UNIVERS ITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA“ IAȘI FACULTAT EA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL -POLITICE SPECIALIZAREA COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE LUCRARE DE… [602332]

Licență

UNIVERS ITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA“ IAȘI FACULTAT EA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL -POLITICE SPECIALIZAREA COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE LUCRARE DE… [602332]

Byadmin ianuarie 1, 2024

UNIVERS ITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA“ IAȘI
FACULTAT EA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL -POLITICE
SPECIALIZAREA COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

LUCRARE DE LICENȚĂ

MANIPULA REA PRIN INFORMAȚIE ÎN PRESĂ
ȘI RELAȚILE PUBLICE

Coordonator științific,

Conf. Univ. dr. Ștefania Bejan Autor ,

Ursu (căs. Pîslaru ) Alina -Ioana

Februa rie 2017

1

CUPRINS

Introducere ………………………………………………………… …………… ………………………….. ……………. ………2

1. MASS -MEDIA ȘI ROLUL SĂU ÎN SOCIETATEA ACTUALĂ
1.1 Caracteristici și tipologii ale ma ss-media……………………………………… …………… ………………….. .4
1.2 Funcțiile presei………. ………………………………………. ………………………. ……………. ……… ……………..9
1.3 Discursul jurnali stic în spațiul contemporan …………………………………….. ……….. ……………… …..13

2. FUNDAMENTE ALE RELAȚIILOR PUBLICE
2.1 Relații publice – delimitări conceptuale …………………………………………………. ………….. ………….15
2.2 Organizarea sistemului de relații publice ……………………… …….. ………………….. …………… ……… .19
2.3 Îndatoririle specialistului în PR ……………………. …………… ………… …………………….. …………… …..22
2.4 Relația jurnalist – specialist PR…………………………………………………………. ………………… ……… .25

3. MANIPULAREA INFORMAȚIONALĂ – ACȚIUNE FOLOSITĂ PE AMBELE
„FRONTURI”

3.1 Fenomenul manipu lării informaționale……………………………………… ..……………….. ….27
3.2 Strategii și tehnici de manipulare în mass -media și în relațiile publice ………… ……………. …..30
3.3 Efectul manipulării informaționale asupra opiniei publice……………… ……………. …… ……..34
3.4 Rezistența în fața manipulării……………………………………… ……………………………… … .36

4. Studiu de caz – INCE NDIUL DIN CLUB COLECTIV

Concluzii ………………………………………………………………………….. …………. …….. ………………………….47
Bibliografie …………………………………………………………….. ……………….. ……………………… …………….50
Anexe

2

Introducere

Populația este influențată de progresul societății, atât în modalitatea de alegere a
informațiilor, cât și felul în care își desfășoară activitățile zilnice. Fluxul de informații este imens,
publicul având posibilitatea acum de a-și alege mijlocul prin care primesc știrile și de a le alege ,
având în vedere că grupurile sociale nu sunt eterogene, nivelul cultural sau social fiind, evident,
diferit. Din acest motiv munca jurnaliștilor este dificilă, aceștia trebuie să prezinte informațiile într –
un un mod cât mai plăcut și mai util, culegerea, trie rea și prezentarea știrilor și a informațiilor fiind
tot mai dificilă. Calitatea comunicării fiind influențată de audiență și de tirajul ziarelor, de aceea
trebuie să existe un echilibru și o bună funcționare a societăților moderne. Având în vedere că
trăim într -o ”societate informațională”, mass -media este considerată a patra putere în stat și poate
influența în mod pozitiv sau negativ formarea op iniilor publicului larg.
Presa poate fi considerată acum ca un fel de centru gravitaț iona pentru segmentele
societății – sistem economic, social, politic, cultural, ideologic etc, dar și pentru viața de zi cu zi a
oamenilor obișnuiți sau al personalităților. Toată această putere a fost dobândită printr -o ușoară
manipulare a opiniei publice, ajungându -se în zilele noastre ca în câmpul mediatic manipularea să
fie indispensabilă. Omniprezentă în toate spațiile mediatice, manipularea a ajutat la influențarea
vieții noastre, a consumatorilor de televiziune, de radio sau cititorilor de presă. Odată pusă în
practică, man ipularea informațională are puterea de a modela gândirea, comportamentul, chiar și
sentimentele oamenilor, spre folosul celor din mass -media, dar spre dezavantajul formăr ii unei
opinii publice . De aceea problema manipulării informaționale este destul de gr avă dar de multe ori
evitată, chiar mascată și negată de cei ce doresc doar atingerea propriilor scopuri.
Tema aleasă și anume " Manipularea prin informație în presă și relațiile publice " sună
mai mult ca o serie de provocări, acestea constând în demascarea anumitor tehnici și strategii de
manipulare des utilizate, informarea celorlalți privind sursele cu cea mai mare putere de
manipulare, enumerarea anumitor metode de rezistență în fața manipulării și mai ales în scopul
educarii opiniei publice. Lucrarea es te alcătuită din patru capitole fiecare punând în evidență
aspecte ce aduc la suprafață fenomenul manipulării informaționale.
Prima parte a lucrării, partea teoretică, fixează punctele de reper necesare înțelegerii mai
precise a mass -media , a relațiilor p ublice precum și a modalității de folosire a manipulării în

3
spațiul public. Primul capitol , Mass media și rolul său în societatea actuală , este o introducere
în spațiul comunicării fiecare subcapitol reliefând definiții ale mass -media, tipologii, caracter istici,
dar si funcți ile presei scrise și vorbite, in incheierea acestuia relatand semnificația discursului
jurnalistic în spațiul contemporan .
În cadrul cel ui de-al doilea capitol , Funda mente ale relaț iilor publice , sunt definit e
relații le publice, făcâ ndu-se referire atât la îndatoririle specialistului în PR, organizarea sistemului
de relații publice și scopul acestora, precum și la relația dintre jurnaliști și specialistul în relații
publice.
Cel de -al treilea capitolul, Manipularea informațională – acțiune folosită pe ambele
„fronturi” , sunt prezentate fenomenul, tehnicile și strategiile manipulării informaționale . Totodata
în acest capitol se pune accentul pe importanța opiniei publice în socitate, efectele cauzate acesteia
în urma manipulării inform aționale aplicate atât de presa scrisă, cât și de televiziune și ceea ce
este foarte important pentru societate, exemplificarea anumitor metode de rezistență în fața
manipulării zilnice.
Ultimul capitol, vizează un sudiu de caz în care intalnim un exempl u concret de manipulare
mediatica , completat de imlicarea relaț iilor publice, toate ac estea doar pentru ca publicul să
împartăș ească o opinie modelată cu mare grijă pentru atingerea anumitor obiective personale.
Metodele folosite pentru analiza situațiilo r de manipulare sunt analiza materialelor apărute despre
subiectele cercetate, observația participativă sau non participativă, precum și studiere a interviurilor
legate de situația declanș ata. Așadar, prin această curare se încearcă să se de monstreze import anța
mass -media în influențarea opiniei publice și modalitățile folosite de către jurnaliști si nu numai
pentru manipularea publicului.

4
CAPITOLUL I
MASS -MEDIA ȘI ROLUL SĂU
ÎN SOCIETATEA ACTUALĂ

1.1 Caracteristici și tipologii ale mass -media

Term enul de mass -media este preluat din limba engleză și se traduce ca ”medii de
comunicare de masă”, câteodată termenul de mass -media este formulat și ca media și cuprinde
sursele de informație publice la care au acces un numă r mare de persoane, prin interme diul
televiziunii, radio -ului, internet -ului sau presei scrise, având o acce sibilitate crescută pentru în
majoritatea grupurile sociale.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul media provine din latinescul medium , fiind
asociat ulterior cu englezescul mass (masă) . Acestă noțiune de masă indică un număr mare de
indivizi, care sunt legați de consumul mare de conținuturi simbolice, aceste conținuturi fiind
distribuite prin intrmediul tehnologiilor moderne de comunicare . Media ”reprezintă un
conglomerat uriaș d e oameni care nu se cunosc între ei, nu se află în relații de proximitate spațială,
nu comunică, nu au valori și scopuri comune și pe care nu i leagă decât un singur lucru – consumul
aceluiași produs cultural, distribuit pe scară largă prin tehnologii mode rne” 1
Deseori termenul ”media” este folosit pentru a indica modalitatea prin care se produc,
transmit sau difuzează mesajele, precum și instituțiile care le emit, c eea ce duce de cele mai multe
ori la erori și confuzii semantice , unii autori folosesc noț iunea pentru a acoperi sintagma mass –
media.
O altă definiție a mass -mediei o regăsim la C. J. Bertrand, acesta consideră că reprezintă ”
suporturi tehnice care servesc la transmiterea mesajelor către un ansamblu de indivizi separați.
Într-o anumită măsură , este vorba despre mașini introduse în procesul de comunicare pentru a
reproduce scrisul (tipografia) sau pentru a prelungi simțul văzului și auzului (televiziunea, radioul,
filmul etc)”2. Definire a conceptului „ mass -media ” întâlnim în „ Dicționarul poli tic”, fiind
subliniat faptul că „ ansamblul mijloacelor și modalităților tehnice moderne de informare și
influențare a maselor sau, altfel spus, comunicația de masă realizată prin presă, radio, tv,

1 Mihai Coman, Introducere în sitemul mass media , Editura Po lirom, Iași, 1999, p .5.
2 C. J. Bertrand, O introducere în presa scrisă și vorbită , Editura Polirom, Iași, 2001, p. 19-20.

5
cinematograf, discuri și alte mijloace. Gruparea lor într -o singură categorie se întemeiază pe faptul
că toate contribuie la crearea unei culturi de masă , proprie civilizației moderne, diferită de cultura
rezervată publicului instruit, cultură difuzată prin instituții de învățământ și cărți. Cultura de masă
vehicu lează prioritar anumite valori (tinerețe, frumusețe feminină sau masculină, confort, consum)
și elaborează o mitologie proprie (vedete). Comunicația de masă a devenit deosebit de importantă
în politică și activitatea de guvernare a societății, datorită pos ibilităților oferite pentru informarea și
influențarea milioanelor de cetățeni, ceea ce a determinat o anumită estompare a formelor
tradiționale de comunicare politică. În aceste procese, un rol prioritar revine televiziunii ” 3
Așadar, m ass-media ”reprezin tă un ansamblu al produselor culturale și al tehnologiei
necesare producerii lor, care creează o reprezentare discursivă, fragmentară și lineară despre
realitatea socială și naturală în care trăim. În același timp, mass -media este și semnalul pătrunderii
simulacrului în viața noastră, a unei realități cu care sîntem în contact nemijlocit, deși consistența
sa este una efemeră”4 .
Prin mass -media, informațiile parvin fiecărui individ la domiciliu, acesta ne mai fiind
nevoit să facă eforturi pentru a cunoaște noutățile, toate f iindu -i furnizate „proaspete”. În aceste
condiții intervine o alegere din partea individului, alegere ce are drept scop formarea unei opinii
cât mai clare, manifestându -se printr -un efort în trăirea și selectarea informațiilor ce prezintă
interes. Din datele statistice în legătură cu cifrele de afaceri, tiraje, împrumuturi, barometre
audiovizuale, putem desprinde o indicație despre creșterea consumului de informație de -a lungul
anilor. Creștera consumului mediatic, datorat în special telev iziunii și mai puțin radioului a cărui
audiență e în scădere, a implicat o modificare în ceea ce privește raportul dintre consumul
audiovizual și lectură. Fiind bine informați suntem în stare să rezolvăm mai simplu problemele
sociale cu care ne confruntăm, doar dacă oferta de informație descrie o creștere exponențială iar
nivelul de cunoaștere se ridică, efectul informației asupra comporamnetului uman rămânând
aproximativ de același ordin. Ziarele, revistele, televiziunea, radio -ul, cinema -ul, CD -ul și CD –
ROM-ul, precum și ale modalități/suporturi de transmitere a informației către mase, sunt
considerate mijloace de comunicare în masă.
Mass -media, ca sintagmă, presupune reunirea toturor mijloacelor de informare în masă sau
comunicarea în masă cu tot ceea ce presupune aceasta. Dar, c omunicarea socială, tehnica de

3 Dicționar politic, Instituțiile publice și cultură civică , Editura Academică, București, 1992, p.167 .
4 Ioan Deac , Introducere î n sistemul mass -media: curs , Editura UNAP , București, 2003, p .28.

6
difuzare colectivă și comunicarea de masă substituie de multe ori, în mod greșit, termenul de mass
media.
Vasile Tran, în cursul Etica în comunicare , explică diferența dintre mass -media și
comunicarea in masă, precum și motivul care i -a determinat pe teoreticieni să prefere noțiunea de
tehnică de difuzare colectivă: ”n oțiunea de mass înseamn ă de fapt un public numeros, dar poate fi
înteleas ă și ca o amplitudine social ă a mesajului, ca o simultaneitate a recept ării pe o arie larg ă, ca
o standardizare a consumului de produse culturale și, în acelasi timp ca un nivel sc ăzut de
receptivitate. Din aceast ă perspectiv ă, conceptul de comunicare de mas ă este definit în sens
unilateral, simplist, creându -se în mo d artificial o desp ărțire între cultura înalt ă, a elitelor sociale și
cultura de mas ă, producția de masă, receptarea de masă, consumul de masă. Acesta este și motivul
care îi determină pe unii teoreticieni s ă prefere noț iunile de tehnici de difuzare colec tiva, canale de
difuzare colectivă .’’ 5
Gheorghe Fârte, în cursul său Fundamente ale comunicării , redă definiția exactă a
comunicării de masă, definiție preluată de la Christian Bayl on și Xavier Miglot, astfel
”comunicarea de masă ar subsuma toate actele de limbaj prin care o elită restrânsă difu zează
informații, opere, modele de gândire sau de compor tamen t unui număr mare de receptori .”6 Fârte
precizează că un act de limbaj aparține comunicării de masă, doar dacă acesta este preluat de presa
de mare tiraj , televiziune, radio etc, iar receptarea acestui act de limbaj este limitată pe o perioadă
scurtă de timp. Autorul face o analogie cu Biblia sau Coranul, precizând că deși acestea
propovăduiau percepte care s -au făcut pe arii teritoriale mari și se adresa unui public mult mai
eterogen și numeros, faptul că transmiterea s -a făcut discontinuu și incomplet pe o perioadă de
timp foarte lungă.
Trebuie, de asemenea să precizăm că există o distincție clară între comunicarea de grup și
comunicarea de masă. Ștefania Bejan în cursul Sistemul mass -media , explică diferența dintre
acestea: ”dacă în prima situație (comunicarea de grup) ne interesează mai ales felul în care mass –
media, prin circulația mesajului, își pune amprenta asupra raporturilor dintre aparținătorii gr upului
(sudându -i sau dispersându -i), în comunicarea mediatizată avem de -a face nu doar cu emițători
specializați în comunicare, ci chiar privilegiați ai informației, oameni care dețin instituții mediatice

5 Vasile Tran, , Etica în comunicare , n.p., Online 2014 -2015: https://www.academia.edu/5583166/Etica_In_Comunicare .
6 Gheorghe Fârte , Fundamente ale comunicarii , în Științele comunicării. Științe politice , anul I, semestrul I, Editura
Universității ”Al. I. Cuza”, Iași, 2006, p. 362 .

7
(ziare, posturi de radio și TV) și aparatura neces ară (tipografii, studiouri, camere de prelucrare a
imaginii ș.a.) transmiterii mesajelor către publicul țintă ”7.
Mass -media ocupă un rol important în viața oamenilor, oferindu -le acestora informații de
cele mai multe ori brute sau foarte puțin prelucrate, idei, opinii sau divertisment accesibile, de cele
mai multe ori combinate, care să fie înțelese de publicul larg și care să -i atragă pentru a urmări
emisiunile sau a cumpăra presa scrisă. Informația parvine publicului foarte repede prin mass
media, indivi zii primesc la domiciliu majoritatea știrilor , nefiind nevoiți să facă eforturi, având
totuși posibilitatea de a alege modalitatea în care primesc informațiile, presă scrisă sau audiovizual.
Stastitic vorbind mass -media a luat un avânt impresionant de -a lungul anilor, oferindu -le
indivizilor posibilitatea de a avea acces în orice moment la informații, consumul mediatic fiind
acum intensificat mai mul t de audiovizul, presa scrisă pie rzând, din păcate, locul întâi în opțiunile
publicului.
În ultimii ani au ap ărut num eroase studii asupra mass -media , acestea crescând vertiginos o
dată cu amploarea pe care a luat -o fenomen . Dacă pe vremuri comunicarea de masă era sinonimă
cu sintagma mass -media, acum, în urma studiilor, s -au conturat nenumărate diferențe între ce i doi
termeni, având în vedere progresul pe care l -a cunoscut societatea. Întâlnim, în literatura de
specialita te, numeroase taxonomii concepute pe diferite criterii – suport, modul în care parvine
informația, conținut, public, nivel de cultură, nivel soci al etc.
Claude -Jean Bertrand, în 2001, clasifică mass -media după tipul de suport prin care sunt
difuzate informațiile, ierarhizându -le în trei categorii :
 Mijloace tipărite, considerate cele mai vechi mijloace media – ziare, cărți, afișe,
reviste ;
 Mijloac e bazate pe film – fotografia, cinematograful, documentare ;
 Mijloace electronice – televizor, radio, videocasetofon, videotext, telefon, fax,
calculator, CD -ROM etc.
O clasificare mai amănunțită o regăsim la Mihai Coman în lucrarea sa “Introducere în
sistemul mass -media ’’, redactată în 1999, acesta ordonează elementele mass -media în diverse
categorii , în func ție de criteriul de clasificare folosit , bazându -se pe punctele de vedere ale unor
autori precum Lawrence Grossberg, Bernard Lamizat, Do minique Monet, Denis McQuail și anume
după suportul pe care este transmis mesajul , putem deosebi atât media tipărite (căr ți, ziare și

7 Ștefania Bejan , Sistemul ma ss-media, în Comunicare socială și relații publice, anul II, se mestrul I, Editura Universității ”Al. I.
Cuza”, Iași, 2007, p. 12 .

8
reviste, afișe), cât și media electronică (radio, televiziune, calculatoare). Modul de achiziț ionare ,
ajută la distingerea celor patru c ategorii : produsele cumpărate direct (căr ți, ziare, reviste, casete și
CD – uri); produse pentru care se plăteș te o taxă de acces (televiziunea pe unde hertziene sau p rin
cablu, Internet); produse pentru care nu se plătește un preț direct (radioul și televiziunea
comerciale) ; produse pentru care se plăteș te numai pentru unitatea aleasă din ansamblul întregului
produs (pay perview ). După conținut, se pot separa , conform tipologiei lui Lawrence Grossberg
(1998) : media de informare; media de d ivertisment; media de publicitate . În funcție de
dimensiunea publicului care primeș te aceste mesaje, pot fi identificate : media de masă; media de
grup (presa de întreprindere, afișele din instituț ii, televiziunea cu circuit înc his); media individual ă
(lecto rul CD, aparatu l de fotografiat ).
Caracteristicile tehnice , ajută la diferențierea : media de difuzare (transmit mesaje : cablu,
unde hertziene) ; media autonome (traduc semnalele și permit înț elegerea mesajului: radioul,
monitorul TV, consola de joc, l ectorul laser). După misiunea îndeplinită întalnim media de
informare (stochează și prelucrează date); media de reprezen tare (permit lectura mesajelor); media
de distribuț ie (transmit mes aje – sistemele de telecomunicaț ii). După modul de corelare a
comunicatorilor (relația di ntre comunicatori) , conform tipologiei lui Bernard Lamizat și E.
Silam(1997) : media off line – conțin mesaje pe un suport care nu permite comunicarea directă:
cartea, ziarul, CD ul, banda electromagnetică; media on line – transmit mesaje, leagă
comunicato rii, oferă diverse servicii: email, web, teletext etc 8
Progresul tehnologic, după cum am precizat, a genera t noi clasificări ale mass -media ,
combinând elementele tradiționale (presa scrisă -ziare, reviste, imagini, sunete etc), cu elemente noi
reieșite o d ată cu apariția internetului, îmbunătățind în mod fructos modalitatea de transmitere a
informațiilor și a divertismentului. Internetul a oferit posibilitatea informării cu ajutorul rețelelor
de tipul On-line(E -mail, W.W.W.), teletext, presă digitală, magi strală informațională etc.
Având în vedere că Mihai Coman a realizat clasificarea axându -se doar pe media
”tradițională”, Ștefania Bejan, în cursul Sistemul mass -media , completează tipologia mass -media
prin adăugarea unor noi clasificării care vizează prod usele multimedia, supranumite ”noile media” .
După misiunea îndeplinită întalnim media de inf ormare, media de reprezentare precum și media de
distribuție. În funcție de scopul activității distingem media comercială (obținerea unui profit),
aceasta clasific ându -se la rândul ei în media autohtonă și cea integrată în trusturi mediatice , media
de serviciu public (non profit) . Poziționarea politică împarte media neutre ( caracterizată prin

8 Mihai Coman , op. Cit., p. 9 .

9
echidistanță și echilibru) și media partizane (tonul folosit este unul mil itant, cu tente clare
propagandistice) .
Ștefania Bejan precizează că Francoise Balle pune accent pe faptul c ă media trebuie
clasificată și în funcție de modalitatea de transmitere multimedia:
 media autohtone – poartă mesajul cu sine: ziare, reviste, radio , TV;
 media de difuzare – suportul doar transmite mesajul: sateliții, cablul;
 media de comunicare – intermediază dialogul la distanță: telefon, poștă, email.
Precizăm, că c ea mai populară modalitate de transimitere a informației este în continuare
televiz iunea, deși internetul (bazat pe utilizarea calculatoarelor, dar și a diverselor gadget -uri – tablete,
telefoane etc) a combinat în mod fructuos modalitatea de obținere a știrilor, transformându -le într -un
complex multimedia (combinarea industriilor mass -media cu industriile calculatoarelor și cu
telecomunicațiile ). Astfel performanțele mass -media au crescut vertiginos.

1.2 Funcțiile presei

S-a dovedi t, în urma studiilor, că mass –media are efecte importante asupra formă rii opiniei
publicului larg, infl uențând viața socială, indivizii sau grupurile sociale. Presa are o influență, am
putea spune devastatoare asupra structurilor sociale, culturale sau politic e, fiind considerată ”a patra
putere în stat ”. Specialiș tii studiază sintagma de mass -media , căutând să vadă ce rol are acesta în
societate, în corelație cu societatea, axând u-se pe funcțiile, rolul și efe ctele presei asupra celei din
urmă. Așadar, conexiunea dintre societate și mass -media a dus la concretizarea unor funcții , aceste
”roluri” ale presei s unt, chiar și în unele lucrări de specialitate, cumulate.
Mihai Coman în ”Introducere în mass -media ”, face o inventariere a funcțiilor mass -media,
având ca punct de plecare clasificarea lui H. Lasswell, care precizează cele trei funcții ”transmiterea
intergenerațională a modelului cultural (în special a tradiț iilor), relaționarea segmentelor societale,
supravegherea mediului înconjurător. Integrând distincțiile mertoniene între „funcții” (urmări benefice
menținerii sistemului social) și „disfuncții” (efe cte negative), „funcții manifeste” (consecințe care
satisfac expectanțele sociale) și „funcții latente” (urmări imprevizibile) .
Ioan Deac, în lucrarea sa Introducere în mass -media (2003) , oferă o clasificare a funcțiilor
precizate de –a lungul anilor de s pecialiști :
 1942 – Malcom Wiley se referă la o perioada incipientă a comunicării mediatice, perioadă în
care presa scrisă domină, iar gradul de alfabetizare este foarte scăzut . Malcom Wiley crede că

10
rolul mass -media este acela de a furniza informații obie ctive, de a analiza informațiile, de a
oferi un cadr u general al dezbaterii publice, a distra și a asigura divertisment și de a difuza
cunoștințe enciclopedice.
 1948 – P. Lazarsfeld și R. Merton , tipologiei acestora i se reproșează că folosește valorile
morale și utilitariste, aici paote fi inclusă și manipularea mediatică sau dezinformarea , el
clasifică funcțiile din punct de vedere al utilității, care sunt la rândul lor manifeste și latent e și
din punct de vedere a l consecințelor , acestea sunt împărțite în funcții (propriu -zise) și
disfuncții .
 1960 – Charles Wright consideră că mass -media vizează supraveghere a și observarea mediului
social, corelarea dintre diferitel e ansambluri și grupuri sociale, transmiterea achizițiilor
culturale, precum și producerea d e divertisment .
 1976 – B. Cathelat și A. Cadet enumeră, la rândul lor, câteva funcții ale mass -mediei, media
fiind receptor al dezbaterilor publice și al ideilor din dezbaterea publică , un amplificator al
intereselor publice și al tendințelor manifestate d e public , un focalizator al interesului public și
social, al intereselor diferitelor categorii și grupuri sociale , o prismă de interpretare și difuzare,
de înțelegere și reformulare a ideilor, dezbaterilor și intereselor publice , un ecou al
dezideratelor ș i acțiunilor publicului și autorităților .
 1982 – Leo Thayer enumer ă, la rândul lui, câteva funcții, aceea de socializare a indivizilor , de
furnizarea de identitate socială pentru indivizi , de mitologie contemporană , de compensare
socială , de informare publ ică și generală , de divertisment și de educație și cultură .
 1987 – Denis McQuail divide funcțiile mass -mediei în raport cu societatea, acestea din punctul
lui de vedere sunt de i nformare , de c orelare , de asigurare a continuității , de d ivertisment și de
mobilizare; precum și în raport cu indivizii, funcțiile mediei sunt de informare , de stabilire a
identității personale , de integrare în societate și de divertisment.
 1991 – Roland Cayrol face următoarea tipologie funcțională: i nformare , exprimare a opiniilor ,
economică și de organizare socială , divertisment , psihoterapeutică instrument de identificare și
apartenență socială , ideological.
 1992 – Michael Mathein consideră că media are o funcție de evaziune , de coeziune socială , de
depozitare a actualității , de ghid al actualității , de recreere , de terapie socială .
În 1978, se publica Raportul interimar asupra problemelor comunicării în societatea
modernă redactat de Comisia internațională UNESCO de studiere a comunicării contemporane,
condusă de Annan, și sunt p rezentate cinci functii ale mass -media exercitate la nivel individual,
social și internațional:

11
 funcția de informare – colectarea si tratatarea informaț iilor;
 funcția de persuasiune, motivatie si interpretare ;
 funcția de educatie si de transmitere a moș tenirii sociale si culturale ;
 funcția de socializare ;
 funcția de loisir si de divertisment .
Tipologia lui Mihai Coman , apărută în 1999, este cea mai generală și mai abstractă,
punctând cel mai bine funcțiile mass -media, prin includerea subdiviziunilor:
a. Func ția de a informa – scopul mass -media este acela de a informa și a comunica tot ceea ce se
întâmplă în societate, ceea ce gândește lumea , asigurând transparența informațiilor, este
considerată o funcție a procesului democratic . Această funcție este divizată în: informații utile,
aici regăsim informațiile despre nevoile, interesele sociale și naturale ale indivizilor (starea
vremii, manifestări sportive, politice sau sociale, curs valutar etc); informații generale ce au un
caracter mai vag și nu infl uențează luarea de decizii, fiind destinate anumitor grupuri țintă,
grupuri sociale, comunități etc. Acestea pot influența unele convingeri, întărindu -le sau din
contră slăbindu -le (informații politice, legislative, culturale, artistice, militare, istorice, tehnice
etc); informații de orientare sau instrumentale acestea regăsindu -se fie în rubricile de
publicitare, fie la anunțuri sau în prezentarea anumitor date statistice (informații despre
programe artistice, culturale, sportive, târguri, cotații bursiere etc ); informațiile de avertizare
sau de prevenire au rolul de a avertiza publicul cu privire la anumite situații din mediul social,
agricultură, politică, catastrof e natural e etc.
b. Funcția de interpretare transformă informațiile, le interpretează, are rolul de a f ace
transferul de la un eveniment întâmplat la unul înțeles, decodat. Acest fapt se realizează cu
ajutorul jurnaliștilor, care triază și ierarhizează știrile .
c. Funcția d e legătură ne arată că deși publicul este divizat în diferite categorii și dispersat pe
o arie largă, există media care îi leagă, folosesc aceleași produse mediatice, acestă acțiune
de coagu lare se nu mește ”ciment social”, apare în tre indivizi și evenimente, precum și între
indivizi prin evenimente.
d. Funcția d e culturalizare are rolul de a in forma și educa publicul, oferindu -le date științifice,
trezind curiozitate și îndrumând indivizii spre educație și nevoia de a acumula cunoștințe
noi.
e. Funcția d e divertisment apărută ca nevoie a indivizilor de relaxare, creează opinii și este
strâns legată de nevoia de informare și de distrare a publicului.9

9 Mihai Coman, Introducere în sistemul mass -media, Ed Polirom, Iași, 1999, p. 116.

12
În transmiterea informațiilor, specialiștii precizează că trebuie ținut cont de urmă toarele
caracteristici ale mass -media : comunicatorii, cana lul, publicul și conț inutul informației.
Comunicatorii exemp lifică faptul că mesajele în mass -media sunt produse și create de un grup de
indivizi care au un rol prestabilit, fiecare își îndeplinește sarcina stabilită, deoarece acestea sunt
elaborate de echipe de specialiști care îndeplinesc roluri diferite, concret izate pe ierarhii –
divertisment, știri etc . Noțiunea de canal ne pune în evidență idea că datorită avântului tehnologic,
informația este distribuită printr -un ansamblu de tehnologii controlate de instituții specializate,
pentru a putea ”permite ameliorar ea calității comunicaționale și creșterea ariei de difuzare a vitezei
cu care circulă mesajele respective ”10
Publicul se referă la noile tehnologii ce permit unui număr impresionant de indivizi să aibă
acces la informație. Deși trăiesc în medii diferite, n ivelul de cultură sau concepțiile sunt diferite,
publicul receptează produse mass –media identice . Datorită faptului că publicul are numeroase
oportunități de a -și petrece timpul liber, sau de a -și alege canalul de transmitere a informației,
jurnaliștii fac eforturi imense pentru a -i atrage și pentru a le menține interesul. Conținutul ne
amintește că produsele mass -media sunt distribuite ca bunuri de consum. „Un p rodus mass -media
este o marfă sau un serviciu vândut unor consumator și potenț iali, în concuren ță cu alte produse
mass -media” 11
Presa are un rol extrem de important în viața oamenilor, influențând variat formarea de
opinii și publicul, cele mai importa nte funcții ale mass -media fiind cele de informare, de educare și
de diverstisment, indiferent de m odalitatea de transmitere a informațiilor.

1.3 Discursul jurnalistic în spațiul contemporan

Progresul pe care l -a cunoscut societatea se reflectă atât în modalitatea de desfășurare a
vieții oamenilor, cât și în alegerea informațiilor pe care le primesc. Fl uxul de info rmații sociale,
politice, culturale, sportive etc este imens, publicul având posibilitatea acum de a -și alege mijlocul
prin care primesc știrile și de a le tria , având în vedere că grupurile sociale nu sunt eterogene,

10 Mihai Coman , op. cit., p. 12 .
11 Denis McQuail, Sven, Windahl. Modele ale comunicării – pentru studiul comunicării de masă , Editura Comunicare.ro.
București. 2001, p. 220.

13
nivelul cultural sau socia l fiind, evident, diferit . Din aceste motive jurnaliștii duc o muncă asiduuă
în a culege, a tria și a prezenta cât mai exact informațiile într -un un mod cât mai util și mai plăcut.
Audiența sau tirajul ziarelor este extrem de importantă pentru media, iar echilibrul și buna
funcționare a societăților moderne d epind de calitatea comunicării.
În lucrarea sa Cristina Coman subliniază faptul că „principala valoare la care țin jurnaliștii
este libertatea presei, ce presupune recunoașterea dreptului jurnalistului de a căuta informații și de
a exprima opinii, fără a fi îngradit de vreo autoritate, fie ea politică, administrativă sau economică,
diferită de cea a deontologiei profesionale.” 12
Dorința jurnaliștilor de a avea libertate în redactarea și prezentarea infor mațiilor este uneori
mărginită de trustul din care fac parte, sau uneori, chiar de anumite instituții publice, acestea
impunând de multe ori nua nța, tonul, forma și stilul în care este prezentată știrea. Această luptă s -a
dus dintotdeauna, în majoritatea țărilor lumii, încercându -se de -a lungul timpului influențarea
jurnaliștilor prin diferite modalități (șantaj, favoruri, bani, servicii etc), sau prin restricții impuse de
instituții, trust mediatic, regim politic etc. Deoarece au apărut numeroase televiziu ni și radiouri, iar
progresul tehnologiei oferă posibilitatea transmisiei în direct, în timp real, de multe ori jurnaliștii
trebuie să reacționeze instantaneu, să prezinte știrea pe moment, devenind o simplă legătură între
eveniment și public, neavând timp să filtreze, să analizeze sau să compare cu alte televiziuni, din
aceste motive jurnalistul fiind supra numit ” analistul de o zi” . Tabloidele, fuga după senzațional,
cenzurarea, părtinirea, prezentarea știrilor ”la cald” fără a fi filtrate informațiile pr imite au dus, în
România, la o pierdere a încrederii publicului în jurnalism . Din păcate, din cauza acestor pseudo –
jurnaliști, au pierdut teren și jurnaliștii care își fac meseria cu simț de răspundere, care își
documentează reportajele/știri le, care îș i fac meseria în adevăratul sens al cuvântului, fac jurnalism
de calitate.
Laurențiu Diaconu -Colintineanu, jurnalist profesionist susține faptul că „nu ești jurnalist
dacă nu ești liber”. Acesta afirmă că există numeroase piedici în a profesa ”liber”, cea mai
importantă fiind situația financiară, mai preci s lipsa fondurilor aloca te presei, iar acest fapt
afectează profund conduita anumitor jurnaliști. De asemenea el precizează că presa în România
dispune ”de prea multă libertate”, iar conceptul de liberă expri mare ”s -a pervertit”, nemaifăcându –
se diferența dintre o știre cu o adevărată valoare informativă și un anunț.13 Alți jurnaliști consideră
că jurmalismul nostru nu este apărat de justiție, aceștia fiind văzuți ca niște paria și oricât de

12 Cristina Coman , Relațiile publice și mass -media , Ed Polirom, Iași, 2004, p . 2.
13 http://dilemaveche.ro/sectiune/la -singular -si-la-plural/articol/daca -nu-esti-liber-in-meseria -asta-nu-esti-jurnalist -interviu -cu-
laurentiu -diaconu -colintinean .

14
documentate ar fi ș tirile, acestea nu sunt luate în considerare, spre deosebire de alte state, în care
un reportaj bazat pe informații reale duce la investigații din partea justiți ei.
” Importanța jurnalisticii este atât de mare încât ar putea fi comparată cu un sistem vascu lar
al vieții sociale, sistem care transmite informații și idei fără de care societatea nu ar putea exista.
Rolul ei este mult mai complex, aceasta constituind ideologia contemporaneității. Uneori, oamenii
consideră că nu e atât de grav când cineva comite o anumită faptă, să zicem, o irosire de mijloace
materiale, grav fiind, doar atunci când faptul este dat publicității, cel care comunică știrea ca și
cum ar deveni responsabil pentru fapta însăși” 14
Așadar, mass -media joacă un rol extrem de important în fo rmarea opiniei publice, din
aceste motive, jurnaliștii trebuie să dea dovadă de profesionalism și de cinste, iar știrile să aibă o
justă valoare mediatică.

14 Mark Grigoryan, Manual de jurnalism, Ed. Centrul Independent de Jurnalism, Chișinău, 2008, p . 7.

15

CAPITOLUL II
FUNDAMENTE ALE RELAȚIILOR PUBLICE

2.1 Relații publice – delimitări conce ptuale

Considerate o activitate a lumii moderne, relațiile publice și -au conturat o poziție bine
definită în societatea actuală, diversificându -și domeniile de activitate, tehnicile de lucru,
structurile de form are și modalitățile de formare. Relațiile pu blice au primit, de -a lungul timpului ,
numeroase definiții care încearcă să lămurească și să delimiteze conceptul. În anul 1975,
profesorul Rex F. Harlow, împreună cu 65 de specialiști, a inițiat un studiu amplu asupra
definițiilor apărute între anii 1900 -1975, pentru a identifica și clasifica principalele elemente ale
acestor definiții, după selectarea a 472 dintre acestea, el a enunțat una din cele mai cunoscute
definiții:
”Relațiile publice sunt funcția managerială distinctivă, care ajută la stabilirea și menținerea
unor limite reciproce de comunicare, la acceptarea reciprocă și la cooperarea dintre organizație și
publicul ei; ele implică managementul problemelor, ajutând managerii să fie informați asupra
opiniei publice și să răspundă cererilor opiniei publice; ele definesc și accentuează obligațiile
managerilor de a servi interesul public; ele servesc ca sistem de averizare care ajută managerii să
anticipeze tendințele mediului; ele folosesc ca principale instrumente de lucru cercetarea și
comunicarea b azate pe principii etice” 15
În lucrarea sa „ Relațiile publice. Coeziune și eficiență prin comunicare ”, Dumitru Iacob
încearcă să ne ofere câteva definiții ale relațiilor publice, pentru a evita principalele dificultăți în
explicarea conceptului în sine, ac estea rezultând din contextualizarea procesuală a relațiilor publice
ca proces de influențare socială, din contextualizarea i storică ce vizează rădăcinile, etapele
premergătoare și din contextualizarea locală, cu referire la particularitățile asumării dome niului în
spațiul autohton. ”Relațiile publice sunt, în esență, un proces de influențare socială, mai exact spus,
sunt încadrate în sfera largă a proceselor de influențare socială, în baza cărora își asumă drept

15 Maria Cojocaru, Managementul în relațiile publice , Editura Universității ”Al. I. Cuza”, Iași, 2008, p . .221.

16
diferență specifică tipul distinct de intenț ionalitate cu care operează, adevărul fiind valoarea
cardinală prin care este construit mesajul în comunicare și prin care este dobândită încrederea
publicului, în entitatea care se instituie drept emițător de mesaje”.16
Cristina Coman definește relațiil e publice, ajutându -ne să înțelegem mai ușor ce sunt și cu
ce se ocupă. Pune în lumină definiția stabilită de Asociația Internațională a Relațiilor Publice, cu
ocazia convenției anuale din 1978, „practica relațiilor publice este arta și știința socială a a nalizării
unei tendin țe, a anticipării consecințelor , a sfătuirii liderilor unei organizații și a implementării
unor programe de acțiune care vor servi atât intereselor organizației, cât și interselor publicului”.17
Una dintre cele mai mari asociații profe sionale din lume „Public Relations Society”
consideră că „relațiile publice ajută societatea noastră complexă și pluralistă să funcționeze într -un
mod mai eficient, contribuind la înțelegerea reciprocă dintre grupuri și instituții”.18
Maria Cojocaru în curs ul său Managementul în relațiile publice , enumeră câteva definiții
ale asociațiilor de relații publice:
 British Institut of Public Opinion – ”relațiile publice reprezintă un efort deliberat
planificat și susținut pentru stabilirea și menținerea înțelegerii reciproce dintre
organizație și publicul său”19
 Dansk Public Relations Klub of Danemark – ”relațiile publice reprezintă un efort
managerial susținut și sistematic prin care organizațiile publice și private încearcă să
obțină înțelegere, simpatie și susține re acelor tipuri de public pe care le au sau pe care
le urmăresc să le contacteze”20
 Deutshe Public Relations Gesellschaft – ”relațiile publice reprezintă un efort conștient
și legitim de a dobândi înțelegere și de a menține încrederea publicului pe baza un or
studii sistematice”21
 International Public Relations Association – ”practica relațiilor publice este arta și
știința soicală a analizării unor tendințe, a anticipării consecințelor lor, a sfătuirii
liderilor unei organizații și a implementării unor progr ame de acțiun e care vor servi atât
intereselor organizației cât și intereselor publicului”22

16 Dumitru Iacob, Relați ile publice. Coeziune și eficiență prin comunicare., Ed Comunicare.ro, București, 2003, p. 61.
17 D. Newsom, et alii. 1993, p 4, apud Cristina, Coman, Relațiile publice, Ed Polirom, Iași, 2004, p. 5.
18 D. Wilcox, et alii., 1992, p 5, apud Cristina , Coman, Relațiile publice, Ed Polirom, Iași, 2004, p . 6.
19 Maria Cojocaru, op. cit., p. 222
20 Ibidem
21 Ibidem, p. 223 .
22 Ibidem

17
 Public Relations Society of America – ”relațiile publice sprijină proce sul decizional și
funcționare m ult mai eficientă a societății noastre complexe și pluraliste, contribuind la
înțelegerea reciprocă în rândul grupărilor și instituțiilor. Relațiile publice servesc la
armonizarea politicilor din domeniul public cu cele din domeniul privat. Relațiile
publice sprijină o largă varietate de instituții, precum cele din d omeniul afacerilor și
comerțului, agenții guvernamentale, asociații de voluntari, fundații, spitale, școli,
colegii și instituții religioase …” 23
Totuși, deși relațiile publice sunt considerate un domeniu nou, actual, acestea, dacă se
analizează istoria, sunt apărute încă din antichitate. Gheorghe Teodorescu în cursul său
Fundamente ale relațiilor publice enumeră câțiva conducători, comandanți militari sau regi care au
folosit o formă incipientă a relațiilor publice, spre exemplu, el consideră că imnurile de slavă și
osanalele regăsite în De bello galico despre Iulius Caesar sunt o modalitate de formare a imaginii
publice, ulterior Vergilius poate fi considerat primul ”purtăto r de imagine” pentru Augustus.
Apariția practicilor relaționiste, sunt asociate cu cel de -al treilea președinte american, Thomas
Jefferson și cu Declarația asupra drepturilor omului și cetăț eanului , și viza consensul și relațiile
dintre societatea civilă americană și instituțiile publice.
”Părintele” PR -ului, atât din punct de vedere ș tiințific, cât și din punct de vedere metodic,
este Yves Lee, un jurnalist care s -a ocupat de campania electorală a Partidului Democrat în primii
ani ai secolului trecut. Acesta înființează împreună cu Georges Parker, în 1908, primul birou de
consiliere ca re urmărește îmbunătățirea imaginii publice (erau vizate instituțiile și personalitățile),
ca urmare a creșterii ostilității populației față de marele business american.
Conceptul de relații publice apare în Europa, respectiv în Franța și Anglia, mai târzi u, după
al doilea război mondial, după modelul american. În Franța primul birou de relații publice a fost
”Standard Francaise de Petrol” și a fost înființat de Lucien Matrat, el a coordonat prima întrunire a
clubului ” La Maison de la Verre ” (Casa de sticl ă) în data de 27 decembrie 1950 la Paris, aici
punându -se bazele relațiilor publice din această țară. Pentru ca apoi să fuzioneze la 7 ianuarie 1955
cu „Association professionnelle de relations publique” (Asociația profesioniștilor din relații
publice), sc himbându -și numele în „Association francaise de relations publique” ( Asociația
franceză de relații publice, AFREP ), președinte fiind Lucien Matrat , ”părintele” relațiilor publice
din Franța.
În data de 1 mai 1955, la Londra se înființează IPRA (Internati onal Public Relations
Association), fondatori fiind Asociația franceză de Relații , alăturându -i-se Marea Britanie,

23 Ibidem

18
Olanda, Norvegia și Statele Unite , condusă de britanicul Tom Fife Clark . Această asociație pune
bazele unui cod etic, numit Codul de la Aten a (Anexa 1 ) un secol mai târziu, pentru a da relațiilor
publice o ”cartă morală” în care se pune accent pe ”credința în demnitatea și valoarea persoanei
umane, precum și a dreptului la informare corectă a celor care sunt primii beneficiari ai serviciilor
sale: actorii sociali .”24
Importanța acestui Cod de la Atena este majoră pentru protejarea persoanelor implicate,
Gheorghe Teodorescu amintește în cursul său de James Harff (directorul agenției Ruder Finn) care
întrebat de un ziarist dacă are procese de con știință, acesta a răspuns ”Scrupu le morale? Noi
suntem profesioni ști! Nu suntem plătiți să fim morali!”25, de multe ori anumite agenții PR uită de
codurile de morală și se creează o imagine faborabilă unor persoane care nu au nici un fel de cod
etic, din ac este motive s -au instaurat reguli și repercusiuni de ordin economic și juridic pentru a se
proteja drepturile omului, onestit atea și demnitatea ființei umane. Maria Cojocaru enunța zece
principii de baza, preluate de la D. Newso m, ale relațiilor publice, p rincipii care prevăd
moralitatea, interesul public și clientul, relațiile publice sunt bazate pe servicii, ele mijlocesc relația
și comun icarea dintre organizație și public, se bazează pe cerceta re și pe profesionalism (Anexa 2 ).
Dennis Wilcox enumeră prin cipalele funcții ale relațiilor publice aceste fiind reprezentate
de agentura de presă, popularizarea și consilierea . Agentura de presă reprezintă funcția relațiilor
publice ce urmărește promovarea vedetelor de film și televiziune, a cărților și revistelor prin
folosirea abilă a presei și a altor mecanisme, în centrul acesteia fiind agentul de presă, persoană a
cărei meserie este să popularizeze un individ, chiar și o organizație. Popularizarea, funcție care
constă în principal în emiterea comunicațiilor de presă despre activitățile unui individ sau unei
organitații, fiind folosită practic pentru orice scop. Consilierea, ultima funcție principală a relațiilor
publice, pune accentul pe rolul practicianului de relații publice în consilierea managerilor de
corporații și instituții, acest lucru devenind din ce în ce mai important.26
Relațiile publice evoluează și se transformă permanent, chiar și în prezent, aspectele
teoretice rămân relative, mișcările din universul profesional al acestora dovedindu -se
imprevizib ile. Cunoscând în mare măsură domeniul de activitate și funcțiile relațiilor publice,
urmează să prezentăm îndatoririle specialistului în PR, un factor atât de necesar și important în
buna funcționare a tot ceea ce alcătuiește acest domeniu

24 Gheorghe Teodorescu, Fundamente ale relațiilor publice , Editura Universității ”Al. I. Cuza”, Iași, 2008, p. 12.
25 Ibidem, p.16 .
26 Dennis L. Wilcox, Relațiile publice. Strategii și tactici., Ed Curtea Veche, București, 2009, pp 29 -36.

19
2.2 Organizarea si stemului de ”relații publice ”

După cum am precizat, specialiștii în PR trebuie să țină seama de numeroase principii,
conduite, reprezentări, imagologii, procedee care se combină pentru a putea să -și îndeplinească
rolul cât mai bine , din aceste motive orga nizarea sistemului de relații publice trebuie pus bine la
punct, pentru a avea o eficiență cât mai mare, ț inând cont de competitivitatea pieței.
Joseph R. Dominick, profesor la University of Georgia/Athens consideră că schema de
organizare a unei agenții de PR are următoarea structură: președintele, directorul de relații publice,
departamentul de creație, departamentul de cercetare, departamentul de publicitate/marketing,
management buget -proiect, administrativ (Anexa 3), organizarea agenției de relații pu blice se
aseamănă cu structu ra unei companii de publicitate, acestea având similitudini de ordin acțional și
procedual. Specialiștii în comunicare își pot desfășura activitatea fie în departamente specializate
pe relații cu publicul în cadrul unor companii , firme, organizații etc, sau ca firme de relații publice
de sine stătătoare.
Watson S. Dunn în 1986 precizează factorii c are influențează organizarea
departamentului unei organizații de relații publice : misiunea și obiectivele (sunt oglindite
scopurile co nducerii), genul de produse și servicii (firmele industriale pun accent pe relațiile
publice, pe cand cele de larg consum pe publicitate), tipul de operațiuni și extinderea geografică ,
precum și vizibilitatea organizației și prezența acesteia pe piață (dacă organizația este una mare,
departamentul de relații publice este mai dezvoltat ) .
Maria Cojocaru în cursul său Managementul în relațiile publice , enumeră sarcinile
departamentului de relații publice: ”construirea și impunerea imaginii organizației, stab ilirea de
relații bune cu publicurile organizației, rezolvarea problemelor care țin de comunicare sau care pot
fi soluționate prin comunicare . Departamentul de relații publice are sarcini legate de: anticiparea
reacțiilor opiniei publice și analiza feed -back-ului, consilierea conducerii, stabilirea și
implementarea programelor de relații publice, evaluarea acestor programe, monitorizarea presei și
relația cu mass -media, coordonarea comunicării interne, organizarea evenimentelor, identificarea
problemelor or ganizației și asigurarea legăturilor comunicaționale dintre conducere și publicurile
interne sau externe, gestionarea, din punctul de vedere al comunicării, a situațiilor de criză ”27.
Departamentele de relații cu publicul au pozițiile bine stabilite, indife rent de mărimea acestora,
șeful de departament are rolul de a planifica, a stabili și conduce programele de relații publice,

27 Maria Cojocaru, op. cit., p. 259 .

20
precum și bugetele acestora, de a administra și consilia personalul și liderii organizației și de a
decide politica de comunicare a organizației; specialiștii în comunicare scriu, editează mesajele și
mediază relațiile cu presa, aplică deciziile conducerii, organizează evenimentele și îndeletnicesc
comunicarea cu diferitele categorii de public. Acestea sunt împărțite, din punct de ved ere
organizatoric , în secții și subsecții, având fiecare specialitatea sa – ”relații cu presa, cu investitorii,
probleme consumatorilor, relațiile cu angajații, problemele comunității – iar fiecare șef de secție
răspunde în fața direcției”28
Există posibili tatea apariției unor conflicte între conducere și speciaștii în relații publice,
aceste conflicte apar deoarece conducerea organizației nu acceptă sau nu înțeleg rolul și importanța
acestui departament în companie/organizație. Aceste departamente prezintă anumite avantaje și
dezavantaje, ca aventaje amintim familiarizarea cu problemele, istoricul, succesele sau eșecurile
firmei în cadrul căreia își desfășoară activitatea, găsind rapid soluții pentru ameliorarea sau
eliminarea problemelor apărute, se dezvolt ă o comunicare eficientă în cadrul companiei, având în
vedere disponibilitatea permanentă a specialiștilor PR, realizându -se o coagulare între membrii
echipei și trebuie menționat și faptul că un departament de relații publice costă mai puțin decât un
contract cu o firmă specializată în PR. Dezavantajele acestor departamente sunt supraîncărcarea cu
diferite acțiuni, activități, pierderea independenței profesionale, poate apărea o dominație din
partea conducerii și de aici apare și o lipsă de obiectivitate a specialiștilor în relații publice, precum
și a expierienței, deoarece specialiștii se axează doar pe problemele apărute în compania în care
lucrează, limitându -și sfera de activitate.
Firmele de relații publice au evoluat împreună cu dezvoltarea industrie i și a afacerilor
americane , fiind stimulate de ”urbanizare, expansiunea birocrației și legislației guvernului,
sistemele tot mai sofisticate de comunicare în masă, creșterea necesității de a apăra interesele
consumatorului, nevoia crescândă de informare a poporului american” 29
Firmele de relații publice oferă diferite servicii precum activități de cercetare (pentru
identificarea problemelor sau a publicului unei organizații), planificare, implementare sau evaluare
a unei campanii de relații publice, pregăt irea mesajelor și organizarea relațiilor cu mass -media,
organizarea de evenimente atât cu presa, cât și cu cele necesare în desfășurarea campaniei,
promovează produsele, stabilind o strategie cât mai eficientă, consilierea angajaților și a conducerii
din c adrul unei companii (sesiuni de trainig), gestionarea situațiilor criză, aceste servicii pot viza
diferite domenii – financiar bancar, politic, turism, lobby etc.

28 Ibidem, p. 260 .
29 Valentin Stancu ., Relații publice Succes și credibilitate , Facultatea de Comunica re și Relații Publice, București, 200 4, p. 152 .

21
Structura unei firme de relații publice variază în funcție de mărimea acesteia, această
struc tură o regăsim în cursul Mariei Cojocaru, Managementul în relațiile publice , firma mică are în
componență președintele (proprietarul), un asistent vicepreședinte și o secretară, pe când o firmă
mare de relații publice are un număr mult mai mare de angajați – președinte, vicepreședinte
executiv, supraveghetor șef al operațiilor, director cu operațiile , director adjunct cu operațiile,
personal de secretariat și funcționari.
Avantajele firmelor de relații publice sunt amintite de Watson S. Dunn, acestea sunt
”contracte aduse la zi cu liderii de opinie ai momentului, inclusiv cu reprezentanții mass -media;
credibilitatea numelui firmei, care poate oferi credibilitate și organizației – clinet; accesul la o
varietate de experți pe care organizația nu îi are și nu i -ar putea angaja permanent; costuri
convenabile și analize obiective; varietatea tipurilor de expierențe în cazuri asemănătoare;
flexibilitatea.”30 Dezavantajele acestor firme sunt amintite de Maria Cojocaru, acestea referindu -se
la lipsa de timp și de info rmație precum și înțelegere. Lipsa de timp se întrevede prin faptul că
pentru a realiza o cercetare minuțioasă și bine pusă la punct este nevoie de o întindere mai mare în
timp pentru a nu trata superficial o problemă, de aceea are nevoie de toate datele p entru a stabili un
program eficient de acțiune; de asemenea angajații organizației nu ofera accesul total firmei de PR
și au rețineri față de aceștia, iar din aceste motive firma nu cunoaște în intregime probleme
organizației, aici apărând celălalt dezavan taj lipsa de informații.
În România, în anul 2013, figurau numeroase firme de PR, Wall -Street menționează cele
mai bune 25 de firme din țară (Anexa 4 ), acestea având o cifră de afaceri totală de 33 milioane de
euro și un profit de 3,7 milioane de euro. Pe de altă parte, aceste companii au avut un număr mediu
de 384 de angajați, dintre acestea am intim pe cele care s -au clasat pe primele cinci locuri: McCann
PR, Graffiti Public Relations, Nicola Porter Novelli, GMP Public Relations și Oxygen Pblic
Relations .
În anul 2016, revista Biz, realizează un top al celor mai bune 30 de agenții PR din
România, acesta fiind publicat la 26 octombrie 2016 (Anexa 6) , acest top este realizat de Revista
Biz în colaborare cu Unlock și a rezultat prin corelarea cu ponderi egale a doi indicatori construiți
astfel:” indicatorul performanței în business, realizat prin analizarea a patru indici financiari,
fiecare având câte o pondere alocată: cifra de afaceri din 2015 (33%), suma totală a fee -urilor
încasate în 2015 (33%), profitabi litatea agenției – profitul înregistat în 2015 raportat la numărul de
membri ai echipei (17%) – și rata de creștere a cifrei de afa ceri în 2015 față de 2014 (17%)”31 Se

30 Maria Cojocaru, op. cit., p. 267 .
31 http://www.revistabiz.ro/top -pr-romania -2016/ .

22
observă din studiul acestora că în trei ani clasament ul s-a schimbat, primul loc fiind ocupat acum
de Golin România ( în anul 2013 se afla pe locul al șaselea, este al doilea an consecutiv în care se
află pe primul loc), urmat de McCann PR (în anul 2013 ocupa primul loc pe piața firmelor PR ), pe
locul trei se situează SmartPoint (înființată î n 2005, a avansat cu patru locuri în ultimii trei ani, este
considerată cea mai mare agenție de comunicare independentă din România ), locul patru este
ocupat de MSLGROUP The Practice (fondată în 1980, intră pe piața românească în septembrie
2014 prin uniun ea Agentiei de PR și The Practice cu MSLGROUP ), locul cinci este deținut de
GMP Public Relations (care a picat de pe locul patru în 2013).
Firmele de relații publice din România s -au dezvoltat cu rapiditate, oferind servicii de
calitate organiz ațiilor și companiilor de pe p iața românească, acestea oferind planificare,
management, consiliere, analiză, relații politice, economice, sociale, cu industria, cu media,
comunicare și activități educaționale . Domenii le firmelor de relații publice includ organizații
nonprofit, instituții educaționale, strângerea de fonduri și relații cu donatorii, cercetare, domeniul
internațional, relații cu investitorii, domeniul afacerilor și al industriilor, structuri guvernamentale,
sport și sănătate.

2.3 Îndatoririle specialistulu i în PR

Mai mult decât un licențiat, specialistul în relații publice este nevoit să dețină trei vectori,
unul cognitiv „să știe”, un vector acțional „să facă” și unul existențial „să fie”. Potrivit aceastui
indiciu , specialistul în PR va acumula și va exp rima profesional abilități, conduite și cunoștințe
profesionale specifice. Formarea specialiștilor în relații publice este extrem de complexă și
realmente dificilă, proiectarea conținuturilor învățate ne fiind suficientă, fiind nevoie de un climat
al învăț ării alcătuit din strategii de învățare, implicând permanent asociațiile profesionale și
comunitatea academică. Specialistul în PR este dotat atât cu componente general -umane, cât și cu
competențele profesionale propiu -zise, aici încadrându -se și competenț ele comunicaționale,
valorificarea contextelor comunicaționale și competența influențării sociale.
Doug Newsom, în cartea sa „Totul despre relațiile publice” ne prezintă câteva din
îndatoririle practicianului în relații publice. „Deoarece specialistul în P R trebuie să se adreseze
publicului pentru a găsi sprijinul ei trebuie să considere interes ul public drept unic criteriu în
alegerea unui client sau unei strategii. Specialistul în relații publice trebuie să aibă curajul de a

23
refuza un client sau un progra m care nu corespunde acestor valori. Profesioniștii din relațiile
publice trebuie să respecte m ass-media, deoarece acestea reprezintă canalul principal prin care
informațiile ajung la public, în puls, deoarece minciunile distrug credibilitatea presei, rela țiile
publice trebuie să protejeze integritatea mass -media. Un PR bun trebuie să fie un comunicator
eficient, deoarece mediază între organizații și publicurile acestora, având obligația să transmită
informații în ambel e sensuri. Aceștia trebuie să adapteze specificul muncii din științele și
disciplinele din care preiau concepte și metode de cercetare. Cel mai important pentru specialistul
în PR este că are obligația de a explica problemele publicului înainte ca acestea să se transforme
într-o criză și nu în ultimul rând performațelor profesioniștilor din relațiile publice trebuie
măsu rate de un standard unic acestea fiind ținuta etică”.32
O altă opinie asupra îndatoririlor specialistului în PR , ne este pusă la dispoziție de Dumitru
Iacob și colaboratorii săi în lucrarea „ Relații publice. Coeziune și eficiență prin comunicare ”, unde
întâlnim numeroase alte sarcini, precum scrierea de știri tipărite sau transmise, prezentări,
comunicate și multe altele. Relaționiștii trebuie să aibă o strînsă legătură cu depart amentele de
actualități ale posturilor de radio -televiziune și a cotidienelor, relațiile dintre aceștia fiind cordiale.
De asemenea, este necesar ca aceștia să se bazeze pe cercetare, ei trebuie să știe tot c eea ce ține de
opinia publică, probleme sociale, climat socio -politic, preocupări ale consumatorilor, stabilind
strategii, priorități, scopuri și obiective ale organizației împreună cu membrii echipei de conducere.
Atribuțiile unui specialist PR sunt numeroase, de la organizarea diferitelor evenimente ( aniversări,
inaugurări, expoziții, conferințe de presă etc), la prezentarea , editarea, înregistrarea prezentărilor
audio -vizuale, până la pregătirea anumitor membri ai conducerii din companii sau alte instituții
publice pentru aparițiile în presă sau pent ru medierea anumitor conflicte.
Dumitru Iacob în cursul ”Comunicare managerială și relații publice” prezintă atribuțiile și
rolurile specialistului în relații publice, acesta scrie tot ceea ce se prezintă de către compania pe
care o reprezintă (comunicate de presă, replici, discursuri etc), având o relație cordială cu mass –
media , ei fiind cei care contactează media, de asemenea, crează materialele, prezentările și
înregistrările mass -media, adică producția audio -vizuală . Obține informații despre climatul socio –
cultural și politic, despre consumatori, tendințe și problemele posibile, ducând o muncă de
cercetare continuă. Se ocupă de managemen t (grup țintă, strategii, obiective etc), consilierea
echipei de conducere în rezolvarea unor probleme sau situații d e criză și pregătește membrii pentru

32 Doug Newsom, Judy VanS lyke Turk, Dean Kruckeberg , Totul despre relațiile publice , Ed. Polirom, București, 2003, pp 19 –
20.

24
aparițiile publice. Ei sunt cei care organizează evenimentele din cadrul companiei și iau contact cu
persoanele care sunt în vizită în organizație.
Așadar, relaționistul îndeplinește diferite roluri, în funcție de încad rarea în organizație:
 „Tehnician : în acest rol specialiștii în relații publice nu sunt prezenți când se
definesc problemele de interes maxim pentru organizație și se adoptă soluții pentru problemele cu
care se confruntă organizația. Ei introduc programul d e relații publice fără să cunoască uneori nici
motivele pentru care se implementează, nici rezultatele dorite. Practicienii petrec mult timp în
aspectele tehnice ale comunicării: scriu relatări de presă, discursuri, sunt redactori ai revistelor
pentru anga jați, organizează conferințele de presă.
 Expert : specialiștii aflați în acest rol sunt priviți ca experți atât în identificarea
problemelor cât și în adoptarea soluțiilor definind problema, dezvoltă programul și își asumă
răspunderea pentru succesul sau eș ecul acest uia. Datorită pasivității, managerii devin o verigă lipsă
în lanțul strategic al organizației, fiind complet dependenți de expert. Dezavantajul acestui rol este
ușor de ghicit: expertul e socotit răspunzător pentru eșecuri chiar dacă nu a putut c ontrola toate
variabilele situației.
 Promotor al comunicării . În acest rol, specialiștii în relații publice sunt mediatori și
interpreți între organizație și publicurile sale. Scopul lor este menținerea comunicării bilaterale,
înlăturarea barierelor și men ținerea canalelor de comunicare deschise. Practic, stabilesc agende de
discuții, sintetizează și reafirmă vederi, comentează interacțiunile și concluzionează diverse puncte
de vedere. Ei ocupă rolul de graniță -tampon și servesc drept releu de legătură într e organizație și
publicurile sale.
 Promotor al rezolvării de probleme . În acest rol, specialistul îi ajută pe manageri să
aplice în relațiile publice același proces de conducere pas -cu-pas utilizat pentru rezolvarea altor
probleme organizaționale. Relații le publice devin o funcție de echipă pe care o asigură toți
managerii de linie împreună cu directorul de relații publice, colaborând de la prima întrebare până
la evaluarea finală.”33
Gheorghe Teodorescu precizează, la rândul lui câteva ”principii”, obiecti ve pe care trebuie
să le aibă în vedere relaționiștii, aceștia trebuie să prezinte credibilitate, să câștige încrederea
publicului, dar și a membrilor organizațiilor, să obțină o reacție vizibilă asupra produsului,
organizației sau p ersoanei pe care o repr ezintă, să desfășoare activitatea pe baza elaborării atente a
unei strategii puse bine la punct, etapizate corect , să dea dovadă de transparență în relațiile sale,

33 Dumitru Iacob – Comunicare managerială și relații publice , n.p., online: http:/ /fspac.ubbcluj.ro/comunicare/wp –
content/uploads/2013/10/Comunicare -Manageriala -si-Relatii -Publice.pdf

25
actul comunicațional să fie bine pus la punct, respectând ambele tabere (organizație – publi c)
pentru ca ambele să aibă de câștigat și să dea dovadă de creativitate. Așadar, specialiștii în relații
publice creează și gestionează imaginea publică a unor instituții, societăți comerciale, partide și
organizații politice sau organizații non -guvername ntale. PR-ul se adapteză mereu la mediul socio –
cultural și la publicul țintă, profesia unui relaționist nu este deloc ușoară, deși așa ar părea,
cunoștințele de care au nevoie pentru a -și face meseria cu profesionalism sunt numeroase, iar
munca depusă de a ceștia este asiduă , fiind nevoiți să aibă atît competențe generale, cât și
competențe pro fesionale propriu -zise, rolulile lor fiind diverse, de la tehnician al comunicării,
expert, promotor al comunicării, până la rezolv area de probl emelor diferite.

2.4 Relația jurnalist – specialist PR

Relația dintre specialiștii PR și mass -media trebuie să se bazeze pe încredere reciprocă și
respect, pentru a exista beneficii din partea ambelor părți implicate, încercându -se eliminarea
conflictelor de interese și adversit ăților. Având în vedere că scopurile comunicaționale ale celor două
părți nu sunt identice, relaționiștii văd media ca o investiție pentru realizarea propri ilor scopuri și de
multe ori se ajunge la suspiciuni și chiar caz uri care se rezolvă în instanță, d eși între cele două părți
este o dependență mutual avantajoasă, fie ca adversari, fie ca parteneri. Pentru ca relația dintre mass –
media și specialiștii PR să fie avantajoasă, ultimii trebuie să respecte cerințele media, termenele date,
stilurile de comunic are atât în raport cu media, cât și în raport cu publicul țintă, vizând mijlocul de
comunicare.
O importanță deosebită o acordă Cristina Coman, relației dintre jurnalist și PR, specificând
încă de la început în lucrarea sa „ Relațiile publice și mass -medi a” faptul că „numeroasele situații
de comunicare de criză au arătat rolul major al cooperării dintre jurnaliști si specialiștii în relații
publice. Cu toate acestea, experiența de zi cu zi, precum și o bogată bibliogafie de specialitate
subliniază faptul c ă cele două categorii profesionale întrețin relații tensionate și că fiecare
apreciază negativ munca celeilalte categorii.34
Cristina Coman în lucrarea sa “Relațiile publice și mass -media ”, precizează că între jurnaliști
și specialiștii PR există o relație de dependență, polival entă și neclară, care se ”bazează pe o dublă
negociere asupra schimbărilor de resurse în care jurnaliștilor li se oferă acces la informații,

34 Cristina Coman, Relațiile publice și mass -media, Ed Polirom, Iași, 2004, p. 33.

26
comunicatorilor și liderilor politici pe care îi reprezintă li se oferă acces la public, și o negociere
asupra regulior care guvernează aceste schimburi.”35
Jurnali știi depind de specialiștii în PR și viceversa, primii însă au acces la mai multe surse
informaționale, ei putând verific a informația din surse paralele. Deși privesc relaționiștii ca pe niște
surse, ei îi acuză că introduc în mesajele lor elemente de auto -promovare.
Pe de altă parte, relaționiștii îi acuză pe jurnaliști că nu publică informațiile incompl ete,
aceștia fiind avantajați de faptul că au la dispoziție mai multe trusturi media , având posibilitatea de a
alege cu cine colaborează. De asemenea își pot promova ”produsul” cu ajutorul broșurilor, afișelor,
scrisorilor sau alte mijloace de comunicare.
Un alt motiv al relațiilor încordate dintre aceștia , este faptul că unii relaționi ști le conferă
jurnaliștilor un rol de pseudo – conducător, deoarece cer aprobarea, într -un mod autoritar,
jurnaliștilor înainte de a se publica un mesaj, ceea ce duce la creearea unei situații conflict uale și
oferă posibilitatea unei cenzuri din partea ju rnaliștilor.
Cristina Coman amintește în lucrarea sa de un studiu realizat în 1975, denumit „Credibility of
Public Relations for Journalists” , în care sunt chestionați un grup de relaționiști și de jurnaliști vis a
vis de relațiile încordate dintre aceștia . Cele două grupuri primesc același set de întrebări, acestea
evidențiind ostilitatea jurnaliștilor față de relaționiști, precum și neclaritățile și contradicțiile dintre
cele două tabere. Rezultatul studiului este contradictoriu, deoarece, deși sunt de ac ord că există un
parteneriat între cele două categorii profesionale, aceștia fiind ”parteneri în răspândirea știrilor”36,
acuzațiile apar din ambele părți – jurnaliștii spun că relaționiștii maschează în știrile trimise o
promovare a produsului lor și că vo r să mintă pre sa cu diferite evenimente și mesaje ambig ue,
specialiștii în PR susțin că datorită lor presa obține rapid mesaje reale și complete. În ciuda
contradicțiilor apărute specialiștii în PR au fost de acord cu jurnaliștii când aceștia au afirmat că
„relaționiștii nu înțeleg unele probleme jurnalistice precum atragerea interesului cititorului,
respectarea termenului -limită de predare a materialelor precum și folosirea optimă a spațiului”.37
Din cauza acestor acuzații aduse din ambele părți s-a creat u n climat ostil , domi nat de
stituații conflictuale, neîncredere și adversitate, deși ar trebui să fie o relație bazată pe
respect ,colaborare și respectarea normelor etice.

35 Ibidem, p. 34 .
36 Ibidem, p. 35 .
37 Ibidem, pp 35 -36.

27

CAPITOLUL III
MANIPULAREA INFORMAȚIONALĂ – ACȚIUNE FOLOSITĂ PE
AMBELE „FRONTUR I”

3.1 Fenomenul manipulării informaționale

”Cuvintele” au început să aibă o putere tot mai mare în societatea actuală, de aceea
folosirea acestora în scopuri personale și consecințele folosirii lor în comunicare au făcut subiectul
unor studii a științelor comunicării. Folosirea acestora prin distorsiuni semantice sau semnificația
uzuală, precum și înlocuirea cuvintelor cu cele străine maschează realitatea și fac mult mai ușoară
manipularea informațională. Se știe că de -a lungul timpului, omul a folosit lim bajul pentru a -și
împlini interesele personale prin minciună sau distorsionarea adevărului pentru a -i manipula pe
semenii săi, însă având în vedere că societatea a cunoscut un avânt impresionant, minciuna a
devenit insuficientă, simțindu -se necesitatea int roducerii unui nou tip de limbaj.
Conform Dicționarului de sociologie, ”manipularea este o acțiune ce determina un actor
social, cum ar fi o persoană, un grup sau o colectivitate, să gândească și să acționeze îmtr -un mod
compatibil cu interesele inițiatoru lui. Manipularea este o tehnică de propagandă, este o
componentă a ei, cealaltă fiind persuasiunea. Manipularea este o metodă prin care ideile propagate
sunt acceptate de receptor, determinând formarea unor noi convingeri și reacții conforme cu
interesul c elui ce a pus în practică sistemul de propagandă. Pentru a fi eficientă, manipularea oricât
de grosieră ar fi, trebuie să dea senzația telespectatorului, ca are deplină l ibertate de gândire și
decizie”38.
În lucrarea „Manipularea cuvântului”, Philippe Bre ton ne dezvăluie înțelesul cuvântului
„manipulare”, semnificând o metodă practică încă de la jumătatea secolului al XVIII -lea, atât în

38 Cătălin Zamfir , Dicționar de sociologie , Editura Babei, București, 1998, p. 332.

28
domeniul minier cât și în cel farmaceutic, următorul secol conferă ac esetei noțiuni înțelesul de
„mișcare normală subordo nată unei operații ștințifice sau tehnologice, precum și însușirea de act
intelectual”39, iar în anul 1864 apare sensul peiorativ al manipulării, ca acțiune ce intenționează să
înșele, să fraudeze, să obțină din partea unui auditoriu acceptarea unor idei fă ră a fi conștienți de
acest lucru. Autorul consideră ca manipularea, deși într -o primă fază oferă interlocutorului senzația
că este absolut liber, reprezintă de fapt, într -o accepțiune generală, o „acțiune violentă și
costrângătoare care îi privează de lib ertate pe cei care i se supun”, ducând la construcția unei
„imagini a realului care are aerul de a fi realul”40.
Într-o exegeză recentă (Ștefan Buzarnescu, Sociologia opiniei publice ) manipularea este
definit ă ca ''acțiune de a determina un actor social (p ersoană, grup, colectivitate) să gândească și să
acționeze într -un mod compatibil cu interesele inițiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea
unor tehnici de persuasiune care distorsionează intenționat adevărul, lăsând însă impresia libertății
de gândire și de decizie. Spre deosebire de influența de tipul convingerii raționale, prin manipulare
nu se urmarește înțelegerea mai corectă și mai profundă a situației, ci inocularea unei înțelegeri
convenabile, recurgându -se atât la inducerea în eroare cu argumente falsificate, cât și la apelul la
palierele non -raționale. Intențiile reale ale celui care transmite mesajul rămân insesizabile
primitorului acestuia '' 41.
Philippe Breton în lucrarea sa “Manipularea cuvântului ”, precizează că limbajul, prin
puterea acestuia de a ascunde adevărul, de a disimula, este intrumentul care ajută la manipularea
indivizilor, mesajul manipulator va fi construit în raport cu două scopuri, a identifica tipurile de
rezistență posibile pentru a le deconstrui și a masca întreg ul demers manipulator . El precizează că
”manipularea constă în „a intra prin efracție în mintea cuiva pentru a -i forma o opinie sau a -i
provoca un comportament fără ca el să știe că efracția s -a produs”42.
Bogdan Ficeag în lucrarea sa ”Tehnici de manipular e” precizează că ”putem vorbi de
manipulare atunci când o anumită situație socială este creată premeditat pentru a influența reacțiile
și comportamentele manipulaților, în sensul dorit de manipulator”. 43 Acesta realizează o
clasificare a m anipulării în fun cție de amplitudinea modificărilor efectuate într -o anumită situație
socială, clasificând manipularea în manipulări mici, medii și mari:

39 Philippe Breton, Manipularea cuvântu lui, trad de Livia , Iacob, Ed Institutul European, Iași, 2006, p . 7.
40 Radu Herjeu, Oglinzi mișcătoare, tehnici de propagandă, manipulare și persuasiune în televiziune, Ed Fundația României de
Mâine, București, 2000, p . 115.
41 Ștefan Buzarnescu , Sociologi a opiniei publice , Editura de Vest, 2005, p. 29 .
42 Philippe Breton, op.cit. , p 7
43 Bogdan Ficeag, Tehnici de manipulare, Ed Nemira, București, 2000, p. 16 .

29
 Manipulările mici – sunt acelea obținute prin schimbări mici ale situației sociale, dar care
pot avea repercursiuni de ordin major. Bogdan Ficeag prezintă o manipulare a populației,
dând ca exemplu criza pâinii din 1992, când televiziunea națională a prezentat o perioadă
informații despre lipsa grâului, care a dus la panicarea populației, această criză a mascat de
fapt imp orturile masive de grâu care au aus comisioane impresionabile anumitor
beneficiari.
 Manipulările medii – care se aseamănă cu manipulările mici, deoarece se desfășoară după
același criteriu, acestea vizează modificările anumitor situații sociale care au rep ercursiuni
ce depășesc așteptările, având o influență neașteptată asupra comportamentului uman (de
exemplu programul MK -ULTRA – inițiat după al doilea război mondial, consta în
experimentarea unor tehnologii neconvenționale, precum hipnoza, stimularea elec trică a
creierului sau administrarea de droguri, pentru a obține un control total asupra gândirii și
comportamentelor subiecților )
 Manipulările mari – acestea pot influența întreaga cultură, societat e, individul este
influențat de normele scrise și nescr ise ale so cietății în care trăiește și de subculturile cu
care intră în contact, fiind mai ușoară manipularea acestuia. Faptul că manipulările mari au
devenit ceva uzual se observă prin faptul că acestea au devenit din ce în mai greu de
identificat. Ele st au la baza formării diferitelor curente de opinii, tradiții sau obiceiuri (de
exemplu sărbătorirea Halloween -ului), a unor mentalități etc.
Modern izarea individului a dus la modernizarea manipulării aplicate lui, astfel încât
raportul din tre el și sistem să rămână, în fapt, mer eu același. Nu se poate spune că e xistă un pionier
al manipulării, aceasta a apărut și s -a dezvoltat de -a lungul timpului, având un număr impresionant
de practicanți, fiind singura modalitate prin care populația este grupată în aceași construcție socială
care satisface benefic iarul procesului de manipulare. Acest fenomen implică o violență
psihologică, emoțională sau cognitivă, iar pentru reușita depinde de eficacitatea disimulării
manipulatorului. Manipulatorul trebu ie să înlăture rezistența populației, să disimuleze cu maiestrie
pentru a -și atinge scopul urmărit, folosindu -se de toate tertipurile pe care le are la îndemână
(elaborarea condițiilor spațiale și senzoriale, inventarea unor noi elemente situaționale concr ete sau
ideale etc ).
După cum s -a precizat, manipularea informațională este un subiect de actualitate care este
studiat și urmărit cu interes de mai multe categorii sociale (analiștii politici, specialiștii
militari,jurnaliștii etc) , deoarece se dorește s ă se facă diferențierea dintre consecințele negative pe
care le are acest proces asupra populației , asupra societății în general. Cuvântul scris are o

30
credibilitate incomensurabilă și de aceea impactul manipulării asupra societății prin presa scrisă
este majoră, deoarece cititorii n u diferențiază adevărul de fals , dacă au încredere în sursă nu mai
analizează dacă info rmația este adevărată sau falsă, dacă evenimentul sau situația sau faptele au
avut loc în realitate .
Așadar, specialiștii susțin că manipular ea este procesul prin care se induce în eroare, se
dezinformează, se controlează și influențează populația, folosindu -se procedee specifice
(semantice, psihologice, temperamentale sau tehnice), pentru a obține un avantaj politic, social etc.
Aceasta este p osibilă prin folosirea unor mijloace de ordin informațional, psihologic, tehnic,
semantic, retoric, atitudinal și comportamental, prin tehnici (procedee) de dezinformare, propagare,
dezorientare și dezbinare, intoxicare și intimidare, izolare psihologică , prin amplificarea sau
diminuarea voit ă a semnifica ției unei fapte, a consecin țelor unei ac țiuni.

3.2 Strategii și tehnici de manipulare în mass -media și în relațiile
publice

Bogdan Teodorescu în lucrarea ” Cinci milenii de manipulare ” precizează că ”însăși n atura
ei, manipularea nu are pionieri ci doar un șir lung de practicanți care au dezvoltat în tăcere și
discreție, singura metodă prin care indivizii au putut fi puși laolaltă într -o construcție socială și
apoi au putut fi ținuți acolo”44. Cea mai utilă mod alitate a manipulării este controlul informației, iar
suportul principal este mass -media. Populația crede în imparțialitatea presei, iar acest fapt este
speculat de către cei care au diferite interese, cenzura știrilor, rescrierea istoriei, falsificarea
realității sunt doar câteva din metodele prin care este controlată informația, iar toate aceste metode
de manipulare au drept scop formarea de opinie în interesele personale.
Bogdan Ficeag precizează în ”Tehnici de manipulare ” că ”t ehnicile de manipulare se
întâlnesc permanent, chiar și în cele mai banale momente ale vieții. Artizanii marilor manipulări
imaginează strategii tocmai pentru crearea unor situații sociale, în care individul este supus
presiunilor grupului din care face parte. El realizează din re flex ca este mai ușor să te supui
regulilor grupului decât să le încalci, adaptându -se situației respective, imitând comportamentul
celor din jur, fără a mai încerca să analizeze cu detașare respectivele reguli ”.45

44 Bogdan Teodorescu, Cinci milenii de manipulare, Ed Tritonic, București, 2008, p . 12.
45 Bogdan Ficeag, op. cit, pp 105 -110.

31
Philippe Breton ne prezintă în lucrarea „ Manipularea cuvântului ”, următoarele tehnici ale
manipulării informaționale: dezinformarea, propaganda și cadrajul manipulativ .
– Dezinformarea este modalitatea în care un grup de persoane sau întreaga societate este
indusă în eroare printr -un ansamblu de procedee , cu scopul de a le devia conduitele politice, de a
le domina g ândirea sau chiar de a le subjuga , este modalitatea prin care este prezentată o
informație falsă drept una ”adevărată” orientând acțiunile pubicului în sensul scopurilor sale
personale , care însă sunt defavorabile indivizilor.
– Propaganda este ”acțiunea organizată în vederea răspândirii unei opinii sau doctrine
politice”. Acesată tehnică este parcticată în mod conștient și sistematic ”46 Propaganda apare într -un
sistem democratic și ofer ă posibilitatea publicului vizat de a alege o doctrină sau sistem de idei.
Spre deosebire de dezinformare care folosește neadevăruri, ascunzând realitatea, propaganda se
prezintă cu ”fața descoperită” .
– Cadrajul manipulativ este bazat ”pe nevoia noastră d e a avea în real puncte de reper
relativ stabile, distincte de credințe, mai apropiate de fapte decât de opinii. Dezinformarea este una
dintre cele mai manipulative tehnici de recadraj, vizând niște pure invenții drept fapte brute și total
credibile, desti nate să ascundă adevăratele info rmații . Cadrajul faptelor depășește cu mult simpla
intenție informativă, el întemeiază premisele acțiunii de convingere . Manipularea implică o
distorsiune a faptelor, rearanjarea lor în scopul de a obține, spre exemplu, un c onsimțământ care
lipsea inițial. Cadrajul înșelător ne îndeamnă să mințim asupra faptelor, aceasta fiind componentă
a cadrajului manipulativ. Recadrajul abuziv, o altă componentă, constă în reordonarea faptelor în
așa fel încât noua imagine a realității a stfel compuse să atragă convingerea oarecum pe baze false.
Practic evidențiază, astfel, o strategie conștientă de manipulare ”47
Philippe Breton spune că a manipula este modalitatea prin care se paralizează judecata,
determinând publicul să creadă în fapte, lucruri etc cu care nu ar fi fost de acord în mod curent.
Manipularea informațională are procedee și tehnici specifice precum ascunderea sau selectarea
informațiilor după anumite criterii, distorsionarea informațiilor, deformarea propozițiilor,
intoxicarea publicului vizat cu ajutorul unor pseudo informații care au rolul de a -l orienta pe acesta
într-o direcție greșită, lansarea de zvonuri, dirijarea asocierii faptelor, discreditarea surselor
neconvenabile sau incomode, bruiajul, lansarea de sloganuri, mani pularea limbajului, interpunerea
unor “relee informaționale" și "agenți de influență" care să faciliteze transmiterea informațiilor și
interpretărilor dorite etc.

46 Philippe Breton, op. cit, pp 55 -57.
47 Ibidem, p. 84 .

32
Joule și Beauvois în lucrarea „Mic tratat de manipulare ”, prezintă cele trei mari strategii d e
manipulare, „ ușa-în-nas”, acestă strategie găsindu -și sursa în imaginația noastră, „ amorsarea ”,
aceasta lăsând loc unei palete largi de manipulare care se întind de la practici necinstite la cele cu
caracter fraudulos și ultima strategie „ piciorul -în-ușă”, aceasta declanșând o manipulare deliberată.
 Amorsarea – perseverarea într-o prim ă decizie atunci c ând persoana ''amorsat ă'' ia o a doua
decizie, de data aceasta în perfect ă cuno știință de cauz ă. Se poate vorbi de manipulare
pentru c ă, în toate cazurile, decizia final ă ar fi fost cu totul alta dac ă victima ar fi primit de
la început informa țiile complete.
 Piciorul -în-ușă – se ob ține de la un subiect un comportament preparatoriu neproblematic și
puțin costisitor, evident, într-un cadru de liber ă alegere și în împrejură ri care faciliteaz ă
angajamentul. Acest comportament odat ă obținut, o nouă cerere este adresat ă subiectului,
invitându-l să emită o noua conduit ă, de data aceasta mai costisitoare și pe care n -ar fi
realizat -o spontan dec ât cu pu ține șanse.
 Ușa-în-nas – formularea unei cereri prea mari la început, ca s ă fie acceptat ă înainte de a
formula cererea care vizeaz ă comportamentul a șteptat, o cerere de mic ă importan ță și care
ar fi avut șanse altfel s ă fie refuzat ă.
Toate tehnicile și strategiile mani pulatorii prezentate mai sus sunt puse în practică de
”manipulatori buni sau mai puțin buni, având nevoie de cunoștințe teoretice solide, un simț ascuțit
al relațiilor umane, istețime și o anumită pregătire culturală ”.48
Politologul, filozoful și l ingvist ul nord -american Noam Chomsky , profesor emerit la MIT
(Massach usetts Institute of Technology), a stabilit lista celor ’’Zece strategii de manipulare ”
(Anexa 6 ) prin mediile de informare în masă , el consideră că „libertatea de exprimare este mai
important ă decât orice versiune a faptelor susținută de ordinea stabilită, oricare ar fi raportul pe
care aceasta îl întreține cu adevărul faptelor în sine”49 Manipularea informațională se regăsește
atât în presa scrisă, cât și în audiovizual. Numeroși specialiști a u clasificat tehnicile de manipulare
pentru ambele categorii ale mass -mediei.
Vasile Tran în lucrarea „ Patologii și terapii comunicaționale ” amintește două dintre
principalele tehnici de manipulare în presa scrisă , orientarea știrilor și selectarea acestor a.
Orientarea știrilor poate influența puternic opiniile cititorilor, realizându -se prin orientarea
anumitor informații din mesajul inițial, pulicul având acces doar la informațiile prezentate de
presă. Selectarea știrilor, a doua tehnică importantă în man ipulare este cea mai eficientă cale de

48 Robert -Vincent Joule, Jean -Leon Beauvois , Mic tratat de manipulare, Ed Antet, Oradea, 1997, p. 123 .
49 http://gandeste.org/politica/cele -10-strategii -de-manipulare -a-maselor/15955 .

33
influență în presa scrisă, deoarece cei care selectează știrile dețin deja o oarecare influență în
structura socială.
Radu Herjeu dezvoltă subiectul manipulării aplicat de presa scrisă, afirmând că „toate
centrele de putere de azi se bazează pe mass -media și toate folosesc manipulări și stimulări
senzoriale, împreună cu intrigi, retorică și performanțe pentru a -i vinde publicului, produse,
candidați și idei. Astăzi cea mai mare parte a presei, de la știri până la recla me, se bazează pe
simplificări și exagerări pentru a captiva și a menține cititorul atent. Mass -media știrilor a devenit
o parte a sistemului economic și social despre care relatează zi de zi. În loc să stea la o parte de
evenimente și să încerce să relate ze cât mai corect, aceasta manipulează după propriile scopuri,
presa în ziua de astăzi fiind plină de informații lipsă ”.50 La cele relatate mai sus, Radu Herjeu
adaugă tehnici de manipulare precum alegerea amănuntelor dintr -o știre, acele amănunte care pot
fi susținute cu informații și imagini, o altă tehnică vizând conceperea știrilor, referitoare la faptul
că știrile sunt concepute într -o formă simplă, ușor de înțeles, astfel încât să poată fi ușor asimilată
de cititori.
Lucrarea „ Manipularea prin presa sc risă” a Soniei Cristina Stan, completează exemplele
de tehnici utilizate de presa scrisă cu scopul manipulării, insistând pe faptul că structura
informației, felul în care este organizată și ierarhizată informația într -un ziar, poate influența în
mod clar percepția cititorului. Informațiile de pe copertă și cele așezate în primele pagini vor fi
primele citite, astfel că și poziția în pagină a știrilor determină citirea sau nu a informației dorite.
La fel de mult influențează și secțiunea în care apare un ar ticol precum și marimea acestuia.
O altă modalitate de influențare în presa scrisă o constituie asocierile de articole, acestea
reușind să transmită un mesaj subliminal, precum și felul în care un articol se inserează lângă
altele, influențează de asemenea interpretarea sa, vecinătatea celorlalte generând uneori efecte
neașteptate. O tehnică înșelătoare și foarte atractivă, o constituie selectarea fotografiilor, această
tehnică precum și explicațiile care însoțesc fotografiile pot influența semnificativ ati tudinile
publicului față de conținutul de imagini. Vizualul se adresează părții cel mai ușor de manipulat a
cititorului și anume sentimentele acestuia, mulți dintre ei nu au timpul necesar sau dispoziția
necesară să citească un articol în întregime, așa că ziariștii folosesc tehnica „piramidei inversate”,
ce ajută la citirea rapidă și la înțelegerea informației, aceasta răspunzând la cele șase întrebări,
„cine?”, „ce?”, „când?”, „unde?”, „de ce?”, „cum?”. De cele mai multe ori titlul unui articol din
ziar n u reflectă conținutul lui și uneori chiar falsifică faptele pe care articolul le relatează.

50 Radu Herjeu, Oglinzi mișcătoare tehnici de propagandă, manipulare și persuasiune în televiziune, Ed Fundația României de
Mâine, București, 2000, pp 12 2-123.

34
Decontextualizarea este de asemenea o tehnică manipulativă des folosită în conceperea știrilor,
presa având tendința de a prezenta faptele independent, fără a fi în relație cu alte aspecte ale
realității, fiind mult mai simplu să transmită propria opinie despre subiect, cititorii fiind astfel ușor
de manipulat. O altă tehincă a manipulării este tehnica limbajului, ghilimelele așezate pentru a
pune într -o lumină proas tă o anumită situație, cuvintele magice, ascocierea anumitor cuvinte,
limbaj tehnic etc toate acestea au rolul de a induce în eroare și a manipula cititorul.
Tehnicile de manipulare folosite de televiziune le întâlnim detaliate în lucrarea „ Oglinzi
mișcăto are”, scrisă de Radu Herjeu , acesta precizează că sunetele, culorile, cadrele filmate,
mișcarea camerei de filmat combinarea sau asocierea anumitor imagini, precum și echipa de
montaj pot duce la o manipulare grosolană a publicului , inducându -le acestora s entimente,
transmiterea unor senzații, obținerea unor reacții dorite de la telespectatori păreri sau opinii
obținute prin manipulare .
Așadar de -a lungul timpului tehnicile de manipulare a publicului s -au dezvoltat, aceasta
devenind o artă pe care anumite p ersoane o stăpânesc cu măiestrie, deși o parte din public
realizează manipularea grosolană, o mare parte dintre aceștia devin marionetele personajelor
puternice care trag de ațe ca niște păpușari desăvârșiți.

3.3 Efectul manipulării informaționale asupra opi niei publice

Din punct de vedere etimologic, termenul de opinie publică provine din latinescul "opinari"
care înseamnă a gândi, a crede, a formula o părere și este expresia unei convingeri subiective într -o
anumită problemă, față de o anumită situație și este asociat cu cuvântul ”publicus”, derivat de la
„populus”, semnifică „popor”, plecând de la etimologie, înțelegem prin „opinie publică” -părerea
poporului, gândirea lui . Preluat din limba engleză, public opinion, opinia publică, ca fenomen, a
apărut de l a primele forme de organizare socială, însă termenul apare în perioada de pregătire a
revoluției franceze.
Septimiu Chelcea definește în lucrarea „Sociologia opiniei publice ”, termenul „opinie” ca
fiind „evaluarea verbală pro sau contra, cu o anumită inten sitate, a unei probleme, situații sau
persoane”. Opinia publică este „ansamblul opiniilor individuale emergente în discuțiile publice,

35
referitoare la prolemele sociale actuale”.51 Tot acesta prezintă o serie de definiții ale opiniei
publice date de speciali știi din domeniu de -a lungul timpului:
 ”apreciere de grup mai mult sau mai pu țin ra țională ( Charles Abraham Ellwood –
1925);
 o forță activă sau latentă, derivată dintr -un amestec de gânduri, sentimente și
impresii individuale, care este măsurat prin gradul de influență variabil al diferitelor
opinii în interiorul agregatului (Virginia Sedman -1932);
 opinia publică se referă la situația pluriindividuală în care indivizii se exprimă sau
pot fi chemați să o facă, favorizând, defavorizând sau opunându -se unei anumite
situații, persoane sau propuneri de mare importanță într -o astfel de proporție,
intensitate și constanță încât să mărească probabilitatea de îndeplinire a acțiunii,
direct sau indirect, către obiectivul respectiv (Floyd H. Allport -1937) ;
 formula nua nțată care, asupra unei probleme delimitate, obține adeziunea fără
rezerve a unui subiect (Jean Stoetzel -1943) ”52;
 Traian Rotariu și Petru Ilu ț îl citează pe Bernard Hennessy (considerat unul dintre
cei mai mari experi ți în domeniu), care define ște opinia p ublică drept “un complex
de preferin țe exprimate de un număr semnificativ de persoane cu privire la o
problemă de importan ță generală ”53.
În Enciclopedie de psihologie , Septimiu Chelcea definește opinia publică drept “procesul
psihosociologic interactiv de agregare a judecăților evaluative, atitudinilor și credințelor referitoare
la o problemă socială ale unui număr semnificativ de persoane dintr -o comunitate care se exprimă
verbal deschis”54. De multe ori, termenul de opinie publică este interpretat greșit, se consideră că
exprimă opiniile indivizilor , dorințele sau emoțiile acestora și nu rezultat ul interacțiunilor dintre
aceștia. Publicul, indivizii sunt influențati de medii precum presa, școala, biserica, filmul, reclama,
conferințele și radioul , acestea c onformându -se cererilor acestora și uneori încercând să influețeze
opinia publică.
În „Sociologia opiniei publice și a mass -media ”, Aurelian Bondrea prezintă impactul
manipulării informaționale asupra opiniei publice, prin captarea și menținerea atenției a supra unui

51 Septimiu Chelcea, Sociologia opiniei publice, Ed S.N.S.P.A, București, 2000, p. 4 .
52 Ibidem, p. 17 .
53 Traian Rotariu, Petru Iliuț , Ancheta sociologică și sondajul de opinie – teorie și practică , ediț ia a II -a revăzută și adăugită,
Polirom, Iași, 2006, p. 38 .
54 Septimiu Chelcea , Enciclopedie de sociologie , Editura Economica, București, 2005 , p. 242 .

36
mesaj care distorsionează, evident, informația adevărată și printr -o succesiune logică care duce
publicul receptor spre o anumită concluzie favorabilă manipulatorului . Aurelian Bondrea spune că
o ”condiție obligatorie pentru ca schimbarea atitud inală să se producă acceptarea mesajului este
condiționată în special de factorii care țin de conținutul mesajului”.55 ,
Manipularea opiniei publice se realizează în timp prin mai multe procedee: sunt prezentate
zvonurile ca fiind adevărate (mai ales dacă n u există dovezi să le infirme veridicitatea), este
prezentată știrea doar din punctul de vedere a manipulatorului , fiind eliminate anumite informații
care sunt în detrimentul acestuia, punându -se accentul pe informațiile care întăresc acea ipostază a
știrii pe care vor să o transmită pentru a obține efectul dorit.
Bogdan Ficeag în lucrarea „ Tehnici de manipulare ” precizează că manipulatorii încearcă să
modifice modul de gândire, sentimentele și comportamentul publicului pentru a ajunge la scopul
dorit, aces ta spune că în m omentul în care una dintre aceste componente este modificată celelalte
două se intensifică, adaptându -se în mod corespunzător, obținând astfel controlul maxim.
Philippe Breton este de părere că „tentația de a evalua problema efectelor man ipulării
sistematice prin informație este destul de mare”56. El menționează că persoana manipulată nu
conștientizează acest fapt, există și cazurile în care publicul conștientizează acest efect , decriptând
mesajul încercând să reziste influenței manipulator ului și uneori se izolează evitând efectele
manipulării politice, comerciale sau chiar în relațiile sale sociale, prietenești. Philippe Breton
precizează că acest efect asupra publicul îl duce la o izolare personală ceea ce este mai periculos
decât manipul area în sine deoarece afectează relațiile sociale ale individului.
Manipularea și efectele ei nu sunt directe sau indirecte, efectele acesteia se realizează fără
ca individul să fie conștient de ceea ce se întâmplă, el este dirijat de manipulator, din exte rior,
considerând că are libertatea de a alege, de a decide și de a judeca singur, dar de fapt este doar o
ficțiune a libertății de opiniei personale.

3.4 Rezistența în fața manipulării

Tehnicile de manipulare vizează controlul supra individului, asupra gân dirii acestuia, a
comp ortamentului și a sentimentelor , canalizându -l într -o anumită direcție pe o perioadă de timp,

55 Aurelian Bondrea, Sociologia opiniei publice și a mass -media”, Ed Fundația România de Mâine, București, 2007, p . 7.
56 Philippe Breton, op.cit, pp 11 5-116.

37
pentru a putea dobândi diferite câștiguri. De multe ori individul este supus presiunilor grupului din
care face parte și se conformează dori nțelor acestuia, deoarece este mai ușor să -și însușească
regulile grupului decât să fie izolat, în acest fel se adaptează și preia din ideile și comportamentul
grupului, fără a analiza situația, fără a se gândi dacă sunt necesare sau dacă este o modalitate de a-l
reduce la tăcere și de a -i transforma modul de gândire, pentru a fi acceptat în continuare.
Bogdan Ficeag în lucrarea „ Tehnici de manipulare ” afirmă că soluția optimă de a rezista
manipulării este izolarea față de anumite aspecte ale vieții. Aceas tă izolare apare ca urmare a
bombardării cu informații subliminale care îl determină pe individul care conștientizează că se
produce un proces de manipulare, să se refuze orice contact cu manipulatorii. O altă metodă de a
evita efectele manipulării este ba lansarea între implicare și detașare, sau de a alterna cele două
stări, această oscilare fiind considerată cea mai eficientă cale de a rezista manipulării
De-a lungul timpului oamenii au reușit să găsească metode de a rezista și de a identifica
manipulăril e: identificarea discontinuităților, observarea normalității aparente, sesizarea falsei
similarități, identificarea competenței aparente, sesizarea confuziei cognitive, sesizarea confuziei
emoționale, jocul "de -a alegerea", gândirea de grup și structuri le impersonale.
Identificarea discontinuităților – deși minciunile manipulatorilor par veridice și sunt
ascunse sub un înveliș de aparentă normaliate, individul trebuie să se detașeze și să analizeze
informațiile lucid, cu obiectivitate și calm, pentru a det ecta sursa reală a respectivei discontinuități .
Observarea normalităț ii aparente – este creată o stare de normalitate prin controlul
informației, se în cearcă să nu se atragă atenția, lasându -i pe cei din jur să vadă doar ceea ce vor ei
încercând să le dis tragă atenția . De aceea indivizii trebuie să -și mențină vie capacitatea de analiză
lucidă pentru a putea sesiza normalitatea aparentă .
Sesizarea falsei similarit ăți – inițial, manipulatorii se comportă impecabil, încearcă să se
faca indispensabili și de în credere, captează atenția, afecțiunea și respectul pentru a putea influența
apoi mai eficient, ulterior, atenția manipulatorului se îndreaptă spre aria lui de interes . Este neceară
analizarea comportamentului manipulatorului pentru a iden tifica aria acestu ia de interes.
Identificarea competenț ei aparente – manipulatorii își clădesc o imagine de oameni puternici,
erudiți, siguri pe ei și bine pregătiți pentru a putea intimida indivizii și pentru a -i subjuga pe cei
vizați. Pentru a evita manipularea, este nec esar să se analizeze situația, menținând limpede
judecata pentru a nu ceda presiunilor manifestate de manipulator.
Sesizarea confuziei cognitive – pentru a -și ascunde intențiile manipulatorul apelează
frecvent la analogii false, distorsiuni semantice, eti chetări retorice sau rescrierea istoriei, indivizii
fiind forțați să accepte realitatea virtuală impusă de manipulator , concretul fiind înlocuit de

38
concret . Modaliatea de apărare în acest caz este de a pune repetat întrebări. Sesizarea confuziei
emoționale – manipulatorul încercă să manevreze sentimentele individului pe care îl vizează, el
exploatează dorințele și temerile acestuia pentru a putea ulterior să -l subjuge , șantajul fiind din
vechi timpuri o modalitate de manipulare eficace. Pentru a evita sujug area emoțională indivizii
trebuie să se detașeze și să analizeze situația lucid .
Jocul "de -a alegerea " – este folosit de vânzători, aceștia comunică cu clienții, creeând o
legătură subtilă, pentru a -i determina să devină clienți fideli.
Gândirea de gru p – manipulatorii încercă să canalizeze indivizii spre scopul dorit și să-i
izoleze de orice contact extern, inducânduli -se acestora sentimentul fidelității necondiționate, cu
cât individul e mai cufundat în anonimatul masei de manevră cu atât procesul de mani pulare este
mai eficace. Soluția în acest caz sunt schimburile de idei și dialogurile , observarea atentă a
realității, precum și culegerea de informații din mai multe surse .
Structurile impersonale – rezistența colectivă e mult mai eficientă decât opoziția
individuală, o minoritate putând lupta mult mai eficient împotriva majorității decât un singur
individ.
Ficeag oferă în încheierea lucrării sfaturi practice pentru a rezista manipulării : ”este
necesară întelegerea părerilor celorlalți despre noi, în anum ite situații suntem nevoiți să
recunoaștem că am greșit. De multe ori trebuie să venim cu varianta noastră despre un anumit
subiect, acceptarea pierderilor pe termen scurt, gândindu -ne că ele sunt învățături pentru a nu mai
greși în viitor, evitarea de a l ua hotărâri pripite, mai ales în situații neclare, acceptarea schimbului
de idei analizând toate opiniile sau condițiile ce nu coincid cu ale noastre. Este indicat să evităm
situațiile nefamiliare în care nu ne putem manifesta libertatea de exprimare sau d e acțiune ”.57
Așadar, pentru a rezista manipulării, indivizul trebuie să se detașeze și să analizeze
informațiile lucid, cu obiectivitate și calm, să analizeze comportamentul manipulatorului pentru a
identifica aria acestuia de interes, să aibă schimburi d e idei, dialoguri, să observe atent realitatea,
să culegă de informații din mai multe surse, să nu cedeze la presiuni, să fie informat și atent pentru
a nu ceda presiun ilor manifestate de manipulator. Sfaturile și modalitățile de rezistență la
manipularea infomațională pot fi aplicate, perfecționate și adaptate situațiilor concrete în care ne –
am putea afla la un moment dat, ca mai apoi să le împărtășim și celorlalți sau de ce nu, le putem
ignora.

57 Ficeag Bogdan , op. cit., p . 123.

39

CAPITOLUL IV
STUDIUL DE CAZ – INCE NDIUL DIN CLUB COLE CTIV

Lucrarea are ca scop studiul impactului pe care –l are manipularea asupra publicului și a
opiniei publice. Pentru a demonstra rolul manipulării asupra publicului și al opinieie publice, am
fixat următoarele obiective :
 stabilirea metodelor și procedeel or folosite de presă și relațiilor publice în
manipularea maselor ;
 realizarea detaliată a unui studiu de caz care să releve manipula rea exercitată de
mass -media precum și de participarea relațiilor publice.
Cercetarea s -a desfășurat pe parcursul a mai mul tor luni, după selectarea evenimentului , am
cules datele și am analizat documetele, știrile și imaginile apărute în leg ătură tragedia declanșată în
clubul Colectiv din data de 30 octombrie 2015, făcând o bază de date, pe care apoi l e-am prelucrat,
analizân d informațiile din bază am realizat studiul de caz – Incendiul din clubul Colectiv .
În noaptea de vineri, 30 octombrie 2015, ora 22:30, în incinta unui club situat în Sectorul 4
din București într-o fostă hală a fabricii Pionierul a izbucnit un incendiu din cauza focurilor de
artificii, incendiul s-a declanșat în timpul unui concert gratuit al trupei Goodbye to Gravity , cu
ocazia lansării unui nou album, numit „Mantras of War”, în incinta clubul fiind aproximativ 400 de
persoane.
Focul de artificii a aprins buretele poliuretanic de pe un stâlp al clădirii, buretele fiind
inflam abil a dus la extinderea rapidă a focului în tot clubul provocând numeroase victime în rândul
participanților la concert (aceștia au avut leziuni cauzatoare de moarte, în unele situații, prin
combustie , asfixie , intoxicații cu monoxid de carbon și alte gaze, arsuri de gradul I până la IV). În
urma incendiului au fost, inițial, identificate 186 de persoane rănite și 26 persoane decedate,
ulterior în săptămânile de după incendiu au mai murit 33 de persoane, vict imele erau tineri cu
vârsta cuprinsă între 15 și 45 de ani, artiști, fotografi, olimpici, jurnaliști, studenți străini etc. Cauza
deceselor, conform Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici , a fost intoxicația cu
monoxid de carbon, fum, gaze toxice, victimele având în sânge concentrați i toxice de monoxi d de

40
carbon și acid cianhidric. Ministerul de Interne a instituit Planul roșu de intervenție, iar Guvernul
României a decretat trei zile de doliu național . Conform Wikipedia, incendiul este considerat cel
mai grav din România dintr -un club de n oapte și cel mai grav accident din țară de după anul 1989 ,
depășind după numărul de decese accidentul avi atic de la Balotești din 1995 în care au murit 60 de
persoane). După accident, în data de 1 noiembrie 2015, din Piața Universității din capitală, s -a
plecat spre clubul Colectiv, organizat un m arș ”mut” de comemorare a victimelor, la marș au
participat 8000 de persoane, la local au găsit încă 2000 de persoane, venite să aducă un ultim
omagiu celor dispăruți.
Primarului sectorului 4, Cristian Popescu Piedone a declarant în data de 3 noiembrie:
”Avem la dosar toate actele, am îndeplinit toate normele legale de eliberare a acordului de
funcționare (…) Legea Poliției locale spune că pentru elibera rea acordului de funcționare trebuie să
avem acordul locatarului, contractul de închiriere, titlul de proprietate, datele de identificare de la
Registrul Comerțului. Locatarul dă declarație pe proprie răspundere despre activitatea pe care
trebuie să o desf ășoare. Acordul de funcționare însumează toate acordurile de la toate
institituțiile”58. În urma acestei declarații în care acesta spune că nu -și reproșează nimic, este
organizat un miting pentru demiterea acestuia, protestul începe în București la ora 18:0 0 și se
încheie a doua zi la ora 1:30, paricipând peste 25000 de persoane. Protestatarii au scandat lozinci
împotriva Guvernului, cerându -li-se demisia premierului Victor Ponta , împreună cu guvernul său ,
a lui Gabriel Oprea și a primarul Sectorului 4, Cristian Popescu Piedone . Tineri din Brașov, Alba
Iulia, Ploiești, Timișoara, Cluj, Miercurea – Ciuc și multe alte orașe au ieșit în stradă pentru a
protesta, la rândul lor, împotriva guvernului, strigându -se lozici precum ” Jos Gu vernul",
"România, trezește -te" și "Nu stați la balcoane, că muriți de foame" etc.
Ca urmare a protestelor masive care au urmat incendiului, au demisionat pe 4 noiembrie
2015 Victor Ponta , împreună cu guvernul său , și primarul Sectorului 4, Cristian Popescu Piedone .
Protestele au degenerat, televiziunile și media încercând să manipuleze publicul prin orientarea
mesajelor și selectarea acestora, de multe o ri dezinformarea și propaganda luând locul
informațiilor adevărate.
Trustul Int act Media Group, prezintă protestatarii ca fiind anti români manipulați de
președinte și partidul acestuia, ieșiți în stadă pentru a destabiliza țara, fiind o revoluție colect ivă,
sunt modificate mesajele manifestanților (Figura nr. 1) , manifestanții sunt discreditați (aceștia sunt
numiți, după cum am precizat, anti români) , apar distorsionări ale informațiilor (specialiști care

58 http://www.mediafa x.ro/social/incendiul -din-colectiv -primarul -piedone -spune -ca-nu-are-ce-sa-si-reproseze -clubul -colectiv –
functiona -legal -autorizatia -de-functionare -foto-14868966

41
susțin că nu lua foc buretele de la artificii) , lansarea de zvonuri (nu au fost focuri de artificii ), sun t
discredita te sursel e neconvenabile sau incomode, sunt interpuse “relee informaționale" și "agenți
de influență" care să faciliteze transmiterea informațiilor și interpretărilor dorite (”specialiști ” și
martori care dezinformează) , aici este relevată atât dezinformarea , cât și propaganda .

FIGURA NR . 1: Exemple de manipulare mediatică

 Imaginea initială de la protestul tinerilor din Piața Universității:

 Imaginea editată apărută pe anumite posturi de televiziune și rețele de socializare:

42

Manifestanții , ajunși la negocieri cu guvern ul sunt discredita ți (dicreditarea sursel e neconvenabile
sau incomode ), sunt bruiați și acuzați folosindu -se adesea ironia, un exemplu elocvent este emisiunea
Sinteza zilei din 9 noiembrie 2015, ora 23:39, cand Mirecea Badea, prezentator în cadrul trustului Intact
Media Group , încearcă să -i intimideze pe tinerii protestatari invitați în platourile emisiunii, folosind
diferite tertipuri, i ronia, atacuri etc.
Același trust, lansează zvonul în data de 31 octombrie, la 13:45 că nu a fost nici un spectacol pirotehnic,
conform unui martor din club,59 declarația martorului neavând nici o legătură cu negarea artificiilor din
club ” Scriu asta pentr u ca nu pot dormi, pentru ca în noaptea asta am sim țit că trăiesc o invazie de
oameni ar și din cap p ână în picioare, f ără păr rămas pe cap, cer ând ajutor și apă. Oameni pl ângând în
hohote și strig ând "Unde e Alina, unde a r ămas Alina?". V ăd mame plângând și oameni b ăgați în saci
de către al ți oameni cu vest ă fosforescent ă. Văd cum dupa ani de zile m ă închin și îi multumesc lui
Dumnezeu c ă sunt intreg, iar la fiecare final de discu ție pe care o am cu cineva zic 'Doamne fere ște".
Dacă m-ar întreba cineva cum arată Apocalipsa, a ș zice c ă arată exact ca aceast ă noapte… Și plâng…
Și-mi doresc doar s ă știu că toți am supravietuit și că peste 3 luni ne vom întâlni to ți aceea ți 400 care
am fost în noaptea asta acolo și vom ciocni din nou beri în Colectiv r âzînd și adu âandu -ne aminte
despre o lansare de album. Dar n -o să se întâmple asta…” în încercarea de a induce populației ideea de
atac te rorist menit să schimbe guvernul Ponta. Aceast zvon este întărit și de anumite persoane publice ,
precum și de alte surse m edia, sunt aduși specialist care au susținut că bureții nu se aprind de la artificii60,
această distorsionare a informației nu a avut o amploare mare, deoarece era evidentă cauza incendiului ,
publi cul fiind intoxicat cu astfel de informații.
Pe rețelele de socializare, încur ajate de o parte din mass -media, se lansează zvonul că se știa de
tragedie, anumite persoane fiind sunate înainte pentru a părăsi clubul sau au fost informate să nu meargă
în club deoarece se va întâmpla ceva grav, apar tot felul de persoane care afirmă că au primit telefoane de
la apropiați, circulă imagini cu posibile discuții purtate înainte de producerea incendiului de la Clubul
Colectiv (Figura nr. 2)

59 http://a1.ro/news/social/declaratie -ocanta -a-unui-spravietuitor -nu-a-fost-niciun -spectacol -pirotehnic -id417593.html
60 http://a1.ro/un -show -pacatos/subiectele -zilei/ovidiu -suhan -pirotehnist -buretii -nu-se-aprind -de-la-artificii -id561066.html

43

FIGURA NR. 2 : Exemple de manipulare mediatică
publicat DUMINICA, 01 NOIEMBRIE 2015 13:5661

Zvonul ia amploare după afirmația lui Klaus Johannis, președintele României, că ”a fost
nevoie să moară oameni”, pentru ca demisia guvernului Ponta s ă se produc ă. "Dac ă s-ar fi
respectat și dacă s -ar fi impus respectarea normelor și a legilor, niciunul nu ar fi trebuit să moar ă",
a mai spus Iohannis , presa scrisă, televiziunile și anumite persoane publice (artiști, oameni politici,
formatori de opinie etc) au speculat acestă afirmație a președintelui, pen tru a manipula populația.

61 http://a1.ro/news/inedit/o -noua -ipoteza -explodeaza -in-mediul -online -teoria -unei-tragedii -anuntate –
id417709.html

44
Afirmându -se că incendiul era planificat de mai mult timp pentru a provoca demisia rapidă a lui
Victor Ponta și a guvernului său. Unul din susținătorii acerbi ai acestei teorii este muzicianul
Florin Chilian, care a afirmat atât p e rețelele de socializare, cât și la diferite emisiuni la care a
participat. La un an de la teribilul accident, această idee este susținută în continuare de anumite
persoane publice și inevitabil de o parte din publicul care s -a lăsat influențat de acei fo rmatori de
opinie și televiziunile susținătoar e a guvernului Ponta (trustul Int act Media Group, România TV
etc), deși ancheta s -a încheiat și persoanele vinovate au fost arestate, presa scrisă menținând, la
rândul ei acestă propaganda și dezinformare62.
Televiziunile prezintă știri conform cărora spitalele nu au suficiente locuri să interneze
victimile incendiului, pe Facebook apar proteste împotriva bisericii, manifestanții scandează în
Piața Universității sloganuri precum ”Vrem spitale nu catedrale” sau ” 18000 de biserici 425 de
spitale” etc, asta ducând la anularea esenței protestului (indignarea tinerilor față de un sistem
corupt care a dus la tragedia din Clubul Colectiv – corupția ucide, nu vrem un sistem corupt),
determinand o mare parte din protesta tari să se retragă de la protest. Dupa tot ce am relatat mai sus
putem afirma ca manipularea relațiilor publice a acoperit parțial manipularea presei astfel apropie
opinia publica de scopul urmarit, și anume atrage atenția de la protesul împotriva guvernul ui
Ponta. Lozinca, "spitale nu catedrale" a fost lansată de către Asociația Socialist Umanistă din
România (ASUR), la puțin timp după înființarea acestui ONG. Lozinca a fost ușor diseminată în
rețelele sociale, în principal, cu ajutorul siteurilor Hotnews și Adevărul .
Manipularea este una medie, dorindu -se abaterea atenției de la clasa politică și presiunile
făcute de protestatari asupra acestora, precum și divizarea manifestanților pentru a detensiona
situația și a intoxica publicul pentru a -l orienta pe o direcție greșită. Jurnalistul George Grigoriu, de
la Realitatea TV, demontează manipularea Spital vs. Biserică , în emisiunea sa din 9 noiembrie
2015, el precizează:” O manipulare odioasă. Unii indivizi au crezut că noi avem memoria
scurtă. Au crezut că ui tăm că în ultimii patru ani s -au închis aproape 70 de spitale în toată
țara. Iar medicii nu pleacă din țară din cauza Bisericii, ci pentru că sunt prost plătiți.
Biserica este acuzată că a construit prea multe…biserici. Oare ce trebuia să construiască?
Aeroporturi? Apropo de construcții: știți câte instituții medicale și farmacii a construit
Biserica în ultimii ani? 51. 51 de instituții medicale și farmacii. În eparhiile Bisericii
Ortodoxe Române funcționează 785 de instituții și servicii sociale”63. Jurnali stul vine cu date

62 http://www.stiripesurse.ro/cum -ne-manipuleaza -tradatorii -de-neam -lectia -1-a-fost-colectiv -a-venit -si-lectia -2-
bamboo_1175312.html
63 http://acvila30.ro/jurnalistul -george -grigoriu -demonteaza -manipularea -cu-spitale -vs-catedrale -stiti-cate-institutii -medicale -a-
construit -biserica -in-ultimii -ani/

45
exacte pentru a dovedi că această campanie este una manipulatoare. Idee regăsită ulterior pe mai
multe site -uri on line (de exemplu www.fluierul.ro , care susține că este o manipulare Soroșistă)
precu m și de alte personalități precum jurnalistul Damian George, găsim pe site -ul KISINOV.RO
un articol în care prezintă manipularea grosolană car e a îngropat protestul inițial.
Pentru a reliefa ideea de manipulare a relațiilor publice, acțiune ce atrage atenț ia de la
principalul subiect al protestelor , vinovăția autorităților, primarului în frunte cu guvernul Ponta, se
lanseaza o campanie antieclezială halucinantă. „Când Biserica nu e dorită în spațiul public, noi ne
retragem în spațiul liturgic, ca în timpul prigoanelor vechi. O mare parte din ostilitate e
condamnata”, acesta fiind mesajul Preafericitului Daniel în urma titlurilor de presă precum
Biserica este „țapul ispășitor al incendiului din Colectiv.64 Site-ul Cuvântul ortodox încearcă să
disculpe biserica prin prezentarea a numeroase opere de caritate făcute de biserică, precum și
modalitățile în care aceasta a ajutat populația prin diferite campanii aflate sub auspiciul bisericii.
Aceștia demolează manipulările prin reportaje bine întocmite și punctuale.65
BOR precizează că spitalele nu s -au închis din cauza bisericii ” în Romania nu se închid
spitale și școli din cauza Bisericii, ci din cauza scăderii numărului populației și pentru că au apărut
spitale și scoli private. In acelasi timp, menționam faptul c ă Biserica desfasoară o consistenta operă
socială, medicală și educațională în societate pentru care eparhiile Patriarhiei Romane au cheltuit
numai anul trecut aproximativ 70 milioane de lei (aproximativ 16 milioane euro). Intre instituțiile
sociale ale Bi sericii Ortodoxe Romane se numară 44 institutii medicale si farmacii, inclusiv un
spital (Providenta – Iasi). De altfel, biserica prin slujbele ei într -o comunitate este un spital pentru
suflete, pentru vindecarea de păcate, de gânduri, cuvinte și fapte re le, dar mai ales pentru
vindecarea omului de înstrăinarea lui de Dumnezeu și de semeni.”66 În cazul spitalelor, problema
igienei mereu a fost un subiect controversat, dar acum prin declanșarea scandalului precum
victimele au decedat datorită infecțiilor int raspitalicești, și nu datorită ranilor provocate de arsuri ,
totul a luat amploare. „Infecțiile intraspitalicești sunt o problemă și la alții, dar acolo ele sunt atent
monitorizate și se fac acțiuni sistematice împotriva lor. La noi în schimb se fac raportă ri false, pe
hârtie avem spitale mai curate ca în Danemarca (județe ca Satu -Mare și Hunedoara raportau 0%
infecții intraspitalicești, fapt neîntâlnit altundeva pe pământ). Problema a fost semnalată public
acum câțiva ani de jurnaliști cu ajutorul unor medi ci onești, dar a explodat acum datorită valului de

64 www.cuva ntul-ortodox.ro%2Frecomandari%2F2015%2F11%2F03%2Fce -face-biserica -pentru -victimele -incendiului -din-
colectiv -patriarhul -daniel -criticat -pentru -mustrarile -adresate -mass -mediei -asta-este-atitudinea -ostila -fata-de-
65 http://www.cuvantul -ortodox.ro/recomandari/2015/10/30/antena -1-si-adevarul -continua -campani ile-marsave -de-denigrare -a-
bisericii -dupa -principiul -nu-lasa-adevarul -sa-ti-strice -o-calomnie -buna/

66 http://episcopiammsm.ro/images/anul2014/5ian/Si%20bise ricile%20sunt%20spitale.pdf

46
emoție generat de tragedia din Colectiv. Dar asta nu diminuează cu nimic magnitudinea problemei
și seriozitatea ei.”67
Manipulările în cazul tragediei din Clubul Colectiv au fost posibile prin folosirea uno r
mijloace de ordin informațional, psihologic, tehnic, semantic, retoric, atitudinal și comportamental,
prin tehnici (procedee) de dezinformare, propagare, dezorientare și dezbinare, intoxicare și
intimidare, izolare psihologică, prin amplificarea sau dimi nuarea voită a semnificației protestului
din 3 noiembrie 2015, precum și a consecințelor apărute ca urmare a acestuia. Putem discuta și
despre faptul că publicul nu a decurs la nici o tehnică de rezistență în fața manipulării la care a fost
supus , fiind si guri că dețin controlul asupra situației, nu a fost deloc așa, fiind folosiți în primul
protest de către presă, mai apoi relațiile publice să continue manipularea.
Opinia publică nu s -a detașat și nu a analizat informațiile deoarece manipulatorul a adus
informații aparent normale și adevărate. Din păcate starea de normalitate nu a fost creată,
informația ne putând fi controlată, cei din jur putând fi manipulați cu ușurință.

67 http://www.hotnews.ro/stiri -opinii -20642667 -manipularile -crase -despre -tratamentul -medic al-acordat -victimelor -din-colectiv

47

CONCLUZII

Manipularea informațională este un s ubiect de actual itate, studiat și urmărit cu interes de
mai multe categorii sociale (analiștii politici, specialiștii militari, jurnaliștii etc), deoarece se
dorește să se facă diferențierea dintre consecințele negative pe care le are acest proces asupra
populației, asupr a societății în general. Cuvântul scris are o credibilitate incomensurabilă și de
aceea impactul manipulării asupra societății prin presa scrisă este majoră, deoarece cititorii nu
diferențiază adevărul de fals, dacă au încredere în sursă nu mai analizează dacă informația este
adevărată sau falsă, dacă evenimentul sau situația sau faptele au avut loc în realitate .
”Cuvintele” au o putere tot mai mare în societatea actuală, de aceea folosirea acestora în
scopuri personale și consecințele folosirii lor în com unicare au făcut subiectul unor studii a
științelor comunicării. Folosirea acestora prin distorsiuni semantice sau semnificația uzuală,
precum și înlocuirea cuvintelor cu cele străine maschează realitatea și fac mult mai ușoară
manipularea informațională. Se știe că de -a lungul timpului, omul a folosit limbajul pentru a -și
împlini interesele personale prin minciună sau distorsionarea adevărului pentru a -i manipula pe
semenii săi, însă având în vedere că societatea a cunoscut un avânt impresionant, minciuna a
devenit insuficientă, simțindu -se necesitatea introducerii unui nou tip d e limbaj. Modern izarea
individului a dus la modernizarea manipulării aplicate lui, astfel încât raportul dintre el și sistem să
rămână, în fapt, mer eu același. Nu se poate spune că există un pionier al manipulării, aceasta a
apărut și s -a dezvoltat de -a lungul timpului, având un număr impresionant de practicanți, fiind
singura modalitate prin care populația este grupată în aceași construcție socială care satisface
beneficiarul proces ului de manipulare.
Manipularea informațională este un subiect de actualitate care este studiat și urmărit cu
interes de mai multe categorii sociale (analiștii politici, specialiștii militari,jurnaliștii etc), deoarece
se dorește să se facă diferențierea d intre consecințele negative pe care le are acest proces asupra
populației, asupra societății în general. Cuvântul scris are o credibilitate incomensurabilă și de
aceea impactul manipulării asupra societății prin presa scrisă este majoră, deoarece cititorii nu

48
diferențiază adevărul de fals, dacă au încredere în sursă nu mai analizează dacă informația este
adevărată sau falsă, dacă evenimentul sau situația sau faptele au avut loc în realitate .
Tema aleasă și anume " Manipularea prin informație în presă și rela țiile publice " sună
mai mult ca o serie de provocări, acestea constând în demascarea anumitor tehnici și strategii de
manipulare des utilizate, informarea celorlalți privind sursele cu cea mai mare putere de
manipulare, enumerarea anumitor metode de rezist ență în fața manipulării și mai ales în scopul
educarii opiniei publice. Lucrarea este alcătuită din patru capitole fiecare punând în evidență
aspecte ce aduc la suprafață fenomenul manipulării informaționale.
Prima parte a lucrării, partea teoretică, fix ează punctele de reper necesare înțelegerii mai
precise a mass -mediei , a relațiilor publice precum și a modalității de folosire a manipulării în
spațiul public. Cele patru capitole ale lucrării au fost realizate după studierea unei bibliografii
bogate. Primul capitol , Mass media și rolul său în societatea actuală , este o introducere în
spațiul comunicării fiecare subcapitol reliefând definiții ale mass -media, tipologii, funcți ile presei
scrise și vorbite și cuprinde următoarele subcapitole: Caracteristici și tipologii ale mass -media,
Funcțiile și caracteristicile mass -media și Discursului jurnalistic în spațiul contemporan
românesc. În cadrul cel de -al doilea capitol , Fundamente ele relațiilor publice , sunt definit e
relații le publice, făcându -se referire atât la îndatoririle specialistului în PR, organizarea sistemului
de relații publice și scopul acestora, precum și la relația dintre jurnaliști și specialistul în relații
publice. Cel de -al treilea capitolul, Manipularea informațională – acțiune folosită pe ambele
„fronturi” , sunt prezentate fenomenul, tehnicile și strategiile manipulării informaționale.
Cuprinde următoarele capitole Fenomenul manipulării informaționale, Strategii și tehnici de
manipulare în mass -media și în relațiile publice, Efectul man ipulării informaționale asupra
opiniei publice și Rezistența societății în fața manipulării.
Ultimul capitol, partea de cercetare, are ca scop studiul impactului pe care -l are
manipularea asupra publicului și a opiniei publice , mi-am propus două obiective stabilirea
metodelor și procedeelor folosite de presă și relațiilor publice în manipularea maselor și
realizare a detaliată a unui studiu de caz care să releve manipularea exercitată de mass -media și
relațiile publice. Studiu de caz – Incendiul din Clubul C olectiv , prezintă manipularea mediei
asupra publicului, televiziunile și media încercând să manipuleze publicul prin orientarea
mesajelor și selectarea acestora, de multe ori dezinformarea și propaganda luând locul
informațiilor adevărate . Regăsim discred itări, distorsionări ale informațiilor, lansarea de zvonuri,
sunt discredita te sursel e neconvenabile sau incomode, bruiajul, sunt interpuse “relee

49
informaționale" și "agenți de influență" care să faciliteze transmiterea informațiilor și
interpretărilor dor ite.
Metodele folosite pentru a analiza situațiilor de manipulare sunt analiza materialelor
apărute despre subiectele cercetate, observația participativă sau non participativă, studierea
interviurilor legate de cazurile în cauză, și analiza cazurilor prin comparare.
Așadar, prin această lucurare se încearcă să se de monstreze importanța mass -media în
influențarea opiniei publice și modalitățile folosite de către jurnaliști și relaționiști pentru
manipularea publicului .

50

Bibliografie

1. Bejan, Ștefania, Sistemul mass media, în Comunicare socială și relații publice, anul II,
semestrul I, Editura Universității ”Al. I. Cuza”, Iași, 2007 .
2. Bertrand, C. J., O introducere în presa scrisă și vorbită , Editura Polirom, Iași, 2001 .
3. Breton, Philippe, Manipularea cuvântului, trad de Livia Iacob, Ed Institutul European, Iași,
2006 .
4. Bondrea, Aurelian, Sociologia opiniei publice și a mass -media, Ed Fundației România de
Mâine, București, 2007 .
5. Buzarnescu , Ștefan , Sociologia opiniei publice , Editura de Vest , 2005 .
6. Chelcea, Septimiu, Sociologia opiniei publice, Ed S.N.S.P.A, București, 2000 .
7. Chelcea, Septimiu, Enciclopedie de sociologie , Editura Economica, București, 2005 .
8. Cojocaru, Maria, Managementul în relațiile publice , Editura Universității ”Al. I. Cuza ”, Iași,
2008 .
9. Coman, Cristina, Relațiile publice și mass -media, Ed Polirom, Iași, 2004 .
10. Coman, Mihai, Introducere în sitemul mass media , Editura Polirom, Iași, 1999 .
11. Deac, Ioan, Introducere în sistemul mass -media: curs , Editura UNAp, București, 2003.
12. Dunn, Watson S., Public Relations – A Contemporary Approch , Irwin Inc., Illionis, 1986 .
13. Fârte, Gheorghe, Fundamente ale comunicarii , în Științele comunicării. Științe politice , anul I,
semestrul I, Editura Universității ” Al. I. Cuza”, Iași, 2006.
14. Ficeag, Bog dan, Tehnici de manipulare, Ed Nemira, București, 2000 .
15. Grigoryan, Mark, Manual de jurnalism, Ed. Centrul Independent de Jurnalism, Chișinău, 2008 .
16. Herjeu, Radu , București, Oglinzi mișcătoare, tehnici de propagandă, manipulare și persuasiune
în televiziune , Ed Fundația României de Mâine, 2000 .

51
17. Iacob, Dumitru , Relațiile publice. Coeziune și eficiență prin comunicare., Ed Comunicare.ro,
București, 2003 .
18. Iacob, Dumitru, Comunicare managerială și relații publice , n.p., online:
http://fspac.ubbcluj.ro/comunicare/wp -content/uploads/2013/10/Comunicare -Manageriala -si-
Relatii -Publice.pdf
19. Joule , Robert -Vincent, Beauvois, Jean -Leon, Mic tratat de manipulare, Ed Antet, Oradea, 1997 .
20. McQuail, Denis, Windahl. Sven, Modele ale comunicării – pentru studiul comunicării de masă ,
Editura Comunicare.ro. București. 2001 .
21. Newsom, Doug, Totul despre relațiile publice , Ed. Pol irom, București, 2003.
22. Newsom , Doug, Judy, VanSlzke, Turk, Dean, Kruckeberg, et alii. 1993, p 4, apud Cristina
Coman, Relațiile publice, Ed Polirom, Iași, 2004 .
23. Rotariu , Traian, Iliuț, Petru, Ancheta sociologică și sondajul de opinie – teorie și practică ,
ediția a II -a revăzută și adăug ită, Polirom, Iași, 2006, p. 38
24. Stancu, V alentin ., Relații publice Succes și credibilitate , Facultatea de Comunicare și Relații
Publice, București, 2004
25. Tămaș, Sergiu, Dicționar politic, Ed Academiei Române, București, 1992.
26. Teodorescu, Bogdan, Cinci milen ii de manipulare, Ed Tritonic, București , 2008.
27. Teodorescu, Gheorghe, Fundamente ale relațiilor publice , Editura Universității ”Al. I. Cuza”,
Iași, 2008 .
28. Tran, Vasile, Etica în comunicare , n.p., Online 2014 -2015:
https://www.academia.edu/5583166/Etica_In_Comunicare .
29. Zamfir, Cătălin, Dicționar de sociologie , Editura Babei, București, 1998 .
30. Wilcox, Dennis L., Relațiile publice. Strategii și tactici., Editura Curtea Veche, București, 2009 .
31. http://www.revistabiz.ro/top -pr-romania -2016/
32. www.mirelazivari.ro
33. http://gandeste.org/politica/cele -10-strategii -de-manipulare -a-maselor/15955

52
34. https://ro.wikipedia.org/wiki/Incendiul_din_clubul_Colectiv
35. http://www.mediafax.ro/social/incendiul -din-colectiv -primarul -piedone -spune -ca-nu-are-ce-sa-
si-repros eze-clubul -colectiv -functiona -legal -autorizatia -de-functionare -foto-14868966
36. Aurelia Alexa (1 noiembrie 2015). „ MARȘ DE COMEMORARE a victimelor din Colectiv:
Aproximativ 8.000 de oameni au participat la manifestare. Alte 2.000 de persoane, în fața
clubului. IMAGINI fil mate cu drona – GALERIE FOTO, VIDEO ”. Mediafax . Accesat la 4
noiembrie 2015.
37. „Miting pentru demisia primarului sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, marti, in Piata
Universitatii ”. HotNews . 2 noiembrie 2015. A ccesat la 4 noiembrie 2015.
38. „PROTESTE și COMEMORĂRI în țară: Lumânări pentru victimele de la Colectiv și scandări
împotriva Guvernului, la Brașov. La Iași s -a cerut demisia lui Oprea. Mii de tineri s -au strâns și
la Ploiești, Alba Iulia, Miercurea Ciuc – FOTO ”. Mediafax . 3 noiembrie 2015. Accesat la 4
noiembrie 2015.
39. http://www.stiripesurse.ro/florin -chilian -atac-socant -iohannis -a-ordonat -incendiul -din-colectiv –
trebuie -anchetat_977826.html
40. http://www.stiripes urse.ro/cum -ne-manipuleaza -tradatorii -de-neam -lectia -1-a-fost-colectiv -a-
venit -si-lectia -2-bamboo_1175312.html
41. http://acvila30.ro/jurnalistul -george -grigoriu -demonteaza -manipularea -cu-spitale -vs-catedrale –
stiti-cate-institutii -medicale -a-construit -biserica -in-ultimii -ani/
42. www.cuvantul -ortodox.ro%2Frecomandari%2F2015%2F11%2F03%2Fce -face-biserica -pentru –
victimele -incendiului -din-colectiv -patriarhul -daniel -criticat -pentru -mustrarile -adresate -mass –
mediei -asta-este-atitudinea -ostila -fata-de-
43.http://www.cuvantul -ortodox.ro/recomandari/2015/10/30/antena -1-si-adevarul -continua –
campaniile -marsave -de-denigrare -a-bisericii -dupa -principiul -nu-lasa-adeva rul-sa-ti-strice -o-
calomnie -buna/
44. http://episcopiammsm.ro/images/anul2014/5ian/Si%20bisericile%20sunt%20spitale.pdf
45. http://www.hotnews.ro/stiri -opinii -20642667 -manipularile -crase -despre -tratamentul -medical –
acordat -victimelor -din-colectiv

53

54
ANEXE
Anexa 1

Codul de la Atena
Codul internațional de etică pentru Relații Publice
(Acest Cod a fost adoptat de Asociația Internațională de Relații Publice (IPRA)
la Adunarea Generală din mai 1965)

La înscrierea lor, toți membrii Asociației Internaționale de Relați i Publice se angajează să respecte
un cod internațional de etică ce se bazează parțial pe Carta Națiunilor Unite:
1. Să contribuie la realizarea climatului moral și cultural care să permită ființelor umane să se
realizeze pe deplin și să se bucure de drepturi le imprescriptibile la care sunt îndreptățiți conform
„Declarației Universale a Drepturilor Omului”.
2. Să stabilească modele de comunicare și canale care, prin dezvoltarea liberei circulații a
informațiilor esențiale, vor face ca fiecare membru al grupului s ă simtă că este informat și să -i dea
totodată sentimentul implicării și responsabilității sale personale, precum și pe cel al solidarității cu
ceilalți membri;
3. Să se poarte întotdeauna și în toate împrejurările în așa fel încât să merite și să asigure
confidențialitatea celor cu care vine în contact;
4. Să țină minte că, datorită relației dintre profesia sa și public, comportamentul sau – chiar și în
particular va avea un impact asupra modului în care profesiunea sa în ansamblu este apreciată.

55

Membrii Asoci ației Internaționale de Relații Publice vor acționa :
5. Pentru a respecta în cadrul realizării activităților profesionale principiile morale și regulile cuprinse
în „Declarația Universală a Drepturilor Omului”;
6. Pentru a respecta și a menține demnitatea umană, precum și pentru a recunoaște dreptul fiecărui
individ de a face propriile judecăți;
7. Pentru a asigura condiții morale, psihologice și intelectuale pentru dialog într -un sens real, precum
și pentru a recunoaște dreptul părților implicate de a -și prezenta c azul și a -și exprima punctele de
vedere;
8. Pentru a acționa, în toate cazurile, în așa fel încât să ia în calcul interesele părților implicate: atât
interesele organizației pe care o servesc, cât și interesele publicului țintă;
9. Pentru a realiza acțiunile și angajamentele folosind cuvintele astfel încât să se evite orice
neînțelegere și să se manifeste loialitate și integritate în toate cazurile, astfel încât să se păstreze
încrederea clienților sau angajaților, actuali sau din trecut, precum și a tuturor audi entelor țintă care
sunt afectate de acțiunile sale.
Membrii Asociației Internaționale de Relații Publice NU vor:
10. Subordona adevărul altor cerințe;
11. Transmite informații care nu sunt bazate pe fapte stabilite și verificabile;
12. Lua parte în orice întreprindere sau acțiune care nu este etică sau onestă sau care poate aduce
atingere demnității și integrității umane;
13. Folosi orice metode sau tehnici „de manipulare” concepute pentru a crea motivații subconștiente
pe care individul nu le poate controla prin propria s a liberă voință, astfel încât nu poate fi făcut
răspunzător de acțiunile întreprinse pe baza lor.

56
Anexa 2

PRINCIPII FUNDAMENTEALE ALE RELAȚIILOR PUBLICE
(Newsom Doug, 2003)

1. Relațiile publice sunt legate de fapte, nu de ficțiune.
2. Relațiile publi ce sunt un serviciu public, nu personal.
3. Practicienii de relații publicetrebuie să aibă curajul să spună NU unui client sau să refuze un
program care înșeală.
4. Practicantul de relații publice nu trebuie să mintă niciodată presa, direct sau prin implicații.
5. Probabil că practicianul de relații bublice a fost primul ombudsman.
6. Nu ne putem permite ca relațiile publice să fie un joc de noroc.
7. Intuiția nu este suficientă.
8. Domeniul relațiilor publice cere aptitudini multidisciplinare.
9. Practicienii de relații public e trebuie să alerteze și să sfătuiască, pentru ca oamenii să nu fie
luați prin surprindere.
10. Un practician de relații publice este tot atât de bun pe cât de bună îi este reputația.

57
Anexa 3

Structura organizatiei de relații publice

PREȘEDINTE
DEPARTAMENT
CRAȚIE DEPARTAMENT
CERCETARE DEPARTAMENT
BUGET -PROIECT
SERVICII
DE
EDITARE COMERCIAL AGREGARE
/ANALIZĂ DOCUME
NTARE
RESPONSABIL
PROIE CT MANAGEMENT
BUGET/PROIECT ADMINISTRATIV
RESPON SABIL PROIE CT(
ACCOUNT
EXECUTIV
E) PERSONAL
FINANCI
AR JURIDIC

58
Anexa 4

Cele mai mari 25 de agentii de relatii publice
(sursa Wall – Street.ro)

59

Anexa 5

Cele mai mari 30 de agentii de relatii publice
(sursa Revista Biz)

60

Anexa 6

Zece strategii de manipulare de Noam Chomsk y
(http://gandeste.org/politica/cele -10-strategii -de-manipulare -a-
maselor/15955 )

1. A distrage în permanență atenția publicului, departe de adevaratele probleme soc iale,
captivat ă de subiecte f ără importanță adevarat ă.
2. A cauza probleme și apoi, a oferi solutuții (problem ă – reacție – soluție) – se creeaza
problema, sau „situa ția”, prevazut ă pentru a suscita o anume reac ție a publicului, pentru
ca tocmai acesta sa cea ră măsurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate.
3. Strategia „în degradeu” – pentru ca publicul s ă accepte o m ăsura inacceptabil ă, este de
ajuns s ă fie aplicat ă în mod progresiv, în ’’degradeu”, pe o durata de zece ani.
4. Strategia actiunii cu date diferite – o modalitate de a obliga publicul s ă accepte o
hotarâre nepopular ă este de a o prezenta ca “dureroas ă, dar necesar ă’’, ob ținând acordul
publicului în prezent, pentru aplicarea în viitor. Este mult mai usoara acceptarea unui
sacrificiu viitor dec ât al unuia apropiat.
5. A se adresa publicului ca unor copii mici – Cea mai mare parte a publicit ăților destinate
marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje și un ton absolut copil ăresti,
aproape debile, ca și cum spectatorul ar fi un copil mi c sau un handicapat mental.
6. A face apel mai mult la par tea emoțională decât la gândire -este o tehnic ă clasic ă
pentru a opri analiza ra țional ă și simtul critic al oamenilor
7. Menț inerea poporului în ne știință și prostie -a face în asa fel ca poporul sa nu în țeleag ă
tehnologiile și metodele folosite pentru controlarea si robirea lui. Calitatea educa ției
dată claselor inferioare trebuie s ă fie cât mai slab ă, încât pr ăpastia de ne știință, care
separa clasele de jos de cele de sus s ă fie și să ramân ă de neîn țeles de cele dintâi

61
8. A încuraja publicul s ă se complaca în mediocritate -a încuraja publicul s ă cread ă că e
”bine” de a fi prost, vulgar și incult.
9. A înlocui revolta cu învinov ățirea – a face omul s ă cread ă că numai el singur este
vinovat de propria -i nenoroci re, din cauza unei inteligen țe insuficiente, sau a
capacit ăților și eforturilor necorespunzatoare.
10. Și, ultimul punct, a cunoaste oamenii mai bine decât se cunosc ei însisi.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: UNIVERS ITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA“ IAȘI FACULTAT EA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL -POLITICE SPECIALIZAREA COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE LUCRARE DE… [602332] (ID: 602332)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

UNIVERS ITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA“ IAȘI FACULTAT EA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL -POLITICE SPECIALIZAREA COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE LUCRARE DE… [602332]

Copyright Notice

Poo Laboratoare1 [628178]

Cuprins ____ 2 Prefață 6… [626358]

PE DRUMUL SĂRII ÎN TRANSILV ANIA ÎNCEPÂND CU SECOLULUI AL XIX‑LEA PÂNĂ LA ÎNCEPUTUL CELUI DE‑AL DOILEA RĂZBOI MONDIALKovács Ferenc Editura Paralela… [612163]

Seria tiine ale educaiei [600961]

Șef lucrări Fodor M árta Andrea [603259]

A. E. Van Vogt Arme Vol 1 Arsenalele Din Isher [623086]

Copyright Notice

Similar Posts