APROBAREA, AUTORIZAREA ȘI AVIZAREA PROIECTELOR OBIECTIVELOR DE INVESTI ȚII Mod de lucru Cuprins 2.1. Fluxul aprob ării, autoriz ării și avizării… [601952]

Capitolul II

APROBAREA, AUTORIZAREA ȘI AVIZAREA
PROIECTELOR OBIECTIVELOR DE INVESTI ȚII

Mod de lucru
Cuprins
2.1. Fluxul aprob ării, autoriz ării și avizării
documenta ției obiectivelor de investi ții
2.2. Studii de amplasament
2.2.1. Studiul de amplasament la nivel macroeconomi c
2.2.2. Studiul de amplasament la nivel microeconomi c
2.3. Ridicarea topografic ă
2.4. Studiul geotehnic
2.5. Planul urbanistic de detaliu (P.U.D.)
2.6. Studiul de prefezabilitate
2.7. Studiul de fezabilitate
2.8. Noțiuni fundamentale

RezumatÎntrebări recapitulative
Concepte
ƒ Studiu de prefezabilitate
ƒ Studiu de fezabilitate
ƒ Ridicare topografic ă
ƒ Studiu geotehnic
ƒ Plan urbanistic de detaliu
ƒ Certificat de urbanism
Anexe

MOD DE LUCRU

1. Parcurgeți cu atenție conținutul capitolului și a informa țiilor primite la
curs.
2. Localizați în text conceptele din rezumat.
3. Răspundeți la întreb ările recapitulative sub forma unor expuneri
verbale, dar și în scris.
4. Rezolvați testele de autoevaluare.

Elaborarea documenta ției în vederea aprob ării, autoriz ării și avizării
proiectelor obiectivelor de investi ții are la baz ă tema de proiectare emis ă de către
beneficiar și aprobată de Adunarea General ă a Acționarilor (A.G.A.) în cazul
societăților comerciale sau de Ordonatorul Principal de credite în cazul
investițiilor finan țate din surse publice. Tema de proiectare se elaboreaz ă pe baza
unor studii privind necesitatea și oportunitatea realiz ării obiectivului de investi ții.

2.1. Fluxul aprob ării, autoriz ării și avizării documenta ției
obiectivelor de investi ții

Elaborarea documenta ției în vederea aprob ării, autoriz ării și avizării
proiectelor obiectivelor de investi ții necesită parcurgerea într-o succesiune logic ă
a unor faze și etape, care au ca scop clarificarea și obținerea unor date care stau la
baza procesului de concep ție a proiectului tehnic și care privesc: aplasamentul,
furnizorii de materii prime, materiale și utilități, clienții, utilajele și
echipamentele.
Pe parcursul elabor ării documenta ției trebuie s ă existe în mod inevitabil o
colaborare între speciali știi care preg ătesc documenta ția și cei care au r ăspunderi
în anumite domenii (sistematizare-urbanism, finan țatorii, furnizorii de utilit ăți
etc.) pentru a ajunge la o rezolvare de sintez ă optimă a cerințelor aparent
contradictorii în unele cazuri ale obiectivului de investi ții.
Elaborarea în faze și etape a documenta ției în mod logic și rațional impune
ca fiecare problem ă legată de realizarea obiectivului de investi ții să fie studiat ă și
analizată global, pentru a putea fi determinate rela țiile reciproce și corelațiile
dintre diferite faze, etape și părți ale proiectului tehnic al obiectivului de investi ții.
Adâncirea doar în detaliu f ără a clarifica concep ția global ă de ansamblu a
obiectivului de investi ții conduce la întârzierea elabor ării documenta ției,
modificări importante de solu ții pe parcursul execu ției și deci la punerea în
funcțiune cu mari întârzieri a obiectivului de investi ții.
Conform legisla ției în vigoare, elaborarea documenta ției în vederea aprob ării,
autorizării și avizării proiectelor obiectivelor de investi ții este descompus ă în trei
faze (studiu de prefezabilitate, studiu de fezabilitate, proiectu l tehnic) (fig. 2.1).

Fig. 2.1. Fluxul aprob ării, autoriz ării și avizării proiectelor obiectivelor de investi ții

Fiecare faz ă necesită parcurgerea succesiv ă sau în paralel a unor etape care
au scopuri bine definite și care se concretizeaz ă într-o documenta ție scrisă și
desenată. Toate fazele sunt supuse unui control final cu caracter de aprobare,
destinat s ă permită elaborarea fazei urm ătoare.
Aprobarea proiectelor obiectivelor de investi ții diferă în func ție de
provenien ța surselor de finan țare (publice sau private).
În cazul surselor private aprobarea și avizarea fiec ărei faze sunt date de c ătre
investitor (beneficiar).
În cazul surselor publice aprobarea fiec ărei faze se face de c ătre:
– beneficiarul obiectivului de investi ții – Ordonatorul secundar sau ter țiar de
credite;
– investitorul – Ordonatorul principal de credite;
– Ministerul de Finan țe; Tema de proiectare
Studiu de amplasament
Ridicare topografic ă
Studiu geotehnic
Plan urbanistic de detaliu
P.U.D.
Certificat de urbanism
C.U. Studiu de
prefezabilitate
Obținerea avizelor
Obținerea autoriza ției de
construcții Studiu de fezabilitate
aprobat
Întocmire proiect tehnicVerificare de c ătre
specialiști atestați
Proiect tehnic aprobat

– pentru obiectivele de investi ții a căror valoare dep ășește plafonul prev ăzut
în Legea bugetului anual de stat, Guvernul României emite Hot ărâre de Guvern în
baza avizului favorabil dat de c ătre Ministerul de Finan țe la solicitarea
Ordonatorului principal de credite.
Indiferent de sursa de finan țare, proiectul tehnic este supus verific ării în
vederea aviz ării de către speciali ști atestați de Ministerul Lucr ărilor Publice și
Amenajării Teritoriului (M.L.P.A.T.) și Ministerul Industriei și Comerțului, după
care este aprobat de c ătre beneficiarul obiectivului de investi ții.
Elaborarea documenta ției celor trei faze este precedat ă de: studii de ampla-
sament, ridicare topografic ă, studiu geotehnic, întocmirea planului urbanistic de
detaliu (P.U.D.).
2.2. Studii de amplasament
Studiile de amplasament a obiectivelor de investi ții cu caracter industrial au
ca scop identificarea celor mai convenabile amplasamente din punct de vedere
economic, social, tehnic și ecologic. Modul cum sunt abordate aceste studii –
bazate nu pe supozi ții și empirism, ci numai pe criterii științifice, influen țează în
mod direct volumul cheltuielilor de execu ție, exploatare și întreținere a obiec-
tivului de investi ții.
Studiile de amplasament a obiectivelor de investi ții cu caracter industrial
trebuie abordate atât la nivel macroeconomic, cât și la nivel microeconomic.
Studiul de amplasament la nivel macroeconomic are ca scop alegerea zonei
– localității unde se va amplasa obiectivul de investi ții, iar studiul de amplasament
la nivel microeconomic are ca scop alegerea amplasamentului din localitatea unde
urmează a fi amplasat obiectivul de investi ții.

2.2.1. Studiul de amplasament la nivel macroeconomic
Stabilirea localit ății în care se va amplasa obiectivul de investi ții necesită o
serie de studii în teren asupra unor factori specifici locali.
Factorii specifici locali pe care echipa de speciali ști (ingineri, arhitec ți, eco-
nomiști, sociologi) trebuie s ă-i analizeze sunt: perspectiva localit ății (zonei) prin
prisma strategiei de dezvoltare a țării, materiile prime și piața, forța de munc ă,
energia, combustibilul, apa, clima, serviciile de transport.
* Perspectiva localit ății
Prin Strategia Na țională de dezvoltare economic ă a țării pe termen mediu se
impun anumite priorit ăți în care obiectivul de investi ții trebuie s ă se circumscrie.
Prioritățile care influen țează alegerea localit ății sunt cele care vizeaz ă protecția
mediului, amenajarea teritoriului și dezvoltarea regional ă a țării în care sunt
evidențiate următoarele obiective:
– asigurarea unei dezvolt ări durabile și echilibrate a tuturor localit ăților;
– revitalizarea zonelor defavorizate;

– extinderea procesului de urbanizare a țării;
– promovarea unor politici diferen țiate în func ție de particularit ățile zonale
(zone monofunc ționale – predominant agricole, miniere, aglomer ări urbane, zone
naturale și construite protejate, zone de grani ță, zone cu probleme de mediu).
Unele dintre obiective sunt înso țite și de o serie de facilit ăți fiscale: scutiri
de taxe și impozite în zonele defavorizate – cu o mare concentrare de for ță de
muncă disponibilizat ă, precum și acordarea unor facilit ăți stimulative I.M.M.-
urilor: garan ții pentru credite, subven ționarea dobânzii, granturi, servicii de
consultan ță și training gratuite sau la pre țuri reduse.
Facilitățile fiscale favorabile pe termen mediu nu trebuie s ă constituie îns ă
un argument în favoarea unei localit ăți (zone).
Subestimarea celorlal ți factori locali (cu pondere mare în volumul chel-
tuielilor de execu ție, exploatare și întreținere a obiectivului de investi ții) pot con-
duce la decizii, care, în timp, se vor dovedi mult mai costisit oare. Aceste facilit ăți
trebuie luate în considerare numai dup ă ce s-a ales localitatea care îmbin ă cel mai
favorabil ceilal ți factori specifici locali.
* Materiile prime și piața
Toate procesele de fabrica ție presupun intr ări sub form ă de materii prime,
materiale, semifabricate și ieșiri sub form ă de produse finite, semifabricate.
Pentru orice obiectiv de investi ții infrastructura zonei are o pondere impor-
tantă, care se reflect ă în prețul de vânzare a produselor. Distan țele se măsoară în
funcție de costul transportului. Cheltuielile de aprovizionare-desfacere sunt
specifice fiec ărui proces de fabrica ție funcție de caracteristicile intr ărilor,
avantajul amplas ării în apropierea furnizorilor, a pie ței de desfacere, precum și a
rețelei de drumuri și căi ferate a zonei.
În analiza cheltuielilor de aprovizionare trebuie s ă se ia în considerare
următoarele:
– amplasarea furnizorilor – distan ța;
– prețul, calitatea și cantitățile disponibile;
– cheltuielile de transport; – termenele de livrare.
Subestimarea calit ății și a termenelor de livrare în favoarea cheltuielilor de
transport pot influen ța însă calitatea produselor finite și funcționarea la parametrii
proiectați a obiectivului de investi ții. De asemenea, este necesar s ă se analizeze
piața locală și cheltuielile de transport al produselor.
Analiza pie ței locale trebuie s ă se axeze atât asupra volumului cererii, cât și
a ofertei de produse similare. Caracterul dinamic al pie ței impune o analiz ă
complexă a evoluției acesteia, care se va concretiza în studii care s ă furnizeze
informații complete despre produc ătorii locali privind: num ărul, importan ța
(firma), pozi ția pe piață și posibilit ățile viitoare, tehnologia, sistemul de distribu ție
și acțiunile de promovare a produselor, precum și despre consumatori: gradul de
satisfacere, resursele, num ărul acestora și evoluția populației în viitor.

Cheltuielile de transport a pr oduselor trebuie determinate func ție de aria
care oferă cele mai mari avantaje pe baza analizei tarifelor de transport practicate
de ceilalți producători și a poziției acestora pe pia ță. Amplasarea obiectivelor de
investiții trebuie f ăcută acolo unde transportul este avantajos și asigură controlul
unei piețe substanțiale.
* Forța de munc ă
Ca o localitate s ă poată fi luată în considerare, este important ca aceasta s ă
dispună de un real și permanent surplus de for ță de muncă. Forța de munc ă trebuie
analizată din punct de vedere al disponibilit ății, nivelului de preg ătire, vârsta, costului
și costului vie ții, a implic ării acesteia în sindicate, cultura acestora privind modul în
care își rezolvă problemele salariale (prin greve, dispute sau negocieri).
Informații privind disponibilitatea, nivelul de preg ătire și vârsta se ob țin fie
de la Oficiul local de eviden ță a forței de munc ă, fie din anun țurile în ziare sau
prin investiga ții proprii (metoda care r ăspunde cel mai bine scopului urm ărit).
Costul for ței de munc ă și costul vie ții diferă de la o zon ă la alta ca urmare a
raportului cerere-ofert ă, a nivelului de calificare și a nivelului economic al
localității.
Forța de munc ă este un factor decisiv care se reflect ă direct în
competitivitatea obiectivului de investi ții pe parcursul exploat ării (prin pre țul și
calitatea produselor), dar și în politica de personal și management care va putea fi
promovat ă – posibilitatea stabilirii sau nu a unor rela ții de colaborare între
manageri și executan ți.
* Energia
Costul energiei constituie o cheltuial ă important ă care se reflect ă în prețul
produselor.
Opțiunea privind alimentarea cu energie produs ă în hidrocentrale poate s ă
conducă în cursul anului la întreruperi ca urmare a fluctua ției debitelor apei, dac ă
în zonă nu există și o termocentral ă care să preia o parte din sarcin ă în perioadele
cu debit redus. Acest lucru impune racordarea obiectivului de investi ții la două
surse de energie, racord ări care m ăresc cheltuielile de execu ție a obiectivului de
investiții.
De asemenea, distan ța mare a hidrocentralelor și a centralelor nucleare de
zonele consumatoare și condițiile dificile de teren pot m ări frecven ța între-
ruperilor. Este necesar s ă se ia în calcul și rezervele de energie a localit ății pentru
a constata dac ă aceasta poate face fa ță unui consum suplimentar, precum și
capacitatea liniilor de transport – dac ă acestea pot s ă asigure și necesarul de
energie suplimentar ă la parametrii necesari obiectivului de investi ții.
* Combustibilul (c ărbuni, gaze naturale, petrol)
În procesele de fabrica ție în care combustibilul este utilizat ca materie
primă, amplasarea trebuie f ăcută funcție de criteriul economicit ății aprovizion ării
cu combustibil.

În evaluarea economic ă pe baza c ăreia se va opta între petrol, gaz și cărbune
(în cazul proceselor de fabrica ție care permit utilizarea oric ărui tip de combustibil)
trebuie s ă se ia în calcul și legislația privind protec ția mediului și deci a
cheltuielilor necesare realiz ării instala țiilor și echipamentelor ecologice, precum și
corelația dintre puterea caloric ă a cărbunelui și prețul acestuia.
În cazul în care se opteaz ă pentru gaz natural trebuie s ă se ia în considerare
următoarele:
– prezența unei conducte magistrale nu este un indiciu asupra disponibilit ății
acestui combustibil, numai amplasarea în imediata apropiere a zonelor de
extracție poate garanta aprovizionarea la parametrii normali (datorit ă consumului
mare în perioadele reci ale anului, scade presiunea);
– aprovizionarea localit ății cu gaz metan nu garanteaz ă rezervele suficiente
pentru procesul de fabrica ție, trebuind verificate cantit ățile suplimentare care pot
fi livrate.
Se va lua în considerare pe cât posibil evitarea dependen ței față de o singur ă
sursă de combustibil.
* Apa
Aprovizionarea cu ap ă este unul din factorii premerg ători alegerii localit ății
într-o serie de industrii, cum sunt: siderurgia, industria alimentar ă (conserve de
legume și fructe, zah ăr, carne etc.).
Alimentarea cu ap ă se poate face fie direct de la re țeaua public ă sau prin
tratarea surselor de suprafa ță (lacuri, râuri) sau subterane (izvoare, pu țuri).
Sursele de ap ă de suprafa ță sunt supuse uneori contamin ării datorit ă
deversării unor reziduuri, prezint ă duritate mare și au varia ții mari de debite. Se
impune deci stabilirea compozi ției și a debitelor maxime și minime. Duritatea apei
poate distruge sistemele de pompare și circulare, conductele de ap ă caldă,
rezervoarele, conducând astfel la cheltuieli suplimentare în exploatare, creând și
întreruperi în func ționare.
Apele subterane provin din rezervele subterane, iar scoaterea acestora la
suprafață necesită cheltuieli (forare de pu țuri, pompare) care depind de adâncimea
pânzei freatice a zonei. În plus, debitul acestora este influen țat de nivelul
precipitațiilor și de consumul de ap ă care se înregistreaz ă în zonă.
În apele subterane sunt prezente minerale care pot afecta gustul, m ăresc
corozivitatea, coloreaz ă, iar în func ție de concentra ția mineralelor pot deveni
poluante.
* Clima
Se știe că eficiența și comportamentul uman sunt influen țate de clim ă, de
starea vremii. Presiunea atmosferic ă, umiditatea, cea ța, soarele influen țează
randamentul oamenilor, în plus, volumul precipita țiilor și temperatura
influențează asupra tipului de construc ții care adăpostesc procesele de fabrica ție.

Cheltuielile aferente înc ălzirii spa țiilor de produc ție și întreținerii
acoperișurilor, str ăzilor, prin îndep ărtarea ghe ții și zăpezii precum și protejarea
mijloacelor de transport și a echipamentelor din incinta obiectivului de investi ții
au o pondere însemnat ă.
În zonele cu temperaturi ridicate se impune crearea unor condi ții climaterice
interioare optime. Viteza și direcția vânturilor dominante influen țează modul de
ventilare a halelor (natural ă sau artificial ă) în special în cele în care se produc fum
și căldură.
* Serviciile de transport
În localit ățile (zonele) industrializate (urban e) serviciile de transport sunt
organizate în societ ăți de transport, în timp ce în localit ățile neindustrializate
(rurale) prezen ța acestora este mai rar ă. De aceea este preferabil s ă se aleagă loca-
litatea în care aceste servicii sunt asigurate de cel pu țin o societate de transport.
Trebuie analizat ă și posibilitatea ca transportul s ă fie asigurat de la (la)
depozitele obiectivului de investi ții până la (de la) clien ți (furnizori) în vederea
reducerii la minim a transbord ărilor. Acest lucru este posibil pentru transportul
rutier, în timp ce pentru transportul pe cale ferat ă trebuie analizate posibilit ățile de
execuție și racordare a unei c ăi ferate proprii (uzinale) la triajul zonei industriale a
localității (dacă există) sau la gara (sta ția) cea mai apropiat ă de localitate.
Deși costurile amenaj ării și execuției unei c ăi ferate uzinale proprii sunt
mari, acestea se vor amortiza repede deoarece costurile necesare utiliz ării
transportului rutier de la depozit la cea mai apropiat ă stație, gară sau triaj sunt cu
mult mai mari. În plus, trebuie luate în considerare și transbord ările din mijloacele
de transport rutier în mijloacele de transport de cale ferat ă și invers. Se va avea în
vedere utilizarea acelor mijloace de transport care pot asigura pe cât posibil atât transportul materiilor prime, materialelor și semifabricatelor, cât și a produselor
finite în vederea elimin ării curselor goale.
Studiul amplas ării obiectivului de investi ții se reduce în final la o analiz ă de
costuri a factorilor cuantificabili analiza ți. Considerarea unui model matematic
global, pentru analiza global ă ținând seama simultan de to ți factorii cuantificabili,
nu este posibil ă, în schimb, se poate face apel la o serie de modele matematice
utilizate în sistematizare în vederea stabilirii unei localit ăți din cele analizate
luând în considerare succesiv fiecare factor cuantificabil.
Pentru aplicarea modelelor matematice este necesar ca datele culese în teren
să fie centralizate într-un tabel (tabelul 2.1.), urmând ca prin compar ări și evaluări
succesive luând în considerare și factorii necuantificabili s ă se elimine localit ățile
dezavantajoase.
În final, în studiu vor r ămâne numai localit ățile avantajoase asupra c ărora se
va continua analiza pe baza modelelor matematice.

Tabelul 2.1.
Localitățile Factori cuantificabili A B C D E F
– costuri de transport
* aprovizionare
* desfacere
– costul for ței de munc ă
* direct productiv ă
* indirect productiv ă
– costul energiei
– costul apei – costul combustibilului
* gaz natural
* petrol * cărbune
– cheltuieli suplimentare pe care le necesit ă amplasamentul
* captare, tratare ap ă
* rețele transport, utilit ăți
* echipamente ecologice
* soluții constructive
* racordări la infrastructur ă

2.2.2. Studiul de amplasament la nivel microeconomic
Investigarea diferitelor amplasam ente se va face numai dup ă ce s-a ales
localitatea care corespunde cel mai bine din punct de vedere economic, social,
tehnic și ecologic.
Alegerea amplasamentului se va face pe baza planului urbanistic general al
localității (P.U.G.*) (Anexa 1) care con ține zonificarea localit ății pe func țiuni:
industrial ă, comercial ă, locuințe, recreere etc. și a Planului cadastral de drumuri și
rețele (Anexa 2).
Pe cele dou ă planuri se vor analiza urm ătoarele elemente:
a. zonele unde ar putea fi amplasat obiectivul de investi ții funcție de
caracteristicile procesului de fabrica ție – poluare, pericol de explozii și incendii;
b. sistemul local de transport al localit ății. În general, mul ți salariați sunt
dependen ți de sistemul local de transport, de aceea se impune ca zona s ă fie cât
mai aproape de liniile locale de transport;
c. traseul conductelor de utilit ăți și canalizare. În general, traseul acestora
este puțin flexibil, iar prelungirea acestor trasee necesit ă cheltuieli considerabile,
de aceea se impune alegerea unei zone care s ă fie în apropierea acestor trasee.

* P.U.G. se elibereaz ă de către Direc ția de Sistematizare și Urbanism teritorial ă din cadrul
Primăriei de care apar ține localitatea.

După alegerea zonei din localitate, urmeaz ă ca pe baza planului urbanistic al
zonei (P.U.Z.** – Anexa 3) s ă se identifice amplasamentul cel mai favorabil din
zonă a cărui suprafa ță permite amplasarea obiectivului de investi ții, inclusiv
posibilitățile de dezvoltare ulterioar ă.
Definitivarea amplasamentului se va face ținând cont și de caracteristicile
topografice și geotehnice ale terenului, în urma ridic ării topografice și a studiului
geotehnic.
Dacă caracteristicile topograf ice – relieful terenului și geotehnice –
presiunea admisibil ă, adâncimea pânzei freatice și compozi ția chimic ă a apei,
stabilitatea terenului și adâncimea de fundare etc. nu ridic ă probleme deosebite
privind execu ția și exploatarea obiectivului de investi ții (probleme care s-ar
reflecta negativ în cheltuielile de execu ție și exploatare), atunci se va opta pentru
amplasamentul ales.
Dacă amplasamentul este într-o zon ă agricolă vor trebui f ăcute demersurile
pentru scoaterea din circuitul agricol și achiziționare în vederea dobândirii actului
de proprietate.
O dată definitivat amplasamentul se va întocmi un plan de amplasare în
zonă și devizul de cheltuieli aferent studiului de amplasament.
2.3. Ridicarea topografic ă
Scopul ridic ării topografice este acela de a stabili distan țele pe orizontal ă ale
conturului terenului unde urmeaz ă să fie amplasat obiectivul de investi ții, precum
și determinarea suprafe ței acestui teren în plan orizontal, a cotelor relative de
nivel aferente diverselor puncte de nivelment de pe conturul și interiorul terenului.
Documentul care st ă la baza ridic ării topografice este planul de amplasare în
zonă.
Indiferent de metoda folosit ă în ridicarea topografic ă (rețeaua de îndesire, a
drumuirii sau a aliniamentelor), ridicarea topografic ă presupune parcurgerea
succesivă a următoarelor etape:
a. studierea documentelor din arhiv ă în vederea procur ării coordonatelor și
cotelor de nivel a punctelor topografice existente;
b. completarea planului de amplasare în zon ă (pe baza unor planuri de
ridicare topografic ă din arhiv ă), cu curbele de nivel și toate punctele topografice
existente în zona unde urmeaz ă să fie amplasat obiectivul de investi ții, precum și
punctele care trebuie ob ținute, respectiv în col țurile și în interiorul
amplasamentului (Anexa 4);
c. recunoa șterea terenului are ca scop definitivarea și punerea de acord a
planului întocmit cu condi țiile din teren. Se va verifica existen ța punctelor
topografice, amplasamentul punctelor care trebuie ob ținute – posibilit ățile de
acces;

** P.U.Z. se elibereaz ă de către Direc ția de Sistematizare și Urbanism teritorial ă din cadrul
Primăriei de care apar ține localitatea.

d. marcarea și semnalizarea punctelor are ca scop marcarea punctelor noi
prin țăruși, borne, buloane metalice și, după caz, refacerea unor marcaje ale
punctelor existente deteriorate.
e. măsurarea pe teren a distan țelor, unghiurilor verticale și orizontale dintre
punctele noi;
f. prelucrarea datelor const ă în calculul coordonatelor relative ale punctelor
noi, precum și ale cotelor absolute de nivel. Aceast ă operație este necesar ă
deoarece datele din teren trebuie raporta te la un plan – terenul se proiecteaz ă pe
un plan orizontal;
g. întocmirea planului de ridicare topografic ă (Anexa 5) const ă în
reprezentarea punctelor noi cu indicarea cotelor de nivel a distan țelor și a
coordonatelor acestora într-un sistem de coordonate rectangulare. În func ție de
configura ția terenului astfel ob ținut, acesta se poate descompune în diferite figuri
geometrice simple: triunghiuri, trapeze, p ătrate, romb, pe baza c ărora se va
determina suprafa ța totală a terenului în plan orizontal;
h. reprezentarea grafic ă a suprafe ței terenului fie prin profile topografice
longitudinale și transversale (fig. 2.2.), fie prin curbe de nivel (fig. 2.3.);
i. întocmirea devizului pe baza normelor de deviz în vigoare, a listei cu
materiale necesare (aparatur ă: tahimetre, teodolite, mire, panglica de o țel etc.),
cheltuieli de transport.

Fig. 2.2. Reprezentarea profilului topografic

Fig. 2.3. Reprezentarea curbelor de nivel
1
2 3 4 56789135
132,5
130
127,5
125

2.4. Studiul geotehnic
Scopul elabor ării studiului geotehnic este acela de a furniza date privind
terenul de fundare, date necesare definitiv ării amplasamentului obiectivului de
investiții (când acest amplasament nu a fost fixat pe baza altor criterii tehnico-
economice) proiect ării și execuției obiectivului de investi ții. Aceste date se refer ă
la:
a. precizarea caracteristicilor fizico-mecanice ale straturilor ce alc ătuiesc
terenul de fundare și în func ție de portanta acestuia – alegerea
sistemului de fundare;
b. precizarea rezervelor de materiale locale (p ământuri, de șeuri
industriale) necesare execu ției umpluturilor în corpul construc țiilor sau
în incinta obiectivului de investi ții;
c. determinarea efectelor ac țiunii apelor subterane asupra construc țiilor;
d. încadrarea terenului din punct de vedere al seismicit ății;
e. semnalarea eventualelor condi ții naturale speciale ce s-ar putea întâlni
în timpul execu ției și exploatării (fenomene de instabilitate, existen ța
unor goluri subterane, emana ții de gaze, posibilitatea apari ției unei
viituri de ap ă în lucrările subterane etc.);
f. încadrarea rocilor din terenul de fundare dup ă natura lor, dup ă proprie-
tățile coezive și modul de comportare la s ăpat în categorii prev ăzute în
Normele de deviz privind lucr ările de terasamente și săpături.
Documentele care stau la baza elabor ării studiului geotehnic sunt:
– planul de amplasament în zon ă al obiectivului de investi ții;
– planul de ridicare topografic ă a terenului.
Elaborarea studiului geotehnic presupune parcurgerea urm ătoarelor etape:
1. cercetarea materialului documentar de arhiv ă;
2. recunoa șterea și cartarea geologic ă – tehnică a terenului;
3. prospectarea și explorarea terenului;
4. încercări asupra terenului de fundare și lucrări experimentale.

1. Cercetarea materialului documentar de arhiv ă are ca scop strângerea și
studierea materialelor cu privire la amplasamentul care trebuie studiat. În acest
scop se studiaz ă:
– publicațiile, studiile, rapoartele de expertiz ă asupra problemelor similare
studiate;
– colecțiile geologice și mineralogice existe nte care se refer ă la regiunea de
cercetat sau la regiuni învecinate;
– hărțile topografice, geotehnice existente ale regiunii studiate;
– date regionale sau locale cu privire la meteorologie, seismicitate,
climatologie.

În funcție de datele ob ținute în aceast ă etapă se întocme ște un program de
lucru și se stabile ște volumul de cercet ări de teren și laborator pentru urm ătoarele
etape.
2. Recunoa șterea și cartarea geologic ă – tehnic ă a terenului are ca scop
obținerea unor date cu privire la:
– topografia amplasamentului și a zonelor înconjur ătoare – se examineaz ă pe
baza planului de ridicare topografic ă;
– particularit ățile geomorfologice ale zonei constau în identificarea v ăilor,
luncilor, teraselor și a vegeta ției zonei;
– geologia și tectonica regiunii se studiaz ă prin: urm ărirea pe teren a apari ției
rocilor, cercetarea pe teren a profilelor geologice și a accidentelor tectonice
(fisuri), a fenomenelor fizico-geologice (alunec ări, forme de eroziune etc.),
colectarea probelor de teren pent ru determinarea vârstei forma țiunilor
componente;
– apele de suprafa ță și subterane se studiaz ă prin: observa ții asupra
nivelurilor și culegerea datelor privind varia ția lor în timp, precum și asupra
posibilităților de inundare a amplasamentului; culegerea datelor asupra
precipitațiilor din regiune; prelevarea probelor de ap ă în vederea determin ării în
laborator a agresivit ății asupra materialelor de construc ții; studiul influen ței apei
asupra terenului de fundare;
– antecedentele terenului se studiaz ă prin observa ții și culegerea de
informații cu privire la existen ța pe amplasamentul studiat a zonelor cu umpluturi,
exploatări miniere, cariere etc.;
– comportarea în timp a construc țiilor existente se studiaz ă prin observa ții
directe și culegerea de informa ții privind stabilitatea construc țiilor din zon ă,
tasările produse, cr ăpăturile și degradările apărute.
3. Prospectarea și explorarea terenului are ca scop completarea și precizarea
datelor ob ținute în etapa de recunoa ștere și cartare referitoare la: stratifica ția
terenului și delimitarea straturilor întâlnite, natura și starea fizic ă a rocilor,
regimul apelor subterane.
Prospectarea și explorarea terenului de fundare se efectueaz ă prin utilizarea
unor metode specifice de cercetare, cum ar fi:
– cercetări geofizice executate la suprafa ța terenului sau în sondaje;
– cercetări prin sondaje deschise;
– cercetări prin puțuri și galerii;
– cercetări prin foraje sau prin penetrare dinamic ă.
Dispunerea în plan și stabilirea num ărului de sondaje, pu țuri, foraje etc. (în
funcție de metoda aleas ă) se vor face ținând cont de urm ătoarele:
a. când amplasamentul de studiat se afl ă în vecin ătatea unor construc ții
similare care s-au comportat favorabil în timp:
– se poate renun ța la sondaje când exist ă siguranța că terenul de fundare este
același, iar construc țiile existente sunt în imediata apropiere a amplasamentului de
studiat;

– se va executa cel pu țin un sondaj care se va compara cu sondajele
executate în zona construc țiilor existente în cazul în care construc țiile existente nu
sunt în imediata apropiere a amplasamentului studiat.
b. când amplasamentul de studiat nu se afl ă în vecinătatea unor construc ții:
– în cazul în care amplasamentul este stabilit se vor executa minim dou ă
sondaje dac ă terenul este cunoscut;
– în cazul în care se urm ărește alegerea amplasamentului pe baza celui mai
favorabil teren de fundare se vor di spune sondaje în toate nodurile unei re țele
octogonale cu latura cuprins ă între 20 și 300 metri.
Pe planul de amplasament se vor dispune sondajele și se vor numerota. Pe
măsura execu ției sondajelor se va întocmi fi șele puțurilor conform Anexei 6, care
vor trebui s ă conțină adâncimea, grosimea și descrierea stratului, probele recoltate
și nivelul apei.
4. Încercări asupra terenului de fundare și lucrări experimentale au ca scop
precizarea caracteristicilor fi zico-mecanice, petrografice și chimice ale rocilor din
terenul de fundare, precum și precizarea modului de conlucrare între teren și
construcțiile ce se vor proiecta.
Încercările asupra terenului de fundare și lucrările experimentale se efec-
tuează pe teren sau în laborator.
Pe teren se determin ă caracteristicile fizico-mecanice ale terenului, cum ar
fi: granulozitate, greut ăți volumice, permeabilitate, compresibilitate, rezisten ța la
frecare etc., cu aparate adecvate.
În laborator se fac studii petrografice, mineralogice, chimice asupra probelor
prelevate, precum și determinarea caracteristicilor fizico-mecanice.
Studiul geotehnic cuprinde urm ătoarele părți:
a. Introducerea – în care se arat ă scopul cercet ărilor efectuate, cercet ările
anterioare, natura și volumul cercet ărilor efectuate. Se delimiteaz ă zona studiat ă
încadrând-o într-o unitate geografic ă, geologic ă și tectonică a țării.
b. Partea general ă conține:
– geomorfologia zonei studiate const ă în: descrierea formelor de relief,
aprecierea evolu ției acestor forme în viitor;
– structura geologic ă constă în: descrierea general ă cu privire la stratifica ția
și tectonica terenului;
– condițiile hidrogeologice și hidrologice constau în descrierea re țelei
hidrografice (direc ția de curgere a apelor, caracterul rocilor) a toren ților, regimul
apelor subterane și agresivitatea acestora;
– roca de baz ă a terenului și starea acesteia privind fisura ția, alterarea,
compactitatea etc.;
– vegetația, descrierea tipului și influen ța acesteia asupra stabilit ății
terenului;
– gradul de seismicitate;
– adâncimea de înghe ț și climatul zonei;
– antecedentele terenului – existen ța umpluturilor, a exploat ărilor miniere;

– observații asupra construc țiilor existente.
c. Partea special ă cuprinde urm ătoarele:
– semnalarea fenomenelor fizico-geologice nefavorabile construc țiilor
(alunecări de teren, surp ări, fenomene carstice, nisipuri mi șcătoare, zone mâloase)
cu indicarea m ăsurilor de siguran ță necesare în vederea asigur ării stabilit ății
construcțiilor;
– interpretarea rezultatelor ob ținute prin prospectarea și exploatarea
terenului, a încerc ărilor de laborator;
– date privind sursele de materiale locale ce pot fi folosite ca materiale de
construcție.
d. Concluzii și recomand ări ce cuprind:
– amplasamentul și sistemul constructiv optim;
– capacitatea portant ă a terenului și deformările probabile;
– stabilitatea terenului;
– adâncimea și sistemul de fundare optim;
– măsuri pentru execu ție dictate de teren;
– încadrarea rocilor din terenul de fundare în categorii prev ăzute în Normele
de deviz privind lucr ările de terasamente și săpături.
e. Devizul întocmit pe baza normativelor de deviz în vigoare, lista cu
materiale necesare – aparatura, utilaje, cheltuieli de transport.

2.5. Planul urbanistic de detaliu (P.U.D.)

Scopul elabor ării planului urbanistic de detaliu (P.U.D.) (Anexa 7) este acela de a
obține certificatul de urbanism (C.U.) (Anexa 8) . În planul urbanistic de detaliu se
reprezintă construc țiile aferente obiectivului de investi ții, împrejmuirea, vecinii,
carosabilul, trotuarul, aliniamentul construc țiilor față de axul str ăzilor existente
(cotele). În plan se specific ă suprafața terenului, suprafe țele construite, suprafa ța
desfășurată, indicele de utilizare a terenului, regimul de în ălțime a construc țiilor.
Planul urbanistic de detaliu se elaboreaz ă pe baza planurilor cadastrale de
drumuri și rețele, planul de ridicare topografic ă și planul general de principiu.
Mărimea suprafe ței construite depinde de configura ția fluxului tehnologic general
conceput de tehnolog, a capacit ății sistemului de fabrica ție a S.T.E.*, a
dimensiunii sistemelor par țiale aferente sistemului logistic și suport, func ție de
facilitățile oferite de localitate (existen ța sau nu în localitate a unor servicii de
transport va influen ța dimensiunea sistemului de depozitare și transport extern) și
de amplasament (existen ța sau nu în apropierea amplasamentului a utilit ăților va
influența dimensiunea sistemului de gospod ăria utilităților și protecția mediului).

* Sistem tehnico-economic (S.T.E.) – un ansamblu de factori de produc ție în interac țiune,
organizați spațial, integra ți în scopul ob ținerii de profit din realizarea unor servicii și produse prin
transformarea și controlul materialelor, resurselor financiare, energiei și informației; STOICA M.,
Proiectarea sistemelor tehnico-economice, Editura Economic ă, București, 2000.

În vederea ob ținerii certificatului de urbanism (C.U.), P.U.D. trebuie înso țit
de o documenta ție scrisă – documenta ție pedologic ă și de bonitate a terenului prin
care se descrie caracteristicile geologice, hidrologice, climatologice etc. –
aprobată de Oficiul de Studii Pedologice și Agricultur ă, precum și de actul de
proprietate asupra terenului.

2.6. Studiul de prefezabilitate

Studiul de prefezabilitate este documenta ția tehnico-economic ă care are ca scop
prezentarea sumar ă a obiectivului de investi ții: necesitatea și oportunitatea investi ției,
investitorul (ordonatorul de credite), amplasamentul, suprafa ța terenului,
caracteristicile construc țiilor (suprafe țe) și ale rețelelor (lungimi și diametre), sursele
de finanțare, valoarea estimativ ă a obiectivului de investi ții, cheltuielile pentru studiile
de prefezabilitate și fezabilitate, cheltuieli pentru ob ținerea avizelor și a documenta ției
necesare elabor ării studiilor de prefezabilitate și fezabilitate.
Studiul de prefezabilitate se elaboreaz ă pe baza temei de proiectare, a
studiului de amplasament, ridicarea topografic ă, studiul geotehnic și P.U.D.
Studiul de prefezabilitate aprobat și actul de proprietate asupra terenului stau la
baza obținerii certificatului de urbanism.

2.7. Studiul de fezabilitate
Studiul de fezabilitate se elaboreaz ă după obținerea avizelor stipulate în
certificatul de urbanism.
Studiul de fezabilitate reprezint ă un prim proiect ideal al obiectivului de
investiții cu o evaluare bazat ă pe previziuni ale pie ței interne și externe, evalu ări și
calcule de eficien ță economic ă din care rezult ă în principal:
– necesitatea și oportunitatea investi ției;
– profilul, sortimentele și capacitatea de produc ție;
– termenele de punere în func țiune;
– tehnologia, utilajele și instalațiile tehnologice;
– destinația produselor – clien ții;
– furnizorii de materii prime și materiale;
– soluțiile constructive și arhitecturale de principiu;
– utilitățile – modul de asigurare;
– sursele de finan țare;
– manopera și numărul locurilor de munc ă;
– eficiența economico-financiar ă a investiției;
– valoarea total ă a obiectivului de investi ții (devizul general).
Studiul de fezabilitate aprobat st ă la baza ob ținerii autoriza ției de construc ții
și la elaborarea proiectului tehnic (proiectului de execu ție).

2.8. Noțiuni fundamentale

* Planurile cadastrale conțin reprezentarea prin semne conven ționale a
frontierelor de stat, hotarele terito riilor administrative (comune, ora șe, județe,
municipii), hotarele dintre unit ățile posesoare de teren, limitele intravilane cu
evidența perimetrului construibil.
Planul cadastral de drumuri și rețele conține:
– căile ferate – se reprezint ă prin semne conven ționale – limitele zonei de
protecție cu specificarea categoriilor de folosin ță a parcelelor din zon ă;
– drumurile, limitele carosabilului și ale zonei de protec ție conțin: lățimea
carosabilului și lățimea total ă a autostr ăzii și șoselelor, l ățimea total ă pentru
drumurile comunale și de exploatare, alei;
– tunelele, rambleele și debleele c ăilor de comunica ție se reprezint ă prin
semne conven ționale;
– rețelele electrice și telefonice se reprezint ă prin pozi ția planimetric ă a
stâlpilor de sus ținere;
– rețelele de conducte de orice fel se reprezint ă conform pozi ției plani-
metrice de pe teren;
– hidrografia și construc țiile hidrotehnice con țin: fântânile, izvoarele, apele
curgătoare, iazurile, bazinele, lacurile, mla știnile, castele de ap ă.
Planurile cadastrale sunt eliberate de Oficiul de cadastru pe teritoriul c ăruia
va fi amplasat obiectivul de investi ții. Planurile cadastrale se întocmesc la scara
1:20.000 sau 1:10.000.
* Ridicare topografic ă – ansamblul opera țiilor de proiectare, marcare,
semnalizare, m ăsurare și calculele aferente, precum și reprezentarea pe planuri și
hărți a unei suprafe țe de teren (STAS 7488/75).
* Punct topografic – punct materializat, numerotat, semnalizat, definit prin
distanțe față de diferite repere (fig. 2.4.). P unctele topografice sunt materializate
în teren prin borne, balize, piramide, cruci de biseric ă, coșuri de fabrici, troi țe.

Fig. 2.4. Descrierea unui punct topografic d1 = 14,5
d3 = 10,6 d2 = 15,8 204

* Altitudinea (înălțimea sau cota unui punct) – distan ța vertical ă de la
suprafața de nivel zero (zero fundamental) la suprafa ța de nivel a punctului
considerat.
* Suprafața de nivel zero (So) – suprafa ța de referin ță față de care se
măsoară altitudinea punctelor de pe scoar ța terestră. Această suprafață se
confundă cu suprafa ța liniștită a mărilor și oceanelor presupus ă prelungit ă sub
continente (fig. 2.5.).
* Zero fundamental – cota suprafe ței de nivel zero fa ță de care se stabilesc
cotele de nivel ale diferitelor puncte de pe suprafa ța terestră. Pentru România,
zero fundamental este portul Constan ța de cota 2,3637 metri.
* Cota absolut ă (Z A.ZB,ZF) – înălțimea unui punct raportat ă la o suprafa ță
de nivel (S F,SA,SB) ce trece prin punctul considerat și poate fi pozitiv ă când se
găsește deasupra nivelului zero și negativă când se situeaz ă sub nivelul zero.
* Diferența de nivel (∆ZA-B; ∆ZB-A) dintre dou ă puncte oarecare de pe
suprafețele de nivel care trec prin cele dou ă puncte considerate reprezint ă distanța
măsurată pe vertical ă dintre suprafe țele de nivel aferente. Diferen ța de nivel poate
fi pozitivă sau negativ ă în funcție de mărimea cotei punctului al doilea.

Fig. 2.5. Suprafe țe de nivel

* Profilul topografic constă în reprezentarea grafic ă rezultat ă din
intersecția unui plan vertical cu suprafa ța terenului dup ă anumite direc ții.
* Curbele de nivel sunt curbe care unesc pe un desen topografic toate
punctele care, fa ță de un plan orizontal de referin ță, au acelea și cote. Ca regul ă
generală de citire se consider ă că atunci când sensul cre șterii curbelor de nivel
merge spre concavitatea curbei avem o culme, iar când sensul cre șterii cotelor
merge spre convexitatea curbei avem o vale (fig. 2.6.).
+ ∆zA-B = z B – z A
– ∆zB-A = z A – z B A
AB
FIBIzAzB
zF
SF F
SA SO(2,3637) SB

culme vale

Fig. 2.6. Curbe de nivel

* Studiul geotehnic – documenta ția în care se sintetizeaz ă rezultatele
cercetării terenului de fundare și care face parte integrant ă din proiectul
obiectivului de investi ție.
* Terenul de fundare – mulțimea straturilor de roci influen țate de
încărcările transmise prin funda ții.
* Pământurile (roci dezagregate) sunt materiale alc ătuite din fragmente de
roci minerale coezive și necoezive și din roci cu con ținut organic.
* Caracteristicile fizice ale pământului privesc fazele constituente ale p ă-
mânturilor (solid ă, lichidă, gazoasă) și interacțiunea acestor faze. Caracteristicile
fizice ale p ământurilor sunt: granulozitatea, de nsitatea, porozitatea, umiditatea,
plasticitatea, permeabilitatea.
* Caracteristicile mecanice ale pământurilor se refer ă la comportarea
pământurilor sub ac țiunea unor solicit ări exterioare. Caracteristicile mecanice ale
pământurilor sunt: compresibilitatea și rezistența la forfetare.
* Portanța – capacitatea portant ă (presiunea admisibil ă) a pământului este
presiunea maxim ă care poate fi admis ă pe terenul de fundare și care îndepline ște
cumulativ urm ătoarele condi ții:
– nu provoac ă deforma ții plastice importante ale p ământului de sub talpa
fundației, acesta nefiind expus pericolului de rupere și cedare lateral ă;
– nu produce tas ări dăunătoare construc ției sau exploat ării normale a
acesteia. Unitatea de m ăsurare este kg/cm2 variind între 30 kg/cm2 – roca
stâncoasă și 1 kg/cm2 – nisip argilos.
* Adâncimea maxim ă de înghe ț este adâncimea pân ă la care temperaturile
pot atinge valori mai mici decât 00C.
* Categoriile în care se încadreaz ă rocile din terenul de fundare în
funcție de natura, propriet ățile coezive și comportarea la s ăpat sunt: 200
201
202
203
200
201
202
203

Categoria A – teren u șor (exemplu: p ământ vegetal de suprafa ță, până la
0,30 m grosime, n ămol consistent, nisip mare etc.);
Categoria B – teren mijlociu (exemplu: loess, praf, nisipos, nisip argilos etc.);
Categoria C – teren tare (exemplu: lut, moloz afânat, argil ă nisipoas ă
compactat ă etc.);
Categoria D – teren foarte tare (exemplu: argil ă grasă compactat ă, argilă
sistoasă, roci stâncoase etc.)
* Cerificatul de urbanism (C.U.) – documentul eliberat de c ătre Primăria
de care apar ține obiectivul de investi ții.
Certificatul de urbanism are o valabilitate de 2 ani de la data emiterii și
atestă dreptul de a executa obiectivul de investi ții pe amplasamentul ales conform
P.U.D. fără a opera schimb ări ulterioare. Orice schimbare în P.U.D. atrage dup ă
sine solicitarea unui nou certificat de urba nism. Prin certificatul de urbanism se
atestă faptul că obiectivul de investi ții se încadreaz ă armonios în zona respectiv ă
din punct de vedere arhitectural și urbanistic.
În certificatul de urbanism se specific ă documentele și avizele, care urmeaz ă
a se obține în vederea eliber ării autoriza ției de construc ții funcție de destina ția
obiectivului de investi ții și de amplasament. Dintre acestea amintim:
– actul de proprietate asupra terenului;
– avizul Brig ăzii de pompieri;
– avizul Centrului de Medicin ă Preventiv ă;
– aviz Protec ție Civilă;
– aviz Amplasament Conel;
– aviz privind racordarea la re țele de apă-canal;
– acord furnizare energie termic ă;
– aviz Romtelecom; – aviz Agen ția de Protec ția Mediului;
– contract prest ări servicii salubrizare;
– avizul Ministerului Lucr ărilor Publice și Amenaj ării Teritoriului
(M.L.P.A.T.);
– studiul de fezabilitate aprobat.
* Suprafața construit ă – suprafa ța orizontal ă a clădirii la cota ± 0.00. Pentru
construcțiile subterane și subsoluri suprafa ța construit ă se măsoară la cota finit ă a
pardoselii. Suprafa ța construit ă se măsoară pe conturul exterior al pere ților.
* Suprafața construit ă desfășurată – suma suprafe țelor orizontale ale
clădirii, aferent ă tuturor nivelurilor delimitate de conturul exterior al pere ților.
* Indicele de utilizare a terenului – un indicator global de evaluare a
eficienței utilizării terenului (pentru terenurile urbane). Indicele de utilizare se
determină ca raport dintre suprafa ța construit ă și suprafața terenului (a incintei).
* Suprafa ța utilă desfășurată – suprafața construit ă desfășurată mai puțin
suprafața pereților interiori și exteriori.

• ANTEMĂSURĂTOAREA – documenta ția care red ă cantitățile de
lucrări pe categorii de lucr ări ce urmeaz ă a fi executate pe baza
proiectului de execu ție.
• ATAȘAMENTUL – documenta ția care red ă cantitățile fizice pe
categorii de lucr ări executate într-o anumit ă perioadă de timp (de obicei
o lună).
• SITUAȚIA DE LUCR ĂRI – documenta ția care red ă valoric și
cantitativ volumul lucr ărilor executate într-o anumit ă perioadă de timp
(de obicei o lun ă) pe baza c ăreia se face decontarea lucr ărilor lunare de
către beneficiar (finan țator). Situa ția de lucr ări se întocme ște pe baza
atașamentului.
• TRAVEE – distanța pe orizontal ă măsurată între axele a dou ă elemente
de rezisten ță (stâlpi, pere ți) alăturate aflate pe direc ția lungă a unei
construcții.
• DESCHIDERE – distanța pe orizontal ă măsurată între axele a dou ă
elemente de rezisten ță (stâlpi, pere ți) alăturate aflate pe direc ția scurtă a
unei construc ții.

REZUMAT

Elaborarea documenta ției în vederea aprob ării, autoriz ării și avizării
proiectelor obiectivelor de investi ții este descompus ă în trei faze: studiu de
prefezabilitate, studiu de fezabilitate și proiect tehnic (de execu ție). Fiecare faz ă
necesită parcurgerea succesiv ă sau în paralel a unor etape, care au scopuri bine
definite și care se concretizeaz ă într-o documenta ție scrisă și desenat ă. Toate
fazele sunt supuse unui control final cu caracter de aprobare, destinat s ă permită
elaborarea fazei urm ătoare.
Studiile de amplasament a obiectivelor de investi ții cu caracter industrial au
ca scop identificarea celor mai convenabile amplasamente din punct de vedere
economic, social și ecologic. Modul cum sunt elaborate aceste studii influen țează
volumul cheltuielilor de investi ții și exploatare a obiectivului de investi ții.
Ridicarea topografic ă are ca scop stabilirea distan țelor pe orizontal ă ale
conturului terenului și determinarea suprafe ței de plan orizontal a terenului,
stabilirea cotelor de nivel relative aferente diverselor puncte de nivelment de pe
conturul și interiorul terenului.
Studiul geotehnic furnizeaz ă date necesare proiect ării și executării
obiectivului de investi ții privind terenul de fundare.
Pentru ob ținerea Certificatului de urbanism este necesar s ă se întocmeasc ă
P.U.D. pe baza Planului general de pr incipiu întocmit de tehnolog cu ocazia
proiectării S.T.E., a Planului cadastral de drumuri și rețele și a Planului de ridicare
topografic ă.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. Care sunt fazele elabor ării documenta ției în vederea aprob ării,
autorizării și avizării proiectelor obiect ivelor de investi ții?
2. Care este scopul studiilor de amplasament la nivel macroeconomic și ce
se analizeaz ă?
3. Care este scopul studiilor de amplasament la nivel microeconomic și ce
se analizeaz ă?
4. Care este scopul ridic ării topografice?
5. Care este scopul studiului geotehnic?
6. Ce conține și care este scopul elabor ării P.U.D.?
7. Ce conține și care este scopul C.U.?
8. Care este scopul elabor ării studiilor de prefezabilitate?
9. Care este scopul elabor ării studiului de fezabilitate?

Anexa 1
Planul urbanistic general

Anexa 2
Plan cadastral de drumuri și rețele (de scanat)

Anexa 3
Planul urbanistic al zonei

Anexa 4
Plan de amplasare în zon ă completat cu puncte de nivel și puncte
topografice existente

Anexa 5
Planul de ridicare topografic ă

Anexa 6
Fișa puțului (gropii)

Anexa 7
Plan urbanistic de detaliu

Anexa 8
(față)

(verso)