Politica agricolă comună și abordări conceptuale privind [601738]

1

Politica agricolă comună și abordări conceptuale privind
dezvoltarea rurală

Dobre Alexandra
Relații Internaționale și Integrare Europeană

2
CUPRINS

Abstract…………………………………………………… ……3
Introducere……………………………………………… ……. 3
Abordări conceptuale…………………………………… …… 4
Cooptarea modernizării (PAC 1958 -2013)…………………..5
UE actor principal pe piața mondială………………………. .7
Poziția României în agricultură și comerțul agricol al UE… .9
Concluzii………………………………………………………11
BIBLIOGRAFIE…………………………………………… …11

3
Abstract
În lucrarea de față mi -am propus să prezint și să analizez Politica
agricolă comună cât și rolul Uniunii Europene ca actor principal pe piața
mondială a produselor agricole. De asemenea, voi prezenta evoluția politicii
agricole de la începuturi și până în prezent, reformele prin care aceasta a trecut
de-a lungul timpului, motivațiile care au dus la necesitatea acestui fapt,
mecanismele prin care Uniunea Europeană a acționat spre înfăptuirea reformării
PAC precum și obiectivele propuse de Uniunea Europeană raportat la această
reformare. În consecință, am ales să analizez evoluția PAC prin intermediul
rolului și poziției pe care le deține Uniunea Europeană în ceea ce privește piața
mondială a produselor agricole. Necesitatea și importanța reformelor în
introducerea Uniunii Europene ca actor pe piața mondială și de asemenea
importanța ei ca cel mai important actor înfățișează două aspecte principale:
menținerea poziției spre reglementarea reformelor PAC de – a lungul timpului
precum și menț inerea stabilității ca actor important pe piața mondială.
Obiectivele avute în vedere în cercetarea întreprinsă pot fi sintetizate prin
următoarele aspecte:
▪ stabilirea locului agriculturii ca ramură a economiei;
▪ prezentarea aspectelor teoretice cu priv ire la conceptul înfăptuirii Politicii
agricole prin raportarea la studiile de specialitate din domeniu;
▪ prezentarea principalelor caracteristici ale Politicii agricole comune;
▪ analiza evoluției Politicii agricole comune în România precum și în alte st ate
membre al Uniunii Europene.
Introducere
Tema eseului academic intitulată „ Politica agricolă comună și abordări
conceptuale privind dezvoltarea rurală” , își propune analiza evoluției Politicii
agricole comune și rolul Uniunii Europene ca actor principal pe piața mondială.
Evoluția PAC a fost strâns legată de marile transformări care au intervenit în
societate (reformele precum și inițierile preluate prin intermediul reformele
sectorului agricol).

4
Motivația alegerii temei de eseu a constituit -o încercare a de a stabili care a fost
evoluția Politicii agricole, pentru a înțelege mai bine dificultățile, neajunsurile
și chiar modalitățile de desfășurare a fenomenelor în prezent. În vederea
atingerii obiectivelor stabilite am utilizat, pe lângă metodologia abor dată bazată
pe studierea celor mai noi reprezentative lucrări de specialitate, articole dar și
comentarii apărute în țara noastră cât și în străinătate, fiind cu atât mai utilă,
interesantă cu atât acest tip de analiză, a fost întreprinsă în studiile ce ur măresc
în mod amănunțit evoluția Politicii agricole comune. Tot în acest scop au fost
agrenate o varietate de metode de cercetare științifică precum cele de analiză
calitativă și acestea sunt următoarele: binomul inducție și deducție , acest tip de
metodă, ne permite sa evidențiem principalele limite din cadrul teoriilor
referitoare la Politica agricolă comună, o altă metodă utilizată în demersul
cercetării este analiza comparativă , utilizată prin comparația indicatorilor
specifici proprii Politicii agricole , reflectate în perioade distincte dintre
România și alte state membre UE.
Cercetarea urmează cursul unei ipoteze centrale, din care se desprind ipotezele
secundare ce vor ajuta la demonstrarea ei. Ipoteza centrală este baza tă pe
analiza profundă a procesu lui de formare a Politicii Agricole Comune,
structurat pe trei nivele – trecut, prezent și viitor, cuantifică efectele sale
potențiale asupra economiei iar pe tot parcursul analizei, mă voi concentra să
explic această ipoteză centrală cu ajutorul argumente lor. În ceea ce privește
ipotezele secundare care vor ajuta la demonstararea ideii de bază, mă voi
concentra pe analiza politicii agricole din România precum și rolul UE în
demersul secorului agricol atât în România cât și în alte state membre. Aici voi
explica efectele, transformările și schimbările pe care le -a întâmpinat Politica
Agricolă Comună de -a lungul timpului și până în prezent.
Lucrare este structurată pe patru capitole într -o ordine logică de abordare,
pornind de la importanța agriculturii privi tă, descrisă și poziționată ca ramură în
cadrul economiei naționale, continuând cu aspecte conceptuale legate de
Politica agricolă comună ca element fundamental al economiei rurale și în final
am analizat datele referitoare la evoluția acestora.

5
Abordări conceptuale
Politica agricolă comună –un proces variabil
Politica agricolă comună de astăzi (PAC) este o politică schimbătoare. Ea
contribuie la dezvoltarea economică și socială a comunităților rurale. Multe
probleme ale politicii agricole au devenit strâns legate de chestiuni de comerț,
pe de -o parte, iar pe de altă parte, au existat probleme ce au adus în vizor
mediul și sistemul public de sănătate și mai nou de energie. Acestea se
datorează faptului că PAC joacă un rol important și esențial în abordarea n oilor
provocări privind aspectele legate de schimbările climatic, bioenergie,
biodiversitatea sau gospodărirea apelor. Mai mult, mecanismul de elaborare a
legislației PAC se pare că a devenit din ce în ce mai diferențiat și mai deschis în
funcție de logica intervenției concurentă care se implică tot mai mult în
procesul politicii, iar caracterul definitoriu al problemelor agricole și chiar al
agricultorilor se modifică.1 Politica agricolă comună a trecut printr -o serie de
transformări ce au stat la baza ins tabilității procesului de evoluție, astfel încât
pe parcursul a 50 de ani, timp în care s -a confruntat cu situații dificile,
reformele și schimbările au condus la ceea ce numim astăzi PAC și care
poziționează Uniunea Europeană drept unul dintre cei mai imp ortanți actori pe
piața mondială a produselor agricole.
Obiectivele PAC (conform articolului 39 al Tratatului de la Roma):
● Modernizarea exploatațiilor prin creșterea productivității agricole;
● Creșterea veniturilor celor care lucrează în agricultură oda tă cu garantarea
unui standard de viață echitabil în ceea ce privește populația agricolă în
concordanță cu alte sectoare de activitate;
● Evitarea unor posibile alternanțe datorate creșterii și prăbușirii prețurilor, o
mai bună stabilitate a piețelor produ selor agricole evitând astfel de lucruri;
● Și nu în ultimul rând estimarea unor prețuri rezonabile pentru consumatori
prin garantarea securității aprovizionării cu alimente.

1 H Wallace, M Pollack & A Young (eds), Policy -Making in the European Union. 7th edn, Oxford
University Press, Oxford. 2010, pg 156.

6
Aceste obiective au fost preconizate în funcție de interesul producătorului dar ș i
de ce al consumatorului. Datorită intereselor naționale care apar dar și faptului
că aceste obiective apar de obicei în opoziție, PAC a fost concepută pe baza
unui compromis.
Cooptarea modernizării (PAC 1958 -2013)
Evoluția PAC pe parcursul a 50 de ani
PAC a fost concepută într -o Comunitate Economică Europeană (CEE) și s -a
afirmat odată cu ameliorările produse din grave crize alimentare postbelice prin
care cele șase state membre își exprimau grijile asupra durabilității producției
alimentare. Până la sf ârșitul anilor ’80, PAC a reprezentat un element esențial în
menținerea sistemului pieței bazat pe prețuri garantate în cadrul Comunității dar
și pe prelevările la import și subvențiile la export spre deosebire cu restul lumii.
Datorită acestui aspect, CEE devine cea mai mare putere agricolă din lume. Cu
toate acestea au existat nemulțumiri fantastice, fiind foarte scump de susținut și
având un impact negativ asupra economiei agriculturii europene dar și asupra
piețelor agricole mondiale.
Instituită în anii 1950, PAC avea rolul de a încuraja creșterea producției
agricole, pe de -o parte iar pe de altă parte, asigura o aprovizionare constantă
raportat la accesibilitatea prețurilor. Printre primele măsuri sesizabile la nivelul
acestei politici au fost următoare le: o restructurare a agriculturii prin
intermediul ajutoarelor financiare și o stimulare a producției prin subvențiile
oferite agricultorilor.2 În ciuda tuturor circumstanțelor anterioare, evoluția PAC
nu a fost complet închegată astfel, „La sfârșitul ani lor ’80 această politică a
devenit victima propriului său succes, distorsionând puternic piața, prin
stimularea producției intensive peste puterea de absorbție a pieței, creând
stocuri considerabile de produse și afectând puternic mediul înconjurător,
bună starea animalelor și calitatea alimentelor.”3 Raportându -ne la evoluția
politicilor de stabilire a prețurilor agricole, cel care a influențat foarte bine țările
dezvoltate a fost „ideologia” industrializării, este conceptual cheie ce a

2 H Wallace, M Pollack & A Young, op cit. p. 156.
3 Rusu, M., Giurca, G., Luca, L., Analiza evoluției și orientărilor politicii agricole comune dintr -o
perspectivă românească , București, 2007, p.2.

7
influențat politicil e inițiale ce se îndreptau către agricultură. Pentru a scăpa de
excesul de produse agricole, în ceea ce privește exportul, depozitarea întrucât și
dispersia lor asupra UE a fost nevoie de o serie de măsuri ce trebuiau
implementate însă în urma acestor măsu ri luate de către UE au dus la cheltuieli
bugetare majore care nu au servit foarte mult intereselor agricultorilor.
O perioadă „înfloritoare” pentru PAC a fost perioada, 1992 -1999, momentul
unui succes mult așteptat al PAC la nivelul stabilizării veniturilor fermierilor și
echilibrării cererii și ofertei pe piața comună agricolă. De asemenea, un alt
moment important l -a constituit anul 1997, atunci când se dorea obținerea unei
competitivități dezvoltate pe plan intern cât și extern, dorință din partea
Consiliului European de la Luxemburg. În consecință, agricultura europeană
trebuia să fie „multifuncțională, sustenabilă, competitivă, să fie repartizată pe
întreg teritoriul European inclusive în regiunile cu probleme, să permit
garantarea veniturilor echitabile, dar și un echilibru corect între sectoarele de
producție cât și între producători și regiuni, evitându -se distor siuni ale
concurenței”, lucru vizibil și astăzi. 4 În ciuda problemelor care nu au fost
rezolvate pe parcursul reformelor din 1992 -1999, în anul 2000 s -a propus o
îmbunătățire a sectorului agricol. Agenda 2000 avea drept scop principal
competitivitatea în zonele rurale, protejarea mediului înconjurător patrimoniului
rural. Cu toate acestea, politica agricolă comună reprezintă ce mai integrată
politică în raport cu celelalte politici UE, în consecință, această se pare că
absoarbe o parte însemnată din fondur ile comunitare. Atunci când s -a cerut
ajustarea PAC prin dorințele actorilor de pe piața mondială, adică anul 1992,
cheltuielile au scăzut până la 54% iar în 2003, ajungând să scadă treptat până la
44%.5
UE actor principal pe piața mondială
Procesul import –export
Uniunea Europeană s -a dovedit a fi cel mai important lider pe piața mondială în
ceea ce privește produsele agricole, mai mult este considerată cel mai mare

4 Iordan, Gheorghe, Barbulescu, UE-Politicile extinderii, Editura T ritonic, București, 2006, pp
235-266
5 Rusu, M., Giurca, G., Luca, L. op cit.

8
importator și al doilea mare exportator de produse alimentare din lume. Prin
urmare, Uniunea Europeană încheie în mod necondiționat acorduri comerciale,
ea joacă un rol esențial în încheierea acordurilor comerciale mondiale din cadrul
Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) precum și în privința statelor în
curs de dezvoltare. Datorită rolului s ău de lider în comerțul cu țările dezvoltate
cât și cu cele în curs de dezvoltare, Uniunea Europeană emană un volum ridicat
de produse agricole spre deosebire de alte țări dezvoltate precum SUA, Japonia
sau Australia la un loc.
Principalele exporturi de pr oduse agricole ale UE –distribuită după valoare –
2005

Principalele importuri de produse alimentare agricole ale UE –distribuită după
valoare –2005

9
Prin diagrame putem înțelege rolul Uniunii Europene ca principal actor, lider cu
alte cuvinte pe piața mondială a produselor agricole ce se poate identifica prin
cifrele și procentele din produsele agricole ce sunt segmentate pe două părti și
anume import↔ export (proces efectuat anual de către Uniunea Europeană).
Punând în balanță capacitatea de producător agricol la nivel mondial
comparative cu alte state dezvoltate, Uniunea Europeană prezintă un avantaj
deosebit spre deosebire de Australia, spre exemplu, la care putem observa un
declin în ceea ce privește importanța agriculturii. În principal, comerțul
Australiei era bazat pe exporturi de cărbune, aur, carne, lână, bauxită, minereu
de fier, grâu, echipamente industrial sau de transport. Pe lângă aceasta, s unt
evidențiați și alți parteneri la export precum: Japonia (19.6%), UE (12.9%), iar
ca parteneri europeni primul loc este ocupat de Marea Britanie cu 5.2%, China
cu 10.5%, SUA cu 7.8%, Noua Zeelandă cu 7.9% și Korea cu 6.9%.
Poziția României în agricultu ră și comerțul agricol al UE
Strategia Orizont 2025
„Orizont 2025”, aici se menționează că România va promova o agricultură cu
un rol de natură multifuncțională și cu o influență predominant în spațiul rural.6
De asemenea, se precizează ca aceasta trebuie să devină un sector agricol
competitiv, ea fiind pregătită pentru a face față gradual pieței europene și chiar
mondiale. Mai mult, ea va trebui să practice metode de producție prin care să
protejeze mediul iar în al doilea rând va trebui să fie capabilă s ă furnizeze
produse de calitate și sigure pentru hrană atât a populației cât și a animalelor.
Pentru România, după anul 1990, agricultura a fost o activitate ineficientă, nu s –
a bucurat de o imagine favorabilă asupra sectorului agricol. Însă a jucat un ro l
deosebit de important pentru persoanele care nu au putut găsi de lucru sau care
nu pot obține salarii satisfăcătoare, pentru asta agricultura a fost ca o „plasă de
siguranță”. Cu toate că sectorul agricol nu s -a bucurat de o percepție favorabilă,
nu pute m neglija și aspectele pozitive. În primul rând, potrivit rolului său la
nivel mediu comparative cu Uniunea Europeană, România este al doilea mare
producător agricol din Europa Centrală și de Est, după Polonia. Iar în al doilea

6 MAPDR, Strategia de dezvoltare durabilă a agriculturii și alimentației din România, 2004, p 5

10
rând, potrivit păstrării pei sajului rural sau a caracterului tradițional din multe
zone ale României constituie un avantaj, mai ales pentru faptul că aceste aspect
contribuie la dezvoltarea rurală incluzând turismul rural.
În ceea ce privește schimburile comerciale cu produse agrico le ale României cu
UE, cel mai sesizabil aspect este importanța comerțului cu produse agricole și
alimentare, având un rol definitoriu în economia mondială. 7În momentul de
față, excedentul comercial al schimburilor României de produse agroalimentare
(2013 ) a fost de 324, 9 mil. euro, în creștere față de nivelul de 301, 1 mil. euro
înregistrate la finele lunii noiembrie 2013, valoarea estimată comparative cu un
deficit de 745, 5 mil. euro (2012). Ceea ce a adus un plus față de anul anterior,
au fost livrări le externe de grâu, un plus estimate la 433, 6 mil. euro spre
deosebire de exporturile de grâu din anul 2012. Mai mult, un rezultat pozitiv
care a contrabalansat anul 2013 a fost deficitul comercial agricol al
schimburilor intra comunitare, vizibil în scăd ere pentru anul 2012, urmând ca
acesta sa fie supracompensat de surplusul obținut în urma comerțului țărilor
terțe (1.207, 6 mil. euro). Livrările de produse agroalimentare către România au
avut o pondere valorică de 58, 4% în timp ce achizițiile din state le membre UE
au deținut o pondere de 80, 9%. Prin urmare, Uniunea Europeană a fost
principalul partener în comerțul agricol al României ceea ce denotă că rolul UE
a jucat un rol esențial în sporirea sectorului agricol.8 În propunerea Regulament
al Parlamen tului European și al Consiliului de stabilire a unor norme privind
plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii
agricole comune,9. Privind perioada 2014 -2020, din 12 octombrie 2011,
funcționarea pe cei doi piloni de sprij in se păstrează în continuare cu alocarea
financiară precizând valoarea de 39% din bugetul total al UE.
Consider că aderarea României la Uniunea Europeană a marcat o nouă epocă,
inovatoare pe latura economiei agricole și de dezvoltare rurală a țării noastr e.
Probabil a fost unul dintre cele mai puternice efecte, un factor de presiune
pentru o reformă a agriculturii dar și a economiei rurale românești. Datorită

7 Miron Dumitru Economia Uniunii Europene , editura Luceafărul, București, 2004, pp 41 -42
8 http://www.maap.ro/ro/comunicare/1078 -analiza -comparativa -a-schimburil or-comerciale –
cu-produse -agroalimentare -in-anul -2013 -fata-de-anul -2012.html accesat 26.01.2015
9 Comisia Europeană, Propunerea Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului
de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor pr in scheme de prijin în
cadrul PAC , 2011/0280 (COD), p. 62

11
modelului său de competitivitate, modelul European, România a trebuit să
adapteze pentru a se inte gra pe piața internă a UE și mai mult decât atât să
îndeplinească și alte funcții publice. În prezent, economia rurală românească
care în ce mai mare parte este dominată de agricultură se prezintă încă slab
integrată raportat la economia de piață. În conte xtul actual al economiei de
piață, mecanismul și balanța marketingului precum și tehnicilor aplicate de
marketing depinde atât de bunăstarea producătorilor agricoli cât și de
bunăstarea cetățenilor din zona rurală chiar și urbană. În opinia specialiștilor
români, o restructurare a dezvoltării rural ar putea avea loc după perioada 2014 –
2019 (proces de dezvoltare durabilă a agriculturii și spațiului rural) unde
România va trebui să mențină o politică de dezvoltare rurală care să corespundă
nevoilor mediului r ural și mai mult decât atât să contribuie la combaterea
efectelor asupra schimbărilor climatice.
Concluzii
Mecanismul PAC a atras după sine două aspecte importante: protejarea
veniturilor producătorilor agricoli datorată celor două instrumente: prețuri și
subvenții. Prin urmare, odată cu instituirea celor mai vizibile aspecte legate
nivelul protecției vamale față de concurență străină, combinat pe alocuri cu
unificare prețurilor interne și nu în ultimul rând fixarea de prețuri comune, a
condus la un mecanis m de susținere a nivelurilor acestora. Măsurile comune în
vederea sectorului agricol au fost finanțate din bugetul comun iar piața agricolă
a CEE a devenit în urma acestor aspecte, o construcție solidă și independentă în
concordanță cu tendințele piețelor internaționale. Actualmente, PAC se
confruntă cu o serie de provocări, cele mai multe dintre ele având un caracter
unic iar altele neprevăzute prin care invită UE spre înfăptuirea unei decizii
strategice pentru viitorul pe termen lung al agriculturii sale cât și pentru cel al
zonelor sale rurale. Pentru ca aceste aspecte să aibe un caracter favorabil,
oficialii de la Bruxelles consideră că PAC ar trebuie să acționeze conform unei
politici economice sănătoase dar și în contextul unor finanțe publice sustenab ile
ce pot să sprijine obiectivele Uniunii.
BIBLIOGRAFIE

12
Cărți
1. Dumitru Miron, Economia Uniunii Europene , editura Luceafărul,
București, 2004.
2. H Wallace, M Pollack & A Young (eds), Policy -Making in the
European Union. 7th edn, Oxford University Press, Oxfor d. 2010
3. Iordan, Gheorghe Bărbulescu, UE-Politicile extinderii, Editura Tritonic,
București, 2006
4. Rusu, M., Giurca, G., Luca, L., Analiza evoluției și orientărilor politicii
agricole comune dintr -o perspectivă românească , București, 2007.
Articole
5. Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale, Strategia de dezvoltare
durabilă a agriculturii și alimentației din România , 2004.
6. Comisia Europeană, Propunerea Regulamentului Parlamentului
European și al Consiliului de stabilire a unor norme privind plățil e
directe acordate fermierilor prin scheme de prijin în cadrul PAC , 2011
Surse electronice
7. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, București. Disponibil
online la adresa :http://www.maap.ro/ro/comunicare/1078 -analiza –
comparativa -a-schimburilor -comer ciale -cu-produse -agroalimentare -in-
anul-2013 -fata-de-anul-2012.html ; data accesării: 26.01.2015