1.8 EVOLUȚIE , COMPLICAȚII , PROGNOSTIC 8 1.9 TRATAMENT 11 CAPITOLUL II 13 PARTEA SPECIALĂ 13 ARGUMENT 13 REZULTATE 15 DISCUȚII 34 CONCLUZII 38… [601840]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
TÎRGU -MUREȘ
FACULTATEA DE MEDICINĂ GENERALĂ
DISCIPLINA DE PSIHIATRIE

Variante evolutive act uale în
psihozele schizofrenice

Coordonator științific:
Prof. Dr. Aurel Nireștean

Absolvent ă:
Tanți Ana – Maria

TÎRGU -MUREȘ
2016

1
CUPRINS

CAPITOLUL I 2
DATE GENERALE 2
1.1 DEFINIȚIE 2
1.2 EPIDEMIOLOGIE 2
1.3 ETIOLOGIE 3
1.4 TABLOU CLINI C 3
1.5 FORME CLINICE 5
1.6. DIAGNOSTIC 7
1.7 DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL 8
1.8 EVOLUȚIE , COMPLICAȚII , PROGNOSTIC 8
1.9 TRATAMENT 11
CAPITOLUL II 13
PARTEA SPECIALĂ 13
ARGUMENT 13
REZULTATE 15
DISCUȚII 34
CONCLUZII 38
BIBLIOGRAFIE 39

2
CAPITOLUL I
DATE GENERALE

1.1 DEFINIȚIE
Schizofrenia (gr.„schizis”= a scinda, „phren”=minte, Eugen Bleuler, 1911) este o
psihoză endogenă de etiologie incomplet clarificată, caracterizată printr -un ansamblu de
simptome asociate ce duc la desoluția unității psihismului, a personalității și a com unicării
cu lumea reală, dezorganizarea gândirii cu o evoluție ondulantă spre deficit de integrare
a individului în societate datorită îndepărtării acestuia de condiția umană prin dezvoltarea
unei lumi autiste dezorganizate. (1; 2; 3)
1.2 EPIDEMIOLOGIE
Incidența schizofreniei este diferită in diversele studii efectuate fiind dezvoltată la
aproximativ 1 -1,5% din populație, din care un procentaj de 0,025 -0,050% se află sub
tratament psihiatric specific anual. Vârsta de debut variază, boala fiind distribuit ă
aproximativ egal la ambele sexe, vârsta medie este între 15 -35 ani cu un debut precoce
la sexul masculin (15 -25 de ani). În urma studiilor făcute s -a putut observa prevalența la
cei născuți iarna sau primăvara, cu o răspândire mai accentuată în emisfer a nordică decât
în cea sudică. (1)
Datele epidemiologice arată că unele simptome negative corelate cu dereglări
cognitive apar cu mult timp înaintea debutului clinic. (4)
Eaton (1996) a grupat factorii de risc neurobiologici, după modelul lui Crow
(schiz ofrenie pozitivă și negativă) în două surse:
– sursa A – asociată la 2,5% din populația care nu prezintă in evoluție modificări
structurale cerebrale, conectivitatea cu mediul ambiental fiind păstrată. Această sursă este
cel mai probabil dependentă de fa ctori genetici cu o distribuție populațională uniformă.
-sursa B – Adreasen – 1994 estima predominanța acestei surse la 20 -50% din
totalul cazurilor de schizofrenie cu afectarea a 0,2 % din populația generală, indivizii
prezintă, datorită unor factori de agresiune cerebrală, modificări structurale cerebrale
asociată cu disconectivitate primară. (2; 4)

3
1.3 ETIOLOGIE
Schizofrenia este o boală endogenă cu determinism plurifactorial dintre care cei
genetici (variante ereditare sau mutații genetice), obstetricali și cei sociali precum:
mediul, consumul de diverse droguri sunt principalii factori de risc. (5)
1 . Factori prenatali : indică o creștere de la 8 la 47 de ori a incidenței bolii în
rândul indivizilor cu rude schizofrenice.
2 . Factori perinatali : complicații la naștere, infecțiile, ordinea nașterii și anotimpul
invernal care este asociat cu o creștere a bolilor virale infecțioase ce sunt speculate a fi
implicate în etiologia schizofreniei.
3 . Factori biologici : – prezența anomaliilor neurologice minore care includ „soft
signs” (semne neurologice nelocalizate), anomalii cerebelare, periventriculare și
modificări ale metabolismului unor neurotransmițători
4 . Factori constituționali : cuprind factorii biotipali (tipu l astenic) și psihotipali (
personalitatea schizoidă/schizotipală)
5 . Factori psihosociali : cuprind modele comportamentale negative, ce apar în
cadrul familiilor disfuncționale unde există supra sau subestimare emoțională a copiilor,
în cadrul stressului urban exagerat și a unor evenimente de viață ce produc o psihotraumă
intensă (1; 5; 6)

1.4 TABLOU CLINIC
Simptome pozitive Simptome negative
Delir Avoliția
Halucinații Aplatizare afectivă
Comportament dezorganizat Anhedonia
Alogie

Iluziile și halucinațiile (simptome pozitive) sunt elementele definitoare ale
psihozelor schizofrenice și până de curând erau ținta prestabilită pentru tratamentul
schizofreniilor. În contrast, simptomele depresive au primit o atenție minimă probabil
dator ită istoricului bolii și al diagnosticului. Diminuarea expresiei emoționale și avoliția
sunt simptome negative particulare care implică reducerea expresiei faciale, a contactului

4
vizual, a intonației și a gesticulațiilor care în mod normal dau expresie com unicării
verbale, respectiv scăderea motivației de a face activități din proprie inițiativă, individul
poate sta lungi perioade de timp fără a arăta interes în a participa la activități lucrative ori
sociale. (5; 7)
La începutul secolului al XX -lea, psihiatrul Kurt Schneider a diferențiat
schizofrenia de alte tulburări psihotice prin anumite simptome de prim
rang sau simptomele de prim rang ale lui Schneider : delir, gânduri inserate sau sustrase
din m intea pacientului; halucinații auditive; simptome care au fost puse la îndoială,
căpătând un rol secundar în analizele de diagnostic. (2; 7; 8)
Schizofrenia include o gamă largă de probleme cognitive, comporta mentale și
emoționale. Semnele și simptomele pot varia, dar reflectă afectarea capacității de
funcționare. (7)
Simptomele pot include, în funcție de forma clinică, următoarele:
 Delirul : credințe false care nu se bazează pe realitate; individul consideră că are
puteri supranaturale sau este faimos, este hărțuit sau rănit, fie nu are putere asupra
propriului corp;
 Halucinații : imagini ireale care au un impact asemănător unei experiențe
normale; ele pot interesa orice simț, dar cele auditive sunt cele mai comune;
 Gândirea dezorganizată (vorbirea) este dedusă din vorbirea dezorganizată ;
comunicarea eficientă poate fi afectată și răspunsurile la întrebări pot fi parțial sau total
fără legătu ră; rar vorbirea include punerea împreună a unor cuvinte fără sens, care nu pot
fi înțelese.
 Comportament dezorganizat sau anormal : poate poate apărea în mai multe
moduri, de la imbecilitate copilărească la agitație imprevizibilă. Comportamentul nu este
axat pe un obiectiv, ceea ce face greu de a efectua sarcini. Comportamentul anormal poate
include rezistența la instrucțiuni, postură necorespunzătoare și bizară, o lipsă totală de
răspuns, sau mișcare inutilă și excesivă.
 Simptome negative: se referă la c apacitatea redusă sau lipsa emoțiilor; lipsa
expresiilor faciale, a contactului vizual, retragere socială, lipsa interesului în activități
zilnic . (1; 4; 8)

5
1.5 FORME CLINICE
Formele clinice, definite prin simptomele predominante, sunt importante în
recunoașterea precoce a tulburării schizo -afective (tabel 1.1) (1; 2; 7)

paranoidă-dominată de iluzii paranoide, însoțite de obicei de halucinații, în
special auditive și alterări perceptuale.
= tulburările afectului, a voliției și a limbajului sunt absente sau
foarte slab reprezentate (fig. 2.1)
hebefrenă -schimbările afective sunt proeminente, iluziile și halucinațiile
sunt fragmentate, comportamentul este iresponsabil și imprevizibil
-gândurile sunt dezorganizate și vorbirea incoerentă și individul
prezintă o tendință de izolare socială
-prognosticul este unul slab datorită instalării rapide a
simptomelor negative în special avolitia și afectul plat
-este specifică adolescentului adultului tânăr (fig 4.1)
catatonă-dominată de tulburări psihomotorii care alternează între extreme
(ex. hiperkinezie și stupoare)
-fenomenul catatonic poate fi asociat cu o stare onirică însoțită de
halucinații vii. (fig 3.1)
nediferențiată -condițiile psihotice îndeplinesc criiteriile de diagnostic al
tulburării schizofrenice, dar nu se încadrează în nici unul din
subtipurile de schizofrenie și nici nu prezintă predominanță clară
la un set de caracteristici de diagnostic.
reziduală-specifică indivizilor cu istoric de simptome schizofrenice
pronunțate, care pe parcursul evoluței tulburării sunt prezente, dar
cu o intensitate mai redusă
-indicatorii de tulburare schizofrenică sunt evidenți; individul
prezintă elemente pozitive sau negative, dar nu are emoții
puternice asociate cu acestea

6

FIG. 1.1
SCHIZOFRENIE

FIG. 3.1
TRIADA CATATONICĂ

(9)

tulburări
pozitive (de
conștiință)tulburări
negative (de
personalitate)
negativism
(verbal și
alimentar
stupor stereotipiiidei de
persecuție
suspiciunehalucinații
auditive SCHIZOFRENIE PARANOID Ă
euforie
natângă
delir
incoerent agitație FIG. 4.1
TRIADA HEBEFRENICĂ FIGURĂ 2.1
SCHIZOFRENIE PARANOIDĂ

7
1.6. DIAGNOSTIC
Simptomele caracteristice ale schizofreniei interesează o multitudine de tul burări
cognitive, comportamentale și emoționale , dar nici unul nu este patognomonic pentru
diagnosticul de schizofrenie. Luând în considerare că schizofrenia este un sindrom
heterogen diagnosticul implică recunoașterea de semne și simptome specifice fiecă rui
individ asociate cu o limitare a sferei ocupationale și sociale a vieții sale. (1; 4; 9)
Criteriile de diagnostic DSM –IV–TR pentru schizofrenie: (7; 10)
A. Simptome caracteristice : 2 sau mai multe din următoarele, fiecare
prezente pe o durată de 1 lună: (1) iluzii, (2) halucinații (3) discurs dezorganizat
(incoerență), (4) comportament dezorganizat sau catatonic, (5) simtome negative (afect
plat, alogie, avoliție.
Notă: Doar un simptom din criteriul A este necesar d aca iluziile sunt bizare sau
halucinațiile constau dintr -o persoană care face comentarii la adresa comportamentului
sau gândurilor persoanei în cauză.
B. Disfuncție socială sau ocupațională : după debutul tulburării, unul sau mai
multe domenii, ca munca sau relațiile interpersonale se situează sub nivelul așteptărilor.
C. Durată : semnele tulburării persistă pentru o perioadă de cel puâin 6 luni;
perioadă care trebuie să includă și elementele criteriului A de diagnostic și poate include
prodromul sau simptom e reziduale, dar intensitatea simptomelor este mai mică.
D. Excluderea tulburărilor schizoafective și de dispoziție : Tulburarea
schizoafectivă si tulburarea afectivă cu elemente psihotice au fost excluse, deoarece
fie nu au apărut concomintent cu faza activă nici fel de episoade depresive majore,
maniacale sau mixte, fie durata lor, chiar dacă a apărut în timpul fazeri active a fost mai
scurtă.
E Excluderea unei substanțe/condiții medicale generale – tulburarea
schizofrenică este exlusă în momentul în c are există o confirmare a consumului de toxice
F Relația cu o tulburare de dezvoltare pervasivă diagnosticul de schizofrenie
este pus, în cazul unei tulburări de dezvoltare pervazivă sau autiste, numai dacă ideile
delirante sau halucinațiile sunt prezente timp de cel puțin 1 lună. (2; 7; 10)

8
1.7 DIAGNOSTIC DIFER ENȚIAL
1. Tulburări psihotice induse de consumul de substanțe – anamnestic și examen
toxicologic.
2. Tulburări psihotice induse de patologia organică (tumori cerebrale, AVC) –
anamnestic, clinic și imagistice.
3. Tulburarea psihotică acută Și tranzitorie – prezintă simptomatologie clinică
asemănătoare schizofreniei, dar durata manifestărilor este sub o lună
4. Tulburarea schizoafectivă – clinic se prez intă tulburare maniacală, depresivă sau
mixtă.
5. Tulburarea delirantă persistentă – prezența ideilor delirante pe o singură temă. (2;
6)

1.8 EVOLUȚIE , COMPLICAȚII , PROGNOSTIC
Schizofrenia este o boală a cărei evoluție este variabilă de la un subiect la altul și
de la o formă la alta. Evoluția este în general cronică, marcată de episoade psihotice mai
mult sau mai putin simptomatice.Deficitul este variabil și se instalează în general după 2 –
5 ani de evoluție. Este foarte important să luăm în considerare modalitatea de debut al
primului episod, dar mai ales recăderile cu factorii de stress favorizanți (droguri, alcool,
situație socială etc). (6; 9; 11)
În cadrul formelor rezidu ale, clasic se descrie o diminuare a sindromului pozitiv
și o majorare a elementelor negative care alterează calitatea vieții și implicarea socială.
Rata de suicid și starea generală de sănătate a pacienților care suferă de schizofrenie
rămân problemele m ajore. (5)
Ținand seama de varietatea mare de evoluție a bolii de la individ la individ, precum
și de varsta și felul debutului se apreciază ca 25 – 30% dintre bolnavi se vindecă, 30 –
50% evoluează către forme cronice care permit r eintoarcerea in familie și societate, 15 –
20% ajung la forme cronice grave, care nu permit reintoarcerea bolnavului in familie și
societate, iar intre 1 – 5% din bolnavi mor datorită, direct sau indirect, bolii (sinucidere,
negativism alimentar, infecții intercurente, răniri). (4; 5)
Evoluția de tip procesual, nefavorabilă, cu deteriorare ar fi predictibilă prin debutul
insidios, absența factorilor precipitanți, dificultați emoționale și intelectuale, cu un mediu
ambiant defavorabil. (7)

9
Evoluția reactivă, „prognostic spontan”, favorabil se caracterizează printr – un
debut acut personalitate emoțională și intelectuală bine dezvoltată cu factori precipitanți
prezenți, tablou clinic mixt, mediu favorabil anterior debutului și în evoluție cu atitudini
psiholog ice corecte. (8)

În evoluția schizofreniei se recunosc în momentul actual următoarele etape de
evoluție:
 Etapa premorbidă , prezintă trăsături de tip schizotipal, inabilitate în relațiile
sociale, la 50% din pacienții cu semne neurologice se asociază disfuncționalități cognitive.
 Etapa prodromală , caracterizată prin pierderea contactului cu realitatea,
scăderea capacităților cognitive.
 Primul episod psihotic , este reprezentat de simptomatologia predominant
pozitivă asociată cu simptome care permit încadrarea tulburării în clasificarea
internațională.
 Remisiunea , definită prin următoarele criterii:
o scor PANSS <3 la următorii itemi pe o perioadă de cel puțin 6 luni:
 P1 ideație delirantă;
 P2 dezorganizare conceptuală;
 P3 comportame nt halucinator;
 G9 conținut neobișnuit și aberant al gândurilor;
 G5 manierism în procesele ideative și postural;
 N1 afect aplatizat;
 N4 retragere socială;
 N6 lipsă de spontaneitate și cursivitate a conversației. (2)
 Reacutizarea caracterizată prin reapariția simptomelor pozitive, în mai puțin de
6 luni, cu depășirea scorurilor PANSS la itemii sugerați de remisiune
 Recăderea, apariția de un nou episod psihotic instalat la cel puțin 6 luni de la
remisiune. (7)

Factori i de risc pentru episod psihotic, reacutizare, recădere se grupează în:
 Factori socio -demografici: mediu social defavorabil, inadaptabilitate socială și
discriminarea socială, nivel socio -cultural redus, statutul marital (la persoanele
necăsătorite frecvența crește de până la 4 ori decât la cele căsătorite);

10
 Factori predispozanți genetici : prezența tu lburărilor psihotice la rudele de
gradul I, traumatisme obstetricale la naștere, consum de substanțe în timpul sarcinii;
 Factori precipitanți : stressul psiho – social, consumul de substanțe
psihodisleptice (medicamente, droguri) ; (6; 9; 11)
Conform „Proto colului de farmacoterapie în schizofrenie” psihiatria biologică, pe
baza studiilor imagistice neurologice, a putut evidenția la pacienții cu trăsături
premorbide sau semne prodromale ce au dezvoltat ulterior schizofrenia: – scăderea
volumului hipocampic,
– creșterea volumului și a activității la nivelul striatumului și putamenului,
– scăderea metabolismului glucozei la nivelul cortexului prefrontal și asimetrie
structurală și metabolică la nivel talamic”. (4)
Factorii de prognostic favorabili puși în evidență sunt: (1; 3)
1. Sexul feminin
2. Mediul favorabil
3. Debut acut la vârstă înaintată
4. Episoade scurte
5. Simptome pozitive
6. Recunoașterea propriilor probleme
7. Suport social și familial (viața de cuplu, mediu ambiant, psihoterapie)
8. Personalitate normală anterior debutului
9. Complianța la tratament antipsihotic precoce
Factorii de prognostic nefavorabili sunt: (1; 3)
1. Debut insidios la vârstă tânără
2. Episoade lungi
3. Simptome negative
4. Izolare socială
5. Antecedente de boală psihică
6. Antecedente heredo -colaterale de schizofrenie
7. Semne și simptome neurologice
8. Traume perinatale, psihice
9. Complianță scăzută la tratament

11
Remisiunea terapeutică se poate obține în 85% din cazu ri (cele cu elemente
pozitive) după prodrom, în cazul unei terapii adecvate, totuși 70% din aceste cazuri
prezintă un risc ridicat de recădere în primul an. Studii statistice au demonstrat că în urma
unui diagnostic precoce și tratament corect prognosticul bolii rămâne unul favorabil. (12;
13; 14)

1.9 TRATAMENT
Schizofrenia este un proces patologic de lungă durată în cadrul căruia prodromul
este cel mai activ, agresiv și cu o semificație majoră în ceea ce privește evoluția
individului. (11)
În cursul evoluției bolii se urmărește conservarea fondului gândirii și a afectivității,
de aceea tratamentul farmacologic trebuie instalat cât mai precoce pentru a atenua
simptomatologia și a preveni recăderile (4; 12; 13)
Datorită faptul ui că schizofrenia este o boală a cărei etiologii nu este încă complet
elucidată tratamentul este focusat pe : reducerea simptomatologiei pozitive, negative,
cognitive și afective; obținerea remisiei, evitarea recăderilor, evitarea efectelor adverse,
asigu rarea protecției neuropsihice. (4)
Conduita terapeutică include:
 internarea într -un serviciu medical psihiatric în caz de agresiune, risc de suicid sau
în cazul unui episod acut cu tulburări de comportament;
 tratament curativ – chimioterapia
 psiho – socioterapie (1; 4)

Tratamentul cu antipsihotice tipice poate avea o rată a succesului în ceea ce privește
îmbunătățirea simptomelor clinice și a calității vieții mult mai slabe decât antipsihoticele
atipice. În primul an recăderile în timpul tratamentului cu antipsihotice co nvenționale este
de aproximativ 26% la pacienții cu unul sau mai multe episoade psihotice, potrivit
Neuropsychopharmacology: The Fifth Generation of Progress, therapeutics of
schizophrenia. (15)
Recăderile sunt frecvente în cazul tratamentului cu antipsih otice convenționale
precum: chlorpromazinum, levomepromazinum, haloperidonum, zuclopenthixolum etc (3)
acestea fiind utile în ¼ din cazuri, având efecte secundare extrapiramidale. (1)

12
Antipsihoticele atipice precum: amisulprid, olanzapină, risperidonă, que tiapină,
ziprasidonă, aripiprazol, paliperidonă, au o eficiență marcată pe simptome pozitive,
negative și cognitive, și totodată prezintă toleranță și siguranță superioară antipsihoticelor
convenționale. (1; 4; 12)
Rata recidivelor lunare la pacienții comp lianți la tratamentul cu neuroleptice este
estimat la 3,5% pe lună în timp ce pentru pacienții necomplianți este de 11% pe luna. (15)
În lipsa tratamentului, schizofrenia poate duce la tulburări emoționale,
comportamentale și de sănătate severe, cât și probleme legale și /sau financiare care
afectează calitatea vieții individului. (12; 13)
Complicațiile asociate sau cauzate de psihozele schizofrenice includ: suicidul (orice
tip de auto -vătămare), depresie, abuz de toxice (alcool, droguri, medicamente), fu mat,
sărăcie, conflicte sociale și izolare socială, inadaptare la locul de muncă / școală,
comportament agresiv, calitate scăzută a vieții. (7; 8; 14)

13
CAPITOLUL II
PARTEA SPECIALĂ

ARGUMENT

Începând din antichitate și până în ziua de azi, oamenii de știință s -au confruntat
cu dezechilibrele psihice care au afectat calitatea vieții individului.
Apărută inițial ca o „demență precoce”, boala schizofrenică a fost descrisă de abia
în secolul XX -lea fiind ca o asociere a „celor patru A”: afect plat, autism, asociații de idei
dereglate și ambivalență (Eugen Beuler). Actualmente există divergențe în ceea ce privesc
concepțiile psihiatrilor asupra diagnosticului de schizofrenie.
Această tulburare psihică a reprezentat pentru mine un subiect interesant de
abordat datorită simptomatologiei, a formelor clinice variate și a evoluției progredientă
și variabilă.
Observarea pacienților schizofrenici din clinică și nu numai, mi -a stârnit
curiozitatea d e a identifica modalitățile evoluției acestei boli ce practic face ca individul,
prin simptomele pe care le dezvoltă în timp, să fie un alienat al societății, un bizar.
Numeroase elemente de experiență anormală care apar în această patologie, pot
fi în cadrate în simptome de prim rang ca importanță, ceea ce ne ajută să punem
diagnosticul de schizofrenie, chiar dacă în debutul bolii pot lipsi (Kurt Schneider).
Multitudinea de factori determinanți (anomalii neurologice, genetice), a celor
predispozanți și a celor agravanți face ca această boală să fie una complexă, cu o evoluție
ondulantă ce necesită un managmenet terapeutic care să ajute cât mai mult pacientul să
se reintegreze în mediul social.
Scopul lucrării
Lucrarea de față are scopul de a urmări i ndividul cu tulburare schizofrenică, în
urma unui tratament adecvat, a înțelegerii situaționale și a acceptării stării sale care
evoluează spre un prognostic favorabil, cu prelungirea ratei supraviețuirii și cu
menținerea unei stări medico -psihologice fav orabile unei evoluții post -internare
ameliorate.

14
Material și metodă
Studiul realizat este un studiu clinic observațional transversal, restrospectiv care
cuprinde un lot de 119 pacienți, selectați aleatoriu, diagnosticați cu psihoză schizofrenică
internați în Sectia Clinica Psihiatrie II – Acuți din cadrul Spitalului Județe an de Urgență
Tîrgu -Mureș între anii 2012 -2015.
Pentru culegerea datelor am folosit fișele de observație ale pacienților
diagnosticați cu psihoză schizofrenică din care am înregistrat următoarele: vârsta, sexul,
mediul de proveniență, predominanța simpto matologiei (pozitivă sau negativă), numărul
de episoade schizofrenice sau numărul de ani trecuți de la debut, urmărirea complianței
la tratament, a factorilor favorizanți și starea la externare.
Pentru redactarea statisticii am utilizat foi de calcul Exc el, IBMSS SPSS Statistics,
tabele, grafice și figuri.

15
REZULTATE

În urma analizei datelor strânse am obținut următoarele rezultate:
Vârsta medie a indivizilor incluși în studiu este evidențiată în tabelul 1 .2, figura 1 .2.

Figura 1.2

Distribuția pe sexe a indivizilor este
evidențiată în tabelul 2.2, fig. 2.2.

TABEL 2.2
Procentaj pe sexe
Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid
F 70 58,8 58,8 58,8
M 49 41,2 41,2 100,0
Total 119 100,0 100,0

TABEL 1 Tabel 1.2
N Valid 119
Missing 0
Mean 45,42
Median 46,00
Std. Deviation 11,605
Minimum 17
Maximum 76

16

FIGURĂ 2.2

Media de vârstă la sexul feminin.(tabel 3.2, fig. 3.2)
TABEL 3.2

sex varsta
N Valid 70 70
Mean 47,01
Median 48,00
Std. Deviation 11,020
Minimum 17
Maximum 76

17

FIGURĂ 3.2

Media de vârstă la sexul masculin. (tabel 4.2, fig. 4.2)
Tabel 4.2
varsta Sex
N Valid 49 49
Mean 43,14
Median 44,00
Std. Deviation 12,145
Minimum 17
Maximum 65

18
FIGURĂ 4.2

Distribuția pe mediul urban /mediul rural ( figura 5.2)
FIGURĂ 4.2

19
Distribuția pe medii în funcție de se x (tabel 5.2, tabel 6.2)
TABEL 5.2
Proveniența femeilor din mediul urban/rural
Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid R 25 35,7 35,7 35,7
U 45 64,3 64,3 100,0
Total 70 100,0 100,0

TABEL 6.2
Distribuție mediu urban/rural sex masculin
Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid R 18 36,7 36,7 36,7
U 31 63,3 63,3 100,0
Total 49 100,0 100,0

Preponderența simptomelor pozitive și negative. (tabel 7.2, tabel 8.2, fig. 6.2)
TABEL 7.2
Preponderența simptomelor pozitive
Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid – 85 71,4 71,4 71,4
+ 34 28,6 28,6 100,0
Total 119 100,0 100,0

20
TABEL 8.2
Preponderența simtome negative
Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent
Valid – 79 66,4 66,4 66,4
+ 40 33,6 33,6 100,0
Total 119 100,0 100,0

FIGURĂ 5.2 PREPONDERENȚA SIMTOM E NEGATIVE /SIMPTOME POZITIVE

21
Preponderența simptomelor pozitive și negative la sexul feminin. (tabel 9.2, 10.2)
TABEL 9.2
simptome pozitive
Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent
Valid absente 36 73,5 73,5 73,5
prezente 13 26,5 26,5 100,0
Total 49 100,0 100,0

TABEL 10.2
simtome negative
Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent
Valid absente 33 67,3 67,3 67,3
prezente 16 32,7 32,7 100,0
Total 49 100,0 100,0

22

Preponderența simptomelor pozitive și negative la sexul masculin. (tabel 11.2, 12.2)
TABEL 11.2
simptome pozitive
Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid absente 49 70,0 70,0 70,0
prezente 21 30,0 30,0 100,0
Total 70 100,0 100,0

TABEL 12.2
simtome negative
Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid absente 46 65,7 65,7 65,7
prezente 24 34,3 34,3 100,0
Total 70 100,0 100,0

Asocierea simptome negative /simptome pozitive. (tabel 13.2)
TABEL 13.2

Simptome pozitive Simptome negative Percent
– – 50,4%
+ 21,1%
+ – 16,0%
+ 12,6%

23
Procentajul episoadelor psihotice. (tabel 14.2. fig.7.2)
TABEL 14.2
episoade psihotice
Frequency Percent Valid
Percent Cumulative
Percent
Valid 27 22,7 22,7 22,7
>1 62 52,1 52,1 74,8
>10 2 1,7 1,7 76,5
>15 14 11,8 11,8 88,2
>20 6 5,0 5,0 93,3
>7 5 4,2 4,2 97,5
>8 2 1,7 1,7 99,2
retard mental 1 ,8 ,8 100,0
Total 119 100,0 100,0

FIGURĂ 6.2 NUMĂR EPISOADE PSIHO TICE ÎN EVOLUȚIE

24

Procentul factorilor favorizanți. (Fig. 8.2)
FIGURĂ 8.2

0= necomplianța la tratament
1= factorii situaționali
2=trăsătura schizoidă (structural)
3=terapie ineficace

25

Procentul factorilor favorizanți pe categorie de sexe. (tabel 15.2, 16.2)
TABEL 15.2 FACTORI FAVORIZANȚI LA SEXUL FEMININ
Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent
Valid necomplianța
la tratament 16 22,9 22,9 22,9
factorii
situaționali 46 65,7 65,7 88,6
trăsătura
schizoidă
(structural) 6 8,6 8,6 97,1
terapie
ineficace 2 2,9 2,9 100,0
Total 70 100,0 100,0

TABEL 16.2 FACTORI FAVORIZANȚI LA SEXUL MASCULIN

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent
Valid necomplianța
la tratament 14 28,6 28,6 28,6
factorii
situaționali 23 46,9 46,9 75,5
trăsătura
schizoidă
(structural) 8 16,3 16,3 91,8
terapie
ineficace 4 8,2 8,2 100,0
Total 49 100,0 100,0

26
Starea la externare a pacienților incluși în studiu.
FIGURĂ 9.2

Procentaj stare la externare pe categorie de sexe (tabel 17.2, 18.2)

TABEL 17.2
stare la externare sex feminin
Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid – 11 15,7 15,7 15,7
+ 59 84,3 84,3 100,0
Total 70 100,0 100,0

27
TABEL 18.2
stare la externare sex masculin
Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid – 9 18,4 18,4 18,4
+ 40 81,6 81,6 100,0
Total 49 100,0 100,0

Asocierea sexelor cu starea la externare. (tabel 19.2, Fig.10.2)
TABEL 19.2
Starea la externare pe sexe
Sex Corelație sexe * starea le
externare stare la externare Total
– +
Sexe F Count 11 59 70
% within sexe 15,7% 84,3% 100,0%
% within stare la externare 55,0% 59,6% 58,8%
M Count 9 40 49
% within Sexe 18,4% 81,6% 100,0%
% within stare la externare 45,0% 40,4% 41,2%
Total Count 20 99 119
% within sexe 16,8% 83,2% 100,0%
% within stare la externare 100,0% 100,0% 100,0%

28
FIGURĂ 7.2 STAREA LA EXTERNARE A MELIORATĂ /STAȚIONARĂ ÎN FUNCȚI E DE SEXE .

Asocierea factorilor de mediu cu starea la externare. (tabel 20.2)
TABEL 20.2 FACTORI DE MEDIU /STAREA LA EXTERNARE

Mediu Corelație mediu * stare la
externare stare la externare Total
– +
mediu R Count 3 40 43
% within mediu 7,0% 93,0% 100,0%
% within stare la externare 15,0% 40,4% 36,1%
U Count 17 59 76
% within mediu 22,4% 77,6% 100,0%
% within stare la externare 85,0% 59,6% 63,9%
Total Count 20 99 119
% within mediu 16,8% 83,2% 100,0%
% within stare la externare 100,0% 100,0% 100,0%

29
Asocierea episoadelor psihotice cu starea la externare. (fig.2.11, tabel 21.2)

FIGURĂ 11.2 NUMĂR EPISOADE PSIHO TICE CORELAT CU STAR EA LA EXTERNARE

FIGURĂ 8.2

30
Tabel 21.2 Corelație episoade psihotice * stare la externare
Nr.
episoade
psihotice Corelație episoade
psihotice *starea la
externare stare la externare Total
– +
episoade
psihotice >1 9 53 62
% within episoade psihotice 14,5% 85,5% 100,0%
% within stare la externare 45,0% 53,5% 52,1%
>10 Count 1 1 2
% within episoade psihotice 50,0% 50,0% 100,0%
% within stare la externare 5,0% 1,0% 1,7%
>15 Count 3 11 14
% within episoade psihotice 21,4% 78,6% 100,0%
% within stare la externare 15,0% 11,1% 11,8%
>20 Count 2 4 6
% within episoade psihotice 33,3% 66,7% 100,0%
% within stare la externare 10,0% 4,0% 5,0%
>7 Count 0 5 5
% within episoade psihotice 0,0% 100,0% 100,0%
% within stare la externare 0,0% 5,1% 4,2%
>8 Count 0 2 2
% within episoade psihotice
% within stare la externare 0,0%
0,0% 100,0%
2,0% 100,0%
1,7%

31
1 Count 1 5 6
% within episoade psihotice 16,7% 83,3% 100,0%
% within stare la externare 5,0% 5,1% 5,0%
3 Count 2 3 5
% within episoade psihotice 40,0% 60,0% 100,0%
% within stare la externare 10,0% 3,0% 4,2%
4 Count 1 13 14
% within episoade psihotice 7,1% 92,9% 100,0%
% within stare la externare 5,0% 13,1% 11,8%
5 Count 0 2 2
% within episoade psihotice 0,0% 100,0% 100,0%
% within stare la externare 0,0% 2,0% 1,7% retard mental Count 1 0 1
% within episoade psihotice 100,0% 0,0% 100,0%
% within stare la externare 5,0% 0,0% 0,8%
Total Count 20 99 119
% within episoade psihotice 16,8% 83,2% 100,0%
% within stare la externare 100,0% 100,0% 100,0%

32
În tabelul 22.2 s -a luat în calcul influența terapiei asupra evoluției tulburării
schizofrenice evidențiată prin starea individului la externare.
Tabel 22.2 terapie * stare la externare
Nr.
episoade
psihotice Corelație episoade
psihotice *starea la
externare stare la externare Total
– +
terapie – Count 5 29 34
% within terapie 14,7% 85,3% 100,0%
% within stare la externare 25,0% 29,3% 28,6%
+ Count 15 70 85
% within terapie 17,6% 82,4% 100,0%
% within stare la externare 75,0% 70,7% 71,4%
Total Count 20 99 119
% within terapie 16,8% 83,2% 100,0%
% within stare la externare 100,0% 100,0% 100,0%

33
Factorii favorizanți ai evoluței tulburării schizofrenice cuprinși în studiu arată
(tabelul 23.2 ) :
Tabel 23.2 factori favorizanti * stare la externare
Nr.
episoade
psihotice Corelație episoade
psihotice *starea la
externare stare la externare Total
– +
factori
favorizanti 0 Count 7 23 30
% within factori favorizanti 23,3% 76,7% 100,0%
% within stare la externare 35,0% 23,2% 25,2%
1 Count 6 63 69
% within factori favorizanti 8,7% 91,3% 100,0%
% within stare la externare 30,0% 63,6% 58,0%
2 Count 5 9 14
% within factori favorizanti 35,7% 64,3% 100,0%
% within stare la externare 25,0% 9,1% 11,8%
3 Count 2 4 6
% within factori favorizanti 33,3% 66,7% 100,0%
% within stare la externare 10,0% 4,0% 5,0%
Total Count 20 99 119
% within factori favorizanti 16,8% 83,2% 100,0%
% within stare la externare 100,0% 100,0% 100,0%

34
DISCUȚII

Lotul cuprinde indivizi cu vârstă medie de 45 de ani cu o deviație standard de 11,
având o minimă de 17 ani și o maximă de 76 proveniți atât din mediul urban cât și mediul
rural. (tabel 2.1, fig 1 .2) Din totalul de 119 pacienți diagnosticați cu tulburare
schizofrenică 60% sunt femei si 40% bărbați. (tabel 2 .2, fig. 2 .2)
Din totalul de 119 indivizi, 70 sunt de sex feminin, a cărei vâsrtă medie este de
47 de ani cu o deviație standard de 10, având o vârstă minimă a declanșării tulburării
schizofrenice de 17 ani și o vârstă maximă de 76 (tabel 2.3, fig. 3 .2). Sexul masculin este
reprezentat de 49 de indivizi, media de vârstă este cuprinsă între 30 și 50 de a ni cu o
minimă de 17 ani și o maximă de 65 ani (tabel 2.4, fig. 4 .2).
Aproximativ 60% din totalul de indivizi incluși în studiu provin din mediul urban
(fig.5 .2 ); din totalul de 70 de subiecți de sex feminin aproximativ 60% provin din mediul
urban și tot același procentaj corespunde și numărului de bărbați (tabel 2.5, tabel 2. 6).
Simptomatologia pozitivă de -a lungul evoluției bolii la pacienții incluși în studiul
statistic este în procent de 70% (tabel. 2.7, fig. 6.2), iar elementele negative se evidențiaz ă
la 65% din indivizii incluși în studiu (tabel 2.8).
La sexul masculin s -a putut observa că dintr -un total de 49 de subiecți, doar
aproximativ 25% manifestă simptomatologie cu elemente pozitive (tabel 2.9) iar 30%
prezintă elemente negative (tabel 2.10).
În ceea ce privește sexul feminin procentajul nu este cu mult diferit față de sexul
masculin și anume simptomatologia pozitivă apare la 30% din cazuri (tabel 2.11) și cea
negativ la 35% (tabel 2.12). Aceasta diferenta statistica, în ceea ce privește dis tributia
tulburarii schizoafective pe sexe, relevă faptul că incidenta bolii, nu prezintă variații
simnificative statistic; dar se inregistraza o usoara pondere crescută la sexul feminin.
În analiza datelor despre simptomatologie s -a putut observa că aprox imativ 50%
din pacienți în cursul evoluției tulburării schizofrenice nu prezintă o simptomatologie cu
elemente pozitive sau negative, însă 12% din total prezintă și simptome pozitive și
negative, în timp ce un procent de 20% prezintă numai simptome negativ e și 10% numai
simptome pozitive (tabel 2.13).

35
În cursul evoluției bolii, indivizii incluși în studiu au fost urmăriți pentru a
identifica numărul de episoade psihotice, sau câți ani au trecut de când au fost
diagnosticați cu tulburare schizofrenică la cei care nu cunoșteau exact numărul de
episoade psihotice.
Potrivit documentației, 5 indivizi au avut 3 episoade psihotice, 14 indivizi au
dezvoltat 4 episoade psihotice în evoluția bolii și 2 indivizi susțin că au avut 5 episoade
psihotice. Din totalul de indivizi, doar 6 indivizi au fost internați în cursul primului episod
psihotic, iar un singur individ luat în evidență prezenta un retard mintal din naștere,
tulburarea schizofrenică fiind pe fo ndul unor malformații cerebrale (tabel 2.14).
Rezultatele obținute au evidențiat că 62 de indivizi au depășit prodromul, fiind la
mai mult de 1 episod psihotic, 23 de indivizi prezintă tulburare schizofrenică de peste 7
ani, dar mai puțin de 15 ani, iar 6 indivizi din totalul de 119 au o evoluție cron ică de 20
de ani (tabel 2.14 ).
Numărul episoadelor psihotice la pacienții incluși în studiu variază în proporție
relativ mică, aproximativ 50% din ace știa depășind prodromul, deci su nt la >1 episod
psihotic (fig. 7.2). Studierea acestui parametru este importantă pentru că permite
evidențierea timpului scurs de la debutul bolii , iar pe de altă parte permite evidențierea
recaderilor din cursul evoluției tulburării schizofrenice.
Factorii favorizanți luați în calcul au fo st: necomplianța la tratament , factorii
situaționali, structurali și ineficacitatea terapiei, pon derea lor fiind: 57,98% corespunde
factorilor situaționali, 25,21% corespunde necomplianței la tratament; 11,76% din
indivizii incluși în studiu sunt influenț ați de factori structurali iar 5,04 prezintă o rezistență
la tratament (fig. 8.2).
În cazul persoanelor de sex feminin s -a obervat o pondere de 65% a factorilor
situaționali în evoluția bolii, urmați de necomplianța la tratament în procent de
aproximativ 20%. Factorii structurali și terapia ineficace însumează un total de 11% (tabel
2.15).
În ceea ce privește sexul masculin ponderea factorilor situaționali este de
aproximativ 50% în timp ce necomplianța la tratament este de 30%. 25% din total prezintă
trăsături schizoide sau o lipsă de răspuns la terapie (tabel 2.16).

36
În urmărirea lotului am luat date despre starea indivizilor la externare pentru a
evidenția evoluția tulburării schizofrenice; astfel s -a evidențiat că 83,19% din 119 indivizi
prezintă o stare ameliorată la externare (tabel 2.19, fig. 9.2).
Procentul luat pe categorie de sexe nu se modifică, rezultatele fiind asemănătoare,
astfel că observăm la sexul feminin un procentaj de 84,3%, (tabel 2.17), iar la sexul
masculin de 81,6% (tabel 2.18 ).
Din totalul de 119 indivizi, 70 sunt femei și 49 sunt bărbați, din 70 femei 59
prezintă o stare ameliorată la externare, 11 stare staționară; din 49 de bărbați 40, în urma
tratamentului și a eliminării factorilor favorizanți prezintă stare ameliorată la externare.
(tabel 2.19, fig. 10.2)
Proveniența din mediul urban /rural reprezintă un factor favorizant în evoluția
psihozelor schizofrenice; indivizii proveniți din mediul rural (40 %) prezintă o evoluție
ameliorată în proporție de 93%, în timp ce indivizii proveniți din mediul urban prezintă
un procent de recuperare de 77,6% (tabel 2.20)
Procentual, corelând numărul de episoade psihotice cu starea la externare se
evidențiază din tabelul 2.21 evoluția ameliorată astfel: 5,1% la indivizii care se află la
primul episod psihotic documentat, 3,0% la cei cu 3 episoade psihotice, 13,1% la cei cu
4 episoade psihotice, 2,0% la cei cu 5 episoade documentate; la cei cu >1 episod psihotic
documentat procentul st ării ameliorate la externare este de 53,5%, procentul i ndivizilor
care au o evoluție cronică documentată în intervalul 7 – 10 ani este de 8,1%. 15,1% din
totalul indivizilor cu evoluție ameliorată corespunde indivizilor care prezintă tulburare
schizofrenică de mai mult de 15 ani, dar mai puțin de 20. În urmări rea pacienților doar
unul prezintă procentual 100% evoluție staționară d atorită factorilor structurali (fig. 2.11)
Terapia, urmată de un procent de 71,4 % din indivizii incluși în studiu nu
reprezintă un factor de luat în calcul pentru evoluția bolii, deoa rece semificația statistică
este irelevantă datorită numărului crescut de pacienți care au fost complianți la tratament
comparativ cu procentul de 2 8,6% care nu își urmau tratamentu l. Totuși din cei 28,6%,
85,3% au avut o evoluție bună de -a lungul internăr ii și o stare ameliorată post -terapie.
17,6% din indivizi prezintă o evoluție staționară post -internare, cel mai probabil d atorită
factorilor structurali (tabel 2.22)

37
Eliminarea factorilor favorizanți în cursul internării a scos în evidență o evoluție
favorabilă a tulburării schizofrenice; astfel procentelul major (58%) îl are eliminarea
factorilor s ituaționali (stress, conflicte etc), urmat de un tratament adecvat stării clinice
(25,2%); factorii structurali prez intă un procent de 11,8% de ameliorare iar 4% din cei la
care terapia anterioară era ineficace prezintă la externare o ameliorare a stării generale
(tabel 2.23).

38
CONCLUZII

1. Media de vârstă a pacienților cu tulburare schizofrenică este 35 – 45 de ani.
2. Majoritatea indivizilor sunt de sex feminin.
3. Frecvența episoadelor psihotice nu influențează starea la externare a pacienților.
4. 83,19% din indivizii incluși în studiu prezintă o stare ameliorată la externare
5. Corelația factori de mediu/starea la externare prezintă o semnificație statistică.
6. Eliminarea factorilor favorizanți precum mediul, stressul, contribuie la
îmbunătățirea stării generale post – internare.
7. Evoluția bolii este ondulantă, cronică – un defect clinic și social variat dependent
de: – rețeaua de suport social ;
– trăsături le de personalitate premorbidă ;
– raportu rile cu substanțe le toxice;

39
BIBLIOGRA FIE
1. Prof. dr. Aurel Nireștean, Curs de psihiatrie. Tîrgu – Mureș : UMF Tîrgu – Mureș, 2014. pg.
125-135.
2. M. Gelder, D. Gath, R. Mayou. Oxford Textbook of Psychiatry. [trad.] Asociația Psihiatrilor
Liberi din România. II. s.l. : Oxford University Press, 1994. pg. 213 -254.
3. Kaplan &. Sadock Manual de buzunar de psihiatrie clinică. [trad.] Liga Română de Sănătate
Mintală. Ediția a treia. s.l. : LIPPINCOTT WILLIAMS & WILKINS, 2001.
4. Monitorul, Oficial. Ghid de farmacoterapie în schizofrenie . Monitorul Oficial al României.
București : s.n., 2010. Vol. Partea I, nr. 777.
5. ECN”, Collection „L`off iciel. Référentiel de Psychiatrie. s.l. : Presses universitaires Francois
Rebelais, 2014. pg. 157 -177.
6. N. Boussaid ∗, I. Hadjkacem ; Forms of evolution of intense psychotic episodes in adolescents.
25, 2012, Journal de pédiatrie et de puériculture, pg. 214-219.
7. Association, American Psychiatric. Manual de Diagnostic si Clasificare Statistica a
Tulburarilor Mintale. 5. s.l. : Medicala CALLISTO, 2016.
8. M. Ienciu, F. Romoșan, M. Lăzărescu . Schizofrenia și tulburările de spectru. Ed. BrumaR,
2012, pg. 1 63-165.
9. Romila, A. Psihiatrie. [ed.] Asociația Psihiatrilor Liberi din România. ediția a doua. București :
s.n., 2004. pg. 331 -374.
10. Rajiv Tandon, Wolfgang Gaebel, Deanna M. Barch ; Definition and description of
schizophrenia in the DSM -5. 1, 2013, The official journal of the Schizophrenia International
Research Society, Vol. 150, pg. 3 -10.
11. I.Untu1, Ș.M Moisă, Ș.L. Burlea ,A.Ciubară,. Tulburările din spectrul schizofreniei.
Revista românå de pediatrie . 2015, Vol. VOLUMUL LXIV, 1, pg. 61 -64.
12. S. Miyamoto, G.E. Duncan, Donald C. Goff . Neuropsychopharmacology:The Fifth
Generation of Progress. s.l. : American College of Neuropsychopharmacology, 2002. pg. 775 –
796.
13. Franc ois-David Camps (Docteur en psychologie); Comparison of the mental functioning of
twenty subjects with a diagnosisof schizophrenia. 3, s.l. : Elsevier, 2016, L’évolution
psychiatrique, Vol. 81, pg. 553 –564.
14. Andrew Ian Gumley. Psychological aspects of relapse in schizophrenia . Department of
Psychology, University of Stirling. s.l. : University of Stirling, 2002.
15. D. Pringueya, N. Paquina, F.Cherikha, B.Giordanaa, R.Belzeauxb,. Les symptômes
négatifs de la schizophrénie . L’Encéphale. 2015, 41, pg. 653 -658.
16. Bjorn Schlier, P . Lange, S . Wiese, A . Wirth, T . Lincoln , The effect of educational
information about treatments for schizofrenia on stigmatizing perceptions. 52, 2016, Journal of
Behavior Therapy and Experimental Psychiatry.