1 UNIVERSITATEA „ OVIDIUS ” CONSTANȚA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ „SFÂNTUL APOSTOL ANDREI ” SPECIALIZAR EA: ISTORIE BISERICEASCĂ TEZĂ DE DOCTORAT… [601745]
1 UNIVERSITATEA „ OVIDIUS ” CONSTANȚA
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ „SFÂNTUL APOSTOL ANDREI ”
SPECIALIZAR EA: ISTORIE BISERICEASCĂ
TEZĂ DE DOCTORAT
REPERE IST ORICE ÎN DEZVOLTAREA RELAȚIILOR
DINTRE STAT ȘI BISERICĂ LA ROMÂNI
– REZUMAT –
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :
PR. PROF. UNIV. DR. NECHITA RUNCAN
DOCTORAND: [anonimizat]. RUSU NICOLAE
CONSTANȚA
2014
2
CUPRINS
INTRODUCERE …..…………………………………………………………… …….5
CAPITOLUL I: REPERE ISTORICE ÎN RELAȚIA STAT – BISERICĂ …….. 12
1. Considerați i generale despre relația Stat – Biserică …… …… ………… ….…… 12
2. Modelul ortodox și modelul european de relație între Stat
și structurile religioase ………………………………………………………… ..……. 22
3. Dreptul în viața Bisericii ………… …… ………… …..………… …… ………..….…… 33
4. Instituțiile religioase și legea ……… …………..………………………… …….…… 38
5. Biserica și politica din perspectivă istorico – canonică ………… ..…….…….. 39
CAPITOLUL II: EVOLUȚIA STATULUI ȘI DREPTULUI ROMÂNESC
(SAU DE LA DREPTUL BISERICESC LA CEL LAIC) ….… 46
1. Statul și dreptul românesc în Evul Mediu. Legea Țării (sec. IV – XIV) … 48
2. Statul și dreptul românesc în perioada feudalismului dezvoltat …… ………. 52
3. Țara Românească și Moldova sub regimul turco -fanariot ……… .…………. 65
4. Organizarea de stat și dreptul în perioada 1821 -1848 …………… …..…..….. 69
5. Organizarea de stat și dreptul Transilvaniei în perioada 1691 -1848 ………. 74
6. Organizarea de stat a Țării Românești și a Moldovei
în perioada 1848 -1856 ………………………… ……………… ………….. …… ….….. 77
7. Formarea statului național și a sistemului de drept modern …… …… …..… 81
8. Legislația modern ă în perioada 1866 -1918 ……… …….. ……………… …..……. 85
9. Stat și Biserică în perioada 1918 -1938 …………… ……….……………… ……… 87
10. Stat și Biserică în timpul regimului comunist …… …………… ..………. …….. 90
3 CAPITOLUL I II: LEGILE BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
ÎN PERIOADA CONTEMPORANĂ ……………… ……… .…..….. 94
1. Canoanele …… …………………………………………………………….. ………..….. 94
2. Statutele pentru organizarea și funcționarea
Bisericii Ortodoxe Române …… …………………………………… …………… ….. 96
3. Regulamentele Bisericii Ortodoxe Române ……………………… ………. ….. 106
4. Hotărârile sau deciziile sinodale …………………………… …………….. ..……. 114
CAPITOLUL IV: LEGILE DE STAT ȘI IMP ACTUL LOR Î N VIAȚA
BISERICII. ANALIZĂ ISTORICĂ ȘI JURIDICĂ
(1859 -2013) ………………………………………………. …..………….. .118
1. Legile Principatelor Unite …………………… ………………………. .…………. 120
2. Legile României în perioada 1918 – 1945 …………… …….. …………… …….. 143
3. Legile din perioada regimului comunist (1945 – 1989 ) ……… ……… .…… . 165
4. Reglementări prin legi de Sta t cu privire la Biserică (1989 – 2013) …….. 184
CONCLUZII …………………………………………………………………… ..……….. 279
PROPUNERI …… ………………………………………………………………. .……… 287
ANEXE …………… …… …………….…………………………………………… ……… 291
BIBLI OGRAFIE SELECTIVĂ ………… ……………………… …………… ….……… 293
4 REPERE ISTORICE ÎN DEZVOLTAREA RELAȚIILOR
DINTRE STAT ȘI BISERICĂ LA ROMÂNI
– REZUMAT –
Considerații generale
Teza de doctorat intitulată „ Repere istorice în dezvoltarea relațiilor dintre Stat și B iserică
la români ”, însumează circa 308 de pagini, fiind structurată pe patru capitole, împărțite la rândul lor
în mai multe subcapitole.
Realizând o privire de ansamblu asupra lucrării de față , putem spune că ea urmăreș te să
analiz eze modul î n care a u interacționat și intereacționează î n isto ria ultimilor 150 de ani Statul și
Biserica la români , întrucât Statul, în virtutea suveranității sale, a legiferat și î n sfera biser icescului,
iar aceste legi arată cel mai limpede, la nivel ideologic ș i de in tenție, modul în care Statu l român a
văzut această relație .
Cadrul legal în care -și desfășoară în prezent activitatea cultele a fost modificat prin
Constituția din 1991 (recte 2003) care prevede că cetățenii români se bucură de aceleași drepturi și
libertăți, indiferent de credința religioasă pe ca re o împărtășesc. Totodată este proclamată și
garantată libertatea religioasă și formele ei de manifestare concretă. Sunt stabilite principii esențiale
pentru desfășurarea normală a vieții religioase: cultele sunt libere și se organizează potrivit
statutel or proprii în condițiile legii, ele sunt autonome față de stat și se bucură de sprijinul acestuia,
inclusiv prin înlesnirea asistenței religioase în armată, spitale, penitenciare și orfelinate. În școlile de
stat este prevăzută religia ca obiect de învățăm ânt distinct.
Cadrul juridic privind viața religioasă este completat cu Legea nr. 489/2006 privind
libertatea religioasă și regimul general al cultelor (Noua Lege a Cultelor din România) .
Locul principal în acest tablou îl ocupă, desig ur, Biserica Ortodoxă Română, B iserica
tradițională a poporului român care a avut un rol esențial în istoria acestuia , reprezentând 87% din
populația țării . Biserica Ortodoxă Română a fost în toată istoria poporului româ n Biserica sa cea
mai veche, unică în primul mile niu după Hristos, apoi covârșitor majoritară până în ziua de astăzi.
Tot Biserica Ortodoxă Română s -a identificat cu aspirațiile poporului român de -a lungul istoriei
sale și a contribuit, în mod definitiv și categoric, la dezvoltarea și cultivarea limbii, culturii, artei și
tradițiilor acestuia, precum și a păstrării identității sale etnice.
În timpul regimului comuni st Biserica a fost marginalizată și persecutată , fiind considerată
o instituție retrogadă și reacționară , fiind supusă unui control seve r din partea statului comunist .
Biserica Ortodoxă a fost nevoită să accepte compromisul de a renunț a la anumite laturi ale
activității sale : a fost nevoită să accepte înlăturarea cu totul din viața publică, activitatea ei
5 limitându -se strict la serviciile religi oase din lăcașurile de cult; nu și -a mai putut continua lucrarea
ei filantropică și de asistență socială, fiind desființate toate așezămintele bisericești de acest gen, a
fost suprimat învățământul religios din școli, s -a interzis asistența socială în spit ale, azile de bătrâni,
armată, închisori, etc.
Transformările istorice de după 1989 au readus î n actualitate Biserica, stat ul acordându -i
sprijinul necesar pentru refacerea structurilor sale, pe ntru a redeveni ceea ce a fost în istoria țării
noastre: o instituție fundamentală a societății. De aceea se așteaptă de la Biserica Ortodoxă Română ,
dar și de la celelalte culte, o r evigorare a valorilor moral -creștine, care să normalizeze relațiile
dintr e semenii noș tri.
Pentru a evalua cu relevanță poziț ia cultelor și î n pri ncipal a Bisericii Ortodoxe Române –
ca Biserică majoritară – în cadrul societăț ii românești , se impune să facem apel la un complex de
elemente istorice, socio -culturale, ideologice, demografice, administrative, politice și de altă natură.
În calitate de cult religios, Biserica Ortodoxă Română își desfășoară activitatea pe teritoriul
statului, potrivit cu învățătura sa religioasă, canoanele și tradițiile sale, în conformitate cu Statut ul
de organizare și funcționare aprobat de stat, cu respectarea legilor statului, practicile și ritualul său
nefiind contrare Constituției, securității statului sau ordinii publice și bunelor moravuri.
Activitatea Bisericii Ortodoxe Române are un impact major asupra disponibilității societății
româneș ti de a pune bazele unor instituț ii stabile , garan tând democraț ia, statul de drept, respectarea
drepturilor omului și protecț ia minori tăților. Biserica Ortodoxă Română a devenit instituția cea mai
populară d in România postcomunistă, bucurându -se de o influență crescândă în toate domeniile
vieții societății românești (educație, rol social, cultural, dar și juridic, economic ș i politic). Toate
sondajele rea lizate în ultimul deceniu o plasează detașat în topul î ncrederii pe care românii o acordă
instituțiilor din țară .
De toate aceste aspecte trebuie să țină cont instituțiile competente ale statului atunci când
iau decizii și adoptă legi în domeniul religios . Legile stat ului și reglementă rile referitoare la viața
religioasă nu trebuie considerate o încercare de stânjenire și limitare a libertății credinței, un
amestec al politicului și juridicului într -un domeniu care aparține în exclusivitate sacrului și
divinului. Încercarea de exceptare a comunităților religioa se de la reglementă rile „ pământești ”
pierde din vedere că, deși „nu aparțin acestei lumi ” ele se află în această „lume ”, esența lor este în
legătură cu supranaturalul dar existența este socială și comunită țile religioase, după cum se exprimă
sociologii, re prezintă grupuri soc iale ca oricare altele, evident cu specificul lor.
Credincioșii și comunitățile pe care le formează se află în cele mai variate relații cu
celela lte subsisteme sociale, fiind în același timp parteneri în viața economică, în subsistemul
cultural, administrativ, etc. Nereglementarea relațiilor din anumite domenii lasă câmp deschis
manifestării liberului arbitru, astfel încât se poate ajunge până la consecințe greu de imaginat. În
6 concepția soci ală, credinci oșii și comunitățile religioase, prin specificul lor , sunt mai vulnerabili
decât alți agenți și factori ai activității sociale. Legile referitoare la organizarea și activitatea
sistemului religios protejează acest domeniu și egalizează șansele de coexistență și colaborare în
viața socială. De fapt, reglementările juridice referitoare la culte și credințe nu stabilesc norme
pentru viața religioasă și pentru activitatea internă a bisericilor. Pentru aceasta fiecare cult își
elaborează propriile n orme în cadrul statutelor și mărturisirilor de credință. Normele elaborate de
stat au în vedere asigurarea desfășurării libere a activitații de cult și relațiile cu celelalte subsisteme
sociale. Ele vize ază nu credința ci activitatea „ laică ” a credincioșil or și a bisericilor. Toate b isericile
administrează bunuri materiale, terenuri , construiesc lăcașe de cult, redistribuie veniturile
credincioșilor, au o ierarhie și o organizare administrativ -teritorială, etc. Aceste îndeletniciri
nereligioase rămân în com petența autorităților politice și judecătorești. Prin reglementări, activitatea
economică, financiară, culturală a bisericilor și personalului de cult este integrată în ansamblul
sistemului social. Celelalte subsisteme sociale oferă comunităților de credin cioși venituri, bunuri,
protecție, etc. și exprimă față de religie anumite cerințe: să contribuie la realizare a unită ții și
armoniei sociale, la culturalizarea populației, la sporirea moralității și spiritului civic etc. Între
religie și societate există o interdependență funcțională. Sistemele religioase și credințele care de -a
lungul istoriei ș i-au epuizat rolul și funcțiile au fost abandonate.
Actualitatea temei este certă și dovedită de interesul general suscitat atât pe plan național
cât și internațional de multitudinea dezbaterilor cu o largă participare laică și ecleziastică ce au avut
și vor mai avea lo c pe tema implicațiilor relațiilor dintre Stat și Biserică. Noutatea și aportul tezei la
sfera cercetării științifice constă atât în dezvol tarea și nuanțarea domeniului teoretic referitor la
legile emise de stat cu privire la Biserică, privite di ntr-o perspectivă istorico -juridică , cât și în
facilitarea înțelegerii aspectelor ce țin de influența instituțiilor naționale și comunitare asupra
activității Bisericii . Sistemul juridic are ca scop și efect reducerea varietății comportamentale a
persoanelor, a indivizilor, sau a instituțiilor, toate fiind supuse legii în „ statul de drept ”. Acțiunea
legii de stat , fie în mod general, fie în mod particu lar, influențează viața Bisericii și a instituțiilor ei.
Aprofundarea acestor aspecte ne -au determinat să alegem tema «Repere istorice în
dezvoltarea relațiilor dintre Stat și Biserică la români », spre a fi de folos preoților, teologilor și
credincioșilor ortodocși, oferindu -le câteva r epere importante și argumentate pentru a înțelege mai
bine fenomenele referitoare la apariția normelor juridice și evoluția lor în plan bisericesc în țara
noastră . În socie tatea democratică în care trăim este necesar ca Biserica, slujitorii și credincioșii ei
să fie educați astfel încât să-și cunoască drepturile și libertățile religioase ce le sunt sau ar trebui să
le fie garantate prin lege și să folosească mijloacele exprimarii publice/ politice pentru a imp une
respectarea acestora.
7
Obiective și ipoteze de cercetare
În cadrul tratării temei alese am realizat o analiză obiectivă a următoarelor aspecte : Istoria
relației dintre Stat și Biserică; evo luția dreptului românesc – de la dreptul bisericesc la cel laic ; în
ce limite permite statul , prin cadrul legislativ adoptat, exprimarea libertății religioase,
desfășurarea activităților specifice Bisericii și în ce măsură sprijină misiunea socială și
educațională a acesteia ; care sunt r ezultatele cooperării Stat-Biserică prin prisma cadrului
legislativ în vigoar e și a protocoalelor încheiate .
Astfel, ne -am propus ca obiectiv principal al tezei analiza și evaluarea relațiilor dintre
Biserică și Stat, din perspectiva regimului juridic aplicabil entităților rel igioase, a surselor de
finanțare și a rezultatelor protocoalelor de cooperare încheiate. Stabilirea acestui obiectiv a plecat de
la necesitatea observării legislației în vigoare și a relației Biserică – societate , pe fondul crize i
morale și spirituale actuale.
În contextul secula rizării societății contemporane, am evidenția t importanța pe care o are
Biserica pentru buna funcționare a societății, pentru acoperirea unor nevoi spirituale ale cetățenilor ,
prin sprijinirea de ser vicii publice bisericești. Ne -am propus să realizăm cercetarea mergând pe cele
două abordări – laică și religioasă – pentru a ajunge la un rezultat obiectiv, concretizat prin
concluziile și constatările de facto , dar și prin exp rimarea unor sugestii generale.
Raportat la obiectivul principal , am fixat ca obiective secundare următoarele:
– definirea noțiunilor, identificarea originilor, conceptelor și doctrinelor;
– prezentarea evoluției instituțiilor democratice și de cult care se ocupă cu emiterea și
promovarea legislației religio ase;
– identificarea și propunerea unor posibilități de cooperare între Biserică și instituțiile
statului , în vederea atenuării efectelor sociale ale crizelor actuale.
*
Plecând de la obiectivele enunțate mai sus, am gândit următoarele ipoteze de cerceta re:
1. Legislația în vigoare în domeniul cultelor reprezintă cadrul negociat și adaptat
realităților , dar și tradițiilor , pentru libera exprimare a credințelor religioase și pentru organizarea și
susținerea activității cultelor recunoscute.
2. Relația Stat – Biserică nu este determinată de orientarea doctrinară a cultelor , fiind bazată
pe principiul echidistanței statului față de entitățile religioase și de opțiunile personale ale
cetățenilor.
8 Structura tezei
Lucrarea este structurată pe patru capitole , în care s -a urmărit o prezentare a aspectelor
generale și de nuanță ce caracterizează evoluția leg islației naționale în domeniul vieții bisericești
de-a lungul istoriei . S-a avut în vedere aprofundarea cadrului legislativ, al reglementărilor legale
laice și bisericești , în contextul istorico -social, printr -o scurtă incursiune în istoria statului și
dreptului românesc .
În capitolul I , «Repere istorice în r elațiile Stat – Biserică », cercetările întreprinse au vizat
explicarea unor noțiuni terminologice , prin încercarea de a lămuri noțiunile de Biserică și Stat în
contextul științelor sociale. Pornind de la unele delimitări conceptuale, s -a încercat o aprofundare a
raportului Stat -Biserică ( modelul european de relație între Stat și structuri le religioase și modelul
ortodox ), conlucrarea între Stat și Biserică , principi ul separației Bisericii de Stat și autonomia
Bisericii .
În cel de -al II-lea capitol «Evoluția statului și dreptului românesc (sau de la dreptul
bisericesc la cel laic) » am urmărit să stabilim în mod concret cadrul de viață social -politică în care
s-a format și dezvoltat poporul nostru – statele românești și biserica românească -, evidențiind
raportul istoric dintre legile bisericești și cele de stat în trecutul Bisericii Or todoxe Române și a
formați unilor statale românești . Pravilele au fost monumente juridice care au pătruns în spațiul
românesc prin intermediul Bisericii. Ele au fost înlocuite în decursul timpului (sec. XVII -XIX) de
legi și colecții de legi autohtone, păstrând însă influența religioasă a acestora, continuând pe filonul
religios bizantin din care proveneau.
Din această scurtă incursiune în istoria statului și a dreptului românesc, absolut necesară
pentru î nțelegerea evoluției legilor bisericești și de stat care fac obiectul lucrării de față, observ ăm
că Biserica s -a condus și se conduce și astăzi folosind ambele feluri de legiuiri.
Capitolul al III-lea, «Legile Bisericii Ortodoxe Române în perioada contemp orană »
reprezintă partea canonico -juridică a lucrării, formată din legi bisericești, adică din canoane și din
alte legiuiri bisericești (statute, regulamente, hotărâri sau decizii sinodale).
Capitolul al IV -lea, «Legile de stat și impactul lor în viața Bisericii. Analiză istorică și
juridică (1859 -2013) » reprezintă partea istorico -juridică a lucrării , formată din legi de Stat care se
referă la Biserică și la activitatea ei. Prezentarea propriu -zisă a legislației române, începând cu anul
1859, vizează o sinteză a tuturor reglementărilor laice cu privire la Biserică , până în anul 2013,
având ca obiect legile emise de stat ca autoritate suverană, în sprijinul activității Bisericii (atât ca
instituție de cult cât și în ceea ce privește viața Bisericii, cu diversele ei aspecte).
Având în vedere complexitatea temei alese , se impune o abordare interdisciplinară, d e
aceea, elementele de natură conceptuală se întrepătrund, completându -se cu analiza uno r domenii
specifice dreptului ( istoria statului și dreptului, dreptul constituțional, dreptul administrativ, știința
9 administrației , dreptul canonic ), dar și cu studiul unor domenii adiacent e și complementare
dreptului ( politologie, sociolo gie, istoria religiilor, etc ).
*
Metodologia utilizată . La redactarea acestei teze a m apela t la analiza acțiunilor și
documentelor istorice, politice, juridice, administrative, etc. referitoare la relațiile dintre Biserică și
Stat, analiza legilor statului privind Biserica , precum și analiza de conținut a tuturor categoriilor de
documente.
Perspectiva istorico – juridică pe care ne -am propus -o în abordarea acestui subiect implică,
fără îndoială, combinarea met odelor de cercetare științifică , punând un mare accent pe principi ile de
drept, însă păstrând osatura învățăturii de credință stabilită de către izvoarele creștinismului și,
desigur, exigențele muncii de cercetare teologică.
Pentru aceasta am aplicat metode specifice de cercetare , pentru îmbunătățirea înțelegerii
noastr e asupra unor aspecte studiate. Aceste metode sunt: metoda istorică , care se bazează pe
studiul și analiza cronologică a fenomenelor sociale și religioase, apariția, formarea și dezvoltarea
relațiilor de tip S tat-Biserică , evoluția legislației specifice la nivel național, raportat ă la cerințele
europene actuale.
De asemenea, am utiliza t metode clasice de cercetare, cum este metoda analitică prin care
tema lucrării este abordată și analizată în mod sistematic, apoi metoda observației , ca formă de
culegere a informației prin accesarea de documente publice, prin care am selectat și examinat
amplul material informativ, raportat la tema de cercetare aleasă. O altă metodă folosită, din
categoria celor științifice clasice ale dreptului, este metoda comparativă , ce are la bază necesitatea
de a constata elementele de identificare sau de diferențiere ale unor fenomene cercetate.
Tot din această c ategorie a metodelor clasice am întrebuința t metoda logică de cercetare ,
frecvent utilizată în domeniul istorico -juridic . Prin intermediul acestei metode am structura t
informația într -o manieră logică cu privire la fenomene sociale și istorice , de natură laică ori
religioasă , care au influen țat elaborarea legislației specifice .
Prin metoda analizei dialectice am scos în evidență statica și dinamica procesului
legislativ , a evoluției relației Stat-Biserică (putere statală – putere eclezială, cu perioade de
identificare, de armonizare ori de delimitare totală) î n diferitele perioade istorice .
În procesul de elaborare a tezei am studiat, am interpretat și am extras informațiile utile și
relevante din cuprinsul materialului bibliografic consultat (reglementările interne și internaționale în
domeniul legislației cu privire la cultele religioase). De asemenea , am folosit lucrări importante din
doctrina română și străină, dicționare, enciclopedii, rapoarte cuprinzând date statistice.
Astfel, l ucrarea de față abordează sub aspect istorico-juridic , cadrul legal în care se
desfășoară relația Stat-Biserică . Acțiunea legii de stat , fie în mod general, fie în mod particular,
10 influențează viața Bisericii și a instituțiilor ei. Sub aspectul ei văzut, de instituție umană, Biserica
creștină a avut și are nevoie, pentru îndeplinirea misiunii sale, de norme juridic e. De aceea ,
mijloacele pe care Biserica le a re spre realizarea scopului său se supun în parte formelor de drept.
Biserica are nevoie de studii juridice care să completeze studiile de drept bisericesc și să
ofere dreptului bisericesc completarea laică, pe baza căreia se poate întregi tradiția nomocanonică;
iar dreptul laic este chemat să redescopere, în ciuda seculari zării și a provocărilor post -moderne,
rădăcinile creștine. Astfel de studii pot contribui la întreținertea dialogului ce trebuie să existe între
dreptul laic și cel bisericesc. Demersu l este util atât dreptului laic care, în ciuda provocărilor vieții
moder ne, poate constata influența creștinismului în procesul de formare a reglementărilor actuale,
cât și a dreptului bisericesc, drept care penetrează astfel spațiul laic.
CAPITOLUL I
REPERE ISTORICE ÎN RELAȚIA STAT – BISERICĂ
Întemeiată de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ca instituție divino -umană, cu
misiunea specială în istorie de a mântui sufletele, Biserica este o organizație social -religioasă la
baza căreia stă , ca element determinant, credința religioasă creștină, care îi unește și îi leagă pe toți
aceia care o împărtășesc. Aceasta este Biserica de care poate fi vorba în relațiile ei cu Statul. Numai
sub acest aspect ea poate constitui un obiect de cercet are și de studiu pentru științele sociale , între
care istoria și dreptul . Prin urmare, în raport cu Statul, Biserica trebuie privită sub aspectul e i social,
iar nu sub aspectul haric.
Atât Sta tul cât și Biserica sunt supuse evoluției sociale , fiindcă depind de viața omenească
și de condițiil e în care aceasta se desfășoară. Aceste condiții produ c schimbări atât în organizarea
Statului, cât și a Bisericii și determină relațiile care se stabilesc între ele.
Biserica există în cadrul Statului , de aceea nu poate să nu țină seama de tipurile și de
realitățile vieții sociale de stat. Relațiile dintre B iserică și stat dobândesc caracteristic i noi în fiecare
epocă istorică și în funcție de regimul social di n fiecare țară.
Biserica Ortodoxă nu a căutat niciodată să se suprapu nă Statului, mai mult chiar, și -a
îndemnat credincioșii să respecte statul și legile lui. În schimb, singurul lucru pe care Biserica îl
reclamă din partea Statului este libertatea de credință și libertatea religioasă .
Statul , prin pârghiile de putere pe care le deține , trebuie să asigure promovarea și
respectarea libertății religioase. Această libertate religioasă reprezintă un drept fundamental al
omului care, deși este individual, se exercită la nivelul colectivității. Drepturile persoanelor se pot
realiza numai în societate, da r o societate echilibrată, liberă, nu se poate construi decât pe
11 respe ctarea drepturilor individuale. Libertatea persoanelor nu are sens în afara soc ietății, Statul fiind
chemat ca prin administrația publică să -și exercite rolul și să -și asume obligațiile față de cetățenii
săi. Libertatea spirituală, pe de altă parte, intră în sfera preocupărilor Bisericii, care își dorește firesc
să stabilească raporturi clar definite cu autoritățile administrației publice. Disputele în jurul libertății
religioase, datorat e într -o bună măsură evoluției societății, ca și poziția Bisericii în raport cu Statul ,
fac din administrația publică ele mentul determinant de echilibru în repartizarea și soluționarea
problemelor publice, cu rol major în procesul dinamic de adaptare conti nuă a mecanismelor
administrative la necesitățile societății contemporane.
Statul este singura instituție care dispune de instrumentele necesare pentru garantarea
libertății de conștiință și a celei religioase, care asigură cadrul necesar afirmării indiviz ilor și a
grupurilor umane , în conformitate cu propriile idealuri și nevoi , cât și pentru a crea condițiile
necesare prevenirii conflictelor și confruntărilor care au ca obiect probleme de libertate a
conștiinței, pentru înlăturarea intoleranței și a perse cuției pe motive de conștiință sau religioase.
Biserica la rândul ei se concentrează în prezent asupra activității religioase și de ridicare a
parametrilor vieții morale dar, în același timp, împr eună cu instituțiile statale și neguvernamentale,
se preocupă de satisfacerea tuturor trebuinț elor și aspirațiilor omului contemporan.
Modelul ortodox . Relația dintre Biserică și Stat de -a lungul secolelor în țările predominant
ortodoxe este una caracterizată prin înțelegere și cooperare între două instituți i total diferite, dar
complementare, prima de natură spiritual -revelată, iar cealaltă de natură administrativ -politică,
elementul de legătură fiind viața socială, economică, politică și culturală comună a credincioșilor
Bisericii, ca cetățeni ai Statului . În epoca modernă și postmodernă Statul reprezintă puterea
seculară, în timp ce Biserica reprezintă puterea spirituală.
Biserica Ortodoxă în general, și Biserica Ortodoxă Română în special, nu au format un
«credo » și nici o doctrină în legătură cu un regim social anume. Din faptul că împărăția lui Hristos
este de natură spirituală și eshatologică, Biserica Ortodoxă nu s -a identificat niciodată cu o
ideologie laică sau cu un regim politic sau sistem, oricare ar fi fost el. Cu toate acestea, structurile
social e și regimurile politice nu îi sunt indiferente, pentru că Biserica s -a îngrijit întotdeauna de
bunăstarea societății omenești, astfel încât ea își îndeplinește misiunea spirituală în condițiile oferite
de modul de organizare a societății, din punct de ved ere social și politic.
În prezent , Bisericile ortodoxe locale, prin statutele lor de organizare și funcționare, afirmă
că în privința activităților ecleziastice ele sunt absolut independente față de oricare altă instituție.
Ecleziologia ortodoxă precizează că Biserica se manif estă în cadrul societății umane – organizată
într-o comunitate politică – și pentru aceasta locul Bisericii este întotdeauna în interiorul Statului.
Baza acestui tip de relaționare între Biserică și Stat este fund amentată pe învățătura ortodoxă
conform căreia Biserica este atât o realitate duhovnicească, hari că, cât și o realitate instituțională,
12 socială, iar omul – ca subiect al istoriei – aparține atât împărăției Cerurilor, cât și celei a Cezarului.
Acest tip de raport se desfășoară d oar între anumite limite și se fundamentează pe baza unor condiții
invocate în mod reciproc.
Așadar, modelul ortodox de relație între Biserică și Stat impune atât autonomia Bisericii
față de autoritatea politică, cât și o colaborare distinctă, în spirit d e respect reci proc, între cele două
instituții.
Modelul european . Statele moderne au recunoscut personalitatea juridică a Bisericilor
locale organizate între granițele lor, reglementându -le prin legi existența sub forma unor instituții
social -juridice cu caracter religios , numite culte . În decursul istoriei, relația Stat – subiecții vieții
religioase (Biserici, culte, comunități, asociații, fundații și organizații religioase) a fost una dintre
cele mai importante și disputate probleme în toate societățile, indiferent de specificul cultului
majoritar.
Datorită faptului că sistemele le gislative folosite în cadrul Uniunii Europene oscilează de la
o separație radicală (Franța) până la o identificare a proape totală între o anumită structură religioasă
și un stat (Grecia, Anglia), juriștii europeni, specializați în drept ecleziast ic, au încercat să realizeze
diferite clasificări, ținând cont în primul rând de g radul de colaborare dintre Stat și structurile
religioase. Astfel, cei mai cunoscuți special iști în domeniu afirmă că relațiile dintre Stat și
structurile religioase se pot c lasifica în 3 tipuri de sisteme: sistemul de strânsă colaborare , sistemul
de neutralitate și sistemul de separație totală .
Se pune problema: care stat asigură mai multă libertate religioasă, cel laic sau cel religios?
În Uniunea Europeană nu există un model comun pentru a defini relațiile dintre Stat și
diferitele structuri religioase prezente pe teritoriul acestuia; și, mai mult, Uniunea Europeană nici nu
își propune să impună un anumit model , ci lasă fiecărui stat membru libertatea de a -și crea propria
legislație, în con formitate cu tradiția proprie și cu realitățile sale actuale.
Prevederile constituțiilor moderne și contemporane referitoare la viața religioasă au fost
stabilite în funcție de principiile democrației și de drepturile re ligioase ale omului. Pe măsura
evoluției vieții democratice, a creării cadrului organizatoric pentru participarea la viața social –
politică a n oi grupuri și categorii sociale, constituțiile și alte acte normative au reflectat într -o
manieră nouă drepturile și obligațiile autor ităților bisericești, precum și drepturil e și libertățile
credincioșilor .
Se mai impune remarcat faptul că în fiecare țară prevederile constituționale referitoare la
viața religioasă sunt rezultatul experienț ei istorice, al s tructurii confesionale a populației, al aplicării
în practică a celui mai nou drept fundamental al omul ui, respectiv libertatea de conștiință, ceea ce
înseamnă că fiecare individ poate să fie credincios, in diferent, liber cugetător sau ateu, judecă torul
suvera n fiin d numai propria lui voință. În acest sens menționăm că în toate constituțiile democr atice
13 nu există niciun articol care să interzică vreuna din f ormele de manifestare a libertăț ii de conștiință,
la fel cum nu există prevederi care să -i blameze pe cei care sunt indiferenți sau se delimitează critic
de credinț ele religi oase. Cu alte cuvinte, constituțiile moderne s -au condus după pricipiul că
garantarea dreptului fundamental al omul ui de a avea o credință religioasă nu trebuie să ducă la
anularea altui drept fundamental al omului, respectiv acela de a gândi liber, fără a accepta nici un fel
de tutelare, ghidare sau condiționare din partea vreunei forț e divine.
Forurile Constituț ionale au fost preocupate de crearea cadrului ne cesar pentru manifestarea
liberă a tuturor cultelor, indiferent că sunt mai mult sau mai puțin legate de istoria și tradiț iile
poporului respectiv, de numărul credincioș ilor, de culoarea confesiunii, etc. Aceasta a fost marea
inovație constituțională în perioada modernă , asigurarea dreptur ilor egale pentru toate cultel e, fapt
ce a dus la sfârș itul epocii bisericilor oficiale și a recunoașterii legalităț ii numa i a unei singure sau a
unui numă r redus de biserici.
CAPITOLUL II
EVOLUȚIA STATULUI ȘI DREPTULUI ROMÂ NESC
(SAU DE LA DREPTUL BISERIC ESC LA CEL LAIC)
Legile de stat fiind pro dusul firesc al procesului istoric de dezvoltare a vieții, nu pot fi
înțelese fără o cunoaștere obiectivă a situațiilor și împrejurărilor în care au fost emise. În înțelegerea
și aprecierea acestor legi și a impactului lor în viața Bisericii, în capitolul al II -lea se face o scurtă
incursiune în istorie, pentru a pătrunde mai adânc în taina începuturilor organizării, pe temeiuri de
drept, atât a Bisericii Ortodoxe Române, cât și a vieții noastre de Stat.
Problema începuturilor d reptului în țara noastră , a originii lui, constituie o preocupare
veche și statornică a istori cilor, a juriștilor, a canoniștilor și a teologilor , cercetători ai trecutului
nostru istoric. Astfel, originea istorică a dreptului scr is la români poate fi dezlegată numai studiind
în mod științific proce sele de formare ș i dezvoltare aparte, dar în strâ nsă legătură, a formațiuni lor
statale românești și a Bisericii Ortodoxe Române.
Cât privește raporturile dintre Biserica Ortodoxă Română și formați unile statale românești
și dintre legislațiile lor, pe acestea le vom putea înțelege în mod real numai în cadrul larg de
dezvoltare al comunității social -politice bizantino -slave și al Bisericii Ortodoxe. În afara acest ui
cadru larg nu put em înțelege natura și rațiunea raporturilor reale ce au existat între Biserică și Stat,
precum și între legile bis ericești și cele de stat , pe pămâ ntul patriei noastre , de-a lungul istoriei.
Prin intermediul Dreptului bisericesc, care era un drept nomoca nonic, poporul nostru a
cunoscut și parte din legislația civilă a Statului bizantin , aflat în simbio ză cu Biserica Ortodoxă. T ot
14 prin Biseri că, Statele feudale româ nești – și ele în simbioză cu Biserica – își însușesc dreptul
bizantin prin îm prumutare, a daptare și asimilare, ca ceva ce corespundea stadiului lor de dez voltare
social -politică.
Legea scrisă apare în istoria bisericească și de stat a poporului nostru ca o necesitate impusă
de condițiile dezvoltării lui social -politice și bisericești. Această necesitate a fost satisfăcută în
primul râ nd prin asimilarea unei legis lații în limba greacă și slavă iar începând din sec. XVII, prin
întocmirea de pravile românești în limba vie a poporului român, limba română.
Prin Dreptul Bisericii, asimilat și de Stat, s-au deschis larg Statului românesc și poporului
român porțile spre cultura bizantină. Dreptul Bisericii era scris și unitar, iar prin asimilarea lui a
contribuit la dezvoltarea unitară a poporului nostru și la formarea unitară a conștiinței sa le
naționale.
Acest capitol vine în apărarea intereselor și drepturilor na ționale și bisericești ale românilor
și constituie o replică dată celor ce agită probleme prin care lovesc în interesele și drepturile
poporului român și ale Bisericii Ortodoxe Român e.
Cum e și firesc, s-a impus cerceta rea cadrul ui istoric, social -politic și religios în care s-a
format poporul nostru și în care a trăit veacuri de -a rândul, pentru a se scoate în evidență importanța
dreptului și evoluția legilor de -a lungul timpului .
CAPITOLU L III
LEGILE BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
ÎN PERIOADA CONTEMPORANĂ
În acest capitol al lucrării ne propunem să prezentăm legile bisericești . Acestea sunt de mai
multe feluri, și anume : canoane , legi organice , legi sinodale , legi de organizare , statute ,
regulamente , hotărâ ri sau decizii sinodale , hotărâ ri sau decizii episcopale , circulare și ordine .
Fiecare dintre acestea, oricum s -ar numi, are putere de lege în Bise rică. Ordinea în care le –
am enumerat este ordinea apariției lor istorice, ca și aceea ierarhică a puterii și a importanței lor.
Canoanele . Cele mai vechi și ma i importante legi bisericești su nt canoanele. E le se împart
în patru categorii : canoanele apostolice, ale si noadelor ecumenice, ale sinoadelor particulare și ale
Sfinților Părinți. Canoanele formează împreună un corp sau un cod, codul canonic al Bisericii, legea
ei fundamentală sau Constituția întregii Biserici Ortodoxe. Orice legiuire bisericească trebuie să fie
în conformitate cu ca noanele , în caz contrar ea este anticanonică și se abrogă sau nu se aplică.
15 Conformitatea cu canoan ele se numește canonicitate. Stâ nd pe teme lia canoanelor, Biserica
stă în canonicitate. În general , canonicitatea are în Biserică în țelesul și rostul pe care îl are în Stat
constituționalitatea .
Toate legiuiri le bisericești trebuie să stea necondiționat pe temeliile canonicității, după cum
însăși Biserica stă consecvent în canonicitate.
Statutele . Statu tele bisericești su nt legiuiri alcătuite exclusiv de Biserică și acceptate sau
aprobate de Stat, așa cum su nt și statutele altor organizații autonome în Stat, fie de natură religioasă
(cultele), f ie de natură laică (sindicatele , etc).
Biserica noastră a elaborat primul Statu t în anul 1949, adoptat de Sf. Sinod încă din 1948 și
aprobat de Prezidiul Marii Adunări Nați onale al Republicii Populare Româ ne, prin Decretul nr. 233
din 23 februarie 1949. El se numea «Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe
Româ ne».
Schimbarea de regim politic din România, dup ă decembrie 1989, și reorientarea ț ării
noastre c ătre Uniunea European ă, prin aspirații democratice și libert ăți depline, au oferit Bisericii
noastre posibilitatea ca, începând cu anul 1990, să aduc ă peste 1 00 de amendamente la Statutul
pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Româ ne din anul 1948. Aceste amendamente
vizau: afirmarea libert ății de credinț ă și a autonomiei bisericești, redefinirea raporturilor dintre
Biseric ă și Stat, eliminarea prevederilor cu caracter restrictiv, care îngr ădeau lucrarea
bisericeasc ă în domeniul liturgic, f ără acces pastoral -misionar în instituțiile publice și f ără dreptul
de a desf ășura activit ăți sociale . În acest context, dinamismul și com plexitatea vieții și misiunii
Bisericii Ortodoxe Române au impus în ultimii ani o acțiune sistematic ă și coordonat ă de corelare a
legislației proprii bisericești cu legislația de stat, în conformitate cu Sfintele Canoane, cu Tradiția
ortodox ă și păstrând u nitatea dogmatic ă, liturgic ă și canonic ă în comuniune cu Biserica Ortodox ă
Universal ă.
Procesul de elaborare a unui nou Statut pentru organizarea și funcționarea Bisericii
Ortodoxe Române (205 articole) a fost abordat de Sfântul Sinod cu multă responsabilitate, ținând
seama de necesitatea păstrării unității ortodoxe universale în plan dogmatic, liturgic și canonic, dar
și de cerințele pastorale și social -misionare ale Bisericii Ortodoxe Române de azi.
În temeiul Legii nr. 489/ 2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, la
solicitarea Patriarhului, Guvernul României, prin Hotărâ rea nr. 53 din 16 ianuarie 2008, a
recunoscut Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortod oxe Române , care a fost
publi cat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 50 , din 22 ianuarie 2008.
Regulamentele . Formează a treia categorie de le giuiri a le Bisericii noastre. Prin natura lor,
ele conțin doar norme pentru aplicarea principiilor și prevederilor înscrise în Statut.
16 Hotărârile sau deciziile sinodale . Reprezintă a patra categorie de măsuri cu caracter
normativ, deci cu putere de lege în Biserica noastră. Alături de ele mai trebuie amintite și hotărâ rile
sau deciziile altor autorități centrale, sau ale chiriarhilor, precum și circulare le și ordinele.
Hotărârile acestea su nt numeroase și se referă, în funcție de competența au torității care le
emite, fie la probleme dogmatice, de ritual sau de disci plină, fie la interpretarea și aplicarea
canoanelor, a textelor din Statut și din regulamente (cu mențiunea că textele din Statut și din regu –
lamente pot fi nu numai interpretate, ci și completate, modificate sau abrogate ).
Prin legiui rile bisericești în v igoare, începând cu Statutul și sfârșind cu dife ritele hotărâ ri
ale autorității biseri cești, Biserica Ortodoxă Română este organizată și condusă în mod unitar,
ținându-se seama în mod corespunzător de importanța și de r aportul în care se află diver sele un ități,
instituții și activități bisericești. Toate acestea formează corpul legiuirilor în vig oare ale Bisericii
Ortodoxe Române, ce exprimă atâ t fondul comun canonic al orga nizării și fu ncționării Bisericii
noastre, câ t și specificul sau particularitățile ei, ca B iserică Autocefală Ortodoxă Româ nă.
Din an aliza cuprinsului lor general, precum și din analiz a principiilor de bază și a normelor
lor concrete , rezultă că legiuirile în vig oare ale Bisericii Ortodoxe Româ ne înscriu întreaga lucrare
și organizare a Bisericii pe linia principiilor canonice relevate . Întreaga legislație actuală a Bisericii
Ortodoxe Române exprimă o orientare deplin canonică și în concordanță cu cea mai autentică
tradiție ortodoxă.
Prin observarea și aplicarea cât mai fidelă a râ nduieli lor canonice ale Bisericii Ecumenice
în cuprinsul său, Biserica noastră păstrează unitatea sa canonică cu întreaga Ortodoxie și contribuie
la întărirea acestei unități, iar păstrarea și întărirea unității canonice în Ortodoxie constituie un
important mijlo c de întărire a unității bisericești . Din unitatea Bisericii și din unitatea ei canonică
decurge pen tru toate Bisericile autocefale obligația ca toate legiuirile emise să se mențină în cadrul
canonicității, ca într -un cadru constituțional , cu caracter inte rbisericesc sau interortodox. Acest
lucru însea mnă că într -o Biserică sau alta nu pot fi adoptate alte norme legale decât acelea care se
pot întemeia , fie pe vreun principiu canonic , fie pe textul canoanelor.
De aici se observă că față de canonicitate și, mai precis, față de canoane, o rice altă lege
bisericească (inclusiv orice statut ), reprezintă un normativ secund (după modelul raportului dintre
legi și Constituție ). Obliga tivitatea cu caracter constituțional a canoanelor și a principiilor canonice
pentru organizarea și conducerea oricărei unități bisericești, fie ea auto cefală, fie o unitate mai mică
în cadrul unei Biserici autocefale, este prevăzută în mod expres de te xtul canoanelor .
Numai pe fondul comun al canoanelor, în spațiul canonicității sau a l constituționalității
bisericești, este posibilă apariția sau adoptarea unor norme de drept particular în cadrul Bisericilor
autocefale. De fapt , există foarte multe râ nduieli sau norme legale bisericești, emise în funcție de
nevoile fiecărei Biserici, în împre jurări și timpuri deosebite. Tocmai datorită împrejurărilor în care
17 și-a desfășurat activitatea fiecare Biserică, râ nduielile cuprinse în legiurile pro prii ale fiecăreia
diferă în multe privințe, și prin aceasta ele dau principiilor fundamen tale d e orga nizare și conducere
a Bisericii o exp resie mai largă sau mai restrâ nsă.
CAPITOLUL IV
LEGILE DE STAT ȘI IMPACTUL LOR ÎN VIAȚA BISERICII.
ANALIZĂ ISTORICĂ ȘI JURIDICĂ (1859 – 2013)
Totalitatea actelor normative alcătuiesc legislația unei țări și sistemul legislativ al acesteia,
sistem ce permite schimbări și readaptări la condițiile sociale în permanentă schimbare.
Concepția modernă asupra sistemului legislativ acordă o întâietate deosebită legii , care
include și alte norme ale leg islației de stat: legi adoptate de parlament, decrete emise de președinte,
hotărâri și ordonanțe emise de guvern, ordine emise de ministere, hotărâri emise de co nsiliile locale,
ordine emise de prefect, dispoziții emise de pri mari.
Între aceste tipuri de acte normative există o întâietate ierarhică. Supremația o deține legea
adoptată de Parlament după o anumită procedură, fie în camere separate, fie în camere reunite, fie în
plen. În actualul sistem legislativ românesc, le gea nu poate emana decât de la P arlament,
reglementând cele mai importante relații sociale, sub forma a trei tipuri de legi: legi constituționale,
legi organice și legi ordinare. Toate celelalte acte normative sunt emise de autoritățile respective în
conformit ate cu legea.
Cea mai importantă lege dintr -un stat este Constituția. Fiind legea fundamentală a statului,
Constitu ția va consacra în anumite forme și modalități juridice, ideile politice și modalităț ile d e
organizare pe care le reflectă sistemul politic respectiv.
În orice societate democratică, Constituția stabilește principiile de bază ale relațiilor Stat –
Biserică.
În capitolul al IV -lea este prezentată modalitatea în care Statul legiferează și reglementează
activitatea Bisericii . Subiectul este de o mare amploare, implicând și abord ări ale legislației de stat
cu privire la Biserică , anterioare anului 1900 (mai exact începând cu primele legi emise după unirea
Principatelor Române – 1859), necesare pentru în țelegerea evolu ției legisl ative până în prezent.
*
Legile Principatelor Unite . Unirea Principatelor, real izată prin dubla alegerea a lui
Alexandru Ioan Cuza a fost urmată de realizarea unui program de reforme democratice. Pentru
înfăptuirea acestora, Alexandru Ioan Cuza și colaboratorii săi, în frunte cu Mihail Kogălniceanu, au
18 procedat mai întâ i la organiza rea statului într -o formă care să asigure o autentică unitate politică a
națiunii și cadrul iniț ierii reformelor democratice.
Legile bis ericești ale lui A.I. Cuza su nt, în general, un câștig pentru Biserica din țara
noastră.
Legile din perioada 1918 – 1945. Actul memorabil de la 1 decembrie 1918, care consfințea
unirea Transilvaniei cu România, a deschis o nouă etapă în viața statului na țional, în dezvoltarea sa
social -economică, în creația culturală și schimbul internațional de valori materiale și spirituale.
După realizarea Marii Uniri, în România au urmat o serie de acțiuni fundamentale pentru
consolidarea unității în toate planurile, cu prioritate în cel administrativ și legislativ. Numai astfel se
putea guverna eficient și în folosul țării. Actul reîntregirii a adus, îns ă, în plan social, o problem ă
deosebit de complexă și anume cea religioasă. Reunirea celor patru provincii româneșt i a determinat
înfăptuirea, în primul rând , a omogenizării instituționale statale. În acest context, una dintre
problemele de importanță majoră pentru evoluția societății românești și a statului național reîntregit
o constituia reglementarea regimului cult elor religioase din România .
Statul român trebuia să -și clarifice raporturile sale cu acele culte minoritare din provinciile
românești realipite (Bucovina, Basarabia, Banat și Transilvania), inexistente în Vechiul Regat și
care funcționau în România în vir tutea legislațiilor din statele în care fuseseră încorporate înainte de
anul 1918. Se impunea cu necesitate adoptarea unei legi speciale care să reglementeze regimul
general al cultelor religioase din țară, cerință stipulată , de altfel, și în Constituția d in anul 1923 (art.
22).
Reglementarea relațiilor Statului cu Biserica a fost realizată succesiv, într -o anumită ordine
de priorități. Mai întâi au fost promulgate, la 6 mai 1925, Legea și Statutul de organizare a Bisericii
Ortodoxe Române , prin care se rec unoștea că Biserica Ortodoxă Română este dominantă în statul
român.
În România interbelică existau următoarele culte minoritare cu caracter istoric: cultul
român greco -catolic (unit), cultul catolic (de rit latin, grec și armean) cultul reformat (calvin), cultul
evanghelic -luteran, cultul unitarian, cu ltul mozaic și cultul mahomedan . În virtutea acestei realități
existente după realizarea României Întregite , între anii 1926 -1928, guvernul român a căutat să
reglementeze legislativ regimul cultelor minoritar e din România , în spiritul principiilor de
suveranitate și de edificare a societății democratice, bine precizate în Constituția României din anul
1923.
În perioada 1918 -1945 s-a realizat un ansamblu de măsuri legislative care vizau organizare a
și funcționarea instituțiilor de cult , prin racordarea tuturor la principiile de drept și de viață ale
19 statului român modern, unitar și creștin, cu respectarea drepturilor omului, indiferent de etnie și
credința sa.
Legile din perioada regimului comunist 194 5 – 1989 . Extinderea sferei de influență a
Uniunii Sovietice spre sud -estul Europei nu putea ocoli segmentul deosebit de important al
Bisericii . După anul 1944, Biserica a fost înlăturată treptat din viața statului. Pentru aceasta a fost
alcătuit un întreg ansamblu legislativ care să servească interesele conducerii PCR în domeniul
relațiilor dintre stat și culte.
Studierea raporturilor dintre Biserică și Stat în perioada postbelică și a dimensiunilor
represiunii îndreptate împotriva clerului , este o întreprindere dificilă, având în vedere numeroasele
obstacole cu care se confruntă cercetătorul în tentativa de a ajunge la documentele relevante. Pentru
a surprinde cadrul în care au evoluat Bisericile din România după 1945 , este aproape obligator ie
analiza izvoarelor edite, mai ales a principalelor acte normative care au reglementat organizarea și
funcționarea cultelor religioase. Multe din abuzurile îndreptate împotriva Bisericii au avut o bază
legală, facilitat ă în urma schimbării legilor adopta te în perioada interbelică.
Anul 1948 a fost anul marilor reforme comuniste, cu consecințe grave pentru Biserică: în
aprilie a fost adoptată noua Constituție , copi ată după cea sovietică din 1936; în 3 august a fost
adoptată noua lege a învățământului , prin care erau naționalizate toate școlile confesionale și cele
particulare; a fost eliminat învățământul religios din școli, s -au interzis slujbele în spitale, azile și
cazărmi; au fost suprimate periodicele bisericești ale eparhiilor; au fost desființate: Fa cultatea de
Teologie din Suceava (fostă la Cernăuți), patru Academii teologice din Ardeal și Banat, precum și
seminariile teologice ale eparhiilor din Muntenia și Moldova; s -a oprit catehizarea tineretului, iar la
4 august a intrat în vigoare noua Lege a c ultelor , care impunea un regim restrictiv tuturor
confesiunilor din țară. Legii cultelor i se adăuga în aceeași lună Decretul lege nr. 176 , prin care
statul confisca bunurile bisericești ale mănăstirilor și ordinelor monahale, care fuseseră destinate
întreținerii și funcționării instituțiilor de învățământ confesional. Legea Cultelor a fost completată
de Decretul nr. 178 pentru organizar ea Ministerului Cultelor, emis tot la 4 august 1948.
La 19 -20 octombrie 1949, Sfâ ntul Sinod a votat Statutul pentru organizarea Bisericii
Ortodoxe Române (care avea la bază principiile Statutului Organic al lui Andrei Ș aguna) , aprobat
de Ministerul Cultelor. Se prevedea participarea laicilor la c onducerea Bisericii, în Adunările și
Consiliile parohiale, Adunările și Con siliile eparhiale și Adunarea Națională Bisericească (pentru
întreaga Patriarhie), în proporția cunoscută: 1/3 clerici ș i 2/3 mireni.
Pentru credincioșii ortodocși români care tră iau peste hotare s -au or ganizat: Arhiepiscopia
Misionară Ortodoxă Română din Statele Unite și Canada, cu sediul la Detroit și Arhiepiscopia
Misionară Ortodoxă Română pentru Europa Centrală și Occidentală , cu sediul la Paris . Vechea
20 Episcopie din America, î nființată în 1934 (devenită î ntre timp Arhiepiscopie) n -a mai păstrat
legătur ile cu țara ș i cu Patriarhia.
De menționat faptul că s ituația libertății religioase în Statele socialiste ale Europei, în
perioada anilor 1945 -1989, a constituit obiect de studiu și cercetare și pentru juriștii din Europa de
vest. Dar, din nefericire, ei n u au cunoscut întotdeauna adevărata realitate politică din țările
respective, și nici modul de aplicare a legislației și faptul că «ateismul marxist » a dobândit în aceste
țări o adevărată «dimensiune religioasă », iar marxismul a devenit pentru mulți o «antireligie », de
unde și transferul unei imagini deformate și incorecte, creată și difuzată chiar de oamenii regimului,
care s -au servit până și de juriști , pentru propaganda ei în lumea apuseană.
Reglementări prin legi de Stat cu privire la Biserică 1989 – 2013 . În România, după
căderea comunismului, are loc un proces de elaborare a unui sistem politic, juridic ș i admin istrativ
de asigurare a libertății religioase și de amendare a celui exist ent, de elaborare a unor concepții laice
și eclesiastice privind domeniul religios.
După revoluț ia din decembrie 1989 , din inițiativa cultelor, a credincioșilor, a instituțiilor de
stat și a unor partide politice , s-au elaborat mo duri de gândire, s -au instituit în mod spontan dar și
deliberat practici care au asigurat un demaraj promițător al libertății religioase.
Astfel, guvernele, parlamentele, toate ins tituțiile democr atice ale sist emului politic
românesc în curs de constituire au acț ionat pentru instituirea cadrului juridic necesar garantării
libertăț ii religioase, pe ntru crearea premiselor instituționale necesare fiecărui cetățean, pentru a -și
putea pra ctica, în public sau în privat, credinț ele sau pr acticile religioase pe care le împărtășeș te.
Cele trei puteri ale statului român au dat dovadă de interese și preocupări comune, de dorinț a de a
colabora pentru asigurarea libertăț ii religioase.
O serie de acte normative detaliază condițiile în care pot fi exercitate drepturile religioase.
Dintre acestea, cea mai importantă este Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul
general al cultelor . De asemenea, s -au adoptat mai multe hotărâri de Guvern care înlătură o serie de
obstacole din calea exercitării libertății religioase.
Clericii, oamenii politici și oamenii de cultură din România au desfășurat dezbateri largi
despre setul de drepturi religioase pe care trebuie să -l garanteze statul român cultelor și asociațiilor
religioase. Este de subliniat că prevederile Constituției, a le altor acte normative și practica politică
și administrativă în domeniul asigurării libertății religioase sunt conforme standardelor
internaționale.
Analiza actelor normative a doptate până acum de Parlament și de guverne, cât și a
măsurilor administrativ e luate de Secretariatul de Stat pentru Culte și de alte organisme ale
administrației publice cu atribuți i în domeniul vieții religioase ne permit să relevăm că, din punct de
vedere juridic și administrativ, autoritățile publice românești și -au propus, și de cele mai multe ori
21 au reușit să acorde drepturi și libertăți religioase la nivelul standardelor O.N.U. și ale țărilor
democratice.
Crearea în România a cadrului juridic, politic și administrativ necesar acordării unor largi
drepturi și libertăți religio ase este un proces care nu se poate încheia în câțiva ani și mai ales în
condițiile nefavorabile ale tranziției economice, sociale și politice. Dar important este că forțele
politice guvernamentale au o atitudine favorabilă față de religie și creștinism, c ă sunt neutre din
punct de vedere confesional și că sunt dispuse să întreprindă toate demersurile pentru acordarea
unor drepturi și libertăți religioase. În aceste condiții , este clar că în anii care au trecut s -au făcut
pași importanți pe linia gara ntării libertății religioase și mai ales este sigur că s -au creat premisele
pentru a face în viitor toți pașii necesari pentru consolidarea acestui proces.
CONCLUZII
Suntem astăzi martorii unei dinamici spectaculoase a relațiilor sociale interne și
internațion ale. Trăim într -o lume a marilor prefaceri care ne arată atât aspectele ei pozitive, cât și pe
cele negative. Individul, ca și statul, este obligat să participe activ la aceste transformări în scopul
realizării unei adaptări corespunzătoare evoluției fireș ti a societății. Legea și implicit juriștii,
teologii, oamenii politici, sunt printre aceia care își pot aduce aportul pozitiv, benefic, la realizarea
unei armonii între finalitatea normelor juridice și dezvoltarea societății, gândirii, culturii și
civilizației. Funcțiile statului în societățile democratice au căpătat noi vale nțe, acordându -se o
atenție sporită celei sociale, care contribuie la dezvoltarea societății în ansamblul său, dar în egală
măsură contribuie la satisfacerea nevoilor individului.
În studiul de față am încercat să aprofundăm relația dintre Stat și Biserică , precum și
impactul legislației naționale asupra bunei desfășu rări a vieții religioase. Tematica aleasă poate
preocupa deopotrivă atât pe teologi, pe juriști, cât și pe orice creștin , pentru a nu deveni vulnerabili
în fața a celora care , în mod voit sau n u, le încalcă anumite drepturi, știut fiind faptul că, în plan
ideatic, ființa umană are anumite drepturi fundamentale, care nu pot fi ignorate. Toate aceste
drepturi trebuie să se regăsească reglementate în legislația națională. În acest scop, am găsit de
cuviință să contribuim efectiv la clarifica rea unor aspecte sensibile din punct de vedere istorico-
juridic, realizâ nd o analiză amplă a principalelor legi de Stat, care determină azi în mod esențial
cuprinsul juridic laic al tradiției nomocanonice a Bise ricii noastre . Sub aspectul ei văzut, de
instituție umană, Biserica creștină a avut și are nevoie, p entru îndeplinirea misiunii ei în lume , de
norme juridice. De aceea mijloacele pe care Biserica le are pentru realizarea scopului său, se supun
în parte formelor de drept.
22 Încă din primul capitol am urmărit să evidențiem evoluția raporturilor dintre Stat și
Biserică, de -a lungul vremii. Pornind de la întinderea istorică și existența pe plan european, am
prezenta t relația dintre Biserică și Stat, reliefând legislația romano -bizantină privind Biserica, adică
legislația care a stat la baza principalelor norme de drept care au reglementat relațiile Bisericii cu
Statul, mu lte dintre ele pă strându -și valoarea și fi ind actuale până în ziua de azi.
S-a putut vedea astfel că Biserica întreține raporturi de colaborare și înțe legere cu
autoritățile Statului. Normalizarea relațiilor Biserică -Stat nu trebuie să apară ca o concesie a puterii
politice ci ca o dorință de colabora re spre binele omului care nu suportă diviziunea între cetățean și
creștin. Ceea ce poate da profunzime și coerență pe termen lung atitudinii Bisericii în relația cu
Statul și cu societatea civilă este elaborarea unei teologii, pe cât de fidelă criteriilor sale tradiționale,
pe atât de receptivă la problemele cu care se confruntă societatea din zilele noastre. Eficiența
deciziilor instituției eclesiale și eficiența misiunii ierarhilor și preoților, depind de acurarețea
manierei teologice în care sunt abordate principalele elemente socio -politice ale contextului actual .
În cel de -al doilea capitol am realizat o scurtă incursiune în istoria statului și dreptului
românesc pentru a scoate în evidență trecerea de la dreptul bisericesc la cel laic.
Pravilele au fost cele dintâi nomocanoane, care, deși erau inspirate din legil e romano –
bizantine, erau adaptate condițiilor sociale și de viață ale românilor. În pravilele românești dreptul
canonic coabita cu dreptul laic, existând un paralelism între instanțele de judecată ale statului și cele
religioase, între sancțiunile laice și pedepsele spirituale. Biserica avea prin reprezentanții ei un rol
important în împărțirea dreptății , mai ales în domeniul dreptului civil și al familiei.
În epoca fanariotă au apărut primele coduri de legi, care sistematizau normele juridice de
până atunc i și, cu toate că erau influențate de principiile juridice ale timpului, acordau o importanță
deosebită vieții religioase, recunoscând totodată rolul Bisericii în viața statului. Punctul culminant al
legiferării statului în domeniul bisericesc a fost atins în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza,
când statul intervine în mod brutal dar eficient în viața Bisericii. Sub influență occidentală, Cuza a
reformat tot sistemul juridic românesc, laicizându -l. Dacă prin legile anterioare se încerca o
separare între normele canonice și cele laice, prin apariția Statului Român și reformarea totală a
sistemului legislativ după modelul occidental, apar primele coliziuni între normele de drept canonic
și cel e de drept civil și dreptul familiei.
Ultimele două capitole con țin o evaluare istorico -juridică a legislației bisericești și a celei
de stat cu privire la Biserică, cuprinzând principalele acte normative adoptate din anul 1859 până în
prezent.
Începând cu unirea Principatelor române , s-a asistat la o evoluție și metamorfoză continuă a
reflectării vieții religioase în plan juridic, cu alte cuvinte s -a lucrat neîntrerupt la elaborarea unor noi
principii și norme juridice care au modelat și direcționat organizarea și activitatea Bisericii .
23 După anul 1948, odată cu instaurarea regimului comunist în România, a cărui regim a
impus timp de decenii o strictă li mitare a activității B isericii atât pe teren practic, cât și teoretic,
Biserica a fost exclusă din instituții le publice de care era legată tradițional – școala, sp italele,
penitenciarele, armata .
După căderea comunismului, Biserica este reintegrată în viața publică , conform noilor
prevederi constituționale. În perioada care a urmat, în țara noastră a avut loc o mar e desfășurare de
energii și inițiative pe planul revigorării acțiunii bisericești și religioase și s-au desfășurat ample
dezbateri referitoare la relațiile dintre Stat și Biserică și la modul în care drepturile și libertățile
religioase trebuie garantate ș i ocrotite .. Autoritățile publice au acționat pentru crearea cadrului
juridic și politic necesar constituirii unor noi relații Stat -Biserică, bazate pe respectarea misiunii
specifice și a demnității fiecărei instituții și pe creșterea responsabilității în vederea colaborării
pentru promovarea binelui comun și a intereselor generale ale societății.
Privind dintr -o perspectivă administrativ -politică, guvernele care s -au succedat la
conducerea țării au pus fiecare un mare accent pe libertățile democratice de care se bucură cetățenii,
însă Biserica este cea care dă o direcție morală acestei libertăți. Acolo unde Statul nu rezolvă
problemele cele mai personale, Biserica reușește să ofere cetățenilor un ideal, un model .
Sistemul politic românesc se bazează pe principiul sepa rării bisericilor față de stat; î n acest
sens, Constituția prevede: „ Cultele religioase sunt autonome față de stat și se bucură de sprijinul
acestuia …” (art. 29, alin. 5).
Cultele și asociaț iile religioase au drep tul de a se manifesta fără nici o interdicție în rândul
credincioșilor lor, Statul Român recunoscând și respectând libertatea și autonomia acestora.
S-au întreprins o serie de măsuri legislative și administrative pentru a asigura o d eplină și
reală egalitate a cultelor în fața legii, ca și condițiile necesare pentru eliminarea manifestărilor de
inegalitate sau intoleranță religioasă sau confesională.
De asemenea, au fost adoptate și alte măsuri menite să înlăture abuzurile suferite de
Biserică în timpul regimului comunist. Biserica Greco -Catolică a fost din nou recunoscută legal. A
fost permisă activitatea altor grupări religioase interzise în timpul comunismului, s -a admis
constituirea unor noi organizații religioase, înființate în ge neral de misionari străini. În felul acesta
tabloul confesional al României de astăzi s -a îmbogățit considerabil.
Ansamblul măsurilor întreprinse a constituit fundamentul Legii nr. 489/2006 privind
libertatea religioasă și regimul general al cultelor , elab orată cu aportul reprezentanților tuturor
cultelor religioase din Româ nia. La redactarea acestei legi s-a ținut cont de prevederile Constituției
României (2003) , ca și ale convențiilor internaționale ratificate de țara noastră în domeniul
drepturilor omului, asigurând și garantând libertatea religioasă tuturor cetățenilor români, fără
distincție de naționalitate, rasă, sex, apartenen ță religioasă sau confesională.
24 Pe baza prevederilor art. 29 din Constituția României, referitoare la sprijinirea de cătr e Stat
a cultelor religioase, au fost adoptate o serie de acte normative (legi, ordonanțe de urgență, hotărâri
ale Guvernului României) pentru acordarea de facilități materiale din partea Statului Român tuturor
Cultelor Religioase care solicită acest sprij in, în următoarele domenii: construirea unor lăcașuri de
cult, conservarea și restaurarea celor mai importante construcții ecleziale care fac parte din
patrimoniul național ; repararea vechilor lăcașe de cult și asigurarea unei contribuții de la buget
pentr u cheltuielile de întreținere a unităților de cult , etc. .
Retrocedarea bunurilor confiscate de stat în perioada 1948 -1989 a făcut obiectul mai multor
acte normative: Recent, a fost adoptată o Lege cu privire la retrocedarea tuturor bunurilor
bisericești ca re au fost preluate de stat în perioada 1945 -1989 . Această lege se află în faza de
aplicare.
În învățământul public s -au introdus, din anul 1990, orele de educație moral -religioasă
pentru elevi (astǎzi, disciplina se numește religie ), ca obiect facultativ, opțional și obligatoriu.
S-a luat măsura acordării asistenței religioase în armata română, în spitale și așezămintele
de asistență socială. În acest sens, a fost emisă Legea clerului militar și a asistenței religioase în
armată , și s-a elaborat un Regulam ent de organizare și funcționare a acestui cler , precizându -se că
participarea militarilor la activitățile religioase este facultativă iar asistența religioasă va fi acordată
ținând cont de apartenența confesională a militarilor.
Pentru completarea bazei materiale a Bisericilor, Legea fondului funciar stipulează
atribuirea în proprietate a unei suprafețe de teren arabil de până la 10 hectare pentru fiecare parohie
și până la 50 hectare pentru mănăstiri și 100 hectare pentru centre diocezane, precum și până la 50
hectare de pădure.
Bisericile au buget propriu, realizat prin contribuția benevolă a credincioșilor și prin
vânzarea diverselor obiecte de cult, ca și prin subvenții financiare acordate de stat. Salariile
personalului cultelor sunt asigurate de stat la nivelul încadrării de bază și sunt completate din
venituri proprii.
O altă măsură întreprinsă de Stat pentru a ajuta cultele constă în exceptarea de la plata
impozitului pentru produsele și serviciile executate în unități le aparținând cultelor și care sunt
necesare desfășurării activității de cult.
De asemenea, s -au creat facilități pentru atribuirea de terenuri de către Stat pentru
construirea de noi biserici.
O atenție deosebită s -a acordat formării personalului clerical în școli teologice de nivel
mediu și universitar, care aparțin cultelor. Actualmente există 164 de școli teologice de nivel
superior, mediu și post -liceale. Acestea au fost integrate în sistemul de învățământ public,
25 beneficiind de aceleași drepturi ca și unitățile școlare publice , inclusiv salariul corpului didactic și
bursele elevilor și studenților.
Subliniem că repartizarea pe culte a subvențiilor se face nediscriminatoriu, pe baza deplinei
egalități a cultelor în fața legii, în funcție de cerințele re ale și de urgențele intervenite în
soluționarea cazurilor concrete. Subvențiile financiare sunt repartizate cultelor în mod proporțional
cu numărul credincioșilor acestora.
Tot în sprijinul cultelor religioase s -a emis reglementarea care stabilește dreptul de
exclusivitate în producerea de bunuri și obiecte necesare cultului. De asemenea statul a acordat
cultelor și unele facilități fiscale și vamale.
Cadrul legal creat, precum și sprijinul material acordat cultelor determină desfășurarea
firească, liberă a vieții religioase. Se poate astfel afirma că libertatea religioasă și de credință sunt pe
deplin asigurate și garantate în România.
În general, e laborarea le gislației în materie de religie și convingeri trebuie să aibă în vedere
următoarele valori: libert atea internă (forum internum) , libertatea externă (forum externum) ,
egalitatea și nediscriminarea, neutralitatea și imparțialitatea, caracterul non -coercitiv, toleranță și
respect, dreptul la asociere, dreptul la reparații efective pentru revendicări în do meniul religios.
În acest context, dezvoltarea unui drept civil religios competent este o mare necesitate
pentru țara noastr ă. Avem mare nevoie de legi sau regulamente care s ă asigure cadrul legal
corespunz ător manifest ării libere ș i auten tice a sentimentului religios, în general, ș i al vie țuirii
ortodoxe, î n special. Acest proces extrem de complex, trebuie s ă aibă în vedere, mai ales,
următoarele aspecte:
1. Valorificarea obiectivă și eficientă a tradiției noastre istorice . Această tradiție poate
furniza legiuitorului solu ții viabile ș i-l poate atenționa asupra elimin ării erorilor de drept produse î n
trecut. Tradi ția și continuitatea constituie valori ale oricărui sistem de drept din lume, cu atât mai
mult în România nu putem ignora atâ t tradi ția bizantin ă nomocanonic ă, dar nici orientarea
legisla ției româneș ti spre tradi ția vest -european ă.
2. Integrarea drept ului din România în context european . Sistemul de d rept din Româ nia
trebuie integra t contextului european, dar nu î n sensul unei uniformiz ări, ci î n sensul unei unități în
diversitate . Uniformizarea, de fapt, nici nu poate fi posibil ă, pentru c ă între țările Uniunii Europene
nu exist ă uniformitate. Europa este un spațiu al diversit ății coerente, nu un spațiu uniform sau al
unei diversit ăți divergente. Integrarea dreptului românesc în Europa trebuie s ă se realizeze în sensul
respect ării unor principii comune, a respect ării drepturilor fundamentale ale omului, a respect ării
democrației, dar și cu p ăstrarea specificului nostru.
3. Armonizarea d reptul ui de stat cu dreptul canonic ortodox . Aceast ă armonizare trebuie
înțeleas ă în sensul c ă filosofia dreptului româ nesc nu poate s ă impun ă sau s ă se suprapun ă principial
26 cu fundamentul teologic al dreptului canonic ortodox. Filosofia dreptului trebuie să fie una simpl ă,
orientată spre a crea contextul manifest ării dreptului canonic ortodox, și nicidecum să urmărească
impun erea unor principii care contravin doctrinei ortodoxe. Altfel , sistemul de drept poate ajunge în
conflict cu sistemul de drept canoni c, iar libertatea religioas ă poate fi afectat ă. Dreptul canonic
ortodox nu trebuie s ă fie, în niciun caz vulnerabil î n fața dreptului de stat. Aceast ă armonizare este
foarte important ă și foarte delicat ă în prezent și impune o preg ătire temeinic ă, atât juridică, cât și
teologic ă. Ea î nseamn ă redescoperirea vechii școli româneș ti de drept (din care dreptul canonic era
parte integrant ă), care a dat valoroș i specialiști. Eliminarea dreptului canonic din facult ățile de drept
din România, î n perioada comunist ă, a dus la o s ărăcire a preg ătirii juridice.
Reîncreștinarea lumii nu se va putea face fără o înduhovnicire a normelor de drept, care
reglementează domeniul religios. Dreptul și religia sunt sfere distincte și științe ale vieții omenești
dar ele există în interacțiune dialectică, întrepătrunse în permanență și îmbogățindu -se reciproc.
Etica creștină este îndreptată spre ceilalți și bazată pe dreptate și deși pune accent pe relația cu
Dumnezeu valorizează și relațiile sociale, căci prin aceasta din urmă se d esăvârșește prima.
Dacă privim comparativ implicațiile religiei și ale dreptului constatam că religia aduce
spirit în procesele și normele juridice, autoritatea de care acestea au nevoie pentru a obține ascultare
și respect. Religia acordă dreptului onesti tatea ei structurală, moralitatea interioară. Ea conferă
dreptului autoritate și legitimare prin inducerea respectului față de lege și structurile autorității, prin
crearea unei credințe în adevăr, dreptate, într -o dreptate care transcede utilitatea social ă, în cetățeni
și subiecții săi. Dreptul și religia sunt două mari sisteme de valori și credințe care se întrepătrund.
Religia este inextricabil integrată în fiecare aspect al v ieții. Niciun sistem de drept , care ignoră sau
depreciază acest rol crucial al religiei, nu poate fi respectat sau adoptat.
Lăsând libertate credinței, normele juridice trebuie să reglementeze modul în care credința
se manifestă în forme sociale, devine publică și intră în relații cu celelalte realități ale existenței
societății.
Statul român, pentru a -și realiza menirea actuală și viitoare, are nevoie de sprijinul și
colaborarea, în primul rând a Bisericii Ortodoxe Române, dar și a celorlalte Biserici, iar cultele,
pentru a -și îndeplini misiunea divină și umană, au nevoie de înțelege rea și de ajutorul Statului. În
acest sens, Biserica colaborează activ cu instituții ale administrației publice centrale: Ministerul
Muncii, Familiei și Protecției Sociale; Ministerul Sănătății și Ministerul Educației Naționale ,
Ministerul Tineretului și S portului.
Un parteneriat viabil și durabil între Stat și Biserică este o de o reală necesitate. Trebuie
redactate, promovate și adoptate acte protocolare între aceste instituții pentru toate domeniile de
interes, acoperite prin diferite documente normative adecvate și, nu în ultimul rând, de lege, pentru
că prin aceasta putem să vorbim de raporturi cu durabilitate instituțională.
27 Astăzi Biserica se concentrează asupra activității religioase și de ridicare a parametrilor
vieții morale dar, în același timp, împreună cu instituțiile statale și neguvernamentale, se preocupă
de satisfacerea tuturor trebuințelor și aspirațiilor omului contempo ran.1 Prin misiunea teologico –
socială asumată, Biserica are menirea de a oferi răspunsuri problemelor morale, dilemelor,
întrebărilor esențiale ale cetățenilor, dar și de a iniția modele și de a propune căi de urmat.
Științ a, tehnologia, informatica, fac p arte din dotările civilizației, dar ele nu pot î nlocui și
nici înlătura cultura, credinț ele, valorile spirituale. Cultura și religia î i per mit omului contemporan
să obțină un act de identitate, un pașaport cu ajutorul căruia poate călători în toate ță rile, prin toate
punctele nodale ale noii modernități. Religia a fost și trebuie să rămână fermentul indispensabil
culturii și civilizației omenirii. Valorile morale și spirituale esenț iale ale culturii europ ene au ca
fundament religia creștină, iar poporul rom ân, cu toate vicisitudinile ultimilor patru -cinci decenii,
le-a perpetuat și păstrat în cea mai mare măsură. Principiile morale izvorâ te din religie s unt
temeliile pe care se edifică binele obștesc. Suport al vieții morale și sociale, religia este atâ t
«auctoritas spiritualis », cât si «auctoritas civilis ». De aceea, nu putem vorbi de «homo
europpaeus » fără să facem apel la compo nenta sa spiritual creștină.
Viața spirituală nu trebuie redusă la rolu l uneia din multiplele manifestări ale
colectivităților, că ci Biserica nu este doar o instituție omenească oarecare, alături de școală, armată,
justiț ie, fisc, sistemul san itar, etc. Chiar și atunci când legile statului își îndeplinesc corespunzător
menirea în societate, morala religioasă ș i demersul educativ al b isericilor contribuie la prevenirea
producerii faptelor imorale, la întărirea moralității societății. Spațiul spiritual al vieții umane, relevat
omului și cultivat de către acesta din timpuri stră vechi, nu poate fi a nulat deoarece el este propriu și
insepa rabil calităț ii de om.
Biser ica este cea care are menirea să păstreze și să transmită aceste valori generațiilor
viitoare, dar pentru aceasta are nevoie de un cadru legal în conformitate cu misiunea sa. Cât privește
Biserica Ortodoxă Română , esențial este ca ea să devină conștientă de faptul că are resurse interne
(valorice, canonice, doctrinare, culturale și umane) care pot fi fructificate ș i la nivel social, politic,
administrativ sau civic .
Pe de altă parte, Statul are datoria să rezolve problemele soci ale, culturale, e conom ice și de
altă natură. In aceste probleme, religia și Biserica , au fost și rămân factori determinanți, care nu pot
fi neglijați fără a da naștere mai devreme sau mai târziu unor urmări imprevizibile, ca să nu spunem
devastatoare.
1 Subliniem importanța implicării BOR în efortul de a găsi soluții la problemele de muncă și dezvoltarea programelor de
asistență socială, prin semnarea unor protocoale: Protocolul de cooperare în domeniul incluziunii sociale , încheiat cu
Guvernul României, și Protocolul de cooperare privind parteneriatul în domeniul asistenței medicale și spirituale ,
încheiat cu Ministerul Sănătății Publice.
28 Conștiința religioasă crescândă se confruntă cu o schimbare de perspective nu numai în
România ci și la nivelul Comunității Europene. Spectrul larg al relațiilor juridico -religioase
privitoare la Bisericile de stat și laicitate, neutralitate și cooperare î și are originea în imensa
diversi tate din țările comunitare. Uni unea Europeană trebuie să includă religia în dimensiunea sa
instituțională. Dacă ignoră acest lucru, nu face decât să conteste aspectele esențiale ale vieții
cetățenilor ei.
Uniunea Europeană deține un rol important în realizarea libertății oamenilor. Puțină lume
mai exclude azi, din definiția Europei, tradiția creștină. Cu toate acestea, dimensiunea religioasă a
construcției europene pare mult rămasă în urmă față de dimensiunea economică, poli tică și social ă,
deși Bisericile și -au exprimat dorința de a fi printre protag oniștii acestui edificiu . Bisericile combat
ideea de laicitate a Uniunii Europene, acceptând -o însă pe cea de neutralitate și de respectare a
individualităților specifice, deoare ce Uniunea Europeană nu poate prelua pur și simplu unul din
sistemele religioase existente.
PROPUNERI
Finalizând cercetarea , am considerat util să formulăm câteva propuneri de c onsolidare a
relației Biserică – instituții publice . De asemenea , am considerat utilă și o propunere legislativă.
1. Implicarea Bisericii în accesarea de fonduri europene și naționale pentru proiecte
sociale. În conformitate cu date le statistice furnizate de EUROSTAT2, România se numără printre
țările cu cea mai mare rată a riscului de sărăcie din UE. În pl us, 32,2% dintre români suferă de
sărăcie severă (fa ță de media UE de 8,1%). În contextul înrăutățirii climatului economic național,
european și global din ultimii trei ani, datorat crizei economico -financiare, creșterea n ivelului de
absorbție a fondurilor europene și naționale de către Biserică, pentru proiecte de asistență socială , ar
avea desigur efecte benefice. Cadrul legislativ actual oferă posibilitatea finanțării proiectelor
amintite prin accesarea acestor fonduri – de la UE prin Programul Operațional Regional 2007 –
2013 (P.O.R. -REGIO ), iar la nivel național prin Ordonanța Guvernului nr. 82/2001 privind
stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unitățile de cult aparținând cultelor religioase
recunoscute din România .
Astfel, Biserica poate să acceseze fonduri prin P.O.R. -REGIO pentru proiecte care au ca
obiect reabilitarea/modernizarea/dezvoltarea și echiparea infrastructurii serviciilor sociale.3
Beneficiarii Programului sunt: autorități ale administrației p ublice locale în parteneriat cu furnizori
de servicii sociale de drept privat, acreditați în condițiile legii, printre care și unitățile de cult.
2 Eurostat este organismul Comisiei Europene care se ocupă cu statistica.
3 ***Axa prioritară 3 – Îmbunătățirea infra structurii sociale , Domeniul major de intervenție 3.2 .
29 Considerăm că punerea în practică a propunerii expuse mai sus ar putea contribui la sporirea
efectelor misiuni i umaniste a Bisericii, care își va face simțită și văzută prezența mai pregnant în
societate. Prin misiune umanistă ne referim la aprecierea și apărarea demnității și libertății omului,
grija față de cetățean și de valorile spirituale și materiale ale exi stenței sale.
2. Implicarea Bisericii în conservarea patrimoniului cultural național prin accesarea de
fonduri europene și naționale . În aceste cazuri unitățile de cult pot să acceseze fonduri prin același
P.O.R. -REGIO 2007 -20134 pentru proiecte care au c a obiect restaurarea și valorificarea durabilă a
patrimoniului cultural, precum și crearea/modernizarea infrastructurilor conexe, ținând cont de
faptul că cea mai mare parte a patrimoniului cultural național românesc o reprezintă patrimoniul
religios. În c adrul acestui domeniu major de intervenție se finanțează proiecte care au ca obiectiv
conservarea, restaurarea, consolidarea, reabilitarea și protejarea monumentelor istorice. Beneficiarii
Programului sunt: unități de cult care au în proprietate lăcașuri d e cult și imobile monumente
istorice.
Din punctul nostru de vedere, monumentele istorice reprezentate de biserici, mănăstiri, case
de rugăciune, cimitire, ce constituie bunuri valoroase ale patrimoniului cultural național (unele chiar
din patrimoniul univ ersal UNESCO) ar trebui să fructifice mai mult aceste fonduri. Astfel, prin
accesarea fondurilor europene în acest scop, Biserica poate veni în completarea contribuției
Statului, care garantează și asigură prin lege protejarea monumentelo r istorice .5
3. Suplimentarea finanțării Bisericii , în afara fondurilor alocate de la Bugetul de Stat, prin
identificarea și gestionarea unor surse/programe/activitați alternative generatoare de venituri sau
pe bază de parteneriate prin care să se găsească/identifice surs e de finanțare:
a. Încheierea de parteneriate cu agenții economici care sunt dispuși să contribuie financiar
la activitatea socială a Bisericii sau pot oferi diferite tipuri de produse (de ex. materii prime, produse
agricole);
b. Strângerea de fonduri pe ntru dezvoltarea acțiunilor sociale prin organizarea de
evenimente culturale (muzicale, artistice, expoziționale, muzeografice) și de programe/oferte
turistice;
c. Susținerea activităților sociale a parohiilor prin dezvoltarea activităților generatoare de
venit (de ex. exploatarea și valorificarea produselor de vinificație, apicultură, agricultură, țesături
etc.).
4. Preluarea din sarcinile și atribuțiile Statului de către Biserică . Ținând cont de
dificultățile întâmpinate de Stat prin instituțile sale ad ministrative în rezolvarea problemelor cu
caracter social, propunerea noastră constă în degrevarea bugetului public -național cu privire la
4 ***Axa prioritară 5 – Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului , Domeniul major de intervenție 5.1 .
5 Cf. art.7, al .(1) din Legea nr. 422/2001 republicată, privind protejarea monumentelor istorice .
30 cheltuielile ce trebuie efectuate cu categoriile sociale defavorizate, prin susținerea acestora de către
Biserică, in clusiv prin activități de promovare a incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile. Ne
referim mai exact la înființarea și dezvoltarea la nivel național de instituții și așezăminte din rețeaua
unităților social -filantropice și medicale, cum ar fi: spitale, farmacii, cabinete stomatologice, aziluri
de bătrâni, centre pentru persoanele fără adăpost, orfelinate, cantine sociale.6
5. Crearea unui cadru organizat în care instituții le fundamentale ale societății – familia,
biserica și școala – să acționeze coere nt și concertat în definirea și desăvârșirea spirituală și
culturală a tinerilor . Această misiune s -ar putea realiza și prin revigorarea obiceiurilor creștine și a
tradițiilor românești în detrimentul nonvalorilor importate și asimilate din Occident prin m ass-
media.
Prin constatările la care am ajuns, dar mai ales prin concluziile și propunerile formulate am
încercat, din punctul nostru de vedere, să exprimăm idei ce pot contribui la consolidarea
mecan ismelor juridice de protecție a libertății religioase și la o cât mai bună înțelegere a rolului
activ și benefic al Bisericii în societate , prin misiunea educațională, filantropică, socială și chiar
medicală pe care o îndeplinește (misiune pe care B iserica și -a asumat -o prin statutul ei) precum și
să exprimă m opinii referitoare la efectele interacțiunii Bisericii cu Statul (administrația publică),
inclusiv sugestii de îmbunătățire a cadrului de cooperare a acestor entități laice și religioase.
6. Introducerea în Codul Penal a unui articol care să interzică p rozelitismul .
Organismele juridice și politice din țara noastră manifestă de multe ori o prudență excesivă în
reglementările referitoare la culte și biserici. Legile referitoare la culte sunt permisiv e, nu cuprind
sarcini speciale și sunt înțelese de multe ori ca recomandări și referințe.
Expunere de motive : Fiecare Biseric ă, fiecare comunitate religioasă are dreptul, potrivit
propriei vocații, să -și aprofundeze mesajul și să încerce să -i convingă pe toți ceilalț i de
autenticitatea acestuia. Acest drept trebuie respectat și protejat. Nu însă și acțiunile de prozelitism
agresiv și lipsit de respect față de convingerile celorlalți. Singura armă a credinței este și trebuie să
rămână cuvântul.
Noile denominațiuni religioase pun un accent deosebit pe activita tea de dif uzare a propriilor
învățături. Î n acest scop sunt investite însemnate mijloace materiale, financiare și de lo gistică și
importante resurse umane ; toți adepții, în funcție de nivelul de pregătire și de capacitatea de
persuasiune, au atribuții amp le în această activitate.
Printr -un discurs în care se amestecă stângaci agresivitatea cu atitudinea de victimă, sectele
neoprotestante nu încetează să se plângă de discriminarea la care sunt supuse din partea majorități i
ortodoxe. Este trecută cu vede rea politica expansionistă, faptul că după anul 1990 România a fost
6 Acest model funcționează deja de mai mulți ani la Iași, creat și coordonat de Mitropolia Moldovei și Bucovinei ,
dovedindu -se un model viabil.
31 ținta predilectă a prozelitismului sectar din Europa de Est. Peste 300 de secte și grupări au încercat
să se instaleze în România, unele cu mai mult succes decât altele. Activitatea sectelor, vechi și noi,
nu se limitează la câștigarea prin propagandă de noi membri. Influența politico -financiară este , din
nefericire, principala armă și cea mai eficace a invaziei sectare. După faza zgomotoasă de la
începutul anilor 1990, suntem de câțiva ani înt r-o perioadă de acalmie. Fără să fi cunoscut treceri în
masă, sectele se pregătesc pentru o confruntare pe termen lung și știu foarte bine ce atuuri
propagandistice au într -o țară membră a Uniunii Europen e.
Actualele organizații religioase folosesc cele mai avansate și eficiente tehnici laice din
domeniul per suasiunii și al convertirii. Din păcate, unele merg până la folosirea narcoticelor și a
altor mijloace de manipulare care lezează integritatea psihică și fizică a omului. Din aceste motive,
reprezent anții Bisericii noastre , dar și specialișt ii laici și autorități le publice, acuză unele organizații
că practică prozelitismul agresiv, care încalcă drepturile și libertățile altor credin cioși.
De aceea consider că trebuie făcută distincția necesară în tre conceptele de evanghelizare, de
propagandă religioasă, de răspândire a propriilor învățături religioase (ca dimensiune ese nțială a
libertății religioase ), și proz elitism sau prozelitism agresiv care, în unele medii religioase, culturale
și chiar politice , are conotații peiorative, negative. Se consideră că instituțiile Statului nu au dreptul
să se implice în prevenirea sau interzicerea unor acțiuni de prozelitism până nu se va realiza o
defin iție juridică a acestui concept .7
Propunere : În condițiile în c are în Româ nia au fost legiferate culte noi ș i au fost
recunoscute multe asociații religioase, considerăm necesar ca teologii ș i doctrinarii biseri cilor și ai
asociațiilor religioase, împreună cu juriștii, politologii și sociologii etc., să inițieze o dezbatere care
să se finalizeze prin adoptarea unor punct e de vedere comune, care apoi să poată fi operaționalizate
în acte normative, care să aibă menirea de a înlătura orice posibile fricțiuni și acuzații între diferiții
subiecți ai vieț ii noastre religi oase. Astfel, în noul Cod Penal ar putea fi introdus un articol care să
interzică prozelitismul religios și să prevadă posibili tatea aplicării unei sancțiuni în cazul în care
faptele săvârșite întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective.
În absența unor prevederi legislative care să dezvolte în mod clar un climat de bună
conviețuire, calea spre prozelitism și învrăjbire religioasă rămâne deschisă. Deși nu există nici în
Constituție un articol clar, există totuși câteva articole de lege car e interzic prozelitismul religios.
7 Până acum majoritatea partidelor politice și oamenii d e știință din țările democratice, cu excepția Greciei, au
considerat că însăși încercarea de a defini din punct de vedere juridic prozelitismul duce la crearea unor premise
favorabile încălcării libertății religioase . (Pe baza Codului penal, Consiliul de S tat din Grecia a definit astfel
prozelitismul : încer carea de a penetra, prin mijloace ilegale, în conștiința unei perso ane, cu scopul de a -i transforma
credințele religioase în favoarea altei religii . Dreptul penal grecesc definește astfel prozelitismul: „oferirea unor
avantaje materiale sau morale sau promiterea unor asemenea oferte; folosirea mijloacelor ilegale; profitarea de lipsa
de experiență sau de încrederea unei persoane; exploa tarea nevoilor, a incapacității mentale sau a naivității persoanei
vizate”).
32 Legea audio -vizualului interzice în mod expres sponsorizarea emisiunilor care fac prozelitism
religios, iar Legea educației naționale , prin art. 7, alin. (1), interzice prozelitismul religios în școli.
Problema atragerii prin mijloace necinstite a membrilor unei confesiuni la altă confesiune
sau sectă8 privește nu numai viața interconfesională, ci și pe cea socială, atâta vreme cât provocările
prozelitiste stau la baza tulburărilor și a tensiunii dintre comunită ți și persoane. Efectele profund
nocive ale invaziei sectare se vor vedea cel mai bine în viitor , când poate va fi prea târziu pentru
corecturi de proporții.
În final, doresc să -mi exprim convingerea că organele abilitate ale Statului vor acționa cu
adevăr at în spiritul Legii, declanșând procedurile cuvenite pentru sancționarea celor care încalcă
Legea. În fond, Democrația înseamnă un cadru legislativ bine elaborat, în concordanță cu cerințele
vieții și ale timpului, însoțit de un grad ridicat de aplicare a spiritului și literii legii.
8 În legătură cu folosirea în limba jul juridic a termenului de «sectă» sunt tendințe controversate . Deși sunt țări europene
în care există organizații plătite de stat pentru a lupta contra sectelor, termenul de «sectă» este înlocuit în mod
sistemat ic cu termenii: asociații, societăți și organizații religioase.
33 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
A. LEXICOANE – DICȚIONARE – ENCICLOPEDII
BRANIȘTE , Ene, BRANIȘTE , Ecaterina, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase ,
Editura Diecezană, Caransebeș, 2001.
BRIA , Ion, Dicționar de Teologie Ortodoxă , Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981.
IDEM , Dicționar de Teologie Ortodoxă A-Z, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994.
BUSUIOC , Ioan, Dicționar de drept constituțional și administrativ, Editura Științifică și
enciclopedică, București, 1978.
BOGAERT, Pierre -Maurice, DELCOR , Matthias , JACOB, Edmond, LIPSISKI, Edouard,
ACHARD, Robert -Martin, FONTHOTH, Joseph, Dictionnaire Encyclopedique de la Bible,
Brepols, 1987.
BOTTERWECK , G. Johannes (dir.), RINGGREN , Helmer , Diccionario Teológico del
Antiguo Testamento, Ediciones Cristiandad, Madrid, 1978.
CONȘULEA , Elena, ȘERBAN , Valentina, TEIUȘ , Sabina, Dicționar al limbii române
explicativ -practic , Editura Vlad & Vlad, Craiova, 1995.
***Dicționarul limbii române , Editura Academiei R.S.R. , București, 1968.
***Dicționarul Enciclopedic al Bibliei , transpunere românească de Dan Slușanschi, Editura
Humanitas, București, 1999.
***Dictionnaire Critique de Théologie , publié sous la direction de Lacoste, Jean -Yves,
Presses Universitaires de France, Paris, 1998.
DEMETRAKOPOULOUS , George H., Dictionary of Orthodox Theology: a summary of
the Beliefs, Practices and History of the Eastern Orthodox Church , Philosophical Library, New
York, 1964.
DUȚU , Mircea, Dicționar de drept privat , Editura Mondan, București, 2002 .
STOIAN , M. Ion, Dicționar religios (termeni religioși, credințe populare și nume proprii) ,
Editura Garamond, București, 1992, ediția I; ediția a II -a revăzută și completată, Editura Garamond,
București, 1994.
PITULESCU , Ioan, ABRAHAM , Pavel, Dicționar de termeni juridici uzuali, Editura
Național, Bucureș ti, 1997 .
KERNBACH , Victor, Dicționar de mitologie generală , Editura Albatros, București, 1995 .
B. LUCRĂRI DE SPECIALITATE – DREPT ȘI ISTORIE
ALEXANDRU , Ioan, Structuri, mecanisme și instituții administrative , Editura Sylvi,
București, 1996.
IDEM , Administrația publică – Teorii, realități, perspective , ediția a IV -a, Editura Lumina
Lex, București, 2007 .
ALEXANDRU , Ioan; POPESCU , Ion; CĂRĂUȘAN , Mihaela; Dincă, Dragoș, Drept
administrativ , Editura Economică, București, 2002 .
ALEXIANU , George, Drept constituțional , Editura Hyperion, București, 1926 .
ANDEA, Susana, Din relațiile Transilvaniei cu Moldova și Țara Românească în sec. al
XVII – lea, Editura RoPrint, Cluj-Napoca, 1997.
ANDRONOVICI , C., Drept internațional public , Editura Chantes, Iași, 2004.
ANGHELESCU , Gheorghe F., Corpus legislativ privind viața religioasă din România
(1989 -2006) , 2 vol., Editura Vasiliana’98, Iași, 2008.
BACIU , Angela, Rolul Constituției din 1923 în consolidarea unității naționale , Editura
Științifică și Enciclopedică, București, 1988 .
34 IDEM, Istoria Constituțională a României – deziderate naționale și realităț i sociale , Editura
Lumina Lex, Bucureș ti, 2001 .
BĂLAN , Emil, Instituții de drept public , Editura All Beck, București, 2003 .
IDEM , Procedura administrativă , Editura Universitară, Bucureșt i, 2005 .
IDEM , Drept financiar , ediția 4, Editura C.H. Beck, București, 2007 .
BĂRBULESCU, Mihai, DÖRNER, Anton E., GLODARIU, Ioan et al., Istoria
Transilvaniei , vol. I: până la 1541, Cluj -Napoca, 2003.
BĂRBULESCU, Mihai, DELETANT, Dennis, HITCHINS, Keith et al., Istoria României ,
Editura Enciclopedică , București, 2002.
BERINDEI, Dan, Programul intern al revoluției de la 1848. Revoluția de la 1848 în țările
române , Bucureș ti, 1974.
BODEA Cornelia, 1848 la români. O istorie în date și mărturii , Editura Academiei
Române , Bucureș ti, 1983.
BOGASIU , Gabriela, Legea contenciosului admini strativ: comentată și adnotată – cu
legislație, jurisprudență și doctrină , Editura Universul Juridic, București, 2008 .
BOLINTINEANU, A., Androni, N., Drepturile omului în lumea contemporană , Editura
Politică, București, 1980.
BOIA, Lucian, Istorie și mit in conștiința românească, Editura Humanitas, București,
1997.
BOICU, Leonid, Principatele române în raporturile politic e internaționale: (1792 –1821) ,
ed. II, Editura Junimea, Iași, 2001.
CALAFETEANU, Ion (ed.), Istoria politicii externe românești în date, Editura
Enciclopedică, București, 2003.
CERNEA, Emil , MOLCUȚ , Emil , Istoria statului și dreptului românesc , Editura Mihaela
Press, Bucureș ti, 2002.
IDEM, Istoria dreptului Românesc , Editura Universul Juridic, Bucureș ti, 2003.
CHIS , Ioan, Istoria statului ș i dreptului românesc , Editura A.N.I., Bu cureș ti, 2004.
CIOBANU, Veniamin, Statutul juridic al Principatelor Române în viziune europeană: sec.
al XVIII -lea, Iași, 1999.
CIUCEANU , Radu , Biserica Ortodoxă Română sub Regimul Comunist (1945 -1958), vol. I,
Editura INST, București, 2001.
CLIVETI, Gheorghe, România și crizele internaționale: 1853 –1913 , Editura „Axis”, Iași,
1997.
CLOCOTICI , Dorin, Curs de Teoria Generală a Dreptului, Editura Europolis, Constanța,
1999.
CLOȘCĂ , Ionel; SUCEAVĂ , Ion, Tratat de drept internațional umanitar, Editura ARDU,
București, 2000 .
IDEM , Tratat de drepturile omului, Editura Europa Nova, Lugoj, 1995 .
CONSTANTINESCU , Mihai, DELEANU , Ioan, IORGOVAN , Antonie, MURARU , Ioan,
VASILESCU , Florin, VIDA Ioan, Constituția României comentată și adnotată , Regia Autonoma
Mono torul Oficial, Bucuresti, 1992 .
CONSTANTINESCU Mihai, IORGOVAN Antonie, MURARU Ioan, Revizuirea
Constituției româ ne, Editura Rosetti, 2003 .
CONSTANTINIU, Florin, O istorie sinceră a poporului român , ed. III, Editura Univers
Enciclopedic , București, 2002.
COMAN , Ramona; Dobre, Ana Maria (coord.), Politici publice românești, Institutu l
European, Iași, 2007 .
CONSTANTINESCU , Mihai, IORGOVAN , Antonie, MURARU , Ioan, TĂNĂSESCU ,
Elena Simina, Constituția României revizuită. Comentarii și explicații , Editura All Beck, București,
2004 .
DĂNIȘOR , Dan -Claudiu, Drept constituțional și instituții politice. Teoria generală , vol. I,
Editura C.H. Beck, București, 2007 .
35 DĂNIȘOR , Gheorghe, Filosofia drepturilor omului , Editura Universul Juridic, București,
2011 .
DELEANU , I., Drept constituțional și instituții politice , Vol I., Ed. Actami, București,
1995.
DRAGOȘ , Dacian -Cosmin, Legea contenciosului administrativ: comentarii și explicații ,
ediția a 2 -a, Editura C.H. Beck, București, 2009 .
DRĂGANU , Tudor, Drept constituțional și instituții politice , vol. I, Editura Lumina Lex,
București, 1998 .
DUCULESCU V., CĂLINOIU C., DUCULESCU G., Drept constituțional comparat, Edit.
Lumina Lex, București, 1996.
DUȚU, Alexandru, Ideea de Europa și evoluția conștiinței europene , București, 1999.
***Equality Law in Practice – A question of faith: Religion and belief in Europe , An
Equinet Report, Brussels, December 2011 .
FIROIU , D.V. (coordonator ), Istoria statului și dreptului românesc , Vol. II, Editura
Dida ctică și Pedagogică, București, 1976.
FLOCA , Ioan, Drept canonic ortodox, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române , București, 1990 .
IDEM , Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii , Sibiu, 1992.
FLORIAN Radu, HUREZEANU, Damian, FLORIAN, Alexandru, Tranziții în
modernitate: România în secolele XIX –XX, București, 1997.
FOCȘENEANU, Eleodor, Istoria constituțională a Româ niei, Edit Humanitas,
București,1998 .
GALLAGHER, Tom, Democrație și naționalism în România 1989 -1998 , București, 1999.
GIURESCU, C. Constantin , Istoria românilor , vol. I –III, București, 1935 -1946, editor Dinu
C. Giurescu, București, 2000.
IDEM , Viața și opera lui Cuza Vodă, Editura II, București, 1970 .
GIURESCU, Dinu C, MATEI, Horia C., NICOLESCU, Nicolae C. et al., Istoria României
în date , București, 2003.
GUSTI, Dimitrie, ORGHIDAN, Constantin, VULCĂNESCU, Mircea (eds.), Enciclopedia
României , vol. I –IV, București, 1938 -1943.
HANGA , Vladimir (coordonator), Istoria dreptului românesc , Vol. I, Editura Academiei,
Bucureș ti, 1980.
HEPPNER, Herald, Contribuții la istoria României și a românilor , Cluj -Napoca, 2002.
HITCHINS, Keith, Românii, 1774 -1866 , Editura Humanitas, București, 1998 .
IONESCU, Cristian, Constituț ia Româ niei din 19 91. Legea de revizuire comentată și
adnotată , Editura All Beck, Bucureș ti, 2003 .
IACOB, Gh., IACOB, Luminița, Modernizare -europenism: [România de la Cuza Vodă la
Carol al II -lea], vol. I –II, Iași, 1995.
IDEM , Principatele Române în epoca modernă , vol. I –II, București, 1996.
IONESCU, Cristian, Regimul politic în România , București, 2002 .
IONESCU , Dan și colaboratorii, Dezvoltarea constituțională a statului român , Bucureș ti,
1957.
IONESCU, Ghiță, Communism in Rumania, 1944 -1962, Westport, Conn., 1976.
IORGA, N., Istoria românilor, Bucur ești, 1936 -1939; ed. II: vol. I -VI, București, 1988 –
2000.
IDEM, Istoria Bisericii Românești , vol. I, Editura Ministeriului de Culte, București, 1930 .
***Istoria românilor (colectiv), vol. I -VIII, București, 2001 -2003.
IORGOVAN , Antonie, Tratat de drept administrativ , vol. I -II, ediția a 4 -a, Editura All
Beck, București, 2005 .
LEICU , Corina, Drept comunitar, Edit. Lumina Lex, București, 1998 .
LUPAȘ, Ioan, Istoria bisericească a românilor ardeleni , ed. II, Cluj -Napoca, 1995.
MACCULLOCH, Diarmaid, Istoria creștinismului , Editura Polirom, Iași, 2011 .
36 MARCU, P. Liviu, Istoria dreptului românesc , Editura Lumina Lex, Bucureș ti, 1997.
MATEI , Lucica, MATEI , Ani, Acquis comunitar și administrație publică , Editura
Economică, București, 2000 .
MATEI , Ani, Analiza sistemelor administrației publice , Editura Economică, București,
2008 .
MATEI, Horia C., POPA, Marcel D., STOICESCU, Nicolae, et al., Chronological history
of Romania , Bucharest, 1974.
MATEI , Lucica, Servicii publice , Editura Economică, București, 2004 .
IDEM , Managementul public , Editura Economică, București, 2006 .
MILAȘ , Nicodim , Canoanele Bisericii Ortodoxe, î nsoțite de comentarii , trad. de Uros
Kovincici ș i Dr. Nicolae Popovici, vol.I, II, Arad, 1930 -1936 .
MIHAI , I., MOTICA , I.Radu, Fundamentele dreptului -optima justiția, Edit. All beak,
București, 1999 .
MILAȘ , Nicodim, Dreptul bisericesc oriental , Tipografia Gutenberg, București, 1915 .
MURARU, Ioan, Constituțiile României. Texte, note, prezentare comparată , București,
2001 .
MURARU, Ioan, TĂNĂSESCU, Elena Simina, Despre constituționalizarea dreptului
român , Revista de Drept Public, An. 1996, nr. 1 -2.
IDEM , Drept constituțional și instituții politice , ed. 13, vol. I, Editura C.H. Beck,
București, 2008 .
IDEM , Constituția României. Comentarii pe articole , Editura C.H.Beck, București, 2009 .
MOROIANU -ZLǍTESCU , Irina etc., Pricipalele Instrumente Internaționale privind
Drepturile Omului la care România este Parte , Volumul I: Instrumente Universale , Volumul II:
Instrumente Regionale , Editura Institutului Român pentru Drepturile Omului, București, 2003.
NEAGOE, Stelian, Istoria guvern elor României: de la începuturi – 1859 până în zilele
noastre – 1999 , ed. II, București, 1999.
NISTOR, Ion I., Istoria românilor , vol. I -II, București, 2002.
NOVAC, Maria Magdale na, DUMITRESCU Anca Luminița, Istoria românilor din anul
1821 până în prezent , Editura Teora, Bucureș ti, 1999 .
ONOFREI , Mihaela, Sisteme administrative europene , Suport de curs, Iași, 2009 -2010 .
OROVEANU , Mihai T., Istoria dreptului românesc și evoluția instituțiilor constituționale ,
Editura Cerma, Bucureș ti, 1992.
IDEM, Tratat de știința administrației , Editura Cerma, București, 1996 .
PANAITESCU, P. P., Obștea tărănească în Țara Românească și Moldova: orâ nduirea
feudală , București, 1964.
PAPACOSTEA, Șerban, Evul mediu românesc: realități politice și curente spirituale ,
București, 2001.
PĂCURARIU, Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române , vol. I-III, ed. II, București,
1991 -1994.
PETCU, Adrian Nicolae, Partidul, Securitatea și Cultele, 1945 -1989 , Ed. Nemira,
București, 2005 .
PIPPIDI, Andrei, Tradiția politică bizantină î n Țările Române în secolele XVI -XVIII ,
București, 1983.
PLATON, Gh., De la constituirea națiunii la Marea Unire: studii de istorie modernă , vol.
I-IV, Iași, 1995 -2002.
PLATON, Gh., RUSSU, V., IACOB, Gh. et al., Cum s -a înfăptuit România modernă: o
perspectivă asupra strategiei dezvoltării , Iași, 1993.
PLATON, Ioan, Istoria dreptului românesc , Universitatea Româno -Americană, Bucureș ti,
1994.
POPA , Nicolae, Teoria Generală a Dreptului , Editura Actami, București, 1994 .
POPESCU , Adam, Teoria dreptului, Edit. Fundației „România de mâine”, București, 1998 .
37 POPESCU , Eugen E., Drept internaț ional umanitar. Dreptul conflictelor armate. Dreptul
războiului, Editura Univers Juridic, București, 2011 .
POPESCU, Livia, Structură socială și societate civilă în România interbelică , Cluj –
Napoca, 1998.
PREDA, Cristian, România postcomunistă și România interbelică , București, 2002.
PREDA, Marian, Politica socială românească între sărăcie și globalizare , Iași, 2002.
PRISĂCARU , Valentin I., Contenciosul administrativ român , ed. a 2 -a revăzută, Editura
All Beck, București, 1998 .
RĂDULESCU, Adrian, BITOLEANU, Ion, Istoria Dobrogei , Constanța, 1998.
RUJA, Mihai , OPREAN, Horea , POPOVICI, Paul, Istoria dreptului românesc , Editura
Servo -Sat, Bucureș ti, 2001.
RUNCAN, Nechita, Concordatul Vaticanului cu România. Considerații istorico -juridice ,
Editura Ex Ponto, Constanța, 2000.
IDEM, Relațiile României cu Vaticanul în perioada interbelică , Teză de doctorat, Editura
Ex Ponto, Constanța, 2004.
RUSU , Ion, Forma de guvernamânt. Drept constituțional, Edit. Lumina Lex, București,
1997 .
THEODORESCU, Răzvan, Civilizația românilor între medieval și mo dern: orizontul
imaginii: (1550 -1800) , București, 1987.
TRĂILESCU , Anton, Drept administrativ – Tratat elementar , Editura All Beck, București,
2002 .
ȚINCA, Ovidiu, Constituții și alte texte de drept public , Oradea, 1997 .
IDEM , Drept comunitar general, București, 2002 .
SANTAI , Ioan, Drept administrativ și știința administrației, vol. I, Universitatea Lucian
Blaga, Sibiu, 2006 .
SCURTU, Ioan, Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866 –1947) , vol. I -IV,
București, 2001.
SCURTU, Ioan, ALEXANDRESCU, Ion, BULEI, Ion et al., Enciclopedia partidelor
politice din R omânia: 1859 -2003 , București, 2003.
SOULET, Jean -Francois , Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 până în zilele
noastre , Editura Polirom, 1998.
STAN, Apostol, Putere politică și democrație în România : 1859 -1918 , București, 1995.
ȘTEFĂNESCU, Ștefan, Istoria românil or în secolul al XVIII -lea: între tradiție și
modernitate , București, 1999.
VASILE, Cristian, Între Vatican și Kremlin: Biserica Greco -Catolică în timpul regimului
comunist , București, 2003.
VOICU, C ostică, AMUZA, Ion. T. , STANCU, Bogdan , Istoria statului și dreptului
românesc , Editura Sylvi, Bucureș ti, 2001.
ZLĂTESCU -MOROIANU, Irina; DEMETRESCU C., Radu, Drept instituțional comunitar
și drepturile omului , IRDO, București, 2005.
C. LUCRĂRI, ARTICOLE ȘI STUDII
ACHIMESCU , Nicolae, Noile mișcǎri religioase , Editura Limes, Cluj -Napoca, 2002.
ANASTASTASIOS , Yannoulatos, Ortodoxia și problemele lumii contemporane , Editura
Bizantinǎ, București, 2003.
ANDREESCU , Gabriel, Biserica Ortodoxă și integrarea europeană, Edit. Lumina Lex,
București, 2001 .
ANGHELESCU , Gheorghe F. , Viața religioasǎ din România , Editura Paideia, București,
1999 .
IDEM , Asigurarea transparenței exercitării drepturilor religioase în activitatea socio –
caritativă din România , în „Candela Moldovei”, an VIII, nr. 7-8/1999.
38 IDEM , Libertatea religioasă din România în contextul integrării în Uniunea Europeana , în
„Almanah Bisericesc ”, Arhiepiscopia Târgoviștei , Târgoviște, 2006, p. 66 -70.
IDEM , Statul și Biserica în actualul co ntext socio -cultural și politic european . Tendințele
din societatea românească în „Analele Universității Ovidius Constanța”, Seria: Teologie, Nr. 1
(2005), p. 66 -82.
BACONSKY , Teodor; I. Ică jr., Ioan; TĂTARU -Cazaban, Bogdan; ȘTEFOI , Elena;
MANOLESCU , Anca; CARP , Radu, Pentru un creștinism al no ii Europe , Seria Boltzmann,
volumul III, Editura Humanitas, București, 2007 .
BĂBUȘ , Emanoil, Bizanțul, istorie și spiritualitate , Editura Sofia, București, 2003 .
BĂLAN , Nicolae , Biserica Ortodoxă și Concordatul , în „Revista teologică”, An. XIX
(1929 ), Sibiu, p. 209 -229.
BĂNICĂ , Mirel, „Locul celuilalt”. Ortodoxia în modernitate , Editura Paideia, București,
2007 .
BEAUFILS , Dominique, BOBRINSKOY , Boris, BRECK , John, CLÉMENT , Olivier și
colab., Bioetica și taina persoanei. Perspective ortodoxe , Editura B izantină, București, 2006 .
***Biserica Ortodoxă și drepturile omului: paradigme, fundamente, implicații , Editura
Universul Juridic, București, 2010 .
***Biserica noastră și cultele minoritare. Marea discuție parlamentară în jurul Legii
cultelor -1928 , Îngri jire de ediție, studiu introductiv și note de Constantin Sc hifirneț, Editura
Albatros, București, 2000.
BUCĂLEA , Aurel Gh. , Probleme în legătură cu canonicitatea în perioada reorganizării
Bisericii Ortodoxe Romane, între anii 1918 -1925 , în „Bisericii Ortodoxe Romane ”, An. LXXXVII
(1969 ), nr. 11 -12, p. 1198 -1211.
BUCHET , Constantin, Religie și Putere în relațiile internaționale contemporane , Editura
Didacticǎ și Pedagogicǎ , R.A., București, 1998.
BRĂILEAN , Tiberiu, Globalizarea , Editura Institutului European, Iași, 2004 .
BRĂILEAN , Tiberiu, Noua economie. Sfârșitul certitudinilor , Institutul European pentru
Cooperare Cultural -Științifică, Iași, 2005 .
BRIA , Ion, Ortodoxia în Europa. Locul spiritualității române , Editura Mit ropoliei
Moldovei și Bucovin ei – Trinitas, Iași, 1995 .
CARP , Radu, Dumnezeu la Bruxelles: religia în spațiul public european , Editura Eikon,
Cluj-Napoca, 2009 .
IDEM , Pierre Manent și tradiția gândirii europene despre religie și politică, în „Studia
politica” VII, 2, 2007 .
IDEM , Religia în tranziție. Ipostaze ale României creștine , Editura Eikon, Cluj -Napoca,
2009 .
CARP , Radu; GAL , Dacian Grațian, MUREȘAN , Sorin; PREDA , Radu, În căutarea
binelui comun: pentru o viziune creștină a democrației românești , Editura Eikon, Cluj -Napoca,
2008 .
CARP , Radu, STANOMIR , Ioan, Limitele Constituției. Despre guvernare, politică și
cetățenie în România , Editura All . Beck, București, 2008 .
CASIAN , Galațeanul, Ortodoxia și noua realitate Europeană, în „V.O. ” iulie, 1993 .
CÂNDEA , Romulus , Organizarea bisericească în Constituție , în vol. „Constituția din 1923
în dezbaterea contemporanilor”, Editura Humanitas, București, 1990.
CHIRILĂ , Pavel , Principii de Bioetică. O abordare ortodoxă , Editura Christiana,
București, 2008.
CLÉMENT , Olivier, Despre secularizare , în „Teologie și Viață ”, Nr. 5 -8, Editura Trinitas,
Iași, 2002 .
COMAN , Constantin, Ortodoxia sub presiunea istoriei, în „V.O. ” nr. 94, 1993.
COMAN , Ramona; Dobre, Ana Maria (coord.), România și integrarea Europeană,
Institutul European, Iași, 2005 .
39 CONOVICI , Iuliana, Ortodoxia în România postcomunistă. Reconstrucția unei identități
publice , vol. I și II, Editura Eikon, Cluj -Napoca, 2009 -2010 .
CORBIN , Alain (coord.), Istoria Creștinismului , Editura Roset ti Educational, București,
2010 .
CORDUNEANU , Ionut -Gabriel, Biserica și Statul: două studii , Editura Evloghia,
București, 2006 .
CUCIUC , Constantin, Dinamica pluralismului religios în România , în „Conscience et
liberté ”, No. 66/2005 .
CUCIUC , Constantin, Sociopsihologia religiei , Editura Conștiință și Libertate, București,
2006
IDEM , Introducere in sociologia religiilor, Edit. Gnosis, București, 1995 .
CUCULEA , Daniel -Gabriel, Libertatea religioasă în România , Editura S.E.R. & CO,
București, 1999 .
CRONȚ , Gheorghe, Dreptul bizant in în Țările române, în „Studii Teologice”, An. XI
(1958), nr. 1 .
DANIEL (Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române), Misiune pentru mântuire, Lucrarea
Bisericii în Societate , Editura Basilica a Patriarhiei Române, București, 2009 .
IDEM , Libertate pentru comuniune. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2009 , Editura
Basilica a Patriarhiei Române, București, 2010 .
DANIEL (Mitropolit al Moldovei și Bucovinei), Dăruire și dăinuire – Raze și chipuri de
lumină din istoria și spiritualitatea românilor , Editur a Trinitas, Iași, 2005 .
IDEM , Libertatea cultelor religioase de a fi factori ai păcii sociale – considerații privind
noua Lege a Cultelor , 2006 .
DASCĂLU , Silviu, Preot printre militarii români din Afganistan , în „Ziarul Lumina”, 25
mai 2010, Centrul de P resă Basilica al Patrairhiei Române .
DAVID , Petru, Invazia sectelor, Edit. Crist, București, 1997 .
DAVIE , Grace, Religion in Modern Europe. A Memory Mutates (Religia în Europa
modernă. Transformările memoriei) , Oxford University Press, 2000
DIER KENS , Alain, SCHREIBER , Jean Philippe, Laicite et Secularisation dans l’Union
europeenne, Editions de l’Universite de Bruxelles, Bruxelles, 2006 .
***Document final al Reuniunii de la Viena a reprezentanților statelor participante la
Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa , Editura Bălcescu, București, 1990 .
DURĂ , Ioan, Revizuirea Constituției României o necesitate imperioasă. Insuficiențe ale
actualei Constituții din perspectiva creștină, Bruxelles, 1999 .
IDEM , Pătimirea Bisericii Ortodoxe Române !945 -1989, Edit. Ramida, București, 1994 .
DURĂ , Nicolae, Bisericile Europei și Uniunea Europeană; ecumenism, reconciliere
creștină și unitate europeană, în „Biserica în Misiune. Patri arhia Românǎ la Ceas Aniversar” ,
EIBMBOR, București, 2005, p. 771 -794.
IDEM , Principiile canonice fundamentale de organizare și funcționare a Bisericii
Ortodoxe și reflectarea lor în legiuirile Bisericii Ortodoxe Române , în rev. „ Sf, Ap. Andrei ”, 2001.
IDEM , Preocupări canonice ale ierarhilor Bisericii noastre în secolele XVII -XIX, în
lumina Prăvilioarelor , în „B.O.R. ”, An. CII (1984), Nr. 1 -4.
IDEM , Drepturile și libertățile fundamentale ale omului și protecția lor juridică. Dreptul la
religie și libertate religioasă , în „Ortodoxia”, Anul LVI (2005 ), nr. 3 -4.
IDEM , Dreptul la demnitate umană (dignitas humana) și la libertate religioasă. De la “Jus
naturale” la “Jus cogens ”, în „Analele Universității Ovidius Constanța ”, Seria Drept și Științe
Administrative , An. 2006 , Nr. 1, p. 86 -128.
IDEM , „Relațiile Stat -Culte religioase în U .E. „Privilegii” și „discriminări” în politica
„religioasă” a unor State membre ale Uniunii Europene ”, în „Analele Universității Ovidius
Constanța ”, Seria Drept și Științe Administrative , An. 2007, Nr. 1, p. 20 -34.
DURHAM Jr., Cole, W., Aspecte ale libertății religioase. Cadru comparativ , în Revista
„Altera”, nr. 4, Târgu Mureș, 1996 .
40 DURKHEIM , Emile, Formele elementare ale vieții religioase , Polirom, Iași, 1995
DUȚU , Alexandru, Ideea de Europa și evoluția conștiinței europene , Editura All
Educationa l, București, 1999 .
IDEM , Lumea dinăuntru și lumea dinafară (articole, interviuri, note de lectură), Editura
Universității din București, București, 2009 .
ENACHE , George, Ortodoxie și putere politică în România contemporană , Editura
Nemira, București, 2005 .
ENACHE , Smaranda (coord.), Educația religioasă în școlile publice. Promovarea
interesului superior al copilului în educația religioasă. Monitorizarea educației religioase în școlile
publice din România , în „Raport final al Ligii Pro Europa”, Editura Pro Europa, Târgu Mureș, 2007 .
ESLIN , Jean -Claude, Dumnezeu și puterea. Teologie și politică în Occident , Editura
Anastasia, București, 2001 .
EVDOKIMOV , Paul, The Social Dimension of Orthodox Ecclesiology , Theology Digest,
18, 1970 .
FALK , Richard, Religion and Humane Global Governance , Pelgrave, New York, 2001 .
FELEA , Ilarion V., Religia culturii , Editura Episcopiei Arad, 1994 .
FERRARI , Silvio, The New Wine and the Old Cask: Tolerance, Religion and the Law in
Contemporary Europe , în „The Law of Religious Identi ty: Models for Post -Communism ”, Kluwer,
The Hague, 1999.
IDEM , The Secular and Sacred in Europe’s Constitution, http://www.project -syndicate.org .
FERRARI , Silvio; IBÁN , I.C., Diritto e religion in Europa Occidentale , Milano, 2001 .
FLOCA , N. Ioan, Sobornicitatea (sinodalitatea, universalitatea, catolicitatea,
ecumenicitatea) Bisericii, în “Ortodoxia”, An. 1988 , nr. 3.
FLONTA , Mircea, KEUL , Hans -Klaus, RÜSEN , Jörn (coord.), Religia și societatea civilă ,
Editura Paralela 45, Pitești, 2005 .
FONTA , Ilie, Libertatea religioasă î n România, Edit. Stephanos,București, 1996 .
IDEM , Libertatea religioasă în lumea contemporană, Edit. Stephanos, București, 1998 .
IDEM , Unele aspecte privind relațiile Stat -Biserică în țările occidentale , în „B.O.R. ”, An.
(1991), Nr. 4 -6.
FORET , François, Introduction în L’espace publique européen à l’épreuve du religieux ,
Editions de l’Université de Bruxelles, Bruxelles, 2007 .
FRUNZĂ , Sandu, (coord.), Pași spre integrare. Religie și drepturile omului in România ,
Limes, Cluj -Napoca, 2004 .
IDEM , Fundamentalismul religios și noul conflict al ideologiilor , Editura Limes, Cluj –
Napoca, 2003 .
GABOR , Adrian, Biserica și Statul în primele patru secole , Editura Sofia, București, 2003.
GABOR , Ad rian, MUREȘ AN, Radu Petre editori, Biserica Ortodoxă în Uniunea
Europeană. Contribuții necesare la securitatea și stabilitatea europeană , Editura Universității din
București, București, 2006.
GAUCHET , Marcel, Ieșirea din religie. Parcursul laicității , Editura Humanitas, București,
2006 .
GAUCHET , Marcel, Le désenchentement du monde. Une historie politique de la religion ,
Gallimard, Paris, 1985 (versiunea în limba română: Dezvrăjirea lumii. O istorie politică a religiei ,
Editura Științifică, București, 19 95).
GAUDIN , Philippe, Marile religii , Editura Orizonturi, București, 1995 .
GEORGESCU , Ion , Momente din viața Bisericii unite din ultimii zece ani (1918 -1928) ,
București, 1929 .
GHIBU , Onisifor , După cinci ani de la Unire , Tipografia Națională, Cluj, 1924.
IDEM , Necesitatea unei revizuiri radicale a situației confesionale din Transilvania ,
Tipografia Național ă, Cluj, 1923.
IDEM , O imperioasă problemă națională: unitatea religioasă a românilor, Tiparul
Tipografiei „Ateneul”, Beiuș, 1931.
41 GOLDIȘ , Vasile, Despre problema naționalităților , București, 1976 .
GRIGORIȚĂ , G., Legea nr. 489/2006 și Biserica Ortodoxă Română , în „Studii Teologice”,
anul III (2007), nr. 2 .
HABERMAS , Jürgen, Sfera publică și transformarea ei structurală , ediția a doua, Editura
Comunicare.ro, București, 2005 .
HABERMAS , Jürgen; RATZINGER , Joseph , Dialectica secularizării. Despre rațiune și
religie , Editura Apostrof, Cluj -Napoca, 2005 .
HERVIEU -LÉGER , Danièle, The Role of Religion in Establishing Social Cohesion , în
„Religion in the New Europe”, Central European University Press, Budapest, 2006 .
HIMCINSCHI , Mihai, Biserica în societate – Aspecte misionare ale Bisericii în societatea
actuală , Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2006 .
IACOB , O., Biserica dominantă și egala îndreptă țire a cultelor, Arad, 1992.
ICĂ jr, Ioan I., MARANI , Germano, Gândirea socială a Bisericii. Fundamente,
documente, analize, perspective , Editura Deisis, Sibiu, 2002 .
ILIESCU , V., Statul – utopie și realitate, vol. III, Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1998 .
IONESCU , Cristian, Principii fundamentale ale democrației constituționale, Edit. Lumina
Lex, București, 1997 .
IDEM , Invățătura Bisericii Ortodoxe despre autoritatea de stat , Sibiu, 1971 .
INGLEHART , Ronald, NORRIS , Pippa, Sacred and Secular. Religion and Politics
Worldwide , Cambridge University Press, 2004 .
IVAN , Ioan , Statutele de organizare a cultelor religioase din România, în „S.T.” An. 1952 ,
nr. 3-4.
IDEM , Invățătura Bisericii Ortodoxe despre autoritatea de stat , Sibiu, 1971 .
IVAN , Iorgu, Etnosul, neamul -temei divin și principiu fundamental canonic al autocefaliei
bisericești, în vol. „Centenarul autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române”, București, 1995 .
JOANTĂ , Sorin, Administrație bisericească și legislație, Edit. Arhiepiscopi ei Ortodoxe
Române, Sibiu, 2001 .
LAPEDATU , Al., Concordatul , în „Generația Unirii”, An. I (1929) , nr. 6 , București , p. 1 –
24.
IDEM , Două cuvântări cu privire la noua lege pentru org anizarea Bisericii Ortodoxe
Româ ne., București, 1925 .
LEB , Ioan Vasile; PREDA , Radu (coord.), Cultele și statul în România , Editura Renașterea,
Cluj-Napoca, 2003 .
LEMENI , Adrian; FRUNZĂ , Florin; DIMA , Viorel, Libertatea religioasă în context
românesc și european , Editura Bizantină, București, 2005 .
LEMENI , Adrian, FRUNZĂ , Florin, IONIȚĂ , Ștefan, Viața religioasă în România , ediția a
II-a, Editura Bizantină, București, 2005 .
LIZHI , Fang, Les droits de l’homme sont les mêmes partout , Librio, Paris, 1990 .
LOBATO , Abelardo, De Europa Condenda. Amintire și profeție, în „Dialog teologic” ,
Revista Institutului Teologic Romano -Catolic, Iași X, 19, 2007 .
MAGNETTE , Paul, Le regime politique de L’Union Europeenne, ediția a doua, Presses de
la Fondation Nationale des Sciences Politiques, Paris, 2006 .
MANENT , Pierre, O filosofie politică pentru cetățean, Editura Humanitas, București, 2003 .
IDEM , Rațiunea Națiunilor. Reflecții asupra democrației in Europa, Editura Nemira,
București, 2007 .
MANOLESCU , Anca, Europa și întâlnirea religiilor. Despre pluralismul religios
contemporan , Editura Polirom, Ia și, 2005 .
MANTZARIDIS , Georgios I., Globalizare și universalitate , Editura Bizantină, București,
2002 .
MARGA , Andrei, Criza și după criză , Editura Eikon, Cluj -Napoca, 2012 .
IDEM , O societate postseculară , în „Ziua de Cluj”, 25 septembrie 2006 .
42 IDEM , Religia în sfera globalizării , Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj –
Napoca, 2006 .
MASSIGNON , Bérengère, La contribution des structures européennes religieuses et
laïques à l’émergence d’un espace public européen , în: François Foret (coord.), L’espace public
européen à l’épreuve du religieux , Editions de l’Université de Bruxelles, Bruxelles, 2007 .
MAXIM , Ioan V., Libertatea de religie și de convingeri în reglementările internaționale cu
caracter universal , în „Drepturile Omului”, nr. 4, IRDO, Bucur ești, 2008 .
MĂRGINEANU , Nicolae, Psihologia persoanei , Editura Institutului de Psihologie al
Universității din Cluj, 1940 .
MERLE , Marcel, Religion, étique et politique en Europe: essai de problematique, en
Religions et transformations de l’Europe , Presses Universitaires de Strasbourg, 1993 .
MESLIN , Michel, Știința religiilor , Edit. Humanitas, București, 1993 .
MESSNER , Francis, Le droit des religions dans une Europe interculturelle , Hermès 23 -24,
CNRS, Paris, 1999 .
MEYENDORFF , John, Biserica în lume , în vol. Teologia bizantină , Editura Institutului
Biblic și de Misiune al B.O.R., București, 1996 .
IDEM , Biserica Ortodoxǎ ieri și astǎzi , ediție nouǎ, revǎzutǎ și îndreptatǎ de Jean
Meyendorff și Nicolas Lossky, traducere de Cǎtǎlin Lazurca, Editura Anas tasia, București, 1996.
MORAR , Vasile, Moralități elementare , ed. a 2 -a, rev., Editura Paideia, București, 2009 .
MOTOC , Dorel -Nicolae, Parteneriate pentru misiunea socială , în „Drepturile Omului”, nr.
4, IRDO, București, 2008 .
MURARU , Mândrea Mihaela, Libertatea religioasă și statul de drept , în „Drepturile
Omului”, nr. 1, IRDO, București, 2004 .
NEGRUȚ , Paul, Biserica și Statul. O interogație asupra modelului simfoniei bizantine ,
Editura Institutului Biblic „Emanuel”, Oradea, 2000 .
NETEA , Vasile, Conști ința originii comune și a unitații naționale in istoria poporului
român, Bucureș ti, 1980 .
NICULCEA , Adrian, Ortodoxia si Unitatea europeană , în „V.O. ”, An. 1993 , nr. 97 .
NIFON , Mihaiță, FLOREA , Ștefan, editori, Religia în soc ietate la început de secol XXI.
Tendințe europene , Valahia University Press, Târgoviște, 2006.
ONORIO , Joèl -Benoît d’, La liberté religieuse dans le monde, Editions Universitaires,
Paris, 1989 .
IDEM , La liberté religieuse, droit fundamental , în „La liberté religieuse dans le monde”,
Editions Universitaires, Paris, 1990 .
PALEOLOGU , Alexandru, Moștenirea creștină a Europei , Editura Eikon, Cluj -Napoca,
2003
PARAIPAN , Anton, Câteva considerații asupra Legii nr. 489/2006 privind libertatea
religioasă și regimul general al cultelor , în „Analele Universității Ovidius Constanța”, Seria
Teologie, nr. 1/2007 .
PASA , Florin etc., Cadrul Juridic și Organizatoric al Asistenței Sociale în România ,
Editura Polirom, Iași, 2003.
PETRARU , Gheorghe, Ortodoxie și Prozelitism , Editura Trinitas, Iași, 2000.
PIERRE , L’Hulier, Dreptul bisericesc la sinoadele ecumenice I -IV, trad. de Pr. Prof. Dr.
Alexandru I. Stan , Editura Gnosis, Bucuresti, 2000 .
PÎRVULESCU , Cristian, Icoanele în școli, o discriminare în spațiul public , în „Adevărul”,
din 23 martie 2012 .
PLEȘU , Andrei, Pentru un creștinism al noii Europe , vol. III, Editura Humanitas,
București, 2007 .
POMPEY , Heinrich, Serviciile social -morale și social -filantropice ale Bisericii, premisă a
dezvoltării economice a unei țări , Editura Arhiepiscopiei Tomisului, Constanța, 2006 .
POPESCU , Dumitru , Hristos, Biserică, Societate, Edit. Institutului Biblic, București, 1998.
IDEM , Ortodoxie și contemporaneitate, București, 1996 .
43 IDEM , Misiunea Bisericii într -o lume secularizatǎ , Editura Sfintei Arhiepiscopii a
Bucureștilor, București, 2004.
POPESCU , Teodor M., Biserica Mărturisitoare , Editura Credința noastră, București, 1995 .
POPESCU , Corneliu Liviu , Raporturile dintre stat și biserică , în „Dreptul” nr. 11/1992 .
IDEM , Autonomia locală și integrarea europeană, București, 1999 .
POPESCU , Sorin, Legislație privind Asociațiile și Fundațiile , Editura Regia Autonomǎ
Monitorul Oficial, București, 1998.
POPOVIVI , Constantin, Fontinele și Codicii Dreptului Bisericesc Ortodox, în „Candela ”,
An. 1886 , nr. 5.
PREDA , Radu, Revenirea lui Dumnezeu. Studii social -teologice , Editura Eikon, Cluj –
Napoca, 2010 .
IDEM , Amnezia unu i continent. Raportul Biserică -Stat între laicism și relativism , în
„Teologie și politică: De la Sfinții Părinți la Europa Unită”, Editura Anastasia, București, 2004 .
IDEM , Biserica în stat. O invitație la dezbatere , Editura Scripta, București, 1999 .
IDEM , Un suflet pentru Europa. Ortodoxie și integrare , în Nichifor Crainic, Dumitru
Stăniloae, Răzvan Codrescu, Radu Preda, Fiecare în rândul cetei sal e. Pentru o teologie a
neamului , Editura Christiana, București, 2003 .
PUIE , Oliviu, Serviciile de utilitate publică , Editura Universul Juridic, București, 2012 .
RATZINGER , Ioseph (Cardinal); Damaskinos (Metropolite de Suis se), L’heritage chretien
de L’Europe, Tertios, Ceterine, 1989, (versiunea în limba română: Moștenirea creștină a Europei ,
Editura Trinitas, Iași, 2002) .
RĂDUCĂ , Vasile, Perspectiva creștină a drepturilor omului , în „Biserica Ortodoxă și
drepturile omului: paradigme, fundamente, implicații”, Editura Universul Juridic, București, 2010 .
IDEM , De la drepturile omului la drepturile religioase , în „Studii Teologice”, Anul LII
(2000), nr. 1 -2.
RICHMOND , A. H., Immigration and Ethnic Conflict , Macmillan, London, 1988 .
ROBBERS , Gerhard, State and Charch in the European Union, ediția a doua, Nomos,
Baden -Baden, 2005 .
ROMANATO , Gianpaolo, LOMBARDO , Mario G., CULIANU , Ioan Petru, Religie și
putere , Editura Polirom, Iași, 2005 .
RUNCAN, Nechita, Implicații politico -religioase ale Concordatului României cu
Vaticanul , Editura Ex Ponto, Constanța, 2003.
IDEM , Libertatea religioas ă în România interbelică. Considerații istorice și teologice , în
„Analele Universității Ovidius Constanța”, Seria Drept și Științe Administrative, An. 2006, nr. 1, p.
237-250.
IDEM , România interbelică în diplomația religioasă a Vaticanului. Considerații teologice
și juridice , Editura Ex Ponto, Constanța, 2008.
SANDU, Dan , Libertatea de credință: dar al lui Dumnezeu și efort uman , în „Drepturile
Omul ui”, nr. 3, IRDO, București, 2000 .
IDEM , Teologia și practica misiunii în Biserică azi. O tratare comparativă , în „Teologie și
viață”, Editura Trinitas, Iași, 2002 .
SCHUMAN , Robert, Pentru Europa , Editura Regiei Autonome Monitorul Oficial &
Fondation Robert Schuman, București, 2003.
SCOLA , Angelo, La politica e la dimensione etica , în „Diritti dell’uomo: famiglia e
politica”, Libreria Editrice Vaticana, Città del Vaticano, 1999 .
SEVER , Avram, Noul concept asupra Uniunii Europene din perspectiva românea scă,
Editura Polirom, București, 2002 .
SEVERIN , Adrian, Construcția europeană și valorile creștine, Ziua, 12 feb., 2003 .
SIMA , Lidia, MADISON , Roxy Cassandra, SORESCU , Vasile, Integrarea României în UE
– o viziune ortodoxă , Editura C.H. Beck, București, 20 07.
SNAGOV , Ion Dumitriu , Relațiile dintre Stat și Biserică , Editura Garamond, București,
1991.
44 IDEM , Relațiile Stat -Biserică , Editura Garamond, București, 1996 .
SOARE , Gh., Aspecte din legislația bizantină în legătură cu ocrotirea omului, în „S.T.”,
An. X (1958), Nr. 1 -2.
STAN , Alexandru , Biserica Ortodoxă și religiile necreștine , Teza de Doctorat, în
„Ortodoxia”, An. XXXVI (1984 ), Nr. 3, p. 151 -281.
STAN , Liviu, Relațiile dintre Biserica și Stat, în „Ortodoxia”, An. IV ( 1952 ), nr. 3 -4, p.
353-461.
IDEM , Legea cultelor în R.P.R. , în „Studii Teologice”, An II (1949 ), nr. 9 -10.
IDEM , Biserică și cult în dreptul internațional, în „Ortodoxia”, An. VIII (1955 ), nr. 4 .
IDEM , Principii canonice de bază ale ortodoxiei oglindite în legislația Bisericii Ortodoxe
Române, în „Ortodoxia”, An. 1968 , nr. 2 .
IDEM , Statutul Bisericii Ortodoxe Române , în „Studii Teologice”, An. 1949 , nr. 7-8.
***Stat și religii în România – o relație tran sparentă? , APADOR –CH, București, 2008 .
STECOZA , Gabriel, Funcțiile administrației parlamentare în statul de drept , Teză de
doctorat, S.N.S.P.A., București, 2007 .
STUPARU , Cristina, Statul – societatea – libertățile religioase , IRDO, București, 2009 .
ȘANDOR , Sorin Dan, Relația stat -biserică , în „Revista Transilvană d e Științe
Administrative”, An. VIII (2002 ), nr. 2 .
ȘESAN , Milan , Unificarea bisericească din 1918 ca act de î ntărire a unității politice a
statului român , în „Mitropolia Ardealului”, An. XIII (1968 ), nr. 11 -12, p. 830 -843.
TĂNASE , Laurențiu, Pluralisation religieuse et société en Roumanie , Peter Lang, Bern –
Berlin -Bruxelles -Frankfurt am Main -New York -Oxford -Wien, 2008 .
TĂTARU -CAZABAN , Miruna (coord.), Teologie și politică. De la Sfinții Părinți l a
Europa unită, Editura Anastasia, București, 2004 .
IDEM , Declarația Cultelor privind integrarea României în Uniunea Europeană , în
„Biserica Ortodoxă Română”, nr. 4 -6, București, 2000 .
TEOCTIST , Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Scrisoare deschisă sena torilor și
deputaților Parlamentului României , București, 20 00.
***Teologia ortodoxă în secolul al XX -lea și la începutul secolului al XXI -lea, coordonator
Viorel Ioniță, Editura Basilica, București, 2011 .
TIA, Teofil, Reîncreștinarea Europei? Teologia religiei în pastorala și misiologia
occidentală contemporană, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2003 .
TUDOR , Alexandru, Suveranitatea națională ș i integrarea europeană, Polirom, Iași, 2002 .
ȚOP , Dan, Regimul Juridic al Asistenței Sociale , Editura Biblioteca Târgoviște, Târgoviște,
2004 .
ȚUȚEA , Petre, Între Dumnezeu și Neamul meu , Fundația Anastasia, Editura și Imprimeria
Arta Grafică, București, 1992 .
VALDMAN , Traian, Forumul european “Două milenii de cultură creștină“, în „V.O. ” An.
1993 , nr.100 .
VALICĂ, Mihai; CHIRILĂ , Pavel; BĂNDOIU , Andreea; POPESCU , Cristian George,
Teologie socială, Editura Christiana, București, 2007 .
VEDINAȘ , Verginia, Libertatea credințelor religioase , Editura Lumina Lex, București,
2003 .
VELASCO , Martin, Introducere in fen omenologia religiei, Polirom, Iași, 1997 .
VIANU , Tudor, Filosofia culturii și teoria valorilor , Editura Nemira, București, 1998
VLAICU , Patriciu, L’identité canonique de l’Eglise orthodoxe de Roumanie à l’aube de
l’intégration dans l’Union européenne , în „ Anée canonique”, 47, Paris, 2006 .
IDEM , Locul și rolul recunoscut Bisericilor în Țǎrile Uniunii Europene , Editura
Arhidiecezana Cluj, Cluj -Napoca, 1998.
VLASSIOS , I. Phidas, Drept canonic – o perspectiv ă ortodox ă, Editura Trinitas, Iași , 2008 .
VOICU , Marin, Protecția europeană a drepturilor omului. Teorie și jurisprudență , Edit ura
Lumina Lex, București, 2001 .
45 VONICA , Romul Petru, Libertatea religioasă din perspectiva prevederilor Constituției și
jurisprudenței Curții Constituționale a României , în „Drepturile Omului”, nr. 2, IRDO, București,
2007 .
VON SCHÖNBORN , Cristoph, Oamenii, Biserica, țara. Creștinismul ca provocare
socială , Editura Anastasia, București, 2000 .
VULCĂNESCU , Mircea, Logos și eros. Creștinul în lumea modernă. Două tipuri de
filoso fie medievală , Editura Paideia, București, 1991 .
WARE , Timothy, The Orthodox Church , Penguin, 2 edition, Harmondsworth, UK, 1993 .
WILLAIME , Jean -Paul, Europe et religions. Les enjeux de XXIe siècle , Fayard, Paris,
2004 .
WILSON , Bryan R., Religion in Secula r Society. A Sociological Comment , C.A. Watts &
Co. Ltd., London, 1966 .
WOOD jr., James E., Liberté religieuse et Ètat démocratique , în „Conscience et liberté”,
Berna, nr. 60/2000 .
YANNOULATOS , Arhiepiscop Anastasios, Ortodoxia și problemele lumii contemporane ,
Editura Bizantină, București, 2003 .
ZĂGREAN , Ioan, Creștinismul și drepturile fundamentale ale omului , în „Studii
Teologice”, anul IV (1952 ), nr. 3 -4.
IDEM , Conceptul de dreptate socială în teologia ortodoxă română actuală , în
„Ortodoxia”, n r. 4, 1981 .
ZLĂTESCU -MOROIANU , Irina, Pentru o cultură a păcii, democrației și toleranței în
România , Editura Calistrat Hogaș, București, 2000 .
IDEM , Drepturile omului la început de mileniu , Editura Calistrat Hogaș, București, 2001 .
IDEM , Libertat ea religiei și a convingerilor – drept fundamental al omului , în „Drepturile
Omului”, nr. 2, IRDO, București, 2007 .
IDEM , Drepturile omului – un sistem în evoluție , IRDO, București, 2008 .
IDEM , Religi a și statul secular în România – Raport național , IRDO, București, 2010 .
ZLĂTESCU -MOROIANU , Irina , DEMETRESCU C., Radu, Drepturile omului –
mecanisme și instituții specializate ale ONU , IRDO -ANUROM, București, 2002 .
ZLĂTESCU , Victor Dan, Creștinismul și drepturile omului , în „Drepturile Omului”, nr. 1,
IRDO, Bu curești, 1996 .
IDEM , Rapport introductif , în „Les droits de l'homme. Dimension spirituelle et action
civique”, IRDO, AIF, București, Paris, 2001 .
ZLĂTESCU , Victor Dan, ZLĂTESCU -MOROIANU , Irina, Repere pentru o filosofie a
drepturilor omului , ediția a doua, IRDO, București, 2003 .
A. ACTE NORMATIVE, PROTOCOALE ȘI TRATATE
***Codul civil al României .
***Codul penal al României .
***Constituția României (revizuită), 2003 , Editura Erc Press, București, 2003.
***Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Convenția pentru apărarea Drepturilor
Omului și a Libertăților fundamentale) , adoptată de Consiliul Europei la Roma în 1950 (în vigoare
din 1953) .
***Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene .
***Declarația Universală a Drepturilor Omului , adoptată de Adunarea generală a O.N.U.
la 10 decembrie 1948 .
***Drepturile omului – culegere de documente internaționale, LADO, București, 1996.
***Instrumente internaționale privind Drepturile Omului. Declarația Universală a
Drepturilor Omului , 10 dece mbrie 1948, Instrumente universale, vol. I., București, 1997.
***Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor .
***Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrative.
46 ***Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale .
***Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public .
***Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația public.
***Legea nr. 142/1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului .
***Lege -cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri
publice .
***Legea nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea
obiectelor de cult .
***Legea nr. 1/2011 a educației naționale .
***Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului .
***Legea nr. 48/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și
sancționarea tuturor formelor de discriminare .
***Legea nr. 195/2000 privind constituirea și organizarea clerului militar.
***Legea nr. 488/2004 privind aprobarea O.G. nr. 86/2004 pentru modificarea și
completarea O.G. nr. 68/2003 privind serviciile sociale .
***Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal .
***H.G. nr. 9/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii, C ultelor și
Patrimoniului Național .
***H.G. nr. 1007/2005 privind modificarea H.G. nr. 539/2005 pentru aprobarea
Nomenclatorului instituțiilor de asistență socială și a structurii orientative de personal, a
Regulamentului -cadru de organizare și funcționare a instituțiilor de asistență socială, precum și a
Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 68/2003 privind
serviciile sociale .
***H.G. nr. 412/2003 pentru aprobarea Normelor privind organizarea, funcționarea și
finanțarea unităților de asistență medico -socială .
***Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.149/2000 privind aprobarea
Regulamentului de organizare și funcționare a asistenței religioa se în armată .
***Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu
privire la drepturile economice, sociale și culturale , ambele adoptate de Adunarea generală a
O.N.U. în 1966 .
***Protocol de cooperare în domeniul incluziunii sociale între Guvernul Românie și
Patriarhia Română, București, 2007 .
***Protocolul de cooperare privind Parteneriatul „Asistență medicală și spirituală” între
Ministerul Sănătății Publice și Patriarhia Română, București, 2008 .
***Tratatul de i nstituire a unei Constituții pentru Europa , Institutul European din
România, București, 2004 .
***Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a
Tratatului de instituire a Comunității Europene , JO C 306, 17 decembrie 2007 .
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: 1 UNIVERSITATEA „ OVIDIUS ” CONSTANȚA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ „SFÂNTUL APOSTOL ANDREI ” SPECIALIZAR EA: ISTORIE BISERICEASCĂ TEZĂ DE DOCTORAT… [601745] (ID: 601745)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.