2 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURE ȘTI FACULTATEA DE ȘTIINTE SPECIALIZAREA: …………………………………………. LUCRARE DE LICENȚĂ… [602022]

2 ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURE ȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINTE
SPECIALIZAREA: ………………………………………….

LUCRARE DE LICENȚĂ

CORELA ȚIA DINTRE POLITICA
MONETARĂ ȘI CURSUL DE
SCHIM B VALUTAR AL ROMÂNIEI

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFI C:
Conf .univ . dr. ec. ……………………………………..

ABSOLVENT :
……………………………………….

BUCUREȘT I
2019

4

CUPRINS

INTRODUCERE
CAPITOLUL I – POLITICA MONETARĂ EUROPEANĂ
1.1. Apariția și conținutul politicii monetare
1.2. Evoluția politicii monetare în Uniunea Europeană. Uniunea Economică și Monetară
1.3. Politica monetară în contextul globalizării financiare
CAPITOLUL II – POLITICA MONETARĂ ÎN ROMÂNIA
2.1. Polit ica de susținere monetară a BNR
2.2. Polit ica monetară a băncilor comerciale
2.2.1. Legislația bancară și aplicarea politicii monetare în România
2.2.2. Obiectivele și instrumentele politicii mone tare
CAPITOLU L III – STUD IU DE CAZ PRIVIND ADOPTAREA EURO LA NIVELU L
UNIUNII EUROPENE

3.1. Istoricul EURO

3.2. Situația actuală a monedei Euro

3.3. Pr eviziuni în adoptarea euro în perioada 2012-2014

3.4. Idei pro și contra adoptării monedei unice euro de către România
CONCLUZ II
BIBLIOGRAFIE

6

INTRODUCERE

Alături de politica fiscală și de politica bugetară, politica monet ară este parte componen tă
a pol iticii econom ice, cu un rol deosebit în realizarea obiectivelor principale ale acesteia, printre
care: prețuri stabil e, o creștere econom ică echilibrată, forță de muncă pe deplin ocupată,
echilibru al balanței de plăți externe. Astfel, politica mone tară are ca și misiune de bază reglarea
cantității de mone dă disponibi lă în econom ie, astfel încât aceasta să dispună de l ichidități
suficiente, pentru a asigura funcționarea sa norm ală și o d ezvoltare echilibrată.
În ultimii ani, politica monetară a devenit obiectul unui i mportant proces de schimbare,
care a provocat o transformare importantă în perspectiva tradițional acceptată a conținutului
acestuia.
Pentru a putea înțelege doar în mare parte conținutul politicii monet are și influ ențele pe
care aceasta o are asupra metod elor acțiunii bancare, trebuie să facem referire pentru început la
conceptul său convențional. Punctul de pl ecare trebuie să fie în țelegerea din punct de v edere
tradițional al conținutului politicii monet are, precum și de la discuții le contradicto rii ce s-au ivit
în ceea ce privește elementele esențiale, rolul și posibilitățile politicii monetare.
Modul în care s-ar realiza politica monet ară este problema esențială a politicii monet are,
contur ându-se necesitatea existenței unei funcții obie ctiv a băncii centrale care să aibă ca
fundament obiectivele fundament ale ale gospo dăriilor populației într-o econom ie. De asemenea
este necesar să existe reguli pentru politica mone tară, care să fie d erivate ale funcției obiective a
băncii centrale, precum și o des criere în mod corect a stru cturii e conom iei.
Multe analize efectuate anterior pe m arginea sub iectului privind politica opt imală au fost
realizate pe mo dele construite pe b aze macroeconomice, ce reclamau presupuneri nerealiste. Una
dintre aceste propuneri nerealiste a fost și faptul că echilibrul pe termen lung al econom iei era
apropiat de condițiile cele mai bune. Însă, în ultima perioadă, aceste presupun eri și ipoteze au
suferit un f enomen de relaxare, în sensul că s-au făcut pași de apropiere a analizelor de realitate.
Deși s-a înr egistrat un progres evident, aceste modele sunt încă l ipsite de elemente
importante, unul din elemente constând în faptul că inflația este în realitate departe de punctele
de vedere exprimate de către politicieni, oameni de afaceri și populație și faptul că ele folos esc
ipoteze asupra formării pr ețurilor ce au implicații nerealiste pentru dinami ca inflației.1
Două principii binecunoscute guvernează politica monet ară optimală. Primul principiu
este nivelul mediu al ratei nominale a dob ânzii să fie sufi cient de scăzut pentru a put ea exista

1 Manolescu Gheorghe – Politica monetară în perspectiva globalizării, Editura Universitară, București 2009

7
deflație pe medi e. Cel de-al doilea face referire la nivelul prețurilor ce poate fi stabili zat
corespun zător în jurul unei traiectorii deflaționiste, în condițiile unor șo curi variate din cadrul
sectoarelor mon etar și real.
În condiții norm ale, atunci când banca centrală dorește să st imuleze econom ia,
cumpărar ea de pe piață de datorii guvernament ale reprezintă ins trumentul princip al. Cumpă rarea
de d atorii guvernamentale se realizează în mod norm al prin creșterea stocului de monedă
centrală cumpă rările de pe piața d eschisă ducând la scăderea ratelor nom inale și reale a dobânzii
și, astf el, la creșterea consumului și investiției.
Obiectul de stud iu al politici monet are fa ce referire nu numai la a înțelege efectele
acțiunilor băncilor centrale, ci și în a îmbunătăți politica monet ară. Această acțiune se po ate
realiza doar prin stabilir ea un set de reguli de politică monet ară. O regulă de politică monet ară
este reprezentată printr-un plan posibil care specifică modul în care banca centrală va reacționa
la diverse condiții economice, existând în acest sens două argumente în ceea ce privește interesul
pentru regulile pol iticii monet are: dacă băncile centrale nu ar fi total libere, atunci politica
monet ară ar fi ai bună, deoarece există argumentul că băncile utilizează în mod neînțelept
libertatea și sfârșesc în a fi cauza decât remediul pentru ciclurile de afaceri, și cel de-al doilea
argument constă în faptul că politica monet ară discreționară este în mod ine rent inflațion istă.

8

CAPITOLUL I
POLITICA MONETARĂ EUROPEANĂ

Acum 21 de ani se semna Tratatul de la Maastricht prin care în baza decizie Cons iliului
European s-a înființat U niunea Econom ică și Monetară.
Existența și evoluția politicii monet are a Uniunii Europene continuă să producă atât
eforturi constr uctive pentru avansarea de solu ții comune, cât și reacții adverse ș i de opo ziție în
aceeași măsură.
Aceste încordări sunt perfect explicabile, deoarece politica monet ară este o politică cu
cele mai mari efecte și reflexii dacă le putem numi așa, deoarece influ ențează în mare măsu ră
performanța econom ică cât și competi tivitatea la nivelul stat elor memb re, cât și la nivel ul
Uniunii Europene.
Politica monet ară are un impact direct asupra di recțiilor de urmat a economiilor naționale
și econom iei europene deopotriv ă, dar și un impact indirect asupra performanței și arhitecturii
instituționale2.

1.1. Apari ția și conținutul politicii monetare

Pentru început trebuie stabilit ce se înțelege în mod tradițional prin politica monet ară și
anume3: ”acțiunea autorităților monet are (Banca Centrală, care ut ilizează în acest sens
instrumentele s ale monet are, cantitative dar și calitative ), menită să controleze v ariațiile
cantitative de bani (sau de credit), în tipurile de dob ândă, și inclusiv, în cursurile de schimb, cu
scopul de a colabora cu celelalte elemente ale politicii econom ice la controlul inflației, la
reducerea șomajului, la obținerea unei mai mari rate de creștere a venitului sau a producției reale
și/sau la îmbunătățirea soldului balanței de plăți (celebrul ”tablou magic” al politicii econom ice).
Astfel, politica monet ară își propune să acționeze cu caracter global asupra v ariabilelor
econom ice (preț, nivel de activitate, ut ilizarea forței de mun că, echilibru extern) prin intermediul
variabilelor mon etare, ele însele p erfect controla bile”.

2 http://www.ier.ro/documente/ghidul_politicilor_europene/politica_monetara_brosura_nr.1.pdf accesat 10.05.2013
3 Chirleșan Dan – Metodele acțiunii bancare și gestiunea finanțelor publice, Volumul II – Politicile financiar-
monetare, Ed.a-II-a revizuită, Editura Universității ”Alexandru Ioan Cuza”, Iași 2010

9
Conform enciclop ediei Wikipedia ”politica monet ară reprezintă un ansamblu de acțiuni
prin care autorit ățile m onetare (banca, trezoreria) influ ențează asupra cantității de monedă din
circulație, nivelul ratei dobânzii, cursurile de s chimb valutar și alți indicatori econom ico-
monet ari în vederea realizării obiectivelor generale ale politicii economice (de stimulare a
activității econom ice, a forței de munc ă, stabili tate a prețurilor etc.)”4.
În prezentarea istoriei politicii monet are este destul de greu, dacă nu chiar imposib il, de
stabilit momentul exact în care noua cale s-a ramificat din drumul gândirii econom ice
convenționale. Politica monet ară are o lungă is torie științifică, și este greu de găsit un domeniu
pentru inov ații majore sau radicale sau o b reșă în bogăția de idei.
Primele s emne privind politica monet ară sunt încă din perioada mercantiliștilor și
fiziocraților, de la economiștii clasici a lui Keynes și Friedman, și de la divergența între a studia
a ceea ce este mon etar și real, a lui Do n Patinkin, și până la primul succes real cu t eoria valorii.
Apariția școlii clasice la finele anilor 1970 a determin at închid erea faliei dintre politica
monet ară ci celelalte domenii econom ice. Astfel, bazele politicii monet are își au originile în
dezbaterile inițiate de keynesieni și monet ariștii conduși de Friedman, referitoare la obiectivele
politicii monet are și managementul ofertei de monedă. Ulterior keynesienii au susținut politica
monet ară discreționară, iar monet ariștii se b azau pe reguli.5
Primele abordări mode rne în ceea ce privește pol itica monet ară au folosit ca și instrument
princip al teoria referitoare la jocu ri. Noile meto dologii au transformat dezbaterea “reguli contra
discreționism” într-o dezbatere “credibilitate versus flexibilitate”.6
Tot în această perioadă a fost introdusă și noțiunea de informație privată în relația dintre
agenții econom ici și băncile centrale. Această teo rie avea la b ază conceptul potrivit căreia băncile
centrale dispu neau de info rmații de care agenții econom ici nu dispun eau. Explicația constă în
faptul că atunci când agenții econom ici integrau o tendință inflaționistă în aștept ările lor,
băncile centrale aveau un interes real de a înșel a, echilibrul fiind realizat printr-o strategie
necooperativă.
Elem entele ce definesc politica monet ară în zilele no astre sunt grupate astfel:7
a). Teoriile econom ice, care au creat cadrul intervenției statului prin intermediul banilor și
mersul gândirii monetariste în dif erite perioade istorice;
b). Obiectivele pol iticii monet are, având în vedere diversitatea acestora, chiar și în lumea
contempo rană: echilibrul monet ar, echilibrul econom ic general, stabili tatea mone dei naționale,
stabilitatea prețurilor, sti mularea activității econom ice etc.;

44http://ro.wikipedia.org/wiki/Politic%C4%83_monetar%C4%83 accesat 11.05.2013
5 Manolescu Gheorghe – Politica monetară în perspectiva globalizării, Editura Universitară, București 2009
6 Manolescu Gheorghe – Politica monetară în perspectiva globalizării, Editura Universitară, București 2009
7 Isărescu Mugur – Reflecții economice I, Editura Academiei Române, București 2001

10
c). Instituțiile care stabil esc obie ctivele politicii monet are ( Parlament, Guvern, Banca
Centrală) și instituțiile care pun în practică politica monet ară (de regulă, Banca Centrală); se
poate remarca tend ința de a stabili obiectivele pol iticii monet are printr-un text neechivoc de lege,
ceea ce reduce disputele în acest domeniu;
d). Reglementările, instrumentele și mecanismele de transmitere ale politicii monet are,
care pot sa fie grupate în domenii le cunos cute ale intervenționismului monetar (controlul
emisiunii monet are, operațiuni de p iață, rezervele minime obl igatorii ale băncilor, rezervele
internaționale de aur și valută convertibilă, cursul de schimb, supr avegherea bancară etc.) și care
cunosc o dinamică și o diversificare deosebită, datorită, pe de o parte, evoluției obiectivelor și
instituțiilor monet are în diferite țări, iar, pe de altă parte, dezvoltării tehnolo gice și inovației în
domeniul financiar-bancar;
e).Integrarea politicii monet are, în diferite situații, în celelalte mari grupe de politici
econom ice (politicile fis cal-bugetare, politicile de control a veniturilor, politicile industriale și
specifice ale statelor etc.) și formul area mixului de politici econom ice;
f). Corelarea politicilor monetare ale unui stat cu politicile altor state și formularea
politicii monet are în planul organismelor regionale (Uniunea Eu ropeană și Banca Centrală
Europeană) și organismelor internaționale (Fondul Monet ar Internațional), pentru r ealizarea
echilibrului monet ar intern, extern și in ternațional.
În ceea ce privește conținutul politicii monetare, subiectele mai importante de dezbatere
se ref ereau și încă mai fac într-o oare care măs ură, la modalitatea de desfășurare a activității de
reglare, care sunt variabilele ce sunt utilizate în cadrul acestor relații de regla re ce există, precum
și la gradul de eficiență al instrumentelor sau măsurilor ce se pot aplica în fiecare caz, cu un
impact direct asup ra metodelor de acțiune a băncii centrale și a finanțelor publice.
Literatura de specialitate împarte piața monet ară din punctul de v edere al participanților
în:8
 Piața interbancară – pe această piață acționează băncile ce își schimbă excedentele și
deficitele în monedă centrală;
 Piața titlurilor de creanță – pe această piață are loc reunirea cererii cu a ofertei
de lichidități (fondu ri) pe termen scurt. Ea este deschisă și altor agenți econom ici care
dispun de lichidități de volum mare;
Un alt criteriu de segmentare al pieței mone tare îl reprezintă deschiderea spațială:
 Piața monet ară internă, pe care se operează cu monedă națională;
 Piața monet ară externă, ce operează cu monedă străină. Pe această piață se cumpă ră și

8 Manolescu Gheorghe – Moneda și politicile monetare, Ediția a II -a, Ed. Fundația România de mâine, Bucu rești 2007

11
vinde valută, de aceea ea formează piața valutară și de împrumuturi în care intervin v alute.
Această piață valutară consti tuie pu nctul de in tersecție al pieței monetare interne, pe care
sunt tr anzacționează lichidități pe t ermen scurt, cu piața de capital. Analizând relațiile dintre
instrumentele și obiectivele pol iticii monet are putem înțelege ceea ce este m ai semnifi cativ și
caracteristic conținutului po liticii monetare. Relațiile sunt abordate tradițional, pe de o parte, între
instrument ele propriu0 zise și obie ctivele inte rmedi are, iar pe de altă parte, între acestea și
obiectivele finale.
Confo rm lui Chirl eșan D. în lucrarea ”Metod ele acțiunii bancare și gestiunea fin anțelor
publice” (volumul 1) un proces de control monetar poate fi descris, ca o articul are de două
nivel e:
1. Primul nivel – prin intermediul reglementării uneia dintre variabilele monetare care
acționează ca un obiectiv intermediar al politici monet are, autori tățile încearcă să atingă anumite
obiective finale privind nivelul de ocupare al forței de mu ncă, prețuri, producție, balanță de plăți.
2. Al doilea nivel – se încearcă de către autorit ăți reglementarea variabilei alese ca
obiectiv intermediar prin prisma controlului unei variabile operative (baza monet ară, lichiditatea
bancară, tipurile de dob ândă ale pieței monet are etc.). acest control al variabilei operative se poate
realiza cu ajutorul mai multor instrumente de politică monet ară p rintre care enumerăm
coeficientul legal de casă, reescontul, operațiunile de piață deschisă).
Cele menționate mai sus se pot reprezenta grafic ca în figura 1.1., de unde reiese faptul că
atingerea obiectivelor fundament ale ale pol iticii econom ice conjunctu rale cum ar fi stabili tatea
prețurilor, ocuparea forței de munc ă, creșterea economică și echilibrul balanței de plăți, se poate
realiza do ar prin influ ențarea obie ctivelor intermediare cum sunt oferta monet ară, ratele
dobânzilor etc., prin acționarea directă cu ins trumente autentice ale poli ticii monetare

Figura nr.1.1. Instrumente ale politicii monetare
Sursa: Chirleșan Dan – Metodele acțiunii bancare și gestiunea finanțelor publice, V olumul II – Politicile financiar- monetare,
Ed.a-II-a revizuită, Editura Universității”Ale xand ru Ioan Cuza”, Iași 2010

12
În descrierea grafică de mai devreme se poate observa că politica monet ară utilizează în
mod tradițional diverse variabile între instrumentele sale și obiectivele sale, spre deosebi re de
alte instrumente ale poli ticii e conom ice.
Este bine de menționat că nu toți econom iști sunt de acord cu abordarea tr adițională a
politicii monet are și a modu lui de utilizare a variabilelor intermediare în sens strict în cadrul
acesteia. Deși politica monet ară, asemenea pol iticii fiscale, nu este un remediu sau o rezolvare
pentru p robleme din cadrul econom iei, nu se poate nega faptul că este un instrument cu o
importanță d esăvârșită în a obț ine stabilitatea economiei, și adiacent în acțiunea de identifi care a
metod elor acțiunii bancare de urmat.
Ultima perioadă a fost una pentru multiple transformări în ceea ce privește politica
monet ară în diverse domenii. Acest lucru a fost punctul de plecare pentru diverse dezbateri cu
privire la conținutul politicii monet are, precum și cu privire la anumite chestiuni ce dom ină
controv ersele anilor ’70 și ’80. Între princip alele probleme ce pot fi discutate în momentul de față
referitor la politica monet ară și a im pactului acesteia asupra metodel or acțiunii bancare, putem să
menționăm: o primă chestiune i mportantă face referire la posibilitatea de a înc erca prin aplicarea
politicii monet are să se obțină obiective multiple și complexe sau, din contră, să se obțină doar
stabili tatea prețurilor.
În ceea ce privește a doua temă de discuți e, acesta face referire posib ilitatea de aplicare
sau nu a politicii monet are prin intermediul regulilor ce o definesc și de observat care ar trebui să
fie reacția autorit ăților mon etare în fiecare circumstanță și ce meto de de acțiune ar trebui folos ite.
Se observă oarecum o revenire la controversa ”reguli versus dis creționsim ”.9
Pentru a avea un efect stabili zator în aștept ările agenților econom ici politica monet ară
are un comport ament previzibil și sistematic în acest sens existând tot mai multe argument e.
Astfel se schimbă optica tradițională sub care este privită politica monet ară. Deși se dorește o
politică monet ară bazată pe reguli, nu trebuie uitat faptul că autorit ățile monetare au de-a face cu
un mediu complex, incert și schimbător, ceea ce implică faptul că politica monet ară nu se poate
baza exclusiv pe reguli.
Când facem referire la reguli monet are posibil de urmat, acestea se pot grupa astfel:10
 Reguli simple – reguli ce pun în relație utilizarea instrumentului politicii monet are cu
un număr mai m ic de variabile sau indic atori economici;
 Reguli de optimizare – reguli ce se bazează pe un model econom ic în care
variabile importante p entru polit ica monet ară răspund m ai greu la d eciziile luate.

9 Chirleșan Dan – Metodele acțiunii bancare și gestiunea finanțelor publice, Volumul II – Politicile financiar-
monetare, Ed.a-II-a revizuită, Editura Universității ”Alexandru Ioan Cuza”, Iași 2010
10 Chirleșan Dan – Metodele acțiunii bancare și gestiunea finanțelor publice, Volumul II – Politicile financiar-
monetare, Ed.a-II-a revizuită, Editura Universității ”Alexandru Ioan Cuza”, Iași 2010

13
Deși în cadrul regulilor simple o pond ere destul de ridicată o au regulile fixe, ele în
practică nu sunt general acceptate, deoarece reprezintă un inconv enient în reacția pol iticii
monet are la perturbațiile macroeconom ie care sunt destul de frecvente. De aceea, nu există țară
care să desfășoare o pol itică monet ară cu reguli strict e.
Se preferă în general regulile flexibile, se reacționează mult mai ușor la diversele situații
ce intervin, iar printre aceste reguli flexibile, se detașează în special una și anume regula lui
Taylor.11
Regula lui Taylor stabil ește rata dobânzii de intervenție a unei Bănci Centrale în funcție
de rata de inflație observată, plus un termen constant, cu ajustarea direcției politicii monet are și
intensității sale în fun cție de devierea inflației în fața un ei rate a inflației obiectiv.
Dacă facem referire la regulile de optimizare, scopul acestora constă a obț ine o traiectorie
optimă p entru a d etermina ins trumentele pot icii monet are, și în mod deosebit rata dob ânzii pe
termen scurt, pornind de la specificația unei funcții obiectiv și a unui model care să descrie
model ul econom iei. Deși se discută pe tema re gulilor ce trebuie adoptate p entru o funcționare
optimă a pol iticilor monet are, autorit ățile monet are nu clarifică și nu fac publică reacția pe
care o ut ilizează, limitându-se doar la strategiile poli ticii monetare folosite.
Cea de a treia temă pe marginea căreia s-ar putea discuta despre domeniul politicii
monet are, face ref erire la d efinirea obie ctivului de stabi litate a p rețurilor. Obi ectivul de
stabili tate al prețurilor se consid eră ca fiind stabilitate a nivelului prețurilor față de o perioadă
anterioară, prin fixarea unei valori a ratei de creștere a acestora, adică a ratei de infl ație.
Acest obie ctiv este caracteristic majo rității țărilor, în ceea ce privește strategia aplicată în
materie de pol itică monet ară. Potrivit aceleiași teme de discuți e, s-a consid erat ca rata infl ației
optimă din punct de vedere al nivelului acesteia ar trebui să fie und eva în jurul la 3%. Dar
această cifră este contrazisă de realitatea econom ică, multe țări au obținut obiectivul de
stabilitate monet ară cu o rată de inflație cuprinsă între 1% și 3 %.
Discuțiile pe tema politicii monet are au fost și vor mai fi și de acum încolo. O
controv ersă ce este discuție în zilele de azi face referire la nivelul de indep endență de care
dispune Banca Centrală în alegerea unei utilizări de strategie de politică mai directă sau a uneia
de model tr adițional, u rmărindu-se obiectivul de in flație.
1.2. Evol uția po liticii mone tare în Uniunea Europeană. Un iunea Econ omică și
Monetară

Proiectul Uniunii Europene este unul reușit prin prisma faptului că un iunea monet ară
europeană a fost precedată de o uniune econom ică europeană. Acest lucru a fost benefic pentru

11 Chirleșan Dan – Metodele acțiunii bancare și gestiunea finanțelor publice, Volumul II – Politicile financiar-
monetare, Ed.a-II-a revizuită, Editura Universității ”Alexandru Ioan Cuza”, Iași 2010

14
econom ia europeană, pregătind astfel terenul pentru primirea mo nedei unice, uniunea econom ică
asigurând proprietățile unei zone monet are optime.
Începând cu Tratatul de la Roma, d rumul spre integrare al Europei a trecut prin fazele
clasice ale integrării econom ice:12 uniune v amală, piață comună și uniune econom ică și
monet ară. Faptul că nu există o definiție clară și acceptată general privind uniunea econom ică
(această definiție nu există nici măcar în Tratatul de Ma astricht) f ace difi cilă prezentarea
conceptului de”uniune econom ică și monet ară”.
O definiție în linii mari se po ate da noț iunii de uniune econom ico-monetară, astfel că
aceasta reprezintă:13 ”o zonă fo rmată din două s au mai mu lte țări în care este realizată libera
circulație a bun urilor, serviciilor, capitalurilor și persoanelor, odată cu implem entarea
metod elor de integrare pozitivă, coordonarea politicilor econom ice și utilizarea unei singure
moned e”.
Cu toate că Uniun ea Monet ar Eu ropeană a funcționat oficial din 1999, bazele acestui
proces de uniune s-au pus cu mult timp în urmă, pornind de la întrebarea:14 ce fel de in tegrare
econom ică – spre deosebire de cea monet ară – este necesară pentru funcționarea corespun zătoare
a unei uniuni monet are? R ăspunsul a fost: o uniune econom ică pusă în slujba unei uniuni
monet are trebuie să îndeplinească două cerințe: existența unei capacități potrivite de ajustare a
econom iei uniun ii și existența unei coordonări bune a politicilor fiscale, de natură să nu pună în
pericol stabili tatea prețurilor. Aceste cerințe se regăsesc și în teoria zonelor monet are optime,
acestea fiind imperios necesare pentru a păstra costuri le uniun ii monet are la un nivel cât mai
scăzut. Pentru a putea ajunge la o uniu ne monet ară, Europa a trecut și prin teoria zonelor
monet are optime, prin Piața Unică.
O uniune monet ară tr ebuie să îndeplin ească unele proprietăți, potrivit teoriei zonelor
monetare optime, astfel încât să se poată genera beneficii nete: integrarea comercială, mobilitatea
capitalurilor s au mobilitatea forței de m uncă.
Deși aceste proprietăți sunt clasice pentru Zona Monetară Optimă, teoria a fost ulterior
îmbunătățită și cu alte proprietăți, care s-au regăsit în proiectul european printr-o propun ere de
coordonare a politicilor econom ice (cele fiscale și monet are în mod deosebit), astfel încât să
se asigure stabilitatea prețurilor în regine și să funcționeze moneda unică.
Tratatul Maastricht avea ca și prevedere princip ală procesul de unificare monet ară
și econom ică în trei etape:

12 Socol Aura Gabriela – Macroeconomia integrării europene – Cazul României, Ed.Economică, București 2009
13 Pelkmans J. – Integrarea europeană. Metode și analiză economică, Institutul European din România, Ediția a II-a,
București 2003
14 Socol Aura Gabriela – Macroeconomia integrării europene – Cazul României, Ed. Economică, București 2009

15
1. Prima etapă făcea referire la convergența politicilor econom ice ale statelor memb re,
la eliminarea b arierelor pentru obț inerea liberei circulații a bunu rilor, persoanelor,
serviciilor și capitalului, urmând să aibă loc în intervalul 1 iulie 1990 și 31 decembrie 1993;
2. A doua etapă făcea referire la crearea instituțiilor necesare procesului de
unifi care, crearea în acest sens a Băncii Centrale Europene (BCE), urmând să se desfășoare între 1
ianuarie 1994 și 31 decembrie 1998. Tot în această perioadă urma să se înființeze Sistemul
European al Băncilor Centrale, alcătuit din băncile centrale naționale și Banca Centrală
Europeană.
3. A treia etapă a fost lansată în 1999, dar este încă în derularea deoarece punctul final
este reprezentat de unificarea pol iticii monet are și adopta rea moned ei unice de către toate stat ele
memb re ale Uniunii Europene, sub stricta supraveghere a Sistemului European al Băncilor
Centrale.
Tot acum s-au pus și bazele criteriilor de convergență ce trebuiau să le înde plinească
statele memb re aleu Uniunii Europene pentru a fi parte din Uniun ea Econom ică și Monet ară.
Acestea făceau referire la:
 Stabilitatea prețurilor;
 Stabilitatea cursului de schimb;
 Deficitul buget ar;
 Datoria guvernament ală;
 Rata dob ânzii pe termen lung.
Crite riile de convergență se prezintă schematic astfel:
Tabel nr.1.1. C riteriile de convergență

Criteriu de convergență Conți nut Indicator

Stabilitatea Prețurilor Rata inflației nu trebuie să depășească cu mai
mult de 1,5% media ratei inflației înregistrată în
cele trei state cu cele mai bune valori în acest
domeniu
Indicele armonizat al
prețurilor de consum

Stabilitatea Cursului de Schimb Respectarea marjei normale de fluctuație
stabilită prin Mecanismul Cursului de Schimb II
pentru cel puțin 2 ani
Deviația de la cursul de
schimb central

Deficitul Bugetar Deficitul Bugetar nu trebuie să depășească 3%
din PIB Deficitul Public ca %
din PIB
Datoria Guvernamentală Datoria Publică nu trebuie să fie mai mare de
60% din PIB Datoria Publică ca %
din PIB

Rata Dobânzii Rata Dobânzii pe termen lung nu trebuie să
depășească cu mai mult de 2% media ratelor
din cele 3 state cu cele mai bune rezultate în
ceea ce privește stabilitatea prețurilor
Rata Dobânzii pe
termen lung
Sursa: http://www .ier.ro/documente/ghidul_politicilor_europene/politica_monetara_brosura_nr.1.pdf

16
1.3. Politica monetară în contextul globalizării financiare

Politica monet ară actuală este supusă unor provoc ări ce sunt d etermin ate de fenomenul de
integrare financiară, în condițiile unei econom ii marcate de trei coordonate, care au avut o evoluție
substanțială din punct de vedere al dimensiunii și implicațiilor: decompartiment are,
dezintermediere și dereglem entare. Pe fondul modificărilor condițiilor econom ice și financiare,
cauzate de globali zare, stabili tatea p rețurilor a devenit obiectivul principal urmărit de băncile
centrale, în defavoarea obiectivelor de stimulare a producției sau al cel de reducere al șomajului.
Instituțiile internaționale cooperează bine pe plan monet ar, evidențiindu-se unele aspecte
pozitive în ce privește problema menționată anterior, însă există și state care sunt destul de
reticente în furnizarea de info rmații fiabile în ce privește l egăturile s au expunerile
transfrontalie re, și astfel infirmă autenticitat ea evaluărilor în materie de stabili tate regională sau
global ă. Literatura internațională a dedicat o serie de studii teoretice și empirice realizate la nivel
macroeconom ic în ce privește polit ica monet ară sub impactul globali zării financiare.
Glob alizarea fin anciară a impulsionat băncile centrale în a implem enta p olitici monet are
interne de su cces. Aceste politici s-au concretizat într-un număr tot mai mare de studii
academice, ce au avut ca și concluzie faptul că globalizarea financiară nu diminuează capacitatea
băncilor centrale naționale de a controla in flația.15
Stabilitatea prețurilor este văzută ca un obiectiv de bază, chiar statut ar am putea spun e,
prin pris ma consensurilor multilaterale la nivel in ternațional.
Astfel o bancă centrală este în măsu ră să stabil izeze prețurile chiar și în condițiile unui
cont deschis de capital și al promovă rilor cursurilor de s chimb flotante și a impactului
globali zării fin anciare asupra diferitelor canale de transmisie mon etară.
Literatura de s pecialitate identifi că trei mecanisme posibi le prin care globalizarea
financiară ar putea submina eficiența unei politici monet are: nivelul lichidității internaționale,
ratele dobânzilor și nivelul de activitate econom ică pe plan mondial.
Rolul globali zării în a st imula efectul cursului valutar asupra p erformanței
macroeconom ice este un factor reflectat de corelațiile accentuate din tre ratele dob ânzilor pe
termen scurt dintre m ajoritat ea țărilor industr ializate. Astfel, variațiile de curs de schimb
determinate de șocurile politicii monet are ale unei țări pot servi drept răspunsuri de pol itică
monet ară pentru o altă țară.
Deși cursul de schimb are un rol semnificativ în orice model mone tar internațional, pol itica
monet ară totuși nu ar trebui să reacționeze distinct la variațiile aceste variabile, pentru că ratele de
schimb sunt variabile mai volati le decât cele ma croeconom ice cum ar fi PIB real sau infl ația. În

15 Mureșan Mircea, Chirleșan Dan, Roman Angela – Băncile, politica monetară și stabilitatea financiară sub imapctul
crizei globale actuale, Editura Junimea, Iași 2011

17
modele bazate pe experiență, rata inf lației este majo rată de deprecierea cursului de schimb. De
aceea, majo rarea ratei dobânzii în condițiile în care infl ația are o evoluție crescătoare cauzată de o
depreciere, reprezintă un răspuns indirect la evoluția cursului de schimb.
Pe fond ul dezvoltării piețelor financiare pe plan global și al creșterii legăturilor din tre
econom iile țărilor, se conside ră că evoluția cursului de schimb este cea mai afectată datorită
globalizării fin anciare.
Astfel că în prezent, pentru o politică monet ară optimă se cer abateri de la stabili tatea
prețurilor p entru a se stabiliza cursul de s chimb.
Mai multe țări au acordat o importanță aparte ratei inflației, în mod formal sau informal,
fiind o disciplină impusă autorit ăților monet are de la integrarea financiară. Regimurile de țintire
a infl ației s-au dovedit durabile până în momentul de față, puține ță ri fiind care au abandonat.
Teoria econom ică standard sugerează că variabilitatea inflației, mai degrabă decât nivelul său,
este cheia pentru a determina volati litatea producției.16 Cu toate că în mod norm al globali zarea
financiară ar trebui să faciliteze posibi litatea p artajării riscurilor pe plan internațional, reducerea
volati lității macroeconomiei și stimularea creșterii economice, în p ractică, efectele sale sunt mai
puțin clare.

16 Mureșan Mircea, Chirleșan Dan, Roman Angela – Băncile, politica monetară și stabilitatea financiară sub imapctul
crizei globale actuale, Editura Junimea, Iași 2011