Spcializarea Relații Internaționale și Studii Europene [601654]

Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iași
Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice
Spcializarea Relații Internaționale și Studii Europene
Între europenizarea islamului
sau islamizarea europenă
Student: [anonimizat] 2015-2016

Introducere

Dacă am întreba un cetățean european, cu o cultură medie, despre ce este islam, ar răspunde cu
repeziciune cel mai probabil că este o religie. Apoi i-ar tresări în minte alte idei despre ceea ce este
islamul, cele mai multe dintre care fiind peiorative. Oare cum islamici văd Europa? Ce infleunță a
avut aceasta asupra culturii lor?
În trecut Marea Mediterană reprezenta granița dintre Islam și Europa, astăzi această graniță tinde
să nu mai existe întrucât musulmanii și-au construit propriile baze și continuă să le consolideze.
Dacă geografic vorbind Islamul este în Europa nu putem afirma același lucru despre mentalitatea
lor încă neintegrată în acest spațiu. Poate această neintegrare a mentalității se datorează stilului de
viață pe care europenii îl dețin, un stil frenetic care se îndepărtează tot mai mult de valori creștine și
religioase. Cum poate cineva care nu are respect pentru propria sa religie să respecte pe ceea a
celorlalți ?
Tema acestei lucrări reprezintă o ilustrare a interacțiunilor culturale dintre Europa și Islam.
Concentrându-mă mai ales pe cum sunt văzuți musulmanii în Europa și viceversa, mai ales în
contextul actual al imigrării masive a acestora pe continentul nostru.
Cultura are semnificații și manifestări diverse. Este complexă și dinamică, este cognitivă și
tangibilă și are puterea dea înfluența.
Clifford Geerty definea cultura drept „un model istoric transmis, de sensuri incorporate în
simboluri, un sistem de concepții moștenite exprimate în forma simbolică, prin intermediul cărora
oamenii comunică, perpetuează și dezvoltă cunoștințele și atitudienea față de viață”. Cunoștințele
culturale sunt foarte importante deoarece oamenii sunt dirijați de cultură, ea dându-le identitatea și
influențînd modul în care aceștia acționează.

Implicații culturale

Islamul este una dintre cele trei mari religii ale omenirii și beneficiază de peste un miliard de
adepți și adat naștere unei civilizații prestigioase a cărei influență se exercită asupra omului până în
zilele noastre.1 El este fie religia principală, fie unica religie în țările lumii arabe , Iran, marea parte
a Asiei, în special în sud-est și de pe tot cuprinsul Africii. Existând totodată și multe minorități
musulmane în țările din America, Europași întreaga lume.
Cuvântul „islam” provine din verbul „aslama”,ce înseamnă supunere iar „muslim” adică
musulman, este un principiu care are sensul de „cel care se supune” . Izvoarele sfinte ale acestei
religii provin din Coran, conform căruia islamul este „adevărata religie, indiferent de profetul care
a inițiat-o sau de epoca inițierii”, fiind „ adeziunea la pacea lui Dumnezeu”.2
Întemeiată în secolul al VII -lea d. C. de către Muhammad (se naște în 570 d. C.), oscilând inițial
între vocația sa de religie universală cu caracter revelat, așa cum se revendică, și cea de stat
invincibil în lupta cu ―necredincioșii, Islamul este unul singur dar este plural în același timp.
Pluralitatea islamului nu se datorează diferențelor religioase sau religiilor distincte ci subgrupurilor
unei mari religii.
Islamul condamnă inegalitatea, considerând-o ceea mai mare formă de nedreptate, din acest motiv
își încurajează adepții să lupte împotriva tiraniei. Totodată acesta se declară în favoarea principiilor
democrației, dat fiind că societatea islamică este dependentă de sfaturi date reciproc prin discuții
purtate pe picior de egalitate. Este o religie construită pe principiile democratice ale
consultării(shura), ale consensului(ijma) și, în final, ale judecății independente(ijtihad).3
Doctrina politică promovată divizează lume într-una a păcii și a armoniei și o lume a războiului,
bazată pe războiul sfânt pe care fiecare adept trebuie să-l ducă mai întâi pentru sine însuși pentru
crediță și autopurificare, abia apoi pentru lupta infidelilor sau împotriva celor ce nu acceptă religia
islamică.
Astfel islamul va modela întreaga istorie a lumii, prin expansiunea sa militară extraordinară, prin
forța filozofiei și teologiei sale care au influențat în Evul Mediu filozofia din Europa, prin bogăția
culturală manifestată în artă, prin poziția sa pro sau contra științei, și prin cea mai nouă și mai gravă
problemă contemporană pe care acesta o aduce în discuție: terorismul mișcărilor islamice
fundamentaliste.
1Gaudin Philippe, Marile religii ale lumii . Editura Orizonturi, București, 2004 , pag 121.
2Idem, pag 124-125.
3Benazir Bhutto, Reconcilierea Islamul, democrația și Occidentul”, Editura RAO International Publishing Companz,
București 2008, pag23.

Primul contact cu mediul european din punct de vedere cultural, sa realizat prin Imperiul
Bizantin in vecinătatea căruia musulmanii acced la filozofia antică greacească. În acest prim
contact, Islamul devine conștient de antagonismul existent dintre credința revelată și rațiunea
umană. Din acest motiv vor afirma credința ca autoritate supremă și deci își vor crea aceea imaină
rigida care va fi percepută în Europa la căderea Constantinopolului.
Aportul islamic la cultura și civilizația Europei medievale s-a efectuat prin canalul Spaniei și al
Siciliei. Perioada de ocupație arabă a introdus o serie de noutăți în agricultură, dezvoltarea
comerțului iar în ceea ce privește viața intelectuală și culturală acești au creat școli publice și au
produs o multitudine de cărți.
Ajungând la secolul XX-lea, islamul se regăsește cu un oarecare „handicap”, alimentat de
anacronisme culturale, fie de statutul de țări subdezvoltate economic al țărilor unde el este
majoritar, fie de rămânerea lui în nișt e rigori socio-religioase greu de acceptat pentru lumea
modernă.
Prezentul se conturează în jurul unui conflict între lumea civilizată, modernă (fie ea vest –
europeană, americană sau chiar orientală) și lumea islamică în organizarea ei aproape medievală, în
aspectele ei culturale neînțelese contemporanilor, în concepțiile ei fundamentaliste despre lume,
viață și ființă umană, în ceea ce frapează din ce în ce mai mult mass -media contemporană:
extremismul religios și terorismul. Chiar dacă apar ca probleme de ordin politic, militar sau
economic, toate aceste tensiuni au un substrat cultural, ele apar pe fondul unei necunoașteri a
celuilalt sau a unei cunoașteri subiective, datorită decalajelor culturale și civilizaționale.
Dacă în trecut discutam despre o invadare progresivă a Occidentului în Islam, prima data prin
imperialism și colonialism, astăzi prin economie, tehnologie , media, ideologii, instituțiui de drept
etc, astăzi putem clar afirma că Islamul este în Occident.
Prezența musulmanilor în Europa se amplifică pe zi ce trece iar cultul islamic se exprimă printr-o
multitudine de voci, regăsibile la nivel de elită sau la nivel popular. Această reformă treptată a unui
Islam laic și modern este în strânsă legătură4 cu o rețea de relații, asociații, moschee și instituții care
se suprapun și se extind în Europa, încluzând bineînțeles persoane fizice și organizații din întreaga
lume islamică. Chiar dacă prezența lor este una destul de numeroasă, frica de musulmani după
atentatele de la 11 septembrie și evenimentele mai actuale din Paris, îi conduce pe mulți să se
gândească dacă musulmanii pot trăi în Europa. Problema principală a acestei percepții își regăsește
bazele în schimbul de valori între lumea musulmană și lumea politică occidentală. Din Evul Mediu
factorii politici pe care am construit Occidentul sunt diferiți de cei folosiți în altă parte. Este un
4Transnational public sphere
Grillo R. e Soares B. F., Transnational Islam in Western Europe , in ISIM rewiew 15, ISIM, Leiden 2005, p. 11.
http://www.iiav.nl/ezines/email/isimreview/2005/no15.pdf

element central, deoarece atunci când vorbim cu persoane de religie musulmană sau care provin din
aceea zonă, de politica noastră, nu putem să începem de la percepția pe care o deținem, ceea a
religiei în afara statului.
Excluderea elementului religios a fost un concept ce a stat la baza construcției unei Europe
politice, a unui sistem politic internațional, a suveranității statale , dar nu poate fi înțeles de un
devotat musulman. Imposibilitatea de percepție a acestor elemente se datorează culturii care este și
cauza eșecului de creare unui dialog între cultura europeană și cea islamică.
Între cultura europeană și ceea islamică există un schimb și o critică constantă. Cultura este mai
întâi de toate un proces uman care evoluează și se transformă, din acest motiv cele două culturi vor
reuși să conviețuiască doar dacă vor da importanță si la ceea ce se întâmplă în exterior. Mă refer la
islamul european care nu se poate izola de restul societății, nu poate trăi în ignoranță, fără a se
preocupa de ceea ce se întâmplă în exteriorul ei. Acesta se regăsește într-un spațiu multi cultural
comun, în care dialogul este fundamental. Cultura musulmană trăiește o criză morală a drepturilor
persoanei, a libertăților individuale, a spiritului critic, dar nici cultura europeană nu a scăpat de
criză, aceasta trăiește o pierdere de sens datorită pierderii credinței în elementul divin.
Poate într-un fel sau altul cele două culturi s-ar putea ajuta reciproc în a-și regăsii ceea ce au
pierdut. Și poate doar așa s-ar putea institui dialogul și respectul, și totodată ar exista posibilitatea
de a conviețui.
Islamul este migrator, nu doar că este religia cu vocație universalistă a unui popor de nomazi, ci
pentru că naște cu o migrație.
Expansiunea sa înspre est și ovest a fost una destul de ușoară, în schimb cea spre nord este clar
mult mai grea de realizat. În Europa, cu excepția Spaniei și a Siciliei, islamul nu a reusit să se
stabilească în mod permanent, doar în anumite zone a Europei orientale acesta sa permanentizat
prin instituirea unor instituții stabile. Născut ca un fenomen migrator, acesta nu acceptă să rămână
în minoranță. Un musulman ar trebui să trăiască într-o societate structurată și instituționalizată
islamic, deci nu ar putea trăi într-o societate care nu este ca atare, chiar daca aceasta îl acceptă.
Islamul a devenit a doua religie în aproape toate țările din Europa, este o transformare istorică.
Imigranții ce vin în număr mare pe acest continent decid să trăiască întro societate non-islamică
deoarece ca persoane caută să-și îmbunătățească propria viață prin găsirea unui loc de muncă., în
primă instanță. Abia apoi aceștia vor simți nevoia șă-și exprime propria identitate islamică și să
înceapă să o transmită unei alte generații și/sau să o exprime public societății. Această evoluție îl
consolidează ca identitate culturală pentru noua Europa.
Trebuie să identificăm două categorii distincte de popula ții musulmane, diferen țiate de o serie de

factori semnificativi,socio-economici și culturali. Este vorba de comunit ățile musulmane din spa țiul
Europei occidentale, în special al statelor membre UE și de comunitățile musulmane din Balcani.
Diferențele dintre cele dou ă tipuri pornesc de la leg ătura acestora cu statul de origine, de exemplu:
în timp ce în Europa occidental ă, un număr însemnat al membrilor comunit ăților musulmane sunt
emigranți, aflați la a doua sau a treia genera ție, populațiile musulmane din Balcani sunt indigene,
situație posibilă și datorită condițiilor istorice .5
Integrarea acestora este un proces dificil de realizat, ei ar trebui să cunoască națiunea primitoare
și mai ales cultura acesteia.Acest lucru ar simplifica integrarea lor și i-ar ajuta să devină o parte
integrată în sistem. Statul primitor ar trebui să înțeleagă drepturile acestora și să îi respecte, doar
apoi aceștia să poată să se simte ca acasă. Imigranții aduc cu ei „pachete culturale „6 adică un
ansamblu de obiceiuri sacre, din care ar trebui să aleagă cele fundamentale pentru ei și cele care nu
sunt atât de importante.
Yahia Hendi identifică un mesaj pe care musulmanii europeni ar trebui să îl dea Europei, care se
bazează pe trei principii: aceiași politică de justiție pentru toți; egalitatea economică, astfel, orice
persoană care gestionează proiecte pentru stabilitatea financiară sau economică acționează în
beneficiul tuturor; clauza de comunitate, dacă trăim toți în același teritoriu,trebuie să funcționăm ca
o comunitate indiferent de apartenența etnică sau religioasă. 7
Pentru o integrare eficient ă, politicile adoptate și aplicate de factorii decizionali trebuie s ă aibă în
vedere aspecte specifice sensibile, precum religia, legisla ția și educația, în măsura în care acestea
pot influența puternic dimensiuni ale securit ății naționale, precum cea socioeconomic ă, culturală, și,
nu în ultimul rând, cea politic ă.
Datorită faptului că aspectul integrării este frecvent definit ca unul de
compatibilitate/incompatibilitate dintre valorile Islamului și valorile Europene, în multe țări din
Europa, relația dintre populația locală și imigranți a fost marcată de conflicte culturale, dintre care
s-au evidențiat acelea privind simbolurile islamice.
Europa a ajuns la un moment important al destinului s ău ca actor cu manifestare global ă. Nevoia
de a deveni un actor global credibil și activ, poate fi realizat ă și prin atitudine adoptat ă vizavi de
problema islamului.
5 Dinu Mihai-Stefan, Rolul religiei în construcția viitoarei Europe, Editura Universității Naționale de Apărare
„CarolI”, București,2009, pag23.
6 Yahia Hendi, Imam la Georgetown University, Washington D.C., SUA, Islam in Europa Islam europeo , Milano
2005, pag 81
7 Il messaggio che, credo, dovrebbero offrire i musulmani europei all’Europa consta di tre principi: la politica della
giustizia per tutti; l’economia dell’uguaglianza, per cui, chiunque gestisca i progetti di stabilità finanziaria o
economica deve agire per il beneficio di tutti; la clausola di comunità, con la convinzione che, vivendo tutti nello
stesso territorio, dobbiamo funzionare come comunità, indipendentemente dal nostro sfondo etico e religioso.

Concluzii

La sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80 ai secolului XX, în Occident au început să circule
din ce în ce mai insistent diferite moodele multiculturaliste. Ideea diversității culturale, a
amestecului generos și tolerant de culturi, religii a fost înțeleasă de majoritatea mai mult sau mai
puțin .
Totuși astăzi Europa se regăsește la un moment de răscruce pentru acest multiculturalism. Marile
fluxuri migratorii provoacă instabilitate politică, economică și nu în ulltimul râd socială.
Europenii încep să vadă Islamul drept o amenințare asupra securității lor, și din ce în ce mai des
aceștia adoptă poziții agresive . Această poziție agresivă poate cauza eșecul integrării musulmanilor
în Europa.
Bagajul cultural de care dispun musulmanii ce decid să reînceapă o nouă viața pe continentul
european, ar trebui să fie redus la lucrurile esențiale. Aceștia ar trebui să renunțe la poziția lor
autoconservatoare și de respingere a valorilor europene.
Francis Fukuyama susținea că Europa ar putea deveni un „front de luptă al islamului“, situație
care ar putea fi soluționată pașnic prin integrarea musulmanilor care trăiesc în Europa în societatea
occidentală. Există și ideea că secolul XXI ar putea vedea o Europă islamică deoarece migrarea
acestora este una din ce în ce mai mare, iar sporul de natalitate a musulmanilor este cu mult mai
ridicat decât cel european.
Am putea într-un final afirma că Europa a devenit într-o oarecare măsură și musulmană , iar
islamul devine și el european în mod treptapt. Islam european se regăsește într-un islam global și
este o religie nu prea diferită de ceea a lumii islamice, ea trăiește într-un spațiu social care îi
transformă câteva aspecte și le amestecă cu alte stiluri de viață și tradiții.
Cultura europeană și cea musulmană sunt într-un proces de modelare, prima având un efect mai
mare asupra ultimei, mai ales dacă ne referimm stric la spațiul european. Poate încetul cu încetul cei
din urmă vor înțelege necesitatea de a deprinde noțiunile indispensabile civilizației europene, cum
ar fi democrația, laicitatea, pluralismul, cultural și religios, societatea civilă și nu în ultmul rând
drepturile individuale ale omului.

Bibliografie

Cărți:
1.Benazir Bhutto, Reconcilierea Islamul, democrația și Occidentul, Editura RAO International
Publishing Companz, București 2008
2.Gaudin Philippe, Marile religii ale lumii . Editura Orizonturi, București, 2004
3.SedgwickMark Islamul și Musulmanii, Editura Niculescu, București 2010
Articole:
1.Grillo R. e Soares B. F., Transnational Islam in Western Europe , in ISIM rewiew 15, ISIM,
Leiden 2005, http://www.iiav.nl/ezines/email/isimreview/2005/no15.pdf
2.Dinu Mihai-Stefan, Rolul religiei în construcția viitoarei Europe, Editura Universității
Naționale de Apărare „CarolI”, București,2009
3. Yahia Hendi, Imam la Georgetown University, Washington D.C., SUA, Islam in Europa
Islam europeo , Milano 2005