Pilde specifice Evangheliei dup ă Luca [601542]

Pilde specifice Evangheliei dup ă Luca

1
UNIVERSITATEA „OVIDIUS” CONSTAN ȚA
FACULTATEA DE TEOLOGIE

PILDE SPECIFICE EVANGHELIEI
DUP Ă LUCA
Tez ă de doctorat
Rezumat

COORDONATOR:
IPS PROF. UNIV. DR. TEODOSIE PETRESCU

DOCTORAND: [anonimizat]. BOGDAN-FLORIN M. CHIRILU ȚĂ

CONSTAN ȚA
2012

Pilde specifice Evangheliei dup ă Luca

2

Planul lucr ării

Introducere
Pildele Mântuitorului – Modalitate de exprimare a a dev ărului de credin ță

PARTEA I
SPECIFICUL EVANGHELIEI DUP Ă LUCA
Capitolul I – Importan ța Evangheliei dup ă Luca
a. Introducere în Evanghelia dup ă Luca
a.1. Autorul Evangheliei a III-a
a.2. Activitatea Sf. Ev. Luca
a.3. Data și locul compunerii scrierilor lucanice
a.4. Destinatarii Evangheliei dup ă Luca
b. Mărturii și izvoare ale Evangheliei a III-a
b.1. M ărturia Tradi ției
b.2. M ărturia Noului Testament despre Sf. Luca
b.3. Izvoarele Evangheliei de la Luca

Capitolul II – Specificul Evangheliei a III-a
a. Idei specifice Evangheliei a III-a
b. Mesajul Buneivestiri și a Na șterii Fiului lui Dumnezeu cu Trup
b. 1. Buna Vestire (1, 26-38)
b.2. Cântarea Fecioarei Maria (1, 46-54)
b.3. Cântarea preotului Zaharia (1, 67-79)
b.4. Cântarea îngerilor (2, 14)
b.5. Cântarea dreptului Simeon (2, 29-32)
b.6. Relatarea na șterii lui Iisus (2, 1-7)
c. Descrierea bogat ă în expresie a faptelor Mântuitorului.

Partea a II-a
PILDELE SPECIFICE EVANGHELIEI DUP Ă LUCA ȘI EXEGEZA LOR
1. Parabola celor doi datornici (7, 40-48)
2. Parabola samariteanului milostiv (10, 29-37)

Pilde specifice Evangheliei dup ă Luca

3
3. Parabola prietenului inoportun (11, 5-8)
4. Parabola bogatului lacom (12, 13-21)
5. Parabola slugilor care- și a șteapt ă st ăpânul de la nunt ă (12, 35-38)
6. Parabola slugii care a cunoscut și care n-a cunoscut voia st ăpânului (12, 47-48)
7. Parabola smochinului neroditor (13, 6-9)
8. Parabola despre ocuparea locurilor la mese (14, 7-13)
9. Parabola celor invita ți la cina cea mare (9, 15-24)
10. Parabola omului care vrea s ă-și zideasc ă turn și a împ ăratului care se preg ăte ște de
război (14, 28-33)
11. Parabola despre drahma pierdut ă (15, 8-10)
12. Parabola fiului risipitor (15, 11-32)
13. Parabola iconomului incorect (16, 1-3)
14. Parabola bogatului nemilostiv și a s ăracului Laz ăr
(16, 19-31)
15. Parabola slugilor nefolositoare (17, 7-10)
16. Parabola judec ătorului nedrept (18, 1-8)
17. Parabola vame șului și a fariseului (18, 9-14)
18. Parabola celor zece mine (19, 11-27)

Partea a III-a
TEOLOGIA PILDELOR SF. EVANGHELIST LUCA

Capitolul I – Înv ăță tura dogmatic ă cuprins ă în pildele Sf. Ev. Luca
a. Hristologia
b. Soteriologia
Capitolul II – Înv ăță turile morale cuprinse în pildele
Evangheliei Sf. Luca
a. Milostenia
a.1. Pilda samarineanului milostiv (10, 29-37)
a.2. Pilda bogatului nemilostiv și a s ăracului Laz ăr (16, 19-31)
b. Iubirea de Dumnezeu și de aproapele
b.1. Pilda slugilor care- și a șteapt ă st ăpânul de la nunt ă (12, 35-38)
b.2. Pilda slugilor care au cunoscut și a slugii care nu a cunoscut voia st ăpânului (12,
47-48)

Pilde specifice Evangheliei dup ă Luca

4
b.3. Pilda celor invita ți la cina cea mare (14, 15-24)
b.4. Pilda omului care vrea s ă-și zideasc ă turn și a împ ăratului care se preg ăte ște de
război (14, 28-33)
c. Smerenia
Pilda vame șului și a fariseului (18, 9-14)
d. Iertarea
d.1. Pilda celor doi datornici (7, 40-48)
d.2 Pilda fiului risipitor (15, 11 -32)
e. Dreptatea
e.1. Pilda iconomului incorect (16, 1-3)
e.2. Pilda judec ătorului nedrept (18, 1-8)

Concluzii

Pilde specifice Evangheliei dup ă Luca

5

Introducere . Parabola a fost forma cea mai des folosit ă de Mântuitorul pentru a
transmite înv ăță tura Sa celor ce se adunau în jurul S ău spre a-L asculta. Este o form ă a
tradi ției iudaice. Orientalii, îndeosebi evreii, erau cu multe secole înainte de venirea
Mântuitorului obi șnui ți cu genul de vorbire în parabole. În țelep ți ca Solomon, profe ți ca
Natan și Isaia au alc ătuit parabole frumoase pe care le g ăsim în paginile scripturistice ale
Vechiului Testament (Eccl. 9, 14-16; II Sam. 12, 1- 7; Is. 28, 23-29). Cu toate acestea
parabolele evanghelice pot fi socotite ca alc ătuind un gen de vorbire propriu
Mântuitorului, în sensul c ă prin fondul lor doctrinar, ca și prin formularea neîntrecut ă în
frumuse țe, se prezint ă ca opere des ăvâr șite, demne de în ălțimea divinului lor Creator.
Citind parabolele rostite de Mântuitorul și încercând s ă g ăsim adev ărata lor
semnifica ție ne d ăm seama c ă ne afl ăm în fa ța unei tradi ții demne de toat ă încrederea și
că, prin intermediul lor, se creeaz ă o rela ție, o comunicare nemijlocit ă cu Cel în care ele
își au izvorul. Cu toate acestea, parabolele ne pun î n fa ța unei probleme dificile, aceea de
a încerca s ă le g ăsim sensul lor original. Parabolele din Sfintele Ev anghelii nu au menirea
de a stabili maxime cu caracter general, ci fiecare dintre ele a fost relatat ă într-o situa ție
real ă din via ța Lui, în momente diferite, deseori neprev ăzute. De exemplu, ar fi o gre șeal ă
mare s ă se cread ă c ă pilda fiului risipitor con ține esen ța Evangheliei și c ă, nu exist ă nicio
doctrin ă a isp ăș irii care s ă fie esen țial ă pentru cre știnism; sau s ă se presupun ă c ă
milostivirea practicat ă fa ță de semenii no ștri, din pilda samariteanului milostiv, constituie
esen ța și scopul mântuirii. 1
Parabolele, de fapt întreaga înv ăță tur ă, urm ăresc s ă nasc ă atitudini și practici
religioase noi. Mântuitorul Hristos nu- și impune înv ăță tura cu for ța, ci las ă pe fiecare s ă
aleag ă, prin libertatea pe care o are, calea și modul de a- și conduce voin ța. A șadar,
mul țimea, dar și ucenicii au avut darul libert ății de a-L urma ori de a-L p ărăsi. În
Evanghelia dup ă Ioan cap. 6 se spune c ă o parte dintre ucenici, dup ă ce Iisus le-a vorbit
despre Pâinea care coboar ă din cer, s-a smintit și L-a abandonat.
Evanghelia dup ă Luca încorporeaz ă în textul ei o serie de parabole cu caracter
aparte, nemaiîntâlnite în gândirea și exprimarea uman ă, într-o a șa m ăsur ă elaborate.
Parabolele relatate de Mântuitorul Hristos – mai al es în c ălătoria spre Ierusalim –

1 J. Simon Kistemaker, Pildele Domnului Iisus, Editura Societ ății Biblice din România, Bucure ști, 2009, p. 26.

Pilde specifice Evangheliei dup ă Luca

6
accentueaz ă și nuan țeaz ă menirea noastr ă în via ța p ământeasc ă, slujirea pe care trebuie s ă
o aducem cu credincio șie și statornicie lui Dumnezeu, valorile pe care un cre știn trebuie
să le promoveze în comunitate și comuniune cu semenii, precum și finalitatea
eshatologic ă cand vom fi r ăsp ălăti ți pentru trecerea noastr ă credincioas ă prin via ța
efemer ă.2
În continuare mi-am structurat teza în trei p ărți. În prima parte a lucr ării am tratat
despre importan ța evangheliei lui Luca și a specificului ei în contextul Revela ției cre știne.
Știm c ă Evanghelia a fost scris ă ca document pentru încredin țarea p ăgânilor despre
mesianitatea lui Iisus din Nazaret și a istoricit ății Sale. Prin amintirea numelui de Teofil,
care în prologul Evangheliei este numit „Kratiste T eofile”, dar și prin omiterea unor
evenimente cu specific iudaic, ce nu ajutau la form area viitorilor cre știni dintre p ăgâni, Sf.
Luca sugereaz ă c ă aceast ă scriere este adresat ă p ăgânilor interesa ți de cre știnism,
indiferent de provincia roman ă în care s-ar afla. Astfel, important este s ă deducem
destinatarii Evangheliei a treia și mai pu țin s ă afl ăm locul unde a fost redactat ă3.
Un studiu atent al Evangheliei a treia ne arat ă c ă destinatarii ei erau cre știni
proveni ți dintre p ăgâni. Sf. Luca evit ă subiectele specific iudaice sau las ă la o parte
anumite detalii care nu puteau fi în țelese de cititorii s ăi neiudei. Astfel, Luca omite
sec țiunea despre datina b ătrânilor (Mc. 7, 1-23), referirea la revenirea lui Ilie (Mc. 9, 11-
13), antitezele din Matei (5, 21-22. 27-28. 33-37). Uneori rearanjeaz ă, în acela și scop,
elementele unui text sau evit ă unele detalii (a se compara Mt. 5, 38-48 cu Lc. 6, 27-36;
Mt. 7, 24-27 cu Lc. 6, 47-49). 4
Evanghelia trebuie situat ă în anii 62-63, c ăci ea n-a putut fi scris ă înainte de
Evanghelia de la Marcu, pe care Sf. Ev. Luca a folo sit-o ca unul din principalele sale
izvoare. Dar nici dup ă Cartea Faptele Apostolilor, al doilea „cuvânt” al operei lucanice,
care a fost scris ă în anul 63, deoarece se opre ște cu istorisirea la momentul când Sf. Ap.
Pavel se afla deja de doi ani la Roma, a șteptând judecata Cezarului (Fapte 28, 30). Mul ți
autori nu sunt de acord cu aceast ă datare și pretind c ă Evanghelia a fost scris ă mai târziu,
chiar dup ă anul 70. Ei socotesc c ă finalul c ărții Faptele Apostolilor nu este un argument
pentru datarea acestei c ărți la anul 63. Scriind Faptele Apostolilor, Sf. Luca ar fi urm ărit
un plan, acela de a înf ățișa progresul propov ăduirii Evangheliei de la Ierusalim pân ă la

2 Cf. Alfred Loisy, L`Evangile selon Luc , Editura Du Cerf, Paris, 1924, p. 65.
3 Ibidem , p. 59.
4 Ibidem , p. 42.

Pilde specifice Evangheliei dup ă Luca

7
Roma, capitala imperiului (cf. Fapte 1, 8); el nu și-ar fi propus s ă vin ă cu istorisirea
evenimentelor la zi. E îns ă de necrezut c ă Sf. Luca ar fi putut întrerupe în acest chip
relatarea faptelor „eroului” și a dasc ălului s ău, Sf. Apostol Pavel. Cum nu ne-ar fi spus el
ceva despre sfâr șitul captivit ății romane a Apostolului, dac ă acesta s-ar fi petrecut deja? 5
Opera literar ă a Sfântului Luca se distinge prin remarcabile cali t ăți de fond și
form ă.
Ca și precursoarele ei sinoptice – Sfintele Evanghelii de la Matei și Marcu –
Evanghelia a treia expune am ănun țit activitatea mesianic ă a Fiului lui Dumnezeu
întrupat, desf ăș urat ă mai ales în Galileia, Perea și Ierusalim, patimile, moartea, învierea,
ar ătările de dup ă înviere și în ălțarea Sa la cer (aceasta din urm ă fiindu-i comun ă cu
Evanghelia a doua).
Autorul Evangheliei a treia înregistreaz ă evenimentele împlinirilor mesianice în
ordinea lor cronologic ă, dovedind în aceast ă direc ție mai mult ă și mai exigent ă grij ă
decât precursorii s ăi, Matei și Marcu. Ceea ce ace știa au înregistrat pe larg, Evanghelia a
treia se mul țume ște de cele mai multe ori s ă noteze doar în treac ăt, dând în schimb
extensiune episoadelor pe care primii doi sinoptici le-au omis sau le-au povestit sumar. 6
Bog ăția cuprinsului acestei sfinte c ărți este întregit ă de valoarea documentar ă a
relat ărilor ei. În prolog, autorul ii informeaz ă pe cititori c ă are cuno știn ță de existen ța – și,
deci, de cuprinsul – Evangheliilor precedente. Cu t oate acestea, nu s-a m ărginit la
utilizarea lor servil ă, ci a întreprins cercet ări personale asiduie, consultând martori ai
vie ții și activit ății Mântuitorului, precum și un oarecare material scris (a șa de ex. pentru
genealogia Mântuitorului din cap. 3, care se deoseb e ște sim țitor de cea din cap. 1 al
Evangheliei întâia).
Cunoscând motivul alc ătuirii scripturilor lucanice, cunoa ștem totodat ă și scopul
urm ărit prin ele. Faptic, scopul fusese atins cu Evangh elia: lectura ei l-a determinat pe
nobilul Teofil s ă îmbr ățișeze cre știnismul. Formal, acesta putea fi întregit prin
completarea cuno știn țelor de istorie bisericeasc ă cre știn ă dobândite de Teofil din
manuscrisul primei c ărți – ceea ce Sf. Luca nu a z ăbovit a face, redactând cartea Faptele
Apostolilor.
În consemnarea evenimentelor legate de na șterea Sf. Ioan Botez ătorul, Luca
graviteaz ă în jurul punerii numelui pruncului, pe când în rel atarea despre na șterea lui Iisus

5 Pr. Dr. Ilie Melniciuc, suportul de curs pentru No ul Testament, anul I, semestrul II.
6 Alois Stoger, L’evangile selon Saint Luc, Editura Desclee, Paris, 1968, p. 34.

Pilde specifice Evangheliei dup ă Luca

8
accentul este pus pe împrejur ările na șterii și evenimentele ce au înso țit taina întrup ării
Cuvântului lui Dumnezeu. Evanghelistul eviden țiaz ă trei lucruri:
a) descrie situa ția politic ă, pentru a motiva de ce Iisus S-a n ăscut în Betleem. În
acest fel introduce evenimentul na șterii lui Hristos în istorie, anticipându-i semnifi ca ția
universal ă;
b) face leg ătura între ora șul Betleem și David profetul, pentru a argumenta c ă Iisus
este Mesia;
c) prezint ă începutul smerit al Mântuitorului Iisus, identific ându-L cu s ăracii și
oropsi ții acestei lumi, pentru a convinge c ă este îndep ărtat prin aspira țiile și slujirea Sa de
vanitatea lumii.
Luca pune în paralel ă relat ările despre na șterea lui Ioan Botez ătorul și a lui Iisus,
prezentând superioritatea Domnului în fa ța Înaintemerg ătorului.
Tăierea împrejur a Mântuitorului (Lc. 2, 21) este ami ntit ă lapidar, pentru a sublinia
punerea numelui de Iisus, a șa cum fusese vestit ă Fecioara Maria de c ătre înger (Lc. 1, 31),
iar în plan secundar pentru a ar ăta c ă Înv ăță torul apar ține poporului iudeu, împlinind
prevederile Legii dat ă de Dumnezeu lui Moise.
În continuare întreaga Evanghelie a lui Luca se car acterizeaz ă printr-o descriere
bogat ă în expresie a faptelor Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
În partea a doua a lucr ării am tratat strict pildele specifice numai lui Lu ca și
exegeza lor.
Parabolele relatate numai de Evanghelistul Luca sun t în num ăr de optsprezece. În
fiecare dintre ele vom afla înv ăță turi dogmatice, eshatologice și, îndeosebi, înv ăță turi
morale, întrucât Sfântul Ev. Luca, fa ță de ceilal ți evangheli ști sinoptici, a ar ătat o oarecare
înclina ție deosebit ă c ătre aspectul social al înv ăță turii Mântuitorului.
1. Parabola celor doi datornici (Lc. 7, 40-48). Face parte din pericopa care
istorise ște ungerea Mântuitorului în casa fariseului Simon ( 7, 36-50). Scena ungerii se
petrece într-o localitate din Galileea, în primul s au al doilea an de activitate public ă a
Mântuitorului. Parabola are caracter dogmatic și moral, ilustrând milostivirea divin ă
pentru p ăcăto șii care se poc ăiesc, ar ătând rolul virtu ții iubirii de Dumnezeu în dobândirea
mântuirii. 7
Înv ăță tura care se desprinde din aceast ă parabol ă este iertarea, privit ă ca mijloc ce

7 Diac. Prof. Nicolae Nicolaescu, Actualitatea parabolelor istorisite în Evanghelia dup ă Sf. Luca, în ,,Studii
Teologice”, Nr. 5-6/1952, p. 274.

Pilde specifice Evangheliei dup ă Luca

9
reface leg ătura de dragoste și comuniune între Dumnezeu și om, implicit între oameni.
Dumnezeu, în nem ărginita Sa iubire pentru oameni, a hot ărât de la început s ă-i ierte pe
oameni și s ă restaureze rela ția acestora cu El.
2. Parabola samariteanului milostiv (10, 29-37). Parabola samarineanului
milostiv a fost rostit ă în apropiere de Ierihon, pe drumul Ierusalimului, dup ă înapoierea
celor șaptezeci din misiunea de prob ă. Ea constituie r ăspunsul Mântuitorului la întrebarea
legistului care, dorind s ă se mântuiasc ă, voia să afle cine este aproapele s ău (10, 25-28).
Parabola porne ște de la condamnarea dispre țului și a urii iudeilor fa ță de populația
mixt ă din Samaria și arat ă că aproapele nostru este orice om aflat în nevoie sau suferin ță ,
fără deosebire de ras ă, de neam, de condi ție social ă, de religie sau de altceva de acest
fel. 8
Parabola este, de fapt, un r ăspuns dat de Mântuitorul unui înv ăță tor de Lege, care-
L întreab ă: „Înv ăță torule, ce s ă fac ca s ă mo ștenesc via ța de veci?” (Lc. 10, 25), numele
de „înv ăță tor de lege” îl v ăde ște ca un specialist în înv ăță turile religioase, având o
oarecare autoritate fa ță de alte persoane în interpretarea Scripturii. Avea dreptul de a se
pronun ța în hot ărârile de natur ă teologic ă și moral ă. El vine la Mântuitorul cu gândul de
a-L ispiti. Știa foarte bine ce trebuia s ă fac ă, îns ă dorea s ă aud ă care este r ăspunsul lui
Iisus și, prin aceasta, s ă aib ă ocazia s ă-L acuze c ă nu cunoa ște cele cinci c ărți ale lui
Moise. 9
Parabola samariteanului milostiv are o deosebit ă importan ță pentru în țelegerea
cre știn ă a fenomenului social. Când se simt amenin țați de vreo primejdie, când cad
victim ă nedreptății, când dau piept cu necazurile și când sunt lovi ți personal de vreo
suferin ță fizic ă sau moral ă, to ți oamenii reac ționeaz ă la fel: încearc ă mai întâi s ă
îndep ărteze primejdia, dau apoi pe fa ță și condamn ă cu indignare nedreptatea, încearc ă
dup ă aceea s ă evite, s ă împu țineze și s ă aline suferin ța, combat cu dârzenie cauzele r ăului,
își ap ără din toate puterile via ța, munca, demnitatea și fericirea, se str ăduiesc f ără încetare
să înving ă necazurile și, în sfâr șit, dac ă-și dau seama ca nu se pot salva singuri, cer
ajutorul fr ățesc al semenilor lor.
3. Parabola prietenului inoportun (11, 5-8). Este menit ă s ă sublinieze
necesitatea st ăruin ței în rug ăciune și s ă ilustreze eficacitatea rug ăciunii insistente a

8 Diac. Prof. Nicolae Nicolaescu, Actualitatea parabolelor istorisite în Evanghelia dup ă Sf. Luca, în ,,Studii
Teologice”, Nr. 5-6/1952, p. 276.
9 Pr. Lect. Dr. Ilie Melniciuc, suport de curs pentr u Noul Testament, anul I, semestrul II, Ia și.

Pilde specifice Evangheliei dup ă Luca

10
credincio șilor. Prin ea, Mântuitorul ne porunce ște s ă nu descuraj ăm în fa ța primului
refuz, ci, dimpotriv ă, s ă ne rug ăm lui Dumnezeu pân ă vom fi asculta ți. Dup ă ce
Mântuitorul îi înv ăță pe ucenicii S ăi cum s ă se roage, rostind rug ăciunea domneasc ă, Tat ăl
nostru, îi înva ță prin pilda rostit ă folosul și roadele rug ăciunii f ăcute cu st ăruin ță ,
îndemnându-i totodat ă s ă nu cad ă în dezn ădejde.
Prin aceast ă parabol ă Mântuitorul vrea s ă arate c ă, a șa cum vecinul îi împline ște
rug ămintea prietenului de la u șă , și Dumnezeu va asculta și împlini rug ăciunile oamenilor
numai dac ă sunt f ăcute cu st ăruin ță .10
4. Parabola bogatului lacom (12, 13-21). Pilda a fost rostit ă de Mântuitorul în
perioada când se afla în ținuturile din Pereea, în misiunea de propov ăduire a Evangheliei
Sale. Pentru a reu și s ă p ătrundem mai bine în țelesul acestei pilde este nevoie s ă ne oprim
mai întâi la cauzele care L-au determinat pe Mântui torul s ă o spun ă. Un om din mul țime
vine la Mântuitorul Iisus și se plânge c ă fratele s ău nu vrea s ă-și împart ă cu el mo ștenirea.
Cei doi fra ți î și luaser ă fiecare partea din mo ștenire, înc ă din momentul când p ărin ții erau
în via ță , iar acum, dup ă moartea lor, acesta dorea ca fratele s ău s ă-i cedeze și el o parte
din mo ștenire. 11 El nu merge la un judec ător pentru c ă avea convingerea c ă are mari șanse
să piard ă și de aceea apeleaz ă la Mântuitorul, știind c ă El face bine tuturor și, prin
autoritatea și prestigiul pe care-L avea în popor, va reu și s ă-l înduplece pe fratele s ău, s ă
împart ă averea cu el.
Principala înv ăță tur ă care se desprinde din aceast ă parabol ă este pre țuirea valorilor
spirituale care mântuiesc sufletul, folosindu-ne de bunurile materiale, ca daruri oferite de
Dumnezeu atât cât este necesar între ținerii vie ții. 12 Îngrijindu-ne mai întâi de cele
spirituale pentru a spori pe treptele credin ței, Dumnezeu se va îngriji pentru fiecare și de
cele necesare trupului, dup ă cum Însu și Mântuitorul spune: „C ăuta ți mai întâi împ ărăția
lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor ad ăuga vou ă” (Mt. 6, 33).
5. Parabola slugilor care- și a șteapt ă st ăpânul de la nunt ă (12, 35-38). Parabola
are caracter eshatologic, fiind concluzia sfaturilo r date de Mântuitorul mul țimii de a
agonisi comoar ă în cer prin s ăvâr șirea faptelor de milostenie. Parabola este un înde mn la
priveghere permanent ă pentru ca fiecare s ă fie preg ătit în orice moment pentru chemarea

10 Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dic ționar de teologie ortodox ă, Edi ția a II-a, Editura Institutului Biblic și de Misiune,
Bucure ști, 1994, p. 91.
11 E. Raymond, Fitzmyer, A. Joseph, Murphy, E. Roland Brown, Introducere și comentariu la Sfânta Scriptur ă,
traducere de Grosan, P. Dumitru, Vol. I, Editura Ga laxia Gutenberg, 2005, p. 77.
12 Ibidem .

Pilde specifice Evangheliei dup ă Luca

11
ce se va face la Parusie. Pentru cre știnismul ortodox parabola este semnificativ ă, deoarece
exprim ă rela ția între Domn și rob (slujitor, slug ă, serv) care continu ă și dup ă moarte.
6. Parabola slugii care a cunoscut și care n-a cunoscut voia st ăpânului (12, 47-
48). Ca și cea anterioar ă, parabola are caracter eshatologic fiind concluzia acesteia. Ea a
fost determinat ă de întrebarea adresat ă de Apostolul Petru, Mântuitorului: „Doamne, c ătre
noi spui pilda aceasta sau c ătre to ți” (Lc. 12, 41). Din con ținutul primei parabole reiese c ă
ea a fost adresat ă c ătre orice cre știn care are datoria s ă a ștepte venirea a doua a Domnului
pentru a fi r ăspl ătit cu fericirea ve șnic ă, îns ă: „sluga aceea care a știut voia st ăpânului și
nu s-a preg ătit, nici n-a f ăcut voia lui, va fi b ătut ă mai mult. Și cea care n-a știut, dar a
făcut lucruri vrednice de b ătaie, va fi b ătut ă pu țin. Și oricui i s-a dat mult, mult i se va
cere, și cui i s-a încredin țat mult, mult i se va cere” (Lc. 12, 47-48).
Parabola are urm ătorul mesaj: credinciosul iconom care este și în țelept va fi atent
la obliga țiile pe care st ăpânul s ău i le-a conferit pentru un anumit timp, cunoscând c ă la
final va avea loc r ăspl ătirea sa.
Fa ță de parabola din Mt. 24, 45-51, care accentueaz ă caracterul eshatologic, al
iminentei Parusii a Domnului, parabola din Evanghel ia dup ă Luca exprim ă mai mult
aten ționarea c ă noi suntem administratori în numele lui Dumnezeu, iar voia Lui trebuie
împlinit ă în via ța noastr ă.
7. Parabola smochinului neroditor (13, 6-9). Simplitatea parabolei care face
referire la starea de continu ă poc ăin ță și a șteptare a împlinirii milostivirii St ăpânului, este
expus ă doar de Sf. Luca, în drumul cunoa șterii, spre Ierusalim. Folosindu-se de imaginea
unei planta ții de vie, în care se g ăse ște un smochin, Mântuitorul exprim ă o judecat ă
voalat ă pentru cei din Israel care nu aduc roadele cerute de St ăpân. Aceast ă parabol ă
ilustreaz ă necesitatea poc ăin ței pentru via ța viitoare. Ea scoate în eviden ță apropierea
pedepsei pentru cei p ăcăto și, ar ătând totodat ă c ă la judecat ă vor fi pedepsi ți nu numai cei
care au f ăcut fapte vrednice de osând ă, ci și cei care nu au f ăcut faptele cele bune. 13
8. Parabola despre ocuparea locurilor la mese (14, 7-13). Mântuitorul roste ște
pilda, comb ătând spiritul fariseic manifestat cu prilejul ocup ării locurilor le mese de c ătre
ace știa (Lc. 14, 7-11). Mântuitorul observ ă la farisei str ăduin ța de a ocupa locurile cele
mai de seam ă, care, de obicei, erau rezervate dinainte pentru c ei mai apropia ți gazdei. Dar
ei, cu spiritul lor plin de mândrie, se socoteau a fi oaspe ți de seam ă și c ăutau cu orice pre ț
să ocupe locurile de onoare.

13 Ion Panazan, Maria Daniela Buza și, Parabolele biblice , Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2010, p. 83.

Pilde specifice Evangheliei dup ă Luca

12
Pentru a mustra acest comportament orgolios, Mântui torul spune urm ătoarea
parabol ă ca rezultat al acestor proaste obiceiuri pe care l e deprinsese poporul. Din
parabol ă înv ăță m în primul rând faptul c ă mândria îl duce pe om la c ăderea din treptele
virtu ții, iar smerenia este calea de dobândire a cinstei, în ălțându-l pe om în fa ța tuturor.
Mântuitorul vrea s ă sublinieze c ă ii este mai folos este omului s ă se smereasc ă, „s ă se
așeze în locul cel mai de pe urm ă” pentru c ă smerenia va fi apreciat ă și va fi chemat la un
loc de cinste.
9. Parabola celor invita ți la cina cea mare (9, 15-24). Aceast ă parabol ă poate fi
plasat ă în cadrul pove țelor de la mas ă, prin care Mântuitorul se adreseaz ă mai întâi celor
invita ți (Lc. 14, 7), apoi gazdei (Lc. 14, 12), în cele di n urm ă unuia dintre oaspe ți (Lc. 14,
15). Mai precis, ea a fost determinat ă de afirma ția pe care un fariseu, aflat la mas ă
împreun ă cu Mântuitorul, o face, zicând înaintea tuturor: „ Fericit este cel ce va prânzi în
împ ărăția lui Dumnezeu” (Lc. 14, 15). Rostind aceast ă parabol ă Mântuitorul are în vedere
osp ățul mesianic, de care vor avea parte doar cei ce au acceptat și au participat la cina
organizat ă pe P ământ, adic ă la credin ța în Mântuitorul ca Fiu al lui Dumnezeu și Mesia.
Gazda din parabola prezentat ă, f ăcând afirma ția c ă niciunul din cei care nu au venit la
cin ă nu va gusta din ea, este de la sine în țeles c ă, odat ă refuzat ă invita ția, nu vor avea
parte de ea. 14 Principala înv ăță tur ă pe care trebuie s ă o extragem din aceast ă parabol ă este
răspunsul pozitiv pe care orice om trebuie s ă-l dea la chemarea lui Dumnezeu, participând
cu toat ă fiin ța la înv ăță turile cele mântuitoare, l ăsate aici de Mântuitorul și propov ăduite
de apostoli și de urma șii lor, de-a lungul timpului. Lep ădându-ne de pl ăcerile din lumea
aceasta și c ăutând hrana cea bun ă pentru suflet vom dobândi comuniunea cu Hristos și
împ ărăția cerurilor în ve șnicie. 15
10. Parabola omului care vrea s ă-și zideasc ă turn și a împ ăratului care se
preg ăte ște de r ăzboi (14, 28-33). Pilda aceasta o g ăsim doar în Evanghelia dup ă Luca,
fiind urmat ă de pilda regelui care merge la r ăzboi (Lc. 14, 31-32), încât cele dou ă pot fi
considerate pilde gemene. Ele sunt inserate în rela tarea c ălătoriei c ătre Ierusalim din
Evanghelia de la Luca (9, 51-19, 27). Scopul acesto r pilde este de a înv ăța pe cei care se
încumet ă în lucrarea de a deveni ucenicii lui Iisus, Mântui torul, s ă nu desconsidere
greutatea misiunii care îi a șteapt ă. Putem aprecia c ă ambele parabole au în vedere starea
duhovniceasc ă a acelora care se hot ărăsc s ă îndeplineasc ă cele trei sfaturi evanghelice:

14 Serafim Papacosta, Parabolele Domnului, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2005, p. 121.
15 Ibidem , p. 164.

Pilde specifice Evangheliei dup ă Luca

13
ascultarea necondi ționat ă, s ărăcia de bun ăvoie și castitatea. 16
Pe m ăsur ă ce este citit ă și interiorizat ă, pilda ofer ă o provocare pentru cei c ăldicei
sau șov ăielnici, care sunt deja urm ătorii lui Hristos. Pilda nu este prezentat ă în
Evanghelia dup ă Sfântul Luca pentru a descuraja persoanele, ci pen tru a le determina s ă
se autoaprecieze. Ascult ătorul sau cititorul angajat în slujirea lui Hristos deja începe s ă
construiasc ă turnul. Mai este necesar s ă continue și s ă completeze ceea ce a fost început.
11. Parabola despre drahma pierdut ă (15, 8-10). Parabola se prezint ă sub
forma unei întreb ări adresate în special fariseilor și c ărturarilor. Astfel, El spune: „… care
femeie, având zece drahme, dac ă pierde o drahm ă, nu aprinde lumina și nu m ătur ă casa și
nu caut ă cu grij ă pân ă ce o g ăse ște? Și g ăsind-o, cheam ă prietenele și vecinele sale,
spunându-le: Bucura ți-vă cu mine, c ăci am g ăsit drahma pe care o pierdusem. Zic vou ă,
așa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un p ăcătos care se poc ăie ște” (Lc. 15,
8-10).
Parabola se sfâr șește cu o declara ție pe care Mântuitorul o roste ște și care a r ămas
memorabil ă: „Zic vou ă, a șa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un p ăcătos care
se poc ăie ște” (Lc. 15, 10). A șadar, pentru a exprima aceast ă stare de bucurie, Mântuitorul
Iisus folose ște gradul comparativ – „mai mult ă bucurie” – vrând s ă arate c ă pentru cei
drep ți bucuria P ărintelui era permanent ă, dar pentru un om r ătăcit de la calea dreapt ă care
se întoarce acea bucurie era pierdut ă, iar acum reg ăsirea a produs o stare de bucurie și mai
mare. În concluzie, îndreptarea oric ărui p ăcătos este câ știgarea lui pentru împ ărăția lui
Dumnezeu. 17
12. Parabola fiului risipitor (15, 11-32). Parabola face parte dintr-o triad ă de
pilde ce au ca tem ă unic ă bucuria Tat ălui pentru reg ăsirea omului pierdut din pricina
păcatului 18 . În aceast ă parabol ă Mântuitorul zugr ăve ște în culori vii dragostea
dumnezeiasc ă pentru fiecare om p ăcătos care se poc ăie ște și se îndreapt ă spre Dumnezeu.
Din parabol ă trebuie s ă re ținem că drumul întoarcerii de pe calea p ăcatelor
reprezint ă mai mult partea de contribu ție a credinciosului la mântuirea proprie. Dar harul
lui Dumnezeu nu-l p ărăse ște, ci îl ajut ă în diferite chipuri, mai ales atunci când are mai
mult ă nevoie, când crede c ă este p ărăsit de to ți. Dumnezeu face în a șa fel încât p ăcatul s ă
nu-i mai produc ă omului pl ăcere, ci suferin ță pentru ca s ă trezeasc ă în el con știin ța

16 Pr. Conf. Dr. Petre Semen, Vorbirea în pilde în c ărțile Sfintei Scripturi , în ,,T.V.”, Nr. 11-12/1992, p. 30.
17 Ibidem , p. 178.
18 Giovanni Lonardi, Il figlio perduto e ritrovato în http://digilander.libero.it/longi48/Luca%2015,1 1-32.pdf

Pilde specifice Evangheliei dup ă Luca

14
căderii; îl determin ă s ă-și aduc ă aminte de bunurile pierdute și îl îmb ărb ăteaz ă ca s ă se
poat ă ridica. 19
13. Parabola iconomului incorect (16, 1-3). Pilda este rostit ă de Mântuitorul
înaintea ucenicilor, având ca principale înv ăță turi, în primul rând folosirea bunurilor
materiale în scopul ajutor ării celor lipsi ți, iar în al doilea rând, și ceea ce este mai evident,
hot ărârea ferm ă și pruden ța cu care fiecare om trebuie s ă urm ăreasc ă în via ță s ă fac ă tot
ceea ce-i st ă în putere s ă-și mântuiasc ă sufletul.
Aceast ă pild ă urm ăre ște s ă arate modul în care curajul și îndr ăzneala de a trece
peste o situa ție limit ă, cu bun ă con știin ța și spre folosul altora, sunt mai bine v ăzute decât
comportamentul lipsit de curaj sau de dorin ța de ur ă a acelora care respect ă strict Legea.
Dup ă ce sfâr șește aceast ă înv ăță tur ă Mântuitorul spune: „fiii veacului acestuia sunt ma i
în țelep ți în neamul lor decât fiii luminii” (v. 8). Referit or la aceste cuvinte, Arhiepiscopul
Teofil Herineanu spune: „Este o constatare cât se p oate de just ă, dar o constatare care se
refer ă numai la via ța aceasta p ământeasc ă a oamenilor, la via ța aceasta pe care mul ți
dintre aceia cred numai în ea, o socot unica cu put in ță și, ca atare, nu în țeleg s ă și-o
orânduiasc ă decât numai potrivit intereselor proprii. 20
Pentru a recep ționa corect mesajul pe care Mântuitorul a dorit s ă-l lase prin
intermediul acestei parabole, nu trebuie s ă privim cu insisten ță la faptele iconomului care
sunt într-adev ăr de condamnat, c ăci nu aceasta urm ăre ște Hristos, ci s ă-i urm ăm dorin ța de
a face tot ce ne st ă în putere s ă începem o via ță nou ă în Hristos și s ă s ăvâr șim în tot timpul
fapte bune pentru a fi pl ăcu ți înaintea lui Dumnezeu. 21
14. Parabola bogatului nemilostiv și a s ăracului Laz ăr (16, 19-31). Mântuitorul
Iisus Hristos se afla într-o perioad ă în care predica intens. Dup ă ce spuse pilda iconomului
incorect, fariseii îl batjocoreau 22 . Cu parabola bogatului nemilostiv și a s ăracului Laz ăr,
Sf. Ev. Luca încheie reflec ția sa asupra bog ăției, tem ă ce a debutat în Lc. 16, 1. 23

19 Diac. N. I. Nicolaescu, Actualitatea parabolelor istorisite în Evanghelia d up ă Sfântul Luca , în revista „Studii
Teologice”, nr. 5-6, 1952, p. 286.
20 Ibidem , p. 706.
21 Diac. N. I. Nicolaescu, Actualitatea parabolelor istorisite în Evanghelia d up ă Sfântul Luca , în revista „Studii
Teologice”, nr. 5-6, 1952, p. 287.
22 Ibidem, Actualitatea parabolelor istorisite în Evanghelia d up ă Sfântul Luca , în revista „Studii Teologice”, nr.
5-6, 1952, p. 287.
23 La parabola del povero Lazzaro (Lc. 16,19-31) în La Scala 64/5, 2010, p. 337-342, în
http://nuovozenith.files.wordpress.com/2011/10/la-p arabola-del-povero-lazzaro7.pdf

Pilde specifice Evangheliei dup ă Luca

15
Prin soarta bogatului Mântuitorul Hristos ne arat ă, c ă lipsa de fapte bune este
egal ă cu s ăvâr șirea de fapte rele. În via ța sa de pe p ământ bogatul nu apare ca un asupritor
sau brutal, dar aceast ă lips ă de p ăcate nu-l face mai bun, de aceea el merge în locul unde
merg to ți p ăcăto șii. El este asemenea smochinului neroditor sau asem enea slugii care și-a
îngropat talantul în p ământ.
Prin pildele sau parabolele Sale, Mântuitorul ne în va ță c ă nimeni nu se poate
mântui f ără fapte bune, c ă strângerea de bunuri materiale în mod egoist repre zint ă o
abatere grav ă de la legea divin ă, creând o ruptur ă între om și Dumnezeu, c ă intrarea în
Împ ărăția Cereasc ă este posibil ă numai dac ă via ța de pe p ământ este tr ăit ă în sfin țenie, c ă
leg ătura de comuniune cu Dumnezeu și cu sine este între ținut ă numai prin p ăstrarea
comuniunii cu semenii, iar omul are datoria ca, pri n puterile lui, s ă participe la instaurarea
Împ ărăției înc ă de aici de pe p ământ. 24
15. Parabola slugilor nefolositoare (17, 7-10). Scurtimea parabolei nu precizeaz ă
sensul obliga țiilor ce decurg din raportul slujitor-st ăpân, de și scopul ei este de a eviden ția
valoarea slujirii depline. Sf. Luca reduce cadrul p arabolei la o singur ă slug ă, care trebuie
să-și împlineasc ă slujirea. Cerin țele împ ărăției lui Dumnezeu devin obliga ții pentru noi, în
calitate de slujitori definitivi și mereu activi ai poruncilor divine. Parabola împru mut ă
locurile și slujirile specifice din vremea Mântuitorului. Dup ă ce un om și-a împlinit
lucrarea zilnic ă, so ția, în virtutea reciprocit ății slujirii, poate s ă-i preg ăteasc ă hrana și s ă-l
aștepte când se întoarce. Dar un slujitor – cum este cel de la o stân ă, unde nu exist ă femei
– trebuie s ă împlineasc ă aceast ă slujire.
16. Parabola judec ătorului nedrept (18, 1-8). Ilustreaz ă, ca și aceea , a prietenului
inoportun (11, 5-8), eficacitatea rug ăciunii st ăruitoare . De aceea ea începe cu afirmatia
Sf. Luca: „ Și le spunea in pild ă, c ă trebuie să se roage și să nu se leneveasc ă”, și încheie
cu cele rostite de c ătre Mântuitorul: „Auzi ți ce zice judec ătorul nedrept ății? Dar
Dumnezeu nu va izb ăvi pe ale șii Săi, oare strig ă către El ziua și noaptea, și va r ăbda mult
pentru ei? Zic vou ă, că îi va izb ăvi îndat ă”.
Și în aceast ă pild ă este evident ă leg ătura dintre rug ăciune și împ ărăția lui
Dumnezeu. La fel ca în Lc. 11, 5-8, unde puterea ru g ăciunii prietenului de la miezul nop ții
este mi șcătoare, avem cererea v ăduvei pentru ca dreptatea lui Dumnezeu s ă se
înf ăptuiasc ă inca din acest veac.

24 Prof. N. Chi țescu, Predic ă la Duminca a 22-a dup ă Rusalii , în revista „Mitropolia Olteniei”, an XXVI, nr. 11 –
12, 1974, p. 988, (Cf. Giovanni Papini, Istoria lui Hristos , trad. din limba francez ă, 1926, p. 190).

Pilde specifice Evangheliei dup ă Luca

16
17. Parabola vame șului și a fariseului (18, 9-14). Pilda apare imediat dup ă
parabola v ăduvei st ăruitoare (18, 2-8), care reprezint ă o pov ățuire c ătre cei ce se fac
urm ătorii Mântuitorului Iisus Hristos, începând s ă se roage din inim ă (18, 1). Parabola
prezent ă se refer ă la rug ăciune atât în introducere cât și în concluzii. Dar nu vorbe ște de
rug ăciune în sine, ci de modul în care ne plec ăm înaintea Domnului. 25
Faptul c ă parabola e marcat ă de multe semitisme și reflect ă obiceiul din vremea
lui Iisus, adaug ă un plus de originalitate și superioritate judec ății comune. Aceasta este,
fără îndoial ă, o parabol ă provenit ă direct de la Mântuitorul Iisus Hristos. 26 Parabola
sufer ă o schimbare în modul și con ținutul rug ăciunii comune și personale. Rug ăciunea,
în momentele ei de în ălțare fa ță de Dumnezeu, duce la împ ăcare, dar parabola ne ofer ă
înv ăță tura despre mântuire sau îndreptare. Termenul este des folosit în Biseric ă,
îndreptarea prin credin ță , vazuta ca act ini țial de aderare la valorile propuse de
Dumnezeu noului ucenic, r ămânând subiectul unor dezbateri confesionale. 27
Înv ăță tura acestei parabole e simpl ă. Iisus afirm ă c ă oricine n ădăjduie ște în mila lui
Dumnezeu e în rela ție apropiat ă cu Dumnezeu.
18. Parabola celor zece mine (19, 11-27). Ultima parabol ă prezentat ă de Sf.
Evanghelist Luca, în sec țiunea dedicat ă c ălătoriei spre Ierusalim (Lc. 9, 51-19, 28), este
asem ănătoare cu pilda talan ților din Evanghelia dup ă Matei, prezentând totu și diferen țe
semnificative fa ță de aceea.Astfel,pilda minelor are un final diferit de cel al talan ților,
deoarece împ ăratul cere aducerea „vr ăjma șilor” s ăi, adic ă a celor ce nu l-au dorit pe tron
și a celor ce nu l-au slujit pentru ca în fa ța sa s ă fie uci și.
În partea a III-a a lucr ării am eviden țiat o dimensiune mai profund ă a pildelor lui
Luca, punand accentul pe teologia care se desprinde din aceste pilde, dogmatic ă și
moral ă.
Mai întâi, este problema mântuirii. Cum puteau fi inclu și neevreii ca popor al lui
Dumnezeu la egalitate cu evreii, problem ă care se extindea pân ă la chestiuni precum
participarea la masa de comuniune și eliminarea necesit ății circumciziei?
În al doilea rând, era aparentul paradox al preten ției c ă planul lui Dumnezeu se
derula, în timp ce evreii,primii destinatari ai Ev angheliei, r ăspundeau în mare m ăsur ă în

25 Prof. Dr. Iustin Moisescu, Originalitatea parabolelor Mântuitorului, Editura Unirea, Râmnicu-Valcea, 1945,
p. 122.
26 Diac. Prof. Nicolae Nicolaescu, Actualitatea parabolelor istorisite în Evanghelia dup ă Sf. Luca, în ,,Studii
Teologice”, Nr. 5-6/1952, p. 289.
27 Ibidem , p. 163.

Pilde specifice Evangheliei dup ă Luca

17
mod negativ. Cum puteau fiii și mesagerii lui Dumnezeu, în special Pavel, s ă întâmpine
atât de mult ă ostilitate?
În al treilea rând era problema explic ării modului în care persoana și înv ăță tura îl
prezint ă pe Iisus ca pe un osândit nevinovat care Se încred e în Dumnezeu (Lc. 23, 26-56;
Ps. 22, 8-9; 19; 69, 22; 31, 6).
În centrul preocup ării lui Luca de a-l lini ști pe Teofil este discutarea detaliat ă a
planului lui Dumnezeu. Luca subliniaz ă și enun ță aceast ă tem ă mai mult decât oricare
dintre evanghelistii sinoptici.
Tema planului lui Dumnezeu este sus ținut ă de nota promisiunii și a împlinirii
care str ăbate întreaga Evanghelie și cartea Faptelor, raportat ă în special la Scripturi.
Apelul la Vechiul Testament se concentreaz ă asupra a trei domenii: hristologie,
respingerea lui Israel și includerea neevreilor și dreptatea final ă. Ultimele dou ă teme sunt
mai proeminente în Fapte, pe m ăsur ă ce „Calea” (Fapte 24, 14) este prezentat ă și ap ărat ă
în fa ța diferitelor acuze, în special a șa cum este reprezentat ă de eforturile Sf. Ap. Pavel în
rândul neevreilor. Cu toate acestea, tema neevreilo r care r ăspund Evangheliei în timp ce
Israel se poticne ște, este prezent ă în numeroase texte (Lc. 2, 34; 3, 4-6; 4, 25-27; 7 , 1-10;
10, 25-37; 11, 49-51; 13, 7-9, 23-30, 31-35; 14, 16 -24; 17, 12-19; 19, 41-44).
În centrul planului de r ăscump ărare r ămâne Hristos și mântuirea adus ă de El. Cine
este Iisus? Ce aduce El? De unde știm c ă El este Alesul lui Dumnezeu? Din punct de
vedere hristologic ceste întreb ări sunt esen țiale pentru Luca.
Evanghelistul Luca dezvolt ă cu mare aten ție portretul pe care i-L face lui Iisus,
de și aceast ă tr ăsătur ă nu este universal recunoscut ă. Unii spun c ă hristologia lui Luca este
mai mult un amestec decât un întreg unitar; este o colec ție de tradi ții variate, „cea mai
variat ă din Noul Testament”. 28
Într-una dintre parabole, regele pleac ă „s ă-și ia o împ ărăție” (Lc. 19, 14-15). În
timp ce este audiat de c ătre sinedriul b ătrânilor evrei, Luca afirm ă limpede c ă din acel
moment Iisus va fi la dreapta lui Dumnezeu (Lc. 22, 69). În final, apelul la Psalmul 110
descrie prezen ța autorit ății regale, guvernând de la dreapta lui Dumnezeu. 29
Astfel, împ ărăția este p ământeasc ă, adic ă Iisus va domni ca un urma ș davidic pe
pământ și va aduce izb ăvire total ă, exercitându-Și suveranitatea peste toate lucrurile.

28 Leon Xavier Dufour, Dictionary of Biblical Theology , Editura Geoffrey Chapman, London, 1988, p. 49.
29 A. Vacant Mangenot, E. Amann, E., Dictionnaire de theologie catholique, Vol. 1, Editura Librairie Letouzey
et Ane, Paris, 1926, p. 92.

Pilde specifice Evangheliei dup ă Luca

18
Aceast ă speran ță este cel mai puternic exprimat ă în nara țiunea și în cânt ările din Luca 1,
32-33, 46-55, 69-75. Discursurile și remarcile eshatologice din Fapte 1, 11 și din Fapte 3,
18-21 arat ă c ă speran ța viitoare nu a fost absorbit ă în tema inaugur ării prezente, ci r ămâne
vie, conectat ă la r ădăcinile ei din Vechiul Testament. Dumnezeu este cred incios și î și
împline ște toate promisiunile.
Cele mai importante evenimente ale mântuirii lui Du mnezeu sunt învierea și
în ălțarea. Dintre evangheli ști doar Luca men ționeaz ă și detaliaz ă în ălțarea, eveniment
care, în opinia lui, asigur ă leg ătura dintre Luca 24 și Fapte 1 (semnifica ția ei fiind
explicat ă mai departe în Fapte 2, 23-24, 30-36; 3, 14-15, 21 ; 4, 10-12; 5:30; 17, 31). Un
mântuitor înviat este unul care poate domni și î și poate des ăvâr și promisiunea. El este
Acela care poate ierta și proclama iertarea, rev ărsându-Și binecuvânt ările (Fapte 2, 21; 4,
12; 10, 43). Mai mult, realitatea permanent ă a autorit ății lui Hristos este demonstrat ă prin
activitatea celor care slujesc „în Numele Lui” (Fap te 2, 38; 3, 6, 16; 4, 6, 10; 8, 11-12; 9,
27-28; 10, 48; 19, 5). În ălțarea demonstreaz ă c ă El este Domn. 30
Hristos aduce promisiune și mântuire. Mântuirea implic ă împ ărt ăș irea speran ței,
experimentarea împ ărăției, gustarea iert ării și participarea la lucrarea Duhului care
împuternice ște. Tot a șa cum Persoana lui Iisus reveleaz ă caracterul și
dăruirea Celui care aduce binecuvântarea, înv ăță tura și lucrarea Lui explic ă și proclam ă
rezultatele dorite. Iisus era un înv ăță tor și un taumaturg (Lc. 4, 14-15, 31-32, 44; 6, 17-19;
7, 22). Dup ă cum am v ăzut, înv ăță tura Lui se focaliza pe bunurile împ ărăției. Aceast ă
oportunitate este descris ă ca fiind eliberarea și vindecarea specifice Jubileului (Lc. 4, 16-
21; cf. Lev. 25, 10; Is. 61, 1-2), dar include toto dat ă și o chemare la onoarea etic ă ce
reflect ă experien ța binecuvânt ării (Lc. 6, 20-49). 31
Parabolele demonstreaz ă aceeași preocupare dubl ă. Câteva dintre parabole se
refer ă la planul lui Dumnezeu (Lc. 13, 6-9, 23-30; 14, 16 -24; 20, 9-18), iar în câteva
dintre acestea este implicat ă o scen ă a mesei sau a osp ățului. Osp ățul înf ățișeaz ă nu doar
bucuria mântuirii, ci și comuniunea prilejuit ă de luarea mesei împreun ă în viitor, o
realitate la care comunitatea poate acum s ă participe f ără discrimin ări rasiale (Fapte 10-
11; 15). În poporul lui Dumnezeu trebuie s ă existe unitate. 32

30 A. Joseph Fitzmyer, The gospel according to Luke , Vol. 1-9, Editura The Anchor Bible Doubleday, New
York, 1993, p. 83.
31 M. Viller Cavallera, F. J. Guibert, Dictionnaire de spiritualite, Tomul 9, Editura Beauchesne, Paris, 1976, p.
261.
32 Prof. Univ. Dr. Vasile Gheorghiu, Raportul literar dintre cele 3 Evanghelii dintâi s au problema sinoptic ă, în

Pilde specifice Evangheliei dup ă Luca

19
De și Crucea este mai pu țin proeminent ă la Luca decât la Pavel, semnifica ția ei
trece dincolo de o func ție etic ă sau istoric ă și ocup ă o pozi ție teologic ă important ă în
înv ăță tura lui Luca. A șa cum am observat în studiul asupra lui Luca 22-23, Iisus este
Osânditul Drept. Dar în țelesul mor ții Lui este pus în lumin ă de dou ă texte. Luca 22, 20
afirm ă c ă moartea lui Iisus Hristos inaugureaz ă Noul Leg ământ cu Dumnezeu, în timp ce
Fapte 20, 28 argumenteaz ă c ă Biserica era, în cuvintele lui Pavel, „câ știgat ă” cu sângele
lui Hristos. In moartea lui Hristos are loc inaugur area Leg ământului și o tranzac ție
soteriologic ă. Aceast ă concep ție este înt ărit ă de alte dou ă imagini. Substituirea lui Baraba
cu Iisus reprezint ă faptul c ă Iisus a luat locul unui p ăcătos, schimb subliniat mai puternic
atunci când Luca observ ă c ă oamenii s-au raliat „într-un glas” acestei op țiuni nedrepte
(Lc. 23, 18-25). Oferta paradisului pe care Iisus i -o face tâlharului pe când î și d ădeau
duhul împreun ă (Lc. 23, 43) demonstreaz ă c ă, în pofida mor ții Sale, Iisus poate oferi
via ță .33
Descrierea pe care Luca I-o face lui Iisus Hristos vizeaz ă în mod fundamental
autoritatea Lui și apoi promisiunea pe care El o aduce. Lucrarea mân tuitoare a lui Iisus
inaugureaz ă împ ărăția, îl izb ăve ște pe p ăcătos, iart ă p ăcatul, asigur ă Duhul, cheam ă la o
via ță dedicat ă și evlavioas ă tr ăit ă în contextul speran ței în consumarea viitoare și îi face
pe to ți responsabili în fa ța planului lui Dumnezeu. De fapt, toate promisiunil e
Leg ământului lui Dumnezeu sunt inaugurate de Hristos. L uca face cunoscut ă promisiunea
avraamică a binecuvântării tuturor popoarelor p ământului a șa cum este împlinit ă în Iisus
(Fapte 3, 22-26). la fel și speran ța davidic ă (Lc. 1, 31-33, 69; 22, 69; Fapte 2, 25-36) și
speran ța Duhului asociat ă cu venirea Noului Leg ământ (Lc. 22, 20; Fapte 2, 14-21).
Teofil ar trebui s ă fie încurajat c ă Iisus poate și într-adev ăr izb ăve ște pe baza acestor
promisiuni. Dar cine formeaz ă noua comunitate și ce trebuie s ă fie ea? Cum se raporteaz ă
hristologia la con ținutul și la misiunea noii comunit ăți în concep ția lui Luca?
Înv ăță turile morale cuprinse în pildele specifice lui Luc a sunt esen țiale pentru
mântuirea cre știnului și scot în eviden ță virtu țile pe care Mântuitorul ni le-a dat în predica
de pe munte.
Astfel, din pilda samarineanului milostiv (10, 29-3 7) și din pilda bogatului
nemilostiv și a s ăracului Laz ăr (16, 19-31) credinciosul înv ăță s ă aib ă mil ă și să se

„Candela”, 1923-1924, p. 48.
33 Michel Gourgues, Parabolele lui Luca din amonte în aval, traducere din limba francez ă de Marius Bitiu șcă,
Editura Sapien ția, Ia și, 2006, p. 88.

Pilde specifice Evangheliei dup ă Luca

20
grabeasc ă s ă-și ajute „aproapele”.
Parabola fiului risipitor este un giuvaer de mare î nsemn ătate și nepre țuit al comorii
evanghelice fiindc ă ne înf ățișeaz ă atât de atr ăgător milostivirea cu care Dumnezeu
prime ște pe p ăcăto șii care se poc ăiesc. Parabola bogatului și a lui Laz ăr este la fel de
important ă, deoarece ne prezinta foarte limpede starea ferici t ă a celor evlavio și și drep ți
în cer, dar și nefericirea și suferin ța p ăcăto șilor la locul pedepsei. Acela și scop îl
urm ăresc amândou ă aceste parabole. Insa prin parabola risipitorului vrea s ă îl atrag ă pe
cel p ăcătos la poc ăin ță și mântuire; pe când prin parabola bogatului și a lui Laz ăr vrea s ă-
l trezeasc ă pe păcătos din somnul p ăcatului și al mor ții. De fapt, este adâncit într-un somn
greu ca într-o letargie îngrozitoare, cre știnul care nu se treze ște atunci când se reg ăse ște
în aceste dou ă parabole. 34
Iubirea de Dumnezeu și de aproapele este scoas ă în eviden ță de pilde precum pilda
slugilor care-și a șteapt ă st ăpânul de la nunt ă (12, 35-38), pilda slugilor care a cunoscut și
a slugii care nu a cunoscut voia st ăpânului (12, 47-48), pilda celor invita ți la cina cea
mare (14, 15-24), pilda omului care vrea s ă-și zideasc ă turn și a împ ăratului care se
preg ăte ște de r ăzboi (14, 28-33).
Căci dragostea c ătre Hristos trebuie pus ă mai presus de orice alt ă dragoste fa ță de
orice persoan ă sau lucru din lumea aceasta. Domnul spune în chip limpede: „Cel ce
iube ște pe tat ă sau pe mam ă sau pe fiu sau pe fiic ă sau pe so ție mai mult decât pe Mine,
nu este vrednic de Mine” (Mt. 10, 37; Lc. 14, 26). Iubirea c ătre Hristos trebuie s ă fie
măsura, etalonul iubirii noastre c ătre orice alt ă persoan ă drag ă. Numai în caz c ă un cre știn
il iube ște pe Hristos va ajunge s ă iubeasc ă și pe so ție și pe celelalte persoane din familia
sa într-un mod aduc ător de mântuire. 35
Parabola vame șului și a fariseului (18, 9-14)le aminte ște cre știnilor, cu mai mult ă
insisten ță și cu mai mult ă t ărie, îndatorirea lor de a se poc ăi cu smerenie și de a se ruga.
Ea este atât de concis ă, pe cât este de înc ărcat ă de sens și de înv ăță turi, este descrierea
adânc psihologic ă a dou ă caractere diametral opuse, caractere la fel cu ace lea pe care le
putem întâlni în orice vremuri: caracterul unui om trufa ș, pe de o parte, și caracterul unui
om smerit, pe de alta. 36

34 Prof. Constantin Pavel, Cele dou ă portrete morale din parabola fiului risipitor, în ,,Studii Teologice”, Nr. 9-
10/1975, p. 701.
35 Simeon Mehedin ți, Parabole și înv ăță turi din Evanghelie , Editura Sophia, Bucure ști, 2002, p. 49.
36 Gerhard-Paul Muller, Lukas-Evangelium, Editura Verlag Katholisches Bibelwerk, Stuttgart, 1 977, p. 98.

Pilde specifice Evangheliei dup ă Luca

21
Aceast ă parabol ă nu este rostit ă numai pentru fariseii și vame șii de atunci, din
vremea când Mântuitorul era pe p ământ. Din nicio epoc ă a istoriei nu au lipsit astfel de
caractere. Nu exist ă om care s ă nu aib ă nevoie s ă se cerceteze pe sine, dac ă nu cumva s-a
format în sufletul s ău un caracter oarecum fariseic.
În pu ține cuvinte, Domnul zugr ăve ște caracterul celui smerit, în persoana
vame șului care se ruga, prin rug ăciunea lui smerit ă, el ar ăta o stare a sufletului s ău foarte
important ă: adic ă poc ăin ța, prin care și-a dobândit îndreptarea și mântuirea. Poc ăin ța
vame șului pentru p ăcatele sale, rug ăciunea vame șului, dorin ța și dorul lui de a afla mila
lui Dumnezeu, se arat ă diametral opuse încrederii fariseului în dreptatea sa, încredere
care arat ă ideea c ă nici nu are nevoie de mila lui Dumnezeu. 37
Pornind de la acela și prilej, Domnul a prezentat și o a treia parabol ă ca o
completare și o încununare a celor dou ă dinainte. Dac ă în precedentele, Domnul a ar ătat
ce sentimente umplu inima lui Dumnezeu pentru p ăcăto șii care se poc ăiesc, în aceasta de
acum va prezenta drama interioar ă întreag ă a poc ăin ței și a iert ării p ăcătosului. Iar
aceasta a treia parabol ă este numit ă „parabola fiului risipitor”, fiind o podoab ă de pre ț a
comorii evanghelice și o lumin ă a parabolelor. În toat ă literatura omenirii, în toate
maximele în țelepciunii omene ști, nu po ți afla o comoar ă atât de nepre țuit ă de
în țelepciune, milostivire, iubire, duio șie, cât ă este depus ă în pu ținele rânduri ale parabolei
fiului risipitor. 38
Dreptatea, perseveren ța și corectitudinea sunt reliefate de pildele iconomul ui
incorect (16, 1-3) și a judec ătorului nedrept (18, 1-8). Astfel, Hristos ne înva ță nu numai
că nu trebuie s ă ne descuraj ăm când cerem de la Dumnezeu, prin rug ăciuni, toate câte
sunt necesare sufletului și trupului, f ără a le primi, ci, dimpotriv ă, trebuie s ă avem
răbdare și credin ță , cu c ăldur ă și cu st ăruin ță neab ătut ă, c ăci Domnul face întotdeauna
dreptate.
În concluzie putem spune c ă parabolele – prin con ținutul lor parenetic – adic ă de
cxhor țiu și de expunere în țeleapt ă, îns ă într-un stil popular și accesibil celor simpli – au
fost prezentate de Sf. Luca mai întâi pentru scopul pedagogic pe care le-a urm ărit autorul
sfânt prin Evanghelia sa: acela de a-i face pe to ți cititorii sau ascult ătorii s ă se angajeze pe
calea ce duce spre împ ărăția cerurilor, motiv pentru care apeleaz ă chiar și la un proverb pe

37 J. Simon Kistemaker, Pildele Domnului Iisus, Editura Societ ății Biblice din România, Bucure ști, 2009, p. 74.
38 Prof. Dr. Iustin Moisescu, Originalitatea parabolelor Mântuitorului, Editura Unirea, Râmnicu Vâlcea, 1945,
p. 92.

Pilde specifice Evangheliei dup ă Luca

22
care-l adapteaz ă mesajului s ău: tot cre știnul care pune piciorul în plug și se uit ă înapoi nu
este vrednic de împ ărăția cerurilor! Apoi, el a în țeles – mai mult decât ceilal ți evangheli ști
– că acest mesaj poate fi transmis mai u șor, și mai profund, prin parabole; și asta într-un
mod intuitiv: nu este timp de amânare pentru cel ca re vrea s ă fie num ărat între fiii
împ ărăției lui Dumnezeu!

Pilde specifice Evangheliei dup ă Luca

23

BIBLIOGRAFIE GENERAL Ă

I. TEXTE BIBLICE

1. Biblia sau Sfânta Scriptur ă, tip ărit ă sub îndrumarea și cu purtarea de grij ă a Prea
Fericitului P ărinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea
Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucure ști, 2008.
2. Noul Testament cu Psalmii , cu aprobarea Sf. Sinod, Editura Institutului Bibl ic și
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ști, 2002.
3. Evangile selon S. Marc, Évangile selon S. Luc/intro d. critique et comm. par
l'abbé L. Cl. Fillion; trad. française par l'abbé B ayle, Editure P. Lethielleux, Paris,
1900-1901.

II. AUTORI PATRISTICI ȘI POST PATRISTICI

1. Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentar la Sfânta Evanghelie dupa Luca,
traducere din limba francez ă de Babu ș Gheorghe, în ,,Pelerinul Român”,
Mănăstirea Port ări ța, 1998.
2. Sfântul Ioan Gur ă de Aur, Omilii la Matei , în „P.S.B.”, vol. 23, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ști, 1994.
3. Idem, Scrieri, Colectia „P.S.B.”, Vol. 23, Editura Institutului Bi blic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ști, 1994.
4. Idem, Omilii la parabola despre saracul Lazar si bogatul nemilostiv, Traducere
din limba greac ă veche și note de Adrian Tanasescu-Vlas, Editura Sophia,
Bucure ști 2002.
5. Sfântul Teofan Z ăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptur ă pentru fiecare zi din an,
Editura Sophia, Bucure ști, 1999.

Pilde specifice Evangheliei dup ă Luca

24

III. DIC ȚIONARE

6. Bria, Pr. Prof. Dr. Ion, Dic ționar de teologie ortodox ă, Edi ția a II-a, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ști, 1994.
7. Vacant, A.; Mangenot, E.; Amann, E., Dictionnaire de theologie catholique,
Vol. 1, Editura Librairie Letouzey et Ane, Paris, 1 926.
8. Viller, M., Cavallera, F., Guibert, J., Dictionnaire de spiritualite, Tomul 9,
Editura Beauchesne, Paris, 1976.
9. Bocian, Martin, Dic ționar enciclopedic de personaje biblice , traducere de Kraut
Ursula, Lenz Iris, Dantis Gabriela și Spuhn Herta, Editura Enciclopedic ă,
Bucure ști, 1996.
10. Carrez, Maurice; Morel, Francais, Dic ționar grec-roman al Noului Testament ,
traducere de Badea, Gheorghe, Editura Societ ății Biblice Interconfesionale din
România, Bucure ști, 1999.
11. Fouilloux, Danielle; Langlois, Anne; Moigne, Alice; Spiess, Francoise;
Thibault, Madeleine; Trebuchon, Renee, Dic ționar cultural al Bibliei, traducere de
Vancu, Ana, Edi ția a II-a, Editura Nemira, Bucure ști, 2006.
12. Stroe, A. Mihai, Dic ționar englez – român al Bibliei autorizate: Geneza
(Facerea) sau întâia carte a lui Moise, Editura Institutul European, 2008.

IV. CĂRȚI DE SPECIALITATE

13. Buza și, Ion; Panazan, Maria Daniela, Parabolele biblice , Editura Reîntregirea,
Alba Iulia, 2010.
14. Buzy, Denis, Les paraboles , 11ème edition, Editure Gabriel Beauchesne et ses
fils, Paris, MCMXXXII [1932].
15. Corni țescu, Pr. Prof. Dr. Constantin, Sinopsa celor 4 Evanghelii , Editura
Societ ății Biblice Interconfesionale, Bucure ști, 2000.
16. Fitzmyer, A. Joseph, The gospel according to Luke, Vol. 1-9, Editura The
Anchor Bible Doubleday, New York, 1988.
17. Gheorghiu, Dr. Vasile, Codex argentus upsaliensis, Editura Imprimeria

Pilde specifice Evangheliei dup ă Luca

25
Na țional ă, Bucure ști, 1939.
18. Gourgues, Michel, Parabolele lui Luca din amonte în aval, traducere din limba
franceza de Bitiu șcă, Marius, Editura Sapien ția, Ia și, 2006.
19. Kistemaker, J. Simon, Pildele Domnului Iisus, Editura Societ ății Biblice din
România, Bucure ști, 2009.
20. Jeremias, Joachim, Parabolele lui Iisus, Editura Anastasia, Bucure ști, 2000,
New York, 1963.
21. La Verdiere, Eugene, Luke, Vol. 5, Editura Veritas Publications, Dublin, 1984.
22. Loisy, Alfred, L`Evangile selon Luc , Paris, 1924.
23. Mehedin ți, Simeon, Parabole și înv ăță turi din Evanghelie, Editura Sophia,
Bucure ști, 2002.
24. Melniciuc, Pr. Dr. Ilie, Parabolele Evangheliei dup ă Luca–aplica ții exegetice ,
Editura Performantica, Ia și, 2010.
25. Idem, suportul de curs pentru Noul Testament, anul I, semestrul II.
26. Moisescu, Prof. Dr. Iustin, Originalitatea parabolelor Mântuitorului, Editura
Unirea, Râmnicu-Vâlcea, 1945.
27. Muller, Gerhard-Paul, Lukas-Evangelium, Editura Verlag Katholisches
Bibelwerk, Stuttgart, 1994.
28. Nicolaescu, N. I. diacon, Sensul vie ții sociale dup ă Noul Testament, Editura
Tipografiei „C ărților Biserice ști”, Bucure ști, 1946.
29. Papacosta, Serafim, Parabolele Domnului, Editura Reîntregirea, Alba Iulia,
2005.
30. Ranga, Pr. Prof. Ioan Horia, Pilde cre știne din înv ăță tura Sfin ților P ărin ți,
Editura Universitatea Transilvania, Bra șov, 2009.
31. Ringgren, H., Luke’s Use of the Old Testament , în G. W. E. Nickelsburg (Ed.),
Christians Among Jews and Gentiles , Philadelphia, Fortress Press, 1986.
32. Schmid, Josef, L’evangelo secondo Luca, Editura Morcelliana, Brescia, 1957.
33. Steiner, Rudolf, Evanghelia dup ă Ioan și raporturile sale cu celelalte trei
Evanghelii și mai ales cu cea a Sf. Luca, Editura Arhetip, Bucure ști, 1997.
34. Vladimirescu, Mihai Valentin, Biblical studies, Editura Universitaria, Craiova,
2008.
35. Gheorghiu, Prof. Univ. Dr. Vasile, Raportul literar dintre cele 3 Evanghelii
dintâi sau problema sinoptic ă, în „Candela”, 1923-1924,pp.45-49.

Pilde specifice Evangheliei dup ă Luca

26
36. Pavel, Prof. Constantin, Cele dou ă portrete morale din parabola fiului risipitor,
în ,,Studii Teologice”, Nr. 9-10/1975, pp. 701-707.
37. Semen, Pr. Conf. Dr. Petre, Vorbirea în pilde în c ărțile Sfintei Scripturi, în
,,T.V.”, Nr. 11-12/1992, pp. 28-41.

V. SITOGRAFIE

262. Antonio Borrelli santibeati.it San Lazzaro Mendican te e lebbroso
263. Boldrini, Davide, La parola che educa alla carità: la parabola del Bu on
Samaritano. Percorso di formazione rivolto ai minis tri straordinari della
comunione eucaristica, Mantova, 7 febbraio 2009 – S eminario vescovile, în
http://www.diocesidimantova.it/liturgia/samaritano. pdf
264. Cathopedia, Parabola del fico sterile în
http://it.cathopedia.org/wiki/Parabola_del_fico_ste rile
265. Kioulachoglou, Anastasio, La parabola del figliol p rodigo, în
http://www.christianarticles.it/La-parabola-del-fig liol-prodigo.htm
266. La parabola del povero Lazzaro (Lc. 16,19-31) în La Scala 64/5, 2010, p.
337-342, în http://nuovozenith.files.wordpress.com/2011/10/la-p arabola-del-
povero-lazzaro7.pdf
267. Lonardi, Giovanni, Il figlio perduto e ritrovato în
http://digilander.libero.it/longi48/Luca%2015,11-32 .pdf
268. Parabola del Buon Samaritano în
http://www.ilcasaledimassamartana.it/per_riflettere /Samaritano.pdf