Viorel -Marius -Cătălin URIAN, [602280]

Viorel -Marius -Cătălin URIAN,
Master, anul I

1

Vânătoarea regală – D.R. Popescu
Analinza și încadrarea romanului în literatura română și universală

D. R. Popescu precum autori ca Marin Preda , Marin Sorescu, Ion Lăncrănjan, Panait
Istrati, Gala Galaction, Zaharia Stancu sau Fănuș Neagu, este un prozator al sat ului dun arean
de dincolo de Olt. Este vorb a de un sat postmorome țian, surprins în tr-o perioadă în care este
sub o presiune teribil ă a istoriei contemporane din perioada 1944 -1964, perioada notorie a
inceputului Comunismului, când vechile tipare se clătinau și produceau din aceasta cauză, în
colectivitatea rustică , valuri de agita ție și uneori adevărate „drame” cotidiene în viața
localnicilor . În prefața cărții lui D.R. Popescu , „Vânătoare regală”, Cornel Ungureanu afirmă
că „o seamă di ntre miturile în numele cărora scriitorul își construiește opera se descoperă
sau se redescoperă în folclor; că ele reprezintă un univers țărănesc, că ele sunt rod al unei
gandiri ce caut ă, în adânc, morala unei tradiții. D. R. Popescu este, ca și Marin Preda sau ca
Fănuș Neagu, ca Marin Sorescu sau ca Ion Lăncrănjan, un spirit conservator, preocupat mai
puțin de formele operei, cât de drumul acesteia către lumea arhetipurilor .”1 Tot specific prozei
lui D. R. Popescu este evidenț ierea unei alte ipostaze a lumii țărănești nu doar evocarea satului
dună rean, în tr-un moment în care o puternică furtună socială îi prabușește structurile milenare;
astfel, ță ranul de peste Olt nu mai e ste un c lasic contemplativ ce este inspirat din proza
țăraneasc ă, ci un om dinamic, energic și activ, vital, exaltat adic ă un om al atitudinilor
contrastante, al pasiunilor devastatoare, al candorii angelice, dar mai ales al răzbun ărilor
teribile, astfel se creeaz ă un univers rustic ce poate să fie caracteriza t ca un fel de Sicilie în care
pasiunile ard precum niște flacari hiperbolic redimensionate.
Din punct de vedere a l conținutului textual ceea ce impresionează și aduce nou D.R.
Popescu este căutare a adevărului , în mai toate operele sale, dar mai ales în ciclul F, putem
observa cum ancheta reprezintă o majoritate a acțiunii, o anchetă ce duce la aflarea adevărului:
„Ceea ce impresionează de la bun început în proza lui Dumitru Radu Popescu este, pe lângă
schelări a de bizarerii comportamentale sau numai ale spațiului și detaliului, căutarea

1 Dumintru Radu, Popescu, „ Vânătoarea Regală ”, pref. : Cornel Ungureanu, București, Curtea Veche
Publishing, 2011, pag 19

Viorel -Marius -Cătălin URIAN,
Master, anul I

2
adevărului. E vorba desigur de adevărul „poveștii”, întotdeauna existând fapte de elucidat.
Fapte de altfel simple dar asupra cărora plutește incertitudinea În Vânătoarea regală , un
personaj, Nicanor, spune la un moment dat: „Stau între incertitudini. E o formă de existență
incertitudinea, cel puțin în ce mă privește. Lenevind, ascult și văd nu doar minunile lumii, ci și
dezastrele ei și învăț ceea ce știe dintotdeauna toată lume a că dincolo de bucurie se află
reversul ei. Lenevind, simt cum cresc și mă maturizez […], absorb ca un burete o lume care nu
este a mea, cum apa nu este organic a buretelui, și aștept să uit sau să împărtășesc altora […]
ce am aflat și să devin ceea ce ar trebui să fiu cu adevărat eu …”2 în continuare am putea afirma
că personajele sunt în căutarea a „ceea ce ar tebui să fie ele cu adevărat” în paralel cu
desfășurare a sincopată a poveștii, într -un mod mai mult sau mai puțin involuntar.
Dacă analiz ăm seria F și încercăm să îi găsim originea, nu putem să nu ne gândim la
scriitorul americam William Faulkner. De ce? Deoarece americanul s -a remarca t prin dou ă
lucruri importate prin creare a unui univers imaginar Yoknapatawpha în care a fost principalul
suveran ș i pentru îndrăzneal a de a amesteca cu desăvârșire planurile relatării, d e a povesti
aparent fără logică, lucru ce îl întân lim si în proz a lui D.R.Popescu, depre aceste lucruri vorbește
și Alex. Ștefănescu spunând următoarele: „Adevărul este că literei F ar trebui să -i atribuim cu
totul alt înțeles și anume s -o punem în relație cu numele scriitorului american Faulkner,
William Faulkner, care de la mijlocul deceniului șapte și până la mijlocul deceniului opt a
exercitat o puternică influență asupra prozei rom ânești, comparabilă cu aceea pe care o va
exercita ma i târziu Gabriel García Márquez”3 tot acest în continuare afirmă că scriitorul cel
mai puterin influențat de Faulkner în literatura română este D.R. Popescu: „ Scriitorul român
cel mai puternic influențat de stilul faulknerian a fost, fără îndoială, D.R. Popescu, care de la
un moment a renunțat pur și simplu la modul său de a scrie și a început să scrie ca Faulkner ”.4
Principala caracteristică a narațiunilor lui D.R. Popescu sunt răsturnare a spectaculoasă
a perspectivei dar si o înclinare spre mascaradă. În proza acestuia se remarcă des prezența
tragicului și a grotesculu, a spectaculosului enorm reprezentat prin datini pitorești și stranii,
toate venite din stadiul unei civilizații totemice. Astfel conflic tele sunt de cele mai multe ori
tensionate, ba chia r cu scene de cruzime extremă, astfel coexistând supranaturalul cu grotescul.
Prin aceste caracteristici putem nota că trăsăturile definitorii ale artei lui D.Rpopescu sun t

2Costin, Tuchilă, „În căutarea adevărului”, în „Luceafărul”, nr 46, 1984
3 http://ww w.romlit.ro/d.r._popescu2
4 Ibidem.

Viorel -Marius -Cătălin URIAN,
Master, anul I

3
densitatea epic ă și varietate de perspective, asupra aceluiaș i fapt, alături de registrele stilistice
diferite prin care acesta noteaz ă inflexiunile vorbii autentice.
Romanul „Vânătoarea regală” apărut în anul 1973, este o anchetă vastă a uneia dintre
cele mai tulburatoare dar în același timp contradictorii epoci a istorie i contemporane Românești,
aici fiind vorba de al cincelea deceniu al secolului douăzeci, în care agresivitate era dusă până
la absurd, deoarece acest deceni u a fost construit pe fondul un ei arhitecturi medievale, fiind
valoros deoarece formulează o judecată a epocii din perspectiva unor principii etnice severe.
Universul romanului se desfăsoară atât în mediul rural , satul Patârlagele, dar și mediul urban al
orșelor Câmpuleț și Turnuvechi, în primele două decenii ce urmeaz ă anul 1944. Acest roman
reprezintă o vasta anchetă a procurorului Tică Dunărințu .
Dacă analiz ăm firul nartiv al romanului și din suita de pove ști a diverșilor martori cu
privire la moartea învățătorului Horia Dunărințu , tatăl procurorului Tică, putem des prinde o
linie narativă. In acea vreme denținătorul puterii în acea regiune, Gălătion , dă porun că de a se
organiza o vastă campanie de ucidere a tuturor partenerilor politici ce nu sunt supu și loiali,
acestea toate fiind mascate printr -o justificare politi că de schimbare. Călăii lui Gălătion sunt
doar niste unelte, niște creaturi primare a le căror spirite pot fi conduse ușor, creaturi ce în
momentul de atmosferă apocaliptic ă din punct de vedere politic ies la suprafață din văg ăunele
lor pentru a profita de situație; acești călăi putem afirma că reprezintă o adevărată organizație
secretă, acesti a nu numai ucid, ba chiar în crimele lor demostrează o adevarată răceală si
cruzime uneori insuportabilă. Criminalii dau dovadă de o formidabilă imaginație, astfel,
dușmanii in unele cazuri sunt înecați în cantități enorme de vin, îngropați în burțile c ailor, vânați
cu haite de câini, sugrumați, lapidați, uciși cu brice agul, uciși cu bâta. Ceea ce sochează est e
umilința la care sun t supuși înainte de moarte, mercenarii l ui Gălătion îi supun la cele mai
neașteptate umilințe, toate dovedin d sadismul acestora și puterea de a distruge fără remușcări ,
spre exemplu îi silesc să își ceară scuze în genun chi, să alerge prin păduri ca niște nebuni, să
priveasă fară a putea face ceva cum le sunt batjocorite nevestele sau să se urce în copaci pentru
a se feri de câini. Dar demența situației nu se oprește doar aici, pentru a complica lucrurile și
pentru ca viole nța să devină precum o psihoză, una colectivă, ucigașii sunt și ei uciși de alți
călăi, astfel începe un porces al vendetelor ce ia amploare pe măsură ce acțiunea se desfășoară.
Analizând monstru ozitatea situației, a acestei extraordinare vânători, vom vedea c ă provine de
la faptul că „organizatorii” crimelor nu sunt șefii uno r organizații secrete, ci chiar oficialii,
politicienii, acelor locuri; vânătoare aceasta fiind o vânătore de oameni condusă de oameni.

Viorel -Marius -Cătălin URIAN,
Master, anul I

4
Din p unct de vedere al personajelor „Vânatoarea regală , unul dintre romanele unui vast
ciclu epic, o adevarata “saga” in care se mai includ romanele: F, Cei do i din dreptul Tebei, O
bere pentru calul meu pune in miscare peste 70 de personaje. Ele se grupeaza in trei categorii:
calaii, victimele si anchetatorii. ”5 clasificare a acestora este urm ătoarea: din prima categorie –
organizatorii crimei si cei care execut ă, călăii, fac parte: Circ ăreasa, Florentina Firulescu,
Galatioan, Moise, Patriciu ș.a. cea de a doua categorie îi are ca actanți pe: Horia Dunarintu,
Calagherovici, doctorul Danila, profesorul Ilie Manu; iar ca anchetator il avem pe procurorul
Tica Dunărin țu. Pentru a în țelege mai bine cum se cr eează aceste personaje si cum ajung de la
un nivel social, relativ bun, să decadă prin umilință ca apoi să fie omorâți, vom analiza viața lor
din momentul în care s -a hotărât de „putere” să fie lichidați. Astfel, H oria Dunărițu, un învățător
din Patârlagele, ce devine inspector școlar, victimă directă a lui Gălătion , este un om inteligent,
cutezător, demn și foarte lucid, un adversar al violenței ce contestă vădit comportamenul noii
elite politice, lucru ce deranjează și il face să fie trecut pe lista celor ce vor muri., acesta tr ăiește
drama omului a cărui demnitate, dar mai ales viață, este strivită de for țele politice, de ni ște
spirite primare și agresive. Tragedia lui Tică Dunăriț u, fiul procurorului provine din neputința
de a descoperi, în hărmalaia complicată a realității crude, adevărul despre moarte a tatălui să u.
Acesta repre zintă un adevărat anchetator al epocii moderne, un adevărat agent C.I.A, în dorința
de a descoperi cimin alii, astfe l organizează o adevărată anchetă prin care va descoperi lucruri
cu adevărat înspăimântătoare. Ilie Manu este exemplul perfect de victimă ce are curajul de a își
înfrunta dușmanul fără a se te me de consecințe. Poblema este că nu î și cunoaște adversarul,
Gălătion îi însceneză un porces murdar și astfel îl aruncă în pușcărie, loc unde acesta moare, iar
Gălătion reușește chiar să îi fure și averea defunctului , toate cu ajutorul uni om de încredere a
lui Gălătion . Drama lui Ilie Manu re zidă din faptul că acesta este un profesor la un liceu, ce se
define ște prin aspirația spre bine și prin principiile lui: demnitate, dreptate, luciditate,
sensibilitate, astfel acesta refuzând orice „scaun” obținut prin călcare a principilor sale.
Din punc t de vedere al analizei textului și a modului de creați e putem afirma ca autorul
D.R. Popescu este un autor verosimil deoarece universul ce îl crează în roman conține locuri
reale și face referință la evenimente rele pentru a -și construi lumea romanului, a stfel narațiunea
conferă o aparență de a devăr în sensul că poate fi legată de evenimentele istorie. Un alt emenet
important al narațiunii îl constiuie puterea de analiză psihologică a personajelor si acțiunilor de

5 Alina, Vance , Dumitru Radu Popescu Vânatoarea regală , în LITERATURA: Din și Dinspre –
TRIBUNA Românească, ediția 2008 (anul 9 nr. 5) -14 Mai 2010. Online
http://www.romaniantribune.net/a5574_Dumitru_Radu_Popescu_Vanatoarea_regala.aspx

Viorel -Marius -Cătălin URIAN,
Master, anul I

5
către prozator, astfel simbolurile sunt at ent plasate și folosite de fiecare dată când trebuie, fapt
suținut și de Paul Georgescu în „România liberă” în anul 1963: „Ceea ce impresionează de la
început cititorul este capacitatea prozatorului de a mânui, cu pricepere egală, modalități
deosebite al e prozei. Epicul concentrat, proza de atmosferă, lirismul, analiza psihologică și
simbolul sunt folosite de fiecare dată când trebuie, cu fericită îndemânare. Să nu se spună că
aceasta este o problemă de formă, de măiestrie, de tehnică, fiindcă ea dovedeșt e, dimpotrivă,
puterea de a încelege profund realitatea, care nu are decât de câștigat dintr -o privire deplină,
multilaterală. ”6
Pentru a putea încadra „Vânătoarea regală” a lui D.R.Popescu în literatura română si
într-un curent literar trebuie să notăm principale trăsturi observate în roman : reprezentarea
pură a realita ții contemporane scriitorului, a socie tății sub determinismul social și economic,
dar și o lipsă a idealiz ării realit ăților sociale. Un alt element important este observația socială
și cea psihologică, astfel vedem o puternică anali ză psihologică si sociologică. Din punct de
vedere al personajelor putem observa o tipizare, ca mijloc de generalizare a fenomenelor vieții
într-o form ă concretă astfel avem personaje tipice (pentru o cate gorie socială) în situa ții tipice:
exemplul politicianul ui ajuns la putere ce iși dorește o loialitate pură a opoziție i, iar dacă nu se
realizează recurge la omor și violențe pentru a o elimina. Unul dintre cel mai importante
elemente cheie este complexit atea personajului ; surprinderea lui în transformare (în relaț ie cu
mediul și tensiunile politice: Horia Dunărițu, Ilie Manu) ; individualizarea personajului prin
fapte, limbaj, rela ție cu alte personaje. Lecturând romanul putem observa și prezența tehnicii
detaliului, prin notarea am ănuntului semnificativ ( scena în care se de scrie camera celor două
„babe” c ând milițianul Liliac descoperă că tabacher era pe masă, pagina 102). Toate aceste
element fac romanul să se încadreze în realism astfel : „ Prin renunțarea la perspectiva
naratorulu i unic, omniprezent, la succe siunea logică a situațiilor, într -un cuvânt la organizarea
clasică, scrierea se găsește la antipodul epicii tradiționale. Ea nu amintește prin nimic de
arhitectura sobră, severă, a romanelor lui Rebreanu, de pildă. Și totuși, Vânătoarea regală e
in tradiț a lui Ion și a Rascoalei în mult mai mare măsură decât atâtea cărți îndatorate direct
lui Liviu Rebreanu sub aspectul construcției! Trăsătura de unire: realismul. Cu mijloace total
diferite de ale marelui D.R. Popes cu ob ține, mutatis mutandis , rezultate analoage, finalitatea

6 Paul, Georgescu, în „ România liberă ”, nr. 5724, 10 martie 1963

Viorel -Marius -Cătălin URIAN,
Master, anul I

6
procedeelor sale fiind investigarea umanului intr -o anume perioadă istorică și o geografic
dată. sondarea unui climat moral -social. ” 7
D.R. Popescu , autorul ciclului F este prozator de o complexitate absolult ă, acesta
creează un univer s literar de o finețe a detaliului, „în Vânătoare regală” asistăm la o dezlănțuire
a imaginației care sparge tiparele prozei”. 8 Acesta nu se limiteză doar la tiparele tradiționale
ale literatu rii ci se inspiră din modelul america n dat de William Faulkner și astfel revoluționeză
stilul scrisului și abordează o nouă tematică în literatura românească, „formula literară a lui
D.R. Popescu asociază, de regulă trei elemente: gustul pentru mister și spectaculos, o intrigă
bogată si, instalat în inima notației realiste, poeticul manifestat în preferință pentru
simboluri. ”9

7 Dumitru, Micu – D.R. Popescu — „Vânătoarea regală” în Scânteia , nr. 9908, 1974
8 Dumintru Radu, Popescu, „ Vânătoarea Regală ”, pref. : Cornel Ungureanu, București, Curtea Veche
Publishing, 2011, pag 22
9 Eugen, Simion, „ O lume în constiuire”, în Scriitori români și de azi, Editura Litera, București, 2002,
p.74