Prof. Univ. D r. Nicolae Sichigea Absolvent: Dumitru Florina Mădălina Craiova , 2017 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI… [602248]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Conducător Științ ific:
Prof. Univ. D r. Nicolae Sichigea

Absolvent: [anonimizat] , 2017

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ȘI RAPORTĂ RI FINANCIAR
CONTABILE CONFORME CU STANDARDELE INTERNAȚ IONALE

DETERMINAREA ȘI FINANȚAREA
NECESARULUI DE ACTIVE CIRCULANTE LA
S.C MA COFIL S.A

Conducător Științific:
Prof. Univ. D r. Nicolae Sichigea

Absolvent: [anonimizat], 2017

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 4
1. PREZENTAREA GENERAL Ă A REGIEI AUTONOME DE TRANSPORT
CRAIOVA ………………………….. ………………………….. ….. Error! Bookmark not defined.
1.1. Scurt istoric ………………………….. ……………………….. Error! Bookmark not defined.
1.2. Obiectul de activitate ………………………….. ………. Error! Bookmark not defined.
1.3. Infrastructura ………………………….. …………………. Error! Bookmark not define d.
1.4. Rețeaua de furnizori și clienți ………………………. Error! Bookmark not defined.
1.5. Cadrul legislativ care vizează activitatea organizației și organizarea
contabilității ………………………….. ………………………….. … Error! Bookmark not defined.
1.6. Descrierea structurilor funcționale ……………….. Error! Bookmark not defined.
1.7. Evolu ția indicatorilor economico -financiari ……… Error! Bookmark not defined.
1.7.1. Numărul și structura personalului ………………….. Error! Bookmark not defined.
1.7.2. Evoluția principalilor indicatori economico -finan ciari ….. Error! Bookmark not
defined.
1.7.3 . Evoluția indicatorilor de profitabilitate …………… Error! Bookmark not defined.
2. STUDIU PRIVIND FORMAREA ȘI UTILIZAREA CAPITALULUI LA REGIA
AUTONOMĂ DE TRANSPORT CRAIOVA ………….. Error! Bookmark not defined.
2.1. Analiza situației economico -financiare …………….. Error! Bookmark not defined.
2.2. Analiza structurii ca pitalului ………………………….. Error! Bookmark not defined.
2.3. Analiza utilizării activelor imobilizate ……………… Error! Bookmark not defined.
2.4. Analiza echil ibrului financiar ………………………….. Error! Bookmark not defined.
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 40
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 41

4
INTRODUCERE

Întreprinderea este nu doar o realitate economică în cadrul căreia există o strânsă
relație între volumul de muncă, capital și producție, ci și un organism în care se manifestă o
serie de mecanisme de coordonare, c ontrol și luare a deciziilor.
Structura financiară a întreprinderii reprezintă ansamblul complex al tuturor surselor
de finanțare . Aceste surse pot fi interne, prin reinvestirea profitului net sau valorificarea unor
active, și surse externe care, însă atr ag după sine alte cheltuieli cum ar fi dobânzile în cazul
împrumuturilor pe temen lung sau scurt, plata dividendelor în cazul aporturilor în bani ale
acționarilor deja existenți sau prin atragerea altor investitori. Utilizarea acestor surse conform
unei raționalități proprii influențează eficiența gener ală și face posibilă o diferențiere a
firmelor ce activează în același sector de activitate.
Scopul orcărei întreprinderi este acela de a obține un nivel al rentabiliății cât mai
ridicat corelat cu un nive l cât mai redus al riscurilor asumate în vederea obținerii acestuia. În
acest scop, managerii își direcționează acțiunile spre limitarea la o durată cât mai mică a
ciclului de exploatare și asigurarea unei viteze de rotație cât mai ridicată.
Realizarea opt imă a procesului de finanțare a activelor circulante implică, î ndeplini rea
a două obiect ive, pe de o parte determinarea n ecesarului financiar al exploatării , continuând
apoi cu stabilirea surselor de finanțare efective la care întreprinderea are acces și alegerea
dintre acestea pe cea mai avantajoasă.
Activele circulante, ca fonduri bănești destinate finanțării activității curente (de
exploatare), se folosesc prin a vansări și recuperări repetate. Pornind de la faza inițială de
disponibilități bănești, ele se transformă prin intermediul decontărilor cu furnizorii de
stocuri de valori materiale pentru producție. În această stare, ele sunt numai potențial
productive.
Prin consumul treptat al stocurilor și plata s alariilor și a celorlalte cheltuieli de
producție, activele circulante trec în procesul creării de noi valori materiale și se regăsesc la
sfârșitul fiecărui interval de timp (zi, lună, trimestru) sub forma stocurilor de producție
neterminată. Pe măsura fin isării produselor, activele circulante trec în sfera circulației sub
forma stocurilor de produse finite. Prin livrare beneficiarilor, activele circulante trec în starea
de produse expediate (creanțe asupra clienților), iar în urma încasării contravalorii a cestora,
activele circulante se întorc în formă inițială de disponibilități bănești pentru a fi avansate
într-un nou ciclu economic.
Efectuarea neîntreruptă a circuitelor în concordanță cu caracterul continuu al
proceselor de producție, conduce la fenomenul de rotație a activelor circulante, caracterizat ca
un lanț de fenomene globale.
Activele circulante nu trec în totalit ate și în același timp din formă bănească în formă
productivă și de aici in forma marfă spre a ajunge în totalalitate și în ace lași moment, din nou
în forma de disponibilități bănești. Nu există în nici un fel situația în care activele circulante
să fie în totalitate într -o singură formă, pentru ca celelalte să fie vide.
Circuitul activelor circulante constă dintr -un șir infinit d e circuite care se
suprapun parțial, circuitul totalului activelor circulante rezultând ca o mărime medie pe un
interval dat de timp, de regulă un trimestru sau un an. Ca urmare a rotației neîntrerupte,
suma activelor circulante utilizate se află concomitent în toate formele sale funcționale,
determinate de condițiile și amploarea proceselor de aprovizionare, producție și desfacere.
Nu este de ajuns ca o întreprin dere să identifice eficent acele nevoi ale ciclului de
exploatare pentru ca ea să aibă profit – obiectivul fundamental al oricarei entități economice –
ci mai trebuie să se gasească și acele surse de finanțare care să coste cât mai puțin. Procesul
de determinare a modalităților de finanțare a nevoilor ciclului de exploatare constă în
studierea resurselor interne, atrase cât și a celor externe, cu accent puternic pe finanțarea

5
bancară, și stabilirea unei strategii de utilizarea, a unei dimensionări astfel î ncât rezultatul
final al firmei să fie cât mai mare și să multumească acționarii.
Scopul lucrării de față, “ Determinarea și finanțarea necesarului de active circulante”
este de a evidenția acele necesități curente ale ciclului de exploatare dar și modul î n care
întreprinderea poate să le finanțeze, astfel încât activtatea acesteia să se desfășoare cu
rezultate maxime în condiții de risc minim. Am particularizat acest aspect analizând datele
disponibile în perioada 2015 -2016 ale societății MACOFIL S.A TÂRGU JIU.
Lucrarea este structurată în două capitole, primul dintre acestea dezbătând aspectele
teoretice pe care le implică tema respective. Cel de -al doilea capitol este structurat la rândul
său în două parți principale, astfel prima parte cuprinzând o prezentare generală a firmei, a
modului de apariție pe piață, a obiectului de activitate, precum și a rețelei de furnizori și
clienți cu care firma interacționează.
Prin intermediul celei de -a doua părți s-a urmărit conturarea unei imagini cl are asupra
situației activelor circulante și a surseelor de finanțare a acestora. Pentru aceasta s -a procedat
la calculul indicatorilor economico – financiari și la analiza corelatiei dintre fondul de
rulment și necesarul de fond de rulment, date pe baza cărora se pot propune și lua decizii
privind eliminarea deficiențelor existente în firmă și chiar îmbunătățirea rezultatelor acesteia.
Actualitatea acestei teme este una evidentă. Cu ceva timp în urma întreprinderile,
agenții economici, produceau mult, cre zând că prin simpla producție în cantități mari vor avea
și un beneficiu pe masură, dar criza din 1929 -1930 le -a dovedit contrariul. Apoi aceștia s -au
orientat către piață, către consumatori, către necesitățile și dorințele lor, pe care, satisfăcându –
le eficient, obțineau profitul dorit; însă criza actuală le -a dovedit iar ca nu doar prin
intersectarea dorințelor clienților vor atinge rentabilitatea sperată ci și printr -o bună organizare
internă, prin reducerea costurilor la minim și utlizarea deplină a res urselor. Astfel gestiunea
financiară în general, și gestiunea pe termen scurt în special capătă un aspect mult mai
pronunțat în cadrul profitabilității de ansamblu a întreprinderii.
Viața economică este într -o continuă schimbare care devine din ce în ce ma i accelerată
astfel încât întreprinderile trebuie să fie suficient de abile încât să știe ce trebuie să adapteze și
în ce ritm, pentru a -și putea păstra competivitatea și rentabilitatea; iar una din secțiunile ce
trebuie adaptate este și gestiunea financia ră a ciclului de exploatare.

6

CAP I: DETERMINAREA ȘI FINANȚAREA NECESARULUI DE ACTIVE
CIRCULANTE AL ÎNTREPRINDERII

1.1. D ETERMINAREA NEVOII DE FOND DE RULMENT A ÎNTREPRINDERII
1.1.1. Conținutul activelor ciclului de exploatare

Analiza economică ș i financiară a intreprinderilor ce activeaza pe piața din Romania joacă
un rol important pentru asigurarea unui parcurs economic ascenden t, prin studierea
fenomenelor ș i proceselor economice c e au loc in cadrul acestor unităț i, prin iden tificar ea
factorilor de risc și a cauzelor ce duc la î nregistrarea de abateri precum și prin luarea de
măsuri privind reglarea și optimizarea întregii activităț i. Pentru dimensionarea activității de
producție și desfacere se utilizează un si stem de indicatori și rate ce se pot determina util izând
datele furnizate de situațiile financiare (bilanț contabil și funcțional, contul de profit ș i
pierdere, siuația modificării capitalurilor etc.) întocmite de către fiecare agent economic
periodic.
Finanț ele intreprin derii1 studiază totalitatea relaț iilor economice bănești prin care se
stabileș te modalitatea de co nstituire a capitalului precum și destinațiile în care acesta urmează
a fi direcționat și investit în vederea obținerii și repartiză rii rezultatului final , respectiv a
porofitului întreprinderii .
Sub aspectul practicii ș i politicii fina nciare, finanțele intreprinderii privilegiază aspectul
gestiunii financiare a î ntreprinderii2. Gestiunea pe termen scurt presupune două domenii
complementare de activitate:
• determinarea necesarului de active circulante (stocuri, creanțe, lichidități), respectiv a
nevoilor ciclice, temporare de capital;
• identificarea modalității de finanțare a necesarului de active circulante, respectiv
atragerea unor surse temporare pentru nevoile ciclului de exploatare.
Activele circulante sunt obiecte ale muncii care par ticipă in mo d direct la procesul de
producție, se consumă integral, iși schimbă formele funcționale în cadrul procesului de
producție, sunt reî nnoite dupa fiecare ciclu de aprovizionare, producție și comercializare a
bunurilor și serviciilor ș i sunt constituite în scopul finanțării activității curente de producție.
Din punct de vedere economic și financiar, activele circulante se află într -o continuă fluență
valorică, ele schimbându -și atât forma materială și cât și utilitatea .
Activele circulante prezintă următoarele trăsături caracteristice3:
• sunt capitaluri bănești a căror necesitate este impusă de asigurarea continuității
fabricației și a căror mărime este influențată de parametrii proceselor de aprovizionare,
producție, desfacere;
• spre deosebire de altă parte a capitalurilor întreprinderii acestea nu se consumă, nu
dispar după momentul efectuării cheltuielilor, ci se metamorfozează dintr -o formă materială
în alta și rămân în permanență în circuit cel puțin la nivelul inițial determinat;
• forma de utilizare a activelor circulante o constituie avansarea (pl ățile din contul
curent) și recuperarea (încasările în contul curent), recunoscute ca fiind acte ce se repetă
necontenit până în momentul încetării activității întreprinderii;

1 Sichigea N. , Vasilescu L. , Berceanu d. , Florea N. , Gestiunea financiară a înteprinderii, Ed. Universitaria, Craiova, 2013,
pagina 3
2 Sichigea N. , Vasilescu L. , Berceanu d. , Florea N. , Gestiunea financiară a înteprinderii, Ed. Univers itaria, Craiova, 2013,
pagina 4
3 Sichigea N. , Vasilescu L. , Berceanu d. , Florea N. , Gestiunea financiară a înteprinderii, Ed. Universitaria, Craiova, 2013,
pagina 136

7
• reprezintă o parte considerabilă a avuției naționale pla sată pe termen scurt în vederea
folosirii ei cât mai eficient. Din această pespecivă, activele circulante se aseamănă cu activele
imobilizate, însă comparativ cu acestea din urmă, durata plasamentului este mai scurtă
încadrându -se într -un ciclu economic.
Din punct de vedere contabil, acestea pot fi recunoscute ținând co nt de următoarele aspecte:
 Sunt achiziționate sau produse pentru consum propriu sau în scopul comercializării și
se așteaptă a fi realizate în termen de 12 luni de la data bilanțului;
 Sunt reprezentate de creanțe aferente ciclului de exploatare;
 Sunt reprezentate de trezorerie sau echivalente de trezorerie a căror utilizare nu este
restricționată în niciun fel;
În cadrul bilanțului contabil, ca parte a situațiilor financiare, activele circula nte prezintă în
activul patrimonial următoarea structură:
 stocuri de active circulante care cuprind imobilizările de capitaluri în stocul de
materii prime și materiale consumabile, producție în curs de execuție, produse finite,
mărfuri, etc., cu o durată d e imobilizare determinată de specificul proceselor de
aprovizionare, producție, desfacere;
 creanțe, titluri de plasament și valori de încasat (efecte comerciale), în care se
cuprind creanțele față de clienți, debitori, acțiunile și obligațiunile cumpărate în
vederea speculării și câștigului la bursă, precum și titlurile de credit (cambii, bilete la
ordin, cecuri) deținute în vederea încasării la termen; toate aceste elemente sunt
rapid transformabile în monedă;
 disponibilitățile bănești în conturi la bănci și în casierie, care reprezintă chiar forma
lichidă a activelor circulante. În urma încasărilor realizate din vânzarea producției,
din activitățile financiare sau excepționale și a onorării obligațiilor față de furnizori,
creditori, salariați, buget e, întreprinderea trebuie să dețină un minim de disponibilități
bănești, minim de trezorerie, in orice moment, pentru a face față plăților urgente și
neprevăzute sau a interveni în orice moment la bursele de valori și mărfuri în vederea
realizării unor pla samente.
Structura si ponderea activelor circulante pot fi influențate de următorii factori:
1. Volumul producției: acestea aflându -se în relație de interdependență motiv pentru care
creșterea volumului producției antreneayă creșterea volumului de active circulante;
2. Nivelul cheltuielilor de producție care execită o influență cu dublu sens, astfel: pe de o
parte, cheltuielile de producție cresc pe masură ce sporesc active circulante și pe măsură ce
acestea parcurg fazele procesului de producție și, pe d e altă parte, nivelul cheltuielilor
sporește la randul sau necesarul de active circulante;
3. Viteza de rotație a activelor circulante se află în relație de inversă proporționalitate cu
marimea efortului financiar depus de organizație: cu cât perioada de trecere a activelor
circulante prin stadiile de aprovizionare, producție, desfacere este mai rapidpă cu atât
necesarul de active circulante este mai redus;
4. Durata ciclului de fabicație: cu cât podusele au un ciclu lung de fabricație, cu atât și
necesa rul de active circulante este mai mare;
5. Specificul de producție și sezonalitatea afacerii; Spre exemplu activitatea sezonieră
implică un volum de active circulante mult mai mare decât în celelalte luni ale anului, și
implicit un fond financiar mult mai crescut.
Analizând sfera de activitate pe care o deservesc activele circulante, în întreprinderile
al căror obiect principal de activitate îl reprezintă poducerea de bunuri în structura activelor
circulante identificăm elemente precum: stocuri de materii prime, de materiale consumabile,
semifabricate, producție neterminată și produse finite.
Daca luăm în considerare o întreprindere cu specific comercial, putem constata că, ponderea
în active circulante o reprezintă stocurile de marfă și ambalaje, lipsind stocurile de materii
prime sau produc ție neterminată. De asemenea, în cazul întreprinderilor prestatoare de servicii
în rândul activelor circulante se pot identifica în functie de specificul ramurii, elemente

8
precum: combustibil, materiale de întretinere și reparații (în cazul transporturilor ). În sfera
circulației, activele circulante se concretizează în elemente precum: stocuri de produse în
magazine, soldul disponibilităților bănești etc.
O altă structurare a activelor circulante se poate obține plecând de la formele pe care le
imbracă, și anume: valori de exploatare, valori realizabile pe termen scurt și valori bănești sau
lichiditățile.
Valorile exploatării sunt reprezentate de acele active circulante care au un conținut
material și, dintre acestea putem menționa: stocuri de materiale, obi ecte de inventar, producție
în curs de execuție, produse finite, mărfuri și ambalaje.
Valorile realizabile pe termen scurt sunt drepturi de creanță asupra agentului
economic, altor agenți economici sau persoane fizice; în categoria acestora sunt inclu se
următoarele elemente: clienții, efectele comerciale de primit, valorile mobiliare de plasament,
decontări cu asociații/acționarii, debitorii diverși.
În ceea ce privește ce -a de -a treia componentă, lichiditățile/disponibilitățile
menționăm ca acestea pot fi definite ca fiind mijloacele bănești aflate în posesia agentului
economic la un moment dat. Mijloacele bănești ale agentului economic apar în ultima fază a
ciclului de exploatare , adică în urma încasării contravalorii produselor sau mărfurilor vândute
, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate.
Între încasări și plăți trebuie să existe un echilibru permanent ; partea din mijloacele
bănești facută disponibilă în urma incasărilor și plăților fomeză trezoreria agentului economic.
Disponibilitățile bănești ale agentului economic îmbracă una dintre următoarele forme:
 disponibilități bănești aflate în casierie – casa;
 disponibil la banca în lei și devize;
 alte disponibilități bănesti (carnete CEC, chitanțe de achitat, etc. ).

1.1.2. Dimensionarea nevoii de fond de rulment
1.1.2. 1 Dimensionarea financiară a stocurilor – etapă determinantă în determinara
nevoii de fond de rulment de exploatare

Ciclul de exploatare reprezintă totalitatea operațiunilor desfășurate pentru realizarea
obiectivului principal al întreprinderii ce constă în producerea de bunuri și servicii.
Funcționarea normală și continuă a ciclului de exploatare este asigurată prin
existența stocurilor care sunt recunoscute drept fiind prima formă de materializare a activelor
circulante. Apariția acestora este generată de faptul că fluxul fizic de in trări și ieșiri cu care se
confruntă o întreprindere pe parcursul desfășurării activității este discontinuu, identificând
astfel: stocuri de materii prime și materiale; de producție în curs de execuție; de produse finite
și mărfuri. În extrem de puține caz uri este rentabilă aprovizionarea consumului zilnic spre a
evita formarea stocului curent, de aici decurgând și motivele ce determină constituirea
stocurilor:
– motive economice (cheltuielile cu transportul nu își găsesc justificare atâta timp cât
acesta se efectuează pentru asigurarea necesarului și consumului zilnic);
-motive de siguranță și tehnologice ( spre exemplu neonorarea în termen a comenzilor
și contractelor poate afecta relația și colaborarea viitoare a întreprinderii respective cu
clienții).
În procesul aprovizionării se identifică o serie de modalități de formare și finanțare a
stocurilor, dintre acestea evidențiindu -se metoda stocului zero. Această metodă presupune o
funcționare ideală atât a proceselor de transformare cât și a celor de c omercializare, situație
în care la finalul zilei, în sfera aprovizionării nu regăsim imobilizări.
În același timp, ne intersectam și cu noțiunea de stoc global, ce include rezervele de
producție (aprovizionările), resursele din sfera de producție (chelt uieli avansate în procesul de

9
producție) și stocurile de produse finite. Stocul global trebuie să îndeplinească mai multe
cerințe, dintre care: să fie complet, să cuprindă toate felurile de resurse materiale; să fie
suficient în orice moment si situat ie, evitând blocarea de fonduri în stocuri supranecesare;
să fie completat în mod sistematic, astfel încât sa se obțină o minimizare a costurilor cu
aprovizionarea și stocarea.
Dimensiunea și diversitatea stocului de materii prime pot fii influențate de o serie de
factori precum:
– previziunile producției întreprinderii;
– posibilitățile de aprovizionare și fiabilitate a producatorilor;
– prețul materiei prime.
În ceea ce priveste mărimea stocului de producție neterminată ace asta este
influențată de durata proceselor de producție, iar nivelul stocului de produse finite depinde de
coordonarea între producție și vanzări.
O buna gestiune a stocurilor este determinată de reușita minimizarii costurilor
rezultate din deținerea de stocuri. Astel, o biectivul unei bune gestionări a stocurilor este de a
minimiza costurile ce rezultă din deținerea de stocuri.
Diminuarea și gestiunea optimă a stocurilor, precum și a fondurilor financiare,
prezintă o problemă majoră de strategie financiară privind optimizarea stocurilor. Optimizarea
stocurilor se bazează pe informații privind:
• nivelul stocurilor (maxim, minim, mediu);
• cererea de materiale;
• volumul comenzilor;
• termenele de aprovizionare și livrare;
• costurile de stocare;
• periodicitatea producției la producător;
Suma capitalurilor bănești necesare pentru formarea stocurilor depinde de mărimea
stocurilor fără a fi însă egală cu expresia acestora.
Agenții economici funcționează conform mecanismului ce presupune cumpărarea,
transformarea și vânzarea – ciclul ce mai este cunoscut și sub denumirea de ciclu de
exploatare. Acest ciclu presupune stocuri și creante care apar și dispar continuu, dând naștere
la un necesar de finanțare permanentă.
Necesarul financiar4 reprezintă limita până la care se pot plasa capitalurile bănești în
condițiile date ale proceselor de aprovizionare, producție, desfacere, în diferitele stocuri de
valori de exploatare pentru asigurarea continuității proceselor economice.
Pentru a se dete rmina necesarul financiar se pot utiliza doua metode, și anume: metoda
analitică și metoda sintetică.
Metoda analitica presupune determinarea necesarului financiar pe fiecare categorie de
valoare de exploatare, și anume: stocuri de materii prime si materia le consumabile, stocuri de
producție în curs, stocuri de produse finite; prin însumarea celor enumerate anterior, urmând a
se obține necesarul de fond de rulment pe total intreprindere. Necesarul financiar de active
circulante cu caracter de permanență sau necesarul de fond de rulment deține locul principal
în procesul evaluării activelor circulante. Având în vedere că, atât produsele introduse în
fabricație cât și valorile materiale necesare pentru realizarea lor sunt în numar foarte mare,
această metodă n ecesită un volum mare de muncă și implicit timp, motiv pentru care nu este
utilizată cu prioritate.
Pe de altă parte, metoda sintetică este recunoscută ca fiind o metoda operativă întrucât
permite determinarea nevoii de fond de rulment direct pe total active cirul ante ceea ce
presupune număr redus de operațiuni, deci, volum mic de muncă.

4 Sichigea N. , Vasilescu L. , Berceanu d. , Florea N. , Gestiunea financiară a înteprinderii , Ed. Universitaria, Craiova, 2013, pagina 140

10
Dimensionarea stocurilor este recunoscută ca fiind prima fază în determinarea
necesarului financiar pentru stocurile de materii prime și materiale consumabile.
În legătură cu gestiunea stocurilor, se utilizează două noțiuni:
• stoc de securitate;
• stoc maxim.
Stocul de securitate asigură desfășurarea unui proces de fabricație fără întreruperi și
poate fi definit ca fiind cantitatea de materii prime și materiale stocate, suficientă pentru a
satisface cererea de consum în orice moment. Stocului de siguranță prezintă un nivel constant
dacă aprovizionările sunt regulate, sau fluctuant în situația în care acestea sunt sezoniere.
Stocul maxim – de regulă, stocurile deți nute de întreprindere trebuie să fie mai ridicate,
peste nivelul stocului de securitate pentru a preveni și evita apariția unor incidente în pocesul
de aprovizionare și pentru a contribui la obținerea ritmică a producției.
Volumul stocurilor este limitat de două restricții:5
– o resticție financiară, orice creștere de stoc peste nivelul stocului de securitate dacă
întreprinderea are deschisă o linie de credit bancară antrenează și creșterea volumului
creditului angajat care angrenează și cheltuie lile financiare suplimentare: dobânzi,
comisioane sau alte cheltuieli bancare. Dacă întreprinderea are un excedent de trezorerie, ea
își finanțează creșterea de stoc pe cont propriu, fără cheltuieli financiare, dar pierde ocazia de
a-și plasa lichidi tățile sub altă formă pe piața financiară și de a le utiliza cu randament sporit;
– o restricție fizică, deoarece întreprinderea conservă stocul său înainte de a fi consumat și
cheltuielile de depozitare sunt în funcție de cantitatea stocată.
Stocul maxim adoptă un comportament complex și îndeplinește o serie de funcții,
dintre care: asigură continuitatea pocesului de fabricație în intervalul de timp dintre două
aprovizionări consecutive. Având în vedere că frecvența reaprovizionărilor nu coincide cu
frecvența consumului se constituie un stoc care asigură nevoile curente ale exploatării,
respectiv stocul curent (Sc); constituirea unei rezerve pe seama căreia să se asigure
continuitatea fabricației și în cazurile în care furnizorii nu își respectă obli gațiile contractuale
sau anumite cauze obiective (ruperi de drumuri, căi ferate datorită inundațiilor sau
alunecărilor de teren) fac imposibilă aprovizionarea normală: se constituie deci și un stoc
de siguranță (Ss);
Alte tipuri de stocuri ce se constituie la dispoziția anumitor întreprinderii sunt: stocul de
condiționare (Scd), stocul de transport interior (Sti) și stocul de iarnă (Si).
Mărimea stocului maxim (Smax) este dată de relația:
Smax= Sc + Ss + Scd + Sti + Si (1)
Datorită faptului că întreprinderile nu pot consuma stocul de siguranță și cel de condiționare
decât în anumite condiții, suma lor reprezintă stocul minim (Smin):
Smin= Ss + Scd (2)

1.1.2.2 Dimensionarea financiara a stocurilor de active circulante prin metoda analitica

Dimensionarea financiară a stocurilor de valori de exploatare se realizează prin
calculul necesarului financiar pentru stocurile de valori de exploatare, calculat ca o mărime
medie anuală pentru fiecare categorie după următoarea formulă generală:
Nfi=

5 Sichigea N. , Vasilescu L. , Berceanu d. , Florea N. , Gestiunea financiară a înteprinderii , Ed. Universitaria, Cr aiova, 2013, pagina 141

11
Nfi = necesarul financiar pe fiecare element de stocuri „i”(materii prime, producție în curs de
execuție , produse finite);
Bci= baza de calcul pe fiecare element de stocuri, astfel:
– pentru materii prime: necesarul anual de aprovizionat;
– pentru producție neterminată: producția exercițiului în cost de uzină;
– pentru produse finite: producția exercițiului exprimată în cost complet.
Isi = intervalul de stocare pentru fiecare element de stocuri „i”, astfel:
– pentru materii prime, jumătat e din intervalul pentru stocul curent plus intervalul pentru
stoc de siguranță;
– pentru producția neterminată, durata ciclului de fabricație influențată cu un
coeficient de corecție ce reflectă caracterul procesului economic (producție continuă cu
evoluție uniformă a cheltuielilor pe parcursul fabricației; producție continuă cu evoluție
neuniformă a cheltuielilor pe parcursul fabricației; producție continuă cu lansare integrală a
materiilor prime la începutul ciclului de fabri cație).
– pentru produsele finite, intervalul pentru recepția, sortarea, ambalarea, formarea loturilor
complexe și întocmirea documentelor de expediție.
Prin însumarea necesarelor financiare pe elemente (materii prime și materiale
consumabile, producție în curs de execuție, produse finite) determinate prin metoda
analitică se determină necesarul anual și pe trimestre pe total valori de exploatare.6

1.1.2.3 Dimensionarea financiara a stocurilor de active circulante prin metoda si ntetică

Pentru întreprinderile aflate deja în funcțiune și la care este stabilită o corelație între
volumul de activitate și volumul de active circulante utilizate pentru aceasta, determinarea
necesarului financiar direct pe total valori de exploatare se realizează mai simplu și mai
elegant prin metoda sintetică (globală).
În principiu, prin metoda sintetică se ia în considerare doar un factor de influență și
anume, evoluția producției exercițiului sau cifrei de afaceri în doi ani consecutivi și numai
dacă este cazul, influențele determinate de modificările intervenit e în condițiile de
aprovizionare, producție și desfacere.
Principalele etape7 care se au în vedere în determinarea necesarului financiar de active
circulante prin metoda sintetică:
a) se determină viteza de rotație în zile, din anul de bază după următoarea relație de calcul:

Vz0 =

în care:
No = necesarul financiar de active circulante din anul de bază;
PE o= producția exercițiului exprimată în cost complet din anul de bază.
b) se corectează viteza de rotație din anul de bază cu modificările previzibile în anul de plan
în condițiile de aprovizionare, producție și desfacere, conform relației:
Vzoc = V z0 + ∑

în care: Vzoc = viteza de rotație din anul de bază corectată;
ci= corecțiile exprimate în zile ce se aplică vitezei de rotație realizate în anul de bază.
Aceste corecții pot fi:
– influența generată de înlocuirea unor materiale:

6 Sichigea N. , Vasilescu L. , Berceanu d. , Florea N. , Gestiunea financiară a înteprinderii , Ed. Universitaria, Craiova, 2013, pagina 146
7 Sichigea N. , Vasilescu L. , Berceanu d. , Florea N. , Gestiunea financiară a înteprinderii , Ed. Universitaria, Craiova, 2013, pag 146 -149

12
C1 =

în care:
n1= necesarul financiar pentru materialul ce se utilizează în anul curent;
n0= necesarul financiar al materialului înlocuit, utilizat în anul de bază.
– influența eliminării stocurilor fără mișcare înregistrate în anul de bază:
C2 = ̅̅̅̅̅

în care:
̅̅̅̅ = stocul mediu al materialelor fără mișcare în anul de bază.

– influența înlocuirii unui produs în fabricație cualtul nou.
Înlocuirea unui produs influențează în două direcții:
 influența datorată modificării necesarului financiar de materiale ca urmare a
înlocuirii produsului:
c’3=

în care:
n1= necesarul financiar aferent materialelor pentru fabricarea noului produs;
n0= necesarul financiar aferent materialelor necesare în fabricarea produsului înlocuit.
 influența modificării valorii producției exercițiului ca urmare a înlocuirii:
c’’3=

în care:
V1= valoarea producției exercițiului la noul produs;
V2= valoarea producției exercițiului la produsul înlocuit
– influența modificării condițiilor de aprovizionare la unul din materialele folosite:

c4=

în care:
i1= intervalul de aprovizionare în anul de plan;
i0= intervalul de aprovizionare în anul de bază;
p= ponderea necesarului financiar al materialului respectiv în totalul necesarului financiar
pentru materii prime și materiale.

– influența modificării ciclului de fabricație la un produs ca urmare schimbării
tehnologiei:

c5=

în care:
d1= durata ciclului de fabricație după introducerea noii tehnolii;
d0 = durata ciclului de fabricație înaintea schimbării tehnologiei;
p= ponderea necesarului financiar pentru producție neterminată la produsul la care se
schimbă tehnologia în totalul necesarului financiar pentru producția neterminată.
c) se determină necesarul financiar anual al valorilor de exploatare în anul curent conform
relației:

13

N1 =
* Vzoc
în care:
PE1= producția exercițiului în cost complet programată pentru anul curent.
d) se diferențiază necesarul financiar anual pe trimestre în funcție de variația producției
exercițiului pe trimestre față de media trimestrială:

Nk =
̅̅̅̅ * Ni
k = I, II, III, IV
e) se defalcă necesarul financiar anual și pe trimestre pe elemente de valori materiale(stocuri de
materii prime, stocuri de producție în curs de execuție, stocuri de produse finite etc.) în
funcție structura activelor circulante din bilanțul anului de bază.

1.1.3. Dimensionarea nevoii de fond de rulment din exploatare

Aprecierea necesarului de capitaluri pentru ciclul de exploatare (NFRE) presupune
dimensionarea(analitica sau sintetica) stocurilor de valori de exploatare necesare desfasurarii
continue a ac tivitatii curente a intreprinderii in conditiile utilizari rationale a capitalurilor
banesti.
NFRE are în vedere în cadrul activelor de exploatare nu numai plasamentele de
capitaluri în stocuri ci și plasamentele în alte elemente de active circulante deoar ece
funcționarea normală a întreprinderii, asigurarea rentabilității si eficientei în condiții de
stabilitate presupune investiții pe termen scurt de alta natură nu doar inestitii ce se fac în
formarea stocurilor de materii prime și materiale, de producți e în curs de fabricație, de
produse finite.
Nevoia de fond de rulment de exploatare, NFRE se determină, astfel:

NFRE = Ae – Pe

în care:
Ae = active de exploatare, respectiv plasamente de capitaluri în stocuri de materii prime,
producție neterminată, pr oduse finite precum și în creanțe față de terți (creditul comercial
acordat clienților, TVA deductibilă);
Pe = pasive de exploatare (pasive stabile).
Determinarea NFRE se poate face în două moduri:
– în formă valorică;
– în zile din cifra de afaceri .
Determinarea NFREîn formă valorică se poate realiza într -un model simplificat în
care plasamentele se efectuează în stocuri și creanțe iar obligațiile se concretizează în datorii
față de furnizori, salariați, bugetul asigurărilor sociale, bugetul statului pentru TVA.
Determinarea NFRE în zile din cifra de afaceri se poate realiza într -un model
simplificat, considerând plasamentele și obligațiile aceleași ca în modelul valoric .

14
1.1.3.1. Dimensionarea financiară a activelor de exploatare

O primă investiție recuperabilă în termen scurt o reprezintă creanțele întreprinderii
asupra terților; ponderea cea mai importantă în totalul creanțelor este detinută de creditul
commercial.
In condițiile economiei de piată, activitatea unei întreprinderi depinde de mărimea
pieței pe care o acoperă, iar acest aspect este puternic influentat atat de calitatea produselor și
prețul la care sunt oferite, ci și de facilitățile financiare ce se pot acorda clientelei. O clientelă
se castigă și se păstrează și pr in creditul ce i se poate acorda pe o durată determinată de timp.
Investiția în creditul comercial se face pe termen mai scurt decât stocurile de valori materiale,
iar transformarea ei în disponibilitate este mai sigură. Exista insa, un singur impediment s i
anume, eventuala insolvabilitate a clientului la scadență.
In grupa creanțelor se mai cuprind o serie de alte elemente precum: debite ale
întreprinderii, generate fie de eventualele avansuri acordate personalului, fie de sumele
rămase de vărsat de către acționarii care au subscris la înfiintarea societății sau la marimea
capitalului social; creanțele asupra bugetului de stat ca urmare a unor vărsăminte de impozite
datorate și raporturile curente cu filialele întreprinderii .
Astfel, o parte a capitalurilo r este imobilizată în creanțe față de terți, evidențiate fie în
contul "clienți", pe bază de facturi de expediere a produselor sau de executare a lucrărilor,
prestare a serviciilor, fie în efecte comerciale de primit, respectiv efecte comerciale acceptat e
de întreprindere, titluri care reflectă politica de credit comercial acordat de întreprindere.
Dacă creanțele față de creditorii întreprinderii sunt, în general, imobilizări ineficiente de
capital, fiind expresia pagubelor și daunelor aduse întreprinder ii, o parte a lor poate avea un
oarecare caracter de permanență.
Astfel de debite provin din echipamentul de lucru, cota parte de suportabilitate cuvenită
salariaților fiind virată, de regulă, în rate pe un anumit interval de timp.
De asemenea, întreprin derea înregistrează imobilizări de capital în cursul perioadei
(lunii) și din decontări neîncheiate cu bugetul statului. Este vorba în principal de taxa pe
valoare adăugată deductibilă înregistrată în facturile de aprovizionare a materiilor prime și
materi alelor consumabile de la furnizori.
Formulele de calcul pe baza carora se determina activele de exploatare(Ae) ca element de
determinare a NFRE, se prezinta astfel:8
 Pentru determinarea NFRE în formă valorică :

1. Stocuri:
– materii prime:
m0SD
3601mC
 ;
0Cm360m0S
m0SD


– produse :
p0SD
360C1PE
 ;
C0PE360p0S
p0SD


8 Sichigea N. Strategii financiare , , Ed. Universitaria, Craiova, pagina 33 -36

15
2. Creanțe:
'
36019,1
1zPV
 ;






*19,1
0360
0'
'
sauPVlC
oz
z
* durata în zile a creditului comercial acordat convenită pentru anul curent
3. TVA deductibilă:
3025
19,0
121mC (termen de regularizare lunar la data de 25 luna următoare)

 Pentru determinarea NFREîn zile din cifra de afaceri 9:

1. Stocuri:
– materii prime:
1CA1mC
m0SD ;
PV CA
– produse :
11
0CACCA
pSD

2. Creanțe
19,1'
0z
3. TVA deductibilă:
119,0
125
CAmC
zile

Notă:
1mC
,
0mC = consumul de materii prime în anul curent și respectiv în anul de bază;
m0SD
= durata medie de stocare a materiilor prime în anul de bază;
m0S
= stocul mediu de materii prime în anul de bază;
C1PE
,
C0PE= producția exercițiului în cost complet în anul curent și respectiv în anul de bază;
p0SD
= durata medie de stocare a produselor finite în anul de bază;
p0S
= stocul mediu de produse finite în anul de bază;
19,11,1PV PV
= producția vândută în preț de vânzare fără și respectiv
19,10,0 PV PV cu TVA în
anul curent și anul de bază;
'z
= durata de rotație a clienților; nr. mediu de zile de acordare credit comercial clienților;
0lC
= soldul medi u al clienților în anul de bază.

9 Sichigea N. Strategii financiare , , Ed. Universitaria, Craiova, pagina 33 -36

16

1.1.3.2. Dimensionarea financiară a pasivelor de exploatare

Pasivele de exploatare reflectate în datorii minime și permanente (stabile) ale
întreprinderii față de terți (alți agenți economici, salariații proprii,bugetul statului și bugetul
asigurărilor sociale) amânate la plata fată de momentul datorării, datorită sistemului de
decontare a plătilor practicat în economie sau a termenelor fixe de plată legiferate prin acte
normative adoptate de puterea legislativă sau executivă a țării. In mod concret, pasivele
stabile provin din modul de plată a salariilor, asigurării și protecției sociale aferente, a
impozitului pe profit și a taxei pe valoarea adăugata colectată în facturile de expediere a
produselor sau a facturilor de lucrări și servicii prestate clienților, a decontărilor prin plăți
planificate pentru consumurile de energie electrică, energie termică, gaze naturale,apă cand
aceste consumuri sunt însemnate, toate aceste dato rii fiind cu termene fixe de plată stabilite
prin convenții, contracte sau acte normative.
De asemenea, pasivele stabile provin și din obligații cu termene aleatoare de plata și
anume: datorii față de furnizori pentru aprovizionări, din modul de prelimina re a fondurilor
pentru plata concediilor de odihnă la întreprinderile cu producție sezonieră, în special, din
modul de preliminare în costuri a fondurilor pentru efectuarea reparațiilor capitale sau din
modul de primire și cheltuire a garanțiilor pentru ef ectuarea reparațiilor la bunurile de
folosință îndelungată în perioada de garanție în contul furnizorului.
Formulele de calcul pe baza carora se determina activele de exploatare (Pe) ca element
de determinare a NFRE, se prezinta astfe10l:
 Pentru determinarea NFRE în formă valorică :

1. TVA colectată:
3025
19,0
121PV (termen de regularizare lunar la data de 25 luna următoare)

2. Furnizori :
zmC

36019,1
1 ;




*19,1
0360
0 "
0"mCF
z
z
* durata în zile a creditului comercial primit convenitã pentru anul curent

3. Salarii :
5,0
121FS
 (dacă salariile se plătesc chenzinal)

4. Asigurări si protecție socială :
12c1FS

 Pentru determinarea NFREîn zile din cifra de afaceri :

10 Sichigea N. Strategii financiare , , Ed. Universitaria, Craiova, pagina 33 -36

17

1. TVA colectată: 25 zile
119,0
1
CACA

2. Furnizori:
119,1
1 "
0 CAmC
z


3. Salarii : 15 zile
11
CAFS

4. Asigurări si protecție socială : 30 zile
11
CAc FS


"z
= durata de rotație a furnizorilor; nr. mediu de zile de primire a creditului comercial de
la furnizori;
0F
= soldul mediu al furnizorilor în anul de bază;
121FS
= fondul de salarii lunar;
c = cota de asigurări și protecție socială în funcție de grupa de ramuri în care se
încadrează întreprinderea.
In funcție de caracterul termenelor de plată a obligațiilor, fixe sau întâmplătoare,
determinarea pasivelor stabile se face prin două metode:
• pasive stabile determinate prin metoda soldurilor zilnice;
• pasive stabile determinate direct pe elemente de datorii.
I. Prima metoda, cea a soldurilor zilnice se uilizează de regulă, pentru pasivele stabile
determinate de salarii, impozite pe salarii, CAS, al te impozite, datorii din utilități, dobânzi
bancare. Aceasta metodă presupune parcurgerea următoarelor etape:
– se identifică trimestrul din an cu activitatea cea mai redusă , iar calculul vizeză o singura lună
din cadrul respectivului trimestru;
– se determină cota medie zilnică(CMZ) pentru fiecare datorie , conform relației :

CMZ =

– se calculeaz ă volumul obligatiilor (So) ținând cont de data achitării acestora , conform
relației :
So = CMZ × Numă r zile întârziere a plații obligaț iei
– dacă la acest sold se adaugă cota medie zilnică pana cand are loc plata obligatiei: So + CMZ;
– în cadul ultimei etape se însumează pentru fiecare zi soldurile de la toate elementele
generatoare de pasive, iar suma cea mai mica din una din zilele lunii reprezinta volumul
pasivelor s tabile de care se va tine cont în acoperirea financiară a activel or circulante.

18
2) Metoda calcului direct se utilizează în cazul pasive le stabile ce pot proveni din
aprovizionari, avansuri, garanț ii, reparații, etc. Astfel, volumul pasive lor respective se
calculează ca datorie trimestrială pentru fiecare din numarul zilelor de intarziere :
Ps =
.
1.1.4. Dimensionarea nevoii de fond de rulment în afara exploatării.
Nevoia de fond de rulment globală

Bilanțul funcțional permite idenificarea în intreprinderii a trei tipuri de operatiuni
cărora le corespund următoarele cicluri:
– ciclul operatiunilor de investitii;
– ciclul operatiunilor curente sau de exploatare;
– ciclul operatiunilor de finantare.
Abordarea financiară a activității pe baza teoriei ciclurilor are la bază bilanțul
funcțional care răspunde intereselor unor categorii mai largi de destinatari: investitori,
acționari, conducători, furnizori, personal. În această abordare, mărimea fondului de rulment
are o impo rtanță relativă deoarece echilibrul financiar este definit prin relația acestuia cu
nevoia de finanțare a exploatarii, respectiv nevoia de fond de rulment.
Această concepție antrenează, deci:
– o nouă definiție a trezoreriei în termeni de utilizări -resurse, în loc de încasări -plăți.
Trezoreria este diferența între resursele avansate și nevoile de resurse antrenate de activitate;
– o nouă percepție a bilanțului, astfel:
Utilizări Resurse
Nevoia de fond de rulment
Trezoreria netă pozitivă Fond de rulment
Trezoreria netă negativă
– o nouă abordare a echilibrului financiar, astfel:
T = FR – NFR
în care:
T= trezoreria;
FR= fond de rulment;
NFR = nevoia de fond de rulment
Bilanțul funcțional regrupează posturile bilanțiere în raport cu aceste cicluri
evidențiind pentru fiecare utilizările, resursele și indicatorii astfel:
Ciclul Utilizări Resurse Indicatori

Investiții
Imobilizări brute Capitaluri proprii (inclusiv
autofinanțarea)
FR Datorii pe termen mediu și lung
Exploatare Active circulante
brute Datorii din exploatare NFR
Trezoreria Disponibilități Credite bancare curente T
Transpunerea bilanțului contabil într -un bilanț funcțional presupune următoarele
retratări:
– posturile de active sunt luate cu valorile lor brute și, în contrapartidă, în pasiv la capitalurile
proprii sunt adăugate amortismentele și provizioanele pentru depreciere. În acest fel,
imobilizările reflectă investițiile efectuate;
– activele fictive con cretizate în capital subscris și nevărsat sau în cheltuieli înregistrate în
avans sunt eliminate din activ și, în contrapartidă, deduse din capitalurile proprii;
– diferențele de conversie sunt anulate, toate operațiunile în devize fiind reflectat e la
valoarea în funcție de cursul istoric;
– dividendele de plată nu micșorează capitalurile proprii deoarece în accepțiunea funcțională
ele sunt obligații ce pot fi amânate;

19
– nu se face nici o categorisire a activelor și pasivelor după criteriul mai mic i sau mai mari de
un an.
Bilanțul funcțional se compune din următoarele mase:
1. utilizări durabile – resurse stabile;
2. active circulante brute de exploatare – pasive circulante de exploatare;
3. active financiare și extraordinare -pasive financiare și ext raordinare;
4. trezorerie pozitivă -trezorerie negativă.
Prin compararea lor rezultă:
– Resurse stabile – Utilizări durabile = FRNG
– Active circulante brute de exploatare -Pasive circulante de exploatare=NFRE
– Active financiare și extraordinare -Pasive financiare și extraordinare =NFRAE
↓
NFRG = NFRE + NFRAE
T = FRNG – NFRG
MS = FRNG – NFRE; în care:
FRNG = fondul de rulment net global;
NFRE = nevoia de fond de rulment de exploatare;
NFRAE = nevoia de fond de rulment în afara exploatării;
NFRG = nevoia de fond de rulment globală;
T= trezoreria
MS= marja de securitate
Analiza funcțională situează în centrul preocupărilor finanțarea NFR și apreciază
echilibrul financiar prin prisma situației de trezorerie.Într -un bilanț funcțional, utilizările sunt
reprezentate de capitalul investit concretizat în active imobilizate brute și NFRE. Echilibrul
financiar este respectat atunci când resursele stabile acoperă imobilizările brute și NFRE.

1.2. FINAN AREA NEVOII DE FOND DE RULMENT A ÎNTREPRINDERII

1.2.1. Fondul de rulment – sursă de finanțare a activelor circulante cu caracter de permanent

Fondul de rulment reprezintă o marjă de siguranță a întreprinderii, impusă de
diferențele existente între sumele de încasat și cele de plătit, precum și de decalajul ce poate
să apară între termenul de transformare a activelor în bani și durata medie în care datoriile
devin exigibile.
a) Fondul de rulment total – reprezintă întregul capital circulant existent în circuitul
unei firme la un moment dat, imobil izat în masa activelor circulante.

Fondul de rulment total = Total active – Active imobilizate

b) Fondul de rulment permanent – se poate determina pe baza informa țiilor cuprinse
în jumătatea superioară a bilanțului patrimonial al societății, conform relației:

Fond de rulment permanent = Capital permanent – Active imobilizate
sau

20
Fond de rulment permanent = Capital propriu+Datorii financiare pe termen lung – Active
imobilizate
c) Fondul de rulment net global – fondul de rulment permanent se poate determina
și, ca diferență între elementele bilanțiere cu o lichiditate mai ridicată (activele circulante) și
cele cu exigibilitate mai redusă (datoriile pe termen scurt) , astfel luând naștere noțiunea de
fond de rulment net global.

Fondul de rulmen t net global = Active circulante – Datorii pe termen scurt

d) Fond de rulment propriu – existența unui fond de rulment propriu pozitiv
demonstrează faptul că agentul economic analizat se află într -o stare de echilibru financiar pe
termen lung realizat pe b aza capitalurilor proprii. Se determină conform relației:

Fond de rulment propriu = Capital propriu – Active imobilizate

2. Necesarul de fond de rulment se determină ca o diferență între activele de exploatare ce
reprezintă imobilizarea capitalurilor băn ești între diferitele categorii de stocuri, creanțe și
decontări neîncheiate cu bugetul statului și pasivele de exploatare ce reprezintă datorii ale
întreprinderii amânate, în mod obiectiv, la plată.

Necesarul de fod de rulment = Stocuri + Creanțe – Datorii curente

3. Trezoreria netă – se determină prin compararea necesarului de fond de rulment cu fondul
de rulment al întreprinderii.

Trezoreria netă = Necesarul de fond de rulment – Fond de rulment

Echilibrul economico -financiar al întreprinderii trebuie înțeles ca fiind un ansamblu de
corelații care se formează în procesul de rotație a capitalului. Menținerea echilibrului financiar
reprezintă un obiectiv permanent al politicii financiare, care poate fi considerat realizat atunci
când exercițiul financiar se încheie cu o trezorerie pozitivă.
Mai mult, în compararea situației financiare a întreprinderii, mărimea absolută a fondului de
rulment nu este sugestivă decât dacă se ține seama de gradul de lich iditate al activului și de
gradul de exigibilitate al pasivului.
De asemenea, analiza nivelului fondului de rulment trebuie să țină seama de
specificitatea, de natura activității intreprinderii. Analiza situației financiare a întreprinderilor
nu se poate face fără a le situa în mediul economic și social de care aparțin și la nivelul
activității căruia contribuie.
Alegerea între opțiunea pentru securitate sau pentru eficiență este un atribut al
strategiei financiare a fiecărei întreprinderi.
Diminuarea fondului de rulment realizată prin diminuarea concomitentă a activului de
exploatare, fără a afecta mersul normal al activității printr -o mai bună gestionare și a datoriilor
pe termen scurt, conduce la creșterea rentabilității întreprinderii, dar sporește și riscul de
insolvabilitate.
De asemenea, întreprinderea poate să subutilizeze resursele permanente a căror
folosire normală este pentru investiții și în acest caz ele devin surse de finanțare a activității
curente. Mai mult, suprainvestirea concretizată în creșterea capacităților de producție, dacă
acestea sunt subutilizate, are ca efect creșterea cheltuielilor fixe, în special a amortismentului
și implicit, a costurilor, care poate conduce chiar la apariția pierderilor de exploatare.

21
O decizie importantă de politică financiară constă în alegerea unui anumit nivel al
fondului de rulment și finanțarea complementară a necesarului financiar al exploatării prin
resurse de trezorerie.11
În concluzie, se poate afirma că fondul de rulment este un mijl oc de finanțare și în
același timp, indicator de lichiditate. Cu cât fondul de rulment este mai mare, cu atât mai mici
vor datoriile pe termen scurt pentru finanțarea activelor circulante.

1.2.2. Resursele atrase

Resursele atrase se prezintă sub forma f inanțărilor nebancare pe termen scurt și se
referă la5:
 creditele comerciale furnizori;
 creditele pe bază de bilete de trezorerie;
 avansuri primite de la clienți;
 finanțări de la grup.
Pentru a răspunde în cel mai optim mod necesităților de finanțare ale întreprinderii
întreprinzătorul trebuie sa identifice mai întâi sursele de finanțare posibile de care instituția
respectivă poate beneficia. Printre acestea regăsim și creditul comercial care, în țările cu
economie dezvoltată înregistrează ponderi semnificative, spre exemplu: Japonia 30%, Franța
20%, SUA 10%.
Creditele comerciale sunt creditele pe care și le acordă direct participanții la relațiile
contractuale fără intervenția vreunei verigi intermediare. Acest tip de credit este acordat de
către furnizor cumpărătorului pe perioada de timp de la livrarea bunurilor sau prestarea
serviciilor și până la încasarea contravalorii lor. De asemenea reprezin tă o amânare la plată,
acordată de un furnizor de mărfuri sau de servicii, clientului său .12 Este un mijloc de
finanțare pe termen scurt care variază de la câteva zile până la 90 de zile, în conformitate
cu clauzele contractuale. Acest tip de finanțare neba ncară nu este purtător de dobândă.
Politica de credit comercial conține patru elemente:
– perioada de credit(durata creditului) este intervalul de timp pe care cumpărătorii îl
au la dispoziție până în momentul efectuării plății;
– rabatul comercial oferit pentru a încuraja clienții să plătească cât mai curând;
– tandardele creditului se referă la minimum de cerințe financiare ce trebuie îndeplinite de
către client pentru a i se acorda credit comercial;
– politica de colectare reflectă laxitatea sau durita tea firmei în tratamentul pe careîl aplică
celor care întârzie să efectueze plățile.
Perioada de credit și rabatul comercial constituie termenii creditului.
Creditul comercial furnizori prezintă următoarele trăsături caracteristice:
– are un caracter automat și este foarte si mplu, nefăcând obiectul vreunui
contract;
– de obicei, nu se solicită de către furnizor nici o garanție, furnizorii fiind, în
practică, mai înțelegători decât băncile în ceea ce privește eventualele
depășiri ale scadențelor;

11 Bistriceanu Gh. D., Adochiței M.N., Negrea E., Finanțele agenților economici, Editura Economică,
București, 2001, pagina 190
12 Katona, L., Finanțarea întreprinderilor mici și mijlocii, București, Ed itura Expert, 2004, p.148.

22
– este mai agreat de către firmele mici și mijlocii dat fiind faptul că, de cele mai
multe ori, acestea nu se bucură de același tratament ca și marile firme din partea
băncilor;
– este un credit care se obține rapid, permițând finanțarea în totalitate sau în parte a
stocurilor, în funcție de viteza lor de rotație;
– prezintă riscuri atât pentru furnizor cât și pe ntru client; astfel, dacă firma
furnizoare nu cunoaște suficient de bine clientul și nu -i evaluează cum trebuie
solvabilitatea, aceasta este în pericol ul de a acorda credite importante, dificil de
acoperit, clienților mai puțin solvabili; de asemenea, clientul poate fi pus în dificultate
când furnizorul încearcă să scurteze brusc durata creditului furnizor acordat.
Biletele de trezorerie reprezintă un in strument de finanțare și de plasament nou ce
vine să lărgească oportunitățile de finanțare pe termen scurt ale firmelor. Apărute pentru
prima dată în S.U.A., biletele de trezorerie sunt, deci, titluri de creanță, purtătoare de dobândă,
cu durată determina tă (între 10 zile și 7 ani), ce pot fi negociabile pe o piață reglementată13.
Acest mijloc de finanțare a exploatării, care este accesibil în principal întreprinderilor mari ce
au cel puțin doi ani de existență, și care face obiectul unor condiții de emisiune și plasament
deosebit de stricte, este încă necunoscut în România14
Din punct de vedere financiar, biletele de trezorerie sun t asemănătoare obligațiunilor,
cu deosebirea că împrumutul care va fi mobilizat este pe termen scurt. Pentru întreprinderile
emitente, biletele de trezorerie prezintă o serie de avantaje:
– reprezintă o sursă de finanțare extrabancară, dând întreprinderil or o anumită
autonomie în raport cu băncile;
– costul lor este mai puțin ridicat decât în cazul creditului bancar;
– sunt foarte flexibile în materie de durată și de rată a dobânzii;
– se asigură o anumită publicitate întreprinderii care recurge la plas area pe piață a
acestor bilete de trezorerie.
Avansurile primite de la clienți sunt o formă de finanțare pe termen scurt, destul de des
întâlnită și în țara noastră, care constă în acordarea de avansuri, de către clienți, în contul
vânzărilor viitoare, în scopul achiziționării materiilor prime și materialelor necesare începerii
fabricației produsului, într -un procent convenit din prețul negociat în contract. Totodată, atât
pentru client cât și pentru furnizor, acest avans constituie o certitudine în vederea
achiziționării și respectiv desfacerii viitoare a produsului.15
Împrumuturile de la grupul din care face parte întreprinderea -accesarea unor astel de
împrumuturi determină creșterea datoriilor întreprinderilor și nicidecum a fondurilor proprii,
pentru pri mirea lor nefiind necesară îndeplinirea unor etape juridice, avantajul fiind că aceste
împrumuturi nu sunt purtătoare de dobândă.

1.2.3. Creditul bancar pe termen scurt – sursă de finanțare a nevoilor
temporare de active circulante

Prezența creditului bancar pe termen scurt în ansamblul relațiilor de formare a
resurselor este cu atât mai importantă cu cât el constituie o resursă cu o pondere destul de

13 Nișulescu, I. – Finanțarea și reorganizarea întreprinderii, Editura Infomedica, București, 1999, pag. 111.
14 Nișulescu, I. – Finanțarea și reorganizarea întreprinderii, Editura Infomedica, București, 1999, pag. 111.
15 Berceanu, D. – Politicile financiare ale firmei, Editura Universitatea Craiova (EUC), Craiova, 2001, pag. 291

23
însemnată în completarea resurselor proprii ale întreprinderilor, îndeosebi, în con dițiile în care
acestea au un capital redus față de nevoile lor. Pentru o întreprindere rentabilă (la care
rentabilitatea economică este mai mare decât rata medie dobânzii aferente capitalurilor
împrumutate) este mai avantajos să apeleze la creditul bancar pe termen scurt pentru creșterea
activității, decât să se aștepte până când se vor constitui resurse proprii suficiente prin
capitalizarea profiturilor.
Creditele bancare pe termen scurt16se acordă de către bănci pentru activități de aprovizionare,
producție și comercializare, pe o perioadă de până la un an, acelor întreprinderi care sunt
înscrise la Registrul Comerțului, care prezintă garanții ferme, au cont în bancă și lucrează
rentabil.
Creditele bancare pe termen scurt care vin să completeze resursele proprii ale
firmelor, așa cum sunt prevăzute de legislația în vigoare, pot fi:
a) creanțe comerciale;
b)credite de trezorerie;
c)credite pentru export .

a) Creanțele comerciale cuprind: creditul de scont și operațiunile asimilate; factoringul; alte
creanțe comerciale.
Creditul de scont se acordă prin scontarea de către băncile comerciale a efectelor
comerciale ale firmei înainte de scadență.
Astfel, definim scontarea ca fiind operațiunea bancară specifică economiei de piață, care
constă în plata de către o bancă comercială a unui efect comercial (cambie, bilet la ordin)
înainte de ajungerea lui la scadență, către beneficiarul acestuia, reținând din valoarea
nominală prevăzută în cadrul ef ectului comercial dobânda corespunzătoare până la scadență
(scontul), precum și un comision.17
Prin această plată cu anticipație a contravalorii efectului comercial, unitatea bancară acordă
clientului său un credit garantat cu efectele comerciale scontate, transformându -le, în felul
acesta, în mijloace bănești lichide necesare atât activităților de producție cât și de
circulație.
Băncile comerciale primesc la scontare titluri care trebuie să îndeplinească, cumulativ,
următoarele condiții:
posesorul titlului să fie client al băncii;
titlul să fie acceptat legal la plată;
intervalul de timp dintre momentul prezentării spre scontare și scadența titlului să nu
depășească un an.
La scadență, în baza drepturilor cambiale, banca încasează de la debitor sau tras suma
înscrisă în cambie.Stabilit ca procent din valoarea efectului comercial, scontul poartă
denumirea de taxa scontului.18
În țara noastră, deocamdată, factoringul este puțin cunoscut, acesta fiind prevăzut în
planul de conturi al societăților bancare, dar există, încă, deficiențe în ceea ce privește
reflectarea acestuia la nivelul agenților economici.19
Creditele de factoring 20 asigură finanțarea, urmărirea creanțelor și protecția riscurilor
de credit de către factor, pe baza cedării de către beneficiari, cu titlu de vânzare sau de gaj, a
creanțelor născute din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terți.

16 Berceanu, D. – Politicile financiare ale firmei, Editura Universitatea Craiova (EUC), Craiova, 2001, pag. 283 –
284.
17 Berceanu, D. – Politicile f inanciare ale firmei, Editura Universitatea Craiova (EUC), Craiova, 2001, pag. 284.
18 Berceanu, D. – Politicile financiare ale firmei, Editura Universitatea Craiova (EUC), Craiova, 2001, pag. 285
19 Berceanu, D. – Politicile financiare ale firmei, Editura U niversitatea Craiova (EUC), Craiova, 2001, pag. 286 –
287

24
Factoring ul reprezintă un contract prin care o bancă numită factor se
obligă să plătească imediat clientului său, numit aderent, în totalitate sau în parte, valoarea
facturilor prezentate la încasare în schimbul unui comision. De menționat faptul că rolul
factorului îl pot juca atât băncile cât și firmele specializate în acordarea acestui tip de
finanțare.Rolul esențial al societăților de factoring este de a substitui firma (aderentul) în
operații ce nu țin, în mod exclusiv, de domeniul comercial.
În activitatea practică, există diferite variante ale acestui tip de finanțare a afacerilor
care, însă, se bazează pe aceeași idee. De reținut că în situația în care factorul cumpără ferm
factura, comisionul de factoring este mult mai mare, dar firma nu va fi răspunzătoare de
eventuala neplată a facturii.
Creditele de trezorerie se acordă pe baza planului de trezorerie care se întocmește și se
depune trimestrial la banca finanțatoare asigurând reactualizarea creditelor acordate în
trimestrul anterior, în fu ncție de nevoile trimestrului pentru care se elaborează.
Necesarul trimestrial de credite se va stabili ca diferență între soldul stocurilor și
cheltuielilor (capitaluri circulante), pe de o parte, și totalul resurselor proprii, atrase și
încasărilor (resurse de capitaluri circulante), pe de altă parte.
Din comparația nevoii de capitaluri circulante cu resursele de capitaluri circulante rezultă
un deficit sau un excedent de trezorerie, după cum nevoile sunt mai mari sau mai mici decât
resursele.21
Deficitul de trezorerie va fi acoperit prin solicitarea de noi credite (dacă plafonul
aprobat de bancă permite) în trimestrul respectiv peste nivelul celor aflate în sold în trimestrul
anterior.
Excedentul de trezorerie constituie volumul creditelor care s e vor rambursa în
trimestrul următor. În situația în care excedentul de trezorerie este superior creditelor angajate
anterior, atunci diferența va fi plasată pe piață cât mai eficient posibil.
Soldul creditelor de trezorerie la începutul trimestrului I se preia din bilanțul contabil la
încheierea exercițiului, iar la începutul fiecărui trimestru este influențat în plus sau în
minus cu deficitul, respectiv excedentul de trezorerie din trimestrul anterior.
Acordarea creditelor bancare și nivelul dobânzii negociat cu banca se realizează în
funcție de bonitatea financiară a agentului economic. Astfel, bonitatea este verificată de
organele bancare din surse directe de informare (bilanț contabil sau situații tr imestriale ale
indicatorilor financiari și patrimoniului, balanță de verificare, cont de profit și pierdere) sau,
în mod indirect, prin informări la partenerii de afaceri ai firmei în privința regularității
onorării obligațiilor.
De asemenea, firma trebuie să atașeze la planul de trezorerie trimestrial și modul de
calcul al coeficienților care caracterizează bonitatea financiară.
Din categoria creditelor de trezorerie distingem: creditul global de exploatare,
creditele pentru finanțarea stocurilor, creditele garantate cu valori financiare, creditele
acordate importatorilor, alte credite de trezorerie.
Rambursarea creditelor bancare pe termen scurt nu se bazează pe rentabilitatea
viitoare a firmei, cum este cazul creditelor bancare pe termen mediu și lung din care se
finanțează activele imobilizate, ci pe dispariția cauzei care a determinat nevoia de finanțare.

20 Bărbuță -Mișu, N. – Factoringul – sursă modernă de finanțare, Conferința Internațională – Integrarea
Europeană Realități și perspective, 16 -17 mai 2008, Universitatea Danubius.
21 Vintilă G., Gestiune a financiară a întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București,
1997, pagina 325

25
Îndatorarea pe termen scurt prezintă atât avantaje cât și limite. Creditele pe termen
scurt se acordă relativ rapid, oferind suplețe în finanț area nevoilor pe termen scurt ale firmei,
sunt mai puțin costisitoare (în general, ratele dobânzii la creditele pe termen scurtsunt mai
mici decât ratele dobânzii la creditele pe termen mediu și lung) dar, pot expune firma la riscul
de insolvabilitate, în situația în care este nevoită să amburseze sume mari la termene
apropiate.
În fapt, politica de finanțare pe teremen scurt este un arbitraj între rentabilitate și
risc.

26
CAP. II DETERMINAREA ȘI FINANȚAREA NECESARULUI DE ACTIVE
CIRCULANTE LA S.C MACOFIL S.A

2.1.Prezentarea general ă MACOFIL S.A TÂRGU JIU
2.1.1 Scurt istoric

S.C MACOFIL S.A TÂRGU JIU a fost înființată în conform HG nr .1213/1990 în urma
peluării patrimoniului Întrepinderii de Materiale de Construcții Târgu Jiu cu un capital social
inițial de 262,3 mil. Sediu l social al acesteia se regăseșe în Municipiul Târgu Jiu, Strada
BÂRSEȘTI, nr. 217, Județ Gorj, figuează cu un numă r de ordine în Registrul Comerțului:
J18/80/1991, atribuit în data de 26.02.1991 și în prezent are un capital social subscris de
9033747.5 RON , integral vărsat .
MACOFIL S.A. produce și livrează o gamă largă de materiale și materii prime pentru
construcții de peste 30 de ani. Un atu aflat de la început activității, în portofoliul MACOFIL , a
fost reprezentat de resursele materiale ale zonei geografice – marna argiloasă și argila
refractară specifice zonei Târgu Jiu.
În 1990 MACOFIL s -a transformat în societ ate pe acțiuni și au fost puse bazele pentru
retehnologizarea întreprinderii și a transformării ei într -un jucător important pe piața
materialelor de construcții.
În 1997 a fost pusă în funcțiune instalația automatizată de fabricare a pavelelor din
beton vibropresat , iar societatea a devenit societate cu capital integral privat pri n vânzarea de
catre FPS a pachetului de acțiuni ce îl deținea.
În 2000 a fost finalizată instalația de fabricare a tuburilor din beton precomprimat, iar în
2007 se majorează capitalul s ocial la suma de 2224452, 50 ron prin aport în numerar și în
natură efectuat de acționarul Pătruț Ionuț.
În 2008 se majorează capitalul la suma de 9033747.5 ron prin subscrierea de capi tal social
conform H.A.G.E.A nr 2/11.04.2008.
În 2010 s -a pus în funcțiune o linie modernă de producere a blocurilor de zidărie de argilă
arsă cu capacitatea de 85 mil cărămizi echivalent format normal/an, iar la începutul anului
2013 s -a achiziționat o stație modernă de beton, care a fost pusă în funcțiune și p roduce beton
atât pentru uz intern cât ș i pentru alț i beneficiar i.
În 2016 s -a cumparat și s -a pus în funcț iune si o instalatie de produs borduri.
În ultimii ani s -au făcut investiții importante în dotarea cu aparatură de calcul și
verificare pentru laboratoare de testare, dar și pentru producție: s -a achiziționat o linie
automatizată de producere a blocurilor ceramice, cu o capacitate de peste 400 tone/zi.

1.2. Obiectul de activitate

S.C. MACOFIL S.A. are ca obiect de activitate principal, ,, fabri carea și comercializarea
cărămizilor, țiglelor și a altor produse pentru construcții, din argilă arsă și beton armat” (
elemente de zidărie și țiglă, prefabricate din beton armat, tuburi de canalizare de diferite
dimensiuni, pavele pentru pavaje, stâlpi el ectrici, produse de balastieră, etc ).

27
Ponderea în volumul producției, în anul 2016, au deținut -o produsele ceramice
respectiv 62,25%, urmate de produsele prefabricate din beton cu 31,88% și de p rodusele de
balastieră cu 5,87%.
Societatea deține certificatul ISO 9001, ca dovadă a calității superioar e.
Macofil folosește în procesul de fabricație cele mai bune argile, pentru a realiza produse
ceramice de calitate superioară și, de asemenea, produsele de balastiera nisip, pietriș se bucura
de aprecierea clienților.
Exigenta societăți în realizarea calității maxime este confirmată de certificatul de
conformitate ISO 9001:2008, ISO 14001:2005 și de certificarea sistemului de management al
sănătății și securității ocupaționale.
CERAMICE – MACOFIL folosește în procesul de fabricație cele mai bune argile pentru a
realiza produse ceramice de calitate superioară dar si produse de balastiera nisip si pietriș.
PREFABRICATE – MACOFIL este producător important de materiale pentru construcții,
distribuție s i montaj prefabricate, materiale de co nstrucții, elemente de rezistență : stalei, grinzi
principale, grinzi secundare, planșee, panouri, elemente de legătura, prefabricate din beton
simplu sau armat, betoane in stare proaspăta precum si diverse prefabricate realizate la
comada clientului.

1.3. Gama de produse

Ca urmare a acestor inteligente investiții MACOFIL S.A. vine în întâmpinarea
cerințelor pie țeii cu o gamă extinsă de produse de înaltă calitate și cu performanț e tehnice
deosebite, fapt demonstrat clar atât de creșterea spectaculoasă a vânzărilor cât și a satisfacției
clienților.
Beneficiind de o rețea proprie d e distribuție, produsele Macofil pot fi găsite în toate
zonele țării, multe din firmele de construcție cu tradiție folosindu -le și recomandându -le atât
pentru calitățile lor tehnice, intrins eci, cât și pentru prețul economic și scăzut comparativ cu
prețurile practicate de concurență .
Produsele MACOFIL se împart în câteva clase mari:
 Agregate de balastieră dublu concasate;
 Produse din beton vibropresat (tuburi, pavele, dale, borduri);
 Prefabricate din beton (stâlpi electrici, tuburi de diverse diametre, elemente pentru poduri și
podețe, etc.);
 Materiale de construcție din argilă arsă;

1.4. Rețeaua de furnizori și clienți

Întreprinderea, ca și organism economic, se constituie în purtător de nevoi materiale,
financiare și umane, pentru satisfacerea cărora apelează la furnizori. Dezvoltarea și
consolidarea relațiilor comerciale atât cu partenerii interni cât și cu cei externi a devenit
prioritatea numărul unu a echipei manageriale de la MACOFIL.
Pe parcursul derulării activității sale, S.C. MACOFIL S.A. a legat și dezvoltat relații
cu clienți diverși, dintre care putem enumera:
 AZVI SA SEVILIA Suc.Bucuresti;
 Societatea Fil.de Intrt.si Serv.Energ.”ELECTRICA ;
 CEZ Romania SA Bucuresti;
 Copisa Con structora Pirenaica SA Suc. Buc;

28
 IDP GORJ ;
 AMBIENT SA SIBIU ;
 HABAU PPS Pepeline System SRL Ploiesti ;
 TRIVOLI IMPEX SRL TG -JIU;
 HUAWEI TECHNOLOGIES SRL BUCURESTI;
 OMV PETROM SA .
Clienții reprezintă cea mai importantă componentă a micromediului întreprinderii.
Scopul oricarei organizații îl reprezintă satisfacerea cerințelor clienților aceasta încercând să
se ajusteze conform asteptărilor cât mai actuale ale acestora.
Un aport sigu r și constant la veniturile M acofil este adus de agenții economici cu care
întreprinderea are încheiate peste 50 de contracte , acest aspect făcand ca activitatea firmei să
nu fie dependentă de vânzările către anumiți clienți.
Concurența este modul de man ifestare a economiei de piață, iar aceasta stârnește
interes atât în rândul producătorilor, cât și în cel al consumatorilor și intermediarilor.
Principalii competitori cu care S.C. MACOFIL S.A. se confruntă pe parcusul desfășurării
activității , sunt:
 BRIKSTON;
 ELPRECO;
 MACON;
 WIENENBERGER;
 PREBET.

1.6. Descrierea structurilor funcționale

S.C. MACOFIL S.A , având la bază respectarea principiului unității de decizie și
acțiune, are o structură organizatorică ierarhic funcțională alcătuită din compartime nte
operaționale și compartimen te funcționale aflate în subordinea directorilor pe specialități
(exploatare, tehnic, economic).
Atribuțiile și responsabilitățile compartimentelor funcționale ș i ale compartimentelor
operațio nale se stabilesc prin prezentul Regulament aprobat de Consiliul de Administrație.
În anul 2017, la desfășurarea, în condiții de eficiență și randament a activității, au participat
un număr de 280 de persoane, dintre care 238 muncitori, 17 conducători formații de lucru și
26 personal T.E. S.A. (vezi Organigrama, Anexe).
Întregul personal al Macofil, prin exploatarea cunoștințelor individuale și colective pe
fiecare segment de activitate, reușește să asigure desfășurarea activității la un nivel maxim.
Numărul de salariați ai Macofil , în ul timii 3 ani, a avut un nivel oarecum constant ajungând
de la un numar de 228, în 2014 , la un numă r de 227 de angajați la finele lui 2016 .

Figura 1.1. “Evoluția numărului de salariați

050100150200250
2014 2015 2016Nr. de salariati

29

Tabelul nr. 1.1. “Evoluția principalilor indicatori de calcul”
Denumire
indicator Formula Anul
2014 2015 2016 2015

2014 2016

2015

Productivitatea
muncii
105654,17 128880,81 123516,18 122,98
% 95,84 %
Salariul mediu
24286,64 24226,72 26059,05 99,75 % 107,56 %
Eficiența pe
salariat
0 4614,68 10199,58 0 221,02%

Nivelul productivității muncii este rezultatul creșterii și/sau scăderii cifrei de afaceri și
a numărului de sa lariați, a căror scădere în 2015 -2016 , s-a reflectat în scăderea productivităț ii
muncii cu aproximativ 0,4 %.
Având în vedere că în anul 2014, cifra de afaceri a crescut, dar numă rul mediu de
angajați s -a micșorat , productivitatea muncii a înregistrat o creștere cu 21,98% în 2015,
comparativ cu 2014 . Toate aceste influențe, se reflectă și în evoluția salariului mediu, care a
crescut cu 7,56% în 2016, față de 2015 și a scăzut î n 2015 comparativ cu 2014 0 cu 0,25 % .
În ceea ce privește eficiența angajaților, se poate observa că a avut o ascendență
importantă, întreprinderea trecând de la pierdere în 2014, la profit în 2015 și 2016.
Figura 1.2 . Evoluția principalilor indicatori de calcul

0,0020.000,0040.000,0060.000,0080.000,00100.000,00120.000,00140.000,00
Productivitatea
munciiSalariul mediu Eficiența pe
salariatAnul 2014
Anul 2015
Anul 2016

30
2.2. DETERMINAREA ȘI FINANȚAREA NECESARULUI DE ACTIVE CIRCULANTE
LA S.C MARCOFIL S.A
2.2.1. Tendințe în evoluția potențialului financiar

Nevoia efectuării de investiții în activele de exploatare are un character continuu,
necesarul de finanțare asociat stocurilor și creditelor acordate clienților este mereu present.
Cu toate acestea, activele circulante, reprezintă stocuri, creanțe , care apar si dispar în scurt
timp, noi asemenea elemente le vor înlocui, dând naștere unui necesar de finanțare cu caracter
permanent.
Tabelul 2.1. ”Evoluția activelor circulante pe total și pe elemente în perioada 2014 –
2016
Nr.
crt. Categorii de active circulante Anul
2015
2016 2014 2015 2016
Total active circulante, din care: 12.113.765 13.435.835 15.640.461
1. Stocuri total, din care: 4.231.043 4.443.795 5.969.334
Materii prime și Materiale cons. 1.178.324 1.078.47
9 1.189.629
Produse finite și mărfuri 2.778.781 3.039.512 4.284.450
Producție în curs de executie 122.436 195.185 386.082
Avansuri pt.cump. de mărfuri 141.502 130.619 109.173
2. Casă și conturi la bănci 1.478.467 2.241.711 2.219.148
3. Creanțe și decontări, din care: 6.404.255 6.750.329 7.451.979
Clienți 6.108.762 6.038.563 4.560.816
Alte creanțe 295.493 711.766 2.891.163

În urma analizei situațiilor financiare de bază ale Marcofil S.A , în cadrul perioadei
analizate, se poate constata p evoluție crescătoare a nivelului activelor circulante, astfel în
2016 se înregistrea ză o creștere cu 16,41% compara tiv cu 2015 și cu 29,11% comparativ cu
2014.
Tabelul nr. 2.1. “Evoluția activelor circulante în perioada 2014 -2016”
05.000.00010.000.00015.000.00020.000.000
2014 2015 2016Active circulante

31
În ceea ce privește nivelulul stocurilor de active circulante se poate observa
că evoluția acestuia urmează un trend ascendent și de asemenea, ponderea cea mai
mare în total stocuri, ținând cont și de modul de desfășurare a activității, o dețin
stocurile de produse finite și mărfuri, care variază în intervalul 2014 -2016 de la
nivelul de 2.778.781 la cel de 4.284.450. Un fapt pozitiv îl reprezintă acela că
disponibilitățile bănești la 31.12.2014 reprezintă 14,19% din totalul activelor
circulante.
De asemenea, situațiile financiare pun la dispoziție un sistem complex de elemente și
indicatori pe baza cărora se calculează și interpretează un sistem de rate financiare care oferă
informații privind soliditatea financiară a Marcofil S.A.
Ratele fin anciare sunt indicatori utilizați pentru aprecierea performanței și poziț iei
financiare a unei societăț i. Cea mai mare parte a acestor indicatori ec onomico -financiari se
calculează pe baza informațiilor furnizate de companii în situaț iile financiare.
Utilita tea acestor indicatori economico -financiari rezultă din însăși capacita tea de
evidențiere a unui trend , precum și posibilitatea ca societatea analizată să poată fi comparată
cu alte companii active în același sector.
Indicatorii economico -financiari facili tează lucrul cu un volum de date ridicat și
complex într -o manieră organizată . Diagnosticul echilibrului financiar necesită, concomitent
cu studierea corelației dintre fondul de rulment, necesarul de fond de rulment și trezoreria
netă, și analiza evoluție i ratelor de lichiditate și solvabilitate.

Tabelul nr. 2 .2. “Indicatori de lichiditate ”
Denumire indicator Formulă de calcul Anul
2014 2015 2016
Lichiditatea generală L.g. =
1,31 1,40 1,73
Lichiditatea imediată
L.i.=

0,85 0,94 1,04
Rata solvabilității generale
R.s.g =

7,43 7,09 7,59

Lichiditatea generală (globală ) – reflectă posibilitatea componentelor patrimoni ale
curente de a se transforma într -un termen scurt în lichidități pentru a satisface obligațiile de
plată exigibile;.
Lichiditatea generală se apreciază ca fiind favorabilă atunci când are o mărime
supraunitară (cuprinsă între 2 și 2,5). Cu câ t raport ul este mai mare decat 1, cu atât firma este
mai bine pusă la adă post de o insufici ență de trezorerie care ar putea fi provocată de
rambursarea datoriilor la cererea creanț ierilor. În cazul de față L.g are o evolu ție crescătoare
datorită scăderii datoriilor cu rente în intervalul 2015 -2016 și creșterii valorii activelor
circulante cu 16,41%. De apreciat, e ste faptul că în cei trei ani acest indicator atonge valori
supraunitare, nu cu mult departe de limita minima favorabilă de 2, de unde reiese ca societatea
este din ce în ce mai bine protejată de o insuiciență de trezorerie.

32
Figura 2.2 . “Indicatori de lichiditate”

Lichiditatea imediată – exprimă capacitatea firmei de a -și onora dato riile pe termen
scurt din creanțe și disponibilități; se apreciază tendința de creștere și incadrarea nivelului
acestui indicator în intervalul că 0,8 și 1, situația fiind optimă.
Rata solvabilității generale are o valoare mai mica în 2015 față de 2014 și 2016
datorită creșter ii datoriilor curente și diminuării activelor totale .

2.2.2. EVOLU IA FONDULUI DE RULMENT, NEVOII DE FOND
DE RULMENT ȘI A INDICATORILOR DE ECHILIBRU
Echilibrul economico -financiar al întreprinderii poate fii definit ca fiind un ansamblu
de corelații care iau naștere în proce sul de rotație a capitalului. Menținerea e chilibrului
financiar este un obiectiv permanent al politicii financiare, cu o deosebită importanță și care
se consideră a fi realizat atunci când exercițiul financia r se încheie cu o trezorerie pozitivă.
Mai mult, î n analiza situației financiare a întreprinderii, mărimea absolută a fondului de
rulment nu este sugestivă decât dacă se ține seama de gradul de lichiditate al activului și de
gradul de exigibilitate al pas ivului.
De asemenea, în analiza nivelului fondului de rulment trebuie să țină cont si de
specificitatea și de natura activității intreprinderii. Analiza situației financiare a
întreprinderilor nu se poate face fără a le situa în mediul economic și social de care aparțin și
la nivelul activității căruia contribuie; unul dintre principalele attribute ale strategiei financiare
este reprezentat de a legerea între opțiunea pentru securita te sau pentru eficiență.
Evoluția fondului de rulment și a nevoi i de fond de rulment calculate pentru
perioada analizată este reflectată în tabelul de mai jos:

Tabelul nr. 2.3 Evoluția fondului de rulment, nevoii de fond de rulment și a trezoreriei
în perioada 2014 -2016
Denumire element Anul
2014 2015 2016
Element bilanț ier
Active circulante 12.113.765 13.435.835 15.640.461
Datorii curente 9.226.343 9.583.121 9.034.483
Stocuri 4.231.043 4.443.795 5.969.334
Creante 6.404.255 6.750.329 7.451.979
Indicatori
FR 2.887.422 3.852.714 6.605.978
NFR 1.408.955 1.611.003 4.386.830
T -1.478.467 -2.241.711 -2.219.148 012345678
L.g L.i R.s.g)Anul 2014
Anul 2015
Anul 2016

33

I.Fondul de rulment este un indicator uilizat cu frecvență în analiza financiară
în vederea caracterizării stării de echilibru sau dezechilibru a unei societăți.
De asemenea, acest indicator constituie premisa menținerii solvabilității
întreprinderii, respectiv a unei independenț e financiare față de creditori.
Așa cum este reflectat în tabelul de mai sus, în cadrul perioadei analizate, fondul
de rulment, înregistrează valori pozitive, crescăto are determinate de creșterea
activelor circulante concomitent cu scă derea datoriile pe termen scurt; în 2016 acesta
înregistrează o creștere cu 71,46% comparative cu 2015 și cu aproximativ 129%
comparatov cu 2014.
O serie de factori pot influența evoluția nivelului fondului de rulment , fie în
sensul creșterii ( creșterea capitalurilor permanente urmare a creșterii aportului
asociaților, a rezultatului exercițiului și a datoriilor pe termen lung, sau ca urmare a
reducerii activelor imobilizate prin vânzarea sau casarea acestora) , fie în sensul diminuării(
scăderea capitalurilor permanente ca efect al înregistrării de pierderi, reducerea capitalului
social, rambursarea datoriilor pe termen mediu și lung, precum și creșterea valorii
activelor imobilizate).
Analiza fondului de rulment poate fi realizată și prin metoda ratelor. Principalele
rate utilizate în analiza fondului de rulment sunt:

Tabelul nr. 2.4 . „Ratele specifice fondului de rulment ”
Denumire element Anul
2014 2015 2016
Element bilanțier
Capital propriu 24.070.037 25.108.339 27.423.645
Datorii pe termen mediu și lung 34.307.591 32.465.929 31.710.362
Capital permanent 58.377.628 57.574.268 59.134.007
Active imobilizate 56.003.055 54.268.636 52.822.029
Stocuri 4.231.043 4.443.795 5.969.334
Cifra de afaceri 24.089.150 28.998.183 28.038.173
Rate
Finanțarea imobilizărilor 1,04 1,06 1,12
Finanțarea imobilizărilor prin capital
propriu 0,43 0,46 0,52
Acoperirea capitalurilor investite 101,68% 103,03% 103,37%
Ponderea FR în capitalul permanent 0,049 0,067 0,112
Rata de finanțare a activelor circulante 23,84% 28,67% 42,24%
Rata de finanțare a stocurilor 68,24% 86,70% 110,67%
Rata de acoperire a NFR 204,93% 239,15% 150,59%
Rata de finanțare a cifrei de afaceri 43,15 47,83 84,82

1) Finanțarea imobilizărilor (FI), calculată ca raport între capitalul per manent și
activele imobilizate:
FI=

Având în vedere ca în fiecare dintre cei trei ani supuși analizei această rată
înregistrează valori mai mari decât 1, putem aprecia faptul că imobilizările sunt
finanțate prin resurse permanente.
Ea poate fi privită ca o formă de exprimare a fondului de rulment în mărimi
relative. De asemenea, Kper > AI, de unde rezultă că întreprinderea prezintă un fond

34
de rulm eent pozitiv ceea ce constituie o premisă a asigurării echilibrului
financiar.
2) Finanțarea imobilizărilor prin capital propriu (FI Kpr), măsoară proporția în care capitalul
propriu asigură finanțarea activelor imobilizate de care dispune o firmă. Nivelul său se
calculează ca raport între capitalul propriu și activele imobilizate:
FiKpr=

În cazul de față chiar daca acest indicator are valori cu puțin peste 0, ne confruntăm cu o
situație favorabilă întrucăt nivelul acestei rate are ten dința de creștere, creștere ce se datorează
majorării , de la an la an a capitalurilor proprii si diminuării activelor imobilizate.
3) Acoperirea capitalurilor investite (A Ki) presupune ca resursele permanente să finanțeze nu
numai activele imobilizate, c i și necesarul de fond de rulment (NFR). Se calculează cu relația:
AKi=

Observăm că nivelul acestei rate depășește plafonul de 100%, ceea ce înseamnă că resursele
permanente sunt suficiente pentru a finanța imobilizările, dar și cea mai mare parte din NFR.
În 2016, comparativ cu 2014, nivelul indicatorului crește cu aproximativ 1,69 puncte
procentuale, iar, pe ansamblu, evoluează pozitiv, în sensul creșterii.
4) Ponderea FR în capitalul permanent (GKper) servește la caracterizarea stru cturii
capitalului permanent în funcție de modul de alocare a acestuia:
GK per =

Nivelul acestei rate trebuie urmărit în strânsă legătură cu necesitățile de finanțare ale
ciclului de exploatare. Societățile ale căror active circulante prezintă o rotație lentă este
necesar ca o bună parte din acestea să fie acoperite pe baza fondului de rulment, deci, automat
și un nivel ridicat al acestei rate. Pe de altă parte, un nivel prea mare poate reflecta unele
deficiențe în utilizarea resurselo r, deoarece capitalurile permanente implică cheltuieli mai
consistente decât cele pe termen scurt. In intervalul 2014 -2015 ne confruntăm cu o evoluție
pozitivă și ascendentă, determinată de creșterea nivelului fondului de rulment .

5) Rata de finanțare a activelor circulante (R AC) :
RAC =
*100
Permite aprecierea proporției în care fondul de rulment acoperă, din punct de vedere financiar,
activele circulante; evoluția acestei rate prezintă un trend ascendent datorită creșterii atat a FR
cât și a activ elor circulate;în anul 2016 acest indicator se apropie ușor de nivelul de 50%
Pentru o firmă industrială se apreciază că un nivel mai mare de 20% al acestei rate este
considerat suficient.

Tabelul nr. 2.3. “ Ratele specifice fondului de rulment”
050100150200250300
RAC RST RNFR RCAAnul 2014
Anul 2015
Anul 2016

35
6) Rata de finanțare a stocurilor (RSt) :

RST =
*100
Având în vedere evoluția crescătoare a acestei rate , precum și nivelul de mai mult de 60%
începând cu anul 2014 , se consideră că fondul de rulment asigură o finanțare normală a
stocurilor deoarece acoperă 2/3 din totalul acestora.
7) Rata de acoperire a necesarului de fond de rulment total (R NFR):

RNFR =
*100
Această rată oferă o imagine, în termeni financiari, a derulării ciclului de exploatare. În
2014 -2015 nivelul său este mai mare decât 100, rezultă că fondul de rulment a asigurat
finanțarea integrală a necesarului de fond de rulment și o parte din trezoreria de activ.
8) Rata de finanțare a cifrei de afaceri (R CA) sau viteza de rotație a fondului de rulment,
exprimă numărul de zile în care fondul de rulment se reconstituie prin cifra de afaceri. Se
determină cu relația :
RCA =
*360
Evoluția crescătoare a acestei rate semnifică o recuperare mai lentă a fondurilor și deci, un
necesar mai mare de resurse permanente pentru realizarea aceleiași cifre de afaceri, însă
valorile înregistrate se încadrează în intervalul normal acceptat de 30 și până la 90 de zile.
II.Necesarul de fond de rulment este un indicator dinamic al echilibrului financiar,
mărimea sa fiind dependentă de mai mulți factori, dintre care enumerăm :
– Natura sectorului de activitate. Astfel, spre exemplu, în firmele industriale, așa cum este și
cazul Macofil SA, unde stocurile și creanțele sunt importante, necesarul de fond de rulment
este pozitiv, în timp ce în firmele cu activitate de comerț și în cele de prestări servicii către
populație, întâlnim adesea necesar de fond de rulment negativ (resurse de fond de rulment).
– Durata ciclului de exploatare. O durată mare a ciclului de exploatare antrenează o viteză de
rotație scăzută a activelor circulante și, în consecință, un nivel ridicat al stocurilor și
creanțelor în raport cu cifra de afaceri. De aceea, pentru reducerea necesarului de fond de
rulment trebuie acționat prin accelerarea vitezei de rotație a stocurilor și creanțelor,
dimensionarea optimă a atocurilor, reducerea cheltuielilor de aprovi zionare și desfacere etc.
-Nivelul și evoluția cifrei de afaceri; CA determină modificarea în același sens a necesarului
de fond de rulment;
– Rata inflației influențează în sensul creșterii nivelul NFR prin creșterea valorii stocurilor și
creanțelor.
– Nivelul costurilor de producție influențează în sensul diminuării nivelul atunci când scad
consumurile specifice de materiale și în sensul creșterii în situația inversă .
În funcție de influența acestor factori, în timp necesarul de fond de rulment poate să
crească sau să scadă. Creșterea necesarului de fond de rulment este justificată dacă este
determinată de creșterea nivelului cifrei de afaceri, sau de modificări în tehnologia de
fabricație care antrenează o majorare a ciclului de exploatare. Dim potrivă, o creștere
determinată de încetinirea vitezei de rotație a stocurilor, sau de apariția unor dificultăți privind
încasarea facturilor de la clienți se apreciază nefavorabil.
Conform datelor din tabelul nr. 2.4 , necesarul de fond de rulment înregist reaza valori
crescătoare de la an la an, astfel în 2015 acesta a înregistrat o creștere cu aproximativ 14,34%
comparactiv cu 2014, iar în 2016 o creștere cu aproximativ 172% comparativ cu 2015 .
Această evoluție ascendentă se datorează pe de o parte da torită creșterii stocurilor și a
creanțelor în condițiile unui nivel oarecum costant, cu mici fluctuații al datoriilor curente.

36
O imagine clară asupra nivelului fondului de rulment precum și a factorilor ce -i impactează
evoluția se poate asigura și prin cașculul si interpretarea unui sistem de rate specifice:
Tabelul nr. 2 .5. “Ratele specifice necesarului de fondului de rulment ”
Denumire element Formulă de calcul Anul
2014 2015 2016
Rata necesarului de fond de
rulment RCA =
*360
21,06 19,99 56,33
Rata de finanțare a NFR prin
trezorerie
R =
*100 -104,93% -139,15% -50,58%

1) Rata necesarului de fond de rulment – între necesarul de fond de rulment și cifra de
afaceri există o strânsă legătură, generată de faptul că o creștere a vânzărilor este
dependentă, pe de o parte, de deținerea de stocuri și acordarea de credite clie nți, iar pe de altă
parte, de obținerea unor credite furnizori.
În intervalul 2014 -2015 ne confruntăm cu o situație favorailă întrucat evoluția acestei rate este
descrescătoare, lucru generat de faptul ca în anul 2015 CA înregistrează ccel mai mare nivel
compartiv cu anii 2014 și 2015. Daca în 2014 -2015 ne întâlnim cu o ameliorare a trezoreriei ,
în 2015 -2015 rata necesarului de fond de rulment crește înregistrând o valoare de 56,33 , un
nivel foarte apropiat de limita maximă normala de 60 zile.
2) Rata de finanțare a necesarului de fond de rulment totală prin trezorerie: mărimea
acestei rate este subunitară și reflectă măsura în care trezoreria concură la acoperi rea
financiară a NFR.
III. Trezoreria – pe parcursul celor trei ani supuși analizei aceasta înr egistrează valori
negative datorită nivelului mai ridicat al necesarului de fond de rulment comparativ cu cel al
fondului de rulment.
Valorile negative ale acestui indicator poate reprezenta semnalul unei stări de dezechilibru
financiar pe termen scurt, deoarece necesarul de fond de rulment nu poate fi acoperit în
totalitate prin resurse permanente, întreprinderea fiind obligată să apeleze la
împrumuturi bancare. Totuși, o asemenea situație poate fi considerată normală pentru
majoritatea firmelor, atâta timp cât nivelul îndatorării nu depășește pragul de pericol și, în
plus, firma beneficiază de efectul pozitiv al efectului de levier.
Cele mai frecvente cauze care conduc la o trezorerie negativă sunt: creștere puternică a cifrei
de afaceri care nu este corelată cu rentabilitatea obținută; creșterea necesarului de fond de
rulment într -un ritm superior creșterii cifrei de afaceri; politică financiară deficitară;
Tabelul nr. 2.4. “Evoluția FR, NFR și a T ”
-4.000.000-2.000.00002.000.0004.000.0006.000.0008.000.000
FR NFR TAnul 2014
Anul 2015
Anul 2016

37
Avand în vedere evoluția si valoril e atinse de cei trei indicatori (FR, NFR,T) in
perioada 2014 -2015, menționăm ca Marcofil S.A degajă un fond de rulment pozitiv, ceea ce
înseamnă că resursele sale permanente acoperă în totalitate imobilizările, dar nu permite
finanțarea decât a unei părți din necesarul de fond de rulment. Resursele întreprinderii sunt
deci insuficiente pentru acoperirea în totalitate a nevoilor și deci aceasta va fi obligată să facă
apel la credite pe termen scurt.
Prezența creditelor pe termen scurt nu reprezintă neapărat o situație dramatică. Situația
nu va deveni riscantă decât atunci când partea creditelor pe termen scurt continuă să crească,
atingând proporții inacceptabile.
În general, echilibrul financiar nu se transformă radical de la un an la altul.
Modificarea se e fectuează mai lent, în mulți ani. În primul an, existența unor credite pe
termen scurt poate fi justificată și nu prezintă nici un risc pentru întreprindere. Dar situația se
poate înrăutăți treptat și proporția finanțării prin credite crește.

2.2.3.Eficie nța utilizării activelor circulante

Capitalurile ce reprezintă conținutul activelor circ ulante se află într -o continuă mișcare
și transformare, din forma bănească în stocuri d e valori materiale, în producție în curs de
execuție, în produse finite și pr in valorific area acestora din nou în forma de disponibilități
bănești care sunt direcționate și utilizate într-un nou circuit.
În cadrul procesului de rotație, activele circulante sunt folosite eficient atâta timp
cât transformarea este contin ua și neîntreruptă. Dacă acestea stagnează pentru mai mult
timp într-o formă sau alta, rotația este stânjenită și astfel, pentru realizarea aceluiași volum de
activitate propus este necesară atragerea în circuit de capitaluri suplimentare.
Creșterea eficienței utilizării activelor circulante corespunde accelerării vitezei cu
care capitalurile parcurg stadiile circuitului. Cu cât viteza de rotație este mai accelerată , cu
atât mai mult într -un anumit interval de timp se poate obține un volum sporit de
activitate, altfel spus: cu aceeași sumă de active circulante se pot desfășura mai multe
procese economice și se poate obține un volum sporit de produse sau de comercializare.
Eficiența utilizării activelor circulante se poate aprecia cu trei categorii de
indicatori22:
– indicatorii vitezei de rotație;
– indicatorii rentabilității utilizării activelor circulante;
– indicatorii intensității utilizării activelor circulante.

I. Indicatorii vitezei de rotație

Tabelul 2.6. ”Indicatorii vitezei de rotație”
Denumire indicator Formulă de
calcul Anul
2014 2015 2016
Coeficientul vitezei de rotații Kvr =
1,99 2,16 1,79
Viteza de rotație în zile Vz =
180,90 166,67 201,12

22 Sichigea N. , Vasilescu L. , Berceanu d. , Florea N. , Gestiunea financiară a înteprinderii , Ed. Universitaria, Craiova, 2013, pagina 153

38
Coeficientul exprimă câte circuite trebuie să efectueze sau a efectuat un volum dat de
active circulante pentru a se obține sau a realiza un anumit volum de producție sau cifră de
afaceri într -o perioadă dată. Cu cât este mai mare numărul de circuite efectuat, cu atât este
necesar un volum de active circulante mai mic pentru realizarea volumului de producție
scontat. În anul 2015 se înregistrează cel mai mare număr de rotații din perioada 2014 -2016,
lucru datorat faptului ca î n acest an se atinge un nivel ridicat al cifrei de afaceri.
Orice creștere a coeficientului de rotație atrage după sine reducerea corespunzătoare a
duratei de rotație și orice scădere a coeficientului de rotație echivalează cu creșterea d uratei în
zile a unei rotații de aici și valorile corespunzătoare vitezei de rotație. De aceea, când este
vorba de viteza de rotație, fenomenul pozitiv se exprimă prin noțiunea de accelerare și nu de
creștere, iar fenom enul negativ prin noțiunea de încetinire. Accelerarea vitezei de rotație
presupune creștere a coeficientului de rotație și reducerea duratei în zile a unei rotații, iar prin
încetinirea vitezei de rotație se înțelege scăderea coeficientului de rotație și creș terea
corespunzătoare a duratei în zile a unui circuit.

Tabelul nr. 2 .5. “Evoluția indicatorilor vitezei de rotație ”

II.Indicatorii rentabilității utilizării activelor circulante exprimă capacitatea activelor
circulante de a crea profit

Tabelul nr. 2 .7. “Indicatorii rentabilității utilizării activelor circulante ”
Denumire indicator Formulă de
calcul Anul
2014 2015 2016
Rentab. AC prevăzute a se
utiliza sau utilzate R(AC) =
0 7,73% 14,80 %
Rentab.pe un circuit a AC R(Kvr) =
0 480695,83 1293466,45
Primul indicator exprimă procentual renta bilitatea volumului mediu al activelor
circulante; iar cel de -al doilea, suma rezultatelor finale pe un circuit. În anul 2014, ambii
indicatori iau valoarea 0 datorită faptului ca societatea a înregistrat profit, însă începând cu
anul 2015 situația se redresează, astfel în anul 2016 indicatorii iau valori , cu aproximație, de
două ori mai mari decât cele înregistrat e în anul precedent; această creștere a celor doi
indicatori se datorează creșterii nivelului activelor circulante cu peste 220%, în 2016
comparativ cu 2015 , creștere mult mai alerta decât cea a nivelului proitului brut (cu doar
116,40%). 0,0050,00100,00150,00200,00250,00
2014 2015 2016Kvr
Anul Vz
Anul Vz

39
III. I ndicatorii intensității utilizării activelor circulante reflect legătura ce există între
volumul de activitate realizat și volumul de active circulante folosit .

Tabelul 2.8. ”Indicatorii intensității utilizării activelor circulante ”

Denumire indicator Formulă de calcul Anul
2014 2015 2016
AC la 1000 lei Pe AC/ 1000lei PE =
505,77 455,70 565,13
AC LA 1000 LEI CA AC/ 1000lei CA =
502,87 463,33 557,83

În anul 2015 observăm o diminuare a nivelului celor indicatori datorată scăderii atât a
productiei exercițiului cât și a cifrei de afaceri.
Tabelul nr. 2.6. “Evoluția indicatorilor intensității utilizării AC ”

Indicatorii intensității pun în evidență dacă activele circulante au fost utilizate și
valorificate rațional sau mai puțin rational , situație concretizată în eliberări, respectiv
imobilizări de capital în circuit.

0100200300400500600
AC/1000lei PE AC/1000lei CAAnul 2014
Anul 2015
Anul 2016

40

CONCLUZI I

Pentru ca o întreprindere să -și desfășoare activitatea într -un mod rentabil ea trebuie să
pornească un întreg șir de procese economice, fiecare cu un rol special, și de o importanță
covârșitoare în cadrul ansamblului. Printre aceste tipuri de procese/fenomene se numără și
finanțarea nevoilor ciclului de exploatare.
Așa cum s -a desprins de pe parcursul acestei lucrări, obiectul urmărit de gestiunea
ciclului de exploatare este cel al oricărei investiții de capital: cea mai eficientă alocare a
capitalului în stocuri și creanțe, în condițiile corelației rentabilitate -risc. Armonizarea
relației rentabilitate – risc se realizează, în cea mai mare parte, î n cadrul echilibrului dintre
necesarul de active circulante și sursele mobilizate pentru finanțarea acestuia.
Pentru a răspunde nevoii de rentabilitate, gestiunea activelor circulante urmărește
realizarea ciclului de exploatare cu un nivel minim de active circulante, iar gestiunea
pasivelor circulante urmărește cel mai redus cost al procurării capitalurilor necesare.
Principala caracteristică a activelor circulante este lichiditatea ridicată a a cestora și deci
posibilitatea acoperirii operative din încasări a datoriilor, a efectuării unor
plasamente de trezorerie și a păstrării unei rezerve lichide în cont și în casă.
În urma analizei situațiilor financiare de bază ale Marcofil S.A , în cadrul perioadei
analizate, se poate constata p evoluție crescătoare a nivelului activelor circulante. Prin
conținutul său, analiza economico – financiară presupune cunoașterea modului în care
funcționează întreprinderea ca sistem și stabilirea direcțiil or de acțiune asupra acestuia pentru
a-l regla în concordanță cu obiectivele stabilite de principalii săi decidenți. Pentru a realiza o
astfel de cunoaștere, este necesar un sistem de informații care să reflecte complex stările
funcționării sistemului.
Analiza indicatorilor economico -financiari ne oferă o imagine exactă a derulării
activității întreprinderii. Avand în vedere evoluția si valorile atinse de cei trei indicatori (FR,
NFR,T) in perioada 2014 -2015, menționăm ca Marcofil S.A degajă un fond de r ulment
pozitiv, ceea ce înseamnă că resursele sale permanente acoperă în totalitate imobilizările, dar
nu permite finanțarea decât a unei părți din necesarul de fond de rulment. Resursele
întreprinderii sunt deci insuficiente pentru acoperirea în totalitat e a nevoilor și deci aceasta va
fi obligată să facă apel la credite pe termen scurt.
Prezența creditelor pe termen scurt nu reprezintă neapărat o situație dramatică. Situația
nu va deveni riscantă decât atunci când partea creditelor pe termen scurt continu ă să crească,
atingând proporții inacceptabile.
În general, echilibrul financiar nu se transformă radical de la un an la altul. Modificarea se
efectuează mai lent, în mulți ani. În primul an, existența unor credite pe termen scurt poate fi
justificată și n u prezintă nici un risc pentru întreprindere. Dar situația se poate înrăutăți treptat
și proporția finanțării prin credite crește
În urma studierii modului de finanțare a nevoilor ciclului de exploatare, pot afirma ca
societatea ar putea să își organizeze o activitate mai flexibilă la necesitățile pieței, astfel încât,
modificările în comportamentul clienților să nu mai afecteze atât de tare rezultatele financiare,
printr -o previziune a producției viitoare ce poate să își găsească desfacere. În funcție de
previziunile pentru anul următor, să își stabilească și obiectivele, astfel încât cheltuielie
fiecărui an să fie în strânsă concordanță cu veniturile posibile. Astfel nevoile ciclului de
exploatare vor varia, însă vor fi mult mai aproape de dimensiunea care ar aduce o rentabilitate
maximă.
Surplusul de resurse permanente, arată posibilitatea de a realiza mai multe investiții, de a
încerca o dezvoltare mai rapidă, structura financiară a acesteia permițându -i chiar să recurgă

41
la împrumuturi până la un anumit plafon. Astfel nevoile ciclului de exploatare vor crește,
pentru a acoperi surplusul productiv, însă creșterea va putea fi una susținută și sănatoasă, și va
duce la o dezvoltare mult mai rapidă și aproape la fel de sigură.
BIBLIOGRAFIE

1. Berceanu D.

2. Bușe L., Siminică M., Simion D.,
Cîrciumaru D.
3. Dumitrașcu R.

4. Hetes -Gavrea I., Hetes -Gavrea R.,
Cristea H.
5. Domnișoru S., Criveanu M.,
Drăgan C., Vînătoru S., Drăgușin C.
6. Robu V., Anghel I., Serban E.
7. Sandu M.

8. Sichigea N., Dracea M.

9. Sichigea N., Berceanu D., Florea N.

10. Vasiles cu L.

11. Bistriceanu Gh. D., Adochi ței
M.N., Negrea E.

12. Katona, L.

13. Nișulescu, I

14. Berceanu, D

15. Bărbuță -Mișu, N.

16. Vintilă G.,
17. www.mfinanțe.ro
18. www. macofilsa .ro

– Deciziile financiare ale firmei, Ed.
Universitaria, Craiova, 2014.
– Analiză economică –financiară, Editura
Universitaria, Craiova, 2013.
– Gestiunea financiară a întreprinderii,
Editura Universitară, 2012.
– Managem entul financiar contabil al
organizațiilor, Editura Mirton, 2014.
– Contabilitate și raportări financiare,
Editura Universitaria, Craiova, 2014.
– Analiză economico -financiară, Editura
Economica, 2014.
– Contabilitate și fiscalitate, Editura
Reprograph, Crai ova, 2012.
– Management financiar, Editura
Universitaria, Craiova, 2012.
– Gestiunea financiară a întreprinderii
editura Universitaria, Craiova, 2013
– Managementul corporațiilor, Editura
Universitaria, 2014.
– Finanțele agenților economici,
Editura Economică, București,
2001
– Finanțarea întreprinderilor mici și
mijlocii, București, Editura Expert,
2004
– Finanțarea și reorganizarea
întreprinderii, Editura Infomedica,
București, 1999

– Politicile financiare ale firmei, Editura
Universitatea Craiova (EUC), Craiova,
2001

– Factoringul – sursă modernă de
finanțare, Conferința Internațională –
Integrarea Europeană Realități și
perspective,16 -17 mai 2008,
Universitatea Danubius

6

– Gestiunea financiară a
întreprinderii, Editura Didactică și
Pedagogică R.A., Bucure ști, 1997