Transparency International Romania Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție [602268]

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
31. Ce este corupț ia?
Corupția, în sens larg , reprezintă folosirea abuzivă a puterii încredințate, în scopul
satisfacerii unor interese personale sau de grup.
Orice act al unei instituții sau autorități care are drept consecință provocarea unei
daune interesului public, în scopul de a promova un interes/profit personal sau de grup
poate fi calificat drept „corupt”.
Nu este însă obligatoriu să existe un prejudiciu (concret sau material) al interesului
public pentru a putea identifica o faptă de corupție.
Exemplul 1: Să presupunem că o persoană X are un proces in instanța de judecată
pentru un litigiu imobiliar. Persoana X dă o sumă de bani,
unuia/unora dintre membrii completului de judecată, sumă care este
acceptată. Dacă după finalizarea proc esului, persoana X câștigă, iar
parte adversă face recurs :
Dacă hotărârea instanței este invalidată de instanța de recurs
pe motive de drept, suntem în prezența unui fapt de corupție
unde acceptarea banilor a fost urmată de o sentința neintegră
în prima fa ză
Dacă instanța de recurs validează sentința primei instanțe
pentru că ea era corectă în drept suntem tot în prezența unui
fapt de corupție săvârșit de prima instanță
Exemplul 2: Vi se solicită o sumă de bani de către un funcționar de la arhiv ă sau
un grefier pentru eliberarea unei ade verințe / certificat pe care era
obligat de atribuțiile funcției sale să o /îl elibereze. Și aceasta este tot
o faptă de corupție.
Rezumând putem spune că ne aflăm în fața unui fapt de corupție atâta timp cât un
magistrat, personal auxiliar sau funcționar, profitând de poziția sa, obține alte beneficii
personale, pentru sine sau pentru altul, în afara celor la care este îndreptățit prin lege
(salariu /indemnizații ).I. NOȚIUNEA DE CORUPȚIEI

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
4Această definire largă a corupției este reflectată în legislația românească în sens
restrâns , prin definirea anumitor infracțiuni distincte care se încadrează în termenul generic
de corupție, precum: darea și luarea de mită, traficul și cumpărarea de influență, primirea
de foloase necuvenite etc.
ATENȚIE! Abuzul în serviciu contra intereselor publice, ale persoanei sau prin îngrădirea
unor drepturi asociat cu beneficii pentru sine sau pentru un altul a fost
încrimin at de legislație ca fată de corupție.
Această nouă încriminare a unei variațiuni a corupției nu este însă ușor de
demonstrat pentru că trebuiesc stabilite cumulativ două relații:
Forma intenției magistratului, personalului auxiliar sau funcționarului de a comite
fapta pentru a stabili că este vorba de un abuz în realizarea atribuț iilor de serviciu.
Abuzul are ca urmare crearea unei situații favorabile sau aducerea unui beneficiu
pentru magistrat sau pentru o a ltă persoană cu interes în explo atarea abuzului.
Totuși există beneficiul că justițiabilul, persoana vătămată, nu mai trebuie să arate
și existența unei mite. Această obligație nu mai apare nici pentru procuror dacă el reușește
să stabilească cele două relații de cauzalitate în mod simultan.
IMPORTANT ! Orice faptă neintegră în realizarea actului de justiție, și care prejudiciază
o parte are dre pt consecință fierească aducerea unui beneficiu părții
adverse.
Intenția legiuitorului a fost aceea de a reduce abuzurile procesuale, soldate pâ nă
acum doar cu desființarea hotărârilor și de a pune accentul pe sancționarea drastică a
faptelor de abuz contra intereselor persoanei în cadrul proceselor, fapte ce înclinau injust
balanța justiției .
Acesta este unul din temeiurile pe care se pot baza plângerile persoanelor
nedreptățite de justiție prin abuz.
Pentru a vedea care sunt diferențele între abuz și eroare este nevoie să observați
care sunt obligațiile, magistraților și ale personalului auxiliar din justiție, în îndeplinirea
atribuțiilo r de serviciu.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
52. Ce nu este corupția
Deși există anumite fapte care vă pot produce uneori prejudicii importante făcute de
funcționari sau oficiali ai diverselor instituții publice în cadrul sau prin depășirea atribuțiilor
lor de serviciu, ele nu pot și nu trebuie catalogate drept “corupție”, dacă intenția
funcționarului nu a fost de a obține un avantaj sau pro fit pentru el sau pentru altul.
Exemple de astfel de fapte prin care se încalcă legile ori drepturile dumneavoastră sunt:
abuzul administrativ, eroarea, depășirea competenței, neglijența.
Exemple: Refuzul unui funcționar /grefier de a vă elib era un certi ficat de grefă în
situația în care ați îndeplinit cerințele legale și ați depus documentația
completă este un abuz și nu o faptă de corupție.
Reținerea unei persoane de către poliție peste termenul de 24 ore sau
menținerea în stare de arest după expirarea mandatului au natura de
abuzuri și nu de fapte de corupție.
Dacă pe extrasul de carte funciară obținut de la judecătorie în vederea
vânzării unui teren sau clădiri apar alte dimensiuni decât cele reale ale
suprafeței sau apar alte vecinătăți suntem în prezența unei erori și nu
a unui fapt de corupție.
Dacă un funcționar al Registrului Comerțului ale cărei atribuții sunt de
a primi și înregistra în Registru anumite mențiuni ale unui agent
economic, califică natura juridică a respectivelor mențiuni și de cide
asupra înregistrării suntem în situația unei depășiri de competență
(prin substituirea în atribuțiile judecătorului delegat) și nu a unui fapt
de corupție.
Dacă funcționara de la registratura unei instanțe vă primește petiția
sau cererea dar uită să vă dea număr de înregistrare suntem în
situația unei neglijențe și nu a unui fapt de corupție.
Pentru repararea prejudiciilor cauzate de astfel de fapte calea care trebuie urmată
este fie cea a reclamației/contestației administrative iar, în caz de nesoluționare favorabilă,

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
6calea instanței de judecată în cadrul unui proces în contenciosul administrativ sau, direct,
calea instanței civile, ori penale.
Faptele de natura celor mai sus menționate reprezintă în același timp și o proastă
administrare1. Printr-o decizie a Parlamentului European, referitoare la procedura
Mediatorului European ( în sistemul instituțional românesc echivalentul Mediatorului
European este Avocatul Poporului ) au fost evidențiate șapte cauze posibile ale unei proaste
administrări:
lipsa de tr ansparență;
întârziere nejustificată ;
discriminare;
abuz (în serviciu);
nerespectarea procedurilor;
eroarea legala/judiciară;
neglijența în serviciu (proastă funcționare ori incompetență);
IMPORTANT! Astfel de fapte nu sunt corupție și , în general, un act de proastă
administrare nu trebuie considerat drept corupție. Este important însă de
reținut că astfel de acte pot fi generate sau pot genera fapte de corupție,
dacă în spatele unei aparente “proaste administrări” se află un mobil
(sume de b ani, foloase, influență etc).
3. Cadrul legislativ în materia sesizării, combaterii și sancționării faptelor
de corupție
În contextul interesului din ce în ce mai mare acordat chestiunilor relative la corupție
pe plan mondial și datorită preocupării autorităților române de îndeplinire a criteriilor de
aderare în perspectiva lărgirii Uniunii Europene prin admiterea de noi membri, legislația
națională privind corupția a fost semnificativ modificată și completată în ultimii ani.
În ciuda problemelor și deficiențelor de aplicare a legilor există un cadru relativ
funcțional care permite în mod specific sesizarea, urmărirea și sancționarea faptelor de
corupție.

1 Art 41 din Carta UE a Drepturilor Fundamentale adoptată la Nisa în 2000, este intitulat “dreptul la bună administrare “ și
stipulează că orice persoană are dreptul de a avea propriile afaceri tratate de o manieră imparțială, onestă și într -un interval de timp
rezonabil de către instituțiile UE. Este menționată obligația administrației de a justifica deciziile sale și de a repara orice prejudiciu cauzat de
instituția respectivă sau de funcționarii săi în exercițiul funcțiunii.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
7Legislația relevantă în ceea ce privește faptele de corupție e cuprinsă în următoarele
regleme ntări:
Legea 140/1996 Codu l Penal al României, cu completările ulterio are, art. 254 – 258
Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție
Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea
demni tăților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și
sancționarea corupției modificată și completată de OUG 40/2003
Legea 544/2001 privind liberul ac ces la informația de interes public
Legea 682/2002 privind protecția martorului.
Legea 571/2004 pentru protecția personalului din instituțiile și autoritățile publice
care semnalează încălcarea legii
Legea 480/2004 pentru modificarea Codului de Procedură Penală
Legea 303/2004 privind statutul magistraților
Legea 304/2004 privind organizarea judiciară
Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii
Legea 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele
măsuri adiace nte
Legea nr. 71/2005
1. Luarea/darea de mită (Codul Penal, art. 254 și 255):
Luarea de mită (art.254 Cod Penal) este fapta funcționarului care pretinde ori primește bani
sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o
respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la
îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
Darea de mită (art.255 Cod Penal) este aceeași faptă privită în oglindă și este reprezentată
de promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase unui funcționar de către o
persoană pentru satisfacerea nelegală a unui interes.II. INFRACȚIUNILE DE CORUPȚIE

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
8Aceasta sunt unele dintre cele mai “populare” forme de corupție existente în societate. În
cadrul acestor infracțiuni sunt oferiți și primiți bani, obiecte sau alte “stimulente” pentru
realizarea, urgentarea sau simplificarea unor acte, proceduri etc
Exemplul 1: Cetățeanul care la intrarea țară, înmânează
funcționarului vamal pașaportul cu 20$ în el pentru a
se asigura că acesta va sări peste eventuala verificare a
bagajelor săvârșește o faptă de corupție prin dare de
mită. Dacă funcționarul vamal acceptă respectiva
bancnotă se realizează o faptă de corupție prin luare de
mită.
Exemplul 2: Același tip de corupție se realizează și în cazul în care
agentul de circulație nu încheie proces verbal pentru
sancționarea unui șofer contravenient și acceptă de la
acesta o sumă de bani.
2. Primirea de foloase necuvenite (Codul Penal, art. 256):
Primirea de foloase necuvenite este definită drept primirea de către un funcționar, direct
sau indirect, de bani ori alte foloase, după ce a îndepli nit un act, în virtutea funcției sale și
la care era obligat în temeiul acesteia.
Aceasta este infracțiunea prin care se sancționeză așa numitele “atenții”: cadouri, sacoșe
cu diverse produse, plicuri cu bani strecurate printre foi etc.
Exemplu: Dacă un funcționar constată îndeplinirea condițiilor
legale și acordă corect un aviz de mediu pentru o
construcție acceptând apoi o sumă de bani sau un
cadou drept “ mulțumire”, el se face vinovat de corupție
prin primirea de foloase necuvenite.
3. Traficul de influențã și cumpărarea de influență – (Codul Penal, art. 257 și
Legea 161/2003, art. 6¹):
Aceasta este infracțiunea prin care se pretind bani sau alte foloase de la o persoană fizică
sau juridică de către o altă persoană care are influență sau lasă să se creadă că are

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
9influenț ã asupra unui func ționar pentru a -l determina sã fac ă ori s ã nu fac ă un act ce intr ã
în atribuțiile sale de serviciu.
Infracțiunea de trafic de influență există chiar dacă persoana în cauză nu are în realitate
influența pe care o p retinde. Infracțiunea se socotește săvârșită în momentul în care
persoana care pretinde că are sau chiar are influență primește sau pretinde bani, influență
sau alte foloase, sau acceptă promisiuni, daruri în scopul declarat de a determina un anume
comport ament profesional din partea funcționarului.
Exemplu: Fapta unui avocat care pretinde de la clientul său o
sumă de bani sugerând că o va da judecătorului sau ,
după caz , procurorului pentru a le câ știga bunăvoința
este o faptă de corupție prin trafic de influență. Nu are
nici o importanță dacă acești bani vor fi dați mai
departe sau vor fi păstrați de respectivul avocat.
Prin noul cod penal s-a î ncriminat și fapta de cumpărare de influență care constă în fapta
unei persoane de a oferi bani sau alte avantaje în schimbul promisiunii unei persoane de a
își trafica influența. Legiuitorul a vrut să îl pedepsească penal și pe cel care dă bani ca î n
cazul dării de mită.
Legislația prevede că banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul
infracțiunilor menționate în acest capitol se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc,
făptuitorul (în cazul în care este condamnat) este obligat la plata echivalentului lor în bani.
4. Infracțiuni asimilate celor de corupție:
Legea 78/2000 pentru prevenirea, d escoperirea și sancționarea faptelor de corupție, a
introdus sancționarea unor fapte din sfera economică, fapte anterior neîncriminate și care
se constituiau în portițe de generare a corupției:
Sunt astfel sancționate:
a) stabilirea, cu intenție, a unei valori diminuate a bunurilor aparținând statului în cadrul
procedurilor de privatizare ;
b) acordarea de credite sau de subvenții cu încălcarea legii;
c) utilizarea creditelor sau a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost
acordate ;

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
10d) influențarea operațiunilor economice ale unui agent economic de către cel ce are sarcina
de a-l supraveghea, de a-l controla sau de a-l lichida;
e) efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția
sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană ori încheierea de tranzacții financiare,
utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale;
f) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității
ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații .
5. Abuzul în serviciu art 132 din Legea 78/2000
Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu
contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor
drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj
patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.
Această nouă î ncriminare a unei var iațiuni a corupției nu este însă ușor de demonstra t
pentru că trebuiesc stabilite cumulativ două relații:
-Forma intenției făptuitorului de a comite fapta pentru a stabili că este vorba de un abuz în
realizarea atribuțiilor de serviciu.
– Abuzul are ca ur mare crearea unei situații favorabile sau aducerea unui beneficiu pentru
funcționar, pentru petent sau pentru o altă persoană cu interes în explo atarea abuzului.
6. Infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene;
Legea 78/2000 a introdus de asemenea serie de prevederi relative la fondurile Uniunii
Europene.
Astfel sunt sancționate special ca fapte de corupție, falsul și uzul de fals prin care se obțin
pe nedrept fonduri europene precum și fraudarea acestor fonduri chiar în cazul în care ele
au fost obținute în mod legal. Dată fiind importanța acestor fonduri pentru economia
națională și necesitatea unei bune și corecte absorbții a lor este sancționată și fraudarea din
culpă (greșeală, neatenție) a acestor fonduri.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
111. Cum recunoști o faptă de corupție
Trebuie observat, încă de la început, că este destul de greu pentru un cetățean să aibă
cunoștință săvârșirea unei fapte de corupție deoarece, de regulă, acestea sunt fapte
„mascate”, lucru care nu se întâmp lă în cazul organelor cu competență în descoperirea și
sancționarea acelor fapte care, conform legii penale, sunt considerate infracțiuni de
corupție și pe care le -am prezentat în capitolul anterior.
Totuși, cetățenii sau, în funcție de situație, justițiab ilii pot fi martori sau victime ale faptelor
de corupție sau, pur și simplu, pot avea contact cu persoane care prezintă anumite indicii
despre săvârșirea unor fapte de corupție de către magistrați, fie ei judecători sau procurori.
În una din aceste situații cetățenii pot semnala organelor abilitate faptele de corupție de
care au auzit, la care au fost martori sau a căror victime au fost.III. CUM RECUNOȘTI O FAPTĂ DE CORUPȚIE, MECANISME GENERALE ȘI
SPECIFICE DE PLÂNGERE, PROCEDURI DE CERCETARE PENALĂ A
MAGISTRAȚILOR

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
12Recunoașterea unei fapte de corupție este extrem de simplu de făcut deoarece trebuie
observat dacă funcționarul public, magistratul sau judecătorul respectiv are sau urmează să
aibă un beneficiu material sau alte foloase de pe urma folosirii abuzive a puterii publice
delegată acestuia prin lege.
În situația în care nu se dovedește interesul material sau de altă natură a magi stratului
respectiv totuși fapta poate fi pedepsită penal ca abuz în serviciu, conform celor prezentate
în capitolul anterior.
2. Mecanisme generale și specifice de plângere
Cui vă adresați?
Sesizarea dumneavoastră trebuie înaintată organelor de urmărire penală, după cum
urmează:
Pentru infracțiunile prevăzute la art. 220, art. 242, art. 246, art. 249, art. 256
art. 271 și art. 289 trebuie să vă adresați organului de poliție în raza căruia s –
a săvârșit infracțiunea sau parchetului de pe lângă judecător ia în
circumscripția căreia s -a săvârșit infracțiunea, sau în raza căreia se află sediul
instituției publice al cărei funcționar este.
Dacă aceste infracțiuni sunt săvârșite de magistrați, sesizarea trebuie adresată
procurorului
Pentru infracțiunile prevăzute la art. 254 și 257 vă adresați parchetului de pe
lângă tribunalul competent, și parchetului de pe lângă judecătoria
competentă, potrivit celor de mai sus, pentru infracțiunea de purtare abuzivă.
Atribuțiile organelor de poliție:
constituie probele do sarului de urmărire penală, prin verificarea și
completarea informațiilor furnizate prin plângeri și denunțuri;
adună probe, audiază părțile vătămate, învinuiții și martorii;
pot să organizeze, împreună cu procurorul, acțiuni de flagrant.
Atribuțiile parchetelor de pe instanțele judecătorești:
coordonează și supraveghează activitatea de cercetare penală a Poliției;
procurorul poate să efectueze orice acte de urmărire penală în cauzele pe care le
supraveghează;
procurorul hotărăște dacă fapta supusă urmăririi va fi înaintată spre judecare
instanței.
Instrumente de sesizare

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
13Plângerea penală :
poate fi făcută numai de victima uneia din infracțiunile de mai sus;
trebuie să conțină toate datele de identificare ale petiționarului;
conține descrierea faptei, indicarea făptuitorului (eventual numele acestuia, dacă
este cunoscut);
se vor indica și mijloacele de probă propuse.
ATENȚIE !Procurorul este obligat să vă aducă la cunoștință copie a rezoluției sau
ordonanței motivate complet în cazul în care respinge cerere
dumneavoastră.
Termenul de contestație se calculează numai de la primirea comunicării
soluției procurorului, astfel nu va poate fi imputat trecerea termenului de 20
de zile.
Consultați prevederile legii 480/2004 și verificați care sunt drepturile
dumne avoastră
Denunțul :
poate fi făcut de orice persoană care are cunoștință de săvârșirea uneia din
faptele de mai sus;
conține datele de identificare ale denunțătorului;
conține descrierea faptei și indicarea făptuitorului;
IMPORTANT ! Procurorul este obligat ca, în pronunțarea unei soluții, să îndeplinească
toate actele procedurale premergătoare pe care le indicați și/ sau pe care
legea le prevede. Este important să solicitați acele probe despre care
aveți cunoștință, dar nu le puteți administra. De asemenea, trebuie să
solicitați depoziții și interogatoriu pentru persoanele care au cunoștință
despre faptele relatate.
ATENȚIE ! Denunțurile anonime sunt luate în considerare numai dacă prezintă indicii
clare ce pot face obiectul sesizării din oficiu a organelor de urmărire
penală, fiind considerate sesizări din oficiu
Unde trebuie depusă sesizarea?

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
14Sesizarea trebuie depusă personal sau prin mandatar la registratura parchetului sau
organului de poliție competent, sau poate fi trimisă prin poștă, avizul de expediție
reprezentând dovada depunerii cererii.
ATENȚIE ! Nu uitați să cereți dovada înregistrării sesizării!
Sesizarea trebuie depusă cu respectarea termenului legal.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
15Parchetul de pe lângă Judecătoria/ Tribunalul X
Domnule prim procuror,
Subsemnatul (numele dumneavoastră complet) , fiul lui și al , născut la
data de , în localitatea , domiciliat în (adresa completă, unde să puteți
primi citații și orice altă corespondență necesară) , act de identitate seria nr.
, telefon______, formulez
Plângere penală sau denunț
Împotriva numitului (vor fi trecute funcția, numele instituției unde lucrează și
numele funcționarului dacă este c unoscut) .
În fapt:
La data de (se povestește fapta prevăzută de legea penală, în mod clar și
complet, menționându -se toate detaliile cunoscute cu privire la momentul, locul,
modul în care a fost săvârșită fapta) .
În drept: (urmăriți punct cu punct elementele constitutive ale infracțiunii
astfel încât să demonstrați că faptele se suprapun pe descrierea infracțiunii din codul
penal sau alte legi penale)
În susținerea prezentei sesizări, aduc sau propun următoarele probe: (vor fi
menționate toate mijloacele de probă existente și care pot susține cele declarate:
înscrisuri, martori, expertize, înregistrări…)
În soluționarea prezentei plângeri sau prezentului denunțului vă solicit să
îndepliniți formele procedurale pentru administrarea următoarelor probe:
– cele despre care aveți cunoștință, dar nu le puteți administra;
– depoziție/ interogatoriu pentru persoanele care au cunoștință despre faptele
relatate (puteți indica numele acestor persoane).
Față de cele prezentate, vă rog să dispuneți luarea măsurilor leg ale adecvate.
Data Numele în clar și semnătura

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
16ATENȚIE ! Procurorul este obligat să soluționeze plângerea în termen de 20 d e zile de la
primire și să vă comunice soluția motivată integral (art. 277 din Codul de
Procedură Penală).
IMPORTANT ! Dacă sunteți nemulțumit de soluția procurorului, în temeiul art. 2781,
alin 1 din Codul de Procedură Penală, în termen de 20 de zile de la
comunicarea modului de rezolvare, puteți face plângere la instanța care
ar fi trebuit să judece cauza în primă instanță. Dacă plângerea nu a fost
soluționată în termen de 20 de zile, termenul de 20 de zile în care vă
puteți adresa instanței curge de la expirarea termenului legal de
soluționare a plângerii. Puteți ataca hotărârea instanței cu recurs.
ATENȚIE ! Instanța este obligată să soluționeze plângerea în termen de 20 de zile de la
primire și să comunice motivat, persoanei care a făcut plângerea, modul în
care a fost soluționată
3. Proceduri de cercetare penală a magistraților
ATENȚIE ! În cazul în care faptele de corupție la care ați fost martori sau victime sau de
care aveți cunoștință sunt săvârșite de magistrați, sesizarea trebuie să o
adresați obligatoriu procurorului și nu organelor de poliție.
De regulă, cercetarea penală se efectuează de organele de cercetare ale poliției judiciare,
pentru orice infracțiune care nu este dată, în mod obligatoriu, în competența altor organe
de cercetare penală. În ce privește urmărirea penală procurorul este cel care
supraveghează desfășurarea ei. În exercitarea acestei atribuții procurorii conduc și
controlează nemijlocit activitatea de cercetare penală a poliției judiciare și a altor organe de
cercetare speciale.
Mai mult, procurorul poate să efectueze orice acte de urmărire penală în cauzele pe care le
supraveghează.
În cazul infracțiunii de trafic de influență (art. 257 Cod penal) urmărirea penală se
efectuează în mod obligatoriu de către procuror.
Trebuie reținut că: atunci când urmărirea penală este efectuată de procuror, rechizitoriul
este supus confirmării prim -procurorului parchetului, iar când urmărirea este făcută de
acesta, confirmarea se face de procurorul ierarhic superior.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
17ATENȚIE ! Judec ătorii, procurorii și magistrații -asistenți pot fi percheziționați, reținuți
sau arestați preventiv numai cu încuviințarea secțiilor Consiliului Superior al
Magistraturii. În caz de infracțiune flagrantă, judecătorii, procurorii și
magistrații -asistenți pot fi reținuți și supuși percheziției potrivit legii, Consiliul
Superior al Magistraturii fiind informat de îndată de organul care a dispus
reținerea sau percheziția.
Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducă torii
instanțelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a
judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligațiilor profesionale în raporturile cu justițiabilii
ori săvârșirea de către aceștia a unor abateri disciplina re.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
181. Cum recunoști un abuz judiciar
Identificarea abuzului judiciar este extrem de facilă față de infracțiunile de corupție
deoarece presupune, în esență, situația în care un magistrat nu își îndeplinește sau își
îndeplinește defectuos atribuțiile sau competențele sale, de aici rezultând o încălcare, de
exemplu, a drepturilor procesuale pe care le au justițiabilii.
Abuzul judiciar poate fi sancționat penal sub forma infracțiunii de abuz în serviciu
reglementată de Codul pen al. Infracțiunea de abuz în serviciu îmbracă următoarele forme:
Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor care, conform art. 246 Cod
penal reprezintă „Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de
serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin
aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane ”. Această faptă se
pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi care, conform art. 247 Cod
penal reprezintă: „Îngrădirea, de către un funcționar public, a folosinței sau a
exercițiului drepturilor vreunui cetățean, ori crearea pentru acesta a unor situații de
inferioritate pe temei de naționalitate, rasă, sex sau religie ”. Aceas tă faptă se
pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Abuzul în serviciu contra intereselor publice care, conform art. 248 Cod penal
reprezintă: „Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de
serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin
aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei
instituții de stat … sau o pagubă patrimoniului acesteia”. Această faptă se
pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
ATENȚIE ! În textul acestor infracțiuni se vorbește de „funcționarul public”. În sensul
legii penale sunt asimilați funcționarilor publici și magistrații, procurori și
judecători. IV. CUM RECUNOȘTI UN ABUZ JUDICIAR, MECANISME GENERALE ȘI
SPECIFICE DE PLÂNGERE, PROCEDURI DE CERCETARE PENALĂ A
MAGISTRAȚILOR

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
19OBSERVAȚIE ! Codul penal reglementează în art. 249 și infracțiunea de neglijență
în serviciu care constă în: „Încălcarea din culpă, de către un funcționar
public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin
îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s -a cauzat o tulburare însemnată
bunului mers al unu i organ sau al unei instituții de stat … sau o pagubă
patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale
unei persoane”, faptă care se pedepsește cu închisoare de la o lună la 2
ani sau cu amendă. Această infracțiune este asemănătoar e celei de abuz
în serviciu, diferența este aceea că în cazul abuzului fapta este săvârșită
cu intenția de a îndeplini defectuos sarcinile de serviciu.
Abuzul judiciar poate să apară și sub forma infracțiunii de purtarea abuzivă care
conform art. 250 Cod penal constă în: „Întrebuințarea de expresii jignitoare față de o
persoană, de către un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu ”, faptă care se
pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
OBSERVAȚIE ! De obicei această faptă este săvârșită pentru intimidarea justițiabililor
pentru a nu- și mai continua demersurile, atunci când magistratul are un
interes în cauză și reprezintă o cheie de verificare a gradului de
imparțialitate a magistratului respectiv.
2. Mecanisme ge nerale și specifice de plângere
Aceste mecanisme sunt similare celor prezentate în cadrul capitolului III al acestui ghid.
3. Proceduri de cercetare disciplinară a magistraților
Este important de menționat aici că abuzurile judiciare pot face obiectul și unor sesizări
pentru sancționarea disciplinară a magistraților înaintate Consiliului Superior al
Magistraturii, fapt pentru care prezentăm în continuare competențele acestui organism.
Conform legii nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii si Regulamentului
de organizare si funcționare al acestuia, Consiliul superior al magistraturii are următoarele
atribuții :

are dreptul si obligația sa apere independenta, imparțialitatea si reputația
profesionala a judecătorilor si procurorilor.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
20in cazul în care un judecător sau procuror considera ca independenta, imparțialitatea
sau reputația profesionala îi este afectata în orice mod, se poate adresa Consiliului.
dispune verificarea aspectelor semnalate prin intermediul Inspecției judiciare si, în
raport de constatări , publica rezultatele verificării , sesizează organele competente sa
decidă asupra masurilor care se impun sau ia oricare alte masuri corespunzătoare ,
potrivit legii.
asigura respectarea legii si a criteriilor de competenta si etica profesionala în
desfăș urarea carierei profesionale a judecătorilor si procurorilor.
întocmește si păstrează dosarele profesionale ale judecătorilor si procurorilor, în
condițiile legii.
coordonează activitatea Institutului Național al Magistraturii si a Scolii Naționale de
Grefieri.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are următoarele atribuții :
1. propune Președintelui României numirea în funcție si eliberarea din funcție a
judecătorilor si procurorilor, cu excepția celor stagiari;
2. dispune promovarea judecătorilor si procurorilor în funcții de execuție ;
3. numește judecătorii stagiari si procurorii stagiari, pe baza rezultatelor obținute la
absolvirea Institutului Național al Magistraturii;
4. eliberează din funcție judecătorii stagiari si procurorii stagiari;
5. propune Președintelui României conferirea de distincții pentru judecători si procurori, în
condițiile legii;
6. soluționează cererile judecătorilor si procurorilor privind apărarea reputației profesionale;
7. la propunerea Consi liului științific al Institutului Național al Magistraturii, stabilește
numărul anual de cursanți ai Institutului Național al Magistraturii, aproba data si locul
pentru organizarea concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, stabilește
tematica pentru acest concurs si aproba programul de formare profesionala a auditorilor de
justiție, emite avize si adopta regulamente, în cazurile si în condițiile prevăzute de lege;
8. numește comisia de admitere, comisia de elaborare a subiectelor si comisia de
contestații pentru admiterea la Institutul Național al Magistraturii, în condițiile prevăzute de
Regulamentul privind concursul de admitere si examenul de absolvire a Institutului Național
al Magistraturii;
9. organizează si validează, potrivit legii si regulamentului, examenul de capacitate al
judecătorilor si procurorilor, numește comisia de organizare a examenului, comisia de
examinare si comisia de contestații si aproba programul de formare profesionala continua a
judecătorilor si procurorilor, la propunerea Institutului Național al Magistratu rii, precum si
tematica activităților de formare profesionala continua, organizate de curțile de apel si
parchetele de pe lângă acestea;

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
2110. organizează si validează , potrivit legii si regulamentului, concursurile pentru numirea în
funcții de conducere a judecătorilor si procurorilor;
11. organizează concursul de promovare a judecătorilor si procurorilor în funcții de
execuție ;
12. numește comisiile pentru evaluarea activităț ii profesionale a judecător ilor si
procurorilor, în condițiile legii;
13. numește si revoca directorul si directorii adjuncți ai Institutului Național al Magistraturii
si desemnează judecătorii si procurorii care vor face parte din Consiliul stiințific al acestuia,
în condițiile legii;
14. aproba structura organizatorica, statele de funcții si statele de personal ale Institutului
Național al Magistraturii, la propunerea Consiliului st iințific al acestuia;
15. la propunerea Colegiului de conducere al Scolii Naționale de Grefieri, stabilește numărul
anual de cursanți ai acesteia, aproba data si locul pentru organizarea concursului de
admitere la Școala Naționala de Grefieri, stabilește tematica pentru acest concurs si aprob a
programele de formare inițială si continua a grefierilor, emite avize si adopta regulamente,
în cazurile si în condițiile prevăzute de lege;
16. numește si revoca directorul si directorii adjuncți ai Scolii Naționale de Grefieri,
desemnează judecătorii si procurorii membri în Colegiul de conducere si numește
personalul de instruire al acestei scoli;
17. soluționează contestațiile formulate de judecători si procurori împotriva hotărârilor
pronunțate de secțiile Consiliului, cu excepția celor date în materie disciplinara;
18. convoacă adunările generale ale judecă torilor si procurorilor, în condițiile legii;
19. aproba masurile pentru suplimentarea sau reducerea numărului de posturi la instanțe si
parchete;
20. elaborează propriul proiect de buget, cu avizul consultativ al Ministerului Finanțelor
Publice;
21. emite avizele conforme pentru proiectele de buget ale instanțelor si parchetelor,
precum si asupra ordinelor de aprobare a statelor de funcții si de personal ale instanțelor si
parchetelor;
22. adopta Codul deontologic al judecătorilor si procurorilor, Codu l deontologic al
personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești si al parchetelor de pe lângă
acestea, Regulamentul de organizare si funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii,
Regulamentul privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii,
Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, precum si alte regulamente
și hotărâri prevăzute în Legea nr. 303/2004 si Legea nr. 304/2004 , astfel cum au fost
modificate si completate, precum si în alte legi;
23. asigura publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, si pe pagina de Internet a
Consiliului a Codului deontologic al judecătorilor si procurorilor, a Codului deontologic al

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
22personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești si al parchetelor de pe lângă
acestea si a regulamentelor pe care le adopta;
24. avizează proiectele de acte normative ce privesc activitatea autorităț iijudecătoreș ti;
25. avizează proiectele de regulamente si ordine care se aproba de ministrul justiției , în
cazurile si în condițiile prevăzute de lege;
26. sesiz ează ministrului justiției necesitatea inițierii sau modificării unor acte normative în
domeniul justiției ;
27. aproba raportul privind starea justiției si raportul privind activitatea proprie si asigura
publicarea acestora în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, si pe pagina de Internet
a Consiliului;
28. stabilește structura, atribuțiile si numărul inspectorilor din cadrul Inspecției judiciare a
Consiliului si numește inspectorii, în condițiile legii;
29. numește si revoca secretarul general, secretarul general adjunct si personalul cu funcții
de conducere din aparatul propriu al Consiliului;
30. s oluționează sesizările privind revocarea din funcția de membru ales al Consiliului, în
condițiile prevăzute de art. 53 din Legea nr. 317/2004 , cu modificările si completările
ulterioare;
31. soluționează contestațiile privind procedura de alegere a judecătorilor si procurorilor ca
membri ai Consiliului;
32.stabilește numărul de posturi necesar funcționarii aparatului propriu al Consiliului, în
limitele bugetului;
33. stabilește structura compartimentelor din cadrul aparatului propriu al Consiliului si
modul de organizare a activităț ii acestora 34. aproba programele de activitate ale
compartimentelor din cadrul aparatului propriu al Consiliului;
35. stabilește parcul auto si consumul de carburanți pentru Consiliu si pentru unităț ile pe
care le coordonează , în condițiile legii.
Plenul exercita orice alte atribuții prevăzute de lege si de regulamente.

Secțiile Consiliului au următoarele atribuții referitoare la cariera judecătorilor si
procurorilor:
1. dispun delegarea judecătorilor si detașarea judecătorilor si procurorilor, în condițiile legii;
2. numesc în funcții de conducere judecătorii si procurorii care au reușit la concursul sau au
promovat examenul prevăzut la art. 48 si 481 din Legea nr. 303/2004 , cu modificările si
completările ulterioare;
3. examinează recomandările primite de la Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație
si Justiție privind numirea judecătorilor în cadrul Curții ;

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
234. analizează îndeplinirea condițiilor legale de către judecătorii stagiari si procurorii stagiari
care au promovat examenul de capacitate, de către alți juriști care au fost admiși la
concursul de intrare în magistratura, precum si de către judecătorii si procurorii înscriși la
concursul de promovare;
5. soluționează contestațiile împotriva calificativelor acordate de comisiile de evaluare a
activităț ii profesionale a judecătorilor si procurorilor, constituite în condițiile legii;
6. iau masuri pentru soluționarea sesizărilor primite de la justițiabili sau de la alte persoane
privind conduita necorespunzătoare a judecătorilor si procurorilor, după verificarea
prealabila a acestora de către Inspecția judiciara;
7. propun Președintelui României numirea în funcție si revocarea din funcție a președintelui ,
vicepreș edintelui si președinț ilor de secții ai Înaltei Curți de Casație si Justiție ;
8. avizează propunerea ministrului justiției de numire si revocare a procurorului general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, a procurorului general al
Parchetului Național Anticorupție, a adjuncților acestora, a procurorilor șefi de secție din
aceste parchete, precum si a procurorului sef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizata si Terorism si a adjunctului acestuia;
9. aproba transferul judecătorilor si procurorilor;
10. dispun suspendarea din funcție a judecătorilor si procurorilor.

Secțiile Consiliului au următoarele atribuții referitoare la organizarea si funcționarea
instanțelor si parchetelor:
1. aproba înființarea si desființarea secțiilor curților de apel, ale instanțelor din
circumscripțiile acestora, precum si înființarea sediilor secundare ale instanțelor
judecătoreș ti si circumscripțiile acestora, în condițiile legii;
2. aproba propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație si Justiție sau a procurorului general al Parchetului Național Anticorupț ie de
înființare sau de desființare a secțiilor în cadrul parchetelor;
3. avizează proiectul de hotărâre a Guvernului privind lista localităț ilor care fac parte din
circumscripțiile judecătoriilor ;
4. stabilesc categoriile de procese sau de cereri care se soluționează în municipiul București
numai de anumite instanțe , cu respectarea competentei materiale prevăzute de lege;
5. la propunerea președinț ilorcurților de apel, stabilesc numărul vicepreședinț ilorcurților
de apel, ai tribunalelor si ai tribunalelor specializate, precum si judecătoriile la care
funcționează un vicepreședinte ;
6. la propunerea procurorului genera l al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si
Justiție sau a procurorului general al Parchetului Național Anticorupție, după caz, aproba
numărul adjuncților procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel si ai
prim-procurorilor parchetelor de pe lângă tribunale, precum si parchetele de pe lângă
judecătorii, la care prim -procurorii sunt ajutați de adjuncți.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
24
Secția pentru judecători a Consiliului numește , promovează si eliberează din funcție
magistrații -asistenț i ai Înaltei Cur ți de Casație si Justiție , în condițiile legii.

Secția pentru judecători sau Secția pentru procurori, după caz, soluționează contestațiile
formulate de judecători si procurori împotriva calificativelor acordate de comisiile de
evaluare a activităț ii profesionale, în termen de 30 de zile de la primirea acestora.

Judecătorii , procurorii si magistrații -asistenț i pot fi percheziționaț i, retinuț i sau arestați
preventiv numai cu încuviințarea secțiilor Consiliului.
Secțiile Consiliului îndeplinesc orice alte atribuții stabilite prin lege si regulamente.
Consiliul îndeplinește prin secțiile sale rolul de instanța de judecata în domeniul răspunderii
disciplinare a judecătorilor si a procurorilor, pentru faptele prevăzute la art. 97 din Legea
nr. 303/2004 , cu modificările si completările ulterioare.
Secția pentru judecători are rolul de instanța disciplinara si pentru magistra ții-asistenț i ai
Înaltei Curți de Cas ație si Justiție .
Acțiunea disciplinara se exercita de comisiile de disciplina ale Consiliului, formate din un
membru al Secției pentru judecători si 2 inspectori ai Serviciului de inspecție judiciara
pentru judecători si, respectiv, un membru al Secției pentru procurori si 2 inspectori ai
Serviciului de inspecție judiciara pentru procurori. Comisia de disciplina este titularul
acțiunii disciplinare.
Secțiile Consiliului numesc în fiecare an membrii si membrii supleanți ai comisiilor de
disciplina ale Consiliului .
Membrii secției Consiliului deliberează în secret asupra acțiunii disciplinare. Judecătorii
si procurorii, membri ai comisiei de disciplina, nu participa la soluționarea acțiunii
disciplinare.
Secția Consiliului, în cazul în care constata ca sesizarea este întemeiata, aplica una dintre
sancțiunile disciplinare prevăzute de lege, în raport cu gravita tea abaterii disciplinare
săvârșite de judecător sau procuror si cu circumstanțele personale ale acestuia.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
25Este necesar de prezentat fa ptul că săvârșirea unor fapte de corupție sau a unor abuzuri
judiciare au ca principal efect negativ, pe lângă multe altele, afectarea drepturilor
procesuale reglementate de normele procedurale.
Afectarea exercițiului drepturilor procesuale rezultă, în pri ncipal, din nerespectarea
principiilor procesuale civile și penale de către magistrați. Instituirea obligativității
respectării anumitor principii în derularea proceselor în materie civilă și penală urmărește
tocmai respectarea legalității și garantarea drepturilor procesuale de care beneficiază
justițiabilii.
Mai mult, o parte din drepturile procesuale sunt ridicate la rang de principiu de desfășurare
atât a procesului penal, cât și a procesului civil.
Având în vedere aceste argumente, vom analiza în conti nuare atât principiile cât și
drepturile procesuale sau procedurale, așa cum mai sunt denumite.
1. Prezentarea generală a principiilor procesual civile și penale
Principiile reprezintă reguli esențiale ce determină structura și modul de desfășurare a
procesului, guvernând întreaga activitate judiciară.
Din punct de vedere a reglementărilor dreptului intern aceste principii sunt prevăzute o
serie de principii, atât pentru procesul civil cât și pentru cel penal, la care se adaugă
principiile din legislația internațională cu privire la drepturile omului în secțiunile dedicate la
drepturile în fața justiției.
Aceste principii sunt esențiale în aprecierea modului de realizare a actului de
justiție, și nici o prevedere a codurilor de procedură nu poate fi interpretată în
contra lor.
Orice încălcarea a acestor principii poate reprezenta un abuz judiciar, care
dacă profită uneia dintre părți poate constitui faptă corupție.ATENȚIE!
Structura acestui ghid pune un accent deosebit pe principiile procesuale care
stau la baza integrității în realizarea actului de justiție.
În materia dreptului procesual penal :
Principiul legalității procesului penal;
Principiul oficialității procesului penal;
Principiul aflării adevărului;V. DREPTURILE PROCESUALE PREVĂZUTE DE CODURI ȘI LEGI SPECIALE

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
26Principiul rolului activ al organelor judiciare penale;
Principiul garantării libertății persoanei;
Principiul garantării dreptului la apărare;
Principiul asigurării demnității persoanei;
Principiul limbii de desfășurare a procesului penal;
Prezumția de nevinovăție.
Dreptul procesual civil se bazează pe următoarele principii:
Principiul legalității
Principiul aflării adevărului
Principiul dreptului la apărare
Principiul publicității
Principiul oralității
Principiul rolului activ al judecătorului
Principiul disponibilității
Principiul contradicto rialității
Principiul nemijlocirii
Principiul continuității
Aceste principii prezintă o importanță teoretică de politică legislativă și au o semnificație
deosebită din punct de vedere practic. Din punctul de vedere al politicii legislative, aceste
princip ii sunt folosite de legiuitor pentru a direcționa realizarea justiției având la bază
anumite deziderate sau obiective pe care și le propune, cum ar fi eficientizarea activității
judiciare, respectarea drepturilor omului, etc.
Alte observații cu privire la principiile procesului civil și penal:
oacestea contribuie la înțelegerea și interpretarea corectă a normelor procesuale;
oorientează activitatea de elaborare a legislației procesuale în sensul adoptării
unor reglementări coerente și eficiente;
ocontribuie la forma rea unei jurisprudențe unitare.
Aceste principii sunt consacrate în Constituie, în Legea de organizare judecătorească
precum și în importante documente internaționale.
Printre cele mai importante documente internaționale menționăm: Declarația Universală a
Drepturilor Omului; Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și Convenția
Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
27Semnificative sunt prevederile Convenției Europene privind Drepturile Omului (C.E.D.O.),
care stabilesc cadrul juridic european obligatoriu pentru toate țările membre ale Consiliului
Europei.
Aceste principii cuprinse în C.E.D.O. trebuie să orienteze și viitoarea activitate de legiferare
în materie procesuală la nivelul dre ptului românesc.
Potrivit acestui articol „Orice persoană are dreptul să -i fie examinată cauza sa în mod
echitabil, public și rezonabil de către un tribunal independent și imparțial stabilit de lege
care va decide asupra drepturilor și obligațiilor sale civile sau asupra temeiniciei oricărei
acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa”.
După cum se observă, aceste principii trebuie să guverneze întreaga procedură judiciară,
fie că este penală, fie că este civilă.
OBSERVAȚIE ! Unele principii se apl ică la nivelul întregului sistem de drept (principiul
legalității), altele sunt aplicabile mai multor ramuri de drept (principiul
adevărului, principiul publicității) sau guvernează numai activitatea
judiciară în materie civilă (principiul disponibilității ).
2. Prezentarea detaliată a principiilor procesual civile
a.Principiul legalității
constituie alături de principiul independenței judecătorului, principiul rolului activ al
judecătorului și principiul adevărului unul din pilonii activității judiciare;
legalitatea reprezintă un principiu general recunoscut în statele democratice .
Presupune respectarea actelor normative editate de către toate organele de stat, de
toate persoanele juridice de drept public sau privat, de toți cetățenii;
deși actuala lege fundamentală – Constituția – nu- i consacră un text special,
principiul legalității este considerat o valoare constituțională, rezultând din unele
dispoziții constituționaleImportant!
În art. 6 al Convenției Europene sunt sintetizate cele mai importante principii ale
activității judiciare, respectiv:
– independența și imparțialitatea justiției;
– publicitatea dezbaterilor ;
– dreptul la apărare.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
28Exemple: art. 51 din Constituție care prevede că „Respectarea legii
fundamentale, a supremației sale și a legilor este obligatorie”,
art. 123 precizează că ”Justiția se înfăptuiește în numele legii,
iar judecătorii sunt independenți și se supun numai legii”, art.
131 al. 1 prevede că „Procurorii își desfășoară activitatea
potrivit princ ipiului legalității”);
reprezintă o cerință obiectivă într -un stat de drept și o garanție a desfășurării în
condiții optime a tuturor mecanismelor sociale;
judecătorul trebuie să interpreteze și să aplice legea în concordanță cu litera și
spiritul ei, prec um și în raport cu cerințele vieții sociale, nu după preferințele sale
subiective.
b.Principiul independenței judecătorului și al supunerii lui numai față de lege
potrivit art. 123 al. 2 din Constituție „Judecătorii sunt independenți și se supun
numai le gii. acest text este reluat și în Legea de organizare judecătorească nr.
92/1992, modificată substanțial prin Legea 304/2004 de organizare judiciară,
precum și în Legea 303/2004 privind statutul magistraților care, în art. 1 al. 2,
stipulează că „ Judecătorii sunt independenți, se supun numai legii și trebuie să fie
imparțiali”;
independența judecătorului implică cerința soluționării litigiilor fără nici o influență
din partea unui organ de stat sau din partea vreunei persoane;
independența este necesară pentru a asigura și imparțialitatea judecătorului față de
părțile din proces;
atitudinea judecătorului în cadrul procedurii judiciare trebuie să fie neutră față
depoziția și interesele părților litigante.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
29IMPORTANT ! Principiul independenței judecătorului își regăsește aplicarea numai în
activitatea de judecată . Sub aspect organizatoric și administrativ însă,
judecătorii sunt subordonați organelor de conducere judiciară. Legea nu
exclude un control asupra calității activității profesionale a judecătorilor
(art. 19 al. 2 din Legea 92/1992 „Ministrul Justiției răspunde de buna
organizare și funcționare a justiției ca serviciu public. Prin judecătorii
inspectori de la Curțile de Apel, Ministrul Justiției este informat cu privire
la funcționarea instanțelor și la abaterile de natură să compromită
calitatea activității, aplicarea legilor și a regulamentelor în circumscripțiile
Curților de Apel”.
Potrivit art. 19 al. 3 din Legea 92/1992 „Președinții și vicepreședinții instanțelor verifică
organizarea și calitatea serviciului, respectarea legilor și a regulamentelor în cadrul
instituției pe care o conduc și al instanțelor din circumscripția acestora .Președinții Curților
de Apel își exercită această atribuție și prin judecătorii inspectori din cadrul Curții”.
Acest control profesional al judecătorilor nu trebuie să se răsfrângă asupra legalității și
temeiniciei hotărârilor judecătorești (art. 19 al. 4 din Legea 92/1992).
Controlul are un caracter profesional care trebuie să rămână fără influență asupra
dispozițiilor ce consacră principiul independenței judecătorilor . Acest control este posterior
pronunțării hotărârii.
OBSERVAȚIE ! Din punct de vedere teoretic lucrurile stau foarte bine, după cum
se poate observa mai sus, dar chiar dacă acest control ex ercitat asupra
activității judecătorilor se realizează după luarea hotărârii, apare aici un
aspect subiectiv. Acesta este legat de faptul că judecătorul este totuși
subordonat într- o ierarhie, față de cel care realizează controlul.
Apar probleme de influe nțare a actului de justiție în momentul în care
judecătorul respectiv, din dorința de a nu „supăra” eventual pe cel care
are drept de control asupra lui, acesta din urmă „rugându -l” să dea o
anumită hotărâre într -un caz aflat în judecare, se conformează ce rerii
acestuia pe considerentul că vreodată ar putea fi sancționat de acesta și
iar îngreuna ascensiunea în carieră.
Aici depinde de profilul moral, în primul rând, a celui care
exercită controlul și, în al doilea rând de cel al judecătorului în fața
căruia este adusă spre judecare o cauză.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
30c.Principiul inamovibilității judecătorilor
Precizări:
este unul din cele mai importante principii ale organizării justiției într -un stat
democratic și de drept ;
este o cucerire relativ modernă a dreptului;
necesitat ea instaurării acestui principiu a fot surprinsă într -un mod elocvent de
Benjamin Constant în următoarea formulare : „Un judecător amovibil sau revocabil
este mai periculos decât un judecător care și -ar fi cumpărat funcția”;
majoritatea legislațiilor moderne consacră acest principiu;
problema independenței magistraturii și a inamovibilității judecătorului este
esențială și de interes universal. A format obiect de reglementare a O.N.U. la cel de
de-al VII Congres al Națiunilor Unite pentru prevenirea crimei și tratamentelor
aplicate delicvenților, organizat la Milano în anul 1985 (rezoluțiile Adunării Generale
nr. 40/32/29.11.1985 și nr. 40/146/13.12.1985;
există o strânsă legătură între independență, imparțialitate și inamovibilitate .Art.
124 din Constituție prevede că „Judecătorii numiți de Președintele României sunt
inamovibili potrivit legii” ;
inamovibilitatea este reglementată în art. 75 din Legea 92/1992 și în art. 124 din
Constituție. Art. 75 al.1 din Legea 92/1992 prevede că „Procurorii și judecători i
stagiari se bucură de stabilitate”. Art. 51 din aceeași lege precizează că „Judecătorii
și procurorii, cu excepția celor stagiari, sunt numii prin Decret al Președintelui
României la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii . Deci toți judecători i se
bucură de inviolabilitate, cu excepția celor stagiari;
art. 76 din Legea 92/1992 prevede situația în care magistrații pot fi eliberați din
funcție, distincția dintre inamovibilitate și stabilitate fiind artificială.
d.Principiul adevărului
acest princ ipiu este consacrat în art. 129 și art. 130 Cod procedură civilă;
acest principiu constă în faptul că adevărul trebuie să constituie scopul final al
activității judiciare în orice stat modern și democrat;
principiul adevărului trebuie să guverneze întreaga activitate de înfăptuire a actului
de justiție ; Inamovibilitatea este acel beneficiu al legii care le conferă judecătorilor stabilitate în
funcție . Astfel, conform Legii 92/1992 „judecătorii odată învestiți nu mai pot fi revocați,
transferați sau suspendați decât în condiții excepționale”.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
31este o obligație a judecătorului impusă de lege acestuia;
implică cerința ca toate împrejurările de fapt ale cauzei să fie stabilite de către
instanță în deplină concordanță cu realitatea;
ATENȚIE! Hotărârea pronunțată cu nerespectarea principiului adevărului este
netemeinică în principiu iar cea privitoare la interpretarea și aplicarea legii este
nelegală.
e.Principiul rolului activ al judecătorului
Acest principiu impune următoarele obligații :
- obligă instanța de a pune, din oficiu, în dezbaterea părților orice împrejurare de
fapt sau de drept care ar putea conduce la dezlegarea cauzei (art. 129 Cod
procedură civilă);
- obligă instanța de a ordona, din oficiu, dovezile pe care le consideră necesare
pentr u soluționarea cauzei, chiar dacă părțile se împotrivesc;
- obligă instanța de a încuviința în apel refacerea sau completarea probelor
administrate la prima instanță și de a dispune administrarea de noi probe ;
- preocuparea judecătorului pentru soluționarea rapidă sau cu celeritate a cauzei,
- să nu conducă la diminuarea inițiativei părților în procesul civil.
Observație!
Acest principiu trebuie să fie pus în practică în tot cursul judecății și se află în
strânsă legătură cu principiul adevărului.
f.Princi piul egalității părților în fața justiției
acest principiu este reglementat de art. 16 din Constituția României;
este de o importanță deosebită deoarece asigurarea egalității reprezintă o obligație
a tuturor statelor și decurge din Declarația Universală a Drepturilor Omului
(D.U.D.O). din celelalte tratate și pacte referitoare la drepturile omului;
potrivit art. 1 din D.U.D.O. „Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate
și drepturi „;
art. 10 din același document internațional prevede că „Orice persoană are drepturi în
deplină egalitate ca litigiul său să fie examinat în mod echitabil … ;
ATENȚIE! Egalitatea părților în fața legii presupune :
ojudecarea proceselor pentru toți cetățenii trebuie să se realizeze de
aceleași organe potrivit acelorași reguli procesuale;
oaceleași drepturi procesuale trebuie acordate tuturor părților fără nici o
deosebire.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
32Reglementarea acestui principiu în legislația noastră:
art. 4 din Legea 92/1992 prevede că „Justiția se înfăptuiește în mod egal
pentru toate per soanele , indiferent de sex, naționalitate și religie”;
art. 16 din Constituție și art. 4 din Legea 92/1992 precizează că „Nimeni nu
este mai presus de lege”.
Instanța de judecată, conform acestui principiu, este obligată să :
asigure un echilibru în situa ția procesuală a părților;
să înștiințeze părțile asupra termenelor de judecată, să le comunice actele de
procedură, să lămurească părțile asupra drepturilor lor.
g.Principiul desfășurării procedurii judiciare în limba română
principiul „procedura judiciar ă se desfășoară în limba română” este prevăzut în art.
6 al. 1 din Legea 92/1992 ;
art. 13 din Constituție prevede că „limba oficială este limba română”. Nerespectarea
acestei prevederi atrage nulitatea hotărârii pronunțate în cauză;
ATENȚIE! Există însă o excepție de la acest principiu: cetățenii aparținând minorităților
naționale precum și persoanele care nu înțeleg limba română au dreptul de a
lua la cunoștință de toate actele și lucrările dosarului, dea vorbi în instanță, de
a pune concluzii prin interpret.
În cazul procesului penal acest drept este asigurat gratuit.
h.Principiul publicității (dezbaterilor)
acest principiu are valoare constituțională. Art. 126 din Constituție prevede că
„Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute d e lege”, când ar
putea vătăma ordinea și moralitatea publică sau părțile;
de asemenea, art. 121 Cod procedură civilă prevede că : „Ședințele vor fi publice ,
afară de cazurile când legea dispune altfel”;
sunt prevăzute două forme : publicitatea pentru părți și publicitatea pentru public;
publicitatea este consacrată și în unele documente internaționale: art. 10 din
D.U.D.O.
i.Principiul oralității
acest principiu rezultă din art. 127 Cod procedură civilă care prevede că : „pricinile
se dezbat verbal, dacă l egea nu dispune altfel”;

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
33oralitatea implică dreptul părților de a -și susține verbal pretențiile, de a da explicații,
de a discuta materialul probator administrat în cauză , de a invoca neregularitatea
actului de procedură, de a pune concluzii cu privire la toate împrejurările de fapt și
de drept ale litigiului;
nu exclude întocmirea unor acte de procedură în formă scrisă;
unele acte de procedură se întocmesc în mod obligatoriu în forma scrisă (cererea de
chemare în judecată, încheierea de ședință, cererea de intervenție, minuta,
hotărârea judecătorească);
j.Principiul contradictorialității
acest principiu constă în posibilitatea conferită de lege părților de a discuta și
combate orice element de fapt sau de drept al procesului civil;
nu poate fi luată nici o măsură de către instanță fără a acorda părților dreptul de a
se apăra ;
există o legătură indisolubilă între principiul dreptului la apărare și principiul
contradictorialității;
pentru ca părțile să aibă posibilitatea efectivă de a discuta în contradictor iu toate
elementele cauzei, ele trebuie informate în timp util despre locul și data soluționării
acestuia, cerință care se realizează prin citarea părților.
k.Principiul dreptului la apărare
Precizări:
acest principiu are valoare constituțională . Art. 24 din Constituție prevede că
„Dreptul la apărare este gratuit”;
constă în posibilitatea părților de a lua la cunoștință de toate actele de la dosar, de a
formula cereri, de a solicita probe, de a invoca excepții de procedură, de a exercita
căile legale de atac, de a recuza pe judecători;
oferă posibilitatea recunoscută de lege părților în litigiu de a -și angaja un apărător
care să le asigure o apărare certificată;
este reglementat de art. 24 al. 2 din Constituție și art. 7 din Legea 92/1992;
art. 7 Cod proc edură civilă reglementează situațiile dreptului de apărare prin „avocat
gratuit”;
art. 156 Cod procedură civilă stabilește „dreptul părților de a pune concluzii scrise și
obligația instanței de a acorda cuvântul părților „.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
34l.Principiul disponibilității
reprezintă posibilitatea conferită de lege de a sesiza autoritățile judiciare, de a
dispune de obiectul litigiului și de mijloacele de apărare;
judecătorul nu poate soluționa un litigiu decât pe baza cererii părții interesate și
numai în limitele sesizării ;
principiul disponibilității constă în dreptul reclamantului de a determina limitele
acțiunii, de a renunța la acțiune, sau la dreptul său subiectiv;
oferă pârâtului dreptul de a fi de acord cu pretențiile formulate de reclamant,
oferă dreptul ambelor părți de a pune capăt procesului printr -o tranzacție;
dă posibilitatea părților de a exercita căile legale de atac;
dă dreptul de a fi de acord cu hotărârea pronunțată;
dă dreptul părții câștigătoare de a solicita executarea silită a hotărârii.
m. Principiul nemijlocirii
Acest principiu constă în obligația instanței civile de a cerceta în mod direct întreg
materialul probator.
n.Principiul continuității
acest principiu presupune soluționarea întregului proces într -o singură ședință de
judecată;
contribuie la c orecta soluționare a litigiilor civile prin faptul că judecătorii pot reține
cu multă ușurință și în întreaga lor complexitate toate aspectele relevante ale
cauzei;
este de natura să contribuie la soluționarea rapidă a litigiilor deduse judecății;
presupun e unicitatea completului de judecată, soluționarea întregului proces de
către același judecător ;
continuitatea ședinței de judecată, soluționarea cauzei într -o singură ședință.
3. Prezentarea detaliată a principiilor procesual penale
Principiile de bază ale procesului penal sunt stabilite de legea penala. In acest sens,
in art. 2 – 8, sunt considerate de legiuitor principii de baza următoarele:
oPrincipiul legalității procesului penal;
oPrincipiul oficialității procesului penal;
oPrincipiul aflării adevărul ui;

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
35oPrincipiul rolului activ al organelor judiciare penale;
oPrincipiul garantării libertății persoanei;
oPrincipiul garantării dreptului la apărare;
oPrincipiul asigurării demnității persoanei;
oPrincipiul limbii de desfășurare a procesului penal;
oPrezumția de nevinovăție.
Din modul de desfășurare a procesului judiciar in general (procesul civil, de
contencios administrativ s. a.), observăm că și aceste forme de activitate judiciară trebuie
să se desfășoare cu respectarea legii în scopul aflării adevărului, c u garantarea dreptului la
apărare. Unele dintre regulile generale de la art. 2 – 8 sunt specifice nu numai procesului
penal, ci procesului judiciar in general.
ATENȚIE! Deosebit de importante pentru procesul penal sunt principiile:
ooficialității procesul ui penal;
orolului activ al organelor judiciare.
Celelalte principii le-am detaliat anterior în cadrul principiilor procedurale
civile.
a.Principiul oficialității procesului penal
oficialitatea procesului penal desemnează acea calitate ce presupune că act ele
necesare acestuia se îndeplinesc din oficiu;
toate actele de urmărire si judecată, de punere în executare, se îndeplinesc din
oficiu ca o obligație de serviciu a celor ce funcționează acolo. Regula este impusă
de necesitatea luptei împotriva fenomenu lui infracțional, numai când organele
judiciare au obligația să descopere toate infracțiunile si făptuitorii putem vorbi de
apărarea societății prin legea penala;
art. 221 prevede obligația pentru organele de urmărire de a se sesiza din oficiu
atunci când află pe orice cale de săvârșirea unei infracțiuni, urmărirea penala
începând, toate actele se vor îndeplini tot din oficiu, neputându-se opri procesul
penal decât in situații speciale. În afara acestora, procurorul dispune trimiterea în
judecată , conform art. 223, iar instanța de judecata , conform art. 345, al. 2,
dispune condamnarea atunci când nu a intervenit nici o situație , fapta există și a
fost săvârșita de inculpat, este infracțiune, în sensul art. 17 C. pen., iar după ce
hotărârea de condamnare a rămas definitiva, punerea in executare se face tot din
oficiu;

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
36când se soluționează o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, legea
prevede obligația de a se lua in considerare motivele invocate; organele de control
judiciar trebuie să descope re orice alte motive de ilegalitate sau netemeinicie, din
oficiu.
Principiul civil al disponibilității se opune din acest punct de vedere principiului oficialității
din procesul penal.
legea de procedură penală nu are un caracter absolut, ci permite ca în
anumite situații începerea si continuarea procesului penal să depindă de
voința unor persoane sau autorități. In acest sens, art. 2 al. 2 prevede:
"afară de cazul când prin lege se dispune altfel";
legea de procedură penală presupune că pentru tragerea la răspundere
penală pentru săvârșirea unor infracțiuni este necesară plângerea prealabilă
a persoanei vătămate, lipsa ei constituind un obstacol pentru procesul penal.
Daca aceasta a fost formulată în condițiile legii, procesul penal se desfășoară
in continuare, potrivit regulilor de oficialitate;
legea condiționează continuarea procesului penal de voința persoanei
vătămate ca aceasta să nu -și retragă plângerea prealabilă, iar în cazurile
prevăzute de lege, să nu se împace cu inculpatul, acestea fiind cauze de
înlăturare a răspunderii penale și obstacole în calea desfășurării procesului
penal;
sunt unele infracțiuni la care începerea procesului penal este condiționată de
autorizarea prealabilă a unor autorități (art. 5 C. pen.);
Pentru unele infracțiuni săvârșite de anumite persoane, se cere se sizarea unei anumite
autorități:
infracțiunile săvârșite de membrii Guvernului în cadrul atribuțiilor lor pot fi
sesizate numai de Președinte sau de Parlament;
infracțiunile săvârșite de militari;
infracțiunile privind siguranța circulației pe căile ferate se sesizează de către
Direcția Generala a C.F.R.;
art. 171 C. pen. Cere sesizarea Guvernului străin pentru infracțiunile
săvârșite pe teritoriul României împotriva reprezentantului statului străin;
art. 75, al. 2 din L egea 51/1995 prevede ca magistrații nu pot fi urmăriți fără
avizul ministrului justiției.
în ceea ce privește punerea în executare, aceasta se realizează , de principiu,
din oficiu, în toate situațiile, cu excepția de la art. 304 al. 3 C. pen.:
hotărârea d efinitiva de condamnare pentru adulter se pune in executare din
oficiu, dar executarea poate fi întrerupta daca șotul nevinovat îl iartă pe cel

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
37vinovat. Când legea condiționează începerea sau continuarea procesului
penal de îndeplinirea unei anumite condiț ii, aceasta da posibilitatea
autorităților judiciare să înceapă procesul penal, toate actele de urmărire,
judecata, punere in executare fiind realizate din oficiu.
b. Principiul rolului activ
desfășurarea procesului penal are scopul de a se afla adevărul în fiecare cauză
penală în legătura cu fapta și persoana urmărită sau judecată.
pentru aflarea adevărului, organele judiciare administrează probe, iar art. 52
prevede că „pentru aflarea adevărului organele judiciare sunt obligate sa lămurească
fiecare cauză în parte sub toate aspectele pe baza de probe”.
Art. 35 al. 1 prevede că „obligația administrării probelor revine organelor de
urmărire penală și instanțelor de judecată, pe când in procesul civil aceasta este la
aprecierea parților.
în procesul penal, a flarea adevărului constituie obligația esențială a organelor
judiciare pe care legea le obligă să aibă rol activ (art.4).
Acest principiu impune următoarele cerințe:
organele judiciare trebuie să explice părților ce drepturi procesuale au în
dovedirea nev inovăției, care sunt modalitățile procesuale, termenele, căile de
atac s. a.;
dacă părțile din procesul penal dau dovada de pasivitate, organele
judecătorești sunt obligate să aducă în discuția părților orice chestiune de
fapt de natura a se afla adevărul, de a administra orice proba;
în cadrul cailor de atac organul de control judiciar are obligația de a aduce în
discuție si alte motive de ilegalitate și netemeinicie decât cele ale părților;
daca în procesul penal se constată ca inculpatul a mai săvârșit si alte acte
materiale ale aceleiași infracțiuni sau infracțiuni în legătură cu cea pentru
care este urmărit sau au existat coparticipați , va avea loc o extindere a
procesului penal.
4. Prezentarea drepturilor procesuale în materie civilă
4.1. Reprezent area părților (reclamant, pârât) în judecată (art. 67 -72 Cod proc.
civ.)
Părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar. Mandatarul cu
procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i -a
fost dat anume.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
38Dacă cel care a dat procură generală nu are domiciliu și nici reședință în țară, sau dacă
procura este dată unui prepus, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat.
Procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată
trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul când procura este dată unui
avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților, Legea 51/1995.
Dreptul de reprezentare mai poate fi dat și prin declarație verbală, făcută în instanță și
trecută în încheierea de ședință. Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecății,
chiar dacă nu cuprinde nici o arătare în această privință; el poate fi însă restrâns numai la
anumite acte sau pentru anumită instanță.
Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune
concluzii decât prin avocat, cu excepția consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă
partea.
Asistarea de către avocat nu este cerută doctorilor sau licențiaților în drept când ei sunt
mandatari în pricinile soțului sau rudelor până la al patrulea grad inclusiv. De asemenea
asistarea de către avocat nu este cerută la judecătorii când partea este reprezentată prin
soț sau rudă până la al patrulea grad inclusiv.
Recunoașterile privitoare la drepturile în judecată, renunțările, cum și propunerile de
tranzacție nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale.
Avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice
acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s -ar pierde prin neexercitarea
lor la timp. El poate să exercite de asemenea orice cale de atac împotriva hotărârii date; în
acest caz însă, toate actele de procedură se vor îndeplini numai față de partea însăși.
Când dreptul de reprezentare izvorăște din lege sau dintr -o dispoziție judecătorească,
asistarea reprezentantului de către un avocat nu este obligatorie.
Mandatul nu încetează prin moartea celui care l -a dat și nici dacă acesta a devenit
incapabil. Mandatul dăinuiește până la retragerea lui de către moștenitori sau de către
reprezentantul legal al incapabilului.
Renunțarea sau retragerea mandatului nu poate fi opusă celeilalte părți decât de la
comunicare, afară numai dacă a fost făcută în ședință în prezența părții.
Mandatarul care renunță la împuternicire este ținut să înștiințeze atât pe cel care i -a dat
mandatul cât și instanța, cu cel puțin 15 zile înainte de termenul de înfățișare sau de
împlinirea termenelor căilor de atac.
4.2. Cererile (art. 82-84 Cod proc. civ.)
Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie făcută în scris și să cuprindă
arătarea instanței, numele, domiciliul sau reședința părților ori, după caz, denumirea și
sediul lor și ale reprezentantului, obiectul cererii și semnătura.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
39În cazul în care, din orice motive, cererea nu poate fi semnată, judecătorul va stabili mai
întâi identitatea părții și îi va citi acesteia conținutul cererii. Despre toate acestea
judecătorul va face mențiune pe cerere. Când cererea este făcută prin mandatar, se va
alătura procura în original sau în copie legalizată.
Mandatarul avocat certifică el însuși copia de pe procura sa. Reprezentantul legal va alătura
copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calității sale.
Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută
chiar dacă poartă o denumire greșită.
4.3. Citațiile și comunicarea actelor de procedură (art. 85 -100 Cod proc. civ.)
ATENȚIE! Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau
înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel
Comunicarea cererilor și a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenții
procedurali ai instanței sau prin orice alt salariat al acesteia, precum și prin agenți ori
salariați ai altor instanțe, în ale căror circumscripții se află cel căruia i se comunică actul.
Instanța solicitată, când i se cere să îndeplinească procedura de comunicare pentru altă
instanță, este obligată să ia de îndată măsurile necesare, potrivit legii, și să trimită
instanței solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii.
În cazul în care comunicarea, în condițiile de mai sus, nu este posibilă, aceasta se va face
prin poștă, cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură
transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.
Vor fi citați:
statul, județul, comuna și celelalte persoane juridice de drept public, în persoana
capului autorității la contenciosul sediului central al administrației respective sau, în
lipsă de contencios, la sediul administrației;
persoanele juridice de drept privat, prin reprezentanții lor, la sediul principal sau la
cel al sucursalei ori, după caz, al reprezentanței.
asociațiile și societățile care nu au personalitate juridică, prin organele lor de
conducere, la sediul administrației lor;
cei supuși procedurii reorganizării judiciare și a falimentului prin administratorul
judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar;
incapabilii, prin r eprezentanții lor legali. În caz de numire a unui curator special,
citarea se va face prin acest curator;
personalul misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale României, cetățenii români
trimiși ca funcționari la organizații internaționale, precum și membrii lor de familie

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
40care locuiesc cu ei, aflați în străinătate, prin Ministerul Afacerilor Externe. Cetățenii
români, alții decât cei prevăzuți în alineatul precedent, aflați în străinătate în interes
de serviciu, prin organele centrale care i-au tri mis sau în subordinea cărora se află
cei care i-au trimis;
în cazul în care prin tratate sau convenții internaționale la care este parte România
sau prin acte normative speciale nu se prevede o altă procedură, cei care se află în
străinătate, având domiciliul sau reședința cunoscută, printr -o citație scrisă trimisă
cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire. Dacă domiciliul sau reședința celor
aflați în străinătate nu sunt cunoscute, citarea se face potrivit art. 95 Cod proc. civ,
adică prin publicitate. În toate cazurile, dacă cei aflați în străinătate au mandatar
cunoscut în țară, va fi citat și acesta;
cei cu domiciliul sau reședința necunoscută, potrivit art. 95, prin publicitate;
moștenitorii, până la intervenirea lor în proces, printr -un curator special, numit de
instanță.
Citația trebuie să cuprindă:
numărul și data emiterii, precum și numărul dosarului;
arătarea anului, lunii, zilei și orei de înfățișare (sub sancțiunea nulității);
arătarea instanței și sediul ei (sub sancțiunea nulității) ;
numele, domiciliul și calitatea celui citat (sub sancțiunea nulității);
numele și domiciliul părții potrivnice și felul pricinii;
alte mențiuni prevăzute de lege;
parafa șefului instanței și semnătura grefierului (sub sancțiunea nulității).
Înfățișarea părții în instanță, în persoană sau prin mandatar, acoperă orice vicii de
procedură. Partea este însă în drept să ceară amânarea dacă nu -i s-a înmânat citația în
termen.
Înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui
citat. Când acesta are o așezare agricolă, comercială, industrială sau profesională în altă
parte, înmânarea se poate face și la locul acestor așezări. Înmânarea se poate face oriunde,
când cel citat primește citația.
Pentru cei ce se găsesc sub arme, citația se înmânează la comandamentul superior cel mai
apropiat. Citația, sub pedeapsa nulității, va fi înmânată părții cu cel puțin 5 zile înaintea
termenului de judecată. În pricinile urgente, termenul poate fi și mai scurt, după
aprecierea instanței.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
41Procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură trebuie să
cuprindă:
anul, luna și ziua când a fost încheiat;
numele celui care l-a încheiat;
funcțiunea acestuia;
numele, prenumele și domiciliul celui căruia i s -a făcut comunicarea, cu arătarea
numărului, etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel căruia i s -a făcut
comunicarea locuiește într -o clădire cu mai multe etaje sau apartamente sau în hotel
și dacă actul de procedură a fost înmânat la locuința sa, ori a fost afișat pe ușa
acestei locuințe;
arătarea instanței de la care pornește actul de procedură și identificarea lui, iar
pentru citații și a termenului de înfățișare.
arătarea înscris urilor comunicate;
numele și calitatea celui căruia i s -a făcut înmânarea sau locul unde s -a făcut
afișarea;
semnătura celui care a încheiat procesul -verbal.
Dacă cei care urmează să semneze dovada de primire sau procesul -verbal refuză sau nu
pot să facă, se consemnează în cuprinsul procesului -verbal.
4.4. Chemarea în judecată (art. 112 – 1141 Cod proc. civ.)
Cererea de chemare în judecată va cuprinde:
numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea
și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului
sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal și contul bancar. Dacă
reclamantul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România, unde
urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;
numele și calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării
prin avocat, numele acestuia și sediul profesional;
obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea
este cu putință. Pentru identificarea nemișcătoarelor se va arăta comuna și județul,
strada și numărul, iar, în lipsă, vecinătățile, etajul și apartamentul, sau, când
imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară și numărul
topografic;
arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea;
arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
Semnătura.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
42Alte dispoziții cu privire la cererea de chemare în judecată:
La cererea de chema re în judecată se vor alătura atâtea copii de pe cerere câți
pârâți sunt. Dacă mai mulți pârâți au un singur reprezentant sau dacă pârâtul are
mai multe calități juridice, se va comunica o singură copie de pe acțiune și de pe
înscrisuri și se va înmâna o singură citație.
La primirea cererii de chemare în judecată președintele sau judecătorul care îl
înlocuiește va verifica dacă aceasta întrunește cerințele prevăzute de lege. Când
este cazul, reclamantului i se pune în vedere să completeze sau să modifice c ererea
și să depună, potrivit art. 112 alin. 2 și art. 113 Cod proc. civ. , cererea și copii
certificate de pe toate înscrisurile pe care își întemeiază cererea.
Reclamantul va completa cererea de îndată. Atunci când completarea nu este
posibilă, cererea se va înregistra și i se va acorda reclamantului un termen scurt. În
cazul în care cererea a fost primită prin poștă, reclamantului i se vor comunica în
scris lipsurile ei, cu mențiunea că, până la termenul acordat, urmează să facă
completările sau modificările necesare.
Președintele, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege
pentru cererea de chemare în judecată, fixează termenul de judecată pe care, sub
semnătură, îl dă în cunoștință reclamantului prezent sau reprezentantului acestuia.
Celelalte părți vor fi citate potrivit legii.
Președintele va dispune în același timp să se comunice pârâtului, o dată cu citația,
copii de pe cerere și de pe înscrisuri, punându -i-se în vedere obligația de a depune Când dovada se face prin înscrisuri, se vor alătura la cerere atâtea copii câți pârâți sunt,
mai mult câte o copie de pe fiecare înscris, pentru instanță; copiile vor fi certificate de
reclamant că sunt la fel cu originalul. Se va putea depune și numai o parte dintr -un
înscris privitor la pricină, rămânând ca instanța să dispună, la nevoie, înfățișarea
înscrisului în întregime. Dacă înscrisurile sunt scrise în limbă străină sau cu litere vechi,
se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte. Când reclamantul
voiește să -și dovedească cererea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatoriul
pârâtului, va cere înfățișarea în persoană a acestuia. Când se va cere dovada cu martori,
se va arăta numele și locuința martorilor;

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
43la dosar întâmpinare cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru
judecată.
Termenul de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citației pârâtul să
aibă la dispoziție cel puțin 15 zile pentru a -și pregăti apărarea, iar în procesele
urgente, cel puțin 5 zile. Dacă pârâtul locuiește în străinătate, președintele va putea
fixa un termen mai îndelungat. Prin citație pârâtul va fi informat că are obligația de
a-și alege domiciliul în România, unde urmează să i se facă toate comunicările
privind procesul. În cazul în care pârâtul nu se conformează acestei obligații,
comunicările se vor face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poșta
română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menționate actele ce se expediază,
ținând loc de dovadă de îndeplin ire a procedurii.
Sub rezerva dezbaterii la prima zi de înfățișare, președintele, cu ocazia fixării
termenului de mai sus, dacă s -a solicitat prin cerere, va putea dispune citarea
pârâtului la interogatoriu, precum și orice alte măsuri pentru administrare a probelor.
De asemenea, în condițiile legii, președintele va putea încuviința, prin încheiere
executorie, măsuri asigurătorii, precum și măsuri pentru asigurarea dovezilor ori
pentru constatarea unei situații de fapt.
4.5. Întâmpinarea (art. 115 – 118 Cod proc.civ.)
Întâmpinarea va cuprinde :
excepțiile de procedură ce pârâtul ridică la cererea reclamantului;
răspunsul la toate capetele de fapt și de drept ale cererii;
dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt din cerere; când va cere dovad a
cu martori, pârâtul va arăta numele și locuința lor;
Semnătura.
La întâmpinare se vor alătura atâtea copii de pe întâmpinare câți reclamanți sunt; de
asemenea se va alătura același număr de copii certificate de pe înscrisurile pe care se
sprijină, mai mult un rând de copii pentru instanță.
Dacă mai mulți reclamanți au un singur reprezentant, sau un reclamant stă în judecată în
mai multe calități juridice, se va depune la dosar pentru aceste părți câte o singură copie.
Când sunt mai mulți pârâți, ei pot răspunde toți împreună sau numai o parte din ei, printr -o
singură întâmpinare.
ATENȚIE! Întâmpinarea este obligatorie, afară de cazurile în care legea prevede în mod
expres altfel.
Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea
pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
44celor de ordine publică
În cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, președintele îi va pune în
vedere, la prima zi de înfățișare, să arate excepțiile, dovezile și toate mijloacele sale de
apărare despre care se va face vorbire în încheierea de ședință; instanța va acorda, la
cerere, un termen pentru pregătirea apărării și depunerea întâmpinării.
4.6. Cererea reconvențională (art. 119 – 120 Cod proc.civ.)
Dacă pârâtul are pretenții în legătură cu cererea reclamantului, el poate să facă cerere
reconvențională. Cererea trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute pentru cererea de
chemare în judecată.
Cererea reconvențională se depune o dată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este
obligat la întâmpinare, cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
Când reclamantul și -a modificat cererea de chemare în judecată, cererea reconvențională
se va depune cel mai târziu până la termenul ce se va încuviința p ârâtului, spre acest
sfârșit.
Cererea reconvențională se judecă o dată cu cererea principală. Când însă numai cererea
principală este în stare de a fi judecată, instanța o poate judeca deosebit.
4.7. Termenele de procedură. Repunerea în termen
În limbaj ul obișnuit conceptul de termen este folosit în mod frecvent, însă în accepțiuni
diferite.
În sensul său procesual, noțiunea de termen evocă durata de timp, stabilită de lege sau de
judecător, înlăuntrul căruia trebuie îndeplinit sau dimpotrivă este oprită întocmirea unui
anumit act de procedură.
Modul de calcul al termenelor este prevăzut de art. 101 – 104 Cod proc. civ. .Modificarea adusă prin O.U.G. nr. 138/2000 nu vizează cuprinsul întâmpinării și nici
condițiile de depunere, cu caracterul acesteia, ea devenind obligatorie. Soluția la cere s –
a revenit prin art. 118 alin. 1 (obligativitatea întâmpinării, în cazurile prevăzute de lege)
este de natură să asigure egalitatea de mijloace,ceea ce dă satisfacție exigențelor
prevăzute de art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
45Reguli privind calcularea termenelor de procedură:
Termenele se stabilesc pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a în ceput,
nici ziua când s- a sfârșit termenul.
Termenele statornicite (stabilite) pe ore încep să curgă de la miezul nopții zilei
următoare.
Termenele statornicite (stabilite) pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua
anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare.
Termenul care, începând la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfârșește într -o lună care nu
are o asemenea zi, se va socoti împlinit în ziua cea din urmă a lunii.
Termenul care se sfârșește într -o zi de sărbătoare legală, sau când s erviciul este
suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.
Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură dacă legea nu
dispune altfel.
Termenele încep să curgă și împotriva părții care a cerut comunic area, de la data
când a cerut-o.
Alte dispoziții referitoare la termene :
Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul
legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește
că a fost împiedicată printr -o împrejurare mai presus de voința ei.
În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la
încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.
Actele de pro cedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în
termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal până la împlinirea lui.
ATENȚIE! potrivit art. 4053 Cod proc. civ., după împlinirea termenului de prescripție,
credito rul poate cere repunerea în acest termen numai dacă a fost împiedicat
să ceară executarea datorită unor motive temeinice. Cererea de repunere în
termen se introduce la instanța de executare competentă în termen de 15 zile
de la încetarea împiedicării
5. Drepturile procesuale în materie penală (conform Codului de procedură penală)
5.1. Drepturi ce decurg din obligația organelor de urmărire penală și a instanțelor
de judecată de a avea un rol activ

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
46Conform art. 4 organele de urmărire penală și instanțele de judecată sunt obligate să aibă
rol activ în desfășurarea procesului penal. Aceasta presupune să depună toate diligențele
pentru aflarea adevărului și soluționarea obiectivă a cauzei.
5.2. Garantarea libertății persoanei
Conform art. 5 alin. (1) și urm. „În tot cursul procesului penal este garantată libertatea
persoanei.
Nici o persoană nu poate fi reținută, arestată sau privată de libertate în alt mod și nici nu
poate fi supusă vreunei forme de restrângere a libertății decât în cazurile și condiții le
prevăzute de lege.
Dacă cel împotriva căruia s -a luat măsura arestării preventive sau s -a dispus internarea
medicală ori o măsură de restrângere a libertății consideră că aceasta este ilegală, are
dreptul, în tot cursul procesului penal, să se adreseze instanței competente, potrivit legii.
Orice persoană care a fost, în cursul procesului penal, privată de libertate sau căreia i s -a
restrâns libertatea, ilegal sau pe nedrept, are dreptul la repararea pagubei suferite, în
condițiile prevăzute de lege.
În tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea
în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.
5.3.Respectarea demnității umane
Conform art. 51 „Orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau de judecată
trebuie tratată cu respectarea demnității umane. Supunerea acesteia la tortură sau la
tratamente cu cruzime, inumane ori degradante este pedepsită prin lege”.
5.4. Prezumția de nevinovăție
Conform art. 52 „Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției
sale printr- o hotărâre penală definitivă”.

5.6. Garantarea dreptului de apărare
Conform art. 6 (1) și următoarele „dreptul de apărare este garantat învinuitului,
inculpatului și celorlalte părți în tot cursul procesului penal.
În cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure părților deplina
exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege și să administreze probele
necesare în apărare.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
47Organele judiciare au obligația să -l încunoștințeze, de îndată și mai înainte de a -l audia, pe
învinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică a
acesteia și să -i asigure posibilitatea pregătirii și exercitării apărării.
Orice parte are d reptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal.
Organele judiciare au obligația să încunoștințeze pe învinuit sau inculpat, înainte de a i se
lua prima declarație, despre dreptul de a fi asistat de un apărător, consemnându -se aceasta
în procesul- verbal de ascultare. În condițiile și în cazurile prevăzute de lege, organele
judiciare sunt obligate să ia măsuri pentru asigurarea asistenței juridice a învinuitului sau
inculpatului, dacă acesta nu are apărător ales.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
481. Dreptul de petiționare
Dreptul de petiționare este instituit prin art. 51 din Constituția României din 1991, revizuită
în 2003 care prevede în alin. (1) că “cetățenii au dreptul să se adreseze autorităților publice
prin petiții formulat e numai în numele semnatarilor” . Aliniatele următoare prevăd că:
“Organizațiile legal constituite au dreptul să adreseze petiții exclusiv în numele colectivelor
pe care le reprezintă. Exercitarea dreptului de petiționare este scutită de taxă. Autoritățile
publice au obligația să răspundă la petiții în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii ”.
Din aceste dispoziții constituționale rezultă că dreptul de petiționare poate fi exercitat fie
individual, fie de către un grup de cetățeni, fie de organizații. Petițiile adresate autorităților
publice trebuie făcute numai în numele petentului sau în numele colectivelor sau
organizațiilor respective .
Petiția e ste mijlocul prin care cetățeanul are posibilitatea de a -și valorifica un drept, de a
cere o expl icație cu privire la orice problemă personală sau de interes general.
Reglementările privitoare la petiții sunt prevăzute în Ordonanța Guvernului nr. 27/2002.
Conform art. 2 din acest act normativ , petiția apare sub patru forme:
– cererea;
– reclamația;
– sesizarea sau
– propunerea.
Acestea trebuiesc formulate în scris , iar prin intermediul lor petentul se adresează
autorităților publice care sunt obligate să -i satisfacă un drept, în cazul nostru este vorba de
autoritățile prin care se realizează actul de justiție .
În O.G. nr. 27/2002 sunt cuprinse detalii privind: organizarea primirii petițiilor; regulile de
examinare și rezolvare; controlul acestei activități și răspunderile ce revin funcționarilor
publici pentru încălcarea dispozițiilor respective. Legea nu diminuează dreptul în sine, ci
prevede numai procedura și responsabilitățile ce revin funcționarilor publici.
Pentru a fi valabilă petiția trebuie să fie semnată și să conțină datele complete de
identificare a petentului.
Autoritățile publice sunt obligate să răspundă petiției în termen de 30 de zile de la
înregistrarea ei în documentele autorității vizate. VI. DREPTUL DE PETIȚIONARE, DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL, DREPTUL
DE LIBER ACCES LA INFORMAȚIILE DE INTERES PUBLIC

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
49Răspunsul la petiție trebuie să conțină și baza legal ă care a fost avută în vedere la
formularea soluției comunicate.
În situația în care petiț ia este adresată altei autorități decât cea competentă cu soluționarea
ei(petentul nu cunoaște care este autoritatea competentă), instituția care a primit -o
trebuie să o trimită în termen de 5 zile autorității sau instituței în a cărei atribuții intră
rezolvarea ei și să informeze petentul despre aceasta. Termenul de 30 de zile ce privește
soluționarea va curge de la data primirii petiției de către autoritatea competentă căreia i s -a
remis petiția.
OBSERVAȚIE ! Petiția dumneavoastră se redirecționează direct de că tre insti tuția
care a primit- o prima dată pe cheltuiala de expeditie a institutiilor
publice.
ATENȚIE ! Orice cetățean să -și exercite acest drept, deoarece petițiile sunt scutite de
taxă.
Dacă autoritatea refuză sau nu soluționează cererea în termenul legal, cetățeanul se poate
adresa instanței de contencios administrativ în baza "dreptului unei persoane vătămate de
o autoritate publică" reglementat în art. 52 din Constituția României . Conform acestui
drept, “orice persoană vătămată într -un drept al său sau într -un interes legitim de o
autoritate publică, printr -un act adminsitrativ sau prin nesoluționarea unei cereri, este
îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului sau interesului pretins, anularea actului și
repararea pagubelor”. Astfel, cetățeanul căruia i s -a încălcat dreptul de petiționare poate
obține despăgubiri din partea autorității ce i l -a încălcat și nu are obligația de a proba
vinovăția funcționarului public sau a autorității publice, ci trebuie doar să își justifice
dreptul.
2. Dreptul la un proces echitabil
Trebuie menționat că acest drept nu este enunțat în mod expres de legislația noastră
procesuală dar el reprezintă sinteza tuturor drepturilor procesuale reglementate de acestă
legislație.
Semnificativ în acest sens este art. 6 din Convenția Europe ană privind Drepturile Omului
(C.E.D.O.), care stabilește cadrul juridic european obligatoriu pentru toate țările membre
ale Consiliului Europei. Potrivit acestui articol „Orice persoană are dreptul să -i fie examinată
cauza sa în mod echitabil, public și rezonabil de către un tribunal independent și imparțial
stabilit de lege care va decide asupra drepturilor și obligațiilor sale civile sau asupra
temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa” .

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
50Încălca rea sau respectarea acestui drept se poate observa din modul în care magistrații
respectă sau nu drepturile procesuale ale justițiabililor ( de exemplu, dacă se respectă
principiul contradictorialității, dacă se respectă dreptul la apărare, dacă se respectă
principiul aflării adevărului, etc.)
3. Dreptul de liber acces la informațiile de interes public
Dreptul de liber acces la informațiile de interes public are la bază dreptul la informație
reglementat de art. 31 din Constituția României care prevede că: „Dreptul persoanei de a
avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit. Autoritățile publice …
sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra
problemelor de interes personal. …” .
Conform art. 6 din Legea 544/2001 privin liberul acces la informațiile de interes public,
„orice persoana ar e dreptul să solicite și să obțină de la autorităț ile și instituțiile publice, în
condițiile prezentei legi, informaț iile de interes public. Autoritățile și instituț iile publice sunt
obligate sa asigure persoanelo r, la cererea acestora, informaț iile de interes public solicitate
în scris sau verbal.”
ATENȚIE ! Pentru a obține atfel de informații solicitarea dumneavoastră în scris a
informaț iilor de interes public trebuie să cuprindă urmatoarele elemente:
– autoritatea sau instițutia publică la care se adresează cererea;
– informația solicitată, astfel î ncat sa perm ită autorității sau instituț iei
publice identificarea informaț iei de interes public;
– numele, prenumele ș i semnatura dumneavoastră, precum ș i adresa la care
solicitați primirea raspunsului.
Autoritatile si inst itutiile publice au obligatia să raspundă în scris la solicitarea informa țiilor
de interes public în termen de 10 zile sau, dupa caz, în cel mult 30 de zile de la
înregistrarea solicitării, in funcț ie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrarilor
documentare și de urgenta solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea
și difuzarea informației solicitate depăș ește 10 zile, ră spunsul va fi comunicat solicitantului
în maximum 30 de zile, cu condiț ia instiintarii acestuia in scris despre acest fapt în termen
de 10 zile.
Refuzul comunicării informaț iilor solici tate se motivează și se comunica î n termen de 5 zile
de la primirea petitiilor.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
51Solicitarea și obținerea informaț iilor de interes public se pot realiza, daca sunt întrunite
condițiile tehnice necesare, ș i in format electronic.
OBSERVAȚIE ! Acest drept îl puteți folosi în situația în care aveți nevoie de astfel de
informații pentru a proba o situație de fapt în justiție sau, altfel spus,
pentru a folosi aceste informații ca mijloace de probă.
Trebuie reținut faptul că, în conformitate cu art. 12 din Legea 544/2001, sunt exceptate
de la accesul liber al cetățenilor urmatoarele informaț ii:
– informațiile din domeniul apărarii naționale, siguranței și ordinii publice, dacă fac parte din
categoriile informaț iilor clasificate, potrivit legii;
– informaț iile privind deliber ările autorităț ilor, precum și cele care privesc interesele
economice și politice ale Rom âniei, dacă fac parte din categoria informaț iilor clasificate,
potrivit legii;
– informa țiile privind activit ățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce
atingere principiului c oncurenț ei loiale, potrivit legii;
– informaț iile cu privire la datele personale, potrivit legii;
– informațiile privind procedura î n timpul anchet ei penale sau disciplinare, dacă se
periclitează rezultatul anchetei, se de zvăluie surse confidențiale ori se pun în pericol viața,
integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de
desfăș urare;
– informaț iile pri vind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere
asigură rii unui proces echitabil ori interesulu i legitim al oricareia dintre părțile implicate î n
proces;
– informaț iile a caror publicare prejudiciază măsurile de protecț ie a tinerilor.
ATENȚIE ! Conform art. 13 din Legea nr. 544/2001 „informațiile care favorizează sau
ascund încalcarea leg ii de către o autoritate sau o instituție publică nu pot fi
incluse în categoria informațiilor clasificate și constituie informații
de interes public ”.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
521. Competența instanțelor judecătorești din punct de vedere material (ce
pricini au dreptul s ă judece și conform Codului de procedură civilă)
Judecătoriile judecă (art. 1 Cod proc. civ.):
în primă instanță, toate procesele și cererile în afară de cele date de lege în
competența altor instanțe;
plângerile împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate
jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de
lege;
în orice alte materii date prin lege în competența lor.

Tribunalele judecă (art. 2 Cod proc. civ.) :
-în primă instanță :
procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste
1 miliard lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect
este neevaluabil în bani;
procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o va loare de peste 1
miliard lei;
conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor
instanțe;
procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date
în competența curților de apel;
procesele și cererile în materie de creație intelectuală și de proprietate
industrială;
procesele și cererile în materie de expropriere;
cererile pentru încuviințarea, nulitatea sau desfacerea adopției;
cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciar e săvârșite în
procesele penale;
cererile pentru recunoașterea, precum și cele pentru încuviințarea executării
silite a hotărârilor date în țări străine;
-ca instanțe de apel , apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de
judecătorie în primă instanță, în cazurile expres prevăzute de lege;
-ca instanțe de recurs , recursurile în cazurile expres prevăzute de lege;VII. BUN A ADMINISTRARE ÎN JUSTIȚIE

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
53Curțile de apel judecă (art. 3 Cod proc. civ.) :
în primă instanță , procesele și cererile în materie de contencios administrativ
privind actele autorităților și instituțiilor centrale;
ca instanțe de apel , apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de
judecătorii și tribunale în primă instanță;
ca instanțe de recurs , recursurile în cazurile expres prevăzute de lege;
în orice alte materii date prin lege în competența lor.
Înalta Curte de Justiție și Casație judecă (art. 4 Cod proc. civ.):
recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în
cazurile prevăzute de lege;
recursurile în interesul legii;
în orice alte materii date prin lege în competența sa.
1.2. Competențele instanțelor din punct de vedere teritorial
Cererea se face la instanța domiciliului pârâtului. Dacă pârâtul are domiciliul în
străinătate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanța reședinței sale din
țară, iar dacă nu are nici reședință cunoscută, la instanța domiciliului sau reședinței
reclamantului.
Când pârâtul, în afară de domiciliul său, are în chip statornic o îndeletnicire
profesională ori una sau mai multe așezări agricole, comerciale sau industriale, cererea se
poate face și la instanța locului acelor așezări sau îndeletniciri, pentru obligațiile
patrimoniale și care sunt născute sau care urmează să se execute în acel loc. Codul de procedură civilă stabilește competența de a judeca o pricină și prin prisma cărei
instanțe trebuie să i se înainteze cererea de constituire, reconstituire sau recunoaștere a
unui drept al persoanei. Aceste competențe sunt reglementate prin articolele 5 până la
23 din Codul de procedură civilă.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
54Cererea împot riva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei
principal.
Cererea se poate face și la instanța locului unde ea are reprezentanță, pentru obligațiile
ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate p rin reprezentant
sau din fapte săvârșite de acesta.
Cererea împotriva unei asociații sau societăți fără personalitate juridică se face la
instanța domiciliului persoanei căreia, potrivit înțelegerii dintre asociați, i s -a încredințat
președinția sau direcția asociației ori societății, iar, în lipsa unei asemenea persoane, la
instanța domiciliului oricăruia dintre asociați. În acest din urmă caz, reclamantul va putea
cere instanței numirea unui curator, care să reprezinte interesele asociaților.
Cererile îndreptate împotriva statului, direcțiilor generale, regiilor publice, caselor
autonome și administrațiilor comerciale, se pot face la instanțele din capitala țării sau la
cele din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul. Când mai multe judecătorii
din circumscripția aceluiași tribunal sunt deopotrivă competente, cererile în care figurează
persoanele arătate anterior se introduc la judecătoria din localitatea de reședință a
județului, iar în Capitală, la judecătoria sectorului 4.
Cererea îndreptată împotriva mai multor pârâți poate fi făcută la instanța competentă
pentru oricare dintre ei; în caz când printre pârâți sunt și obligați accesorii, cererea se face
la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

În afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente următoarele instanțe:
în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui
contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a
obligaț iunii;
în cererile ce izvorăsc dintr -un raport de locațiune a unui imobil, în acțiunile în
justificare sau în prestațiune tabulară, instanța locului unde se află imobilul;
în cererile ce izvorăsc dintr -o cambie, cec sau bilet la ordin, instanța locului de plată;
în cererile privitoare la obligații comerciale, instanța locului unde obligația a luat
naștere sau aceea a locului plății;
în cererile izvorâte dintr- un contract de transport, instanța locului de plecare sau de
sosire;
în cererile împotriva une i femei căsătorite*) care are reședința obișnuită deosebită
de aceea a soțului, instanța reședinței femeii;

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
55în cererile făcute de ascendenți sau descendenți pentru pensia de întreținere,
instanța domiciliului reclamantului;
în cererile ce izvorăsc dintr -un fapt ilicit, instanța în circumscripția căreia s -a
săvârșit acel fapt.
a) Competența în materie de asigurare
Cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se
află:
domiciliul asiguratului;
bunurile asigurate;
locul unde s-a produs accidentul.

Alegerea competenței prin convenție este nulă dacă a fost făcută înainte de nașterea
dreptului la despăgubire. Dispozițiile de mai sus nu se aplică în materie de asigurări
maritime și fluviale. Reclamantul poate alege între mai multe instanțe deopotrivă
competente.
b) Competența în materie de bunuri mișcătoare (imobile)
Cererile privitoare la bunuri nemișcătoare (imobile) se fac numai la instanța în
circumscripția căreia se află nemișcătoarele (imobilele).
Când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la
instanța domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă acestea se află în vreuna din aceste
circumscripții, iar în caz contrar, la oricare din instanțele în circumscripțiile cărora se află
imobilul.
c) Competența în materie de moștenire
În materie de moștenire, sunt de competența instanței celui din urmă domiciliu al
defunctului:
cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare;
cererile pri vitoare la moștenire, precum și cele privitoare la pretențiile pe care
moștenitorii le -ar avea unul împotriva altuia;
cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreuneia din moștenitori
sau împotriva executorului testamentar.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
56d) Competența în alte materii
cererile în materie de societate , până la sfârșitul lichidării în fapt, sunt de
competența instanței locului unde societatea își are sediul principal;
cererile în materia reorganizării judiciare și a falimentului sunt de competen ța
exclusivă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul principal al debitorului.
cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece
cererea principală;
în cererile pentru constatarea existenței sau neexistenței vreunui drept, competența
instanței se determină după regulile prevăzute pentru cererile având de obiect
executarea prestațiunii.
IMPORTANT ! Instanța învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după
valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă,
ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii
aceluiași obiect.
Părțile pot conveni, prin înscris sau prin declarație verbală în fața instanței, ca pricinile
privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, au
competență teritorială, afară de cazurile prevăzute de art. 13, 14, 15 și 16.
1.3. Conflictele de competență
Există conflict de competență:
când două sau mai multe instanțe se declară deopotrivă competente să judece
aceeași pricină;
când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile s -au declarat
necompetente de a judeca aceeași pricină.
Dispozițiile legale de stabilire a competenței în caz de conflict de competență sunt
următoarele :
Instanța, înaintea căreia s -a ivit conflictul de competență, va suspenda din oficiu
orice altă procedură și va înainta dosarul instanței în drept să hotărască asupra
conflictului.
Conflictul ivit între două judecătorii din circumscripția aceluiași tribunal se judecă de
acel tribunal.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
57Dacă cele două judecătorii nu țin de același tribunal sau dacă conflictul s -a născut
între o judecătorie și un tribunal, sau între două tribunale, competentă este Curtea
respectivă.
Dacă cele două instanțe în conflict nu se găsesc în circumscripția aceleiași Curți,
precum și conflictul între două Curți, se judecă de Înalta Curte de Justiție și Casație.
IMPORTANT ! Există conflict de competență, și în cazul în care el se ivește între
instanțe judecătorești și alte organe cu activitate jurisdicțională. În acest
caz, conflictul de competență se rezolvă de instanța judecătorească
ierarhic superioară instanței în conflict, dispozițiile art. 21 fiind
aplicabile.
Instanța competentă să judece conflictul va hotărî în camera de consiliu, fără citarea
părților. Hotărârea este supusă recursului în termen de 5 zile de la comunicare.
ATENȚIE! Când, din pricina unor împrejurări excepționale, instanța competentă este
împiedicată un timp mai îndelungat să funcționeze, Înalta Curte de Justiție și
Casație, la cererea părții interesate, va desemna o altă instanță de același grad
care să judece pricina.
1.4. Strămutarea pricinilor (art. 37- 40 Cod. proc. civ.)
Când una din părți are două rude sau afini până la gradul al patrulea inc lusiv printre
magistrații ai instanței, cealaltă parte poate cere strămutarea pricinii la o altă instanță de
același grad.
Strămutarea pricinii se mai poate cere pentru motive de bănuială legitimă sau de siguranță
publică. Bănuiala se socotește legitimă de câte ori se poate presupune că nepărtinirea
judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor pricinii, calității părților ori
vrăjmășiilor locale.
Strămutarea pentru motiv de rudenie sau de afinitate trebuie cerută mai înainte de
începerea ori cărei dezbateri; cea întemeiată pe bănuiala legitimă sau siguranță publică se
poate cere în orice stare a pricinii.
Strămutarea pentru siguranță publică se poate cere numai de către procurorul de la
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Csație și Justiție .
Cererea de strămutare întemeiată pe motive de rudenie sau de afinitate se depune la
instanța imediat superioară.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
58Cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă sau de siguranță publică
se depune la Curtea Supremă de Justiție. Cererea de strămutare se judecă în camera de
consiliu.
Președintele instanței va putea cere dosarul pricinii și să ordone, fără citarea părților,
suspendarea judecării pricinii, comunicând de urgență această măsură instanței respective.
În caz de admitere, prici na se trimite spre judecată unei alte instanțe de același grad.
Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și nu este supusă nici unei căi de atac. Ea
va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanță înainte de strămutare urmează să fie
păstrate .
Această instanță va fi înștiințată de îndată despre admiterea cererii de strămutare. În cazul
în care instanța a săvârșit acte de procedură sau a procedat între timp la judecarea pricinii,
actele de procedură îndeplinite ulterior strămutării și hotărârea pronunțată sunt desființate
de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare.
1.5. Nulitatea actelor de procedură (art. 105 – 107 Cod proc. civ.)
Actele de procedură îndeplinite de un judecător necompetent sunt nule. Vezi secțiunile
referitoare la competență instanțelor, incompatibilități, conflicte de interese .
Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor
declara nule numai dacă prin aceasta s -a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura
decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se
presupune până la dovada contrarie.
Anularea unui act de procedură atrage și nulitatea actelor următoare, în măsura în care
acestea nu pot avea o existență de sine stătătoare. Judecătorul va putea să dispună
îndreptarea neregularităților săvârșite cu privire la actele de procedură.
Președintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipsește nu
a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității.
Nulitățile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecător în orice stare a pricinii.
Celelalte nulități se declară numai după cererea părții care are interes să o invoce.
Neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat -o la prima zi de
înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond.
Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
591.6. Excepțiile de procedură și excepția puterii de lucru judecat (art. 158 – 166 Cod
proc. civ.)
Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată
să stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate
jurisdicțională c ompetent.
Dacă instanța se declară competentă, va trece la judecarea pricinii, cel nemulțumit putând
să facă, potrivit legii, apel sau recurs după darea hotărârii asupra fondului.
Dacă instanța se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exerci ta recurs în
termen de 5 zile de la pronunțare. Dosarul va fi trimis instanței competente sau, după caz,
altui organ cu activitate jurisdicțională competent, de îndată ce hotărârea de declinare a
competenței a devenit irevocabilă.
Trimiterea dosarului, d upă caz, instanței competente sau altui organ cu activitate
jurisdicțională competent, nu este împiedicată de exercitarea căii de atac de către partea
care a obținut declararea necompetenței.
Dacă necompetența nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanță
necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței.
ATENȚIE! Necompetența este de ordine publică:
ocând pricina nu este de competența instanțelor judecătorești;
ocând pricina este de competența unei instanțe de alt grad;
ocând pricina este de competența unei alte instanțe de același grad și
părțile nu o pot înlătura.
În cazul declarării necompetenței, dovezile administrate în instanța necompetentă rămân
câștigate judecății și instanța competentă nu va dispune refacerea lor d ecât pentru motive
temeinice.
Când instanța constată lipsa capacității de exercițiu al drepturilor procedurale a părții sau
când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru
împlinirea acestor lipsuri. Dacă lipsurile nu se împlinesc, instanța va anula cererea.
Excepția puterii de lucru judecat
Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de
aceeași parte înaintea mai multor instanțe. Această excepție se va putea ridica de părți sau
de judecător în orice stare a pricinii în fața instanțelor de fond. Excepțiile de procedură de ordine publică pot fi ridicate înaintea instanței de recurs
numai când nu este nevoie de o verificare a împrejurărilor de fapt în afara dosarului.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
60Dacă excepția este primită, dosarul se va trimite instanței care a fost mai întâi investită, iar
în cazul când pricinile se află în judecata unor instanțe de grade deosebite, la instanța cu
grad mai înalt.
Părțile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiași instanțe sau
instanțe deosebite, de același grad, în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte
părți și al căror obiect și cauză au între dânsele o strânsă legătură.
Întrunirea poate fi făcută de judecător chiar dacă părțile nu au cerut -o.
Dosarul va fi trimis instanței mai întâi învestită, afară numai dacă amândouă părțile cer
trimiterea lui la una din celelalte instanțe.
Când una din pricini e ste de competența unei instanțe, și părțile nu o pot înlătura,
întrunirea se va face la acea instanță.
În orice stare a judecății se pot despărți pricinile întrunite, dacă instanța socotește că
numai una din ele este în stare de a fi judecată.
Excepția puterii lucrului judecat se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea
instanțelor de recurs.
1.7. Judecarea cauzelor
Activitatea de soluționare a cauzei în ședință publică parcurge unele momente
procesuale deosebit de importante începând c u activitatea de pregătire a ședinței de
judecată, cu încercarea de împăcare a părților, administrarea probelor, rezolvarea
excepțiilor de procedură și până la dezbaterea cauzei în fond.
a) Ședința de judecată. Poliția ședinței de judecată (art. 121- 124 Cod proc. civ.)
Ședința de judecată reprezintă cadrul în care se realizează dezbaterile publice și
contradictorii.
Legislația noastră procesuală promovează, în prezent, un sistem mixt, respectiv
soluționarea cauzelor în primă instanță de un singur judecător, iar în apel și recurs
de un complet de judecători.
Ședințele sunt fi publice, afară de cazurile când legea dispune altfel.
Instanța poate să dispună ca dezbaterile să se facă în ședință secretă, dacă
dezbaterea publică ar putea vătăma ordinea sau moralitatea publică sau pe părți. În
acest caz, părțile vor putea fi însoțite, în afară de apărătorii lor, de cel mult două
persoane desemnate de ele.
Hotărârea se pronunță întotdeauna în ședință publică.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
61Președintele exercită poliția ședinței, putând lua măsuri pentru păstrarea ordinii și
bunei- cuviințe.
Dacă nu mai este loc în sala de ședință, președintele poate înlătura pe cei ce ar veni
mai târziu sau pe cei ce depășesc numărul locurilor.
Nimeni nu poate fi lăsat să intre cu arme în sala de ședință, afară numai dacă le
poartă în vederea serviciului ce îndeplinește în fața instanței.
Acei care iau parte la ședință sunt obligați să aibă o purtare cuviincioasă. Acel ce
vorbește instanței trebuie să stea în picioare. Președintele poate încuviința
excepțiuni de la această îndatorire.
Pot fi îndepărtați din sală cei minori și persoanele care s -ar înfățișa într -o ținută
necuviincioasă.
Președintele poate chema la ordine orice persoană care tulbură mersul dezbaterilor.
Dacă această chemare rămâne fără rezultat, el poate obliga pe tulburător să
părăsească sala și la nevoie va da ordin să fie scos din sală.
Dacă în cursul ședinței se săvârșește o faptă penală, se aplică dispozițiile din Codul
de procedură penală.
Președintele poate să ordone îndepărtarea tuturor persoanelor din sală, dacă altfel
nu se poate păstra ordinea.
Dacă dintre cei îndepărtați din sală ar fi vreuna din părți, înainte de închiderea
dezbaterilor, aceasta va fi chemată în sală și, sub pedeapsa de nulitate, i se vor
pune în vedere toate f aptele esențiale petrecute în lipsa sa, precum și declarațiile
celor ascultați.
Dispoziția de mai sus nu se aplică în cazul când partea îndepărtată din ședință a fost
asistată de un avocat, care a rămas mai departe în sală.
Dispozițiile de mai sus se aplică în toate locurile unde judecătorii sunt chemați să -și
îndeplinească funcțiunile lor.
b) Prima zi de înfățișare
În faza preliminară a procesului, în ședință publică, un moment esențial al
dezbaterilor îl constituie prima zi de înfățișare .
Potrivit art. 134 Cod proc. civ. Este socotită prima zi de înfățișare aceea în care
părțile, legal citate, pot pune concluzii.
Legea leagă de acest moment exercițiul drepturilor procesuale ale părților cum este
depunerea întâmpinării, a cererii reconvenționale, etc. ; se conturează cadrul
general al dezbaterilor publice ulterioare.
Instanța de judecată va trebui să manifeste chiar din acest moment un rol activ în
clarificarea unor aspecte ale cauzei având ca obiect pretențiile și apărările părților.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
62La prima zi de înfățișare pot surveni modificări chiar și cu privire la unele elemente
de bază ale procesului .
Cererile de întregire au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii inițiale,
cum ar fi prezentarea unor elemente suplimentare pentru identificarea bunurilor sau pentru
completarea elementelor de fapt.
Cererile de modificare sunt acelea prin care reclamantul urmărește să schimbe unele
elemente importante ale cererii de chemare în judecată : părțile, obiectul cererii sau
temeiul juridic al acesteia.
c) Administrarea dovezilor
Reglementări generale
Dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă
dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin
întârziere.
Ele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.
Dovada și dovada contrarie vor fi administrate pe cât cu putință în același timp.
Când dovada cu martori a fost încuviințată în condițiile art. 138 Cod proc civ.,
dovada contrară va fi cerută sub pedeapsa decăderii în aceeași ședință, dacă
amândouă părțile sunt de față.
Partea lipsă la încuviințarea dovezii este obligată să ceară dovada contrarie la
ședința următoare, iar în caz de împiedicare, la prima zi când se înfățișează.
Încheierea prin care se încu viințează dovezile va arăta faptele ce vor trebui
dovedite, precum și mijloacele de dovadă încuviințate pentru dovedirea lor.
Administrarea dovezilor se va face în ordinea statornicită de instanță.
Când o parte renunță la dovezile ce a propus, cealaltă parte poate să și le
însușească. Important!
Până la prima zi de înfățișare reclamantul își poate modifica acțiunea, atât cu privire la
introducerea altor persoane în pr oces, cât și cu privire la schimbarea obiectului sau a
cauzei.
Art. 132 alin. 1 Cod proc. civ. distinge între două categorii de cereri: de întregiri și de
modificare a cererii inițiale.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
63Administrarea probelor se face în fața instanței de judecată, dacă legea nu dispune
altfel.
Când administrarea dovezilor urmează să se facă în altă localitate, ea se va
îndeplini, prin delegație, de către o instanță de același grad sau chiar mai mică în
grad, dacă în acea localitate nu există o instanță de același grad. Dacă felul dovezii
îngăduie și părțile se învoiesc, instanța care administrează dovada poate fi scutită de
citarea părților.
Când s- a încuviințat o cercetare locală, expertiză sau dovadă cu martori, partea care
a propus- o este obligată ca, în termen de 5 zile de la încuviințare, să depună suma
statornicită de instanță pentru cheltuielile de cercetare, drumul și despăgubirea
martorilor sau plata expertului; recipisa se va depune la grefa instanței.
Neîndeplinirea acestor obligații atrage decăderea, pentru acea instanță, din dovada
încuviințată.
Depunerea sumei se va putea însă face și după împlinirea termenului, dacă prin
aceasta nu se amână judecata.
Partea decăzută din dreptul de a administra o dovadă va putea totuși să se apere,
discutând în fapt, și în drept temeinicia susținerilor și a dovezilor părții potrivnice.
Dovada cu înscrisuri
Când partea învederează că partea potrivnică deține un înscris privitor la pricină,
instanța poate ordona înfățișarea lui.
Cererea de înfățișare nu poate fi respinsă dacă înscrisul este comun părților sau
dacă însăși partea potrivnică s -a referit în judecată la înscris ori dacă, după lege, ea
este obligată să înfățișez e înscrisul.
IMPORTANT ! Instanța va respinge cererea de înfățișare a înscrisului, în întregime sau
în parte, în cazurile:
când cuprinsul înscrisului privește chestiuni cu totul personale;
când înfățișarea înscrisului ar încălca îndatorirea de a păstr a
secretul;
când înfățișarea ar atrage urmărirea penală împotriva părții sau a
unei alte persoane, ori ar expune- o disprețului public
Dacă partea refuză să răspundă la interogatoriul ce s-a propus în dovedirea deținerii
sau existenței înscrisului, dacă reiese din dovezile administrate că l -a ascuns sau l-a distrus
sau dacă, după ce s -a dovedit deținerea înscrisului, nu -l înfățișează la cererea instanței,
aceasta va putea socoti ca dovedite pretențiile părții care a cerut înfățișarea, cu
privire la cuprinsul acelui înscris .

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
64Dacă înscrisul se găsește în păstrarea unei autorități sau a altei persoane, instanța va
dispune aducerea lui în termenul fixat în acest scop. Cel care deține înscrisul este
îndreptățit să refuze aducerea acestuia în cazurile prevăzut e de art. 173.
Înfățișarea și aducerea înscrisului se fac pe cheltuiala părții care a cerut dovada; suma de
plată va fi stabilită prin încheiere irevocabilă.
Instanța nu va putea cere trimiterea cărților funciare și a planurilor, a registrelor
autorităților, precum și a înscrisurilor originale depuse la instanțe sau notari publici.
Cercetarea acestor înscrisuri se va face, cu citarea părților, de un magistrat delegat sau,
dacă înscrisul se găsește în altă localitate, prin delegație, de către instanța respectivă.
Verificarea de scripte
Acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator, fie să
recunoască, fie să tăgăduiască scrisul ori semnătura.
Moștenitorii sau urmașii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde a fi înscrisul pot
declara că nu cunosc scrisul sau semnătura acestuia.
Când una din părți declară că nu recunoaște fie scrisul, fie semnătura, instanța va
păși la verificarea înscrisului.
Spre acest sfârșit, președintele instanței va obliga pe cel căruia i se atribuie sc rierea
sau semnătura să scrie și să semneze sub dictarea sa, părți din înscris.
Refuzul de a scrie va putea fi socotit ca o recunoaștere a scrisului.
Dacă instanța, după verificarea înscrisului cu scrisul sau semnătura făcută în fața ei
sau cu alte înscr isuri, nu este lămurită, va dispune ca verificarea să se facă prin
expert, obligând părțile să depună de îndată înscrisuri pentru verificare.
IMPORTANT ! Important! Se primesc ca atare:
1. înscrisurile autentice;
2. înscrisurile private, netăgăduite de părți;
3. partea din înscris netăgăduită;
4. scrisul sau semnătura făcută înaintea instanței.
Înscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de președinte, grefier și părți.
Părțile iau cunoștință de înscrisuri în ședință.
Dacă una din părți declară că scrisul sau semnătura este falsă și cealaltă parte nu
este de față, instanța va dispune înfățișarea părților în persoană, la alt termen, când
partea care a invocat înscrisul va arăta mijloacele sale de apărare și va depune
înscrisul pentru verificare.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
65Părțile pot fi reprezentate și prin mandatari cu procură specială, dacă dovedesc o
împiedicare bine întemeiată.
Președintele va constata, prin proces -verbal, starea materială a înscrisului defăimat,
dacă există pe el ștersături, adăugiri sau îndreptări, apoi îl va semna, spre
neschimbare și -l va încredința grefei, după ce va fi semnat de grefier și de părți.
Dacă părțile nu vor sau nu pot să semneze, se va face arătare în procesul -verbal.
La ziua fixată, președintele întreabă partea care a înfățișat înscrisul dacă înțelege să
se folosească de el.
Dacă partea lipsește, nu voiește să răspundă sau declară că nu se mai folosește de
înscris, acesta va fi înlăturat.
Dacă partea care a defăimat înscrisul ca fals lipsește sau nu voiește să răspundă sau
nu stăruie în declarație, înscrisul va fi socotit ca recunoscut.
Dacă partea care defaimă înscrisul ca fals arată pe autorul sau complicele falsului,
instanța poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul procurorului împreună
cu procesul-verbal ce se va încheia.
Când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s -a stins sau s-a
prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă.
Dovada cu martori
Când instanța a încuviințat dovada cu ma rtori, ea va dispune ascultarea acelora care
au fost propuși prin cerere și întâmpinare.
În cazurile prevăzute de art. 138 pct. 2 și 4 din Cod , lista martorilor se va depune,
sub pedeapsa decăderii, în termen de 5 zile de la încuviințare.
Înlocuirea mar torilor nu se va încuviința decât în caz de moarte, dispariție sau
motive bine întemeiate, în care caz, lista se va depune în termenul și sub pedeapsa
mai sus- arătate.
Decăderea din dovada cu martori pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art.
170 („când s- a încuviințat o cercetare locală, expertiză sau dovadă cu martori,
partea care a propus- o este obligată ca, în termen de 5 zile de la încuviințare, să
depună suma statornicită de instanță pentru cheltuielile de cercetare, drumul și
despăgubirea martorilor sau plata expertului; recipisa se va depune la grefa
instanței”) se acoperă dacă aceștia se înfățișează la termenul fixat pentru ascultarea
lor.
Instanța va putea mărgini numărul martorilor propuși.
Împotriva martorului care lipsește la prima citare instanța poate emite mandat de
aducere.
În pricinile urgente, se poate dispune aducerea martorilor cu mandat chiar la primul
termen.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
66Dacă, după mandatul de aducere, martorul nu se înfățișează, instanța va putea păși
la judecată.
Instanța poate încuviința ascultarea martorului la locuința sa, când acesta este
împiedicat de a veni în instanță.
ATENȚIE! Nu pot fi ascultați ca martori:
orudele și afinii până la gradul al treilea inclusiv;
osoțul, chiar despărțit;
ointerzișii și cei declarați de lege incapabili de a mărturisi;
ocei condamnați pentru jurământ sau mărturie mincinoasă.
Excepție: În pricinile privitoare la starea civilă sau divorț se vor putea asculta rudele și
afinii mai sus- arătați, în afară de descendenți.

Persoanele arătate la punctele 1 și 2, în afară de slujitorii cultelor, vor fi obligați să depună
dacă au fost dezlegate de îndatorirea păstrării secretului de cel interesat sau autoritatea
interesată la păstrarea lui.

Expertiza
Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar să
cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau
trei experți, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se
pronunțe și termenul în care trebuie să efectueze expertiza. Termenul va fi stabilit
astfel încât depunerea expertizei la instanță să aibă loc conform dispozițiilor art. 209
Cod proc civ..
Când este necesar, instanța va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui
institut de specialitate. Sunt scutiți de a fi martori:
1) slujitorii cultelor, medicii, mo așele, farmaciștii, avocații, notarii publici și orice alți
muncitori pe care legea îi obligă să păstreze secretul cu privire la faptele încredințate lor
în exercițiul îndeletnicirii;
2) funcționarii publici și foștii funcționari publici, asupra împrejură rilor secrete de care au
avut cunoștință în această calitate;
3) cei care prin răspunsurile lor s -ar expune ei înșiși sau ar expune pe vreuna dintre
persoanele arătate în art. 189 la pct. 1 și 2 la o pedeapsă penală sau la disprețul public.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
67În domeniile strict specializate, în care nu există experți autorizați, din oficiu sau la
cererea oricăreia dintre părți judecătorul poate solicita punctul de vedere al uneia
sau mai multor personalități ori specialiști din domeniul respectiv. Punctul de ved ere
va fi prezentat în camera de consiliu sau în ședință publică, părțile fiind îndreptățite
să pună și ele întrebări.
Dacă părțile nu se învoiesc asupra numirii experților, ei se vor numi de către
instanță, prin tragere la sorți, în ședință publică, de pe lista întocmită de biroul local
de expertiză.
Experții se pot recuza pentru aceleași motive ca și judecătorii.
Recuzarea trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă
motivul ei există la această dată; în celelalte cazuri ter menul va curge de la data
când s-a ivit motivul de recuzare.
Recuzările se judecă în ședință publică, cu citarea părților și a expertului.
Dispozițiile privitoare la citare, aducerea cu mandat și sancționarea martorilor care
lipsesc sunt deopotrivă aplicabile experților.
Dacă expertul nu se înfățișează, instanța poate dispune înlocuirea lui.
Când sunt mai mulți experți cu păreri deosebite lucrarea trebuie să cuprindă părerea
motivată a fiecăruia.
Experții sunt datori să se înfățișeze înaintea instanței spre a da lămuriri ori de câte
ori li se va cere, caz în care au dreptul la despăgubiri, ce se vor stabili prin încheiere
executorie.
Dacă instanța nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea
expertizei sau o nouă expertiză.
Expert iza contrarie va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea
lucrării.
Experții care vor cere sau vor primi mai mult decât plata statornicită se vor pedepsi
pentru luare de mită.
La cererea experților, ținându -se seama de lucrare, instanța le va putea mări plata
cuvenită prin încheiere executorie dată cu citarea părților.
Dacă expertiza se face de o altă instanță prin delegație, numirea experților și
statornicirea plății ce li se cuvine se va putea lăsa în sarcina acestei instanțe.
Cercetarea la fața locului
În cazul când instanța va socoti de trebuință, va putea hotărî ca în întregul ei sau
numai unul din magistrați să meargă la fața locului spre a se lămuri asupra unor
împrejurări de fapt care se vor arăta prin încheiere.
Cercetarea la fața locului se va face cu citarea părților, putându -se asculta martorii
și experții pricinii.
Despre cele urmate la fața locului se va încheia proces -verbal.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
68Când instanța merge la fața locului, va fi însoțită de procuror, în cazurile în care
prezența acestuia este cerută de lege.
Interogatorul
Se va putea încuviința chemarea la interogatoriu, când este privitor la fapte
personale, care fiind în legătură cu pricina, pot duce la dezlegarea ei.
Cel chemat va fi întrebat de către președinte asupra fiecărui fapt în parte.
Cu încuviințarea președintelui, fiecare dintre judecători, procurorul, precum și partea
potrivnică pot pune de -a dreptul întrebări celui chemat la interogatoriu.
Partea nu are voie să citească un răspuns scris de mai înainte. Ea se poate folosi
însă de însemnări, cu încuviințarea președintelui, dar numai cu privire la cifre sau
denumiri.
Dacă partea declară că pentru a răspunde trebuie să cerceteze înscrisuri, se va
putea fixa un nou termen pentru interogatoriu.
Reprezentantul legal poate fi chemat personal la interogatoriu pentru actele
încheiate și faptele săvârșite de el în această calitate.
Răspunsurile la interogatoriu vor fi trecute pe aceeași foaie cu întrebările.
Interogatorul va fi semnat pe fiecare pagină de președinte, grefie r, de cel care l-a
propus, precum și de partea care a răspuns după ce a luat cunoștință de cuprins.
Tot astfel vor fi semnate adăugirile, ștersăturile sau schimbările aduse, sub
pedeapsă de a nu fi ținute în seamă.
Dacă părțile nu voiesc sau nu pot să semneze, se va face arătare în josul
interogatoriului.
Statul și celelalte persoane juridice de drept public, precum și persoanele juridice de
drept privat, vor răspunde în scris la interogatoriul ce li se va comunica.
Se exceptează societățile comerciale de persoane, ai căror asociați cu drept de
reprezentare vor fi citați personal la interogatoriul.
Partea care are domiciliu în străinătate va putea fi interogată prin cel care o
reprezintă în judecată.
În acest caz, interogatoriul va fi comunicat în scris mandatarului, care va depune
răspunsul părții dat în cuprinsul unei procuri speciale și autentice. Dacă mandatarul
este avocat, procura specială certificată de acesta este îndestulătoare.
Instanța poate încuviința luarea interogatoriului la locuință, dacă partea este
împiedicată de a veni în fața instanței.
Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se
înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau
numai ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
69

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
70Breviar Legislativ
Lege nr. 303/2004
din 28/06/2004
privind statutul judecătorilor și procurorilor
(cu modificările și completările până la data de 25.07.2005
conform O.U.G. nr. 124/2004 , Legea nr. 71/2005 și Legea nr. 247/2005)

TITLUL I
Dispoziții generale
CAPITOLUL I
Noțiuni și principii
Art. 1. – Magistratura este activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de
procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept precum și a drepturilor și
libertăților cetățenilor.
Art. 2. – Abrogat.

Art. 3. -(1) Judecătorii numiți de Președintele României sunt inamovibili, în condițiile prezentei legi.
(2) Judecătorii inamovibili pot fi mutați prin transfer, delegare, detașare sau promovare, numai cu acordul lor, și
pot fi suspendați sau eliberați din funcție în condițiile prevăzute de prezenta lege.
(3) Judecătorii sunt independenți, se supun numai legii și trebuie să fie imparțiali.
(4) Orice persoană, organizație, autoritate sau instituție este datoare să respecte independența judecătorilor.

Art. 4. -(1) Procurorii numiți de Președintele României se bucură de stabilitate și sunt independenți, în
condițiile legii.
(2) Proc urorii care se bucură de stabilitate pot fi mutați prin transfer, detașare sau promovare, numai cu
acordul lor. Ei pot fi delegați, suspendați sau eliberați din funcție în condițiile prevăzute de prezenta lege.
Art. 5. -(1) Judecătorii și procurorii sunt obligați ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremația legii, să
respecte drepturile și libertățile persoanelor, precum și egalitatea lor în fața legii și să asigure un tratament juridic
nediscriminatoriu tuturor participanților la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul
deontologic al judecătorilor și procurorilor și să participe la formarea profesională continuă.
(2) Judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.

CAPITOLUL II
Incompatibilități și interdicții
Art. 6. -(1) Funcțiile de judecător, procuror, magistrat -asistent și asistent judiciar sunt incompatibile cu orice
alte funcții publice sau private, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior, precum și a celor de
instruire din cadrul Institutului Național al Magistraturii și al Școlii Naționale de Grefieri, în condițiile legii.
(2) Judecătorii și procurorii sunt obligați să se abțină de la orice activitate legată de actul de justiție în cazuri
care presupun existența unui conflict între interesele lor și interesul public de înfăptuire a justiției sau de apărare a
intereselor generale ale societății, cu excepția cazurilor în care conflictul de interese a fost adus la cunoștință, în
scris, colegiului de conducere al instanței sau conducătorului parchetului și s -a considerat că existența conflictului
de interese nu afectează îndeplinirea imparțială a atribuțiilor de serviciu.
(3) Judecătorii, procurorii, magistrații -asistenți și personalul auxiliar de specialitate sunt obligați să dea, anual,
o declarație pe proprie răspundere în care să menționeze dacă soțul, rudele sau afinii până la gradul al IV -lea,
inclusiv, exercită o funcție sau desfășoară o activitate juridică ori activități de investigare sau cercetare penală,
precum și locul de muncă al acestora. Declarațiile se înregistrează și se depun la dosarul profesional.

Art. 61.-(1) Judecătorii, procurorii, magistrații -asistenți, personalul de specialitate juridică asimilat
magistraților și personalul auxiliar de specialitate sunt obligați să facă o declarație autentică, pe propria
răspundere potrivit legii penale, privind apartenența sau neapartenența ca agent sau colaborator al organelor de
securitate, ca p oliție politică.
(2) Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică declarațiile prevăzute la alin. (1). Rezultatele
verificărilor se atașează la dosarul profesional.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
71 (3) Dispozițiile Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție
politică se aplică în mod corespunzător.

Art. 62.-(1) Judecătorii, procurorii, magistrații -asistenți, personalul de specialitate juridică asimilat acestora și
personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor nu pot fi lucrători operativi, inclusiv
acoperiți, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informații.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) completează, anual, o declarație autentică, pe proprie răspundere potrivit
legii penale, din care să rezulte că nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiți, informatori sau colaboratori ai
serviciilor de informații.
(3) Consiliul Suprem de Apărare a Țării verifică, din oficiu sau la sesizarea Consiliul Superior al Magistraturii ori
a ministrului justiției, realitatea declarațiilor prevăzute la alin. (2).
(4) Încălcarea dispozițiilor alin. (1) conduce la eliberarea din funcția deținută, inclusiv cea de judecător sau
procuror.

Art. 7. -(1) Judecătorilor și procurorilor le este interzis:
a) să desfășoare activități comerciale, direct sau prin persoane interpuse;
b) să desfășoare activități de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură;
c) să aibă calitatea de asociat sau de membru în organele de conducere, administrare sau control la societăți
civile, societăți comerciale, inclusiv bănci sau alte instituții de credit, societăți de a sigurare ori financiare, companii
naționale, societăți naționale sau regii autonome;
d) să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. c), judecătorii și procurorii pot fi acționari sau asociați ca urmare
a legii privind privatizarea în masă.

Art. 8. -(1) Judecătorii și procurorii nu pot să facă parte din partide sau formațiuni politice și nici să desfășoare
sau să participe la activități cu caracter politic.
(2) Judecătorii și procurorii sunt obligați ca în exercitarea atribuțiilor să se abțină de la exprimarea sau
manifestarea, în orice mod, a convingerilor lor politice.

Art. 9. -(1) Judecătorii și procurorii nu își pot exprima public opinia cu privire la pr ocese aflate în curs de
desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
(2) Judecătorii și procurorii nu pot să dea consultații scrise sau verbale în probleme litigioase, chiar dacă
procesele respective sunt pe rolul altor instanțe sau parchete decât acelea în cadrul cărora își exercită funcția și nu
pot îndeplini orice altă activitate care, potrivit legii, se realizează de avocat.
(3) Judecătorilor și procurorilor le este permis să pledeze, în condițiile prevăzute de lege, numai în cauzele lor
personale, ale ascendenților și descendenților, ale soților, precum și ale persoanelor puse sub tutela sau curatela
lor. Chiar și în asemenea situații însă judecătorilor și procurorilor nu le este îngăduit să se folosească de calitatea
pe care o au pentru a influența soluția instanței de judecată sau a parchetului și trebuie să evite a se crea
aparența că ar putea influența în orice fel soluția.

Art. 10. -(1) Judecătorii și procurorii pot participa la elaborarea de publicații, pot elabora articole, studii de
specialitate, lucrări literare ori științifice și pot participa la emisiuni audiovizuale, cu excepția celor cu caracter
politic.
(2) Judecătorii și procurorii pot fi membri ai unor comisii de examinare sau de întocmire a pr oiectelor de acte
normative, a unor documente interne sau internaționale.
(3) Judecătorii și procurorii pot fi membri ai societăților științifice sau academice, precum și ai oricăror persoane
juridice de drept privat fără scop patrimonial.

TITLUL II
Cariera judecătorilor și procurorilor
CAPITOLUL I
Admiterea în magistratură și formarea profesională
inițială a judecătorilor și procurorilor
Art. 11. – Admiterea în magistratură a judecătorilor și procurorilor se face prin concurs, pe baza competenței
profesionale, a aptitudinilor și a bunei reputații.

Art. 12. – Admiterea în magistratură și formarea profesională inițială în vederea ocupării funcției de judecător și
procuror se realizează prin Institutul Național al Magistra turii.
Art. 13. -(1) Admiterea la Institutul Național al Magistraturii se face cu respectarea principiilor transparenței și
egalității, exclusiv pe bază de concurs.
(2) La concursul pentru admiterea la Institutul Național al Magistraturii se poat e înscrie persoana care
îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) are cetățenia română, domiciliul în România și capacitate deplină de exercițiu;
b) este licențiată în drept;

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
72 c) nu are antecedente penale sau cazier fiscal;
d) cunoaște limba română;
e) este aptă, din punct de vedere medical și psihologic, pentru exercitarea funcției. Comisia medicală se
numește prin ordin comun al ministrului justiției și al ministrului sănătății.
Art. 14. -(1) Concursul de admitere se organiz ează anual la data și locul stabilite de Institutul Național al
Magistraturii, cu aprobarea Consiliului Superior al Magistraturii. Data, locul, modul de desfășurare a concursului de
admitere și numărul de locuri scoase la concurs se publică în Monitorul Of icial al României, Partea a III-a, pe
pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii și pe cea a Institutului Național al Magistraturii, cu cel
puțin 60 de zile înainte de data stabilită pentru concurs.
(11) Datele prevăzute la alin. (1) se aduc la cunoștință și printr -un comunicat care se publică în trei cotidiene
centrale.
(12) Pentru înscrierea la concursul prevăzut la alin. (1), candidatul plătește o taxă al cărei cuantum se stabilește
prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, în funcție de cheltuielile necesare pentru organizarea
concursului.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii stabilește în fiecare an numărul de cursanți, în funcție de posturile de
judecători și procurori vacante, precum și de cele care vor fi înființate.
(3) Comisia de admitere, comisia de elaborare a subiectelor și comisia de soluționare a contestațiilor sunt
numite prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Național al Magistraturii.
Verificarea dosar elor candidaților și îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 13 alin. (2) se realizează de comisia de
admitere.
(4) Rezultatele concursului se afișează la sediul Institutului Național al Magistraturii și se publică pe pagina de
internet a Consiliulu i Superior al Magistraturii și pe cea a Institutului Național al Magistraturii.
(5) Candidații nemulțumiți de rezultatele concursului pot formula contestații în termen de 3 zile de la afișare la
comisia de soluționare a contestațiilor. Aceasta le va soluționa în termen de 3 zile. Decizia comisiei de soluționare
a contestațiilor este irevocabilă, dispozițiile alin. (4) fiind aplicabile în mod corespunzător.
Art. 15. -(1) Cursanții Institutului Național al Magistraturii au calitatea de auditori de justiție.
(2) Formarea profesională inițială în cadrul Institutului Național al Magistraturii constă în pregătirea teoretică și
practică a auditorilor de justiție pentru a deveni judecători sau procurori.
(3) Durata cursurilor de formare profesional ă a auditorilor de justiție este de 2 ani. După primul an de cursuri,
auditorii de justiție optează, în ordinea mediilor și în raport cu numărul posturilor, pentru funcția de judecător sau
procuror.
(4) În perioada cursurilor, auditorii de justiție efectuează stagii de practică în cadrul instanțelor judecătorești și
al parchetelor, asistă la ședințele de judecată și la activitatea de urmărire penală, pentru a cunoaște în mod direct
activitățile pe care le desfășoară judecătorii, procurorii și personalul auxiliar de specialitate.
(5) Programul de formare profesională a auditorilor de justiție se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii, la
propunerea Institutului Național al Magistraturii.

Art. 16. -(1) Auditorii de justiție beneficiază de o bursă având caracterul unei indemnizații lunare
corespunzătoare funcției de judecător stagiar și procuror stagiar, în raport cu vechimea pe care o au ca auditori.
(2) Bursa auditorilor de justiție prevăzută la alin. (1) are natura și regimul juridic al unui drept salarial și se
stabilește pe baza indemnizației brute prevăzute de lege pentru judecătorii și procurorii stagiari, la care se vor
calcula reținerile pentru obținerea indemnizației nete, urmând a se vira obligația angajatorului și a asiguraților la
asigurările sociale de stat, precum și obligația angajatorului și a asiguraților privind contribuția la asigurările
sociale de sănătate. Auditorii de justiție beneficiază de indemnizație și în perioada vacanțelor.
(3) Indemnizațiile auditorilor de justiție se plătesc din fondul prevăzut în bugetul anual aprobat al Consiliului
Superior al Magistraturii.
(31) Auditorii de justiție beneficiază de drepturile prevăzute de art. 78 alin. (4) și (5), care se aplică în mod
corespunzător.
(4) Perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiție, dacă a promovat examenul de absolvire a
Institutului Național al Magistraturii, constituie vechime în funcția de judecător sau procuror.
(5) Prevederile alin. (1)- (4) se aplică și auditorilor de justiție proveniți din alte țări, pe baza înțelegerilor
încheiate cu ministerele de justiție din țările respective.
Art. 17. -(1) Abaterile disciplinare ale auditorilor de justiție de la îndatoririle ce le revin potrivit legii sau
Regulame ntului Institutului Național al Magistraturii se sancționează disciplinar.
(11) Constituie abateri disciplinare:
a) desfășurarea de activități publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea
atribuțiilor ce le rev in;
b) atitudinile ireverențioase față de colegi, personalul de instruire și de conducere al Institutului Național al
Magistraturii, precum și față de persoanele cu care intră în contact în perioada efectuării stagiului;
c) absențele nemotivate de la cursuri, dacă acestea depășesc 8 ore într -o lună.
(2) Sancțiunile disciplinare aplicabile auditorilor de justiție sunt:
a) avertismentul;
b) diminuarea bursei cu până la 15% pe o perioadă de la o lună la 3 luni;
b1) diminuarea bursei pr oporțional cu numărul absențelor nemotivate, dacă acestea depășesc 8 ore într -o lună;
c) exmatricularea din Institutul Național al Magistraturii.
(3) Avertismentul se aplică, în scris, de directorul Institutului Național al Magistraturii și poate f i contestat la
consiliul științific al institutului.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
73 (4) Sancțiunile prevăzute la alin. (2) lit. b), b1) și c) se aplică de consiliul științific al Institutului Național al
Magistraturii.
(5) Hotărârile consiliului științific prevăzute la alin. (4) pot fi atacate la instanța de contencios administrativ și
fiscal competentă.
(6) În cazul exmatriculării din Institutul Național al Magistraturii, cel sancționat este obligat să restituie
indemnizația și cheltuielile de școlarizare.
(7) Procedura de constatare a abaterilor și de aplicare a sancțiunilor disciplinare se stabilește prin Regulamentul
Institutului Național al Magistraturii.
Art. 18. -(1) După încheierea cursurilor în cadrul Institutului Național al Magistraturii, auditorii de justiție
susțin un examen de absolvire, constând în probe teoretice și practice, prin care se verifică însușirea cunoștințelor
necesare exercitării funcției de judecător sau de procuror.
(2) Auditorii de justiție care au promovat examenul prevăzut la alin. (1) vor fi numiți, potrivit legii, de regulă, în
funcțiile pentru care au optat după primul an de cursuri în cadrul Institutului Național al Magistraturii.
(3) Auditorii de justiție care nu promovează examenul de absolvire se pot prezenta încă o dată pentru
susținerea acestuia la următoarea sesiune organizată de Institutul Național al Magistraturii. În cazul în care
auditorul de justiție nu se prezintă, în mod nejustificat, la examen sau nu promovează examenul în a doua
sesiune, el nu poate fi numit ca judecător sau procuror și este obligat să restituie bursa și cheltuielile de
școlarizare.
Art. 19. -(1) Absolvenții Institutului Național al Magistraturii sunt obligați să îndeplinească timp de 6 ani
funcția de judecător sau de procuror.
(2) În cazul în care un absolvent al Institutului Național al Magistraturii este eliberat din funcție înainte de
expirarea perioadei de 6 ani, din inițiativa sa ori din motive care îi sunt imputabile, el este obligat să restituie
bursa de auditor de justiție și cheltuielile de școlarizare efectuate cu formarea sa, proporțional cu timpul rămas
până la împlinirea termenului prevăzut la alin. (1).
CAPITOLUL II
Judecătorii stagiari și procurorii stagiari

Art. 20. -(1) Judecătorii stagiari și procurorii stagiari sunt numiți în funcție de către Consiliul Superior al
Magistraturii, pe baza mediei generale, obținută prin însumarea celor trei medii de la sfârșitul fiecărui an de studiu
și de la examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii .
(2) Judecătorii stagiari și procurorii stagiari pot fi numiți în funcție numai la judecătorii sau, după caz, la
parchetele de pe lângă acestea.
(3) Judecătorii stagiari se bucură de stabilitate.
Art. 21. -(1) Durata stagiului este de 1 an.
(2) În perioada stagiului, judecătorii și procurorii sunt obligați să continue formarea profesională, sub
coordonarea unui judecător sau procuror anume desemnat de președintele judecătoriei sau, după caz, de prim –
procurorul parchetului de pe lângă această instanță.
(3) Conducerea instanțelor și a parchetelor este obligată să asigure toate condițiile pentru buna desfășurare a
stagiului.
Art. 22. -(1) Judecătorii stagiari judecă:
a) cererile privind pensiile de întreținere, cererile privind înregistrările și rectificările în registrele de stare civilă,
cererile privind popririle, încuviințarea executării silite, învestirea cu formulă executorie și luarea unor măsuri
asigurătorii;
b) litigiile patrimoniale având ca obiect plata unei sume de bani sau predarea unui bun, în cazul în care valoarea
obiectului litigiului nu depășește 100 milioane lei;
c) plângerile împotriva proceselor- verbale de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor
contravenționale;
d) somația de plată;
e) reabilitarea;
f) constatarea intervenției amnistiei ori grațierii;
g) infracțiunile prevăzute la art. 279 alin. 2 lit. a) di n Codul de procedură penală.
(2) Procurorii stagiari au dreptul să pună concluzii în instanță, să efectueze și să semneze acte procedurale, sub
coordonarea unui procuror care se bucură de stabilitate.
(3) Soluțiile procurorilor stagiari sunt contrasemnate de procurorii care îi coordonează.
__________
Art. 23. -(1) Judecătorul sau procurorul care răspunde de coordonarea judecătorilor stagiari sau, după caz, a
procurorilor stagiari întocmește trimestrial un referat de evaluare individuală privind însușirea cunoștințelor
practice specifice activității de judecător sau de procuror.
(2) În vederea prezentării la examenul de capacitate, ultimul referat de evaluare individuală cuprinde avizul
consultativ al președintelui curții de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă aceasta.
Art. 24. -(1) După încheierea perioadei de stagiu, judecătorii și procurorii stagiari sunt obligați să se prezinte
la examenul de capacitate. În cazul în care judecătorul stagiar sau procuroru l stagiar este respins la examenul de
capacitate, el este obligat să se prezinte la sesiunea următoare.
(2) Lipsa nejustificată de la examenul de capacitate sau respingerea candidatului la două sesiuni atrage
pierderea calității de judecător stagiar sau de procuror stagiar. În această situație, judecătorul sau procurorul

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
74stagiar este obligat să restituie bursa de auditor de justiție și cheltuielile de școlarizare efectuate pentru formarea
sa profesională.
(3) Persoana care, din motive justificate, nu s- a prezentat la examenul de capacitate poate susține acest
examen dacă de la încheierea stagiului până la data fixată pentru examen nu au trecut mai mult de 2 ani.
Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
(4) După trecerea termenului de 2 ani, persoanele prevăzute la alin. (3) sunt obligate să efectueze din nou
stagiul, potrivit legii.
Art. 25. -(1) Examenul de capacitate al judecătorilor stagiari și al procurorilor stagiari se organizează anual de
Consiliul Superior al Magistratu rii, prin intermediul Institutului Național al Magistraturii.
(2) Data, locul și modul de desfășurare a examenului de capacitate se publică în Monitorul Oficial al României,
Partea a III- a, precum și pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii și pe cea a Institutului
Național al Magistraturii și se comunică instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, cu cel puțin 90
de zile înainte de data stabilită pentru examenul de capacitate.
(3) Cererile de înscriere la exam enul de capacitate, însoțite de referatele de evaluare și de celelalte acte
necesare potrivit Regulamentului privind examenul de capacitate al judecătorilor stagiari și al procurorilor stagiari,
se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 60 de zile de la publicarea datei examenului.
Art. 26. -(1) Comisia pentru examenul de capacitate al judecătorilor și comisia pentru soluționarea
contestațiilor sunt alcătuite din judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție, judecători de la curțile de apel și
formatori din Institutul Național al Magistraturii, numiți prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la
propunerea Institutului Național al Magistraturii.
(2) Comisia pentru examenul de capacitate al procurorilor și comisia pentru soluționarea contestațiilor sunt
alcătuite din procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurori de la parchetele de
pe lângă curțile de apel și formatori din Institutul Național al Magistraturii, numiți prin hotărâre a Consiliului
Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Național al Magistraturii.
Art. 27. -(1) Examenul de capacitate constă în verificarea cunoștințelor teoretice și practice prin probe scrise și
orale.
(2) Probele cu cara cter teoretic au ca obiect fundamentele constituționale ale statului de drept, instituțiile de
bază ale dreptului, organizarea judiciară și Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor. La susținerea probelor
orale participă cel puțin 3 membri ai comisiilor prevăzute la art. 26.
(3) Probele cu caracter practic constau în soluționarea de spețe și întocmirea de acte judiciare, distincte pentru
judecători și procurori, în funcție de specificul activității acestora.
Art. 28. -(1) Rezultatele exa menului de capacitate se înscriu în tabelul de clasificare a candidaților, care se
afișează la sediul Institutului Național al Magistraturii și se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al
Magistraturii și pe cea a Institutului Național al Ma gistraturii.
(11) Contestațiile pentru examenul de capacitate cu privire la probele scrise se trimit la Institutul Național al
Magistraturii, în termen de 72 de ore de la afișarea rezultatelor, de către candidați, curțile de apel sau parchetele
de pe l ângă acestea. Contestațiile se soluționează în termen de 3 zile. Decizia comisiei de soluționare a
contestațiilor este irevocabilă, dispozițiile alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.
(12) Notarea la probele orale este definitivă.
(2) După întocmirea tabelului de clasificare a candidaților, Consiliul Superior al Magistraturii validează examenul
de capacitate, în prima ședință care urmează afișării rezultatelor.
(3) Consiliul Superior al Magistraturii poate invalida, în tot sau în parte, examenul de capacitate în cazurile în
care constată că nu au fost respectate condițiile prevăzute de lege sau de regulament privind organizarea
examenului sau că există dovada săvârșirii unor fraude.
Art. 29. -(1) După validarea examenului de capacitate, lista tuturor posturilor vacante de la judecătorii și
parchetele de pe lângă aceste instanțe se publică de îndată, separat pentru judecători și procurori, în Monitorul
Oficial al României, Partea a III- a, și se afișează la sediile instanțelor și par chetelor, prin grija Consiliului Superior
al Magistraturii.
(2) Candidații declarați admiși la examenul de capacitate au dreptul, în ordinea mediilor, să -și aleagă posturile,
în termen de 15 zile libere de la publicarea acestora în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
(3) Candidatului care nu și -a exercitat dreptul de alegere a postului în termenul prevăzut la alin. (2) i se
propune, din oficiu, un post de către Consiliul Superior al Magistraturii. Refuzul de a accepta propunerea este
considerat demisie.
(4) La medii egale are prioritate la alegerea postului, în următoarea ordine, candidatul care funcționează la
instanța sau parchetul pentru care a optat ori cel care are o vechime mai mare în magistratură.
(5) Repartizarea pe postur i se afișează la sediul Consiliului Superior al Magistraturii, al instanțelor și al
parchetelor, se comunică persoanelor interesate și se publică pe pagina de Internet a Consiliului Superior al
Magistraturii.
(6) În circumscripțiile instanțelor și parchetelor unde o minoritate națională are o pondere de cel puțin 50% din
numărul locuitorilor, la medii egale, au prioritate candidații cunoscători ai limbii acelei minorități.
CAPITOLUL III
Numirea judecătorilor și procurorilor
Art. 30. -(1) Judecătorii și procurorii care au promovat examenul de capacitate sunt numiți de Președintele
României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
75 (2) Propunerile de numire se fac în cel mult 30 de zile de la data validării examenului de capaci tate.
(3) Președintele României poate refuza o singură dată numirea judecătorilor și procurorilor prevăzuți la alin. (1).
Refuzul motivat se comunică de îndată Consiliului Superior al Magistraturii.
(4) În situația în care Consiliul Superior al Magistraturii susține propunerea inițială, are obligația să motiveze
opțiunea și să o comunice de îndată Președintelui României.
(5) În perioada dintre data validării examenului de capacitate și data intrării în vigoare a actului de numire de
către Președintele României, judecătorii și procurorii care au promovat examenul de capacitate primesc salariul
corespunzător funcției imediat superioare celei de judecător sau procuror stagiar.
Art. 301.- Poate fi numită judecător sau procuror militar persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege
pentru intrarea în magistratură, după dobândirea calității de ofițer activ în cadrul Ministerului Apărării Naționale.
Art. 31. -(1) Pot fi numiți în magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 13
alin. (2), persoanele care au îndeplinit funcția de judecător, procuror și care și -au încetat activitatea din motive
neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 86 alin. (1), avocații, notarii, asistenții judiciari,
consilierii juridici, persoanele care au îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului,
Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi sau al
Consiliului Legisla tiv, cadrele didactice din învățământul juridic superior acreditat, cu o vechime în specialitate de
cel puțin 5 ani, precum și magistrații -asistenți la Înalta Curte de Casație și Justiție cu o vechime de cel puțin 5 ani
și care și -au încetat activitatea din motive neimputabile.
(2) Concursul prevăzut la alin. (1) se organizează anual sau ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al
Magistraturii, prin Institutul Național al Magistraturii, pentru ocuparea posturilor vacante de la judecătorii și
parchetele de pe lângă acestea.
(3) În termen de cel mult 30 de zile de la data validării concursului prevăzut la alin. (1), Consiliul Superior al
Magistraturii propune Președintelui României numirea în funcția de judecător sau, după caz, de procuror a
candidaților admiși.
(4) Dispozițiile art. 29 alin. (6) se aplică în mod corespunzător.
(5) Persoanele care au îndeplinit funcția de judecător sau procuror cel puțin 10 ani și care și -au încetat
activitatea din motive neimputabile pot fi numite, fără concurs, în funcția de judecător sau procuror.
(6) Persoanele prevăzute la alin. (5) pot fi numite la instanțe sau parchete de același grad cu cele unde au
funcționat, cu excepția Înaltei Curți de Casație și Justiție.
(7) Persoanele care au în deplinit funcția de magistrat -asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție cel puțin 10
ani și care și -au încetat activitatea din motive neimputabile, precum și avocații cu o vechime în profesie de cel
puțin 10 ani, pot fi numite, fără concurs, la judecătorii sau parchetele care funcționează pe lângă acestea.
(8) Persoanele care îndeplinesc condiția de la alin. (5) și (7) prin cumularea vechimii în funcția de judecător,
procuror sau în profesia de avocat, pot fi numite judecător sau procuror, fără concurs, la instanțe sau parchete de
același grad cu cele unde au funcționat, cu excepția Înaltei Curți de Casație și Justiție.
(9) În vederea numirii în funcția de judecător sau procuror, persoanele prevăzute la alin. (5), (7) și (8) vor
susține un interviu în fața secției corespunzătoare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
(10) Pentru a fi numite în funcția de judecător sau procuror, persoanele prevăzute la alin. (5), (7) și (8) trebuie
să îndeplinească și condițiile prevăzute de art. 13 alin. (2).
(11) Președintele României poate refuza o singură dată numirea judecătorilor și procurorilor prevăzuți la alin.
(1). Refuzul motivat se comunică de îndată Consiliului Superior al Magistraturii.
(12) În situația în care Consiliul Superior al Magistraturii susține propunerea inițială, are obligația să motiveze
opțiunea și să o comunice de îndată Președintelui României.
(13) După numirea în funcția de judecător sau procuror, persoanele prevăzute la alin. (1), (5), (7) și (8) sunt
obligate să urmeze, pe o perioadă de 6 luni, un curs de formare profesională în cadrul Institutului Național al
Magistraturii care va cuprinde în mod obligatoriu elemente de drept comunitar.
(14) Persoanele prevăzute la alin. (5), (7) și (8) vor susține, la finalizarea cursului prevăzut la alin. (13), un
examen pentru verificarea cunoștințelor. Nepromovarea examenului atrage eliberarea din funcție, cu obligația
restituirii indemnizațiilor primite în perioada în care au urmat cursurile.
(15) Judecătorii Curții Constituționale care, la data numirii, aveau funcția de judecător sau de procuror au
dreptul, la încetarea mandatului, să revină la postul deținut anterior.
Art. 32. -(1) Înainte de a începe să -și exercite funcția, judecătorii și procurorii depun următorul jurământ: "Jur
să respect Constituția și legile țării, să apăr drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei, să -mi îndeplinesc
atribuțiile cu onoare, conștiință și fără părtinire. Așa să -mi ajute Dumnezeu!" Referirea la divinitate din formula
jurământului se schimbă potrivit credinței religioase a judecătorilor și procurorilor și este facultativă.
(2) Refuzul depunerii jurământului atrage, de drept, nulitatea numirii în funcție.
(3) Jurământul se depune în ședință solemnă, în fața judecătorilor instanței sau, după caz, a procurorilor
parchetului la care a fost numit judecătorul sau procurorul, după citirea actului de numire.
(4) Depunerea jurământului se consemnează într -un proces- verbal, care se semnează de conducătorul instanței
sau, după caz, al parchetului și de doi dintre judecătorii sau procurorii prezenți, precum și de cel care a depus
jurământul.
(5) Depunerea jurământului nu este necesară în cazul transferului sau al promovării judecătorului ori
procurorului în altă funcție.
(6) Abrogat.

CAPITOLUL IV
Formarea profesională continuă și evaluarea periodică
a judecătorilor și procurorilor

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
76 Art. 33. -(1) Formarea profesională continuă a judecătorilor și procurorilor constituie garanția independenței și
imparțialității în exercitarea funcției.
(2) Formarea profesională continuă trebuie să țină seama de dinamica procesului legislativ și constă, în
principal, în cunoașterea și aprofundarea legislației interne, a documentelor europene și internaționale la care
România este parte, a jurisprudenței instanțelor judecătorești și a Curții Constituționale, a jurisprudenței Curții
Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Comunităților Europene, a dreptului comparat, a normelor
deontologice, în abordarea multidisciplinară a instituțiilor cu caracter de noutate, precum și în cunoașterea și
aprofundarea unor limbi străine și operarea pe calculator.
Art. 34. – Responsabilitatea pentru formarea profesională continuă a judecătorilor și procurorilor revine
Institutului Național al Magistraturii, conducătorilor instanțelor sau parchetelor la care aceștia își desfășoară
activitatea, precum și fiecărui judecător și procuror, prin pregătire individuală.

Art. 35. -(1) Judecătorii și procurorii participă, cel puțin o dată la 3 ani, la programe de formare profesională
continuă organizate de Institutul Național al Magistraturii, de instituții de învățământ superior din țară sau din
străinătate ori la alte forme de perfecționare profesională.
(2) Judecătorii și procurorii au obligația de a urma în cadrul programelor de formare profesională continuă un
curs intensiv pentru învățarea sau aprofundarea unei limbi străine și un curs intensiv pentru inițierea sau
aprofundarea cunoștințelor de operare pe calculator organizate de Institutul Național al Magistraturii sau de
instanțele judecătorești sau parchete, de instituții de învățământ superior din țară sau din străinătate, precum și
de alte instituții de specialitate.
(3) Consiliul Superior al Magistraturii aprobă anual, la propunerea Institutului Național al Magistraturii,
programul de formare profesională continuă a judecătorilor și procurorilor.
(4) Formarea profesională continuă a judecătorilor și procurorilor se realizează ținând seama de necesitatea
specializării lor.
Art. 36. -(1) În cadrul fiecărei curți de apel și în cadrul fiecărui parchet de pe lângă curtea de apel se
organizează periodic activități de formare profesională continuă, constând în consultări, dezbateri, seminarii,
sesiuni sau mese rotunde, cu participarea Institutului Național al Magistraturii. Tematica acestora se aprobă de
Consiliul Superior al Magistraturii.
(2) Președintele curții de apel sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel
desemnează judecătorii, respectiv procurorii care răspund de organizarea activității de formare profesională
continuă a judecătorilor și procurorilor de la curtea de apel și instanțele din circumscripția acesteia, respectiv de la
parchetul de pe lângă curtea de apel și parchetele subordonate.
Art. 37. -(1) Pentru verificarea îndeplinirii criteriilor de competență profesională și de performanță judecătorii
și procurorii sunt supuși la fiecare 3 ani unei evaluări privind eficiența, calitatea activității și integritatea, obligația
de formare profesională continuă și absolvirea unor cursuri de specializare, iar în cazul judecătorilor și procurorilor
numiți în funcții de conducere, și modul de îndeplinire a atribuțiilor manageriale.
(2) Prima evaluare a judecătorilor și procurorilor se face la 2 ani de la numirea în funcție.
(3) Evaluarea prevăzută la alin. (1) se face de comisii constituite prin hotărâre a Consiliului Superior al
Magistraturii, separat pentru judecători și procurori, formate din președintele instanței sau, după caz, conducătorul
parchetului, secției sau direcției din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției sau
Parchetului Național Anticorupție, precum și din 2 judecători sau procurori desemnați de colegiul de conducere.
(4) Din comisiile pentru evaluarea procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism și Parchetului Național Anticorupție fac parte și Procurorul General al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, respectiv, Procurorul General al Parchetului Național
Anticorupție care răspund direct de performanțele acesto r structuri.
(5) Criteriile de evaluare a activității profesionale a judecătorilor și procurorilor sunt prevăzute în anexa care
face parte integrantă din prezenta lege.
(6) Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor se aprobă prin hotărâre
a Consiliului Superior al Magistraturii.

Art. 38. -(1) Prin raportul de evaluare a activității profesionale a judecătorului sau procurorului întocmit de
comisiile prevăzute la art. 37 alin. (3) sau (4), se po ate acorda unul dintre calificativele: foarte bine, bine,
satisfăcător sau nesatisfăcător.
(2) Judecătorii sau procurorii nemulțumiți de calificativul acordat pot face contestație la secția corespunzătoare
a Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 30 de zile de la comunicare.
(3) În soluționarea contestației, secțiile Consiliului Superior al Magistraturii pot cere conducătorului instanței sau
parchetului ori comisiilor sau persoanelor prevăzute la art. 37 alin. (3) sau (4) orice informații pe care le consideră
necesare, iar citarea judecătorului sau procurorului pentru a fi audiat este obligatorie.
(4) Hotărârile secțiilor pot fi atacate la plenul Consiliului Superior al Magistraturii. Hotărârile plenului Consiliului
Superior al Magis traturii, ca instanță de judecată, sunt definitive și irevocabile.
Art. 39. -(1) Judecătorii și procurorii care primesc calificativul nesatisfăcător sunt obligați să urmeze pentru o
perioadă cuprinsă între 3 și 6 luni cursuri speciale organizate de Institutul Național al Magistraturii.
(2) Judecătorii și procurorii care primesc calificativul satisfăcător în urma a două evaluări consecutive sunt
obligați să urmeze pentru o perioadă cuprinsă între 3 și 6 luni cursuri speciale organizate de Institutul Național al
Magistraturii.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
77 (3) Cursurile prevăzute la alin. (1) și (2) se încheie prin susținerea unui examen, în condițiile prezentei legi.
(4) Judecătorul sau procurorul care primește în urma a două evaluări consecutive calificativul nesatisfăcător sau
care nu a promovat examenul prevăzut la alin. (3) este eliberat din funcție pentru incapacitate profesională de
către Președintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.
Art. 40. -(1) Evoluția carierei de judecător sau procuror se consemnează în fișa din dosarul profesional, care se
întocmește și se păstrează de Consiliul Superior al Magistraturii.
(2) Datele conținute în dosarul profesional sunt confidențiale, în condițiile prevăzute de lege.
(3) Judecătorii și procurorii au acces la propriul dosar profesional și pot obține copii ale actelor existente în
dosar.
Art. 41. – Abrogat.
CAPITOLUL V
Promovarea judecătorilor și procurorilor
și numirea în funcțiile de conducere
SECȚIUNEA 1
Promovarea la tribunale, curți de apel și la parchete
Art. 42. – Abrogat.
Art. 43. -(1) Promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel național, în
limita posturilor vacante existente la tribunale și curți de apel sau, după caz, la parchete.
(2) Concursul pentru promovarea judecătorilor și procurorilor se organizează, anual sau ori de câte ori este
necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Național al Magistraturii.
(3) Comisia pentru p romovarea judecătorilor este alcătuită din judecători de la Înalta Curte de Casație și
Justiție, judecători de la curțile de apel și formatori din Institutul Național al Magistraturii, numiți prin hotărâre a
Consiliului Superior a l Magistraturii, la propunerea Institutului Național al Magistraturii.
(4) Comisia pentru promovarea procurorilor este alcătuită din procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, procurori de la parchetele de pe lângă curțile de apel și formatori din Institutul Național al
Magistraturii, numiți prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Național al
Magistraturii.
(5) Data, locul, modul de desfășurare a concursului și posturile vacante pentru care se organizează concurs se
comunică tuturor judecătorilor și procurorilor, prin curțile de apel și parchete, și se publică pe pagina de internet a
Consiliului Superior al Magistraturii, a Institutului Național al Magistraturii, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție și în trei cotidiene centrale, cu cel puțin 60 de zile înainte de data stabilită pentru concurs.
Art. 44. -(1) Pot participa la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare,
judecătorii și procurorii care au avut calificativul foarte bine la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în
ultimii 3 ani și îndeplinesc următoarele condiții minime de vechime:
a) 5 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcțiile de judecător de tribunal
sau tribunal specializat și procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul de pe lângă tribunalul
specializat;
b) 6 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcțiile de judecător de curte de
apel și procuror la parchetul de pe lângă aceasta;
c) 8 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
(11) La calcularea vechimii prevăzute la alin. (1) se ia în considerare și perioada în care judecătorul sau
procurorul a fost avocat.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1).
Art. 45. – Judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în
vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii.
Art. 46. -(1) Concursul de promovare constă în probe scrise, cu caracter teoretic și practic.
(2) Probele constau în:
a) în funcție de specializare, una dintre următoarele materii: drept civil, drept penal, drept comercial, drept
administrativ, drept financiar și fiscal, dreptul muncii, dreptul familiei, drept internațional privat;
b) jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și jurisprudența Curții Constituționale;
c) jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților
Europene;
d) procedura civilă sau procedura penală, în funcție de specializarea judecătorului sau procurorului.
(3) Procedura de desfășurare a concursului, inclusiv modalitatea de contestare a rezultatelor este prevăzută în
Regulamentul privind organizare a și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor.
(4) Dispozițiile art. 29 alin. (6) se aplică în mod corespunzător.
Art. 47. – în termen de cel mult 30 de zile de la comunicarea rezultatelor, Consiliul Superior al Magistraturii
dispune, prin hotărâre, promovarea judecătorilor și procurorilor declarați admiși.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
78 SECȚIUNEA a 2 -a
Numirea în funcțiile de conducere din cadrul judecătoriilor,
tribunalelor, curților de apel și parchetelor corespunzătoare
Art. 48. -(1) Numirea în funcțiile de președinte și vicepreședinte la judecătorii, tribunale, tribunale specializate
și curți de apel se face numai prin concurs sau examen organizat, ori de câte ori este necesar, de Consiliul
Superior al Magistraturii, prin Institutul Național al Magistraturii.
(2) Pot participa la concurs sau examen judecătorii care au calificativul foarte bine la ultima evaluare, nu au fost
sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute de lege.
(3) Judecătorii își depun candidaturile însoțite de orice alte acte considerate relevante, în termen de 20 de zile
de la publicarea datei concursului sau examenului, la Institutul Național al Magistraturii.
(4) Concursul sau examenul constă în prezentarea unui proiect referitor la exercitarea atribuțiilor specifice
funcției de conducere și în probe scrise privind managementul, comunicarea, resursele umane, capacitatea
candidatului de a lua decizii și de a -și asuma răspunderea, rezistența la stres și un test ps ihologic.
(5) Comisia de examinare este numită de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Național
al Magistraturii și este formată din 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție, 2 judecători de la curțile de
apel și 3 specialiști în management și organizare instituțională. La constituirea comisiilor vor fi avuți în vedere, în
principal, judecătorii care au urmat cursuri de management.
(6) Data, locul, precum și Regulamentul de organizare a concursului sau examen ului elaborat de Institutul
Național al Magistraturii se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii și se afișează pe pagina de internet a
Institutului Național al Magistraturii, Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii și la sediil e
instanțelor judecătorești, cu cel puțin 30 de zile înainte de data desfășurării acestuia.
(7) Consiliul Superior al Magistraturii validează rezultatul concursului sau examenului și numește judecătorii în
funcțiile de conducere în termen de 15 zile de la data afișării rezultatelor finale. Dispozițiile art. 29 alin. (6) se
aplică în mod corespunzător.
(8) Numirea judecătorilor care au obținut rezultatul cel mai bun la concurs, sau, după caz, au fost declarați
admiși la examen în funcțiile pentru care au candidat, se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii, o
singură dată, în condițiile prevăzute la alin. (1).
(9) Numirea judecătorilor în celelalte funcții de conducere se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea
reînvestiri i o singură dată, de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea președintelui instanței.
(10) Nu pot fi numiți în funcții de conducere judecătorii care au făcut parte din serviciile de informații înainte de
1990 sau au colaborat cu acestea ori judecătorii care au un interes personal, ce influențează sau ar putea influența
îndeplinirea cu obiectivitate și imparțialitate a atribuțiilor prevăzute de lege.
(11) Judecătorii care participă la concurs sau examen, precum și cei propuși pentru o funcție de conducere sunt
obligați să dea o declarație pe proprie răspundere din care să rezulte că nu au făcut parte din serviciile de
informații înainte de 1990 și nici nu au colaborat cu acestea, precum și o declarație de interese care se
actualizează anual sau în termen de 15 zile de la apariția unei schimbări sau de la data la care judecătorul a luat
cunoștință despre aceasta.
(12) Înainte de numirea în funcțiile de conducere, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității
verifică și comunică, în termen de 15 zile de la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii, dacă judecătorul a
făcut parte din serviciile de informații înainte de 1990 sau a colaborat cu acestea.
(13) Evidența posturilor vacante de conducere de la instanțele judecătorești este publică și disponibilă
permanent pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Național al Magistraturii și
Ministerului Justiției, precum și prin afișare la sediile instanțelor judecătorești.
(14) Numirea în funcții de conducere potrivit prezentului articol se face în termen de cel mult 6 luni de la data la
care acestea devin vacante.
Art. 481.-(1) Numirea în funcțiile de procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apel, prim -procuror
al parchetului de pe lângă tribunal, prim -procuror al parchetului de pe lângă tribunalul pentru minori și familie sau
prim- procuror al parchetului de pe lângă judecătorie și de adjuncți ai acestora, se face numai prin concurs sau
examen organizat, ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Național al
Magistraturii.
(2) Pot participa la concurs sau examen procurorii care au calificativul foarte bine la ultima evaluare, nu au fost
sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute de lege.
(3) Procurorii își depun candidaturile însoțite de orice alte acte considerate relevante, în termen de 20 de zile de
la publicarea datei concursului sau examenului, la Institutul Națion al al Magistraturii.
(4) Dispozițiile art. 48 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
(5) Comisia de examinare este numită de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Național
al Magistraturii și este formată din 2 procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, 2
procurori de la parchetele de pe lângă curțile de apel și 3 specialiști în management și organizare instituțională. La
constituirea comisiilor vor fi avuți în vedere, în principal, procur orii care au urmat cursuri de management.
(6) Data, locul, precum și Regulamentul de organizare a concursului sau examenului elaborat de Institutul
Național al Magistraturii se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii și se afișează pe pagina de i nternet a
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a Institutului Național al Magistraturii, a Consiliului
Superior al Magistraturii, a Ministerului Justiției și la sediile parchetelor, cu cel puțin 30 de zile înainte de data
desfășurăr ii acestuia.
(7) Consiliul Superior al Magistraturii validează rezultatul concursului sau examenului și numește procurorii în
funcțiile de conducere în termen de 15 zile de la data afișării rezultatelor finale. Dispozițiile art. 29 alin. (6) se
aplică în mod corespunzător.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
79 (8) Numirea procurorilor care au obținut rezultatul cel mai bun la concurs, sau, după caz, au fost declarați
admiși la examen în funcțiile pentru care au candidat, se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii, o
singură dată, în condițiile prevăzute la alin. (1).
(9) Numirea în celelalte funcții de conducere la parchete se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea
reînvestirii o singură dată, de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea Procurorulu i General al Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
(10) Pentru numirea în funcțiile de conducere prevăzute la alin. (9) este necesară recomandarea conducătorului
parchetului unde urmează să fie numit procurorul.
(11) Dispoziț iile art. 48 alin. (10)- (12) și (14) se aplică în mod corespunzător și în cazul numirii procurorilor în
funcțiile de conducere.
(12) Evidența posturilor vacante de conducere de la parchete este publică și disponibilă permanent pe paginile
de internet a le Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliului Superior al Magistraturii,
Institutului Național al Magistraturii și Ministerului Justiției, precum și prin afișare la sediile parchetelor.
Art. 49. -(1) Pentru numirea în fu ncții de conducere, sunt necesare următoarele condiții minime de vechime:
a) pentru funcția de președinte și vicepreședinte de judecătorie, prim -procuror al parchetului de pe lângă
judecătorie și adjunct al acestuia, o vechime de 5 ani în funcția de judecător sau procuror;
b) pentru funcția de președinte și vicepreședinte de tribunal sau tribunal specializat, precum și președinte de
secție la tribunal, prim -procuror al parchetului de pe lângă tribunal sau al parchetului de pe lângă tribunalul pentru
minori și familie, adjunct al acestuia și procuror șef secție al parchetului de pe lângă tribunal sau al parchetului de
pe lângă tribunalul pentru minori și familie, o vechime de 6 ani în funcția de judecător sau procuror;
c) pentru funcția de președinte, vicepreședinte, președinte de secție la curtea de apel, procuror general al
parchetului de pe lângă curtea de apel și adjunct al acestuia, procuror șef secție al parchetului de pe lângă curtea
de apel, o vechime de 8 ani în funcția de judecător sau pr ocuror.
(2) La calcularea vechimii prevăzute la alin. (1) se ia în considerare și perioada în care judecătorul sau
procurorul a fost avocat.
(3) Pentru numirea în funcții de conducere, judecătorul și procurorul trebuie să aibă dreptul să funcționez e la
instanța sau, după caz, parchetul la care urmează să fie numit în funcția de conducere.
Art. 50. -(1) La încetarea mandatului funcției de conducere judecătorii sau procurorii pot ocupa, în condițiile
prevăzute de art. 48, art. 481 și art. 49, o funcție de conducere la aceeași instanță sau la același parchet ori la altă
instanță sau parchet ori revin la instanțele sau parchetele de unde provin sau la o instanță sau parchet unde au
dreptul să funcționeze potrivit legii.
(2) Revocarea din funcția de conducere a judecătorilor se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii, din
oficiu sau la propunerea adunării generale ori a președintelui instanței, pentru următoarele motive:
a) în cazul în care nu mai îndeplinesc una dintre condițiile necesare pentru numirea în funcția de conducere;
b) în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale privind organizarea eficientă,
comportamentul și comunicarea, asumarea responsabilităților și aptitudinile manageriale;
c) în cazul ap licării uneia dintre sancțiunile disciplinare.
(3) La verificarea organizării eficiente a activității vor fi avute în vedere, în principal, următoarele criterii:
folosirea adecvată a resurselor umane și materiale, evaluarea necesităților, gestionarea situațiilor de criză,
raportul resurse investite – rezultate obținute, gestionarea informațiilor, organizarea pregătirii și perfecționării
profesionale și repartizarea sarcinilor în cadrul instanțelor sau parchetelor.
(4) La verificarea comportamentului și comunicării vor fi avute în vedere, în principal, comportamentul și
comunicarea cu judecătorii, procurorii, personalul auxiliar, justițiabilii, persoanele implicare în actul de justiție, alte
instituții, mass -media, asigurarea accesului la informațiile de interes public din cadrul instanței sau parchetului și
transparența actului de conducere.
(5) La verificarea asumării responsabilității vor fi avute în vedere, în principal, îndeplinirea atribuțiilor prevăzute
de lege și regulamente, implementarea strategiilor naționale și secvențiale în domeniul justiției și respectarea
principiului distribuirii aleatorii sau, după caz, al repartizării pe criterii obiective a cauzelor.
(6) La verificarea aptitudinilor manageriale vor fi avute în vedere, în principal, capacitatea de organizare,
capacitatea rapidă de decizie, rezistența la stres, autoperfecționarea, capacitatea de analiză, sinteză, previziune,
strategie și planificare pe termen scurt, mediu și lung, inițiativa și capacitatea de adaptare rapidă.
(7) Revocarea din funcția de conducere a procurorilor se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii, din oficiu
sau la propunerea adunării generale ori a conducătorului parchetului, pentru motivele prevăzute la alin. (2) care se
aplică în mod corespunzător.
SECȚIUNEA a 3 -a
Promovarea în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație
și Justiție și numirea în funcțiile de conducere din cadrul
Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Pa rchetului
Național Anticorupție
Art. 51. -(1) Promovarea în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție se face de către Consiliul
Superior al Magistraturii, dintre persoanele care au îndeplinit funcția de judecător în ultimii 2 ani l a tribunale sau
curți de apel, au obținut calificativul foarte bine la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar, s -au remarcat
în activitatea profesională și au o vechime în funcția de judecător sau procuror de cel puțin 12 ani.
(2) Dispoziț iile art. 48 alin. (10)- (12) se aplică în mod corespunzător.
(3) Evidența posturilor vacante de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție este publică și disponibilă
permanent pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii și pe cea a Înaltei Curți de Casație și
Justiție.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
80 (4) Judecătorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1) își pot depune candidaturile pentru funcția de
judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, însoțite de orice înscrisuri considerate rele vante, în termen de 30
de zile de la publicarea postului vacant, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care le
analizează și le înaintează Consiliului Superior al Magistraturii, însoțite de un raport consultativ asupra promovări i,
în termen de 10 zile de la primire.
Art. 52. -(1) Președintele, vicepreședintele și președinții de secții ai Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt
numiți de către Președintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, dintre judecătorii Înaltei
Curți de Casație și Justiție care au funcționat la această instanță cel puțin 2 ani.
(2) Președintele României nu poate refuza numirea în funcțiile de conducere prevăzute la alin. (1) decât
motivat, aducând la cunoștința Consiliu lui Superior al Magistraturii motivele refuzului.
(3) Numirea în funcțiile prevăzute la alin. (1) se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii, o
singură dată.
(4) Dispozițiile art. 48 alin. (10) -(12) se aplică în mod corespunzător .
(5) Judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție care îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1) își pot depune
candidaturile pentru funcția de președinte sau vicepreședinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori președinte de
secție, la Consiliul Superior al Magistraturii, în termen de 30 de zile de la data la care funcția de președinte,
vicepreședinte sau președinte de secție a devenit vacantă.
(6) Revocarea din funcție a președintelui, a vicepreședintelui sau a președinților de secții ai Înaltei Curți de
Casație și Justiție se face de către Președintele României la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, care
se poate sesiza din oficiu, la cererea unei treimi din numărul membrilor sau la cererea adunării generale a
instanței, pentru motivele prevăzute la art. 50 alin. (2) care se aplică în mod corespunzător.
Art. 53. -(1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prim -adjunctul și
adjunctul acestuia, procurorul general al Parche tului Național Anticorupție, adjuncții acestuia, procurorii șefi de
secție ai acestor parchete, precum și procurorul șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism și adjuncții acestora, sunt numiți de Președintele României, la propunerea ministrului
justiției, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de 10 ani în
funcția de judecător sau procuror, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii, o singură dată.
(2) Dispozițiile art. 48 alin. (10) -(12) se aplică în mod corespunzător.
(3) Președintele României poate refuza motivat numirea în funcțiile de conducere prevăzute la alin. (1),
aducând la cunoștința publicului motivele refuzului.
(4) Revoca rea procurorilor din funcțiile de conducere prevăzute la alin. (1) se face de către Președintele
României, la propunerea ministrului justiției care se poate sesiza din oficiu, la cererea adunării generale sau, după
caz a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori a Procurorului General al
Parchetului Național Anticorupție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, pentru motivele prevăzute la art.
Art. 531.-(1) Numirea în celelalte funcții de conducere în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție și al Parchetului Național Anticorupție se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii
o singură dată, de către Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea proc urorului general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau a Procurorului General al Parchetului Național Anticorupție, după caz.
(2) Pentru numirea în funcțiile de conducere prevăzute la alin. (1) este necesară recomandarea conducătorului
secției ori, după caz, al direcției din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau
Parchetului Național Anticorupție, unde urmează să fie numit procurorul.
(3) Dispozițiile art. 48 alin. (10) -(12) se aplică în mod corespunzător.
(4) Revocarea din funcțiile de conducere a procurorilor numiți potrivit alin. (1) se dispune de Consiliul Superior
al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție ori, după caz, a Procurorului General al Parchetului Național Anticorupție, pentru motivele
prevăzute la art. 50 alin. (2) care se aplică în mod corespunzător.
(5) Propunerea prevăzută la alin. (4) poate fi formulată din oficiu sau la sesizarea adunărilor generale ori a
conducătorilor secțiilor ori, după caz, al direcției din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție sau Parchetului Național Anticorupție.
Art. 54. – La încetarea mandatului pentru funcțiile de conducere prevăzute la art. 52, 53 și 531, judecătorii sau
procurorii revin la instanțele sau parchetele de unde provin sau la o instanță sau parchet unde au dreptul să
funcționeze potrivit legii.
CAPITOLUL VI
Delegarea, detașarea și transferul

Art. 55. -(1) În cazul în care o judecătorie, un tribunal sau un tribunal specializat nu poate funcționa normal
din cauza absenței temporare a unor judecători, existenței unor posturi vacante sau altor asemenea cauze,
președintele curții de apel, la propunerea președintelui respectivei instanțe din circumscripția acelei curți de apel,
poate delega, judecători de la alte instanțe din circumscripția menționată, cu acordul scris al acestora.
(2) Delegarea judecătorilor de la judecătorii, tribunale și tribunale specializate în circumscripția altei curți de
apel se dispune, cu acordul scris al acestora, de Consiliul Superior al Magistraturii, la solicitarea președintelui curții
de apel în circumscripția căreia se cere delegarea și cu avizul președintelui curții de apel unde aceștia
funcționează.
(3) Delegarea judecătorilor curților de apel se dispune, cu acordul scris al acestora, de Consiliul Superior al
Magistraturii, la solicitarea președintelui curții de apel.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
81 (4) Delegarea în funcții de conducere a judecătorilor de la curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și
judecătorii se dispune, cu acordul scris al acestora, de Consiliul Superior al Magistraturii, până la ocuparea funcției
prin numire în condițiile prezentei legi.
(5) Dele garea în funcțiile de conducere de la Înalta Curte de Casație și Justiție a judecătorilor de la această
instanță, se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii, cu acordul scris al acestora, la propunerea președintelui
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
(6) Delegarea judecătorilor se poate face pe o perioadă de cel mult 90 de zile într -un an și poate fi prelungită,
cu acordul scris al acestora, cel mult încă 90 de zile.
(7) În interesul serviciului, procurorii pot fi delegați, cu acordul scris al acestora, inclusiv în funcții de conducere,
de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la parchetele din cadrul
Ministerului Public pe o perioadă de cel mult 90 de zile într -un an.
(8) Delegarea pro curorilor poate fi prelungită, cu acordul scris al acestora, cel mult încă 90 de zile.
(9) Pe perioada delegării judecătorii și procurorii beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru
funcția în care sunt delegați. Când salariul și celelalte drepturi bănești prevăzute pentru funcția în care este
delegat judecătorul sau procurorul sunt inferioare, acesta își păstrează indemnizația de încadrare lunară și
celelalte drepturi bănești.
Art. 56. -(1) Consiliul Superior al Magistraturii dispune detașarea judecătorilor și procurorilor, cu acordul scris
al acestora, la alte instanțe sau parchete, la Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii,
Ministerul Justiției sau la unitățile subordonate acestuia ori la alte autorități publice, în orice funcții, inclusiv cele de
demnitate publică numite, la solicitarea acestor instituții.
(2) Durata detașării este cuprinsă între 6 luni și 3 ani. Detașarea se prelungește o singură dată, pentru o durată
de până la 3 ani, în condițiile prevăzute la alin. (1).
(3) În perioada detașării, judecătorii și procurorii își păstrează calitatea de judecător sau procuror și beneficiază
de drepturile prevăzute de lege pentru personalul detașat. Când salariul și celelalte drepturi bănești prevăzute
pentru funcția în care este detașat judecătorul sau procurorul sunt inferioare, acesta își păstrează indemnizația de
încadrare lunară și celelalte drepturi bănești.
(4) Perioada detașării constituie vechime în funcția de judecător sau procuro r.
(5) După încetarea detașării, judecătorul sau procurorul revine în funcția deținută anterior.
Art. 57. – Detașarea nu se poate face la instanțe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau
procurorul are dreptul să funcționeze po trivit legii.
Art. 58. – Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt
parchet ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii.
Art. 59. -(1) La cererea motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror, iar procurorii în funcția de
judecător, prin decret al Președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea
condițiilor prevăzute în prez enta lege.
(2) Pentru numirea în funcțiile prevăzute la alin. (1), candidații vor susține un interviu în fața secției pentru
judecători a Consiliului Superior al Magistraturii în cazul procurorilor care solicită numirea ca judecători și,
respectiv, a s ecției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii în cazul judecătorilor care solicită
numirea ca procuror.
(3) Președintele României nu poate refuza numirea în funcțiile prevăzute la alin. (1) decât motivat, aducând la
cunoștința Consili ului Superior al Magistraturii motivele refuzului.
CAPITOLUL VII
Suspendarea din funcție și încetarea funcției de
judecător și procuror
Art. 60. -(1) Judecătorul sau procurorul este suspendat din funcție în următoarele cazuri:
a) când a fo st pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa prin ordonanță sau rechizitoriu;
b) când suferă de o boală psihică, care îl împiedică să -și exercite funcția în mod corespunzător.
(2) Suspendarea din funcție a judecătorilor și procurorilor se dispun e de Consiliul Superior al Magistraturii.
(3) În perioada suspendării din funcție, judecătorului și procurorului nu i se plătesc drepturile salariale. Această
perioadă nu constituie vechime în magistratură.
(4) În perioada suspendării din funcție, judecătorului sau procurorului nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare
la interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute la art. 6 și 7.
Art. 61. -(1) În cazul prevăzut la art. 60 alin. (1) lit. a), Consiliul Superior al Magistraturii comunică de îndată
judecătorului sau procurorului și conducerii instanței sau parchetului unde acesta funcționează hotărârea prin care
s-a dispus suspendarea din funcție.
(2) Dacă se dispune scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, achitar ea sau încetarea
procesului penal față de judecător sau procuror, suspendarea din funcție încetează, iar acesta este repus în
situația anterioară, i se plătesc drepturile bănești de care a fost lipsit pe perioada suspendării din funcție și i se
recunoaște vechimea în magistratură pentru această perioadă.
Art. 62. -(1) În cazul prevăzut la art. 60 alin. (1) lit. b), boala psihică se constată printr -o expertiză de
specialitate, la sesizarea președintelui instanței sau a conducătorului parchetului ori a colegiilor de conducere, iar
suspendarea din funcție se dispune pe perioada recomandată de comisia medicală de specialitate, numită în
condițiile art. 13 alin. (2) lit. e).
(2) După expirarea perioadei prevăzute la alin. (1), Consiliul Superior al Magi straturii, pe baza unei noi
expertize poate hotărî încetarea suspendării și repunerea în funcție a judecătorului sau procurorului, prelungirea
acesteia sau, dacă boala este ireversibilă, propune eliberarea din funcție potrivit legii.
(3) În perioada su spendării, judecătorului sau procurorului i se plătesc drepturile de asigurări sociale de
sănătate, potrivit legii.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
82 Art. 63. -(1) Judecătorii și procurorii sunt eliberați din funcție în următoarele cazuri:
a) demisie;
b) pensionare, potrivit legii;
c) transfer într- o altă funcție, în condițiile legii;
d) incapacitate profesională;
e) ca sancțiune disciplinară;
f) condamnarea definitivă a judecătorului sau procurorului pentru o infracțiune;
g) încălcarea dispozițiilor art. 62;
h) nepromovarea examenului prevăzut la art. 31 alin. (14);
i) neîndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 13 alin. (2) lit. a), c) și e).
(2) Eliberarea din funcție a judecătorilor și procurorilor se dispune prin decret al Președintelui Rom âniei, la
propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.
(3) Trecerea în rezervă sau în retragere a judecătorilor și procurorilor militari se face în condițiile legii, după
eliberarea din funcție de către Președintele României. În caz de pensionare sau de transfer, eliberarea din funcție
se face după trecerea în rezervă sau, după caz, în retragere.
(4) Eliberarea din funcție a judecătorilor stagiari și a procurorilor stagiari se face de Consiliul Superior al
Magistraturii.
(5) În cazul în car e judecătorul sau procurorul cere eliberarea din funcție prin demisie, Consiliul Superior al
Magistraturii poate stabili un termen de cel mult 30 de zile de la care demisia să devină efectivă, dacă prezența
judecătorului sau procurorului este necesară.
(6) Judecătorul sau procurorul eliberat din funcție din motive neimputabile își păstrează gradul profesional
dobândit în ierarhia instanțelor sau a parchetelor.
Art. 64. – Abrogat.
CAPITOLUL VIII
Magistrații -asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție
Art. 65. -(1) Prim-magistratul- asistent, magistrații -asistenți șefi și magistrații -asistenți ai Înaltei Curți de
Casație și Justiție se bucură de stabilitate.
(2) Magistrații -asistenți sunt numiți și promovați în funcție de Consiliul Superior al Magistraturii, pe bază de
concurs.
(3) Condițiile generale de numire a magistraților -asistenți sunt cele prevăzute pentru funcția de judecător și
procuror.
(4) Dispozițiile prezentei legi privind incompatibilitățile și interdicțiile, formarea profesională continuă și
evaluarea periodică, drepturile și îndatoririle, precum și răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor se
aplică în mod corespunzător și magistraților -asistenți.
Art. 66. -(1) Prim-magistratul-asistent este promovat dintre magistrații -asistenți șefi cu o vechime de cel puțin
4 ani în această funcție.
(2) Magistrații -asistenți șefi gradul III sunt promovați dintre magistrații -asistenți cu cel puțin 3 ani vechime în
această funcție. După o perioadă de 2 ani ca magistrați -asistenți șefi pot fi trecuți în gradul II și după alți 5 ani în
gradul I.
(3) Magistrații -asistenți gradul III sunt numiți fără concurs dintre judecătorii sau procurorii cu o vechime în
magistratură de cel puțin 4 ani. După o perioadă de 3 ani în această funcție, magistrații -asistenți pot fi trecuți în
gradul II, iar după alți 3 ani în gradul I.
(4) Magistrații -asistenți gradul III pot fi numiți, prin concurs, și dintre avocați, notari, precum și grefieri cu studii
superioare ju ridice de la curțile de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție, cu o vechime de cel puțin 5 ani.
Art. 67. -(1) Prim-magistratul- asistent are următoarele atribuții:
a) coordonează activitatea magistraților -asistenți din secții și a funcționarilor din Cancelaria Înaltei Curți de
Casație și Justiție;
b) ia parte la ședințele Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale Completului de 9 judecători, ca
instanță disciplinară.
(2) Prim-magistratul- asistent are și alte atribuții stabilite prin Regulamentul privind organizarea administrativă
și funcționarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Art. 68. – Magistrații -asistenți șefi au următoarele atribuții:
a) participă la ședințele de judecată ale secțiilor și ale Completului de 9 judecători;
b) repartizează magistrații -asistenți care participă la ședințele de judecată;
c) asigură ținerea în bune condiții a evidențelor secțiilor și realizarea la timp a tuturor lucrărilor.
Art. 69. – Magistrații -asistenți participă la ședințele de judecată ale secțiilor.
Art. 70. – Magistrații -asistenți care participă la ședințele de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție
redactează încheierile, participă cu vot consultativ la deliberări și redactează hotărâri, conform repartizării făcute
de președinte pentru toți membrii completului de judecată.
Art. 71. – Magistrații -asistenți aduc la îndeplinire orice alte sarcini încredințate de Președintele Înaltei Curți de
Casație și Justiție, de vicepreședinte sau de președintele secției.
TITLUL III
Drepturile și îndatoririle judecătorilor și procurorilor

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
83 Art. 72. – Stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor se face ținându -se seama de locul și rolul justiției în
statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și
incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții și urmărește garantarea independenței și imparțialității
acestora.
Art. 73. -(1) Pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în
raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii
prevăzute de lege.
(2) Drepturile salariale ale judecătorilor și procuroril or nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile
prevăzute de prezenta lege. Salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială.
(3) Salarizarea judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție se stabilește prin legea privind indemnizațiile
pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică.
(4) Judecătorii și procurorii militari sunt militari activi și au toate drepturile și obligațiile ce decurg din această
calitate.
(5) Salarizarea și celelalte drepturi cuvenite judecătorilor și procurorilor militari se asigură de Ministerul Apărării
Naționale, în concordanță cu prevederile legislației privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele
autorității judecătorești și cu reglementările referitoare la drepturile materiale și bănești specifice calității de militar
activ și, respectiv, de salariat civil al acestui minister.
(6) Acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari se fac potrivit
normelor aplicabile cadrelor permanente din Ministerul Apărării Naționale.
Art. 74. -(1) Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul și obligația de a apăra judecătorii și procurorii
împotriva oricărui act care le -ar putea afecta independența sau imparția litatea ori ar crea suspiciuni cu privire la
acestea.
(2) Judecătorii sau procurorii care consideră că independența și imparțialitatea le sunt afectate în orice mod prin
acte de imixtiune în activitatea profesională se pot adresa Consiliului Superior a l Magistraturii, pentru a dispune
măsurile necesare, conform legii.
Art. 75. – Judecătorii și procurorii sunt liberi să organizeze sau să adere la organizații profesionale locale,
naționale sau internaționale, în scopul apărării intereselor lor profesionale, precum și la cele prevăzute de art. 10
alin. (3).
Art. 76. -(1) Judecătorii și procurorii în funcție sau pensionari au dreptul de a li se asigura măsuri speciale de
protecție împotriva amenințărilor, violențelor sau a oricăror fapte care îi pun în pericol pe ei, familiile sau bunurile
lor.
(2) Măsurile speciale de protecție, condițiile și modul de realizare a acestora se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea Ministerului Justiției și a Ministerului Administrației și Internelor.
Art. 77. -(1) Judecătorii și procurorii beneficiază de asigurare pentru risc profesional, realizată din fondurile
bugetare ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale Ministerului Justiției, Ministerului Public sau, în cazul
judecătorilor și procurorilor militari, din fondurile Ministerului Apărării Naționale, pentru viață, sănătate și bunuri,
dacă sunt afectate în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, în limita veniturilor pentru anii
lucrați în aceste funcții, dar nu în mai mult de 15 ani de activitate.
(2) La eliberarea din funcție, asigurarea prevăzută la alin. (1) încetează.
(3) Asigurarea prevăzută la alin. (1) se realizează în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului, cu avizul
Consiliului Superior al Magistraturii.
(4) Judecătorii și procurorii se pot asigura pentru risc profesional peste limita prevăzută la alin. (1).
(5) Prin hotărâre a Guvernului, se poate înființa Casa de asigurări a judecătorilor și procurorilor.
Art. 78. -(1) Judecătorii și procurorii beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 35 de zile lucrătoare.
(2) Judecătorii și procurorii au dreptul la concedii de studii de specialitate plătite pentru participarea la cursuri
sau alte forme de specializare organiza te în țară sau în străinătate, pentru pregătirea și susținerea examenului de
capacitate și de doctorat, precum și la concedii fără plată, potrivit Regulamentului privind concediile judecătorilor
și procurorilor.
(3) Judecătorii și procurorii au dreptul la concedii medicale și la alte concedii, în conformitate cu legislația în
vigoare.
(4) În perioada concediului de creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani, judecătorii sau procurorii au
dreptul la o indemnizație în cuantum de 75% din media ven iturilor nete realizate în ultimele 6 luni anterioare datei
de la care se acordă acest concediu.
(5) Judecătorii și procurorii în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea
acestora beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării
dispozițiilor legale privind plata contribuției la asigurările sociale.
(6) Judecătorii și procurorii au dreptul la închirierea locuințelor de serviciu. Locuințele de serviciu afl ate în
proprietatea sau administrarea Ministerului Justiției și unităților subordonate, precum și cele aflate în proprietatea
sau în administrarea Ministerului Public nu pot fi cumpărate de judecători, procurori sau orice alți salariați ai
acestor instituț ii.
(7) În cazul pensionării pentru limită de vârstă, titularul contractului de închiriere prevăzut la alin. (6) și după
caz, soțul, ori soția acestuia, își păstrează drepturile locative pe tot parcursul vieții.
Art. 79. – Judecătorii și procurorii beneficiază anual de 6 călătorii în țară dus -întors, gratuite, la transportul pe
calea ferată clasa I, auto, naval și aerian sau de decontarea a 7,5 litri combustibil la suta de kilometri pentru 6
călătorii în țară dus -întors, în cazul în care deplasarea se efectuează cu autoturismul.
Art. 80. -(1) Judecătorii și procurorii cu vechime continuă în magistratură de 20 de ani beneficiază, la data
pensionării sau a eliberării din funcție pentru alte motive neimputabile de o indemnizație egală cu 7 indemnizații
de încadrare lunare brute, care se impozitează potrivit legii.
(2) Indemnizația prevăzută la alin. (1) se acordă o singură dată în decursul carierei de judecător sau procuror și
se înregistrează, potrivit legii.
(3) Modul de calcul al vechimii continue în magistratură se stabilește prin hotărâre a Consiliului Superior al
Magistraturii.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
84 (4) Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul decesului judecătorului sau procurorului aflat în activitate. În acest
caz, de indemnizație beneficiază soțul/soția și copiii care se află în întreținerea acestuia la data decesului.
Art. 81. -(1) Judecătorii și procurorii cu o vechime de cel puțin 25 de ani în magistratură beneficiază, la
împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, în cuant um de 80% din media veniturilor brute
realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării.
(2) Judecătorii și procurorii sunt pensionați la cerere, înainte de împlinirea vârstei prevăzute de lege și
beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în aceste funcții. La
calcularea acestei vechimi se iau în considerare și perioadele în care judecătorul sau procurorul a exercitat profesia
de avocat, fără ca ponderea acestora să poată fi mai ma re de 10 ani.
(3) Pentru fiecare an care depășește vechimea de 25 de ani în funcția de judecător sau procuror, la cuantumul
pensiei se adaugă câte 1%, fără a se putea depăși venitul brut avut la data pensionării.
(4) De pensia de serviciu beneficia ză și judecătorii și procurorii cu o vechime în magistratură între 20 și 25 de
ani, în acest caz cuantumul pensiei prevăzut la alin. (1) fiind micșorat cu 1% pentru fiecare an care lipsește din
vechimea integrală.
(5) Persoanele care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute la alin. (1) și (3) numai în funcția de judecător
sau procuror beneficiază de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație. În acest caz,
pensia se stabilește pe baza drepturilor salariate pe care le are un judecător sau procuror în funcție în condiții
identice de vechime și nivel al instanței sau parchetului.
(6) De prevederile alin. (5) pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcția de judecător sau
procuror din motive neimputabile.
(7) Judecătorii și procurorii militari pot opta între pensia de serviciu sau pensia militară de serviciu.
(8) Judecătorii și procurorii care beneficiază de pensie de serviciu potrivit alin. (1), (2) și (4) pot cumula pensia
de serviciu cu veniturile realizate dintr- o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective.
Art. 82. – Judecătorii și procurorii de la toate instanțele, precum și magistrații -asistenți de la Înalta Curte de
Casație și Justiție și personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 86 alin. (1) nu pot fi menținuți în funcție
după împlinirea vârstei de pensionare prevăzută de lege.
Art. 83. – Soțul supraviețuitor și copiii judecătorilor și procurorilor care au dreptul la pensie de serviciu potrivit
art. 81 beneficiază de pensie de urmaș dacă îndeplinesc condițiile prevăzute pentru aceasta de Legea nr.
19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările
ulterioare.
Art. 84. -(1) Partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public al asigurărilor
sociale se suportă din bugetul de stat.
(2) Pensiile de serviciu ale ju decătorilor și procurorilor, precum și pensiile de urmaș prevăzute la art. 83 se
actualizează anual în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni a judecătorilor și procurorilor în
activitate.
(3) Dispozițiile alin. (2) se aplică și judecătorilor sau procurorilor pensionari, precum și persoanelor care
beneficiază de pensia de urmaș prevăzută la art. 83.
Art. 85. – Constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate
juridică prevăzut la art. 86 alin. (1) sau magistratul -asistent a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, personal
de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat -asistent, auditor de justiție, judecător financiar,
judecător financiar inspector, procuror financiar și consilier în secția jurisdicțională a Curții de Conturi, grefier cu
studii superioare juridice sau personal de specialitate juridică prevăzut la art. 86 alin. (1), precum și perioada în
care a fost avocat, notar, asistent judiciar, ju risconsult, consilier juridic sau a îndeplinit funcții de specialitate
juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului
Poporului, Curții de Conturi sau al Consiliului Legislativ.
Art. 86. -(1) Pe durata îndeplinirii funcției, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției, din
Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, din Institutul Național de Criminologie și din Institutul Național
al Magistraturii este asimi lat judecătorilor și procurorilor în ceea ce privește drepturile și îndatoririle, inclusiv
susținerea examenului de admitere, evaluarea activității profesionale, susținerea examenului de capacitate și de
promovare, dispozițiile prezentei legi aplicându -se în mod corespunzător, cu excepția dreptului prevăzut de art. 81
alin. (2).
(2) Stabilirea faptelor care constituie abateri disciplinare, precum și a procedurii de cercetare și aplicare a
sancțiunilor disciplinare se fac prin ordin al conducătorilor autorităților prevăzute la alin. (1).
Art. 87. -(1) Pentru merite deosebite în activitate, judecătorii și procurorii pot fi distinși cu Diploma Meritul
Judiciar.
(2) Diploma Meritul Judiciar se acordă de Președintele României, la propunerea Consiliul ui Superior al
Magistraturii, pentru judecători și la propunerea ministrului justiției, pentru procurori.
Art. 88. – Modelul diplomei și modul de confecționare a acesteia se stabilesc, cu avizul conform al Consiliului
Superior al Magistraturii, de către ministrul justiției.
Art. 89. -(1) Judecătorii și procurorii sunt datori să se abțină de la orice acte sau fapte de natură să
compromită demnitatea lor în profesie și în societate.
(2) Relațiile judecătorilor și procurorilor la locul de muncă și în societate se bazează pe respect și bună -credință.
Art. 90. -(1) Judecătorii și procurorii sunt obligați să rezolve lucrările în termenele stabilite și să soluționeze
cauzele în termen rezonabil, în funcție de complexitatea acestora și să respecte secretul profesional.
(2) Judecătorul este obligat să păstreze secretul deliberărilor și al voturilor la care a participat, inclusiv după
încetarea exercitării funcției.
Art. 91. -(1) Judecătorii și procurorii sunt obligați să aibă, în timpul ședințelor de judecată, ținuta vestimentară
corespunzătoare instanței la care funcționează.
(2) Ținuta vestimentară se stabilește prin hotărâre a Guvernului, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii și
se asigură în mod gratuit.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
85 Art. 92. – Judec ătorii și procurorii sunt obligați să prezinte, în condițiile și la termenele prevăzute de lege,
declarația de avere și declarația de interese.
TITLUL IV
Răspunderea judecătorilor și procurorilor
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Art. 93. – Judecătorii și procurorii răspund civil, disciplinar și penal, în condițiile legii.
Art. 931.-(1) Judecătorii, procurorii și magistrații -asistenți pot fi percheziționați, reținuți sau arestați preventiv
numai cu încuviințarea secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) În caz de infracțiune flagrantă, judecătorii, procurorii și magistrații -asistenți pot fi reținuți și supuși
percheziției potrivit legii, Consiliul Superior al Magistraturii fiind informat de îndată de organul care a disp us
reținerea sau percheziția.
Art. 94. -(1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
(2) Răspunderea statului este stabilită în condițiile legii și nu înlătură răspunderea judecătorilor și procurorilor
care și-au exercitat funcția cu rea -credință sau gravă neglijență.
(3) Cazurile în care persoana vătămată are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare
săvârșite în procese penale sunt stabilite de Codul de procedură penală.
(4) Dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârșite în alte
procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr- o hotărâre
definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârșită
în cursul judecății procesului și dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară.
(5) Nu este îndreptățită la repararea pagubei persoana care, în cursul procesului, a contribuit în orice mod la
săvârșirea erorii judiciare de către judecător sau procuror.
(6) Pentru repararea prejudic iului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acțiune numai împotriva statului,
reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
(7) După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile date cu respectarea prevederilor
alin. (6), statul se poate îndrepta cu o acțiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea –
credință sau gravă neglijență, a săvârșit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.
(8) Termenul de prescripție a dreptului la acțiune în toate cazurile prevăzute de prezentul articol este de un an.
Art. 95. -(1) Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii
instanțelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau
procurorilor, încălcarea obligațiilor profesionale în raporturile cu justițiabilii ori săvârșirea de către aceștia a unor
abateri disciplinare.
(2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate pune în discuție soluțiile pronunțate prin hotărârile
judecătorești, care sunt supuse căilor legale de atac.
CAPITOLUL II
Răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor
Art. 96. -(1) Judecătorii și procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndat oririle de serviciu, precum
și pentru faptele care afectează prestigiul justiției.
(2) Răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor militari poate fi angajată numai potrivit dispozițiilor
prezentei legi.
Art. 97. – Constituie abateri disciplinare:
a) încălcarea prevederilor legale referitoare la declarațiile de avere, declarațiile de interese, incompatibilități și
interdicții privind judecătorii și procurorii;
b) Abrogat;
c) intervențiile pentru soluționarea unor cereri, pretinderea sau acceptarea rezolvării intereselor personale sau
ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toți cetățenii,
precum și imixtiunea în activitatea altui judecător sau procuror;
d) desfășurarea de activități publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea
atribuțiilor de serviciu;
e) nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter;
f) nerespectar ea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu
celeritate a cauzelor;
g) refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părțile din proces;
h) Abrogat;
i) refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu;
j) exercitarea funcției cu rea -credință sau gravă neglijență dacă fapta nu constituie infracțiune;
k) efectuarea cu întârziere a lucrărilor, din motive imputabile;
l) absențe le nemotivate de la serviciu, în mod repetat;
m) atitudinea nedemnă în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu față de colegi, avocați, experți, martori sau
justițiabili;
n) neîndeplinirea obligației privind transferarea normei de bază la instanța sau parchetul la care funcționează;

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
86 o) nerespectarea dispozițiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor;
p) participarea directă sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de
investiții pentru care nu este asigurată transparența fondurilor în condițiile legii.
Art. 98. – Sancțiunile disciplinare care se pot aplica judecătorilor și procurorilor, proporțional cu gravitatea
abaterilor, sunt:
a) avertismentul;
b) diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu până la 15% pe o perioadă de la o lună la 3 luni;
c) mutarea disciplinară pentru o perioadă de la o lună la 3 luni la o instanță sau la un parchet, situate în
circumscripția aceleiași curți de apel ori în circumscripția aceluiași parchet de pe lângă acestea;
d) excluderea din magistratură.
Art. 99. – Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 98 se aplică de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii, în
condițiile legii sale organice.
TITLUL V
Dispoziții tranzitorii și finale
Art. 100. – Abrogat.
Art. 101. -(1) Judecătorii în funcție ai Înaltei Curți de Casație și Justiție își continuă activitatea până la data
expirării mandatului pentru care au fost numiți.
(2) Judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție cărora le -a expirat mandatul pentru care au fost numiți ori,
după caz, sunt eliberați din motive neimputabile, își păstrează gradul dobândit în ierarhie și pot ocupa o funcție de
judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție și pot reveni pe funcția de magistrat deținută anterior sau pe o altă
funcție de judecător ori procuror sau pot opta pentru intrarea în avocatură sau notariat, fără examen.
Art. 102. – Judecătorii și procurorii care au, la data intrării în vigoare a prezentei legi, norma de bază la instituții
de învățământ superior juridic, au obligația ca, începând cu anul universitar următor, să -și transfere norma de
bază la instanța sau parchetul la care funcționează ori să renunțe la calitatea de judecător sau procuror.
Art. 103. -(1) Judecătorii și procurorii în funcție, precum și personalul de specialitate juridică prevăzut la art.
86 alin. (1) care au beneficiat de vechime în magistratură potrivit Legii nr. 92/1992 pentru organizarea
judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, își păstrează această vechime.
(2) Salarizarea magistraților -asistenți se face potrivit anexei nr. 1 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.
177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr. 347/2003 , în baza
coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 19, 20, 18 pentru magistrații -asistenți gradul I, II, III, la nr. crt.
12, 13, 19 pentru magistrații -asistenți șefi, gradul I, II, III și la nr. crt. 12 pentru prim -magistratul-asistent.
Art. 104. – Abrogat.
Art. 105. -(1) Judecătorii și procurorii militari care își continuă activitatea la instanțele și parchetele militare,
redistribuiți pe funcții inferioare, își păstrează drepturile salariale de care beneficiază la data redistribuirii. Celelalte
dispoziții ale prezentei legi se aplică în mod corespunzător și judecătorilor și procurorilor militari.
(2) Transferul judecătorilor și procurorilor militari, la cerere sau ca urmare a reducerii posturilor, se face la
instanțe și parchete civile de grad egal, potrivit opțiunii exprimate, în limita posturilor disponibile.
Art. 106. – Consiliul Superior al Magistraturii aprobă, prin hotărâre care se publică în Monitorul Ofici al al
României, Partea I:
a) Regulamentul privind concursul de admitere și examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii,
care prevede modul de organizare, tematica, bibliografia, probele de examen, procedura de desfășurare a
concursul ui de admitere și a examenului de absolvire, precum și media minimă de admitere și de absolvire a
Institutului Național al Magistraturii;
b) Regulamentul Institutului Național al Magistraturii;
c) Regulamentul privind examenul de capacitate al jude cătorilor stagiari și al procurorilor stagiari, care prevede
modul de organizare, tematica, bibliografia, probele de examen, procedura de desfășurare și media minimă de
promovare a examenului de capacitate al judecătorilor stagiari și al procurorilor stagi ari;
d) Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură;
e) Regulamentul privind modul de desfășurare a cursurilor de formare profesională continuă a judecătorilor și
procurorilor și atestare a rezultatelor obținute;
f) Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor;
g) Regulamentul de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a
judecătorilor și procurorilo r;
h) Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor;
i) Regulamentul privind concediile judecătorilor și procurorilor.
.
Art. 107. -(1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la publicarea î n Monitorul Oficial al României,
Partea I.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
87 a) dispozițiile art. 6, art. 12, art. 14 -16, art. 36- 43, art. 55, art. 58 și art. 59 -69 din Legea Curții Supreme de
Justiție nr. 56/1993 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 8 februarie 1999, cu
modificările și completările ulterioare;
b) dispozițiile art. 2 alin. (2), art. 3, art. 42-69, art. 91-1201 și art. 121 -1311 din Legea nr. 92/1992 pentru
organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997,
cu modificările și completările ulterioare, cu excepția dispozițiilor art. 66 privind vechimea în magistratură
necesară pentru promovarea în funcția de judecător sau procuror, care se abrogă pe data de 1 ianuarie 2005.
(3) Disp ozițiile art. 13 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 56 din 8 februarie 1999, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă pe data de 1
ianuarie 2005.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condițiile art. 77 alin. (2) și cu respectarea
prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată.

Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară
din 28/06/2004
(cu completările și modificările până data de 25/07/2005)
Text actual izat până la data de 25.07.2005 avându -se în vedere următoarele acte:
– O.U.G. nr. 124/2004
– Legea nr. 71/2005
– Legea nr. 247/2005 .
Organizarea judiciară se instituie având ca finalitate asigurarea respectării drepturilor și a libertăților
fundamentale ale persoanei prevăzute, în principal, în următoarele documente: Carta internațională a drepturilor
omului, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Convenția Organizației
Națiunilor Unite asupra drepturilor copilului și Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, precum și
pentru garantarea respectării Constituției și a legilor țării.
Organizarea judiciară are, de asemenea, ca obiectiv de bază asigurarea respectării dreptului la un proces
echitabil și judecarea proceselor de către instanțe judecătorești în mod imparțial și independent de orice influențe
extranee.
TITLUL I
Dispoziții generale
CAPITOLUL I
Principiile organizării judiciare
Art. 1. -(1) Puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiție și de celelalte instanțe
judecătorești stabilite de lege.
(2) Consiliul Superi or al Magistraturii este garantul independenței justiției.
(3) Ministerul Public își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, în condițiile legii.
Art. 2. -(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii, este unică, imparțială și egală pentru toți.
(2) Justiția se realizează prin următoarele instanțe judecătorești:
a) Înalta Curte de Casație și Justiție;
b) curți de apel;
c) tribunale;
d) tribunale specializate;
d1) instanțe militare;
e) judecătorii.
Art. 3. – Competența organelor judiciare și procedura judiciară sunt stabilite de lege.
Art. 4. -(1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără
ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.
(2) Parchetele funcționează pe lângă instanțele de judecată, conduc și supraveghează activitatea de cercetare
penală a poliției judiciare, în condițiile legii.
Art. 5. – Ministerul Justiției asigură buna organizare și administrare a justiției ca serviciu public.
CAPITOLUL II
Accesul la justiție
Art. 6. -(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor
sale legitime în exercitarea dreptului său la un proces echi tabil.
(2) Accesul la justiție nu poate fi îngrădit.
Art. 7. -(1) Toate persoanele sunt egale în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.
(2) Justiția se realizează în mod egal pentru toți, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă,
religie, sex, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, avere, origine ori condiție socială sau de orice alte
criterii discriminatorii.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
88 Art. 8. – Asistența judiciară internațională se solicită sau se acordă în condițiile prevăz ute de lege, de tratatele
internaționale la care România este parte sau, după caz, pe bază de reciprocitate.
__________
Articolul a fost modificat prin Titlul VI art. I pct. 3 din Legea nr. 247/2005 .
Art. 9. – Plenul Consiliului Superior al Magistraturii funcționează ca instanță de judecată pentru soluționarea
contestațiilor formulate de judecători și procurori împotriva hotărârilor pronunțate de secți ile Consiliului Superior al
Magistraturii, cu excepția celor date în materie disciplinară.
CAPITOLUL III
Dispoziții generale privind procedura judiciară
Art. 10. – Toate persoanele au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor î ntr-un termen rezonabil,
de către o instanță imparțială și independentă, constituită potrivit legii.
Art. 101.- Activitatea de judecată se desfășoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor și
continuității, cu excepția situațiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective.
Art. 11. – Ședințele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege. Pronunțarea hotărârilor se
face în ședință publică, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.
Art. 111.-(1) Ședințele de judecată se înregistrează prin mijloace tehnice video sau audio, ori se consemnează
prin stenografiere. Înregistrările sau stenogramele se transcriu de îndată.
(2) Grefierul sau specialistul în stenografie consemn ează toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor
prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată.
(3) La cerere, părțile pot primi o copie a transcrierii înregistrărilor, stenogramelor sau notelor grefierului.
Art. 12. -(1) Procedura judiciară se desfășoară în limba română.
(2) Cetățenii români aparținând minorităților naționale au dreptul să se exprime în limba maternă, în fața
instanțelor de judecată, în condițiile prezentei legi.
(3) În cazul în care una sau mai mul te părți solicită să se exprime în limba maternă, instanța de judecată
trebuie să asigure, în mod gratuit, folosirea unui interpret sau traducător autorizat.
(4) În situația în care toate părțile solicită sau sunt de acord să se exprime în limba maternă, instanța de
judecată trebuie să asigure exercitarea acestui drept, precum și buna administrare a justiției cu respectarea
principiilor contradictorialității, oralității și publicității.
(5) Cererile și actele procedurale se întocmesc numai în limba română.
(6) Dezbaterile purtate de părți în limba maternă se înregistrează, consemnându -se în limba română.
Obiecțiunile formulate de cei interesați cu privire la traduceri și consemnarea acestora se rezolvă de instanța de
judecată până la încheierea d ezbaterilor din acel dosar consemnându- se în încheierea de ședință.
(7) Interpretul sau traducătorul va semna pe toate actele întocmite, pentru conformitate, atunci când acestea
au fost redactate sau consemnarea s- a făcut în baza traducerii sale.
Art. 13. – Dreptul la apărare este garantat. În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie reprezentate sau,
după caz, asistate de un apărător, ales sau numit din oficiu, potrivit legii.
Art. 14. – Hotărârile judecătorești trebuie respectate și aduse la îndeplinire în condițiile legii.
Art. 15. – Hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și
exercitate conform dispozițiilor legale.
TITLUL II
Instanțele judecătorești
CAPITOLUL I
Înalta Curte de Casație și Justiție
SECȚIUNEA 1
Organizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție
Art. 16. -(1) În România funcționează o singură instanță supremă, denumită Înalta Curte de Casație și Justiție,
cu personalitate juridică și cu sediul în capitala țării.
(2) Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe
judecătorești, potrivit competenței sale.
(3) Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție are calitatea de ordonator principal de credite.
(4) Cheltuielile necesare funcționării se finanțează din bugetul de stat.
Art. 17. -(1) Înalta Curte de Casație și Justiție se compune din: președinte, un vicepreședinte, 4 președinți de
secții și judecători.
(2) Înalta Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții – Secția civilă și de proprietate intelectuală,
Secția penală, Secția comercială, Secția de contencios administrativ și fiscal -, Completul de 9 judecători și Secțiile
Unite, fi ecare având competență proprie.
Art. 18. -(1) În cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție funcționează magistrați -asistenți, stabiliți prin statul
de funcții.
(2) Înalta Curte de Casație și Justiție cuprinde în structură Cancelaria, direcții, servicii și birouri, cu personalul
stabilit prin statul de funcții.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
89 SECȚIUNEA a 2 -a
Competența Înaltei Curți de Casație și Justiție
Art. 19. – Secția civilă și de proprietate intelectuală, Secția penală, Secția comercială și Secția de contencios
administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de
curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Art. 20. – Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă:
a) în primă instanță, procesele și cererile date prin lege în competența de primă instanță a Înaltei Curți de
Casație și Justiție;
b) recursurile, în condițiile prevăzute de lege.
Art. 21. -(1) Secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu competența fiecăreia, soluționează:
a) cererile de strămutare, pentru motivele prevăzute în codurile de procedură;
b) conflictele de competență, în cazurile prevăzute de lege;
c) orice alte cereri prevăzute de lege.
(2) Secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție soluționează și recursurile declarate împotriva hotărârilor
nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nici o altă cale, iar cursul
judecății a fost întrerupt în fața curților de apel.
Art. 22. -(1) Completul de 9 judecători soluționează recursurile și cererile în cauzele judecate în primă instanță
de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
(2) Completul de 9 judecători judecă și alte cauze date în competența sa prin lege, precum și ca instanță
disciplinară.
Art. 23. – Înalta Curte de Casație și Justiție se constituie în Secții Unite pentru:
a) judecarea recursurilor în interesul legii;
b) soluționarea, în condițiile prezentei legi, a sesizărilor privind schimbarea jurisprudenței Înaltei Curți de
Casație și Justiție;
c) sesizarea Curții Constituționale pentru controlul constituționalității legilor înainte de promulgare.
Art. 24. – Dacă o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție consideră că este necesar să revină asupra propriei
jurisprudențe, întrerupe judecata și sesizează Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, care judecă cu
citarea părților din dosarul a cărui judecată a fost întreruptă. După ce Secțiile Unite s- au pronunțat asupra sesizării
privind schimbarea jurisprudenței, judecata continuă.
Art. 25. -(1) La sfârșitul fiecărui an, Înalta Curte de Casație și Justiție, în Secții Unite, stabilește cazurile în
care este necesară îmbunătățirea legislației și le comunică ministrului justiției.
(2) Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție poate încuviința ca judecătorii să se informeze la sediul
instanțelor asupra aspectelor privind aplicarea corectă și unitară a legii, făcând cunoscută jurisprudența Înaltei
Curți de Casație și Justiție, și să constate situații care justifică propuneri de îmbunătățire a legislației.
SECȚIUNEA a 3 -a
Conducerea Înaltei Curți de Casație și Justiție
Art. 26. -(1) Conducerea Înaltei Curți de Casație și Justiție se exercită de președinte, vicepreședinte și colegiul
de conducere.
(2) Președintele reprezintă Înalta Curte de Casație și Justiție în relațiile interne și internaționale.
(3) Președintele, vicepreședintele și 9 judecători, aleși pe o perioadă de 3 ani în adunarea generală a
judecătorilor, cu reprezentarea fiecărei secții, constituie colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Când se dezbat probleme economico- financiare și administrative, la ședințele colegiului de conducere participă
managerul economic al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care are vot consultativ. La ședințele colegiilor de
conducere pot participa și președinții de secții.
Art. 27. -(1) Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție are următoarele atribuții:
a) aprobă Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă, precum și statele de funcții și de
personal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție;
b) analizează candidaturile depuse pentru funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiției și prezintă
Plenului Consiliului Superior al Magistraturii raportul consultativ asupra promovării în funcția de judecător la Înalta
Curte de Casație și Justiție;
c) propune Consiliului Superior al Magistra turii numirea, promovarea, transferul, suspendarea și încetarea din
funcție a magistraților -asistenți;
d) organizează și supraveghează rezolvarea petițiilor, în condițiile legii;
e) Abrogat.
f) propune proiectul de buget al Înaltei Curți de Casație și Justiție;
g) exercită alte atribuții prevăzute în Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
(2) Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție este prezidat de către președinte, iar în lipsa
acestuia, de către vicepreședinte.
(3) Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție se întrunește trimestrial sau ori de câte ori este
necesar, la convocarea președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție sau la solicitarea a cel puțin 3 dintre
membrii săi.
(4) Hotărârile colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție se adoptă cu votul majorității
membrilor săi.
Art. 28. – Adunarea generală a judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție se întrunește pentru:
a) aprobarea raportului anual de activitate, care se dă publicității;
b) aprobarea bugetului Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu avizul consultativ al Ministerului Finanțelor Publice;
c) alegerea celor 2 membri pentru Consiliul Superior al Magistraturii, în condițiile legii.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
90 SECȚIUNEA a 4 -a
Completele de judecată
Art. 29. -(1) Completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiași secții.
(2) Dacă numărul de judecători necesar formării completului de judecată nu se poate asigura, acesta se
constituie cu judecători de la celelalte secții, desemnați de către președintele sau vicepreședintele Înaltei Curți de
Casație și Justiție.
Art. 30. -(1) Completul de 9 judecători este prezidat de președintele sau vicepreședintele Înaltei Curți de
Casație și Justiție. În lipsa acestora, completul poate fi prezidat de un președinte de secție sau de un judecător
desemnat în acest scop de președintele ori vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
(2) Completul de 9 judecători se constituie, de regulă, din judecători specializați, în funcție de natura cauzei.
Art. 31. -(1) Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție prezidează Secțiile Unite, Completul de 9
judecători, iar în cadrul secțiilor orice complet, când participă la judecată.
(2) În lipsa președintelui, ședințele la care acesta trebuie să ia parte sunt prezidate de vicepreședintele instanței
sau de un președinte de secție.
(3) Președinții de secții pot prezida orice complet de judecată din cadrul secției, iar ceilalți judecători prezidează
prin rotație.
Art. 32. – În cazul în care Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în Secții Unite, la judecată trebuie să ia parte
cel puțin două treimi din numărul judecătorilor în funcție. Decizia poate fi luată numai cu majoritatea voturilor
celor prezenți.
CAPITOLUL II
Curțile de apel, tribunalele, tribunalele specializate și judecătoriile
SECȚIUNEA 1
Organizarea curților de apel, a tribunalelo r, a tribunalelor
specializate și a judecătoriilor
Art. 33. -(1) Curțile de apel sunt instanțe cu personalitate juridică, în circumscripția cărora funcționează mai
multe tribunale și tribunale specializate, potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta lege.
(2) Abrogat.
(3) În cadrul curților de apel funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze
penale, cauze comerciale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și
fluviale sau pentru alte materii.
Art. 34. -(1) Tribunalele sunt instanțe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui județ și al
municipiului București, și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ.
(2) Abrogat.
(3) În circumscripția fiecărui tribunal sunt cuprinse toate judecătoriile din județ sau, după caz, din municipiul
București.
(4) În cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze
penale, cauze comerciale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și
fluviale sau pentru alte materii.
Art. 35. -(1) În domeniile prevăzute de art. 34 alin. (4) se pot înființa tribunale specializate.
(2) Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor și al
municipiului București și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ.
(3) Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Art. 36. -(1) Judecătoriile sunt instanțe fără personalitate juridică, organizate în județe și în sectoarele
municipiului București, potrivit anexei.
(2) Localitățile care fac parte din circumscripțiile judecătoriilor din fiecare județ se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea ministrului justiției, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
Art. 37. -(1) În raport cu natura și numărul cauzelor, în cadrul judecătoriilor se pot înființa secții sau comp lete
specializate.
(2) În cadrul judecătoriilor se vor organiza secții sau complete specializate pentru minori și familie.
Art. 371.-(1) Completele și secțiile specializate pentru minori și familie, precum și tribunalele specializate
pentru mino ri și familie judecă atât infracțiunile săvârșite de minori, cât și infracțiunile săvârșite asupra minorilor.
(2) Când în aceeași cauză sunt mai mulți inculpați, unii minori și alții majori și nu este posibilă disjungerea,
competența aparține tribunalului specializat pentru minori și familie.
(3) Dispozițiile Codului de procedură penală se aplică în mod corespunzător.
Art. 38. -(1) Secțiile și completele specializate ale curților de apel și ale instanțelor din circumscripția acestora
se înființează la propunerea colegiilor de conducere ale fiecărei instanțe, prin hotărâre a Consiliului Superior al
Magistraturii.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
91 (2) Componența secțiilor și completelor specializate se stabilește de colegiul de conducere al instanței, în raport
cu volumul de activitate, ținându -se seama de specializarea judecătorului.
(3) În mod excepțional, în situația în care în cadrul unei secții nu se poate constitui un complet de judecată,
colegiul de conducere al instanței poate dispune participarea unor judecători de la alte secții.
Art. 39. – În raport cu volumul de activitate, cu natura și complexitatea cauzelor deduse judecății, pentru curțile
de apel , tribunale și judecătorii se pot înființa sedii secundare cu activitate permanentă în alte localități din județ
sau în municipiul București.
SECȚIUNEA a 2 -a@
Competența instanțelor judecătorești
Art. 40 – 45. – Abrogate.
SECȚIUNEA a 3 -a
Conducerea instanțelor judecătorești
Art. 46. -(1) Fiecare instanță judecătorească este condusă de un președinte care exercită atribuțiile
manageriale în scopul organizării eficiente a activității acesteia.
(2) Președinții curților de apel și ai tribunalelor exercită, de asemenea, atribuții de coordonare și control ale
administrării instanței unde funcționează, precum și ale instanțelor din circumscripție.
(3) Președinții judecătoriilor și ai tribunalelor specializate exercită și atribuții de administrare a instanței.
Art. 47. – Președinții curților de apel au calitatea de ordonator secundar de credite, iar președinții tribunalelor
au calitatea de ordonator terțiar de credite.
Art. 48. -(1) În funcție de volumul de activitate și de complexitatea cauzelor, la curțile de apel, tribunale și
tribunale specializate, președintele poate fi ajutat de 1 -2 vicepreședinți, iar la judecătorii, președintele poate fi
ajutat de un vicepreședinte.
(2) La Curtea de Apel București și la Tribunalul București, președintele poate fi ajutat de 1 -3 vicepreședinți.
Art. 49. -(1) Președinții și vicepreședinții instanțelor judecătorești iau măsuri pentru organizarea și buna
funcționare a instanțelor pe care le conduc și, după caz, a instanțelor din circumscripțiile acestora, asigură și
verifică respectarea obligațiilor statutare și a regulamentelor de către judecători și personalul auxiliar de
specialitate.
(2) Verificările efectuate personal de președinți sau vicepreședinți sau prin judecători anume desemnați trebuie
să respecte principiile independenței judecătorilor și supunerii lor numai legii, precum și autoritatea de lucru
judecat.
Art. 50. – Președinții instanțelor desemnează judecătorii care urmează să îndeplinească, potrivit legii, și a lte
atribuții decât cele privind activitatea de judecată.
Art. 51. – Secțiile instanțelor judecătorești sunt conduse de câte un președinte de secție.
Art. 52. -(1) În cadrul fiecărei instanțe judecătorești funcționează un colegiu de conducere, care hotărăște cu
privire la problemele generale de conducere ale instanței și îndeplinește atribuțiile prevăzute la art. 38.
(2) Colegiile de conducere sunt formate dintr- un număr impar de membri și au următoarea componență;
a) la curțile de apel și tribunale: președintele și 6 judecători, aleși pe o perioadă de 3 ani în adunarea generală a
judecătorilor;
b) la tribunale specializate și judecătorii: președintele și 2 sau 4 judecători, aleși pe o perioadă de 3 ani în
adunarea generală a judecătoril or.
(3) Hotărârile colegiului de conducere se adoptă cu votul majorității membrilor săi.
(4) La ședințele colegiilor de conducere pot participa și președinții de secții.
(5) La curțile de apel și tribunale, când colegiul de conducere dezbate pr obleme economico-financiare sau
administrative, la ședințele acestuia participă și managerul economic al instanței, cu vot consultativ.
(6) În funcție de problemele supuse dezbaterii, la ședințele colegiilor de conducere ale curților de apel, ale
tribunalelor și tribunalelor specializate pot fi invitați și judecători de la alte instanțe, care nu au drept de vot.
(7) Membrii aleși ai colegiilor de conducere pot fi revocați de adunările generale în cazul exercitării
necorespunzătoare a atribuțiilor prevăzute de lege.
Art. 53. -(1) La instanțele judecătorești se organizează, anual sau ori de câte ori este necesar, adunări
generale ale judecătorilor.
(2) Adunările generale ale judecătorilor se convoacă după cum urmează:
a) adunarea generală a curții de apel și adunarea generală a judecătorilor din circumscripția acesteia – de
președintele curții de apel;
b) adunarea generală a tribunalului și adunarea generală a judecătorilor din circumscripția acestuia – de
președintele tribunalului;
c) adunarea generală a tribunalului specializat – de președintele acestuia;
d) adunarea generală a judecătorilor – de președintele judecătoriei.
(3) Adunările generale ale judecătorilor se convoacă și la solicitarea unei treimi din numărul judecă torilor care
fac parte din aceasta.
(4) Adunările generale ale judecătorilor se pot convoca și de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii sau
colegiul de conducere al instanței.
Art. 54. – Adunările generale ale judecătorilor, prevăzute la art. 53 alin. (1), au următoarele atribuții:
a) dezbat activitatea anuală desfășurată de instanțe;
b) aleg, în condițiile legii, membrii Consiliului Superior al Magistraturii;

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
92 c) dezbat probleme de drept;
d) analizează proiecte de acte normative, la solicitarea ministrului justiției sau a Consiliului Superior al
Magistraturii;
e) formulează puncte de vedere la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii;
e1) aleg și revocă membrii colegiilor de conducere;
e2) inițiază procedura de revocare a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile prevăzute de
Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii;
f) îndeplinesc alte atribuții prevăzute de lege sau regulamente.
SECȚIUNEA a 4 -a
Completele de judecată
Art. 55. -(1) Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului,
urmărind asigurarea continuității completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepțional, pe
baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești.
(2) Completul de judecată este prezidat, prin rotație, de unul din tre membrii acestuia.
Art. 56. -(1) Repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat.
(2) Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decât în condițiile prevăzute de
lege.
Art. 57. -(1) Cauzele date, potrivit legii, în competența de primă instanță a judecătoriei, tribunalului și curții de
apel se judecă în complet format dintr -un judecător, cu excepția cauzelor privind conflictele de muncă și de
asigurări sociale.
(2) Apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători, cu
excepția cazurilor în care legea prevede altfel.
(3) În cazul completului format din 2 judecători, dacă aceștia nu ajung la un acord asupra hotărârii ce urmează
a se pronunța, procesul se judecă din nou în complet de divergență, în condițiile legii.
(4) Completul de divergență se constituie prin includerea, în completul de judecată, a președintelui sau a
vicepreședintelui instanței, a președintelui de secție ori a judecătorului din planificarea de permanență.
Art. 58. -(1) Completul pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și
asigurări sociale se constituie din 2 judecători și 2 asistenți judiciari.
(2) Asistenții judiciari participă la deliberări cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate. Opinia
acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează.
(3) În cazul în care judecătorii care intră în compunerea completului de judecată nu ajung la un acord asupra
hotărârii ce urmează a se pronunța, procesul se judecă din nou în complet de divergență, prevederile art. 57 alin.
(3) și (4) fiind aplicabile.
CAPITOLUL III
Instanțele militare
Art. 581.-(1) Instanțele militare sunt:
a) Tribunalele militare;
b) Tribunalul Militar Teritorial București;
c) Curtea Militară de Apel București.
(2) Circumscripțiile instanțelor militare sunt prevăzute în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezenta
lege.
(3) Instanțele militare au, fiecare, statut de unitate militară, cu indicativ propriu.
Art. 582.-(1) Instanțele militare judecă la sediul acestora. Pentru motive temeinice, instanța poate dispune ca
judecata să se desfășoare în alt loc.
(2) Instanțele militare pot judeca și pe teritoriul altor state, militari români, membri ai unei forțe multinaționale,
în condițiile în care, potrivit unei convenții internaționale, pe teritoriul statului primitor poate fi exercitată
jurisdicția română.
Art. 583.-(1) La ședințele de judecată, judecătorii și procurorii militari sunt obligați să poarte uniforma
militară.
(2) Când inculpatul este militar activ, președintele completului de judecată, precum și procurorul care participă
la jud ecarea cauzei trebuie să facă parte cel puțin din aceeași categorie de grade.
(3) Când gradul procurorului nu face parte din aceeași categorie cu gradul învinuitului sau inculpatului, acesta
va fi asistat de un alt procuror cu grad din categoria coresp unzătoare, numit de conducătorul parchetului la care
este înregistrată cauza.
Art. 584.-(1) În municipiile București, Cluj -Napoca, Iași și Timișoara funcționează tribunale militare.
(2) Tribunalele militare judecă procesele și cererile date prin lege în competența lor.
(3) Tribunalul militar este condus de un președinte ajutat de un vicepreședinte. Dispozițiile art. 52 -54 se aplică
în mod corespunzător, colegiile de conducere fiind formate din președinte și doi judecători.
Art. 585.-(1)În municipiul București funcționează Tribunalul Militar Teritorial București.
(2) Tribunalul Militar Teritorial București este condus de un președinte ajutat de un vicepreședinte. Dispozițiile
art. 52- 54 se aplică în mod corespunzător, colegiul de conducere fiind format din președinte și doi judecători.
(3) Președintele Tribunalului Militar Teritorial București este ordonator terțiar de credite.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
93 Art. 586.-(1) Curtea Militară de Apel funcționează în municipiul București, ca instanță unică, cu p ersonalitate
juridică, fiind condusă de un președinte ajutat de un vicepreședinte. Dispozițiile art. 52 -54 se aplică în mod
corespunzător, colegiul de conducere fiind format din președinte și doi judecători.
(2) Președintele Curții Militare de Apel București este ordonator secundar de credite.
TITLUL III
Ministerul Public
CAPITOLUL I
Atribuțiile Ministerului Public
Art. 59. -(1) Ministerul Public își exercită atribuțiile în temeiul legii și este condus de procurorul general al
Parche tului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
(2) Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiilor legalității, imparțialității și controlului ierarhic, sub
autoritatea ministrului justiției, în condițiile legii.
(3) Procurorii își exercită funcțiile în conformitate cu legea, respectă și protejează demnitatea umană și apără
drepturile persoanei.
(4) Parchetele sunt independente în relațiile cu instanțele judecătorești, precum și cu celelalte autorități publice.
Art. 60. – Ministerul Public exercită, prin procurori, următoarele atribuții:
a) efectuează urmărirea penală în cazurile și în condițiile prevăzute de lege și participă, potrivit legii, la
soluționarea conflictelor prin mijloace alternative;
b) conduce și supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției judiciare, conduce și controlează
activitatea altor organe de cercetare penală;
c) sesizează instanțele judecătorești pentru judecarea cauzelor penale, potrivit legii;
d) exercită acțiunea civilă, în cazurile prevăzute de lege;
e) participă, în condițiile legii, la ședințele de judecată;
f) exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, în condițiile prevăzute de lege;
g) apără drepturile și interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție, ale dispăruților și ale
altor persoane, în condițiile legii;
h) acționează pentru prevenirea și combaterea criminalității, sub coordonarea ministrului justiției, pentru
realizarea unitară a politicii penale a statului;
i) studiază cauzele care generează sau favorizează criminalitatea, elaborează și prezintă ministrului justiției
propuneri în vederea eliminării acestora, precum și pentru perfecționarea legislației în domeniu;
i1) verifică respectarea legii la locurile de deținere preventivă;
j) exercită orice alte atribuții prevăzute de lege.
Art. 61. -(1) Dispozițiile procurorului ierarhic superior, date în scris și în conformitate cu legea, sunt obligatorii
pentru procurorii din subordine.
(2) În soluțiile dispuse, procurorul este independent, în condițiile prevăzute de lege. Procurorul poate contesta
la Consiliul Superior al Magistraturii, în cadrul procedurii de verificare a conduitei judecătorilor și procurorilor,
intervenția procurorului ierarhic superior, în orice formă, în efectuarea urmăririi penale sau în adoptarea soluției.
(3) Soluțiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul ierarhic superior, când sunt
apreciate ca fiind nelegale. Măsura infirmării este supusă controlului instanței competente să judece cauza în fond,
la cererea procurorului care a adoptat soluția.
(4) Lucrările repartizate pot fi trecute altui procuror numai în cazul suspendării sau al încetării calității acestuia,
potrivit leg ii, ori, în absența sa, dacă există cauze obiective care justifică urgența și care împiedică rechemarea sa.
Procurorul poate contesta la Consiliul Superior al Magistraturii, în cadrul procedurii de verificare a conduitei
judecătorilor și procurorilor măsura dispusă de procurorul ierarhic superior.
Art. 62. -(1) Procurorii din fiecare parchet sunt subordonați conducătorului parchetului respectiv.
(2) Conducătorul unui parchet este subordonat conducătorului parchetului ierarhic superior din aceeaș i
circumscripție.
(3) Controlul exercitat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de
procurorul general al Parchetului Național Anticorupție sau de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea
de ap el asupra procurorilor din subordine se poate realiza direct sau prin procurori anume desemnați.
Art. 63. -(1) Organele de poliție judiciară își desfășoară activitatea de cercetare penală, în mod nemijlocit, sub
conducerea și supravegherea procurorului, fiind obligate să aducă la îndeplinire dispozițiile acestuia.
(2) Serviciile și organele specializate în culegerea, prelucrarea și arhivarea informațiilor au obligația de a pune,
de îndată, la dispoziția parchetului competent, la sediul acestuia, toate datele și toate informațiile, neprelucrate,
deținute în legătură cu săvârșirea infracțiunilor.
(3) Nerespectarea obligațiilor prevăzute la alin. (1) și (2) atrage răspunderea juridică potrivit legii.
Art. 64. -(1) Procurorul participă la ședințele de judecată, în condițiile legii, și are rol activ în aflarea
adevărului.
(2) Procurorul este liber să prezinte în instanță concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii, ținând
seama de probele administrate în cauză. Procurorul poate contesta la Consiliul Superior al Magistraturii intervenția
procurorului ierarhic superior, pentru influențarea în orice formă a concluziilor.
(3) În procesele penale, la ședința de judecată, poate participa procurorul care a efectuat urmărirea penală sau
alt procuror desemnat de conducătorul parchetului.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
94 Art. 65. – Procurorul exercită, în condițiile legii, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești pe care le
consideră netemeinice și nelegale.
Art. 66. -(1) Ministrul justiției, când consideră necesar, din proprie inițiativă sau la cererea Consiliului Superior
al Magistraturii, exercită controlul asupra procurorilor, prin procurori anume desemnați de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, de procurorul general al Parchetului
Național Anticorupție, ori de ministrul justiției.
(2) Controlul constă în verificarea eficienței manageriale, a modului în care procurorii își îndeplinesc atribuțiile
de serviciu și în care se desfășoară raporturile de serviciu cu justițiabilii și cu celelalte persoane implicate în
lucrările de competența parchetelor. Controlul nu poate viza măsurile dispuse de procuror în cursul urmăririi
penale și soluțiile adoptate.
(3) Ministrul justiției poate să ceară procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție sau, după caz, procurorului general al Parchetului Național Anticorupție informări asupra activității
parchetelor și să dea îndrumări scrise cu privire la măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea și combaterea
eficientă a criminalității.

CAPITOLUL II
Organizarea Ministerului Public
SECȚIUNEA 1
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Art. 67. -(1) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție coordonează activitatea parchetelor din
subordine, îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege, are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului
Public.
(2) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este condus de procurorul general al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ajutat de un prim -adjunct și un adjunct.
(21) În activitatea sa, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este ajutat
de 3 consilieri.
(3) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este ordonator principal de
credite.
Art. 68. – Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție reprezintă Ministerul
Public în relațiile cu celelalte autorități publice și cu orice persoane juridice sau fizice, din țară sau din străinătate.
Art. 69. – Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție exercită, dire ct sau
prin procurori anume desemnați, controlul asupra tuturor parchetelor.
Art. 70. -(1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție participă la
ședințele Înaltei Curți de Casație și Justiție în Secții Unite, precum și la orice complet al acesteia, când consideră
necesar.
(2) În cazul imposibilității de participare, procurorul general deleagă pe prim -adjunctul sau pe adjunctul său ori
pe un alt procuror pentru a participa, în locul său, la ședințele Înaltei Curți de Casație și Justiție prevăzute la alin.
(1).
Art. 71. – Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție desemnează, dintre
procurorii acestui parchet, pe procurorii care participă la ședințele Curții Constituționale, în cazurile prevăzute de
lege.
Art. 72. -(1) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție are în structură secții conduse de
procurori șefi, care pot fi ajutați de adjuncți. în cadrul secțiilor pot funcționa servicii și birouri co nduse de procurori
șefi.
(2) În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție funcționează Direcția de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ca structură specializată în combaterea criminalității
organizate și terorismului.
(3) Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism se încadrează cu procurori
numiți prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu avizul
Consiliului Superior al Magistraturii, în limita posturilor prevăzute în statul de funcții, aprobat potrivit legii.
(4) Pentru a fi numiți în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
procurorii trebuie s ă aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproșabilă, o vechime de cel puțin 6
ani în funcția de procuror sau judecător și să fi fost declarați admiși în urma interviului organizat de comisia
constituită în acest scop.
(5) La interviu p oate participa orice procuror care îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (4).
(6) Interviul constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacității de a lua decizii și de a -și asuma
răspunderea, rezistenței la stres, precum și altor calități specifice.
(7) La evaluarea candidaților, vor fi avute în vedere și activitatea desfășurată de procurori, cunoașterea unei
limbi străine și cunoștințele de operare pe calculator.
(8) Comisia prevăzută la alin. (4) este numită prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, și este formată din 3 procurori din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism. Din comisie pot face parte și specialiști în psihologie, resurse umane și alte
domenii.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
95 (9) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție evaluează, anual, rezultatele
obținute de procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Teror ism.
(10) Procurorii numiți în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
pot fi revocați prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu
avizul Consili ului Superior al Magistraturii, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției sau
în cazul aplicării unei sancțiuni disciplinare.
(11) La data încetării activității în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit
legii.
(12) Atribuțiile, competența, structura, organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiun ilor de
Criminalitate Organizată și Terorism sunt stabilite prin lege specială.
(13) Dispozițiile art. 48 alin. (10) și (11) din Legea nr. 303/2004 se aplică în mod corespunzător.
Art. 73. – În exercitarea atribuțiilor ce -i revin, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție emite ordine cu caracter intern.
Art. 74. -(1) În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție funcționează colegiul de
conducere, care hotărăște asupra problemelor generale de conducere ale Ministerului Public.
(2) Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este constituit din
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prim -adjunctul, și 5 procurori aleși
în adunarea generală a procurorilor.
(3) Dispozițiile art. 52 alin. (3) -(7) se aplică în mod corespunzător.
Art. 75. -(1) Aduna rea generală a procurorilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se
convoacă de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, anual sau ori de
câte ori este necesar.
(2) Dispozițiile art. 54 se aplică în mod corespunzător.
Art. 751.- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție elaborează anual un raport privind activitatea
desfășurată, pe care îl prezintă Consiliului Superior al Magistraturii și ministrului justiției, n u mai târziu de luna
februarie a anului următor. Ministrul justiției va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de activitate a
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
SECȚIUNEA a 2 -a
Parchetul Național Anticorupție
Art. 76. -(1) Parchetul Național Anticorupție este specializat în combaterea infracțiunilor de corupție, potrivit
legii, își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României, și funcționează pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
(2) Parchetul Național Anticorupție se organizează ca structură autonomă în cadrul Ministerului Public și este
coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
(3) Parchetul Național Anticorupție are personalitate juridică și sediul în municipiul București.
Art. 77. -(1) Parchetul Național Anticorupție își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al
imparțialității și al controlului ierarhic.
(2) Parchetul Național Anticorupție este independent în raport cu instanțele judecătorești și cu parchetele de pe
lângă acestea, precum și în relațiile cu celelalte autorități publice, exercitându -și atribuțiile numai în temeiul legii și
pentru asigurarea respectării acesteia.
Art. 78. -(1) Parchetul Național Anticorupție este condus de un procuror general, asimilat prim -adjunctului
procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ajutat de 2 adjuncți, asimilați
adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
(2) În activitatea sa, procurorul general al Parchetului Național Anticorupție este ajutat de 2 consilieri, asimilați
consilierilor procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
(3) Procurorul general al Parchetului Național Anticorupție este ordonator principal de credite.
(4) Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale Parchetului Național Anticorupție se asigură de la bugetul de
stat.
.
Art. 79. -(1) În cadrul Parchetului Național Anticorupție funcționează colegiul de conducere, care hotărăște
asupra problemelor generale de conducere ale acestui parchet.
(2) Colegiul de conducere al Parchetului Național Anticorupție este constituit din pr ocurorul general, unul dintre
adjuncții acestuia și 5 procurori aleși în adunarea generală a procurorilor.
(3) Dispozițiile art. 52 alin. (3) -(7) se aplică în mod corespunzător.
Art. 80. -(1) Adunarea generală a procurorilor Parchetului Național Anticorupție se convoacă de către
procurorul general al acestui parchet, anual sau ori de câte ori este necesar.
(2) Dispozițiile art. 54 se aplică în mod corespunzător.
Art. 81. – În exercitarea atribuțiilor ce -i revin, procurorul general al Parch etului Național Anticorupție emite
ordine cu caracter intern.
Art. 82. -(1) În cadrul Parchetului Național Anticorupție se pot înființa servicii teritoriale, servicii, birouri și alte
compartimente de activitate, prin ordin al procurorului general al acestui parchet.
(2) Sediul serviciilor teritoriale și circumscripția acestora se stabilesc de procurorul general al Parchetului
Național Anticorupție, de regulă, în localitățile în care își au sediul parchetele de pe lângă curțile de apel și în
raport cu circumscripțiile acestora.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
96 Art. 83. -(1) Parchetul Național Anticorupție se încadrează cu procurori numiți prin ordin al procurorului
general al Parchetului Național Anticorupție, cu avizul Consiliul Superior al Magistraturii, în limita posturilor
prevăzute în statul de funcții, aprobat potrivit legii.
(2) Pentru a fi numiți în cadrul Parchetului Național Anticorupție, procurorii trebuie să aibă o bună pregătire
profesională, o conduită morală ireproșabilă, o vechime de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător și să
fi fost declarați admiși în urma unui interviu organizat de comisia constituită în acest scop.
(3) La interviu poate participa orice procuror care îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (2).
(4) Interviul cons tă în verificarea pregătirii profesionale, a capacității de a lua decizii și de a -și asuma
răspunderea, rezistenței la stres, precum și altor calități specifice.
(5) La evaluarea candidaților, vor fi avute în vedere și activitatea desfășurată de procurori, cunoașterea unei
limbi străine și cunoștințele de operare pe calculator.
(6) Comisia prevăzută la alin. (2) este numită prin ordin al procurorului general al Parchetului Național
Anticorupție și este formată din 3 procurori de la Parchetul Național Anticorupție. Din comisie pot face parte și
specialiști în psihologie, resurse umane și alte domenii.
(7) Procurorul general al Parchetului Național Anticorupție evaluează, anual, rezultatele obținute de procurorii
Parchetului Național Anticorupție.
(8) Procurorii numiți în cadrul Parchetului Național Anticorupție pot fi revocați prin ordin al procurorului general
al Parchetului Național Anticorupție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul exercitării
necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției sau în cazul aplicării unei sancțiuni disciplinare.
(9) La data încetării activității în cadrul Parchetului Național Anticorupție procurorul revine la parchetul de unde
provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii.
(10) Atribuțiile, competența, structura, organizarea și funcționarea Parchetului Național Anticorupție sunt
stabilite prin lege specială.
(11) Dispozițiile art. 48 alin. (10) și (11) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraților, cu modificările și
completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
Art. 831.- Parchetul Național Anticorupție elaborează anual un raport privind activitatea desfășurată, pe care îl
prezintă Consiliului Superior al Magistraturii și ministrului justiției, nu mai târziu de luna februarie a anului
următor. Ministrul justiției va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de activitate a Parchetului
Național Anticorupție.
SECȚIUNEA a 3 -a
Parchetele de pe lângă curțile de ap el, tribunale, tribunale
pentru minori și familie și judecătorii
Art. 84. -(1) Pe lângă fiecare curte de apel, tribunal, tribunal pentru minori și familie și judecătorie
funcționează un parchet.
(2) Parchetele au sediul în localitățile în care își au sediul instanțele pe lângă care funcționează și au aceeași
circumscripție cu acestea.
(3) Parchetele de pe lângă curțile de apel și parchetele de pe lângă tribunale au personalitate juridică.
Parchetele de pe lângă tribunalele pentru minori și familie și parchetele de pe lângă judecătorii nu au personalitate
juridică.
Art. 85. -(1) Parchetele de pe lângă curțile de apel și tribunale au în structură secții, în cadrul cărora pot
funcționa servicii și birouri. Parchetele de pe lângă curțile de apel au în structură și câte o secție pentru minori și
familie.
(2) În raport cu natura și numărul cauzelor, în cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii pot funcționa secții
maritime și fluviale.
(3) Birourile, serviciile ori alte compartimente de specialitate din cadrul parchetelor se stabilesc de către
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu avizul ministrului justiției.
Art. 86. – În localitățile unde funcționează sediile secundare ale tribunalelor și judecătoriilor se înființează sedii
secundare ale parchetelor, cu activitate permanentă, având aceeași circumscripție cu sediile secundare ale
instanțelor pe lângă care funcționează.
Art. 87. -(1) Parchetele de pe lângă curțile de apel sunt condu se de procurori generali.
(2) Parchetele de pe lângă tribunale, tribunale pentru minori și familie și judecătorii sunt conduse de prim –
procurori.
(3) Procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel și prim -procurorii parchetelor de p e lângă
tribunale exercită și atribuții de coordonare și control al administrării parchetului unde funcționează, precum și a
parchetelor din circumscripție.
(4) Prim- procurorii parchetelor de pe lângă tribunalele pentru minori și prim -procurorii parche telor de pe lângă
judecătorii exercită și atribuții de administrare a parchetului.
Art. 88. – Procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel au calitatea de ordonatori secundari de
credite, iar prim- procurorii parchetelor de pe lângă tribunale au calitatea de ordonatori terțiari de credite.
Art. 89. -(1) În funcție de volumul de activitate, la parchetele de pe lângă curțile de apel și tribunale,
procurorul general sau, după caz, prim -procurorul poate fi ajutat de 1- 2 adjuncți, iar la parchetele de pe lângă
tribunalele pentru minori și familie și judecătorii, prim -procurorul poate fi ajutat de un adjunct.
(2) La Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și la Parchetul de pe lângă Tribunalul București,
procurorul general sau, după caz, prim -procurorul poate fi ajutat de 1- 3 adjuncți.
Art. 90. -(1) Secțiile, serviciile și birourile parchetelor de pe lângă instanțe sunt conduse de procurori șefi.
(2) Conducătorul fiecărui parchet repartizează procurorii pe secții, servicii și birouri, în funcție de pregătirea,
specializarea și aptitudinile acestora.
(3) Conducătorul fiecărui parchet repartizează dosarele procurorilor, ținând cont de specializarea acestora.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
97 Art. 91. -(1) În cadrul parchetelor funcționează colegii de conducere, care avizează problemele generale de
conducere ale parchetelor.
(2) Colegiile de conducere ale parchetelor de pe lângă curți de apel, tribunale, tribunale pentru minori și familie
și judecătorii au în componență procurori care dețin funcții de nivelul celor prevăzute la art. 52 alin. (2) pentru
colegiile de conducere ale instanțelor.
(3) Dispozițiile art. 52 alin. (2) -(7) se aplică în mod corespunzător.
Art. 92. – Dispozițiile art. 53 și 54 se aplică în mod corespunzător și pentru organizarea și desfășurarea
adunărilor generale ale procurorilor.
Secțiunea a 4 -a Organizarea parchetelor militare
Art. 921.-(1) Pe lângă fiecare instanță militară funcționează un parchet militar. Pe lângă Curtea Militară de
Apel București funcționează Parchetul Militar de pe lângă Curtea de Apel București, pe lângă Tribunalul Militar
Teritorial București funcționează Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București, iar pe lângă
tribunalele militare funcționează parchetele de pe lângă tribunalele militare.
(2) Circumscripțiile parchetelor militare sunt prevăzute în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezenta
lege.
(3) Parchetele militare prevăzute la alin. (1) au, fiecare, statut de unitate militară, cu in dicativ propriu.
Art. 922.-(1) Parchetele militare sunt conduse de un prim-procuror militar ajutat de un prim-procuror militar
adjunct.
(2) Parchetul Militar de pe lângă Curtea de Apel București este condus de un procuror general militar, ajutat de
un procuror general militar adjunct.
Art. 923.-(1) Parchetele militare exercită prin procurorii militari atribuțiile prevăzute la art. 60, care se aplică
în mod corespunzător.
(2) Parchetele militare efectuează urmărirea penală în cauzele priv ind fapte penale comise de militari români
dislocați pe teritoriul altor state, în cadrul unor forțe multinaționale, în condițiile în care, potrivit unei convenții
internaționale, pe teritoriul statului primitor poate fi exercitată jurisdicția română. Procurorii militari participă la
ședințele de judecată ce se desfășoară potrivit art. 582.
(3) Parchetele militare dispun de organe de cercetare specială puse în serviciul lor și față de care exercită
atribuțiile prevăzute la art. 60 lit. b).
(4) Dispo zițiile art. 91 și 92 se aplică în mod corespunzător.
Art. 924.-(1) Când inculpatul este militar activ, procurorul militar care efectuează urmărirea penală trebuie să
facă parte cel puțin din aceeași categorie de grade.
(2) Când gradul procurorul ui nu face parte din aceeași categorie cu gradul învinuitului sau inculpatului, acesta
va fi asistat de un alt procuror cu grad din categoria corespunzătoare, numit de conducătorul parchetului la care
este înregistrată cauza.
Art. 925.-(1) În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetului Național
Anticorupție funcționează secții sau servicii de combatere a infracțiunilor săvârșite de militari care au, fiecare,
statut de unitate militară, cu indicativ propriu.
(2) Pentru prevenirea și combaterea criminalității, precum și pentru stabilirea cauzelor care generează sau
favorizează criminalitatea în rândul militarilor, secțiile sau serviciile din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție și Parchetului Național Anticorupție organizează și desfășoară activități comune ale
procurorilor militari cu organele de control din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și
Internelor, precum și din cadrul altor structuri militare, pe bază de protocoale.
TITLUL IV
Organizarea și funcționarea Institutului Național al Magistraturii
Art. 93. -(1) Institutul Național al Magistraturii este instituția publică cu personalitate juridică, aflată în
coordonarea Consiliului Supe rior al Magistraturii, care realizează formarea inițială a judecătorilor și procurorilor,
formarea profesională continuă a judecătorilor și procurorilor în funcție, precum și formarea formatorilor, în
condițiile legii.
(2) Institutul Național al Magistraturii nu face parte din sistemul național de învățământ și educație și nu este
supus dispozițiilor legale în vigoare cu privire la acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea
diplomelor.
(3) Institutul Național al Magistraturii are sediul în municipiul București.
Art. 94. -(1) Institutul Național al Magistraturii este condus de un consiliu științific format din 13 membri: un
judecător al Înaltei Curți de Casație și Justiție, un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, un judecător al Curții de Apel București, un procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,
desemnați de Consiliul Superior al Magistraturii, 3 profesori universitari, recomandați de Facultatea de Drept a
Univers ității București, Facultatea de Drept a Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași și Facultatea de Drept a
Universității "Babeș -Bolyai" din Cluj- Napoca, 3 reprezentanți aleși ai personalului de instruire din cadrul
Institutului, un reprezentant al audit orilor de justiție, un reprezentant al asociațiilor profesionale legal constituite
ale judecătorilor și procurorilor, precum și directorul Institutului Național al Magistraturii, care face parte de drept
din consiliu și îl prezidează.
(2) Directorul In stitutului Național al Magistraturii și cei doi adjuncți ai acestuia sunt numiți de Consiliul Superior
al Magistraturii, la propunerea Consiliului științific al Institutului Național al Magistraturii, din rândul personalului
de instruire de specialitate ju ridică al Institutului, al judecătorilor și procurorilor sau al cadrelor didactice din
învățământul superior juridic acreditat potrivit legii.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
98 (3) Durata mandatului membrilor consiliului științific este de 3 ani și poate fi reînnoit, cu excepția mandat ului
reprezentantului auditorilor de justiție, care este ales pe unan.
(4) Abrogat.
– Alineatul (4) a fost abrogat prin Titlul VI art. I pct. 55 din Legea nr. 247/2005.
Art. 95. – Consiliul științific al Institutului Național al Magistraturii propune proiectul de buget și hotărăște
asupra problemelor care privesc organizarea și funcționarea Institutului, la propunerea directorului acestei
instituții.
Art. 96. -(1) Institutul Național al Magistraturii este finanțat de la bugetul de stat, pr in bugetul Consiliului
Superior al Magistraturii, în condițiile legii.
(2) Directorul Institutului Național al Magistraturii este ordonator secundar de credite.
Art. 97. -(1) Numărul maxim de posturi pentru Institutul Național al Magistraturii se stabilește prin hotărâre a
Guvernului.
(2) Structura organizatorică, statele de funcții și statele de personal ale Institutului Național al Magistraturii se
aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii.
Art. 98. -(1) Personalul de instruire al In stitutului Național al Magistraturii este asigurat, de regulă, din rândul
judecătorilor și procurorilor în funcție, care pot fi detașați în condițiile prezentei legi, cu acordul lor, în cadrul
Institutului, cu avizul consiliului științific al Institutului.
(2) Institutul Național al Magistraturii poate folosi, în condițiile legii, și cadre didactice din învățământul juridic
superior acreditat potrivit legii, alți specialiști români și străini, precum și personal de specialitate juridică prevăzut
la art. 86 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru desfășurarea
procesului de formare profesională.
(3) Salarizarea personalului de instruire al Institutului Național al Magistraturii la plata cu ora se face în funcție
de numărul de ore de seminar sau curs susținute, de indemnizația brută lunară a funcției de judecător la Înalta
Curte de Casație și Justiție și de norma didactică stabilită conform art. 80 alin. (2) din Legea nr. 128/1997
privind Statutul personalului didactic.
Art. 99. – Prin hotărâre a Guvernului se pot înființa, în subordinea Ministerului Justiției și a Ministerului Public,
centre regionale de formare p rofesională continuă a grefierilor și a altor categorii de personal de specialitate.
TITLUL V
Asistenții judiciari
Art. 100. – Asistenții judiciari sunt numiți de ministrul justiției, la propunerea Consiliului Economic și Social, pe o
perioadă de 5 ani, dintre persoanele cu o vechime în funcții juridice de cel puțin 5 ani și care îndeplinesc cumulativ
următoarele condiții:
a) au cetățenia română, domiciliul în România și capacitate deplină de exercițiu;
b) sunt licențiate în drept și dovedesc o pregătire teoretică corespunzătoare;
c) nu au antecedente penale, nu au cazier fiscal și se bucură de o bună reputație;
d) cunosc limba română;
e) sunt apte, din punct de vedere medical și psihologic, pentru exercitarea funcției.
Art. 101. -(1) Asistenții judiciari se bucură de stabilitate pe durata mandatului și se supun numai legii.
(2) Dispozițiile legale privind obligațiile, interdicțiile și incompatibilitățile judecătorilor și procurorilor se aplică și
asistenților judicia ri.
(3) Dispozițiile referitoare la concediul de odihnă, asistență medicală gratuită și gratuitatea transportului,
prevăzute de lege pentru judecători și procurori, se aplică și asistenților judiciari.
(4) Asistenții judiciari depun jurământul în condițiile prevăzute de lege pentru judecători și procurori.
(5) Numărul total al posturilor de asistenți judiciari și repartizarea posturilor pe instanțe, în raport cu volumul de
activitate, se stabilesc prin ordin al ministrului justiției.
Art. 102. – Asistenții judiciari exercită atribuțiile prevăzute la art. 58 alin. (2), precum și alte atribuții prevăzute
în Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești.
Art. 103. -(1) Asistenților judiciari li se aplică dispozițiile legale privind abaterile și sancțiunile disciplinare,
precum și motivele de eliberare din funcție prevăzute de lege pentru judecători și procurori.
(2) Sancțiunile disciplinare se aplică de către ministrul justiției.
(3) Împotriva sancțiunilor aplicate potrivit alin. (2) se poate face contestație, în termen de 30 de zile de la
comunicarea sancțiunii, la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în circumscripția căreia
funcționează cel sancționat. Hotărârea curții de apel este definitivă.
(4) Asistenții judiciari pot fi eliberați din funcție și ca urmare a reducerii numărului de posturi, în raport cu
volumul de activitate al instanței.
(5) Sancțiunile aplicate asistenților judiciari și eliberarea din funcție a acestora se comunică Consiliului Economic
și Social de ministrul justiției.
Art. 104. – Prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Consiliului Economic și Social și a Ministerului Justiției, se
stabilesc:
a) condițiile, procedura de selecție și de propunere de către Consiliul Economic și Social a candidaților, pentru a
fi numiți ca asistenți judiciari de către ministrul justiției;
b) condițiile de delegare, detașare și transfer al asistenților judiciari.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
99 Art. 105. – Magistrații consultanți în funcție la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt numiți de drept în
funcțiile de asistenți judiciari și își continuă activitatea în cadrul tribunalelor de muncă și asigurări sociale sau,
după caz, al secțiilor sau completelor specializate.
TITLUL VI
Compartimentele auxiliare de specialitate
din cadrul instanțelor și al parchetelor
Art. 106. -(1) Toate instanțele judecătorești și toate parchetele au în structură următoarele compartimente
auxiliare de specialitate:
a) registratura;
b) grefa;
c) arhiva;
d) biroul de informare și relații publice;
e) biblioteca.
(2) Instanțele judecătorești și parchetele pot avea și alte compartimente stabilite prin regulamentele prevăzute
la art. 126 alin. (1) și art. 127 alin. (1).
(3) Curțile de apel și parchetele de pe lângă aceste curți, Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul Național Anticorupție au, de asemenea, în structură un
compartiment de documentare și un compartiment de informatică juridică. Compartimentele de informatică
juridică se pot organiza și în structura tribunalelor, a tribunalelor specializate, a judecătoriilor și a parchetelor de
pe lângă aceste instanțe.
(4) Instanțele și parchetele militare au în structură și un compartiment de documente clasificate.
Art. 107. -(1) Biroul de informare și relații publice asigură legăturile instanței sau ale parchetului cu publicul și
cu mijloacele de comunicare în masă, în vederea garantării transparenței activității judiciare, în condițiile stabilite
de lege.
(2) Conducătorul biroului, care îndeplinește și rolul de purtător de cuvânt, poate fi un judecător sau procuror
desemnat de președintele instanței sau, după caz, de conducătorul parchetului ori un absolvent al unei facultăți de
jurnalistică sau specialist în comunicare, numit prin concurs sau examen.
Art. 108. -(1) Personalul de specialitate auxiliar este subordonat ierarhic conducerii instanțelor sau parchetelor
unde funcționează.
(2) Repartiza rea personalului în cadrul compartimentelor auxiliare de specialitate se face de președintele
instanței sau de procurorul general ori, după caz, de prim -procurorul parchetului.
(3) La curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și parchetele de pe lângă acestea, compartimentele în
care își desfășoară activitatea personalul auxiliar de specialitate sunt conduse de prim -grefieri, iar la secțiile
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la secțiile Parchetului Național Anticorupț ie, la
judecătorii și parchetele de pe lângă acestea, de grefieri -șefi.
(4) Personalul de specialitate informatică va fi subordonat din punct de vedere administrativ președintelui
instanței din care face parte și profesional Direcției de exploatare a tehnologiei informației din cadrul Ministerului
Justiției.
(5) Personalul auxiliar de la instanțele și parchetele militare, de la secțiile sau serviciile din cadrul Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetului Național Anticorupție poate proveni și din rândul
militarilor activi.
Art. 109. -(1) Grefierii care participă la ședințele de judecată sau la efectuarea actelor de urmărire penală sunt
obligați să efectueze toate consemnările despre desfășurarea acestora și să îndeplinească orice alte însărcinări din
dispoziția și sub controlul președintelui completului de judecată sau, după caz, al procurorului.
(2) La ședințele de judecată, grefierii sunt obligați să poarte ținuta vestimentară corespunzătoare instanței unde
funcționează. Ținuta vestimentară se stabilește prin hotărâre a Guvernului și se asigură în mod gratuit.
(3) La ședințele de judecată, grefierii militari sunt obligați să poarte uniforma militară.
Art. 110. -(1) În vederea informatizării activității instanțelor și parchetelor, președintele Înaltei Curți de
Casație și Justiție, ministrul justiției, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție sau, după caz, procurorul general al Parchetului Național Anticorupție iau măsuri pentru dotarea tehnică
corespunzătoare a acestora.
(2) Numărul informaticienilor se stabilește de către președintele instanței sau, după caz, de către conducătorul
parchetului, cu avizul conform al direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției, respectiv al
compartimentului informatic din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
(3) În cazul Înaltei Curți de Casație și Justiție și al Parchetului Național Anticorupție, avizul prevăzut la alin. (2)
nu este necesar.
(4) În vederea creării unui sistem informatic unitar și funcțional, instituțiile sistemului judiciar au obligația de a
duce la îndeplinire măsurile prevăzute în strategia de informatizare a sistemului judiciar, care se aprobă prin
hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Justiției.
(5) Dotarea tehnică necesară informatizării instanțelor militare, a secției sau serviciului din cadrul Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori, după caz, din cadrul Parchetului Național Anticorupție, precum și a
parchetelor militare se asigură de Ministerul Apărării Naționale.
TITLUL VII
Paza instanțelor judecătorești și a parchetelor
și protecția magistraților

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
100 Art. 111. -(1) Paza sediilor instanțelor judecătorești și a parchetelor, a bunurilor și valorilor aparținând
acestora, supravegherea accesului și menținerea ordinii interioare necesare desfășurării normale a activității în
aceste sedii se asigură, în mod gratuit, de către Jandarmeria Română, prin structur ile sale specializate.
(2) Numărul personalului Jandarmeriei Române necesar pentru aplicarea prevederilor alin. (1) se stabilește prin
hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului justiției și ministrului administrației și internelor, precum și a
președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție.
(3) Activitatea personalului prevăzut la alin. (2) este coordonată de președintele instanței sau de conducătorul
parchetului.
Art. 1111.-(1) Instanțele și parchetele militare dispun de poliția militară pusă în serviciul lor de Ministerul
Apărării Naționale, în mod gratuit. Necesarul de personal de poliție militară va fi stabilit prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea Ministerului Justiției și a Ministerului Apărării Naționale.
(2) Poliția militară pusă în serviciul instanțelor și parchetelor militare este subordonată președinților sau prim –
procurorilor acestora.
(3) Paza sediilor instanțelor și parchetelor militare, a celorlalte spații folosite de acestea, a bunurilor și valorilor
ce le aparțin, supravegherea accesului și menținerea ordinii interioare necesare desfășurării normale a activității,
se asigură, în mod gratuit, de către Poliția Militară.
(4) Numărul personalului necesar pentru fiecare instanță sau parchet va fi stabilit de ministrul justiției, la
propunerea președintelui Curții Militare de Apel și a secției sau serviciului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție.
Art. 1112.- Poliția Română și Jandarmeria Română au obligația de a acorda sprijinul necesar, potrivit
atribuțiilor legale, instanțelor și parchetelor militare, secției sau serviciului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție și din cadrul Parchetului Național Anticorupție, pentru buna desfășurare a procesului
penal, la solicitarea acestora.
Art. 112. – Modul de utilizare a personalului de poliție pentru asigurarea protecției judecătorilor și procurorilor,
precum și modul de utilizare a personalului Jandarmeriei Române pentru asigurarea pazei sediilor instanțelor
judecătorești și parchetelor, a bunurilor și valorilor aparținând acestora, supravegherea accesului și menținerea
ordinii interioare se stabilesc prin protocol încheiat între Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul Național Anticorupție sau, după caz, Ministerul Justiției și Ministerul
Administrației și Internelor.
TITLUL VIII
Gestiunea economico- financiară și administrativă a
instanțelor și parchetelor
CAPITOLUL I
Organizarea departamentului economico- financiar și administrativ
Art. 113. -(1) Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
Parchetul Național Anticorupție, curțile de apel, parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunalele și parchetele de
pe lângă tribunale au în structură câte un departament economico -financiar și administrativ, condus de un
manager economic.
(2) Managerul economic este subordonat președintelui instanței sau, după caz, conducătorului parchetului în
cadrul căruia funcționează.
(3) Departamentul economico- financiar și administrativ din cadrul tribunalelor și parchetelor de pe lângă
acestea asigură activitatea economică, financiară și administrativă și pentru tribunalele specializate și judecătoriile
sau, după caz, pentru parchetele din circumscripția lor.
(4) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică și Curții Militare de Apel București și Parchetului Militar de pe lângă
Curtea Militară de Apel București.
Art. 114. -(1) Poate fi numită în funcția de manager economic persoana care a fost admisă la concursul
organizat în acest scop de către:
a) Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru managerul economic al acestei instanțe;
b) curțile de apel, pentru managerii economici ai curților de apel și ai tribunalelor;
c) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru managerul economic al acestui parchet și
pentru managerii economici ai parchetelor de pe lângă curți de apel și tribunale;
d) Parchetul Național Anticorupție, pentru managerul economic al acestui parchet.
(2) La concursul prevăzut la alin. (1) se pot înscrie persoanele care au studii economice superioare și o vechime
în specialitate de minimum 5 ani.
(3) Numirea în fu ncția de manager economic a persoanelor declarate admise la concursul prevăzut la alin. (1)
se face prin ordin al conducătorului instanței sau, după caz, al conducătorului parchetului care organizează
concursul.
(4) Personalul din cadrul departamentului economico- financiar și administrativ este încadrat de către
președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, procurorul general al Parchetului Național Anticorupție, președintele curții de apel sau, după
caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, pe bază de concurs sau probă practică.
(5) Concursul prevăzut la alin. (1) și (4) se organizează potrivit unui regulament aprobat de președintele Înal tei
Curți de Casație și Justiție, de ministrul justiției, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție sau, după caz, de procurorul general al Parchetului Național Anticorupție.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
101 Art. 115. – Managerul economic ar e următoarele atribuții principale:
a) conduce departamentul economico- financiar și administrativ al instanței sau parchetului în cadrul căruia
funcționează;
b) răspunde pentru gestiunea economico -financiară a instanțelor sau parchetelor fără personalitate juridică din
circumscripția instanței sau a parchetului în cadrul căruia funcționează;
c) îndeplinește, pe baza delegării primite din partea ordonatorilor de credite, toate atribuțiile acestora prevăzute
de lege;
d) organizează elaborarea, fundamentarea și prezentarea la organele abilitate a proiectelor de buget anuale, la
termenele și în condițiile prevăzute de Legea finanțelor publice nr. 500/2002 , cu modificările și completările
ulterioare;
e) coordonează activitatea de administrare a sediilor instanțelor și parchetelor și ia măsuri pentru asigurarea
condițiilor materiale în vederea desfășurării corespunzătoare a activității instanțelor și par chetelor;
f) ia măsuri pentru elaborarea și fundamentarea temelor de proiectare pentru lucrările de reparații curente și
capitale ale sediilor și obiectivelor de investiții, urmărește și răspunde de realizarea acestora;
g) organizează ținerea evidenței tuturor imobilelor din proprietatea sau administrarea instanțelor ori, după caz,
a parchetelor, precum și a celorlalte bunuri aflate în patrimoniul acestora.
h) urmărește și răspunde de utilizarea cu eficiență a fondurilor primite de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor
sociale de stat sau bugetele fondurilor speciale, precum și a celor constituite din veniturile proprii, potrivit legii;
i) organizează ținerea la zi a contabilității instanței și parchetului din circumscripția în cadrul căreia funcționează
și controlează efectuarea corectă a tuturor operațiunilor financiar -contabile în documentele specifice, precum și
întocmirea și prezentarea la termenele stabilite a situațiilor financiare asupra patrimoniului aflat în administrare,
potrivit prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991 , republicată;
j) coordonează activitatea de administrare a sediilor instanțelor și parchetelor din circumscripțiil e în cadrul
cărora funcționează, stabilind măsuri pentru asigurarea condițiilor materiale în vederea desfășurării
corespunzătoare a activității acestora. De asemenea, asigură ordinea, curățenia și paza bunurilor în sediile
instanțelor, inclusiv măsuri pentru prevenirea și stingerea incendiilor.
Art. 116. – Managerii economici, informaticienii și personalul de specialitate din activitatea financiar -contabilă și
din birourile locale pentru expertize judiciare tehnice și contabile au calitatea de funcțion ari publici, având
drepturile și obligațiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și
completările ulterioare.
Art. 117. – Președinții instanțelor și conducătorii parchetelor pot delega calitatea de ordonator de credite
managerilor economici.
Art 1171. – (1) Instanțele militare care nu au sediul în municipiul București și parchetele de pe lângă acestea au
în structură un compartiment economico -administrativ.
(2) Personalul auxiliar din compartimentul economico- administrativ are următoarele atribuții principale:
a) întocmește documentația pentru achizițiile publice, serviciile și lucrările necesare desfășurării activității
instanțelor;
b) asigură aprovizionarea cu materiale de întreținere și uz gospodăresc, mijloace fixe și obiecte de inventar sau
alte bunuri necesare desfășurării optime a activității instanțelor;
c) asigură întreținerea și funcționarea clădirilor, instalațiilor tehnico -sanitare de încălzire, a celorlalte mijloace
fixe și obiecte de inventar din dotare;
d) asigură ordinea, curățenia și paza bunurilor în sediile instanțelor;
e) întreprinde măsuri pentru prevenirea și stingerea incendiilor, precum și pentru înlăturarea consecințelor unor
calamități.
CAPITOLUL II
Bugetele instanțelor și parchetelor
Art. 118. -(1) Activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
(2) Bugetul curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor este gestionat de
Ministerul Justiției, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite.
(3) Bugetul pentru parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii este
gestionat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
(4) Bugetul instanțelor și parchetelor militare este gestionat de Ministerul Apărării Naționale, ministrul apărării
naționale avân d calitatea de ordonator principal de credite.
Art. 119. -(1) Curțile de apel și parchetele de pe lângă curțile de apel elaborează proiectele de buget anual
pentru instanțele sau, după caz, parchetele din circumscripțiile lor.
(2) Proiectele de b uget elaborate potrivit alin. (1) se transmit Ministerului Justiției sau, după caz, Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
(3) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul Național Anticorupție își elaborează
propriile proiecte de buget anual. În bugetul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt
cuprinse și bugetele parchetelor de pe lângă celelalte instanțe judecătorești.
(4) Proiectele de bugete elaborate potrivit alin. (1) și (3) se supun avizului conform al Consiliului Superior al
Magistraturii.
(5) Bugetul Înaltei Curți de Casație și Justiție se aprobă de adunarea generală a judecătorilor acestei curți, cu
avizul consultativ al Ministerului Finanțelor Publice.
(6) Proiectele de buget anual se elaborează de Curtea Militară de Apel București, respectiv de secția sau
serviciul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, după consultarea celorlalte instanțe
și parchete militare, se supun avizului conform al Consiliului Superior al Magistraturii și se transmit Ministerului
Apărării Naționale.

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
102 (7) Anual, Guvernul României va include în bugetul Ministerului Apărării Naționale fondurile necesare potrivit
art. 118 alin. (4).
Art. 120. -(1) Fiecare instanță și fiecare parchet se încadrează cu numărul necesar de judecători sau, după
caz, de procurori, precum și cu numărul necesar de personal auxiliar de specialitate și personal al departamentului
economico- financiar și administrativ.
(2) Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție și președinții curților de apel, împreună cu ministrul justiției,
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, procurorul general
al Parchetului Național Anticorupție analizează anual volumul de activitate al instanțelor și parchetelor și, în funcție
de rezultatele analizei, iau măsuri pentru suplimentarea sau reducerea numărului de posturi, cu acordul Consiliului
Superior al Magistraturii.
Art. 121. -(1) Numărul maxim de posturi pentru instanțe și parchete se stabilește prin hotărâre a Guvernului,
la propunerea ministrului justiției, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) Pentru Înalta Curte de Casație și Justiție, numărul maxim de posturi se stabilește prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea ministrului justiției și a președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu avizul
Consiliului Superior al Magistraturii.
(3) Pentru instanțele și parchetele militare, numărul maxim de posturi se aprobă, potrivit alin. (1), cu avizul
consultativ al ministrului apărării naționale.
Art. 122. -(1) Statele de funcții și de personal pentru curțile de apel, tribunale, tribunale specializate,
judecătorii și parchete se aprobă cu avizul con form al Consiliului Superior al Magistraturii, prin ordin al ministrului
justiției.
(2) Statele de funcții și de personal pentru fiecare instanță militară și parchet de pe lângă aceasta se aprobă
prin ordin al ministrului justiției, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii și al ministrului apărării
naționale.
Art. 1221.- Începând cu data de 1 ianuarie 2008, atribuțiile Ministerului Justiției referitoare la gestionarea
bugetului curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor vor fi preluate de Înalta
Curte de Casație și Justiție.
TITLUL IX
Dispoziții tranzitorii și finale
Art. 123. – Abrogat.
Art. 124. – Pe lângă instanțele judecătorești funcționează, în condițiile legii, următoarele structuri:
a) serviciile de reintegrare socială și supraveghere;
b) oficiile registrului comerțului;
c) alte structuri înființate prin lege specială.
Art. 125. -(1) Statul este obligat să asigure sediile și celelalte mijloace materiale și financiare necesare pentru
buna funcționare a activității instanțelor și parchetelor.
(2) Guvernul, Consiliul General al Municipiului București, consiliile județene și consiliile locale, cu sprijinul
prefecturilor, pun la dispoziția Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Ministerului Justiției, a Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție și a Parchetului Național Anticorupție sediile necesare bunei funcționări a
instanțelor judecătorești și a parchetelor.
(3) Drepturile materiale și bănești ale personalului instanțelor și parchetelor militare și mijloacele materiale,
inclusiv cele auto, necesare funcționării instanțelor și parchetelor militare, secției sau serviciului din cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și secției sau serviciului din cadrul Parchetului Național
Anticorupție se asigură de Ministerul Apărării Naționale.
Art. 126. -(1) Prin Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești se stabilesc:
a) organizarea a dministrativă a curților de apel, a tribunalelor, a tribunalelor specializate și a judecătoriilor;
b) modul și criteriile de repartizare a cauzelor pe complete de judecată, în vederea asigurării respectării
principiilor distribuției aleatorii și continuității;
c) atribuțiile președinților, vicepreședinților, judecătorilor inspectori, președinților de secții, ale judecătorilor și
ale celorlalte categorii de personal;
d) organizarea și modul de desfășurare a activității colegiilor de conducere ale instanțelor judecătorești și a
adunărilor generale ale judecătorilor;
e) vacanța judecătorească;
f) modul de organizare, funcționarea și atribuțiile compartimentelor auxiliare de specialitate;
g) modul de organizare, funcționarea și atribuțiil e departamentului economico- financiar și administrativ.
(2) Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești se elaborează de Consiliul Superior al
Magistraturii și de Ministerul Justiției și se aprobă prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, care se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 127. -(1) Prin Regulamentul de ordine interioară a parchetelor se stabilesc:
a) organizarea administrativă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a Parchetului Național
Anticorupție, a parchetelor de pe lângă curțile de apel, tribunale, tribunale pentru minori și familie și judecătorii;
b) atribuțiile procurorilor generali, prim -procurorilor și ale adjuncților acestora, ale procurorilor inspectori, ale
procurorilor șefi și ale procurorilor, precum și ale celorlalte categorii de personal;

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
103 c) organizarea și modul de desfășurare a activității colegiilor de conducere ale parchetelor și a adunărilor
generale ale procurorilor;
d) ierarh ia funcțiilor administrative din cadrul Ministerului Public;
e) modul de organizare, funcționarea și atribuțiile compartimentelor auxiliare de specialitate ale parchetelor;
f) modul de organizare, funcționarea și atribuțiile departamentului economi co-financiar și administrativ din
cadrul parchetelor.
(2) Regulamentul de ordine interioară prevăzut la alin. (1) se aprobă prin ordin al ministrului justiției, la
propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, a
procurorului general al Parchetului Național Anticorupție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
Art. 128. – Abrogat.
Art. 129. – Referirile la Curtea Supremă de Justiție cuprinse în actele normative în vigoare se consideră a fi
făcute la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Art. 130. -(1) Datele la care vor începe să funcționeze tribunalele specializate și localitățile în care își vor
desfășura activitatea se stabilesc, în mod eșalonat, prin ordin al ministrului justiției, cu avizul conform al
Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) Dispozițiile prezentei legi privind managerii economici ai instanțelor și ai parchetelor se aplică începând cu 1
iulie 2005.
(3) Funcția de manager economic se echivalează cu funcția de director executiv.
(4) Până la începerea funcționării Tribunalului Ilfov și a parchetului de pe lângă această instanță, cauzele de
competența acestora se soluționează de Tribunalul București și, respectiv, de Parchetul de pe lângă Tr ibunalul
București.
Art. 131. -(1) Dispozițiile art. 56 alin. (1) privind repartizarea cauzelor în sistem informatizat se aplică treptat,
acțiunea încheindu -se până în anul 2007.
(2) Până în anul 2007 repartizarea cauzelor la instanțele care nu d ispun de sistem informatizat se face în mod
aleatoriu, în condițiile stabilite prin Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești.
Art. 132. – Abrogat.
Art. 133. -(1) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă:
a) dispozițiile art. 1 -5, art. 7-11, art. 17-26, art. 27-35, art. 44- 54, art. 56 și art. 57 din Legea Curții Supreme
de Justiție nr. 56/1993 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 8 februarie 1999, cu
modificările și completările ulterioare;
b) dispozițiile art. 1, art. 2 alin. 1, 3 și (4), art. 4 -9, art. 10-16, art. 17 alin. 11-13 și alin. 3 -5, art. 18-25, art.
26-41, art. 691-695, art. 70- 85, art. 132, art. 133 alin. 1 și 3, art. 134 și art. 136 -160 din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al Români ei, Partea I, nr. 259 din 30
septembrie 1997, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Dispozițiile art. 135 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea jude cătorească, republicată, cu modificările
ulterioare, referitoare la directorii economici se abrogă de la data de 1 iulie 2005.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condițiile art. 77 alin. (2) și cu respectarea
prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată.

ANEXA Nr. 1
A. JUDECĂTORIILE, PARCHETELE ȘI LOCALITĂȚILE DE REȘEDINȚĂ ALE ACESTORA

────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Județul Judecătoria Localitatea de reședință
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Alba Alba Iulia municipiul Alba Iulia
Câmpeni orașul Câmpeni
Aiud municipiul Aiud
Blaj municipiul Blaj
Sebeș municipiul Sebeș
Arad Arad municipiul Arad
Ineu orașul Ineu
Lipova orașul Lipova
Gurahonț comuna Gurahonț
Chișineu -Criș orașul Chișineu -Criș
Argeș Pitești municipiul Pitești
Câmpulung municipiul Câmpulung
Curtea de Argeș municipiul Curtea de Argeș
Costești orașul Costești
Top oloveni orașul Topoloveni
Bacău Bacău municipiul Bacău
Onești municipiul Onești
Moinești municipiul Moinești

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
104 Podu Turcului comuna Podu Turcului
Buhuși orașul Buhuși
Bihor Oradea municipiul Oradea
Beiuș municipiul Beiuș
Marghita municipiul Marghita
Aleșd orașul Aleșd
Salonta municipiul Salonta
Bistrița -Năsăud Bistrița municipiul Bistrița
Năsăud orașul Năsăud
Beclean orașul Beclean
Botoșani Botoșani municipiul Botoșani
Dorohoi municipiul Dorohoi
Săveni orașul Săveni
Darabani orașul Darabani
Brașov Brașov municipiul Brașov
Făgăraș municipiul Făgăraș
Rupea orașul Rupea
Zărnești orașul Zărnești
Brăila Brăila municipiul Brăila
Făurei orașul Făurei
Însurăței orașul Însurăței
Buzău Buzău municipiul Buzău
Râmnicu Sărat municipiul Râmnicu Sărat
Pătârlagele comuna Pătârlagele
Pogoanele orașul Pogoanele
Caraș -Severin Reșița municipiul Reșița
Caransebeș municipiul Caransebeș
Oravița orașul Oravița
Moldova Nouă orașul Moldova Nouă
Bozovici comuna Bozovici
Bocșa orașul Bocșa
Călărași Călărași municipiul Călărași
Oltenița municipiul Oltenița
Lehliu- Gară orașul Lehliu -Gară
Cluj Cluj-Napoca municipiul Cluj-Napoca
Turda municipiul Turda
Dej municipiul Dej
Huedin orașul Huedin
Gherla municipiul Gherla
Constanța Constanța municipiul Constanța
Medgidia municipiul Medgidia
Hârșova orașul Hârșova
Mangalia municipiul Mangalia
Cernavodă orașul Cernavodă
Băneasa comuna Băneasa
Covasna Sfântu Gheorghe municipiul Sfântu Gheorghe
Târgu Secuiesc municipiul Târgu Secuiesc
Î ntorsura Buzăului orașul Întorsura Buzăului
Dâmbovița Târgoviște municipiul Târgoviște
Găești orașul Găești
Pucioasa orașul Pucioasa
Răcari comuna Răcari
Moreni municipiul Moreni
Dolj Craiova municipiul Craiova
Băilești municipiul Băilești
Filiași orașul Filiași
Șegarcea orașul Șegarcea
Calafat municipiul Calafat
Bechet orașul Bechet
Galați Galați municipiul Galați
Tecuci municipiul Tecuci
Târgu Bujor orașul Târgu Bujor
Liești comuna Liești
Giurgiu Giurgiu municipiul Giurgiu
Bolintin- Vale orașul Bolintin -Vale
Comana comuna Comana
Gorj Târgu Jiu municipiul Târgu Jiu
Târgu Cărbunești orașul Târgu Cărbunești
Novaci orașul Novaci
Motru municipiul Motru
Harghita Miercurea-Ciuc municipiul Miercurea-Ciuc

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
105 Odorheiu Secuiesc municipiul Odorheiu Secuiesc
Toplița municipiul Toplița
Gheorgheni municipiul Gheorgheni
Hunedoara Deva municipiul Deva
Hunedoara municipiul Hunedoara
Petroșani municipiul Petroșani
Orăștie municipiul Orăștie
Brad municipiul Brad
Hațeg orașul Hațeg
Ialomița Slobozia municipiul Slobozia
Urziceni municipiul Urziceni
Fe tești municipiul Fetești
Iași Iași municipiul Iași
Pașcani municipiul Pașcani
Hârlău orașul Hârlău
Răducăneni comuna Răducăneni
Ilfov Buftea orașul Buftea
Cornetu comuna Cornetu
Maramureș Baia Mare municipiul Baia Mare
Si ghetu Marmației municipiul Sighetu Marmației
Vișeu de Sus orașul Vișeu de Sus
Târgu Lăpuș orașul Târgu Lăpuș
Dragomirești comuna Dragomirești
Șomcuta Mare orașul Șomcuta Mare
Mehedinți Drobeta -Turnu Severin municipiul Drobeta-Turnu Severin
Strehaia orașul Strehaia
Orșova municipiul Orșova
Vânju Mare orașul Vânju Mare
Baia de Aramă orașul Baia de Aramă
Mureș Târgu Mureș municipiul Târgu Mureș
Sighișoara municipiul Sighișoara
Reghin municipiul Reghin
Târnăveni municipiul Târnăveni
Luduș orașul Luduș
Sân georgiu de Pădure orașul Sângeorgiu de Pădure
Neamț Piatra -Neamț municipiul Piatra -Neamț
Roman municipiul Roman
Târgu- Neamț orașul Târgu -Neamț
Bicaz orașul Bicaz
Olt Slatina municipiul Slatina
Caracal municipiul Caracal
Corabia orașul Corabia
Balș orașul Balș
Scornicești orașul Scornicești
Prahova Ploiești municipiul Ploiești
Câmpina municipiul Câmpina
Vălenii de Munte orașul Vălenii de Munte
Mizil orașul Mizil
Sinaia orașul Sinaia
Urlați orașul Urlaț i
Satu Mare Satu Mare municipiul Satu Mare
Carei municipiul Carei
Negrești -Oaș orașul Negrești -Oaș
Sălaj Zalău municipiul Zalău
Șimleu Silvaniei orașul Șimleu Silvaniei
Jibou orașul Jibou
Sibiu Sibiu municipiul Sibiu
Mediaș municipiul Mediaș
Agnita orașul Agnita
Avrig orașul Avrig
Săliște orașul Săliște
Suceava Suceava municipiul Suceava
Câmpulung Moldovenesc municipiul Câmpulung Moldovenesc
Rădăuți municipiul Rădăuți
Fălticeni municipiul Fălticeni
Vatra Dornei municipiul Vatra Dornei
Gura Humorului orașul Gura Humorului
Teleorman Alexandria municipiul Alexandria
Roșiori de Vede municipiul Roșiori de Vede
Turnu Măgurele municipiul Turnu Măgurele
Videle orașul Videle
Zimnicea orașul Zimnicea

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
106Timiș Timișoara municipiul Timișoa ra
Lugoj municipiul Lugoj
Deta orașul Deta
Sânnicolau Mare orașul Sânnicolau Mare
Făget orașul Fă get
Jimbolia orașul Jimbolia
Tulcea Tulcea municipiul Tulcea
Babadag orașul Babadag
Măcin orașul Măcin
Vaslui Vaslui municipiul Vaslui
Bârlad municipiul Bârlad
Huși municipiul Huși
Murgeni orașul Murgeni
Vâlcea Râmnicu Vâlcea municipiul Râmnicu Vâlcea
Drăgășani municipiul Drăgășani
Horezu orașul Horezu
Brezoi orașu l Brezoi
Bălcești orașul Bălcești
Vrancea Focșani municipiul Focșani
Panciu orașul Panciu
Adjud municipiul Adjud
București Judecătoria sectorului 1 municipiul București
Judecătoria sectorului 2 municipiul București
Judecătoria sectorului 3 municipiul București
Judecătoria sectorului 4 municipiul București
Judecătoria sectorului 5 municipiul București
Judecătoria sectorului 6 municipiul București
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
B. TRIBU NALELE, PARCHETELE DE PE LÂNGĂ TRIBUNALE ȘI
LOCALITĂȚILE DE REȘEDINȚĂ

────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Județul Tribunalul Localitatea de reședință
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Alba Alba Iulia municipiul Alba Iulia
Arad Arad municipiul Arad
Argeș Argeș municipiul Piteș ti
Bacău Bacău municipiul Bacău
Bihor Bihor municipiul Oradea
Bistrița -Năsăud Bistrița -Năsăud municipiul Bistrița
Botoșani Botoșani municipiul Botoșani
Brașov Brașov municipiul Brașov
Brăila Brăila municipiul Brăila
Buzău Buzău municipiul Buzău
Caraș -Severin Caraș -Severin mu nicipiul Reșița
Călărași Călărași municipiul Călărași
Cluj Cluj municipiul Cluj-Napoca
Constanța Constanța municipiul Constanța
Covasna Covasna municipiul Sfântu Gheorghe
Dâmbovița Dâmbovița municipiul Târgoviște
Dolj Dolj municipiul Craiova
Galați Galați municipiul Galați
Giurgiu Giurgiu municipiul Giurgiu
Gorj Gorj municipiul Târgu Jiu
Harghita Harghita municipiul Miercurea-Ciuc
Hunedoara Hunedoara municipiul Deva
Ialomița Ialomița municipiul Slobozia
Iași Iași municipiul Iași
Ilfov Ilfov orașul Buftea
Maramureș Maramureș municipiul Baia Mare
Mehed inți Mehedinți municipiul Drobeta -Turnu Severin
Mureș Mureș municipiul Târgu Mureș
Neamț Neamț municipiul Piatra -Neamț
Olt Olt municipiul Slatina
Prahova Prahova municipiul Ploiești
Satu Mare Satu Mare municipiul Satu Mare
Sălaj Sălaj municipiul Zalău
Sibiu Sibiu municipiul Sibiu
Suceava Suceava municipiul Suceava
Teleorman Teleorman municipiul Alexandria

Transparency International Romania / Centrul de Resurse Anticorupție în Justiție
107Timiș Timiș municipiul Timișoara
Tulcea Tulcea municipiul Tulcea
Vaslui Vaslui municipiul Vaslui
Vâlcea Vâlcea municipiul Râmnicu Vâlcea
Vrancea Vrancea municipiul F ocșani
București București municipiul București
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
I.
SCOPUL
,
OBIECT
IVELE