Str. Diaconu Coresi nr.12 [602196]

1
Str. Diaconu Coresi nr.12
300588 Timișoara
Timiș România
T: +40 (0) 745 145-537
W: anualadearhitectura.ro
E: [anonimizat]
F: anuala timișoreană de arhitecturăANUALA
TIMIȘOREANĂ DE
ARHITECTURĂ
TEXT DE ARHITECTURĂSILVIA ILEANA COSTIUC
„VEDERI ÎNCÂNTĂTOARE”
SAU
THE ARCHITECTURAL DELIGHT
Căderea pieței construcțiilor și prelungirea crizei economice din spațiul european
dirijează tinerii arhitecți spre cercetare, și implicit, către patrimoniul construit. Rolul
creativ–estetic al arhitectului în contemporaneitate se diminuează. Arhitectul devine
un tehnician, un autor de dosare, un calculator de suprafețe și de costuri. În domeniul
cercetării, conservării și restaurării monumentelor istorice, exigențele cresc.
Insuficiența și nivelul nesatisfăcător al cercetărilor anterioare, situația juridică și starea
de conservare precară a monumentelor istorice, lipsa fondurilor sau a specialiștilor și
raportul de timp/cantitate, definesc un context în care creativitatea, originalitatea și
inventivitatea arhitectului balansează către alte domenii: patologia în
conservarerestaurare, management, finanțare, leadership … Soarta patrimoniului
construit va fi dictată de profesionalismul, competențele, viziunea, integritatea și
creativitatea arhitecților de azi, în sens soteriologic .pagina 1

2
ANUALA
TIMIȘOREANĂ DE
ARHITECTURĂ
TEXT DE ARHITECTURĂ„Vederi încântătoare”
sau
the architectural delight.
Expoziția Vederi încântătoare , realizată de Kalliopi Dimou, Sorin Istudor – arhitecți și
Alina Șerban – critic de artă, dezvăluie valoarea proiectelor urbane și arhitecturale din
zona litoralului românesc din anii ’60-’70, în context internațional. Cercetarea a fost
realizată cu sprijinul unor mari instituții culturale, pe baza unui grant acordat de
Graham Foundation în 2013, care validează dimensiunea internațională și originalitatea
temei, printre altele.
Rolul estetic al arhitectului în contemporaneitate se diminuează iar acesta devine un
tehnician, iar beneficiarul își revendică în mod justificat latura decorativă a
construcțiilor pe care le finanțează.1 Deși nu este un proiect de arhitectură, expoziția
Vederi încântătoare poate constitui pretextul analizei gesturilor actuale din lumea de
vârf a arhitecților, unde cercetarea în domeniul patrimoniului construit și tema
arhitecturii comuniste câștigă teren.
Sala Dalles – de mari dimensiuni, de obicei luminată, populată și festivă, se află în
penumbră, nemobilată, devenind parcă mai mare, cu un ecou impresionant, rece.
Spațiul primei săli este animat de o proiecție amplă, spre peretele principal – care
infruntă direcția de acces, a unui film din anii respectivi, cu oameni în valurile mării.
Camera a doua a fost recompartimentată printr-un perete dispus perpendicular pe
direcția de acces. În stânga se intră spre o a treia cameră, cu pereții negri, având trei
alveole cu proiecții video și o instalație de vederi „consumate” din acea perioadă.
1. În cadrul unei conferințe recente, reputatul critic de artă Maria Hlavajova susț ine că societatea contemporană trece printr-o
criză de redefinire a claselor sociale și o redefinire a rolului și a statului artistului. Umanitatea intră în era industriilor creative, în
care toate domeniile solicită creativitatea iar spectatorul, omul de rând, devine artist Cf. Maria Hlavajova, Construind alte lumi
(MNAC, Salonul de proiecte MNAC Anexă, București 2014);pagina 2

3
ANUALA
TIMIȘOREANĂ DE
ARHITECTURĂ
TEXT DE ARHITECTURĂÎn dreapta, printr-un acces șicanat, se află un plan al tuturor stațiunilor dezvoltate în
acea perioadă. Apoi se intră în camera principală, unde erau dispuse două platformesoclu
paralelipipedice, de mari dimensiuni – care umpleau spațiul, rotite față de
direcțiile camerei, dar aliniate între ele. Aceste socluri susțineau mare parte din
exponate: colecția de fotografii, machete sau publicații periodice. Perimetral erau
exponate speciale: sculpturi, lucrări artistice, diverse proiecții care rulau în paralel,
planuri fanteziste realizate pe calc înrămate, sau grafice funcționale și de expunere a
duratelor de proiectare.
Abilitățile creative ale arhitecților devin transparente atunci când aceștia intră în
domeniul designului grafic. Am recunoscut mâna și gândirea de arhitect bine format
din punct de vedere tehnic și capabil, bucurându-mă de o expoziție „curată”, în ton cu
ce s-ar putea numi „tendințe expoziționale actuale” internaționale în domeniul
arhitecturii. Expoziția fiind susținută de instituții prestigioase, era de așteptat să atingă
o înaltă țintă vizuală, grafică. Alegerea spațiului în sine, utilizarea spațiului, metodele
de expunere, selectarea tipului de exponate sau a metodelor de expunere raportat la
temă sunt valabile. Autorii au recompus ambianța comunistă, în primul rând prin
sonoritatea, reverberațiile și răceala unui spațiu de tip comunist în contrast cu
festivismul recunoscut dar absent al acesteia, prin filme și înregistrări de epocă
suprapuse sonor și prin amplitudinea imaginilor sau a unor efecte nostalgice –
instalația de vederi „consumate”, generice, dar atât de personale.
Subiectul expoziției este dificil mai ales prin amploare dar și prin parti-pris -urile
românilor față de perioada comunistă. Dacă ar fi fost vorba despre o expoziție despre
patrimoniu cultural, consider că putea fi ameliorată prin dedicarea unui spațiu mai
amplu arhitecturii și urbanismului din zona litoralului înainte de aceste intervenții. Pe
de altă parte, discuția despre context – peisaj marin și problema raportării
intervențiilor arhitecturale la peisaj este disociată și în conceptul expoziției, și în mod
similar în urbanismul din acea perioadă. pagina 3

4
ANUALA
TIMIȘOREANĂ DE
ARHITECTURĂ
TEXT DE ARHITECTURĂArhitectura comunistă și poate chiar modernistă, este autosuficientă. Contextul se
raportează la arhitectură, nu arhitectura la contextul istoric sau vizual. O altă problemă
care s-a strecurat în acest demers, este problema materialelor. Nesustenabilitatea
betonului folosit în surplus, și în mod anecdotic a plexiglasului care reprezintă betonul
în machete sau în planul de ansamblu al litoralului, sunt gesturi corespondente, care se
pot supune din nou unei analize paralele.
O altă problematică pe care aș fi abordat-o este finalitatea practică a acestei cercetări,
aplicativitatea ei în sensul unei atenții căte intervențiile actuale de recondiționare a
acestor clădiri, problemă majoră actuală a monumentelor istorice est-europene.
Cu toate acestea sau poate chiar din aceste motive, citesc această expoziție ca fiind una
de atmosferă, probabil tocmai elementul primar într-o expoziție de arhitectură din
acea perioadă, dar arhitectura, spre deosebire de celălalte arte nu poate fi redusă și
redată de un termen lipsit de materialitate. Din punct de vedere estetic, antropologic și
funcțional, în contextul artei mondiale din a doua jumătate a secolului XX, arhitectura
și urbanismul cartierului Ferentari ar putea constitui un subiect interesant de
cercetare, datorită atmosferei generate de arhitectură și urbanism, a condițiilor de viață
oferite, cu o prezentare a devenirii atmosferei în context internațional.
Autorii expoziției Vederi încântătoare au recompus de fapt euforia momentului, latura
magică ce a însoțit acest demers de proiectare de mare anvergură. Și din nou, este
înteresant că atmosfera care a însuflețit acest demers și care a fost generată de acest
peisaj cultural, s-a conservat până azi. În hotelurile de pe litoral condițiile sunt în
general precare, meniul „s-a conservat” în sine, serviciile au evoluat în mică măsură. pagina 4

5
ANUALA
TIMIȘOREANĂ DE
ARHITECTURĂ
TEXT DE ARHITECTURĂAr putea fi vorba de un turism cultural în viitor aici? Cu siguranță. Dar nu pentru mult
timp. La începutul anilor 2000, autoritățile din Dublin au decis să demoleze structuri
din beton în cartierul Ballymun, cartier ce poate fi comparat cu Rahova, din două
motive: lipsa altor funcțiuni în apropiere și delincvența pe care acest tip de arhitectură
le-a format, acumulat, perpetuat, dar în primul rând datorită precarității și
nesustenabilității construcțiilor cu structuri de beton și prefabricate. Structurile din
beton de la acea vreme se perimează, expiră, apare pericolul prăbușirii spontane sau la
cutremure, devin necorespunzătoare din punct de vedere al siguranței utilizatorului
după o durată de viață de 50-70 de ani.
În ce privește discuția despre valoarea și importanța patrimoniului recent, părerile sunt
împărțite. Clasarea operei din Sidney în Lista patrimoniului mondial UNESCO , și de
fapt ignorarea criterului vechimii în stabilirea resuselor culturale intrinseci ale unui
monument de arhitectură sunt discutabile. Arta din a doua jumătate a secolului XX se
uniformizează, se aliniază, și prin asta aplatizează specificitățile, originalitatea și
creativitatea locală.
Rem Koolhaas – tocmai unul din arhitecții cei mai activi și importanți la nivel mondial
pentru arhitectura contemporană, adică unul din „autorii” cheie ai patrimoniului
global de mâine, se concentrează asupra cercetării identității naționale, locale prin
tema analitică a Bienalei de la Veneția . Probabil că discuțiile privind legitimitatea
arhitecturii recente, postbelice și până în prezent în rândul monumentelor istorice
poate fi continuată, dar gustul mondial în artă astăzi se îndreptă spre autencticitate,
realism în diversitate, necunoscut. Omului contemporan-urban a ajuns în faza în care
îi place exotismul, nespecificul.2
2 Umberto Eco, Istoria frumuseții (Enciclopedia RAO, RAO, București 2012) passim;
.Umberto Eco, Istoria frumuseții (Enciclopedia RAO, RAO, București 2012) passim;pagina 5

6
ANUALA
TIMIȘOREANĂ DE
ARHITECTURĂ
TEXT DE ARHITECTURĂArhitectura recentă, internațională, ne este cunoscută și familiară tuturor . Dar ne sunt
străine specificitățile formelor volumetrice sau decorative, cromatice, materiale și a
tehnicilor tradiționale locale din alte zone, la fel cum nici străinii nu cunosc aspecte
nuanțate ale culturii noastre. Această tendință aruncă dintr-o dată procupările
cercetătorului de top în domeniul arhitecturii în urmă cu 60-100 de ani, mai ales în
condițiile în care situația monumentelor istorice este arhicunoscută, în sensul în care
arhitecții sunt familiarizați din studenție cu starea fizică, juridică, urbană și economică
a acestora, în toată complexitatea ei.
În următoarea jumătate de secol, casele tradiționale de lemn vor fi dispărut împreună
cu tehnicile lor păstrate doar de bătrânii meșteri, bolțile de cărămidă se vor fi surpat,
patrimoniul va fi fost mutilat de intervenții arhitecturale și urbane improprii sau va fi
fost abandonat și, în ultimă fază, timpul va măcina structurile imense de beton. Situația
actuală a crizei economice mondiale plasează arhitectul român și chiar est-european în
pragul unor decizii profesionale conduse de capacitățile sale de problematizare,
teoretizare, cercetare și expunere, și mai ales de latura morală etică și patriotică – oricât
de prost înțeles și însoțit de confuzii este acest termen, atât în sensul mândriei
apartenenței la o specificitate culturală și istorică dar și strict economic. Gesturile
arhitecților sunt din nou – în mod similar, cele care vor repune în scenă procesul
istoric al arhitecturii de pe teritoriul României.
În sensul relevanței pentru soarta patrimoniului construit, această cercetare de o mare
calitate ar putea fi ameliorată printr-o analiză mai atentă a relaționării dezvoltării
litoralului la contextul istoric și peisajer, o analiză a materialelor folosite din punct de
vedere al sustenabilității și printr-o problematizare a metodelor de intervenție
ulterioare în contextul reabilitărilor. În același timp este extrem de utilă o dublă
adresare – atât către publicul larg, cât și către publicul de specialitate. pagina 6