ACADEMIA NAȚIONALĂ DE INFORMAȚII MIHAI VITEAZUL [602165]

ACADEMIA NAȚIONALĂ DE INFORMAȚII „MIHAI VITEAZUL”
FACULTATEA DE INFORMAȚII

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Instr.spec.pr. Marian CRISTACHE

ABSOLVENT: [anonimizat]
– 2015 –

2
ACADEMIA NAȚIONALĂ DE INFORMAȚII „MIHAI VITEAZUL”
FACULTATEA DE INFORMAȚII
PSIHOLOGIE – INFORMAȚII

RISCURI ȘI AMENINȚĂRI ÎN PLANUL INTERESELOR
NAȚIONALE ASOCIATE GESTIONĂRII
FENOMENULUI DE EVAZIUNE FISCALĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Instr.spec.pr. Marian CRISTACHE

ABSOLVENT: [anonimizat]
– 2015 –

3

C U P R I N S

CAPITOLUL I
SISTEMUL FINANCIAR -FISCAL ………………………….. ………………………….. ………………. 7
1.1. Caracteristici ale sistemului fiscal românesc după aderarea la UE …………… 10

CAPITOLUL AL II -LEA
FENOMENUL EVAZIUNII FISCALE – CONSIDERAȚII GENERALE ……………… 15
2.1. Formele evaziunii fiscale ………………………….. ………………………….. ………………… 15
2.2. Cauzele evaziunii fiscale ………………………….. ………………………….. …………………. 18

CAPITOLUL AL III -LEA
CRIMINALITATEA ECONOMICO -FINANCIARĂ ………………………….. ………………. 21
3.1. Modalitățile specifice prin care se fraudează bugetul statului …………………… 25
3.2. Activități economice cu grad ridicat de risc fiscal ………………………….. ………… 26
3.2.1. Evaziunea fiscală în condițiile tranzacțiilor cu mărfuri ………………………….. … 28
3.3. Efectele criminalității economico -financiare asupra societății …………………… 33
3.4. Prevenirea și combaterea fraudei fiscale ………………………….. ……………………… 35
3.4.1. Legislația referitoare la combaterea evaziunii fiscale în România după 1989 36
3.4.2. Evazi unea fiscală națională în context comunitar ………………………….. ………… 37
3.4.3. De ce este necesară prevenirea și combaterea evaziunii și a fraudei fiscale? . 39

CAPITOLUL AL IV -LEA
CORUPȚIA – FENOMEN CONEX AL EVAZIUNII FISCALE ………………………….. .. 41
4.1 Cauzele corupției ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 42
4.2 Clasificările corupției ………………………….. ………………………….. …………………….. 43
4.3 Criminalitatea gulerelor albe ………………………….. ………………………….. …………. 45
4.4 Modalități de prevenire și combatere a corupției în România …………………… 46

4
CAPITOLUL AL V -LEA
STUDIU DE CAZ: NOUL COD FISCAL ȘI DE PROCEDURĂ FISCALĂ –
EXPRESIE ACTIVĂ ÎN CONTEXTUL EVOLUȚIEI ECONOMICE A ROMÂNIEI
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 52
5.1. Impactul Noului Cod Fiscal asupra mediului economic românesc ……………. 60

CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 67

BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 68

LISTA ANEXELO R ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 72

5
INTRODUCERE

Într-o economie în care principii precum macrostabilitatea, creșterea economică și
dezvoltarea sustenabilă se bazează din ce în ce mai mult pe aplicarea politicilor publice
transparente, predictibile și totodată, racordate la realitățile economice, sociale și
decizional -administrative, abordarea globală a securității economice, alături de conceptele
la care aceasta se leagă, trebuie să împărtășească puncte de vedere convergente asupra
promovării valorilor și intereselor naționa le. În acest sens, în contextul unei nevoi de a
măsura coerent evenimentele pe care societatea le parcurge, evaluarea schimbărilor
evidente ale parametrilor existențiali ai populației poate determina descifrarea viziunii
coerente pentru viitor.
Conceptul d e securitate economică nu poate fi extras separat, dimensiunile pe care
aceasta le posedă fiind interconenctate cu cele de tip militar, social sau cultural. Mai mult,
experții în securitate și planificatorii strategici sunt de părere că într -o lume interc onectată,
amenințările de securitate nu pot face excepție. În acest sens putem exemplifica prin faptul
că războaiele dintre doi sau mai mulți actori nu reprezeintă doar o simplă confruntare de
forțe într -un poligon, ci toate au o motivație patromonială în subsidiar. Mergând mai
departe, putem aminti faptul că până și terorismul internațional a suferit o schimbare de
paradigmă în sensul în care „gloria” nu mai este determinată doar de numărul cât mai mare
de persoane ucise într -un atentat, ci este dată de pr oducerea unor daune de proporții prin
atacarea unor ținte dintre cele mai semnificative aflate în posesia adversarului.
La nivelul regimurilor administrative ale statelor, al straturilor sociale, ori la nivelul
intereselor economico -financiare ale mediului privat, conceptul de securitate economică
este resimțit în mod diferit. Conform abordării realiste, statul este plasat ca pilon referențial
în raport cu ceilalți actori din sfera relațiilor internaționale, astfel că responsabilitatea
reprezentanților săi este de a urmări anularea vulnerabilităților la adresa securității
naționale, să ia măsuri de a preveni pericolele de orice fel, precum și de a se opune
amenințărilor la adresa poziției câștigate în plan internațional.
Alături de fenomene precum traficul i legal de armament, traficul de persoane,
traficul de narcotice, migrația ilegală, spălarea banilor, fenomenul criminalității economico –
financiare, reprezeintă atât expresia proliferării unor fenomene negative ce se amplifică în
condițiile globalizării, cât și o consecință directă în ceea ce privește gestionarea ineficientă
a transformărilor de orice tip survenite la nivel național și internațional. Această situație

6
denotă faptul că, pentru realizarea proiectelor naționale, și, totodată, pentru promovarea
valorilor și intereselor naționale este esențială o cunoaștere, înțelegere și evaluare corectă a
proceselor interne, a gradului de coeziune socială, dar și a capacității de mobilizare publică.
Una dintre formele principale de manifestare a criminalității e conomico -financiare,
și totodată, unul dintre principalele riscuri cu efecte directe potențial negative asupra
realizării obiectivelor de dezvoltare ale României îl constituie fenomenul evaziunii fiscale.
Dat fiind faptul că evaziunea fiscală reprezintă ap roximativ 2/3 din cuantulul economiei
subterane a țării noastre, interesul pe care îl constituie acest fenomen este unul deosebit de
mare. În acest sens, lucrarea de față își propune să abordeze, atât din punct de vedere
conceptual fenomenul evaziunii fisc ale, cât și din punct de vedere al aplicabilității noului
cod fiscal și de procedură fiscală în sectorul financiar -fiscal al României.
Astfel, lucrarea va debuta cu primul capitol, în cadrul căruia va fi abordat, din punct
de vedere teoretic sistemul finan ciar-fiscal , ce va analiza rolul taxelor și impozitelor,
tipurile acestora, modul în care sunt colectate și controlul efectiv, ca măsuri implementate
la nivelul statului de către instituțiile abilitate prin intermediul politicilor fiscale. În cel de –
al doi lea capitol se va avea în vedere fenomenul evaziunii fiscale , abordare ce va cuprinde
formele de manifestare și cauzele acestuia. Criminalitatea economico -financiară va fi
abordată în cadrul celui de -al treilea capitol, împreună cu expunerea principalelor activități
economice cu grad ridicat de risc fiscal, și totodată, a modalităților specifice de fraudare a
bugetului de stat prin acțiuni evazioniste. Corupția , ca fenomen conex al evaziunii fiscale,
va fi abordată în cadrul celui de -al patrulea capitol al lucrării de față.
Cea de -a doua parte a lucrării va cuprinde secțiunea practică formată dintr -un studiu
de caz privind im pactul pe termen scurt și mediu al pachetului legislativ privind
actualizarea Codului Fiscal și cel de Procedură Fiscală asupra bugetul ui general
consolidat al statului , documente oficiale ce vor reglementa activitatea fiscală din România
în următorii ani. În cele ce urmează, se va detalia ceea ce a fost rezumat în aceste câteva
rânduri.

7
CAPITOLUL I
SISTEMUL FINANCIAR -FISCAL

Sistemul financiar -fiscal reprezintă totalitatea măsurilor implementate la nivelul
statului de către instituțiile abilitate , prin intermediul politicii fiscale , având rolul de a defini
direcțiile de acțiune, stabilind u-se astfel rolul taxelor și impozitelo r, tipurile acestora, modul
în care sunt colectate și controlul efectiv.
Un sistem financiar -fiscal eficient are nevoie de principii de funcționare sănătoase,
de instrumente precum legi sau acte normative performante și de un mod de organizare
echilibrat , având sarcina de a colecta venituri la bugetul de stat, dar și cheltuirea acestora în
vederea bunei funcționări ale statului. În România, responsabilii creării unui sistem fiscal,
dar și a unei strategii în acest sens sunt Parlamentul și Guvernul.
Mini sterul Finanțelor Publice este organul de specialitate al administrației publice
centrale aflată în subordinea Guvernului având rolul de a aplica strategia și programul de
guvernare în domeniul finanțelor publice1, iar în subordonarea, cu rol în combaterea
evaziunii fiscale, de co ntrol al aplicării uni tare și respectării reglementărilor legale în
domeniu, etc., Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), cu unitățile
subordonate aferente.2 În ceea ce privește administrarea fiscală corectă, aceasta es te
impetuos necesar să fie bazată pe un cod fiscal și unul de procedură fiscală actualizate din
punct de vedere al provocărilor mediului economic național și internațional.
În cazul României, potrivit legii, taxele și impozitele sunt percepute atât persoa nelor
fizice, cât și celor juridice care sunt proprietari ai unor bunuri sau realizează venituri.
Contribuabilii, fie că vorbim despre persoanele fizice sau despre cele juridice, au obligația
să declare bunurile sau veniturile conform reglementărilor în v igoare.
Într-o economie liberă, de piață, obiectivele principale înscrise pe agenda de guvernare
privind politica economică sunt reprezentate de stabilitatea prețurilor și de creșterea
economică. Pentru a îndeplini obiectivele mai sus menționate , autoritățile abilitate folosesc
de o serie de intrumente printre care se număra: politica monetară (controlul lichidităț ii,
rezervele obligatorii ), cu rsul de schimb, politica fiscal -bugetară , controlul mișcarilor de
capital, etc.

1 http://www.mfinante.ro/rol.html?pagina=acasa accesat la data de 10.05.2015
2 Idem

8
În ceea ce privește politi ca fis cal-bugetară, aceasta reprezintă politica economică în cadrul
căreia sunt utilizate instrumente precum cheltuielile bugetare, sistemul de impozite și taxe
și managementul datoriei publice , instrumente utilizate de către autoritățile publice având
ca scot atingerea obiectivelor pe care aceștia și le -au propus.
Conceptul de politică fiscală are la bază eficiența fiscală și un randament ridicat
care va asigura venituri câ t mai mari la bugetul de stat. A stfel că această politică are în
vedere stimularea activității economi ce, a investițiilor și deasemenea susținerea unui
principiu moral/juridic care cere respectarea drepturilor și obligațiilor fiecăruia în
contribuția individuală la constituirea veniturilor ce formează bugetul de stat.3
Impozitarea este d efinită ca fiind prelevarea cu caracter obligatoriu , fără prestație
din partea statului, cuantumul taxelor și impozitelor pretins de ace sta fiind monedă de
schimb în c eea ce privește asigurarea serviciilor cu caracter public (securitate, sănătate,
învățăm ânt, investiții publice etc.) , iar beneficiarul acestora fiind însuși contribuabilul.
Daca ne referim la termenii de „impozit” și „taxă”, se poate observa o diferență
între cei doi, și anume, impozitul reprezintă o sumă virată la bugetul de stat sau cel local de
către toate persoanele fizice ori juridice, sumă percepută obligatoriu fără ca statul să ofere
în schimb plătitorului o contraprestație de servicii, pe când taxele reprezintă plăți afectuate
tot de către persoanele fizice ori juridice în schimbul unor servicii prestate de către
autoritățile publice în mod direct.
În acest sens, în cadrul sistemului fiscal românesc avem de -a face cu două tipuri de
impozite, și anume impozitele directe și cele indi recte. Impozitele directe sunt solicitate
contribuabilului prin aplicarea unor cote unice de impozitare asupra veniturilor realizate sau
asupra averilor acestora. Impozitele indirecte sunt percepute în cazul bunurilor
comercializate, serviciilor prestate în diverse domenii ori lucrărilor executate, iar în cele
mai dese cazuri sunt adăugate la preț , fiind ulterior livrate în contul statului. Cel mai des
întâlnite impozite indirecte sunt: TVA – taxa pe valoare adăugată, accize stabilite asupra
unor produse s peciale, taxe vamale percepute, taxe de timbru, taxe pentru autorizații de
funcționare etc.
Sumele colectat e reprezintă principala surs ă de finanțare a bugetului de stat, buget
format în scopul asigurarii cheltuielilor de interes general al statului și al administrației
locale. Unul din motivele pentru care taxele și impozitele sunt colectate la bugetul de stat

3 http://www.fin.ase.ro/ABC/fisiere/ ABC1_2013/Lucrari/2.11.pdf accesat la data de 10.05.2015

9
este acela de a redistribui o parte din venituri către investițiile din secto rul public în scopul
creșterii economice. Creșterea economică este determinată de creșterea produsului intern
brut (PIB) al unui stat, implicând totodată îmbunătățirea indicatorilor de calitate a vieții prin
o utilizare mai eficientă a resurselor economice. Creșterea economică este considerată ca
fiind obiectivul fundamen tal al fiecărui guvern, datorită căreia societatea civilă poate
resimț i efectele unei bune guvernări, însă pentru o stabilitate reală a bugetului de stat,
sumele pr ovenite din încasărilor fiscale trebuie să fie mai mar i în raport cu sumele din
provenite di n alte surse .
În ceea ce privește scăderea veniturilor bugetare, acestea sunt cauzate implicit și de
o scădere a nivelului de colectare a l taxelor și impozitelor . Având în vedere situația în care
nivelul cheltuielilor de stat este mai mare decât nivelul veniturilor bugetare se va produce
un deficit bugetar . În acest moment statul trebuie să acopere pierderea rezultată, pierdere
care în mare majoritate a cazurilor se realizează din împrumuturi, crescând astfel gradul de
îndatorare al populației.
Nivelul d e colectare al taxelor și impozitelor este direct influențat de calitatea
strategiilor de reglare a impoziterlor, strategii stabilite în baza obiectivelor politicii statului
în domeniul fiscalității. În acest sens, acest tip de strategie este deosebit de i mportant
deoarece impune direcții de acțiune în privința influențării disciplinei fiscare privind
combaterea economiei subterane și a evaziunii fiscale, modul în care sunt percepute taxele
și impozitele la nivelul societății, instrumentele prin intermediu l cărora se realizează
controlul impozitelor. Totodată, de aplicarea unei strategii performante de tipul celei
amintite mai sus ține garantarea alimentării sistemului bugetar cu resursele cel puțin
minime necesare asigurării politicilor publice de stat.
În ceea ce privește numărul de taxe și impozite percepute la nivelul statului,
România, potrivi t unui raport întocmit de PriceWaterH ouseCoopers (PwC) și Banca
Mondială, în cadrul sistemului fiscal român contribuabilii plătesc aproximativ 100 la
număr , astfel că țara noastră se află în topul țărilor în care contribuabilul este nevoit să
plătească cele mai multe impozite ca număr. În anul 2013, România se clasa pe locul 136
din 185 de țări studiate de către PwC.4

4 http://www.pwc.com/gx/en/paying -taxes/assets/pwc -paying -taxes -2013 -full-report.pdf accesat la da ta de
10.05.2015

10
Printre cele ce au fost discutate mai su s amintim faptul că, pe lângă drepturile pe
care un contribuabil le are și de care este conștient, acesta are și o serie de obligații în
relație cu statul. Cercetări în domeniul evaziunii fiscale au determinat principalul motiv
datorită căruia contribuabil ul se sustrage de la plata obligațiile fiscale5 și anume le
consideră ca fiind prea mari , ori nejustificate.
Globalizarea a permis dezvoltarea și diversificarea inclusiv a mijloacelor și
metodelor de comitere a faptelor de sustragere de la plata taxelor și impozitelor. În ultima
perioadă suntem martori la tot mai multe exemple de prejudiciere a statului prin tehnici și
metode adaptate sistemelor de legi și diferitelor metode de impunere a impozitării.

1.1. Caracteristici ale sistemului fiscal românesc după ad erarea la UE
O condiție fundamentală în ceea ce privește competitivitatea piețele locale, piețelor
emergente este aceea că trebuie să se integreze în cadrul economiei internaționale prin
stabilirea de diferite relații de tip comercial, financiar ori econo mic. Trendul integrării
economice piețelor emergente a cunoscut o creștere în special după cel de -al doilea războil
mondial. În cazul integrării pieței emergente România în Uniunea Europeană s -a impus
adoptarea anumitor măsuri cu scopul creării unui cadru l instituțional corespunzător,
implementarea și utilizarea unor instrumente și pârghii cu specific european .
În ceea ce privește țara noastră, statulul de membru obținut în anul 2007 nu conferă
doar beneficii, ci stabilește și adoptarea unui comportament cu privire la implicarea și
rezolvarea inadvertențelor generate de ralierea la nivelul pieței unice europene. Totodată, o
altă obligație în ceea ce privește calitatea de membru al Uniunii Europene a constat în

5 Prin obligații fiscale, în sensul Codului de procedură fiscală (art. 22), se înțelege:
o obligația de a declara bunurile și veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contribuțiile și
alte sume datorate bugetului general con solidat;
o obligația de a calcula și de a înregistra în evidențele contabile și fiscale impozitele, taxele, contribuțiile și
alte sume datorate bugetului general consolidat;
o obligația de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului
general consolidat;
o obligația de a plăti dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente
impozitelor, taxelor, contribu – țiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligați i
de plată accesorii;
o obligația de a calcula, de a reține și de a înregistra în evidențele contabile și de plată, la termenele legale,
impozitele și contribuțiile care se realizează prin stopaj la sursă;
o orice alte obligații care revin contribuabililor, p ersoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale;
o datoria vamală – reprezintă obligația unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import sau de
export, astfel cum este reglementată prin Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal.

11
alinierea legisleției naționale din domeniul fiscal cu cea a acquisului comunitar, iar în cazul
unei eventuale contradicții între prevederile naționale și cele ale Uniunii, conform
condițiilor impuse, primează cerințele celei din urmă.
Acquis comunitar6 înglobează totalitatea drepturilor și a obligațiilor comune între
state ce rezultă din statului de membru al Uniunii Europene. În această categorie includem
totalitatea tratatelor și actelor adoptate de către instituțiile UE, din acest lucru înțelegând
faptul că acquis -ul comunitar este într -o continuă evoluție .
Faptul că în domeniul fiscal au fost adoptate o serie de reguli comune ce au vizat
prevenirea și combaterea discriminărilor fiscale, la nivelul politicii economice Uniunea
Europeană nu influențeaz ă deciziile luate de către a statelor membre în cadrul acesteia .
Sistemului fiscal reglementat de către stat este deosebit de important deoarece
influențează în mod direct mediul social, politic și economic al acestuia. De asemenea
nivelul de dezvoltare al statului este direct dependent de nivelul de performanță al
propriului sistem fiscal.
În cadrul integrării europene, asupra sistemului bancar, asupra politicii fiscale și
bugetare, a mecanismelor prețurilor și a pieței și implicit în toate raporturile legislative ce
dintre acestea au survenit o serie de transformări profunde, fiind totodată responsabile de
asigurarea echilibrului macroeconomic și a condițiilor favorabile menținerii echilibrului din
sfera socială, generatoare la rândul ei de instabilit ate politică.
Procesul de integrare europeană și procesele de reformă din domeniul fiscal au
necesitat o perioadă lungă de timp privind implementarea și totodată o finanțare complexă

6 Conform Hotă rârii Nr. 1367 din 20 decembrie 2000 a Guvernului României, publicată în Monitorul Oficial
Nr. 30 din 17 ianuarie 2001, prin acquis comunitar se înțelege:
a. dispozițiile Tratatului instituind Comunitatea europeană, semnat la 25 martie 1957 la Roma, și ale
Tratatului privind uniunea Europeană, semnat la 7 februarie 1992 la Maastricht, ambele republicate în
Jurnalul Oficial al Comunitatilor europene nr. C 340 din 10 noiembrie 1997, precum și ale oricăror alte
tratate care le vor modifica și completa pe aceste a până la data la care tratatul pentru aderarea României la
Uniunea Europeană va intra în vigoare;
b. regulamentele, directivele și deciziile emise de instituțiile uniunii europene, ca acte cu putere obligatorie,
precum și celelalte acte adoptate de instituțiile uniunii Europene, cum ar fi: declarații, rezoluții, strategii
comune, acțiuni comune, poziții comune, concluzii, decizii -cadru, rezoluții și altele de acest fel;
c. convențiile multilaterale deschise numai statelor membre ale Uniunii Europene, pr ecum și cele deschise
unui număr mai mare de state la care statele membre ale Uniunii Europene și, după caz, Comisia
Europeană sunt părți, desemnate ca atare de către acestea din urmă ca făcând parte din acquis;
d. jurisprudența Curții de justiție a Comunităț ilor Europene;
e. Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele
membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la 1 februarie 1993 la Bruxelles și ratificat de România prin
Legea nr. 20/1993.

12
la nivelul administrației publice . Stabilitatea cotelor de impozitare, reglementările fiscale
europene, transparența fiscală, îmbunătățirea gradului de colectare al taxelor și impozitelor
sunt factori ce influențează în mod direct creșterea veniturilor bugetare. În ceea ce privește
mediul d e afaceri, modificările legislative repetate au influențat negativ deoarece o
caracteristică specifică acestui mediu este elaborarea strategiilor pe termen mediu și lung,
fapt ce poate fi posibil doar în cazul unei strategii fiscale predictibile. De asemen ea, mediul
de afaceri a fost descurajat în primă instanță și de gradul ridicat al birocrației fiscale,
normele metodologice fiind destul de ambigue.
În acea perioadă de dinaintea aderării, Ministerul Finanțelor Publice a elaborat un
proiect de lege având ca scop armonizarea în domeniul TVA, ce urma să intre în vigoare
odată cu obținerea statului de membru al Uniunii Europene. Acest proiect de lege
presupunea în primul rând restituirea TVA în cazul achizițiilor efectuate în România de
persoanele care au fos t deja impozitate în străinătate, în al doilea rând eliminarea unei serii
de scutiri de tva și acceptarea altor modelități de scutire de la plata taxei pe valoare
adăugată. Totodată au fost implementate măsuri privind introducerea regimului special
pentru producătorii agricoli, pentru bunurile comercializate second -hand, amanet, investiții
în domeniul metalelor prețioase etc.
Prin intermediul O.U.G. nr. 33/2006 au fost adoptate măsuri privind crearea unei
baze electronice în vederea stocării tranzacțiilo r desfășurate de persoanele impozabile, cu
scopul realizării schimbului de informații cu statele membre ale UE, evitându -se astfel
dubla impozitare la nivel intracomunitar.
Conform Direcției Generale de Analiză Macroeconomică și Politic Financiare,
unita te subordonată Ministerului Finanțelor Publice, comparând sistemul de impozitare din
România cu cel al anumitor țări din cadrul UE (ținându -se cont de caracteristicile principa le
ale sistemelor de impozitare), s -a stabilit că ponderile taxelor directe, ind irecte și a
contribuțiilor sociale sunt relativ egale, iar în noile state membre ale Uniunii ponderea
impozitării directe este mai mică în totalul veniturilor obținute la bugetul de stat.
La nivelul UE, î n ceea ce privește impozitele directe, țara cu cea mai mică pondere
este Lituania (numai 17,4%), urmată de Bulgaria (18,8%) și Slovacia (19,1%), acestea la fel
ca și România, pun accentul pe colectarea la bugetul consolidat preponderent prin aplicarea
impozitărea indirecte. 7 Cât despre impozitele indirecte, țara cu cea mai mică pondere la

7 Conform Direcției Generală de Analiză Macroeconomică și Politici Financiare

13
nivelul UE este Germania (29,8 %), urmată de Belgia (30,3%) și Luxemburg (32%). Cea
mai mică pondere a contribuțiilor de asigurări sociale din UE este deținută de Damenarca
(2,1%), urmată de S uedia (18,1%) și Malta (18,1%).
În anul 2010, la nivelul țării noastre, ponderea impozitelor directe la se afla la
22,6% din totalul impozitelor (30,4% media UE) , ponderea celor indirecte la 4 5,2% (38,6%
media UE) , pe când ponderea contribuțiilor de asigu rări sociale fiind de 32,2% (31,1%
media UE) (vezi Anexa nr.1).
Nivelul impozitelor directe perceput adoptat de către România nu este același cu cel
practicat în UE, dovadă care evidențiază libertatea fiecărui stat de a -și stabili propria
politica economico -fiscală.
Începând cu 2005, România a adoptat cota unică de impozitare de 16% aplicată pe
venitul persoanelor fizice .Odată cu adoptarea acestei cote, a fost înlocuit sistemu l de cote
progresive format din patru tran șe de impozitare (între 18% și 40%). Acest tip de impozit se
aplică în general activităților independente, drepturi de autor, venituri obținute din chirii,
dobânzi sau câștiguri de capital.
Ca și în cazul impozi tului aplicat pe venitul persoanelor fizice, cota unică aplicată
profitului impozabil este de 16%. Conform reglementărilor noului cod fiscal adoptat prin
Legea nr. 54 din 24 martie 2015 orice persoană juridică română care plătește dividende8 nu
mai este oligat să plătească o cotă unică de 16%, acest tip de venit fiind reglementat ca fiind
unul neimpozitabil. Înainte de aderarea României la UE, cota unică de impozitare asupra
dividentelor era de 25%, trendul fiind unul de reducere a acesteia, fapt datorat concurenței
interstatale.
În prezent, cota standard de TVA este de 24%. Se aplică totuși o cotă redusă de 9%
în cazul anumitor bunuri cum ar fi: produsele farmaceutice, echipament medicale
specializate destinate persoanelor cu handicap, cărți, ș.a. Rambursările de TVA nu se aplică
în cazul tratamentelor medicale, anumitor activități culturale, educaționale, anumitor
tranzacții bancare și financiare, etc.
Averile, donațiile sau moștenirile nu sunt impozabile în România. În cazul
proprietă ților imobiliare se aplică un impozit local pe clădiri, acesta fiind în cote variabile,
și anume 0,1% pentru clădirile deținute de către persoane fizice și între 0,25% și 1,5%

8 Divident – Parte din profitul unei societăți pe acțiuni care revine fiecărui acționar la sfârșitul fiecărui
exercițiu financiar, în raport cu acțiunile pe care le posedă

14
pentru clădirile deținute de către cele juridice (se aplică o taxă ce variază î ntre 5% și 10%
pentru clădirile ce nu au fost evaluate în ultimii 3 ani). Impozitele aplicate terenurilor, atât
celor intravilane, cât și celui extravilane, reprezintă o cotă de 20%, impozit aplicat de către
administrația locală.
În România, impozitul pri vind contribuțiile sociale obligatorii sunt aplicate atât
angajatorului, cât și angajatului. În cazul asigurărilor sociale de stat Din 1 februarie 2009,
în cazul angajaților cu condiții normale de muncă, este aplicată o cotă unică de 10,5%
angajatului, și o cotă de 20,8% angajatorului. La fondul de asigurări de sănătate, atât
angajatorul, cât și angajatul trebuie să plătească o taxă de 10,7%. La fondul de șomaj,
impozitul perceput acestora este de 1%.
Adoptarea Noului Cod Fiscal și de Procedură Fiscală în martie 2015, nu a vizat
aplicarea imediată anumitor modificări. Datorită impactului macroeconomic ce îl determină
acest pachet de măsuri, unele urmează să intre în vigoare în 2016, altele în 2019, moment în
care Guvernul planifică reducerea cotei unice de impozitare, impozitul pe profit și cel pe
venit , și nu numai . Prin adoptarea acestui pachet legislativ de către stat cu planificare
inclusiv după anul 2019, denotă un comportament poziționat către crearea unui mediu fiscal
predictibil la nivel macroeconom ic în vederea atragerii investițiilor în sectoarele public și
privat.
În ceea ce privește perceperea taxelor vamale , România a fost nevoită să aplice
Tariful Vamal Comun9 pentru țările din afara UE. Aceste reglementări au reprezentat
riscuri privind relațiile bilaterale cu partenerii țării noastre. Totodată, aplicarea Tarifului
Vamal Comun a generat efecte favorabile privind competitivitatea prin diminiare pieței
interne, deoarece a fost încurajat exportul intracomunitar.
În concluzie, în vederea creșterii gradului competitivității economice a României în
raport cu celelalte state membre, este necesară continuarea procesului îmbunățățirii
legislației fiscale astfel încât să fie posibilă asigurarea unei predictibilități pe termen mediu
și lung, eliminarea discriminării fiscale și bineînțeles îmbunătățirea gradului de colectare, în
special în cazul impozitelor directe (TVA, accize).

9 http://www.dce.gov.ro/poli_com/Regim_import.htm#a accesat la data de 10.05.2015

15
CAPITOLUL AL II -LEA
FENOMENUL EVAZIUNI I FISCALE – CONSIDERAȚII GENERALE

Evaziunea fiscală este produsul deficiențelor unei legislații imperfecte, a metodelor
defectuoase de aplicare, precum și a unei greșeli sau a incompetenței legiuitorului a cărei
fiscalitate excesivă impusă este la fel de vinovată precum cei care comit acestă
infracțiune.10
Evaziunea fiscală, deși a luat amploare în ultimele decenii, datează din momentul în
care au fost introduse primele obligații fiscale și impozite în cadrul Imperiului Roman.
Ultimul deceniu a determinat o serie de schimbări în ceea ce privește mediul
macroeconomic național și internațional, reglementările din sectorul juridic, dezvoltarea
parteneriatelor privind prevenirea și combaterea fenomenului de evaziune fiscală, fenomen
datorat tendințelor de glob alizare economică, socială și chiar politică. În acest sens s -a creat
un context nou în urma căruia a rezultat o modificare a poziționării zonei de acțiune a
evaziunii fiscale, și anume s -a mutat tot mai mult din interiorul sistemelor fiscale naționale
către exterior, ceea ce clasifică fenomenul evaziunii fiscale într -unul transnațional.

2.1.Formele evaziunii fiscale
Evaziunea fiscală este definită în art.1 din Legea 87/1994 ca fiind „sustragerea prin
orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor
sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat și
bugetelor fondurilor speciale de către persoanele fizice și persoanele juridice române sau
străine, denumite în cuprinsul legii contribuabili.”11 În acest sens identifică o primă
clasificare a fenomenului evaziunii fiscale, și anume evaziunea fiscala legală și frauda
fiscală (evaziunea fiscală ilegală).
Cel mai dificil lucru referitor la fenomenul evaziunii fiscale se referă la delimitarea
între evaziune fiscală legală (licită) și cea ilegală (ilicită) sau bine cunoscuta fraudă
fiscală , deoarece la o primă vedere, activitate ce presupune sustragerea de la plata taxelor
sau impozitelor a contribuabililor de orice fel reprezintă din punct de vedere teoretic o
activitate ilegală.

10 https://ro.scribd.com/doc/98289053/E vaziunea -fiscala -licita accesat la data de 12.05.2015
11 http://lege5.ro/Gratuit/heztsny/legea -nr-87-1994 -pentru -combaterea -evaziunii -fiscale accesat la d ata de
12.05.2015

16
Evaziunea legală situează acțiunile contribuabililor la granița, atât de fragilă, dintre
legal și ilegal, acesta încercând să se plaseze într -o poziție favorabilă față de sarcina fiscală
la care este supus, astfel beneficiind de avanta jele oferite de reglementările î n vigoare.12
În continuare vor fi prezentate cele mai utilizate interpretări favorabile ale legii, care
ajută la creare a faptelor de evaziune fiscală, astfel:
a) Diminuarea venitului impozabil prin majorarea cheltuielilor deductibile fiscal, se poate
realiza prin înregistrarea unor cheltuieli care nu au fost efectuate sau prin scăderea din
venitul impozabil a cheltuielilor de protocol, reclamă și publicitate;

b) Utilizarea în tranzacțiile econom ice internaționale a prețurilor intermediare de vânzare –
cumpărare. Astfel are loc transferul materiei impozabile către un regim fiscal mai
îngăduitor (de regulă prin intermediul societăților off -shore situate în paradisuri fiscale );

c) Reinvestirea unei păr ți a profitului realizat în achiziții de bunuri pentru care statul
acordă facilități, deși utilitatea acestora nu este chiar justificată;

d) Deductibilitatea fiscală a dobânzilor acordate în baza unui contract de împrumut încheiat
între societatea comercial ă și o persoană fizică;

e) Folosirea, în anumite limite a prevederilor legale cu privire la donațiile filantropice ,
indiferent dacă acestea au avut loc sau nu;

Linia ce delimitează cele două concepte este una foarte fragilă care de cele mai
multe ori, est e trasată în funcție de nevoia în creștere a statului de a colecta cât mai mult la
bugetul de stat.
Referitor la evaziunea fiscală legală, aceasta poate fi definită ca fiind doar acea
activitate desfășurată de contribuabil prin care se reușește a se evite plata, parțială sau
totală, a unor obligații fiscale, strict prin intermediul unor mod alități acceptate de legislația
fiscală actuală a statului respectiv. Bineînțeles acest tip de evaziune are drept consecință o
reducere a sumelor colectate la b ugetul de stat, dar în același timp, totul se desfășoară în
cadrul delimitat de legile ce guvernează sistemul fiscal și nu numai. Cu alte cuvinte,
evaziunea fiscală legală poate fi definită ca fiind o dovadă a competenței contribuabilului

12 http://www.rasfoiesc.com/business/economie/finante -banci/CADRUL -DE-MANIFESTARE -AL-
EVAZI93.php accesat la data de 10.06.2015

17
alături de o inc ompetență a legiuitorului care „a permis ” crearea unor situații
nereglementa te juridic . Profitând de aceste vicii legislative, contribuabilul se poziționează
într-o poziție extrem de favorabilă făcând tot posibilul de a obține un profit maxim de pe
urma avantajelor fiscale existente doar datorită lacunelor legislative și reglementărilor
fiscale neperformante .
Datorită dezvoltării sistemului fiscal internațional, dezvoltare datorată în principal
globalizării, fenomenul evazionist a suferit o schimbare de paradigmă, devenind astfel un
fenomen de tip transnațional. În acest sens identificăm două dimensiuni și toto dată două
tipuri ale evaziunii fiscale, și anume cea națională și cea internațional .
Dimensiunea națională înglobează toate activitățile care au ca scop sustragerea de la
impozitare, atât legal cât și ilegal, desfășurate în interiorul teritoriului țării ș i al sistemului
economic și financiar național și nu includ sub nici o formă elemente externe .
Dezvoltarea societății a determinat totodată amplificarea fenomenului de evaziune
în sensul în care acesta depășește granițele naționale, identificându -se un n ou concept de
evaziune fiscală internațională, implicit apariția statelor denumite „paradisuri fiscale”.
Paradisele fiscale sunt centre financiare internaționale precum Monaco, Lichtenstein,
Elveția, Insulele Cayman, a căror scop este de a atrage investitorii străini, asigurându -le
astfel dezvoltarea.
Evaziunea fiscală intenațională este produsul politicilor fiscale naționale dăunătoare
contribuabilului. Bineînțeles, nu doar politicile fiscale naționale deficitare încurajează
migrația de capital spre alte țări, ci însă și paradisele fiscale care atrag prin gama largă de
beneficii pe care le oferă (acordă scuti ri și reduceri de impozite, țări în care nu se
impozitează venitul și creșterea de capital ale persoanelor fizice, prezintă un sistem fiscal
foarte „relaxat”).
Paradisurile fiscale nu au, în sine, nimic ilegal, deoarece toate procedurile, scutirile
sau con fidențialitățile sunt prevăzute în lege. Prin urmare, o companie nu poate fi acuzată
că face evaziune fiscală pentru simplul fapt că își desfășoară activitatea într -un paradis
fiscal. Îngrijorător este faptul că, profitând de acestea, unele companii off -shore recurg la
spălarea banilor proveniți din frauda fiscală la nivel național.13

13http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2011Noiembrie/Virjan%20Bogdan%20 –
%20Infractiuni le%20de%20evaziune%20fiscala/Rezumat_teza%20de%20doctorat_16052011.pdf accesat la
data de 12.05.2015

18
Frauda fiscală se află la polul opus evaziunii fiscale legale și se materializează prin
orice acțiune ce reprezintă o încălcare a legislației în vigoare din domeniul financi ar-fiscal,
având același scop ca în cazul evaziunii fiscale legale, și anume cel ce a evita plata taxelor
și impozitelor de orice natură , prejudiciindu -se astfel bugetul de stat .
În prezent, în România, frauda fiscală fiscală este reglementată sub incidența
următoarelor legi și ordonanțe de urgență ale guvernului : Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, modificată prin legea nr. 50/2013, O.U.G. nr.
54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale (modifică art. 2, art. 4,
art. 7).
Dată fiind importanț a acestui tip de evaziune fiscală și al obiectivelor ce și le
propune această lucrare, acest subiect va fi detaliat într -un capitol separa t.

2.2. Cauzele evaziunii fiscale
Primele cercetări din literatura de specialitate privind principalii factori care
influențează nașterea și dezvoltarea fenomenului evazionist sunt ale cercetătorilor Jackson
și Milliron. Printre cele identificate de către cei doi, cei mai importanți 3 factori care
facilitează apariția evaziunii fiscale sunt: factori demografici, e conomici și de
comportament.14
Din punct de vedere demografic , evaziunea fiscală este direct influențată de vârsta
contribuabilului, de genul acestuia, de nivelul de educație și totodată de meseria practicată,
economic , de factori precum nivelul de trai, gradul de bunăstare al țării vizate, cotele de
impozitare generale și specifice, amploarea financiară a sancțiunilor sau nivelul salarial
minim, mediu și nu numai.
Dintre cei 3 factori enumerați mai sus, cel mai important este cel comportamental .
La fel c um a fost amintit în primul capitol, fenomenul evazionist ia naștere deoarece
contribuabilul consideră anumite taxe și impozite percepute de stat ca fiind nejustificate ori
de cele mai multe ori, prea mari. Totodată, din punct de vedere comportamental, eva ziunea
fiscală este influențată de nivelul de complexitate, de corectitudinea și de controlul efectiv
exercitat de autoritățile competente.
În continuare vor fi prezentate principalele cauze ce țin de factorul comportamental,
factor ce influențează în mod direct felul în care contribuabilul se raportează asupra plății

14 http://mpra.ub.uni -muenchen.de/14210/1/MPRA_paper_14210.pdf accesat la data de 15.05.2015

19
integrale, parțiale sau a sustragerii totale de la contribuțiile obligatorii față de stat . În acest
sens regăsim următoarele cauze : presiunea fiscală, slăbiciunea administrației fiscale,
facilitațile fiscale, imitația .
a) Presiunea fiscală (gradul de fiscalitate) – reprezintă intensitatea cu care sunt
prelevate venituri de la contribuabili prin intermediul impozitării.15 În situația în care
presiunea fiscală percepută de contribuabil, indiferent de sectorul în care activează, este
mare, acesta poate alege să evite plata impozitelor, total sau parțial. În acest sens este foarte
dificil a se stabili cu exactitate un moment anume, moment în care contribuabilul decide să
evazioneze fiscal. La rândul său, acest moment este influențat de factori precum
caracteristici le psihologice ori culturale ale contribuabilului și domeniul de activitate în
care acest a activează. În concluzie, cu cât presiunea fiscala crește, cu atât veniturile fiscale
scad, deoarece o presiune fiscala ridicată va conduce la evaziune fiscală, și totodată la o
reducere a incasărilor la bugetul de stat . 16
b) Slăbiciunea administrației fiscale
Administrația fiscală poate fi considerată slabă în sensul în care , fie nu deține
instrumente/pârghii prin intermediul cărora să intervină într -o manieră con solidată asupra
mediului fiscal, fie însăși activitatea de prev enire și combatere a devianțelor legislative este
tergiversată de clientela politică, corupție, lipsă de cooperare între contribuabili și
instituțiile abilitate etc. De asemenea, o alt ă slăbiciune a administrației fiscale o reperezintă
îngreunarea de facto ri precum corupția a procesul ui administ rativ de elaborare de strategii
sau de pachete leg islative .
c) Facilitațile fiscale – au rolul de a reduce sarcina fiscală, fie prin scutiri/anulări
fiscale asupra unor domenii de activitate reglementate legislativ, fie prin acordarea de alte
forme de ajutor fiscal oferit de stat. Având în vedere crearea unei obișnuințe, contribuabilii
ce beneficiază de asemenea facilități se comportă în sensul în care în continuare speră să
primească noi facilități, generând deci un comportament evazionist. Acordarea facilităților
fiscale are efecte deosebit de dăunătoare, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung,
deoarece pune bazele și încurajează o cultură specifică evazionistă.17
d) Imitația fiscală este un factor generator deosebit de important ce vizează evaziunea
fiscală, în sensul în care este dificil de controlat, dar care poate avea efecte inclusiv la nivel

15 partem.org/uploaded/100/ Presiunea _si_Evaziunea_ Fiscala .pdf accesat la data de 15.05.2015
16 Dinga, E. Considerații teoretice privind evaziunea fiscală vs frauda fiscală , Studii financiare, 4, 2008
17 Idem

20
macro. Procesul se desfășoară astfel: un contribuabil observă un alt contribuabil, fie c ă nu
suferă consecințe în urma acțiunilor evazioniste desfășurate, fie suportă costuri infime în
raport cu câștigurile obținute, iar în acest sens va decide la rândul său să adopte un
comportament asemănător în speranța că lucrurile se vor desfășura la fel și pentru el. Forța
imitației fiscale depinde în mare măsură de factori culturali și instituționali, iar raportul
dintre forța administrației fiscale și forța imitației fiscale este invers proporțional. Cu alte
cuvinte, un stat puternic din punct de veder e fiscal și nu numai poate determina o scădere a
impactului la nivel social pe care imitația fiscală îl poate avea.
La nivelul Ministerului Finanțelor Publice și al ANAF, factorii generatori de
evaziune fiscală licită și ilicită (frauda fiscală) identifi cați sunt: nerespectarea cu știință a
legislației fiscale în vigoare, refuzul plății, parțiale sau totale, a obligațiilor fiscale
percepute de stat, exploatarea anumitor incoerențe privind legislația fiscală în vigoare,
interpretări ale legislației fiscale în principal în domeniul facilităților fiscale acordate de
lege. Totodată se mai pot adăuga factori generatori de tipul practicilor fiscale ale firmelor
de tip fantomă ori prin intermediul firmelor off -shore, ori simpla intenție de a ascunde
profitul obț inut, fie prin supradimensionarea cheltuielilor, fie prin ascunderea și declararea
falsă a veniturilor obținute.18
Dată fiind complexitatea acestui fenomen cu implicațiile majore la nivel economic,
social și chiar politic, mai pot fi identificați o serie de factori generatori la fel de importanți
precum cei enumerați mai sus. În acest sens ne referim la factori de tip juridic, și anume:
legislația fiscală imperfectă, lacunară și evazivă pusă în aplicare de instituții abilitate al
căror personal este, ori lipsit de experiență sau expertiză, ori nu dispun de instrumente
legale necesare privind lupta pentru combaterea aces tui fenomen. Referitor la factorii
juridici generatori, poate fi adăugat inclusiv lipsa unei strategii fiscale pe termen mediu și
lung, dar și modificările periodice ale dispozițiilor legale, ale reglementărilor legislative
realizate fără un studiu macroec onomic care să le fundamenteze.

18 Dumitru, M., Dumitru, R., Riscuri și amenințări potențiale asupra securității economice din domeniul
fiscaliății, Conferintă științifică internațională Strategii XXI – Complexitatea și dinamismul mediului de
securitate, 2012

21
CAPITOLUL AL III -LEA
CRIMINALITATEA ECONOMICO -FINANCIARĂ

Securitatea fiecărei țări, ca și securitatea comunității internaționale în ansamblu, se
bazează nu numai pe capacitatea de reacție și de adaptare și, mai ales pe ca pacitateade
anticipare și de acțiune pro -activă . Într-o lume complexă, dinamică și conflictuală, aflată
în plin proces de globalizare, înțelegerea profundă a tendințelor majore de evoluție a
securității internaționale și a modului în care fiecare țară are șansa să devină parte activă a
acestui proces constituie o condiție esențială a progresului și prosperității. Cunoașterea,
înțelegerea și evaluarea corectă a proceselor interne, a gradului de coeziune socială, a
capacității de mobilizare publică reprezintă o necesitate la fel de importantă pentru
realizarea proiectelor naționale.19
În calitate de stat membru al Uniunii Europene, cetățenii României se bucură de
dreptul de a trăi, de a munci și totodată de a studia și în alte țări. De asemenea, asigurarea
drepturilor și libertăților cetățenești, și totodată asigurarea unui trai de viaț ă care să respecte
toate condițiile de securitate, reprezintă priorități vitale pe care România, alături de toate
celelalte state membre UE, și le propun să le îndeplinească. În acest sens, aderarea la
Uniunea Europeană a însemnat un pas deosebit de import ant pentru țara noastră.
În contextul prezent al realităților internaționale, principalele riscuri și amenințări cu
care se confruntă Europa – terorismul, criminalitatea organizată, traficul de droguri,
criminalitatea informatică, traficul de ființe umane , criminalitatea economică și corupția,
traficul de armament – reprezintă forme de infracționalitate foarte gravă, constituind o
expresie a proliferării unor fenomene negative ce se amplifică în condițiile globalizării, cât
și o consecință direcă a gestion ării ineficiente a transformărilor politice, economice și
sociale la nivel internațional.20
În contextul crizei economice internaționale ce s -a manifestat în Statele Unite ale
Americii începând cu anul 2007, sectorul economic, alături de toate celelalte sectoare
conexe ale celor mai dezvoltate țări din Europa au resimțit din efectele. În acest se ns
domenii precum cel industrial (de ex. industria de automobile) și tranzacțiile imobiliare în

19 Evaziunea fiscală și spălarea banilor în contextul asigurării securității interne a Uniunii Europene , Studii
de securitate publică, II, 2: 6, 2013, p. 2 -3
20 http://www.presidency.ro/static/ordine/SSNR/SSNR.pdf

22
special, au avut cel mai mult de suferit. Totodată, efectele acestei crize s -au manifestat
imediat și în țările mai puțin dezvoltate, amploarea acesteia atingân d un nivel remarcabil.
Practic, actuala criză economico -financiară are un impact semnificativ și asupra
securității europene. De fapt, ea a creat și a amplificat totodată o serie de amenințări de
securitate, criminalitatea economică fiind unul dintre cei m ai mari factori generatori de
instabilitate cu care un stat se poate confrunta.
Una dintre formele principale de manifestare a criminalității economice este
evaziunea fiscală ilicită. Aceasta are consecințe deosebit de grave asupra economiei de
piață, dez voltării economice. Etapa tranzitorie de la economia dirijată la economia de piață,
caracterizată prin modificări structurale ale relațiilor economice, favorizează faptele ilegale,
îndeosebi corupția, traficul de influență, înșelăciunea și, desigur, evaziu nea fiscală.21
Este totuși necesar să se facă distincție între evaziunea fiscală și frauda fiscală (la
nivelul evaziunii fiscale ilicite), și anume din perspectiva intenționalității/subiectivității
fenomenului. În acest sens, pot exista două situații distin cte, situații oferă unele indicații
asupra amplorii cu care se produce, asupra impactului, asupra comportamentului fiscal în
general sau chiar asupra impactului bugetar.
În primul rând, este posibil ca din neglijență sau din incompetență contabilul să
realizeze înregistrări contabile care să conducă la sustragerea de la plata obligațiilor fiscale.
În acest sens, avem de -a face cu un caz de incapacitate subiectivă . Chiar dacă avem de -a
face cu un caz în care infracțiunea s -a materializat din neglijență sau din incompetență,
contabilul poate fi acuzat de evaziune fiscală deoarece a încălcat legea și a adus prejudicii
monetare statului, în raport cu veniturile bugetare planificate ale acestuia. De asemenea, în
cazul în care acele înregistrări au fost făcute c u bună știință (deci nu din incompetență sau
neglijență), atunci ne aflăm în fața unui caz de fraudă fiscală . Un criteriu potrivit în funcție
de care se poate deosebi situația în care avem de -a face cu un caz de neglijență sau
incompetență sau, dimpotrivă, ne aflăm în fața unui comportament deliberat, ar fi
repetabilitatea fenomenului , sens în care dacă ne aflăm în fața unei singularități (un caz
nerepetat întocmai) atunci putem decide că este vorba despre evaziune fiscală , dacă, însă,
cazul se repetă întoc mai, atunci vom decide că este vorba despre un comportament
deliberat , adică ne aflăm în fața fraudei fiscale .

21 http://www.info -portal.ro/articol/evaziunea -fiscala/972/5/economia -subterana/ accesat la data de
15.05.2015

23
În al doilea rând, ne putem afla în situația în care între două firme, una are creanțe
neachitate la termen altei firme, și anume prima firmă nu -și poate achita (cel puțin nu -și
poate achita la termen) obligațiile bugetare. Această situație poate fi definită ca aparținând
unei incapacități obiective , în sensul în care, cu toate că incapacitatea achitării la termen nu
îi aparține, nu este totodată d eliberată sau rezultatul unei neglijențe sau a unei
incompetențe. În această situație, firma vinovată de neplata creanțelor la termen se află în
situația de încălcare a legii fiscale, dar nu putem afirma că ne aflăm în fața unui caz de
fraudă fiscală.
Deși legea nu discerne între cele două situații, în principiu, evaziunea fiscală ilicită
este totuna cu frauda fiscală, în acest sens rămâne la latitudinea inspectorului
guvernamental să facă o diferențiere între cele două, în situația în care consideră ac est lucru
ca fiind oportun.
Dintr -o altă perspectivă, frauda fiscală presupune, dincolo de o violare a spiritului
legii și a intenției legiuitorului, o încălcare directă și deliberată a regulilor impuse pentru
stabilirea și plata impozitului. Astfel, est e cazul disimulării materiei impozabile prin
absența pur și simplu a declarației sau prin operațiuni fictive.22
Frauda fiscală se reflectă în mod negativ nu numai asupra formării veniturilor
statului, dar și asupra planului social, politic, economic. De ase menea, ea este principala
sursă de alimentare a unei economii parazitare, paralelă cu economia reală, numită în
termeni uzuali ,,economia subterană”.23
Economia subterană din România se află la un nivel ridicat deoarece aria sa de
manifestare este ocupată nu de activitățile legale desfășurate, dar nedeclarate ( banii negri ),
ci de fenomenul criminalității în dimensiunea lui economică și financiară ( banii murdari ),
caracterizat printr -un nivel foarte ridicat al „ingineriilor financiare” realizate în zona
privatizărilor, instituțiilor de investiții, celor financiar -bancare și utilizării fondurilor
publice. În acest scop sunt utilizate mijloace, metode și instrumente eficiente de convertire
și deturnare a fluxurilor de capital, în scopul scoaterii ilegale a aces tuia din țară24.

22 Șaguna,D.D.,Tutungiu, M. Evaziunea fiscală (pe înțelesul tuturor ), București . Editura Oscar Print, 1995,
pag. 58.
23 Button M. (2012). Cross -border fraud and the case for an ”Interfraud”. Lucrare publicată în revista
Policing: An International Journal of Police Strategies & Management, Vol. 35 Iss 2 pp. 290
24 Radu, N., The power reconfiguration. If Europe is the chessboard and Iran the checkmat to The King, what
role goes to Osama Bin Laden?, UNIVERS STRATEGIC, 4, Buc urești. Universitatea Creștina Dimitrie
Cantemir, 2011

24
Se acceptă faptul că știința economică nu poate să măsoare matematic dimensiunea
economiei subterane, dar are capacitatea și interesul de a fixa cauzele dezvoltării acesteia.
Studii recente25 „fixează cauzele economiei subterane în condiții le globalizării și
creării pieței unice europene:
– nivelul înalt al fiscalității și al contribuțiilor la fondurile de securitate socială (influență
asupra economiei subterane de 45 -55%);
– sistemul fiscal a devenit mult prea complicat și prea dificil de int erpretat (10 -15% influență
asupra economiei subterane);
– gradul de acceptare a regulilor și instituțiilor naționale și comunitare este în descreștere
(euro -scepticism – 5-10% influență);
– reducerea numărului de ore săptămânale de lucru și a vârstei de pens ionare (5 -10%
influență);
– reducerea nivelului de educație civică și de loialitate față de instituțiile și legile țării (5 -10%
influență)”.
În cadrul modelului „psiho -socio -criminologic” , factorii de natură psiho –
sociologică au importanța lor în explicarea cauzalității economiei subterane; astfel, putem
identifica în realitatea socială din România, practici, atitudini și reacții la nivel individual,
de mică entitate economică. La nivel macro social acest tip de economie este influențat de
politicile inițiat e și aplicate de puterea politică, de comportamentul economic și social, toate
având explicații de natură diferită26:
– reacția individului față de natura și mărimea impozitului, care trebuie plasată în zona
impozitelor pe dividende, pe dobânzile bancare și creșterile bursiere;
– modul în care individul și entitatea economică cea mai simplă percepe rolul și statutul
guvernului în societate, materializată în dezvoltarea rupturii între cetățean și administrație,
situație care generează refuzul cetățeanului sau a entității economice de a se achita de
obligațiile fiscale;
– concepția conform căreia birocrația, corupția și lipsa de profesionalism a guvernanților
generează proasta gestionare a resurselor bugetare;

25 Taseva, S. Money Laundering, Macedonia, Editura Akademski Pekat, 2007, p. 68 -79;
26 Radu, N., Cucu, I., Implicatii psihologice ale razboiului economic , Academia Nationala de Informatii
„Mihai Viteaz ul”, cea de -a XVI -a Sesiune de Comunicari Stiintifice cu participare internatională Intelligence
pentru secolul XXI: analiza si decizie strategica într -un mediu de securitate complex, 2010

25
– ideea, deja înrădăcinată, potrivit căreia banii publi ci reprezintă cea mai sigură sursă de
îmbogățire a clasei politice și a grupurilor clientelare.
Evoluția dinamică și consecințele devastatoare ale economiei subterane au
determinat abordarea mai realistă a acestui fenomen și elaborarea unor strategii de limitare
a celor mai importante surse de alimentare și dezvoltare a acesteia. Cu toate acestea,
„marea criminalitate economico -financiară, care este componenta principală a economiei
subterane, nu poate fi contracarată prin măsuri ce vizează reducerea fisc alității, creșterea
eficienței administrației și reducerea birocrației”.27
Dat fiind obiectul lucrării de față, și anume componenta fiscală a economiei
subterane, în continuare vor fi prezentate cele mai importane activități economice care au
un grad ridicat de risc fiscal.

3.1. Modalitățile specifice prin care se fraudează bugetul statului
Frauda fiscală este reprezentată de încălcarea directă, conștientă și deliberată a
prevederilor legale cu scopul de a nu respecta obligațiile fiscale impuse. Desemnează o
abatere de la ordinea fiscală prin sustragerea de la stabilirea și plata im pozitului, realizata
de cele mai multe ori prin efectuarea de tranzacții fictive, derulate prin intermediul unor
firme de tip „fantomă” sau prin disimularea materiei impozabile prin absența declarației de
impunere.28
Printre cele mai des utilizate modalități prin intermediul cărora bugetul de stat
poate fi fraudat, pot fi identificate următoarele:29
a) Realizarea de venituri nedeclarate, neînregistrate în contabilitate care nu
pot fi impozate de organele fiscale, prin declararea de venituri inferioare c elor reale
realizate, fie prin neîntocmirea documentelor de evidență primară, fie prin înscrierea în
acestea a unor date nereale cu privire la preț, cheltuieli sau cantități;

b) Ținerea unor evidențe fiscale duble cu intenția de a ascunde dimensiunea reală a

27 Opinii și puncte de vedere privitoare la evaziunea fiscală și frauda fiscală , Studii de Securitate Publică,
Vol. II, Nr. 4(8), Dec. 2013, p. 78
28 http://www.rasfoiesc.com/business/economie/finante -banci/CAD RUL -DE-MANIFESTARE -AL-
EVAZI93.php accesat la data de 10.06.2015
29 Gottschalk, P. (2014) Characteristics of financial crime investigation reports by fraud examiners . Lucrare
publicată în revista Journal of Investment Compliance, Vol. 15 Iss 4 pp. 63

26
veniturilor și întocmirea de declarații fictive, falsificarea bilanțului în scopul
denaturării rezultatelor contabile;

c) Nedeclararea tuturor mărfurilor în vamă sau prin subevaluarea acestora , urmată
de valorificarea lor la prețurile pieței și sustrager ea de la plata în întregime a taxelor
vamale;

d) Diminuarea TVA -ului colectat prin operațiuni de livrări cu caracter fictiv care nu au
la baza documente justificative;

e) Înființarea unor firme fantomă care servesc drept paravan pentru operațiuni
comerciale ilicite;

f) Contrabanda în forma clasică prin introducerea frauduloasă în țară a unor produse,
fapt ce duce la evitarea impozitelor și taxelor aferente.

Orice persoană care a decis să desfășoare o activitate de comerț a cunoscut că în
calitate de comerciant va fi obligată să respecte anumite reglementări impuse de autorități
ca urmare a recunoașterii și limitării, pe cât posibil, a riscului rezultat din eludarea taxelor
datorate. Prin urmare, toți c ei care aleg să desfășoare acte de comerț, să folosească spațiile
comerciale organizate ca atare în piețe, acceptă responsabilitățile și obligațiile stabilite de
autorități. În acest context, una dintre obligațiile impuse de dreptul intern este aceea de a
ține actele contabile relevante pentru identificarea circuitului bunurilor și a respectării
taxelor datorate catre stat. 30

3.2. Activități economice cu grad ridicat de risc fiscal
În cazul României, Consiliul Fiscal estimează evaziunea fiscală pentru 2013 la 1 6%
din PIB, din care 12,2% din PIB provine doar din TVA, față de 13,8% cât a estimat pentru
2012, în timp ce gradul de colectare este foarte scăzut, de sub 60% din obligațiilor bugetare.
Președintele instituției, Ionuț Dumitru, subliniază faptul că „ din ce le 72 miliarde lei
evaziune la TVA estimate de Consiliul fiscal, circa 10 miliarde de lei se regăsesc la

30 Gottschalk, P. (2010).Categories of financial crime. Lucrare Publicată în revista Journal of Financial
Crime Vol. 17 Iss 4 pp. 451

27
alimente, iar la carne evaziunea este chiar mai mare decât la pâine, depășind 80%”.31 În
vederea eficientizării implementării strategiilor de prevenire și combatere a fenomenului de
evaziune fiscală, este foarte important a fi identificate principalele activități economice ce
prezintă un grad ridicat de risc fiscal. În acest sens, alocarea resurselor necesare se va
concretiza în special asupra acestor dom enii de interes.
Conform calculelor efectuate de către Consiliul Fiscal, pe baza datelor Institutului
Național de Statistică (vezi Anexa nr. 2 ), au fost identificate următoarele sectoare fiscale în
care evaziunea fiscală atinge un nivel ridicat, după cum urmează: TVA32, CAS33, CASS34,
impozit pe venit, impozit pe profit și produse puternic accizate.
În anul 2012, conform estimărilor Consiliului Fiscal, cuantumul evaziunii fiscale în
România însuma un total de 72399.24 milioane RON. De asemenea, în funcție de CAEN35
au fost stabilite activitățile economice în cadrul cărora fenomenul evazionist atinge cel mai
înalt nivel, astfel:
– Industria alimentară;
– Agricultură, vânătoare și servicii conexe;
– Fabricarea produselor de cocserie și a produselor obținute prin prelucrarea țițeiului;
– Fabricarea produselor din tutun;
– Fabricarea băuturilor.
În acest sens, coroborat cu obiectivul lucrării de față, și totodată cu activitățile
economice prezentate mai sus, este impetuos necesară prezentarea succintă a evaziunii
fiscal ă, atât în condițiile tranzacțiilor naționale și intracomunitare în sectorul comercializării
produselor agroalimentare (cereale, carne, lapte), cât și în sectorul comercializării
produselor puternic accizate (produse petroliere și produse reziduale rezulta te, alcool,
tutun). În cadrul acestor sectoare prejudiciul adus bugetului datorat fenomenului evaziunii
fiscale este cel mai mare.

31 http://www.gandul.info/financiar/consiliul -fiscal -in-2013 -evaziunea -fiscala -din-romania -a-ajuns -la-un-
nivel -care-atinge -siguranta -nationala -12935274 accesat la data de 15.05.2015
32 Taxă pe valoare adăugată
33 Cont ribuția pentru asigurări sociale
34 Contribuția pentru asigurări de sănătate
35 CAEN reprezintă acronimul utilizat pentru a desemna clasificarea statistică naționala a activităților
economice din România.

28
3.2.1. Evaziunea fiscală în condițiile tranzacțiilor cu mărfuri
Odată cu fenomenul de globalizare, cu amplificarea gradului de internaționalizare a
piețelor economice și cu dezvoltarea societăților comerciale transnaționale, cresc șansele ca
aceste structuri să fie utilizate în scopul unor activități infracționale.
Dimensiunea și formele de manifestare a criminalității economico -financiare în
țările Uniunii Europene sunt analizate în Raportul Europol din anul 2006, care evidențiază
faptul că „schimbările politice care au avut loc în Uniunea Europeană, dar mai ales
introducerea unei piețe europene unice în anul 1993, au oferit crimi nalității organizate
multe oportunități. Extinderea Uniunii Europene va determina ca toate statele să devină țări
sursă, de tranzit sau destinație pentru mărfuri și servicii de natură infracțională”.36
Dintr -un alt punct de vedere37, veniturile rezultând din aplicarea unei taxe uniforme
asupra TVA -ului național al fiecărui Stat Membru al Uniunii Europene sunt de asemenea
protejate de către art.l din Convenția PIF. Sfera instrumentelor care protejează interesele
financiare comunitare cuprinde frauda, afectând veniturile provenite din TVA. Trebuie
subliniat faptul că veniturile din TVA constituie impozite percepute direct în contul statelor
ce le impun, nefiind colectate în contul Comunităților Europene. Astfel că, o fraudă în
materie de TVA va aduce în principa l atingere bugetului național.
Evaziunea fiscală la nivelul TVA reprezintă principalul obiect al evazioniștilor, în
susținerea acesteia fiind elaborate un număr impresionant de metode: decontul ilegal de
TVA, implicarea și încărcarea cu TVA a firmelor fant omă, nedeclararea sau declararea
parțială a cantităților vândute, declararea, încadrarea intenționat greșită a produsului
prelucrat la un nivel de impozitare inferior, etc.

Sectorul comercializării produselor agroalimentare
Potențialul agroalimentar al Ro mâniei este unul deosebit de mare, dovadă faptul că
exporturile în acest sector au crescut de șapte ori în ultimul deceniu, anul 2013 aducând
primul excedent din ultimele două decenii. Cu toate acestea, poziția României pe piața
internațională a alimentelo r rămâne dependentă de vasele pentru cereale și animale vii.
Exportul grâului, orzului, semințelor de floarea soarelui, dar și cel al oilor și vitelor au adus

36 Europol – Raport asupra crimei organizate , 2006, p. 4;
37Directiva Parlamentului și Consiliului nr.2001/97/EC (4 decembrie 2001) care modifică Directiva
nr.91/308/EEC privind prevenirea utilizarii sistemului financiar în scopul spălării banilor (28 decembrie
2001) , pag. 82 statuează în mod explicit faptul ca protecția intereselor financiare comunitare împotriva
activităților ilicite include frauda care afectează TVA -ul;

29
companiilor locale 1,4 miliarde lei în primele 6 luni ale anului 2015, însemnând 61% din
totalul exporturilor agroalimentare, iar exportul produselor precum laptele, mierea, carnea
și produsele de panificație au însemnat de 3,5 ori mai puțin. România este un important
actor pe piața agroalimentară în sectorul grâului, al orzului și ca furnizor de oi și vaci
pentru pentru Orientul Mijlociu și nordul Africii.38
În 2014, agricultura românească a însemnat o afacere totală de 18 mld.lei, îar
industria alimentară a adus în economie rulaje de alte 9 mld.lei.
Cu toate acestea, sectorul agroalimentar reprezint ă o activitate cu potențial ridicat al
practicării evaziunii fiscale, la baza acestei afirmații aflându -se argumentul conform căruia
activitatea de cultivare a cerealelor și cea de creștere a animalelor în România, în prezent,
sunt practicate la nivel de s ubzistență. Astfel că, în țara noastră are în prezent 3,6 milioane
de exploatații agricole fără personalitate juridică. În această categorie intră exploatațiile
agricole individuale, persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale, intreprinderil e
familiale. Majoritatea dispune de o suprafață de teren de până în 10 hectare. Iar cei care țin
contabilitatea activităților agricole sunt în medie de sub 5%.39
Conform declarațiilor media ale specialiștilor din domeniu, dimensiunea medie a
unei ferme în România este de 3,4 hectare, plasându -se pe antepenultimul loc în Europa.
Dată fiind „fărămițarea excesivă” a suprafețelor arabile, potențialul agriculturii românești
poate fi pus cel mai bine în valoare prin comasarea acestora.
În sectorul panificației, evaziunea fiscală se află la cote foarte înalte, potrivit datelor
oferite de către Patronatul Român din Industria de Morărit și Panificație, aceasta ar atinge
68%, pe când doar 32% din pâine și toate celelate produse fiind înregistrate fiscal. Din
datele o ferite de către Poliția Română, peste 1.900 de dosare penale, majoritatea pentru
evaziune fiscală, au fost deschise după controlalele din 2014 la producători și comercianți
din panificație, în urma cărora evaziunea pe acest segment a scăzut cu 20%. De asem enea,
în contextul a circa 8000 de controale efectuate de către oamenii legii și a peste 8300 de
sancțiuni contravenționale aplicate de la începutul anului, a fost recuperat un prejudiciu de
peste 6 milioane de lei în panificație.
Unul dintre principalele atuuri ale României îl reprezintă Portul Constanța, care,
conform Bloomberg, în anul 2015 devine centrul nodal al transportului european de cereale.

38 Conform revistei InfoFERMA, nr.12, pentru perioada octombrie 2014 -aprilie 2015;
39 http://economie.hotnews.ro/stiri -finante_banci -14248655 -analiza -fara-masuri -suplimentare -fiscalizarea –
agriculturii -ramane -incremenita -proiect.htm accesat la 04.07.2015

30
Într-o piață mondială doar a grâului de 4,2 mld. de dolari, cantitatea de cereale care a trecut
prin Portu l Constanța până la sfârșitul lunii august a fost cu 30% mai mare față de aceeași
perioadă a anului trecut, și totodată, se preconizează ca până la sfârșitul acestui an să
depășească nivelul anului trecut. De adăugat este faptul că Portul Constanța reprezi ntă
totuși o pată neagră pe „harta fiscală” a României, în sensul în care, potrivit surselor
media, evaziunea fiscală totală provenită din acest loc se ridică la aproape 4 miliarde de
euro anual.
În acest sens, Portul Constanța reprezintă o prioritate în vederea prevenirii și
combaterii flagelului evazionist. Comportamentul ofensiv al autorităților abilitate adoptat la
nivelul portului este unul relativ eficient, dovadă fiind faptul că, pentru verificarea
operațiunilor comerciale desfășurate în Portul Cons tanța în 2014, s -a constatat o creștere de
doar 20% a exporturilor fiscalizate.
Începând cu 1 iunie 2011 în România a fost introdusă taxarea inversă la cereale. Cu
alte cuvinte, toate cerealele ce se comercializează pe teritorul României se vor vinde fără
TVA până la consumatorul final. Aceasta lege a fost aplicată inițial pe o perioada de 2 ani
începând cu 1 iunie 2011, ulterior fiind prelungită pe termen nelimitat. Rolul acestei legi a
fost acela de a combate evaziunea fiscală, în sensul în care obiectiv ul principal a fost
eliminarea firmelor fantomă din circuitul comercializării cu cereale. Această metodă ar fi
fost una de succes, singurul impediment al acesteia fiind faptul că în statele vecine ale
României TVA -ul la cereale era unul mai mare în compara ție cu cel din țara noastră, astfel
că pentru respectivii comercianți din țările vecine era profitabil să le cumpere fără să achite
TVA, și ulterior să le vândă în țara de origine. Cu toate că nivelul evaziunii fiscală cu
cereale s -a diminuat simțitor dato rită adoptării taxării inverse, comercianții s -au adaptat, în
sensul în care, în prezent principala metodă de comercializare a cerealelor făcându -se în
paralel, atât la negru, cât și fiscalizat, în sensul în care se preferă o declarare parțială a
cantități i vizate.
Începând cu anul 2014 și continuând în anul 2015, sectorul românesc al cărnii a
suferit o scădere fără precedent, efectele resimțindu -se la toate nivelurile, fie că vorbim de
producția primară, fie de procesare. În contextul unei cote de TVA de 24 %, pericolul ca
multe dintre companiile din domeniu riscă să intre în faliment. Cu toate că jumătate din
firme dețin 90% din piață, jumătate din acestea întâmpină dificultăți reale în a restabili
profitabilitatea. De asemenea doar 50 de companii din ac est sector înregistrează o cifră de

31
afaceri anuală mai mare de 5 milioane de euro, ele fiind și cele care generează aproximativ
90% din veniturile înregistrate la nivelul întregului sector. Restul companiilor, fie că nu au
desfășurat nicio activitate econo mică relevantă, fie înregistrează o cifră de afaceri mai mică
de 100.000 de euro pe an. Pentru ca pericolul să fie mai bine evidențiat, aproximativ 40%
din companiile care activează în sectorul cărnii au înregistrat o scădere a cifrei de afaceri, în
condiț iile în care sectorul, la nivel consolidat, a înregistrat o creștere de doar 7%. În aceste
condiții se poate spune că mediul concurențial al sectorului poate fi clasificat drept unul
competitiv.
Nici sectorul laptelui nu prezintă o situație mai bună în co mparație cu cea a cărnii,
în sensul în care, conform specialiștilor din mediul privat, impactul de a cumpăra
imputurile care intră în procesul de producție a laptelui cu 24% cotă TVA și să vândă
laptele cu o cotă TVA de doar 9%, și totodată să aștepte cel puțin 45 de zile până la
rambursarea acestuia, este unui destul de mare. Totodată, din luna aprilie 2014, prețul a
scăzut cu peste 30%, în condițiile în care prețul produsului final aflat pe raft destinat
consumatorului nu a cunoscut o scădere.
În aceste condiții, cele două sectoare, cel al cărnii și cel al laptelui, deosebit de
importante, atât pentru economia românească, cât și pentru alimentația populației, suferă de
majore deficiențe privind sustenabilitatea activității economice și desfășurarea acest eia în
condiții de normalitate. Astfel, micul fermier, în special, fiind constrâns de condițiile
precare de desfacere și comercializare a produselor alimentare, este determinat să recurgă la
comerțul „la negru”, intrând astfel sub incidența evaziunii fisca le.
Asupra celor două sectoare vitale, începând cu iunie 2015, guvernul României, prin
modificarea Codului Fiscal, a adoptat reducerea TVA la 9% ca măsură de revigorare a
activității comerciale. Însă acest tip de măsură nu este una sustenabilă, în sensul în care, în
România, numărul asociațiilor fiind unul în continuare deosebit. În ceea ce privește
îmbunătățirea sectorului agroalimentar al României, este necesară aplecarea autorităților
abilitate către micul fermier în sensul încurajării acestuia privind ieșirea din economia
subterană, și în același timp a accesării fondurilor europene cu ajutorul cărora să cunoască o
dezvoltare sustenabilă. De asemenea, având în vedere condiția actuală a sectorului
agroalimentar al României, combaterea și prevenirea evaz iunii fiscale printr -o fiscalizarea
excesivă, nu reprezintă o soluție cu adevărat eficientă.

Sectorul comercializării produselor puternic accizate

32
Impactul evaziunii fiscale în sectorul comercializării produselor puternic accizate, în
special de țiței și produse petroliere, dar și de alcool și băuturi alcoolice, este unul deosebit
de mare, prejudiciile aduse bugetului de stat fiind de ordinul sutelor de milioane de euro.
În cazul importului, producției și comercializării de țitei și produse petroliere
putem vorbi de încadrarea greșită a produslui la nivelul de impozitare. Prin prelucrarea
petrolului se obțin produse finite ca benzina și motorina ce se vinde la pompa și produse
reziduale cum ar fi păcura sau mazut. Produsele finite sunt trecut ca produse reziduale
pentru a evita puternică accizare, sau produsele de calitate inferioară sunt vândute la pompa
la un preț apropiat de cel al benizinei și motorinei.
În continuare va fi exemplificată una din numeroasele metode pe care evazioniștii
din acest sector o practică pentru a obține foloase materiale necuvenite, astfel: „ Păcura
achiziționată era scoasă din gestiunea SC Heloss Oil SRL doar scriptic prin documente
false către SC Green Dafin SRL și SC Tudoil Învest SRL. În cursul tranzacționării
succesive a pr odusului acesta era transformat scriptic dintr -un combustibil slab accizabil
(păcura) în motorină euro 5 .”40
În cazul importului, producției și comercializării de alcool și băuturi alcoolice , un
mod de operare al evazioniștilor este achiziționarea de produs e alcoolice inferioare și
punerea lor în vânzare ca alcool dublu rafinat, sau fabricarea de băuturi alcoolice
contrafăcute fiind vândute la suprapreț, fără a fi supuse politicii de accizare specifică.
Putem lua ca exemplu următorul caz penal: „ Din probatoriul administrat în cauză,
până în acest moment al urmăririi penale, a rezultat faptul că în perioada lunilor iulie –
decembrie 2012, în repetate rânduri, Balasz a achiziționat cantitatea de 54.152 litri spirt
medicinal, de la un supermarket din Brașo v, care era ulterior transportat și prelucrat
chimic în sensul eliminării culorii albastre specifice, lichidul rezultat (alcool etilic) fiind
ulterior comercializat, ca alcool dublu rafinat, către diferiți distribuitori. S -a stabilit faptul
că prejudiciul cauzat statului prin producerea și comercializarea alcoolului fără a fi
îndeplinite condițiile legale este în sumă de 1.222.510 lei (aproximativ 271.000 euro).
„Inculpatul este cercetat pentru comiterea unor fapte similare și într -o cauză instrumentată
de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna“, a precizat Mihaela Alina Popescu, prim
procuror adjunct în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov .”41

40 http://www.evz.ro/detalii/stiri/evaziune -fiscala -cu-produse -petroliere -pacura -vanduta -ca-motorina -euro-5-
1015711.html accesat la data de 10.06.2015
41 http://newsbv.ro/2013/01/07/evaziune -fiscala -1-2-milioane -lei-alcool/ accesat la data de 10.06.2015

33
În domeniul produselor accizabile, DGAF42 a efectuat 2.079 acțiuni de control
vizând carburanții auto, alcoolul și băuturile alcoolice, produsele din tutun, sumele totale
stabilite fiind de 221,3 milioane euro.43

3.3. Efectele criminalității economico -financiare asupra societății
Evaziunea fiscală are consecințe grave asupra bugetelor statelor din toată lumea. La
nivelul Uniunii Europene, estimările făcute asupra pierderilor bugetare comunitare cauzate
de neîncasarea impozitelor și a taxelor, oscilează în jurul sumei de 250 miliarde euro (2 –
2,25 % din PIB). Astfel, cel puțin 10% din pierderi corespund încasăril or de T.V.A, 8% –
încasărilor din accize pe băuturile alcoolice și 9% – încasărilor din accize pe produsele din
tutun. În acest context, globalizarea implică astăzi dificultăți din ce în ce mai mari în ceea
ce privește combaterea fraudei fiscale la nivel i nternațional.
Efectele evaziunii fiscale asupra formării veniturilor statului au un impact imediat
și evident care determină un buget mai mic, care nu poate să acopere cererea de fonduri
financiare necesare oricărui stat democratic pentru îndeplinirea func țiilor de bază.
Din cauza lipsei acute de fonduri financiare, statul nu poate lua decât o singură
măsură „eficientă”, cu efect imediat, reprezentată de creșterea cotelor de impunere a taxelor
și impozitelor sau crearea de noi taxe și impozite, pe lângă ce le deja existente care, de cele
mai multe ori, nu presupune în mod automat o atragere de resurse financiare mai mari la
bugetul general consolidat al statului. Această măsură „eficientă” de a atrage într -un timp
cât mai scurt resurse financiare la bugetul general consolidat al statului pentru îndeplinirea
atribuțiilor esențiale, va duce la o creștere a presiunii fiscale asupra contribuabililor. Acest
fapt va antrena o creștere a fenomenului evaziunii fiscale prin desprinderea unei părți din
economia oficial ă și alipirea acesteia la economia subterană, contribuind în mod direct la
crearea și creșterea produsului intern brut al economiei subterane.
Necolectarea și nevirarea la termen, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare,
a sumelor ce se cuvin bug etului consolidat al statului au un efect negativ asupra execuției
bugetare, în special în creșterea deficitul bugetar. Pentru finanțarea sau refinanțarea
deficitului bugetar, creat într -o bună parte și de fenomenul evazionist, Guvernul, prin
Ministerul Fi nanțelor Publice, contractează împrumuturi prin emisiunea de titluri de stat sau

42 Direcția Generală Antifraudă din cadrul ANAF
43 http://www.presalocala.com/2014/12/17/bilant -dgaf-in-2014 -17-miliarde -euro-prejudicii -const atate –
amenzi -si-confiscari/ accesat la data de 10.06.2015

34
din credite externe. Aceste credite, pentru finanțarea sau refinanțarea deficitului bugetar,
sunt putătoare de dobânzi ce vor fi suportate la scadență din venituri acumulate l a bugetul
general consolidat al statului ca urmare a fiscalității excesive suportate de contribuabilii
neevazioniști.
Efectele economice . Bugetul general consolidat al statului reprezintă atât un mijloc
de asigurare a echilibrului general economic cât și u n mijloc de corectare a conjuncturii
economice.44
Printr -o fiscalitate excesivă, veniturile care rămân la dispoziția contribuabililor care
își respectă obligațiile fiscale, atât persoane fizice, cât și persoane juridice sau orice altă
entitate fără personal itate juridică, pentru consum personal, acumulare, dezvoltare și
investiții, se diminuează corespunzător și, de cele mai multe ori, întâmpină mari dificultăți
în a-și continua activitatea în bune condiții. Pentru a putea continua activitatea, în condițiile
în care veniturile rămase în urma „suportării” unei presiuni fiscale excesive sunt mult prea
mici, agenții economici, vor contracta împrumuturi interne și externe purtătoare de dobânzi,
dobânzi care vor fi în permanență o piedică în calea dezvoltării și e xtinderii activității
agentului economic care a contractat împrumutul. O pondere crescută a fenomenului
evazionist provoacă o diminuare a veniturilor ce se cuvin statului și poate determina o
creștere a cotelor de impozitare, din dorința statului de a atra ge într -un timp cât mai scurt
resursele financiare necesare. Dacă agenții economici cinstiți nu vor opta pentru evaziune
fiscală ca metodă de sustragere de la plata taxelor și impozitelor, vor suporta o presiune
fiscală din ce în ce mai mare. Prin urmare, profiturile unor astfel de agenți economici vor
scădea semnificativ, iar veniturile pe care aceștia le varsă la bugetul general consolidat al
statului vor fi din ce în ce mai mici datorită scăderii forței economice, situație care va
genera grave dezechilib re în ansamblul economiei naționale. 45
Neplata taxelor și impozitelor datorate bugetului general consolidat al statului
produce efecte economice și asupra contribuabililor care nu își respectă obligațiile fiscale.
Prin sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, contribuabilii obțin venituri însemnate care
nu pot fi folosite direct în procesul economic licit. Pentru a nu fi descoperite faptele de

44 Neculai Cârlescu, Evaziunea fiscală. Comentarii și exemple practice , Editura C.H. Beck, București, 2012,
pag. 57 -59
45 Vasile, V. Și Vasile A. (2014) Evaluări asupra nivelului actal al economiei subterane. Lucrare publicată în
revista Studii de Securitate Publică, Vol. 3 Nr. 4(12).

35
evaziune fiscală, aceste venituri vor contribui la „dezvoltarea” și creșterea produsului intern
brut al econom iei subterane, „ astfel se produce un mecanism prin care frauda fiscală
întreține evaziunea fiscală ”46.
Efectele sociale . Bugetul general consolidat al statului reprezintă un instrument
important de realizare a unor obiective social -economice prin intermediu l subvențiilor și
facilităților fiscale. Toate aceste subvenții și facilități fiscal destinate anumitor categorii
sociale se pot face doar dacă există suficiente fonduri la bugetul general consolidat al
statului. Din cauza extinderii alarmante a fenomenulu i evazionist, veniturile la bugetul
general consolidat se vor diminua continuu și considerabil, producând efecte negative atât
agenților economici care au o reală nevoie de subvenții, depinzând de ele. Categorii sociale
se văd puse în situația de a nu mai beneficia de sprijinul financiar al statului, diminuându -li-
se astfel standardul de viață. 47
Când un contribuabil cinstit va observa că situația economică a unui contribuabil
care recurge la fapte de evaziune fiscală este mult mai bună decât a sa, iar aut oritățile
fiscale care ar trebui și care au competența să se ocupe de combaterea și prevenirea
fenomenului evazionist, nu sunt în măsură să -l sancționeze sau dacă o fac, acest lucru se
întâmplă cu mare întârziere și este obligat doar la plata unor penaliză ri de natură financiară,
atunci contribuabilul cinstit va ajunge la concluzia că este mult mai „profitabil” din punct
de vedere economic să recurgă și el la evaziune fiscală pentru a beneficia de un trai mai
bun.
Astfel, într -o societate în care ponderea evaziunii fiscale este mare și se face
resimțită în mod acut datorită nivelului scăzut de trai, apar profunde sentimente de
inechitate socială și economică care vor avea la rândul lor un impact negativ asupra întregii
societăți, prin scăderea drastică a în crederii contribuabililor în autoritatea publică, care
trebuie să asigure respectarea unitară a dispozițiilor legale, și în politica promovată de
aceasta.

3.4. Prevenirea și combaterea fraudei fiscale
Subiectul „ evaziune fiscală ” a devenit un subiect comun pe agenda statelor
dezvoltate sau în curs de dezvoltare, în mare măsură datorită caracterului transfrontalier al
fenomenului. Activitatea de prevenire și combatere a evaziunii fiscale pe care statele o

46 Dan Drosu Șaguna, Dan Șova – Drept fiscal, ediția a 4 -a, Editura C.H. Beck, București, 2011, pp. 303
47Vasile, V. Și Vasi le A. op. cit . pag. 61

36
desfășoară a suferit o sc himbare de paradigma, segmentul colaborării internaționale fiind
unul care se bucură de o foarte mare atenție. În acest sens se urmărește aplicarea unui set de
acțiuni în sistem integrat, susținut de către toate instituțiile abilitate în aplicarea legii, î n
scopul asigurării combaterii eficiente a fraudei fiscale. În cadrul lucrării de față, analiza
reglementărilor privind combaterea evaziunii fiscale în România a fost efectuată pentru
perioada ulterioară evenimentelor din decembrie 1989, când fenomenul eva ziunii fiscale a
luat o amploare fără precedent în țara noastră.

3.4.1. Legislația referitoare la combaterea evaziunii fiscale în România după 1989
Prima reglementare în domeniul evaziunii fiscale după anul 1989 a fost Ordonanța
de Guvern nr. 17 din 20 august 1993, privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la
reglementările financiar -gestionare și fiscale. Nu trebuie să uităm totuși Legea nr. 82/1991
a contabilității, care a incriminat “efectuarea cu știință de înregistrări inexacte”, precum și
“omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, ce au avut drept consecințe
denaturarea rezultatelor financiare și elementelor patrimoniale c e se reflectă în bilanțul
contabil”, aceasta constituind infracțiunea de fals intelectual, pedepsită conform art. 289
Cod penal cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. 48
Legea nr. 87/18 octombrie 1994 privind combaterea evaziunii fiscale reprezintă
primul act normativ adoptat, după evenimentele din 1989, prin care sunt sancționate în mod
expres faptele de evaziune fiscală. Cadrul legislativ creat de acest act normativ în domeniul
faptelor de evaziune fiscală a fost completat și de alte legi sau ordonanțe de ur gență.
Prin Legea nr. 241/15 iulie 2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale,
legiuitorul încearcă să corecteze deficiențele constatate în aplicarea Legii nr. 87/1984. În
cadrul tezei am arătat însă că, din păcate, acest lucru a fost reușit d oar parțial, noua lege
prezentând numeroase lipsuri și inadvertențe care generează probleme în lupta eficientă a
organelor de justiție penală împotriva fenomenului evaziunii fiscale. Cadrul legislativ creat
de Legea nr. 241/2005 a fost completat prin Hotăr ârea de Guvern nr. 873/28 iulie 2005
privind aprobarea unor măsuri speciale pentru prevenirea și combaterea faptelor de
evaziune fiscală în domeniul alcoolului etilic de origine agricolă, băuturilor spirtoase,
produselor din tutun și uleiurilor minerale.

48 Giurea, L. și Cristudor, E. (2014). Impactul riscurilor generate de crima organizată la adresa ordinii și
siguranței publice. Lucrare publicată în revista Pro Patria Lex Volumul XII, Nr. 1(24), pag. 335

37
Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale a fost
modificată în data de 23 iunie 2010 prin Ordonanța de Urgență nr. 54/2010 privind unele
măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale.

3.4.2. Evaziunea fiscală națională în context comunit ar
Odată cu integrarea României în Uniunea Europeană măsurile adoptate în țara
noastră în domeniul evaziunii fiscale prezintă interes comunitar, deoarece actele de
evaziune fiscală nu mai afectează doar bugetul public național ci și pe cel al Uniunii
Euro pene, având în vedere că fiecare stat membru contribuie la bugetul comunitar.
În aceste condiții am prezentat modul în care România și -a dezvoltat până în prezent
și cum va trebui să -și dezvolte, în continuare, capacitatea administrativă în domeniul
comba terii evaziunii fiscale, astfel încât să poată coordona și asigura calcularea, colectarea,
plata și controlul corect al resurselor financiare proprii, precum și raportarea către Uniunea
Europeană, în vederea asigurării conformității în domeniul resurselor proprii.
Prin Decizia Primului Ministru al României nr. 205/26.07.2007 a fost reglementată
organizarea și funcționarea Departamentului pentru luptă antifraudă – DLAF. Acest
departament este instituția de contact cu Oficiul European de Luptă Antifraudă (OL AF),
având calitatea de Serviciu de coordonare antifraudă (AFCOS) în România. DLAF exercită
funcțiile de strategie și de reglementare în domeniul protecției intereselor financiare ale
Uniunii Europene în România, urmărind îndeplinirea de către România a ob ligațiilor
privind protecția intereselor financiare ale Comunității Europene, în conformitate cu
prevederile art. 280 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Măsuri legislative adoptate la nivelul UE asupra sistemului fiscal
Pactul de stabilitate și creștere (PSC) este un cadru de reglementare pentru
coordonarea politicilor fiscale naționale în cadrul Uniunii Economice și Monetare (UEM).
Pactul a fost creat pentru a veghea la stabilitatea finanțelor publice, o cerință importantă
pentru buna funcționare a UEM. Pactul cuprinde o componentă preventivă și o componentă
corectivă.
Conform dispozițiilor componentei preventive, statele membre trebuie să prezinte în
fiecare an programe de stabilitate (convergență) care să arate cum intenționează să realizeze
sau să asigure poziții fiscale stabile pe termen mediu, luând în considerare impactul iminent
pe care îl va avea îmbătrânirea populației asupra bugetului. Aceste programe sunt evaluate

38
de Comisie, iar Consiliul emite un aviz pentru fiecare din tre ele. Componenta preventivă
include două instrumente politice care pot fi folosite pentru a se evita apariția unor deficite
„excesive”.
Pe baza unei propuneri înaintate de Comisie, Consiliul poate declanșa o procedură
de avertizare timpurie pentru a p reveni apariția unui deficit excesiv.
Prin intermediul sistemului de avertizare timpurie, Comisia poate recomanda unui stat
membru să respecte obligațiile Pactului de stabilitate și creștere.
Componenta corectivă a pactului reglementează procedura privind deficitul excesiv
(PDE). Aceasta se declanșează în momentul în care deficitul bugetar depășește pragul de
3% din PIB prevăzut de Tratatul de la Maastricht. Dacă se ajunge la concluzia că deficitul
este excesiv în sensul tratatului, Consiliul emite recoman dări către statele membre implicate
pentru corectarea deficitului excesiv și stabilește un termen pentru aceasta. Nerespectarea
recomandărilor conduce la declanșarea următoarelor etape ale procedurii, inclusiv la
posibilitatea sancționării statelor membre din zona euro.
La 9 mai 2011, miniștrii de finanțe ai UE au adoptat un regulament de instituire a
unui Mecanism European de Stabilitate financiară cu un volum total de până la 500
miliarde EUR. Mecanismul face parte dintr -un pachet cuprinzător de măsuri ca re urmăresc
redresarea situației financiare în Europa.
În conformitate cu regulamentul, statele membre care se află în dificultate din cauza
unor circumstanțe excepționale, pe care nu le pot controla, pot cere asistență financiară prin
intermediul mecanism ului. Respectivele circumstanțe ar putea fi reprezentate de o
deteriorare gravă a mediului internațional economic și financiar. Mecanismul ar trebui să
permită Uniunii să răspundă în mod coordonat, rapid și eficace. Activarea acestuia se va
face sub rezerv a unei condiționalități ferme pentru a garanta sustenabilitatea finanțelor
publice din statul membru beneficiar și pentru a -i permite să își recâștige capacitatea de
autofinanțare pe piețele financiare. Împrumuturile vor fi gestionate de Banca Centrală
Europeană. Mecanismul prevede un pachet de împrumuturi de până la 60 de miliarde EUR.
În plus, statele membre din zona euro sunt pregătite să suplimenteze aceste resurse prin
intermediul unui „vehicul cu destinație specială” în valoare de până la 440 miliarde EUR.
Acest instrument este garantat proporțional de statele membre participante în mod
coordonat. Fondul Monetar Internațional (FMI) participă la acest acord de finanțare și se
preconizează că va furniza cel puțin jumătate din contribuția UE.

39

Fiscalis 20 20
UE a elaborat un set cuprinzător de instrumente pentru a îmbunătăți capacitatea
statelor membre de a combate frauda fiscală. Acest set cuprinde legislația UE (privind
îmbunătățirea transparenței, schimbul de informații și cooperarea administrativă), acț iuni
coordonate recomandate statelor membre (de exemplu, cele care vizează planificarea
fiscală agresivă și paradisurile fiscale) și recomandările specifice fiecărei țări, ca parte a
semestrului european. Prin intermediul programului Fiscalis 2020, UE va a corda și sprijin
financiar pentru cooperarea între autoritățile fiscale naționale.49
Sistemul UE se bazează pe principiul schimbului automat de informații. Acesta a
fost conceput încă din 2003 și a fost pus în aplicare în 2005, prin Directiva privind
impoz itarea veniturilor din economii. Datorită acestei directive, statele membre fac schimb
de informații privind veniturile din economii ale contribuabililor nerezidenți, valoarea
acestora ridicându -se la 20 de miliarde euro.50
Au fost încheiate acorduri privin d asigurarea unor condiții de concureță echitabile
între statele UE. Aceste acorduri au fost încheiate cu Elveția, Andorra, Monaco,
Liechtenstein și San Marino, state cunoscute ca fiind „ paradise fiscale ”.

3.4.3. De ce este necesară prevenirea și combaterea evaz iunii și a fraudei fiscale?
Combaterea fraudei și a evaziunii fiscale necesită acțiuni la nivel național, la nivelul
Uniunii și la nivel mondial. Procesul de integrare europeană a dus la o integrare mai strânsă
a economiilor tuturor statelor membre, înregistrându -se volume ridicate a le tranzacțiilor
transfrontaliere, precum și diminuarea costurilor și a riscurilor aferente acestor tranzacții.
Procesul a generat avantaje enorme pentru cetățenii și întreprinderile europene, însă,
în schimb, a creat provocări suplimentare pentru adminis trațiile fiscale naționale în ceea ce
privește cooperarea și schimbul de informații. Experiența a arătat că statele membre pot
face față în mod eficace acestor provocări numai dacă acționează împreună, pe baza unui
cadru convenit la nivelul UE. Soluțiile e xclusiv unilaterale nu vor funcționa. În cadrul unei
piețe unice, într -o economie globalizată, neconcordanțele și lacunele din legislațiile

49 http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/tax_ro.pdf
50 Idem

40
naționale sunt prea ușor valorificate de cei care caută să se sustragă de la plata obligațiilor
fiscale. 51

Argument 1.
„Frauda și evaziunea fiscală limitează capacitatea statelor membre de a colecta
venituri și de a -și pune în aplicare politica economică. Conform estimărilor, zeci de
miliarde de euro, reprezentând adesea sume nedeclarate și neimpozitate, se află în
continuare în jurisdicții offshore, reducând veniturile fiscale naționale. Punerea în aplicare
a unor acțiuni decisive care să aibă drept obiectiv reducerea la minimum a fraudei și a
evaziunii fiscale ar putea genera venituri suplimentare în valoare de miliar de de euro
pentru bugetele publice din întreaga Europă.”52

Argument 2.
„Frauda și evaziunea fiscală constituie, de asemenea, o provocare în materie de
corectitudine și echitate . Corectitudinea este o condiție esențială pentru ca reformele
economice necesare să fie acceptabile din punct de vedere social și politic. Sarcina fiscală
ar trebui să fie distribuită mai uniform, prin asigurarea faptului că toată lumea, indiferent
dacă este vorba de lucrători mai puțin calificați, de întreprinderi multinațion ale care
beneficiază de piața unică sau de persoane înstărite cu economii în jurisdicții offshore,
contribuie la finanțele publice prin plata unei contribuții echitabile.”53

51 „Combaterea fraudei și evaziunii fiscale – Contribuția Comisiei la reuniunea Consiliului European din data
de 22 mai 2013”
52 Idem
53 Idem

41
CAPITOLUL AL IV -LEA
CORUPȚIA – FENOMEN CONEX AL EVAZIUNII FISCALE

Corupția reprezintă una dintre cele mai vechi forme infracționale a cărei istorie se
află în cele mai vechi societăți ale omenirii. Cu alte cuvinte, fenomenul corupției a apărut
odată cu instituțiile statale, în acest sens putând fi considerată una dintre cele mai grave boli
ale societății. Corupția are la bază în primul rând funcționarului public, ca parte a
mecanismului administrativ considerată extrem de importantă, verigă fără de care noțiunea
de „administrație publică” nu ar fi posibilă.
Factori precum tradiți ile, geografia, timpul, dar și cultura au modificat necontenit
concepția opiniei publice asupra fenomenului de corupție. Dacă ne referim la Evul Mediu,
corupția din acea vreme se rezuma la simpla oferire și primire de bunuri și foloase de către
funcționari , acest comportament fiind considerat unul firesc, și totodată unanim acceptat .
Pătura socială din Occident aflată la conducere în epoca secolelor XVII și XVIII considerau
că cei care se aflau în funcții publice sunt privilegiați și totodată nu erau obliga ți să
servească interesului societății prin simplul fapt că acele funcții puteau fi cumpărate la
prețuri foarte mari.
În ceea ce privește corupția zilelor noastre, cu toate că sistemul economic a suferit
modificări uriașe, putem afirma că nu reprezintă altceva decât o continuare a celei din Evul
Mediu.
Conform Strategiei Naționale Anticorupție 2005 -2007, corupția reprezin tă
„devierea sistematică de la principiile de imparțialitate și echitate care trebuie să stea la
baza funcționării administrației publice, și care presupun ca bunurile publice să fie
distribuite în mod universal, echitabil și egal și substituirea lor cu pr actici care conduc la
atribuirea către unii indivizi sau grupuri a unei părți disproporționate a bunurilor publice
în raport cu contribuția lor” .
Din punct de vedere jurid ic, prin corupție se înțeleg doar acele acțiuni ilegale,
regăsite în dreptul penal, având principal scop favorizarea unei singure persoane sau unui
grup de către funcționarul public, în schimbul unor servicii sau bunuri materiale.
Conform Codului Penal al României, obiectul infracțiunilor de corupție îl fac
următoarele fapte: luarea de m ită, darea de mită, primirea de foloase necuvenite și
traficul de influență . Aceastea sunt încadrate sub următoarele pachete legislative: Legea
nr.78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție,

42
alte infracțiuni prevăzute de Codul Penal, precum trădarea, spionajul, trădarea prin
transmitere de secrete, etc., infracțiuni prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societățile
comercial reglementată ulterior.
Este necesar de menționat faptul că, deși corupția este preze ntă la nivelul fiecărui
stat, indiferent de forma de guvernare, ea totuși se manifestă diferit, și anume în statele
dezvoltate prejudiciile economice sunt mai ușor de recuperat, cele sociale mai ușor de
reparat, iar consecințele mai ușor de suportat, decât în cele aflate în plină dezvoltare, aflate
într-o tranziție spre o economie de piață.
Principalele sectoare vulnerabile la corupție în România sunt: administrația publică
locală, autoritățile centrale ale administrației publice, autoritățile vamale, apăr are, ordine
publică și siguranță națională, cultură și învățământ, sănătate și asistență socială, autoritățile
judecătorești, sectorul financiar -bancar, metalurgie -siderurgie, sectorul petrolier,
agricultură, silvicultură și parlamentul.
Dezvoltarea societ ății a dus la o diferențiere din ce în ce mai evidentă, mai
pregnantă, în ceea ce îi privește pe cei care se află la conducere și cei care sunt conduși. În
acest sens corupția a devenit un adevărat fel de a fi , o adevărată cursă de a obține succes
economic . Cu cât un anumit individ se află la conducere mai mult timp, cu atât instrumente
dobândite precum influența în medii administrative sau politice, accesul la funcții
administrative înalte care să le confere putere și prestigiu, capătă amploare și diversit ate.
Privilegiile dobândite prin accederea într -o anumită funcție au devenit o marfă pentru cei
care doresc să obțină anumite bunuri ori servicii în schimb.

4.1 Cauzele corupției
Cercetări asupra fenomenului de corupției au demonstrat „lipsa unor principii
morale adânc implantate în conștiința indivizilor în nivelul educațional și cultural
necorespunzător precum și atenuarea sentimentului de teamă față de represiune,
proliferarea indisciplinei, în contextul unei slăbiri a autorității statului și îndeosebi a
activității de control social sub multiplele sale implicații” , ca fiind principalul factor
generator, reprezentând defapt o altă manifestare a tensiunilor și frământărilor sociale.54

54 Petrescu, S., Antonescu, O., Crimă organizată între factor de risc și amenințare, București, Editura
Centrului Tehnic – Editorial al Armatei, 2 008 , p. 72 -73

43
Conform specialiștilor în domeniu, cauzele corupției sunt diferite de l a țară la țară,
de la regiune la regiune, fenomenul având forme de manifestare dintre cele mai specifice.
În cazul României, principalii factori ce favorizează acest fenomen sunt:
a) Existența unei crize profund implementate la nivelul societății, criză ce a cuprins
inclusiv structurile de bază din administrație și nu numai;
b) Gradul ridicat al sărăciei ce afectează un număr foarte mare al populației;
c) Procesul de privatizare declanșat într -o societate și într -un sistem economic total
nepregătit acestui demers;
d) Devalorizarea forței de muncă;
e) Birocrația excesivă;
f) Lipsa unei clase de mijloc din punct de vedere al câștigurilor și implicit al averilor
deținute;
g) Lipsa transparenței sistemului administrativ public;
h) Slăbiciunea autorității statale;
i) Nivel de trai deficitar;
j) Diminuarea încrederii populației în instituțiile guvernamentale;
k) Diminuarea încrederii populației în valorile sociale;
l) Incapacitatea adaptării legislației la realitățile social -economice;
m) Dorința de îmbogățire rapidă, fără muncă, lupta pentru av antaje materiale
nemeritate;
n) Cadru legislativ precar, incoerent.
Actele de corupției sunt mai frecvente în statele a căror nivel de trai este scăzut,
acest flagel al infracționalității fiind prezent începând cu funcționarii din primul rând,
continuând pân ă la șefi de stat. În aceste situații practic, întreaga arhitectura privind
administrația publică și conducerea statului sunt preluate de către crima organizată,
indiferent de sorginte.

4.2 Clasificări le corupției
În cadrul procesului de adaptare a sistemului politico -economico -social, într -un
context al globalizării și totodată al unei economii de piață tot mai extinse și din ce în ce
mai concurențiale, corupția, factor de risc la adresa securității naționale, s -a dezvoltat
automat, devenind un fenomen bine structurat, specializat totodată, iar rețelele criminale

44
fiind capabile să corupă persoanele care ocupă cele mai înalte funcții în stat, factori de
decizie din aria politicului, legislativului, ori a administrați ei și justiției.
Consiliul Europei, în documentul Convenției Penale adoptat la 27 ianuarie 1999
(România – țară semnatară), definește corupția, în funcție de modelitatea de săvârșire, ca
fiind:
Corupția activă : „promisiunea, oferirea sau darea, cu intenț ie, de către orice
persoană, direct sau indirect, a oricărui folos necuvenit, către un funcționar public, pentru
sine ori pentru altul, în vederea îndeplinirii ori abținerii de la a îndeplini un act în exercițiul
funcțiilor sale”. 55
Corupția pasivă : „soli citarea ori primirea, cu intenție, de către un funcționar
public, direct sau indirect, a unui folos necuvenit, pentru sine sau pentru altul, sau
acceptarea unei oferte sau promisiuni a unui astfel de folos, în vederea îndeplinirii ori
abținerii de la a înd eplini un act în exercițiul funcțiilor sale”.56
Dacă ne referim la practicanții corupției ca fiind o comunitate la nivel națioanl, putem
spune că în cadrul acesteia avem de -a face cu o ierarhizare clară, în sensul că, în funcție de
avantaje precum putere po litică, avere dobândită sau influență socială, avem de -a face cu 2
tipuri de corupție: corupția de mică amploare și cea de mare amploare .
Cea mai frecventă este mica corupție , prin care se înțelege totalitatea acelor acte a
căror obiect de activitate nu aduce atingere majorității indivizilor dintr -o anumită
comunitate. Putem include în ace st sector corupția unui cadru medical care are ca scop
obținerea unor servicii de mai bună calitate , ori de o atenție sporită a celui mituit. Ori, tot în
această categor ie putem include corupția unui funcționar public a cărui decizie influențează
un individ sau un grup de indivizi în detrimentul altora.
Prin marea corupție putem înțelege corupția la nivel înalt, în care este implicat un
parlamentar, senator, judecător, p rocuror, președinte de județ, ori asupra oricărei alte
funcții cu putere mare de decizie. Acest gen de corupție are efecte asupra întregului stat,
implicit asupra invidivizilor ce îl compun, costurile fiind suportate într -un final de toți
contribuabilii.
Fenomenul corupției are implicații oriunde în societate, formele de manifestare ale
acesteia fiind printre cele mai diverse. În ceea ce privește desfășurarea activităților ilegale

55 Programul Național de Prevenire a Corupției , p.6
56 Idem

45
de evazionare, acestea nu sunt posibile fără implicarea și susținerea de cătr e persoane cheie
din aparatul de stat, persoane interesate în schimb de obținerea unor importante sume de
bani sau altor beneficii materiale. Fenomenul evaziunii fiscale a luat o amploare deosebită
în ultimele două decenii, atât în România cât și la nivel global, afectând grav dezvoltarea
economică țării și a comunităților economice internaționale.

4.3 Criminalitatea gulerelor albe
Altfel spus, fenomenul de criminalitate financiar -fiscală se află în relație de
interconexiune și interdependeță cu fenomenul coru pției. În acest sens, ca grup principal ce
susține flagelul infracțional al criminalității financiar -fiscale, și anume evaziunea fiscală,
identificăm grupul „gulerelor albe”. Din acest grup fac parte specialiști în afaceri bancare și
comerciale precum experți operațiuni import -export, directori de mari unități economice,
foști diplomați și demnitarietc.57 Aceste grupări sunt regăsite în imediata apropiere a
structurilor de putere din România (Parlament, Guvern, A dministrație, Justiție), centre de
putere fără de care activitatea gulerelor albe ar fi îngreunată considerabilă, aproape
imposibilă.
Principalele domenii de activitate a gulerelor albe sunt afacerile ilegale în domeniul
privatizării, sustragerea de la pla ta taxelor și impozitelor datorate statului în urma activitații
de import -export cereale, legume și alte bunuri de larg consum .58
Corupția subminează eficiența și legitimitatea instituțiilor statului și limitează
dezvoltarea economică a României. În plus pe rcepția asupra corupției arată un grad scăzut
de încredere a cetățenilor față de instituțiile statului.59 Datorită forței financiare
extraordinare dobândite într -o perioadă de timp relativ scurtă, activitatea acestor grupări a
determinat consecințe inimagin abile privind achiziționarea din patrimoniul național a unor
importante centre industriale, turistice, agricole, etc. la prețuri mult subevaluate,
construindu -și în acest fel averi fabuloase. Acest tip de activitate nu ar fi posibilă fără
sprijinul direct ai unor funcțioari publici aflați în poziții cheie.
În cazul activității de evazionare, corupția este săvârșită prin intermediul
persoanelor cu funcții de decizie din cadrul instituțiilor publice de profil, instituții de

57 Petrescu, S., Antonescu, O., Crimă organizată între factor de risc și amenințare, București, Editura
Centrului Tehnic – Editorial al Armatei, 2008 p. 64 -65
58 Idem
59 http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/advocacy/Strategia%20Nationala%20Anticoruptie.pdf
accesat la data de 08.06.2015

46
control precum Ministerul Finanțelo r, Ministerul Fondurilor Europene, Agenția Națioanală
de Administrare Fiscală (ANAF), consilii județene, consilii locale, din cadrul sistemului
bancar, partidelor politice etc., persoane atrase la colaborare în vederea protecției împotriva
organelor statul ui.
Printre activitățile cu specific evazionist care au un impact major asupra bugetului
de stat pe care grupurile infracționale ale gulerelor albe le desfășoară regăsim rambursările
ilegale de T.V.A., încadrarea greșită a produsului la nivelul de impozita re în cazul
produselor obținute din petrol, modificarea cifrelor de afaceri cu scopul evitării plăților
taxelor și impozitelor către stat, supraevaluarea și subevaluarea unor bunuri care fac parte
din patrimoniul de stat, etc.

4.4 Modalități de prevenire și combatere a corupției în România
O condiție necesară pentru a determina nivelul corupției dintr -o anumită țară este să
se realizeze un studiu asupra populației privind percepția națională privind fenomenul
corupției. Nici o altă modalitate nu poate determi na cu exactitate un anumit procent în ceea
ce privește nivelul corupției la nivel național, deoarece, implicând un eșantion reprezentativ
studiului se poate stabili cu un grad ridicat de exactitate prezența fenomenului corupției în
diferite medii de viață, ori sectoare profesionale de activitate. În acest sens, orice strategie,
program ori măsură privind prevenirea și combaterea corupției, trebuie să aibă ca punct de
plecare nivelul de percepției al populației statului vizat . (vezi Anexa nr. 3 )
La nivel i nternațional sunt desfășurate numeroase inițiative privind combaterea
corupției, fiind angrenate o serie de instituții de amploare precum ONU (Organizația
Națiunilor Unite), Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE),
Consiliul Europei, Co mmonwealth etc. La nivelul acestor inițiative de tip internațional
sunt prezente schimburile de informații, elaborarea și promovarea celor mai bune practici
recomandate la nivel internațional, inclusiv prin punerea la dispoziție a celor mai noi
cercetări la nivelul comunităților, îmbunătățirea legislației internaționale în domeniu,
elaborarea și dezvoltarea de programe naționale privind prevenirea și combaterea corupției
și în primul rând cooperarea la nivel interinstituțional, dar și interstatal etc. Aceste acțiuni
desfășurate au scopul principal de a controla și descuraja dezvoltarea unuia dintre cele mai
importante flagele ale criminalității organizate, efectele acestuia fiind prezente în orice stat
de pe glob, indiferent de forma de guvernământ a a cestuia.

47
La nivelul României, acest fenomen a existat la o scală redusă înainte de căderea
regimului comunist. Odată cu anul 1990 a cunoscut o dezvoltare extraordinară, cuprinzând
întreaga societate la nivel economic, social și politic. Printre cei mai imp ortanți factori
datorită cărora se datorează această evoluției de după ’90 a fost procesul de privatizare a
întreprinderilor cu capital de stat, transferul ilegal patrimoniu sau faptele de evaziune
fiscală. Toți acești factori amintiți anterior au fost amp licifați de către actele de coruție, și
anume influențarea deciziei economice, a comisiilor de conducere și atribuții de control din
instituțiile de forță ale statului.60
Colaborarea internațională în cadrul acestui subiect se materializează în politici
globale privind prevenirea și combaterea corupției, care la rândul sunt materializate la
nivelul instituțiilor naționale de specialitate prin programe naționale desfășurate în strategii
sectoriale orientate spre cele mai vulnerabile domenii, și anume sectorul politic, cel
administrativ și cel legislativ.61
Succesul implementării programelor naționale depinde în mare măsură de
parteneriatul statului cu societatea civilă și cu organizațiile non -guvernamentale, parteneriat
aplicat la nivelul tuturor domeniilor de activitate, în vederea creării unei culturi anticorupție
în cadrul populației.
În acest sens, în ceea ce privește prevenirea fenomenului de corupție , în anul 2001,
prin Hotărârea de Guvern nr. 763 din 26 iulie 2001, s -a înființat Comitetul Național de
Prevenire a Criminalității, având rol în elaborarea, integrarea, corelarea și monitorizarea
politicii emise de Guvern privind prevenirea criminalității în general. În ceea ce privește
prevenirea corupției, în cadrul comitetului a fost înființat Grupul Central de Analiză și de
Coordonare a Activităților de Prevenire a Corupției cu rol în asigurarea implementării și
monitorizării Programului Național de Prevenire a Corupției precum și a Planului Național
de Acțiune împotriva Corupției.62
Principalele sarcini ale Comitetul Național de Prevenire a Criminalității sunt acea de
a coordona reformele care conduc la prevenirea corupției, pe de o parte, și implementarea
programelor ce privesc dezvoltarea parteneriatului cu grupurile sociale din ace st domeniu,
pe de altă parte. Ca document oficial privind lupta împotriva corupției, a fost elaborată

60 Petrescu, S., Antonescu, O., Crimă organizată între factor de risc și amenințare, București, Editura
Centrului Tehnic – Editorial al Armatei, 2008, p. 84 -85
61 Conform Programului Național de Prevenire a Corupției , p. 2 -4
62 Idem

48
Strategia Națională Anticorupție 2005 -2007, a cărei obiectuve au fost perfecționarea
cadrului legislativ și aplicarea acestuia într -o manieră performantă și consolidarea
instituțiilor de forță ale statului privind prevenirea și combaterea corupției .
În prezent, principalul document strategic, în funcție de care sunt elaborate
programe sectoriale, sunt promovate bunele practici anticorupție, precum și metod ologia e
evaluare a riscurilor interinstituționale de corupție, este „Strategia Națională Anticorupție
2012 -2015” (SNA) . Acest document înglobează totodată recomandările specifice ale
Comisiei Europene formulate în documentul „Evaluarea independentă privind
implementarea Strategiei Naționale Anticorupție 2005 -2007” și a „Strategiei Naționale
Anticorupție privind Sectoarele Vulnerabile și Administrația Publică Locală pe perioada
2008 -2010”63.
SNA este un document strategic de viziune pe termen mediu avâ nd rolul de a stabili
coordonatele principale de acțiune privind promovarea integrității și a bunei guvernări în
cadrul tuturor instituțiilor publice.64, care își propune totodată reducerea și prevenirea
corupției, impunându -se în acest sens o aplicarea riguroasă a normelor legislative și
instituționale.
Conform SNA, obiectivele propuse sunt următoarele :
 Prevenirea corupției în instituțiile publice;
 Creșterea gradului de educație anticorupție;
 Combaterea corupției prin măsuri administrative și penale;
Având în vedere complexitatea obiectivelor propuse de către SNA, atingerea
acestora necesită în același timp angrenarea unui număr considerabil al instituțiilor de
forță ale statului român.
Printre cele mai importante instituții angrenate, amintim urm ătoarele:
 Parlament ul României
 Guvern României
 Instituții și autorități administrative publice centrale și locale
 Consiliul Superior al Magistraturii (CSM)
 Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ)

63 Evaluarea realizată în per ioada 2010 – 2011, în cadrul proiectul Sprijin acordat Ministerului Justiției
pentru implementarea recomandărilor Comisiei Europene din cadrul MCV
64 Conform Strategiei Naționale Anticorupție 2012 -2015

49
 Ministerul Public(MP)
 Ministerul Justiției(MJ)
 Agenția Na țională de Integritate (ANI)
 Curtea constituțională (CC)
 Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF)
 Ministerul Finanțelor Publice
 Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC)
 Direcția Națională Anticorupție (DNA)
 Consiliul Concurenței
 Direcția Generală Antifraudă (DGA)
 Ministerul Afacerilor Interne(MAI)
 Oficiul Național al Prevenirii și Combaterii Spălării Banilor (ONPCSB)
 Serviciul Român de Informații (SRI)
Întregul proces desfășurat în vederea aderării la Uniunea Europeană au scos în
evidență două lucruri esențiale pentru România, și anume: eficiența reală a administrației
publice, cât și imaginea acesteia. În acest sens s -a ajuns la concluzia că aceste dou ă lucruri
pot fi afectate major de mai mulți fa ctori, cel mai important dintre aceștia fiind corupția.
Demersurile țării noastre continuate și totodată intensificate cu prilejul aderării la
UE, s -au materializat în instituții democratice mai puternice, aflate într -un continuu proces
de consolidare, c apabile să își îndeplinească atribuțiile pentru care au fost create. Acest fapt
se datoarează bineînțeles și unei implicări proactive din partea comunității de informații
românești, combaterea fenomenului de corupție fiind una din proritățile activității acestora.
Un rol important în acest sens l -a avut Serviciul Român de Informații, a cărui
experiență acumulată de substructurile sale a contribuit din ce în ce mai mult, atât calitativ,
cât și cantitativ, la o susținere informativă a instituțiilor cu atri buții în lupta împotriva
corupției. Activitatea SRI nu s -a concentrat în a -și canaliza eforturile și resursele asupra
unor activități izolate, ci a vizat identificarea factorilor generatori ai marii criminalități
organizate (în special activitatea gulerel or albe). Din datele și informațiile obținute de către
SRI s -a evidențiat faptul că deciziile și activitățile structurilor de putere din România au
fost puse în dependență materială prin mituirea funcționarilor aflați în cele mai înalte
funcții. Ulterior s -a descoperit faptul că majoritatea acestor funcționari publici au ajuns să

50
promoveze interesele respectivelor grupări de criminalitate organizată , inclusiv prin
rezolvarea unor ilegalități ale unor membri ai rețelei respective. 65
În cadrul celor mai importante operațiuni desfășurate de către instituțiile cu atribuții
în combaterea criminalității organizate, sprijinite informativ de către SRI au identificat
activități de contrabandă și evaziune fiscală de mare amploare (rezultatele acestora au
afectat considerabil bugetul de stat). Principalele domenii în care marile rețele au preferat
să activeze sunt: comerțul ilegal produse puternic accizate (alcool, țigări și alte bunuri de
larg consum, produse petroliere), comerțul cu metale prețioase și importul p roduselor
contrafăcute. De asemenea, returnările ilegale de TVA reprezintă o bună modalitate în
vederea obținerii de venituri ilicite, prin creșterea valorii bunurilor achiziționate, și implicit
a sumei rambursate de TVA, și chiar prin înregistrarea unor a chiziții ce nu s -au efectuat de
fapt.
Datorită poziției geografice pe care o are România, țara noastră este considerată țară
de tranzit a activităților ( plasare cersetorie, prostituție, trafic de droguri, de organe, trafic
ilegal de muncă etc.) desfășura te de către rețelele de criminalitate organizată
transfrontalieră. În acest sens, pentru a ajunge la destinație, în Occident, rutele pe care se
desfășoară activitățile ilegale includ și România. Activitățile sunt deseori susținute deseori
de anumiți funcți onari publici, în special în județele din est (intrări în țară) și din vest (ieșiri
din țară).
În vederea justificării sumelor obținute din activități ilegale, au fost create complexe
sisteme de spălare a banilor sau externalizare către diverse locații di n lume.
Având în vedere provocările continue la care sunt supuse activitățile ilegale, acestea
cunosc o continuă dezvoltare, devenind din ce în ce mai complexe și mai greu de
descoperit. Datorită acestui fapt, instituțiile abilitate în combaterea corupți ei trebuie la
rândul lor șă se adapteze evoluției rețelelor de criminalitate organizată transfrontalieră.
Datorită faptului că acest fenomen a atins toate nivelele de conducere a statului,
infracțiunea de corupție este deosebit de gravă în țara noastră.
După cum a fost amintit anterior, corupția este recunoscută ca fiind dăunătoare
pentru dezvoltarea durabilă a țărilor sărace. Este mai puțin cunoscut faptul că inclusiv
paradisurile fiscale contribuie semnificativ la sărăcirea acestor țări prin facilitarea și

65 Petrescu, S., Antonescu, O., Crimă organizată între factor de risc și amenințare, București, Editura
Centrului Tehnic – Editorial al Armatei, 2008, p. 88 -94

51
încurajarea scurgerii de capital, a evaziunii fiscale și a circuitelor financiare ilicite provenite
din încasările de activități de corupție. În cazul în care această parte a corupției nu este
contracarată în fază incipientă, există slabe speranțe în p rivința creării stabilității economice
afectate și implicit a capacității de a asigura securitatea, educația sau serviciile medicale
propriilor cetățeni.
Consecințele corupției sunt substanțiale, pierderile fiind de nerecuperat în ceea ce
privește stabilitatea instituțiilor democratice, afectează major procesul decizional, implicit
mediul de respectare a legilor unui stat, descurajează medul de afaceri private și inverstiții
publice, ajungând în unele cazuri la încălcări grave ale drepturilor și lib ertăților cetățenești.

52

CAPITOLUL AL V -LEA
STUDIU DE CAZ: NOUL COD FISCAL ȘI DE PROCEDURĂ FISCALĂ –
EXPRESIE ACTIVĂ ÎN CONTEXTUL EVOLUȚIEI ECONOMICE A ROMÂNIEI

O economie competitivă, macrostabilă și dinamică, adaptată realităților sociale,
culturale și politice, reprezintă unul dintre cei mai importanți piloni ai oricărei țări,
asigurând în acest sens condițiile necesare bunăstării cetățeanului și respectării valorilor și
intereselor naționale.
Dezvoltarea economică susținută, capabilă să atragă inves tiții de mare amploare, să
creeze noi locuri de muncă și, totodată, să atragă capital la bugetul de stat în vederea
asigurării protecției sociale, reprezintă cea mai eficientă modalitate prin care se pot
recupera decalajele ce despart România de media euro peană. Totodată, unul din
principalele beneficii ale unei economii dezvoltate este reducerea sărăciei extreme, în
sensul în care veniturile situate sub pragul european al sărăciei se vor majora simțitor și vor
contribui la realizarea unui echilibru social capabil să stimuleze creșterea și consolidarea
clasei de mijloc.
În contextul ultimelor două decenii democratice ale României, și în special datorită
crizei economice și a perioade post -criză, dezvoltarea țării noastre a fost marcată de
parcurgerea unor et ape dificile, dar necesare, prin declanșarea unor ample reforme la
nivelul tuturor palierelor de activitate ale statului. Procesul de tranziție de la economia de
planificată66, a cărei ineficiență a fost demonstrată în timp, la economia de piață, a favoriza t
manifestarea unor fenomene negative reflectate direct în economie, a căror impact asupra
securității naționale a României a fost și continuă să fie cel mai semnificativ.
În prezent, starea de securitate economică a României prezintă un risc ridicat de
lezare datorită gradului înalt de specializare a riscurilor și amenințărilor care influențează
negativ la nivel național toate domeniile de activitate. La nivelul sectorului economico –
financiar , cu grade diferite de intensitate, în contextul unor fenomene tr ans-naționale,
putem identifica cele mai importante disfuncții , astfel:

66 Economie planificată – sistem economic, în care deciziile cu privire la producție și investiții pentru unul
sau mai mulți ani (ex. planul cincinal) sunt planificate de autoritatea centrală, de obicei de guvern prin
ministerele de resort; cunoscută și ca economie de comandă/economie cu planificare centrală

53
 Perpetuarea practicilor de evaziune fiscală și vamală – perpetuarea practicilor
unor agenți economici de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale și vamale, având
consecințe nega tive asupra veniturilor colectate la bugetul de stat;
 Distorsiuni pe piața muncii – politica salarială nestimulativă a agenților
economici, perpetuarea unui deficit de forță de muncă specializat, migrarea forței de muncă
specializată din considerente finan ciare, sistemul național de învățămând neperformant,
sunt cauze ce îngreunează dezvoltarea sustenabilă a bunăstării profesionale din mediul
public și privat;
 Dezechilibre la nivel macroeconomic – dificultatea controlului deficitului bugetar
al statului, a l rate inflației, al gradului scăzut de competitivitate al produselor autohtone în
raport cu cele de import, tendința de scădere a investițiilor străine directe, amplificarea
practicilor ilicite evazioniste, au consecințe negative asupra sumelor colectate la bugetul de
stat, fapt datorat ăn special absenței unor măsuri corective eficiente implementate la nivelul
programelor strategice conforme intereselor și valorilor naționale;
 Dezechilibre generate de circulației forței de muncă – în contextul circulației
forței de muncă în spațiul intracomunitar67, ieșirile masive ale resursei umane spre alte state
membre, datorate condițiilor de trai superioare (ex. Italia, Spania, Germania, Marea
Britanie) prezintă, atât efecte pozitive precum reducerea cheltuielilor cu îndemnizațiile de
șomaj, creșterea calificării forței de muncă, cât și efecte negative precum scăderea
potențialului economic al țării. În acest context, impactul efectelor negative este
preponderent superior celor pozitive, în special la nivel social, fap t ce necesită un interes
sporit asupra evoluției avestei disfuncții, împreună cu efectele ce le generează asupra
societății românești.
Toate aceste fenomene amintite mai sus reprezintă fundamente de analiză a
mutațiilor survenite la nivelul factorilor de r isc și reprezintă în același timp cauzele ce stau
la baza generării acestora.68
Revizuirea noului Cod Fiscal și de Procedură Fiscală poate fi considerat ca o
reformă economică, adoptată în vederea constituirii unui mediu fiscal funcțional,
performant, și to todată predictibil, prin stabilirea precisă pe termen scurt și mediu a

67 Principiu de referință a politicii UE ce desemnează structura de bază a activității uniunii cr eată prin
Tratatul de la Maastricht
68 Sorin -Gabriel COZMA, „Securitate Economică – Concept și determinări” , Ed. ANI „Mihai Viteazul”,
București 2010

54
adoptării și/sau reglementării unor măsuri fiscale specifice. Conform literaturii de
specialitate, scăderea taxelor și impozitelor are efecte pozitive asupra bunătării sociale, sens
în care este foarte important gradul acestor reduceri fiscale.
În contextul unei reduceri mult prea mari a taxelor și impozitelor, deficitul generat
ar fi de așa natură încât să nu poată fi acoperit din alte surse de venit a bugetului de stat, ori
eventual d in recuperarea prejudiciilor generate de fenomenul evazionist. În acest sens,
analizele și prognozele macroeconomice efectuate în perioada anterioară adpătării sunt
deosebit de importante deoarece vor crește precizia unei reduceri fiscale echilibrate, a că ror
efecte bugetare să poată fi suportate de către economia românească.
Obiectivele fundamentale ale emiterii actului normativ ce vizează revizuirea și
modificarea pachetului legislativ al Legilor privind Codul Fiscal și cel de Procedură
Fiscală, acte ce v or reglementa fiscalitatea și regulile de procedură fiscală din România sunt
reprezentate de simplificarea acesteia și de crearea predictibilității într -un cadru fiscal –
bugetar stimulativ pentru dezvoltarea mediului economic privat și public.
Prin revizui rea pachetului legislativ ce a fost planificată în cadrul Strategiei Fiscale
Bugetare pentru perioada 2014 -2016, se demonstrează dorința sectorului decizional –
administrativ de a adapta mecanismele de funcționare ale statului, inclusiv cele fiscale, la
evoluția realităților economice, sociale și politice.
Pachetul legislativ fiscal a cunoscut o serie de modificări, una dintre primele, și
totodată, cele mai importante în acest sens fiind efectuate în contextul crizei economico –
financiare internaționale, și n u în ultimul rând, în contextul aderării României la Uniunii
Europene. Pe de o parte, Codul Fiscal , de la data adoptării sale, decembrie 2003, și până în
prezent, numeroase modificări și completări, cele mai importante fiind introduse prin Legea
nr.343/200 6, act normativ care a asigurat transpunerea în legislația națională a dispozițiilor
acquis -ului comunitar privitor la domeniul fiscal, ca cerință majoră a aderării României la
UE. Pe de altă parte, Codul de Procedură Fiscală , de la intrarea sa în vigoare și până la
sfârșitul anului 2014, Codul de procedură fiscală a fost supus mai multor intervenții
legislative, circa 60, scopul principal urmărit fiind, printre altele, simplificarea procedurilor
administrative de recuperare a creanțelor fiscale, îmbunătăți rea echilibrului drepturilor și
obligațiilor celor două părți ale raportului juridic fiscal (contribuabil și organ fiscal) dar și
clarificarea unora dintre instituțiile juridice susceptibile de interpretare, pentru o mai
corectă aplicare a diferitelor inst ituții procedural fiscale.

55
Cu toate că se află într -un continuu procesului de îmbunătățire și simplificare,
mediul economic și social consideră Codul Fiscal ca fiind dificil de aplicat și supus
permanent riscului de interpretare neunitară a prevederilor sale. De -a lungul timpului
modificările legislative frecvente aferente acestui act normativ, necesare pentru
funcționarea sistemului de impozite și taxe din România, au generat unele dificultăți în
interpretarea și în aplicarea anumitor prevederi legale in cidente în domeniul fiscal. De
asemenea, modificările regulate a legilor fiscale anulează calitatea de predictibilitate,
calitate care poate fi considerată totodată, condiție în vederea atragerii investițiilor din
sectorul public privat, autohtone sau stră ine. Totodată, un nou Cod de Procedură Fiscală ,
creează premisele unor noi dezbateri în ceea ce privește drepturile și obligațiile părților
implicate în procedurile de administrare care, prin obiectivele vizate în procesul de
rescriere, să contribuie la as igurarea unei stabilități și predictibilități pe termen lung a
normelor înscrise în actul normativ propus a fi rescris.
Datorită numeroaselor modificări și completări succesive aduse Codului Fiscal de
la data adoptării până în prezent, au făcut ca republic area acestuia de către Monitorul
Oficial să devină un proces dificil de gestionat. În acest sens, Guvernul României și -a
propus ca, pe termen mediu, în vederea consolidării politicii fiscal -bugetare, continuarea
măsurilor de creștere a eficienței sistemulu i fiscal prin rescrierea celor două legi, creându –
se astfel, pe de o parte, posibilitatea simplificării fiscalității , eliminării
disfuncționalităților și stabilirii coordonatelor pentru un cadru legal fiscal coerent și
modern , iar pe de altă parte, premise le asigurării predictibilității sistemului fiscal și
continuării conduitei necesare unei consolidări fiscale sustenabile . Totodată, un nou
Cod de Procedură Fiscală , creează premisele unor noi dezbateri în ceea ce privește
drepturile și obligațiile părților implicate în procedurile de administrare care, prin
obiectivele vizate în procesul de rescriere, să contribuie la asigurarea unei stabilități și
predictibilități pe termen lung a normelor înscrise în actul normativ propus a fi rescris.
Dat fiind procesul complex de modernizare a legislației fiscale, obiectivele
prioritare rescrierii Codului Fiscal și cel de Procedură Fiscală, incluse în Strategia fiscal –
bugetară pentru perioada 2013 -2015 și în Programul Legislativ al Guvernului României
pentru perioada 2013 – 2016 , sunt următoarele:

56
În cazul Codului Fiscal:
 Creșterea gradului de claritate și accesibilitate în aplicarea prevederilor Codului
Fiscal, prin restructurarea normelor fiscale;
 Îmbunătățirea nivelului transparenței în prezentarea principiilor fiscale, în
conformitate cu definirea conceptelor, noțiunilor și metodelor utilizte în construcția și
administrarea sistemului erent al impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, reglementate
de Codul fiscal;
 corelarea eficientă dintre prevederile Cod ului de Procedură Fiscală cu prevederile
procedurale Codului Fiscal și ale altor legi speciale, eliminându -se astfel neconcordanțele
prezente;
 creșterea eficienței activității de administrare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor
sociale prevăzute de Co dul fiscal;
 scădere a costurilor de administrare a impozitelor și taxelor prevăzute de Codul
fiscal precum și a celor de conformare suportate de contribuabili;
 stimularea liberei inițiative și încurajarea investițiilor în România prin impozitului
pe venitu rile din dividende.
În cazul Codului de Procedură Fiscală :
 simplificarea procedurilor de administrare a creanțelor fiscale;
 eliminarea interpretărilor în vederea creșterii gradului de claritate și accesibilitate;
 corelarea eficientă dintre prevederile Codului de Procedură Fiscală cu prevederile
procedurale Codului Fiscal și ale altor legi speciale, eliminându -se astfel neconcordanțele
prezente;
 crearea premiselor în vederea obținerii și a consolidării echilibrului dintre
drepturile și obligațiile contri buabililor și cele ale organelor fiscale;
 eficientizarea activității de administrare a impozitelor.
Principalele reglementări asupra măsurilor fiscale
La nivelul Codului Fiscal se vor adopta modificări asupra următoarelor taxe și
impozite, astfel :
Taxă pe Valoare Adăugată (TVA) Contribuțiile sociale de stat
Impozitarea microîntreprinderilor Impozite pe dividende
Cota unică Accize
Taxa pe construcții Impozite și taxe locale

57
Structura Codului de Procedură Fiscală urmărește funcțiile administrației fiscale, funcții
care reprezintă principiul după care este organizat principalul organ fiscal, respectiv
Agenția Națională de Administrare Fiscală, facilitând astfel înțelegerea și aplicarea
Codului.
Prin această reform a fiscală la nivelul economiei românești, Guvernul României își
planifică și totodată își asumă realizarea, într -o cât mai eficientă măsură, următoarele
obiective:
 Îmbunătățirea competitivității economiei romanești în perspectiva intrării în
zona euro in anul 2019;
 Realizarea unui climat de afaceri favorabil extinderii investițiilor private,
autohtone și străine;
 Reducerea evaziunii fiscale și a economiei subterane;
 Întărirea autonomiei autoritatilor locale;
 Eliminarea discriminărilor generate de siste mul fiscal actual;
 Îndeplinirea obligațiilor de stat membru al Uniunii Europene prin
implementarea legislatiei europene si actualizarea acesteia;
 Reducerea fenomenului de evitare a plătii impozitelor directe, prin
neacordarea tratamentului favorabil prevăz ut de legislația europeană sau de tratatele
fiscale încheiate de România în vederea evitării dublei impuneri.
În conformitate cu tema lucrării de față, și anume „ Riscuri și amenințări în planul
intereselor naționale asociate gestionării fenomenului de evaz iune fiscală , considerăm
pachetul legislativ al noului Cod Fiscal, ca reprezentând una dintre principalele măsuri
adoptate de către statul român în vederea reducerii fenomenului evazionist, în special prin
crearea premiselor unui mediu fiscal mult mai rela xat și predictibil în același timp. De
asemenea, având în vedere obiectivele acestui studiu de caz , și anume impactul pe termen
scurt și mediu al reglementărilor noului Cod Fiscal adoptate în iunie 2015, urmând ca
majoritatea acestora să intre în vigoare d e la 1 ianuarie 2016, atenția se va îndrepta spre
această zonă de interes, iar impactul reglementărilor din cadrul Codului de Procedură
Fiscală va fi analizat în cadrul unei lucrări viitoare.

58
Conform Ministerului Finanțelor Publice , la asupra Legii Codului Fiscal vor fi
reglementate/modificate următoarele taxe și impozite:

LA NIVELUL TAXEI PE VALOARE ADĂUGATĂ
o Reducerea cotei standard pentru toate bunurile și serviciile de la 24% în prezent la
20% începând cu 1 ianuarie 2016;
o Reducerea cotei de TVA pentru carne, pește, legume și fructe de la 24% în prezent
la 9% începând cu 1 ianuarie 2016;
o Introducerea taxării inverse pentru livrarea de clădiri, părți de clădire și terenuri de
orice fel, pentru a căror livrare se aplică regim ul de taxare, începând cu 1 ianuarie 2016;
o Reducerea cotei TVA de la 20% la 18% începând cu 1 ianuarie 2018.

LA NIVELUL CONTRIBUȚIILE SOCIALE DE STAT
o Introducerea plafonului maxim de 5 salarii medii brute pentru baza lunară de calcul
a CAS69 și CASS70 de la 1 ianuarie 2016;
o Eliminarea deducerii CASS de la calculul impozitului pe venit începând cu data de
1 ianuarie 2016;
o Introducerea obligației de plată a CAS și CASS pentru toate persoanele fizice care
realizează venituri;
o Majorarea sumei neimpozabile lunare avute în vedere la stabilirea impozitului pe
venitul din pensii începând cu 1 ianuarie 2016;
o Reducerea contributiei de asigurări sociale la angajat de la 10,5% la 7,5% de la 1
ianuarie 2017;
o Reducerea contributiei de asigurări sociale la angajator de la 15,8% la 13,5% de la
1 ianuarie 2017.

LA NIVELUL IMPOZITELOR PLĂTITE DE CĂTRE
MICROÎNTREPRINDERI
1. Stabilirea unei cote de impozitare diferențiate, în funcție de numărul de salariați,
după cum urmează:
o 1% pentru microîntreprinderile care au peste 2 salariați, inclusiv;

69 Contribuția pentru asigurări sociale
70 Contribuția pentru asigurări de sănătate

59
o 3% pentru microîntreprinderile care au un salariat;
o 5% + 153071 lei trimestrial, pentru microîntreprinderile care nu au salariați;
o 3%72 pentru microîntreprinderile care nu se încadrează în prevederile lit.a) sau lit.b), si
care se află într -una din următoarele situații înscrise în registrul comerțului sau în
registrul ținut de instanțele judecătoresti competente, după caz: (i) dizolvare urmată de
lichidare; (ii) inactivitate t emporară; (iii) nedesfăsurarea de activități.
2. Modificarea pragurilor
o 75.000 euro, pentru încadrarea în categoria microîntreprinderilor în anul 2017
o 85.000 euro, pentru încadrarea în categoria microîntreprinderilor în anul 2018;
o 100.000 euro, pentru încadrarea în categoria microîntreprinderilor începând cu anul
2019.

LA NIVELUL IMPOZITULUI PE DIVIDENDE
o Inițial a fost propusă eliminarea impozitului pe dividende începând cu 1
ianuarie 2016, însă în urma votului din Senat, s -a decis reducerea de la 16%, la 5%;

LA NIVELUL COTEI UNICE
o Reducerea cotei de impozit pe profit de la 16% în prezent la 14% începând cu 1
ianuarie 2019;
o Reducerea cotei de impozit pe venit de la 16% în prezent la 14% începând cu 1
ianuarie 2019;
o Reducerea cotei de impozit pe venitu rile obținute din România de nerezidenți de la
16% în prezent la 14% începând cu 1 ianuarie 2019.

LA NIVELUL ACCIZELOR
o Diminuarea nivelului accizelor la principalele produse energetice (motorină,
benzina fără plumb și benzina cu plumb), astfel :
o Facilitate prevăzută pentru transportul rutier si de persoane . Astfel, dacă
motorina este utilizataă în transportul rutier de mărfuri cu vehicule cu greutate de cel puțin

71 Această sumă a fost stabilită luând în considerare contribuțiile și impozitul pe venit care ar fi fost plătite în
condițiile angajării unui salariat cu salariul de bază minim brut pe țară, urmând a fi actualizată in functie de
nivelul salariului minim brut pe țară.
72 Această măsura nu are impact asupra încasărilor bugetare.

60
7,5 tone și în transportul de persoane cu autovehicule din categoriile M2 si M3, accizele
sunt reduse cu 189,52 lei/1.000 litri.
o Nivelul actual al accizelor pentru combustibil este menținut ;
o Reașezarea nivelurilor accizelor pentru alcool și băuturile alcoolice .
 Scăderea cu 15,38% a accizelor pentru bere ( de la 3,9 lei / hl / 1 grad Plato
la 3,3 l ei / hl / 1grad Plato);
 Scăderea cu 70% a accizelor la vinuri spumoase ( de la 161,33 lei / hl produs
la 47,38 lei / hl produs) si cu 77,7% pentru băuturi fermentate spumoase (de la 213,21 lei /
hl produs la 47,38 lei / hl produs);
 Scăderea cu 30% a accize lor pentru alcool etilic (de la 4738,01 lei / hl alcool
pur la 3306,98 lei / hl alcool pur).
o Eliminarea din sfera de impozitare, atât a țițeiului din producția internă, cât și a
produselor care în prezent se regăsesc la Capitolul II „Alte produse accizabil e”:
cafea, bijuterii, confecții din blănuri, autoturisme etc.

5.1. Impactul Noului Cod Fiscal asupra mediului economic românesc
Abordarea impactului se va face la nivelul fiecărei modificări efectuate, după cum
urmează:

– REDUCEREA COTEI TVA
Prin adoptarea acestei măsuri reductive s -a dorit re venirea la nivelul mediu din UE
(vezi Anexa nr. 4) . Se cunoaște faptul că în contextul crizei economice, de la o cotă de 19%, în
anul 2010 s-a trecut la cea de 24%, în vederea majorării colectării sumelor la bugetul de
stat. (vezi Anexa nr.5 )
Reducerea cotei standard pentru toate bunurile și serviciile la 20% începând 01
ianuarie 2016 are ca scop încurajarea consumului prin reducerea prețurilor la raft73, iar prin
introducerea taxării inverse pentru livrarea de clădiri părți de clădire și terenuri de orice fel,
pentru a căror livrare se aplică regimul de taxare, începând cu 1 ianuarie 2016 se dorește
stimularea sectorului de construcții în vederea dezvoltării infrastructurii românești. De
asemenea, cota de TVA va fi redusă din nou în 2018, de la 20% la 18%.
Prin reducerea cotei TVA, statul își propune diminuarea fraudei fiscale din TVA
care, în contextul majorării cotei în 2010, a crescut de la 3,4% din PIB, la 6,3% din PIB în

73 Efect scontat în special reducerii cotei TVA la 9% în cazul anumitor produse alimentare.

61
2012, după care s -a redus la 5,7 % din PIB în 2013, conform Ministerului Finanțelor
Publice.
Conform simulărilor efectuate la nivelul autorităților centrale, ca urmare a
propunerii de adoptare a măsurilor de reducere a cotei TVA, se proconizează un impact
bugetar brut de cca. -11,6 mili arde lei în anul 2016, -1,7 miliarde lei pentru anul 2017, și –
5,9 miliarde lei pentru anul 2018, impactul fiind estimat față de anul bugetar precedent.
Totuși aceste sume vor rămâne la dispoziția populației și a agenților economici, fapt ce se
va avea un impact pozitiv asupra consumului populației. Astfel, prin recuperarea venitului
din TVA, din contribuțiile sociale, din impozitul pe venit, vor fi recuperați la bugetul de stat
cca. 6,4 miliarde lei. Beneficiile reducerii cotei se vor reflecta asupra econo miei printr -o
creștere de cca. 1% , dar și printr -o reducere a evaziunii fiscale și implicit prin încasări
suplimentare anuale de cca. 0,5 miliarde lei.
Se estimează totodată creșterea numărului locului de muncă cu cca. 145.000 în anul
2016 și cu cca. 75 .000 în perioara 2017 -2018. Putem menționa faptul că prin relaxarea
fiscală, inclusiv cea la nivelul plății contribuțiilor sociale, se preconizează o reducere a
muncii la negru, dar și o stimmulare a mediului de afaceri. Astfel impactul bugetar net în
anul 2016 se preconiează că va însuma -5,2 miliarde lei.
Reducerea impactului bugetar de cca. -20 miliarde lei estimați pe perioada 2016 –
2018 va fi posibilă inclusiv datorită, atât veniturilor bugetare suplimentare preconizate (cca.
10 miliarde lei), dar și a impactului macroeconomic (creșterea PIB -ului pentru perioada
2016 -2018 cu aprox. 2% și creșterea consumului polupației cu aprox. 2%).
De asemenea, se preconizează îmbunătățirea conformării voluntare și apropierea
ratei efective a TVA -ului la 17% -18%, îm bunătățirea ocupării, atât prin noi locuri create,
cât și suplimentar prin oficializarea unor locuri de muncă din economia ascunsă (vezi Anexa
nr.6), stimularea extinderii relațiilor pe piață în agricultură, scăderea autoconsumului și
creșterii implicite a veniturilor bugetare din TVA. Se preconizează și creșterea gradului de
colectare (vezi Anexa nr.7 ), dar acest lucru depinde în cea mai mare măsură de
comportamentul autorităților abilitate. Cu toate că există riscul unei fluctuații majore a
inflației, fap t ce ar avea efecte negative majore la nivelul societății, autoritățile centrale
consideră că indiferent de riscuri, aceasta se va menține la un nivel redus.

62
– REDUCEREA CONTRIBUȚIILOR SOCIALE DE STAT
Conform literaturii de specialitate, reducerea contribuțiilor sociale reprezintă una
dintre cele mai eficiente măsuri în vederea creării de locuri de muncă și dezvoltarea acestui
sector.
Existența presiunii fiscale suportate, atât de angajat, cât și de angajator, alături de
nivelul ridicat al contribu țiilor de asigurări sociale, împreună cu o rată ridicată a muncii la
negru, reprezintă argumente ce subliniază necesitatea adoptării măsurilor reductive.
Circulația migrației forței de muncă reprezintă una din cele mai importante deficiențe ale
acestui sec tor, factorul descurajator pentru ocuparea forței de muncă și pentru stimularea
mediului de afaceri fiind sistemul neperformant impozitare a muncii din România.
Pe termen scurt, efectele reducerii contribuțiilor sociale de stat asupra bugetului de
stat se preconizează a se ridica la suma de -5,2 miliarde lei în anul 2016, și totodată
recuperarea sumei de 2,7 miliarde lei din venituri TVA, contribuții sociale, impo zit pe
salarii etc. Pe termen mediu, printre beneficiile pentru economie, în acest context, regăsim
creșterea economică, creșterea numărului locurilor de muncă și reducerea evaziunii fiscale.
Astfel, impactul bugetar net pentru anul 2016 se preconizează a fi de –2,5 miliarde lei.
Datorită unei relaxări fiscale la nivelul forței de muncă din România, autoritățile
centrale preconizează că deficitul creat în 2016 va fi acoperit, ba chiar se va crea un
excendent, după cum urmează: în 2017 se preconizează ven ituri suplimentare de 2,7
miliarde lei, iar în 2018, în funcție de anul bugetar precedent se vor colecta 0,5 miliarde lei.
La nivel macroeconomic se așteaptă creșterea PIB -ului, a consumului populației și a
numărului locurilor de muncă, context în care, i mpactul reducerilor fiscale asupra bugetului
general ar fi doar unul pozitiv.

– REDUCEREA IMPOZITELOR MICROÎNTREPRINDERILOR
În România, numărul microîntreprinderilor reprezintă pest 78% din totalul
societăților comerciale active, însă acestea realizează o cifră de afaceri de puțin peste 2%
din totalul cifrei de afaceri realizate de societățile comerciale din România. Totodată,
aproape jumătate dintre acestea aveau înregistrate pierderi. Cât despre forța de muncă
angajată în cadrul microîntreprinderilor, d in totalul salariaților, doar 14% depun bilanț
contabil ( vezi Anexa nr.8).

63
În urma acestei analize la nivelul societăților comerciale s -a identificat necesitatea
adoptării unei relaxări fiscale, cu scopul revitalizării acestui important sector din econom ia
românească.
S-a estimat că circa 80.000 nu înregistrau nici cifră de afaceri și nici număr de
salariați, vor rămâne inactive. Pentru anul 2016 se preconizează colectarea unor venituri
suplimentare de peste 300 milioane lei și reducerea pierderilor pe ntru societățile
comerciale care au peste 2 angajați. Printre cele mai importante modificări în acest sens
face referire la creșterea cotei de impozitare la 5% și plata a 1530 trimestrial pentru
microîntreprinderile care nu au salariați. Se preconizează ef ecte pozitive inclusiv asupra
practicilor ilicite de evaziune fiscală și spălare de bani în contextul în care, în cadrul
circuitelor financiare create, uzitarea firmelor fantomă (majoritatea nu au angajați); se
dorește o diminuare a numărului acestora.

– REDUCEREA IMPOZITULUI PE DIVIDENTE
În urma votului din Senat, impozitul pe dividente va fi redus la 5%, măsură în urma
căreia se preconizează colectarea a cca. 650 milioane lei în 2016. Inițial, autoritățile
centrale au propus eliminarea acestuia, măsură ce ar fi creat un gol de 2 miliarde lei.
În contextul reducerii impozitului pe dividente, a relaxării și a creșterii gradului de
predictibilitate a mediului fiscal românesc putem afirma că piața românească ar atrage
investitori, atât autohtoni, cât și stră ini, astfel, sumele colectate la bugetul de stat ar fi mult
mai mari. Totodată, reducerea impozitului pe dividente se poate cuantifica în îmbunătățirii
gradului de atractivitate a companiilor listate la Bursa de Valori București – BVB, existând
astfel posi bilitate ca acestea să revină la valori apropiate de cele înregistrate înainte de criza
financiară, ori să le depășească. De asemenea se așteaptă faptul ca marile companii să -și
externalizeze profitul, și întreprinderile mici și mijlocii să renunțe la tend ințele evazioniste
prin diminuarea bazei de impozare prin înregistrarea unor cheltuieli fictive.
Impactul asupra bugetului va fi de aproximativ 0,6 miliarde lei în 2016, dar, de
asemenea se așteaptă recuperarea în valoare de 1 miliard de lei din venituri din TVA, din
contribuții sociale ori din impozit pe salarii, creându -se astfel excedent.

– REDUCEREA COTEI UNICE
Într-un proces privind îmbunătățirea competitivității pe piața unică europeană a țării
noastre, reducerea cotei unice vine în susținerea creșt erii gradului de conformare voluntară

64
la plata obligațiilor fiscale, a creșterii recuperării creanțelor și totodată a extinderii bazei de
impozitare.
Amplificarea transferului de resurse de la buget către populație și agenți comerciali
prin reducerea cot ei unice va avea ca efect generarea de venituri superioare la buget din alte
taxe și impozite.
Cu toate că impactul bugetar brut va fi unul de 4,8 miliarde lei, până în anul 2019 se
preconizează recuperarea a jumatate din acesta din alte surse de venit, ș i totodată impactul
va fi compensat de o creștere economică de 0,5% datorată strict acestei reduceri, de o
suplimentare a investițiilor de cca. 1,1% și de o îmbunătățire a numărului de locuri de
muncă cu aproximativ 50.000.

– REDUCEREA ACCIZELOR
În condițiile în care, în cazul produselor petroliere, dar și al produselor
agroalimentare, prejudiciile aduse bugetului de stat datorate fenomenului evazionist sunt de
ordinul sutelor de milioane de dolari, necesitatea aplicării unor măsuri de reducere a
efectelor acestora se află la un nivel critic. Măsura adoptată de reducere a accizelor vine în
completarea activității de prevenire și combatere a evaziunii fiscale desfășurată de
instituțiile abilitate.
Cu toate că propunerea inițială în cazul accizelo r a fost de aplicarea unor reduceri
semnificative de până la 20% a accizei în cazul motorinei, la nivelul Senatului s -a decis
menținerea nivelului actual al accizelor pentru combustibil.
Foarte important pentru acest sector, s -a decis eliminarea din sfera de impozitare, atât a
țițeiului din producția internă, fapt ce denotă încercarea susținere a factorului decizional a
industriei naționale de extracție și prelucrare a țițeiului. Însă această măsură poate fi
totodată o nouă portiță a sectorului privat de a face evaziune fiscală prin falsificarea
documentelor de proveniență, în sensul în care produsele importate s -ar comercializa sub
denumirea falsă de produse naționale.
În cazul produselor alcoolice, principalul efect pozitiv scontat este reducerea
fenome nului evazionist, acest sector însumând printre cele mai mari prejudicii aduse
bugetului de stat.
Se preconizează un impact bugetar brut de 2,9 miliarde lei în anul 2016, autoritățile
centrale urmărind recuperarea a peste 1,5 miliarde lei din venituri din TVA, contribuții
sociale, impozit pe salarii etc. Reducerea accizelor ar genera pe termen mediu o creștere

65
economică e cca. 0,3%, o creștere a locurilor de muncă cu 36.000 și poate cel mai
important, o reducere a inflației cu 0,4% în condițiile în care fl uctuațiile prețului petrolului
se reflectă în mod direct la nivelul prețului tuturor produselor aflate la raft. Astfel, impactul
bugetar net preconizat pentru anul 2016 va fi de -1,34 miliarde lei.
Conform analizelor efectuate la nivelul Ministerului Fina nțelor Publice și
coroborând datele și informațiile prezentate mai sus, impactul noului Cod Fiscal asupra
bugetului general consolidat, pe perioada 2016 -2019 se prezintă astfel:
– În anul 2016 impactul net preconizat va fi de 6,81 miliarde lei dintre care impact brut –
16,26 miliarde lei și venituri recuperate 9,45 miliarde lei;
– În anul 2017 , comparativ cu anul bugetar precedent, impactul net preconizat va fi de –
3,15 miliarde lei, dintre care impactul brut -6,9 miliarde lei și venituri recuperate 3,75
miliarde lei;
– În anul 2018 , comparativ cu anul bugetar precedent, impactul net preconizat va fi de –
3,68 miliarde lei, dintre care impactul brut -7,15 miliarde lei și venituri recuperate 3,47
miliarde lei;
– În anul 2019 , comparativ cu anul bugetar precedent, impactul net preconizat va fi de -2,3
miliarde lei, dintre care impactul brut -4,8 miliarde lei și venituri recuperate 2,5 miliarde
lei.
Impactul la nivel macroeconomic se preconizează a fi unul pozitiv în sensul în care
PIB-ul va înregistra o creștere de 1,7% în 2016, urmat de creșteri cuprinse între 0,5% și
0,7% față de anul bugetar precedent, în perioada 2017 -2019 inclusiv. De asemenea există
toate premisele creșterii consumului populației cu cca. 1,9%, urmat de creșteri cuprinse
între 0,4% și 0,8% fa ță de anul bugetar precedent, în perioada 2017 -2019 inclusiv.
Totodată, în 2016 este asteptată o creștere numărul locurilor de muncă cu cca. 325.000, iar
în anii ce vor urma, înregistrându -se creșteri sub 85.000 /fiecare an bugetar aferent.
Consiliul Fi scal este rezervat în privința tuturor efectelor pozitive a noului Cod
Fiscal, considerându -l unul „mult prea optimist”. În contextul efectelor de runda întâi,
reprezentanții autorității fiscale consideră că impactul asupra bugetului de stat nu poate fi
prognozat în aceleași condiții valabile absenței măsurilor, în timp ce efectele de runda a
doua sunt analizate în contextul creșterii economice bazate pe același scenariu, sens în care
gradul de acuratețe al rezultatelor analitice, conform Consiliului Fisc al ar trebui privite cu
un grad de incertitudine.

66
În ceea ce privește îmbunătățirea gradului de colectare, implicit reducerea
economiei subterame, aceasta poate reprezenta în teorie o sursă suplimentară de venituri
care să diminueze impactul măsurilor ad optate asupra bugetului general. În acest sens, o
preevaluare a sumelor suplimentare generate ar fi imposibilă.
Așadar, luând în considerare cele afirmate mai sus, ar însemna faptul că relaxarea
fiscală nu ar fi defapt și o metodă a cărei rezultate să se facă simțite inclusiv asupra
reducerii fenomenului evazionist. Totuși, ținând cont de rezultatele obținute de alte țări în
cadrul propriilor reforme fiscale, ne fundamentează afirmația conform căreia, reducerea
taxelor și impozitelor poate fi considerată o modalitate de contracarare indirectă și totodată
de prevenire a fenomenului evazionist.
Practic, tot ceea ce putem face, este să așteptăm primele rezultate și să ne
răspundem la următoarea întrebare:
„A fost sau nu redusă evaziunea fiscală în România?”

67

CONCLUZII

Evaziunea fiscală are implicații în cele mai importante sectoare ale unui stat, cel
economic și social. Datorită evoluțiilor extrem de rapide din ultimul deceniu, amploarea
actuală este una îngrijorătoare în primul rând datorită unor lipsei unor măsuri con crete de
prevenire și de combaterea a acesteia. Putem spune că, oricât de perfect sau imperfect este
sistemul fiscal României, pe plan micro sau macroeconomic, la nivel global acest interes de
neplata parțială sau totală a taxelor, este urmărit nu numai de companii, ci și de state și
sisteme bancare care permit acest lucru pentru a -și atrage investitori. În aceast sens, datorită
evoluției pe care o cunoaște fenomenul evazionist în ultimul deceniu, autoritățile statului
sunt obligate să continue lupta privin d prevenirea și combaterea evaziunii fiscale care a luat
amploare în ultimii ani, și în același timp să fie mereu pregătite să se adapteze, creând în
acest sens noi instrumente performante de contracarare.
Din analiza motivele pe care plătitorului de taxe și impozite le ia în considerare
atunci când dorește să se sustragă de la plata acestora, din sinteza modalităților și
mecanismelor la care acesta recurge pentru a -și spori profitul, rezultă numeroase semnale
de alarmă pe care statul român ar trebui să le ia în considerare. Consider că acest semnal de
alarmă constituie o modalitate de conștientizare, care ulterior se poate transforma într -un
set de rezolvări astfel încât să se creeze o strategie pe care să o adopte în relație cu
contribuabilul. Baza strate giei este stabilirea unui nivel de impozitare echitabil.
Fenomenele criminaliății economico -financiară își demonstrează efectele în plan
național, căpătând noi valențe de interes. Lupta împotriva acestor fenomene reprezintă un
proces continuu, fiind un dom eniu de interes pentru autoritățile care -și îmbunătățesc armele
necesare combaterii fenomenului. Adaptabilitatea, pregătirea și crearea unor instrumente
performante sunt metodele potrivite de contracarare.
Într-o notă constructivă, prevenirea și combaterea fraudei fiscale se urmărește
aplicarea unui set de acțiuni în sistem integrat, susținut de către toate instituțiile abilitate în
aplicarea legii. De asemenea, o metodă eficientă pentru diminuarea efectelor evaziunii
fiscale poate fi implementarea unui sis tem electronic de cuantificare a relațiilor economice
dintre două sau mai multe entități. În acest fel, în cazul înregistrării sau neînregistrării
surselor de venit evaziunea fiscală s -ar reduce considerabil.

68
BIBLIOGRAFIE

Lucrări de autori români și străini
1. „Combaterea fraudei și evaziunii fiscale” (2013). Lucrare prezentată în cadrul
Reuniunii Consiliului European
2. Button M. (2012). Cross -border fraud and the case for an ”Interfraud”. Lucrare
publicată în revista Policing: An International Journal of Police Strategies &
Management, Vol. 35 Iss 2 pp. 285 – 303.
3. Cârlescu, N. (2012). Evaziunea fiscală. Comentarii și exemple practice . București:
Editura C.H.Beck.
4. Cincu, T. și Dascălu, I. (2013). Evaziunea fiscală și spălarea banilor în contextul
asigurări i securității interne a Uniunii Europene. Lucrare publicată în revista
Studii de securitate publică , II.
5. Cozma, S.(2010) Securitate Economică – Concept și determinări București: Ed.
Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul”.
6. Dinga, E. (2008). Considerații teoretice privind evaziunea fiscală vs frauda fiscală .
Studii Financiare, Nr. 4.
7. Dumitru, M. și Dumitru, R. (2012). Riscuri și amenințări potențiale asupra
securității economice din domeniul fiscaliății. Lucrare prezentată în cadrul
Conferinț ei Științifice Internaționale – Strategii XXI – Complexitatea și dinamismul
mediului de securitate.
8. Ghinea, N. (2013) Opinii și puncte de vedere privitoare la evaziunea fiscală și
frauda fiscală , Lucrare publicată în revista Studii de Securitate Publică , Vol. II, Nr.
4(8).
9. Giurea, L. și Cristudor, E. (2014). Impactul riscurilor generate de crima organizată
la adresa ordinii și siguranței publice. Lucrare publicată în revista Pro Patria Lex
Volumul XII, Nr. 1(24).
10. Gottschalk, P. (2010 ).Categories of financial crime. Lucrare publicată în revista
Journal of Financial Crime Vol. 17 Iss 4 pp. 441 – 458.
11. Gottschalk, P. (2014) Characteristics of financial crime investigation reports by
fraud examiners . Lucrare publicată în revista Journal of Investment Compliance,
Vol. 15 Iss 4 pp. 57 – 66

69
12. Petrescu, S. și Antonescu, O. (2008). Crimă organizată între factor de risc și
amenințar. București :Editura Centrului Tehnic – Editorial al Armatei.
13. Radu, N. (2011). The power reconfiguration. If Euro pe is the chessboard and Iran
the checkmat to The King, what role goes to Osama Bin Laden? . UNIVERS
STRATEGIC, 4, Universitatea Creștina „Dimitrie Cantemir”. București.
14. Radu, N. și Cucu, I. (2010). Implicatii psihologice ale razboiului economic . Lucrare
prezentată în cadrul celei de -a XVI -a Sesiune de Comunicari Stiintifice cu
participare internatională Intelligence pentru secolul XXI: analiza si decizie
strategica într -un mediu de securitate complex , organizată de ANI „Mihai
Viteazul”
15. Revis ta InfoFERMA, nr.12, octombrie 2014 -aprilie 2015.
16. Șaguna, D. și Șova D .( 2011). Drept fiscal – ediția a 4 -a, București: Editura C.H.
Beck.
17. Șaguna, D.D. și Tutungiu, M. (1995). Evaziunea fiscală (pe înțelesul tuturor ),
București: Editura Oscar Print.
18. Tasev a, S. (2007). Money Laundering, Macedonia: Editura Akademski Pekat.
19. Vasile, V. Și Vasile A. (2014) Evaluări asupra nivelului actal al economiei
subterane. Lucrare publicată în revista Studii de Securitate Publică, Vol. 3 Nr.
4(12).
Documente oficiale
1. „Strategia de Administrare Fiscală 2012 -2016”
2. „Strategia de Securitate Națională a României 2007”
3. „Strategia Fiscal -Bugetară 2015 -2017”
4. „Strategia Națională privind prevenirea și combaterea corupției în sectoarele
vulnerabile și administrația publică locală (2 008-2010)”
5. Convenția Consiliului Europei din 1990 referitoare la spălarea, căutarea, blocarea și
confiscarea fondurilor provenite din infracțiuni;
6. Convenția ONU din 2000 împotriva crimei organizate transnaționale (ratificată prin
Legea nr. 565/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 813/8.11.2002);
7. Convenția privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene din
26 iulie 1995, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. C 316

70
8. Decizia -cadru a Consiliului UE referitoare la protocoalele de cooperare dintre
unitățile de informații financiare ale statelor membre în ceea ce privește schimbul de
informații;
9. din 27 noiembrie 1995;
10. Directiva Parlamentului și Consiliului nr.2001/97/EC (4 decembrie 2001) care
modifică Directiva n r.91/308/EEC privind prevenirea utilizarii sistemului financiar
în scopul spălării banilor (28 decembrie 2001)
11. Europol. (2006). Raport asupra crimei organizate
12. Hotărârea Guvernului nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției
Naționale de Adm inistrare Fiscală.
13. Hotărârea Guvernului nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității
Naționale a Vămilor.
14. Hotărârea Guvernului nr. 208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului
Finanțelor Publice și a Agenției Naționale de Admin istrare Fiscală.
15. Legea nr.241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale
16. Legea nr.50/2013 privind modificarea Legii nr.241/2005 pentru prevenirea și
combaterea evaziunii fiscale
17. Legea nr.86/2006 privind Codul Vamal al României
18. O.G. nr.196 din 2005 pentru aprobarea Strategiei de realizare a ordinii și siguranței
publice.
19. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională
Anticorupție.
20. OUG 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale
21. Programul Național d e Prevenire a Corupției disponibil la
http://sna.just.ro/Portals/0/documente/documente%20SNA%20site/pg -national –
coruptie.pdf
22. Raport anual Consiliul Fisc al, 2012
23. Raport anual Consiliul Fiscal, 2013

71
Resurse internet
1. http://ec.europa.eu
2. http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/tax_ro.pdf
3. http://economie.hotnews.ro/stiri -finante_banci -14248655 -analiza -fara-masuri –
suplimentare -fiscali zarea -agriculturii -ramane -incremenita -proiect.htm
4. http://lege5.ro/Gratuit/heztsny/legea -nr-87-1994 -pentru -combaterea -evaziunii –
fiscale
5. http://newsbv.ro/2013/01/07/evaziune -fiscala -1-2-milioane -lei-alcool/
6. http://www.consiliulfiscal.ro/Opinie -Cod-Fiscal-final.pdf
7. http://www.dce.gov.ro/poli_com/Regim_import.htm#a
8. http://www.evz.ro/detalii/stiri/evaziune -fiscala -cu-produse -petroliere -pacura –
vanduta -ca-motorina -euro-5-1015711.html
9. http://www.fin.ase.ro/ABC/fisiere/ABC1_2013/Lucr ari/2.11.pdf
10. http://www.gandul.info/financiar/consiliul -fiscal -in-2013 -evaziunea -fiscala -din-
romania -a-ajuns -la-un-nivel -care-atinge -siguranta -nationala -12935274
11. http://www.info -portal.ro/articol/evaziunea -fiscala/972/5/economia -subterana/
12. http://www.mfinante.ro/rol.html?pagina=acasa
13. http://www.presalocala.com/2 014/12/17/bilant -dgaf-in-2014 -17-miliarde -euro-
prejudicii -constatate -amenzi -si-confiscari/
14. http://www.presidency.ro/static/ordine/SSNR/SSNR.pdf
15. http://www.pwc.com/gx/en/paying -taxes/assets/pwc -paying -taxes -2013 -full-
report.pdf
16. http://www.rasfoiesc.com/business/economie/finante -banci/CADRUL -DE-
MANIFESTARE -AL-EVAZI93.php
17. http://www.transparency.org.ro/politici_si_stu dii/advocacy/Strategia%20National
a%20Anticoruptie.pdf
18. http://www.unibuc.ro/studies/D octorate2011Noiembrie/Virjan%20Bogdan%20 –
%20Infractiunile%20de%20evaziune%20fiscala/Rezumat_teza%20de%20doctora
t_16052011.pdf
19. https://ro.scribd.com/doc/98289053/Evaziunea -fiscala -licita
20. partem.org/uploaded/100/ Presiunea _si_Evaziunea_ Fiscala .pdf
21. ttp://mpra.ub.uni -muenchen.de/14210/1/MPRA_paper_14210.pdf

72
LISTA ANEXELOR

ANEXA NR.1

Sursă: Sisteme de impozitare în Uniunea Europeană – DGAMPF

ANEXA NR. 2

73

ANEXA NR.3

ANEXA NR.4

24%
21,5%
051015202530
HU
DK
HR
SE
RO
FI
IE
EL
PL
PT
IT
SI
BE
CZ
ES
LV
LT
NL
BG
EE
FR
AT
SK
UK
DE
CY
MT
LU
UE – 28
EA – 18%
Sursa : Taxation trends in the EU 2014Cota standard TVA î n statele membre UE -2014

74
ANEX A NR.5

Sursă: Direcți a Generală de Analiză Macroeconomică și Politici Financiare

75

ANEXA NR. 6

ANEX A NR.7

76
ANEXA NR. 8

Sursă: MFP – DGTI