Este indubitabil și foarte cunoscut faptul c ă fenomenul crimei organizate a cunoscut o [601983]

4 Introducere

Este indubitabil și foarte cunoscut faptul c ă fenomenul crimei organizate a cunoscut o
ampl ă intensificare în ultimii ani în România. Este sufi cient doar s ă urm ărim un buletin de
știri, s ă citim presa sau s ă acces ăm un site de știri pentru a constata c ă aceast ă form ă de
infrac ționalitate contemporan ă este prezent ă din ce în ce mai des în societate, c ă grupurile
infrac ționale organizate sunt din ce în ce mai numeroase și î și diversific ă activitatea
infrac țional ă direct propor țional cu apari ția pe pia ță a unor noi mijloace tehnice și informatice.
Acestea se specializeaz ă în s ăvâr șirea anumitor tipuri de infrac țiuni în scopul unei eficien țe
crescute și a unui profit financiar considerabil. Traficul de persoane, de droguri, de arme și
muni ții, fraudele informatice și bancare, contrabanda sunt numai câteva dintre inf rac țiunile
săvâr șite de c ătre grupurile infrac ționale organizate. Ba mai mult, datorit ă caracterului ermetic
și ocult, aceste grup ări își pot desf ășura activit ățile în imediata noastr ă apropiere, în
localit ățile noastre.
Infrac țiunile de criminalitate organizat ă constituie printre cele mai grave amenin țări la
adresa siguran ței na ționale, ordinii publice, func țion ării normale a institu țiilor statului,
sănătății popula ției, stabilit ății statului de drept, libert ății cet ățenilor și climatului de securitate
în societate. În urma implic ării a numero și demnitari, primari ai unor mari localit ăți din țar ă,
parlamentari și chiar reprezentan ți ai sistemului de justi ție în anchete și urm ăriri penale
privind grupuri infrac ționale organizate, ne putem pune serioase semne de întrebare cu privire
la gradul în care crima organizat ă a afectat societatea româneasc ă și a ajuns s ă se infiltreze
chiar și în structurile puterilor executiv ă, legislativ ă și judec ătoreasc ă și implicit în conducerea
institu țiilor statului. Spre deosebire de statele occidenta le în care, cu toate c ă fenomenul
criminalit ății organizate cunoa ște o dezvoltare asem ănătoare cu cea din România sau poate
chiar mai mare, se adopt ă acte normative coerente și eficiente în scopul prevenirii și
combaterii activit ății acestor grupuri, la noi se constat ă c ă reglement ările legislative în materie
sunt dep ășite de multe ori de realitate și din aceast ă cauz ă autorit ățile au fost deseori
nepreg ătite s ă acționeze imediat pentru stoparea fenomenului. S ă se datoreze aceasta faptului
că în ultimii ani institu țiile au fost preocupate cu gestionarea situa ției de tranzi ție și a
problemelor sociale, politice și economie cu care s-au confruntat, nemaiputându-se concentra
și asupra prevenirii criminalit ății organizate, sau faptului c ă îns ăși cei ce fac parte din
legislativ au avut un interes în cauz ă, mul ți fiind implica ți direct sau indirect în desf ășurarea
acestui fenomen? Ținând cont de considerentele enun țate un pic mai sus, r ăspunsul realist ar fi
cel din urm ă; de altfel, problemele sociale, politice și economice î și trag r ădăcina și din
răspândirea criminalit ății organizate în societate.

5 Printre cele mai importante mijloace de prevenire și combatere a formelor de
manifestare a criminalit ății organizate se num ără incriminarea corespunz ătoare a acestora
precum și reglementarea unui cadru procesual corespunz ător privind urm ărirea penal ă și
judecata acestui gen de infrac țiuni. Lucrarea de fa ță î și propune s ă prezinte aspectele
procesuale privind urm ărirea penal ă în cazul infrac țiunilor de criminalitate organizat ă.
Aceasta implic ă în prealabil l ămurirea no țiunilor de crim ă și criminalitate organizat ă, grup
infrac țional organizat. Printre obiectele de studiu aborda te se num ără: organul competent s ă
desf ășoare urm ărirea penal ă în cazul acestor infrac țiuni, modul de cooperare interna țional ă în
acest domeniu, aspectele prinvind declan șarea urm ăririi penale cu privire la aceste infrac țiuni
și actele premerg ătoare specifice ce se pot desf ășura în vederea începerii urm ăririi penale,
aspecte privind desf ășurarea și finalizarea acesteia. În sprijinul explic ării și exemplific ării
diferitelor no țiuni și reglement ări sunt aduse exemple din practica organelor judici are abilitate
în materie. Deasemenea, lucrarea mai cuprinde și viitoarele reglement ări din Noul Cod penal
și din Noul Cod de procedur ă penal ă privind cele tratate în con ținut. Este important de
men ționat faptul c ă pentru aceast ă materie au fost adoptate legi speciale, care de mu lte ori se
completeaz ă cu normele generale din Codul de procedur ă penal ă actual, drept pentru care se
va face referire la ambele tipuri de reglement ări.

6 Cap. I: Aspecte introductive privind crima organiza t ă în România

Sec țiunea I: Crima și criminalitatea organizat ă, grupul infrac țional organizat.
No țiuni, caracteristici și prevenire. Viitoare modific ări privind reglementarea crimei
organizate.

ʂ 1. No țiunea de crim ă organizat ă și criminalitate organizat ă. Caracteristici.
Reglement ările juridice din ultimii ani s-au orientat spre cr earea condi țiilor necesare
activit ăților de prevenire și combatere a criminalit ății și spre stabilirea institu țiilor
responsabile în domeniu. Cu toate acestea, se obser v ă în evolu ția societ ății amplificarea
criminalit ății organizate, un flagel foarte periculos ce amenin ță în mod direct și care are
consecin țe destabilizatoare asupra siguran ței și securit ății publice, structurii institu țiilor
statelor democratice, stabilit ății economico-financiare a statelor, determin ă cre șterea taxelor
care se adaug ă la pre țul m ărfii, controleaz ă sindicatele și influen țeaz ă structurile politice și
economice prin infiltrarea în activitatea lor.
Crima organizat ă, adic ă manifest ările de înc ălcare a legii penale s ăvâr șite în forme și
modalit ăți specifice de asocia țiile criminale cap ătă o extindere și o diversificare deosebit ă în
ultimii ani, ea a devenit o tr ăsătur ă caracteristic ă a vie ții contemporane. 1
În condi țiile sociale, economice, juridice și legislative actuale au existat mai multe
încerc ări ale definirii no țiunii de crim ă organizat ă, în scopul cunoa șterii dimensiunii și
caracteristicilor sale, cât și pentru elaborarea unor m ăsuri eficiente de preven ție. Deasemenea,
necesitatea definirii acestui concept contribuie și la realizarea cerin țelor statului de drept,
preeminen ța dreptului în lupta contra fenomenului infrac țional, cunoa șterea activit ăților
represive în domeniu, desf ășurarea activit ăților de cooperare între state și din ra țiuni
criminologice, conform unei recomand ări adresate statelor membre ale Consiliului Europei
(R.96/8) 2.
Defini țiile crimei organizate difer ă în func ție de accentul pus pe una din tr ăsăturile
sale specifice sau pe anumite aspecte ale acesteia în dauna altora (de drept penal, procesual
penal, politic ă penal ă sau sub aspect criminologic). Într-o concep ție care se bazeaz ă pe
diferen țele semantice dintre criminalitatea organizat ă și crima organizat ă, am putea spune c ă
prima se refer ă la fenomen în ansamblul s ău, a doua referindu-se la o infrac țiune concret ă.
Alt ă p ărere ar fi aceea conform c ăreia crima organizat ă se refer ă la o metod ă de a s ăvâr și o
infrac țiune, un mod calificat și organizat. O alt ă accep țiune relev ă prin crima organizat ă acel

1 G. Antoniu, Reflec ții asupra crimei organizate , în Revista de Drept Penal nr. 3/1997, p. 35;
2 Politique criminelle et droit pénal dans une Europe en transformation , Edition du Conseil d`Europe, martie
1999, p.26, Apud C. P ăun, Protec ția penal ă a societ ății împotriva crimei organizate , Editura ”Academica”,
Bucure ști, 2000, p. 29;

7 segment infrac țional la care se raporteaz ă activit ăți ilegale de natur ă s ă afecteze grav anumite
sectoare ale vie ții economice, sociale și politice, desf ășurate prin diverse metode și mijloace,
în mod constant, planificat și conspirat, de c ătre asocia ții de indivizi, cu ierarhie intern ă bine
determinată, în structuri specializate și mecanisme de autoap ărare, în scopul ob ținerii de
profituri ilicite la cote deosebit de ridicate. 3 În doctrina OIPC – INTERPOL, prin crim ă
organizat ă se în țelege ansamblul activit ăților criminale desf ășurate de grupuri de infractori
structurate, implicate în activit ăți ilicite care î și investesc profiturile astfel ob ținute în ac țiuni
ilegale. 4
Spre exemplu, în România anilor 1990-1999, evolu ția crimei organizate s-a produs
prin conturarea a trei direc ții, determinate de particularit ățile faptelor infrac ționale comise și
fenomenelor intervenite în societate: grupuri, mani fest ări și tipologii criminale cu specific
autohton sau care s-au dezvoltat f ără influen țe exterioare; grupuri, manifest ări și tipologii
criminale de origine extern ă ce s-au implantat și î și desf ășoar ă activitatea în spa țiul na țional
românesc; grupuri criminale autohtone, ce s-au raco rdat la activitatea unor vaste re țele
criminale transna ționale. 5
Cât prive ște definirea conceptului de criminalitate organizat ă, se observ ă o dificultate
rezultat ă din flexibilitatea fenomenului și num ărului mare de structuri criminale organizate.
Preocup ările doctrinei s-au îndreptat atfel spre particular it ățile fiec ărei organiza ții criminale
implicate în activit ăți ilegale. Cu referire la acest lucru, iat ă câteva dintre aspectele specifice
de manifestare a criminalit ății organizate în România: criminalitatea ”gulerelor albe”,
contrabanda și evaziunea fiscal ă, Mafia Român ă.
O precizare exact ă a acestui fenomen nu se poate realiza din cauza fl uctua țiilor ce
intervin în limitele și exponen ții lui. Capacitatea în expansiune a acestui fenomen are ca și
consecin ță folosirea lato sensu a no țiunii de crim ă organizat ă, cu sensurile normei conexe
dintr-o anumit ă sfer ă (a traficului și consumului ilicit de droguri, a traficului de per soane, a
criminalit ății informatice ș.a.).
De și legea român ă nu define ște crima organizat ă, ea poate fi definit ă ca fiind orice act
antisocial, de o gravitate deosebit ă, care pune în pericol ordinea public ă și siguran ța
na țional ă, cuprinzând activit ățile ilegale ale grupurilor formate din mai multe pe rsoane, cu

3 S. R ădulescu și S. Baniciu, Sociologia crimei și criminalit ății , Editura Șansa, Bucure ști, 1996, p. 68, Apud A.
Iacob, C.-V. Draghici, Crima organizat ă – Trecut și viitor , Editura Tritonic, Bucure ști, 2006, p. 14;
4 Gh. Pele și Ioan Hurdubaie, Interpolul și criminalitatea interna țional ă, Editura M.I., Bucure ști, 1983, p. 76,
Apud A. Iacob, C.-V. Draghici, op.cit , p. 14;
5 D. Miclea, Hățișurile crimei organizate , Editura Libra, Bucure ști, 2001, p. 24-25;

8 leg ături de tip ierarhic sau rela ții personale, motivate de realizarea unor profituri , uzând de
violen ță, intimidare ori corup ție, în scopul sprijinirii propriilor activit ăți criminale. 6

ʂ 2. No țiunea de grup infrac țional organizat. Caracteristici. Delimit ări
Legiuitorul român, r ăspunzând unei obliga ții asumate pe plan interna țional și cu
scopul de a se alinia statelor ce lupt ă împotriva crimei organizate, a înlocuit sintagma ” crim ă
organizat ă” cu sintagma ”grup infrac țional organizat”, c ăruia i-a dat o defini ție mai simpl ă7 în
art. 2 lit. a din legea nr.39/2003 8 privind prevenirea și combaterea criminalit ății organizate.
Astfel, conform textului de lege, prin ”grup infrac țional organizat” se în țelege ”grupul
structurat, format din trei sau mai multe persoane, care exist ă pentru o perioad ă și ac ționeaz ă
în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infrac țiuni grave, pentru a ob ține
direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material”. Tot în acela și articol se
mai precizeaz ă c ă ”nu constituie grup infrac țional organizat grupul format ocazional în scopul
comiterii imediate a uneia sau mai multor infrac țiuni și care nu are continuitate sau o structur ă
determinat ă ori roluri prestabilite pentru membrii s ăi în cadrul grupului”.
Așadar, pentru existen ța grupului infrac țional organizat se cer îndeplinite cumulativ
mai multe condi ții, analiza acestora într-o anumit ă ordine fiind util ă deoarece lipsa uneia
înl ătur ă caracterul organizat al grupului și determin ă anumite consecin țe juridice.
Mai intâi, este necesar ca grupul s ă fie organizat din cel pu țin 3 persoane pentru a se
putea verifica urm ătoarea condi ție, și anume caracterul structurat al grupului, organiza rea sa.
Cu privire la aceasta, este nevoie ca în cadrul gru pului s ă existe o subordonare ierarhic ă
prestabilit ă, o ierarhizare a membrilor și roluri bine determinate. Caracterul structurat es te
strâns legat de condi ția de a ac ționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai
multor infrac țiuni grave, adic ă o activitate de planificare, oraganizare, control, procurare de
instrumente, mijloace, informa ții și, în cele din urm ă, dar nu în mod obligatoriu, o activitate
de executare. 9 Conform siteului Poli ției Române 10 , principiile organizatorice sunt
urm ătoarele: stabilitatea unit ății infrac ționale; existen ța liderului și ierarhia subordon ării;
sistemul de neutralizare a controlului social; preo cuparea permanent ă de a corupe persoane
respectabile din legislativ, executiv, justi ție și poli ție; ap ărarea sever ă a conspirativit ății și a
secretului ac țiunilor; planificarea activit ății infrac ționale; specializarea ce decurge din

6 G.V. Sab ău, Traficul și consumul ilicit de droguri și precursori – Combaterea traficului și consumului ilicit de
droguri și precursori prin mijloace de drept penal , Editura Universul Juridic, Bucure ști, 2010, p.317;
7 I. Lascu, Prevenirea și combaterea criminalit ății organizate , în Revista de Drept Penal nr. 3/2004, p. 95;
8 Publicat ă în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003, modificat ă prin O.U.G. nr.
54/2010;
9 I.C. Spiridon, Considera ții referitoare la Legea nr.39/2003 privind prevenir ea și combaterea criminalit ății
organizate , în Revista ”Dreptul” nr.3/2008, p.167;
10 http://sm.politiaromana.ro/inf_utile/crima_organiz ata.htm, consultat la data de 3.12.2011;

9 împ ărțirea func țiilor; concentrarea scopului activit ății pe ob ținerea de profituri mari, sp ălarea
banilor murdari și investirea lor în activit ăți economice oficiale; folosirea mijloacelor
financiare, dac ă se impune, în scopuri politice.
Pe lâng ă latura obiectiv ă a structur ării trebuie s ă existe și o latur ă subiectiv ă, adic ă atitudinea
psihic ă a membrilor care știu c ă apar țin unui astfel de grup având toate caracteristicile
precizate în defini ție. Iat ă o diferen ță între pluralitatea constituit ă și participa ția penal ă.
În cazul grupului infrac țional membrii acestuia, cel pu țin trei, pot s ă nu participe to ți la
săvâr șirea infrac țiunii/infrac țiunilor proiectate, pot stabili ca acestea s ă fie s ăvâr șite numai de
unul/unii dintre ei și, mai mult decât atât, pot recruta pentru s ăvâr șirea infrac țiunilor și
executan ți din afar ă.11 Organismul autonom creat, independent de autorii s au participan ții la
săvâr șirea infrac țiunilor, este cel care organizeaz ă, delibereaz ă și hot ărăște cu privire la
infrac țiunile ce vor fi s ăvâr șite. În șăși constituirea și existen ța grupului constituie pericol
social.
Scopul grupului infrac țional organizat este acela de a comite una sau mai multe
infrac țiuni grave, enumerate tot în art. 2, la lit. b; ace stea sunt: 1. omor, omor calificat, omor
deosebit de grav; 2. lipsire de libertate în mod il egal; 3. sclavie; 4. șantaj; 5. infrac țiuni contra
patrimoniului, care au produs consecin țe deosebit de grave; 6. infrac țiuni privitoare la
nerespectarea regimului armelor și muni țiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare sau
al altor materii radioactive; 7. falsificare de mon ede sau de alte valori; 8. divulgarea secretului
economic, concuren ța neloial ă, nerespectarea dispozi țiilor privind opera ții de import sau
export, deturnarea de fonduri, nerespectarea dispoz i țiilor privind importul de de șeuri și
reziduuri; 9. proxenetismul; 10. infrac țiuni privind jocurile de noroc; 11. infrac țiuni privind
traficul de droguri sau precursori; 12. infrac țiuni privind traficul de persoane și infrac țiuni în
leg ătur ă cu traficul de persoane; 13. traficul de migran ți; 14. sp ălarea banilor; 15. infrac țiuni
de corup ție, infrac țiunile asimilate acestora, precum și infrac țiunile în leg ătur ă direct ă cu
infrac țiunile de corup ție; 16. contrabanda, evaziunea fiscal ă, precum și celelalte infrac țiuni
prev ăzute de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Ro mâniei, cu modific ările și
complet ările ulterioare; 17. bancruta frauduloas ă; 18. infrac țiuni s ăvâr șite prin intermediul
sistemelor și re țelelor informatice sau de comunica ții; 19. traficul de țesuturi sau organe
umane; 20. orice alt ă infrac țiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, al c ărei minim
special este de cel pu țin 5 ani; aceast ă enumerare este folosit ă, de altfel, și pentru a prezenta
domeniile în care grupurile infrac ționale organizate pot ac ționa. Spre exemplu, conform
Raportului de activitate a DIICOT pe anul 2010, din cele 1393 de cauze rezolvate în 2010 de
către Serviciul de Prevenire și Combatere a Criminalit ății Organizate din cadrul Direc ției (o

11 I.C. Spiridon, op.cit ., p. 167;

10 cre ștere de 35,4% fa ță de anul 2009, când au fost solu ționate 1029), 525 au avut ca obiect
infrac țiuni prev ăzute de Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalit ății
organizate, mai ales în materia infrac țiunilor de trafic de persoane (717 cauze), trafic d e
migran ți (21 de cauze) sau falsificare de moned ă și alte valori (130 de cauze). Activitatea s-a
orientat în special spre destructurarea celor mai i mportante grupuri infrac țional organizate ce
activeaz ă la nivel na țional. 12 În 2011, acest Serviciu împreun ă cu Structura teritorial ă au
solu ționat un num ăr de 1682 cauze (o cre ștere de 20,74% fa ță de anul 2010); dintre acestea,
729 au avut ca obiect infrac țiuni prev ăzute de Legea nr. 39/2003, 810 cauze au privit sfer a
traficului de persoane, în materia traficului de mi gran ți s-au înregistrat 21 de cauze, iar 182 de
cauze au implicat falsificarea de moned ă și alte valori. 13 În anexele 2 și 3 sunt prezentate date
statistice privind cauze implicând infrac țiunile la Legea 39/2003 și cele de trafic de persoane.
O alt ă condi ție a grupului este acceea a ob ținerii, în mod direct sau indirect, a unui
beneficiu financiar sau alt beneficiu material. Amb ele beneficii se încadreaz ă, în sensul legii
penale, în beneficiul material.
Dac ă se urm ăre ște ob ținerea unui folos nepatrimonial, moral, scop plauzi bil al unei
grup ări infrac ționale, dar rar întâlnit, nu am mai putea vorbi de un grup infrac țional organizat,
ci doar de un grup constituit în condi țiile articolului 167 C.pen. (Complotul) sau ale art . 323
C.pen. (Asocierea pentru s ăvâr șirea de infrac țiuni). 14
Beneficiul material poate fi atât just, cât și injust. Cel just se întâne ște foarte rar în
practic ă, îns ă ca exemplu poate fi dat cazul recuper ării unui anumit bun, de care ar fi fost
eventual deposedat unul dintre membri grupului. 15 Se presupune c ă, de cele mai multe ori,
folosul urm ărit nu poate fi decât injust, reprobabil, ca orice fapt ă penal ă folosit ă ca mijloc
pentru a-l ob ține.16
Referitor la condi ția existen ței unei perioade de timp în care grupul infrac țional
organizat s ă existe și s ă î și desf ășoare activitatea, se observ ă c ă legiutorul nu indic ă expres
anumite limite temporale. Acest aspect ar denota ma i degrab ă o confirmare a caracterului
organizat al grupului decât o condi ție obligatorie. Totu și, pentru a o deosebi de grupul care se
constituie pentru comiterea imediat ă a undor infrac țiuni, formarea sa nu trebuie s ă fie
ocazional ă. Nu trebuie confundat ă existen ța în timp a grupului infrac țional organizat cu
intervalul de timp în care membrii sau colaboratori i ei s ăvâr șesc mai multe ac țiuni – ce fac
parte din elementul material al infrac țiunii scop – în realizarea aceleia și rezolu ții infrac ționale,
existând o singur ă infrac țiune continuat ă. În mod concret, se constat ă c ă infrac țiunea de la art.

12 Raport de activitate a DIICOT pe anul 2010, p. 13- 16, disponibil pe www.diicot.ro;
13 Raport de activitate a DIICOT pe anul 2011, p. 14- 16, disponibil pe www.diicot .ro;
14 I.C. Spiridon, op.cit., p. 168;
15 G.V. Sab ău, op.cit ., p. 361;
16 I.C. Spiridon, op.cit ., p. 168;

11 2 lit. a este una continu ă ce debuteaz ă printr-o ac țiune de constituire, aderare sau sprijinire,
care se prelunge ște în timp pân ă la interven ția unei for țe contrare care o întrerupe.
Având în vedere condi țiile cumulative ce trebuie îndeplinite pentru fiin țarea grupului
infrac țional organizat, o decizie a Cur ții de Apel Craiova este semnificativ ă în acest sens.
Aceasta, admi țând apelul declarat de c ătre Parchetul de pe lâng ă Î.C.C.J.- DIICOT – Serviciul
Teritorial Dolj, împotriva sentin ței penale nr.282 din 3 iunie 2009, pronun țat ă de Tribunalul
Dolj, desfiin țând sentin ța sub aspectul laturii penale și rejudecând, precizeaz ă c ă gre șit a
apreciat prima instan ță , c ă inculpata E. D., al ături de so țul s ău E. ((…)) D., cât și coinculpatul
(…) N. B., nu au fost constitui ți în grup infrac țional organizat, atunci când a re ținut c ă doar
simplul fapt c ă, în cadrul mesajelor primite de inculpat ă de la so țul s ău, prin care i se indica
traseul pe care trebuia s ă-l urmeze și ce avea de f ăcut cu obiectele din ma șin ă, nu este în
măsur ă s ă dovedeasc ă existen ța grupului infrac țional și calitatea de participant ă la acesta și
tot gre șit a stabilit c ă inculpatul (…) N. B. nu a desf ăș urat o activitate infrac țional ă în timp, în
mod repetat, de aderare sau sprijinire a grupului, c ă activitatea lui este, mai degrab ă, rezultatul
unei în țelegeri întâmpl ătoare, spontane, consumat ă în scopul asigur ării sc ăpării fratelui s ău –
E. ((…)) D.. În completare, Curtea de Apel a mai precizat c ă ne afl ăm în prezen ța unui grup
infrac țional organizat, acest fapt rezultând atât din faptul c ă activit ățile infrac ționale ale
inculpa ților au un caracter ascuns, clandestin, iar din ace st motiv, este de presupus c ă aceste
grupuri nu vor avea niciodat ă un statut bine afirmat, în care s ă se disting ă consim ță mântul la
ini țiere, sprijinire, aderare la activitatea infrac țională, precum și o ierarhie a membrilor s ăi sau
o împ ărțire strict ă a atribu țiilor. 17
Conform art. 7 alin. (1) din legea 39/2003, constit uie infrac țiune ”ini țierea sau
constituirea unui grup infrac țional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub or ice form ă a unui
astfel de grup” și se pedepse ște cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
La urm ătoarele dou ă alineate se prevede c ă ” pedeapsa pentru faptele prev ăzute la alin. (1) nu
poate fi mai mare decât sanc țiunea prev ăzut ă de lege pentru infrac țiunea cea mai grav ă care
intr ă în scopul grupului infrac țional organizat” și c ă ” dac ă faptele prev ăzute la alin. (1) au
fost urmate de s ăvâr șirea unei infrac țiuni grave, se aplic ă regulile de la concursul de
infrac țiuni.” Sesizat ă cu o excep ție de neconstitu ționalitate, Curtea Constitu țional ă a respins
excep ția ridicat ă de autorii ei conform c ăreia art. 7 alin (1) din Legea 39/2003 ar contraven i
principiului constitu țional potrivit c ăruia ”nicio pedeaps ă nu poate fi stabilit ă sau aplicat ă
decât în condi țiile și în temeiul legii”; în decizia sa, Curtea a statua t c ă scopul grupului
infrac țional este acela de a comite fapte antisociale incr iminate ca atare în Codul penal ori în
legi speciale, prin aceasta legiuitorul r ăspunzând nevoilor societ ății și având în acest sens,

17 C.A. Craiova, s.pen., dec. pen. nr. 217 din 30 oct ombrie 2009, disponibil ă pe www.jurispruden ță.org;

12 potrivit art. 73 alin. (3) lit. h din Constitu ție, deplina libertate de reglementare. Parlamentul,
prin art. 7 alin (1) din Legea 39/2003, a reglement at o specie de infrac țiune subordonat ă unei
categorii infrac ționale de gen anume determinate și pnetru care a stabilit atât o limit ă minim ă,
cât și una maxim ă. În plus, alin. (2) al art. 7 stabile ște și criteriile de individualizare a
pedepsei în anumite situa ții, dar aceasta se face tot potrivit legii. 18
Câteva referiri cu privire la con ținutul constitutiv al acestei infrac țiuni se impun a fi
făcute.
Astfel, elementul material al laturii obiective est e constituit din ac țiuni alternative cu
con ținut diferit: ac țiunea de ini țiere, cea de constituire și cele de aderare sau sprijinire care
presupun întotdeauna preexisten ța grupului infrac țional organizat. Astfel, într-o decizie a sa,
Înalta Curte de Casa ție și Justi ție a hot ărât c ă fapta inculpatului, s ăvâr șit ă în mod repetat și
având o anumit ă durat ă în timp, de a prelua grupuri de persoane în vedere a trecerii
frauduloase a acestora peste frontiera de stat și de a solicita celorlal ți inculpa ți ca, în schimbul
unor sume de bani, s ă organizeze și s ă asigure trecerea efectiv ă a frontierei de stat, în mod
ilegal, de c ătre grupuri de persoane, întrune ște elementele constitutive ale infrac țiunii
prev ăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, sub forma ini țierii sau constituirii unui
grup infrac țional organizat în scopul s ăvâr șirii infrac țiunii de trafic de migran ți. 19
Elementul subiectiv al infrac țiunii este caracterizat de inten ție sub forma inten ției
directe. Se observ ă și prezen ța unui scop calificat și complex – ob ținerea direct ă sau indirect ă
a unui beneficiu material și un mijloc de ob ținere – comiterea de infrac țiuni grave. Scopul și
mijloacele de ob ținere trebuie cunoscute și urm ărite de to ți cei care ini țiaz ă sau se constituie
într-unul astfel de grup, cât și de cei care ulterior ader ă la el sau îl sprijin ă. În cazul în care cei
care ader ă sau sprijin ă grupul o fac f ără a ști c ă scopul acestuia este dobândirea unui beneficiu
financiar sau material prin s ăvâr șirea unor infrac țiuni grave (consider ă, de exemplu, c ă scopul
e s ăvâr șirea unor infrac țiuni de amenin țare), în doctrin ă20 se consider ă c ă exist ă eroare asupra
circumstan ței agravante și, prin urmare, nu va fi atras ă r ăspunderea pentru infrac țiunea
prev ăzut ă la art. 7, ci pentru s ăvâr șirea infrac țiunii prev ăzute în art. 167 (Complotul) sau,
dup ă caz, 323 (Asocierea pentru s ăvâr șirea de infrac țiuni), ambele prev ăzute în Codul penal.
Astfel, potrivit art. 8 care prevede c ă ”ini țierea sau constituirea ori aderarea sau
sprijinirea sub orice form ă a unui grup, în vederea s ăvâr șirii de infrac țiuni, care nu este,
potrivit prezentei legi, un grup infrac țional organizat, se pedepse ște, dup ă caz, potrivit art. 167
sau 323 din Codul penal” constituie o norm ă de trimitere; de multe ori în practic ă aceast ă

18 C.C., dec. nr. 1190 din 13 decembrie 2007, în M.Of . nr. 16 din 9 ianuarie 2008, Apud T. Toader, Infrac țiunile
prev ăzute în legile speciale – reglementare, doctrin ă, decizii ale Cur ții Constitu ționale, jurispruden ță, edi ția a 4-
a, Editura Hamangiu, Bucure ști, 2011, p. 293-294;
19 Î.C.C.J., s.pen., dec. nr. 1255 din 27 februarie 2 006, disponibil ă pe www.scj.ro;
20 I.C. Spiridon, op.cit ., p. 171;

13 fapt ă este încadrat ă potrivit Legii nr. 39/2003 deoarece este o lege sp ecial ă, și nu conform
articolelor 167 sau 323 din Codul penal. Dup ă adoptarea acestei legi se constat ă c ă art. 323
din C.pen. constituie norma general ă iar art. 167 C.pen. norma special ă (infrac țiunile grave
preconizate în acest caz fiind cele de la art. 155- 163, 165 și 166 1 C.pen., adic ă cele împotriva
siguran ței statului și care sunt, în acela și timp, infrac țiuni grave conform art. 2 lit. b pct. 20
din Legea 39/2003, infrac țiuni pentru care se prevede un minim de pedeaps ă de cel pu țin 5 ani
– pentru acest fapt constituind, la rândul ei, o no rm ă general ă pentru art. 7). Deasemenea, tot o
norm ă special ă este considerat ă și cea de la art. 7 din Legea 39/2003. Deosebirea di ntre art.
323 C.pen. și art. 7 const ă în aceea c ă art. 323 nu specific ă natura infrac țiunilor ce trebuie
comise de c ătre asocierea de persoane, legea dispunând generic ”s ăvâr șirea uneia sau mai
multor infrac țiuni”. 21 În acest sens, sesizat ă cu o excep ție de neconstitu ționalitate a art. 8 din
Legea nr. 39/2003, Curtea a statuat c ă, în mod contrar sus ținerilor autorului excep ției,
dispozi țiile art. 8 din Legea nr. 39/2003 nu constituie o i ncriminare prin analogie, ci o
legiferare a r ăspunderrii penale printr-o norm ă juridic ă explicativ ă, care nu încalc ă prevederile
art. 23 alin (12) din Legea fundamental ă și ale art. 7 din Conven ția pentru ap ărarea drepturilor
omului și a libert ăților fundamentale. Analogia, ca institu ție juridic ă, se plaseaz ă în sfera
aplic ării legii ca argument de interpretare, și nu în cea a procesului legislativ. Folosirea aces tei
no țiuni pentru caracterizarea normei instituite de leg iuitor conduce la o contradic ție în
termeni, c ăci analogia implic ă absem ța normei și, în consecin ță, libertatea recunoscut ă unei
autorit ăți publice – în mod excep țional, și nu în materie penal ă – de a stabili ea îns ăși regula
dup ă care urmeaz ă s ă rezolve un caz, luând ca model o alt ă solu ție pronun țat ă într-un alt cadru
reglementat. Or, a șa cum se poate observa, art. 8 criticat aici, preve de expres c ă infrac țiunile
nominalizate se pedepsesc potrivit textelor din Cod ul penal în care sunt incriminate. 22
Ca o concluzie de interpretare și aplicare a legii, ori de câte ori nu sunt îndepli nite
cumulativ condi țiile existen ței și func țion ării grupului infrac țional organizat prezentate mai
sus, ne afl ăm fie în prezen ța unei participa ții penale, fie a unei pluralit ăți constituite sau grup
infrac țional conform art 323 sau 167 din Codul penal. Ca d e altfel, în acest sens s-a pronun țat
și Curtea de Apel Ia și, statuând într-o decizie de a sa c ă nerealizarea condi țiilor prev ăzute de
art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu exclude re ținerea infrac țiunii de asociere în vederea s ăvâr șirii
de infrac țiuni prev ăzute de art. 323 C.pen., prin schimbarea încadr ării juridice, dac ă sunt
îndeplinite cerin țele incrimin ării. 23

21 M.C. Timoce, Unele aspecte cu privire la infrac țiunea prev ăzut ă de art. 7 din Legea 39/2003 privind
prevenirea și combaterea criminalit ății organizate. No țiunea de grup infrac țional organizat. Infrac țiunile
prev ăzute de art. 167 și 323 din Codul Penal , în Revista ”Dreptul” nr. 2/2007, p. 145;
22 C.C., dec. nr. 517 din 9 aprilie 2009, în M.Of. nr . 384 din 5 iunie 2009, Apud T. Toader, op.cit ., p. 294;
23 C.A. Ia și, dec. pen. nr. 219 din 2 iunie 2005, B.J. 2005, p . 163-166, Apud T. Toader, op.cit., p. 295-296;

14 ʂ 3. Mijloace penale și procesual-penale de prevenire și combatere a criminalit ății organizate
în România
Întalnind noile forme de manifestare a criminalit ății organizate, dreptul penal și
procesual penal au fost puse în situa ția de a le incrimina și de a reglementa un sistem eficient
de prevenire și combatere a unor asemenea fapte, în acord cu prin cipiile fundamentale ale
dreptului penal, cu cele ale Constitu ției și statului de drept, ale Conven ției Europene a
Drepturilor Omului și celorlalte instrumente juridice interna ționale la care s-a angajat.
Mai mult decât atât, conform unei opinii24 crima organizat ă apare astfel în dreptul
penal român nu numai ca o provocare la adresa legiu itorului, determinându-l s ă identifice
forme noi de combatere, prin intermediul legii pena le, a faptelor de acest fel, dar și la dresa
doctrinei penale, determinând oamenii de știin ță s ă reflecteze asupra naturii, gravit ății și a
particularit ăților ac țiunilor criminale s ăvâr șite de asocia ții de infractori, spre a sugera
modalit ăți noi, specifice și eficiente de lupt ă, prin mijlocirea legii penale împotriva
fenomenului infrac țional.
În încercarea de lupt ă împotriva fenomenului de criminalitate organizat ă s-au conturat
dou ă categorii de strategii: strategiile indirecte, car e au ca finalitate, pe de o parte,
identificarea, structurarea și implementarea posibilit ăților societ ății pentru îmbun ătățirea
calit ății generale a vie ții și pe de o parte, restrângerea câmpului de ac țiune a criminalit ății;
cele directe cumuleaz ă, în special, categoria m ăsurilor preventive și au un pronun țat caracter
practic-aplicativ, prin care se restrâng posibilit ățile de comitere a actelor infrac ționale. 25 S-a
observat c ă ambele categorii au unele caracteristici în comun, cum ar fi petrecerea timpului
liber în mod constructiv. Strategiile directe au o aplicabilitate mai mare în țările în curs de
dezvoltare, dar frecven ța, intensitatea și diversitatea se manifest ă mult mai evident în țările
dezvoltate. 26
În țara noastr ă au fost adoptate mai multe acte normative ce sanc ționeaz ă mai multe
categorii de infrac țiuni grave ce sunt s ăvâr șite de c ătre grupurile infrac ționale organizate.
Printre acestea se num ără Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalit ății
organizate modificat ă prin O.U.G. nr. 54/2010, Legea nr. 535/2004 privin d prevenirea și
combaterea terorismului, Legea nr. 111/1996 privind desf ășurarea în siguran ță, reglementarea
autorizarea și controlul activit ăților nucleare, republicat ă, Legea nr. 143/2000 privind
prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modific ările și
complet ările ulterioare, Legea nr. 678/2001 privind preveni rea și combaterea traficului de
persoane, cu modific ările și complet ările ulterioare, Legea nr. 508/2004 privind înfiin țarea,

24 G. Antoniu, op.cit., p.36;
25 A. Iacob, C.-V. Draghici, op.cit., p. 51;
26 idem;

15 organizarea și func ționarea în cadrul Ministerului Public a Direc ției de Investigare a
Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism ș.a. Deasemenea, actele normative în
cauz ă con țin și dispozi ții procedurale aplicabile urm ăririi și judec ării acestor infrac țiuni.
Revenind la Legea nr.39/2003, la art. 9 alin. (1) g ăsim o cauz ă de nepedepsire: ” Nu se
pedepse ște persoana care, s ăvâr șind una dintre faptele prev ăzute la art. 7 alin. (1), denun ță
autorit ăților grupul infrac țional organizat mai înainte de a fi fost descoperit și de a se fi
început s ăvâr șirea infrac țiunii grave care intr ă în scopul acestui grup”. Conform unei opinii
exprimate în doctrin ă27 , deoarece este vorba de variante alternative ale a celeaia și infrac țiuni,
expresia corect ă ar fi fost ”nu se pedepsesc persoanele prev ăzute la art. 7 alin. (1)”, în loc de
”persoana”. Circumstan ța este personal ă și profit ă numai denun țătorilor.
Mai departe, în alin. (2) al aceluia și articol se prevede o cauz ă de reducere a pedepsei:
”Persoana care a s ăvâr șit una dintre faptele prev ăzute la art. 7 alin. (1) sau (3) și care, în
cursul urm ăririi penale sau al judec ății, denun ță și faciliteaz ă identificarea și tragerea la
răspundere penal ă a unuia sau mai multor membri ai unui grup infrac țional organizat
beneficiaz ă de reducerea la jum ătate a limitelor pedepsei prev ăzute de lege.” Dispozi ția
permite ca participantul la s ăvâr șirea fie a asocierii în vederea s ăvâr șirii de infrac țiuni, fie a
uneia din infrac țiunile scop s ă beneficieze de o reducere a pedepsei dac ă îndepline ște cerin țele
legii nu numai cu privire la colegii s ăi din grupul infrac țional organizat, ci și a membrilor altui
grup cu care nu are leg ături. Datorit ă faptului c ă infrac țiunile de acest gen sunt greu de
descoperit, s-a acordat acest beneficiu denun țătorilor. Conform aceleia și opinii mai sus
amintite, din textul de lege se desprinde concluzia c ă denun țul trebuie s ă fie caracterizat,
complet, util organelor judiciare și cu o finalitate clar ă: ”tragerea la r ăspunderea penal ă”,
adic ă aplicarea unei pedepse, cerin țe ce nu pot fi întotdeauna verificate la aplicarea pedepsei
pentru fapta proprie. 28
Conform art. 10 alin (1) din Legea 39/2003, Infrac țiunea de t ăinuire, prev ăzut ă la art.
221 din Codul penal, dac ă bunul provine dintr-o infrac țiune grav ă s ăvâr șit ă de unul sau mai
mul ți membri ai unui grup infrac țional organizat, se pedepse ște cu închisoare de la 3 la 10 ani,
fără ca sanc țiunea aplicat ă s ă poat ă dep ăș i pedeapsa prev ăzut ă de lege pentru infrac țiunea
grav ă din care provine bunul t ăinuit. Privitor la aceast ă dispozi ție, se poate spune c ă s-a
urm ărit agravarea pedepsei fa ță de prevederea din Codul penal deoarece s-a ținut cont de
sursa bunurilor dobândite. Pe de alt ă parte, se știe c ă sp ălarea banilor este un concept strâns
legat de crima organizat ă, prin urmare incriminarea din art. 10 p ărând a fi inutil ă și, mai mult,
ridic ă probleme de aplicare a legii penale în timp și de interpretare potrivit adagiului latin

27 I.C. Spiridon, op.cit., p. 175;
28 idem;

16 specialia generalibus derogant .29 Bineîn țeles, ca și în art. 221 alin. (2) C.pen., în alin. (2) al
art. 10 din lege se prevede cauza de nepedepsire co nform c ăreia ” T ăinuirea s ăvâr șit ă de so ț
sau de o rud ă apropiat ă nu se pedepse ște.”
Dipozi țiile procedurale privind urm ărirea penal ă în cazul infrac țiunilor de criminalitate
organizat ă precum și organele abilitate de lege s ă le desf ășoare vor fi tratate pe larg în
cuprinsul lucr ării de fa ță.

ʂ 4. Perspective legislative prin prisma Noului Cod Penal privind reglementarea crimei
organizate
Conform Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal 30 , infrac țiunea de ”Constituire a unui
grup infrac țional organizat” are o reglementare expres ă în art. 367. Acest articol preia
dispozi țiile din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalit ății organizate
referitoare la incriminarea modalit ăților de s ăvâr șire, la cauzele de nepedepsire si
circumstantele atenuante, precum și defini ția grupului infrac țional organizat.
Astfel, alin. (1) al acestui articol este identic în privin ța con ținutului juridic cu cel din
art. 7 alin (1). O diferen ță apare totu și în privin ța limitelor de pedeaps ă: în reglementarea
actual ă infrac țiunea se sanc ționeaz ă cu o pedeaps ă de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor
drepturi oricare ar fi infrac țiunea ce intr ă în scopul grupului infrac țional organizat, în timp ce
în Noul Cod Penal infrac țiunea se pedepse ște în dou ă modalit ăți – de la 1 la 5 ani și
interzicerea unor drepturi în general, iar în cazul în care infrac țiunea scop este sanc ționat ă de
lege cu pedeapsa deten țiunii pe via ță sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa va fi
închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi. În ambele reglement ări, atunci când
se s ăvâr șește infrac țiunea scop, se aplic ă regulile de la concursul de infrac țiuni.
Alin. (4) din art. 367 din Noul Cod Penal prevede cauza de nepedepsire din art. 9 alin.
(1) din Legea nr. 39/2003, cu precizarea c ă noua reglementare vorbe ște de ”persoanele” care
au comis faptele incriminate, solu ția propus ă a fi corect ă de lege lata. Alin. (5) al art. 367
reglementeaz ă circumstan ța atenuant ă care se reg ăse ște în actualul alin. (2) al art. 9 din Legea
nr. 39/2003. O diferen ță ar fi aceea c ă noua reglementare prevede posibilitatea persoanelo r ce
au s ăvâr șit una din infrac țiunile prev ăzute în acest articol de a înlesni aflarea adev ărului și
tragerea la r ăspundere penal ă a unuia sau a mai multor membri ai unui grup infra c țional
organizat numai în cursul urm ăririi penale; modificarea este util ă deoarece limiteaz ă în timp
posibilitatea persoanelor implicate în s ăvâr șirea acestui gen de infrac țiune de a beneficia de
reducerea pedepsei, ele nemaiputând s ă ac ționeze și în timpul judec ății ca în actuala

29 ibidem , p. 176;
30 Publicat ă în Monitorul Oficial al României, nr. 510 din 24.0 7.2009;

17 reglementare, ceea ce confer ă o mai mare operativitate și celeritate fazei de urm ărire penal ă.
Se mai precizeaz ă c ă persoana în cauz ă, pentru a beneficia de aceast ă circumstan ță atenuant ă,
trebuie s ă înlesneasc ă ”aflarea adev ărului și tragerea la r ăspundere penal ă a unuia sau mai
multor membri ai grupului infrac țional organizat”, spre deosebire de actualul art. 9 alin. (2)
din Legea privind prevenirea și combaterea criminalit ății organizate care prevede c ă persoana
trebuie s ă denun țe și s ă faciliteze identificarea și tragerea la r ăspundere penal ă; se observ ă c ă
”aflarea adev ărului” are o sfer ă de cuprindere mai mare, incluzând și ”identificarea unuia sau
mai multor membri” ai grupului infrac țional organizat.
Este important de precizat faptul c ă defini ția grupului infrac țional organizat din alin.
(6) al art. 367 din Noul Cod Penal este identic ă pân ă la un punct cu cea dat ă de Legea nr.
39/2003 în art. 2 punctul a. Ceea ce difer ă este faptul c ă în viitoarea reglementare nu se mai
precizeaz ă c ă infrac țiunea proiectat ă de grupul infrac țional organizat trebuie s ă fie una grav ă,
nici urm ărirea direct ă sau indirect ă a unui beneficiu financiar sau a altui beneciu mat erial.
Deasemenea, nu se mai precizeaz ă nici ce grup nu este considerat grup infrac țional organizat.

Sec țiunea a II-a: Competen ța în cazul desf ășur ării urm ăririi penale privind infrac țiunile
de criminalitate organizat ă.

ʂ 1. Organul de urm ărire penal ă competent s ă efectueze cercetarea și urm ărirea penal ă și
atribu țiile sale
Potrivit art. 11 din Legea 39/2003, urm ărirea penal ă cu privire la infrac țiunile
prev ăzute la art. 7 se efectueaz ă în mod obligatoriu de procuror. Prin Legea nr. 508 /2004 31 s-a
înfiin țat în cadrul Ministerului Public Direc ția de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate
Organizat ă și Terorism care, conform art. 1 alin. (1), este o s tructur ă cu personalitate juridic ă,
specializat ă în combaterea infrac țiunilor de criminalitate organizat ă și terorism, în cadrul
Parchetului de pe lâng ă Înalta Curte de Casa ție și Justi ție. Prin corelarea art. 12 alin. (1) litera
a) din acest ă lege cu art. 11 din Legea nr. 39/2003, urm ărirea penal ă a infrac țiunilor de
ini țiere, constituire a unui grup infrac țional organizat, de aderare sau sprijinire a acestu ia sub
orice form ă, precum și s ăvâr șirea de c ătre acest grup a uneia dintre infrac țiunile grave
prev ăzute în art. 2 litera b) din Legea 39/2003 (cu exce p ția celor de la punctul 15 – infrac țiuni
de corup ție, infrac țiunile asimilate acestora, precum și infrac țiunile în leg ătur ă direct ă cu
infrac țiunile de corup ție și de la punctul 20 – orice alt ă infrac țiune pentru care legea prevede
pedeapsa închisorii, al c ărei minim special este de cel pu țin 5 ani) este în competen ța

31 Publicat ă în Monitorul Oficial al României nr. 1089 din 23.1 1.2004, cu ultima modificare prin Legea nr.
202/2010 și HG nr. 54/2011;

18 procurorilor specializa ți din cadrul Direc ției de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate
Organizat ă și Terorism, indiferent de calitatea persoanei. În a cord cu art. 209 alin. (3) Cod
penal, urm ărirea penal ă se va efectua în mod obligatoriu de c ătre ace ști procurori, deoarece
este vorba de infrac țiuni date prin lege special ă în competen ța lor. Cu titlu de excep ție
anumite acte procedurale sau efectuarea unor proced ee probatorii pot fi delegate de procuror,
prin ordonan ță, organelor de cercetare penal ă32 , cum ar fi ofi țerii sau agen ții de poli ție
judiciar ă special desemna ți în acest scop.
Mai departe, referitor la domeniul care ne interes eaz ă, în art. 12 alin. (1) lit. d)-n) sunt
enumerate alte categorii de infrac țiuni ce sunt date în competen ța acestei direc ții: d)
infrac țiunile prev ăzute la titlul III, „Prevenirea și combaterea criminalit ății informatice“, al
cărții I din Legea nr. 161/2003 privind unele m ăsuri pentru asigurarea transparen ței în
exercitarea demnit ăților publice, a func țiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și
sanc ționarea corup ției, cu modific ările și complet ările ulterioare; e) infrac țiunile din domeniul
propriet ății intelectuale și industriale, dac ă sunt s ăvâr șite de persoane care apar țin unor
grupuri infrac ționale organizate sau unor asocia ții sau grup ări constituite în scopul s ăvâr șirii
de infrac țiuni; f) infracțiunile prev ăzute de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și
combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modific ările și complet ările
ulterioare, și cele din Legea nr. 300/2002 privind regimul jurid ic al precursorilor folosi ți la
fabricarea ilicit ă a drogurilor, cu modific ările și complet ările ulterioare; g) infrac țiunile
prev ăzute în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu
modific ările și complet ările ulterioare; h) infrac țiunile prev ăzute în Legea nr. 365/2002
privind comer țul electronic, republicat ă, dac ă sunt s ăvâr șite de persoane care apar țin unor
grupuri infrac ționale organizate sau unor asocia ții sau grup ări constituite în scopul s ăvâr șirii
de infrac țiuni; i) infrac țiunile prev ăzute de Legea nr. 297/2004 privind pia ța de capital, cu
modific ările și complet ările ulterioare; j) infrac țiunile prev ăzute de Ordonan ța de urgen ță a
Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobat ă cu modific ări prin
Legea nr. 243/2002, cu modific ările și complet ările ulterioare, și de Ordonan ța de urgen ță a
Guvernului nr. 112/2001 privind sanc ționarea unor fapte s ăvâr șite în afara teritoriului ță rii de
cet ățeni români sau de persoane f ără cet ățenie domiciliate în România, aprobat ă cu modific ări
prin Legea nr. 252/2002, dac ă sunt s ăvâr șite de persoane care apar țin unor grupuri
infrac ționale organizate sau unor asocia ții sau grup ări constituite în scopul s ăvâr șirii de
infrac țiuni; k) infrac țiunile privind traficul de țesuturi, celule și organe umane, dac ă sunt
săvâr șite de persoane care apar țin unor grupuri infrac ționale organizate sau unor asocia ții sau
grup ări constituite în scopul s ăvâr șirii de infrac țiuni; l) infrac țiunile de contraband ă prev ăzute

32 M. Udroiu, Procedur ă Penal ă – Partea general ă. Partea special ă, Editura C.H.Beck, Bucure ști, 2010, p. 264

19 în Codul vamal al României, indiferent de valoarea prejudiciului, dac ă sunt s ăvâr șite de
persoane care apar țin unor grupuri infrac ționale organizate sau unor asocia ții sau grup ări
constituite în scopul s ăvâr șirii de infrac țiuni; m) celelalte infrac țiuni prev ăzute în Codul vamal
al României, dac ă sunt conexe sau indivizibile cu alte infrac țiuni aflate în competen ța
Direc ției de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism; n)
infrac țiunile prev ăzute în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sanc ționarea sp ălării
banilor, precum și pentru instituirea unor m ăsuri de prevenire și combatere a finan ță rii actelor
de terorism, cu modific ările și complet ările ulterioare, dac ă banii, bunurile și valorile care au
făcut obiectul sp ălării banilor provin din s ăvâr șirea infrac țiunilor date în competen ța Direc ției
de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism.
Conform alin. (3) al aceluia și articol, pentru infrac țiunile prev ăzute la alin. (1)
săvâr șite de minori sau asupra minorilor, urm ărirea penal ă se efectueaz ă de procurori din
cadrul Direc ției de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism, anume
desemna ți de c ătre procurorul general al Parchetului de pe lâng ă Înalta Curte de Casa ție și
Justi ție.
Atribu țiile acestei Direc ții, prev ăzute în art. 2 alin (1), sunt urm ătoarele: a) efectuarea
urm ăririi penale pentru infrac țiunile prev ăzute în prezenta lege și în legile speciale; b)
conducerea, supravegherea și controlul actelor de cercetare penal ă, efectuate din dispozi ția
procurorului de c ătre ofi țerii și agen ții de poli ție judiciar ă afla ți în coordonarea Direc ției de
Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism; c) sesizarea instan țelor
judec ătore ști pentru luarea m ăsurilor prev ăzute de lege și pentru judecarea cauzelor privind
infrac țiunile date în competen ța Direc ției de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate
Organizat ă și Terorism; c1) conducerea, supravegherea și controlul activit ăților de ordin
tehnic ale urm ăririi penale, efectuate de speciali ști în domeniul economic, financiar, bancar,
vamal, informatic, precum și în alte domenii, numi ți în cadrul Direc ției de Investigare a
Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism; d) studierea cauzelor care genereaz ă
săvâr șirea infrac țiunilor de criminalitate organizat ă, trafic de droguri, criminalitate
informatic ă și terorism și a condi țiilor care le favorizeaz ă, elaborarea propunerilor în vederea
elimin ării acestora, precum și pentru perfec ționarea legisla ției penale în acest domeniu; e)
constituirea și actualizarea bazei de date vizând infrac țiunile ce sunt date în competen ța
Direc ției de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism; f) exercitarea
altor atribu ții prev ăzute de Codul de Procedur ă Penal ă și de legile speciale.
Referitor la participarea la ședin țele de judecat ă, alin. (3) al art. 2 din lege prevede c ă
procurorii parchetelor de pe lâng ă instan țele competente particip ă la judecarea oric ărei cereri
adresate instan țelor de judecat ă în cauzele de competen ța direc ției, precum și la judecarea în

20 fond și în c ăile de atac, în cauzele în care Direc ția de Investigare a Infrac țiunilor de
Criminalitate Organizat ă și Terorism a sesizat instan țele de judecat ă, punând concluzii și
exercitând c ăile legale de atac, cu excep ția cazurilor în care procurorii Direc ției de Investigare
a Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism încuno știn țeaz ă parchetul de pe lâng ă
instan ța competent ă și instan ța c ă vor participa în mod direct. Astfel, în urma unui recurs în
interesul legii promovat de c ătre Procurorul General al României pe data de 13 ma i 2009
privind admisibilitatea c ăii ordinare de atac exercitate de procurorul din ca drul Direc ției de
Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism împotriva hot ărârii
pronun țate de instan ța de judecat ă într-o cauz ă de competen ța direc ției în condi țiile în care, la
judecarea cauzei a c ărei hot ărâre este atacat ă (apelat ă ori recurat ă), a participat un procuror de
la parchetul ordinar, Înalta Curte de Casa ție și Justi ție a admis recursul și a statuat c ă este
admisibil ă calea ordinar ă de atac exercitat ă de procurorul Direc ției de Investigare a
Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism, împotriva hot ărârii pronun țate de c ătre
instan ța de judecat ă într-o cauz ă de competen ța direc ției, în condi țiile în care la judecat ă a
participat un procuror de la parchetul ordinar. 33

ʂ 2. Modul de organizare a DIICOT. Competen ța pe jurisdic ții
Conform art. 3, Direc ția de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și
Terorism este condus ă de un procuror- șef, asimilat prim-adjunctului procurorului general al
Parchetului de pe lâng ă Înalta Curte de Casa ție și Justi ție. Procurorul-șef al Direc ției de
Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism este ajutat de un procuror-
șef adjunct, asimilat adjunctului procurorului gener al al Parchetului de pe lâng ă Înalta Curte
de Casa ție și Justi ție, precum și de 2 consilieri, asimila ți consilierilor procurorului general al
Parchetului de pe lâng ă Înalta Curte de Casa ție și Justi ție.
Direc ția este organizat ă în urm ătoarele servicii, conduse de procurori șefi: serviciul de
combatere a criminalit ății organizate, serviciul de combatere a traficului de droguri, serviciul
de combatere a macrocriminalit ății financiare sau serviciul de combatere a infrac țiunilor de
terorism. 34 În anul 2010 a fost înfiin țat și Serviciul Judiciar.
Conform art. 4, Direc ția este organizat ă în structur ă central ă și structur ă teritorial ă. În
cadrul structurii centrale se organizeaz ă prin ordin al procurorului- șef al Direc ției de
Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism, servicii, birouri și
compartimente conduse de procurori- șefi. În circumscrip ția teritorial ă a parchetelor de pe
lâng ă cur țile de apel se înfiin țeaz ă prin ordin al procurorului- șef al Direc ției de Investigare a

33 Î.C.C.J, dec. nr. 21 din 12.10.2009, disponibil ă pe www.mpublic.ro;
34 Gh. Mateu ț, Tratat de procedur ă penal ă, Partea General ă, volumul I, Editura, C.H.Beck, Bucure ști, 2007, p.
319;

21 Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism servicii teritoriale conduse de
procurori-șefi. Prin ordin al procurorului- șef al Direc ției de Investigare a Infrac țiunilor de
Criminalitate Organizat ă și Terorism se pot înfiin ța sau desfiin ța birouri teritoriale în
circumscrip ția teritorial ă a parchetelor de pe lâng ă tribunale. Birourile sunt conduse de
procurori-șefi. În cazul desfiin ță rii birourilor teritoriale, personalul acestora va fi preluat în
cadrul serviciilor teritoriale în subordinea c ărora func ționeaz ă sau în cadrul celorlalte birouri
teritoriale din subordinea aceluia și serviciu teritorial.
Luând în considerare structura direc ției, repartizarea atribu țiilor în raport de nivelul
competen ței precum și criteriile gravit ății și complexit ății cauzelor prev ăzute în Codul de
procedur ă penal ă, au fost stabilite la art. 12 urm ătoarele reguli de efectuare a urm ăririi penale:
1. procurorii din structura central ă efectueaz ă urm ărirea penal ă în condi țiile în care faptele au
fost s ăvâr șite de c ătre persoanele care apar țin unor organiza ții, asocia ții sau grup ări criminale
care: a) prin activitatea lor pot aduce atingere si guran ței na ționale a României, b) dac ă
desf ășoar ă activit ăți infrac ționale cu caracter transna țional, c) ori dac ă activitatea infrac țional ă
s-a realizat sau a produs rezultate în circumscrip ția mai multor cur ți de apel; când s-a cauzat o
pagub ă mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro; când exist ă pericolul producerii ori
s-a cauzat o tulburare important ă a rela țiilor sociale la nivelul unei colectivit ăți; 2. procurorii
din cadrul structurii teritoriale au în competen ță efectuarea urm ăririi penale cu privire la
infrac țiunile s ăvâr șite în condi țiile în care: s-a cauzat o pagub ă mai mare decât echivalentul în
lei a 100.000 euro; activitatea infrac țional ă s-a desf ășurat sau și-a produs rezultatul în mai
multe jude țe din circumscrip ția aceleia și cur ți de apel. Cu privire la toate celelalte categorii de
infrac țiuni reglementate de lege, urm ărirea penal ă se va efectua de c ătre procurorii din cadrul
birourilor teritoriale din structura DIICOT.

ʂ 3. Colaborare
Pe lâng ă faptul c ă în cadrul DIICOT î și desf ășoar ă activitatea procurori speciali ști în
domeniul prelucr ării și valorific ării informa țiilor, economic, financiar, bancar, vamal,
informatic și în alte domenii, personal auxiliar de specialitat e, personal economic și
administrativ, pe lâng ă ace știa mai sunt numi ți prin ordin al procurorului- șef al Direc ției și cu
avizul mini ștrilor de resort, speciali ști cu înalt ă calificare în domeniiul prelucr ării și
valorific ării informa țiilor, economic, financiar, bancar, vamal, informat ic, precum și în alte
domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice s au de specialitate în activitatea de urm ărire
penal ă, ace știa din urm ă având calitatea de func ționar public și desf ășurându-și activitatea sub
directa conducere, supraveghere și control nemijlocit al procurorilor DIICOT. Cu pro curorii
DIICOT mai colaboreaz ă ofi țeri și agen ți de poli ție judiciar ă ce efectueaz ă numai acele acte

22 de cercetare penal ă dispuse de procurori, sub directa coordonare și controlul nemijlocit al
acestora; conform art. 9 din Legea nr. 508/2004, di spozi țiile procurorilor sunt obligatorii
pentru ace știa, iar actele întocmite de ei din dispozi ția scris ă a procurorului sunt efectuate în
numele acestuia. Cu privire la aceast ă prevedere a fost ridicat ă o excep ție de
neconstitu ționalitate prin care se sus ținea c ă atribuie organelor de poli ție judiciar ă competen ța
de a efectua acte de urm ărire penal ă în numele procurorului, f ără o limitare a categoriei
actelor procedurale ce ar putea fi întocmite în ace st mod, ceea ce permite o delegare general ă
a acestora, în flagrant ă contradic ție cu dispozi țiile Legii fundamentale. Fiind sesizat ă de c ătre
Tribunalul Bihor prin încheierea din 9 aprilie 2010 , Curtea – în urma examin ării excep ției – a
respins-o ca neîntemeiat ă. Câteva dintre argumentele sale sunt: faptul c ă în anumite cazuri
ofi țerii de poli ție judiciar ă din cadrul Direc ției de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate
Organizat ă și Terorism efectueaz ă acte de cercetare penal ă nu echivaleaz ă cu o înc ălcare a
garan țiilor dreptului la un proces echitabil ori a statut ului procurorului, consacrate prin art. 21
alin. (3) și art. 132 din Legea fundamental ă, întrucât, pe de o parte, aceast ă poli ție judiciar ă a
fost creat ă în scopul efectu ării cu celeritate și în mod temeinic a activit ăților de descoperire și
de urm ărire a infrac țiunilor de criminalitate organizat ă și terorism, iar pe de alt ă parte, actele
de cercetare ale acestor ofi țeri se efectueaz ă în numele procurorului și numai dup ă emiterea
unei dispozi ții scrise a acestuia. Totodat ă, ofi țerii și agen ții de poli ție judiciar ă î și desf ăș oar ă
activitatea sub directa conducere, supraveghere și control a/al procurorului, ceea ce d ă
expresie prevederilor art. 131 alin. (3) din Consti tu ție, potrivit c ărora parchetele conduc și
supravegheaz ă activitatea de cercetare penal ă a poli ției judiciare, în condi țiile legii. 35

ʂ 4. Probleme referitoare la competen ță. Conflictul de competen ță
Conform art. 14 alin. (1) al legii, dac ă în cursul efectu ării urm ăririi penale procurorii
parchetelor de pe lâng ă instan țele judec ătore ști constat ă c ă infrac țiunea care constituie
obiectul cauzei este una dintre infrac țiunile atribuite prin prezenta lege în competen ța
Direc ției de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism, ace știa au
obliga ția de a înainta de îndat ă dosarul procurorului competent. Cu atât mai mult, conform
alineatului urm ător, dac ă în cursul efectu ării activit ăților specifice de investigare organele de
poli ție constat ă c ă fapta care formeaz ă obiectul cauzei este una dintre infrac țiunile atribuite
prin prezenta lege în competen ța Direc ției de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate
Organizat ă și Terorism, acestea au obliga ția de a înainta de îndat ă lucrarea procurorului
competent. Cu privire la aceast ă obliga ție a organelor de poli ție este relevant ă o decizie a
Cur ții de Apel Bucure ști, sec ția a II-a penal ă, prin care a respins ca nefondat apelul declarat

35 C.C., dec. nr. 69 din 27.01.2011, în M.Of. nr. 148 din 01.03.2011, disponibil ă pe www.legalis.ro;

23 de inculpat, prin care s-a cerut restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de
sesizare, întrucât în cauz ă nu s-a dispus începerea urm ăririi penale prin rezolu ție sau proces-
verbal de sesizare din oficiu. În motivarea sa, Cur tea a precizat c ă din actele dosarului rezult ă
că organul de poli ție a efectuat acte premerg ătoare, potrivit art. 224 C.proc.pen., s-a sesizat
din oficiu, a încheiat un proces-verbal și, constatând c ă potrivit art. 21 din Legea nr.
678/2001, competen ța de efectuare a urm ăririi penale apar ține procurorului, a trimis acestuia
dosarul pentru a efectua urm ărirea penal ă. Procurorul, primind dosarul, nu a dispus încceper ea
urm ăririi penale, îns ă procesul-verbal încheiat de organul de poli ție, ca urmare a sesiz ării din
oficiu, constituie, potrivit art. 228 alin. (3) C.p roc.pen., actul de începere a urm ăririi penale,
astfel c ă dispunerea din nou de c ătre procuror, prin rezolu ție, a începerii urm ăririi penale nu
este prev ăzut ă de lege, cât ă vreme, în vederea sesiz ării din oficiu, organele de poli ție au
efectuat acte premerg ătoare și au încheiat proces-verbal, în sensul art. 228 ali n (3)
C.proc.pen. 36
În ceea ce prive ște conflictul de competen ță, conform art. 20 alin. (4) procurorul șef al
direc ției solu ționeaz ă conflictul ivit între structurile din cadrul DIICO T, iar conform alin. (5)
procurorul general al Parchetului de pe lâng ă Înalta Curte de Casa ție și Justi ție solu ționeaz ă
conflictul de competen ță ivit între Direc ția de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate
Organizat ă și Terorism și celelalte structuri din cadrul Ministerului Publi c. Str ămutarea se
poate dispune, a șa cum reiese din con ținutul art. 20 1, pentru acelea și motive și cauze
prev ăzute în Codul de Procedur ă Penal ă. Cât prive ște prorogarea de competen ță, în cazul în
care infrac țiunile scop ale grupului infrac țional organizat intr ă în concurs cu alte infrac țiuni ce
în mod obi șnuit sunt de competen ța organelor judiciare de drept comun, conform princ ipiului
”cine poate mai mult poate și mai pu țin”, toate acestea vor fi de competen ța DIICOT, cu
excep ția cazului când direc ția va dispune disjungerea cauzelor pentru urgentare a urm ăririi
unora dintre acestea.
O alt ă chestiune de actualitate prive ște cazurile de indivizibilitate sau conexitate într e
infrac țiuni ce sunt de competen ța a dou ă organe specializate: DIICOT și Direc ția Na țional ă
Anticorup ție (DNA). Problem ă este clarificat ă prin Legea 202/2010 privind unele m ăsuri
pentru accelerarea solu țion ării proceselor, care introduce art. 41 la art. 45 d in Codul de
proc.pen. Conform acestui articol, în caz de indivi zibilitate sau conexitate între infrac țiuni
pentru care competen ța apar ține Direc ției Na ționale Anticorup ție si Direc ției de Investigare a
Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism, competen ța de a efectua urm ărirea
penal ă în cauza reunit ă apar ține organului de urmarire penal ă specializat mai întâi sesizat.

36 C.A. Bucure ști, sec ția a II-a penal ă, dec. nr. 690 din 13.11.2003, Apud N. Cristu ș. Traficul de persoane,
proxenetismul, crima organizat ă – Practic ă judiciar ă, Editura Hamangiu, Bucure ști, 2006, p. 209;

24 Dispozi ția nu este aplicabil ă în situa ția în care s-a dispus disjungerea cu privire la inf rac țiunea
care atrage competen ța celeilalte structuri.

Sec țiunea a III-a: Cooperarea interna țional ă și instrumente juridice interna ționale

Infrac ționalitatea transfrontalier ă organizat ă reprezint ă o amenin țare global ă, într-o
continu ă evolu ție, fiind expresia prolifer ării unor fenomene negative, ca o consecin ță direct ă a
gestion ării ineficiente a schimb ărilor politice, economice și sociale profunde cu care s-a
confruntat Europa Central ă, de Est și Sud-Est în procesul de dispari ție a regimurilor
totalitare. 37 În ultimii ani amploarea ac țiunilor infrac ționale de tipul celor apar ținând crimei
organizate a relevat, înc ă o dat ă, c ă realitatea social ă a luat-o înaintea reglement ării legale. 38
Într-un asemenea context și aflat ă într-un spa țiu de interes strategic, actualmente
România este nu doar surs ă, ci și zon ă de tranzit și destina ție a traficului de stupefiante și
precursori, activit ăți de sp ălare a banilor, trafic ilegal de armament, muni ție, materii explozive
și radioactive, trafic de produse contraf ăcute etc. 39
În compara ție cu alte domenii ale criminalit ății, criminalitatea organizat ă a început
relativ recent s ă fie prevenit ă și combătut ă de acte legislative la nivel european. Un prim
demers a fost, dup ă anii ’90, elaborarea proiectului Corpus Iuris care, în concuren ță cu
modelul american, dorea s ă lupte cu fenomenul criminalit ății organizate. La 1 februarie 1993,
Tratatul de la Maastricht de înfiin țare a Comunit ății Europene a constituit și punctul de
pornire pentru prevenirea și combaterea criminalit ății organizate. Astfel, Ac țiunea Comun ă
privind Unitatea Antidrog a Europol din 10 martie 1 995, organism instituit prin Tratatul de la
Maastricht, este unul din documentele care men ționeaz ă expres necesitatea luptei împotriva
crimei organizate, urmând ca statele s ă continue în acela și an cu semnarea Conven ției
Europol, intrat ă în vigoare în 1999. Un alt act normativ important în materie l-a constituit
Ac țiunea comun ă nr. 96/277/J.A.I. privind magistra ții de leg ătur ă, ce înt ărea instrumentele de
cooperare judiciar ă a statelor membre mai ales cu privire la activit ățile de criminalitate
organizat ă. Deasemenea, cel mai important document pentru com unitatea interna țional ă îl
constituie Conven ția Na țiunilor Unite împotriva criminalit ății transna ționale organizate 40 ,
adoptat ă de Adunarea General ă pe 15 noiembrie 2000 care, conform art. 3, se apli c ă
infrac țiunilor de participare la un grup infrac țional organizat, de sp ălare a produsului

37 G.V. Sab ău, op.cit., p.317;
38 I. Lascu, op.cit., p.95;
39 G.V. Sab ău, op.cit., p. 317;
40 Ratificat ă de România prin Legea nr.565/2002 publicat ă în M.Of., nr. 813 din 8 noiembrie 2002;

25 infrac țional, de corup ție și de împiedicare a bunei func țion ări a justi ției. Pe lâng ă aceasta a
fost semnat ă la 8 noiembrie 1990 Conven ția european ă privind sp ălarea, descoperirea,
sechestrarea și confiscarea produselor infrac țiunii 41 .
În alte domenii, mai semnal ăm urm ătoarele acte normative europene: privind categoria
infrac țiunilor de trafic de fiin țe umane, Decizia-cadru 2002/629/JAI a Consiliului E uropean
privind combaterea traficului de fiin țe umane și Directiva 2004/81/CE; în domeniul traficului
ilicit de droguri și precursori, semnal ăm Decizia-cadru a Consiliului nr.2005/212/J.A.I. di n 24
februarie 2005 asupra confisc ării profiturilor, a mijloacelor și a propriet ăților ob ținute în urma
activit ăților infrac ționale, Recomandarea Consiliului nr. 515 din 25 apr ilie 2002 privind
îmbun ătățirea metodelor de investigare în lupta împotriva cr iminalit ății organizate legate de
traficul organizat de droguri, plus alte recomand ări, rezolu ții, directive și ac țiuni comune.
Pe de alt ă parte, în legisla ția român ă au fost transpuse principalele reguli juridice car e
se doresc a fi armonizate și unitar aplicate pe teritoriul Uniunii Europene, f acilitându-se astfel
prevenirea și combaterea regional ă a criminalit ății. În acest sens, Legea nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciar ă în materie penal ă42 a îmbinat normele comunitare cu cele ale Consiliul ui
Europei în domeniu, reglementând: extr ădarea, transferul de proceduri în materie penal ă,
recunoa șterea și executarea hot ărârilor în materie penal ă, transferul persoanelor condamnate,
comisiile rogatorii, înf ățișarea martorilor, a exper ților și a persoanelor urm ărite, comunicarea
actelor de procedur ă care se întocmesc sau se depun într-un proces pena l, cazierul judiciar,
executarea mandatului european de arestare. 43
În vederea cooper ării interna ționale, art. 22 din Legea nr. 508/2004 prevede c ă în
vederea consult ării reciproce cu organisme similare din alte ță ri, în cazul infrac țiunilor de
competen ța Direc ției de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism și
al schimbului de date și informa ții cu privire la cercetarea acestor infrac țiuni, se constituie un
birou de asisten ță judiciar ă interna țional ă, care func ționeaz ă în cadrul DIICOT, în
subordonarea direct ă a procurorului- șef. Dispozi ții privind cooperarea interna țional ă g ăsim și
în art. 24-26 din Legea nr. 39/2003. Conform art. 2 4 alin. (1), Ministerul de Interne,
Ministerul Justi ției și Ministerul Public coopereaz ă în mod direct și nemijlocit, în condi țiile
legii și cu respectarea obliga țiilor decurgând din instrumentele juridice interna ționale la care
România este parte, cu institu țiile având atribu ții similare din alte state, precum și cu
organiza țiile interna ționale specializate în domeniu. La alineatul (2) se precizeaz ă scopul
organiz ării și desf ășur ării acestei cooper ări, acela al prevenirii și combaterii infrac țiunilor

41 Textul actului publicat în M.Of. nr. 353/28 mai. 2 002;
42 Publicat ă în M.Of. nr. 594 din 1.07.2004, cu modific ările și complet ările ulterioare;
43 A.-I. Popescu, Traficul de persoane – Implica ții juridico-penale , Editura Universit ății ”Al. I. Cuza”, Ia și,
2010, p. 295;

26 transna ționale s ăvâr șite de grupuri infrac ționale organizate iar, pentru îndeplinirea acestuia ,
sunt puse la dispozi ție o serie de m ăsuri și instrumente juridice: asisten ța judiciar ă
interna țional ă în materie penal ă, extr ădarea, identificarea, blocarea, sechestrarea și confiscarea
produselor și instrumentelor infrac țiunii, desf ăș urarea anchetelor comune, schimbul de
informa ții, asisten ța tehnic ă sau de alt ă natur ă pentru culegerea și analiza informa țiilor,
formarea personalului de specialitate, precum și alte asemenea activit ăți. În art. 25 alin. (1) se
prev ăd unele m ăsuri ce pot fi luate de autorit ățile competente în domeniul confisc ării:
primirea, transmiterea și executarea deciziilor de confiscare ale autorit ăților competente
str ăine, la cererea acestora, formulate în condi țiile legii, precum și dispunerea confisc ării
bunurilor, în condi țiile prezentei legi, în cazul în care exist ă o solicitare în acest sens din
partea unei autorit ăți competente str ăine. În fine, art. 26 reglementeaz ă posibilitatea
desf ășur ării unor anchete comune pe teritoriul României la s olicitarea autorit ăților române sau
ale altor state, în baza tratatelor încheiate între acestea, în scopul prevenirii și combaterii
infrac țiunilor transna ționale s ăvâr șite de grupuri infrac ționale organizate.
Conform raportului de activitate al DIICOT pe anul 2010 publicat pe siteul acestei
institu ții, Biroul pentru cooperare, reprezentare și asisten ță judiciar ă interna țional ă a colaborat
cu autorit ăți judiciare din 42 de state, printre care se num ără Australia, Belgia, Fran ța, Italia,
Germania și Republica Moldova. Cele mai multe solicit ări de cooperare judiciar ă au fost
formulate în cauze de criminalitate informatic ă și fraud ă cu c ărți de credit, trafic de persoane,
minori și migran ți, trafic de droguri și contraband ă. Spre exemplu, Procuratura de pe lâng ă
Tribunalul Milano a formulat o cerere într-o cauz ă în care se efectuau cercet ări cu privire la
activitatea unui grup infrac țional organizat, format din 15 cet ățeni români, italieni și egipteni,
specializat în comiterea de infrac țiuni informatice. Autorit ățile italiene au solicitat prin
comisie rogatorie identificarea unor persoane care utilizau posturi telefonice române ști,
interceptarea unor convorbiri și comunica ții purtate de la numerele de telefon utilizate de
inculpa ți, informa ții privind rulajul unor conturi bancare și c ărți de credit, precum și
informa ții legate de bunuri mobile și imobile caziere etc. Cu aceast ă ocazie s-au efectuat 5
perchezi ții simultane în Râmnicu-Vâlcea, Sibiu, Pite ști, concomitent cu punerea în executare
a 4 mandate europene de arestare apoi, la o alt ă dat ă, înc ă una în Sibiu urmat ă de executarea
alui mandat european de arestare, cu ocazia perchez i țiilor fiind ridicate laptop-uri, hard-disk-
uri portabile, dispozitive USB, telefoane mobile, c artele telefonice SIM, procedându-se și la
indisponibilizarea unor bunuri mobile și imobile apar ținând inculpa ților români. 44

44 Raport de activitate a DIICOT pe anul 2010, p. 143 -146, disponibil pe www.diicot.ro;

27 Cap. al II-lea: Declan șarea urm ăririi penale
Sec țiunea I: Sesizarea organului de urm ărire penal ă

ʂ 1. Obiectul și limitele urm ăririi penale
Potrivit art. 200 C.pen., urm ărirea penal ă are ca obiect strângerea probelor necesare cu
privire la existen ța infrac țiunilor (în cazul nostru, a celor de criminalitate organizat ă), la
identificarea f ăptuitorilor și la stabilirea r ăspunderii acestora, pentru a se constata dac ă este
sau nu cazul s ă se dispun ă trimiterea în judecat ă.
Conform unei opinii care constat ă caracterul incomplet al definirii obiectului urm ăririi
penale, urm ătoarea defini ție ar p ărea corespunz ătoare: ”Urm ărirea penal ă are ca obiect
strângerea probelor necesare cu privire la existen ța infrac țiunilor, la identificarea f ăptuitorilor
și la stabilirea r ăspunderii penale și civile a acestora, precum și inculparea celor vinova ți și
trimiterea lor în judecat ă penal ă”. Conform aceleia și opinii, definindu-se astfel obiectul
urm ăririi penale se includ în el și actele de dispozi ție ale procurorului prin care învinuitul sau
inculpatul este tras la r ăspundere și trimis în judecat ă penal ă, acte de urm ărire care au
determinat, de altfel, denumirea întregii activit ăți preliminare judec ății. 45 Pe lâng ă acestea, se
includ și aspectele privind latura civil ă a cauzei, atunci când ac țiunea se exercit ă din oficiu.
Momentul de debut este cel al începerii urm ăririi penale, dispus ă în condi țiile art. 228
C.proc.pen. Finalul fazei urm ăririi penale este marcat de încetarea activit ății organelor
judiciare și a celorlal ți participan ți proprii acestei faze și trecerea în faza urm ătoare sau, pur și
simplu, constatarea unor cauze ce duc la finalizare a activit ăților procesuale și, implicit,
finalizarea procesului penal în acel moment. 46

ʂ 2. Modurile de sesizare a organului de urm ărire penal ă
Declan șarea urm ăririi penale presupune, în primul rând, ca organul de urm ărire penal ă
să aib ă cuno știn ță despre s ăvâr șirea unei fapte prev ăzute de lege. 47 Prin mod de sesizare a
organului de urm ărire penal ă se în țelege mijlocul prin care acesta ia cuno știn ță, în condi țiile
legii, despre s ăvâr șirea unei infrac țiuni, determinând obliga ția acestuia de a se pronun ța cu
privire la începerea urm ăririi penale referitoare la acea infrac țiune. 48
Cu privire la modurile de sesizare a infrac țiunilor s ăvâr șite de un grup infrac țional
organizat, modurile de sesizare sunt: externe – plâ ngerea, denun țul și sesizarea din partea
persoanelor cu func ții de conducere sau a unor func ționari, precum și interne, adic ă sesizarea

45 G.Gr. Theodoru, Tratat de Drept procesual penal , edi ția a 2-a, Editura Hamangiu, Bucure ști, 2008, p. 550;
46 A. Cri șu, Drept procesual penal , Editura Hamangiu, Bucure ști, 2011, p. 382;
47 S. Siserman, Drept procesual penal – partea special ă, Editura Albastr ă, Cluj-Napoca, 2008, p. 41;
48 G.Gr. Theodoru, op.cit., p. 581;

28 din oficiu, toate prev ăzute în art. 221 C.proc.pen. Într-o alt ă clasificare, modurile externe
posibile în acest caz sunt și moduri generale, deoarece ele nu sunt indispensab ile pentru
începerea urm ăririi penale, putând fi înlocuite cu sesizarea din oficiu. Plângerea prealabil ă nu
este posibil ă în cazul acestor infrac țiuni care, dup ă cum am v ăzut, sunt de o mare gravitate.
Plângerea este reglementat ă de art. 222 C.proc.pen., modificat prin Legea nr.
202/2010 Conform alin. (1), plângerea este încuno știn țarea f ăcut ă de o persoan ă fizic ă sau de
o persoan ă juridic ă, referitoare la o v ătămare ce i s-a cauzat prin infrac țiune. Spre exemplu,
plângerea din partea victimelor traficului de perso ane s ăvâr șit de un grup infrac țional
organizat este condi ționat ă cel mai adesea de încrederea pe care acestea o man ifest ă fa ță de
autorit ăți și de protec ția și asisten ța pe care, acestea o ofer ă, la rândul lor, persoanelor
vătămate. 49
Denun țul este reglementat de art. 223 C.pro.pen. deasemenea modificat prin Legea
nr.202/2010; la alin. (1) se prevede c ă denun țul este încuno știn țarea f ăcut ă de c ătre o persoan ă
fizic ă sau de c ătre o persoan ă juridic ă despre s ăvâr șirea unei infrac țiuni.
Sesizarea f ăcut ă de persoana cu func ții de conducere sau cu atribu ții de control ori de
către anumi ți func ționari constituie un alt mod de sesizare extern ă și general ă, reglementat în
art. 227 C.proc.pen. Mai mult decât atât, Legea nr. 508/2004 prevede la art. 13 dispozi ții
speciale în acest sens; astfel, persoanele cu atrib u ții de conducere sau de control sunt obligate
să sesizeze Direc ția de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism cu
privire la orice date sau informa ții din care rezult ă c ă s-a s ăvâr șit una dintre infrac țiunile
atribuite prin prezenta lege în competen ța DIICOT. În aceste situa ții, cele cu atribu ții de
control sunt obligate ca în cursul efectu ării actului de control s ă procedeze la asigurarea și
conservarea urmelor infrac țiunii, a corpurilor delicte și a oric ăror mijloace de prob ă ce pot
servi organelor de urm ărire penal ă. Deasemenea, Serviciile și organele specializate în
culegerea și prelucrarea informa țiilor au obliga ția de a pune de îndat ă la dispozi ția DIICOT
toate datele și informa țiile de ținute în leg ătur ă cu s ăvâr șirea infrac țiunilor prev ăzute la art. 12.
Acestea, la cererea procurorului- șef al DIICOT sau a procurorului anume desemnat de a cesta,
îi vor pune la dispozi ție toate datele și informa țiile neprelucrate. Nerespectarea tututor
obliga țiilor prev ăzute în acest articol atrage r ăspunderea juridic ă a acestor organe.
Sesizarea din oficiu este modalitatea cea mai uzitat ă, autorit ățile judiciare, pe baza
activit ăților specifice ob ținând informa ții proprii, prin colaborare cu alte autorit ăți din țar ă sau
cu partenerii din str ăin ătate, atunci când activitatea infrac țional ă de trafic (spre exemplu) are
un caracter transfrontalier. 50 Acest mod de sesizare are loc când, prin alte c ăi decât

49 A.-I. Popescu, op.cit., p. 284;
50 idem;

29 modalit ățile generale sau speciale prev ăzute de lege, organul de urm ărire penal ă afl ă despre
săvâr șirea unei infrac țiuni. Iat ă câteva din aceste c ăi: constat ările proprii provenite din
culegerea de informa ții sau a cercet ării altor cauze penale, în baza obliga țiilor de serviciu,
denun țuri anonime confirmate, informa țiile din pres ă, radio sau televiziune, constatarea
infrac țiunilor flagrante sau din discu țiile purtate în cadrul unor adun ări cet ățene ști. Mai înainte
ca organul de urm ărire penal ă s ă se sesizeze din oficiu, datele despre s ăvâr șirea infrac țiunii
trebuie verificate și consemnate într-un proces verbal.

Sec țiunea a II-a: Actele premerg ătoare

ʂ 1. No țiune, sfer ă de cuprindere, delimit ări. Organele abilitate s ă le efectueze
Conform art. 224 C.proc.pen. și opiniilor din literatura de specialitate, actele
premerg ătoare sunt investiga țiile efectuate de c ătre procuror, organele de cercetare penal ă sau
de alte organe de stat cu atribu ții în domeniul informa ției, care se situeaz ă procedural înainte
de începerea urm ăririi penale și au ca scop luarea hot ărârii de a se începe sau nu urm ărirea
penal ă. Art. 224 constituie dreptul comun în materie, fii nd aplicabil deci, atunci când norme
cu caracter special nu prev ăd altfel, și în cazul infrac țiunilor de criminalitate organizat ă.
Actele premerg ătoare efectuate în conformitate cu scopul men ționat realizeaz ă
urm ătoarele obiective: completeaz ă informa țiile organelor de cercetare pentru a le aduce la
nivelul unor cuno știn țe și constat ări care s ă determine începerea urm ăririi penale, verific ă
informa țiile de ținute confirmând sau infirmând concordan ța acestora cu realit ățile faptice ale
cauzei și fundamenteaz ă convingerea organului de cercetare și procurorului pentru a se ajunge
potrivit normelor din art. 228 alin (4) și (6) C.proc.pen. la solu ția de a nu se începe urm ărirea
penal ă.51 Aceasta deoarece informa țiile ob ținute de c ătre organele de urm ărire penal ă în urma
unei plângeri, a unui denun ț sau chiar a celui din oficiu nu sunt suficiente pe ntru a conduce la
hot ărârea de a se începe sau nu urm ărirea penal ă.
Actele premerg ătoare sunt acte procedurale sui generis , deci au o natur ă juridic ă
proprie; sunt efectuate înainte ca procesul penal s ă fie început, dar în scopul începerii
acestuia; sunt efectuate și f ără o reglementare procedural ă, dar unele trebuie s ă respecte legea
de procedur ă penal ă; chiar și actele premerg ătoare care nu au o reglementare procedural ă,
pentru a-și atinge scopul, trebuie consemnate într-un proces verbal, cu valoare de mijloc de
prob ă, care este un act procedural penal. 52

51 I. Gorg ăneanu, Considera ții privind actele premerg ătoare efectuate de organele de urm ărire penal ă, în
R.R.D. nr. 1/1974, p.31-38, Apud T. Mrejeru, B. Mrejeru, Urm ărirea penal ă – aspecte teoretice și jurispruden ța
în materie, Editura Universitar ă, Bucure ști, 2007, p. 57;
52 G.Gr. Theodoru, op.cit., p. 559;

30 Din modul de redactare a textului legal, rezult ă c ă actele premerg ătoare sunt
facultative. Ele nu se efectueaz ă dac ă sesizarea con ține date suficiente pentru începerea
urm ăririi penale. 53
Din cele precizate pân ă acum, rezult ă c ă actele premerg ătoare se situeaz ă temporal
între sesizarea organului de urm ărire penal ă și începerea urm ăririi penale, asupra necesit ății
efectu ării lor, procurorul din cadrul DIICOT pronun țându-se prin rezolu ție. Conform alin. (3)
al aceluia și art. 224, procesul-verbal prin care se constat ă efectuarea unor acte premerg ătoare
poate consitui mijloc de prob ă în cursul procesului penal.
Pentru a realiza o delimitare a actelor ce pot fi e fectuate în aceast ă faz ă, este important
de precizat c ă este interzis ă efectuarea actelor procesuale și procedurale care presupun ca
urm ărirea penal ă s ă fie început ă: audierea învinuitului/inculpatului pe formular ti pizat,
expertize tehnico- știin țifice, judiciare, contabile, medico-legale, luarea unor m ăsuri
procesuale, a unor m ăsuri preventive, a m ăsurilor de siguran ță și asigur ătorii, efectuarea
perchezi ției domicialiare sau efectuarea unui mandat de aduc ere a învinuitului/inculpatului.
Din practica organelor de urm ărire penal ă ale poli ției și din prevederile Codului de procedur ă
penal ă, rezult ă c ă în scopul începerii urm ăririi penale se efectueaz ă urm ătoarele acte
premerg ătoare: audierea p ărții v ătămate, a f ăptuitorului doar pe coal ă alb ă, a martorilor
oculari și asisten ți, întocmirea fi șei de eviden ță a datelor de stare civil ă a persoanei în cauz ă,
întocmirea cazierului judiciar pentru f ăptuitor, ob ținerea de referin țe, caracteriz ări scrise ale
minorului de la școal ă și vecini, efectuarea cercet ării la fa ța locului și întocmirea unei plan șe
foto cu cele constatate, recunoa șteri din grup sau album foto, constat ări, controale economice,
inventarieri, revizii, perchezi ție corporal ă sau asupra vehiculelor. 54 Spre exemplu, în cazul
infrac țiunilor de criminalitate organizat ă în sfera traficului de persoane și proxenetism, se
dispun adesea filaje, efectuarea de cercet ări la fa ța locului și fotografii în scopul recunoa șterii
din acestea a persoanelor implicate. Multe din acte le premerg ătoare care se efectueaz ă sunt
consacrate în Codul de procedur ă penal ă și care deci nu pot fi s ăvâr șite decât în condi țiile
prev ăzute de lege 55 (spre exemplu, constat ările medico-legale și perchezi țiile ce reclam ă
urgen ță).
Conform dispozi țiilor art. 224, alin. 2, și art. 224 1, alin. 2 din C.proc.pen. actele
premerg ătoare pot fi efectuate de c ătre: organele de urm ărire penal ă (de cercetare penal ă în
general cât și de procuror), lucr ători operativi din Ministerul de Interne anume dese mna ți în
acest scop, lucr ători operativi din celelalte organe de stat anume d esemna ți cu atribu ții în

53 N. Volonciu, Al. Țuculeanu, Codul de procedur ă penal ă comentat. Art. 200-286. Urm ărirea penal ă, Editura
Hamangiu, Bucure ști, 2007, p. 51;
54 M. Dumitru, Ghid de cercetare penal ă, Ed. C.H.Beck, Bucure ști, 2009, p. 15-16;
55 C. Popa, Rolul și importan ța actelor premerg ătoare în procesul penal , Editura Institutul de ecologie social ă și
protec ție uman ă, Bucure ști, 2002, p. 72-73;

31 domeniul siguran ței na ționale, investigatori sub acoperire anume desemna ți din cadrul
Ministerului de Interne, investigatori sub acoperir e anume desemna ți din cadrul organelor de
stat, care desf ășoar ă activit ăți de informa ții pentru realizarea siguran ței na ționale. 56 Art. 6 din
Legea nr. 51/1991 stabile ște c ă organele de stat cu atribu ții în domeniul siguran ței na ționale
sunt: SRI, SIE, SPP, MAP, MAI, Ministerul Justi ției, prin structuri interne specializate.
Pentru ca aceste organe s ă poat ă efectua acte premerg ătoare trebuie s ă fie îndeplinite
cumulativ, urm ătoarele condi ții: s ă fie desemnate în acest scop, s ă priveasc ă fapte care
constituie amenin țări la adresa siguran ței na ționale, s ă existe o autoriza ție din partea
procurorului, în cazul efectu ării unor acte (art. 13). 57
În privin ța infrac țiunilor de competen ța DIICOT, art. 15 din Legea prevede c ă Direc ția
de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism este autorizat ă s ă
de țin ă și s ă foloseasc ă mijloace adecvate pentru ob ținerea, verificarea, prelucrarea, stocarea și
descoperirea informa țiilor privitoare la infrac țiunile date în competen ța sa, în condi țiile legii.
Orice date și informa ții ce excedeaz ă competen ței direc ției se transmit autorit ăților abilitate
prin lege. Tot cu privire la actele premerg ătoare efectuate de c ătre direc ție, art. 16 alin. 2
prevede c ă procurorii DIICOT pot dispune s ă li se comunice, în original sau în copie, orice
date, informa ții, înscrisuri, documente bancare, financiare ori c ontabile și altele asemenea,
oric ărei persoane care le de ține ori de la care eman ă, aceasta fiind obligat ă s ă se conformeze,
în condi țiile alin. (1), sub sanc țiunea r ăspunderii juridice, potrivit alin. 3.

ʂ 2. Actele premerg ătoare efectuate de investigatorii sub acoperire
Dezvoltarea crimei organizate […] a determinat leg iuitorul s ă adopte o serie de m ăsuri
procesuale, întrucât mijloacele clasice de cercetar e a infrac țiunilor au fost dep ășite prin
caracterul închis al acestor activit ăți ilicite, astfel c ă s-a impus ca anumite persoane s ă fie
infiltrate în rândul trafican ților (spre exemplu), de unde s ă culeag ă informa ții și s ă adune
probe care, ulterior, s ă poat ă fi folosite în cadrul procedurii judiciare. 58 Aceast ă practic ă de
infiltrare a investigatorilor sub acoperire – undercover – este una dintre cele mai eficiente
împotriva infrac țiunilor de criminalitate organizat ă dar care, în acela și timp, are profunde
implica ții pe plan procesual penal și al drepturilor si libert ăților individuale ale individului.
Investigatori sub acoperire sunt lucr ători operativi din cadrul poli ției judiciare care, în
vederea începerii urm ăririi penale, strâng date privind existen ța infrac țiunii și identificarea
persoanelor fa ță de care exist ă presupunerea c ă au s ăvâr șit o infrac țiune, în baza autoriza ției

56 P. Buneci, Drept procesual penal, partea special ă, Editura Universitar ă, Bucure ști, 2009, p. 63;
57 S. Siserman, op.cit., p. 222;
58 I. Gârbule ț, Traficul și consumul ilicit de droguri – studiu de legisla ție, doctrin ă și jurispruden ță, Ed.
Hamangiu, Bucure ști, 2008, p. 270;

32 emise de procuror; nu pot fi investigatori sub acop erire persoanele care î și desf ășoar ă
activitatea în cadrul organelor de stat cu atribu ții în domeniul siguran ței na ționale. 59
Ini țial introdus în cercetarea infrac țiunilor privind traficul și consumul ilicit de droguri
(Legea mr. 143/2000), acest procedeu probator a fos t extins în sfera traficului de persoane
(Legea nr. 678/2001) și prevenirii și combaterii criminalit ății organizate. Astfel, în art. 17 din
Legea nr. 39/2003 se prevede c ă în cazul în care exist ă indicii temeinice c ă s-a s ăvâr șit sau c ă
se preg ăte ște s ăvâr șirea unei infrac țiuni grave de c ătre unul sau mai mul ți membri ai unui grup
infrac țional organizat, care nu poate fi descoperit ă sau ai c ărei f ăptuitori nu pot fi identifica ți
prin alte mijloace, pot fi folosi ți, în vederea strângerii datelor privind s ăvâr șirea infrac țiunii și
identificarea f ăptuitorilor, poli țiști sub acoperire din cadrul structurilor specializa te ale
Ministerului de Interne. Dispozi ții asem ănătoare g ăsim și în art. 17 din Legea nr. 508/2004,
care prevede c ă atunci când exist ă indicii temeinice privind s ăvâr șirea sau preg ătirea unei
infrac țiuni atribuite prin lege DIICOT se pot folosi colab oratori și informatori ai poli ției
judiciare, în condi țiile Codului de procedur ă penal ă și a altor legi speciale. Institu ția a fost
introdus ă prin Legea nr. 281/2003 și în Codul de procedur ă penal ă. Conform defini ției art.
224 1 C.proc.pen. coroborat cu art. 17 alin. 2 din Legea nr. 508/2004, investigatorii sub
acoperire sunt ofi țeri sau agen ți de poli ție judiciar ă special desemna ți în acest scop și, cu
autorizarea motivat ă a procurorilor DIICOT, pot efectua investiga ții în cazul infrac țiunilor
prev ăzute în legea men ționat ă.
Atribuindu-se investigatorului o alt ă identitate prin schimbarea numelui, domiciliului
și st ării civile în scopul desf ășur ării activit ății, se observ ă c ă legea procesual penal ă permite
”fabricarea” unei identit ăți nereale, care coexist ă cu cea real ă.60 Aici apar problemele ce
privesc: institu ția ce trebuie s ă întocmeasc ă noile acte de identitate, modalit ățile și temeiul
dobândirii de c ătre investigator a noului domiciuliu și loc de munc ă, a altor rude, institu ția sau
persoana ce va suporta aceste costuri, cum se reali zeaz ă coresponden ța dintre noul num ăr de
înmatriculare al automobilului cu cel al noii adres e și chestiuni care ar putea constitui
impedimente în exercitarea efectiv ă a activit ății.
Condi țiile cumulative ce trebuie s ă fie îndeplinite de o persoan ă fizic ă pentru a fi
investigator sub acoperire sunt, conform doctrinei, urm ătoarele: s ă aib ă calitatea de poli țist,
acesta s ă fie special desemnat s ă efectueze activit ăți specifice printr-un ordin intern al
conduc ătorului institu ției din care face parte, s ă-și exercite consim țământul în acest sens și s ă
fie autorizat de procurorul care desf ășoar ă urm ărirea penal ă, anume desemnat de procurorul
șef al DIICOT.

59 M. Udroiu, op.cit., p. 274;
60 D. Voica, Investigatorul sub acoperire, o nou ă institu ție a dreptului procesual penal român, în Revista
”Dreptul”, nr. 5/2004, p. 8;

33 Deasemenea, pentru autorizarea investigatorului su b acoperire se cer îndeplinite
următoarele condi ții de fond: s ă existe indicii temeinice și concrete c ă a fost s ăvâr șit ă sau c ă
se preg ăte ște comiterea unei infrac țiuni, indiciile temeinice s ă priveasc ă s ăvâr șirea unei
infrac țiuni prev ăzute în art. 224 1 alin. 1 – în cazul nostru acestea s ă fie s ăvâr șite de c ătre un
grup infrac țional organizat, infrac țiunea s ă nu poat ă fi descoperit ă sau f ăptuitorii identifica ți
prin alte mijloace de prob ă iar scopul folosirii investigatorilor acoperi ți const ă în descoperirea
faptelor, identificarea autorilor și ob ținerea mijloacelor de prob ă. În art.68 C.proc.pen. sunt
definite ”indiciile temeinice”, în schimb sintagma de ”indicii concrete” ridic ă probleme
privind limita de la și pân ă la care se încadreaz ă. Doctrina apreciaz ă c ă se vorbe ște despre
indiciile temeinice și concrete doar pentru a se accentua gradul acestor indicii, care s ă
dep ășeasc ă nivelul abstract și general al cadrului reglement ării, reprezentând în acela și timp
un impediment în atragerea procedurii în dreptul co mun. Cu privire la infrac țiunile enumerate
în art. 224 1 alin. 1, se consider ă c ă principiul subsidiarit ății s-a introdus numai în cazul altor
infrac țiuni grave, cu în țelesul din art. 2 lit. b din Legea nr. 39/2003, deo arece în cazul acestora
denun țul sau plângerea se depun foarte rar, niciunul din participan ți neavând interes în
descoperirea faptelor și f ăptuitorului, iar din analiza materialului informati v trebuie s ă rezulte
că nu exist ă alte c ăi, mijloace sau metode pentru descoperirea faptelor , a preg ătirii acestora, și
a identific ării autorilor.61 Pentru a se putea emite ordonan ța motivat ă de autorizare a
investigatorilor sub acoperire nu este suficient ă doar suspiciunea organelor de urm ărire
penal ă, bazate pe unele presupuneri care, oricât de rezon abile ar putea p ărea la un moment
dat, s-ar putea dovedi în final ca fiind subiective , ci trebuie ca temeinicia indiciilor s ă fie
concretizat ă, obiectivizat ă în unele elemente de fapt de natur ă material ă, care, de și nu
constituie mijloace materiale de prob ă, s ă poat ă conduce indubitabil la acestea. 62
Etapele și condi țiile procedurii autoriz ării, prev ăzute atât în art. 224 2 C.proc.pen. cât și
în Legea nr. 508/2004, se refer ă la cererea de autorizare, competen ța de a autoriza prin
ordonan ță motivat ă investigatorii ce apar ține procurorilor DIICOT care efectueaz ă urm ărirea
penal ă, forma și cuprinsul cererii de autorizare, precum și cele privind durata autoriz ării – care
nu poate fi mai mare de 60 de zile – și prelungirea ei – care trebuie s ă aib ă maxim 30 de zile –
durata total ă a acestui procedeu probatoriu neputând dep ăși 1 an.
Cât prive ște activitatea pe care o desf ășoar ă investigatorii sub acoperire, legea doar
precizeaz ă scopul acesteia; în art. 224 3 se prevede c ă datele și informa țiile ob ținute de
investigatorul sub acoperire pot fi folosite numai în cauza penal ă și în leg ătur ă cu persoane la
care se refer ă autoriza ția emis ă de procuror și c ă acestea vor putea fi folosite și în alte cauze

61 G.V. Sab ău, op.cit., p. 407;
62 D. Soare, Investigatorii sub acoperire. Reflec ții critice, în Revista de Drept Penal, nr. 2/2008, p. 136;

34 sau în leg ătur ă cu alte persoane, dac ă sunt concludente și utile. Printre opera țiunile specifice
acestora se reg ăsescc opera țiuni cum ar fi livrarea supravegheat ă, pseudo-cump ărarea și
pseudo-vânzarea, adic ă prezentarea ca un poten țial cump ărător sau vânz ător de droguri,
precum flash-roll-ul, adic ă expunerea unor sume de bani de c ătre investigatorul cump ărător,
poten țialului vânz ător de substan țe interzise, în scopul simul ării cump ărării acestor
substan țe. 63 Conform art. 224 alin. 3 C.pen. și art. 17 alin 2 din Legea nr. 508/2004,
activitatea investigatorilor sub acoperire și colaboratorilor acestora se consemneaz ă într-un
proces verbal ce poate constitui mijloc de prob ă. Mijloacele de prob ă ob ținute de
investigatorii sub acoperire, în cazul în care nu s unt audia ți de instan ță, nu pot fi re ținute de
către instan ță exclusiv sau într-o m ăsur ă determinant ă pentru a fundamenta o hot ărâre de
condamnare, fiind necesar ă coroborarea acestora cu alte mijloace de prob ă din care s ă rezulte
direct sau indirect s ăvâr șirea infrac țiunii. 64 În acest sens s-a pronun țat printr-o decizie Înalta
Curte de Casa ție și Justi ție, statuând c ă nu poate fi re ținut ă vinov ăția unui inculpat dac ă între
declara țiile investigatorului sub acoperire și ale colaboratorului date în cursul urm ăririi penale
și cele date de ace știa în cursul cercet ării judec ătore ști exist ă contradic ții care creeaz ă dubii
privind situa ția de fapt cu care a fost sesizat ă instan ța de judecat ă, iar în afara acestor
declara ții nu exist ă nicio prob ă din care s ă rezulte participarea inculpatului la s ăvâr șirea
infrac țiunii.65 Deasemenea, în art. 224 4 sunt prev ăzute și m ăsurile de protec ție a acestor
investigatori.
O problem ă foarte important ă de interpretare și aplicare este dat ă de faptul c ă
activitatea investigatorilor sub acoperire este lim itat ă de art. 68 alin. 2 C.proc.pen., în care se
prevede c ă este oprit a determina o persoan ă s ă s ăvâr șeasc ă sau s ă continue s ăvâr șirea unei
fapte penale, în scopul ob ținerii unor probe. Caracterul ”ocult” al activit ății investigatorului
sub accoperire a presupus adesea participarea sau c el pu țin implicarea în activit ățile
infrac ționale desf ășurate de persoanele vizate de investiga țiile organelor judiciare. Aceast ă
participa ție are drept scop tocmai strângerea probelor (de ex emplu, cump ărarea unor cantit ăți
de stupefiante de la persoane b ănuite c ă fac trafic de droguri). În aceste situa ții se pune
întrebarea dac ă investigatorul trebuie s ă adopte o atitudine pur pasiv ă în activitatea sa sau
poate trece peste acest ”prag”, asumându- și un rol activ și determinând persoana cu care vine
în contact s ă s ăvâr șeasc ă fapta ilicit ă.66 O spe ță foarte important ă în aceast ă materie cu care a
fost sesizat ă Curtea European ă a Drepturilor Omului este Teixeira de Castro c. Po rtugaliei (nr.
44/1997/828/1034). Reclamantul s-a adresat C.E.D.O. , sus ținând c ă a fost provocat de doi

63 Gh. Mateu ț, Protec ția martorilor. Utilizarea martorilor anonimi înfa ța organelor procesului penal, Ed.
Lumina Lex, Bucure ști, 2003, p. 97, Apud G.V. Sab ău, op.cit., p. 412;
64 M. Udroiu, op.cit., p. 278;
65 Î.C.C.J., sec ția penal ă, dec.nr. 4915/2004, Apud M. Udroiu, op.cit., p. 278:
66 C. Florian, Investigatorii sub acoperire, în Revista de Drept Penal, nr. 2/2007, p. 132;

35 poli țiști, îmbr ăca ți în civil, s ă comit ă infrac țiunea de trafic de droguri pentru care a fost
condamnat; neavând cazier, reclamantul a mai sus ținut c ă nu ar fi comis niciodat ă infrac țiunea
fără interven ția agen ților acoperi ți care au ac ționat din proprie ini țiativ ă, f ără s ă fie deschis ă o
anchet ă prealabil ă împotriva sa. Curtea a ajuns la concluzia c ă activitatea celor doi poli țiști a
dep ășit atribu țiile specifice agen ților sub acoperire, deoarece ace știa au provocat infrac țiunea,
fără interven ția lor fapta nu ar fi fost comis ă și nu au avut o aprobare prealabil ă din partea
unui magistrat. 67
Determinarea în vederea s ăvâr șirii infrac țiunii nu trebuie confundat ă cu crearea
oportunit ății sau a condi țiilor favorabile în acest sens (de exemplu, l ăsarea unei ma șini de lux
într-un cartier în care s-au semnalat în mod des fu rturi de autoturisme). 68 Astfel s-a pronun țat
printr-o decizie și Înalta Curte de Casa ție și Justi ție: folosirea unui investigator sub acoperire
în scopul surprinderii în flagrant delict de trafic de droguri a f ăptuitorului nu constituie o
înc ălcare a prevederilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen ., potrivit c ărora este oprit a determina o
persoan ă s ă s ăvâr șeasc ă sau s ă continue s ăvâr șirea unei fapte penale, în scopul ob ținerii unei
probe. De vreme ce o persoan ă, consumatoare de droguri, a comis în mod repetat a c țiuni
specifice traficului ilicit de droguri, nu agentul sub acoperire este cel care o determin ă s ă
săvâr șeasc ă sau s ă continue s ăvâr șirea acestora, rezolu ția în acest sens fiind luat ă anterior de
făptuitor. În atare caz, investigatorul acoperit ac ționeaz ă, în temeiul art. 224 1 și art. 224 2 C.
proc. pen., precum și a art. 21 și art. 22 din Legea nr. 143/2000, numai în vederea strângerii
datelor privind existen ța infrac țiunii și identificarea f ăptuitorilor, între care și prin participarea
sa la surprinderea acestora în flagrant delict. 69
Activitatea de ”provocare” a unei infrac țiuni trebuie s ă îmbrace forme concrete de
instigare, care s ă ini țieze în mintea unei persoane ideea de a s ăvâr și o infrac țiune; ea poate
consta în rug ămin ți insistente, în șel ăciune, insinu ări, promisiuni false, amenin țare, șantaj,
hărțuire sau solicit ări repetate bazate pe simpatii personale create în acest sens. 70
Se observ ă c ă autoriza ția din partea legii ca investigatorul sub acoperire s ă poat ă
săvâr și anumite fapte prev ăzute de legea penal ă vine în contradic ție tot cu voin ța legiuitorului
care a incriminat fapta comis ă în executarea sau cu autorizarea legii. Provocarea din partea
investigatorilor sub acoperire, în aceste condi ții, poate fi o cauz ă de nepedepsire ori pentru
asigurarea dreptului la un proces echitabil pot fi luate doar m ăsuri procesuale? R ăspunzând la
prima chestiune, o opinie din doctrin ă consider ă c ă în absen ța unor dispozi ții legale în acest
sens, nu poate fi considerat ă a fi o cauz ă de nepedepsire, c ăci aceste cauze sunt în mod expres

67 Hot ărârea din 9 iunie 1998, în C. Bârsan, Conven ția European ă a Drepturilor Omului. Comentarii pe articole.
Vol I. Drepturi și libert ăți, Ed. All Beck, Bucure ști, 2005, p. 520, Apud N. Volonciu, Al. Țuculeanu, op.cit., p.59
68 C. Florian, op.cit., p. 133;
69 Î.C.C.J., sec ția penal ă, dec. nr. 5169/2003, disponibil ă pe www.scj.ro;
70 C. Florian, op.cit., p. 133-134;

36 și limitativ prev ăzute de lege. Pronun țarea unei hot ărâri în acest sens ar echivala cu un exces
de putere a instan ței prin trecerea în domeniul legislativului. 71 Concluzionând, pentru
prevenirea acestui gen de comportament se pot lua d oar remediile procesuale prev ăzute în art.
64 alin. 2 C.proc.pen., adic ă anularea și înl ăturarea din proces a mijloacelor de prob ă ob ținute
astfel. Ținând cont de înc ălcarea principiilor dreptului la ap ărare și a procesului echitabil, se
impune ca de lege ferenda să se reglementeze în noul Cod penal sau de procedur ă penal ă
dispozi ția care s ă prevad ă ca o cauz ă de nepedepsire instigarea investigatorilor sub aco perire.

ʂ 3. Livr ările supravegheate
Un alt mijloc de eficientizare a luptei împotriva criminalit ății organizate, pe lâng ă
folosirea investigatorilor sub acoperire, este inst rumentul juridic al livr ărilor supravegheate.
Dispozi ții privitor la acestea g ăsim în art. 16 din Legea 39/2003, specificându-se l a alin. 1 c ă
procurorul desemnat de procurorul general al Parche tului de pe lâng ă Înalta Curte de Casa ție
și Justi ție poate autoriza, la solicitarea institu țiilor sau a organelor legal abilitate, efectuarea d e
livr ări supravegheate, cu sau f ără sustragerea sau substituirea total ă ori par țial ă a bunurilor
care fac obiectul livr ării. Deasemenea, dipozi ții asem ănătoare g ăsim și în art. 17 alin. 3 din
Legea nr. 508/2004: procurorii DIICOT pot dispune și autoriza efectuarea de livr ări
supravegheate, cu sau f ără substituirea total ă sau par țial ă a bunurilor, m ărfurilor sau a
substan țelor care fac obiectul livr ării.
O alt ă lege – nr. 143/2000 72 privind combaterea traficului și consumului ilicit de
droguri reglementeaz ă aceast ă institu ție și, conform defini ției pe care o prime ște în art. 1 lit. j,
rezult ă c ă scopul ei este de a descoperi întreaga re țea de trafican ți de droguri, începând de la
cultivator si produc ător și pân ă la distribuitor, cump ărător și consumator. 73
Realizarea livr ărilor supravegheate presupune îndeplinirea urm ătoarelor condi ții: s ă
existe o cerere din partea unor institu ții sau organe special abilitate (structurile specia lizate din
cadrul Parchetului de pe lâng ă ÎCCJ, Inspectoratul General al Poli ției Române, Inspectoratul
General al Poli ției de Frontier ă și Autoritatea Na țional ă a V ămilor), autorizarea procurorului
din cadrul DIICOT, existen ța controlului direct al procurorului din cadrul DII COT pe toat ă
durata desf ășur ării ac țiunii (tot el coordonând întregul colectiv de speci ali ști) și efectuarea
ac țiunilor cu sau f ără substituirea total ă a drogurilor sau precursorilor.
Cu privire la autorizarea de a se efectua livr ări supravegheate în cazul unui trafic
droguri s ăvâr șit de un grup infrac țional organizat, procurorului DIICOT îi sunt oferit e:

71 ibidem , p. 134;
72 Publicat ă în M. Of. al României, partea I, nr. 362 din 3 aug ust 2000, cu modific ările și complet ările ulterioare;
73 L.C. Lascu, Dispozi ții procedurale prev ăzute în Legea nr. 143/2000 privind combaterea trafi cului și
consumului ilicit de droguri. Livr ările supravegheate , în Revista ”Dreptul” nr.11/2002, p. 195-199, Apud
Gărbule ț, op.cit., p. 267;

37 informa ții sau date referitoare la solicitarea de a se efec tua livrarea supravegheat ă din partea
unor autorit ăți competente, date privitoare la tipul și cantitatea de substan ță ce va face obiectul
livr ării supravegheate, informa ții cu privire la punctul de trecere a frontierei pr in care
transportul urmeaz ă a intra în România, precum și data la care transportul va intra în țar ă,
mijlocul de transport și itinerarul propus, informa ții privind identitatea, na ționalitatea,
domiciliul sau re ședin ța subiec ților implica ți în transportul drogurilor, având ca obiect livrar ea
supravegheat ă, identitatea ofi țerilor de poli ție sau a celor de acoperire, români sau str ăini,
coordonatori sau participan ți la procedura livr ării supravegheate. 74 Împreun ă cu acestea se va
înainta planul de activit ăți ce vor fi efectuate, acestea cuprinzând datele re feritoare la
institu țiile colaboratoare, modul și mijloacele de ac țiune ce vizez ă succesul opera țiunii.
Autorizarea se d ă de c ătre procurorul- șef al DIICOT sau de o pesoan ă împuternicit ă de el iar
ace știa au libertatea de a propune sau nu eliberarea au toriza ției, în func ție de datele existente.
Referitor la controlul direct al procurorului DIIC OT, în vederea coordon ării eficiente a
tuturor tipurilor de ac țiuni, toate datele și informa țiile trebuie s ă îi fie aduse la cuno știn ță.
Pentru realizarea scopului acestei opera țiuni, pân ă la ie șirea din țar ă ”marfa” se va urm ări
efectuându-se activit ăți de filaj, urmând ca organele abilitate str ăine s ă continue urm ărirea ei
pân ă la destina ție. Se recomand ă ca, în cazul în care punctul final nu este în Româ nia, s ă se
intervin ă pentru confiscarea drogurilor numai în situa ții excep ționale, de risc de pierdere a
mărfii, deoarece scopul activit ății este identificarea și prinderea întregii re țele infrac ționale. În
astfel de situa ții este important dialogul dintre autorit ățile statului unde a avut loc depistarea și
cele competente ale statului destinatar, precum și al altora interesate. Când punctul final este
în România, tot aici se va organiza flagrantul priv ind participan ții la ansamblul infrac țiunilor.
Livr ările supravegheate pot consta fie în substituirea t otal ă sau par țial ă a drogurilor
sau precursorilor, când ace știa sunt înlocui ți total sau par țial cu alte produse de c ătre
persoanele implicate în livr ările supravegheate, atunci când exist ă riscul s ă se piard ă urma
transportului sau drogurile s ă nu ajung ă la destina ție, fie f ără substituirea drogurilor sau
precursorilor (denumit ă de practicieni livrare supravegheat ă curat), când ace știa sunt l ăsa ți a șa
cum sunt, expedierile ilicite fiind autorizate și interceptate de oraganele abilitate în acest sens
de lege. 75
Cele mai bune ocazii de livr ări supravegheate sunt acelea care apar atunci când sunt
descoperite droguri disimulate în transporturi de m ărfuri, f ără a fi înso țite de curieri sau

74 L.C. Lascu, op.cit., în Revista ”Dreptul” nr. 11/2002, p. 198, Apud G.V. Sab ău, op.cit., p. 427;
75 I. Gârbule ț, op.cit., p. 269;

38 însoțitori, fie c ă este cazul, de pild ă, al unor transporturi facturate, al unor bagaje ne înso țite
sau al transporturilor po ștale obi șnuite. 76
În urma finaliz ării procedurii, informa țiile și datele ob ținute se vor consemna într-un
referat sau raport, care se va înainta de c ătre ofi țerii care au efectuat opera țiunea, procurorului
DIICOT competent, urmând ca documentele s ă fie înaintate prin intermediul comisiilor
rogatorii, statului care a solicitat realizarea ope ra țiunii livr ării supravegheate. 77 Într-o opinie
din doctrin ă se consider ă c ă institu ția ar trebuie s ă dobândeasc ă în viitor o reglementare mai
ampl ă (s ă fie prev ăzut ă și în legile ce reglementeaz ă regimul juridic al armelor de foc, al
muni țiilor, al materiilor explozive), 78

ʂ 4. Accesul și supravegherea sistemelor de telecomunica ții. Fotografiile
În domeniul infrac țiunilor comise de c ătre un grup infrac țional exist ă prevederi
speciale ce reglementeaz ă aceste procedee probatorii; în acest sens, art. 15 din Legea nr.
39/2003 prevede la alin. 1 literele b) și c) c ă atunci când sunt indicii temeinice cu privire la
săvâr șirea infrac țiunilor prev ăzute la art. 7, în scopul strângerii de probe sau a l identific ării
făptuitorilor, procurorul poate dispune, pe o durat ă de cel mult 30 de zile, punerea sub
supraveghere a sistemelor de comunica ții sau punerea sub supraveghere sau accesul la sist eme
informa ționale. Totu și, a șa cum vom vedea, în urma modific ărilor în materie din C.proc.pen.
prin Legile nr. 281/2003 și nr. 356/2006, competen ța autoriz ării o are judec ătorul și numai în
mod excep țional procurorul. Deasemenea, la art. 16 alin. 1 li terele b) și c) din Legea 508/2004
se prevede c ă atunci când sunt indicii temeinice cu privire la s ăvâr șirea uneia dintre
infrac țiunile atribuite prin prezenta lege în competen ța DIICOT, în scopul strângerii de probe
sau al identific ării f ăptuitorului, pot fi dispuse în condi țiile Codului de procedur ă penal ă ori
ale legilor speciale punerea sub supraveghere, inte rceptarea sau înregistrarea comunica țiilor
sau accesul la sistemele informatice. Datorit ă faptului c ă punerea sub supraveghere a
sistemelor de comunica ții (între care intr ă și sistemele informatice – computere, telefoane
mobile etc.) reprezint ă de fapt interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunica țiilor 79
dar și pentru c ă la alin. 5 al art. 16 din Legea 508/2004 și alin. 3 al art. 15 din Legea 39/2003
se prevede c ă art. 91 1-91 5 (prevederi ce constituie dreptul comun în materie) se aplic ă
corespunz ător, putem concluziona c ă, acolo unde legile speciale nu vor con ține dispozi ții
derogatorii în materie, se vor aplica cele din C.pr oc.pen. privind procedeul probator al
intercept ărilor și înregistr ărilor audio sau video, al înregistr ărilor în mediul ambiental,

76 G.V. Sab ău, op.cit., op.cit., p. 429;
77 ibidem, p. 430;
78 I.C. Spiridon, op.cit., p. 177;
79 idem;

39 localiz ării sau urm ăririi prin GPS ori prin alte mijloace electronice d e supraveghere, precum și
al înregistr ărilor de imagini. Deasemenea, Legea 508/2004 reglem enteaz ă și posibilitatea ca
aceste procedee probatorii s ă fie efectuate conform și cu unele legi speciale, cum ar fi Legea
143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și Legea
678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.
În vederea eficientiz ării luptei împotriva criminalit ății oragnizate, textul legii speciale
și al legii generale nu condi ționeaz ă declan șarea autoriz ării m ăsurii de faza urm ăririi penale,
fiind posibil ă chiar și în faza actelor premerg ătoare, 80 drept pentru care aceast ă m ăsur ă poate
fi tratat ă în cadrul subsec țiunii privind actele premerg ătoare. În favoarea acestei solu ții s-a
pronun țat și o decizie a Înaltei Cur ți de Casa ție și Justi ție, care a precizat c ă din analiza
prevederilor art. 91 1 alin. (1) și (2) C. proc. pen., care stabilesc în mod strict c ondi țiile legale
de realizare a intercept ările și înregistr ările audio sau video, rezult ă c ă legalitatea acestora nu
este condi ționat ă de începerea urm ăririi penale, ci intercept ările și înregistr ările audio sau
video pot fi autorizate și în faza actelor premerg ătoare. 81
În prealabil, este necesar ă delimitarea dintre procedeul probator al intercept ării și
înregistr ării și înregistr ările audio sau video, ca mijloace de prob ă. Astfel, interceptarea și
înregistrarea este procedeul probatoriu prin care, cu ajutorul unor mijloace tehnice, pe de o
parte, sunt surprinse și luate sub control convorbirile sau comunic ările private efectuate
mijlocit sau nemijlocit de c ătre o anumit ă persoan ă și, pe de alt ă parte, este stocat fidel pe un
suport con ținutul convorbirii ori comunic ării interceptate, astfel încât s ă permit ă ascultarea,
vizualizarea și redarea ulterioar ă exact ă a acestuia. 82 De cealalt ă parte, prin înregistr ări audio
sau video, ca mijloace de prob ă, în sensul avut în vedere de legiuitor, urmeaz ă s ă în țelegem
înregistr ările pe band ă magnetic ă sau pe orice alt tip de suport ale unor convorbiri sau
comunic ări și înregistr ările de imagini din al c ăror con ținut rezult ă fapte sau împrejur ări
(adic ă probele) de natur ă s ă contribuie la aflarea adev ărului. 83
Cu toate c ă, la prima vedere, prin folosirea acestor procedee probatorii se încalc ă
drepturi fundamentale ale omului, mai exact dreptul la via ță privat ă și la coresponden ță
reglementate prin art. 8 al Conven ției pentru ap ărarea Drepturilor Omului și a Libert ăților
fundamentale, aceea și conven ție precum și jurispruden ța Cur ții permit, prin excep ție,
utilizarea lor numai în condi țiile în care măsura este prev ăzut ă de lege și dac ă constituie o
măsur ă care, într-o societate democratic ă, este necesar ă pentru securitatea na țional ă, siguran ța

80 G.V. Sab ău, op.cit., p. 435;
81 Î.C.C.J., sec ția penal ă, dec. nr. 10 din 7 ianuarie 2008, accesibil ă pe www.scj.ro;
82 M. Udroiu, op.cit., p. 128;
83 A.-L. Lorincz, Drept procesual penal – curs universitar, edi ția a II-a, Editura Universul Juridic, Bucure ști,
2009, p. 181;

40 public ă, bun ăstarea economic ă a ță rii, ap ărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea
sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libert ăților altora.
Coroborând dispozi țiile legii speciale cu normele cu caracter general în materie și
adaptând la situa ția în care se preg ăte ște sau chiar s-a s ăvâr șit una sau mai multe infrac țiuni de
către un grup infrac țional organizat, rezult ă condi țiile ce trebuie îndeplinite pentru autorizarea
accesului și supravegherii sistemelor de comunica ții sau informatice: existen ța unor date sau
indicii temeinice privind preg ătirea sau s ăvâr șirea unei infrac țiuni de c ătre un grup
infrac țional organizat, existen ța unei cereri adresat ă de c ătre procurorul DIICOT care
efectueaz ă urm ărirea penal ă pre ședintelui instan ței competent s ă judece cauza în fond,
judec ătorului de la instan ța corespunz ătoare în grad, primei instan țe, în a c ărei circumscrip ție
se afl ă sediul DIICOT ce efectueaz ă urm ărirea penal ă sau c ătre judec ătorul desemnat de
pre ședintele instan ței în cazul în care acesta lipse ște, autorizarea s ă fie necesar ă pentru
stabilirea situa ției de fapt sau pentru c ă localizarea sau identificarea participan ților nu poate fi
făcut ă prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întâr ziat ă, iar perioada de timp pentru care ar
putea s ă fie dispus ă nu trebuie s ă dep ășeasc ă 30 de zile.
Indiciile temeinice, conform art. 68 1 C.proc.pen, sunt atunci când din datele existente
în cauz ă rezult ă presupunerea rezonabil ă c ă persoana fa ță de care se efectueaz ă acte
premerg ătoare sau acte de urm ărire penal ă a s ăvâr șit fapta. Din interpretarea primei condi ții
rezult ă c ă se d ă eficien ță principiilor anchetei pro-active cât și celei reactive.
În vederea autoriz ării intercept ării și a înregistr ării, conform alin. 3 și 9 al art. 91 1
C.proc.pen., judec ătorul competent va formula, în camera de consiliu, o încheiere motivat ă
care va con ține: indiciile concrete și faptele care justific ă m ăsura, motivele pentru care
stabilirea situa ției de fapt sau identificarea ori localizarea parti cipan ților nu poate fi f ăcut ă
prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârz iat ă, persoana, mijlocul de comunicare sau
locul supus supravegherii, perioda pentru care sunt autorizate interceptarea și înregistrarea.
Exist ă și o excep ție privind organul competent s ă emit ă autorizarea, prev ăzut ă expre în art.
91 2 C.proc.pen. Astfel, în caz de urgen ță, atunci când întârzierea ob ținerii autoriz ării din
partea judec ătorului ar crea prejudicii activit ății de urm ărire penal ă, procurorul DIICOT care
efectueaz ă urm ărirea penal ă în cauz ă poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonan ță
motivat ă, interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunic ărilor, pentru cel mult 48 de
ore. În vederea confirm ării, odat ă cu expirarea celor 48 de ore, procurorul va prezen ta
judec ătorului competent ordonan ță motivat ă, împreun ă cu suportul materialului interceptat și
înregistrat pe care l-a efectuat în acest timp, pre cum și procesul-verbal de redare rezumativ ă a
convorbirilor. Judec ătorul competent se va pronun ța, în cel mult 24 de ore, în camera de
consiliu, prin încheiere motivat ă asupra legalit ății și temeiniciei ordonan ței procurorului. Dac ă

41 judec ătorul confirm ă ordonan ța procurorului, cu aceea și ocazie va dispune autorizarea pe mai
departe a procedeului probatoriu, cu respectarea co ndi țiilor enumerate anterior, iar în caz
contrar dispune încetarea de îndat ă a acestora, urmând ca cele efectuate s ă fie, dup ă caz, șterse
sau distruse de c ătre procuror, urmând s ă se încheie un proces-verbal care se va comunica
instan ței.
Se observ ă c ă prin introducerea celei de-a treia condi ții a fost consacrat principiul
subsidiarit ății, reliefând caracterul de excep ție al ingerin ței în dreptul la via ță privat ă, în
vederea asigur ării echitabilit ății procedurii prin evitarea ca o parte însemnat ă a proba țiunii ce
se efectueaz ă într-o cauz ă s ă constea în intercept ări sau înregistr ări de comunica ții, convorbiri
sau imagini (spre exemplu, în cazul în care au fost folosite deja, îns ă f ără succes, alte
procedee probatorii sau dac ă este probabil c ă folosirea unor asemenea procedee nu ar fi
eficient ă, ori dac ă folosirea altor procedee ar periclita conservarea probelor etc). 84
Dispozi țiile din C.proc.pen. referitoare la perioada autori z ării se aplic ă și atunci când
organul competent s ă efectueze urm ărirea penal ă este procurorul DIICOT, a șa cum se
precizeaz ă în art. 16 alin. 5 din Legea nr. 508/2004, deoarec e este vorba despre punerea sub
supraveghere, interceptarea sau înregistrarea comun ica țiilor. Perioada e echivalentul duratei
necesare procedeului probatoriu, ce nu poate dep ăși 30 de zile. În condi țiile în care nu mai
exist ă motivele care au justificat luarea m ăsurii, mai înainte de expirarea duratei, procurorul
va dispune încetarea imediat ă a intercept ărilor și înregistr ărilor, informând și instan ța emitent ă
a autoriza ției. Se poate ca, în conformitate cu art. 91 5, fie înainte, fie dup ă expirarea duratei
anterioare, pentru motive temeinic justificate și în acelea și condi ții, autoriza ția s ă poat ă fi
reînnoit ă, cu condi ția ca fiecare prelungire s ă nu dep ășeasc ă 30 de zile, iar durata total ă cu
privire la aceea și persoan ă s ă nu dep ășeasc ă 120 de zile.
Competen ța realiz ării propriu-zise a intercept ării și a înregistr ării îi revine personal
procurorului din cadrul DIICOT care este compentent în cauz ă s ă efectueze urm ărirea penal ă –
în cazul când acestea se dispun în cadrul actelor p remerg ătoare, sau care efectueaz ă urm ărirea
penal ă început ă. Deasemenea, acesta poate delega competen ța ofi țerilor sau agen ților de
poli ție judiciar ă special desemna ți în acest scop.
Întrucât aceast ă activitate poate presupune cuno știn țe specializate, precum și
echipamente și mijloace tehnice complexe, în unele cazuri procur orul poate apela la concursul
tehnic al altor persoane ce î și desf ășoar ă activitatea în institu ții din afara sistemului judiciar.
Asemenea persoane sunt speciali ști sau tehnicieni din cadrul altor institu ții, de regul ă servicii
sau structuri specializate în culegerea și prelucrarea informa țiilor. Sunt autorizate s ă de țin ă și
să foloseasc ă mijloace adecvate pentru verificarea, prelucrarea și stocarea informa țiilor, în

84 M. Udroiu, op.cit., p. 131;

42 condi țiile legii, urm ătoarele institu ții: SRI, MAI prin Direc ția General ă de Informa ții și
Protec ție Intern ă, Direc ția General ă Anticorup ție și Direc ția General ă de Combatere a
Criminalit ății Organizate și MAPN, prin Direc ția General ă de Informa ții a Ap ărării. 85
Persoanele colaboratoare din cadrul institu țiilor men ționate sunt obligate s ă p ăstreze secretul
opera țiunii efectuate, în caz contrar putând fi trase la r ăspundere penal ă pentru s ăvâr șirea
infrac țiunii de divulgare a secretului profesional sau tra fic cu informa ții clasificate.
Comunica țiile pot fi înregistrate în dou ă moduri: cu știrea uneia dintre persoanele care
comunic ă, controlând mijlocul de comunica ție folosit de c ătre aceasta, sau f ără știrea vreuneia
dintre persoanele implicate prin intermediul activi t ății de interceptare. 86 Convorbirile sau
comunic ările care au fost interceptate și înregistrate privitoare la fapta care formeaz ă obiectul
cercet ării sau contribuie la identificarea ori localizarea participan ților, sunt redate integral, de
către procurorul DIICOT sau de c ătre ofi țerul judiciar delegat de procuror într-un proces
verbal (certificat pentru autenticitate), cu men ționarea autoriz ării date pentru efectuarea
procedurii, a num ărului sau a numerelor posturilor telefonice ori a a ltor date de identificare a
leg ăturilor între care s-au purtat convorbirile/comunic ările, a numelor persoanelor care le-au
purtat, dac ă sunt cunoscute, data și ora fiec ărei convorbiri ori comunic ări în parte și num ărul
de ordine al suportului pe care se face imprimarea. La procesul verbal se ata șeaz ă, în plic
sigilat, o copie a suportului care con ține în registrarea convorbirii. Suportul original s e
păstreaz ă la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat și va fi pus la dispozi ția
instan ței , la solicitarea acesteia (art. 91 3). Înregistr ările audio sunt redate numai dac ă aceastea
sunt clare, inteligibile, în caz contrar se va face men țiunea neinteligibil. Înregistr ările de
imagini prin filmare și fotografiere sunt redate în plan șe foto ce fac parte din procesul-verbal
întocmit de procuror. Prevederile referitoare la mo dul de arhivare la instan ță a acestor
mijloace de prob ă intereseaz ă mai pu țin în aceast ă subsec țiune, de aceea nici nu vor fi tratate.
Se cuvin câteva preciz ări referitoare la mijloacele tehnice folosite pentr u acest
procedeu probatoriu precum și clasificarea lor. Indiferent de tipul lor, mijloa cele tehnice
speciale preiau sunetele, imaginile sau impulsurile electrice analogice sau digitale, dup ă care
le transport ă sau le transmit, în diverse moduri, c ătre puncte de recep ție și înregistrare sau
stocare, astfel încât, ulterior, s ă poat ă fi ascultate, vizualizate sau prelucrate. 87 În func ție de
caracterul lor (gradul de secretizare) mijloacele t ehnice pot fi speciale (secrete) sau aparente,
dintre cele care sunt utilizate în activitatea cure nt ă de urm ărire penal ă pentru fixarea unor acte
procedurale. Mijloacele tehnice speciale se împart în func ție de domeniul procesual în care

85 A. Petre, Înregistr ările audio și audio-video, mijloace de prob ă în procesul penal, Editura C.H.Beck,
Bucure ști, 2008, p. 32-33;
86 ibidem, p. 36;
87 ibidem, p. 35;

43 sunt folosite în tipice – folosite pentru probarea infrac țiunilor de drept comun și atipice –
pentru probarea infrac țiunilor din sfera ap ărării siguran ței na ționale. Dup ă tipul lor, pot fi
audio, video ori mixte sau audio-video. În func ție de gradul de mobilitate, pot fi fixe sau
mobile, iar dup ă modul de transmitere a informa ției sunt cu transmitere radio – prin folosirea
unor echipamente de tip emi țător-receptor și cu transmitere prin cablu. Din punct de vedere al
modului de stocare al informa ției sunt cu înregistrare pe medii de stocare deta șabile (casete,
cd-uri, carduri) și cu stocare pe medii încorporate (memorie static ă). În func ție de scopul în
care sunt folosite, mijloacele speciale pot fi de s upraveghere, de verificare, de pozi ționare și
de identificare (sistemul de pozi ționare global ă GPS) și de prelucrare. 88 Supravegherea
tehnic ă poate fi continu ă (de pild ă, în cazul intercept ării și înregistr ării convorbirilor
telefonice) sau secven țial ă (cum ar fi în cazul înregistr ărilor audio sau audio-video efectuate
în mediul ambiental, efectuate pentru valorificarea momentelor operative). 89 O problem ă
important ă pe care o ridic ă interceptarea convorbirilor telefonice, dar nu din punct de vedere
tehnic, ci, din punct de vedere al evalu ării, aprecierii și valorific ării rezultatelor opera țiunilor
tehnice, o reprezint ă împrejurarea c ă cei doi sau mai mul ți interlocutori pot s ă-și codifice
conversa ția, – potrivit unor coduri stabilite aprioric și numai de ei știut -, astfel c ă în țelegerea
sau descifrarea semnifica ției convorbirii purtate s ă constituie o sarcin ă grea pentru organele
care investigheaz ă cazul respectiv. 90
Referitor la GPS, acesta deriv ă de la denumirea în limba englez ă Global Positioning
System ce denume ște re țeaua de sateli ți geosta ționari care, prin datele transmise, permit
pozi ționarea geografic ă a unui receptor. 91 Condi țiile și modalit ățile în care sunt efectuate
înregistr ările în mediul ambiental, localizarea sau urm ărirea prin GPS sau alte mijloace
electronice de supraveghere nu sunt reglementate ex pres în legea procesual penal ă, îns ă art.
91 4 constituie o norm ă de trimitere, prin aceasta rezultând c ă ele respect ă cerin țele prev ăzute
pentru interceptarea și înregistrarea convorbirilor efectuate prin telefo n sau prin alte mijloace
de comunicare. Toate acestea vor fi redate integral într-un proces-verbal întocmit de c ătre
procurorul DIICOT.
Mijlocul de prob ă care rezult ă în urma procedeului probatoriu al intercept ării și
înregistr ării convorbirilor sau comunic ărilor este procesul-verbal în care sunt redate
activit ățile de supraveghere tehnic ă efectuate. 92 Procesele-verbale de redare a acestor activit ăți
sunt supuse principiului liberei aprecieri a probel or, au valoare probant ă egal ă ca și celelalte

88 ibidem, p. 35-36;
89 M. Udroiu, op.cit., p. 133;
90 D.I. Cristescu, Investigarea criminalistic ă a infrac țiunilor contra securit ății na ționale și de terorism, Editura
Solness, Timi șoara, 2004, p. 196-197;
91 A. Petre, op.cit., p. 49;
92 M. Udroiu, op.cit., p. 137;

44 mijloace de prob ă iar organele judiciare le pot re ține la stabilirea st ării de fapt într-o cauz ă
penal ă sau le pot respinge motivat. Acelea și preciz ări sunt valabile și pentru procesele-verbale
de redare a activit ății de localizare sau urm ărire prin GPS ori prin alte mijloace electronice de
supraveghere. Conform art. 91 6 alin. 1, aceste mijloace de prob ă pot fi supuse expertizei la
cererea procurorului, a p ărților sau de c ătre instan ță, din oficiu.
Deasemenea, fotografiile sunt mijloace de prob ă care pot contribui la stabilirea
adev ărului într-o cauz ă penal ă prin imaginile pe care aceastea le con țin. 93 Ele pot fi realizate
de p ărți sau de organele din cadrul DIICOT cu ocazia unor activit ăți operative de monitorizare
a unor suspec ți sau a ridic ării de obiecte și înscrisuri, a efectu ării unei perchezi ții domiciliare
sau a unei cercet ări la fa ța locului. Mai mult, procurorul DIICOT sau organele de poli ție
judiciar ă anume desemnate pot constitui plan șe foto în vederea procedeului probatoriu al
recunoa șterii de persoane. Fotografiile sunt un mijloc dist inct de plan șele foto rezultate în
urma intercept ării și înregistr ării de imagini. Acestea sunt supuse principiului li berei aprecieri
a probelor, având valoare probant ă egal ă cu celelalte mijloace de prob ă.

ʂ 5. Punerea sub supraveghere a conturilor bancare și a conturilor asimilate acestora
Un alt mijloc care contribuie la eficientizarea lu ptei împotriva criminalit ății organizate
îl constituie punerea sub supraveghere a conturilor bancare și a celor asimilate acestora. În
Legea nr. 39/2003 este reglementat la art. 15 alin. 1 lit. a). Deasemenea, în alin. 4 se prevede
că în condi țiile alin. 1 procurorul poate dispune s ă i se transmit ă înscrisuri, documente
bancare, financiare sau contabile. Aceast ă m ăsur ă este prev ăzut ă și în art. 16 alin. 1 lit. a) din
Legea nr. 508/2004; tot în acest sens, la alin. 2 d in acela și articol se prevede c ă Procurorii
Direc ției de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism pot dispune
să li se comunice, în original sau în copie, orice da te, informa ții, înscrisuri, documente
bancare, financiare ori contabile și altele asemenea, oric ărei persoane care le de ține ori de la
care eman ă, aceasta fiind obligat ă s ă se conformeze, în condi țiile alin. (1). Conform alin. 4,
măsura punerii sub supraveghere a conturilor bancare și a conturilor asimilate acestora poate
fi dispus ă de procurorii DIICOT pe o durat ă de cel mult 30 de zile. Pentru motive temeinice
aceste m ăsuri pot fi prelungite de procuror prin ordonan ță motivat ă, fiecare prelungire
neputând dep ăș i 30 de zile. Durata maxim ă a m ăsurilor dispuse este de 120 de zile.

93 idem ;

45 Sec țiunea III-a: Actele procedurale privind începerea u rm ăririi penale

Dispozi țiile cu caracter special privind desf ășurarea urm ăririi penale în cazul
infrac țiunilor de criminalitate organizat ă se completeaz ă cu dispozi țiile cu caracter general din
Codul de procedur ă penal ă. Aceasta înseamn ă c ă dispozi ția de începere, respectiv de
neîncepere a urm ăririi penale vor fi reglementate de art. 228 C.proc .pen., modificat prin
Legea nr. 202/2010.

ʂ 1. Dispozi ția de începere a urm ăririi penale
Așa cum am precizat în subsec țiunea prinvind competen ța în aceast ă materie,
procurorii din cadrul DIICOT sunt singurii care, co nform legii, au obliga ția de a efectua
urm ărirea penal ă. Prin urmare, ei sunt cei care, în urma sesiz ării prin plângere, denun ț, al celei
venite din partea unei persoane cu func ții de conducere sau cu atribu ții de control ori de c ătre
anumi ți func ționari constat ă c ă din cuprinsul acestor sesiz ări sau din cuprinsul actelor
premerg ătoare efectuate nu rezult ă vreunul dintre cazurile de împiedicare a punerii î n mi șcare
a ac țiunii penale perv ăzute în art. 10 C.proc.pen., dispune începerea urm ăririi penale.
Conform art. 228 alin. 1 1 C.proc.pen. actul prin care se dispune începerea u rm ăririi penale
este o rezolu ție care va cuprinde data și ora la care s-a dispus începerea urm ăririi penale. Pe
lâng ă acestea, rezolu ția mai trebuie s ă cuprind ă: numele, func ția, organul judiciar din care
face parte emitentul, modalitatea de sesizare, prez entarea pe scurt a situa ției de fapt ce rezult ă
din actul de sesizare sau din actele premerg ătoare ce urmeaz ă a fi reținut ă, încadrarea juridic ă,
constatarea întrunirii condi ției negative (lipsa impedimentelor), temeiul de dre pt (art. 228 alin.
1 C.proc.pen.), dispozi ția de începere a urm ăririi penale, indicarea persoanei învinuitului
(dac ă este cunoscut ă) cu toate datele de stare civil ă, indicarea complet ă a încadr ării juridice,
semn ătura. 94 Aceast ă rezolu ție trebuie înregistrat ă într-un registru special deoarece, conform
unei opinii, 95 se evit ă astfel antedatarea rezolu ției sau postdatarea ei, stabilindu-se un alt
moment al începerii urm ăririi penale.
Urm ărirea penal ă mai poate fi început ă de procuror prin ordonan ță când, odat ă cu
începerea urm ăririi penale dispune și punerea în mi șcare a ac țiunii penale (urm ărire penal ă cu
inculpat în cauz ă) sau când odat ă cu extinderea cercet ării penale cu privire la alte fapte sau
persoane dispune și începerea urm ăririi penale pentru aceste fapte sau persoane. 96
Exist ă dou ă modalit ăți sub care urm ărirea penal ă poate fi început ă; prima dintre
acestea se nume ște in rem și are loc atunci când sunt date cu privire la s ăvâr șirea unei

94 M. Udroiu, op.cit., p. 278;
95 G. Gr. Theodoru, op.cit., p. 604;
96 M. Udroiu, op.cit., p. 279;

46 infrac țiuni, dar nu este cunoscut f ăptuitorul. În acest caz, urm ărirea penal ă se va desf ășura în
continuare cu obiectivul de a se l ămuri împrejur ările în care s-a s ăvâr șit infrac țiunea și de a se
strânge date cu privire la persoana care a s ăvâr șit fapta, iar atunci când aceasta va fi
descoperit ă, este necesar ca procurorul s ă dispun ă și începerea urm ăririi penale in personam ,
numai astfel f ăptuitorul devenind învinuit. Dac ă f ătuitorul nu a fost identificat, cercetarea
continu ă pân ă ce se strâng probe cu privire la fapt ă, dup ă care trece într-o eviden ță special ă –
”cauze cu autori necunoscu ți” – urmând a fi reluat ă cercetarea dup ă ce f ăptuitorul va fi
identificat. În cazul în care intervine unul din ca zurile prev ăzute în art. 10 care se refer ă la
fapt ă, se propune clasarea cauzei de și nu exist ă învinuit în cauz ă.97 A doua modalitate prin
care se desf ășoar ă urm ărirea penal ă este cea in personam, când se cunoa ște înc ă de la început
persoana f ăptuitorului, care devine învinuit prin începerea ur m ăririi penale.
Analizând cuprinsul art. 228 C.proc.pen., rezult ă c ă pentru începerea urm ăririi penale
este necesar ă atât o condi ție pozitiv ă, ce const ă în existen ța unei sesiz ări legale, cât și o
condi ție negativ ă, constând în inexisten ța vreunuia din cazurile prev ăzute de art. 10
C.proc.pen. Cu titlu de excep ție, se poate dispune începerea urm ăririi penale și în cazul în care
sesizarea se refer ă la o fapt ă care ar trebui s ă conduc ă la înlocuirea r ăspunderii penale cu o
răspundere administrativ ă (art. 10 lit. i), urmând a se aplica o sanc țiune administrativ ă, cu
precizarea c ă înlocuirea r ăspunderii penale se poate dispune doar de c ătre instan ța de judecat ă;
pentru constatarea acestui caz se impunde deci înce perea urm ăririi penale și administrarea
probelor necesare.

ʂ 2. Dispozi ția de neîncepere a urm ăririi penale
În art. 228, alin. 4 și 6 din Codul de procedur ă penal ă, modificate prin Legea nr.
202/2010 este reglementat ă și posibilitatea dispunerii m ăsurii de neîncepere a urm ăririi
penale. Conform acestui articol și adaptând la situa ția noastr ă când procurorul efectueaz ă
nemijlocit urm ărirea penal ă, dac ă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor
premerg ătoare efectuate dup ă primirea plânegerii, denun țului ori al sesiz ării venite din partea
unei persoane cu func ții de conducere sau cu atribu ții de control ori de c ătre anumi ți
func ționari rezult ă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în m i șcare a ac țiunii penale
prev ăzute la art. 10 C.proc.pen., procurorul va dispune prin rezolu ție motivat ă neînceperea
urm ăririi penale. Deasemenea, dup ă cum prevede alin. 7 al aceluia și articol, dac ă ulterior
constat ă c ă nu a existat sau c ă a disp ărut împrejurarea pe care se întemeia propunerea de a nu
se începe urm ărirea penal ă, procurorul din cadrul Direc ției de Investigare a Infrac țiunilor de

97 G. Gr. Theodoru, op.cit., p. 608;

47 Criminalitate Organizat ă și Terorism va infirma rezolu ția încheiat ă anterior, dispunând în
acela și timp începerea urm ăririi penale.
Prin Legea nr. 202/2010 se acord ă posibilitatea procurorului de a dispune neîncepere a
urm ăririi penale și în cazul în care constat ă din actele premerg ătoare c ă fapta nu prezint ă
pericolul social concret al unei infrac țiuni (art. 10 lit. b 1 din C.proc.pen.); urmare a modific ării
alineatelor (2) și (3) ale art. 18 1 C.pen., neînceperea urm ăririi penale pentru lipsa pericolului
social al faptei se poate dispune in rem , chiar dac ă f ăptuitorul nu este cunoscut; tot astfel,
aplicarea unei sanc țiuni administrative f ăptuitorului nu mai este obligatorie, necesitatea
acesteia urmând a fi apreciat ă de procuror de la caz la caz. 98 În acest caz, actul prin care se
dispune aceast ă m ăsur ă este ordonan ța procurorului.
Tot prin ordonan ță procurorul dispune neînceperea urm ăririi penale în urm ătoarele
cazuri: când infirm ă rezolu ția de începere a urm ăririi penale și dispune prin acela și act
neînceperea urm ăririi penale, când pentru faptele pentru care a fos t început ă urm ărirea penal ă
se dispune scoaterea de sub urm ărire penal ă, ori încetarea urm ăririi penale, iar pentru faptele
pentru care au fost efectuate numai acte premerg ătoare se dispune prin acela și act neînceperea
urm ăririi penale. Deasemenea, procurorul poate dispune și prin rechizitoriu, pe lâng ă solu țiile
de trimitere sau netrimitere în judecat ă și neînceperea urm ăririi penale pentru faptele pentru
care au fost efectuate numai acte premerg ătoare. 99
Potrivit art. 228 alin. 6 1, împotriva rezolu ției de neîncepere a urm ăririi penale se poate
face plângere la instan ța de judecat ă, potrivit art. 278 1 și urm ătoarele; plângere se poate face și
la procurorul ierarhic superior, în temeiul art. 27 8 C.proc.pen.
În cazul solu țiilor de neîncepere a urm ăririi penale, dispozi țiile art. 245 lit. c 1)
C.proc.pen. privind sesizarea instan ței civile pentru desfiin țarea total ă sau par țial ă a unui
înscris se aplic ă în mod corespunz ător. 100

ʂ 3. Perspective legislative prin prisma Noului Cod de Procedur ă Penal ă
Prin Legea nr. 135 din 1 iulie 2010 a fost adoptat Noul Cod de Procedur ă Penal ă,
publicat în Monitorul Oficial nr. 486 din 15 iulie 2010. În titlul IV intitulat ”Probele,
mijloacele de prob ă și procedeele probatorii” a fost introdus Capitolul IV numit ”Tehnici
speciale de supraveghere sau cercetare”. Acest capi tol aduce multe nout ăți, înlocuind
Sec țiunea V1, Capitolul al II-lea, Titlul III din actua lul Cod de procedur ă penal ă, intitulat ă
intercept ările și înregistr ările audio sau video.

98 M. Udroiu, op.cit., p. 280;
99 ibidem, p. 282;
100 A. Cri șu, op.cit., p. 430;

48 Astfel, prin preluarea unor norme din legile specia le, prin insistarea în detaliu asupra
unor chestiuni ce țin de administrarea probelor sau prin introducerea unor dispozi ții care
stabilesc cadrul de desf ășurare al ob ținerii probelor prin procedee moderne de tehnic ă
criminalistic ă, Noul Cod extinde mijloacele de supraveghere sau c ercetare, enumerându-le la
art. 138, cu denumirea marginal ă ”Tehnici speciale de supraveghere sau cercetare”; acestea
sunt: a) interceptarea convorbirilor și a comunic ărilor, b) accesul la un sistem informatic, c)
supravegherea video, audio sau prin fotografiere, d ) localizarea sau urm ărirea prin mijloace
tehnice, e) ob ținerea listei convorbirilor telefonice, f) re ținerea, predarea sau perchezi ționarea
trimiterilor po ștale, g) solicitarea și ob ținerea, potrivit legii, a datelor referitoare la tr anzac țiile
financiare, precum și a datelor financiare ale unei persoane, h) utiliz area investigatorilor sub
acoperire, i) constatarea unei infrac țiuni de corup ție sau a încheierii unei conven ții, j) livrarea
supravegheat ă și k) identificarea abonatului, proprietarului sau u tilizatorului unui sistem de
comunica ții sau a unui punct de acces la un computer. Tot în acest articol, la alin. 13, se
prevede c ă utilizarea uneia din tehnicile prev ăzute la alin. 1 lit. a)-d) și g) constituie
supravegherea tehnic ă, pentru ca în urm ătorul articol s ă se precizeze c ă acestea pot fi dispuse
numai de c ătre judec ătorul de drepturi și libert ăți (o nou ă categorie de organ judiciar) cu
îndeplinirea mai multor condi ții. Se observ ă c ă interceptarea convorbirilor și comunic ărilor,
supravegherea video, audio sau prin fotografiere și localizarea și urm ărirea prin mijloace
tehnice vor putea fi dispuse tot de un judec ător, la fel ca în actuala reglementare. Referitor l a
durata pentru care poate fi dispus ă supravegherea tehnic ă de c ătre judec ătorul de drepturi și
libert ăți, se p ăstreaz ă aceea și perioad ă existent ă și în actualul cod – cel mult 30 de zile (art.
140 alin. 1). Mai mult, mandatul de supraveghere te hnic ă poate fi prelungit, pentru motive
temeinic justificate, de c ătre judec ătorul de drepturi și libert ăți de la instan ța competent ă, la
cererea motivat ă a procurorului, în cazul îndeplinirii condi țiilor pentru care a fost dispus,
fiecare prelungire neputând dep ăși 30 de zile (art. 144 alin. 1), la fel ca în actua la
reglementare. Durata total ă a m ăsurii de supraveghere video, audio sau prin fotogra fiere în
spa ții private este aceea și ca în actualul cod (maxim 120 de zile), în schimb celelalte m ăsuri
de supraveghere tehnic ă nu pot dep ăși un an.
Se prevede totodat ă posibilitatea ca, prin excep ție, procurorul s ă poat ă autoriza prin
ordonan ță, pe o durat ă de maxim 48 de ore (ca în actuala reglementare), m ăsurile de
supraveghere tehnic ă numai cu îndeplinirea unor condi ții expres prev ăzute în art. 141 alin. 1,
pentru ca în 24 de ore de la expirarea lor s ă sesizeze judec ătorul de drepturi și libert ăți în
vederea confirm ării m ăsurii. În rest, procedurile de autorizare, de emite re și punere în
executare a mandatului și de consemnare a activit ăților de supraveghere tehnic ă efectuate în

49 baza acestuia sunt asem ănătoare cu cele prev ăzute în actualul Cod de procedur ă penal ă pentru
intercept ările și înregistr ările audio sau video.
Deasemenea, toate aceste mijloace tehnice speciale de supraveghere și cercetare sunt
definite în art. 138 alin. 2 și urm ătoarele. Se observ ă c ă printre ele sunt incluse și livrarea
supravegheat ă – care la momentul actual este reglementat ă de legi speciale – , precum și
utilizarea investigatorilor sub acoperire, care în actualul cod e prev ăzut ă în art. 224 1-224 4,
într-o sec țiune denumit ă ”Sesizarea organelor de urm ărire penal ă”. Astfel, aceast ă din urm ă
măsur ă poate fi autorizat ă de procuror tot pe o perioad ă de maximum 60 de zile, cu
îndeplinirea anumitor condi ții prev ăzute la art. 148 alin. 1, printre care și existen ța unei
suspiciuni rezonabile cu privire la preg ătirea sau s ăvâr șirea mai multor categorii de
infrac țiuni, sfera acestora fiind l ărgit ă fa ță de cea din actualul cod. Persoanele ce pot fi
investigatori sub acoperire sunt acelea și ca în actuala reglementare și, tot la fel, pot fi audiate
ca martori în procesul penal în acelea și condi ții ca și martorii amenin țați. O diferen ță
identificat ă este aceea c ă durata pentru care m ăsura poate fi prelungit ă nu va putea dep ăși 60
de zile, spre deosebire de 30 de zile în actualul c od. Durata total ă a m ăsurii nu poate dep ăși un
an (durat ă ce este și acum în vigoare), îns ă se precizeaz ă c ă se face o excep ție, f ără indicarea
duratei totale a m ăsurii, în cazul infrac țiunilor contra vie ții, securit ății na ționale, infrac țiunilor
de trafic de droguri, trafic de arme, trafic de per soane, acte de terorism, sp ălare a banilor și
cele împotriva intereselor financiare ale UE (art. 148 alin. 9).
În art. 141 alin. 5 se mai prevede c ă procurorul poate dispune prin ordonan ță, cu
privire la datele informatice identificate prin acc esul la un sistem informatic, realizarea și
conservarea unei copii a acestor date informatice și suprimarea acces ării sau îndep ărtarea
acestor date informatice din sistemul informatic. C opiile se realizeaz ă cu mijloace tehnice și
proceduri adecvate, de natur ă s ă asigure integritatea informa țiilor con ținute de acestea. Fiind o
măsur ă de supraveghere tehnic ă aceasta se autorizez ă în mod obi șnuit de c ătre judec ătorul de
drepturi și libert ăți și numai în mod excep țional de c ătre procuror; prin introducerea
reglement ărilor privitoare la accesul la un sistem informatic se înl ătur ă neconcordan țele dintre
prevederile în materie din legile speciale (conform c ărora procurorul este cel care poate
dispune aceast ă m ăsur ă) și cele din C.proc.pen. (conform c ărora atribu ția dispunerii m ăsurii
revine judec ătorului și numai excep țional procurorului).
Cât prive ște definirea obiectului urm ăririi penale, noul cod p ăstreaz ă aceea și defini ție,
schimbând doar denumirea de ”f ăptuitori” cu cea de ”persoane care au s ăvâr șit o infrac țiune”.
Prin urmare, art. 285 alin. 1 prevede c ă urm ărirea penal ă are ca obiect strângerea probelor
necesare cu privire la existen ța infrac țiunilor, la identificarea persoanelor care au s ăvâr șit o

50 infrac țiune și la stabilirea r ăspunderii penale a acestora, pentru a se constata d ac ă este sau nu
cazul s ă se dispun ă trimiterea în judecat ă.
Se impun și câteva preciz ări referitoare la modurile de sesizare a organelor de urm ărire
penal ă. Plângerea și denun țul î și p ăstreaz ă defini țiile pe care le au în actualul C.proc.pen.
Referitor la sesiz ările f ăcute de persoane cu func ții de conducere și de alte persoane, art. 291
din Noul Cod de procedur ă penal ă prevede c ă orice persoan ă cu func ție de conducere într-o
unitate public ă sau cu atribu ții de control, care a luat cuno știn ță de s ăvâr șirea în acea unitate a
unei infrac țiuni pentru care ac țiunea penal ă se pune în mi șcare din oficiu, este obligat ă s ă
sesizeze de îndat ă organul de urm ărire penal ă și s ă ia m ăsuri s ă nu dispar ă urmele infrac țiunii,
corpurile delicte și orice alte mijloace de prob ă.
Nu în ultimul rând, este necesar ă și precizarea modului în care este început ă urm ărirea
penal ă de c ătre procuror conform dispozi țiilor noului cod. Potrivit art. 305 din Noul Cod de
procedur ă penal ă, când actul de sesizare îndepline ște condi țiile prev ăzute de lege și se
constat ă c ă nu exist ă vreunul dintre cazurile care împiedic ă exercitarea ac țiunii penale
prev ăzute în art. 16 alin. (1), organul de urm ărire penal ă dispune începerea urm ăririi penale cu
privire la fapt ă. Începerea urm ăririi penale, conform aceluia și articol, se dispune prin
ordonan ță care cuprinde, dup ă caz, men țiunile prev ăzute la art. 286 alin. (2) lit. a)-c) și g),
adic ă acelea și care sunt cerute și de actuala reglementare procesual-penal ă.

51 Capitolul al III-lea: Desf ășurarea urm ăririi penale

Urm ărirea penal ă cuprinde dou ă etape și în cazul infrac țiunilor de criminalitate
organizat ă: cercetarea penal ă și finalizarea urm ăririi penale de c ătre procuror. În acest capitol
va fi prezentat ă etapa cercet ării penale referitoare la infrac țiunile de criminalitate organizat ă,
urmând ca cea de-a doua s ă fie prezentat ă în urm ărorul capitol.
Se știe c ă, a șa cum prevede art. 209 alin. (3) C.proc.pen. precum și art. 12 alin. (2) din
Legea nr. 508/2004, în cazul acestui gen de infrac țiuni cercetarea penal ă se efectueaz ă
obligatoriu de c ătre procuror. Prin urmare, sarcinile cercet ării vor fi aduse la îndeplinire de
către procurorul din cadrul structurii centrale a Dir ec ției de Investigare a Infrac țiunilor de
Criminalitate Organizat ă și Terorism, sau din cadrul serviciului teritorial s au biroului teritorial
din cadrul aceleia și Direc ții, dup ă caz. În mod obi șnuit, întreaga activitate de strângere a
probelor trebuie s ă fie derulat ă de acest procuror. Totu și, a șa cum prev ăd art. 213 C.proc.pen.
și art. 14 din Legea nr. 508/2004, exist ă posibilitatea pentru unele organe de cercetare ale
poli ției judiciare și pentru procurorii din cadrul parchetelor de pe lâ ng ă instan țele
judec ătore ști s ă efectueze valabil unele acte de cercetare ce recla m ă urgen ță, chiar dac ă ele
privesc o cauz ă ce nu este de competen ța lor, urmând ca acestea, conform obliga ției instituite
de lege, s ă înainteze de îndat ă lucrarea sau dosarul procurorului competent. În pl us, art. 9 din
Legea nr. 508/2004 dispune c ă ofi țerii și agenții de poli ție judiciar ă anume desemna ți
efectueaz ă numai acele acte de cercetare penal ă dispuse de procurorii Direc ției de Investigare
a Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism, sub directa coordonare și controlul
nemijlocit al acestora, dispozi țiile procurorilor din cadrul DIICOT fiind obligator ii pentru
ace ști ofi țeri și agen ți de poli ție judiciar ă. Actele întocmite de ofi țerii și agen ții de poli ție
judiciar ă din dispozi ția scris ă a procurorului sunt efectuate în numele acestuia. În practic ă,
Curtea de Apel Craiova fiind sesizat ă cu solu ționarea recursului declarat de DIICOT – Biroul
Teritorial Mehedin ți, împotriva deciziei penale nr. 174 de la 23 april ie 2009, pronun țat ă de
Tribunalul Mehedin ți, a admis recursul și a casat sentin ța, trimi țând-o la instan ța de fond în
vederea judec ării cauzei. În spe ță, printre excep țiile ridicate, reclaman ții au invocat faptul c ă
efectuarea majorit ății actelor de urm ărire penal ă de c ătre poli țiști din cadrul E.C sau T.M, și
nu de c ătre procurorul din cadrul DIICOT – Biroul Teritoria l Mehedin ți care potrivit art. 12
alin. 7 din Legea 508/2004 ”efectueaz ă în mod obligatoriu urm ărirea penal ă pentru
infrac țiunile prev ăzute la alin. 1” al aceluia și articol. Cât prive ște excep ția privind efectuarea
majorit ății actelor de urm ărire penal ă de c ătre poli țiști E. C sau T. M, Curtea a constatat c ă
este nefondat ă. Articolul 12 alin 2 din Legea 508/2004 dispune c ă, procurorii specializa ți din
cadrul DIICOT efectueaz ă în mod obligatoriu urm ărirea penal ă pentru infrac țiunile prev ăzute

52 la alin 1 al aceluia și articol. De asemenea, art.9 din aceea și lege prevede c ă ofi țerii și agen ții
de poli ție judiciar ă anume desemna ți efectueaz ă numai acele acte de cercetare penal ă dispuse
de procurorii DIICOT, sub directa coordonare și controlul nemijlocit al acestora, dispozi țiile
procurorului fiind obligatorii pentru ofi țerii și agen ții de poli ție judiciar ă. Acela și articol,
prevede c ă actele întocmite de ofi țerii și agen ții de poli ție judiciar ă, din dispozi ția scris ă a
procurorului sunt efectuate în numele acestuia. S-a mai constatat c ă art.21 din Legea 508/2004
prevede c ă dispozi țiile din Codul de procedur ă penal ă se aplic ă în mod corespunz ător și în
cauzele atribuite prin prezenta lege în competen ța DIICOT. Din cuprinsul dosarului de
urm ărire penal ă, a rezultat c ă procurorul DIICOT, prin ordonan țele din 20.10.2008 și
27.10.2008, a desemnat ca anumite acte de cercetare penal ă expres indicate în cele dou ă
ordonan țe s ă fie efectuate de ofi țeri din cadrul T. M și E. C. A șa fiind, procurorul DIICOT a
dispus efectuarea unor acte de cercetare penal ă de c ătre ofi țerii anume desemna ți în condi țiile
legii, cu respectarea dispozi țiilor art.9 din Legea 508/2004 și ale art.135 coroborat cu art.132
C.p.p. Faptul c ă la perchezi ția efectuat ă la domiciliul inculpatului T. T. D. au participat și
agen ți din cadrul IPJ M (conform procesului verbal de ef ectuare a perchezi ției domiciliare) s-a
constatat a fi irelevant în cauz ă, cât timp perchezi ția a fost efectuat ă de ofi țeri din cadrul E.-T.
M, delega ți în acest sens de c ătre procuror. 101
Procurorul efectueaz ă actele de cercetare penal ă f ără s ă aib ă nevoie de autorizarea,
încuviin țarea sau confirmarea din partea unui procuror ierar hic superior; de asemenea,
procurorul poate personal extinde cercetarea penal ă și la alte fapte și persoane decât cele
pentru care a pus ini țial în mi șcare ac țiunea penal ă, f ără a fi necesar ă vreo încuviin țare sau
confirmare. 102
Procurorul care efectueaz ă cercetarea penal ă prezint ă personal materialul de urm ărire
penal ă învinuitului sau inculpatului, iar la terminarea c ercet ării penale trage concluziile și
rezolv ă cauza f ără a întocmi vreun referat, cum este obligat organul de cercetare penal ă.103
Obiectul etapei cercet ării penale îl constituie strângerea probelor necesa re privind
dovedirea existen ței infrac țiunii sau infrac țiunilor s ăvâr șite de un grup infrac țional organizat
cu privire la care s-a început urm ărirea, identificarea f ăptuitorilor – membrilor grupului
infrac țional organizat și stabilirea r ăspunderii penale și civile a acestora în scopul constat ării
dac ă este sau nu cazul s ă se dispun ă trimiterea în judecat ă. În vederea realiz ării obiectului,
procurorul DIICOT are obliga ția de a desf ășura o complex ă activitate probatorie ce const ă din
dispunerea efectu ării procedeelor probatorii prin care se ob țin mijloacele de prob ă ce con țin

101 C.A. Craiova, s.pen. și pentru cauze cu minori, dec.pen. nr. 651 din 19.0 6.2009, disponibil ă pe
www.jurispruden ță.org;
102 G. Gr. Theodoru, op.cit., p. 622;
103 idem;

53 probe, verificarea și aprecierea acestora în a șa fel încât cauza s ă fie l ămurit ă sub toate
aspectele.
Exist ă dou ă modalit ăți de efectuare a urm ăririi penale și implicit a cercet ării penale.
Prima este urm ărirea cu punere în mi șcare a ac țiunii penale, când învinuitul este cunoscut iar
fa ță de acesta se pune în mi șcare ac țiunea penal ă prin ordonan ță, chiar în cursul cercet ării
penale. Aceasta este și modalitatea care con ține mai multe stadii procesuale. Cea de-a doua
modalitate este urm ărirea penal ă f ără punerea în mi șcare a ac țiunii penale, atunci când
cercetarea se efectueaz ă numai fa ță de învinuit, urmând ca la finalizarea urm ăririi penale s ă se
dispun ă, prin rechizitoriu, punerea în mi șcare a ac țiunii penale și trimiterea sa în judecat ă.
În final se cuvine și l ămurirea no țiunii de acte de urm ărire penal ă și clasificarea
acestora. În aceast ă ordine de idei, este important de precizat faptul c ă obiectul urm ăririi
penale se aduce la îndeplinire prin actele de urm ărire penal ă. Actele prin care se strâng
probele necesare l ămuririi cauzei sub toate aspectele se numesc acte de cercetare penal ă și
constau în procedee probatorii prin care se ob țin mijloace de prob ă.104 Prin urmare, în
conformitate cu art. 132 C.proc.pen., actele de cer cetare penal ă sunt acte procedurale.
Actele prin care se pune în mi șcare ac țiunea penal ă, prin care se finalizeaz ă urm ărirea
cu trimiterea în judecat ă a inculpatului sau cu o solu ție de scoatere de sub urm ărire sau de
încetare a urm ăririi penale sunt acte de urm ărire penal ă și, ca urmare, acte procesuale. Sunt
socotite acte de urm ărire penal ă și actele de dispozi ție prin care se iau, se înlocuiesc, se revoc ă
sau înceteaz ă de drept m ăsurile preventive și alte m ăsuri procesuale, c ăci sunt acte care
implic ă constrângerea de stat. 105
Actele de urm ărire se întemeiaz ă pe rezultatul actelor de cercetare penal ă, deoarece,
pentru a dispune punerea în mi șcare a ac țiunii penale și trimiterea în judecat ă, procurorul
trebuie s ă aib ă suportul probator prin care ajunge la concluzia de vinov ăție a inculpatului. În
timp ce actele de cercetare penal ă se efectueaz ă în ordinea dictat ă de specificul fiec ărei cauze
în parte, actele de urm ărire penal ă sunt acte constitutive ale procesului penal, fiind obligatorie
efectuarea lor în ordinea stabilit ă de lege. În cursul urm ăririi penale efectuarea actelor de
cercetare se îmbin ă cu efectuarea actelor de urm ărire penal ă.106

104 G. Gr. Theodoru, op.cit., p. 550;
105 idem;
106 ibidem, p. 550-551;

54 Sec țiunea I: Cercetarea penal ă cu punerea în mi șcare a ac țiunii penale

Aceasta este modalitatea cea mai întâlnit ă în cazul urm ăririi penale privind
infrac țiunile de criminalitate organizat ă, deoarece acestea sunt de o mare gravitate sau
complexitate. Modalitatea este necesar ă și pentru faptul c ă învinuitul trebuie privat de
libertate pe o perioad ă mai mare de 10, prin urmare acesta trebuie arestat preventiv pentru o
perioadă de pân ă la 30 de zile și s ă devin ă inculpat, ceea ce implic ă punerea în mi șcare a
ac țiunii penale.
Aceast ă prim ă modalitate presupune, a șa cum am precizat anterior, și cele mai multe
stadii procesuale: punerea în mi șcare a ac țiunii penale, luarea m ăsurii arest ării preventive a
inculpatului, continuarea cercet ării și ascultarea inculpatului, extinderea cercet ării penale,
prezentarea materialului de urm ărire penal ă și terminarea cercet ării penale. În aceast ă etap ă a
urm ăririi penale procurorul strânge probe cu privire la infrac țiunea sau infrac țiunile cu care a
fost sesizat, cu privire la vinov ăția și r ăspunderea penal ă și civil ă a f ăptuitorilor. Prin urmare,
fără cunoa șterea f ăptuitorilor nu se poate trece la cercetarea cu pune rea în mi șcare a ac țiunii
penale, deoarece tragerea la r ăspundere penal ă prive ște o persoan ă fa ță de care se pune în
mi șcare și se exercit ă ac țiunea penal ă.
Când învinuitul sau învinui ții sunt cunoscu ți, trebuie luate fa ță de ace știa garan țiile
dreptului la ap ărare. Astfel, în prim ă faz ă, procurorul DIICOT are obliga ția s ă încuno știn țeze
pe învinuit despre fapta de care este învinuit, îna inte de a i se lua prima declara ție, despre
dreptul ca un ap ărător s ă-l asiste, despre dreptul la t ăcere, atr ăgându-i-se aten ția c ă tot ce
declar ă poate fi folosit și împotriva sa. Procurorul va trebui s ă ia m ăsuri pentru a-i asigura
asisten ța juridic ă atunci când legea prevede c ă asisten ța juridic ă este obligatorie. În acest sens,
dac ă învinuitul nu are ap ărător ales, se solicit ă de la barou un avocat din oficiu. Înalta Curte
de Casa ție și Justi ție a afirmat printr-o decizie 107 c ă neaducerea la cuno știn ța celui re ținut sau
arestat, în prezen ța ap ărătorului, a învinuirii ce i se aduce, este sanc ționat ă cu nulitate absolut ă
conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Conform art. 70 alin. (3) C.proc.pen., dac ă învinuitul sau inculpatul consimte s ă dea o
declara ție, organul de urm ărire penal ă, înainte de a-l asculta, îi cere s ă dea o declara ție, scris ă
personal, cu privire la învinuirea ce i se aduce. Î n acest fel, învinuitul sau inculpatul va declara
de bun ăvoie ce consider ă de cuviin ță f ără exercitarea de presiuni din partea procurorului ca re
instrumenteaz ă cauza. Dac ă învinuitul sau inculpatul este re ținut sau arestat, va fi asistat la
darea acestei declara ții de c ătre ap ărător, care vegheaz ă ca procedura s ă se desf ășoare în

107 Î.C.C.J., s. pen., dec. nr. 5845 din 9 noiembrie 2 004, disponibil ă pe www.scj.ro;

55 conformitate cu prevederile legale. Dup ă ascultarea acestuia, cercetarea continu ă cu
efectuarea actelor de cercetare necesare privind fa pta și persoana învinuitului sau învinui ților.

ʂ 1. Punerea în mi șcare a ac țiunii penale
În timpul derul ării cercet ării penale, procurorul din cadrul Direc ției de Investigare a
Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism poate pune în mi șcare ac țiunea penal ă
fa ță de învinuit, când consider ă c ă sunt temeiuri pentru aceast act procesual. Dispozi țiile de
drept comun în materie sunt prev ăzute în art. 234 și 235 C.proc.pen., acestea adaptându-se la
situa ția desf ășur ării urm ăririi penale pentru infrac țiuni de criminalitate organizat ă, deoarece
știm c ă numai procurorul poate conduce urm ărire penal ă în acest caz.
Prin ”temeiuri” pentru punerea în mi șcare a ac țiunii penale se în țelege, în primul rând,
existen ța unor probe care s ă stabileasc ă s ăvâr șirea de c ătre învinuit a infrac țiunii ce i s-a adus
la cuno știn ță, ceea ce exprim ă cerin ța ca persoana învinuitului s ă fie determinat ă ca persoan ă
fizic ă; se cere, deasemenea, s ă nu existe vreunul din cazurile prev ăzute în art. 10. Pentru a se
proceda la punerea în mi șcare a ac țiunii penale nu este necesar ca proba țiunea s ă fie epuizat ă,
în sensul l ămuririi cauzei sub toate aspectele, deoarece acest obiectiv este avut în vedere și
dup ă inculpare, prin continuarea cercet ării. Este îns ă necesar s ă existe probe cu privire la
existen ța infrac țiunii și identitatea f ăptuitorului. 108
Este necesar ă și concluzia la care trebuie s ă ajung ă procurorul conform c ăreia
cercetarea trebuie efectuat ă cu punerea în mi șcare a ac țiunii penale, învinui ții s ă devin ă
inculpa ți pentru a fi priva ți de libertate pentru o perioad ă mai mare de 10 zile iar noua calitate
procesual ă a acestora s ă îi ajute s ă-și sus țin ă mai bine ap ărarea și s ă contribuie mai bine la
lămurirea ap ărării lor.
Conform art. 235 alin. (2) C.proc.pen., procurorul pune în mi șcare ac țiunea penal ă prin
ordonan ță care, a șa cum prevede alin. (3), trebuie s ă cuprind ă, pe lâng ă men țiunile din art.
203, date cu privire la persoana inculpatului, fapt a pentru care este învinuit și încadrarea
juridic ă a acesteia. Când sunt mai mul ți inculpa ți și mai multe infrac țiuni, dup ă cum în mod
firesc se întâne ște în cazul infrac țiunilor s ăvâr șite de un grup infrac țional organizat,
procurorul dispune prin aceea și ordonan ță punerea în mi șcare a ac țiunii penale pentru to ți
învinui ții și pentru toate infrac țiunile, iar datele din ordonan ță se vor referi la toate persoanele
inculpate și la toate faptele re ținute. Se cuvine și un exemplu în acest sens: prin recursul
declarat de c ătre Serviciul Teritorial DIICOT Gala ți împotriva sentin ței penale nr. 326/F din
22.06.2009 a Tribunalului Gala ți, s-a ar ătat c ă în mod gre șit instan ța de judecat ă a dispus
restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urm ăririi penale, întrucât prin ordonan țele nr.

108 G. Gr. Theodoru, op.cit., p. 611-612;

56 56/D/P/2006 din data de 22.10.2008 ale Parchetului de pe lâng ă Înalta Curte de Casa ție și
Justi ție – DIICOT – Biroul Teritorial Gala ți, s-a dispus punere în mi șcare a ac țiunii penale
fa ță de inculpa ții – O.Petro, pentru s ăvâr șirea infrac țiunilor de constituire a unui grup
infrac țional organizat, instigare la evaziune fiscal ă în form ă continuat ă și instigare la sp ălare
de bani în form ă continuat ă; O.E., pentru s ăvâr șirea infrac țiunilor de constituire a unui grup
infrac țional organizat, evaziune fiscal ă în form ă continuat ă și sp ălare de bani în form ă
continuat ă; T.G. pentru s ăvâr șirea infrac țiunilor de constituire a unui grup infrac țional
organizat, evaziune fiscal ă în form ă continuat ă și sp ălare de bani în form ă continuat ă; J. B.,
pentru s ăvâr șirea infrac țiunilor de constituire a unui grup infrac țional organizat, evaziune
fiscal ă în form ă continuat ă, sp ălare de bani în form ă continuat ă și comercializare ilicit ă de
uleiuri minerale neaccizabile; N.E., pentru s ăvâr șirea infrac țiunilor de constituire a unui grup
infrac țional organizat, complicitate la evaziune fiscal ă în form ă continuat ă, complicitate la
sp ălare de bani în form ă continuat ă și instigare la fals în înscrisuri sub semn ătur ă privat ă.
Deci, ordonan țele de punere în mi șcare a ac țiunii penale fa ță de inculpa ți au fixat cadrul în
care, ini țial, s-a desf ăș urat urm ărirea penal ă în cauz ă.109
În cazul în care, dup ă punerea în mi șcare a ac țiunii penale, procurorul schimb ă
încadrarea juridic ă a faptei, nu trebuie s ă pun ă în mi șcare ac țiunea penal ă și pentru noua
încadrare juridic ă.110
Din momentul în care s-a emis ordonan ța de punere în mi șcare a ac țiunii penale,
învinuitul devine inculpat, parte în proces, cap ătă drepturile procesuale recunoscute de lege
inculpatului în cursul urm ăririi penale, dar și obliga țiile acestuia, ca persoan ă tras ă la
răspundere penal ă, stabilindu-se în acela și timp raportul juridic procesual penal fundamental
între Ministerul Public (prin structura Direc ției de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate
Organizat ă și Terorism, în cazul nostru) și cel inculpat de s ăvâr șirea unei infrac țiuni, în cadrul
căruia este exercitat ă ac țiunea penal ă în vederea sanc țion ării inculpatului.

ʂ 2. Luarea m ăsurii arest ării preventive a inculpatului. Mandatul european de arestare
Când consider ă c ă este necesar ă arestarea preventiv ă a inculpatului, procurorul
procedeaz ă mai întâi la ascultarea acestui în prezen ța ap ărătorului, deoarece uneori, în urma
declara țiilor date de inculpat, m ăsura nu-și mai are rostul. În cazul în care î și consolideaz ă
aceast ă convingere, prezint ă dosarul cauzei cu propunerea motivat ă de luare a arest ării
preventive a inculpatului pre ședintelui instan ței competente s ă judece cauza în prim ă instan ță
sau judec ătorului delegat de acesta. De exemplu, a fost neces ar ă arestarea preventiv ă a 27 de

109 C.A. Gala ți, s.pen., dec. nr. 533/R din 03.09.2009, disponibi l ă pe www.jurispruden ța.org;
110 M. Udroiu, op.cit., p. 283;

57 inculpa ți care au constituit gruparea infrac țional ă cunoscut ă sub titulatura de ”Clanul
Cordunenilor”, lucru ce reiese din rechizitoriul nr . 10/D/P/2008 al DIICOT – Serviciul
teritorial Ia și, prin care s-a dispus trimiterea în judecat ă a acestora, urmând ca aceast ă cauz ă să
se trimit ă spre competent ă solu ționare Tribunalului Maramure ș. În sarcina inculpa ților s-a
re ținut comiterea unui num ăr impresionant de infrac țiuni grave, toate specifice formelor
actuale de criminalitate organizat ă, respectiv trafic de persoane, trafic de minori, l ipsire de
libertate în mod ilegal, infrac țiuni bancare, în șel ăciuni imobiliare, infrac țiuni de violen ță
(șantaj), infrac țiuni informatice, toate circumscrise unor finalit ăți declarate – ob ținerea unor
importante beneficii materiale dar și asigurarea suprema ției și notoriet ății infrac ționale
zonale. 111
Exist ă și o excep ție prev ăzut ă expres de art. 150 alin. (2) C.pen., când arestare a se
poate dispune și f ără ascultarea inculpatului, mai exact atunci când ace sta este disp ărut, se afl ă
în str ăin ătate ori se sustrage de la urm ărire sau de la judecat ă, urmând ca procedura ascult ării
acestuia s ă aib ă loc imediat dup ă ce va fi prins ori dup ă ce se va prezenta.
Inculpatului arestat preventiv i se acord ă garan ții procesuale noi, în sensul c ă, sub
sanc țiunea nulit ății absolute, anumite acte de urm ărire penal ă nu se pot efectua decât cu
asisten ța juridic ă acordat ă de ap ărătorul ales sau desemnat din oficiu. 112 O decizie
exemplificativ ă în materie este cea a Cur ții de Apel Oradea care, respingând recursul
Parchetului de pe lâng ă Tribunalul Bihor prin care se solicita desfiin țarea hot ărârii recurate și
trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bih or, constatând c ă, în mod corect, prima
instan ță a dispus restituirea cauzei privind pe inculpatul T. Ș. procurorului pentru refacerea
urm ăririi penale. Curtea a re ținut c ă, potrivit art.171 Cod de procedur ă penal ă, asisten ța
juridic ă este obligatorie când inculpatul este arestat în c auz ă, nerespectarea acestei dispozi ții
atr ăgând potrivit art.197 alin.2 Cod de procedur ă penal ă nulitatea absolut ă a actelor efectuate.
În spe ță, în urma celor constatate de instan ță, organele de urm ărire penal ă aveau obliga ția s ă
verifice informa țiile aflate în dosarul cauzei pentru a stabili domi ciliul din Ungaria sau locul
de de ținere a inculpatului, pentru a-l putea cita pe aces ta conform dispozi țiilor art.177 alin.3, 6
Cod de procedur ă penal ă și a-i asigura acestuia ap ărare efectiv ă, conform art.6 Cod de
procedur ă penal ă și art. 171 Cod de procedur ă penal ă. Neprocedând în acest mod, organele
judiciare au înc ălcat dispozi țiile legale mai sus ar ătate, înc ălcarea atr ăgând nulitatea absolut ă a
actelor efectuate, conform art. 197 alin. 2 Cod de procedur ă penal ă.113

111 Raport de activitate a DIICOT pe anul 2010, p. 21, disponibil pe www.diicot.ro;
112 G. Gr. Theodoru, op.cit., p. 613;
113 C.A. Oradea, s. pen și pentru cauze cu minori, dec. pen. nr. 481/R/2008 din 18 septembrie 2008, disponibil ă
pe www.jurispruden ță.org;

58 Dispozi țiile privitoare la con ținutul și executarea mandatului sunt con ținute în art. 151-
154 C.proc.pen. Pentru mai mul ți inculpa ți aresta ți preventiv se va emite o singur ă încheiere,
precizându-se situa ția fiec ăruia în parte. În schimb, pentru fiecare inculpat a restat se va emite
câte un mandat de arestare în parte, care se va exe cuta în temeiul dispozi țiilor anterior
precizate și în con ținutul c ăruia se va preciza data expir ării valabilit ății. Potrivit art. 149 1 alin.
(13) C.proc.pen. împotriva încheierii de luare a ac estei m ăsuri preventive se poate face recurs,
în termen de 24 de ore de la pronun țare, pentru cei prezen ți, și de la comunicare, pentru cei în
lips ă.
Infrac țiunile s ăvâr șite în cadrul grup ărilor și asocia țiilor infrac ționale organizate au
deseori un caracter transna țional ce oblig ă la aplicarea de c ătre organele na ționale a unei
proceduri penale ce implic ă colaborare și cooperare. Una dintre aceste proceduri este, de
pild ă, mandatul european de arestare reglementat de Lege a nr. 302/2004 privind cooperarea
judiciar ă în materie penal ă114 , fiind în concordan ță cu Decizia-cadru 2002/584/JAI a
Consiliului European privind mandatul european de a restare și procedurile speciale. Aceasta
este o decizie judiciar ă prin care care se solicit ă de c ătre o autoritate competent ă din Uniunea
European ă arestarea și predarea de c ătre alt stat membru a unei persoane pentru efectuar ea
urm ăririi penale, judec ății, execut ării unei pedepse sau m ăsuri privative de libertate, succesul
acestei colabor ări depinzând de respectarea garan țiilor procesuale și a termenilor legii.
Procedura emiterii și execut ării mandatului european de arestare și de predare a unei persoane
este prev ăzut ă în Titlul al III lea al Legii nr. 302/2004.
În prezent, în concordan ță cu normele comunitare, Legea nr. 302/2004 prevede c ă atât
infrac țiunea de trafic de persoane, cât și cele referitoare la exploatarea sexual ă a minorilor și
pornografia infantil ă nu sunt supuse de c ătre legea român ă principiului dublei incrimin ări,
facilitându-se astfel urm ărirea, prinderea și sanc ționarea trafican ților, chiar și atunci când
ace știa ac ționeaz ă transfrontalier. 115 Acestea sunt doar unele dintre infrac țiunile nesupuse
dublei incrimin ări, enumerate în art. 96 din lege.
Referitor la organul judiciar abilitat s ă emit ă mandatul european de arestare, în art. 88
alin. (2) se precizeaz ă c ă mandatul european de arestare este emis, în faza d e urm ărire penal ă,
de catre judec ătorul delegat de pre ședintele instan ței c ăreia i-ar reveni competen ța s ă judece
cauza în fond, iar în faza de judecat ă și de executare, de c ătre judec ătorul delegat de
pre ședintele primei instante ori de cel al instantei de executare, in urm ătoarele situa ții:
la sesizarea procurorului care efectueaz ă sau supravegheaz ă urm ărirea penal ă a persoanei
solicitate, dac ă arestarea și predarea se solicit ă în vederea efectu ării urm ăririi penale;

114 Publicat ă în M.Of. nr. 594 din 1.07.2004, cu modific ările și complet ările ulterioare;
115 A.-I. Popescu, op.cit., p. 295;

59 și la sesizarea instan ței care a dispus asupra lu ării m ăsurii arest ării preventive a inculpatului
ori care a hot ărât cu privire la m ăsurile de siguran ță, dup ă caz, sau a organului la care se afl ă
spre executare mandatul, dac ă arestarea și predarea se solicit ă în vederea judec ății ori
execut ării pedepsei închisorii sau a unei m ăsuri de siguran ță privative de libertate.
Un caz relevant privind aplicarea acestei m ăsuri cu carcter tranfrontalier și care
presupune colaborarea dintre autorit ățile a dou ă sau mai multor state ne este prezentat de
Raportul de activitate pe anul 2010 al Direc ției de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate
Organizat ă și Terorism. Conform acestuia, Tribunalul din Lille, Fran ța, a formulat o cerere
într-o cauz ă în care se efectuau cercet ări fa ță de un grup infrac țional organizat, format în
principal din cet ățeni români. Ace știa realizau câ știguri materiale injuste, utilizând pe
teritoriul Fran ței carduri bancare falsificate sau carduri valide r eînc ărcate fraudulos. Din
anchetă rezultase c ă membrii re țelei, cet ățeni români ce locuiau fie în Spania, fie în România ,
realizau ”raiduri” în Fran ța, unde foloseau cardurile falsificare sau reînc ărcate fraudulos la
jocurile numite ”cote et match” (pronosticuri sport ive). Cecurile încasate prin în șel ăciune de
la Societatea Francez ă a Jocurilor erau schimbate în numerar prin interme diul comunit ății
chineze din Paris. Cea mai mare parte a câ știgurilor era p ăstrat ă de liderii re țelei, iar cei
recruta ți pentru a comite în șel ăciunile primeau un comision. Ace știa din urm ă trimiteau în
mod frecvent bani din Fran ța, prin Western Union, rudelor apropiate din Români a sau Spania.
De asemenea, la cererea liderilor, aceste persoane trimiteau bani, în aceea și modalitate, altor
membri ai re țelei sau, în Ucraina, unor furnizori de numere de c arduri bancare, ob ținute prin
fraude comise pe Internet. Autorit ățile judiciare fraceze au solicitat identificare uti lizatorilor
unor posturi telefonice române ști, efectuarea de perchezi ții domiciliare, audieri, informa ții
privind conturile bancare, bunurile mobile și imobile ale membrilor grupului infrac țional
organizat, precum și cu privire la transmiteri de bani prin sistemul W estern Union. La data de
19.10.2010, sub coordonarea Biroului de cooperare, reprezentare și asisten ță judiciar ă
interna țional ă, au fost realizate un num ăr de 16 perchezi ții în locuin țe situate pe raza
teritorial ă a jude țelor Olt, Dolj, Bac ău, Prahova, Bistri ța și Cluj, fiind ridicate înscrisuri și
obiecte de interes pentru cauza instrumentat ă de Tribunalul din Lille. De asemenea, au fost
audiate, peste 20 de persoane, iar patru dintre ace stea au fost ulterior predate pe baz ă de
mandate europene de arestare autorit ăților franceze. 116

ʂ 3. Continuarea și extinderea cercet ării penale cu inculpat în cauz ă
Dup ă punerea în mi șcare a ac țiunii penale și, eventual, luarea m ăsurii arest ării
preventive, procurorul continu ă cercetarea penal ă. Totodat ă, îi aduce la cuno știn ță

116 Raport de activitate a DIICOT pe anul 2010, p. 146 -148, disponibil pe www.diicot.ro;

60 inculpatului faptul c ă s-a pus în mi șcare ac țiunea penal ă împotriva sa, pentru ce infrac țiune
sau infrac țiuni, comunicându-i în acela și timp drepturile și obliga țiile procesuale, conform art.
202 alin. (2) și art. 237 alin. (2) C.proc.pen. Unul din drepturi este acela de a avea un ap ărător
care-l poate asista la orice act de cercetare la ca re acesta solicit ă prezen ța și care-i poate
formula ap ărările pe care în țelege s ă și le fac ă, în cazul arest ării inculpatului prezen ța acestuia
fiind obligatorie. Conform art. 237 alin. (3) și (4) C.proc.pen., i se pune în vedere
inculpatuluiaflat în stare de libertate c ă este obligat s ă se prezinte la toate chem ările ce i se vor
face în cursul procesului penal și c ă are îndatorirea s ă comunice orice schimbare de adres ă, iar
când acesta este disp ărut, se sustrage de la cercetare sau nu locuie ște în țar ă, cercetarea va fi
continuat ă și f ără ascultarea lui.
Procurorul are obliga ția de a l ămuri prin probe toate aspectele privitoare la vinov ăția
infractorului și la r ăspunderea sa penal ă și civil ă, verificând ap ărările formulate pentru care
inculpatul a solicitat administrare de probe. În ca zul infrac țiunilor de criminalitate organizat ă,
procedeele probatorii cel mai des folosite de procu ror sunt audierea inculpatului, a victimelor
și a martorilor, intercept ările și înregistr ările audio sau video, efectuarea de fotografii,
cercet ările la fa ța locului, dispunerea de expertize, ridicarea de ob iecte și înscrisuri și, un
procedeu foarte important ce va fi prezentat în sec țiunea urm ătore, perchezi ția domiciliar ă.
Dac ă cercetarea se prelunge ște peste durata ini țial ă de 30 de zile a arest ării preventive,
procurorul îi va propune instan ței de judecat ă prelungirea duratei acesteia. Aceasta se va putea
prelungi cu înc ă 30 de zile dar, în urma prelungirilor succesive, c onform art. 159 alin. 13 C.
proc.pen., durata total ă a arest ării nu poate dep ăși un termen rezonabil și nu mai mult de 180
de zile.
Extinderea cercet ării penale este actul procesual, concretizat prin a ctul procedural al
procurorului numit ordonan ță, prin care acesta dipune extinderea cadrul cercet ării penale ca
urmare a descoperirii unor noi fapte în sarcina inc ulpatului, împrejur ări noi ce pot atrage
schimbarea încadr ării juridice a faptei aflate în cercetare sau date cu privire la participarea și a
altor persoane la s ăvâr șirea acestei fapte. Reglementarea o gasim în art. 2 38 C.proc.pen.
Procurorul va proceda în continuare la administrar ea de probe în scopul l ămuriri
cauzei și cu privire la noile fapte sau f ăptuitori, pân ă la l ămurirea în întregime a cauzei,
aceasta având loc numai dac ă procurorul DIICOT va fi competent s ă desf ășoare în continuare
urm ărirea penal ă în raport cu noua încadrare juridic ă a faptei. În caz contrar, va sesiza organul
de urm ărire penal ă competent în cauz ă.
Extinderea cercet ării penale nu echivaleaz ă cu extinderea ac țiunii penale cu privire la
noile fapte sau persoane; chiar dac ă anterior ac țiunea penal ă fusese pus ă în mi șcare în cauz ă,

61 procurorul trebuie s ă dispun ă în mod expres punerea în mi șcare a ac țiunii penale și cu privire
la noile fapte sau persoane, în cazul în care sunt prev ăzute condi țiile prev ăzute de lege. 117

ʂ 4. Perchezi ția domiciliar ă
Nu voi prezenta în aceast ă subsec țiune procedura solicit ării, autoriz ării și efectu ării
perchezi ției pentru faptul c ă nu se impune un studiu exhaustiv al acesteia, de altfel dispozi țiile
care o reglementeaz ă reg ăsindu-se în art. 100-111 C.proc.pen. Scopul este ac ela de a sublinia
importan ța felurilor de perchezi ție judiciar ă – corporal ă, asupra vehiculelor, cea a sistemelor
informatice, de la locul de munc ă și domiciliar ă în desf ășurarea urm ăririi penale cu privire la
infrac țiunile de criminalitate organizat ă. Astfel, spre exemplu, în cazul traficului de pers oane,
de minori, de droguri, substan țe clasificate și precursori, de arme și muni ții, a infrac țiunilor
prin care se comit fraude bancare, informatice, a c elor de contraband ă, precum și a celor de
falsificare de monede ori alte valori s ăvâr șite de grupuri infrac ționale organizate, folosirea
acestui mijloc pentru descoperirea și strângerea probelor este extrem de important ă pentru
dovedirea activit ății infrac ționale a suspec ților. Prin acest mijloc legal suspectul este prins cu
persoanele, drogurile sau armele traficate, cu inst rumentele de comitere a fraudelor sau a celor
informatice utilizate în scopul s ăvâr șirii de infrac țiuni, iar probele adunate sunt foarte greu de
răsturnat mai apoi.
De precizat c ă perchezi ția domiciliar ă, al ături de cea asupra sistemelor informatice,
spre deosebire de cea corporal ă și asupra autovehiculelor, pot fi autorizate numai d e c ătre
judec ătorul competent la solicitarea procurorului ce efec tueaz ă urm ărirea penal ă și numai
dup ă începerea urm ăririi penale, spre deosebire de ultimile dou ă care pot fi efectuate de c ătre
organul judiciar care le-a dispus, chiar și înainte de începerea urm ăririi penale. Potrivit art.
101 din Codul de procedur ă penal ă, perchezi ția domiciliar ă din cursul urm ăririi penale se
efectueaz ă, în cazul nostru, de c ătre procurorul DIICOT, înso țit, dup ă caz, de lucr ători
operativi. Obiectele și înscrisurile ridicate cu ocazia perche ției și care constituie mijloace de
prob ă vor fi ata șate la dosarul cauzei sau p ăstrate în alt mod de c ătre procurorul care
efectueaz ă urm ărirea penal ă, în func ție de natura acestora și de posibilit ățile concrete.
În practic ă, potrivit site-ului ziare.com, în diminea ța zilei de 19 mai 2011, procurorii
DIICOT și poli țiștii de la BCCO Craiova au f ăcut opt perchezi ții în Craiova, Bucure ști și
Zimnicea, pentru destructurarea unei grup ări specializate în infrac țiuni informatice și fraude
cu c ărți de credit, patru persoane fiind duse la audieri. Anchetatorii au stabilit c ă liderul
grup ării, Adrian Posulescu, confec ționa aparatura de skimming, destinat ă mont ării la
bancomate din țar ă și str ăin ătate, pentru ob ținerea datelor de pe cardurile bancare.

117 M. Udroiu, op.cit., p. 284;

62 Deasemenea, Posulescu, împreun ă cu Gheorghe Lauren țiu Capotescu și Covaci Poenaru
Junior vindeau aparatura de skimming la pre țul de 3000 euro/dispozitiv sau o închiriau în
schimbul unui procent de 50 % din numerele de card ob ținute. Cercetarile au fost efectuate
impreuna cu ofiteri din cadrul BCCO Craiova si lucr atori din cadrul SPIR. Suportul tehnic si
informativ a fost asigurat de catre SOS Craiova si SRI – Dolj 118
Într-un alt caz, potrivit aceleia și surse, poli țiștii și procurorii DIICOT au descins în
diminea ța zilei de 23 martie 2011, la 11 case din zona Chit ila. Perchezi țiile vizau o re țea
ampl ă de ho ți de ma șini. Potrivit Antena 3, procurorii și poli țiștii c ăutau 14 persoane, dar în
urma efectu ării perchezi ției doar 7 persoane au fost re ținute și duse la poli ție. Re țeaua de hoți
era specializat ă în ma șini de lux, precum și în piese și oglinzi pentru acestea. Ho ții ac ționau în
parc ări. Aveau un întreg arsenal cu care î și desf ășurau activitatea, printre care chei pentru
fiecare marc ă de ma șin ă, șurubelni țe cu care desf ăceau u șile portierelor. Pân ă în acea zi,
ace știa furaser ă zeci de ma șini dintre cele mai scumpe care puteau fi comercial izate cu sume
de peste 10.000 de euro. 119

ʂ 5. Prezentarea materialului de urm ărire penal ă
Acest stadiu este plasat la sfâr șitul urm ăririi penale, dup ă punerea în mi șcare a ac țiunii
penale și efectuarea actelor de urm ărire penal ă utile pentru solu ționarea cauzelor, reglementat
în art. 250-257 C.proc.pen.
Cu privire la condi țiile ce trebuie întrunite, în urma analizei art. 25 0 C.proc.pen.
rezult ă că acestea sunt urm ătoarele: ac țiunea penal ă s ă fie pus ă în mi șcare, procurorul s ă
considere c ă au fost efectuate actele de urm ărire penal ă necesare cauzei iar din analiza
probelor administrate s ă rezulte c ă solu ția preconizat ă este trimiterea în judecat ă; aceast ă
condi ție rezult ă din activit ățile ce compun prezentarea, și anume luarea la cuno știn ță a
probelor administrate, fa ță de care are posibilitatea formul ării de cereri, declara ții
suplimentare, activit ăți procesuale ce țin de exercitarea dreptului la ap ărare fa ță de învinuirea
ce i se aduce dac ă se dispune trimiterea în judecat ă.120
Prezentarea materialului de urm ărire penal ă const ă din trei opera țiuni succesive: i se
pune în vedere inculpatului c ă are dreptul de a lua cuno știn ță de lucr ările de urm ărire penal ă,
ar ătându-i-se și încadrarea juridic ă a faptei cercetate; i se asigur ă apoi posibilitatea de a lua
cuno știn ță de întreg materialul de urm ărire penal ă, citindu-i-se personal lucr ările din dosar,
dac ă nu știe s ă citeasc ă, ori traducându-i-se prin interpret, dac ă nu cunoa ște limba român ă;

118 Articol publicat în data de 19 mai 2011 pe www.zia re.com, accesat în data de 30.12.2011;
119 Articol publicat în data de 23 martie 2011 pe www. ziare.com, accesat în data de 30.12.2011;
120 A. Cri șu, op.cit., p. 443;

63 este întrebat, dup ă ce a luat cuno știn ță de lucr ările din dosar, dac ă are de formulat cereri sau
dac ă dore ște s ă fac ă declara ții suplimentare. 121
Potrivit art. 251 C.proc.pen., procurorul va consem na îndeplinirea tuturor acestor
dispozi ții într-un proces-verbal, în care consemneaz ă și declara țiile, cererile și r ăspunsurile
inculpatului. Curtea de Apel Gala ți, fiind sesizat ă cu o contesta ție în anulare, în urma
examin ării actelor și lucr ărilor aflate la dosar a concluzionat c ă în spe ță prezentarea
materialului de urm ărire penal ă s-a realizat cu respectarea dispozi țiilor art. 250 Cod procedur ă
penal ă, to ți inculpa ții având posibilitatea s ă ia cuno știn ță în mod nemijlocit, real și într-un
interval de timp suficient, rezonabil, de ansamblul materialului de urm ărire penal ă. În ideea de
a tergiversa finalizarea rechizitoriului și sesizarea instan ței de judecat ă, la câteva zile dup ă
prezentarea materialului de urm ărire penal ă, mai precis la data de 27 aprilie 2009, inculpa ții
O. Petro și J. B., prin ap ărători ale și, au formulat cereri de reprezentare a materialulu i de
urm ărire penal ă, cereri care au fost înaintate prin fax la DIICOT – Biroul Teritorial Gala ți,
dar dup ă sesizarea cu rechizitoriu a instan ței de judecat ă. În sentința penal ă recurat ă instan ța
de fond a ar ătat c ă deosebit de importante pentru verificarea respect ării prevederilor art. 250
Cod procedur ă penal ă sunt men țiunile legate de consemnarea intervalului de timp a fectat
prezent ării materialului de urm ărire penal ă. Procesul verbal de prezentare a materialului de
urm ărire penal ă, potrivit art. 250 – 251 Cod procedur ă penal ă, are men țiuni clare, nefiind
inclus ă printre acestea și obligativitatea consemn ării intervalului de timp afectat prezent ării
materialului de urm ărire penal ă. prin urmare procesele – verbale încheiate în cauz ă cu ocazia
prezent ării materialului de urm ărire penal ă inculpa ților, cuprinde men țiunile expres prev ăzute
de lege. 122
Cu ocazia acestui stadiu procesual inculpatul poate solicita administrarea de probe noi,
poate formula cereri noi sau poate face declara ții suplimentare; procurorul se pronun ță asupra
cererilor formulate de învinuit prin ordonan ță, putând s ă le resping ă ca neîntemeiate, ori s ă le
admit ă și s ă efectueze actele cerute sau sau s ă administreze probele solicitate. 123 Dup ă cum
prevede art. 253, procurorul este obligat s ă procedeze din nou la prezentarea materialului,
dac ă a efectuat noi acte de cercetare penal ă, sau dac ă constat ă c ă trebuie s ă fie schimbat ă
încadrarea juridic ă a faptei.
Dac ă asisten ța juridic ă este obligatorie, prezentarea materialului de urm ărire penal ă
trebuie realizat ă cu asigurarea prezen ței ap ărătorului inculpatului, sub sanc țiunea nulit ății
absolute (art. 197 alin. 2 C.proc.pen.) și a restituirii cauzei la parchet. 124 Ap ărătorul îl ajut ă pe

121 G. Gr. Theodoru, op.cit., p. 617;
122 C.A. Gala ți, s.pen., dec. nr. 533/R din 03.09.2009, disponibi l ă pe www.jurispruden ța.org;
123 M. Udroiu, op.cit., p. 287;
124 ibidem, p. 288;

64 inculpat s ă cunoasc ă probele ce s-au strâns împotriva sa, s ă prezinte ap ărările pe care și le face
și s ă formuleze cererile de probe în sus ținerea acestor ap ărări. Pentru a se verifica respectarea
acestei garan ții, în procesul verbal de prezentare se face men țiune despre prezen ța
ap ărătorului, care îl și semneaz ă (art. 172 alin. 3). 125
În urma modific ării art. 254 din C.proc.pen. prin Legea nr. 202/201 0, se deduc
urm ătoarele cazuri în care procurorul poate dispune tri miterea în judecat ă a inculpatului f ără
prezentarea materialului de urm ărire penal ă: când inculpatul sau ap ărătorul s ău a lipsit în mod
nejustificat la chemarea procurorului ori refuz ă în mod nejustificat s ă ia cuno știn ță de
materialul de urm ărire penal ă ori este disp ărut, în referatul care se întocme ște ar ătându-se
împrejur ările concrete din care rezult ă cauza împiedic ării.

Sec țiunea a II-a: Cercetarea penal ă f ără punere în mi șcare a ac țiunii penale

În cauzele simple și în care nu este necesar ă privarea de libertate a învinuitului pentru
o perioad ă mai mare de 10 zile, procurorul efectueaz ă cercetarea penal ă f ără punerea în
mi șcare a ac țiunii penale, ce constituie o form ă mai simpl ă pentru faptul c ă ajut ă la o l ămurire
mai rapid ă a cauzei, evitându-se totodat ă și supraîncărcarea activit ății procurorului. În cadrul
acesteia învinuitul și persoana v ătămat ă nu au calitatea de parte în procesul penal, iar
învinuitul are drepturi procesuale mai restrânse. S ingurele m ăsuri preventive ce se pot lua sunt
re ținerea învinuitului pentru cel mult 24 de ore și arestarea preventiv ă a acestuia pe cel mult
10 zile. În mod identic ca și la cealalt ă procedur ă, procurorul strânge probe privitoare la
infrac țiune, la vinov ăția învinuitului și la r ăspunderea sa penal ă și civil ă, pân ă se ajunge la o
lămurire complet ă, sub toate aspectele, a cauzei. În final, dup ă ce consider ă c ă a strâns toate
probele necesare cauzei, procurorul îi prezint ă materialul de urm ărire penal ă învinuitului
deoarece, potrivit art. 257 C.proc.pen., materialul de urm ărire penal ă se prezint ă obligatoriu și
învinuitului, dipozi țiile art. 250 și urm ătoarele aplincându-se și acestui fel de cercetare.
Deoarece cauzele în care s-au s ăvâr șit infrac țiuni de c ătre un grup infrac țional
organizat sunt de o mare complexitate, necesit ă o mai mare perioad ă de timp de rezolvare,
implic ă foarte mul ți participan ți la s ăvâr șirea infrac țiunii pentru care, datorit ă atingerii grave
ce o aduc valorilor sociale ocrotite de lege, se im pune privarea de libertate pentru o durat ă de
timp mai mare de 10 zile și, deasemenea, pentru care sunt necesare desf ășurarea unor ample și
numeroase procedee probatorii și acte procesuale, cea mai întâlnit ă form ă de cercetare penal ă
în aceste cazuri este aceea cu punerea în mi șcare a ac țiunii penale. Din aceast ă cauz ă nici nu

125 G. Gr. Theodoru, op.cit., p. 618;

65 se impune insistarea asupra prezent ării cercet ării penale f ără punere în mi șcare a ac țiunii
penale.

Sec țiunea a III-a: Suspendarea și reluarea urm ăririi penale

ʂ 1. Suspendarea urm ăririi penale
Urm ărirea penal ă poate continua, dup ă cum am v ăzut, și f ără efectuarea unor acte de
cercetare penal ă atunci când prezen ța învinuitului sau inculpatului nu poate fi asigura t ă din
culpa sa. Exist ă îns ă un caz în care continuarea actelor de urm ărire penal ă f ără ascultarea sa și
fără prezentarea materialului de urm ărire penal ă ar aduce prejudicii dreptului s ău la ap ărare,
anume atunci când învinuitul sau inculpatul sufer ă de o boal ă grav ă ce îl împiedic ă s ă
participe la procesul penal. Reglementarea cazului o g ăsim în art. 239-241 C.proc.pen.
Procurorul dispunde aceast ă m ăsur ă atunci când constat ă c ă absen ța învinuitului sau
inculpatului la chemarea adresat ă se datoreaz ă unei boli cu o durat ă îndelungat ă de care
sufer ă, iar expertiza medico-legal ă pe care o dispune în acest scop procurorul confirm ă
gravitatea bolii învinuitului sau inculpatului și faptul c ă acesta este împiedicat s ă ia parte la
efectuarea actelor ce-l privesc. Într-o opinie din literatura de specialitate 126 , boala poate fi
temporar ă, de lung ă durat ă, curabil ă sau incurabil ă, dar gravitatea ei se apreciaz ă prin
împiedicarea învinuitului sau inculpatului de a par ticipa la efectuarea actelor de cercetare
penal ă. Procurorul se pronun ță asupra suspend ării prin ordonan ță pe care o motiveaz ă, o
comunic ă învinuitului sau inculpatului și persoanei v ătămate și care con ține men țiunile
prev ăzute în art. 240 C.proc.pen. Totodat ă, procurorul ia m ăsurile necesare pentru asisten ță
medical ă a învinuitului sau inculpatului și cunoa șterea datei la care acesta s-a ref ăcut și poate
participa la efectuarea actelor de urm ărire. 127
În situa ția în care a fost început ă urm ărirea penal ă împotriva mai multor învinui ți sau
inculpa ți, iar cauza de suspendare prive ște numai pe unul/unii dintre ace știa și disjungerea nu
este posibil ă, se va dispune suspendarea urm ăririi penale cu privire la to ți învinui ții/
inculpa ții. 128 Pe durata suspend ării are loc și suspendarea cursului termenului de prescrip ție a
urm ăririi penale. Conform art. 241, în perioada suspend ării procurorul continu ă s ă efectueze
toate actele a c ăror îndeplinire nu este împiedicat ă de situa ția învinuitului sau inculpatului și
este obligat s ă se intereseze periodic dac ă mai exist ă cauza de suspendare.

126 G. Gr. Theodoru, op.cit., p. 623;
127 ibidem, p. 623-624;
128 M. Udroiu, op.cit., p. 285;

66 ʂ 2. Reluarea urm ăririi penale
Deoarece solu țiile dispuse de procuror nu sunt definitive și, ca atare, nu se bucur ă de
autoritate de lucru judecat, este posibil ca în anu mite situa ții urm ărirea penal ă care nu a fost
parcurs ă pân ă la cap ăt sau a fost parcurs ă incorect s ă fie reluat ă. Este posibil, de asemenea, în
anumite situa ții, ca dosarul s ă revin ă în faza urm ăririi penale, de și ini țial a trecut în faza
superioar ă, cea a judec ății. 129
Cazurile de reluare a urm ăririi penale prev ăzute în art. 270 C.proc.pen. sunt: încetarea
cauzei de suspendare, restituirea cauzei de c ătre instan ță în vederea refacerii urm ăririi penale
și redeschiderea urm ăririi penale. Din analiza art. 270-274 ce reglement eaz ă aceast ă institu ție,
rezult ă c ă pentru dispunerea ei trebuie îndeplinite cumulativ 3 condi ții: s ă se constate unul din
cazurile prev ăzute la art. 270, s ă nu fi intervenit unul din cazurile de împiedicare a punerii în
mi șcare a ac țiunii penale sau de exercitare a acesteia prev ăzute la art. 10, iar organul judiciar
competent s ă dispun ă expres acest lucru.
Reluarea dup ă suspendare se dispune prin ordonan ță de c ătre procuror și are loc când
acesta constat ă, în urma rezultatului unei expertize medico-legale , c ă starea de s ănătate a
învinuitului sau a inculpatului îi permite acestuia s ă participe la procesul penal.
Reluarea în caz de restituire are loc atunci când instan ța de judecat ă, înainte de
terminarea cercet ării judec ătore ști, constat ă c ă în cauza supus ă judec ății cercetarea penal ă s-a
făcut de un organ necompetent, nu s-au respectat disp ozi țiile referitoare la competen ța dup ă
materie, dup ă calitatea pesoanei, sesizarea instan ței, prezen ța învinuitului sau inculpatului și
asistarea lui de c ătre un ap ărător (art. 332 alin. 2 C.proc.pen.). Instan ța se desesizeaz ă printr-o
hot ărâre și restituie cauza procurorului. Hot ărârea poate fi atacat ă cu recurs de c ătre procuror
și de c ătre orice persoan ă ale c ărei interese au fost v ătămate prin hot ărâre, în termen de 3 zile
de la comunicare, pentru cei prezen ți, și de la comunicare, pentru cei lips ă.
Conform art. 273, reluarea în caz de redeschidere a urm ăririi are loc în cazul în care s-
a dispus încetarea urm ăririi penale sau scoaterea de sub urm ărire și ulterior se constat ă c ă nu a
existat în fapt cazul care a determinat luarea aces tor m ăsuri sau c ă a disp ărut împrejurarea pe
care se întemeiau aceste solu ții, sau în cazul în care judec ătorul, potrivit art. 278 1 admis
plângerea împotriva ordonan ței sau, dup ă caz, a rezolu ției procurorului de scoatere de sub
urm ărire penal ă sau de încetare a urm ăririi penale ori clasare și a trimis cauza procurorului în
vederea redeschiderii urm ăririi penale, dispozi țiile instan ței fiind obligatorii pentru organul de
urm ărire penal ă, sub aspectul faptelor și împrejur ărilor ce urmeaz ă a fi constatate și a
mijloacelor de prob ă indicate. Redeschiderea se dispune de procuror pri n ordonan ță, iar în

129 A. Cri șu, op.cit., p. 459;

67 cazul în care reluarea urm ăririi penale are loc prin solu ționarea plângerii potrivit art. 278 1,
prin hot ărârea dispus ă de c ătre judec ător.

ʂ 3. Perspective legislative prin prisma Noului Cod de Procedur ă Penal ă
Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de procedur ă penal ă introduce o nou ă procedur ă
la art. 308, cu denumirea marginal ă ”Procedura administr ării anticipate a probatoriului”.
Conform acesteia, atunci când exist ă riscul ca unele probe s ă nu mai poat ă fi administrate în
fa ța instan ței, procurorul poate sesiza judec ătorul de drepturi și libert ăți în vederea
administr ării anticipate a probatoriului. Deasemenea, cu priv ire la efectuarea urm ăririi penale
de c ătre procuror, la fel ca în actuala reglementare, pr ocurorul poate delega, prin ordonan ță ,
organelor de cercetare penal ă efectuarea unor acte de urm ărire penal ă (art. 324 alin. 3). În
plus, conform alin. 4, punerea în mi șcare a ac țiunii penale, luarea sau propunerea m ăsurilor
restrictive de drepturi și libert ăți, încuviin țarea de probatorii ori dispunerea celorlalte acte s au
măsuri procesuale nu pot forma obiectul deleg ării prev ăzute la alin. (3).
În ceea ce prive ște subiec ții procesuali, Noul Cod de procedur ă penal ă înceteaz ă a mai
folosi categoria procesual ă reprezentat ă de „învinuit”, dar introduce o nou ă categorie, cea de
suspect – persoan ă în leg ătur ă cu care, din probele existente în cauz ă, exist ă o b ănuial ă
rezonabil ă c ă a s ăvâr șit o fapt ă prev ăzut ă de legea penal ă.130 Modalit ățile de punere în mi șcare
a ac țiunii penale de c ătre procuror, de extindere a urm ăririi penale sau de schimbare a
încadr ării juridice în cursul cercet ării penale r ămân aceleași.
O alt ă modificare prive ște institu ția suspend ării. Pe lâng ă cazul de suspendare din
actualul cod, Noul Cod de procedur ă penal ă mai introduce la art. 312 alte dou ă cazuri: în
situa ția în care exist ă un impediment legal temporar pentru punerea în mi șcare a ac țiunii
penale fa ță de o persoan ă, precum și pe perioada desf ășur ării procedurii de mediere, potrivit
legii. Deasemenea, se mai prevede c ă la reluarea urm ăririi penale, actele efectuate în timpul
suspend ării pot fi ref ăcute, dac ă este posibil, la cererea suspectului sau a inculpa tului.
Cauzele de reluare a urm ăririi penale vor r ămâne acelea și (art. 332), îns ă se va
schimba denumirea celei de-a doua din ”restituire a cauzei de c ătre instan ța de judecat ă în
vederea refacerii urm ăririi penale” în ”restituire a cauzei de c ătre judec ătorul de camer ă
preliminar ă”. Vor interveni modific ări cu privire la reglementarea ultimelor dou ă cazuri de
reluare; astfel, conform art. 334 alin. 1 și 2, urm ărirea penal ă este reluat ă atunci când
judec ătorul de camer ă preliminar ă a dispus restituirea cauzei la parchet atunci când toate
probele din cursul urm ăririi penale au fost administrate cu înc ălcarea prevederilor legale;
deasemenea, în urma sesiz ării conduc ătorului parchetului care a emis rechizitoriul, nu s -au

130 www.legalis.ro, accesat la data de 31.12.2011;

68 luat m ăsuri pentru acoperirea omisiunilor, reluarea se dis pune de c ătre conduc ătorul
parchetului ori procurorul ierarhic superior prev ăzut de lege, numai atunci când constat ă c ă
pentru completarea omisiunilor este necesar ă efectuarea unor acte de urm ărire penal ă. Prin
ordonan ța de reluare a urm ăririi penale se vor men ționa și actele ce urmeaz ă a fi efectuate.
Privind al treilea caz de reluare, dac ă procurorul ierarhic superior celui care a dispus s olu ția
constat ă, ulterior, c ă nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clas area, infirm ă ordonan ța
și dispune redeschiderea urm ăririi penale, solu ția fiind supus ă confirm ării judec ătorului de
camer ă preliminar ă în termen de cel mult 3 zile În cazul în care au a p ărut fapte sau
împrejur ări noi din care rezult ă c ă a disp ărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea,
procurorul infirm ă ordonan ța și dispune redeschiderea urm ăririi penale.

Capitolul al IV-lea: Finalizarea urm ăririi penale și trimiterea în judecat ă

Sec țiunea I: Finalizarea urm ăririi penale. Solu țiile de netrimitere în judecat ă ce pot fi
dipsuse de procuror pe parcursul sau la terminarea urm ăririi penale

Dup ă cum am v ăzut, obliga ția efectu ării urm ăririi penale cu privire la infrac țiunile de
criminalitate organizat ă îi revine procurorului din cadrul Direc ției de Investigare a
Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism. Deoarece urm ărirea penal ă cuprinde
dou ă etape de desf ășurare – cercetarea penal ă și rezolvarea cauzei de c ătre procuror, se impun
și câteva preciz ări și în leg ătura cu ce de-a doua etap ă. Din enun țurile de mai sus, datorit ă
faptului c ă procurorul efectueaz ă cercetarea penal ă, rezolvarea cauzei de c ătre acesta va
cuprinde mai pu ține acte și m ăsuri, spre deosebire de cazurile în care el doar su pravegheaz ă
urm ărirea penal ă, care cuprind și stadiile procesuale privind verificarea de c ătre procuror a
legalit ății și temeiniciei actelor de cercetare penal ă și, eventual, restituirea cauzei la organul
de cercetare pentru refacerea sau completarea urm ăririi penale.
În cazul studiat, în limitele impuse de faptul c ă procurorul efectueaz ă întrega cercetare
penal ă, rezolvarea cauzei de c ătre acesta presupune doar concluziile pe care le tr age acesta în
urma efectu ării cercet ării penale, rezolvarea cauzei f ără întocmirea vreunui referat – a șa cum
este obligat organul de cercetare penal ă s ă procedeze, precum și dispunerea unor m ăsuri cu
condi ția ca ele s ă nu fi fost dispuse pe parcursul cercet ării; solu țiile pot fi urm ătoarele:
închiderea urm ăririi penale sau netrimiterea în judecat ă prin solu țiile de clasare, scoatere de

69 sub urm ărire penal ă sau de încetare a urm ăririi penale, redeschiderea urm ăririi penale și
solu ția de trimitere în judecat ă, aceasta din urm ă fiind studiat ă în subsec țiunea a II-a.
Efectuarea actelor de urm ărire penal ă poate duce și la alte concluzii, care
demonstreaz ă, fie lipsa de vinov ăție a celui în cauz ă, fie existen ța unor împrejur ări de natur ă a
împiedica tragerea lui la r ăspundere penal ă. Cercet ările pot stabili c ă fapta nu constituie
infrac țiune sau a fost s ăvâr șit ă de o alt ă persoan ă, dup ă cum este posibil ca cel v ătămat s ă-și
retrag ă plângerea prealabil ă sau s ă intervin ă o amnistie, situa ții în care procurorul dispune
dup ă caz scoaterea de sub urm ărire penal ă, încetarea urm ăririi penale sau clasarea cauzei
penale. Solu țiile pot fi date atât pe parcursu urm ăririi penale cât și la terminarea acesteia. 131
Solu ția încet ării urm ăririi penale poate fi dat ă în mod frecvent pe parcursul urm ăririi
penale, pe când solu ția de scoatere de sub urm ărire penal ă poate fi dat ă la terminarea urm ăririi
penale dup ă ce au fost administrate probele de c ătre organele judiciare. Scoaterea de sub
urm ărire penal ă, clasarea sunt solu ții care nu au un caracter definitiv, principiul
institu ționalizat al autorit ății lucrului judecat fiind aplicabil numai hot ărârii judec ătore ști, deci
nu și ordonan țelor procurorului. 132
Solu țiile de neurm ărire penal ă sau de închidere a urm ăririi penale nu trebuie
confundate cu rezolvarea propriu-zis ă a cauzei penale în adev ăratul în țeles, fa ță de care se
deosebesc prin mai multe tr ăsături: sunt aplicabile numai în faz ă de urm ărire penal ă și nu pun
cap ăt procesului penal doar în aceast ă faz ă, pot da cauzei o rezolvare numai în sens negativ și
nu produc efectele autorit ății de lucru judecat, ca hot ărârile judec ătore ști definitive. 133
Cât prive ște no țiunea de închidere a urm ăririi penale, aceasta este sinonim ă cu cea de
stingere a procesului penal atunci când activitatea de urm ărire penal ă se finalizeaz ă prin
clasare, scoatere de sub urm ărire penal ă sau încetarea urm ăririi penale. Conform unei opinii
din literatura de specialitate 134 , întrucât în literatur ă se folose ște termenul de ”stingere” în
leg ătur ă cu dreptul la ac țiune penal ă prin prescrip ție, amnistie, decesul f ăptuitorului, credem
că se poate folosi, pentru a determina situa ția în care urm ărirea penal ă nu mai poate continua,
termenul de închidere a urm ăririi penale. Aceast ă presupunere se întemeiaz ă pe dispozi ția art.
270 alin. (1) lit. c), care se refer ă la redeschiderea urm ăririi penale, dup ă ce în cauz ă s-a
dispus încetarea urm ăririi sau scoaterea de sub urm ărire penal ă (art. 273 alin. 1); or, nu se
poate ”redeschide” urm ărirea penal ă dac ă nu a fost ”închis ă”. În art. 278 1 se mai folose ște
sintagma de ”netrimitere în judecat ă”, în sensul c ă se dispune o alt ă solu ție decât trimiterea în
judecat ă a inculpatului.

131 T. Mrejeru, B. Mrejeru, op.cit., p. 75;
132 ibidem, p. 75-76;
133 V. P ăvăleanu, I. Iacobu ță, M. Covalciuc, Drept procesual penal, Casa de Edit ur ă Venus, Ia și, 2007 , p. 233;
134 G. Gr. Theodoru, op.cit., p. 629;

70 În subsec țiunile urm ătoare vor fi analizate dispozi țiile procurorului de clasare, scoatere
de sub urm ărire penal ă și de încetare a urm ăririi penale. Va fi analizat ă, deasemenea, și
dispozi ția de redeschidere a urm ăririi penale.

ʂ 1. Clasarea cauzei
Clasarea este o institu ție proprie a urm ăririi penale, constituie o modalitate de
încheiere a acesteia și, conform art. 11 alin. 1 lit. a) C.proc.pen., va fi dispus ă de c ătre
procuror în cazul în care urm ărirea penal ă s-a desf ășurat in rem – f ără s ă existe deci învinuit
în cauz ă și intervine vreunul din cazurile de împiedicare a p unerii în mi șcare a ac țiunii penale
sau de exercitare a acesteia. Prin urmare, solu ția nu va putea fi luat ă niciodat ă înainte de
începerea urm ăririi penale.
Se consider ă c ă în cauz ă nu exist ă învinuit atunci când procurorul nu are niciun fel de
date despre cu privire la persoana care a s ăvâr șit fapta, când deci f ăptuitorul este
necunoscut. 135 Solu ția clas ării pe motiv c ă nu exist ă date cu privire la f ăptuitor poate fi pus ă în
discu ție dac ă ulterior clas ării apar date certe sau chiar identificarea acestui a. 136 Nu se poate
dispune clasarea atunci când procurorul are date de spre persoana care a s ăvâr șit infrac țiunea,
dar nu a identificat-o înc ă, deoarece în acest caz cercetarea trebuie s ă continue pentru
identificarea f ăptuitorului. Nu exist ă învinuit în cauz ă nici atunci când se constat ă c ă
urm ărirea produs ă nu provine dintr-o ac țiune umană, ci dintr-o împrejurare neculpabil ă (o
moarte natural ă, o moarte provocat ă chiar de victim ă, de un fenomen al naturii etc.). Fa ță de
cerin ța s ă nu existe învinuit în cauz ă, clasarea se poate dispune numai în cauzele în car e
cercetarea s-a f ăcut în vederea descoperirii f ăptuitorului, dar cu rezultat negativ, fiind exclus ă
în cauzele în care s-a pus în mi șcare ac țiunea penal ă, care implic ă un învinuit devenit
inculpat. 137
Privind existen ța unuia dintre cazurile prev ăzute la art. 10 C.proc.pen., se poate
aprecia c ă nu în toate aceste cazuri poate fi constatat ă și lipsa învinuitului. Nu pot constitui
temei de clasare acelea care sunt aplicabile intuit u personae și care, implicit, presupun
existen ța învinuitului în cauz ă (împ ăcarea p ărților, existen ța autorit ății de lucru judecat etc.).
De exemplu, în cazul de la art. 10 lit. g), care se aplic ă în situa ția decesului f ăptuitorului, nu se
poate sus ține c ă nu a existat învinuit în cauz ă.138
Potrivit art. 243 C.proc.pen., în cazul în care nu s-a pus în mi șcare ac țiunea penal ă,
încetarea urm ăririi penale se pronun ță prin rezolu ție motivat ă. Prin urmare, clasarea se va

135 idem;
136 A. Cri șu, op.cit., p. 443;
137 G. Gr. Theodoru, op.cit., p. 629;
138 A. Cri șu, op.cit., p. 443;

71 dispune de c ătre procuror prin rezolu ție, în al c ărei con ținut, pe lâng ă men țiunile ce trebuie s ă
le cuprind ă orice act al procurorului, trebuie s ă fie cuprinse și cele dou ă condi ții necesare
pentru dispunerea acestei m ăsuri: inexisten ța unui învinuit și existen ța vreunui caz prev ăzut
de art. 10 C.proc.pen. ce poate opera în aceast ă cauz ă.
În eviden ța organelor de urm ărire penal ă exist ă cauze cu autori necunoscu ți (A.N.)
pentru care nu s-a dispus clasarea, deoarece nu a i ntervenit vreun caz prev ăzut în art. 10.
aceste dosare în nelucrare revin pe rolul organului de urm ărire penal ă fie atunci când se
identific ă f ăptuitorul, urmând a se continua cercetarea cu învin uit, fie atunci când intervine un
caz prev ăzut în art. 10 (amnistie, prescrip ție), în care situa ție se dispune clasarea. 139
Dispunerea de îndat ă a clas ării are loc numai când lipsa învinuitului sau incul patului
se datoreaz ă împrejur ării c ă fapta nu este rezultatul ac țiunii sau inac țiunii unei persoane. În
celelalte cazuri, clasarea survine numai dup ă îndeplinirea termenelor de prescrip ție ale
exercit ării ac țiunii penale, care reprezint ă intervale de timp îndelungat. 140

ʂ 2. Scoaterea de sub urm ărire penal ă
Conform art. 11 alin. 1 lit. b) C.proc.pen., scoat erea de sub urm ărire penal ă se dispune
în cazurile prev ăzute la art. 10 lit. a)-e), când exist ă învinuit sau inculpat în cauz ă. Literele a)-
e) ale art. 10 C.proc.pen. se refer ă la cazurile când fapta nu exist ă, fapta nu este prev ăzut ă de
legea penal ă, fapta nu prezint ă greadul de pericol social concret al unei infrac țiuni, fapta nu a
fost s ăvâr șit ă de învinuit sau inculpat, faptei îi lipse ște unul din elementele constitutive ale
infrac țiunii sau exist ă una din cauzele care înl ătur ă caracterul penal al faptei. Scoaterea de sub
urm ărire penal ă este reglementat ă în art. 249 și 249 1 C.proc.pen.
Spre deosebire de cazurile de încetare a urm ăririi penale care indic ă lipsa de obiect al
ac țiunii penale, cazurile prev ăzute la art. 10 lit. a)-e) indic ă lipsa de temei a ac țiunii penale. În
mod evident, diferen ța dintre solu ții este dat ă și de pozi ția f ăptuitorului fa ță de fapta care a
constituit obiectul urm ăririi penale. În cazul încet ării urm ăririi penale, se presupune existen ța
infrac țiunii și interven ția unor cauze legale de înl ăturare a r ăspunderii penale, iar în cazul
scoaterii de sub urm ărire penal ă se pune în discu ție existen ța infrac țiunii. De asemenea,
temeiul solu ției are importan ță și în ceea ce prive ște solu ționarea eventualelor preten ții
civile. 141
Dac ă în aceea și cauz ă sunt mai mul ți învinui ți sau inculpa ți ori dac ă mai multe fapte
constituie obiectul aceleia și cauze, scoaterea de sub urm ărire se dispune cu privire numai la
faptele și învinui ții sau inculpa ții pentru care este incident cazul de scoatere de s ub urm ărire

139 G. Gr. Theodoru, op.cit., p. 630;
140 T. Mrejeru, B. Mrejeru, op.cit., p. 82;
141 A. Cri șu, op.cit., p. 441;

72 penal ă, fa ță de ceilal ți învinui ți sau inculpa ți ori pentru celelalte fapte adoptându-se solu țiile
corespunz ătoare. Prin scoaterea de sub urm ărire penal ă procurorul confirm ă inexisten ța
infrac țiunii cercetate și, ca urmare, nevinov ăția penal ă a învinuitului sau inculpatului. 142
Actele prin care se dispune aceast ă m ăsur ă de c ătre procuror sunt urm ătoarele:
rezolu ție – când ac țiunea penal ă nu a fost pus ă în mi șcare, ordonan ță – în cazul în care
ac țiunea penal ă a fost pus ă în mi șcare sau în cazul prev ăzut la art. 10 lit. b 1) (fapta nu prezint ă
gradul de pericol social concret al unei infrac țiuni) și prin rechizitoriu – când pentru unele din
faptele pentru care s-a efectuat urm ărirea penal ă se dispune trimiterea în judecat ă, iar pentru
alta sau altele se dispune scoaterea de sub urm ărire penal ă.
Actul prin care se dispune scoaterea de sub urm ărire penal ă mai trebuie s ă dispun ă, pe
lâng ă men țiunile de baz ă din art. 203, datele privind persoana și fapta la care se refer ă
scoaterea de sub urm ărire penal ă, ar ătarea temeiurilor de fapt și de drept pe care se întemeiaz ă
măsura, și asupra: a) revoc ării m ăsurilor asigur ătorii luate în vederea execut ării pedepsei
amenzii, b) confisc ării lucrurilor care potrivit art. 118 C.pen. sunt s upuse confisc ării speciale
și restituirii celorlalte, dac ă proprietatea corpurilor delicte și a celorlalte obiecte care au servit
ca mijloace materiale de prob ă este contestat ă, ele sunt p ăstrate de procuror pân ă la hot ărârea
instan ței civile, c) m ăsurilor asiguratorii privind repara țiile civile și a restabilirii situa ției
anterioare s ăvâr șirii infrac țiunii; în cazul în care s-a dispus men ținerea m ăsurilor asiguratorii
privind repara țiile civile, aceste m ăsuri se vor considera desfiin țate, dac ă persoana v ătămat ă
nu introduce ac țiune în fa ța instan ței civile în termen de 30 de zile de la comunicarea încet ării
urm ăririi penale, d) sesizarea instan ței civile competente cu privire la desfiin țarea total ă sau
par țial ă a unui înscris, e) cheltuielilor judiciare, stabil ind cuantumul acestora, cine trebuie s ă
le suporte și ordonând încasarea lor, f) restituirii cau țiunii în cazurile prev ăzute de lege. Dac ă
în cursul urm ăririi penale s-a luat m ăsura oblig ării la tratament medical sau internarea
medical ă, se va face men țiune despre aceasta. În cazul în care m ăsura arest ării preventive
prive ște un învinuit sau un inculpat arestat, m ăsura arest ării preventive înceteaz ă de drept,
învinuitul sau inculpatul fiind pus de îndat ă în libertate. 143
Într-un caz din practica organelor Direc ției de Investigare a Infrac țiunilor de
Criminalitate Organizat ă și Terorism – Serviciul de Prevenire și Combatere a Infrac țiunilor de
Terorism și a celor contra Siguran ței Statului, procurorul a dispus, pe lâng ă m ăsura scoaterii
de sub urm ărire penal ă, și m ăsura de siguran ță a intern ării învinuitului. Astfel, în spe ță, în
dosarul nr. 7/D/P/2010 al DIICOT – Structura Centra l ă – privind pe Anghelescu Viorel care la
17.03.2010 a alarmat autorit ățile f ăcând cunoscut faptul c ă o aeronav ă civil ă de pasageri are la

142 G. Gr. Theodoru, op.cit., p. 630;
143 M. Udroiu, op.cit., p. 293-294;

73 bord o bomb ă; aeronava, care f ăcea o curs ă la Timi șoara, a fost înso țit ă de avioane utilitare pe
perioada zborului; alarma s-a dovedit a fi fals ă. În cursul urm ăririi penale, urmare expertiz ării
neuropsihiatrice, s-a stabilit c ă învinuitul nu a avut discern ământul faptelor; procurorul a
dispus internarea acestuia ca m ăsur ă de siguran ță și a dispus în cauz ă scoaterea de sub
urm ărire penal ă.144
Ordonan ța de scoatere de sub urm ărire penal ă pe temeiul inexisten ței faptei sau a
vinov ăției f ăptuitorului nu are puterea de lucru judecat a unei hot ărâri judec ătore ști definitive
de achitare, de aceea nu se poate opune cu autorita te de lucru judecat în fa ța instan ței civile
sesizate cu judecarea unei ac țiuni civile de reparare a prejudiciului pretins suf erit din culpa
inculpatului. De altfel, procurorul poate redeschid e oricând urm ărirea penal ă dac ă au
intervenit noi împrejur ări, ceea ce nu poate da caracter irevocabil celor c onstatate prin
ordonan ță.145
Când scoaterea de sub urm ărire penal ă s-a întemeiat pe cazul de la art. 10 lit. b 1)
C.proc.pen., executarea mustr ării sau a mustr ării cu avertisment, aplicate de procuror, se face
potrivit art. 487 1, care se aplic ă în mod corespunz ător, iar executarea sanc țiunii cu caracter
administrativ a amenzii prev ăzut ă de art. 91 lit. c) C.pen. se efectueaz ă potrivit art. 442 și art.
443 C.proc.pen. 146
În conformitate cu dispozi ția din art. 249 alin. (2) C.proc.pen. care prevede c ă anumite
proceduri de la încetarea urm ăririi penale prev ăzute la art. 242-246 și 248 se aplic ă în mod
corespunz ător, copie de pe ordonan ța sau rezolu ția prin care procurorul dispune scoaterea de
sub urm ărire penal ă se comunic ă persoanei care a f ăcut sesizarea, învinuitului sau inculpatului
și, dup ă caz, altor persoane interesate. Potrivit art. 249 1 alin. (3) și (4) C.proc.pen., împotriva
ordonan ței prin care s-a dispus scoaterea de sub urm ărire penal ă în temeiul art. 10 alin. 1 lit.
b1) se poate face plângere în termen de 20 de zile de la în știin țare, iar punerea în executare a
ordonan ței prin care s-a aplicat sanc țiunea cu caracter administrativ a amenzii se face d up ă
expirarea termenului de 20 de zile, iar dac ă s-a f ăcut plângere și aceasta a fost respins ă, dup ă
respingerea acesteia.
Potrivit situa ției statistice a activit ății DIICOT pe anul 2010, printre solu țiile acestei
direc ții s-au num ărat și un num ăr total de 1539 de solu ții de scoatere de sub urm ărire
penal ă.147 Statistica pe anul 2011 privitoare la acest aspect este prezentat ă în Anexa 1.

144 Raport de activitate a DIICOT pe anul 2010, p. 52, disponibil pe www.diicot.ro;
145 G. Gr. Theodoru, op.cit., p. 630;
146 A. Cri șu, op.cit., p. 441;
147 Raport de activitate a DIICOT pe anul 2010, p. 155 , disponibil pe www.diicot.ro;

74 ʂ 3. Încetarea urm ăririi penale
Potrivit art. 11 alin. 1 lit. c) C.proc.pen, încet area urm ăririi penale este o solu ție ce
poate fi dispus ă de c ătre procuror pe parcursul sau la terminarea cercet ării penale, în cazurile
prev ăzute în art. 10 lit. f)-h), i 1) și j), atunci când exist ă învinuit sau inculpat în cauz ă. Literele
f)-h), i 1) și j) ale art. 10 se refer ă la cazurile în care lipse ște plângerea prealabil ă a persoanei
vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alt ă condi ție prev ăzut ă de lege,
necesar ă pentru punerea în mi șcare a ac țiunii penale, a intervenit amnistia, prescrip ția ori
decesul f ăptuitorului sau, dup ă caz, radierea persoanei juridice atunci când are c alitatea de
făptuitora fost retras ă plângerea prealabil ă ori p ărțile s-au împ ăcat ori a fost încheiat un acord
de mediere în condi țiile legii, în cazul infrac țiunilor pentru care retragerea plângerii sau
împ ăcarea p ărților înl ătur ă r ăspunderea penal ă, exist ă o cauz ă de nepedepsire prev ăzut ă de
lege și existen ța autorit ății de lucru judecat. Cazurile de la literele f) și j) sunt situa ții în care
răsounderea penal ă nu poate interveni, în timp ce pentru cele prev ăzute la literele g), h) și i1),
răspunderea penal ă este înl ăturat ă. Încetarea urm ăririi penale este reglementat ă la art. 242 –
248 C.proc.pen. Spre deosebire de scoaterea de sub urm ărire penal ă, aceast ă solu ție nu
implic ă examinarea fondului cauzei, ci doar constatarea ex isten ței celor dou ă condi ții
enumerate mai sus.
Este posibil ca în timpul desf ășur ării urm ăririi penale s ă se constate existen ța
concomitent ă a dou ă cauze dintre cele prev ăzute la art. 10 lit. f-h și j C.proc.pen., punându-se
problema temeiului juridic în baza c ăruia se efectueaz ă urm ărirea penal ă. Dac ă inculpatul a
decedat pe parcursul desf ășur ării urm ăririi penale și anterior decesului fapta inculpatului a
fost amnistiat ă, aceasta trebuie s ă se fac ă în baza art. 10 lit. g C.proc.pen coroborat cu art . 11
pct. 1 lit. c C.proc.pen. Se impune o asemenea solu ție pentru c ă nu ar putea înceta urm ărirea
penal ă datorit ă amnistiei, cât ă vreme, prin decesul inculpatului în mod practic di spare sub
răspunderea penal ă.148
Actele prin care procurorul dispune încetarea urm ăririi penale sunt urm ătoarele:
rezolu ție – în cazul când nu s-a pus în mi șcare ac țiunea penal ă, ordonan ță – dup ă punerea în
mi șcare a ac țiunii penale și prin rechizitoriu, când pentru unele dintre fapte le pentru care a
fost efectuat ă urm ărirea penal ă se dispune trimiterea în judecat ă, iar pentru altele încetarea
urm ăririi penale.
Dac ă în aceea și cauz ă sunt mai mul ți învinui ți sau inculpa ți ori dac ă mai multe fapte
fac obiectul aceleia și cauze, încetarea urm ăririi se face cu privire la învinui ții sau inculpa ții,
ori la faptele pentru care exist ă cazul de încetare a urm ăririi penale. 149

148 T. Mrejeru, B. Mrejeru, op.cit., p. 76-77;
149 S. Siserman, op.cit., p. 52-53;

75 Men țiunile pe care trebuie s ă le cuprind ă actul prin care s-a dispus scoaterea de sub
urm ărire penal ă prev ăzute în subsec țiunea anterioar ă trebuie s ă fie cuprinse, deasemenea, și în
actul prin care s-a dispus încetarea urm ăririi penale. Acelea și preciz ări se impun și cu privire
la m ăsura oblig ării la tratament medical sau internarea medical ă, precum și cu privire la
măsura arest ării preventive. De altfel, dispozi țiile privind aceste m ăsuri se reg ăsesc în art. 245
alin. (3) C.proc.pen. Potrivit art. 243 alin. 3 C.p roc.pen., în cazul în care învinuitul sau
inculpatul este arestat preventiv, instan ța în știin țeaz ă prin adres ă administra ția locului de
de ținere, cu dispozi ția de a pune de îndat ă în libertate pe învinuit sau pe inculpat.
Deasemenea, conform art. 246 alin. (1) C.proc.pen., copie de pe ordonan ța sau rezolu ția prin
care procurorul dispune încetarea urm ăririi penale se comunic ă persoanei care a f ăcut
sesizarea, învinuitului sau inculpatului și, dup ă caz, altor persoane interesate.

ʂ 4. Redeschiderea urm ăririi penale
Redeschiderea urm ăririi penale, dup ă cum am v ăzut în capitolul precedent, este un caz
de reluare a urm ăririi penale, reglementat în art. 273 C.proc.pen. C azurile în care se dispune
aceasta au fost precizate tot în precedentul capito l.
Constatarea poate fi f ăcut ă de c ătre procuror în baza plângerii înaintate de partea
vătămat ă, care prezint ă noi probe din care rezult ă inexisten ța cauzei care a atras scoaterea de
sub urm ărire sau încetarea urm ăririi ori care demonstreaz ă gre șita aplicare a dispozi țiilor
privind amnistia, împ ăcarea, autoritatea de lucru judecat etc.; constatar ea poate fi f ăcut ă și ca
urmare a exercit ării din oficiu a controlului ierarhic superior (pri n procurorii anume desemna ți
din cadrul DIICOT) ori a intervenirii unei împrejur ări noi care înl ătur ă inciden ța cauzei de
scoatere de sub urm ărire sau de încetare a urm ăririi penale, cum ar fi primirea plângerii
prealabile aflate înc ă în termen, a sesiz ării organului competent, a c ăror lips ă în momentul
rezolv ării cauzei a atras încetarea urm ăririi. 150
Dup ă ce dispune redeschiderea urm ăririi penale prin ordonan ță motivat ă, procurorul
DIICOT continu ă s ă efectueze personal cercetarea penal ă. Dac ă legea penal ă a fost aplicat ă în
mod eronat cu privire la temeiul scoaterii de sub u rm ărire penal ă sau încet ării urm ăririi penale
sau dac ă acea situa ție ce împiedica trimiterea în judecat ă a disp ărut, procurorul va schimba
solu ția ini țial ă, va prezenta materialul de urm ărire penal ă și va dispune solu ția de trimitere în
judecat ă a inculpatului.

150 G. Gr. Theodoru, op.cit., p. 632-633;

76 Aceste solu ții pot fi luate de procuror și în cazul când, în urma unei plângeri adresate
judec ătorului, acesta a dispus prin sentin ță s ă se restituie cauza, în vederea redeschiderii
urm ăririi penale (art. 278 1). 151
Conform raportului de activitate a DIICOT pe anul 2 010, în aceast ă perioad ă
instan țele de judecat ă au dispus 5 restituiri definitive (fa ță de 11 în anul 2009). 152

Sec țiunea a II-a: Finalizarea urm ăririi penale prin trimiterea în judecat ă a
inculpatului

Legiuitorul face distinc ție între terminarea cercet ării penale și trimiterea în judecat ă,
primul moment marcând finalizarea activit ăților de cercetare penal ă, iar al doilea constituind
una dintre posibilele solu ții dispuse de procuror, cu reglement ări distincte. La momentul
solu țion ării cauzei, procurorul apreciaz ă dac ă urm ărirea penal ă este terminat ă și sunt
îndeplinite condi țiile legii pentru trimiterea în judecat ă. Parcursul integral al unei cauze penale
prin toate fazele procesuale este posibil numai dac ă solu ția adoptat ă de procuror este
trimiterea în judecat ă. Subiectul oficial care poate promova cauza din fa za de urm ărire penal ă
în cea de judecat ă este procurorul 153 , în cazul nostru – procurorul din cadrul DIICOT.

ʂ 1. Trimiterea în judecat ă – condi ții și procedur ă
Trimiterea în judecat ă este actul procesual de dispozi ție pe care procurorul îl dispune
la sfâr șitul urm ăririi penale, prin rechizitoriu. Totodat ă, trimiterea în judecat ă este unica
solu ție ce permite trecerea cauzei în faza de judecat ă. Condi țiile prealabile pe care trebuie s ă
le constate procurorul înainte de dispunerea aceste i solu ții sunt prev ăzute în art. 262 C. proc.
pen.
Trimiterea în judecat ă este solu ția cea mai des adoptat ă de c ătre procurorii din cadrul
Direc ției de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism. În anul 2010,
ponderea cauzelor finalizate prin trimitere în jude cat ă din totalul cauzelor solu ționate este de
14,72% (în cre ștere fa ță de anul 2009 – 14,23%). Tot în 2010, num ărul total al persoanelor
trimise în judecat ă a fost de 3178, din care 1586 au fost trimi și în stare de arest preventiv; din
num ărul total, 36 erau minori la data trimiterii în jud ecat ă.154 Situa ția pe anul 2011 este
prev ăzut ă în Anexa 1.

151 ibidem, p. 633;
152 Raport de activitate a DIICOT pe anul 2010, p. 55, disponibil pe www.diicot.ro;
153 A. Cri șu, op.cit., p. 452;
154 Raport de activitate a DIICOT, p. 155, disponibil pe www.diicot.ro;

77 Potrivit art. 262 C.proc.pen., solu ția de trimitere în judecat ă poate fi dispus ă numai
dac ă procurorul constat ă c ă au fost respectate dispozi țiile care garanteaz ă aflarea adev ărului,
că urm ărirea penal ă este complet ă, exitând probele necesare și legal administrate, iar din
materialul de urm ărire penal ă rezult ă c ă fapta exist ă, c ă a fost s ăvâr șit ă de învinuit sau de
inculpat și c ă acesta r ăspunde penal. Prin urmare, pentru trimiterea în jud ecat ă procurorul
trebuie s ă constate c ă toate condi țiile sunt îndeplinite pentru ca instan ța s ă judece cauza și s ă o
solu ționeze complet și legal.
Actul procedural scris prin care procurorul dispun e actul de dispozi ție al trimiterii în
judecat ă se nume ște rechizitoriu. Acesta va fi emis de procurorul ca re a efectuat și urm ărirea
penal ă, care î și desf ășoar ă activitatea în cadrul Biroului sau Serviciului Ter itorial sau a
Structurii Centrale. Deoarece aceast ă regul ă se înscrie printre acelea privitoare la competen ța
func țional ă și de sesizare a instan ței, nerespectarea acesteia atrage nulitatea absolut ă.
Dup ă cum se prevede în art. 262 punctul 1 C.proc.pen., rechizitoriul poate cuprinde un
singur act de dispozi ție (doar trimiterea în judecat ă), dac ă ac țiunea penal ă a fost pus ă în
mi șcare în cursul urm ăririi penale prin ordonan ță, sau dou ă acte de dispozi ție (punerea în
mi șcare a ac țiunii penale și trimiterea în judecat ă), dac ă ac țiunea penal ă nu a fost pus ă în
mi șcare în cursul urm ăririi penale. Acest lucru are loc datorit ă faptului c ă trimiterea în
judecat ă se dispune numai fa ță de un inculpat, adic ă fa ță de o persoan ă pentru care s-a pus în
mi șcare ac țiunea penal ă. În scopul oferirii unui exemplu în care prin rech izitoriu s-au luat
ambele acte de dispozi ție, se poate men ționa rechizitoriul nr. 16/D/P/2005 din 21.11.2005, al
Biroului Teritorial Târgu Mure ș, prin care s-a dispus punerea în mi șcare a ac țiunii penale și
trimiterea în judecat ă, în stare de libertate, a inculpa ților Pintecan Daniel și Tru ță Claudiu
pentru s ăvâr șirea infrac țiunilor de falsificare de moned ă sau alte valori și în șel ăciune, fapte
prev ăzute de art. 282 alin. 2 C.pen. și art. 215 alin. 1 și 2 C.pen, cu aplicarea art. 41 alin. 2
C.pen. În fapt, s-a re ținut c ă, în cursul anului 2000, inculpa ții au pus în circula ție, în mod
repetat și în baza aceleaia și rezolu ții infrac ționale, un num ăr de 7 bancnote contraf ăcute în
cupiur ă de 100.000 lei, inducând în eroare p ărțile v ătămate SC Rami Com SRL Tg. Mure ș,
SC Big Imprest SRL Tg. Mure ș, BRD – Sucursala Tg. Mure ș, Rus Maria, SC Roma Com
SRL Tg. Mure ș, Cri șan Daniela și Bica Romulus, cu ocazia unor cump ărături și pl ăți
efectuate, cauza fiind disjuns ă prin rechizitoriul din data de 23.04.2004 emis în dosarul nr.
202/P/2000 a Parchetului de pe lâng ă Tribunalul Mure ș.155 Va interveni nelegalitatea trimiterii
în judecat ă în cazul în care va lipsi din rechizitoriu dispozi ția de punere în mi șcare a ac țiunii
penale, deoarece aceasta implic ă lipsa unui act constitutiv al urm ăririi penale.

155 ibidem, p. 103-105;

78 Trimiterea în judecat ă a inculpatului produce importante efecte juridice. În primul
rând, organele de urm ărire penal ă (procurorul DIICOT în cazul nostru) se desesizeaz ă de
cauz ă, nemaiavând dreptul s ă efectueze acte de urm ărire penal ă în leg ătur ă cu aceast ă cauz ă,
afar ă de cazul când li se restituie dosarul de c ătre instan ță pentru refacerea urm ăririi penale
(art. 332). În al doilea rând, procurorul î și pierde calitatea de conduc ător al procesului, cu
drept de interven ție și de decizie, urmând s ă participe la judecat ă ca subordonat procesual
instan ței, cu acelea și drepturi procesuale ca și ale p ărților. În al treilea rând, se produce
sesizarea instan ței de judecat ă competente s ă judece cauza în prim ă instan ță, cu privire la
faptele și persoanele care au fost trimise în judecat ă. În fine, inculpatul cap ătă în cursul
judec ății drepturile procesuale acordate unei p ărți, acelea și drepturi pe care le are și
acuzatorul, reprezentat de procuror. 156

ʂ 2. Rechizitoriul – limite și con ținut
Rechizitoriul este actul procedural scris și de sesizare a instan ței, prin care procurorul
solicit ă acesteia condamnarea în conformitate cu încadrarea juridic ă stabilit ă. Acesta mai
poate fi, dup ă cum am v ăzut în subsec țiunea anterioar ă, și actul de inculpare prin care se pune
în mi șcare ac țiunea penal ă. Cuprinsul rechizitoriului este reglementat în art . 263 C.proc.pen.
Func ția principal ă a rechizitoriului este aceea de a sesiza instan ța. Pentru sesizarea
legal ă a acesteia, trebuie îndeplinite câteva condi ții.
Mai întâi, a șa cum este prev ăzut în art. 263 alin. 1, rechizitoriul trebuie s ă se limiteze
la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urm ărirea penal ă și trebuie s ă cuprind ă, pe lâng ă
men țiunile prev ăzute în art. 203, datele privitoare la persoana inc ulpatului, fapta re ținut ă în
sarcina sa, încadrarea juridic ă, probele pe care se întemeiaz ă învinuirea, m ăsura preventiv ă
luat ă și durata acesteia, precum și dispozi ția de trimitere în judecat ă.
Așa cum prevede alin. 4 al art. 263, procurorul întoc me ște un singur rechizitoriu chiar
dac ă lucr ările urm ăririi penale privesc mai multe fapte ori mai mul ți învinui ți sau inculpa ți și
chiar dac ă se dau acestora rezolv ări diferite, potrivit art. 262.
Men țiunile pe care trebuie s ă le cuprind ă rechizitoriul prev ăzute în art. 263, cât și
preciz ările obligatorii pe care trebuie s ă le cuprind ă un act de dispozi ție conform art. 203,
conduc și la structura acestuia: o parte introductiv ă, o expunere și un dispozitiv. De regul ă,
partea introductiv ă cuprinde date privind denumirea parchetului din ca re face parte procurorul
care a întocmit rechizitoriul (în cazul nostru, din care subdiviziune a DIICOT), data, locul
întocmirii, date referitoare la inculpat, faptele s ăvâr șite. Expunerea cuprinde referiri privind
faptele s ăvârșite de inculpat, probele administrate și încadrarea juridic ă, cu motivarea

156 G. Gr. Theodoru, op.cit., p. 636-637;

79 necesar ă. Descrierea trebuie s ă fie conving ătoare, încât s ă se ajung ă la concluzia c ă exist ă
condi țiile prev ăzute de lege pentru sesizarea instan ței. Dispozitivul este compus din actele de
sesizare ale procurorului, trimiterea în judecat ă, cu indicarea exact ă a inculpa ților și a faptelor
potrivit încadr ării juridice ar ătate. Dispozitivul poate cuprinde și dispozi ția de punere în
mi șcare a ac țiunii penale sau de netrimitere în judecat ă. P ărțile componente ale rechizitoriului
trebuie s ă aib ă un con ținut unitar, prezentarea f ăcut ă în expozitiv urmând a fi confirmat ă de
preciz ările din dispozitiv. 157
Nu se poate dispune trimiterea în judecat ă pentru o fapt ă pentru care inculpatul nu a
fost învinuit și ascultat, în vederea exercit ării dreptului s ău la ap ărare, dup ă cum nu poate fi
trimis ă în judecat ă o persoan ă care nu a avut calitatea de învinuit sau de inculp at în cursul
urm ăririi penale, deoarece aceasta instituie anumite ga ran ții ale dreptului la ap ărare și nu
poate fi justificat ă trimiterea în judecat ă a unei persoane fa ță de care nu au operat aceste
garan ții. 158 Sesizarea instan ței de judecat ă este lovit ă de nulitate absolut ă în condi țiile art. 197
alin. (2) C.proc.pen., atunci când prin rechizitori u s-a dispus punerea în mi șcare a ac țiunii
penale și trimiterea în judecat ă a inculpatului pentru o infrac țiune pentru care nu fusese
început ă urm ărirea penal ă.159
În rechizitoriu se mai arat ă, potrivit alin. 2 al art. 263, numele și prenumele
persoanelor care trebuie citate în instan ță, cu indicarea calit ății lor în proces și locul unde
urmeaz ă a fi citate. Deasemenea, potrivit alin. 3 al acelu ia și articol, deoarece în cazul nostru
urm ărirea penal ă este efectuat ă în mod obligatoriu de c ătre procuror, rechizitoriul trebuie s ă
cuprind ă și datele suplimentare referitoare la: mijloacele ma teriale de prob ă și m ăsurile luate
referitor la ele în cursul cercet ării penale, precum și locul unde se afl ă, m ăsurile asigur ătorii
privind repara țiile civile sau executarea pedepsei amenzii, luate în cursul cercet ării penale și
cheltuielile judiciare.
Conform datelor din raportul de activitate a DIICO T pe anul 2010, în anul în discu ție
s-au întocmit 908 rechizitorii, cu 28,86% mai multe fa ță de anul 2009, când au fost întocmite
739. 160 Situa ția pe anul 2011 este ilustrat ă în Anexa 1.
Un exemplu de rechizitoriu nelegal întocmit și datorit ă descrierii incomplete a faptelor
este cel cu nr. 66/D/P/2006 din 02.11.2009, întocmi t de Biroul Teritorial Arad. Prin acesta s-a
dispus trimiterea în judecat ă, în stare de libertate, a inculpa ților Siegmeth Emil, Ga șpar
Vasile, Iancu Maria și Vamo ș Attila Cristian pentru s ăvâr șirea infrac țiunilor prev ăzute și
pedepsite de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 323 alin. 1 C.pen., art. 215 alin. 1,2,3,5

157 A. Cri șu, op.cit., p. 457;
158 G. Gr. Theodoru, op.cit., p. 638;
159 C.A. Bra șov, dec.pen.nr. 987/R din 24.11.2003, în C.P.J.P. 2 003-2004, p. 298-301, apud M. Udroiu, op.cit.,
p. 291;
160 Raport de activitate a DIICOT pe anul 2010, p. 9, disponibil pe www.diicot.ro;

80 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 17 8 din Legea nr. 141/1997 modificat ă și
republicat ă cu aplic. Art. 41 alin. 2 C.pen., art. 290 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2
C.pen. – cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. Starea de fapt: În perioada 22.03.2003-2006,
inculpatul Siegmeth Emil a ini țiat și constituit un grup infrac țional organizat la care au aderat
și sprijinit inculpa ții Ga șpar Vasile și Iancu Maria, în scopul comiterii unei infrac țiuni grave
(în șel ăciune cu consecin țe deosebit de grave) pentru a ob ține direct, pentru sine (SC Belsirim
Automotive SRL Arad, societate la care inculpatul S iegmeth era ac ționar majoritar), beneficii
financiare și materiale, prin eludarea pl ăților datoriei vamale de import (taxe vamale,
comision vamal și TVA) asupra mai multor autovehicule second hand d e mare tonaj. De
asemenea, în perioada 1998-1999, inculpa ții Siegmeth Emil, Ga șpar Vasile și Vamo ș Attila
Cristian au ini țiat și constituit o asociere în scopul s ăvâr șirii mai multor infrac țiuni (fals în
înscrisuri sub semn ătur ă privat ă, folosirea de acte falsificate la autorit ățile vamale și
în șel ăciune) pentru a ob ține indirect, beneficii financiare/materiale (SC Be lsirim Import
Export SRL Arad – ac ționar majoritar inculpat Siegmeth Emil). Tribunalul Arad, prin sentin ța
penal ă nr. 30/19.01.2010, pronun țat ă în dosarul nr. 5811/108/2009, în temeiul dispozi țiilor art.
300 C.proc.pen., a dispus restituirea cauzei la Bir oul Teritorial Arad, pentru refacerea
rechizitoriului. Printre motivele instan ței a fost și acela c ă în rechizitoriul întocmit nu s-au
descris faptele, ci s-a indicat cu titlu de exemplu câte un act material din con ținutul
infrac țiunilor, f ără precizarea și descrierea actelor materiale ce compun infrac țiunile de
contrabandă prev ăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997 modificat ă și republicat ă, cu
aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și în șel ăciune prev ăzut ă de art. 215 alin. 1,2,3,5 C.proc.pen., cu
aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. Curtea de Apel Tim i șoara prin decizia penal ă nr.
398/R/08.04.2010, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.proc.pen. a respins recursul declarat de
Biroul Teritorial Arad împotriva sentin ței penale mai sus amintite. 161

ʂ 3. Verificarea legalit ății și temeiniciei rechizitoriului
Rechizitoriul este verificat, sub aspectul legalit ății și temeiniciei, de c ătre procurorul
ierarhic superior. Regulile de drept comun în aceas t ă materie se g ăsesc în art. 264 alin. (3) C.
proc.pen. Îns ă, datorit ă faptului c ă urm ărirea penal ă este efectuat ă de c ătre organe de urm ărire
penal ă diferite de cele de drept comun – mai exact de c ătre procurorii din cadrul DIICOT,
persoanele abilitate de lege s ă efectueze verificarea legalit ății și temeiniciei rechizitoriilor vor
fi altele, în func ție de organizarea acestei direc ții.
În aceast ă ordine de idei, actul care fixeaz ă persoanele cu aceste atribu ții în cadrul
DIICOT este Regulamentul de organizare și func ționare a Direc ției de Investigare a

161 ibidem, p. 129-132;

81 Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism, emis de c ătre Ministerul Justi ției și
Libert ăților Cet ățene ști prin Ordinul nr. 1226/C din 15 aprilie 2009 și publicat în Monitorul
Oficial nr. 367 din 1 iunie 2009. 162 Conform acestui act, obliga ția verific ării legalit ății și
temeiniciei rechizitoriilor întocmite de procurorii din cadrul serviciului din structura central ă
și de procurorii șefi ai serviciilor teritoriale, conform specializ ării, revine procurorilor șef
serviciu (art. 18 lit. d). Deasemenea, conform art. 86 lit. e) din acela și Regulament, procurorul
șef al serviciului teritorial are atribu ția de a verifica legalitatea și temeinicia rechizitoriilor
întocmite de procurorii din serviciu, inclusiv de c ei de la birourile teritoriale subordonate. Mai
departe, potrivit art. 87 lit. e), procurorul șef al biroului teritorial, care se subordoneaz ă
procurorului șef al serviciului teritorial, are atribu ția de a verifica legalitatea și temeinicia
rechizitoriilor întocmite de procurorii din cadrul biroului.
Conform art. 264 alin. (3) teza final ă din C.proc.pen., în cauzele cu aresta ți verficarea
se face de urgen ță și înainte de expirarea duratei arest ării preventive. Potrivit alin. (4) al
aceluia și articol, dac ă rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierar hic care a efectuat
verificarea îl înainteaz ă instan ței competente, împreun ă cu dosarul cauzei și cu un num ăr
necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a fi com unicate inculpa ților afla ți în stare de
de ținere. În cazul în care procurorul ierarhic superio r infirm ă rechizitoriul, restituie cauza
pentru refacerea sau completarea urm ăririi penale.
Dispozi țiile art. 264 alin. 3 din Codul de procedur ă penal ă se interpreteaz ă în sensul
că, rechizitoriul trebuie s ă con țin ă men țiunea "verificat sub aspectul legalit ății și temeiniciei".
Lipsa acestei men țiuni atrage neregularitatea actului de sesizare, în condi țiile art. 300 alin. 2
din Codul de procedur ă penal ă, în sensul c ă ea poate fi înl ăturat ă, dup ă caz, fie de îndat ă, fie
prin acordarea unui termen în acest scop. 163

ʂ 4. Sesizarea instan ței de judecat ă
Dosarul se înainteaz ă instan ței competente s ă judece cauza, împreun ă cu num ărul de
copii de pe rechizitoriu, corespunz ător num ărului de inculpa ți afla ți în stare de de ținere,
pentru a li se comunica la penitenciar odat ă cu citarea lor. Înaintarea dosarului se face print r-o
adres ă, care nu produce îns ă efecte juridice, ci constituie doar mijlocul obi șnuit de
coresponden ță între autorit ățile judiciare, sesizarea instan ței fiind efectul rechizitoriului, care
cuprinde dispozi ția de trimitere în judecat ă. Prin trimiterea dosarului la instan ța de judecat ă ia
sfâr șit urm ărirea penal ă și se deschide faza de judecat ă, în etapa judec ății în prim ă instan ță.164

162 Regulament disponibil pe www.diicot.ro;
163 Î.C.C.J., Sec țiile Unite, dec. nr. 9 din 18.02.2008, disponibil ă pe www.scj.ro;
164 G. Gr. Theodoru, op.cit., p. 641;

82 Sec țiunea a III-a : Plângerea împotriva actelor și m ăsurilor de urm ărire penal ă dispuse
de procuror

Plângerea formulat ă potrivit dispozi țiilor art. 275 C.proc.pen. are o dubl ă func ție:
constituie o garan ție a respect ării principiului legalit ății în procesul penal, cât și un mod de
manisfestare a controlului ierarhic realizat cu oca zia solu țion ării acesteia. Plângerea este
mijlocul juridic care permite oric ărei persoane fizice sau juridice s ă conteste un act sau o
măsur ă de urm ărire penal ă dac ă face dovada unei v ătămări a intereselor sale legitime. În
plângerea formulat ă, persoana trebuie s ă precizeze și, totodat ă, s ă dovedeasc ă ulterior ce
vătămare s-a produs și ce interes legitim i-a fost lezat. 165
În prezenta subsec țiune vor fi prezentate sumar doar plângerea contra actelor
procurorului și plângerea împotriva solu țiilor procurorului de netrimitere în judecat ă.

ʂ 1. Plângerea contra actelor procurorului
Reglementat ă în art. 278 C.proc.pen., constituie o modalitate p rin care p ărțile pot cere
anularea a dou ă feluri de m ăsuri și acte de urm ărire penal ă: cele efectuate de procuror și cele
efectuate pe baza dispozi țiilor acestuia. Plângerea se poate referi la acte p rocesuale sau
procedurale (rezolu ția sau ordonan ța de clasare, scoatere de sub urm ărire penal ă, încetarea
urm ăririi penale, rezolu ția de începere a urm ăririi penale).
Întrucât modul de organizare a DIICOT este diferit fa ță de parchetele obi șnuite, se
impune precizarea persoanelor c ărora le revine competen ța de a solu ționa aceste plângeri.
Astfel, potrivit art. 18 lit. c) din Regulamentul d e organizare și func ționare a DIICOT,
procurorii șefi serviciu examineaz ă temeinicia și legalitatea m ăsurilor procesuale luate și ale
solu țiilor dispuse de procurorii din cadrul serviciului din structura central ă sau de procurori
șefi ai serviciilor teritoriale, conform specializ ării; conform art. 86 lit. h), procurorul șef al
serviciului teritorial solu ționeaz ă plângerile împotriva actelor dispuse de procurorii din cadrul
serviciului; procurorul șef al biroului teritorial, conform art. 87 lit. e), solu ționeaz ă plângerile
și cererile în leg ătur ă cu activitatea de urm ărire penal ă desf ășurat ă de procurorii din cadrul
biroului.
Potrivit art. 278 alin. (2 1), plângerea formulat ă împotriva solu ției de respingere dispuse
de procurorul ierarhic superior este inadmisibil ă. Deasemenea, potrivit alin. (3) al aceluia și
articol, în cazul rezolu ției de neîncepere a urm ăririi penale sau al ordonan ței ori, dup ă caz, al
rezolu ției de clasare, de scoatere de sub urm ărire penal ă sau de încetare a urm ăririi penale,
plângerea se face în termen de 20 de zile de la com unicarea copiei de pe ordonan ță sau

165 A. Cri șu, op.cit., p. 463;

83 rezolu ție, persoanelor interesate. Rezult ă de aici faptul c ă împotriva celorlalte acte sau m ăsuri
ale procurorului pentru care nu este prev ăzut un termen de introducere a plângerii, acesta va
rămâne la latitudinea și posibilitatea persoanelor interesate, desigur în limitele impuse de
desf ășurarea potrivit procedurilor legale a procesului pe nal. La alin. (3 1) se prevede c ă
rezolu țiile sau ordonan țele prin care se solu ționeaz ă plângerile împotriva actelor prev ăzute la
alin. (3) se comunic ă persoanei care a f ăcut plângerea și celorlalte persoane interesate.
În urma verific ării plângerii organul competent poate pronun ța una dintre urm ătoarele
solu ții: respingerea plângerii ca tardiv formulat ă în cazul în care legea prevede un termen
pentru depunerea acesteia, respingerea plângerii ca nefondat ă când actul atacat este legal,
respingerea plângerii ca inadmisibil ă, când aceasta nu vizeaz ă un act al organelor de urm ărire
penal ă sau când plângerea este f ăcut ă de o persoan ă care nu are calitatea procesual ă activ ă,
admiterea plângerii și infirmarea actului nelegal, ia act de retragerea plângerii atunci când
înainte de a fi solu ționat ă petentul declar ă c ă î și retrage plângerea. 166

ʂ 2. Plângerea în fa ța judec ătorului împotriva actelor procurorului de neurm ărire sau de
netrimitere în judecat ă
Reglementarea este cuprins ă în art. 278 1 C.proc.pen. În aceast ă subsec țiune vor fi
prezentate doar elementele de baz ă ale acestei plângeri, datorit ă faptului c ă aceast ă chestiune
nu ocup ă un loc central în tratarea temei prezentei lucr ări. Procedurile neenun țate se g ăsesc în
articolul mai sus amintit.
Aceast ă plângere poate fi formulat ă numai împotriva unei solu ții de neîncepere a
urm ăririi penale indiferent de actul prin care este dis pus ă (rezolu ție, ordonan ță. rechizitoriu),
ori a rezolu ței ori, dup ă caz, ordonan ței de scoatere de sub urm ărire penal ă, încetare a
urm ăririi penale sau clasare; de asemenea, se poate for mula plângere împotriva dispozi ției din
rechizitoriu de scoatere de sub urm ărire penal ă sau de încetare a urm ăririi penale; nu poate
constitui obiect al plângerii actul prin care procu rorul ierarhic superior rezolv ă plângerea
împotriva actului prin care s-a dispus o solu ție de neurm ărire sau de netrimitere în judecat ă.167
Deasemenea, dac ă cel ce face plângerea nu a exercitat calea de atac a plângerii în
procedura intern ă, aceasta i se va respinge. Titulari ai acestei plâ ngeri sunt persoana v ătămat ă,
precum și orice alte persoane ale c ăror interese legitime sunt v ătămate. Plângerea se
solu ționeaz ă de c ătre instan ța c ăreia i-ar reveni, potrivit legii, competen ța s ă judece cauza în
prim ă instan ță. Conform alin. (8), solu țiile pe care le poate da judec ătorul sunt urm ătoarele: a)
respingerea plângerii, prin sentin ță, ca tardiv ă sau inadmisibil ă ori, dup ă caz, ca nefondat ă, cu

166 M. Udroiu, op.cit., p. 301;
167 ibidem, p. 302;

84 men ținerea rezolu ției sau ordonan ței atacate; b) admiterea plângerii, prin sentin ță, desfiin țarea
rezolu ției sau ordonan ței atacate și trimiterea cauzei procurorului, în vederea începe rii sau
redeschiderii urm ăririi penale, dup ă caz – judec ătorul este obligat s ă arate motivele pentru
care a trimis cauza procurorului, indicând totodat ă faptele și împrejur ările ce urmeaz ă a fi
constatate și prin care anume mijloace de prob ă; c) admiterea plângerii, prin încheiere, cu
desfiin țarea rezolu ției sau ordonan ței atacate și, când probele existente la dosar sunt
suficiente, re ținerea cauzei spre judecare, în complet legal const ituit.

ʂ 3. Perspective legislative prin prisma Noului Cod de Procedur ă Penal ă
Conform Legii nr. 135/2010 privind Noul Cod de pro cedur ă penal ă, solu țiile de
scoatere de sub urm ărire penal ă și de încetare a acesteia din actuala reglementare v or fi
înlocuite de solu ția clas ării cauzei. Clasarea va putea fi dispus ă de c ătre procuror prin
ordonan ță atunci când nu exercit ă ac țiunea penal ă ori, dup ă caz, stinge ac țiunea penal ă
exercitat ă, întrucât exist ă unul dintre cazurile prev ăzute la art. 16 alin. 1 (actualul art. 10 din
C.proc.pen.). A șadar, indiferent de cazul intervenit care, în actua lul cod ar putea atrage și
scoaterea de sub urm ărire penal ă sau încetarea acesteia, m ăsura ce va fi luat ă de procuror se
va numi numai clasare. Conform art. 315 din Noul Co d de procedur ă penal ă, clasarea se
dispune când: a) nu se poate începe urm ărirea penal ă întrucât nu sunt întrunite condi țiile de
fond și form ă esen țiale ale sesiz ării ori exist ă unul dintre cazurile prev ăzute la art. 16 alin. 1,
sau când b) nu se poate pune în mi șcare ac țiunea penal ă sau aceasta nu mai poate fi exercitat ă
întrucât exist ă unul dintre cazurile prev ăzute la art. 16 alin. 1.
Dispozi țiile privitoare la men țiunile suplimentare din ordonan ța de clasare r ămând
acelea și ca cele din actuala reglementare, când se dispun m ăsurile de scoatere de sub urm ărire
penal ă sau de încetare a acesteia. Dispozi țiile privind în știin țarea despre clasare r ămân
acelea și.
Prin Noul Cod de procedur ă penal ă se introduce o nou ă m ăsur ă ce poate fi dispus ă de
către procuror pe parcursul urm ăririi penale – renun țarea la urm ărirea penal ă. Conform art.
318 din noul cod, în cazul infrac țiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau
pedeapsa închisorii de cel mult 5 ani, procurorul p oate renun ța la urm ărirea penal ă când, în
raport de persoana inculpatului, de conduita avut ă anterior s ăvâr șirii infrac țiunii, de con ținutul
faptei, de modul și mijloacele de s ăvâr șire, de scopul urm ărit și de împrejur ările concrete de
săvâr șire, de urm ările produse sau care s-ar fi putut produce prin s ăvâr șirea infrac țiunii, de
eforturile depuse de inculpat pentru înl ăturarea sau diminuarea consecin țelor infrac țiunii,
constat ă c ă nu exist ă un interes public în urm ărirea acestuia. Renun țarea la urm ărirea penal ă
poate avea loc numai dup ă punerea în mi șcare a ac țiunii penale și înainte de sesizarea camerei

85 preliminare. Când adopt ă aceast ă solu ție, procurorul dispune ca inculpatul s ă îndeplineasc ă
una sau mai multe obliga ții.
Dispozi țiile privind rezolvarea cauzelor și sesizarea instan ței de c ătre procuror r ămân
acelea și. La fel se poate spune și despre cuprinsul rechizitoriului, care constituie actul de
sesizare al instan ței. Dispozi țiile procedurale și condi țiile de fond ale plângerii împotriva
actelor procurorului sunt asem ănătoare cu cele existente în actuala reglementare.
Cât prive ște plângerea împotriva solu țiilor de neurm ărire sau netrimitere în judecat ă,
art. 340 din Noul Cod precizeaz ă c ă persoana a c ărei plângere împotriva solu ției de clasare
sau renun țare la urm ărirea penal ă, dispus ă prin ordonan ță sau rechizitoriu, a fost respins ă
conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judec ătorul
de camer ă preliminar ă de la instan ța c ăreia i-ar reveni, potrivit legii, competen ța s ă judece
cauza în prim ă instan ță . Pe lâng ă cele trei solu ții pe care le poate dispune la momentul actual
procurorul este introdus ă și o patra solu ție, aceea prin care se admite plângerea și se chimb ă
temeiul de drept al solu ției de clasare atacate (art. 341 alin. 5 lit. d).
Dup ă cum s-a putut observa în paragraful anterior, Noul Cod introduce o nou ă
institu ție, și anume ”camera preliminar ă”, al c ărei obiect (potrivit art. 342) îl constituie
verificarea legalit ății sesiz ării instan ței, precum și verificarea legalit ății administr ării probelor
ori efectu ării actelor de c ătre organele de urm ărire penal ă. Titlul II privind camera preliminar ă
mai reglementeaz ă și durata procedurii în camera preliminar ă, m ăsurile premerg ătoare,
procedura de judecat ă în aceast ă camer ă, solu țiile ce pot fi dispuse, contesta ția și m ăsurile
preventive în procedura de camer ă preliminar ă.

86 Concluzii

Dup ă cum am v ăzut, prevenirea și combaterea infrac țiunilor de criminalitate
organizat ă constituie o problem ă complex ă de mare actualitate ce ar trebui s ă intereseze
institu țiile statului implicate în reglementarea, adoptarea și aplicarea actelor normative
referitoare la aceast ă chestiune. Cu cât se ac ționeaz ă la timp și în mod eficient, în aceea și
măsur ă vor ap ărea semne vizibile de mic șorare a ratei de manifestare a acestui gen de
infrac ționalitate, iar func ționarea statului va înregistra o îmbun ătățire sub unele aspecte, de
vreme ce la momentul actual tocmai criminalitatea o rganizat ă constituie, pe lâng ă
infrac țiunile de corup ție, o principal ă frân ă în func ționarea și dezvoltarea normal ă a acestuia.
Demersul și-a propus s ă prezinte nu numai reglement ările existente în materie, dar și
lacunele, inadverden țele și contradic țiile ce apar în legisla româneasc ă în materia dispozi țiilor
ce reglementeaz ă aspectele procesuale privind urm ărirea penal ă în cazul infrac țiunilor de
criminalitate organizat ă. S-a observat c ă neclaritatea și insuficien ța normelor este semnalat ă
începând cu îns ăși reglementarea modului de tragere la r ăspundere penal ă a persoanelor ce fac
parte dintr-un grup infrac țional organizat și continuând cu mijloacele de depistare a acestor
infrac țiuni și a celor care le s ăvâr șesc, a modului în care investigatorii sub acoperire î și
desf ășoar ă activitatea sau neconcordan țele dintre normele speciale și cele generale. De lege
lata se impune o reglementare unitar ă a cadrului procesual privind descoperirea infrac țiunilor
de criminalitate organizat ă și identificarea celor care le s ăvâr șesc, introducerea unor mijloace
utile și eficiente de strângere a probelor, de identificar e și destructurare a grupurilor
infrac ționale organizate, precum și l ămurirea actualelor norme neclare. Viitoarele Coduri – cel
penal și cel de procedur ă penal ă – reu șesc s ă rezolve, dup ă cum s-a putut observa pe parcursul
lucr ării, unele dintre problemele actuale de reglementar e și interpretare a normelor.
Cât prive ște activitatea recent ă de multe ori greoaie a DIICOT, conform raportului de
activitate pe anul 2010, principalul impediment obi ectiv în solu ționarea cu celeritate a
cauzelor penale, pe lâng ă complexitatea deosebit ă a marii lor majorit ăți, a constituit-o
obligativitatea particip ării procurorilor DIICOT în faza de judecat ă în cauzele proprii, în
contextul nesupliment ării schemelor de personal. La aceasta se mai adaug ă și faptul c ă
ponderea cauzelor r ămase nesolu ționate în 2010, din totalul cauzelor de solu ționat este de
46,038%. Se recomand ă deci suplimentarea schemei de personal cu juri ști și speciali ști având
o bun ă reputa ție profesional ă și adoptarea unor norme care s ă faciliteze celeritatea și eficien ța
urm ăririi penale desf ășurate de aceast ă Direc ție.

87 ANEXE

Anexa nr. 1

Direc ția de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism – Situa ție
statistic ă – cumulat de la începutul anului 2011 168

168 din Raportul de activitate a DIICOT pe anul 2011, p. 169, disponibil pe www.diicot.ro;

88 Anexa nr. 2

Direc ția de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism – Situa ție
statistic ă privind infrac țiunile la Legea 39/2003 – cumulat de la începutul a nului 2011 169

169 ibidem, p. 178;

89 Anexa nr. 3

Direc ția de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism – Situa ție
statistic ă privind infrac țiunile de trafic de persoane – cumulat de la începu tul anului 2011 170

170 ibidem , p. 182.

90 Bibliografie

I. Tratate, cursuri universitare, manuale

1. BUNECI Petre, Drept procesual penal, Partea Special ă, Editura Universitar ă, Bucure ști,
2009
2. CRI ȘU Anastasiu, Drept procesual penal , Editura Hamangiu, Bucure ști. 2011
3. JIDOVU Nicu, Drept procesual penal , edi ția a 2-a, Editura C.H. Beck, Bucure ști, 2007
4. JULEAN Dorel L., Drept procesual penal – Partea General ă, Editura Universit ății de
Vest, Timi șoara, 2010
5.LORINCZ Anca-Leliu, Drept procesual penal – curs universitar , edi ția a II-a, Editura
Universul Juridic, Bucure ști, 2009
6. MATEU Ț Gheorghi ță, Tratat de procedur ă penal ă, Partea general ă, volumul I, Editura
C.H.Beck, Bucure ști, 2007
7. OROVEANU-HAN ȚIU Adi, Drept procesual penal – Partea General ă, Editura C.H.
Beck, Bucure ști, 2009
8.P ĂVĂLEANU Vasile, IACOBU ȚĂ Ioan, COVALCIUC Mihai, Drept procesual penal ,
Casa de Editur ă Venus, Ia și, 2007
9. SISERMAN Sorina, Drept procesual penal: partea special ă, Editura Albastr ă, Cluj-
Napoca, 2008
10.UDROIU Mihail, Procedur ă penal ă: partea general ă, partea special ă, Eitura C.H. Beck,
Bucure ști, 2010
11. THEODORU Grigore Gr., Tratat de Drept procesual penal , edi ția a 2-a, Editura
Hamangiu, Bucure ști, 2008

II. Monografii

1. CRISTESCU Doru Ioan, Investigarea criminalistic ă a infrac țiunilor contra securit ății
na ționale și de terorism , Editura Solness, Timi șoara, 2004
2. DUMITRU Mirel, Ghid de cercetare penal ă, Editura C.H. Beck, Bucure ști, 2009
3. GARBULET Ioan, Traficul și consumul ilicit de droguri: studiu de legisla ție, doctrin ă și
jurispruden ță, Editura Hamangiu, Bucure ști, 2008
4. IACOB Adrian, DRAGHICI Constantin-Victor, Crima organizat ă: trecut și viitor , Editura
Tritonic, Bucure ști, 2006
5. MICLEA Damian, Hățișurile crimei organizate , Editura Libra, Bucure ști, 2001
6. MREJERU Theodoru, MREJERU Bogdan, Urm ărirea penal ă: aspecte teoretice și
jurispruden ța în materie, Editura Universitar ă, Bucure ști, 2007
7. NEAGU Ion, Prevenirea și combaterea traficului și consumului de droguri în România ,
Editura Hamangiu, Bucure ști, 2008
8. P ĂUN Costic ă, Protec ția penal ă a societ ății împotriva crimei organizate, Editura
”Academica”, Bucure ști, 2000
9. PETRE Adrian, Înregistr ările audio și audio-video, mijloace de prob ă în procesul penal ,
Editura C.H.Beck, Bucure ști, 2008
10. POPA Cristian, Rolul și importan ța actelor premerg ătoare în procesul penal , Editura
Institutul de ecologie social ă și protec ție uman ă – Focus, Bucure ști, 2002
11. POPESCU Ada-Iulian, Traficul de persoane: implica ții juridico-penale , Editura
Universit ății ”Alexandru Ioan Cuza”, Ia și, 2010
12. SAB ĂU Georgeta-Valeria, Traficul și consumul ilicit de droguri și precursori –
Combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și precursori prin mijloace de drept
penal, Editua Universul Juridic, Bucure ști, 2010

91 13. VOLONCIU Nicolae, ȚUCULEANU Alexandru, Codul de procedur ă penal ă comentat:
art. 200-286. Urm ărirea penal ă, Editura Hamangiu, Bucure ști, 2007

III. Studii și articole

1. ANTONIU George, Reflec ții asupra crimei organizate, în R.D.P., nr. 3/1997
2. FLORIAN Costin, Investigatori sub acoperire, în R.D.P., nr.2/2007
3. LASCU Ioan, Prevenirea și combaterea criminalit ății organizate, în R.D.P. nr.3/2004
4. P ĂUN Constantin, Legea penal ă român ă și crima organizat ă, în R.D.P., nr.3/1997
5. SOARE Daniel, Investigatorii sub acoperire. Refl ec ții critice, în R.D.P., nr. 2/2008
6. SPIRIDON Ionu ț Ciprian, Considera ții referitoare la legea nr. 39/2003 privind preveni rea și
combaterea criminalit ății organizate, în ”Dreptul”, nr. 3/2008
7. VOICA Daniel, Investigatorul sub acoperire, o no u ă institu ție a dreptului procesual penal
român, în ”Dreptul”, nr.5/2004
8. TIMOCE Milu Constantin, Unele aspecte cu privire la infrac țiunea prev ăzut ă de art. 7 din
legea 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalit ății organizate. No țiunea de grup
infrac țional organizat. Infrac țiunile prev ăzute de art.167 și art.323 din Codul penal, în
”Dreptul”, nr. 2/2007

IV. Culegeri de practic ă judiciar ă

1. CRISTU Ș Nicoleta, Traficul de persoane, proxenetismul, crim ă organizat ă: practic ă
judiciar ă, Editura Hamangiu, Bucure ști, 2006
2. TOADER Tudorel, Infrac țiuni prev ăzute în legile speciale: reglementare, doctrin ă, decizii
ale Cur ții Constitu ționale, jurispruden ță, edi ția a 4-a, Editura Hamangiu, Bucure ști, 2011

V. Jurispruden ță na țional ă
(extras ă din culegerile de practic ă judiciar ă sau accesibil ă pe www.scj.ro; jurispruden ță.org;
portal.just.ro; www.mpublic.ro; www.ccr.ro; www.leg alis.ro)

1. Curtea de Apel Craiova, sec ția penal ă, decizia penal ă nr. 217 din 30 octombrie 2009
2. Curtea Constitu țional ă, decizia nr. 1190 din 13 decembrie 2007
3. Î.C.C.J., sec ția penal ă, decizia nr. 1255 din 27 februarie 2006
4. Curtea Constitu țional ă, decizia nr. 517 din 9 aprilie 2009
5. Curtea de Apel Ia și, decizia penal ă nr. 219 din 2 iunie 2005
6. Î.C.C.J, decizia nr. 21 din 12.10.2009
7. Curtea Constitu țional ă, decizia nr. 69 din 27.01.2011
8. Curtea de Apel Bucure ști, sec ția a II-a penal ă, decizia nr. 690 din 13.11.2003
9. Î.C.C.J., sec ția penal ă, decizia nr. 4915/2004
10. Î.C.C.J., sec ția penal ă, decizia nr. 5169/2003
11. Î.C.C.J., sec ția penal ă, decizia nr. 10 din 7 ianuarie 2008
12. Curtea de Apel Craiova, sec ția penal ă și pentru cauze cu minori, decizia penal ă nr. 651 din
19.06.2009
13. Î.C.C.J., sec ția penal ă, decizia nr. 5845 din 9 noiembrie 2004
14. Curtea de Apel Gala ți, sec ția penal ă, decizia nr. 533/R din 03.09.2009
15. Curtea de Apel Oradea, sec ția penal ă și pentru cauze cu minori, decizia penal ă nr.
481/R/2008 din 18 septembrie 2008
16. Curtea de Apel Bra șov, decizia penal ă nr. 987/R din 24.11.2003
17. Î.C.C.J., Sec țiile Unite, decizia nr. 9 din 18.02.2008

92 VI. Resurse web

www.diicot.ro – site-ul oficial al Direc ției de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate
Organizat ă și Terorism
www.scj.ro – site-ul oficial al Înaltei Cur ți de Casa ție și Justi ție a României
jurisprudenta.org – adresa web a bazei de date Juri ndex, sub egida Consiliului Superior al
Magistraturii
portal.just.ro – portalul instan țelor de judecat ă
politiaromana.ro – site-ul oficial al Poli ției Române
www.mpublic.ro – site-ul oficial al Parchetului de pe lâng ă Înalta Curte de Casa ție și Justi ție
www.ccr.ro – site-ul oficial al Cur ții Constitu ționale a României
www.legalis.ro – soft legislativ online al Editurii C.H. Beck – România
www.legex.ro – portal de legisla ție cu acces gratuit
www.ziare.com – site de știri și articole din ziare

VII. Legisla ție

1. Codul de procedur ă penal ă din 1968, republicat în Monitorul Oficial nr. 78/3 0 apr. 1997, cu
modific ările și complet ările avute în vedere pân ă la data de 05.01.2012;
2. Codul penal din 1968, republicat în Monitorul Of icial nr. 65/16 apr. 1997, cu modific ările
și complet ările avute în vedere pân ă la data de 05.01.2012;
3. Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal, publicat ă în Monitorul Oficial nr. 510/24 iul.
2009, în forma existent ă pân ă la data de 05.01.2012;
4. Legea nr. 135/2010 privind Codul de Procedur ă Penal ă, publicat ă în Monitorul Oficial nr.
486/15 iul. 2010, în forma existent ă pân ă la data de 05.01.2012;
5. Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalit ății organizate, publicat ă în
Monitorul Oficial nr. 50/29 ian. 2003, cu modif ic ările și complet ările avute în vedere pân ă
la data de 05.01.2012;
6. Legea nr. 508/2004 privind înfiin țarea, organizarea și func ționarea în cadrul Ministerului
Public a Direc ției de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism,
publicat ă în Monitorul Oficial nr. 1089/23 noi. 2004, cu mod ific ările și complet ările avute
în vedere pân ă la data de 05.01.2012;
7. Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, publicat ă în
Monitorul Oficial nr. 783/11 dec. 2001, cu modi fic ările și complet ările avute în vedere
pân ă la data de 05.01.2012;
8. Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de
droguri, publicat ă în Monitorul Oficial nr. 362/3 aug. 2000, cu modif ic ările și complet ările
avute în vedere pân ă la data de 05.01.2012;
9. Legea nr. 300/2002 privind regimul juridic al pr ecursorilor folosi ți la fabricarea ilicit ă a
drogurilor, publicat ă în Monitorul Oficial nr. 409/13 iun. 2002, cu modi fic ările și
și complet ările avute în vedere pân ă la data de 05.01.2012;
10. Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciar ă în materie penal ă, republicat ă în
Monitorul Oficial nr. 377/31 mai 2011, cu mod ific ările și complet ările avute în vedere
pân ă la data de 05.01.2012;
11. Legea nr. 202/2010 privind unele m ăsuri pentru accelerarea solu țion ării proceselor,
publicat ă în Monitorul Oficial nr. 714/26 oct. 2010, cu modi fic ările și complet ările avute
în vedere pân ă la data de 05.01.2012;
12. Ordin nr. 1226/C/2009 pentru aprobarea Regulame ntului de organizare și func ționare a
Direc ției de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și Terorism, publicat ă
în Monitorul Oficial nr. 367/1 iun. 2009, cu modific ările și complet ările avute în vedere
pân ă la data de 05.01.2012.