Programul Jean Monnet este o ac țiune a Uniunii Europene ce se refer ă la dezvoltarea înv ățământului și cercetării academice în domeniul integr ării… [601605]

1

Modulul Jean Monnet

Programul Jean Monnet este o ac țiune a Uniunii Europene ce se refer ă la dezvoltarea înv ățământului și
cercetării academice în domeniul integr ării europene, studiului construc ției Europei comunitare și a
dezvoltărilor sale institu ționale, juridice, politice, economice și sociale.
În cadrul acestui program, M odulul Jean Monnet „Continuitate și Schimbare în Guvernan ța European ă”
din cadrul Facultăț ii de Ș tiințe Politice SNSPA este un modul de predare, dar și de cercetare și dezbateri
asupra procesului de integrare european ă. MJM, aflat sub patronajul Comisiei Europene, se deruleaz ă în
FSP pe o perioad ă de 3 ani, 2006-2009, și este rezultatul unui acord încheiat între Comisia Europeana și
SNSPA.

Autorii Raportului MJM

Andrada Maria ALBESCU este student ă la Facultatea de Ș tiințe Politice din cadrul S.N.S.P.A.,
specializarea Rela ții Interna ționale și Studii Europene, și la Universitatea Româno-American ă, Facultatea de
Economie a Turismului Intern și Interna țional. Interesul pentru spa țiul comunitar vine din dorin ța de a
înțelege dinamica politic ă și instituțională din cadrul Uniunii Europene și efectele acesteia asupra statelor
membre.

Silviu Dan MATEESCU este student: [anonimizat], Facultatea de
Științe Politice, specializarea Științe Politice, anul IV. Domeniul s ău de interes vizeaz ă Teoria Alegerii
Raționale și competi ția între partidele politice.

Alina Maria NECULA este student ă în anul III la Facultatea de Ș tiințe Politice din cadrul S.N.S.P.A.,
București. Direcțiile ei de interes sunt orientate, pe de o parte, spre statele din Asia-Pacific și studiile
strategice și de securitate, și pe de alt ă parte, spre instituț iile și politicile Uniunii Eu ropene. În ceea ce
privește Uniunea European ă, aria ei de cercetare cuprinde securitatea energetică , Politica Extern ă și de
Securitate Comun ă și relațiile diplomatice ale UE cu alte state.

Andra ROESCU este student ă în anul III la Facultatea de Ș tiințe Politice din cadrul S.N.S.P.A., Bucure ști.
Interesele ei academice se centreaz ă în jurul rela ției suprana țional-național (printr-o monitorizare atent ă a
poziționării statelor în dezbaterile de la nivel suprana țional), în special pe rela ția UE-România. În particular,
este preocupat ă de colaborarea interstatal ă în subdomenii precum securitatea energetic ă, lupta împotriva
schimbă rilor climatice sau reforma intern ă a UE.

Leonard SULTĂ NESCU este licen țiat al Facult ății de Sociologie și Asisten ță Socială, secția Sociologie, din
cadrul Universit ății Bucure ști. A participat la mai multe proiecte de cercetare sociologic ă, cu finan țare
internațională (sub egida UNESCO) și este coautor al unui studiu privind "Impactul social al politicilor publice
în cartierul Z ăbrăuți". A lucrat în mediul institutelor de sondare a opiniei publice și a devenit cercet ător al
Institutului PRO în 2005.

Coordonatorii Raportului

Prof. Univ. Dr. I ordan Gheorghe B ĂRBULESCU , coordonator al Modulului Jean Monnet „Continuitate ș i
schimbare în guvernan ța european ă”

Drd. Oana BOSOI

Raportul integral va fi în curând disponibil atât pe site-ul Modulului Jean Monnet, cât și pe cel al Institutului PRO.

INTRODUCERE

Acest raport a ap ărut din dorin ța studen ților Facult ății de Ș tiințe Politice înscri și la Modulul Jean Monnet de a
înțelege mai mult decât la un nivel teoretic structura, procesul și implicațiile alegerilor pentru Parlamentul
European organizate pentru prima dată în România la finalul lunii noiembrie. Cele patru p ărți ale
documentului au menirea de a r ăspunde punct cu punct, într-o manier ă structurat ă, întrebărilor ridicate de
către acești tineri cercet ători ai spa țiului politic definit atât la nivel european, cât și autohton.
Coordonatorii Raportului
2

I. Parlamentul European – o scurt ă prezentare

I. 1. De la „Agora” la Parlamentul European de ast ăzi – scurt istoric (A. N.)
a. 1951 – 1970
b. 1970 – 1986
c. 1986: Actul Unic European
d. 1992: Tratatul de la Maastricht
e. Tratatele de la Amsterdam (1997) și Nisa (2000)
f. Parlamentul European în prezent
I. 2. Organizarea Parlamentului European – grupuri parlamentare și comisii de lucru (A.
N.)
a. Grupurile politice și programul lor
b. Comisiile parlamentare
I. 3. Alegerile pentru Parlamentul European – structur ă și proces (A. N.)
I. 4. Reforma institu țională a UE.
Studiu de caz: propunerea lui Alain Lamassoure și Adrian Severin privind
distribuț ia locurilor în Parlamentul European (A. A.)

Din cadrul institu țional al Uniunii Europene, Parlamentul European este singura institu ție suprana țională
aleasă direct de cetățeni prin vot universal, direct, secret și liber exprimat. Datorit ă acestui fapt, UE
dobânde ște o legitimitate popular ă a acțiunilor sale pe care nici o alt ă organiza ție interna țională a lumii nu o
are.
Parlamentul European, cu sediul simbolic la Strasbourg, împarte atribuțiile legislative din cadrul Uniunii cu
Consiliul de Mini ștri. Insă, dacă în Consiliu sunt reprezentate interesele statelor, PE se poate defini ca o
„cameră a popoarelor”, susț inând interesele cet ățenilor care i-au ales membrii.

Scurt istoric al Parlamentului European – atribu ții și competen țe

La începutul existen ței Comunit ăților Europene, rolul PE era redus la unul pur consultativ, dar, pe m ăsură ce
integrarea european ă evolueaz ă pe dimensiunea ei politic ă, Parlamentul European ob ține atribu ții din ce în
ce mai importante, apropiindu-se de caracteristicile unui parlament na țional. Un aspect esen țial este trecerea
de la numirea europarlamentarilor de c ătre parlamentele na ționale la alegerea direct ă a acestora prin votul
tuturor cet ățenilor Comunit ăților Europene.
Astfel, cele mai importante momente din existen ța Parlamentului European sunt:
¾ 1951, 1957 – „nașterea” Adun ării Parlamentare o dată cu fondarea CECO, respectiv EURATOM și
CEE; în practic ă, din 1957 începe s ă funcționeze o singur ă instituție, dar care î și exercita în mod diferit
atribuțiile în func ție de căruia dintre tratate i se subordonau chestiunile supuse spre reglementare;
¾ 1970 – Tratatul de la Luxemburg – Adunarea Parlamentar ă dobânde ște autonomie în aprobarea și
executarea propriului buget;
¾ 1975 – Tratatul de la Bruxelles – Adunarea Parlamentar ă obține puterea de a respinge proiectul de
buget înaintat de Consiliu (în anii 1980 ș i 1985 PE a f ăcut uz în mod concret de aceast ă competen ță,
respingând de facto proiectele de buget);
¾ 1979 – au loc primele alegeri pentru PE prin vot direct, universal, secret și liber exprimat, în urma unei
decizii luate în 1976; pentru prima dat ă, europarlamentarii nu mai sunt desemna ți de parlamentele
naționale;
¾ 1986 – Actul Unic European introduce pentru prima dat ă în mod oficial, prev ăzând deci în dreptul
primar, denumirea de „Parlament European”;
AUE formalizeaz ă procedura concert ării și introduce în acela și timp procedura de cooperare PE –
Consiliu , care presupune pentru prima dată mecanismul celei de-a doua lecturi și stabilirea unei Pozi ții
Comune a celor dou ă instituții. Totodat ă, PE prime ște atribuția de a emite Avize Conform, pentru
Acordurile de Asociere cu ter țe state și pentru Tratatele de Aderare;
¾ 1992 – Tratatul de la Maastricht consfin țește înființarea Uniunii Europene și atribuie PE noi
competen țe decizionale prin care acesta ob ține un rol egal cu al Consiliului, introducând procedura co-
deciziei PE – Consiliu ;
¾ 1997 – Tratatul de la Amsterdam reduce procedurile decizionale la trei: consultarea, cooperarea și co-
decizia și extinde ariile de func ționare a co-deciziei ;
¾ 2000 – Tratatul de la Nisa extinde domeniile de competen ță ale PE și stabilește un num ăr maxim de
732 de deputa ți în PE, realizând la acea vreme o nou ă alocare a num ărului de reprezentan ți proveni ți
din fiecare stat. De și în mod formal Tratatul de la Nisa impune acest num ăr maxim de deputa ți, fiind
document de drept primar, de fapt, în practic ă, pentru mandatul actual al deputa ților europeni se aplic ă o
derogare . Astfel, printr-un întreg context de realocare a num ărului de membri pentru fiecare stat, se
acceptă ca până în 2009 PE s ă conțină maximum 785 de deputaț i provenind din cele 27 de state
membre.
3

În prezent, de și PE nu a atins înc ă gradul de complexitate și importan ță al unui parlament na țional,
competen țele sale sunt cu mult extinse fa ță de momentul de început al existen ței sale, atât ca sectoare în
care acesta poate lua decizii, cât și ca pondere a hot ărârii sale în decizia finală ce prive ște UE. Astfel,
atribuțiile sale sunt multiple, dup ă cum urmeaz ă:
– competenț e normative : participarea la decizii și la procesul legislativ;
– competenț e bugetare : puterea de a respinge proiectul de buget și de a formula amendamente;
– competenț e politice : controlul reciproc al institu țiilor comunitare unele asupra altora, conform c ăruia PE
are dreptul de a face interpel ări scrise și orale și prin care Comisia prezint ă rapoarte anuale în fa ța
acestuia;
– controlul asupra respect ării dreptului comunitar : PE poate semnala la CEJ nerespectarea dreptului
comunitar de alte institu ții;
– competenț e interna ționale : PE are rolul de a aproba acordurile cu ter țe state sau organiza ții
internaționale.

Organizarea Parlamentului European – grupuri politice și comisii de lucru

Dat fiind faptul c ă puterea legislativ ă este împă rțită între PE și
Consiliu, PE este unicameral, ceea ce nu face decât s ă simplifice
organizarea sa și atribuțiile sale, care oricum se supun unui cadrul
instituțional atipic. Ca orice institu ție, dar și ca un parlament
național, PE are desemnat la fiecare doi ani și jumătate un
președinte, care este asistat de 14 vicepre ședinți. Alte structuri
prin care acesta î și pune la punct activitatea sunt Conferin ța
Președinților, Biroul PE, Chestorii și Secretariatul General,
localizat la Luxemburg.
Cele mai importante structuri de lucru ale PE sunt îns ă grupurile
politice, comisiile parlamentare și delegațiile de lucru .
Grupurile politice . Cei 785 de europarlamentari provenind din 27
de state sunt organiza ți în grupuri politice transnaț ionale , la care
se afiliaz ă în funcție doar de afinităț ile ideologice, f ără considerente
de ordin na țional. În prezent în PE exist ă 8 grupuri politice și 15 europarlamentari neafilia ți, dintre toate
acestea PPE-DE și PSE fiind cele dou ă grupuri care de țin cele mai multe mandate și care au dominat de
fapt de-a lungul timpului PE, având rol hot ărâtor în deciziile acestuia și împărțindu-și președințiile acestei
instituții. Numele gr.
politic Nr. locuri din PE
PPE-DE 278
PSE 218
ALDE 104
UEN 44
G Verzilor 42
G Confederal
SUE 41
ID 24
ITS 23
Deputați neafiliați 11
Total 785
– Partidul Popular European și al Democra ților Europeni – susține principiul subsidiarit ății, promovarea
unor institu ții independente și democratice, crearea de oportunit ăți și de bun ăstare în interiorul pie ței
unice, asigurarea competitivit ății acesteia la nivel mondial și fundamentarea ei pe conceptul central de
dezvoltare durabil ă.
– Partidul Socialist din Parlamentul European – militeaz ă pentru securitatea social ă, eliminarea
discrimin ării, asigurarea p ăcii și stabilității, protejarea mediului, ameliorarea crizei energetice a UE,
căutarea echilibrului dintre promovarea libert ății de mișcare și prevenirea dumpingului social.
– Alian ța Liberalilor și Democra ților pentru Europa – se define ște ca un grup politic de centru,
susținând libertatea, conceptul de spirit antreprenorial liber ș i dinamic, economia de pia ță, solidaritatea
economic ă și socială, prezervarea mediului înconjur ător, precum și respectul și toleran ța față de
diversitatea cultural ă, lingvistic ă și religioas ă.
– Grupul Uniunea pentru Europa Na țiunilor – politica sa are la baz ă individul, motiv pentru care unul
dintre cele mai importante principii ale sale este respectarea și protejarea diversit ății culturale, lingvistice
și de identitate. Totodat ă, clădit pe fundamente tradi ționale, grupul manifest ă un interes deosebit fa ță de
conceptul de familie și față de o societate axat ă mai puțin pe valori materialiste.
– Grupul Verzilor/ Alian ța Liberă European ă – înființat în urm ă cu 8 ani, promoveaz ă respectarea
drepturilor fundamentale ale omului și un comportament preventiv fa ță de mediu, în virtutea c ăruia a
inițiat programe pe marginea dezvolt ării durabile și a creșterii calității vieții din punct de vedere ecologic.
– Grupul Confederal al Stângii Unite Europene – promoveaz ă obiective precum cre șterea, ocuparea,
solidaritatea, standardele sociale ridicate, deschidere, democra ție, onestitate în politicile desf ășurate în
țările în curs de dezvoltare și respect fa ță de mediul înconjur ător global.
– Grupul Independen ță și Democra ție – este grupul criticilor și euroscepticilor, fondat în 2004, și s-a
opus puternic semn ării Tratatului Constitu țional, dup ă cum în continuare se declar ă împotriva procesului
de centralizare a Europei.
– Grupul Identitate, Tradi ție, Suveranitate – înființat anul acesta, are o politică de dreapta cu accente
naționaliste, acț ionând în sensul invers integr ării.
Comisiile parlamentare reprezint ă nucleul activit ății PE, având rolul de a purta dezbateri și analize pe
marginea problemelor UE, înainte ca o hot ărâre să fie supus votului în plen. Acestea emit rapoarte
specializate la cererea Comisiei Europene sau din proprie ini țiativă și au rolul de a emite opinii avizate
4

asupra diverselor probleme ale UE. În prezent, în PE func ționează 21 de comisii (dintre care una este
temporar ă) și 2 subcomisii , subordonate Comisiei Afaceri externe.

AE – briefing

Alegerile europarlamentare se organizeaz ă o dată la cinci ani în fiecare stat membru al Uniunii Europene,
pe baza unui sistem reprezentativ propor țional de
distribuire a voturilor exprimat e, care trebuie adoptat de toate
statele membre conform prevede rilor dreptului primar, fapt
neîndeplinit înc ă.
Un stat devenit membru al UE trebuie s ă organizeze alegeri
pentru desemnarea membrilor care îi vor reprezenta
populația în PE cel târziu la finalul anului în cursul c ăruia
acest stat a devenit oficial membru. Tratatul de la Nisa
stipuleaz ă câți membri îi revin în prezent fiec ărui stat în
raport cu m ărimea popula ției sale , astfel că numărul maxim
de membri a fost stabilit la 732. Până în 2009, îns ă, în PE vor
fi 785 de membri ca urmare a ader ării României și Bulgariei și
a unei realoc ări între statele membre. Un aspect mult
dezbătut este cel al suprareprezent ării și subreprezent ării,
ca urmare a faptului c ă numărul de membri în PE nu este
pentru toate statele direct propor țional cu num ărul de locuitori
al acestora (Germania de ține spre exemplu 99 de membri,
mult mai pu țin decât ar fi trebuit, iar Malta 5, cu mult mai mult
decât normal în raport cu popula ția sa). O alt ă problemă
invocată este cea a particip ării reduse la vot la alegerile
europarlamentare, astfel încât se acuz ă lipsa unei legitimităț i
reale a PE, asupra c ăruia planeaz ă stigmatul unui deficit
democratic . Componen ța actuală a Parlamentului
European
Stat
membru Locuri Stat
membru Locuri
Germania 99 Austria 18
Franța 78 Bulgaria 18
Italia 78 Finlanda 14
Regatul
Unit 78 Danemarca 14
Spania 54 Slovacia 14
Polonia 54 Irlanda 13
România 35 Lituania 13
Olanda 27 Letonia 9
Belgia 24 Slovenia 7
Rep. Ceh ă 24 Cipru 6
Grecia 24 Estonia 6
Ungaria 24 Luxemburg 6
Portugalia 24 Malta 5
Suedia 19 Total 785

Propunerea lui Alain Lamassoure și Adrian Severin privind distribu ția locurilor în Parlamentul
European

Pe fondul relu ării dezbaterii privind reforma institu țională a Uniunii Europene a revenit în aten ție și
problematica distribu ției locurilor în Parlamentul European. Complexitatea modalit ății de alocare a fotoliilor
de eurodeputa ți a reprezentat de-a lungul timpului un subiect sensibil între statele membre, dar și în cadrul
Parlamentului European, deoarece se punea problema juste ții și clarității metodei utilizate. Începând cu
1979, moment din care alegerea europarlamentarilor revi ne în sarcina electoratelor statelor membre, se
dezvoltă un adev ărat sistem de stabilire a num ărului de eurodeputa ți. Astfel, în decursul anilor sunt
consacrate dou ă principii ce stau la baza metodei de alocare a locurilor în PE: cel al eficien ței și cel al
proporționalității degresive.
– Principiul eficienț ei presupune stabilirea unui num ăr maxim de membrii ai PE, dar și a unui prag
maxim, respectiv minim de europarlamentari proveni ți dintr-un stat. Necesitatea acestor limite are ca și
cauză evitarea existen ței posibilit ății unei cre șteri
dispropor ționate a num ărului de europarlamentari. Propunere Lamassoure – Severin
Stat
membru Locuri Stat
membru Locuri
Germania 96 Austria 19
Franța 74 Bulgaria 18
Regatul Unit 73 Danemarca 13
Italia 72 Slovacia 13
Spania 54 Finlanda 13
Polonia 51 Irlanda 12
România 33 Lituania 12
Olanda 26 Letonia 9
Grecia 22 Slovenia 8
Portugalia 22 Estonia 6
Belgia 22 Cipru 6
Rep. Ceh ă 22 Luxemburg 6
Ungaria 22 Malta 6
Suedia 20 TOTAL 750 – Principiul proporț ionalității degresive presupune ca
ponderea dintre popula ția și numă rul de locuri alocate
statelor membre în PE s ă varieze în raport cu respectiva
populație în așa fel încât fiecare eurodeputat dintr-un stat
mai populat s ă reprezinte mai mul ți cetățeni decât unul
dintr-un stat mai pu țin populat și invers; dar și ca statele
membre cu o popula ție mai mic ă să nu aibă mai multe
locuri în PE decât cele mai populate. De și aceste
prevederi consacr ă sub-reprezentarea statelor mari și
supra-reprezentarea celor mici, ele au menirea s ă
asigure reflectarea spectrului politic din fiecare țară
membră a Uniunii.
Având în vedere aceste coordonate, în cadrul raportului privind componen ța Parlamentului European elaborat de cei
doi raportori, Alain Lamassoure și Adrian Severin, s-au utilizat
aceste principii ca baz ă a metodei de alocare a num ărului de
eurodeputa ți. Astfel, acesta prevede: 1. limita maxim ă a
numărului de europarlamentari s ă fie de 750, începând cu
5

legislatura 2009-2014; 2. nici un stat membru s ă nu aibă mai mult de 96 de locuri alocate și nici mai pu țin de
6. Utilizarea tuturor acestor cr iterii a dus la stabilirea componen ței PE, dup ă cum este reliefat în tabelul
alăturat.
Raportul Lamassoure-Severin a fost adoptat în plenul Parlamentului European cu 378 voturi pentru, 154
contra și 109 abțineri.

II. Alegerile pentru Parlamentul European în România

II. 1. Legea alegerilor europarlamentare în România (A. N.)
II. 2. România în cadrul Parlamentului European și legisla ția european ă referitoare la
numărul de europarlamentari români. Afilierea partidelor politice române ști la grupurile
parlamentare din PE și alegerea eurodeputa ților români (A. A.)

Legea electoral ă pentru alegerile europarlamentare în România

Până în anul 2009 România va deț ine 35 de locuri în PE. Alegerile din 25 noiembrie 2007 vor fi organizate
conform Legii privind Organizarea și Desfășurarea Alegerilor pentru Parlamentul European,
promulgat ă la începutul anului, în acord cu prevederile tratatelor. Conform ei, cei 35 de deputa ți vor fi ale și la
nivel de circumscrip ție națională, pe baza unui sistem reprezentativ propor țional , cu un prag de intrare
de 5%, aceș tia fiind prezenta ți drept candida ți pe liste de partid .

România în cadrul Parlamentului European și legisla ția european ă referitoare la num ărul de
europarlamentari români. Afilierea partidelor politice române ști la grupurile parlamentare din PE și
alegerea eurodeputa ților români

Conform Tratatului de Aderare al României și Bulgariei la Uniunea European ă se stabile ște pentru perioada
2007-2009 alocarea a 35 de locuri în Parlamentul European pentru România. Aceasta este o dispozi ție
tranzitorie, deoarece, începând cu legislatura 200 9-2014, alocarea locurilor în PE s-ar fi f ăcut după
prevederile Tratatul de la Nisa, în care este consfin țit faptul c ă României îi vor reveni 33 de locuri. Luând în
calcul faptul c ă necesitatea continu ării reformei instituț ionale a dus la elaborarea Tratatului de la Lisabona,
ce urmeaz ă să fie semnat la sfâr șitul anului, trebuie s ă precizăm faptul c ă, dacă acesta va fi ratificat,
conform prevederilor sale, România ar r ămâne cu cele 33 de locuri în PE.
În momentul de fa ță, funcția de europarlamentar român este exercitat ă de către euro-observatori, ale și de
către Parlamentul României cu scopul de a se familiariza cu institu ția comunitar ă. Misiunea celor 35 de
eurodeputa ți, foști euro-observatori, se va încheia o dată cu alegerile din noiembrie, moment în care
europarlamentarii vor fi ale și în mod direct de c ătre electoratul român. Prezen ța euro-observatorilor în PE nu
a servit numai ca mod de familiarizare cu institu ția european ă, dar a ajutat și în ceea ce prive ște afilierile
partidelor politice române ști la grupurile parlamentare din PE. Trebuie punctat faptul c ă, datorită sprijinului
membrilor Partidului România Mare ce exercit ă funcția de europarlamentari pân ă la alegerile din Noiembrie,
a fost posibil ă înființarea Grupului Identitate, Tradi ție, Suveranitate (ITS) anul acesta.

III. Implica țiile alegerilor pentru Parlamentul European în politica na țională

III. 1. Influen ța alegerilor europene asupra politicii na ționale (D. M.)
III. 2. Alegerile europene și partidele politice române ști (D. M.)
III. 3. Programele partidelor politice din Ro mânia pentru alegerile europarlamentare (D.
M.)
III. 4. Listele candida ților propu și de partidele politice (D. M.)
III. 5. Studii de caz
a. Bulgaria, 2007 (D. M.)
b. Polonia, 2004 (A. R.)
c. Spania, 2004 (A. A.)

Alegerile europene și politica autohton ă

În cadrul acestei secț iuni s-a încercat identificarea semnifica ției Alegerilor Europene pentru partidele
românești, urmărindu-se explicarea modului în care scrutinul de la 25 noiembrie poate influen ța
performan țele ulterioare ale forma țiunilor politice na ționale. În vederea evalu ării influen ței Alegerilor pentru
Parlamentul European am utilizat un model general, cel al alegerilor de „rang secund”, propus de Karlheinz Reif și Hermann Schmitt în anul 1980, într-o încercare de teoretizare, urmând primelor Alegeri Europene. Cei
doi autori pleac ă de la ipoteza c ă alegerile na ționale sunt percepute atât de electorat cât și de actorii politici
drept momente politice cu miz ă important ă, fiind astfel de „prim rang” în timp ce Alegerile Europene, dat ă
6

fiind miza sc ăzută, sunt percepute ca fiind de „rang secund”. Plecând de la aceste considera ții Reif și
Schmitt propun trei propozi ții:
• Participarea la vot va fi mai sc ăzută la alegerile pentru Parlamentul European decât la alegerile
naționale;
• Partidele aflate la guvernare vor suferi pierderi la alegerile pentru Parlamentul European;
• Partidele mari se vor descurca mai r ău și partidele mici mai bine la alegerile pentru Parlamentul
European.
Trebuie men ționat că situația scenei politice na ționale, la momentul organiz ării Alegerilor Europarlamentare,
are un impact direct asupra performan țelor partidelor la aceste alegeri. De asemenea, Michael Marsh
observa, în urma unei ample analize, că , în cadrul campaniei pentru Alegerile Europene, dezbaterea este
dominată de teme ale politici interne. Utilizând modelul descris am încercat s ă identific ăm strategiile
adoptate de partidele politice, pentru a deduce modul în care partidele din România definesc miza Alegerilor
pentru Parlamentul European. În urma analiz ării pozițiilor partidelor politice în raport cu trei politici
comunitare și a listelor de candida ți, putem formula urm ătoarele concluzii despre importan ța alegerilor din
noiembrie:
• Partidele de guvern ământ, PNL și UDMR, par s ă acorde o importan ță moderat ă alegerilor pentru
Parlamentul European;
• Cele trei partide majore din opozi ție, PD, PSD și PRM, acord ă o importan ță majoră alegerilor din
noiembrie, în încercarea de a convinge electoratul de for ța lor politic ă;
• Partidele minore din opozi ție, PC, PIN și PLD, par a fi decise s ă-și conserve for țele în vederea alegerilor
parlamentare din anul 2008, acordând o importan ță scăzută alegerilor europarlamentare;
• Partidele neparlamentare se împart în două categorii: PN ȚCD și PNG acord ă o importan ță crescută
scrutinului în timp ce PAS, Partida Romilor “Pro-Europa” și Partidul Verzilor nu par a fi preg ătite să
fructifice șansa oferită de aceste alegeri partidelor mici.
Luând în calcul situa ția scenei politice române ști, la momentul redact ării raportului (30 octombrie) ne
așteptăm ca dezbaterea s ă fie concentrată asupra temelor interne.

Alegerile europarlamentare din Bulgaria

În dorința de evalua performanț ele partidelor în cadrul alegerilor Eu ropene am prezentat rezultatele acestui
tip de scrutin în Bulgaria, ajungând la urm ătoarele concluzii:
• În cazul Bulgariei, a treia dintre propozi țiile modelului se confirm ă parțial, întrucât, de și alegerile au fost
câștigate de un partid neparlamentar, celelalte partide minore nu au reu șit să obțină nici un mandat;
• Prima dintre propozi țiile modelului se confirm ă, prezența la urne fiind mai sc ăzută decât cea înregistrat ă
la alegerilor na ționale;
• Campania din Bulgaria a fost dominată de teme interne și de un scandal de corupț ie afectând principalul
partid de guvern ământ, Partidul Socialist Bulgar;
• S-a confirmat în cazul alegerilor europarlamentare din Bulgaria faptul c ă resursele aflate la dispozi ția
partidelor în campania electoral ă au aceea și greutate ca și în cazul alegerilor na ționale

Alegerile europarlamentare din Polonia

Analiza experienț ei poloneze de la alegerile europene din 13 iunie 2004 nu este lipsită de relevan ță pentru
România, în condi țiile în care cele dou ă state prezint ă numeroase caracteristici comune. Trecutul comunist,
tranziția, sistemul de vot sau sistemul de partide sunt doar câteva dintre similitudinile care pot fi g ăsite între
cele două țări din Europa de Est:
• Scrutin marcat de contextul intern, în special de dificult ățile întâmpinate în încercarea de a forma un nou
guvern dup ă retragerea premierului Miller;
• Accent sc ăzut pe temele europene de campanie, în condi țiile în care electoratul, ca ș i cel românesc, nu
era familiarizat cu astfel de teme;
• Campania s-a realizat preponderent pe teme interne, strategia dominant ă a partidelor fiind atacul și
critica la adresa puterii;
• Participare sc ăzută la vot, doar 20,8% din popula ția cu drept de vot;
• Rezultatele au exprimat un vot de sanc țiune la adresa puterii, care se afla, ca și în România, la sfâr șit de
mandat, când nemul țumirea general ă este sporit ă;
• În perspectiva alegerilor na ționale, care au urmat la doar un an diferen ță, rezultatele euroalegerilor au
reflectat un clasament precis, care s-a reprodus, cu mici excep ții, la scrutinul din 2005.

Alegerile europarlamentare din Spania

Am ales s ă compar ăm alegerile europarlamentare din România cu cele din Spania, deoarece integrarea
acestei țări în Uniunea European ă a constituit un succes remarcabil, fiind una dintre țările ce a reu șit să
7

asigure unul dintre cele mai înalte grade de absorb ție a fondurilor europene. În plus, cazul Spaniei este
deosebit de interesant având în vedere c ă alegerile pentru Parlamentul European au avut loc la o distan ță
de numai trei luni de la data desf ășurării alegerilor na ționale. Folosind modelul teoretic utilizat pentru
compara ția cu alegerile europene din Bulgaria, analiza a reliefat urm ătoarele:
• Alegerile spaniole au fost caracterizate de un in teres crescut din partea partidelor, datorat implica țiilor
pentru scena politic ă internă, motiv pentru care campania electoral ă a fost centrat ă pe teme na ționale;
• Prezen ța la urne (45,9%) a fost cea mai sc ăzută înregistrată în Spania dup ă reinstaurarea democra ției
• Partidele aflate la guvernare nu au suferit pierderi la alegerile pentru Parlamentul European deoarece
trecuseră doar trei luni de la preluarea puterii de c ătre noul guvern, fapt ce nu a reu șit să conducă la un
trend anti-guvernamental
• Forța financiar ă și organizatoric ă a forma țiunilor politice majore a fost, ca și în cazul alegerilor
europarlamentare din Bulgaria, factorul determinant.

IV. Înainte și după 25 noiembrie 2007. De la viziunea cet ățenilor la interesele, discursul
și capacit ățile politicienilor

IV. 1. Alegerile pentru Parlamentul European. Percep țiile popula ției
(Leonard Sult ănescu, Institutul PRO)
IV. 2. Europarlamentarele, un test pentru alegerile na ționale din 2008? (A. R.)
IV. 3. Discursul electoral al partidelor politice din România privind alegerile
europarlamentare – între euro-optimism și euroscepticism (A. A.)
IV. 4. Influen ța expertizei personale în cadrul Parlamentului European (D. M.)

Alegerile pentru Parlamentul European. Percep țiile popula ției

În condițiile în care interesul partidelor pentru alegerile europene este unul sc ăzut, scrutinul din noiembrie
fiind dominat de contextul politic intern, iar electoratul româ nesc nu este familiarizat cu institu țiile și
mecanismele de decizie UE, este interesant de v ăzut modul cum se raporteaz ă populația la alegerile
europarlamentare. Datele care stau la baza analizei s unt rezultatul seriei de sondaje „Polis”, realizate de
Data Media, la cererea Institutului Pro.

Nivelul de participare este marcat de câteva condi ții specifice:
• contextul na țional specific: scrutinul european este dublat de referendumul pentru votul uninominal, cu
efect de cre ștere a mobiliză rii la urne;
• contextul central și est-european sugereaz ă însă o prezen ță mai redus ă scrutinul europarlamentar,
comparativ cu cel naț ional.

Cine particip ă la vot:
• dacă la începutul anului în mediul rural se înregistra o inten ție de participare mai mare comparativ cu
mediul urban, la începutul toamnei situa ția s-a inversat. Schimbarea a fost influen țată atât de
referendumul pentru demiterea pre ședintelui, cât și de o scădere a nivelului de a șteptare cu privire la UE
în mediul rural;
• persoanele peste 65 de ani, din rural, cu studii medii și venituri reduse, sunt cel mai pu țin interesate de
euroalegeri;
• au o probabilitate mai mare de participare vot persoanele cu studii su perioare, venituri peste medie, din
mediul urban, b ărbații, din segmentul 25-44 ani.

Influențele referendumului asupra scrutinului european:
• sondajul din septembrie indica o sus ținere de peste 70% pentru votul uninominal;
• susț inerea accentuat ă pentru uninominal poate avea efecte perverse, demobilizâ nd electoratul, fie
datorită absenței amenin țării neadopt ării acestuia, fie datorit ă existenței a două variante de uninominal
ce provoac ă mari confuzii;
• referendumul induce o cre ștere a particip ării la vot, cum s-a întâmplat în mai.

Așteptări de la Europa
• la începutul anului gradul de încredere în Instituț iile UE era de 51%, mai mare decât pentru pre ședinție
(41%), Guvern (18%) sau Parlament (13%);
• românii aveau în ianuarie o atitudine pozitiv ă față de Europa, asociind-o cu „speran ță” 14%, „un trai mai
bun” – 8%, „liber ă circulaț ie” – 7%, „bun ăstare” – 5%, „un lucru bun” – 4%;
• un sondaj din septembrie, relev ă faptul c ă 53% dintre români asociaz ă aderarea cu cre șterea șansei
personale de a atinge bun ăstarea. Cele mai convinse sunt persoanele cu studii universitare, cu slujbe cu
grad mare de calificare, venituri peste medie, cu vârste pân ă în 35 de ani, din regiunea Sud Muntenia;
8

• cei cu aș teptările cele mai reduse au studii primare, gimnaziale sau pr ofesionale, lucreaz ă în agricultur ă
sau sunt pensionari.

Importan ța alegerilor pentru PE comparativ cu alte scrutine:
• în septembrie, 65% din responden ți considerau alegerile europene importante și foarte importante, 78%
dintre ace știa declarând c ă vor participa sigur la vot;
• importan ță crescută euroalegerilor acord ă cum am men ționat bărbații, cu studii medii sau superioare, cu
o calificare profesional ă crescută, din ora șele mici, cu venituri peste medie, între 25 și 44 de ani, din
regiunea Sud Muntenia.

Ce doreau românii de la politicienii care vor deveni europarlamentari?
• electoratul consider ă că europarlamentarii promovează interesele statului ș i cetățenilor români,
subevaluând func ția de reprezentare a grupurilor politice europene;
• un procent ridicat de persoane care declar ă ca nu cunosc func ția europarlamentarilor se înregistreaz ă în
rândul pensionarilor și agricultorilor, în timp ce jum ătate din persoanele cu studii superioare identific ă în
mod corect aceast ă funcție;
• distinc ție și între persoanele în vârst ă cu venituri reduse din regiunea Sud Est, care declar ă că nu
cunosc func ția europarlamentarilor, și persoanele cu venituri peste medie din regiunile Nord și Centru,
care răspund corect.

Cine este Europa?
• Europa asociată cu valori ca progres, toleran ță, egalitate, protec ția mediului, în timp ce România este
asociată cu libertate și diversitate cultural ă;
• persoanele din rural, cu venituri reduse, consider ă România mai liber ă, în timp ce persoanele din urban
cu studii superioare și venituri ridicate asociaz ă în mai mare mă sură diversitatea cultural ă cu imaginea
României;
• UE și România sunt v ăzute la fel la capitolul democraț ie sau solidaritate.

Profilul candidatului ideal la alegerile europarlamentare
• indiferent de prob abilitatea de participare la vot, nu exist ă variații majore între electori în ceea ce prive ște
profilul candidatului ideal. Excep ție fac nehot ărâții, care valorizeaz ă mai puțin inteligen ța și competen ța,
accentul c ăzând pe calitatea de a fi „aproape de oameni”;
• principalele calităț i ale candidatului sunt: cinstea (mai ales la pensionari și persoane cu venituri sc ăzute
din rural ), cunoa șterea politicii europene (valorizat ă mai ales de persoanele cu studii superioare, cu
vârste între 55 și 64 ani, din ora șele mici), incoruptibilitate și inteligen ță (persoanele cu studii medii din
orașele mici), competență (persoane cu studii superioare și venituri medii sau peste medie).

Europarlamentarele, un test pentru alegerile na ționale din 2008?

Pentru scrutinul din data de 25 noiembrie și-au depus candidatur ă 6 partide parlamentare, 7 neparlamentare
și independentul Laszlo Tokes.
Entuziasmul scenei politice fa ță de alegeri este unul redus, în condi țiile în care mandatul de europarlamentar
este și el unul redus ca durat ă și remunerare. Partidele privesc euroalegerile ca pe o oportunitate de a testa
gradul de popularitate indicat de sondajele de opinie. Contextul intern este cel care î și pune decisiv
amprenta asupra alegerilor, partidele fiind mai degrab ă preocupate de disputele politice din jurul unor teme
naționale precum referendumul pentru votul uninominal sau bugetul anului 2008. În condi țiile în care anul
2008 este un an electoral, unde cet ățenii vor fi invita ți la urne s ă își aleagă atât reprezentan ții locali dar și
legislativul na țional, partidele se află în plină campanie electoral ă, mizând pe faptul c ă rezultatele scrutinului
european le vor consolida pozi ția în preferinț ele propriului electorat.
În acest context, analiza diverselor informaț ii din pres ă, discursuri și dezbateri, filtrate prin intermediul
matricei SWOT, sunt în m ăsură să ofere o perspectiv ă clară asupra pozi ției actuale a partidelor din
competiție și a acțiunilor întreprinse în perspectiva alegerilor europene, dar și a celor na ționale din 2008.

PAS
• Promoveaz ă valorile de stânga, propunând un nou model social atât pentru România, cât și pentru
Europa;
• Modelul se înscrie în linia promovat ă de Partidul Stângii Europene, având la baz ă principii ca
democra ția, dreptatea social ă, solidaritatea uman ă și egalitatea de șanse;
• Este îns ă un partid cu vizibilitate sc ăzută pe scena politic ă ;
• Pronosticul nu este unul favorabil în condi țiile în care sondajele îl plaseaz ă sub pragul electoral, iar
electoratul țintă este în mare m ăsură cel al PSD.

9

PC
• Are o pozi ție fragilă pe scena politic ă a momentul actual;
• Alegerile europene sunt privite ca șansa PC de a se consolida;
• Strategia sa este axat ă pe critică, atât la adresa guvernului, cât și a preș edintelui.

PD
• Este favoritul momentului, sondajele plasându-l în topul preferin țelor electoratului;
• Sprijin reciproc între PD și președinte, PD susț inând referendumul pentru votul uninominal, iar
președintele fiind „motorul” electoral al democra ților;
• Negociaz ă o viitoare alian ță cu PLD, în perspectiva anului electoral 2008.

PIN
• Campanie centrat ă atât pe teme europene cât și pe critica puterii, propunând reforme atât la nivelul
raporturilor dintre România și UE cât și la nivel institu țional național;
• Are o pozi ție fragilă în sondaje, aflându-se sub pragul electoral.

PLD
• Discurs centrat pe critica fo știlor colegi de partid, inten ționând chiar s ă depună o moțiune de cenzur ă
împotriva guvernului;
• Susțin acțiunile pre ședintelui și ale PD;
• Rezultatele euroalegerilor sunt v ăzute ca decisive în vederea realiz ării unei viitoare alian țe cu PD.

PNG
• Partid tân ăr, care promoveaz ă valorile cre știn-democra ției, punând accent pe ortodoxie, solidaritate ș i
aspecte sociale;
• Popularitatea sa este direct dependent ă de popularitatea liderului s ău, George Becali;
• Promoveaz ă acțiunile umanitare întreprinse în sprijinul sinistra ților de la inunda ții, discursul s ău fiind unul
populist.

PNL
• Se află la sfârșitul mandatului s ău și trebuie s ă înfrunte atât criticile, cât și nemulțumirile legate de
guvernare din partea tuturor partidelor;
• Are ca partener de guvernare UDMR-ul, care lupt ă pentru autonomia Ținutului Secuiesc;
• Poziț ie dificilă cu privire la votul uninominal, deoarece guvernul ș i-a asumat responsa bilitatea pentru o
variantă, iar președintele organizeaz ă referendum pentru altă variantă.

PNȚCD
• Este un partid cu o tradi ție istorică , încercând s ă se reafirme dup ă declinul puternic din ultimii ani;
• Mesajul s ău este unul centrat pe dezvoltarea și modernizarea satului și agriculturii româneș ti.

PRM
• Sondajele îl plaseaz ă sub pragul electoral, alegerile europene fiind v ăzute ca o ocazie de a- și consolida
poziția;
• Discurs axat pe critica puterii, în special a pre ședintelui, ș i pe scandaluri de corup ție.

Partida Rromilor Pro-Europa
• Este o forma țiune a unei minorit ăți naționale, promovând interesele și emanciparea acesteia;
• Accent pe educa ție ca element de emancipare a etniei rrome;
• Militeaz ă pentru eliminarea discrimin ării.

PSD
• Este principalul partid de opozi ție, aducând numeroase critici puterii, atât a guvernului cât și a
președintelui;
• Accent pe dimensiunea social ă, mizeaz ă pe electoratul s ău tradițional, anun țând chiar c ă nu va vota
bugetul 2008, dac ă acesta nu va cuprinde fonduri pentru proiectele sale sociale;
• Euroalegerile v ăzute ca testul ini țial, ținta PSD fiind intrarea la guvernare, fie în urma scrutinului din
2008, fie prin alegeri anticipate.

PV
• Promoveaz ă valorile ecologismului politic în Români a, accentuând necesitatea respectului fa ță de natur ă
în vederea dezvolt ării durabile;
10

• Electoratul românesc nu este familiariza t cu temele ecologis te, fapt demonstrat și de sondaje;
• În perspectiv ă, interesul pentru aspectele de mediu este în cre ștere, în condiț iile în care efectele
schimbă rilor climatice devin tot mai vizibile.

UDMR
• Este reprezentantul tradi țional al maghiarilor din România;
• Riscă o divizare a electoratului să u tradițional odat ă cu intrarea în curs ă a candidatului independent
Laszlo Tokes;
• Discurs radical centrat pe lupta pentru autonomie, pe care doresc s ă o obț ină pe cale politic ă și pentru
care anun ță că vor milita la Bruxelles.

Laszlo Tokes
• Singurul candidat independent, accentuând rolul ș i imaginea sa de la începutul anilor 1990;
• Se prezint ă ca o alternativ ă la UDMR, despre care consider ă că nu reprezint ă interesele maghiarilor;
• Abordeaz ă tema autonomiei, ca și UDMR.

Discursul electoral al partidelor politice din Români a privind alegerile europarlamentare – între euro-
optimism ș i euroscepticism

¾ Euroscepticismul de partid exprim ă ideea unei opozi ții atât contingente sau specializate, cât și a unei
opoziții totale și ne-specializate fa ță de procesul de integrare european ă.
¾ Euroscepticism hard – se caracterizează prin respingere a întregului proiect de integrare european ă
politică și economic ă
¾ Euroscepticism soft – const ă în exprimarea unei opozi ții vis-a-vis de anumite politici promovate de
Uniune sau punerea în discu ție a problematicii interesului na țional în contextul integr ării europene.
În cadrul analizei discursurilor partidelor politice și a candidatului independent privind problematica
european ă s-au remarcat câteva specificit ăți caracteristice cursei electorale pentru alegerile europene. Este
vorba, în primul rând, de faptul c ă dintre cele 13 partide care candideaz ă la alegerile europarlamentare, opt
dintre acestea au pozi ții pro-europene (PC, PD, PNG-CD, PNL, PN ȚCD, PSD, PV, UDMR), dou ă au poziții
eurosceptice soft (PAS, PLD), numai unul singur (PRM) raportându-se ca eurosceptic hard fa ță de
construc ția european ă. În plus trebuie precizat c ă poziția acestora fa ță de tematica european ă este în cea
mai mare parte în conformitate cu cea a grupurilor politice la care sunt afiliate.
În al doilea rând, am remarcat c ă marea majoritate a partidelor politice și candidatul independent uzeaz ă de
teme interne în campania electoral ă pentru alegerile din noiembrie. Aceast ă tactică am plasat-o ca f ăcând
parte din strategia electoral ă a respectivelor partide. Ea se poate motiva prin aceea c ă cei aflați în cursa
pentru alegerile europene doresc maximizarea persuadă rii electoratului în vederea ob ținerii unui procent mai
mare de voturi. Am ajuns la concluzia aceasta și din cauza faptului c ă discursul politic ce vizeaz ă teme
interne este încadrat și justificat de teme ș i principii europene.

Influenț a expertizei personale în cadrul Parlamentului European

De asemenea, am încercat s ă prezent ăm unele aspecte ale votului în Parlamentul European și să
determin ăm influen ța expertizei personale asupra activit ății eurodeputa ților. În acest sens am apelat la
studiul elaborat de Simon Hix referitor la mecanismele votului în PE. Hix consider ă că în momentul votului,
europarlamentarii trebuie s ă aibă în vedere dou ă “autorități”: partidul na țional și grupul parlamentar european
la care sunt afilia ți. Ambele autorit ăți controleaz ă o sumă de bunuri private, partidul european fiind cel care
asigură desemnarea în comi siile de specialitate sau accesul la pozi ții de conducere, în cadrul grupului sau la
nivelul institu ției, în timp ce partidul na țional controleaz ă selecția candida ților pentru Alegerile Europene,
determinând astfel șansele unui europarlamentar de a fi reales. Concluzia lui Hix, de care pân ă la apariția
unei alte cercet ări care s ă o contrazic ă, nu avem motive s ă ne îndoim, este c ă principalul factor prin care
putem explica mecanismul votului în Parlamentul European se refer ă la poziția partidului na țional față de
politicile comunitare. În plus, trebuie să reținem că majoritatea pozi țiilor în cadrul Parlamentului European se
negociaz ă în funcție de num ărul de mandate de ținut de fiecare partid na țional în cadrul grupului parlamentar.
Acestea fiind spuse, expertiza personal ă poate totu și să contribuie în mod esen țial la succesul în
îndeplinirea mandatului de europarlamentar. Recunoa șterea unei persoane ca expert într-un domeniu
acoperit de politicile Uniunii Europene, poate influen ța în mod pozitiv activitatea acesteia în comisia de
specialitate și poate creș te șansele ca persoana respectiv ă să obțină poziția de raportor. În ceea ce prive ște
rapoartele Parlamentului European, acestea trebuie pr ivite ca instrumente deos ebit de importante, fiind
canalul prin care institu ția își face cunoscut ă poziția față de un act legislativ. Astfel, persoanele ce de țin
competen țe tehnice și reușesc să obțină un loc în comisia potrivit ă cu aria lor de expertiz ă, pot deveni
deosebit de influente.

11

CONCLUZII

„Nimic nu este posibil f ără oameni, nimic nu este durabil f ără instituții”, afirma Jean Monnet, unul dintre
părinții fondatori ai Uniunii Europene. Ne întreb ăm, însă, în calitate de cet ățeni români, dar și de cetățeni
europeni, ce fel de instituț ii UE ne dorim? Mai exact, în contextul raportului de fa ță, ce fel de Parlament
European ne dorim și cum vrem s ă fim reprezenta ți în cadrul comunitar ca și popor?
Cercetarea de fa ță are meritul de a r ăspunde dintr-o perspectiv ă academic ă la aceste întreb ări, insistând
asupra cadrului normativ – cum „ar trebui” s ă fie lucrurile. Contribu ția esențială a documentului este, îns ă,
aceea de a analiza și starea de fapt a politicii actuale româneș ti, a compatibilit ăților și incongruen țelor dintre
cerințele și așteptările europene, pe de o parte, și realitatea autohtonă , pe de alt ă parte.
Credința și speranța autorilor și a îndrum ătorilor acestora constau în diferen ța calitativ ă pe care acest raport
o poate induce atât în analizele ulterioare ale fenome nului electoral european (unul dintre aceste demersuri
fiind un follow-up la materialul de fa ță), cât și, de ce nu, în practica politic ă exercitată de către viitorii ale și.

Coordonatorii Raportului
12