BUCUREȘTI – 2017 ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE [601885]

BUCUREȘTI – 2017 ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE
FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE
Master: Dezvoltare Regională și Cooperare Internațională
Curs: Constructia pietei fortei de munca colective în Europa
Anul II

STRATEGIA LISABONA 2000 VERSUS STRATEGIA UE 2020

Profesor : Todor Arpad

Student: [anonimizat] 2 din 13

CUPRINS
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 3
1.Strategia Lisabona ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 3
2. Care au fost neajunsurile strategiei Lisabona? ………………………….. ………………………….. ………….. 3
3. Care a fost evoluția ratei de creștere economică în perioada 2000 -2010? ………………………….. …. 6
4. Analiza privind implementarea Strategiei Lisabona ………………………….. ………………………….. …. 8
5.Strategiei Europa 2020 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 8
6. Raportul țintelor fixate de UE 2020 p entru Romania versus ținte realizate d e Romania ………. 9
6.1.Obiectivul privind rata de ocupare a forței de muncă ………………………….. ……………………… 10
6.2. Cheltuieli cercetare și dezvoltare ………………………….. ………………………….. ………………………. 10
6.3. Energia din surse regenerabile ………………………….. ………………………….. ………………………….. 10
6.4 Educație ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 11
6.5. Combaterea sărăciei și a excluziunii sociale ………………………….. ………………………….. ……….. 11
7.Concluzie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 11
Bibliografie: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 13

Pagina 3 din 13
Introducere
În acest proiect abordez principalele neajunsuri ale strategiei Lisabona 2000 – 2010
comparativ cu Strategia Europa 2020, care stabilește obiective noi în domenii esențiale pentru
acest deceniu .
Europa 2020 se bazează pe lecțile învățate ca urmare a aplicării strategiei anterioare.

În cadrul țărilor europene, în general, și în Uniunea Europeană, în special, politica de
ocupare face parte integrantă dintr -un ansamblu de politici complementare care constituie
suportul strategiilor care vizează dezvoltarea socioeconomică.
În cursul istoriei, acestea s -au m odificat permanent în con textul evoluției modelelor de
dezvoltare socio -economic ă generală. În cadrul acestora, participarea populației la activitățile
economic e, ocuparea forței de muncă, în general, ocupă un loc central, având în vedere că,
într-o abordare modernă, ea reprezintă atât un input esențial pentru economie ș i societate, cât
și rezultat al acestora.

1.Strategia Lisabona – reprezintă un set de obiective, domenii prioritare de acțiune, ținte
și măsuri, pentru orientarea politicilor europene de crestere economică si ocup are a forței de
muncă către realizarea obiectivului strategic al Uniunii Europene de a deveni cea mai
competitivă si dinamică economie bazată pe cunoastere.
Strategia Lisabona a fost adoptată de către Consiliul European extraordinar de la Lisabona,
din martie 2000 si reînnoită de către Consiliul European de la Bruxelles din martie 2005.
Obiectivele Strategiei Lisabona prevedeau :
 Dezvoltarea unei economii dinamice, bazate pe cunoaștere;
 Intensificare ratei de creștere economică;
 Creșterea gradului de ocupare a forței de muncă;
 Modernizarea sistemului de protecție socială;
 Promovarea dezvoltării durabile și a protecției mediului

La finele perioadei de aplicare, adică anul 2010, s -a dovedit că obiectivul ambițios al UE
de a asigura ca 70% dintre cetățe nii săi să participe la piața forței de muncă nu a putut fi
realizat. Criza economică a avut efecte grave pe piața forței de muncă în țările UE, dar trebuie
să ținem cont că modificările ratelor șomajului și a ocupării forței de muncă variază
considerabil de la o țară la alta din cauza diferențelor de șocuri și importanței politicilor în
domeniul pieței forței de muncă. Prin urmare a faptului că sectoarele dominate de bărbați,
cum ar fi industria prelucrătoare și constructiva, au fost grav afectate, criza a avut efecte
negative mult mai severe printre bărbați decât printre femei. De asemenea, luând în calcul
media UE, lucrătorii tineri au fost mai afectați decât lucrătorii mai în vârstă și același lucru
este valabil și pentru lucrătorii migratori. Pe de altă parte, cu excepția efectului de gen, țările
diferă semnificativ în funcție de grupurile care au fost cele mai afectate până acum.

2. Care au fost neajunsurile strategiei Lisabona?
Din punct de vedere al structurii, Strategia Lisabona nu a fost greșită, deoarece cuprinde
mecanismul ce permite transformarea structurală și m odernizarea economiei europene.
a)Totuși, această strategie are unele neajunsuri, obiective oarecum contradictorii, o
slabă implementare la nivel național și rezultate mult sub așteptări le inițiale, pe car e voi

Pagina 4 din 13
prezenta în cadrul următo r argumente ca :Strategia Lisabona a fost nerealistă în privința
ritmului de creștere economică în Uniunea Europeană. În plus, nu a luat în considerare durata
unui ciclu de afaceri, ci doar a fazei de expan siune economică. Strategia a fixat drept țintă un
ritm mediu de creștere economică de 3% în UE, deși în perioada 1990 -1999 rata de creștere
medie a PIB real a fost de numai 2,11%. Nivelul de 3% s -a înregistrat numai în perioada
1997 -1999, în care s -a înreg istrat expansiune economică (creștere economică peste potențial)
în majoritatea statelor UE -15. Oficialii comunitari au presupus că procesul de creștere
economică în perioada 2000 -2010 va urma trendul ascendent din precedenții 3 -4 ani, deși
analizele de ac est fel iau în considerare trendul pe cel puțin durata unui ciclu de afaceri
(aproximativ 7 -8 ani). Rata de creștere economică potențială (adică trendul PIB real) a fost de
2,4% între 1997 -1999 (conform filtrului Hodrick Prescott), față de 2,1% în perioada 1993 –
1999
b) Strategia Lisabona a părut mai degrabă un proces elitist, lipsind suportul cetățenilor
europeni pentru reformele promovate în cadrul acesteia. Reformele întreprinse în domeniul
pieței muncii (de ex. flexicuritatea, prelungirea vieții active) , al protecției sociale (de ex.
condiționarea ajutorului de șomaj, creșterea vârstei de pensionare, a duratei de contribuție), al
deschiderii piețelor de utilități (energie, gaze naturale, telecomunicații, transporturi) sunt
însoțite de costuri sociale, ce l puțin pe termen scurt, astfel că s -a manifestat în unele cazuri o
rezistență a sindicatelor europene la aplicarea acestora.
c) Nu s -a asigurat o finanțare națională/comunitară suficientă în vederea adoptării
anumitor reform e vizate de strategia Lisabona. Conform evaluării Strategiei Lisabona realizată
de către Comisia Europeană în anul 2010 , dezechilibrele macroeconomice și problemele de
competitivitate au fost la originea crizei economice și nu au fost abordate în mod adecv at în
procesul de supraveghere a economiilor statelor membre, efectuate prin intermediul Pactului de
Stabilitate și Creștere și prin Strategia de la Lisabona, cele două mecanisme având tendința să
funcționeze în paralel, mai degrabă decât să se completeze reciproc. În ceea ce privește
contribuția comunitară, a existat o adaptare a politicii de coeziune în direcția obiectivelor
Strategiei Lisabona, însă mai puțin de 5% din fonduri au fost alocate pentru finanțarea activității
de cercetare dezvoltare la nivel ul firmelor europene .
d) Unele obiective ale Strategiei Lisabona sunt contradictorii, cel puțin pentru o perioadă
de 1-2 ani, iar strategia și -a fixat prea multe ținte. În primul rând, strategia vizează o mai mare
integrare a piețelor, prin liberalizarea s erviciilor, a cunoașterii, ceea ce va conduce și la
intensificarea concurenței la nivel comunitar, dar și la stimularea activității de inovare. Cu toate
acestea , Schmpeter a arătat că nu există o relație liniară între concurență și inovare, ci una
concavă, altfel spus, capacitatea de inovare a firmelor este mai redusă pentru un grad
redus/ridicat de integrare economică și una mai ridicată pentru o integrare medie a piețelor. În
al doilea rând, strategia vizează atât creșterea gradului de ocupare a forței de muncă, cât și
creșterea productivității muncii, considerată a fi principala resursă a creșterii bunăstării. Totuși,
pe termen scurt, sporirea numărului de lucrători, neînsoțită și de un proces de acumulare de
capital, va determina reducerea productivități i muncii. S -a estimat că pe termen scurt o creștere
a ratei ocupării cu 1% determină scăderea productivității muncii cu 0,1 -0,4%. În al treilea rând,
strategia urmărește atât intensificarea liberalizării piețelor, cât și creșterea ratei de ocupare.
Conform OECD (2000) reformele realizate pe piețele bunurilor generează pe termen de 1 -2 ani
o reducere a numărului de lucrători. În al patrulea rând, strategia urmărește atât realizarea unor
reforme structurale, cât și un ritm superior de creștere economică. Însă, strategia influențează

Pagina 5 din 13
în cea mai mare parte PIB -ul potențial, iar efectele pozitive asupra creșterii economice nu vor
apărea imediat. De exemplu, nu va exista un impact imediat al cheltuielilor bugetare pentru
educație, pentru cercetare -dezvoltare asupr a creșterii economice. În acest sens, Strategia
Lisabona nu reprezintă o soluție pentru diminuarea efectelor induse de criza economică din cel
puțin două motive: reformele se aplică pe un termen mai îndelungat, iar efectele pozitive ale
acestora nu s -au ma nifestat deja în multe dintre țările membre ale UE (cu excepția celor
nordice).
e) Strategia a fost elaborată în momentul în care eterogenitatea dintre țările membre ale
UE era relativ mai redusă decât cea de după extinderile din 2004, respectiv 2007. Cu t oate
acestea, a fost considerată un panaceu pentru toate economiile, indiferent de specificul
structural sau de nivelul de dezvoltare al acestora. De exemplu, s -a pus întrebarea oportunității
unor criterii care țin de adaptarea către o economie bazată pe c unoaștere pentru economii aflate
departe de frontiera tehnologică actuală, precum cele din submodelul țărilor ECE. Astfel, s -a
stabilit criteriul de 3% din PIB în privința cheltuielilor de cercetare dezvoltare atât pentru țările
nordice (care anterior stra tegiei se adaptaseră către o economie inovativă), cât și pentru
România și Bulgaria, economii care abia fac trecerea către o economie bazată pe investiții și
care se pot dezvolta nu prin inovarea unor noi tehnologii, ci prin imitarea celor existente. De
asemenea, o economie caracterizată printr -o pondere relativ mai ridicată a sectorului industrial
va cheltui mai mult pentru cercetare -dezvoltare decât o economie cu o specializare puternică în
sectorul serviciilor. În plus, nu s -a ținut cont de nivelul înreg istrat de către statele membre în
ceea ce privește indicatori precum ocuparea, cercetarea, inegalitățile sociale ș.a. în momentul
elaborării strategiei în anul 2000. Fixarea anumitor ținte este irelevantă, atât timp cât există mai
multe submodele economice și sociale; fiecare va încerca să adapteze și nu să imite principalele
direcții de reformă stabilite.
f) Nu a existat o delimitare clară a responsabilităților naționale/comunitare în privința
implementării liniilor directoare ale Strategiei, care este atât un proiect politic, cât și unul care
implică societatea europeană. În plus, metoda deschisă de coordona re a fost considerată ca fiind
un instrument „prea slab” pentru realizarea programului naționale de reforme. Din punct de
vedere teoretic, reformele vizate de Strategia Lisabona în domeniul pieței muncii, protecției
sociale, integrării piețelor sunt genera toare de externalități mai ales pentru țările care compun
zona euro. Cu cât acestea vor fi realizate într -o mai mare măsură de către statele membre, cu
atât flexibilitatea economiei zonei euro va crește, ceea ce va îmbunătăți capacitatea acesteia de
atenua re a unor șocuri structurale. În consecință, prezența externalităților ar trebui să presupună
coordonarea politicilor incluse în strategie la nivel comunitar, dar și implicarea fiecărui stat
membru, în contextul în care acestea au rolul principal în stabil irea măsurilor sociale și ale
funcționării pieței muncii. Strategia se bazează pe presupunerea că statele membre vor dori în
mod voluntar să promoveze aceleași reforme structurale și că fiecare din ele este dispusă să
învețe din experiența altora .
În momen tul elaborării strategiei nu a existat o împărțire clară a responsabilităților între
nivelul comunitar și cel național, astfel că direcțiile de reformă nu au fost însușite de către
statele membre. Abia după prima evaluare a Strategiei Lisabona din anul 200 5, s-a stabilit
elaborarea planurilor naționale de reformă (PNR), care au implicat o mai mare responsabilitate
a economiilor naționale. Totuși, există o presiune destul de redusă către reforme din partea UE,
exercitată prin Metoda deschisă de coordonare, r olul acesteia fiind mai degrabă acela de a
realiza un schimb al bunelor practici între țările membre. Conform Comisie Europene (2010),

Pagina 6 din 13
abordarea PNR diferă considerabil între statele membre, cu programe de reformă ambițioase și
coerente pentru unele țări, în contrast cu programe de reformă neclare și preponderent
descriptive, în alte state care nu aveau sprijinul guvernelor și al parlamentelor naționale (și
regionale).
g) Rațiunea alcătuirii strategiei a fost aceea de a sprijini economia europeană în vedere a
eliminării decalajelor economice față de SUA. Totuși, cele mai importante provocări provin din
partea economiilor cu cel mai rapid ritm de creștere economică (China și India).
Competitivitatea acestora nu este doar rezultatul practicării unor costuri mai mici ale forței de
muncă, ci și al creșterii capacităților de cercetare dezvoltare, ceea ce poate determina pierderea
anumitor piețe pentru produsele europene. Strategia a acordat o foarte redusă importanță rolului
comerțului și al investițiilor străine d irecte într -o economie globalizată.
h) Revizuirea/relansările Strategiei Lisabona au fost mai degrabă superficiale,
limitându -se doar la reducerea numărului de indicatori structurali folosiți pentru benchmarking.
Deși era evident încă de la jumătatea decad ei că UE nu va îndeplini obiectivele prevăzute, s -a
modificat doar superficial strategia inițială (reformulând obiectivele), ceea ce a afectat
credibilitatea acesteia.
3. Care a fost evoluția ratei de creștere economică în perioada 2000 -2010?
Aprecierea re zultatelor implementării strategiei este paradoxală: pe de o parte,
economiștii consideră că aceasta constituie un mare eșec al modelului european, în contextul în
care UE este departe de obiectivele fixate pentru cei zece ani, iar, pe de altă parte, socio logii și
specialiștii în științe politice o consideră o reușită, deoarece a pus bazele transformării societății
europene, un proces care nu se limitează la decada începută în anul 2000. Economiștii sunt
orientați către inputurile și rezultatele strategiei. Ei observă că economia europeană a dezamăgit
în ceea ce privește ritmul de creștere economică, capacitatea de recuperare a decalajelor față de
SUA, abilitatea de transformare către o economie inovativă și flexibilă sau capacitatea de
reformare a sistemelo r de protecție socială în direcția creșterii sustenabilității statului bunăstării .
În mod firesc, decalajele dintre obiectivele formulate prin Strategia Lisabona și realizări
se vor interpreta în mod facil ca reprezentând o consecință a faptului că țintele au fost unele
greșite/inadecvate sau că nu au fost urmărite corespunzător de către statele membre. Prin
urmare, toate evoluțiile economice și sociale înregistrate în cadrul UE se vor considera a fi
rezultatul (ne)aplicării strategiei, deși în majoritatea domeniilor transformările presupun o
perioadă mult mai mare de timp. Astfel, în cazul submodelelor în care reformele pieței muncii,
protecției sociale și adaptării la o economie bazată pe cunoaștere au fost unele nesemnificative,
se va stabili că strategia nu a avut efectele anticipate.
Decada 2000 -2009 a fost în întregime ratată pentru Italia, al cărei PIB real din 2009 a
fost egal cu cel înregistrat la sfârșitul anului 2001, și una reușită pentru Polonia, singura
economie europeană care a evitat recesiune a economică. Criza economică a avut un impact
negativ important asupra economiei europene în contextul în care a PIB -ul real din anul 2009 a
fost egal cu cel realizat în anul 2006. Prin urmare această decadă a fost una parțial pierdută
pentru majoritatea e conomiilor UE -27, precum se observă în tabelul 1.

Pagina 7 din 13
Tabelul 1. O decadă (parțial) pierdută pentru țările UE -27

Scăderea economiei europene în perioada 2008 -2009 poate fi explicată atât in funcție de
fazele ciclului de afaceri, cât și în funcție de evoluția trendului (PIB -ului potențial), pe baza
unor date trimestriale desezonalizate și exprimate anualizat. Astfel, reducerea cu 3,6% a
PIB real anualizat din trimestrul IV al anului 2009 față de PIB -ul aferent aceluiași trimestru
din 2007 a fost determinată de :
 reducerea excesului de cerere din economia europeană existent la sfârșitul anului 2007
(aproximativ 1,7%), în contextul în care aceasta a înregistrat o perioadă de expansiune
economică începând cu trimestrul III al anului 2005;
 reducerea ritmului de creș tere al PIB potențial de la un nivel mediu de 2,22% în
perioada 2000 -2007 la unul de 1,43% mediu între 2000 și 2009 (precum se observă în
tabelul 2);
 intrarea într -o perioadă de decalaj recesionist începând cu trimestrul patru al anului
2009, mărimea acestuia fiind de -1,11% din PIB în trimestrul IV din 2008 și de -2,26%
în trimestrul III din 2009.

Tabelul 2. Evoluția trendului PIB real al UE -27

Pagina 8 din 13
Evoluția trendului din perioada 2008 -2009 confirmă faptul că UE se confruntă cu o criză
structurală și nu cu una temporară indusă de criza financiară și economică globală, care a
determinat reducerea ritmului de creștere a PIB -ului potențial cu peste 3% numai în doi ani.
4. Analiza privind implementare a Strategiei Lisabona
După decada de implementare a Strategiei Lisabona se poate afirma că aceasta nu a generat
rezultatele anticipate în privința ocupării, a reformelor structurale sau a ratei de creștere
economică. Criza economică din anii 2008 -2009 a atenuat evoluțiile pozitive ale economiei
europene din perioada 2005 -2007 și a generat depărtarea de țintele asumate pentru 2010. În
general, economiile cele mai adaptate la noul model de dezvoltare economică (prefigurat de
Strategia Lisabona) nu au înregistrat cele mai mari rate de creștere economică, dar au avut
capacitatea de a elimina mai rapid efectele crizei economice. Chiar dacă anumite economii au
înregistrat rate mai mari de creștere economică înainte de 2008, totuși lipsa progreselor în
adoptarea țintelor Lisabona împiedică relansarea economică suste nabilă a acestora .
În condițiile actuale impuse de incertitudine a reluării creșterii economice în UE, de
agravarea așa -numitei crize a datoriilor suverane, precum și a altor probleme de ordin social și
economic cu care este confruntată în prezent Europa, s-a dovedit că se impune ca crearea de
locuri de muncă și creșterea competitivității să rămână în continuare priorități de prim ordin,
atât pentru politicile naționale ale statelor membre, cât și la nivel comunitar. Acestea sunt deja
stipulate în Strategia Europa 2020, care stabilește obiectivele noi pentru acest deceniu.

5.Strategiei Europa 2020

Europa 2020 este strategia pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică
elaborată în anul 2010 de UE pentru o perioadă de zece ani . Pentru fiecare dintr e cele 27 de
state membre ale Uniunii Europene sau stabilit propriile obiective naționale . Obiectivele sunt
comune pentru statele membre ale UE urmând a fi realizate prin acțiuni la nivel național și
european .

De asemeni obiectivele UE 2020 sunt interdependente și se susțin reciproc astfel :
 progresele în plan educațional contribuie la îmbunătățirea perspectivelor profesionale și
la reducerea sărăciei
 mai multă cercetare și inovare și o utilizare mai eficientă a resurselor ne ajută să
devenim mai c ompetitivi și oferă condiții favorabile pentru crearea de noi locuri de
muncă
investițiile în tehnologii ecologice contribuie la combaterea schimbărilor climatice și de a crea
noi oportunități de afaceri și locuri de muncă.

Pagina 9 din 13
Europa 2020 prevede :
 Crestere inteligent
– inovare , educa ție, societatea digital ă
 Crestere sustenabil ă
– grija pentru climat , competitivitate industrial ă
 Crestere inclusiv ă
– flexibilitatea pietei muncii , reducerea s ărăciei
 Criterii cantitative:
-75% din popula ția adult ă să fie încadrat ă în munc ă, 3% din PIB s ă mearg ă în cercetare –
dezvoltare, s ă fie reduse emisiile de carbon și de energie cu circa 20%, s ă fie diminuat
abandonul școlar timpuriu, s ă creasc ă ponderea absolven ților de facultate, s ă fie redus ă săracia.

6. Raportul țintelor fixate de UE 2020 p entru Romania versus ținte
realizate de Romania

Tabelul 3Țintele pentru UE -27 și cele specifice pentru România până în anul 2020
Obiectivele pentru
Uniunea Europeană (UE 27) Valoarea pentru Valoarea pentru
UE Romania

1) Rata de ocupare a populației cu vârsta de 20 -64 ani (în %) 75% 70%
2) Cheltuielile totale pentru cercetare și dezvoltare (% din PIB) 3% 2%
3) Energie și schimbări climatice (20/20/20)
a) Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, față de anul 2000 20% 20%
(în %)
b) Ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final brut 20% 24%
(în %)
c) Creșterea eficienței energetice (în %) 20% 19%
4) Educație
a) Rata părăsirii timpurii a școlii (în %) 10% 11,3%
b) Rata populației cu vârsta de 30 -34 ani absolventă a unei forme de
educație te rțiară (în %) 40% 26,7%
5) Reducerea sărăciei și promovarea incluziunii sociale
– reducerea numărului de persoane aflate în risc de sărăcie și excluziune
socială 20 580 mii
milioane

Sursa: Programul Național de Reformă 2011 -2013.

La 26 noiembrie 2015 a fost publicat Raportul de țară al României pentru 2016. Acest
raport evaluiază economia României prin prisma analizei anuale a creșterii pentru 2016.

Pagina 10 din 13

6.1.Obiectivul rata de ocupare a forței de muncă

Obiectivul național de 70% până în 2020, rămâne ra tă ambițioasă de ocupare în grupa
de vârstă 20 -64 de ani, ajungând la 67,8% în al treilea trimestru al anului 2015
Condițiile pe piața muncii au fost în general stabile, dar rata de ocupare este în continuare sub
obiectivele vizate. Situația de pe piața mu ncii din România este, în general mai bună decât în
anii anteriori.
)

Indicatori ai pieței muncii
2010 2011 2012 2013 2014 2015
Rata de ocupare 64,8 63,8 64,8 64,7 65,7 66,0
(% din populația cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani)

Creșterea ratei de ocupare -0,3 -0,8 -4,8 -0,9 0,8 -0,6
(variația % față de anul precedent)

6.2. Cheltuieli cercetare și dezvoltare

Ținta națională – 2% din PIB alocat pentru cercetare și dezvoltare
Ținta UE – 3% din PIB pentru C&D
În 2014, cheltuielile publice alocate în România acestui sector, raportate la PIB, era de 0,38
%.
Pentru a atinge obiectivul pentru 2020, C&D din România va trebui să crească, în medie, cu
31,7 % pe an între 2015 și 2020 Obiectivul României privind intens itatea cheltuielilor în
domeniul C&D este dificil de realizat. .

6.3. Energia din surse regenerabile

Este singurul capitol la care România s -a dovedit mai ambițioasă decât media europeană, dar
unii experți susțin că asta se datorează intereselor economice uriașe aflate în joc.
Ținta națională – 24 % din totalul consumului final de energie să provină din surse regenerabile
Ținta europeană – 20 % din consumul total final

România ajunsese la o cotă de 24,9% de energie din surse regenerabile (24%) în 2014.
In ceea ce priveste energi a din surse regenerabile în toate modurile de transport: 10%,
Romania a atins 3,8 % în domeniul transportului în 2014

Pagina 11 din 13

6.4 Educație

Reducerea ratei de părăsire timpurie a școlii
Ținta națională – mai puțin de 11,3% din copii să părăsească școala
Ținta europeană – rată mai mică de 10%
În România situația este dezastruoasă – rata de părăsire timpurie a școlii era de 17,3%
în 2013, iar in 2014 rata de părăsire timpurie a școlii a crescut la 18,1 % .
.
România are una dintre cele mai mari rate ale abandonului școlar timpuriu în UE și se
îndepărtează mai mult față obiectivul său național.

Rata populației în vârstă de 30 -34 ani, absolvent al unui învățământ terțiar sa îmbunătățit în
mod substanțial, aj ungând la 25% în 2014 și este pe drumul cel bun pentru a îndeplini
obiectivul național stabilit în Strategia Europa 2020 (26,7%).

6.5. Combaterea sărăciei și a excluziunii sociale

Ținta națională – reducerea numărul acestei categorii sociale cu 580.000 de persoane .
Ținta europeană – reducerea cu cel puțin 20 de milioane a numărului persoanelor care suferă
sau riscă să sufere de pe urma sărăciei și a excluziunii sociale.
România a atins această țintă modestă, dar are în continuare un procent uriaș de astf el de
populație – 40,4% din totalul locuitorilor, comparativ cu media UE de 24,5%.

În România, 869 000 de persoane au fost scoase din categoria celor expuse riscului de
sărăcie sau excluziune socială 2008 -2014. Rata persoanelor expuse riscului de sărăcie sau
excluziune socială arată un declin . Un număr mare de persoane se confruntă cu o sărăcie
monetară în contextul creșterii inegalității sociale și a transferurilor dând un impact limitat
asupra reducerii sărăciei.
În 2014, aproape o treime (32%) dintre c opiii români care trăiesc în condiții de sărăcie
severă și unul din doi copii a fost expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială. Rata
sărăciei în rândul persoanelor încadrate în muncă rămâne cea mai mare în UE
7.Concluzie
România este departe de obiectivele naționale stabilite de Strategia Europa 2020, cu
excepția energiei regenerabile și reducerea populației expuse riscului de sărăcie sau de
excluziune socială, așa cum arată Comis a Europe ană pe harta rezultatelor pentru fiecare dintre
cele 27 de state membre ale Uniunii Europene .

Relansarea investițiilor, continuarea reformelor structurale menite să modernizeze
economiile statelor membre și adoptarea unor politici bugetare responsabile , sunt trei priorități
pentru politica economică și socială a UE în 2016 , identificate în analiza Comisiei Europene.

Pagina 12 din 13
Raportul privind mecanismul de alertă arata România ca fiind o țară care necesită un
alt bilanț aprofundat .
Punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 depinde de implicarea tuturor sectoarelor
societății. Nu numai guvernele au responsabilitatea de a acționa. Și alte sectoare ale societății
trebuie să contribuie la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 :
· întreprinderi
· sindicate
· organizații neguvernamentale
· autorități locale
· cetățeni
Schimbul de bune practici, stabilirea de obiective de referință și crearea de rețele –
inițiative promovate de mai multe state membre – s-au dovedit a fi instrument e utile pentru
crearea unui sentiment de apartenență și abordarea dinamică a nevoii de reformă.
Principala provocare va fi de a asigura o creștere economică echilibrată și durabilă în
viitor.

Pagina 13 din 13

Bibliografie:

Perspectivele pieței muncii din România în contextul Strategiei Europa 2020
http://www.store.ectap.ro/articole/536_ro.pdf Analiza creșterii economice din UE în contextul
implementării Strategiei Lisabona
http://www.anpcdefp.ro/userfiles/Anexa_3_TiM_Strategia_Europa_2020.pdf
http://store.ectap.ro/articole/700_ro.pdf
http://www.store.ectap.ro/articole/536_ro.pdf
http://ec.europa.eu/europe2020/europe -2020 -in-a-nutsh ell/targets/index_ro.htm
http://www.anpcdefp.ro/userfiles/Anexa_3_TiM_Strategia_Europa_2020.pdf
http://ec.europa.eu/europe2020/europe -2020 -in-a-nutshell/index_ro.htm
http://cursdeguvernare.ro/strategia -europa -2020 -unde -se-afla-romania -si-uniunea -in-raport –
cu-tintele -fixate.html
http://ec.europa.eu/europe2020/europe -2020 -in-a-nutshell/targets/index_ro.htm
http://europedirect.centras.ro/europa -2020 -si-semestrul -european -1.html