Medicină Veterinară – București Facultatea de Agricultură – Specializarea Silvicultură Anul IV REFERAT LA AMELIORATII SILVICE Importanța Cătinei albe… [602213]

0

Universitatea de Științe Agronomice și
Medicină Veterinară – București
Facultatea de Agricultură – Specializarea Silvicultură
Anul IV

REFERAT LA AMELIORATII SILVICE
Importanța Cătinei albe în împădurirea terenurilor
degradate din România

Student: [anonimizat]
2016

1
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 2
CĂTINĂ ALBĂ, CĂTINĂ DE RÂU (HIPPOPHAË RHAMNOIDES L.) ………………………….. ………………………….. …. 4
Cerintele c ătinei fata de factorii de mediu ………………………….. ………………………….. ………………………….. 5
Principalele soiuri de catina alba cultivate in Romania ………………………….. ………………………….. …………. 6
Infiintarea si intretinerea plantatiilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 7
Arealul de raspandire in Romania ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 8
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 9
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 10

2
INTRODUCERE

Prevenirea și combaterea proceselor de eroziune a solurilor, urmate de valorificarea
complexă a terenurilor degradate, se înscriu între acțiunile importante ale silviculturii românești .
( http://www.bucovina -forestiera.ro )
Fenomenele sau procesele care duc la diminuarea sau anularea fertilitatii solurilor
(respectiv a capacitatii productive a terenurilor), sunt numite fenomene sau procese de degradare,
terenurile rezultate ca urmare a actiunii acestora fiind denumite terenuri degradate. In functie de
factorii principali care determina modul de distrugere a capacitatii de productie a solurilor se
disting urmatoarele tipuri principale de fenomene de degradare a terenurilor:
– fenomene de eroziune, constau din desprinderea si indepartarea particulelor de soi (roca),
sub actiunea apei si vantului (eroziune pluviala si eoliana).
– fenome ne de alunecare (deplasare) a terenurilor, constau in deplasarea unei mase de
pamant situat in panta, sub actiunea gravitatiei si a umezirii excesive si inegale a straturilor sau
disparitia sprijinului de baza.
– fenomene de salinizare, sunt datorate acumu larilor in exces a unor saruri solubile in sol,
care determina limitarea cultivarii plantelor agricole.
– fenomene de inmlastinire, se datoreaza acumularii permenente a apei in sol.
– fenomene antropice, sunt consecinta activitatilor umane.
Ca urmare a act iunilor de degradare rezulta numE roase forme sau tipuri de degradare a
terenurilor, principalele categorii de terenuri degradate din tara noastra sunt:
– terenuri erodate de apa: terenuri cu eroziune de suprafata (E); terenuri ravenate (R);
depozite torent iale (A).
– terenuri erodate de vant: terenuri cu eroziune eoliana de suprafata (Eo); depozite eoliene
(N).
– terenuri cu fenomene de deplasare: terenuri alunecatoare (Al); depozite datorate surparilor
(Sp); depozite din curgeri de sol si roca (Cp); depozi te de grohotis (Gr).
– terenuri cu exces de apa: situate in zone inalte cu exces permanent sau periodic de apa
(Mt); situate in zone joase cu exces permanent sau periodic de apa (Mb).
– terenuri saraturate: cu salinizare clorurica, sulfatica sau mixta (Ss) ; cu salinizare alcalica
(Sal).
– terenuri degradate antropic: halde (H); terenuri decopertate (Dc); terenuri deranjate (Sd);
taluzuri artificiale (Ta).

3
Principalele masuri si lucrari de prevenire a aparitiei terenurilor degradate sunt:
– masuri si lucrari preventive: repartizarea corespunzatoare a folosintelor; mentinerea si
imbunatatirea consistentei vegetatiei forestiere si a pajistilor; evitarea utilizarii folosintelor in
afara conditiilor stationale; evitarea lucrarilor generatoare de fenomene d e degradare.
– lucrari de combatere directa a proceselor de degradare a terenurilor: instalarea covorului
vegetal; lucrari speciale de pregatire a solului (terasarea, executarea lucrarilor solului pe curbele
de nivel); lucrari de retinere a apei pe versant i (valuri de pamant, canale de coasta, gropi); lucrari
de consolidare a terenurilor nestabile (gardulete, banchete de zidarie); lucrari de consolidare a
retelei hidrografice (garnisaje, cleionaje, praguri, baraje); lucrari de evacuare a apei in exces sau
de coborare a nivelului apelor freatice (santuri de evacuare si drenuri); lucrari de fixare a
nisipurilor; lucrari pentru evitarea inundatiilor (diguri).
Vegetatia forestiera actioneaza pentru combaterea terenurilor prin urmatoarele moduri:
regularizarea sc urgerii apelor din precipitatii, protectia solului impotriva eroziunii, proportia
ocupata, prezenta in zonele inaccesibile si prin modul de gospodarire.
Actiunea de impadurire vizeaza toate tipurile de terenuri degradate: erodate de apa si vant,
cu aluneca re, saraturate, cu exces de apa si degradate antropic. ( http://www.creeaza.com )

4

CĂTINĂ ALBĂ, CĂTINĂ DE RÂU (HIPPOPHAË RHAMNOIDES L .)

Cătina (Hippophaë rhamnoides L.) este o plantă vivace, un arbust dioic ce aparține familei
Elaeagnaceae. Acesta produce bace de culoare galbenă -portocalie, care au fost folosite de secole
în Europa și Asia. Habitatul natural al cătinei se întinde pe mari s uprafețe în China, Mongolia,
Rusia, și cea mai mare parte a Europei de Nord. Este o plantă unică și valoroasă cultivată
actualmente în mai multe părți ale lumii, inclusiv în Canada.

Fig. 1. Catina alba ( http://i237.photobucket.com/albums/ff104/lucian_ge/flowers -5/catina -alba.jpg )

Cătina poate suporta temperaturi cuprinse între -43°C până la +40°C și este considerat un
arbust rezistent la secetă. I rigația este necesară în regiunile în care pre cipitațiile nu depășesc mai
mult de 400 mm p e an ( Chen, Y., G. Liu and B. Xu, 2005 ). Dezvoltă rapid un sistem radicular
extensiv, iar pentru acest lucru este considerată o plantă excelentă pentru prevenirea eroziunii
solului. Cătina a fost folosită în am elioarea terenurilor pentru capacitatea sa de a fixa azotul și de

5
a păstra alte elemente esențiale. Cătina albă se recomandă pentru acoperirea terenurilor din zona
forestieră pană in treimea mijlocie a subzonei molidului cu roca la suprafață, in special pe
substrat marnos. In silvostepă, va fi instalată numai in treimea inferioară a versanților, pe
substraturi marno -argiloase, in condiții de umiditate corespunzătoare acestei specii.
( http://agricultura -sustenabila.blogspot.ro/ )
Cătina este un arb ust foios, dioic, în mod obișnuit cu spini, ce atinge 2 – 4 m înălțime.
Scoarța este de culoare brună -cenușie cu frunzișul de culoare verde -cenușie. Dispoziția frunzelor
este alternă, subțiri, lanceolate, cu o culoare verde -argintie pe partea superioară. S exul puieților
nu se poate identifica până când aceștia încep să înflorească. Mugurii florali se formează în
special pe ramuri în vârstă de trei ani, care diferențiază în timpul sezonului precedent de
vegetație. Inflorescența masculă constă în 4 -6 flori ap etale. Inflorescența femelă constă într -o
floare apetală cu un ovar și un ovul. Planta depinde în întregime de polenizarea făcută de către
vânt, nici una dintre flori, mascule sau femele, neavând nectarine, prin urmare nu atrag insectele (
Prokkola, S., 2003 ). Cătina este o plantă ideală pentru a controla eroziunea solului, ameliorarea
terenurilor, mărirea habitatului sălbatic și protecția fermelor ( Qinxiao, W. and H. Zhao, 2003 ).
Cătina albă, în virtutea marei ei puteri de deseminație și regenerare, se ridică de -a lungul
văilor, până la altitudinea de 1.100 m, cariera "Piatra Arsă" de la Gîrbova, dintre Sinaia și Poiana
Țapului, din M -ții Bucegi. Ea trebuie socotită ca un pionier de primul rang ce poate fixa
nisipurile mobil e, ameliora terenurile neproductive prin azotul elaborat de bacteriile nitrificante
(Schinzia alni), ce trăiesc pe rădăcinile ei. Mai bine de jumătate de an, fructele cătinei albe oferă
hrană abundentă și de calitate pentru vrăbii, ciocănitoare, corbi, țăr ci, gaițe, stăncuțe alpine, ciori,
sturzi, etc. Semințele ei, trec aproape nevătămate prin tubul digestiv al păsărilor. Odată cu ivirea
anotimpului prielnic, cînd temperatura urcă și se menține între 5 – 30o C, semințele germinează în
curs de 7 – 60 de zil e.

Cerintele c ătinei fata de factorii de mediu

In privinta temperaturii, catina este putin pretentioasa, suportand temperaturi joase de pana la
–35 °C, raportandu -se cazuri de supravietuire chiar dupa geruri de –40 °C. Aceeasi rezistenta o
manifesta si la temperaturi pozitive excesive, la temperaturi la nivelul solului de pana la + 45 °C.
Catina are insa nevoie de foarte multa lumina, productia optima se obtine in zonele in care
planta este expusa direct la soare, pe toata perioada zilei.
Fata de umiditate, catina se adapteaza foarte usor, rezistand la cele mai cumplite secete din
zona temperate, dar si la inundatiile temporare.
Catina este un arbust adaptabil pana la extrem pe orice tip de sol, pe terenuri uscate,
prundisuri, dar si pe cernoziumuri si soluri brun -roscate. Uimitor, catina creste chiar si pe soluri
saraturoase, pe care alte specii nu se pot dezvolta. Chiar daca aceasta planta manifesta o

6
rezistenta sporita, la infiintarea plantatiilor in general se va evita un astfel de sol, iar daca totusi
suntem nevoiti sa cultivam pe sol saraturat, se vor aplica amendamente chimice pentru corectarea
reactiei alcaline a solului.
Fertilizarea solului se impune numai in plantatiile situate pe terenuri sarace, subtiri, unde
plant ele se dezvolta foarte incet si cresterile sunt mici. In aceste cazuri, la plantarea puietilor se
dubleaza cantitatea de ingrasaminte organice si chimice, iar o data la 3 ani se administreaza 20 -30
t/ha gunoi de grajd, 300 -400 kg/ha superfosfat, 200 kg/ha sare potasica. Pe astfel de terenuri se
aplica lucrarea cu paraplaul, un plug in forma de sageata care ridica brazda dar nu o si intoarce.
Pe solurile fertile sau potrivit de fertile ingrasamintele incorporate la infiintarea plantatiei
sunt suficie nte pana cand planta se aprovizioneaza singura cu azotul atmosferic.
Totodata este indicat adaosul de mranita in cazul infiintarii de plantatii prin drajoni. Mranita
ofera mediul perfect pentru dezvoltarea sistemului radicular insuficient al drajonul ui.

Principalele soiuri de catina alba cultivate in Romania

Serpeni 11: are fructe foarte mari, in medie de 0,5 g, de forma ovala sau cilindrica, de culoare
portocalie deschis, uniforma pe toata suprafata, cu peduncul lung de 3 -4 mm, ceea ce usureaza
recoltarea manuala. Planta este viguroasa, cu cresteri puternice, drepte, de culoare gri deschis,
prevazute cu spini mari, lungi. Este un soi precoce si foarte productiv, se obtin in medie 8 -10 kg
de fructe/planta, in primul an de rod. Dupa jumatatea luni i octombrie recoltarea se poate face prin
scuturare.

Fig.2. Cătina serpeni (http://www.covera.ro/continut/produse/5464/600/serpeni_6021.jpg )

7

Delta 1: de asemenea cu fructe mari, usor alungite, de culoare portocalie, cu peduncul scurt de 2
mm. Tufa este foarte viguroasa si mult ramificata, cu spinii lungi si rigizi. Culoarea ramurilor
este gri in primii 2 ani, cu nuante de maro pe partea umbrita.

Murgesti 1: are un fruct frumos de marime mijlocie, aproape rotund, de culoare portocalie,
lucios. Tufa este viguroasa, aerisita si rodeste aproape de baza. Cresterile de 1 -2 ani au culoarea
gri deschis, cu spini rari dar puternici. Productia este medie, d e 4-6 kg/planta.

Maracineni 1: fructul de marime mijlocie, rotund, de culoare galben intens. Tufa este potrivit de
viguroasa, nu depaseste 1,8 m in inaltime, si are fructele aglomerate, dispuse sub forma de
manson, ceea ce ingreuneaza recoltarea. Rodeste abundent si constant 8 -10 kg/planta.

Delta 3: un soi rar cu cresteri viguroase si tendinta de a forma trunchi. Nu prezinta spini. Are
fructe rotunde portocalii, de marime mijlocie spre mica. Pe lemnul batran fructifica pe formatiuni
scurte, cu mari agl omerari de fructe. In flora spontana, cresc plantele cu fructe portocalii, rotunde
si mijlocii ca marime. ( http://agroromania.manager.ro/ )

Infiintarea si intretinerea plantatiilor

In functie de relief si tipul de sol se alege directia randurilor. Pe terenurile in panta
predispuse la eroziune se alege plantarea in triunghi, cu varful corespunzator celui mai inalt punct
al terenului, si astfel incat pomii randurilor cu sot sa fie plant ati la jumatatea distantei dintre
pomii randurilor fara sot. Se obtine astfel o plantatie in mozaic, specifica combaterii eroziunii. Pe
terenurile plane, care nu prezinta probleme, directia randurilor se va alege astfel incat plantele sa
beneficieze de cat mai mult soare, catina fiind pretentioasa din acest punct de vedere. Forma
plantatiei va fi dreptunghiulara sau patrata, dar nu este o regula.
Pe terenurile excesiv nisipoase, cu tendinta de desertificare, catina se planteaza in copci la
20-30 cm adancime.
In functie de tipul de plantatie, intensiv sau clasic, catina se poate conduce sub forma
aplatizata sau sub forma globuloasa.

8
Conducerea sub forma aplatizata, cu si fara trunchi, este in general caracteristica tipurilor de
plantatii intensive. Distantele de plantare sunt 2,8 -3 m intre randuri si 2 m pe rand. Prin dirijarea
sub aceasta forma a coroanelor se realizeaza o serie de avantaje de ordin agrotehnic, legate de
mecanizarea de intretinere a solului, de combatere a bolilor si dau natorilor, usurand executarea
unor lucrari de taiere si recoltare. Conducerea aplatizata a coroanei satisface in mare masura
cerinta de lumina a catinei.
Conducerea globuloasa a tufelor se practica in plantatiile clasice, unde distantele de plantare
sunt 3,5/2 – 2,5 m, sau la pla ntele iz olate, aceasta fiind de fapt forma naturala a catinei

Arealul de raspandire in Romania

Datorita capacitatii mari de drajonare, catina alba se utilizeaza pentru consolidarea terenurilor
in panta, dar si sub forma de gard viu, avand in vedere numerosii spini puternici care impiedica
patrunderea iepurilor si a altor animale in spatiile care necesita protectie (livezi, podgorii, diverse
culturi).
La noi in tara, catina alba creste spontan in zona subcarpat ica din Moldova si Muntenia,
incepand din bazinul superior al Siretului pana la Olt.
In agricultura, ea se foloseste in unele zone pentru imbogatirea in azot a solurilor, datorita
nodozitatilor similare celor intalnite la leguminoase (voi vorbi despr e acestea mai pe larg), dar si
pentru consolidarea terenurilor predispuse la eroziune datorita capacitatii mari de drajonare.
In subcarpatii Moldovei se intalneste pe vaile raurilor Bistrita, Trotus, Putna si Milcov. In
zona subcarpatica a judetulu i Buzau catina alba are o frecventa mai mare decat in alte zone din
Romania. ( http://agroromania.manager.ro/ )

9

CONCLUZII

Catina alba (Hippophae rhamnoides L.): este cel mai folosit arbust datorita rezistentei mari
la cele mai dificile conditii de sol; are sistem radicular bine dezvoltat; asimileaza azotul
atmosferic prin intermediul nodozitatilor amplasate pe radacini; suporta bine seceta si sarurile
solubile din sol; are rol in fixarea si ameliorarea solurilor, industria alime ntara si farmaceutica;
zona de utilizare este din stepa pana la subzona molidului; are crestere lenta la inceput iar ulterior
tufele devin dese si se intind lateral prin drajonare si in cca. 10 ani acopera total terenul chiar
daca distanta la plantare a fo st de 2,0 m intre randuri.
Cătina albă, datorit ă puterii mari de deseminație și regenerare, se ridică de -a lungul văilor,
până la altitudinea de 1.100 m, cariera "Piatra Arsă" de la Gîrbova, dintre Sinaia și Poiana
Țapului, din M -ții Bucegi. Ea trebui e socotită ca un pionier de primul rang ce poate fixa
nisipurile mobile, ameliora terenurile neproductive prin azotul elabo rat de bacteriile nitrificante
ce trăiesc pe rădăcinile ei. Mai bine de jumătate de an, fructele cătinei albe oferă hrană abundentă
și de calitate pentru vrăbii, ciocănitoare, corbi, țărci, gaițe, stăncuțe alpine, ciori, sturzi, etc.
Semințele ei, trec aproape nevătămate prin tubul digestiv al păsărilor. Odată cu ivirea anotimpului
prielnic, cînd temperatura urcă și se menține între 5 – 30o C, semințele germinează în curs de 7 –
60 de zile. ( http://www.creeaza.com )

10
BIBLIOGRAFIE

1. Chen, Y., G. Liu and B. Xu, 2005 . Effects of artificial seabuckthorn forest on soil and
water con servation in loess hilly region. Ying Yong Sheng Tai Xue Bao 16(4): 595 -599.
2. Prokkola, S., 2003. Reliability of russian sea buckthorn cultivars in north Ostrobothnia,
Finland." ISHS Acta Horticulturae 626 XXVI International Horticultural Congress: Berry
Crop Breedin g, Production and Utilization for a New Century: 381 -387.
3. Qinxiao, W. and H. Zhao, 2003 . Seabuckthorn for the control of soil erosion in
mountainous lands. Seabuckthorn (Hippophae L.) A multipurpose wonder plant. V.
Singh. 1: 401 -408.
4. *** Valorificarea su perioara a catinei albe, Institutul Agronomic “Ion Ionescu de la Brad”
, Iasi, 1982.
5. ***http://agricultura -sustenabila.blogspot.ro/2011/07/ciprian -palaghianu -impaduriri –
curs_16.html
6. ***http://agroromania.manager.ro/articole/diverse/documentatie -catina -alba_metode -de-
cultivare -a-catinei -albe-62.html
7. ***http://www.covera.ro/continut/produse/5464/600/serpeni_602 1.jpg
8. ***http://www.creeaza.com/afaceri/agricultura/silvicultura/Impadurirea -terenurilor –
degrad897.php
9. ***http://www.bucovina -forestiera.ro/article/reconstructia -ecologica -prin-mijloace –
silvice/
10. ***http://i237.photobucket.com/albums/ff104/lucian_ge/flowers -5/catina -alba.jpg