Căsătoria în Dreptul Internațional Privat COORDONATOR, ABSOLVENT, Lect. Univ. Dr. Alina Oprea Radu Negrean Iulie 2015 2 Cuprins Introducere… [602046]

1
UNIVERSITATEA „BABEȘ BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE DREPT

LUCRARE DE LICENȚĂ

Căsătoria în Dreptul Internațional Privat

COORDONATOR, ABSOLVENT: [anonimizat]. Univ. Dr. Alina Oprea Radu Negrean

Iulie 2015

2
Cuprins

Introducere ………. …………………………………………………………………………….3

1. Capitolul I – Considerații generale privind căsătoria în dreptul internațional
privat
1.1 Noțiunea căsătoriei
1.2 Promisiunea de a încheia căsătoria
2. Capitolul II – Încheier ea căsătoriei
2.1 Condiții de fond pentru încheierea căsătoriei
2.2 Condiții de formă pentru încheierea căsătoriei
3. Capitolul III – Efectele căsătoriei
3.1 Efectelor generale ale căsătoriei
3.2 Regimului matrimonial
3.3 Conflictul mobil de legi
4. Capitolul IV – Nulitatea că sătoriei
4.1 Noțiunea de nulitate a căsătoriei
4.2 Legea aplicabilă nulității căsătoriei

3

Introducere

Dreptul internațional privat este o ramură de drept care cuprinde ansamblul normelor care
reglementează raporturile cu element de extraneitate, precum și no rmele care privesc condiția
juridică a străinului și soluționează conflictul de legi sau conflictul de jurisdicții1. Dreptul
internațional privat reglementează raporturi juridice de drept privat.
Denumirea “drept interna țional privat ” a fost utilizată prim a dată de Joseph Story în anul
1834, în Commentaires on the Conflict of Laws2.
Există conflict de jurisdicții în toate situațiile în care o instanță investită cu soluționarea
unui litigiu de drept internațional privat trebuie să se pronunțe mai întâi asupr a propriei
competențe3. În primul rând se soluționează conflictul de jurisdicții și doar apoi conflictul de
legi, deoarece instanța trebuie să afle, în primul rând, dacă este competentă a soluționa un
litigiu și doar după acest moment devine o prioritate r ezolvarea conflictului de legi.
Activitățile desfășurate în cadrul relațiilor internaționale se exprimă printr -o sumă de
raporturi juridice. Aceste raporturi prezintă unul sau mai multe elemente de extraneitate.
Prin noțiunea de “element de extraneitate” se înțelege o împrejurare de fapt datorită căreia
un raport juridic are legătură cu mai multe sisteme de drept4. Conform teoriei generale a
dreptului elementele raportului juridic sunt : subiectul, obiectul și conținutul. Elementul de
extraneitate nu face p arte din structura raportului juridic, acesta referindu -se la orice situație
de fapt care atrage aplicarea mai multor legi din sisteme de drept diferite5.

1 Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, Tratat de drept internațional privat , Ed. Universul Juridic,
București, 2007, p. 35
2 Ovidiu Ungureanu, Călina Jugastru, Adrian Circa, Manual de drept internaț ional privat , Ed. Hamangiu,
București, 2008, p. 20
3 Daniel Berlingher, Drept internațional privat , Ed. Cardial Lex, Cluj -Napoca, 2012, p.23.
4 Ioan Macovei, Drept internațional privat în reglementarea Noului Cod Civil și de Procedură Civilă, Ed.
C.H. B eck, 2011, p. 4
5 Angela Mîță Baciu, Drept internațional privat , Ed. Pim, Iași, 2010, p. 13

4
Determinarea elementelor de extraneitate și efectele pe care le produc acestea diferă de la
un siste m de drept la altul. În raporturile juridice pot constitui elemente de extraneitate
următoarele împrejurări : reședința obișnuită sau domiciliul părților în străinătate, cetățenia
sau naționalitatea unei țări străine, locul încheierii actului juridic, locul unde se găsește fondul
de comerț sau centrul economic, bunul mobil sau imobil care este situat în străinătate ori se
află sub incidența unei legi străine, locul executării actului sau al prestației caracteristice,
locul producerii faptului cauzator de pre judicii, locul unde apare prejudiciul, locul decesului
unei persoane, locul judecării litigiului6. Actele juridice cuprind și un element subiectiv :
alegerea de către părți a legii incidente pentru acel raport juridic. Astfel, persoanele care
doresc să se c ăsătorească pot avea cetățenie diferită și au dreptul de a alege un loc al
încheierii căsătoriei diferit de statele ai căror cetățeni sunt.
Norma conflictuală este acea normă juridică specifică dreptului internațional privat prin
care este determinată nor ma juridică direct aplicabilă unui raport juridic de drept internațional
privat astfel soluționându -se conflictul de legi, dar norma conflictuală nu arată în mod direct
drepturile și obligațiile pe care le au părțile raportului juridic cu element străin7. Norma
conflictuală poate figura în dreptul intern al fiecărei țări sau în convenții internaționale.
Normele conflictuale pot fi clasificate în două criterii , în funcție de legătura acestora ( Se
împart în două categorii : a) Norme conflictuale unilaterale, acele norme care determină doar
cazurile în care este competentă legea locală, fără a face trimitere și la cazurile în care legea
străină este aplicabilă ; și b) Norme conflictuale bilaterale, acele norme care determină
cazurile în care se aplică legea loca lă, precum și cazurile în care se aplică legea străină. ) și în
funcție de conținutul lor (Normele conflictuale dupa criteriul conținutului pot fi : cu privire la
persoane, cu privire la contracte, cu privire la proprietate, cu privire la raporturile de fam ilie
etc. ) 8.
În ultima perioadă s -a manifestat o tendință de unificare a normelor de conflict existente
în diferite materii încercându -se asigurarea predictibilității în ceea ce privește legea care se
aplică unei anumite situații juridice. Totuși, în mom entul de față nu se poate vorbi despre un

6 Ioan Macovei, op. cit., p. 5
7 Nicoleta Diaconu, Drept internațional privat – Curs Universitar -, Ed. Lumina Lex, București, 2009, p.
36
8 Daniel Berlingher, op. cit., p. 39

5
“drept privat european uniform”, deoarece există o diversitate de reglementări9, acestea fiind
mai numeroase decât statele membre.
Capitolul I – Considerații generale privind căsătoria în dreptul internațional
privat

1.1 Noțiunea căsătoriei
Căsătoria reprezintă uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, încheiată potrivit
dispozițiilor legale, cu scopul de a întemeia o familie. Conform Declarației Universale a
Drepturilor Omului, “familia constituie ele mentul natural și fundamental al societății și are
dreptul la ocrotire din partea societății și a statului.”10 În sistemul românesc de drept, actul
juridic al căsătoriei are un caracter civil și solemn. Majoritatea sistemelor europene11 propun
un caracter ex clusiv civil al actului juridic al căsătoriei, dar există și legislații în care actul are
caracter exclusiv religios, cum ar fi cazul Greciei; în state precum Brazilia, Danemarca, Italia,
soții au libertatea de a alege între căsătoria civilă și cea religio asă12.
“Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora,
precum și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea și educarea copiilor lor.”13
Principiul căsătoriei liber consimțite între soți se referă la faptul că voința soților este singurul
factor subiectiv relevant pentru încheierea căsătoriei. În cazul în care ambii soți sunt majori,
opoziția părinților sau a altor persoane nu contează din punct de vedere juridic14. În trecut, în
familia romană, bărbat ul era considerat superior femeii, pater familias având conotația de

9 În Spania există șapte sisteme diferite, Codul Civil Spaniol nefiind aplicabil pe tot teritoriul țării ; în
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, cele patru țări componente, respectiv Anglia, Scoția, Irlanda
și Țara Gali lor, au sisteme diferite.
10 Art. 16 al. 3 din Declarația Universală a Drepturilor Omului
11 Germania, Franța, Belgia.
12 Leonard Mehedinți, Drept internațional privat, Ed. Sitech, Craiova, 2010, p. 194
13 Art. 258 al. 1 din Noul Cod Civil
14 Emese Floria n, Dreptul familiei în reglementarea NCC, Ed. C.H. Beck, București, 2011, p. 8

6
conducător al unui grup de oameni, dar și de stăpân al unor bunuri.15 Pater familias era
proprietarul unic al patrimoniului familie, singurul judecător, dar și preotul cultului familial
strămoșesc16. În zilele noastre nu mai este prezentă această superioritate a bărbatului, familia
bazându -se pe egalitatea dintre cele două persoane căsătorite.

1.2 Promisiunea de a încheia căsătoria
Logodna, în vremea romanilor, era considerată o legătură ca re produce doar efecte
morale, dar odată cu epoca împăratului Costantin, aceasta a devenit un raport de drept cu
consecințe juridice pentru logodnici17.
Codul Civil definește logodna ca fiind “promisiunea reciproc ă de a încheia căsătoria ”18.
Legea națională a fiecăruia dintre viitorii soți determină condițiile pentru încheierea
promisiunii de căsătorie. În cazul apatrizilor sau al refugiaților se aplică legea statului unde
au reședința obișnuită. Efectele promisiunii de căsătorie și consecințele încălcării ei sunt
guvernate de una dintre următoarele legi, în ordine : a) Legea reședinței obișnuite comune a
viitorilor soți la data promisiunii de căsătorie ; b) Legea națională comună a viitorilor soți,
când aceștia nu au reședința obișnuită în același stat ; c) Lege a română, în lipsa legii naționale
comune19.
Cele două persoane care au încheiat promisiunea căsătoriei pot renunța la aceasta prin
acordul comun sau prin ruperea unilaterală a logodnei. În acest din urmă caz, dacă ruperea
logodnei este abuzivă sau culpabi lă, cel vinovat poate fi obligat la plata unor despăgubiri
reprezentând cheltuielile pe care cealaltă parte le -a făcut în vederea căsătoriei20.

15 Corina Bistriceanu, Sociologia familiei – Ediția a II -a, Ed. Fundației România de Mâine, București,
2006, p. 63
16 Vladimir Hanga, Mircea Dan Bob, Curs de drept privat roman , Ed. Universul Juridic, București, 2009, p.
139
17 Vladimir Hanga, Mircea Dan Bob, op. cit. p. 145
18 Art. 266 al. 1 din Noul Cod Civil
19 Art. 2585 al. 2 din Noul Cod Civil
20 Emese Florian, op. cit., p. 15

7

2. Capitolul II – Încheierea căsătoriei

2.1 Condiții de fond pentru încheierea căsătoriei
Statele lumii au concepții diferite despre calificarea condițiilor de fond și a condițiilor de
formă. Un exemplu ar putea fi faptul că în legislația franceză consimțământul părinților
pentru căsătoria minorului este o condiție de fond, iar în legislația engleză este o condiție de
formă.
În dreptul comparat, există mai multe soluții prin care se poate determina legea aplicabilă
condițiilor de fond ale căsătoriei mixte : a) fiecare dintre soți va trebui să îndeplinească atât
condițiile de fond prevăzute de legea sa națională, dar și pe cele aflate în legea națională a
viitorului soț ; 2) fiecare dintre soți este supus legii sale naționale sau legii domiciliului ; 3) se
aplică doar una dintre legile naționale ale soților, de cealaltă neținându -se cont ; 4) se aplică
legea locului în care a fost încheiată căsătoria21.
În cazul în care căsătoria se încheie pe teritoriul României, se va aplica : a) legea națională
a soților – între cetățeni străini care au aceeași cetățenie ; b) legea națională a fiecărui soț –
între un cetățean român și unul stră in22; c) legea română pentru cetățeanul român și legea țării
unde îșî are domiciliul cetățeanul apatrid ; d) legea fiecărui soț – între doi cetățeni străini cu
cetățenii diferite ; e) legea țării unde îți are fiecare domiciliul, iar în lipsa acestuia, legea ț ării
unde își are fiecare reședința – între doi apatrizi23.
În Codul Civil din România este soluționată problema calificării condițiilor în art. 2558
care statuează : “calificarea se face dup ă legea română, ca lege a forului ”.

21 Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, op. c it, p. 397
22 Dacă legea națională a străinului cunoaște un impediment care conform legii române este
incompatibil cu libertatea de a încheia căsătoria, acesta nu se va aplica ;
23 Ovidiu Ungureanu, Călina Jugastru, Adrian Circa, op. cit., p. 216

8
Legea română împarte condițiil e în: condiții de fond și formalități pentru încheierea
căsătoriei . Condițiile de fond pot fi pozitive24 și negative25.
Condițiile de fond pentru încheierea căsătoriei sunt :
o Vârsta matrimonială
o Diferența de sex
o Consimțământul la căsătorie
o Inexistența stării civile de persoană căsătorită
o Inexistența rudeniei firești
o Inexistența rudeniei civile
o Inexistența tutelei
o Inexistența alienației mintale sau a debilității mintale

24 Care tr ebuie să existe pentru încheierea căsătoriei.
25 Denumite și impedimente

9

Bibliografie

1. Filipescu I. P., Filipescu I. A. , Tratat de drept internațional privat, Ed. Universul
Juridic, București, 2007
2. Macovei I., Drept internațional privat în reglementarea Noului Cod Civil și de
Procedură Civilă, Ed. C.H. Beck, București, 2011
3. Ungureanu O., Jugastru C., Circa A., Manual de drept internațional privat, Ed.
Hamangiu, Bu curești, 2008
4. Antonescu M. V., Regimul juridic al străinilor în România, Ed. ALLBECK,
București, 2001
5. Ciucă A., Statut personal și naționalitate în dreptul internațional privat, Ed. Fundației
AXIS, Iași, 2005
6. Lupașcu D., Ungureanu D., Drept internațional p rivat, Ed. Universul Juridic,
București, 2012
7. Fuerea A., Drept internațional privat, Ed. Universul Juridic, București, 2008
8. Pricopi A., Droc B., Butculescu D. C., Drept internațional privat volumul II, Ed.
Fundației România de Mâine, București, 2010
9. Mehed inți L., Drept internațional privat, Ed. Sitech, Craiova, 2010
10. Baciu M. A., Drept internațional privat , Ed. Pim, Iași, 2010
11. Berlingher D., Drept internațional privat , Ed. Cordial Lex, Cluj -Napoca, 2012
12. Diaconu N., Drept internațional privat – Curs Universi tar-, Ed. Lumina Lex,
București, 2009
13. Florian E., Dreptul familiei în reglementarea NCC, Ed. C.H. Beck, București, 2011

10
14. Bistriceanu C., Sociologia familiei – ediția a II -a, Ed. Fundației România de Mâine,
București, 2006
Hanga V., Bob M. D., Curs de drept privat roman , Ed. Universul Juridic, București, 2009