grigore și Daniel GoiŃi, so pranele Hariclea Darclee, Elena Cernei,
Leontina CiobanuVVăduva, Angela Gheorghiu și mulŃi, mulŃi alŃii.
Muzica ușoară românească a avut și ea perioad e de glorie, cu compozitori foarte talentaŃi
precum George Grigoriu, Henri Mălineanu, Edmond Ded a, Vladimir Cosma.

Bibliografie:
Vasile IliuŃ, De la Wagner la contemporani , 5 volume, Editura Muzicală a Uniunii
Compozitorilor și Muzicologilor din România, Bucure ști, 1992V2001;
Carmen Stoianov, Mihaela Marinescu, Istoria muzicii universale , EdiŃia a IIVa, revăzută și
adăugită, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucur ești 2009
George Pascu, Melania Botocan, Istoria muzicii universale , 2 volume, Editura Vasiliana '98, Iași,
2003

d. Teatrul de la a (rtă) la… t (ransdisciplinaritate)

regizor Nicolae Mihai – Brânzeu,
profesor la Liceul de Artă „Sabin Drăgoi”
Zoltan Lovas – actor,
Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad

ANTICHITATEA

Zorii teatrului
La originea teatrului a stat cultul religios
politeist și antropomorfist, de asemenea vorbim
despre două tipuri de cult: religie publică (cultul
zeilor) și religie domestică (cultul strămoșilor).
NeputânduVși explica forŃele și fenomenele
naturii, oamenii le asociau cu prezenŃa unor forŃe
divine, respectiv zei ai:
☼ Aerului: Zeus, regele zeilor, Hera, soŃia lui și
zeiŃa căsătoriei, Phoebos V Apollo , zeul soarelui
și al artelor, Artemis, zeiŃa lunii și a pădurilor, a
vânătorii, Eol, zeul vânturilor, Hermes, mesagerul
zeilor
☼Apelor: Poseidon, zeul mărilor, Nereu, zeul
marinarilor, Tethis – nimfă, mama lui Ahile,
Triton – mesager al mării
☼Pământului: Demeter, al holdelor, Persefona – stăpâna umbrelor, dar și zeiŃă a fertilităŃii,
Dionisos – zeul vegetaŃiei, al vinului și extazului , desfrâului, Pan – zeul turmelor, Menadele –

nimfe care lVau crescut pe Dionisos, pline de furie , angajate în activităŃi sexual necontrolate,
Satirii – demoni ai naturii, aparŃinând cortegiului lui Dionisos, jumătate om – jumătate Ńap,
Nimfele – spirite ale naturii
☼Infernului: Hades, stăpânul Infernului, Hefaistos – zeul metal ului, Cerberul – păzitorul
infernului
☼ActivităŃii umane: Ares – zeul războiului, Afrodita – zeiŃa iubirii ș i a frumuseŃii, Eros – zeul
iubirii trupești, Atena – zeiŃa înŃelepciunii, Escu lap – zeu tămăduitor
☼De asemenea, divinităŃi mai mici, respectiv muze , protectoare ale artelor:
Melpomena – muza tragediei
Thalia – muza comediei
Euterpe – muza muzicii
Terpsihora – muza dansului
Urania – muza astronomiei
Pentru grecii antici, credinŃele și superstiŃiile a veau un rol desăvârșit. Astfel, existau
câteva manifestări comportamentale individuale sau în grup, care îi marcau spiritual:
○ Oracolele (cum ar fi cel din Delhi, cu răspunsuri ambigue, st ejarul din Dodona)
○ Manifestări religioase: Panateneele, în cinstea Atenei, Serbările dionissi ace – în cinstea lui
Dionissos și Eleusienele, în cinstea zeiŃei Demeter . Toate acestea erau însoŃite de consursuri
sportive și dramatice.
○ Un alt aspect important a fost alocat prezenŃei eroilor : Hercule, Perseu, Tezeu și Oedip.

Arta spectacolului
La concursurile de pe lângă marile sau micile dioni siace, autorii prezentau o tetralogie,
adică o trilogie tragică și o dramă satirică. Trage diile se jucau dimineaŃa, iar comediile, dupăV
amiază, din pricina lipsei unui
sistem de iluminat.
Corul grec era format din
12V24 de coreuti ce închinau
imnuri de slavă. Cu vremea, din
cor sVa evidenŃiat un corifeu. Corul
apoi se împarte în două: apar doi
corifei ce fac posibil dialogul și
asa apar actorii. Femeia nu urcă pe
scenă. Spectacolele erau oferite
maselor largi de către păturile
sociale superioare. Un sunet de
trompetă atunŃa fiecare început de
spectacol. Se organizau concursuri
în cadrul olimpiadelor și se juca de
la răsăritul soarelui până seara. O reprezentaŃie putea dura chiar și trei zile.
Decorurile erau aproape inexistente. Actorii purtau măști ce aveau un caracter convenŃional: un
om ras V bătrân nenorocit, om alb U un preot în vârstă , omul brun era un tiran, cel blond , un erou.
Barba ascuŃită reprezenta un intrigant. Actorii purtau o sandală cu talpă foarte înaltă, ca să se vadă,
numita coturn .

ApariŃia tragediei și a comediei
În “Poetica”, Aristotel precizează că tragedia a ap ărut de la autorii ditirambici, iar
comedia, de la autorii cântecelor falice.
Tragedia – își are originea în manifestările ritualice dion isiace, în cadrul cărora tinerii
purtau piei de Ńap (tragos – oi = Ńap), reprezentân d satiri, grupul fiind împărŃit în două:
povestitorul și masa (corul), care avea rolul de a adora zeitatea. Acest ditiramb este prima formă
a tragediei.
Structura tragediei:
Prolog – se descria pe scurt acŃiunea
Parados – intrarea corului cântând o odă
5 scene dramatice, urmate fiecare de un comos (lame ntaŃii între cor și erou)
Exodus – punct culminant și deznodământ
ReprezentanŃi: Eschil, Sofocle, Euripide
Eschil
V introduce al doilea actor în cadrul reprezentaŃiei
V datorită propriei participări la războaiele de la S alamina și Maraton, are o viziune foarte
largă asupra dimensiunilor teritoriului abordat
V prin opera sa, luptă împotriva tiraniei, eroii lui depășind omul obișnuit și rămânând aproape
de mit și epopee
V un rol important revine corului, ducând acŃiunea ma i departe
V tragediile sale au ca punct comun subiectul simplu, iar tonul este grav (ex. Trilogia “Orestia”
și “Prometeu”)
V zeii reprezintă forŃa de manifestare destinală
V opere importante:
Prometeu înlănŃuit,
Orestia, Perșii, Cei
șapte contra Tebei,
Imploratoarele

Sofocle
V introduce al treilea
actor în cadrul
tragediei
V tragediile din
trilogie nu mai au în
comun subiectul
V omul luptă
împotriva
destinului,
reprezentând un
caracter puternic
V corul își pierde din importanŃă, accentul căzând pe latura morală a textului
V zeii apar mai puŃin, pedepsele date de zei se dator au hibriys5ului , care înseamnă lipsa de
măsură
V opere importante: Trahinienele, Filoctet, Ajax, Oedip rege, Oedip la Colonos, Antigona,
Electra

Euripide
V diminuează valoarea tragediei
V eroii luptă cu propriile pasiuni, nenorocile acesto ra nemaifiind produse de zei, ci de propriile
patimi, predominând personajele feminine
V intriga este mai complex și se accentuează aspectel e psihologice
V pune în contrast patimile cu sentimentele adevărate
V opere importante: Medeea, Hecuba, Alcesta, Ifigenia în Aulida, Troien ele

Comedia greacă
Elementele care au dat naștere comediei sunt:
V izvorul atic, unde tragedia se îmbină cu comedia și provine din serbările dionisiace, extreme
de libere, cu dansuri obscene, denumite comos (orgi e)
V farsa megarică, ce introduce o ordine
V elementul Sicilian, alături de creaŃiile lui Epihar m
V era caracterizată de fondul satiric și atacul adus persoanelor în viată (de ex., Eschil)
Structura comediei se aseamănă cu cea a tragediei, la care s e mai adaugă o parte numită
parabază, în care corul se întorcea spre public, îș i scotea masca și recita un interludiu – un
comentariu la cele întâmplate.
Arta spectacolului – decoruri extrem de fanteziste, iar costumele var iate și originale
(costume grotești, faŃa unsă cu drojdie sau acoperi tă cu măști bizarre – viespi, nori, broaște etc),
iarcorul era format din 24 de personaje și era foar te activ în piesă
Aristofan – manifestă o atitudine conservatoare
V a scris cam 30 de ani, iar subiectele sunt inspirat e din viaŃa socială și politică, dar și
religioasă
V critică greșelile și viciile oamenilor
V a scris 40 de comedii, din care au rămas doar 11
V opere importante:
Cavalerii, Viespile,
Pacea, Norii, Broaștele,
Păsările

Teatrul latin

Întreaga cultură romană
are la bază cultura Greciei
antice, de aceea principalele
specii ale teatrului latin vor fi
tot tragedia și comedia.
Religia este politeistă, de
altfel întreaga pleiadă a zeilor
greci se regăsesc în mitologia
romană: Zeus – Jupiter, Hera
– Junona, Afrodita – Venus,
Atena – Minerva, Artemis –
Diana, Eros – Cupidon etc

În ciuda reprezentărilor teatrale, luptele de gladi atori și circul erau preferatele publicului.
Comedia satisfăcea mult mai mult gustul publicului roman.
ReprezentanŃii tragediei: Ennius – Sabinele , Naevius – Calul troian, Seneca V Medeea
ReprezentanŃii comediei: Naevius – Femeia din Tarent , Plaut – Aulularia, Soldatul fanfaron ,
TerenŃiu – Andria

Ca să știm mai multe…
Legenda – text ficŃional literar, care explică fabu los evenimente sau lucruri reale (de ex., V.
Alecsandri, Dumbrava Roșie )
Mitul – text ficŃional nonliterar, care
explică fabulos evenimente
primordiale (de ex., Mitul titanilor ce
explică cosmogonia)
Mimesis – termen aristotelic,
desemnând imitaŃia în artă
Catharsis – termen aristotelic,
desemnând purificarea spirituală prin
artă
Noesis – termen aristotelic,
desemnând gândirea intuitivă
Poesis – termen aristotelic
desemnând creaŃia
Ditiramb – imn de slavă, închinat
unui zeu, însoŃit de dansuri, gesturi și
mișcări ritmice în timpul intonării, protagoniștii purtau pe cap sau în jurul mijlocului falusuri,
reprezentând fertilitatea. Din cântecele iniŃiale, ulterior s5au transformat în texte epice,
reprezentate dramatic.
Cântec falic – cântec ritualic, în strânsă legătură cu fertilitatea
Amfiteatru – clădire destinată reprez entărilor artistice, construite întâi din lemn, mai apoi din
piatră, care puteau adăposti până la 40.000 de spec tatori. Era format din: un spaŃiu numit
„orchestra”, unde se afla corul, anumite intrări la terale, numite „parodoi”, în faŃa orchestrei
era o construcŃie numită „prescenium”, unde jucau a ctorii, iar în spatele acesteia se afla scena,
unde se păstra recuzita și toate acŃiunile negative (crime, violuri etc) aveau loc în scenă,
spectatorii receptându5le doar fonic sau prin inter mediul corului. În partea opusă orchestrei, se
afla amfiteatrul, unde stătea publicul. Nu exista c ortină.
Tragedia, din perspectiva lui Aristotel, puncta: pr ovocarea fricii și a emoŃiilor,regula celor trei
unităŃi (timp, loc, caracter) și patosul, care decl anșa catharsis5ul și stări de compasiune.
Tragediile erau prezentate în trilogii, continuate de o dramă satirică.
Sincretismul artelor 5 muzica însoŃea întotdeauna s pectacolul. Se perfecŃionează instrumente ca:
flautul, lira, aulosul, etc cântul vocal, dar și ce l în grup. PărŃile de cor erau întotdeauna cântate.

EVUL MEDIU

Dramaturgia
Teatrul medieval cult își are originea în
manifestările religioase:
V drama liturgică V subiectul era inspirat de slujbele
religioase, care se Ńineau și în cadrul cărora dram a
liturgică dezvolta o anumită parte a slujbei ( de
exemplu, nașterea lui Isus). Un rol important îl av ea
muzica, iar textul rostit era în limba latină
V miracolele – intervine un process de laicizare și
pătrund elemente comice în această formă de teatru,
textul fiind tradus în limbile naŃionale, se înmulŃ esc
personajele și se dezvoltă subiectul piesei; un alt
element de noutate este faptul că nu se mai joacă î n
biserică, ci în faŃa bisericii, dar subiectul relig ios se
menŃine și piesa capătă denumirea de miracol,
deoarece în finalul acesteia situaŃia este salvată de
divinitate sau de un sfânt.
V misterele – se dezvoltă tehnica scenică, se joacă în
marile orașe de către asociaŃii de artiști amatori,
independente faŃă de biserică. Calitatea textului e ste
inferioară teatrului antic, iar piesa debuta cu un prolog,
care explica subiectul. Costumele erau bogate,
recitarea – solemn, iar rolurile feminine erau
interpretate tot de bărbaŃi. După un mister se juc a întotdeauna o farsă.
V farsele – teatrul comic apare cu întârziere faŃă de teatru l tragic. Originile teatrului profan
sunt vag conturate. Farsa reprezintă forma de comed ie cea mai realizată a Evului Mediu,
acŃiunea petrecânduVse la Ńară, personajele întruch ipând oameni simpli. Subiectele demască
abuzurile Bisericii și demască desfrâul, condamnă r ăzboiul, atacă lăcomia bogaŃilor. Biserica
a dorit interzicerea acestui gen. Acest gen va supr avieŃui epocii și va reprezenta o sursă de
inspiraŃie pentru Moliere.

Ca să știm mai multe…
deus ex machina 5 expresie pentru rezolvarea nevero similă a unor situa ții dificile. (< lat. deus ex
machina, zeul din ma șinărie) (sursa: DEX online)

RENAȘTEREA
Teatrul renascentist
În afară de opera Mătrăguna a lui Machiavelli, Renașterea italiană nu oferă nic io operă
viabilă de genul commedia sostenuta. Însă un rol important îl joacă commedia dell’ arte, care are
un caracter popular.
Teatrul în ItaliaU Commedia dell’ arte

“Commedia” înseamnă teatru în general, iar prin “ar te” se înŃelegea meșteșugul propriuV
zis: astfel, vorbim de teatru profesionist și de a ctori. Trupele erau de câte 10V12 persoane, care
se chemau “zanni:V bufoni. Spectacolele erau
gratuite, dar se bazau pe donaŃiile spectatorilor.
Actorii nu aveau un text preexistent, ci doar un fe l de
scenariu, o schemă în care erau indicate personajel e,
caracterele, subiectul, intrările și ieșirile de pe scenă;
textul propriuVzis trebuia improvizat în timpul
spectacolului.
Pentru prima dată în istoria teatrului întrVun
rol de femeie apărea o femeie . Actorul își alcătuia
din timp un bagaj de glume, replici și poante. El
interpreta deVa lungul carierei sale un singur tip de
personaj. Dar dincolo de existenŃa reală a fiecărei
măști, exista construcŃia psihologică a personajulu i,
cu o singură direcŃie de dezvoltare: Pulcinella –
trândav, pungaș, mâncău; Brighella – intrigant,
de ștept, viclean, răutăcios; Arlecchino – pierdeV
vară, naiv, vessel, Colombina U servitoarea isteaŃă,
Pantalone V negustor bogat, bătrân, avar,
bolnăvicios, Căpitan Spavento – brutal, arogant și
ridicol V totdeaunda o sfârșește rău, Dottore etc.
Se folosea masca albă pentru personaje feminine, în tunecată pentru personaje masculine, erau
jongleuri și mimi extraordinari, căntăreŃi virtuoși , buni instrumentiști, dansatori și acrobaŃi de de excepŃie.

Unitatea de acŃiune este “spartă” : apar până la ș ase acŃiuni paralele. Schema generală a
scenariului este simplă: doi tineri îndrăgostiŃi, u n bătrân dat în mintea copiilor, îndrăgostit la rân duVi de
iubita fiului, un bătrân cumsecade și cu
capul pe umeri, perechea de slugi isteŃe și
viclene, cinstite sau escroace, îndrăgostiŃi
și ei, sprijininduVi pe cei doi tineri. Au loc
peripeŃii, neînŃelegeri, quiUproUquoUuri
(confuzie), travestiuri. Totul se termină
cu bine, tinerii se căsătoresc, bătrânii
rămân singuri cu treburile lor, slugile își
slujesc mai departe stăpânii, căsătorinduV
se și ele.
Majoritatea criticilor consideră că
acest gen de teatru este o îmbinare între
comedia lui Plaut și TerenŃiu cu cea a
farselor populare medievale. Montarea
acestor spectacole capătă uneori un
caracter de nemaipomenită
somptuozitate.
Sub aspectul de operă bufonă,
commedia dell’ arte ascunde o operă de
critică socială și exprimă nemulŃumirile la
adresa burgheziei.

Arta spectacolului
V Se juca în săli dreptunghiulare
V Existau în continuare amfiteatre în formă de semice rc
V Decorurile sunt pictate
V Apare un sistem de iluminat scenic, bazat pe lumână ri
Teatrul spaniol în epoca Renașterii
ReprezentaŃia era anunŃată printrVun afiș – afișul de teatru a fost inventat in Spania in
secolul al XVIVlea.
Înainate de începerea spectcolului, un actor, prin trVun scurt prolog, prezenta ceea ce avea să
se desfășoare. După ultimul act al piesei, se juca o farsă întrVun act, cu muzică și dans,
spectacolul încheinduVse cu o scurtă scena de balet .
FormaŃia de actori se numea “compania”: actorii era u profesioniști. Repertoriul lor însuma
50 de piese, garderoba era variată, recuzita bogată , iar actorii călătoreau numai călare sau în
trăsuri.
Nu existau săli propriuVzise de teatru, iar în or așe spectacolele aveau loc în anumite curŃi
mai mari din spatele caselor, amenajate special. Ac estea se numeau corrales. Persoanele
privilegiate urmăreau spectacolul stând pe scenă. FeŃele bisericești nu aveau voie să meargă la
teatru. Femeile nu puteau participa nici ele la spectacol decât din anumite loji speciale în car e
nu stăteau bărbaŃii. Scena oferea un spaŃiu de jo c extrem de redus. Pe lângă aristocraŃi, pe scenă
mai stăteau și muzicanŃii care acompaniau piesa.
Decorul izbea prin simplitate; doar mai târziu vor apărea niște fundaluri vopsite pe pânză și
câteva mobile.
Dacă un personaj apărea întrVun costum de călătorie însemna că a ajuns întrVo localitate;
dacă un bărbat purta o pelerină, o pălărie cu pene și un pumnal, însemna că se duce la o întâlnire
și că acŃiunea se petrece seara etc.
ReprezentanŃi : Lope de Vega – Câinele grădinarului , Calderon de la Barca – ViaŃa ca vis

Teatrul în perioada elisabetană
Apar teatrele publice ce sunt închiriate
trupelor de teatru protejate. Spectacolul era
anunŃat de crainicii ce străbăteau orașul și se
desfășura numai la lumina zilei. Deasupra
teatrului se înălŃa un steag, semn că piesa a
început.
În prolog se comunica pe scurt spectatorului
conŃinutul piesei. Trupa de actori număra între
opt și 14 actori, numai bărbaŃi. Publicul mai de
vază stătea la etaje, în balcoane și loji, iar
publicul de rând stătea în picioare, la parter.
Scena înainta mult spre centrul parterului, încât o
bună parte din public trebuia să urmărească actorii din profil, ba chiar din spate. Scenografia era
aporape inexistentă. Costumele erau viu colorate și variate însă nu aveau adevăr istoric. Apar
teatrele publice ce sunt închiriate trupelor de t eatru protejate. Trupele profesioniste ce nu erau
ocrotite de regină sau un mare senior erau pedep site cu închisoarea.

În jurul anului 1600, Londra avea opt teatre cu o c apacitate între 500 si 1500 de locuri
fiecare. Teatrele publice semănau cu niște turnuri imense. Fiecare trupă avea dramaturgul ei care
de cele mai multe ori le spunea actorilor cum tr ebuie să joace piesa. Jocul actorilor era patetic,
fals, melodramatic. Publicul mai de vază stătea la etaje în balcoane și loji, iar publicul de rând
stătea în picioare la parter. Scena înainta mult spre centrul parterului, încât o bună parte din
public trebuia să urmărească actorii din profil, ba chiar din spate.
Scena se împărŃea în:
1)Avanscena V partea cea mai avansată a
estradei, unde se jucau scenele de exterior fără
decoruri
2)Partea acoperită a scenei V mijlocul scenei
3)Arierscena V unde erau trei uși și un balcon
Scena elisabetană păstrează scena
multiplă medieval. Scenografia era aporape
inexistentă, locul acŃiunii era indicat din textul
rostit sau pe o tăbliŃă atârnată deasupra scenei.
Costumele erau viu colorate și variate, însă nu
aveau adevăr istoric. Publicul cerea subiecte
verosimile, conflicte puternice, de aici și
predilectia pentru drama istorică naŃională.

ReprezentanŃi: W. Shakespeare –
comedii: Cei doi tineri din Verona, A
douăsprezecea noapte, Mult zgomot pentru
nimic, Cum vă place, Nevestele vesele din
Windsor ; teatrul istoric: Richard al II5ea,
Richard al III5lea, Henric al IV5lea, Henric al
V5lea ; tragedii: Romeo și Julieta, Othello,
Macbeth, Regele Lear, Hamlet ; feerii poetice:
Visul unei nopŃi de vară, Furtuna

Ca să știm mai multe…
Teatrul Glob a adăpostit manuscrisele lui Shakespea re, însă datorită unui incendiu, a fost
mistuit, iar manuscrisele au ars.
În 1572, regina Elisabeta dă un decret prin care pr evede ca actorii să aibă un protector nobil.
CLASICISMUL

Teatrul în FranŃa secolului al XVIIUlea
Spectacolul era anunŃat de un crainic ce străbătea orașul alături de un toboșar, un flautist
și un comediant costumat și mascat. Apar afișele de teatru, însă se omiteau numele actorilor,
personajelor și chiar numele autorului piesei. Exis tau cinca, șase săli de teatru pariziene
amenajate provizoriu. Publicul venea devreme și așt epta până valetul aprindea lumânările (170 V
Moliere). Spectacolul se desfășura între orele 17 V20! Înainte de începerea spectacolului, un
actor recomanda piesa publicului, iar la sfârșitu l reprezentaŃiei anunŃa spectcolul următor.
Dramaturgii impun regula celor trei unităŃi (acŃiune, timp, loc). Unitatea de timp este cea
mai discutată, impune pentru desfășurarea acŃiunii un timp de cel mult 24 de ore. Unitatea de loc

cere ca acŃiunea să se petreacă întrVun singur loc: sală, palat, stradă, iar unitatea de acŃiune
susŃine o singură acŃiune principală, din care să s e dezvolte acŃiunile secundare.
O a doua regulă clasică este separarea genurilor , după care o tragedie nu poate avea
decât acŃiuni tragice, iar o comedie doar acŃiuni c omice.
FaŃă de operă și balet, care beneficiau de un dec or încărcat și somptuos, decorul teatrului
dramatic era simplu. Mișcarea scenică era extrem de limitată, întrucât jumătate din scenă era
ocupată de scaunele privilegiaŃilor aristocraŃi. Co stumele nu aveau adevăr istoric și erau
somptuoase. Actorii jucau în permanenŃă cu faŃa la public. Jocul era static, însă gestica și
declamaŃia erau ireproșabile, frumoase. Fiecare sta re emoŃională se traducea prin atitudini și
gesturi stereotipe: rugămintea – cu mâinile împreunate, îndreptate spre partener; durerea V cu
pumnii strânși, ridicaŃi deasupra capului.
Corneille va lua ca model teatrul roman și spaniol, iar Racine, teatrul grec, în mod special
Euripide.
Reprezentative sunt tragediile Fedra de Racine si Cidul de Corneille si comediile Avarul,
Tartuffe, Bolnavul inchipuit de Moliere.

Ca să știm mai multe…
Moliere își individualizează personajele, pune acce ntul pe comicul de caracter și pe
finalul moralizator al piesei. Își dorea o interpre tare realistă, opusă celei manieriste din epocă.
Succesul trupei sale de actori se datora și belșugu lui financiar, trupa fiind formată din actori cu
stare materială considerabilă, nu boemi.
Și5a atras invidiile și dușmăniile contemporanilor săi, însă revanșa pe care i5a oferit5o
posteritatea e încununată de succesul atât de mult dorit.

ILUMINISMUL

Teatrul în Germania în Secolul
Luminilor (XVIII)
Forma italiană a sălii de teatru se
definitivează și se generalizează. Teatrul liric
face ca scena să fie echipată cu decoruri
somptuoase și cu mașinării ingenioase. Apar
sufitele și rivaltele V rândul de lumini mascate,
din faŃă, deasupra cadrului scenic. Se dezvoltă
tehnica iluminatului scenic. Se trece de la lumina
de lumânare a candelabrelor sau de la lumânările
aplicate pe decoruri la lampioanele cu ulei, ceea
ce oferă un ecleraj mai puternic. Flacăra de
lumânare era sensibilă la curentul de aer, iar
fumul înnegrea cu timpul decorurile și costumele
actorilor. Apar tot acum primele forme de
filtre de culori. Se stinge lumina în sală și
rămâne doar lumina de pe scenă.
Costumul are adevăr istoric. Se respinge
regula celor trei unităŃi ( acŃiune, timp și loc). Se
duc lupte împotriva declamaŃiei cântate și a

gesticulaŃiei manieriste. Diderot cerea interpretu lui un permanent autocontrol.
Se fundamentează sistemul de emploisVuri (employ in dica o întrebuinŃare anumită ce șiVo
găsește un actor întrVo trupă, potrivit însușirilor sale fizice, psihice și temperamentale; adică un
actor este distribuit de preferinŃă în anumite rol uri. Se stabilește acum o listă de emploisVuri:
june prim, ingénue, valet, subreta, intrigant, mama . Apar de asemenea contreUemplois V ul și
travesti – ul (vezi foto).
În sec. al XVIIIVlea apare regizorul în persoana l ui Goethe. Chiar dacă rolul regizorului
se stabilește în sec. al XIXVlea, odată cu Școala de la Meiningen, Goethe are în vedere la
montarea pieselor lui o unitate a tuturor element elor spectaculare (unitate de stil, viziune
artistică, dicŃie, declamaŃie, mimică).
Goldoni dorește să schimbe câteva elemente ce stau la baza commediei dell’ arte. El luptă
împotriva improvizaŃiei, pentru că își dorește un t eatru care să fie mai serios, cu o bază mai
solidă, pentru că personajele erau previzibile. Înt reaga sa operă pune în aplicare teoriile sale, ce
respectă naturaleŃea și adevărul vieŃii. Nu elimină cu totul măștile, nici personajele tradiŃionale,
dar le dau un fond psihologic. Subiectele sale sunt simple, dar acŃiunile sunt clare.
Goldoni sVa aflat în polemică cu Gozzi, pentru că a cesta susŃinea commedia dell’ arte .
Gozzi apelează la lumea basmului, pentru aVi demons tra lui Goldoni că până și poveștile puteau
avea succes datorită tipologiilor de personaje – mă ști. În această situaŃie, libertatea de
improvizaŃie era rezervată doar măștilor.
Opere importante: Goldoni – Slugă la doi stăpâni, Văduva isteaŃă, Gozzi – Dragostea
celor trei portocale, Turandot, Corbul.
Apare un alt gen de teatru, mai aproape de viaŃa de zi cu zi, unde se aduc pe scenă
oameni din lumea contemporană, cu precădere burghez i, cu preocupări și idealuri noi: Diderot, în
eseul său, Paradox despre actor , distinge între implicarea emoŃională și detașarea pe care trebuie
să o aibă actorul pe scenă, lucru ce sVa bucurat de o mare apreciere. Una dintre celebrele sale
piese de teatru este Nepotul lui Rameau.
Dacă Diderot sVa ocupat de drama burgheză , Marivaux preferă comedia rococo și este
interesat de analiza fină a sentimentelor, dar pune accent și pe viciile societăŃii, una dintre temele
preferate fiind iubirea . Cele mai cunoscute piese sunt: Jocul dragostei și5al întâmplării și False
confidenŃe.
Beaumarchais preferă drama serioasă , care ajunge la apogeu în creaŃia lui, atât din pu nct
de vedere ideologic, cât și al realizării artistice . În ciuda acestui fapt, reprezentative sunt cele
două comedii: Bărbierul din Sevilia și Nunta lui Figaro.

ROMANTISMUL

Goethe este convins de misiunea educativă a teatrul ui și, totodată, cere actorilor un înalt
respect faŃă de meseria pe care o practică. Își dor ește ca decorul și costumul să aibă adevăr istoric
și să fie armonizat din punct de vedere istoric. Ac torilor le solicită un antrenament fizic, exerciŃii
pregătitoare, nefiind de acord cu jocul ceVl pune p e actor în ipostaza de a sta cu spatele la public
și, totdată, condamnă tonul declamator. Capodopera sa, Faust, are la bază o legendă renascentistă
care a inspirat mai mulŃi scriitori, iar pe Goethe lVa măcinat timp de mai bine de 60 de ani firul
poveștii până la forma ei finală subintitulată tragedie. Aspectul de originalitate este dat de
prezenŃa celor două prologuri, Prolog în teatru și Prolog în cer , iar subiectul face trimitere la
pactul dintre suflet și diavol, în final sufletul f iind mântuit prin dovada altruismului.

Alt reprezentant cu opere importante: Fr, Schiller – Luise Miller , Don Carlos , Fecioara
din Orleans , Wilhelm Tell .
Arta spectacolului
MulŃi dintre dramaturgi se ocupau și de punerea în scenă, astfel apărând forma incipientă
a caietului de regie de azi. Teatrul romantic urmăr ește efectul scenic și se dezvoltă din punct de
vedere al decorului, al eclerajului și al tehnicii scenice.
Decorul devine panoramic, se crează profunzimea și senzaŃia de tablou, se manifestă o
preferinŃă pentru scenele de natură pictate. Se înm ulŃesc practicabilele (scăriŃele). Apare pentru
prima oară plafonul orizontal, încărcat cu mobilier . Pare iluminatul cu gaz aerian pentru a obŃine
efecte de ecleraj.
Costumul romantic are adevăr istoric, femeile poart ă crinolină, iar bărbaŃii, frac strâmt.
Pe de altă parte, se pune accent pe grimă, care est e conformă caracterului interpretat. Mișcarea
este caracterizată prin lărgimea gesturilor, amploa re, forŃă, grandoare, de un retorism ușor
melodramatic. DicŃiunea actorilor vizează tonul îna lt și puternic și variaŃiile de înălŃimi.

REALISMUL

Personajele realiste vor fi tipice în împrejurări tipice . Se adoptă un stil sobru și
impersonal, iar scriitorul care se preocupă de soci al tinde spre obiectivitate.
Ca să știm mai multe…
Trebuie făcută distincŃia între tipologia personaje lor din diferite epoci, așa cum remarcă Doina
Comloșan, în Teatru și antiteatru :
MODALITĂłI DE ABORDARE A PERSONAJULUI
din perspectiva semnificaŃiei sale, personajul este uneori identificat cu un mit, cu o legendă, cu o
acŃiune căreia i s5au atașat anumite semnificaŃii: Prometeu, Oedip, Ulisse, Don Quijotte, astfel
pierzându5și semnificaŃia pur literară și devenind un bun cultural, un simbol și pătrunzând în
limbă ca nume comun.
din perspectivă antropologică, personajul este cons iderat un model uman, o fiinŃă imaginară în
care sunt reprezentate trăsăturile definitorii ale omului unei epoci, idealul ei uman sau
prototipul unei categorii detreminate de indivizi. Astfel, personajul este considerat reprezentare
când a unei anumite categorii sociale, istoric dete rminată (tipul realist), când a unei categorii
morale (caracterul clasic), când modelul uman al un ei epoci (erou renascentist, „l’honnete
homme” al clasicismului, etc.), când întruparea unu i anumit temperament (colericul,
melancolicul), etc.
din perspectivă formalistă, personajul este abordat ca element funcŃional al unei acŃiuni, ca
actant.
Toate aceste abordări unilateralizează însă conce ptul de personaj, reducându5l la o singură
dimensiune (semnificaŃie, model sau funcŃie).
Un element important al structurii personajului est e numele. În dramaturgie, numele nu este o
simplă etichetă a personajului, ci un substitut al persoanei fizice, un simbol ce Ńine locul chipului
acestuia.
Clase de antroponime atribuite personajelor:
V nume de familie care sugerează apartenenŃa la un gr up etnic (Beranger, Martin, Smith,
Papillon, etc.)
V prenume care pot sugera vag apartenenŃa etnică (Dai sy, Jean, Maria, Vladimir, Margareta,
etc.)

V numele unei categorii umane (sociale, profesionale, relaŃii de familie, etc.) (Profesorul,
Eleva, Bătrâna, Bătrânul, etc.), procedeu care în t eatrul tradiŃional indica figuranŃii, iar de
la expresionism încoace e utilizat și pentru protag oniști.
ReprezentanŃi în teatru:
Griboedov – Prea multă minte strică
Gogol – Revizorul
Cehov – Livada de vișini, Pescărușul, Unchiul Vanea, Trei s urori, Cerere în căsătorie
IbsenV Peer Gynt, Nora
Caragiale – O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută, Conu Leo nida faŃă cu reacŃiunea, D’ale
carnavalului, Năpasta

NATURALISMUL

Teatrul naturalist
În Teatrul de la origini până azi, Ovidiu Drimba remarcă lipsa caracterelor și prezenŃ a
temperamentelor, „iar personalitatea omului este d efinită exclusiv de temperamentul său. Iar
acest temperament este rezultatul fatal a doi facto ri care acŃionează asupra omului cu o putere
absolută. Ereditatea și mediul social. Ca atare, nu interesează stările sufletești, în fapt simple
abstracŃii, nu există sentimente, există numai stăr i fiziologice, dezordini organice și impulsuri
biologice. Apoi, în scopul de a prezenta cât mai ob iectiv realitatea crudă, scriitorii naturaliști
ajung la excese inestetice. Manifestând o predilecŃ ie pentru situaŃii, personaje, subiecte mobide,
monstruoase; generalizând, aceste fenomene asupra î ntregului peisaj social, considerânduVle
fatalităŃi inexorabile, neîntrezărind soluŃii, elem ent morale și sociale regeneratoare, literatura
naturalistă naufragiază întrVo viziune pesimistă a existenŃei. Idealul lor artistic este de a transpun e
în operele lor, după o expresie mult folosită de ei , felii de viaŃă .”
ReprezentanŃi în teatru: germanul Hauptmann – łesătorii și suedezul August Strindberg –
Domnișara Iulia.

SIMBOLISMUL, IMPRESIONISMUL ȘI EXPRESIONISMUL

Obiectul teatrului simbolist îl reprezintă starea c onfuză, neclară, transmisă doar prin
sugestie , de aceea și proza și teatrul simbolist vor avea c aracter poetic și ambiguu.
ReprezentanŃi în teatru : Maurice Maeterlinck – Pelleas și Melisande , Monna Vanna , Pasărea
albastră
Teatrul simbolist
Alături de autorii simboliști, Lugne Poe dorește să revigoreze teatrul, afirmând că teatrul
nu mai trebuie să fie o artă a imitaŃiei, ci trebuie să sugereze idei, să pună în evidenŃă adevărul
psihologic.
Din punctul de vedere al decorului, simboliștii înc earcă să elibereze teatrul de pânzele
pictate, subliniind necesitatea unităŃii între cost um și decor, care să completeze spiritul piesei.
Pentru prima oară, scenograful va concepe schiŃe pe ntru costum și decor. Actorul și
regizorul Lugne Poe face câteva inovaŃii, precum:
V Eliminarea obiectelor inutile din scenă, dar și a r ampei mobile
V Inovează prin lăsarea întunericului în sala de spec tacol

V
MODERNISMUL
Teatrul este marcat de modificarea textului dramat ic. Astfel, descoperirile în psihanaliză
vor influenŃa scrierea pieselor de teatru, prin int erpretarea modernă a miturilor (E. O’ Neill – Din
jale se întrupează Electra , J. Giraudoux, Electra ), dramaturgii se vor preocupa de sondarea
psihicului personajului (L. Pirandello, Șase personaje în căutarea unui autor , E. O’ Neill,
Straniu interludiu ), se revine la comedia ce reduce conflictul ca imp ortanŃă devastatoare
interioară la o problematică exterioară (Cehov). De asemenea, se cultivă teatrul de graniŃă , în
cadrul căruia predomină teatrul absurd și cel parab olic, ștergânduVse graniŃele clare dintre
tragedie, comedie și dramă (S. Becket, Așteptându5l pe Goddot , Eugen Ionescu, CântăreaŃa
cheală, Rinocerii, LecŃia, Scaunele ).
Observăm că „la începutul secolului al XXVlea, apar noi curente artistice ce oglindesc
puncte de vedere foarte variate, care își pun probl eme multiple, implicând cercetări mult mai
complexe în domeniul limbajului și exprimării artis tice. În planul creaŃiei artistice se remarcă
fonne de expresie novatoare, manifestări de exaltar e a modernităŃii în opoziŃie cu tradiŃia, cu ceea
ce sVa creat până atunci. Este perioada de naștere' a artei moderne , când se constată o explozie
de curente de avangardă V arta 1900, expresionismul, dadaismul, futurismul, suprarealism ul
V, unele dintre ele găsinduVși teren de manifestare atât în artele plastic, cât și în literatură. O pa rte
din tânăra generaŃie de artiști se arată preocupată de arhitectură, de decoraŃie interioară și de
pictură, prin adoptarea unei arte prin excelenŃă de corativă, cu forme sinuoase, în care este redat
îndeosebi un decor vegetal, caracterizat printrVo m are libertate a artistului creator. Numită Style
1900", Secession, Art Joven etc., ea a fost repreze ntată de pictorul Gustav Klimt (Austria),
arhitectul Antonio Gaudi (Spania), artistul decorat or Emile Galle (FranŃa).
Avangardismul este deci un curent – umbrelă, adăpostind mai multe manifestări și în
teatru, printre care:
– Actul teatral dadaist era extrem de violent, de la Ńipete la recitări de texte dramatice
și manifeste, dansuri stranii, totul vizând șocarea și traumatizarea spectatorilor. ÎntrVo
asemenea piesă, personajele sunt obiecte neînsufleŃ ite (umbrella, gâtul, nasul, mașina
de cusut), iar dialogurile lor sunt incoerente. Act orii amatori sunt membri sau
simpatizanŃi ai grupului dada (cuvântul în sine reprezentând în limbi diferite l ucruri
total opuse: în română și rusă, dublă afirmaŃie, în franceză, “căluŃ de lemn”, întrVun
trib african, “coada vacii”). ReprezentanŃi: Trista n Tzara – Prima și a doua aventură
cerească a domnului Antipirină , Francis Picabia, Louis Aragon.
– În teatrul suprarealist , specific este solilocviul și nu comunicarea cu partenerul. Cea
mai importantă piesă suprarealistă este cea a lui Apollinaire, Mamelele lui Tiresias.
NEOMODERNISMUL ȘI POSTMODERNISMUL ÎN ROMÂNIA
Neomodernismul
ReprezentanŃi în dramaturgie: Marin Sorescu, Horia Lovinescu
În această perioadă, se cultivă: teatrul suprareali st, prin Gellu Naum, Insula ,
Ceasornicăria Taus , folosinduVse parodia ca principal mijloc, dar și teatrul parabolic (alegoric),
prin trilogia lui Marin Sorescu, Setea muntelui de sare: Iona, Paracliserul, Matca . Piesele sunt

parabole ale libertăŃii umane. Teatrul istoric, pri n Horia Lovinescu, Petru Rareș sau LocŃiitorul ,
Marin Sorescu, Răceala , A treia Ńeapă , aduce în scenă demitizarea istoriei, prin note de meditaŃie
gravă și comic burlesc.

Postmodernismul
Procedeele postmoderne de scriere vizează: parodia, colajul, pastișa, ironia, autoironia,
biografismul.
ReprezentanŃi în dramaturgie:
Matei Vișniec – „Caii la fereastră”, „Trei nopŃi cu Madox”, „Groapa din tavan”;
Vlad Zografi – „Calul”
Teatrul postmodern frizează absurdul, făcând apel l a fantezie și la tipuri diverse de
comic, textul mergând până spre lirism.

Listă orientativă a textelor dramatice de parcurs
1. Eschil (Prometeu înlănŃuit, Orestia),
2. Sofocle (Oedip Rege, Oedip la Colonos, Antigona)
3. Euripide (Medeea).
4. Aristofan (Pacea, Nori, Păsările, Broaștele)
5. Plaut (Aulularia, Miles gloriosus)
6. Seneca (Fedra)
7. Teatrul religios (Drama liturgica, Miracole, Mister e)
8. Teatrul profan (Farsele)
9. Machiavelli (Matraguna)
10. Lope de Vega (Câinele grădinarului)
11. Shakespeare (Hamlet, Otello, Romeo și Julieta,Visul unei nopŃi de vară, Richard al IIIVlea)
12. Racine (Fedra)

13. Corneille (Cidul)
14. Molière (Avarul)
15. Diderot (Nepotul lui Rameau)
16. Mariveaux (Jocul dragostei si al întâmplării)
17. Beaumarchais (Bărbierul din Sevilla)
18. Gozzi (Regele cerb)
19. Goldoni (Slugă la doi stăpâni)
20. Goethe (Faust)
21. Shelley (Familia Cenci)
22. Hugo (Hernani)
23. Pușkin (Boris Godunov)
24. Ibsen (Nora)
25. Strindberg (Domnișoara Iulia)
26. Gogol (Revizorul)
27. Cehov (Pescărușul și Livada de vișini)
28. Gorki (Azilul de noapte)
29. George Bernard Shaw (Pygmalion)
30. John Osborne (Privește înapoi cu mânie)
31. Eugene O’Neill (Din jale se întrupează Electra)
32. Arthur Miller (Vrăjitoarele din Salem )
33. Tennessee Williams (Un tramvai numit dorinŃă)
34. Pirandello (Șase personaje în căutarea unui autor)
35. Eugene Ionesco (Rinocerii)
36. Beckett (AșteptânduVl pe Godot)
37. Heiner Müller (Hamletmachine)

Notă: Imaginile ce ilustrează acest capitol au fost puse la dispoziŃie de: Raluca Costescu,
Evelina Balaș, Ana Miclăuș, Cristina Rusu, George T otorean, Florina Păsculescu, Diana
Fantaziu, Galeria Takacs, AsociaŃia pentru deschide ri culturale

Bibliografie:
Chelaru Carmen, Cui i5e frică de Istoria Muzicii?, vol IVIII, Editura Artes, Iași, 2007
Driga Carmen, Istoria Muzicii, manual pentru clasa a IXVa si a XVa, CD PRESS, Buc urești, 2006
Drimba Ovidiu, Teatrul de la origini și până azi , Editura Albatros , București, 1973
Gheorghiu Octavian, Istoria teatrului universal , Editura Didactică și Pedagogică, București,
1963
Pandolfi Vito, Istoria teatrului universal, Editura Meridiane, București, 1971
Petraș Lucian, cap. Istoria artelor. Curente culturale în literatură și în celelalte arte , în
Literatura și celelalte arte – ghid interactiv pent ru profesori și elevi , Editura Nomina, Pitești,
2009
Comloșan Doina, Teatru și antiteatru , Editura Mirton, Timișoara, 2001
Chiprian Cristina, Ciupercă Livia, Alternative didactice. Limba și literatura română , Editura
Spiru Haret, Iași, 2002
Drimba Ovidiu, Ionescu Cristina, Lăzărescu Gheorghe , Alecu Viorel, Literatura universală ,
manual pentru clasele XI – XII, Editura Didactică ș i Pedagogică, R. A., București, 1993
Zamfirescu Ion, Istoria universală a teatrului , vol. II, III, EPL, București, 1968

e. Tehnici în arta plastică deUa lungul epocilor

prof. Camelia Circa – Chirilă
ilustraŃii: Marcela Alexandrescu, artist plastic,
masterand Facultatea de artă și design Cluj – Napoc a

A înŃelege și a reda maniera în care gândeau și se exprimau artiștii deVa lungul vremii este
o provocare interesantă! De la uimire la echilibru, de la impresie la negare sau la căutarea de
tehnici cât mai inovatoare, artiștii lumii au lăsat în urma lor senzaŃii, stări în spatele unor imagin i
care vorbesc de la sine despre viziuni și metode. Î n schiŃele de mai jos, realizate de artistul
plastic Marcela Alexandrescu, încercăm să ilustrăm această evoluŃie a perspectivelor, prin
creionarea în maniera unei epoci sau a unui curent cultural a unui… elev !

1. Elevul în manieră antică

Portretul antic grec redă personaje idealizate, cu
trăsături perfecte, în proporŃii grandioase, armoni oase.
Întreaga artă greacă stă, de altfel, sub semnul ritmului și al
rigorii matematice. Putem observa astfel simetria
elementelor feŃei și trăsăturile fine, idealizate,
nepersonalizate (lipsa unei aluniŃe, a unor coșuri pe faŃă sau
a altor semne distinctive, a zâmbetului în colŃul g urii sau a
unei sprâncene ridicate etc). ExplicaŃia neVo ofer ă Johann
Joachim Winckelmann prin faptul că artiștii greci a u încercat
să asocieze chipului o stare de pace olimpiană , „în care să
nu încapă nici cea mai mică neliniște sau tulburare
considerate străine, după filosofia vremii, naturii și statutului
unei divinităŃi. Figurile
ce exprimă o atare
seninătate vădesc un
perfect echilibru al senzaŃiilor”. 58

2. Elevul și perspectiva medievală

Fecioara Maria inspiră vitraliile, mozaicurile și
sculpturile în această perioadă. Idealizare mistică … căci
această epocă stă atât sub semnul cavalerilor, cât și al
cruciadelor! în Evul Mediu, perspectiva însemna măr imea
taliei personajului redat în picturi direct proporŃ ională cu
importanŃa lui socială sau morală. Astfel, observăm că, deși
elevul e mai mic de statură decât un preot, de exem plu, aici
el e reprezentat la aceeași dimensiune, căci el e c entrul de
importanŃă al compoziŃiei noastre.

58 apud Istoria frumuseŃii , ediŃie îngrijită de Umberto Eco, Enciclopedia Rao , București, 2005, p. 251

3. Perspectiva renascentistă asupra elevului

Dacă în Evul Mediu, perspectiva însemna mărimea
taliei personajului redat în picturi direct proporŃ ională cu
importanŃa lui socială sau morală, în Renaștere per spectiva va
însemna o nouă confluenŃă între discipline, căci se descoperă
perspectiva geometrică în pictură. . Dacă până la Leonardo da
Vinci au rămas notiŃe referitoare la teorii matematice și la
teorii ale perspectivei în pictură, Leonardo va susŃine că
„pictura este o știinŃă : adică, o cale către cunoașterea sigură.
ȘtiinŃa lui Leonardo funcŃionează în mod tipic în termeni de
transfer de energie ..” 59 Perspectiva va însemna acum mărimea
personajelor și a obiectelor în funcŃie de amplasar ea lor în
spaŃiu (apropiate – mai mari, depărtate – mai mici) .
Observăm astfel că elevul din prim plan, aflat în f aŃa
celorlalŃi, este reprezentat mai mare decât cei car e se află mai
în spate, dar, de asemenea, putem aprecia distanŃa și între
personajele din planul secund.

4. Elevul clasic și echilibrul compoziŃional

Operele de artă în sec. XVII nu reprezintă doar o s implă
reflectare a realităŃii și a societăŃii în care iau naștere. „În
pictură și sculptură se recurge la temele alegorice , istorice,
religioase, mitologice, evidenŃiind frumuseŃea fizi că a
personajelor, iar personajul este idealizat. Modelu l antic
fiind considerat perfect, personajele contemporane sunt
adeseori prezentate ca eroi ai epocilor de mult tre cute.
Imaginile plastice se disting prin claritate raŃion ală, echilibru
sever și o plastică perfectă.” 60
Arta clasică, bazată pe echilibru și rigoare, se na ște
din două surse: natura și antichitatea, cu alte cuv inte, este un
exerciŃiu al raŃiunii și nu al pasiunii, căutând ar monia dintre
peisaj (natură) și istoria omului. 61

Putem observa astfel în schiŃa de mai sus elevul
idealizat, asemănător întrVo oarecare măsură celui antic, dar
și echilibrul compoziŃional, atenŃia concentrată as upra detaliilor (rechizitele din penar sau planșa
de pe perete).

59 Julian Bell, Oglinda lumii. O nouă istorie a artei , Editura Vellant, 2007, pp 191 V 192
60 , idem, pp 12 V 13
61 Lumea artelor. Enciclopedie pentru tineri , București, Enciclopedia Rao, Grupul Editorial Ra o, 1999, p. 61

5. Elevul romantic

În această perioadă, artistul își descoperă sufletul , astfel
că în arta plastică, pictorul dă frâu liber imagina Ńiei.
Picturile vor ilustra stări diferite: visare, revol tă, reverie,
toate de un puternic dinamism. Romantismul devine
expresia universului inconștientului. Acest curent abundă de
antiteze și evaziuni, de eroi nefericiŃi, ce redau atât
slăbiciunea omului, cât și forŃa lui în egală măsur ă. Prin
culoare se privilegiază imaginaŃia, atmosfera drama tică și
înflăcărarea artistului.
Remarcăm în schiŃa de mai sus starea de reverie a
elevei, ce își imaginează povestea spusă de profeso rul ei:
cea a unui înger cu o aripă frântă poate…

6. Realism în trăirile elevului

Realismul își dorește reprezentarea veridică, credi bilă,
factuală a realităŃii. Spre deosebire de romantism, care promova
idealizarea, realismul subliniază obiectivitatea. P entru realiști,
indiferent că sunt pictori sau scriitori, e vorba d e a reda
adevărul , principala sursă de inspiraŃie aflânduVse în real itatea
din jur, în viaŃa cotidiană însăși, prin aspectele ei riguroase și
prin scenele ei violente sau banale, ce devin astfe l sursă și
material pentru opera artistică. E rândul unei într egi pleiade de
personaje aparent lipsite de interes artistic să ap ară
reprezentate: muncitori, funcŃionari, mineri, aface riști, pe care
le regăsim și în pânzele lui Courbet sau ale lui Mi llet și
Daumier. Verosimilitatea tipurilor sociale create p ăstrează
nealterat caracterul artei de a fi mai reală decât realitatea ,
reliefând tot ce e semnificativ în realitatea încon jurătoare, așa
cum remarca Champfleury: „Perfectul realist trebuie să facă
portretul fizic al unui individ, descrierea obiceiu rilor sale, talia
exactă a omului și chiar greutatea sa.”
Surprindem un elev abătut, sentiment redat atât pri n expresia feŃei, cât și prin poziŃia
corpului, schiŃat întrVo situaŃie cotidiană: scrier ea temelor.

7. Impresionismul elevului

În impresionism , pictorii nu sVau mulŃumit, ca în realism, să ogli ndească realitatea
concretă, obiectivă, ci o realitate așa cum apărea ea simŃurilor și sensibilităŃii lor. Așadar, pânzel e
unor artiști precum Claude Monet, Auguste Renoir, E douard Manet, Alfred Sisley vor reda doar
aparenŃa realităŃii, filtrată prin propria percepŃi e psihică asupra lumii, aparenŃă ce trădează deci
impresii subiective, transpuse prin culoare și dive rse variaŃii ale luminii redate cromatic. Numele
curentului a fost dat de altfel de tabloul lui Mone t, intitulat Impresie, răsărit de soare . „Scriitorul
și artistul plastic nu mai fac un Ńel din reprezent area justă a realităŃii, ci o interpretează după

propria simŃire, prin obiecte, cuvinte și imagini t ransmiŃând
sugestia crezului lor artistic. În literatură, simbolismul e o
replică dată impresionismului, opunând lumii exteri oare
universul interior, naturii – biblioteca, construcŃ iei raŃionale –
sondarea inconștientului, interesului pentru formă – căutarea
unui conŃinut demn de interes.” 62
Iată deci un elev care zărește pe geam niște copaci , ale
căror forme trădează propria percepŃie, propria imp resie: frunze
ovale, diforme, pe alocuri imaginea devenind confuz ă; nu mai
știm dacă e vorba de frunze sau de pietrele zidului din spatele
copacilor!

8. Elevul și expresionismul

Expresionismul este o artă ce manifestă preferinŃă pentru
tensiuni interioare, pentru caricatural și stridenŃ e de culoare în
pictură. Se va pune accentul pe s inestezii, procedeu simbolist,
adică pe prelucrarea interpretativă a datelor lumii exterioare
oferite de simŃuri, asemeni tabloului lui Eduard Mu nch,
Strigătul . Curentul a apărut în primele decenii ale secolulu i XX,
ca reacŃie la naturalism și impresionism și se va m anifesta și în
literatura lui G. Trakl, F. Werfel, B. Brecht, L. B laga, Al.
Philippide, având ca principii:
● imaginarul expresionist presupune un contrast dat de
vitalitate și de neliniște filosofică în egală măsu ră
● se valorifică miturile
● tematica vizează în speŃă Ńipătul ca expresie
exteriorizată a acestei neliniști
● personajul nu mai
este omul concret, real, istoric,
ci omul alegoric, emblemă a unei clase
● stilul surprinde o oarecare violenŃă a expresiei
SchiŃa de mai sus prezintă o reacŃie de exterioriza re a
spaimei de păianjen (arahnofobia), elevul fiind des enat aproape
caricatural.

9. Viziune modernistă asupra elevului

Modernismul și, mai cu seamă, avangarda, marchează
criza existenŃială a omului modern. Perioada de tre cere de la
modernism la neomodernism și postmodernism, marcând ca
perioadă istorică cel de al doilea război mondial ș i perioada

62 Lucian Petraș, Istoria artelor. Curente culturale în literatură și în celelalte arte , în Literatura și celelalte
arte – ghid interactiv pentru profesori și elevi , Pitești, Editura Nomina, 2009, p. 16

postbelică, deci o perioadă agitată din punct de ve dere socioV politic, poartă denumirea de
avangardism . Este epoca în care graniŃele dintre arte și grani Ńele dintre genuri și specii sunt
dărâmate. Acum se nasc caligramele și pictopoezia.
Observăm mai sus o schiŃă în care textul și imagine a se îmbină în spiritul aceleiași idei,
cea a elevului! Textul poeziei e scris în forma ide ii sale. Sau
desenul urmează linia textului.

10. Elevul suprarealist

Suprarealismul are tendinŃa de a rupe regulile și
barierele, inspirat din subconștient și vis și din teoria
psihanalitică freudiană, presupunând lipsa controlu lui raŃional al
conștiinŃei, literatura devenind astfel un dicteu automat , o
succesiune onirică a
viziunilor. În pictură,
stilul academic figurativ
al lui Salvador Dali și al
lui Rene Magritte, alături
de automatismul ritmic al
lui Miro ilustrează ambivalenŃa raŃionalitate –
iraŃionalitate, creând elemente și asocieri absurde , stranii,
insolite, nemaivăzute.
Iată o astfel de asociere șocantă între un elev și un
delfin, respectiv o pasăre și un profesor. Sau or f i
profesorul – delfin și elevul – pasăre?

11. Portretul cubist al elevului

Cubismul presupune tendinŃa cubică, geometrică
în structurarea formelor, așa cum se poate observa în
pictura lui Braque sau a lui Picasso, care acceptă lecŃia propusă de Paul Cezanne în 1904:
„TrataŃi natura prin ciclindru, sferă și con.” SVa r putea defini deci printrVo viziune geometrică
asupra lumii.
Motivele sunt simplifícate și descompuse în cuburi, lăsând vizibile formele geometrice
ale structurii lucrurilor ca întreg. Metoda sugerea ză redarea simultană a tuturor feŃelor unui
obiect. E o nouă creaŃie, ce se va asocia tehnicii colajului, ce constă în obiecte decupate și lipite
și formând un întreg.
Ce forme geometrice putem observa în portretul cubi st al elevului?

12. Elevul futurist sau senzaŃia vitezei

Futurismul – dacă cubismul evidenŃia formele lucrurilor, futur ismul va evidenŃia
instabilitatea lor. Apelând la tehnica imaginii fra gmentate în mai multe imagini succesive,
futurismul proclamă necesitatea ruperii de tradiŃii le trecutului și instaurarea unui nou ideal
estetic, prin exprimarea vitezei, a dinamismului vi eŃii și a
frumuseŃii produselor tehnicii moderne. Reprezentan tul în
pictură este Marcel Duchamp. Tablourile futuriștilo r redau
mișcarea în spirală și în diagonală, reprezentând a stfel nu o
stare, ci un proces.
În schiŃa de mai sus, elevul apare reprezentat nu c u
două picioare, ci cu… cinci! Desigur, pentru a su gera faptul că
se află în mișcare!!!

O trecere în revistă, desigur selectivă, a principa lelor
tehnici în arta plastică pentru a crea o imagine co ncretă, de
ansamblu, asupra evoluŃiei acestora. Utilizate ca s uport în
ilustrarea curentelor culturale manifestate în pict ură, literatură,
muzică, teatru sau chiar știinŃă, aceste fișe pot f ixa anumite
trăsături specifice, astfel elevul reŃinând mult ma i ușor
elemente care, predate dogmatic, iVar îngreuna înŃe legerea. Cu
atât mai mult cu cât exemplificările îl vizează toc mai pe el, elevul , ca obiect al lor.

f. MATERIALE ȘI FEED – BACKUURI REALIZATE DE ELEVII CL ASEI A
VIUA

Elevii clasei a VIVa A de la C. N. „Moise Nicoară” au realizat deVa lungul anului școlar o
serioasă muncă de cercetare în ceea ce privește evo luŃia socio – culturală și cea știinŃifică în
cadrul fiecărei epoci studiate, coordonaŃi de doamn a profesoară Octavia Potocean, diriginta lor.
Astfel, ei au realizat materiale expozitive în form at powerVpoint, pe care leVau prezentat în plen
în fiecare zi a proiectului. De la
galeria scriitorilor, a artiștilor
plastici sau a compozitorilor, la cea
a matematicienilor sau a
descoperirilor știinŃifice, fiecare
material a reprezentat o sursă de
informaŃii menite să consolideze
imaginea pe care fiecare participant
la proiect urma să șiVo formeze în
fiecare zi.
Materialele elevilor noștri
pot fi consultate pe siteVul
educaŃional al proiectului nostru,
susŃinut de Moodle România, la
linkurile:

http://www.moodle.ro/scoalaaltfel/
http://www.moodle.ro/scoalaaltfel/course/view.php?i d=2

FeedUbackUuri

Dragă jurnalule,
Ce săptămână minunată am avut! Proiectul “Epoci ș i curente culturale europene” a fost
un succes.
În fiecare zi, eu și colegii mei prezentam lucrăril e noastre în PowerPoint. Am apreciat
foarte mult cu toŃii câtă muncă am realizat în aces t proiect. Am avut invitaŃi și câŃiva elevi de
clasa a IIVa. Aceștia, în timpul prezentărilor,fiin d foarte bucuroși datorită faptului că ei colaborau
cu noi, interveneau, răspunzând întrebărilor noastr e.
Apoi mergeam la ateliere, lucrând în stilul curen tului din ziua respectivă. De exemplu, în
perioada romantismului am creat rochii cu decolteu. Am învăŃat jucânduVne despre fiecare
current.
Acum, jurnalule, trebuie să plec. Însă tot ce pot s pune este că am rămas cu amintiri
frumoase după acest proiect și la fel și cunoștinŃe care mă vor ajuta în viitor.
FolcuŃ Iulia

Jocul învăŃăturii
Acum,după trei săptămâni trecute de la finalul pr oiectului “Epoci și curente culturale
europene”, îmi pot aminti cât de bine și în cât tim p am putut să acumulez o sumedenie de lucruri
care mă vor ajuta în viaŃă.
Pentru mine, acest mod de a învăŃa interactiv și pr in diverse jocuri mVa fascinat. A fost
totul pe gustul meu. Cine ar fi crezut vreodată că voi fi provocat să creez modele de rochii
precum cele clasice sau impresioniste? Sau cine ar fi crezut că voi învăŃa despre majoritatea
tehnicilor de a cânta la vioară, de a scrie întrVo anumită manieră sau de a picta, având o scurtă
“discuŃie” interactivă cu doamna profesoară.
Cred că tipul acesta de proiect este viitorul învăŃ ământului.
Ciadi Bogdan

O experienŃă minunată
Acest proiect din “Săptămâna altfel”, organizat de doamna profesoară de limba română
Camelia Circa Chirilă și diriginta noastră de matem atică Octavia Florica Potocean, numit “Epoci
si curente culturale”, a fost mai special decât cel cu “Călătoria mea culturală în Europa”,
deoarece de această dată noi am fost cei care am re alizat prezentări în cadrul proiectului..
MiVau plăcut foarte mult prezentările colegilor mei .În acest an am apreciat contribuŃia
profesorilor,a scriitorilor și a pictorilor care ne Vau învăŃat foarte multe lucruri. În ateliere am
experimentat munca celor care făceau acele haine mi rifice, cum erau pictate hainele și cum se
juca teatru în același timp.
În acea săptămână mVam simŃit exact ca și domniŃele din acele timpuri. Mereu imi voi
aduce aminte cu plăcere această săptămână de vis, d ecupată din basme.
Horvath Petra
Retrăirea epocilor
De când am pășit în această școală, am știut că est e una dintre cele mai speciale școli.
Prin acest proiect, doamnele profesoare au reușit s ă mă convingă de faptul că săptămâna altfel
nu este o săptămână de vacanŃă, este o săptămână în care toŃi am lucrat din greu, dar fără să
simŃim acest lucru, astfel că totul sVa transformat în cea mai minunată experienŃă care sVa putut
desfășura în acea săptămână.
Un proiect care neVa făcut să ne simŃim bine,s ă re alizam că ceea ce am lucrat a avut întrV
adevăr o valoare deosebită în privinŃa noastră. Am învăŃat sute de lucruri despre epocile pe care
leVau trăit strămoșii noștri în urmă cu mult timp. În fiecare zi, totul devenea din ce în ce mai
palpitant, încercam să învăŃ toate informaŃiile găs ite de către colegii mei.
Le mulŃumesc doamnelor profesoare pentru toată munc a depusă pentru ca noi să
rămânem cu cât mai multe lucruri folositoare în min te și mulŃumesc celor din proiect pentru că
mVau făcut să mă simt bine.
Morariu Eduard

Epoci și curente istorice
În săptămâna altfel am avut o experienŃă extrordin ară, deoarece colaborarea cu alŃi copii
a fost o idee foarte bună. Eu mVam distrat minunat, dar și am descoperit lucruri noi despre istorie
și multe epoci interesante. Colegii mai mici sVau p urtat exemplar, unii au fost chiar și foarte
simpatici, răspunzând ca niște domni mici. Zilele p etrecute în acest proiect mVau facut să mă simt
bine, deoarece am contribuit la ceva inedit.

Atelierele au fost o idee excelentă: jocuri de logi că, modă, dar și alte jocuri interactive,
cum ar fi Twister. ToŃi am făcut ceva care întrVade văr neVa plăcut, unii au și pictat lucruri inedite.
Au fost și alte demonstraŃii, cu pictori, actori și mulŃi alŃii. A fost chiar cea mai frumoasă
săptămână,eu miVaș dori să se mai repete.
“Lucrând din greu, totul este posibil, iar finalul este fericit!”
Boroș Mihai Norris

Școala altfel
În această săptămână intitulată “Școala altfel”, am învăŃat foarte multe despre istorie,
începând cu antichitatea până în epoca contemporană .
Eu am fost în echipa care a prezentat clasicismul ș i romantismul. MiVa plăcut foarte mult,
deoarece clasa noastră a susŃinut partea de prezent ări în format PowerPoint. Au venit alŃi elevi, a
fost una dintre părŃile mele preferate din acest pr oiect faptul că socializam cu alŃi elevi din alte
școli. A fost foarte multă armonie. NeVam mai încu rcat puŃin la prezentare, deoarece aceasta a
fost prima noastră prezentare, dar pentru noi nu a fost important acest lucru. A contat că neVam
distrat alături unii de alŃii și nu numai atât.. ne Vam dezvoltat spiritul de echipă. Ceea ce neVa
ajutat și ne va ajuta în continuare foarte mult.
Sper ca și anul viitor să fie la fel sau poate chia r mai bine. În concluzie, școala altfel miVa
plăcut enorm de mult!
Popescu Andrei

Săptămâna “Școala altfel”
Înaintea săptămânii eram foarte emoŃionat, deoarece nu știam cum va fi și dacă mă voi
descurca să prezint în sala festivă PowerPointVul.
În cele din urmă, am înŃeles că emoŃiile nu își au rostul, totul a mers foarte bine la
prezentare. Mai târziu am fost direcŃionaŃi către s ăli și am lucrat la: literatură, pictură, muzică,
modă, jocuri logice sau sportive și teatru. Desigur că în fiecare zi trebuia sa pictăm ceva care este
specific fiecărei epoci.
Au trecut astfel și zilele de marŃi și miercuri și joi. Nu pot spune decât că mVa încântat
faptul ca am învăŃat foarte multe lucruri despre ep oci.
Vineri am făcut evaluare și a trebuit să completez un formular despre fiecare epocă. Iar
prin acest mod mVam putut autoevalua.
Popescu Valentin
MultiU,interU și transdisciplinar
În decursul vieŃii sale, omul tot învaŃă, tot rep etă. Omul poate învăŃa știinŃă, poate săVși
exerseze abilitatea și creativitatea prin desen și arte. Poate săVși dezvolte fizicul prin sport. Dar
pentru a aprofunda toate aceste lucruri, pentru aVș i atinge Ńelurile, trebuie să găsească câteva
puncte comune în lucrurile pe care le învaŃă. Să tr anspună teoreticul în practic și practicul în
teoretic.
O astfel de încercare ce a fost încununată de succe s a avut loc în perioada de 2V6 aprilie
desfășurânduVse la “Colegiul NaŃional Moise Nicoară ”,Arad. Însă printrVo nefericită întâmplare
eu, împreună cu încă doi colegi eram atunci la Bist riŃa participând la “Olimpiada NaŃională de
matematică”. Acest proiect sVa numit “Epoci și cure nte culturale”,a avut nevoie de luni de
pregătire. Totul a început în semestrul întâi, când doamna dirigintă neVa împărŃit în mai multe
grupe care erau formate din 5V6 elevi. Fiecărei gru pe i sVa atribuit câte o epocă culturală pe baza
căreia trebuia creată o prezentare în PowerPoint. A ceastă prezentare trebuia să conŃină informaŃii

din mai multe domenii, precum arte, știinŃă, arhite ctură etc. Cum am fost mai mulŃi întrVo grupă,
fiecare a primit sarcina lui, fiecare a primit dome nii despre care trebuia “culese” informaŃii. La
final, fiecare membru din grupă a trebuit sa trimit ă ceea ce a întocmit elevului care coordona
grupa. Acesta avea sarcina de a finisa proiectele c elorlalŃi și să întocmescă un proiect amplu care
să conŃină toate acele informaŃii.
În încheiere, vreau să vă spun că a fost o activita te obositoare, dar incitantă în același
timp. Însă toate acestea mVau facut să îmi doresc să mai particip încă o dată la o astfel de
activitate.
Sturz Lazăr Ștefan

O școală altfel
În opinia mea, această “Școală altfel” mi sVa părut o experienŃă interesantă, frumoasă, dar
totuși greu de relizat. Profesorii dar și organizat orii au depus mult efort pentru a ieși totul așa
cum trebuie.
După prezentări, am mers împreună cu jumătate dintr e colegii mei, fiind acompaniaŃi de
alŃi copii mai mici, la ateliere. Acest proiect fo st o idee genială pentru că toŃi am înŃeles mult
mai bine specificul epocilor. MiVa plăcut mai mult decât anul trecu,t deoarece noi am făcut
prezentările în PowerPoint. Și a fost mult mai int eresant să prezentăm noialtora de această dată.
Cu siguranŃă miVar plăcea mult mai mult dacă sVar desfășura și școala la fel ca acest
proiect.
Balazs Aida
“Epoci și curente culturale europene”
Părerea mea în legătură cu proiectul trandisciplina r “Epoci și curente culturale europene”,
care a avut loc în decursul săptămânii “Școala altf el”, este că a fost o ocazie excelentă ca noi,
elevii, să învăŃăm și să înŃelegem lucruri pe care nu leVam știut. Prezentările în Powerpoint neVau
ajutat să ne deschidem faŃă de public și să comunic ăm cu el. Cercetarea pentru proiect a fost o
provocare pentru noi, deoarece unele materiale au f ost greu de găsit.
Atelierele neVau ajutat să aprofundăm și să înŃeleg em practic ceea ce prezentările neVau
explicat doar teoretic.
Lupu David
Școala altfel
Am participat cu bucurie la o experienŃă de neui tat, o experienŃă care mVa făcut sa aflu
mult mai mult despre mine însumi, dar și despre lum ea uimitoare în care trăim. Am realizat că
totul, dar absolut totul poate fi o artă extraordin ară, dacă ai puterea de a realize că,și o petală de
floare contează.
Cu ajutorul prezentărilor am reușit să reŃin câte c eva despre fiecare epocă în parte, am
reușit să trăiesc o zi în trecut și să îmi pot form a o perspectivă despre viaŃa cotidiană a oamenilor
din trecut. Toate acestea datorită acestui proiect .
Aici, la “Colegiul NaŃional Moise Nicoară”, se abor deză un stil mai bun si mai interesant,
deoarece elevii sunt dornici tot timpul de mai mult .
MulŃumesc pentru această experienŃă nemaipomenită!
Fanea Amelia

Săptămâna altfel
Această săptămână a fost una mult mai ușoară și m ai frumoasă decât îmi imaginasem.
Deși mie miVa fost puŃin cam teamă de prezentări, c a nu cumva să greșim, au ieșit mai bine decât
mă așteptam.
Având un public numeros și plin de viaŃă, copiii de clasa a II a neVau însoŃit aproape de
fiecare dată. Mie miVa plăcut foarte mult de cei do i pictori, mai ales că unul dintre ei a studiat la
școala mea.
Acestea fiind spuse, eu sunt mândru că am participa t la proiect și că am făcut ceva cu
totul nou, de asemenea neVam și distrat. A fost o e xperienŃă nemaipomenită! Pe care rar ai ocazia
să o întâlnești.
Lazăr Răzvan

Un proiect fascinant
Proiectul ”Epoci și curente cultural Europene” a fost un proiect captivant, învăŃând
lucruri noi și distrânduVne în același timp. După fiecare prezentare, la ateliere mVam putut folosi
de ceea ce am învăŃat, jucând teatru cu marionete î n stilul epocii respective, sau pictând și scriind
în stilul epocii din acea zi. De asemenea, la ateli erul de muzică, am putut asculta muzică din
epoca respectivă.
Prezentările în PowePoint au fost foarte reușite.
Sopon Luciana
Despre Școala altfel
Săptămâna “Școala altfel” a fost super! Mie, sincer , miVa plăcut foarte mult. Am mers la
școală în fiecare zi din acea săptămână lejeră și s imŃinduVmă bine. În prima zi, mi sVa părut
genial! Eram curioasă pentru că nu aveam idee cum v a fi, însă totul a decurs bine. Am ajuns
puŃin mai repede la școală pentru a o machia pe col ega noastră precum Cleopatra, deoarece ea
prezenta. Și a trebuit ca machiajul să fie specific temei.
MVam simŃit bine alături de colegii mei, dar și ală turi de elevii de clasa a X a , ai doamnei
profesoare de limba română. Cei mai mari au făcut n iște prezentări grozave și foarte amuzante.
La atelierul de pictură am râs și am desenat! Am fă cut un desen foarte hazliu despre
“Greierele și Furnica”, cu Furnica “ZgârciVZgârci” și Greierul “Mariachi”. În fiecare zi, sVa
prezentat altceva, a fost amzant, dar și am învăŃat .
Sper că și ceilalŃi sVau simŃit bine, alături de mi ne, colegii mei, invitaŃii, profesorii și
colegii mai mari de a X a.
Rus Argentina

Mașina timpului
Acest proiect a fost precum o mașină a timpului c are neVa plimbat peste tot în lume, în
perioadele mai bune sau mai rele și neVa arătat și explicat cum a trăit omul în trecut și cum a
evoluat el.
Acest proiect intitulat Epoci și curente culturale mVa mai făcut să înŃeleg că omul
întotdeauna a fost creativ și inventiv și că dinto tdeauna oamenii au fost diferiŃi unul faŃă de
celălalt. Și că nu a existat om perfect.
Cismaș Andrei
Școala altfel – o școală a distracŃiei și a muncii în echipă
În opinia mea, în “Săptămâna altfel”, mVam distrat mult mai bine ca în oricare altă
săptămână de școala.

Dar conștientizez că în această săptămână nu a fost numai distracŃie, ci a fost și muncă.
PowerPointVurile au fost lucrate excelent. Au fost chiar foarte puŃine greșeli și cele care au fost
au fost minore. Noi am încercat să prezentăm și pe înŃelesul celor mici,a dică interactiv, însă
totodată am încercat și să nu îi plictisim pe cei m ari. După părerea mea, am reușit întrVo anumită
măsură.
Iar după ce am terminat de prezentat PowerPointVuri le,neVam împărŃit în două săli.
Fiecare sală era foarte bine organizată, cu activit ăŃi attractive.
În concluzie, eu zic că a fost un proiect reușit și foarte bine organizat.
Damian Filip

g. Fișe de evaluare

i. Fișe evaluare clase primare și gimnaziale

Evaluare literatură
Bifează curentul în care se încadrează textul. Aleg e apoi cuvintele potrivite pentru fiecare text ce
face parte dintrVun curent literar, eliminând prin tăiere cuvintele intruse:

M. Eminescu, Somnoroase păsărele
Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele V
Noapte bună!

Doar izvoarele
suspină,
Pe când codrul negru
tace;
Dorm și florileVn
grădină V
Dormi în pace!

Trece lebăda pe ape
Între trestii să se
culce V
FieVŃi îngerii aproape,
Somnul dulce!

PesteVa nopŃii feerie
Se ridică mândra lună,
TotuVi vis și armonie V
Jean de la Fontaine, Greierele și furnica
Petrecuse cu chitara
toată vara.
Însă iată căVntrVo zi
când viforniŃa porni,
Greierele se trezi
fără muscă , fără râmă,
fără umbră de fărâmă.
Ce să facă?…Hai să
ceară
la Furnică, pân’ la
vară,
niscai boabe de secară.
V“Pe cuvânt de
lighioană,
voi plăti cinstit cucoană,
cu dobânzi, cu tot ce vrei!…”
Dar Furnica, harnică,
are un ponos al ei:
nuVi din fire darnică
șiVi răspunde cam răstit:
VAstăVvară ceVai păŃit?
VDacă nu e cu bănat.

Noapte bună!

zi și noapte am cântat
pentru mine, pentru toŃi…
V„Joacă astăzi dacă poŃi!”
□ clasicism □ romantism □ simbolism
□ modernism
noapte, calităŃi și defecte, înger, parfum,
lebădă, muzică, nou, vis, harnic și leneș, dansul
iubirii, neobișnuit □ clasicism □ romantism □ simbolism
□ modernism
noapte, calităŃi și defecte, înger, parfum,
lebădă, muzică, nou, vis, harnic și leneș,
dansul iubirii, neobișnuit

Apollinaire, Inimă
Al. Macedonski, ValŃul rozelor
Pe verdea margine de șanŃ
Creștea măceșul
singuratic,
Dar vântul serii
nebunatic
PoftiVntrVo zi pe flori la
danŃ.
Întâi pătrunse printre foi,
Și le vorbi cu voce lină,
De dorul lui le spuseVapoi,
Și suspină — cum se suspină…
Și suspină — cum se suspină…
□ clasicism □ romantism □ simbolism
□ modernism
noapte, calităŃi și defecte, înger, parfum,
lebădă, muzică, nou, vis, harnic și leneș, dansul
iubirii, neobișnuit □ clasicism □ romantism □ simbolism
□ modernism
noapte, calităŃi și defecte, înger, parfum,
lebădă, muzică, nou, vis, harnic și leneș,
dansul iubirii, neobișnuit
Nume: ………………………………………………………………………………………….
Prenume: …………………… …………………………………………………………………
Școala: ………………………………………………………………………………………….
Clasa: ……………………………………………………………………………………………

Evaluare pictură
Toate imaginile de mai jos redau plastic un copac î n maniere diferite. Bifează curentul în care se
încadrează imaginea. Alege apoi cuvintele potrivite pentru fiecare imagine ce face parte dintrVun
curent cultural, eliminând prin tăiere cuvintele in truse:

Derrain , Extaticul
Claude Monet , Sena la Vertheuil
□ impresionism □ realism □ cubism
□ expresionism
adevăr, impresie, realitate, stridenŃe cromatice,
forme geometrice, faŃă – profil – spate, pete de
culoare, deformare □ impresionism □ realism □ cubism
□ expresionism
adevăr, impresie, realitate, stridenŃe
cromatice, forme geometrice, faŃă – profil –
spate, pete de culoare, deformare

Corot , Intrarea în sat

Mondrian , Copac
□ impresionism □ realism □ cubism
□ expresionism
adevăr, impresie, realitate, stridenŃe cromatice,
forme geometrice, faŃă – profil – spate, pete de
culoare, deformare □ impresionism □ realism □ cubism
□ expresionism
adevăr, impresie, realitate, stridenŃe
cromatice, forme geometrice, faŃă – profil –
spate, pete de culoare, deformare

Nume: ………………………………………………………………………………………….
Prenume: ………………………………………………………………………………………
Școala: ……… ………………………………………………………………………………….
Clasa: ……………………………………………………………………………………………

Evaluare știinŃă
Asociază corect fiecare personalitate cu invenŃia c e îi aparŃine, notând în spaŃiile punctate
numele personalităŃii și denumirea invenŃiei. Bifea ză apoi epoca corespondentă:

………………………………………………………………………
……………………………………………………………………… □ Antichitate
□ Renaștere
□ Epoca modernă

………………………………………………………………………
……………………………………………………………………… □ Antichitate
□ Renaștere
□ Epoca modernă

…………………………………………………………………………… □ Antichitate

…………………………………………………………………………… □ Renaștere
□ Epoca modernă

Nume: ………………………………………………………………………………………….
Prenume: ………………………………………………………………………………………
Școala: ………………………………………………………………………………………….
Clasa: ……………………………………………………………………………………………

Evaluare modă

Bifează varianta
corectă pentru
fiecare imagine,
corespunzătoare
costumului
reprezentativ al
unei epoci:

□ Antichitate □ Romantism
□ Ev mediu □ Realism
□ Renaștere □ Modernism
□ Clasicism □ Epoca contemporană □ Antichitate □ Romantism
□ Ev mediu □ Realism
□ Renaștere □ Modernism
□ Clasicism □ Epoca contemporană

□ Antichitate □ Romantism
□ Ev mediu □ Realism
□ Renaștere □ Modernism
□ Clasicism □ Epoca contemporană □ Antichitate □ Romantism
□ Ev mediu □ Realism
□ Renaștere □ Modernism
□ Clasicism □ Epoca contemporană

□ Antichitate □ Romantism
□ Ev mediu □ Realism
□ Renaștere □ Modernism
□ Clasicism □ Epoca contemporană □ Antichitate □ Romantism
□ Ev mediu □ Realism
□ Renaștere □ Modernism
□ Clasicism □ Epoca contemporană

□ Antichitate □ Romantism
□ Ev mediu □ Realism
□ Renaștere □ Modernism
□ Clasicism □ Epoca contemporană □ Antichitate □ Romantism
□ Ev mediu □ Realism
□ Renaștere □ Modernism
□ Clasicism □ Epoca contemporană

Nume: ………………………………………………………………………………………….
Prenume: ………………………………………………………………………………………
Școala: ………………………………………………………………………………………….
Clasa: ……………………………………………………………………………………………

Evaluare muzica
Bifează curentul în care se încadrează imaginea. Al ege apoi cuvintele potrivite pentru
fiecare imagine ce face parte dintrVun curent cultu ral, eliminând prin tăiere cuvintele intruse:

□ impresionism □ antichitate □ clasicism
□ modernism
lira, fluier, sintetizator, zei, Apolo, clarinet,
Hermes, Gershwin □ impresionism □ modernism □ antichitate
□ clasicism
New York, America, Italia, Germania, jazz,
saxofon, lira, Mozart

□ Ceaikovski V Lacul Lebedelor □ Vivaldi V
Anotimpurile □ Prokofiev – Romeo si Julieta

□ impresionism □ expresionism □ antichitate
□ clasicism
vioara, xilofon, violoncel, contrabas, saxofon,
viola,magnetofon

□ instrumente cu corzi □ instrumente de suflat □ Gershwin, Bach, Mozart, Rapsody in blue,
Un american la Paris,Ceaikovski, jazz,
saxofon

Nume: ………………………………………………………………………………………….
Prenume: ………………………………………………………………………………………
Școala: ………………………………………………………………………………………….
Clasa: ……………………………………………………………………………………………

Evaluare teatru
Bifează varianta corectă pentru fiecare imagine, co respunzătoare teatrului unei epoci:

□ teatru antic
□ teatru medieval
□ teatru realist □ teatru medieval
□ teatru renascentist
□ teatru modern / avangardist

□ teatru medieval
□ teatru antic
□ teatru renascentist
□ teatru romantic
□ teatru modern / avangardist
□ teatru medieval instrumente de percutie □ clasicism □ romantism □ modernism
□ impresionism

□ teatru antic
□ teatru modern / avangardist
□ teatru romantic
□ teatru antic
□ teatru realist
□ teatru renascentist

Nume și prenume:
………………………………………………………………… ………………………..
Școala: ……………………………………… ………………………………………….
Clasa ……………………………………………………… …………………………….

ii. Fișă evaluare clase liceale
Fișă evaluare clasa a XUa în cadrul proiectului Epoci și curente culturale
1. Numele și prenumele …………………………. …………………………………………… …
2. Rolul pe care lUai îndeplinit în proiect:
a. Organizator
b. Coordonator workshop
c. Participant
d. Observator
3. În funcŃie de gradul tău de implicare, acordăUŃi o notă de la 1 – 10: ………
4. Precizează ziua și tipul de activitate care ŃiUau p lăcut cel mai mult. Argumentează:
…………………………………………… …………………………………………… ……………………………………
…………………………………………… …………………………………………… ……………………………………
5. Definește scopul acestui proiect în viziunea ta:
…………………………………………… …………………………………………… ……………………………………
…………………………………………… …………………………………………… ……………………………………
6. Notează cel mai interesant aspect al proiectului di n punctul tău de vedere: moment
/ activitate / invitat / etc. Argumentează.
…………………………………………… …………………………………………… ……………………………………
…………………………………………… …………………………………………… ……………………………………
7. Notează aspectul cel mai lipsit de interes al pro iectului din punctul tău de vedere:
moment / activitate / invitat / etc. Argumentează.

…………………………………………… …………………………………………… ……………………………………
…………………………………………… …………………………………………… ………………………………..
Redă, sub formă de jurnal tip eseu, gândurile tale referitoare la acest proiect (ce ai
învăŃat, cu ce amintiri ai rămas, ce îŃi reproșezi, cum teUa îmbogăŃit spiritual etc)
…………………………………………… …………………………………………… ……………………………………
…………………………………………… …………………………………………… ……………………………………
…………………………………………… …………………………………………… ……………………………………
…………………………………………… …………………………………………… ……………………………………

3. CUM SĂ CĂLĂTOREȘTI ÎN TIMP U IMPRESIILE ELEVILOR
ORGANIZATORI DIN CLASA A XUA FU

În timpul acestui proiect, pot spune
că am reușit să pătrund în sufletul istoriei
Daniela Eluna

Școala altfel a fost un prilej foarte bun de a ieși din rutina zilnică și de a descoperi
spiritul și transformările culturii deVa lungul vre mii. A fost o săptămână în care mVam simŃit
captivă și captivată întrVo lume în
care cu siguranŃă toŃi visăm din când
în când să evadăm.
Eu mVam ocupat în special
de atelierul de știinŃă, astfel că nu
mică miVa fost bucuria când am avut
ocazia că lucrez cu trei băieŃi de la
Centrul Școlar. Am fost plăcut
impresionată să văd bucuria și
interesul lor de a învăŃa lucruri noi.
De altfel, ei sVau arătat foarte
interesaŃi de acest atelier. MVam
bucurat să le pot fi de un real folos
în activitatea la care au participat și
în cadrul căreia au utilizat materialele de învăŃar e
Montessori. Dintre materialele puse la dispoziŃie,
cel mai mult leVa plăcut sistemul solar și puzzleV
urile cu harta lumii. Au fost prinși parcă întrVo
altă lume și deschiși să afle lucruri noi. MVa uimi t
rapiditatea cu care rezolvau puzzleVurile din lemn
sau refăceau sistemul solar… Și am învăŃat de la
ei o lecŃie de viaŃă. PrezenŃa acestor copii specia li
mVa impresionat și miVa dovedit din nou că, în
ciuda faptului că unii dintre noi au probleme de
sănătate, nu suntem diferiŃi și avem aceleași
drepturi.
În urma acestui proiect nu au rămas teste
clasice și note în catalog, ci texte literare creat e
de cei mici, mici tablouri realizate în spiritul
fiecărei epoci, machete de costume de epocă
realizate de mâinile lor. Și, desigur, multe
amintiri frumoase.
Denisa VlăduŃ

Pare surprinzător , dar întrVo singură săptămână am descoperit nenumă rate feluri de a
învăŃa și moduri de a stimula un copil să înveŃe cu plăcere. Fiecare zi a însemnat o călătorie în
timp:
Luni – de la Antichitate
la Clasicism – neVam îmbrăcat
în costume de epocă, am aflat
câte ceva despre teatrul acelor
vremuri și chiar neVam trezit cu
toŃii întrVo piaŃetă medievală în
care fie am vizionat un
spectacol adVhoc de marionete
a la commedia del’arte ,
susŃinut de colegii mai mici sub
bagheta regizorală a actorului
Zoltan Lovas și a regizorului
Nicolae – Mihai Brânzeu, fie
am râs văzânduVi pe colegii de
la „Sabin Drăgoi”, de la secŃia
actorie, interpretând cu mult
haz câteva fabule clasice, fie
am interpretat chiar eu alături
de colegul meu, Cody, fabula unor iepuri… Toate a cestea, pe acorduri de vioară și în „decoruri”
imaginate de pictorul Mihai Takacs.
MarŃi – între
Romantism și Realism – colega
noastră din clasa a IXVa,
Bettina Takacs, neVa făcut o
superbă demonstraŃie de balet
pe muzica lui Ceaikovski,
Lacul lebedelor , după ce neVa
învăŃat pe toŃi cei cinci pași de
bază și cele cinci poziŃii de
bază ale mâinilor în balet.
Pictorul Bogdan łigan neVa
făcut o demonstraŃie artistică a
unei picturi romantice, cu clar
– obscururi și forme neclare,
iar cei mici au creat, romantici ,
texte pline de visare și costume
de epocă impresionante.
Miercuri – Simbolism și Impresionism – ziua aceasta a venit parfumată de mirosul
trandafirilor. Fiecare copil a putut să miroase și să guste aroma trandafirului (prin gemul de
trandafiri și siropul de trandafiri cu care iVam se rvit), apoi au refăcut trandafirul din puzzle
Montessori, au pictat trandafiri, alături de pictor ul invitat, au scris despre trandafiri și au ascult at
ValŃul rozelor în interpretarea lui Tudor Gheorghe. Costumele de e pocă create de ei au avut câte
un trandafir ca accesoriu. Asociere de simŃuri, dec i simbolism.

Joi – Modernism, Neomodernism, Postmodernism – cu pași repezi, am revenit în prezent,
după ce am văzut invenŃiile celebre ale secolului, am descoperit perioada albastră a lui Picasso și
cubismul, Rapsodhy în blue a lui Gershwin și improvizaŃia jazzVului, caligrame le lui Apollinaire
și dansurile de societate ale epocii moderne. Am cr eat și noi alături de colegii noștri invitaŃi
caligrame și colaje și am jucat Twister, mereu cu z âmbetul pe faŃă.
Vineri – Azi, acum, evaluare V Am reînvăŃat să descopăr lumea prin ochi și cu suflet de
copil și să mă bucur de acest azi și acum , datorită unui ieri ce șiVa pus amprenta asupra a ceea ce
suntem cu toŃii și datorită unei școli altfel.
Alexandru Cordoș

Acest proiect neUa fascinat din momentul în care am aflat că vom purta rochii de epocă,
împrumutate de la Teatrul Clasic "Ioan Slavici". Au fost foarte frumoase, spectaculoase, toate am
arătat ca niște prinŃese și sentimentul apartenenŃe i la o altă eră neVa umplut sufletele, astfel că și
atitudinea noastră a fost
alta, am fost cu toŃii mult
mai galanŃi. Totodată, prin
îmbrăcarea costumelor și
defilarea înaintea celorlalŃi
participanŃi, prin
explicaŃiile oferite de
doamna dirigintă, cu toŃii
am înŃeles specificul
fiecărei epoci culturale
prin prisma vestimentaŃiei.
NeVam ocupat de
workshopVul de modă:
Miruna, Diana, Daniela,
Simona și Evelyn. Copiii
au creat haine specifice
epocii din ziua respectivă,
pe niște machete. Toate
creaŃiile lor au fost mai
apoi expuse pe un panou. Copiii au fost foarte inve ntivi, e foarte interesant să vezi cum poate ieși
o operă de artă, doar dacă îŃi lași imaginaŃia libe ră. Au fost geniali!
NeVau plăcut poveștile spuse de elevii de la Liceul de Artă, jocurile conduse de actorul
Zoli Lovas, miVau plăcut și desenele realizate demo nstrativ de cei doi pictori. Credem că
prezenŃa invitaŃilor a fost foarte importantă, căci am avut zilnic în faŃa noastră adevărate modele
în domenii artistice diverse, pe care, poate, unii dintre noi le vom îmbrăŃișa. Cel mai mult neVa
plăcut cea de a treia zi, cea a epocii Simboliste ș i Impresioniste, unde am lucrat cu materiale
ușoare, cu culori calde și imprimeu floral.
Eneria emanată de colegii noștri mai mici neVa moli psit și pe noi. Am învăŃat din această
experienŃă ce înseamnă munca în echipă și neVam res ponsabilizat cu toŃii. Dar am învăŃat și că
putem fi capabili să coordonăm singuri activităŃi î n cadrul unui proiect.
A fost un proiect foarte bine realizat, plin de inspiraŃie, care iVa învăŃat pe cei mici că se
poate învăŃa și prin joacă.
Miruna Hăbuc, Diana Bîzdîc, Evelyn Ianoșiga, Simona MoŃi

În timpul acestui proiect, pot spune că am reușit s ă pătrund în sufletul istoriei , am
călătorit în timp și am reușit să observ că viaŃa p oate fi colorată, sau ștearsă, reală sau desprinsă
de carnal, poate fi realistă sau pur și simplu visa tă. Am realizat că oriunde neVam afla, minŃile
noastre se pot detașa și pot regăsi lumi uitate de mult, pot găsi tărâmuri neexplorate. De multe ori
mVam întrebat dacă nu cumva aceste lumi vor reveni la un moment dat în vieŃile noastre, și este
esenŃial ca acum să ne documentăm despre ele. Nimen i nu se naște învăŃat și cred că în acest
proiect nu a contat vârsta biologică, a contat felu l în care fiecare dintre noi neVam transpus întrVo
anumită epocă sau o anumită personalitate. A contat și scara pe care am urcat, la nivel diferit dar
totuși, am urcat, nu am lăsat acele lemne coapte di n care se împletește o scară a cunoștinŃei să se
spulbere cu totul, ci am lăcuitVo cu interes, iVam bătut cuie noi, cuie înmuiate în curiozitate și am
reușit să o facem mai puternică. Prin repetarea ace stor tipuri de proiecte consider că această scară
va fi tot mai puternică și noi vom fi sprijiniŃi de vârful acesteia ajungând oameni puternici, cu
personalitate, nu pietre, sau șacali. Cred că vom r euși cât mai curând să ne desprindem de
monotonia care ne apasă pe aripile sufletului, și v om realiza că și iubirea și devotamentul au un
rol important în a ne crea propria persoană, propri a cultură, propriul nostru moment de geneză.
Nu regret deloc ceea ce am simŃit și trăit în tot t impul acela petrecut în proiect, și pot
spune că am învăŃat multe lucruri noi, am acumulat informaŃii atât despre dezvoltarea culturilor,
cât și despre pastelarea culorilor din sufletul omu lui, însa realizând că orice lucru nu poate fi
creat decât dacă este implicată și inima omului car e lasă cale liberă atât sentimentelor boeme, cât
și celor reale, crude și uneori mizerabile ale vieŃ ii de zi cu zi.
Daniela Eluna

Școala altfel – o școală a bucuriei, a relaxării…
A fost inedit momentul în care doamna Georgiana Mar ia interpreta la vioară un fragment
din Carnavalul animalelor de Camille Saint – Saens, iar pictorul Mihai Takacs ilustra inspirat
muzica în pastel. Am putut vedea ce înseamnă
inspiraŃia, talentul și arta live , în faŃa ochilor
noștri.
Momentele demonstrative de actorie ale
celor mici V care au pus în scenă o piesă
impresionistă V și, mai cu seamă, ale colegilor
noștri mai mari de la „Sabin Drăgoi”, (care neVau
recitat fabule clasice), colegi pe care îi văzuseră m
și pe scena Teatrului Clasic „Ioan Slavici”, au
fost momente interactive și vădind un real talent,
care neVau energizat pe toŃi.
Purtând costumele de la teatru, am simŃit
că aparŃinem altei lumi și altor timpuri, neVam
transpus în rolul gladiatorilor sau al cavalerilor
medievali, realizând câteva turniruri
demonstrative alături de colegii noștri mai mici.
Dar cea mai importantă lecŃie de suflet a
fost cea primită de la copiii cu dizabilităŃi: am
învăŃat că nu contează nici statutul tău social
(cum arăŃi, cum te îmbraci), nici cel profesional

(ce meserie ai, cât ești de cunoscut), contează în primul rând să fii om.
Concluzia? NeVam îmbogăŃit spiritual, am învăŃat de spre istoria, literatura, muzica,
pictura, sportul, teatrul lumii retrăind noi înșine spiritul epocilor culturale parcurse.
Vlad Maxim, Andrei Iana, Alexandru Aslău

Un proiect transdisciplinar provocator încă prin titlul lui, care neVa ajutat să ne
întoarcem în trecut și să descoperim istoria muzici i, a picturii, a literaturii, a modei, a teatrului.
Prezentările powerVpoint realizate de colegii noștr i din clasa a VIVa au reprezentat o manieră de a
ne îmbogăŃi cunoștinŃele privitoare la evoluŃia din varii domenii în diverse epoci culturale.
Am aruncat și un ochi în culisele artiștilor, căci în aceste zile am văzut adevărate opere de
artă plastice născânduVse în faŃa noastră în câteva clipe, am descoperit că exerciŃiile de actorie
sunt și exerciŃii de relaxare sau de construcŃie a personalităŃii.
Săptămâna aceasta a fost însă și o lecŃie despre ca lităŃi necesare: răbdare, responsabilitate,
încredere în echipă. NeVam
conștientizat minusurile în aceste
privinŃe și am încercat să
progresăm.
Totodată, personalităŃile
invitate în cadrul proiectului au
dat culoare fiecărei zile,
transmiŃânduVne o stare de bine
prin atitudinea lor, prin ideile și
tehnicile pe care ni leVau
împărtășit. E minunat să înveŃi de
la profesioniști întrVo școală altfel ,
în care am uitat de stres, de
lucrările de control, de note, însă
în care am descoperit atâtea
lucruri noi…
Alexandra Ujog, Mirela Horga, Maria Danciu, Roberta MoŃ, Rebeca Vidican

Joc, joacă, dans și creaŃie –
așa am rezuma experienŃa în cadrul
proiectului. În această săptămână
altfel, am înŃeles cât de frumos este
să înveŃi prin joacă. Creând haine,
pictând, manevrând marionetele sau
săbiile, fiecare a învăŃat pe propria
piele specificul vremurilor care neV
au format ca oameni. A fost o
săptămână în care am fost cu toŃii
fericiŃi și relaxaŃi, dar în care am
aflat valoarea muncii în echipă, căci
lucrurile ies mult mai bine atunci
când faci parte dintrVo echipă
puternică.

Momentul cel mai inspirat ni sVa părut cel în care colegul nostru din clasa a VIVa, Adi, un
veritabil dansator, neVa ilustrat istoria dansului prin demonstraŃii practice, la care cu toŃii am fos t
invitaŃi să luăm parte. NeVam bucurat deci de câtev a cursuri de dansuri de societate, în care am
valsat, am dansat boogie sau chaVcha, fiind cu toŃi i eleganŃi, liberi în mișcare și zâmbitori.
O săptămână cu adevărat altfel!
Andreea Bîte, Delia Potop

Rolul meu: cameraman
Avantaj: am avut șansa să văd mai multe activităŃi în acela și timp, chiar dacă se
desfășurau simultan, în săli diferite,
pentru a surprinde prin ochiul camerei de
luat vederi cele mai frumoase și inedite
momente
Ce am învăŃat: să redevin copil,
să găsesc cele mai bune unghiuri de
filmare, să mă perfecŃionez în montaje
Cu ce am rămas: cu amintiri
frumoase, momente amuzante
Ce mUa impresionat: sceneta
copiilor de la „Aron Cotruș”, scenetele
colegilor mei, filmul de animaŃie al
textului „Amurgul zilei” de Cosmin
Herman, ce surprinde etapele vieŃii și ale
iubirii, costumele de epocă, dansul, ideea
că în câteva zile lumea sVa recreat sub ochii noștr i,
din mâinile, minŃile și sufletele noastre.
Cristian Rus

O modalitate nouă, eficientă, mult mai
plăcută și neobositoare de a învăŃa , prin care am
ajuns să îndrăgesc istoria, o materie care pentru
mine, în clasele gimnaziale însemna, vag, date și
nume pe care le învăŃam pe de rost. În această
săptămână, miVam clarificat și îmbogăŃit cunoștinŃe le
în acest domeniu și nu numai, neclar receptate în
cinci ani de școală. Sunt un norocos, deoarece și a nul
trecut am participat la un proiect similar, miVl
amintesc cu drag, însă, mult mai important, îmi
amintesc tot ce am învăŃat acolo.
Acest mod de învăŃare ne educă, în primul
rând, ne face mai buni, mai zâmbitori.
CodruŃ DubăŃ

În aceste zile speciale am crescut spiritual și miVam lărgit orizonturile. Au fost zile în
care neVam deschis unii faŃă de ceilalŃi, am simŃit împreună, am învăŃat împreună. În fiecare zi,
am deschis ușile unei noi lumi. În aceste lumi, muz ica neVa dat aripi, pictura neVa creat peisajul,

literatura neVa vorbit despre lumea în care ne află m, moda neVa „îmbrăcat” asemeni lumii, iar
prin teatru am trăit o întreagă lume.
Tablourile neVau purtat pe curcubee de culoare și n eVau redat imagini fidele epocilor prin
care am trecut, muzica neVa unit în pași de dans pe ringul vremurilor de mult apuse, textele
literare neVau oferit puncte de reper pentru propri a noastră imaginaŃie. Noi doar am acceptat ceea
ce se întâmplă și, în mod surprinzător, am fost înv ăluiŃi de momente extraordinare.
Aceste zile neVau încurajat să visăm și să înŃelege m că lumea este evoluŃie și progres, iar
noi suntem simpli oameni care încearcă să se integr eze și să crească împreună cu lumea care se
dezvoltă în faŃa lor.
Sarah Miclea, Betina Jigovan

Îmi voi aminti mereu cu drag de săptămâna
în care am venit cu plăcere la școală , când am uita de
stres și de teama că nu sunt pregătit pentru anumit e ore.
O săptămână altfel , în care actorii invitaŃi sVau jucat cu
noi, creînd o atmosferă caldă, pictorii neVau îndru mat cu
răbdare, violoniștii neVau umplut sufletele cu muzi ca
viorilor. O săptămână în care, fără să realizez pe
moment, am învăŃat atât de multe lucruri fără să le învăŃ
pe de rost, ci experimentânduVle pe propria piele!
Îmbrăcând impresionantele costume de la teatru,
încetV încet în jurul nostru, deși ne aflam în școa lă,
decorul și timpurile sVau schimbat, trezinduVne în altă
eră, în care nici măcar vârsta noastră nu mai conta , cu
toŃii, mici și mari, eram actori pe scena vieŃii, în plus nu
mai știam cine e profesor și cine elev, cu toŃii în văŃam
unii de la alŃii în această manieră transdisciplina ră.
Cu toate acestea acum, la final, am rămas în
suflet cu regretul că o săptămână pe an nu e de aju ns
pentru a învăŃa altfel!
Mircea Văgălău

Un joc serios – astfel aș
denumi eu școala altfel de care am
avut parte în acest an. Un proiect
bine gândit care, deși derulat
înaintea vacanŃei de Paști când, de
regulă suntem obosiŃi și cu gândul
la vacanŃă, neVa energizat și neVa
învăŃat o mulŃime de lucruri.
A fost interesant să
muncim în echipă cu colegi deVai
noștri de clase primare și
gimnaziale, căci sVau arătat mereu
interesaŃi de activităŃile propuse și
coordonate de noi. Retrăind cu

toŃii, în maniera noastră, desigur, ce sVa întâmpla t deVa lungul timpului, istoria a devenit pentru
toŃi dintrVo materie obligatorie un subiect plăcut, antrenant și provocator.
Am rămas cu amintiri plăcute din această săptămână, în care am râs mult, mVam duelat,
am fost înconjurat de prieteni.
Patrick Rotariu
Deși sceptică la început la auzul ideii acestui proiect (mă temeam că nu vo m face faŃă
numărului mare de elevi implicaŃi și de
invitaŃi), orice umbră de trăire negativă miV
a dispărut încă din prima zi a derulării
activităŃilor noastre.
Cel mai mult am apreciat lejeritatea
și familiaritatea care alcătuiau atmosfera
fără ca aceasta să se apropie de rutină
deranjantă. ActivităŃile au fost atractive, pe
mine ajungând să mă fascineze cubismul și
dansurile latine.
MiVam deschis noi orizonturi și
interese, de care nu eram conștientă și am
înŃeles că în viaŃă contează să accepŃi orice
provocare care te stimulează intelectual.
Sânziana Gabor

Așa cum intrăm întrVo galerie de
artă sau întrVo sală de teatru ca să ieșim din
cotidian, tot astfel, săptămâna altfel neVa
scos din banalitatea vieŃii de zi cu zi. Am
trăit cu maximă intensitate clipe frumoase
alături de colegii noștri mai mici, de la care
(chiar dacă trebuia să le dau explicaŃii) am
reînvăŃat să mă bucur de fiecare clipă, căci
atunci când ești mic, nu te plictisești
niciodată, mereu faci lucruri noi.
Copiii au fost sufletul acestui proiect și, chiar d acă iniŃial nu eram prea încântată de ideea
de a lucra cu colegi mai mici, am râs în această să ptămână, mVam jucat alături de ei,
redescoperind reŃeta bucuriei: jocul și voia bună!
Cu siguranŃă, săptămâna aceasta mVa făcut o persoan ă mai bună, mai sufletistă, mai
înŃelegătoare.
Claudia Brîndușe

Epoci și curente

În fiecare dimineaŃă mă trezeam și mă îndreptam spr e școala crezând că totul va fi ceva
obișnuit însă ajunsă la școală în acea săptămână al tfel miVam dat seama că nimic nu va fi ca o zi
de școală normală.
În fiecare zi aflăm noi lucruri din curente diferit e și ce era specific acestora, iar acest
lucru era minunat și deloc plictisitor deoarece pri n faptul că încercăm să le explicăm copiilor mai

mici am învăŃat chiar noi ceva nou care ne va fii d e folos în viitor printrVo manieră mult mai
atractivă decât cea de stat în bancă și deVa fi ate nt la explicaŃie.
În prima zi toŃi eram foarte curioși cum va decurge acea zi. Pentru câteva ore am fost
nevoiŃi să renunŃăm la hainele cu care suntem obișn uiŃi și neVam schimbat în hainele specifice
fiecărui curent. A fost foarte interesant să ne pun em un pic în locul femeilor și bărbaŃilor din
acele timpuri însă noi, fetele, am fost foarte bucu roase că în epoca modernă putem purta teniși și
nu suntem nevoite să purtăm pantofi toată ziua. Atâ t copii mai mici cât și noi am aflat că femeile
în timpul renașterii aveau mânecile foarte largi, î n timpul romantismului apar decolteurile, în
simbolism pe haine se găseau diverse simboluri cum ar fi florile etc.
Când trebuia să plecăm eram foarte tristi deoarece ne simŃeam foarte bine în acea
atmosferă și chiar ne făcea plăcere să învăŃăm ceva nou de aceea așteptăm cu nerăbdare
următoarea zi.
Oana Pintea

Școala altfel – aceiași elevi, aceiași profesori – altfel de activităŃi
Cosmin Herman,
Director Moodle România

În săptămâna 2V6 aprilie 2012, la Colegiul NaŃional „Moise Nicoară” din Arad, am avut
plăcerea să onorez invitaŃia doamnelor profesoare C amelia CircaVChirilă și Octavia Potocean,
coordonatoare ale proiectului cu titlul „Epoci și c urente culturale”. Un proiect altfel, bine gândit
și bine organizat.
Find invitat în calitate de scriitor arădean, mVam implicat în acest joc altfel. După cum îi
spune și titlul, a fost un periplu fermecător prin epoci clasice, romantice, moderne și
contemporane, în care sVau evidenŃiat curentele lit erare și maniera de scriere, sVau discutat
contextual scrierile și perioada. Implicarea elevil or a fost covârșitoare, fiecare elev intrând în
atmosfera acelor vremi și sVa implicat, la rândul l ui, în actul de creaŃie literară.
Beneficiile acestor proiecte sunt reprezentate de f aptul că sunt stimulate toate
cunoștinŃele elevilor, creativitatea și angajamentu l lucrului în grup, sunt evidenŃiate
responsabilităŃile și îmbunătăŃirea caracterului el evului prin exerciŃii de socializare și exprimare
pesonală în raport cu ceilalŃi, acest lucru în învă Ńământul clasic nu se întâmplă.
Mul’umesc Colegiului NaŃional „Moise Nicoară” din A rad pentru posibilitatea de a mă
implica în acest proiect și sper să fi adus un apor t pozitiv în toate activităŃile desfășurate.

Anexe – texte produse de copii în cadrul atelierulu i de literatură

Trandafirul

Preda Ion Radu
Clasa a IIVa, Școala Generală „Aron Cotruș”

Primăvara a venit
Și sunt tare fericit!
CVaVnflorit toată grădina
Și soarele dă lumina.

Mângâiat de raze dulci,
Trandafirul auriu
AVnceput ca să danseze
Cu bujorul rozaliu.

Cu mireasma sa frumoasă
Te scoate atunci din casă,
PetaleleVi sunt subŃirele,
Să fii mângâiat de ele!

Regele florilor el este
Nu vă mint, nuVi o poveste.
Este floarea fericirii

Este simbolul iubirii.

Poiana trandafirilor
Ciacli Bogdan,
C. N. „Moise Nicoară”, clasa a VIVa A
Trandafirii cei frumoși
Devreme se treziră.
Și la joacă se porniră.
Și jucară, și jucară,
Poiana lor înmiresmară.
Și jucară, și jucară,
Pădurea toată o sculară.
Totul pe dată seVnveseli,
Un vânt cald se porni.
Totul era doar culoare:
Pomi verzi începură a dansa,
Cu trandafirii a cânta.
Lumina soarelui bătea
Și totul deVo strălucire acoperea.

Ursul
Bogdan Tudoran,
C. N. „Moise Nicoară”, clasa a VIVa A

A fost odată un urs brun care trăia întrVo pădure. El mânca miere, dar odată a mers la un
râu și a văzut că era plin de crocodili. Ursul a in trat în apă și un crocodil a stat nemișcat, apoi
crocodilul a sărit la urs și lVa mușcat de coadă.
Ursul a tras crocodilul cu putere, apoi a rămas făr ă coadă. Ursul sVa supărat, a întors
crocodilul cu burta în sus și lVa lovit cu gheara, întrVo secundă crocodilul a murit.

Noaptea luminoasă
Ciacli Bogdan,
C. N. „Moise Nicoară”, clasa a VIVa A

Noaptea strălucitoare,
Lumii dă culoare
Apele neștiutoare oglindesc
FrumuseŃea ei înfiorătoare

PăsărileVn nori se pierd
Ca întrVo adâncă visare
Vis
Lume plină de nebănuit
Gata de a fi descoperit

Vis
Puterea interioară
De o intensitate tulburătoare
Vis
Gând rupt din Paradis.

Grădina magică

Anyia Circa Chirilă
Clasa a IIVa, Școala Generală „Aron Cotruș”

ÎntrVo zi de vară mă duceam în grădina mea. Eram în costumul meu special de balerină.
Am auzit și am văzut niște flori dansând. Atunci am început să dansez și eu. Noaptea am visat cu
florile dansatoare și, astfel, niciodată nu voi uit a ziua florilor care mVau învăŃat să dansez.

MăreŃia dansului
Morariu Eduard,
C. N. „Moise Nicoară”, clasa a VIVa A

La început, florile nu aveau numai mirosul și culoa rea.
Atunci Dumnezeu a spus:
Fiecare floare va avea propriul dar, care să le deo sebească de celelalte!
Pentru a vedea ce dar i se potrivește fiecărei flor i, leVa invitat la cel mai mare bal al
primăverii, și așa, a început dansul lor. Dumnezeu leVa luat pe toate pe rând, dar lVa scăpat cu
privirea pe sfiosul și mititelul trandafir. La un m oment dat, Dumnezeu șiVa dat seama, și la luat să
danseze cu el pe marea șcenă. Când sfiosul trandafi r a atins scena, aceasta a început să
strălucească în mișcările măiestre pe care le făcea . PrivinduVl Dumnezeu a realizat că cel mai bun
dar pentru acesta este dansul. De atunci el este ce l mai mare dansator dintre flori.
Chiar și azi, la miezul nopŃii, dacă vei merge în g rădină, îl vei vedea valsând cu stelele și,
dacă ai noroc, te va invita și pe tine.