Studii de Securitate [601527]

1

UNIVERSITATEA „ LUCIAN BLAGA” – SIBIU
Facultatea de Științe Socio – Umane
Departamentul de Relații Internaționale, Științe Politice și
Studii de Securitate
Specializare: Relații Internaționale și Studii Europe III

Lucrare

Coordonator științific
Lect. Univ. Dr. Pavel Moraru
Elaborat,
Cepăreanu Emilia -Maria

Sibiu 2014

2
UNIVER SITATEA „ LUCIAN BLAGA” – SIBIU
Facultatea de Științe Socio – Umane
Departamentul de Relații Internaționale, Științe Politice și
Studii de Securitate

Specializare: Relații Internaționale și Studii Europe III

Evolutia relațiilor internaționale în
Ocea nia în perioada Războiului rece
(1945 -1991)

Coordonator științific,
Lect. Univ. Dr. Pavel Moraru
Elaborat,
Cepăreanu Emilia -Maria

Sibiu 2014

3
CUPRINS

INTRODUCERE
I.EVOLUȚIA ISTORICĂ A OCEANIEI PÂNĂ LA FINELE CELUI DE -AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL ….7
I.1.PERIOADA COLONIALĂ PENTRU INSULELE OCEANIEI ………………………. ……………………. 7
I.2. IMPLICAREA ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL ȘI CONSECINȚELE ACESTUIA PENTRU TERITORIILE
OCEANIEI ………………………………………………………………….. …………………………………………… ….11
I.3.CONFERINȚELE DE PACE DIN PERIOADA INT ERBELICA ȘI PREVEERILE ACESTORA ÎN PRIVINȚA
OCEANIEI …………………………………………………………………………. ……………………………………. ..14
I.4.OCEANIA ÎN ANII CELUI DE -AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL ……………………………………16
II. SITUȚIA SOCIAL -POLITICĂ ȘI ECONOMICĂ DIN STATELE OCEANIEI ………………………………….21
II.1. SITUAȚIA POLITICĂ DIN STATELE OCEANIEI ……………………………………………………… ..21
II.2. SOCIETATEA Î N INSULELE OCEANIEI ………………………………………………………………….32
II.3 SISTEMUL ECONOMIC ÎN INSULELE OCEANIEI ………………………………………………………39
III. OCEANIA ÎN RELAȚII INTERNAȚIONALE ÎN PERIOADA RĂZBOIULUI RECE ………………………….44
III.1. RELAȚIILE INTERNAȚIONALE CU STATELE UNITE ALE AMERICI ALE INSULELOR CE FAC PARTE
DIN OCEANIA …………………………………………………………………………………………………………….. …45
III.2.RELAȚIILE EXTERNE ALE OCEANIEI CU AUSTRALIA ……………………………………………….49
III.3 RELAȚIILE INTERNAȚIONALE ALE INSULELOR OCEANIEI CU NOUA ZEELANDĂ …………..53
III.4 RELAȚII EXTERNE ALE UNIUNI SOVIETICE CU STATELE OCEANIEI …………………………….57
III.5. RELAȚIILE EXTERNE ALE OCEANIEI CU FRANȚA ……………………………………………………..58
III.6.RELAȚIILE INTERNAȚIONALE ALE OCEANIEI CU STATELE ASIATICE ……………………….. ….60
III.7.ORGANIZAȚII REGIONALE ȘI INFLUENȚA LOR ASUPRA STATELOR OCEANIEI …………. ….68
III.8. PROBLEMA ANTARCTICI ÎN OCEANIA ……………………………………… ……………. ……………. 69
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIA ……………………………………………………………………………………………………. ……………. 73
ANEXE ……………………………………………………………………………….. ……………………………… ……………. 80

4
INTRODUCERE

Bipolaritatea sec. XX fost axată pe jocul politic al marilor puteri, în care atitudinea
permisivă a altor actori politice a fost determinată ca puncte strategice sau zone de
influe nță. Conjucturile create î n cadrul Războiul Rece au fost create î ntr-o manieră optică,
asupra celor care luau decizii și care au lăsăt după „ cortina” multe din tre teritorii sau state
care la fel au avut contribuția lor asupra evenimentelor. Factori exogenii au jucat un rol
esențial pe arena internațională creând noi circumstanțe sau situații în are interesele
inevitabil s -au ciocnit. Relațiile de pe arena internațională desfășurate în zona Oceaniei au
demonstrat încă odată că marie puteri se lasă conduse de interesele proprii atunci când vine
vorba de influența strategică sau de noi experimente.
Unu dintre teritorii sau mai bine zis regiuni care au fost lăsate în spate este Oceania .
Prin urmare în zilele noastre se pune tot mai mult accent pe zone care oarecum nu au trezit
interesul până acum în cadrul marilor evenimente istorice care au marcat omenirea așa
cum a fost cel de -al doilea Război Mondial sua Războiul Rece. Aceste regiuni au stat în
umbră, ca în cele din urmă să ne dăm seama de relevanța și rolul în cercetare, în fa za
Războiului Rece a nume pentrua a face co nexiunea cu prezentul care ne demonstează că
aceste regiuni insulare situate între cele doua mari continente crează puntea dintre marile
puteri.
În literatura de specialitate există un suport amplu și divers pentru perceperea
cadrului infor mativ asuprea acestui subiect, cățile în special de origini st răine, tratate sau
convenții, care au permis des lușirea multor aspecte ce țin de statele din Oceania. Gradul
de studiere a acestei teme în România este scăzut datorită faptul ui că nu există suportul
științific și nici de -a lungul timpului România nu a avut relații notabile cu zona Oceaniei.
Singurele surse la ca am putut apela au fost dicționare și atlase istorice.
În schimb suportul științific străin este foarte amplu în zo na Australiei și a țărilor care
au avut o istorie comună cu aceste insule de -a lungul timpului. Singurele baze materiale pe
care le -am putut folosi de -a lungul lucrări mele Autori străini precum Leonard Mason1,

1Leonard, Mason A Marshallese Nation Emerges from the Political Fragmentation of American Micronesia, „
Pacific Studies”, Vol. 13, Nr. 1, Hawaii, noiembrie 1989,

5
Antony von Fossen2 și John Herdenson, Benjami n Reilly3 au abordat această temă pentru a
arăta desfășurarea relațiilor din regiune și a arăta rolul său pe arena internațională.
Prezenta lucra re are scopul de a ancora noi evidențe asupra acestor regiuni, pentru
explicarea în detaliu care sunt statele, ce realții au avut, care a fost poziția lor în timpul
Războilui Rece. E de remarcat că fiind state insulare au nevoie de o deslușire mai
minuțioasă a regiunii îm vederea unei imagini clare pentru spectrul analizei mele. În
această zonă a P acificului sunt incluse și Australia și Noua Zeelandă. Uni cercetători afirmă
faptul că și aceste două țări ar face parte din Oceania, alțti sunt de părere că nu fac parte,
însă aceasă problemă nu va constitui obiectul cercetărilor mele.
Prin urmare gradu de studiere slab a constituit încă un motiv pentru mine să
cercetez această zonă mai îndeaproape dat fiind faptul că pe scena internațională actuală
această zonă este foarte importantă din punct de vedere strategic. Pentru țări ca India,
China, chiar și Rusia această zonă este strategică pentru faptul că leagă marele continent
America de Asia.
China deja și -a început munca de stabilirea a punctelor strategice în această zonă prin
relații de diplomație întreprinse cu mare tact deoarece scopul ei este sig ur și clar, mai ales
că aceata este deja o putere maritimă.
Însă nu numai aceasta ci și țările dezvoltate vor încerca cu timpul să folosească aceast
pretext pentru a se impune din punct de vedere politic sau militar.
Suportul științifico -teoretic îl denot ă diversitatea mij loacelor car e le-am folosit
pentru refectarea nemijlocită e tematicii, utilizând cât mai multe informații de pe toate
domeniile interconectate între ele. Conlucrare cu harta politică și geografică este un
element fără de c are ar fi fost imposibilă s tudierea acestor regiuni. Dicționarele și
enciclopediile de specialitate au contribuit la deslușirea și interpretarea corectă a datelor
științifice despre acestă zonă.
Actualemente vectorul economic escaladează în zone în care economia nu ar fi
fost cel ma bun atuu, iar acum respectiva zonă își revendică acest drept. Cu toate că
lucrar ea mea nu urmărește ascendența evenimentlor de după 1991, și din contra

2 Anthony Van Fossen, The Struggle for Recognition :Diplomatic Competition Between China and Taiwan in
Oceania, „Journal of Chinese Political Science”, Vol 21, Nr.2, 2007,
3 Jon Henderson, Benjamin Reilly, Dragon in Para dise, China’s Rising Star in Oceania,’’The Național Interest’’,
2003

6
descedența lor referindu -mă la perioada Războiul Rec e, anume prin acesta se dovedește
tematica unei chestiune nediscutabile și destul de interesantă pentru studiere. Dar nu
numai aceasta este problema statelor din Oceania ci și faptul că un nou conflict în acea zonă
va intersecta din nou marile inter ese până la punctul în care statel e.
Teza a fost structurată pe trei capitole. În primul capitol am prezentat evoluția statelor
din Oceania încă din perioada colonistă până la sfârșitul celui de -al Doilea Război Mondial
din dorința de a avea o bază istor ică de ca re să leg evenimentele viitoare, motivele
declansări războaielor, vechi dispute care vor evolua și interesele care se manifestă în
această zonă.
În al doilea capitol abordez situația internă a statelor din Oceania deoarece este
importantă să ști m factori interni care au determinat reacțiile externe. Factori etnici,
religioși, demografici, culturali, politici și economici sunt prezentați în încercarea de a face
conexiunile necesare dezvoltări uneri analize interne a statelor. Economicul cu socialu l și
politicul se împletesc pentru a creiona desfășurarea internă a statelor arătând evoluția,
stagnarea sau osciația între două extreme.
În cel de -al treilea capitol al conturez relațiile internaționale dintre statele Oceaniei și
marile puteri care arat ă încă odată că într -o relație unde unu este mai slab și unul mai
puternic bineînteles că cel puternic va câștiga. În general aceste relații sunt dominate de
interesele marilor puteri care urmăresc a deține o zonă de influență și un spațiu pentru
executare a experimentelor necesare.
Concluziile la care am ajung odată cu terminarea acestei lucrări și subiectele cercetate
vor contribui la creionarea unei păreri atât despre marile puteri al e lumii, cât și despre
consecinț ele suferite de puterile mici care nu au nici un drept de replică.
Problema dominației marilor puteri va fi dintotdeauna o chestiune prezență în relații
internaționale. Însă nu aceasta este problema, ci modul cum ele se impun în viața statelor
mici, modul cum le acaparează până la stadiul în care le înglobează în marea lor dominație.
O altă problemă aici este faptul statele mici sunt defavoritzate din cauza
discrepanțe lor din mediul internațional. O altă problemă este con stituită de distribuția
neuniformă a resurselor naturale care monopoli zează situația e conomică și politică a țărilor.

7
I.EVOLUȚIA ISTORICĂ A OCEANIEI PÂNĂ LA FINELE CELUI DE –
AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

I.1.PERIOADA COLONIALĂ PENTRU INSULELE OCEANIEI

Țările europene cât și America sau cele din Asia aveau încă din perioada colo nială
interese în această zonă deoarece reprezintă o poziționare strategică pe scena internațională.
Acest continent este o punte de conexiuni între America și țările din jur, reușind în multe
etape istorice să fie un element cheie în rezolvarea conflictel or din regiune.
Marile puteri au pornit această expansiune care se pretinde a fi economică și
colonială datorită dorinței de asigurare de standard ridicat de viață locuitorilor săi,
folosindu -se de coloniile sale. Unele colonii susțineau metropolele dator ită materiilor prime
care se găseau acolo, iar altele serveau drept asezare pentru cei care emigrau din diverse
motive4.
Prima țară care a trimis o navă în Pacific a fost Spania prin exploratorul Ferdinand
Magellan in 15215. Deși reprezintă o putere slabă și cu vechime, p osesiunile acesteia
includeau insulele Mariane, Caroline și Guam6.
Mai târziu în secolele XVII -XVIII Marea Britanie , o mare putere colonială și-a
început expan siunea către aceast continent încă din anul 1768 , când James Cook a explorat
și cartografiat teritoriile australiene și țărmurile Noii Zeelande.7
Aceste tendințe de acaparare a influenței în zona Pacificului continuă pentru Marea
Britanie care intensifică procesul de colonizare odată cu terminarea secolului XVII . Mai
multor insule pri ntre care Samoa și Noile Hebride8 au devenit colonii, aceasta situație este
întălnită și în cazul insulelor Fiji care în 1848 devine colonie fiind imediat cultivată cu

4 Hermann Kinder , Werner Hilgermann, Atlas de istorie mondială, volumul 2, ed. Rao, București, 2001, p.377
5 James L. Flexner, Historical Archaeology, Contact, and Colonialismin Oceania
https://www.academia.edu/4363654/Historical_Archaeology_Contact_and_Colonialism_in_Oceania accesat la
data 05.05.201, ora 15.59
6 William F. Nimmo , Stars and Stripes across the Pacific: The United States, Japan, and Asia/Pacific Region,
1895 -1945, ed. Praeger, Westport, CT, 2001, p.29
7 Horia C. Matei, Florin Constantiniu, Andrei Otetea (coord.) , Marcel D. Popa , Istoria lumii in date , Editura
Enciclopedica Romana, București, 1969, p. 212
8 Alexandru Balaci, Mădălina Ghelemen, Radu Gâdei, Sorina Vernier, Enciclopedie de istorie universală, ed.
All Educational, București, 2003, p.960

8
trestie de zahăr9. Dar nu numai acestea, Tonga datorită problemelor interne Marea Brita nie
a hotărât să îi ofere protectorat britanic10, la fel și insulele Solomon în 189311 și Tuvalu în
1892, însă până la urmă a fost inclusă în Colonia Coroanei britanice12.
Australia și Noua Zeelandă de asemenea au trecut prin aceste etape, fiind
descoperite de eng lezi ș i transformate în colonii fiindu -le necesare britanicilor în lupta
pentru menținere a supremației pe scena internațională.
Australia a fost concepută ca fiind o colonie penală , au fost deportați sute de
oameni, care erau condamnați, barbați și femei până în anul 1868 când aceste transporturi s –
au terminat și lucrurile au început să evolueze ducând Australia către o națiune13. A fost
descoperit aur, au fost oferite pământuri pentru a se începe o nouă viață, au fost construite
ferme, crescă tori de animale și alte meserii care au ajutat la dezvoltarea țări.
În secolul XI X s-au făcut demersuri de mod ernizare a insulei și treptat s -a reușit să
se contruiască căi ferate, universitate, descoperirea aurului îi aduce un anumit prestigiu și
de asemenea se începe exportul către Marea Britanie cu carne , toate acestea duc că tre
proclamarea Uniuni Australiene din 1901 care grupa t oate coloniile într -o formațiune
statală confederală 14. Facilitând astfel dorința acestora de a se guverna și a decide singure
în privința problemelor interne ale țărilor , însă cu statut de dominion al coroanei britanice.
În acelaș i an ca măsură de stopare a imigrației ilegale și chiar deportarea acestora,
australieni promulgă Immigration Restriction Act care conținea m ai multe obliga ții sau
interdicții pentru cetățeni străini15.
Iar Noua Zeelandă a devenit în anul 1840 colonie britanică în urma încheieri unui
tratat între britanici și maori la Waitangi16, ceea ce a dus cu timpul la o creștere economică
însemnată pentru această țară. Datorită faptului că această țară nu avea bogății ale

9 Jan Palmowski, Dicționarul Oxford de istorie universală cont emporană , vol. II, ed. BIC ALL, București ,
2005, p.317
10 Ibid. p .458
11 Ibid. p. 392
12 Global Investment Center, Tuvalu Ecology and Nature Protection Handbook , ed. Int'l Business Publications
USA, Washington DC, 2003 pp.286 -287
13Istoria Australiei http://www.australia.com/about/culture -history/history.aspx accesat la 05.05.2014 la ora
22:14
14 Wilfried Swenden, Federalism and Second Chambers: Regional Representation in Parliamen tary
Federations: the Australian Senate and German Bundesrat Compared, ed. Peter Lang International Academic
Publishers, New York, 2004,p. 57
15 Actul de restrictionare a emigrației http://www.multiculturalaustralia.edu.au/doc/immresact_1.pdf , accesat la
07.05.2014 , ora 08.50
16Istoria Noii Zeelande http://www.newzealand.com/int/history/ accesat la 07.05.2014, ora 09.42

9
subsolului, ea se dezvoltă mai mult pe plan agricol ceea ce a și dus la crește rea economică
de care a dat dovadă.
În 1907 a devenit dominion britanic ceea ce arăta că este parte componentă a
Imperiului Br itanic17, deși aceasta își dorea recunoașterea independenței.
O altă țară care și -a impus puterea în această zonă este Franța, cea care se afla într -o
continuă rivalitate cu Marea Britanie în privința posesiunilor coloniale. Însă aceasta a
dezvoltat o depen dență crescută a coloniilor faț ă de centrul de putere datorită faptului că
dorea să își mențină prestigiul și puterea care o dobândise pe continentul european.
Posesiunile imperiului fran cez din Oceania erau compuse din Polinezia Franceză a
fost administra tă de francezi încă din 1885, iar din 1903 a deenit colonie franceză18 și Noua
Caledo nie care fusese transformată într -o colonie unde erau duși detinuți politici și cei
condamnați datorită distanței mare față de Franț a și condițiilor grele de trai, ajutând la
crearea de străzi și închisori19.
Noua Caledonie era așadar folosită ca și o parte a Australiei drept un loc de alungare
a celor care dăunau societăți franceze, cei care se împotriveau sistemului sau comiteau
diferite crime și infracțiuni considerate a fi dăunătoare nivelului de viață și dezvoltare a
celorlalți cetățeni. Băștinași găsiți aici au fost multi mai puțini decât prizonieri aduși
ulterior și au folosiți ca sclavi pentru cultivarea pământului și diverselor munci folositoare
metropolei20.
În 1897 închisoarea din Noua Caledonie a suferit daune și astfel aceasta a fost
închisă21, urmărin du-se apoi modernizarea insulei, îmbunătățirea nivelului de trai și
condițiilor de viață.

17Site-ul oficial al Monarhiei Britanice
https://www.royal.gov.uk/MonarchAndCommonwealth/NewZealand/Historyandpresentgovernment.aspx
accesat la 07.05.201 4, ora 09.58
18 Site-ul oficial al dicționarului Britanica http://www.britannica.com/EBchecked/topic/219285/French –
Polynesia/54080/History accesat la 07.05.201 4 ora 20.00
19 Sławomir Dorocki , Pawel Brzegowy, La Nouvelle -Calédonie – the overseas face of France. Impact of the
colonial era on the contemporary socio -economic situation of the archipelago, „Annales Universitatis Mariae
Curie Skłodowska” , TOM XX, Nr. 1 din 2013, p.90
20WinslowDonna, Land and Independence in New Caledonia ,
http://www.culturalsurvival.org/ourpublications/csq/article/land -and-independence -new-caledonia accesat la
07.05.2014, ora 12.41
21 Leanne Logan, Geert Cole, New Caledonia, ed. Lonely Planet, Australia, 1997, p.200

10
Un alt imperiu colonial care a deținut insule în Pacific este imperiul german care în
1884 împarte alături de Marea Britanie teritoriul insulei Noua Guinee, germani anexează
partea nordică sau Noua Guinee Germana și britanici partea sudică care în mod ofici al este
anexată abia în 188822. Germania investea foarte mult în Noua Guinee însă condiții de
transport erau grele și de multe ori s -au înregistrat eșecuri din punct de vedere al
investițiilor , așadar exploatarea resurselor de pe aceste insule necesita și al te costuri pentru
infrastructură ceea ce au și fost făcute, căi ferate23.
Din 1906 -1914 , Germania a inverstit foarte mult în această parte, spre deosebire de
Papua, partea sudică a britanicilor care în 1902 este dată Australiei , iar administrarea ei
începe în 190624.
Ca și celelalte state, Germania folosea coloniile fie pentru a c ultiva s au extrage
bogațiile pământului, colonii de unde îi veneau o multitudine de materiale care contribuiau
inevitabil la creștere economiei metropolei și la menținerea sa pe scara celor mai puternice
state din Europa. Puterea acelei perioade era dată d e coloniile care le dețineau țările și de
puterea de import din acele colonii către metropole cu scopul de a le susține în eventuale
atacuri.
Nauru, un alt stat insular deținut de către Germania după lungi discuții cu Marea
Britanie în privința posesiunilo r din Pacific, acesta intră sub protectorat german in 188825.
Aceasta insulă este bogată în fosfați, un stimulant foarte mult folosit în agricultură,
interesele privind această țară vor fi mult mai mari datorită bogățiilor.
Un interes foarte mare îl avea fi rma C ompania de fostfați din Pacific, ceea ce a dus
la o înțelegere cu germani în 1905 în privința exploatări insulei Nauru, acest fosfat a fost
folosit pentru culturile din Australia cât și pentru alte state care se bazau pe agricultură.26

22Site-ul oficial al Commonwealth http://thecommonwealth.org/our -member -countries/papua -new-
guinea/history accesat la 07.05.2014 ora 20.30
23 John Evans , Papua New Guinea Internet Content Project,
http://www.pngbuai.com/300socialsciences/transport/railgerman1a.html accesat la 07.05.2014 ora 21.00
24 Ibp Usa, Papua New Guinea Mineral & Mining Sector Investment and Business Guide , ed. International
Business Publications, USA,2006, p.18
25 Mary N azzal, Nauru: An Environment Destroyed and International Law
http://www.lawanddevelopment.org/docs/nauru.pdf accesat la 07.05.2014 ora 21.10
26John M. Gowdy, Carl N. McDani , The Physical Destruction of Nauru: An Example of
Weak Sustainability http://www.cfr.washington.edu/classes.esrm.465/2010/Week%204/Nauru.pdf accesat la
07.05.2014, ora 21.40

11
Dar nu numai ace stea sunt coloniile germane, imperiu l preia în 1899 de la Spania
insulele Caroline, Mariane și Palau în urma unei plăți, iară Samoa o împarte cu Statele
Unite ale Americi în urma Tratatului de la Berlin din 187827.
America în s chimb își începe influența în Pacific prin anexarea insulei Hawaii în
anul 1898 în urma războiului hispano -american care slabește puterea Spaniei și reușește să
pună stăpânire pe Guam28. Iar insula Wake va fi anexată în 1899 cu scopul de a face stație
de cabluri pe ea29, insulă care mai târziu va fi o importantă bază militară americană.
Toate acestea fiind făcute de America pentru a se apropia cât mai mult de Asia , de
puterile din acea zonă ca re aveau tendințe de expansiune, lucru care se va vedea mai târziu
când zona Pacific va deveni teatru de război.

I.2. IMPLICAREA ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL ȘI CONSECINȚELE
ACESTUIA PENTRU TERITORIILE OCEANIEI

Primul Război Mondial găsește insulele Oceaniei sub ocupație colonială. De
altfel acestea au fost de un mare ajutor pentru țările Europei car e le ajutau cu proviizii și
chiar le susțineau în război.
Pretextul începeri primului război mondial a venit la 28 iunie 1914 când
arhiducele Franz -Ferdinand alături de soția sa a fost asasinat pe teritoriul imperiului Austro –
Ungar de către un student s ârb30. Acesta a fost momentul care declanșează mai multe țări să
lupte pentru extinderea teritorială sau pentru apărarea propriilor teritorii.
La o lună după ce fusese asasinat arhiducele Franz -Ferdinand , Austrio –
Ungaria declară război Serbiei la 28 iulie 191431 după mai multe note care fuseseră
transmise pentru a remedia situația dintre ele însă relațiile se răcesc în continuare
ajungându -se la starea de război.

27Site-ul Biblioteci Naționale a Australiei https://www.nla.gov.au/selected -library -collections/german -colonies –
in-the-pacific accesat la 08.05.2014 ora 10.00
28 Imanuel Geiss, Istoria lumii, din preistorie până în anul 2000, ed. All Educational, București , 2003, p. 447
29 Site oficial al CIA https://www.cia.gov/library/publicat ions/the -world -factbook/geos/wq.html accesat la
23.05.2014, ora 12.30

30Pavel Moraru, Relațiile Internaționale în anii 1914 -1947 , ed. Risoprint , Cluj -Napoca, 2013, p.13
31Jul 28, 1914: Austria -Hungary declares war on Serbia http://www.history.com/this -day-in-history/austria –
hungary -declares -war-on-serbia accesat la 17.05.2014 , ora 11.00

12
Pe 30 iulie 1914 guvernul britanic anunță guvernul australian de un eventual răzb oi
dat fiind faptul că un conflict între Serbia și Austro -Ungaria ar implica și Germania, ceea ce
ar constitui un mare pericol pentru britanici32. În astfel de situație Australia reacționează ,
ministri acesteia informează guvernul britanic că vor pune la di spoziția lor flot a și o forță
militară de 20.000 de oameni în cazul în care Marea Britanie întra în război sau este
atacată33. Prin acest ajutor australieni doreau să își manifeste loialitatea față de țara pe care
o susțineau și care i -ar fi putut ajuta la rândul lor în caz de atac.
Acest război a fost în mare parte o confruntare între două blocuri militare care
s-au unit pentru a ieși învingătoare și pentru a avea cât mai multe beneficii inclusiv
păstrarea coloniilor. Cele două blocuri erau: Tripla Înțele gere formată din Imperiul Britanic,
Imperiul Rus și Franța, iar Tripla Alianță formată din Germania, Austro -Ungaria, Imperiul
Otoman și Bulgaria34. Țările care dețineau colonii în Oceania erau Franța și Marea Britanie
în aceeași alianța, iară Germania în ta băra opusă, motiv pentru care Germania va pierde
spre sfârșitul războiului majoritatea coloniilor din Pacif ic neavând aliați .
La începutul războiului guvernul britanic poartă discuții cu cel al Australiei și
Noii Zeelande prin care se dorea capturarea po sesiunilor germane din Pacific, întreruperea
unor eventuale reaprovizionări și a transmisiilor prin care Germania ținea legătura cu
insulele35.
Germania deținea stații wireless în insula Yap din Ahipelagul Carolina , alta în Nauru
și a treia în Rabaul, un o raș din Noua Guinee Germană36. Prin aceste stații, germani
mențineau o permanentă legătură cu teritoriile pe care le colonizase ră în Pacific.
Noua Zeelandă cu sprijinul britanicilor intră în Samoa și reușeste să o ocupe pe 30
august, iară forțele australie ne cu scopul de a opri construcțiile la a treia stație din Rabaul
determină Noua Guinee să capituleze la 17 septembrie 1914 , lunile următoare fiind o ocazie

32 C. E. W. Bean , The Story Of Anzac, From 4 May 1915 To The Evacuat ion Of The Gallipoli Peninsula , ed.
Angus and Robertson Ltd ., Sydney, 1941,p.
33 Neville Kingsley Meaney, Australia and world crisis, 1914 -1923, ed. Sydney University Press, Australia,
2009, p.30
34Bernadotte E. Schmitt , Triple Alliance and Triple Entente, 1902 -1914, „The Ame rican Historical Review” ,
Vol. XXIX, Nr 3 din aprilie 1924, pp. 449 -473
35 Spencer C. Tucker, The Encyclopedia of World War I: A Political, Social, and Military History , ed. Abc -Clio,
Santa Barbara, 2005, p.881
36 Spencer Tucker,Priscil la Mary Roberts, World War I: A Student Encyclopedia, ed. Abc -Clio, Santa Barbara,
2005, p.1373

13
bună pentru Australia de a ocupă și celelalte posesiuni germane învecinate37. Pe lângă
cucerirea ace stora Australia mai dorea și formarea unei flote navale cu port propriu.
Japonia urmărindu -și scopul de a deține insulele din nordul Pacificului, ia prin
surprindere Marea Britanie care îi acordase un rol important în zonă , ocupă în 7 octombrie
Yap, și ins ulele Marshall, Palau, Caroline și Mariane obținând destulă putere în Oceania.38
Acest război a ajutat Japonia să își varieze producția industrială având clienți în Europa și
datorită dezvoltări flotei sale se înregistrează o creștere comercială și politic ă în Pacific,
unele zone din Asia și China ducând în felul acesta la exporturi crescute de la 700 de
milioane de yeni până la 2 miliarde în numai 5 ani39.
Această acțiune a japonezilor a agitat britanici care nu doreau ca ei să aibă acces
asupra insulei Yap datorită așezări strategice și au avut loc mai multe negocieri prin care se
cerea înapoierea insulei sau părăsirea ei. Folosindu -se de alianța cu britanici, Japonia a
reușit să se impună și să dețină nordul insulelor din Pacific și nu a acceptat nici un a cord
prin care să renunțe la ele, spre supărarea Marii Britanii care dorea eliminarea lor din zonă.
După eșecul din Pacific, s pre sfârșitul anului 1914 forțele australiene și zeelandeze au
fost trimise de către Imperiul Britanic în Canalul Suez pentru a -i asigura paza în cazul unui
atac turc40. Aici se formează o alianță între forțele armate ale Noii Zeelande și Australiei
numită ANZAC, însă din aprilie până în decembrie aceștia ies din această bătălie grav
afectată cu mari pierderi omenești41.
Țările din P acific au avut o foarte mare importanță în anumite conflicte din Europa
luptând alături de Marea Britanie pentru soluționarea acestora. De asemenea Europa a
depins de importul din colonii foarte mult pe durata primului război mondial deoarece s -a
înregistr at o scădere a producției agricole, în Franța și Germania scade producția de cartofi,

37 Spencer C. Tucker, The Encyclopedia of World War I: A Political, Social, and Military History , ed. Abc -Clio,
Santa Barbara, 2005, p.881
38Neville Kingsley Mean ey, Australia and world crisis, 1914 -1923 , ed. Sydney University Press, Australia, 2009
, pp.66 -67
39 Pierre Milza , Serge Berstein, Istoria secolului XX : Sfârșitul "Lumii europene" (1900 -1945). Vol. 1 , ed. Bic
All, București, 1998, p. 109
40 Judith Brown, Wm Roger Louis, The Oxford History of the British Empire: Volume IV: The Twentieth Century,
ed. OUP Oxford, UK., 2001, p.756
41 C. E. W. Bean , The Story Of Anzac, From 4 May 1915 To The Evacuation Of The Gallipoli Peninsula, ed.
Angus and Robertson Ltd., Sydney , 1941, pp.132 -168

14
la fel și cea de carne și se va importa carne de vită din Argentina, Brazilia, Australia și
Noua Zeelandă42.
Primul Război Mondial a modificat con figurația puterilor din Pacific, introducând pe
scena politică Japonia și lăsând Germania fără coloniile sale și fără pic de decizie în zona
Pacificului.

I.3.CONFERINȚELE DE PACE DIN PERIOADA INTERBELICA ȘI
PREVEERILE ACESTORA ÎN PRIVINȚA OCEANIEI

Perioada aceasta este marcată de urmă rile primului război mondial, de conferințete și
de tratatele care se încheie pentru a menține starea de pace. Acest lucru nu v -a fi posibil mai
ales dacă țările europene consideră că au fost nedreptățite sau speră la încă o expansiune
teritorială, iar în zona Pacificului vor rămâne tot timpul interese datorită poziției strategice
care situează insulele intre două mari continente.
Datorită creșteri constante a organizațiilo r de menținere a păcii, la Conferința de Pace
de la Paris se vine cu ideea cr eări unei Societăți a Națiunilor , cu scopul de a menține
ordinea și bunăstatea pe continent , iar Pactul Societății Națiunilor este elaborat la 11 aprilie
și în 28 aprilie 1919 adoptat43.
Prin intermediul Pactului Societăți Națiunilor au fost împarțite între țările interesate
de fostele colonii germane dat fiind faptul că aceasta iese foarte afectată din Prinul Razboi
Mondial. Articolul 22 al Pactului prevedea administrarea fostelor colonii germane de către
puterile învingătoare, însă nu aveau voie sa le anex eze, reprezentând într -un fel o
continuare a colonismului44.
Administrarea coloniilor a fost împarțită pe mandate, iar cele care au revenit insulelor
din Oceania au fost : „mandatele C sud -vestul african și anumite insule din Pacific, cu o
populație scăzută sau dispersată, puteau fi administrate de puterea mandat ară după propriile

42 Pierre Milza , Serge Berstein, Istoria secolului XX : Sfârșitul "Lumii europene" (1900 -1945). Vol. 1 , ed. Bic
All, București, 1998, p. 107
43 Margaret MacMillan, Paris 1919: Six Months That Changed the World, ed. Random House Tra de Paperbacks,
New York, 2003, pp.95 -97
44 Neta Crawford, Argument and Change in World Politics: Ethics, Decolonization, and Humanitarian
Intervention, ed. Cambridge University Press, New York, 2002, pp. 261 -262

15
sale legi,ca parte integrantă a teritoriului său45”. Așadar insulele Oceaniei erau împarțite
între Australia care lua Noua Guinee Germană și celelalte insule deținut e de Germania la
sud de ecuator, Noua Zeelandă primește sub administrație Samoa occidentală, insula Nauru
este dată britanicilor și Japonia primește insulele Mariane, Marshall, Caroline și Palau , iar
situația insulei Yap rămâne neclarificată deoarece America nu o dorea su b mandat japonez
dată fiind importanța ei46.
Dominația țărilor din Oceania se schimbă, apărând Japonia pe scena politică și devine
din ce în ce mai mare putere regională ceea ce alertează SUA și o determină să ia anumite
acțiuni mai târziu .
Datorită faptulu i că nu s -au clarificat anumite probleme la Conferința de Pace de la
Paris, o nouă Conferință are loc la Washington pentru dezarmare și rezolvarea problemelor
din Extremul Orient și Pacific47. La această conferință se discută mai multe tratate printre
care Tratatul celor patru puteri care discuta despre drepturile asupra posesiunilor din acea
zonă semnat 13 decembrie 192148. Și un alt tratat care discuta probleme Pacificului era cel
pentru limitarea armamentului naval , astfel tinând sub control țările care se dezvoltau în
Pacific cum ar fi Japonia49.
Partidele comuniste încep să își facă apariția în unele țări ale Europei și implicit o
tendința va apărea și în zona Pacificului. Fondat în 1920, apare pe sce na politică internă
Partidul Comunist din Australia la 30 octombrie, de -a lungul își schimbă numele în Partidul
Unit al Australiei, însă apoi revine la numele de dinainte50. Acest partid a avut de -a lungul
timpului și șuișuri însă niciodată destui membri încât să devină un partid important.

45 Jean- Baptiste Duroselle, Istoria relațiilo r internaționale, vol.I 1919 -1947, Editura Științelor Sociale și
Politice, București, 2006, p.41
46 Pavel Moraru, Relațiile Internaționale în anii 1914 -1947 , ed. Risoprint , Cluj -Napoca, 2013, p.52
47 Jean- Baptiste Duroselle, Istoria relațiilor internațion ale, vol.I 1919 -1947 , Editura Științelor Sociale și
Politice, București, 2006, p 81
48Kawakami, Kiyoshi Karl, Japan's Pacific policy, especially in relation to China, the Far East, and the
Washington conference (1922) , E.P. Dutton & company, New York, 192 2,p. 62 -65
49 Raymond Leslie Buell, The Washington conference (1922) , ed. London, D. Appleton and Company, New
York, pp.207 -211
50 Donald F. Busky, Communism in History and Theory: Asia, Africa, and the Americas, ed. Praeger Publishers,
Westport, 2002, pp. 69-70

16
Acest lucru s -a man ifestat și în Noua Zeelandă apărând în 1921 Parti dul Comunist din
Noua Zeelandă care în 1939 va fi interzis până în 1941 și tot în 21 apare și Partidul
Național 51.
În anii ’30 coloniile din Pacific trec printr -o problemă a loialității față de metropole
pentru că se unesc cu Japonia în scopul de a își obtine autodeterminarea, Marea Britanie
văzând astea a de cis în cadrul Conferinței Imperiului Britanic ca dominioanele sale să fie
comunităț i autonome în cadrul Imperiului, astfel în 1939 vor intra în război al ături de ea52.
Pe plan economic au loc acordurile de la Ottawa la 20 august 1932 între Marea
Britanie și coloniile sau dominioanele sale cu care se încearcă o diminuare a taxelor vamale
53. Însă aceste acorduri nu au schimbat cu nimic situația în imperiu ci doar a fost un acord
mai mult de formă neducând la nici o creștere a comerțului în afara imperiului.

I.4.OCEANIA ÎN ANII CELUI DE -AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

Insulele ca re făceau parte din Oceania au o foarte mare importanță în acest război
deoarece se afl ă într -o poziție importantă atât pentru SUA care va încerca să își apere
teritoriile eliminând dominația japoneză din Pacific, cât și pentru Japonezi care se luptau
pentru extinderea teritorială în Asia.
Japonia și SUA au avut cel mai mare rol în desfășura rea acțiunilor din Pacific, fiind
principali actori, pe lângă ei și Marea Britanie care și -a oferit ajutorul Statelor Unite54.
Intrarea în război a Marii Britanii cât și a Franței duc conflictul local către unul mondial, iar
acest lucru determină o solidari tate a Australiei și Noii Zeelande împotriva Germaniei la 3
septembrie la 1939, urmate apoi de celelelte foste colonii Canada și Uniunea Sud – Africană
la 5 și 9 septembrie 193955. Așadar aparate aviatice australiene vor lupta în Marea Britanie,
Orientul Mij lociu și Singapore, iar trupele Australiei vor fi angajate în lupte din Europa,

51 Horia C. Matei, Florin Constantiniu, Andrei Otetea (coord.) , Marcel D. Popa , Istoria lumii in date , Editura
Enciclopedica Romana, București, 1969, p. 415
52 Pavel Moraru, Relațiile Internaționale în anii 1914 -1947 , ed. Risoprint , Cluj -Napo ca, 2013, p.136
53 Pierre Milza , Serge Berstein, Istoria secolului XX : Sfârșitul "Lumii europene" (1900 -1945). Vol. 1, ed. Bic
All, București, 1998, p. 292
54 N. Z. Lupu, Gh. N. Cazan, Culegere de prelegeri de istorie universala contemporana. Fascicola a III-a : 1929 –
1939 , ed. Centrul de multiplicare al Universității, București, 1971,p.78
55 Gh. Buzatu, Din istoria secretă a celui de -al doilea război mondial, volumul I, Editura Științifică și
Enciclopedică, București, 1988, p.66

17
Africa de Nord și în faimosul război din Pacific56. Întreaga armată a Australiei s-a implicat
intens în luptele acestui război demonstrând a fi un actor foarte i mportant atât pe plan
regional cât și internațional, deși fusese în trecut o colonie și depindea de metropolă pentru
a se apăra până când a reușit să se dezvolte și să lupte pentru independența sa.
Datorită politici de expansiune duse de Japonia și a războiului care izbuc nise deja în
Europa, SUA i -a măsuri de limitare a exporturilor către japonezi și refuză să mai semneze
tratat comercial cu ei57. Acestea reprezentând măsuri de precauție mai ales că Japonia
deținea destule teritorii în Pacific și ar fi putut oricând să a vanseze ca putere.
Tensiunile din Pacific încep odată cu atacul bazei navale americane la 7 decembrie
1941 de către japonezi care urmăreau să distrugă întreaga flotă americana, însă nu au reușit
deși i -au luat prin surprindere58. Japonia făcea toate aceste deoarece SUA insituise un
blocaj comercial de care vroia să scape.
Astfel Pacificul devine un teatru de război cu caracter global, deoarece s -au implicat
marile puteri care au fost alături fie de America, fie de Japonia. Așadar prin 1942 Japonia
deține ap roape din insulele Oceaniei controlând într -un fel situația de acolo.
Temerea cea mai mare a Americi în privința acestui atac al Japoniei era coasta
acesteia dinspre Oceanul Pacific care era pusă în pericol datorită frontului japonez care tot
creștea, nec esitând mărirea de forță mi litară americană în Oceania. SUA drept răspuns
declară război Japoniei la 8 decembrie 1941 și îi atac ă în ianuarie 1942 orașul Tokio59, deși
nu a afectat foarte mult japonezi, acesta este începutul ripostei americane care o să ar ate că
nu va lăsa pe nimeni să preia toată puterea în Pacific.
În mai din 4 până în 8 , are loc o altă bătălie între SUA și Japonia care implică nave
de război și de transport, reușind să determine japonezi să renunțe la cucerirea Portului

56 Alexandru Balaci, Mădă lina Ghelemen, Radu Gâdei, Sorina Vernier , Enciclopedie de istorie universală , ed.
All Educational, București, 2003, p. 266
57 Cynthia Clark Northrup, The American Economy: A Historical Encyclopedia, ed. Abc -Clio, Santa Barbara,
2011, p. 333
58 Jan Palmowsk i, Dicționarul Oxford de istorie universală contemporană , vol. II , ed. Bic All, București ,
2005, p. 232
59 Michael L. Cooper , Fighting for Honor: Japanese Americans and World War II , ed. Clarion Books, Boston,
2000, p. 3

18
Moresby , fiind numită bătălia din Marea Coralilor care a pregătit terenul pentru ceea ce
urma să fie victorios pentru americani.60.
Urmează la 4 iunie 1942 ofensiva japonez ă împotriva insulei Midway care se
produce ca un atac aerian, ducând americani în situația de a r eplica promp cu alte atacuri
care au scăzut vizibil din superioritatea inamicilor 61. Această victorie a însemnat enorm
pentru americani deoarece au reușit să prevadă mișcarile japonezilor și să îi contraatace și
de data aceasta cu scopul de a împiedica la rgirea zonei de ocupație a Japoniei .
Luptele nu se opresc aici, un nou conflict izbucnește în insula Guadalcanal care se
va termina cu evacuarea forțelor japoneze de pe această insulă. În principiu americani
aveau un plan de evacuare a japonezilor de pe m ai multe insule pentru a ajunge la Rabaul și
insula Noua Britanie, având ca strategie reușirea de dominație asupra insulei Guadalcanal
pe care japonezi aveau în construcție un aerodrom62.
Toate contraatacurile americane din Pacific au avut la origine plan uri strategice
pentru a replica inamicului cu mai multă forță și hotărâre, de multe ori și pentru a -l
determin să renunțe la a mai avea pretenții în zonă.
Atenția războiului s -a mutat pe Oceanul Pacific care avea marile puteri implicare
într-un război care a adunat mii de victime și distrugeri însemnate în această luptă de
demonstrare a supremației teritoriale într-o zonă strategică.
Armata americană reușește să recupereze insulele Solomon, Gilbert și Bismarck
până la anul 1944 și la începutul acestui an pr in operațiuni care vizau punctele slabe ale
insulelor obțineau rezultate uimitoare de insulele Marshall, Mariane, și Noua Guinee pe
care le eliberează de dominația japoneză 63. O mare surpriză au fost aceste atacuri succesive
pentru japonezi care pierd ins ula Wake la 18 mai și insula Biak în iunie, iar în Noua
Guinee americani distrug forțele militare care mai rămăseseră în zonă64.
Îndârjirea cu care au luptat americani pentru a recupera pozițiile în Oceanul Pacific
i-a ajutat să recupere majoritatea insule lor care erau stategic importante pentru japonezi și

60 N. Z. Lupu, Gh. N. Cazan, Culegere de prelegeri de istorie universala contemporana. Fascicola a III -a :
1929 -1939 , ed. Centrul de multiplicare al Universității, București, 1971, p. 86
61 Harry A. Gailey, Razboiul din Pacific : De la Pearl Harbor la Tokio, ed. Vestala, București, 1998, p.167 -171
62 N. Z. Lupu, Gh. N. Cazan, Culegere de prelegeri de istorie universala contemporana. Fascicola a III -a :
1929 -1939 , ed. Centrul de multiplicare al Universității, București, 1971, p. 88
63 Gheorghe Zaharia, I Cupsa, Alexandru Vianu, Al doilea razboi mondial : Schita istorica, Editura politică,
București, 1975, p. 148
64 Manole Neagoe, Mari bătălii din istoria lumii, vol II, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1974, pp. 293 -294

19
astfel de pierderi îi lăsa descoperiți nemaiputând să reia ofensiva sau să poată continua
lupta care o începuseră de controlare a întreg Pacificului.
Din 21 iulie până în 9 august are loc bătălia din in sula Guam, una dintre cele mai
importante insule din Mariane, americani ies victorioși și recupereză insula care fusese atâta
timp sub administrația lor65.
Cu toate pierderile suferite de către Japonia în luptele din Pacific, acea sta tot va
rămâne un putern ic adversar pentru SUA, deoarece majoritatea resurselor ei se aflau pe
teritoriu ei, nu pe insulele care le pierdea. Iar aceste lucruri vor deveni argumente pentru
americani care văd puterea japonezilor ca o amenințare foarte mare la adresa teritoriilor
sale.
Văzând că tot pierde avantaj în fața americanilor, Japonia a apelat la anumite tactici
care distrugeau o parte din armele americane, aceste tactici pot fi considerate extreme
deoarece oameni își sacrificau viața pentru a bombarda avioanele americane66. Resursele
japonezilor scădeau cu fiecare lupta la care participau pentru că aceștia nu mai aveau de
unde să recupereze pierderile, pe când americani munceau din greu și își măreau producția
de armament și echipament aviatic.
SUA având argumente și consider ând că Jap onia nu va capitula cu ușurință,
lansează la 6 august 1945 prima bombă atomică către Hiroșima și a doua la 9 august asupra
orașului Nagasaki67. Aceste bo mbe au distrus orașele Japoniei în întregime și a cons tituit un
act de cruzime imensă.
Pe lân gă toate acestea în război împotriva Japoniei intră și URSS care la 8 august
1945 îi declară război și îi capturează o parte din armament68. Toate acțiunile americane au
avut ca scop scurtarea războiului deoarece acesta putea dura ani după rezistența de car e
dădea dovadă Japonia sau cel puțin așa credeau americani care se temeau de o invazie
asupra teritoriului american.

65 Horia C. Matei, Florin Constantiniu, Andrei Otetea (co ord.) , Marcel D. Popa, Istoria lumii in date, Editura
Enciclopedica Romana, București, 1969, p. 440
66 Jean- Baptiste Duroselle, Istoria relațiilor internaționale, vol.I 1919 -1947 , Editura Științelor Sociale și
Politice, București, 2006, p 308
67 N. Z. Lu pu, Gh. N. Cazan, Culegere de prelegeri de istorie universala contemporana. Fascicola a III -a :
1929 -1939 , ed. Centrul de multiplicare al Universității, București, 1971, p. 152
68 Douglas J. Maceachin, The Final Months of the War With Japan: Signals In telligence, U.S. Invasion Planning,
and the A -Bomb decision, ed. United States Government Printing, USA, 1998, p.37

20
Consecințele războiului pentru Oceania sunt de neimaginat pentru locuitori care au
fost pe acele bombardate, ca să nu spunem de faptul că ordinea internă a fost grav afectată
de fiecare țară care și -a instaorat dominația sau administrația.

21
II. SITUȚIA SOCIAL -POLITICĂ ȘI ECONOMICĂ DIN STATELE
OCEANIEI

Situația social -politică și economică diferă de la țară la țară, fieca re dintre ele având
probleme etnice, economice sau chiar climatice care le influențează și le ajută sau nu pe
drumul dezvoltări și al progresului. După cum vom vedea cele mai mari probleme sunt cele
etnice care se întâlnesc în majoritatea insulelor deoarec e colonizarea a adus cu sine și multe
probleme, iar primele fiind cele în care mii de oameni au fost aduși aici cu scopul de a lucra
pământul și de a face profit.
Deșii coloniști au încercat o dezvoltare a acestor insule, mediul intern nu a permis
datorit ă structuri populației care nu era unitară încât să susțină dezvoltarea economică,
politică, chiar și socială.
Aceste țări sunt diferite fiecare din punct de vedere social, politic și economic,
fiecar e are caracteristica ei și prob leme specifice care le fa ce să fie unice în unele privințe și
în altele să se alăture unui eșantion.

II.1. SITUAȚIA POLITICĂ DIN STATELE OCEANIEI

Din punct de vedere politic insulele Oceaniei după al Doilea Război Mondial au
început să tindă să își obțină independența și astfel să se poată administra singure atât
politic cât și economic.
În Palau situația politică era controlată în majoritatea cazurilor de oameni politici.
Congresul din Palau s -a reorganizat în 1963 ca fiind Organul Legiuitor69 al Palau , iar în
același tmp erau fo rmate și Partidul Liberal și cel Progresist. Pe scena politică se vorbea
despre separarea sau unirea într -o uniune microniziană, însă părerile erau împărțite Roman
Tmetuchl dorea separația iar , Lazarus Salii susținea formarea unei federații politice.
Dato rită tulburărilor politice în 1980 a fost ratificată o noua Constituție care
desemna Palau ca fiind republică prezidențială cu Haruo I. Remeliik ca președinte și

69 Donald R. Shuster , Elections, Compact, and Assassination in the Republic of Palau, „Pacific Studies” , Vol.
12, Nr. 1, noiembrie 1988, p .p. 23

22
Alfonso Oiterong pe postul de vicepreședinte70. Constituția fiind inspirată după cea
amerciană, împarte Guvernul în 3 părți : cea executivă condusă de un președinte și un
vicepreședinte pe 4 ani; cea legislativă alcătuită din câte un reprezentant pentru fiecare din
cele 16 state și un Senat cu 14 membri aleși de populație tot pe un mandat de 4 ani ș i cea
judecătorească formată din Curtea Supremă, Curtea Națională și alte curți71.
Acest dualism dintre președinte și vicepreședinte a fost foarte subtil și a creat
nemulțumiri în rândul populației, mai ales în rândul muncitorilor care cereau salarii mai
mari. Însă acestea nu erau singurele probleme ale administrației celor doi, se adaugă
reducerea orelor de muncă, confruntări cu Senatul și alte probleme care a atras ura
poporului. La doar 6 luni după ce au fost realeși pentru al doilea mandat, Haruo I. Rem eliik
a fost asasinat brutal de către oameni angajați de oponentul politic al său72. Cel care a rămas
la putere a fost Thomas Remengesau Sr , însă pentru o scurtă perioadă de timp până la noile
alegeri din 1985.
În august 1985 a fost reales un nou președint e și acela a fost Lazarus Salii cu
ajutorul vicepreședintelui Thomas Remengesau Sr, dar și acest președinte nu s -a putut
bucura de o carieră îndelungată pentru că in 198873 hotărăște să își pună capat zilelor lăsând
încă odată republica fără președinte. Și toate acestea arată că politica internă a acestei insule
a fost foarte agitată și puternic afectată de interesele oamenilor politici care au fost în stare
să recurgă la crimă pentru a -și atinge scopurile. Situația tinde să se restabilească la
începutul ani lor ’90.
În Fiji, Papua Noua Guin ee, Vanuatu și Insulele Solomon, toate partidele indigene
aveau o linie politică tradițională care dorea păstrarea obiceiurilor străvechi. Așadar tradiția
rămâne încă importantă în relația cu partidele politice ca o baza a ideologie i politice,
susținerea populară, și o tendință a liderilor tradiționali de a deveni lideri de partide.
Papua Noua Guinee a fost administrată de Australia până la obținerea
independenței. Astfel anumite instituții au fost create de către adminis trarea australiană
pentru a stabili o ordine interioară.

70 Ibid. , p. 25 -26
71 International Business Publications, Usa Ibp, Palau Country Study Guide , ed. International Business
Publications, USA, 2001, p. 34
72 Site al arhivelor de ziare, http://www.apnewsarchive.com/1988/Tiny -Pacific -Country -Stunned -by-President -s-
Death/id -ab136b9809151b294443cd0b509a95dc accesat la 06.06.2014, ora 14.00
73 Donald R. Shuster, Transpar ency International. Country Study Report. Republic of Palau, ed. Asia Pacific
School of Economics and Government, Canberra, 2004, p.6

23
„Primele partide care au apărut în 1968 au fost Uniunea Creștin -Democrată și
Uniunea Națională Papua Noua Guinee . Din 1951 până în 1964 corpul legistativ al Papua
Noua Guinee se numea Consiliul Legi slativ, iar după 1964 acesta instituție deține alt
nume.74”
Apariția partidelor pe scena politică nu era bine văzută de către administrația
australiană. Aceasta controla întreaga activitate politică și ducea chiar o campanie de
discreditare a partidelor po litic. La alegerile din 1972 nici un partid nu a întrunit
majoritatea, dar datorită grupurilor de presiune s -a reușit într -un târziu crearea unei Coa liții
Naționale Guvernamentale conduse de Michael Somare care a încercat să ducă țara spre
autoguvernare î n 1973 și mai apoi spre independența.75
Independența este obținută la 16 septembrie 197576 sub denumirea actuală și a
reprezentat drumul parcurs de populație și de oameni politici pentru a ajunge la astfel de
reușită și la eliberarea țări de sub administrați e australiană.
Din 1975 până în 1980 se menține ca prim -ministru Michael Somare din Partidul
Pangu, și reușește să dețină și a doua șefie a Parlamentului77. Urmează apoi din 1980 până
în 1982 cel care a înființat Partidul Oamenilor Progresiști , un partid c onservator , Sir Julius
Chan și din 1985 până în 1988 Paias Wingti cu un partid democrat78. Pe acceași linie
politică a Partidului Pangu va merge și Rabbie Namaliu care este succesprul lui Paias
Wingti și se menține până la terminarea Războilui Rece.
Această țară a reușit să evite de -a lungul timpului atât regimuri militare cât și un
regim autoritar civil reușind să își menți nă vie o democrație constantă .
Sistemul politic din Fiji a fost grav influențat de minoritatea indiană din această
insulă care înce rca să se impună în viața politică. Numeroase au fost încercările de preluare
a puteri de către o majorita te indiană, însă fijieni nu au permis acest lucru. După al Doilea
Război Mondial, Ratu Sir Lala Sukuna a jucat un rol important în evoluția politică a ace stei

74 Ibid.,p. 4
75Site al Universități de stat din Michigan, Papua New Guinea: History,
http://globaledge.msu.edu/countries/papua -new-guinea/history , accesat la 06.06.2014, ora 17.00
76 Jan Palmowski, Dicționarul Oxford de istorie universală contemporană , vol. II, ed. BIC ALL, București ,
2005, p. 210
77 Interviu Michael Somare http://www.radionz.co.nz/collections/u/new -flags -flying/nff -png/michael -somare
accesat la 06.06.2014, ora 18.30
78Ibp Usa , Papua New Guinea Country Study Guide , ed. International Business Publications, USA, 2011 , p. 22

24
insule, formând în 1954 Asociația Fijiană care susținea guvernatorul englez împotriva
cererilor indienilor de reprezentare egală79.
De la începutul apariției partidelor politice în 1960, sistemul de vot în Fiji a fost
împărțit în sectoare din punct de vedere etnic : fijieni, indo -fijieni și votanți generali 80.
Așadar indieni hotărăsc să -și formeze propriul lor partid cu scopul de a lupta pentru
indieni fermieri, acest partid se numeste Partidul Național Federativ81. Indieni erau foarte
interesați să își apere drepturile mai ales că reprezentau aproape jumătate din populație.
Încercările lor au fost multiple și au început cu formarea de partide care să ceară drepturi și
să le apere interesele.
În 1966 alegerile sunt câștigate de Partidul de Alianța forma t din Asociația de
fijieni, Asociația alegătorilor generali și Alianța indo -fijienilor.82 Acest partid conduce
insula Fiji către independență. Fiji devine independentă în 1970 după o perioadă
îndelungată în care fusese colonie britanică83. Mai multe partide apar pe scena politică
unele susținute de f jieni, altele de indo -fijieni. Și în alegerile din 1972 alegerile sunt
câștigate tot de Partidul de Alianță condus de Ratu Sir Kamisese Mara care a deținut postul
de prim -ministru până la lovitura de stat din an ii ’8084.
Pe scena politică însă erau nemulțumiri și astfel împotriva Partidului de Alianța care
avea o orientare conservatoare se formează Partidul Muncitoresc Fijian condus de Dr.
Timoci Bavadra formând mai târziu prin anul 1987 o coaliție cu Partidul Naț ional
Federativ85. Coaliția a avut o majoritate de indo -fijieni, însă c ele mai importante poziții din
Parlament au fost ocupate de indigen fijieni.

79 David St anley, South Pacific, ed. Avalon Travel Publishing, Berkeley, 2004,p. 601
80 Alumita L. Durutalo, Fiji: party politics in the post independence period , p. 167 http://press.anu.ed u.au//wp –
content/uploads/2011/05/ch0946.pdf accesat la 05.06.2014, ora 13.09
81 Site oficial al Commonwealth http://thecommonwealth.org/our -member -countries/fiji/history accesa t la
06.06.2014, ora 10.00
82 Michael C. Howard, Fiji: Race and Politics in an Island State, ed. Univ of British Columbia Pr, Vancouver,
1991, p. 168
83 Site oficial al Ministerului indian de peste mări, p.1 http://moia.gov.in/pdf/Fiji.pdf accesat la 05.06.2014, ora
12.16
84 Site oficial al The Economist http://www.economist.com/node/2610211 accesat la 06.06.2014, ora 10.30
85 Lal Brij V. Chiefs and India ns: Elections and Politics in Contemporary Fiji, ” The Contemporary Pacific”
,volum 5, nr. 2, toamna 1993 , p.p. 275 -276

25
Odată cu venirea acestei coaliții la putere, s -a făcut trecerea de la conservatorism la
un sistem în care e rau privite mai îndeaproape problemele întregii populații și de asemenea
dorea ca toți cetățenii să fie numiți fijieni86.
În 1987 pe teritoriul insulei Fiji și -au făcut simțită prezența forțe armate care erau de
partea fijienilor și împotriva unui guvern do minat de indieni87. Aceasta a reprezentat o
lovitură de stat și a reprezentat înlocuirea unui guvern cu a ltu. Lovitura de stat a fost
organizată colonelul Sitiveni Rabuka care după ce a dat jos sistemul existent la momentul
acela în țară a n umit președinte pe Ratu Ganilau, un guvern militar interimar cu ajutorul
prim -ministrului Ratu Sir Kamisese Mara88.
Președintele Ganilau a promulgat o nouă constituție în 1990 constituind drumul spre
democrație89. Această constituție garanta 37 de locuri fijienilor în Parla ment și 27 de locuri
indienilor și res tul pentru celelalte minorități, iar din 1992 revine din nou pe scena politică
Rabuka90.
Fijieni au încercat să își mențină supremația etnică în insulă și să își mărească
puterea de decizie politică încercând să slăbea scă pretențiile indienilor într -o insulă în care
nu erau populația de origine. Orgoliul național nu a permis ca un popor străin să dețină
funcții importante în cadrul organelor de conduce ale țării.
Situația din Fiji seamănă puțin cu cea din Noua Caledonie unde melanesieni
devenise o minoritate din cauza imigrației din metropolă și alte insule ale Pacificului.
Vanuatu este una din insulele cu o influență duală în viața politică și socială
deoarece era administrată atât de Franța cât și de Marea Britanie ca re s-au întâlnit la un
moment dat pentru a stabili un corp reprezentativ care să înlocuiască pe cel colonial.
Alegeri trebuiau să aibe loc, însă din cauza neîntelegerilor dintre ambele țări au fost

86 Ibidem, p.276
87 Paul C. Stern, Daniel Druckman, International Conflict Resolution After the Cold War, ed. The National
Academies Pre ss, Washington, DC, 2000, p. 475
88 Jan Palmowski, Dicționarul Oxford de istorie universală contemporană , vol. II, ed. Bic All, București , 2005,
p.317
89 Lal Brij V. Chiefs and Indians: Elections and Politics in Contemporary Fiji , ” The Contemporary Pacif ic”
,volum 5, nr. 2, toamna 1993 , p. 281
90 Jan Palmowski, Dicționarul Oxford de istorie universală contemporană , vol. II, ed. Bic All, București , 2005,
p.317

26
boicotate. Până în 1980 această insulă era cunoscută sub n umele de Noile Hebride și a fost
aministrată în comun și de francezi și de britanici printr -o înțelegere creată în 191491.
Principalele partide ale perioadei Războiului rece sunt: Vanua’aku Pati, Uniunea
Partidelor Moderate , Tan Union, Partidul Melanesian Progresist , Fren Melanesia Pati și
Namangki Aute .
Vanua’aku Pati este înființat în anul 1971 sub numele de Partidul Național al Noilor
Hebride fiind primul partid politic ortodox format în Santo de către membri ai clerului
anglican și presbiterian92. Însemnând Partidul Pământului Nostru, acesta are cel mai mare
succes pe scena politică, se asem nea el are și o orientare naționalist -politică și este în
general susținut de vorbitori de limbă engleză. Acest partid a susținut menținerea Noilor
Hebride și după d ecolonizare în ciuda mișcărilor federaliste. „Platforma sa electorală punea
mare accent pe naționalism, menținerea culturi tradiționale, obiceiuri, suveranitate
națională. Este singurul partid cu dispoziții detaliate pentru emanciparea femeilor construit e
în platforma sa .Politica sa externă a fost bazată pe parteneriatul cu Mișcarea de Nealiniere,
susținere pentru decolonizarea teritoriilor melaneziene și o respingere penru alianțele
Războiului rece.93 ”
Uniunea Partidelor Moderate este înființată în 1973 su b forma unor grupuri ca ca
opoziție pentru Partidul Vanua’aku, iar în 1981 își ia denumirea actuală fără îndoială să se
distanțeze de stigmatul atașat la rebeliune94. Este o uniune conservator francofonă care a
reunit membri tuturor vechilor partide.
„Plat forma sa electorală a fost bazată pe stimularea activității economice în zonele
rurale prin menținerea prețurilor copra și kava la niveluri acceptabile pentru agricultori. În
educație a susținut menținerea aceluiași număr de scoli franceze și engleze deoar ece se
doreau tineri educați în spiritul ambelor culturi. De asemenea susținea și ideea că

91 Darrell T. Tryon,Jean -Michel Charpentier, Pacific Pidgins and Creoles: Origins, Growth and D evelopment,
ed. De Gruyter, Berlin, 2004, p. 300
92 Howard Van Trease, Melanesian Politics: Stael Blong Vanuatu, ed. Institute of Pacific Studies, Suva , 1995,
p.p. 120 -121
93Roland Rich, Luke Hambly, Michael G. Morgan, Political Parties in the Pacific Islan ds, ed. Anu E Press,
Canberra, 2008,p .121
94 Biman Chand Prasad,Paul Kausimae, Social Policies in Solomon Islands and Vanuatu, ed. Commonwealth
Secretariat, Marea Britanie, 2012, p. 51 -52

27
obiceiurile și cultura sunt cele care fac legătura dintre trecut și viitor ajutând la dezvoltarea
insulei.95„
Namangki Aute înființat în 1970 ca o dezmembrare de un a lt partid, include în„
platforma sa politică descentralizarea economică și legislativă, inclusiv dezvoltarea zonelor
urbane în fiecare provincie, reducerea personalului Parlamentului de 52 la 39 locuri
(numărul său original), vot obligatoriu, recunoașterea puterii de șef, revigorarea
cooperativelor agricole, atenuarea tăxi pe valoare adăugată (TVA) care efectează pe
oameni și recunoașterea și protejarea rolul femeilor în societate96”.
Fren Melanesia Pati este un partid format de protestantul Pisovuke Albe rt Ravutia
în anul 197597. Influența sa a fost în partea de nord a insulelor.
Sistemul de partide din Vanuatul prezintă o fragmentare accentuată. Diverse partide
s-au desprins din cele originale cu scopul de a forma singur e drumul spre deținerea puterii.
După obținerea independenței și până la terminarea Războiului rece un singur parti a
deținut puterea majoritară, restul de locuri fiind ocupate de diverse partide sau de
independenți. Aces partid care a deținut puterea este Vanua’aku Pati, iar 1983 pe locul 2
trece Uniunea Partidelor Moderate cu 1 2 locuri și mai apoi cu 19( vezi anexa 1).
Insulele Solomon au o dezvoltare politică subtilă dat fiind faptul că partidele sunt de
tipul partide de cadre care apar doar înainte de alegeri pentru a -și susține candid ații.
„Există un anumit număr de fac tori care influențează natura și dezvoltarea partidelor
din Insulele Solomon cât și participarea lor la procesul politic. Primul fiind acela că
partidele sunt relativ noi și sunt încă în procesul de devoltare. Al doilea îl constituie baza de
elite din care sunt alcătuite. Iar al treilea precizează despre absența comunicatelor mass –
media, ceea ce face greu ca cei din mediul rural să se mobilizeze.98”
Partidele joacă un rol foarte important in viața politică deoarece ajută la formarea
opiniei politice, la menținerea democrației și la stabilirea unei forme de gvernământ
eficiente. Însă aceste partide din insulă vor fi destul de slabe și la un moment dat chiar vor

95Roland Rich, Luke Hambly, Michael G. Morgan, Political Parties in the Pacific Islands , ed. Anu E Press,
Canberra, 2008,p . 122
96 Ibid. p. 125
97 Ibid. P. 124
98Howard Van Trease, Melanesian Politics: Stael Blong Vanuatu, ed. Institute of Pacific Studies, Suva , 1995,
p.p.251 -260

28
dispărea, mai ales pentru faptul că sunt partide de cadre care au în natura lor să se reunească
doar în apropierea de alegeri.
În anul 1960 se hotărăște înlocuirea Consiliului de Sfătuitori care reprezenta Marea
Britanie în insulă cu un Consiliu Legislativ alcătuit din 21 de membri, din care 6 erau
indigeni ai insule i și prin constituție se hotărăște și formarea Consiliului Executiv99.
Primul partid format în Insulele Solomon în 1965 este Partidul Democratic care a
fost folosit inițial ca un grup de lobby, iar după alegerile din 1967 apare și Partidul Național
Unit al Insulelor Solomon100. Și în acest caz funcția inițială a partidului a fost ca grup de
lobby și la fel ca și Partidul Democratic nu avea structura organizatorie.
Înaintea alegerilor din 1973 sunt formate două partide Partidul Oamenilor
Progresiști condus de Solomon Mamaloni și Uniunea Partidelor din Solomon condusă de
Benedict Kinika101. Nici un partid nu a obținut majoritatea și astfel au fost obligați să facă
un guvern de coaliție cu Maloni ca Ministru Șef. Trei ani mai târziu au loc ultimele alegeri
ale insu lelor sub statutul de colonie. Partidul Național Democrat fo rmat atunci a reușit să
obțină 9 locuri pentru a forma opoziția pe perioada 1976 -1980102.
Insulele Solomon își obțin independența mult dorită la 7 iulie 1978103. Dezvoltarea
politică a Insuleleor S olomon după obținerea independenței a fost caracterizată de stagnare
și instabilitate datorită partidelor care nu erau destul de dezvoltate deoarece se formau
înaintea exact înaintea alegerilor. Astfel alegători neavând un partid hotărât nu știau ce
decizi e politică să ia.
La conducere au venit numai alianțe până la terminarea Războiului rece care au avut
ca programe politice dezvoltarea țări din punct de vedere economic, social și politic.

99 Hugh Laracy , Ples Blong Iumi: Solomon Is lands, the Past Four Thousand Years, Institute of Pacific Studies ,
Suva ,1989, p.p 142 -149
100 Zachary Abuza, Ahmed Mukarram, The Far East and Australasia 2003, ed. Routledge, New York, 2002, p.
1095
101 Roland Rich, Luke Hambly, Michael G. Morgan, Politica l Parties in the Pacific Islands, ed. Anu E Press,
Canberra, 2008,p. 106
102 Jeffrey S. Steeves , Unbounded Politics in the Solomon Islands: Leadership and Party Alignments , „Pacific
Studies” , Vol 19, Nr. 1, martie 1996, p.120
103 Jan Palmowski, Dicționarul O xford de istorie universală contemporană , vol. II, ed. BIC ALL, București ,
2005, p. 392

29
Din 1951 Nauru a beneficiat de o guvernare locală și economic era e xploatată pentru
resursele sale de fosfați până în anul 1968 când își obține independența și se va guverna
singură104.
Pe scena politică a Nauru au ieșit în evidența figurile politice în detrimentul
partidelor politice. Acest sistem este unu non -partidist, a dică pentru a candida la postul de
conducere nu este obligatorie apartenența la un partid Încă de la Constituția din 1968 s -a
hotărât ca formă de guvernământ republica cu un sistem parlamentar, președintele este șeful
statului și este ales de către Parlam en o data la 3 ani.105.
Acest sistem politic este foarte agitat în perioada Războiului rece datoriă multiplilor
conducători care nu rezistă la conducere. Toate acestea denotă u n sistem instabil care nu
admite venirea oricărui candidat la putere.
Hammer DeRo burt este primul președinte al Nauru și se menține la putere până în
anul 1976 și al doilea mandat și -l începe în 1978106. El a condus opoziția pentru doi ani
până să își înceapă al doilea mandat. Era un foarte bun politicial cu atitudine și aptitudini.
Bern ard Dowiyogo107 este al doilea președinte al insulei care era de asemenea și
conducătorul Partidului Nauru. A fost cel care a susținut deschis separatisti din Papua. Va
aduna de -a lungul timpului cinci mandate.
Kennan Adeang108 a sta la conducerea țări doar ca teva zile deoarece i s -a dat în
Parlament vot de neîncredere. Iar câteva luni mai târziu își încearcă din nou norocul însă tot
un vot de neîncredere îl împiedică din drumul spre guvernare.
Din 1986 vine din nou la conducere Hammer DeRoburt care stă 3 ani ș i succesorul
să este Kenas Aroi care renunță din probleme de sănătate.Prin concluzie sistemul politic
fost dominat de omul politic Hammer DeRoburt.

104 Ibid., p. 184
105 Site-ul oficial al Misiunilor Permanente ale ONU, http://www.un.int/nauru/politicalpro file.html , accesat la
07.07.2014 ora 18.25
106 Brij V. Lal,Kate Fortune, The Pacific Islands: An Encyclopedia, Volumul 1, ed. University of Hawaii Press,
Honolulu, 1999 p. 287
107 Roger East,Richard J. Thomas, Profiles of People in Power: The World's Govern ment Leaders , ed.
Routledge, Abingdon, 2003,p.374
108David Lea (Editor), Colette Milward (Editor) , Political Chronology of South -East Asia and Oceania , ed.
Routledge, , Abingdon, 2003

30
Tuvalu și Kiribati au o istorie comună până în 1976 când decid să se distanțeze și să
meargă pe drumuri s eparate pentru ca mai târziu să își obțină independența. Kiribati a
devnit independentă în 1979 și Tuvalu în 1978109.
Astfel partidele politice din insulele Oceaniei au fost sau nu împărțite pe criterii de
clivaje politice, dispute sau platforme electorale d iferite. Anumite țări tind să aibe la baza
lor aceste clivaje, cauzele fiind minoritățile existente acolo.
Fiji oferă un exemplu de clivaj politic în Insulele din Pacific. Durutalo face cl ară
baza rasială a dezvoltări partidelor în Fiji. Începând cu prelua rea puteri de Alianța de
partide condusă de Ratu Sir Kamisese Mara, politica din Fiji a avut de -a face cu
mobilizării politice indo-fijiene . Prima incercare a fost prin Alianța de partide însăși, care
avea aripi din fijieni, indieni și electorat general . Clivajele rasiale, regionale și ierarhice au
trezit în sufletele indo -fijienilor sentimente de pretenții economice și regionale.
Noua Caledonie oferă un alt exemplu posibil de clivaje politice. Parțile componente
ale societății caledoniene : oamenii orig inari din zonă ; coloniști francezi care acum
dominantă economic; francez i care lucrează pământul care se consideră a fi mai puțin
privilegiați ; cei mai recenți sosiți de la metrop ole și care își cer drepturile și privilegiile și
comunitățile de migranți minoritare .
Partidele politice au fost stabilite pentru a răspunde cerințelor acestor comunități
distincte. Un partid se al populației băștinașe se ocupa de problemele legate de drepturile de
indigene, teren proprietate, independență și auton omie. Iar un partid atrage sprijinul elitei
urbane si minoritatilor migranți îngrijorați despre soart a lor sub o administrație viitoare a
nativilor . În măsura în care interesele celor două partide converg spre stabilitate, înseamnă
că ambele vor reuși să în deplineacă dorințele alegători lor.
Vanuatu afișează, de asemenea, unele elemente de clivaj politic.. Deosebiriile
geografice sunt cel e mai evident e criterii al vieții în arhipelagul Vanuatu și sunt reflectate în
sistemul politi c. Grupări politice au răsărit în unele insule fără mult ambiția de a căuta o
audiență națională. Jon Frum Party la Tanna și Namangki Aute din Malaluka sunt exemple .
Influența britanică și franceză a concu rat, în Noile Hebride și -a lăsat amprenta pe Vanuatu.
Distincția între francofoni și anglof oni a fost aprofundat ă de corespunderea cu religia

109David Hegarty , Darrell Tryon Politics, Development and Security in O ceania , ed. Anu E Press , Canberra ,
2013, p. 39.

31
catolică și protestantă și găsit expresie politică în vizualizări diferite despre independență.
În perioa dele lor formativă, Partidul Vanua'aku și Uniunea Partidelor Moderate , s-au adunat
împreună națiunii opuse convingerile politice, fostul reprezentând populația anglofonă,
interesele protestante și Pro -independen ță, acesta din urmă era pentru francofoni , cu vedere
catolic ă și Pro -autonomie. Astfel au fost originile de sistemul de partide Vanuatu
influența tă de clivaj.
Papua Noua Guinee setează o dilemă în privința clivajului politic. Loialitatea este
datorată pentru o categorie de oameni, cei care vorbesc aceeași limbă. Deoarece există mai
mult de 800 de limbi care se vorbesc pe insule, au tendința să se f ormeze grupuri mici . Deși
PNG alegătorii co ntinua sa voteze pe baza afilieri lingvistice, combinat cu diversitatea de
națiune, toate acestea combinate cu un sistem electoral necorespunzătoare nu a stabilit
condițiile de stabilita te politică sau creștere ec onomică . P entru ca politica de clivaj să
influenț eze politica PNG fiind reflectată în formarea de partid politic, alegătorii ar trebui să
se ducă dinco lo de convingerile lor și să formeze grupuri mai mari. Pentru moment, politica
PNG rămâne ferm person alizată și strict pe baza loialități pentru limbă .
Politica Insulelor Solomon urmează un model similar. Violență, care a izbucnit la
începutul anilor 1990 în Insulele Solomon a avut ca una din cauzele sale frustrările etnice
și rivalitățile bazate pe problem e de teren și de resurse. Frustrările au fost suficient de acute
încat au dus la formarea de militanți cu nume etnice . Încă acele frustrările nu au dus la
formarea partidelor politice pe baza clivaj ului etnic. Se poate concluziona doar că partidele
politic e au fost văzute ca o modalitate ineficientă de abordarea problemelor cheie cu car e se
confruntă societatea.
În Sämoa toate partidele politice au apărut datorită diferențelor de opinie printre
liderii aleși care au început viața politică fără beneficiile o ferite de partide. În timp ce
distincțiile din insulă și sat rămân importante în Sämoa, nu sunt destul de puternice pentru
a crea un fel de clivaj care ar putea duce la procesul de formare a partidelor politice care
răspunde nevoilor membrilor lor. Putem concluziona că partidele politice Sämoan au nici o
bază de clivaj.

32
II.2. SOCIETATEA ÎN INSULELE OCEANIEI

„În mod tradițional, societățile și popoarele din Pacific au fost împărțite în trei
domenii culturale majore: Melanezia, Micronezia și Polinezia. Melanezia este cea mai
populată și cea mai mare în teren și a resurselor naturale. Insulele Microneziei și ale
Polineziei sunt de comparație mici, împrăștiate și au în general puține resurse naturale.
• Melanezia este alcătuită din Papua Noua Guinee, Insu lele Solomon, Vanuatu,
Noua Caledonie și Fiji (face parte din Melanezia, dar cu influențe culturale polineziene). Cu
aproximativ 1.200 de limbi, Melanezia este marcat de societăți diverse și cultural
fragmentate (deși în ultimii ani s -a dezvoltat o identit ate melanesiană) cu o structura socială
în general egalitară.
• Micronezia, marcată oarecum diferitele ierarhice ale societăți, compusă din
Kiribati, Statele Federate ale Microneziei, Palau, Guam, Insulele Mar shall, Nauru și
Commonwealth -ul Mariane lor de N ord. Toate cu excepția Kiribati și Nauru au fost sub
jurisdicția Statelor Unite , Guam ca un teritoriu și celelalte ca parteneri de încredere ai
ONU , cu grele de de pendența de ajutor extern.
• Polinezia, cultural mai omogenă decât celelalte zone, dar, de as emenea, în mod
tradițional marcat ă de ierarhia socială , este format ă din Insulele Cook, Polinezia franceză,
Niue, Western și American Samoa, Tokelau, Tonga, Tuvalu, și Wallis și Futuna. Oameni pe
grupuri ma i mari de insula, precum Samoa de Vest si Tonga au terenuri adecvate și
resurselor marine, dar cei cu resurse limitate din atoli sunt puternic dependente de ajutor
extern.110”
Aceste insule au anumite caracteristici de peisaje culturale sau sociale comune.
Peisajele sociale sau culturale descriu cum sunt ac estea influențate de -a lungul timpului de
oameni și faptul că se integreză în sistemul social și cultural al lor. ” Caracteristici sunt:
Naturale
: • tipul de insulă și dimensiunile
• topografia

110Dennis A. Ahlburg, Demographic and social change in the island nations of the Pacific , ed. East -West
Center, Program on Population, Honolulu, p.4

33
• activitatea vulcanică – trecut și prezent
• climatice, mai ales temperatura și precipitațiile
• disponibilitatea de apă dulce
Contactul pre -European:
• distanța relativă la celelalte insule
• cronologia de decontare
• gradul de pre -European de claritate a păduri
• produse de horticultură și practici
• organizarea socială tradițională, în special sistemele de guvernare
• intensitatea de teren folosit
• gradul și natura de interacțiune inter -insula ră
Post-European contact:
• cronologia și amploarea contactului european
• economiile coloniale, mai ales în ființarea plantației economiile
• continuarea tradiționale terenurilor și practici de folosire a terenurilor
• gradul și caracterul de așezărilor non -indigene
• impactul celui de -al Doilea Război Mondial
• sisteme de guvernare post coloniale
• dezvolt area presiuni, mai ales turismului de -a lungul zonele de coastă111”
Aceste caracteristici se aplică nu numai la peisajele din natură ci și la „ peisajele
sociale „ la modul cum s -a dezvoltat societate, care au fost caracteristicile comune care face
ca aceste insule deși având o formă așa dis persată să aibe totuși în comun anumite

111 Anita Smith, Kevin L. Jones, Cultural Landscapes of the Pacific Islands , ed. Icomos, Franța, 2008, pp. 30 -31

34
caracteristici. Cultura, educația, tradițiile au fost influențate de une le din aceste
caracteristici care au contribuit la construirea statelor care sunt astăzi.
Palau reprezint una din insulele care a fost ocupată de Spania, Germania, Japonia și
apoi SUA. Creșterile ei demografice și dezvoltarea socială au fost influențate de diferitele
țări care au ocupat -o sau de al Doilea Război Mondial care a transformat -o în teatru de
lupte. Așadar analizând acest tabel (vezi anexa 2 ) putem observa că demografia are o
anumită stabilitate în perioada în care era ocupată de Japonia și mai apoi prin anii ’50 se
observă o creștere demografică substanțială de la an la an până târziu în 1990 când
populația măsura 15, 122. Stabilitatea în perioada administrației Japoneze se datorează
faptului că s -a promovat un program prin care se reducea munca la femei pentru a crește
fertilitatea112.
Creșterile demografice au variat și de la fiecare parte a insulei Pa lau. În partea unde
se aflau minele de fosfați s -a simțit o scădere a populației datorată de închiderea acestora și
o scădere a raportului dintre femei și bărbați ( vezi anexa 3 ). Aceste raporturi dintre sexe
cresc odată cu trecerea anilor ducând la un ra port inegal al populației.
Abia în anii ’60 SUA a început să ajute Palau și să îi susțină dezvoltarea
economică. Cel mai important domeniul în care s -a intervenit a fost cel al sănătății,
încercând să țină sub control bolile, însă și în infrastructură și servicii se vede o schimbare.
Aceste investiții în Palau ale SUA se datorează Districtul de Încredere pe teritoriul
de Insulele din Pacific și astfel dezvoltarea societății depinde într -o anumită măsură de
acestă sferă de influență. Astfel în 1990 creșter ea populației este datorată și imigrației care a
ajutat la acest lucru, însă prăpastia dintre raportul de sexe chiar a crescut (vezi anexa 3 ), și
populația scăzută în mediul rural s -a menținut.
Menționând mai sus, tensiunile din domeniul politic s-au răsfr ânt asupra domeniului
social și au creat nemulțumiri în rândul populației insulei Fiji . Din cauza faptului că indieni
după 1940 nu mai reprezentau o minoritate ci mai degrabă era egală cu populația indigenă,
situația devenise din ce în ce ma i frustrantă pe ntru fijieni și restrictivă113. Indieni și ceilalți
muncitori fuseseră aduci în această regiune de către compania de zahăr australiană penru

112 L. J. Gorenflo, Demographic Change in the Republic of Palau, „ Pacific Studies”, Vol. 19, Nr. 3,
Washington, septembrie 1996
113 Jon Fraenkel, Stewart Firth, From Election to Coup in Fiji: The 2006 Camp aign and Its Aftermath, ed. Asia
Pacific Press and IPS Publications, Australia, 2007, p. 4

35
folosirea lor ca forța de muncă și chiar au fost susținuți de companie să rămână pe aceste
meleaguri după expirarea c ontractului114.
Din punct de vedere educațional, indo -fijieni și -au construit propriile școli fără
susținerea guvernului de multe ori, iar fijieni au avut și ei propriile lor școli și facultăți însă
aceștia erau susținuți de guvern , dar succesul lor educați onal era limitat115. Așadar aceast ă
societate era împărțită de pră pastia etnică care tot timpul s -a menținut ca un nor negru
desupra deciziilor care priveau societatea ca un întreg, interesele individuale nu s -au
subordonat celor comune.
Perioada colonială tindea să se sfârșească, ceea ce însemna că puterea demogra fică
conta foarte mult pentru insituțiile postcoloniale , aflându -se în pericol de a ajunge la
guvernare indieni.
Independența găsește insula împărțită în trei părți din punct de vedere etnic,
indig eni, indieni și celelalte comunități europene prezente aici fiecare având propria cultură,
obiceiuri, istorie și chiar economie. Din punct de vedere orga nizațional, fiji eni dețineau
pământul, indieni îl munceau,iar europeni erau cei care dețineau capitalul pentru a cultiva
acest pământ .
Societatea fijian ă a fost afectată de prezența minorități indiane , aceste tensiuni însă
au disparut odată cu plecarea indienilor pe la mijlocul anilor ’80 spre Australia, Noua
Zeelandă, SUA sau Canada în căutare de locuri ca re să le permită să fie apreciați116.
Socitatea în Vanuatu este împărțită în doua părți datorită faptului că a fost
administrată de două țări. Atât Marea Britanie cât și Franța au avut instituții în mai multe
domenii, de la politic până la educațional sau să nătate. Cum cele două țări în fuga lor către
modernizare au creat 2 sisteme diferite, Guvernul din Vanuatu după obținerea
independenței va încerca să le unifice, da bineînteles că va fi destul de greu și va
reprezenta o problemă majoră a societăți.
De ase mnea și limba națioală este bismala și limbile internaționale sunt engleza și
franceza care sunt folosite și în sistemul educațional117. Limba bismala a insulei Vanuatu a

114 Lal Brij V., Islands of turmoil : elections and politics in Fiji, ed. : Asia Pacific Press and ANU E Press,
Canberra, 2006, p. 4
115 Ibid. p. 5
116 jon Fraenkel, Stew art Firth , From Election to Coup in Fiji: The 2006 Campaign and Its Aftermath , ed. Asia
Pacific Press and IPS Publications, Australia, 2007, p. 6

36
fost singura care a fost declarată limbă națională, iar împreună cu tok pisin care se vorbește
în Papua Noua Guinee și pijin în Insulele Solomon constituie de fapt mai multe varinte ale
unei engleze modificate doar de popoarele melanesiene.
Din punct de vedere al sistemului sănătății, a fost implementat între anii 1982 -1986,
Primul Plan de Dezvoltare118 care a încercat să lege cele două sisteme într -unu singur
pentru a reuși să implimenteze un standard de sănătate ridicat. Se urmărea de asemenea
îmbunătățirea de servicii mai ales în zonele slab dezvoltate punându -se accent pe cursuri
de învă țare și pregătire pentru acordarea de ajutor militar.
Poziția femeii în Vanuatu a fost în nordul insulelor bună, acestea fiind aproape egale
cu bărbații, însă situația din sud lasă de dorit deoaarece aici barbații dominau societatea.
Femeia nu avea voie să pară ma prosperă decât bărbatul, iar unele femei erau private de
educație. O tradiție discriminatorie a lor este aceea că unele femei sunt cumpărate de la
familiile lor.
Din păcate și aici femeile sunt molestate fizic și psihic, iar poliția acționează pr ea
târziu. După independența lucrurile s -au schimbat deoarece aceștia au devenit egali și chiar
în anul 1987, Hilda Lini119 a devenit prima femeie aleasă într -un Parlament ajungând mai
târziu Ministră a Sănătății.
În Papua Noua Guinee limba băștinașilor este tok pisin adoptatată pprin constituția
din 1975120. Această limbă derivă din limba engleză, cu o amestecare de germană și alte
cuvinte din insulele vecine.
În privința socității c ei din Insulele Solomon preferau să restrângă cetățenia doar
pentru indigeni din cauza problemelor de imigrație. Cele mai mari probleme ale indigenilor
din insule care nu doreau să lase alte etnii să dețină pământ. În aceste insule relația
oamenilor cu pământul este foarte impor tantă, deoarece este o parte a relațiilor dintre ei.
Așasar din punct de vedere societal , fiecare țară a avut propriile dificultăți în drumul spre
dezvoltare și menținere a tradițiilor locale.

117 Richard B. Baldauf,Robert B. Kaplan, Language Planning and Policy in the Pacific, Vol 1: Fiji, The
Philippi nes, and Vanuatu, ed. Multilingual Matters, Marea Britani , 2006, p. 157
118 Biman Chand Prasad,Paul Kausimae, Social Policies in Solomon Islands and Vanuatu , ed. Commonwealth
Secretariat, Marea Britanie, 2012, p.59
119 David Stanley, South Pacific Handbook, ed. Moon Travel Handbooks, Berkeley, 1996, p. 791
120 Jeff Siegel, Tok Pisin, http://www.hawaii.edu/satocenter/langnet/definitions/tokpisin.html , accesat la
07.06.2014., ora 07.00

37
La nivel macro tot ce ține de societate, servicii și programe pentru bunăstarea
socială, responsabilitatea este deți nută de guvernământ. Iar la nivelul de sat sau comunitate
în comparație cu nivelul macro acestea încă tind după satisfacerea nevoilor de bunăstare
socială . Biserica are o implicare minimă în societate din cauza lipsei de competență și de
resurse financiare .
Între anii ’60 -’70 cele mai importante sectoare ale societăți au fost educația și
sănătatea și asupra cărora guvernământul a pus mai mult accent. Guvernul cu ajutorul
biserici au ajutat la formarea de scoli primare și generale în colonie. Atfel Guvernul a ajutat
cu resurse financiare și umane și a reușit în 1969 să existe aproximativ 390 de școli din care
17 erau finanțate de stat, iar restul de biserică121. Foarte multe fonduri au fost alocate pe
sectorul de educație în anii ’60, însă până la obținerea in dependenței și după aceste fonduri
s-au redus semnificativ.
Sistemul de sănătate este de asemenea un sector important pentru populație deoarece
având un sistem eficient și dezvoltat, va ajuta populația să fie sănătoasă și productivă. O
populație sănătoasă are inevitabil și o societate înfloritoare și aptă de muncă. Sănătatea
inevitabil deține controlul asupra mai multor subsectoare cum ar fi : fertilitatea la femei,
speranța de viața, mortalitate infantilă, determinând la rândul ei o multitudine de factori
negativi în lipsă de fonduri pentru menținerea sistemului.
Astfel „Guvernul se concentreze din anii 1960 până în anii 1970 pe dezvoltare de
medicină preventivă cu accent pe eradicarea bolilor transmisibile, precum malariei și
tuberculozei. Guvernul, de as emenea, s -a axat pe furnizarea de servicii de sănătate din
mediul rural, având în vedere faptul că majoritatea populației sale trăiește în mediul rurale.
Livrarea de servicii de sănătate în întreaga țară, cu toate acestea, a fost împiedicată de
comunicații sărace, lipsa de personal medical instruit și competiția pentru resurse cu alte
sectoare ale economiei122.”
Însă în acest tabel (vezi anexa 4 ) putem observa o scădere destul de drastică în
finanțarea sectorului de sănătate, însă după terminarea Războiulu i rece această rată crește.
Fiji are valori scăzute de 0, 8 % după ce avusese loc lovitura de stat și faptul că se
trecuse la un regim militar. Cum lovitura a fost dată pentru că nu se dorea ca minoritatea

121 Biman Chand Prasad,Paul Kausimae, Social Policies in Solomon Islands and Vanuatu , ed. Commonwealth
Secretariat, Marea Britanie, 2012, p. 16
122 Ibid.., p. 22

38
indiană să ocupe posturi importante în stat, i -a determinat pe aceștia să plece și să lase țara
fără forță de muncă.
La polul celălalt se afla Insulele Mariane de Nord cu 16 % creștere datorită
imigrației diverselor popoare din apropierea sa. O rată costantă a populației în anii ’80 se
menține în Papua No ua Guinee, Kiribati , Insulele Cook și Tonga.
Analizând regiunile din tabel putem vedea că Melanezia și Micronezianu nu au
valori negative în privința creșteri populației ci pozitive sau chiar în creștere. Ceea ce
înseamnă că poli de migrație s -au stabili t aici dorită insulelor care oferă locuri de muncă.
Creșterea populației a jucat și ea un rol impor tant deoarece duce inevitabil la ac cesul
populației la un mediu dezvoltat și contribuie la mână de lucru în domeniul serviciilor,
accesul la informație și mu lte alte facilități.
Cauzele creșterilor populației urbane sunt urmări ale guvernământului care prin
programele sale nu a sprijinit dezvoltarea agriculturi pentru a aloca fonduri în alte domenii,
astfel determinând oameni să plece către orașe . Alte cauze sunt reprezentate de prăpastia
uriasă dintre urban și rural, accesul la servicii în zona rurală este foarte dificil . Tabelul (
vezi anexa 5) acest ea ne arată că cea mai mare creștere în planul urbanizări o au Insulele
Solomon cu 6,6 % ,însă după ani ’90 are cea mai mică creștere. Cele care se mențin de -a
lungul timpului cu valori ridicate sunt Insulele Marshall cu 5,8 % în perioada Războiului
rece și 30 % după terminarea sa.
Aceste creșteri atrag după sine mai multe dezavantaje, dar cel mai mare îl cons tituie
diferența mare dintre mediul rural și cel urban . Cauzele sunt la nivel de accesibilitate la
servicii ca și apa curentă , igiena. Această statistică(vezi anexa 6 ) arată mari diferențe în
țările din Pacific. O mare diferență este semnalizată în Papup a Noua Guinee în privința
accesului la apă potabilă cu 20% în mediul rural și 94% în mediul urban. Sau Vanuatu care
are o mare problemă cu sist emul sanitar, avănd în mediul rural 33% , iar în mediul urban
82% accesibilitate.
Sectorul educației este foarte important pentru dezvoltarea socială și culturală,
tocmai de accea tările vor acorda o parte importantă din bugetele lor către măsuri
educaționale. Evidența din acest tabel (vezi anexa 7) indică procentul de măsuri
educaționale luate pentru diferite subse ctoare ale educației. Patru din țările Pacificului Fiji,

39
Tonda, Vanuatu și Kiribati alocă destule fonduri pentru educație însă înregistrează date
scăzute la nivelul de cultură generală a populației și la învățământu primar.
Aceste evidente ne arată că la u nele țări cum ar fi Fiji,Vanuatu, Kiribati diferența
educațională dintre femei și barbați a scăzut, notă discordantă făcând Papua Noua Guinee
cu o diferență de 28 de procente. Așadar o atenție deosebită ar trebui acordată educației
femeilor deoarece le -ar schimba șansele de reusită și le -ar îmbunătăți speranța de viață.
O diferența a educației se vede și în mediul rural comparându -l cu cel urban. În
mediul rural nivelul educației este mai scăzut deoarece mediul urban cu facilitățile și
confortul său atrage ce-i mai buni și competenți profesori.

II.3 SISTEMUL ECONOMIC ÎN INSULELE OCEANIEI

Pe plan economic, Oceania a ieșit foarte afectată din al Doilea Război M ondial
deoarece insulele acesteia au fost implicate inte ns în operațiuni militare. Japonia cât și
America au făcut eforturi să își mențină dominația în zonă cu scopul de a -și apăra teritoriile
și celelalte posesiuni.
După 1970 economia Oceaniei prezintă o creștere semnificativă până d upă
terminarea Războiulu i rece, astfel de la 53 de mili arde de dolari , PIB Oceaniei ajunge în
1990 la 381 de miliarde de dolari (vezi anexa 8). Însă această creștere nu este continuă,
PIB-ul Oceaniei prezintă anumite scăderi din 1981 până în 1983 de la 234 de milioane la
223 de milioane și în 1985 la aproape 212 milioane. A ceste fluctuații arată în ansamblu o
mică instabilitate economică.
În privința exporturilor și a importurilor, Oceania prezintă o creștere aproape egală a
amândorura pe perioada Războiului rece , cu mici diferențe ale exporturilor care au avu
fluctuații de -a lungul anilor. Așadar exporturile de la 7,7 miliarde de dolari cresc până în
1991 la 71,5 miliarde de dolari, iar importurile cresc de la 8,5 milia rde la 70,8 miliarde de
dolari până la sfarșitul Războiului rece ( vezi anexa 9 ).

40
Economia acestei zone se bazează pe agricultur ă (ulei de cocos, cacao, fructe),
pescuit și perle, materiale forestiere și aur123.
Fiecare insulă a Oceaniei are bogățiile ei și își concentrează economia pe
dezvoltarea unui anumit sector care o avantajează și îi aduce prosperitate economică.
Astfel Palau prezintă în 1970 un PIB de 0,001 miliarde de dolari cu tendințe de
creștere, iar până în 1991 ajunge la 0,092 miliard(vezi anexa 10 ). Exporturile cât și
importurile au valori scăzute însă și acestea dau dovadă de creștere , o creșt ere moderată.
Din 1970 ,exporturile de 0,0017 miliarde de dolari până în 1991 se ajung e la 0,015 miliarde
afisându -se o îmbunătățire a acestora, însă raportul export -import este negativ deoarece
importurile au valori mai mari de 0,0056 până la 0,054 (vezi anexa 11 ).
În Papu a Noua Guinee economia se bazează pe agricultură, vânat, pescuit și
materiale forestiere, minerit și petrol, construții și transport, însă numai înch iderea minei de
cupru de la Bougainville și colapsul culturilor de pomi va duce la o sc ădere a economiei
după 1990124. PIB-ul acesteia din ani ’70 până la sfârșitul Războiului rece a crescut de la
0,73 miliarde dolari la 3,9 miliarde cu mult mai bine față de celelalte insule ale Oceaniei
(vezi anexa 12 ). Raportul dintre exporturi și importur i nu este unul poziti v dar nici unul
negativ, traiectoria acestora este una stabilă până în anii ’90 ( vezi anexa 13 ).
Pe perioada anilor ’70 -’80 economia Naurului a crescut atât de mult încât era
considerată cea mai bogată țară din Pacific datorită minel or cu fosfat care îi aduceau profit
și de care depindeau multe țări deoarece acești fosfați erau folosiți ca îngrășemânt pentru
culturile agricole125. PIB -ul acesteia este de 0,015 miliarde de dolari până la 0,42 miliarde
de-a lungul acestor ani (vezi anexa 14 ).
Vanuatu, o altă insulă a Oceaniei a înregistrat în economie de-a lungul Războiu lui
rece din anul 1970 până în anul 1980 o tentdință de creștere,iar din 1980 până la începutul
anilor ’90 intră într-o stare de stabilitate(vezi anexa 15). Această sta bilitate însă nu arată o
dezvoltare bună a economiei ci o stagnare a ei afectând cursul firesc al tări.

123 Ron Duncan, Haruo Nakagawa, Obstacles to economic growth in six pacific island countries , p. 5
http://siteresources.worldbank.org/INTDEBTDEPT/Resources/4689801206974166266/48339161206989877225
/DuncanNaka gawaObstacles.pdf accesat la 28.05.2014, ora 20.53
124Site oficial al United Nations Framework Convention on Climate Change,
http://unfccc.int/resource/docs/natc/papnc1.pdf accesat la 2 8.05.2014 ora 21.00
125 Nadine Smith , Anna Halton , Janet Strachan, Transitioning to a Green Economy: Political Economy of
Approaches in Small States , ed . Commonwealth Secretariat, Great Britain, 2014, pp.159

41
Ramurile economiei acestei țări se împart în agricultură (vezi anexa 16 ) care include
silvicultură, pescuit și vânat și maniferstă fluctuații față de industrie (vezi anexa 17 ) care in
anii ’80 are un curs crescător. Aceste creșteri în economie de datorează și investițiilor
străine menite să dezvolte țara și să aducă la un anumit nivel.
Cunoscut în perioada colonială sub denumirea de Insulele Elice, Tuva lu are o
agricultură de subsistență și o economie bazată pe pescuit, exportând foarte mult copra,
intr-o perioadă fiind singurul produs exportat126.
Rata PIB -ului a înregistrat de -a lungul războiului mai multe valori negative sau
chiar 0, se observă o înce rcare a acesteia de a se ridica, însă fără succes până în anul
1984 (vezi anexa 18). După 1987 PIB -ul are valori pozitive datorită susțineri economice din
partea Marii Britan ii, Australiei și Noii Zeelande cu fonduri pentru bugetul național. Astfel
se obser vă îmbunătățiri în economia acestei țări, ceea ce demostrează că este posibilă o
creștere chiar dacă în zona Oceaniei cea mai mare problema este cea de ordin financiar.
Economia insulei Fiji a fost controlată în mare masură încă din perioada colonială
de compania australiană de rafinarea zahărului care a fost prezentă în țară până în 1973 și a
influențat foarte mult afacerile și relațiile economice127. Până în 1973 economia fijiană a
avut momente de creștere economică până la 13, 35 % cel mai mult, iar după acest an a
avut o cădere bruscă la 2,6 % ( vezi anexa 19). Putem observa o dezechilibrare în economie
datorită căderi companiei australiene care investea aici.
Anii ’80 sunt caracterizaț i în general de fluctuații ale economiei cu valențe negative
, cauza acestor scăderi o constituie ilegalitățile care au fost făcute de Consiliul Liderilor
Rabi și au dus la pierderi de bani prin investiții proaste128. Dar nu numai, din cauza secetei
din anul 1987 și a lovituri de stat, producția de nucă de cocos a scăzut cu 34 % și cea de
copra cu 43%, urmând o altă scădere în 1988 cu 15% nereușind să se restabilească până
târziu în ani ’90129.

126 Jan Palmowski, Dicționarul Oxford de istori e universală contemporană , vol. II, ed. BIC ALL, București ,
2005, p. 473
127 jon Fraenkel, Stewart Firth, From Election to Coup in Fiji: The 2006 Campaign and Its Aftermath , ed. Asia
Pacific Press and IPS Publications, Australia, 2007, p. 4
128 Satendra Pr asad, Jone Dakuvula, Darryn Snell, Economic development, democracy and ethnic conflict in the
Fiji Islands, ed. Minority Rights Group International, Michigan,2001, p. 6
129 Charlotte Benson, The economic impact of natural disasters in Fiji, ed. Overseas Dev elopment Institute ,
London, 1997, p. 32

42
Astfel cauzele unei economii scăzute pot fi diverse, iar în cazul insulei Fiji fie sunt
fie de ordin administrativ, fie de ordin politic cum a fost lovitura de stat, fie de ordin
climatic, însă aceste cauze contribuie în mod egal la fluxurile economice.
În Insulele Solomon încă din anii ’60 economia se manifestă ca o începătoare și
majoritatea resurselor naturale nu erau exploatate, secto rul agricol nu era dezvoltat și mâna
de lucru nepregătită. Aceste lucruri se întămplau din cauza strategiilor aplicate de britanici
care erau responsabili pentru această țară.
Între anii 1968 -1970 se desfășoară „ Al cincilea plan național de dezvoltare , cu
scopul de a genera o creștere în economia națională și, prin urmare, pentru a reduce
dependența ajutor extern. Pentru realizarea obiectivelor politicii economice strategia
Guvernului a fost de a dezvolta resurse naturale ale țării și umane ca mijloc de î ntărire a
economiei. În special stategia de dezvoltare axat ă pe expl oatarea pădurilor sale, resursele
minerale și, de asemene a, încercarea de a dezvolta sectorul său agricol. Pentru a realiza
acest lucru, o alocare de aproximativ 67% din bugetul total a fost alocat pentru proiecte
care ar fi putut facilita dezvoltarea în acele zone”130 . Însă acest lucru nu s -a rrealizat din
cauza administrări defectuoase și a sistemului politic care nu era competent.
În anii ’70 economia a avut prețuri ridi cate la exportur ile principale( vezi anexa 20).
Celelalte planuri de dezvoltare națională au fost făcute cu scopul de a dezvolta insulele în
așa fel încât să se poată guverna singură și mai apoi să obțină independența. Se continuă
exploatarea agricolă, a res urselor minera le și forestiere cu scopul de creștere a economiei și
dezvoltare a statului din punct de vedere social, economic și cultural. Aceste planuri au
lucrat pe fiecare sector prin programe de pregătire pe domeniul economic și nu numai.
Toate aceste proiecte de dezvoltare pe baza resurselor proprii implică și un consum
de buget care inevitabil va cauza o creștere a datoriilor ceea ce înseamnă că nu este indicat
pentru dezvoltarea țări. Datoriile de la 18% în 1980 cresc la 60% în 1987131, iar la începutul
anilor ’90 se adopta reforme pentru stabilirea acestei situații.
Al șaptelea plan de dezvoltare națională acoperă perioada de tranziție de la colonie
la statutul de independent și a fost prima dată când țara a intrat în planificarea pe un ciclu
de cinci ani. În acea stă perioadă, țara a început a pune bazele pentru o puternică bază

130 Biman Chand Prasad, Paul Kausimae, Analysis of Social Policy Dilemmas in the Solomon Islands and
Vanuatu , ed. United Nations Research Institute for Social Development, Suva, 2010, p. 7
131 Ibid. p.7

43
politice, culturale și economice pentru noul stat independent. Strategia de dezvoltare
principală pentru țară prevăzute în planul de a fost de a realiza autoguvernarea și
independența pe fi elere politice și economice fondate astfel încât sentimentului poate fie
autentic și stabil132.
În anii ’80 se prezintă scădere a economiei(vezi anexa 21 ). Prețurile la copra, cacao
și ulei de palmier au experimentat un declin major. Dezvoltarea se dovedeș te a fi grea după
obținerea independenței datorită dependențelor țări de importuri.
Așadar economia Insulelor Oceaniei are un anumit potențial de dezvoltare, iar un
studiu al Băncii Mondiale a demonstrat o potențială creștere cu un procent de 2,5 % pe an.
Însă realitatea a fost alta, prin anii ’80 s-a manifestat numai o creștere de 0,6 % pe an în
șase state133. Ceea ce demonstrează că economia se dezvoltă încet, însă are o tendință de
îmbunătățire .

132 Ibid. p. 6
133 Dennis A. Ahlburg, Demographic and social change in the island nations of the Pacific , ed. East-West
Center, Program on Population, Honolulu, 1996

44

III. OCEANIA ÎN RELAȚII INTERNAȚIONALE ÎN PERIOAD A RĂZBOIULUI
RECE

Insulele Oceaniei ( vezi anexa 22) nu sunt producătoare de ulei sau petrol, nu au o
industrie manufacturieră capabilă să producă avioane, tancuri sau mașini de război. Producția
lor însă este cea alimentară și este prea slabă să suport e escaladarea economică sau industrială
a vreunei țări. Astfel că țările mari cu economiile încă intacte după al Doilea Război Mondial
vor încerca să investească aici datorită poziției strategice , datorită celor două tabele care le -a
împărțit Războiul rec e.
Americani își mențin o activitate aici deoarece doresc să aibe sub supraveghere
militară Japonia pe care o atacase cu bomba nucleară și se află mult mai aproape de Uniunea
Sovietică. În schimb sovietici vor avea o prezență substanțială în această zonă sau poate tot
comportamentul său va fi unul de a deruta dușmanul.
Japonia după e fusese izgonită din insulele Pacificului de americani pentru a li se slăbi
puterea nu putea să mai dețină insule aici ci doar să investeacă sume mari de bani care îi
primise tot de la americani pentru a se restabili economic.
China are problema ei dintotdeauna, Taiwanul care încearcă să obțină recunoașterea
sa ca teritoriu și apelează bineînteles și la statele insulare ale Oceaniei . Însă China nu îl va
lăsa să se dezvolte deoarece considera că este încă teritoriul său. Așa începe și prezența
chineză în Pacific, din dorința de acaparare a câtor mai multe țări insulare pentru a împiedica
să dea Taiwanului votul lor de încredere.
Poporul francez ca și cel american își menține o crescută influență aici ,totul
datorându -se intereselor de care dau dovada aceste țări. Interesul francez va fi pentru a se
menține ca putere și pentru a profita de puținele resurse cu care fuseseră înzestrate statele care
fuseseră coloniile sale. Ca să nu mai precizăm faptul că majoritatea statelor au preferat această
zonă pentru a face teste nucleare fără milă de populația care se afla în împrejurimi.

45
India, încă o țară cu interese etnice în regiune deoarece o mare parte din populația ei
fusese dusă d e britanici către aceste tărâmuri pentru folosirea lor ca mână de lucru. Aceștia
produceau bineînțeles pentru Coroana britanică și populația acesteia.
Noua Zeelandă a fost genu de țară care și -a protejat vecini, i -a ajutat să ia orice decizie
era mai bun ă pentru problemele lor interne și a luptat alături de ele împotriva testelor
nucleare.
Relațiile inte rnaționale ale insulelor Oceaniei după cum se vede sunt multiple și au
continuat să se fructifice de-a lungul timpului până la terminarea Războiului rece când
interesul scade pentru americani și japonezi care fuseseră dominatori. Pe scena intereselor
zonale strategice vor apărea alte țări.

III.1. RELAȚIILE INTERNAȚIONALE CU STATELE UNITE ALE AMERICI
ALE INSULELOR CE FAC PARTE DIN OCEANIA

SUA întreține re lații internaționale în principal cu statele din Micronezia care
fuseseră sub stăpânire japoneză în al Doilea Război Mondial. Armata americană incercând
să slăbească rezistenta Japoneză din Pacific, invadează militar insulele Microneziei. După
înfrângerea Japoniei și terminarea războiului, Consiliul de Securi tate al Organizației
Națiunilor Unite reorganizează ordinea mondială prin redistribuirea administrației statelor.
Astfel în Pacific a fost creat un teritoriu strategic de încredere.
În articolele 1 -20 ale Rezoluției din 2 aprilie 1947 se stabilesc noile teritoriile de
interes pentru americani :
„Articolul 1
Teritoriul insulelor din Pacific format din insulele deținute anterior de Japonia sub un
mandat acordat de Articolul 20 al Acordului Ligii Națiunii, care prin prezența sa este
desemnat ca fiind o zona strategică, plasată sub Tratatul de Încredere stabilit prin Carta
Organzației Unite. Teritoriul insulelor din Pacific este menționat în acest document ca fiind
Teritoriul de Încredere.
Articolul 2

46
Statel e Unite ale Americi sunt desemnate ca autoritate care administrează Teritoriul
de Încredere .
Articolul 3

Autoritatea administrativă va avea putere absolută de administrare, legiferare și
jurisdicție asupra teritoriului sub rezerva dispozițiilor prezentul ui acord, și se poate aplica
pe Teritoriul de Încredere , sub rezerva oricăror modificări care Autoritatea de administrare
poate considera dezirabile, cum ar fi legile Statelor Unite pe care le consideră adecvate în
condițiile și cerințele locale …”134.
Țări care fac parte din Teritoriul de Încredere al Insulelor Pacificului sunt
Commonwealth -ul Marianelor de Nord, Statele Federate ale Microneziei, compuse din
Kosrae, Pohnpei (Ponape), Chuuk (Truk) și Yap, Republica Insulele Marsha, Republica
Palau au fost î mpărțită în șase districte – Marshalls, Pohnpei (inclusiv Kosrae), Truk, Yap,
Palau, și Mariane – fiecare cu propriile sale legislaturi135.
După instaorearea acestui Teritoriu de Încredere , armata americana a continuat
controlul asupra acestor insule însă s -a schimbat administrarea din una militară în una
civilă. Pe la mijlocul anilor ’51 , Departamentul de Interior v a prelua responsabilitatea de a
administra teritoriile din Pacific, iar oficiul Înaltului Comisar a fost mutat în 1954 din
Honolulu în Guam și în 1962 la Saipan136.
Bugetul cheltuit de administrația Teritoriului de Încredere în perioada anilor ’50 a
fost de 6 milioane de dolari137, cauza acestei sume mici este explicată prin faptul că
americani ar fi dorit să conserve și să mențită vie cultura state lor din Pacific.
La începutul anilor 1960, direcții de politica de la Washington au cerut o schimbare
în obiectivele educaționale în Micronezia. Educația a jucat un rol foarte mare în a convinge
micronezieni să abandoneze culturile lor tradiționale și să d evină parte a familiei din SUA.

134 Site oficial al Organizației Națiunilor Unite
http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/21(1947) accesat la 11.06.2014, ora 12.00
135 Timothy H. Bellas, The Trust Territory of the Pacific Islands (1947 -1984),
http://www.justice.gov.mp/pdf/History%20Book%20 -%20ch5 -7.pdf accesat la 11.06.2014, ora 17.00
136 C. D. Bay -Hansen, Power Geopolitics in the Pacific Age, ed. Inkwater Press, Portland, 2011, p. 201
137 Leonard Mason, A Marshallese Nation Emer ges from the Political Fragmentation of American Micronesia , „
Pacific Studies”, Vol. XXIII, Nr. 1, Hawaii, noiembrie 1989, p.6

47
Bugete mari și programele uriașe de dezvoltare educațională au reușit să eclipsese într -ul
final orientările insulelor.
Teoretic în Micronezia se dorea o păstrare a culturi, îns ă în practică alta era situația,
de fapt asta a u și urmări de la bun început americani, să își instaleze cultura lor imperială.
O echipa de studiu a fost recrutată condusă de Anthony Solomon, profesor de
administrarea afacerilor la Universitatea Harvard138. Misiunea sa a fost pentru a identifica
nevoile insulei, care ar putea fi rezolvate prin programul de finanțare pentru a convinge
insularii să accepte o asociere permanent cu Statele Unite, care a avut pe termen lung de
securitate și apărarea intereselor în regiune.
Din 1962, bugetul anual al teritoriu lui acesta al Pacificului a crescut la 7, 5 milioane
de dolari, iar mai târziu la 17, 5 milioane cu scopul de a lua măsuri mai puternice pentru
schimbări în insulă139. De altfel tot din acest an se intensifică și sistemul educțional
implementat aici pri n introducerea englezei ca limbă vorbită oficial și construirea de multe
alte scoli cu profil american.
În 1967 Congresul Microneziei a stabilit Comisia pentru probleme viitoare în
privința sistemului politic140, cu scopul de a analiza posibilitățile acestor țăr i de a se
guverna singure, cauzele și îmbunătățirile necesare.
Anii ’70 sunt caracterizați de multiple discuții ale americanilor cu statele din
Teritoriul de Încredere în privința faptului că acestea doreau să își hotărască singure
decizile de ordin polit ic și de asemenea să aibă o relație mai apropiată cu SUA . Bugetul
acordat de SUA pe perioada acestor ani se ridică la suma de 50 de milioane de dolari141.
După aceste întâlniri și discuții s -a trecut la crearea unei constituții : ” Documentul
prevedea un gu vern național unificat în care au fost recunoscute drepturile statelor membre
în Carolines și Marshalls, autoritățile tradiționale și a diversității culturale să fie respectate.
Un Congres unicameral ar fi ales pe o bază mixtă de state egale și dimensiunea populației.
Un președinte și vice -președintele ar fi ales din partea Congresului de o majoritate de voturi

138 David L. Hanlon, Remaking Micronesia: Discourses Over Development in a Pacific Territory, 1944 -82,ed.
Univ of Hawaii Pr, 1998 , p. 91
139 Leonard Mason, A Marshallese Nation Emerges from the Political Fragmentation of American Micronesia , „
Pacific Studies”, Vol. XXIII, Nr. 1, Hawaii, noiembrie 1989, p. 8
140 Howard P. Willens,Deanne C. Siemer, An Honorable Accord : The Covenant Bet ween the Northern Mariana
Islands and the United States, ed. University of Hawaii Press, Honolulu, p.16
141 Leonard Mason, A Marshallese Nation Emerges from the Political Fragmentation of American Micronesia, „
Pacific Studies”, Vol. XXIII, Nr. 1, Hawaii, no iembrie 1989, p. 8

48
ale corpului. Un sistem judiciar ar inc lude o Curte S upremă și o instituție mai mică la stat și
la nivel local.142.”
Anii de efort și negocieri au tre cut până la dată finala la care SUA să poată aco rda
propria -guvernare a acestor insule. În 1986 Președintele Reagan a semnat Tratatul de Liberă
Asociere prin care se ratifica faptul să Commonwealth -ul Marianelor de Nord nu va mai fi
subiect al Teritoriului de Încredere143. Acest act acorda guvenarea proprie, libertatea de a
avea afaceri și cu alte state și obliga guvenul american să acorde sume de bani pentru a se
menține siguranța statelor.
Din cauza cursei înarmărilor care are loc în Războiul rece, insul ele Pacificului devin
zone de testare a bomblor nucleare cu grave consecințe asupra populației. Însă pentru
bunăstarea internațională au transformat Ocenia într -o groapă de gunoi nucleară. Din
dorința de a menține democrația în lume au considerat că au dre ptul să formeze o zonă
nucleară pentru îmbunătățirea tehnologiei nucleare în cazul unui contraatac sovietic.
De asemenea SUA a inițiat mai multe proiecte în Sudul Pacificului, cu scopul de a
menține o zonă de siguranță. Așadar se începe cu Agenția pentru d ezvoltare internațională
care a oferit o sumă de 1,3 milioane de dolari către Papua Noua Guinee și anul următor
pentru a urmări că toate lucrurile se deruleză corespunzător și investițiile sunt plasate
potrivit , se stabilește un Departament Regional al Of iciului din Pacific144.
Aceleși investiții s -au făcut și în Fiji, Tonga și Samoa de Vest care le -a dat un
impuls pentru a reuși o stabilizare a economiei .
Ajutorul american a fost canalizat prin patru modele :
1. Corpuri regionale : Comisia din Sudul Pacific ului, Universitatea din sudul
Pacificului
2. Suport pentru baza americană a organizațiilor non -guvernamentale :
Fundația oamenilor din Pacificul de Sud, Institutul de vară pentru lingvistică
3. Trupe pentru menținerea păcii : fijieni constituie cel mai mare corp de
voluntari.

142 Ibid.14
143 Arnold H. Leibowitz, Defining Status:A Comprehensive Analysis of United States – Territorial Relations, ed.
Springer, Germania, 1989,p. 653
144 Michael C. Howard, Fiji: Race and Politics in an Island State ,ed. Univ of British C olumbia Pr, Vancouver,
1991 p. 136

49
4. Programe accelerate de impact care urmăresc programele de dezvoltare din
mediul rural.
Se pare că aceste tipuri de ajutoare date de America pentru Fiji au avut un scop fin
ascuns de a -și dezvolta tehnnologii în aceste insule cu mână de lucr u ieftină.așadar
investițiile făcute erau pentru a aduce un ajutor economic tot dezvotări militare a
americanilor. De asemenea importanța zonei este de a menține vie conectivitatea dintre SUA
și aliați săi din ANZUS, motivându -se acest lcuru pentru ca amer icani să mențină un status
de supraveghere asupra zonelor lumii și centrelor de interese.

III.2. RELAȚIILE EXTERNE ALE OCEANIEI CU AUSTRALIA

În timpul anilor 1960, au fost descoperite depozite de cupru în Bougainville pe un
teritoriu extind dar la scar ă mică. Datorită faptului că Bougainville este un teritoriu australian
mandatat practica juridică australiană a devenit în mod automat dominantă fără a ține seama
de obiceiurile locale și tradiție. Prin urmare orice suprafață de teren, inclusiv minele apar țin
guvernului național și nu proprietarilor de terenuri. Au existat și alți factori care au contribuit
la crearea sentimente de unitate împotriva celor din afară
Supărarea celor din Bougainville nu a fost din cauza faptului că se exploatau aici
resursel e miniere ci din cauza faptuli că nu erau consultați în privința acestui lucru și pentru
că nu primeau nici un benefic iu direct al acestor exploatări. De exemplu, au existat mii de
alți locuitori ai insule Papua Noua Guinee care au venit în insulă cu scopu l de a beneficia de
avantaje economice și se angajau la firma de minerit și astfel cei din insulă rămâneau fără
locuri de muncă.
În 1964, Conzinc Riotinto din Australia a început explorarea resurselor minerale din
zona minei Bougainville145, dar aici s-a întâlnit cu o rezistență de la proprietarii de terenuri,
dintre care unii au fost arestați pentru deteriorarea proprietate companiei australiene .
De asemenea, o rezistenț a s-a manifestat și la terenurile de lângă sate care erau
folosite pentru dezvoltarea f acilităților portuare pentru mina. Cu toate acestea, cu
promisiunea de compensare, asigurări că mina ar aduce beneficii pentru oameni, și

145 Ronald James May, State and Society in Papua New Guinea: The First Twenty -five Years,ed. Anu E Press,
Canberra , 2011 p.273

50
amenințările că guvernul va acționa împotriva celor care cauzau probleme a permis
continuarea lucrărilor. Cei mai mulț i dintre săteni au devenit, în cuvintele consultanți
antropologiști.
Construcția minei și drumul de acces mina a produs un nou val de cereri de
despăgubire. Pentru oameni care dețineau pământuri în zonă s -a găsit o metodă de
compensare, însă cele mai multe plăți au fost mici sau nesatisfăcătoare .
În 1979, Asociația Proprietarilor de terenuri Panguna (PLA) a fost format ă între
proprietarii de terenuri obișnuite care înterferau cu drumul spre mină și a zonelor de
decantare, cu scopul în primul rând, de a face presiuni pentru o revizuire a regimului de
compensare146. În urma unei confruntari între proprietarii de terenuri și o companie
autraliană de cupru , ceea ce a dus la o mică revoltă și jefuirea de magazinului Panguna, un
acord a fost elaborat în 1980, care a încorporat toate plățile compensat orii existente, a
introdus noi forme de compensare și o formulă de indexare preț pentru plăți recurente , și a
stabilit un Fond de Încredere 147 .
Astfel, într -un comportament de nerecunoscut pentru studenții de politică di n
Malaezia, ceea ce pare la început a fi un caz simplu în care un grup de proprietari solicită
despăgubiri a crescut de la o companie minieră se dovedește a fi o masă de oameni care luptă
pentru naționalism.
Astfel, la începutul anului 1989, când Francis O na contestat autoritatea Guvernului
Național și a vorbit despre independența Bougainville el a lovit o coardă sensibilă, printre
mulți locuitori, astfel a hotărât schimbarea sistemului intern pentru obținerea acesteia148.
Influența Australiei în Compania co lonială de rafinarea a zahărului ,drepturile de
piață, fabricile, procedurile au fost vându -te statului fijian dar producția intră în declin, se
oferă chinezi și coreeni să finanțeze,insă sunt refuzați, ajutor va veni mai târziu din altă
parte. Relațiile in ternaționale ale Australiei cu Fiji au fost îndelungate , Australia fiind o țară
preferată pentru exporturile fijiene.

146 Ibid. p.276
147 David Lea, Property Rights, Indigenous People and the Developing World: Issues from Aboriginal
Entitlement to Intellectual Ownership Rights, ed Martinus Nijhoff, Boston, 2008. p.134
148 Rebecca Adams, Peace on Bougainville: Truce Monitoring Group , ed. Victoria University Press , Noua
Zeelandă ,2002, p.p. 87 -89

51
Guvernele din Australia, Republica Franceză, Regatul Olandei, Noua Zeelandă,
Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Stat ele Unite ale Americii,stabilesc la 6
februarie 1947 la Canberra înființarea Comisiei din Sudul Pacificului 149. Rolul acestei
comisii a fost să ajute guvernele care nu se guvernau singure să se dezvolte din punct de
vedere cultural, economic și politic. De-a lungul timpului au mai existat țări care au intrat în
această comisie, iar acestea sunt țările din Oceania.
Autralia a vrut să reînoiască conceptul de zonă fără arme nucleare si prin întâlnirile
care le -a avut in diferite locații a reușit să reunească mai multe țări pentru a se semna un
tratat. Acest Tratat de la Rotonga sau Tratatul de neproliferare al armelor nucleare în
Pacificul de Sud a fost semnat de 13 state( Australia, Insulele Cook , Fiji, Kiribati, Nauru,
Neua Zeelandă, Niue, Papua Neua Guinee , Insulele Solomon , Tonga, Tuvalu, Vanuatu, and
Samoa de Vest) la 6 august 1985 și a intrat în vigoare la 11 decembrie 1986.
Acest tratat prevedea în articolele sale următoarele prevederi:
„ Articolul 2
Aplicarea tratatului
1. Cu excepția cazului în ca re se prevede altfel, prezentul tratat și protocoalele sale
se aplică pe teritoriul în Zona Liberă nucleară Pacific de Sud.
2. Nimic din prezentul tratat nu aduce atingere sau nu afectează în nici un fel
drepturile, sau exercitarea drepturilor, de orice s tat în conformitate cu dreptul internațional
cu privire la libertatea mărilor.
Articolul 3
Renunțarea la dispozitive nucleare
Fiecare part e se angajează:
– Să nu producă sau să dobândească în alt mod, să nu posede sau să aibă controlul
asupra oricărui dispo zitiv explozibil nuclear prin orice mijloace, oriunde în
interiorul sau în afara zonei fără arme nucleare a Pacific de Sud;

149 Site oficial al Departa mentul Australian pentru Afaceri Externe
http://www.info.dfat.gov.au/info/historical/HistDocs.nsf/d30d79e 4ab5621f9ca256c8600163c0d/a93b0ecb02bfce
37ca256b7f000571f3?OpenDocument , accesat la 11.06.2014, ora 19.00

52
– Să nu caute sau să primească orice asistență în fabricarea sau achiziționarea de
orice dispozitiv explozibil nuclear;
– Să nu întrep rindă nicio acțiune pentru a sprijini sau încuraja fabricarea sau
achiziționarea de orice dispozitiv explozibil nuclear de către orice stat.
Articolul 5
Prevenirea de staționare de arme nucleare
1.Fiecare parte se angajează, pentru a preveni pe teritoriul său staționarea oricărui
dispozitiv nuclear exploziv.
2.Fiecărei părți îi rămâne libertatea de a decide pentru sine în exercitarea drepturilor
sale suverane, dacă, va permite vizite ale navelor și aeronavelor străine în porturi și
aeroporturi, de tranzit din spațiul său aerian de către aeronave străine, și de navigație de către
nave străine în marea sa teritorială sau în apele arhipelagice într -o manieră care nu intră sub
incidența drepturilor de trecere inofensivă, prin arhipelag sau trecerea în tranzit d in strâmtori.
Articolul 7
Prevenirea aruncări de gunoaie radioactive
Fiecare parte se angajează:
– nu să -și arunce deșeuri radioactive ș i alte materiale radioactive în ape oriunde în
Zona fără arme nucleare a Pacific ului de Sud;
– pentru a evita aruncarea de deșeuri radioactive și alte materiale radioactiv e, de
către oricine, în marea lor teritorială;
– să nu întreprindă nicio acțiune pent ru a asista sau incuraja aruncarea de către
oricine a deșeurilor radioactive și alte materiale radioactive la mare oriunde în
Zona fără arme nucleare a Pacificului de Sud
– pentru a sprijini concluzia cât mai curând posibil a Convenției propuse
referitoare la protecția resurselor naturale și a mediului din regiunea Pacificului
de Sud și Protocolul său pentru prevenirea poluării din regiun ea Pacificului de
Sud din cauza aruncatului deșeurilor” 150.

150 Site oficial al Agenției Internaționale pentru energie nucleară,
http://www.iaea.org/Publications/Documents/Infcircs/Others/inf331.shtml , accesat la 11.06.2014, ora 19.00

53
Acest tratat vine după ce această zonă a Oceaniei fusese folosită drept „ lac nuclear”
pentru testele nucleare ale americanilor, britanicilor, francezilor și sovieticilor .

III.3 RELAȚI ILE INTERNAȚIONALE ALE INSULELOR OCEANIEI CU
NOUA ZEELANDĂ

Sistemului de tutela ONU, în care Noua Zeelandă guverna Samoa, necesar țărilor
care îl reglementează să acorde atenție la dorințele poporului indigen. Populația din Samoa
a împins către obținerea independenței pe baza modelului Tonga a controlului indigen în
probleme interne, cu relații externe gestionate de o putere colonială prietenosă. Acționând
pe credința că Samoa nu s -ar fi mulțumit cu soluția pusă de Tonga în practică, guvernul
Noii Zeelan de a oferit independență deplină, cu suport continuu. Această abordare,
neobișnuit la momentul respectiv, a sprijinit mișcarea relativ rapidă față de auto -guvernare.
Noua Zeelandă ar urma variații pe aceasta abordare, în Insulele Cook si Niue.
În 1962 Samo a a fost primul dintre statele din Pacific care a putut să -și recapete
independența. O nouă constituție a fost însoțită de un Tratat de prietenie care garantat
asistență Noua Zeelandă în domenii precum afaceri externe și apărare.
Protocolul Tratatul de pr ietenie are următoarele prevederi în privința statului
Samoa:
„ Articolul 1
La cererea uneia, cele două Guverne se vor consulta cu privire la orice problemă
referitoare la funcționarea legilor lor guvernamentale despre cetățenie și imigrație.
Articolul 2
Guvernul din Noua Zeelandă trebuie:
(a) să acorde tuturor cetățenilor din Samoa de Vest din Noua Zeelandă la data
intrării în vigoare a prezentului protocol, dreptul de a deveni cetățeni Noua Zeelandă
imediat după aplicare;
(b)să acorde acelor cetățeni ai Samoa de Vest care că lătoresc în Noua Zeelandă după
intrarea în vigoare a prezentului protocol și care, în confor mitate cu politica și practica

54
implementat de către No ua Zeelandă, înainte de 19 iulie 1982, ar avea drept de reședință de
asemenea și ei , fie la sosirea în Noua Zeelandă sau u lterior, dreptul de suplimentar de a
deveni cetățeni ai Noua Zeelande imediat după aplicare, după achiziționarea de statutul de
rezidență permanent.
Articolul 3
În sensul prezentului protocol, termenul "Noua Zeelandă" nu include Insulele Cook,
Niue sau Tokelau.
Articolul 4
Prezentul protocol se citesc și formează o parte integrantă a Tratatului de prietenie
între Guvernul Noii Zeelande si Guvernul Samoa de Vest înfăptuit la Apia la 1 august
1962.
Articolul 5
Prezentul protocol va fi supus ratificării. Acesta va intra în vigoare la de la data
schimbului instrumentelor de ratificare151.”
Cele mai frecvente tratate între națiuni su verane, popoarele aborigene sunt tratate de
pace și prietenie. Acest lucru se datorează fa ptulu i că acestea sunt reglementarea relației .
Tratatul de prietenie dintre Samoa si No ua Zeelanda, de asemenea, intră în această
categorie. Aceste tratate de pace și de pri etenie sunt tratate cu respect reciproc pentru
ambele părți . Tratatele creează oblig ații reciproce care alternează cu beneficiile
oferite. Deși tr atate sunt instrumente care au fost puse în aplicare în trecut, ele sunt un
proces continuu în care trăiesc acorduri, promit un viitor în care ambele părți aspire.
Tratatul de prietenie dintre Sam oa si Noua Zeelanda nu este punct de vedere legal
executoriu în Noua Zeelandă, pentru că nu este încorporat în dreptul intern. Este un acord
care facilitează și reglementează relația specială dintre ambele țări și va oferi, sperăm, efect
juridic și practic la relația.
Scopul general al tratatelor este de a stabili un acord între coloniști și oamenii
aborigene. În pace și prietenie tratatele, au fost create acorduri de continuarea relației

151 Protocolul Tratatului de prietenie http:/ /www.austlii.edu.au/nz/other/mfat/NZTS/1982/11.pdf accesat la
12.06.2014 , ora 12.08

55
speciale dintre părți. Astfel de tratate au fost create pentru a ajut a la prevenirea conflictelor
în viitor, astfel că relația nu a devenit tensionată și inconfortabil ă.
De asemenea, în contextul Sam oa, Tratatul de prietenie între Samoa si Noua
Zeelanda a fost stabilit pentru a contin ua să recunoască și să avanseze relația specială dintre
cele două țări. E ste o relație care a început în formă de colonizare; aceasta est e o relație care
a continuat mandatelor Ligi Națiunilor Unite și acord ului de tutelă al Nați unilor Unite. Încă
mai continuă să fie o relație specială în era post-independență guvernată de un tratat de
Prietenie. Este de o importanță considerabilă că Tratatul de prietenie nu a fost formulat în
timpul administrației Noii Zeeland e, acesta a fost stabilit abia după ce Samoa a devenit u n
stat suveran în 1962. Aceas ta recunoaște că relația specială este una care este în cur s de
desfășurare și de speciale semnificație.
Insulele Cook au asigurat integritatea teritorială printr -un acord cu Noua Zeelandă,
Tratatul de liberă asociere semnat la 4 august 1965152. Relația dint re Insulele Cook și Noua
Zeelandă oferă un exemplu de tranziție de succes de la colonizare la liberă asociere, în care
foști coloniști își menșin cetățenia. Această relație este deosebită deoarece este prima dată
când se fac astfel de tratate.
La momentul rezoluției Națiunilor Unite , Insulele Cook au avut statusul de colonie a
Noii Zeelande. Astfel că odată cu trecerea timpului atât cei din insul ă cât și zeelendezi au
înteles că mai indicat ar fi să se stabilească un guvern cu autonomie politică decât o
integrare totală. Se pare că locuitorii Insulelor Cook erau îngrijorați că ar putea pierde
cetățenia Noii Zeelande, așa că prin mai multe discuții s -a hotărât formarea unei aociații
libere. Amendamente constituționale suplimentare, în 1981 și 1982, Insulele Cooks și -au
consolidat în continuare de statul de țară suverană.
Deși ambiguități au aparut cu privire la odată cu asocierea lor specială în mod liber,
în continuare cetățenia în Noua Zeelandă este bine afirmată.
Situația din Fiji era monopolizată de conf lictul etnic care apăruse datorită
discrepanței de populație. Pe acele insule trăiau mai multe popoare dintre care
indigeni,populație nativă, indieni și alte minorități care au imigrat aici. Indieni într -o

152 Site ofiial al CIA https://www.cia.gov/library/publications/the -world -factbook/g eos/cw.html 12.06.2014, ora
08.00

56
perioadă de timp erau mai mulți ca populație decât erau indigeni și asta a nemuțumit
spiritele naționaliste.
După obținerea independenței pe scena politica bineînțeles că apar neînțelegeri din
cauza pretențiilor fiecarei etnii din aceele insule. Astfel de la independență până cand are
loc lovitura de sta t , Fiji este coondus de un partid de alianță.
Lovitura de stat a determinat suspendarea statului Fiji din Cooperarea de apărare și
schimburi comerciale cu Noua Zeelandă și nu numai, a fost blocată trecerea lor prin
porturile Noii Zeelande.
Forumul insu lelor din Pacific este o grupare cu caracter politic alcătuit din 16 state
indep endente și cu conducere proprie. A fost fondat în 1971 de către Australia, Insulele
Cook, Fiji, Nauru, Noua Zeelandă, Tonga și Samoa de Vest. Acest forum a fost format
pentru a oferi consultări și cooperări regionale, lucru stabilit de dinainte de Comisia
Pacificului de Sud și alte organisme în domeniul economic și dezvoltare socială. Toate
acestea fiind făcute pentru a se răspunde la problemele guvernelor statelor independent e.
Față de Comisia Pacificului de Sud aceasta nu a vrut să primească puteri de dinafară ca de
exemplu Marea Britanie și Franța.
Probleme economice erau preocuparea pricipală a membrelos Forumului incluzând
comerțul regional , pescuitul în ape adânci,etc.
În 1972 , membri Forumului decid înființarea unei noi organizații Biroul pentru
cooperare din Sudul Pacificului153. Această cooperare încearcă să aducă alături statele
Pacificului în problema pescuitului, a schimburilor comerciale în domeniul pescuitului, a
exportului și importurilor din această zonă.
Până la sfârșitul anului 1970, era clar că statele insulare din Pacific au fost foarte
precaute în privința schemelor de integrare economică care necesită cheltuieli ridicate de
capital, centralizare în statele insulare, sau un sacrificiu de autonomie națională.
În anii 1980, cooperarea regională Pacific a avut îndrăzneala în trecerea de la
accentul de la integrarea regională, fie completă sau sectorială, pentru a trece la diplomație
colectivă. Prin diplomație s e întreprind acțiuni de mediere, modelare de influențe globale,
obținerea de câștiguri și influență internațională.

153 Michael C. Howard, Fiji: Race and Politics in an Island State, ed. Univ of British Columbia Pr, Vancouver,
1991 ,p.131

57
Întrucât integrarea regională se manifestă în interior, diplomație colectivă arata spre
exterior.

III.4 RELAȚII EXTERNE ALE UNIUNI SOVIET ICE CU STATELE
OCEANIEI

Prezenta acesteia în Pacific a fost scăzută , aceasta având relații diplomatice și de
colaborare în domeniul pescuitului cu ele.
În 1976, Tonga a devenit prima țară care stabilește relații cu Uniunea Sovietică154.
Cauza acestei rela ții de diplomați e asa de devreme stabilită o constituie frica insulei de o
înaintare a sovieticilor în insulele Oceaniei.
A avut nave de pescuit in Noua Zeelandă, Kiribati și Vanuatu. Din cauza faptului că
insula Kiribati dorea să caștige independența econ omică de sub umbrela englezilor,
hotăsăște să se orienteze către Uniunea Sovietică.
Astfel în 1985 s -a semnat un acord cu Uniunea Sovietică pentru a permite acesteia
să pescuiască pe teritoriul său, care a mărit bugetul statului Kiribati la 12 milioane de
dolari155. Kiribati încerca să atragă cât mai mulți investitori străini în zonă și astfel a ales
Uniunea Sovietică. Mărimea investițiilor au dat de bănuit americanilor care au început să se
îngrijoreze și să se alarmeze. Suma de bani pe care o dăduseră sovi etici insularilor
reprezenta aproape 10% din bugetul lor anual, încă un motiv de alarmare.
După 2 ani de la acest acord , Vanuatu caută să stabilească un trata în privința
pescuitului prin care se includeau drepturi în port și de asemenea drepturi și pe u scat. Acest
acord nu numai că a alarmat, ci și a dat americanilor suspiciunea de supraveghere militară
de către sovietici și o mai largă arie de acoperire a comunicațiilor sale.
SUA reacționa la orice mișcare a Uniuni Sovietice în această zona, mai ales c ă
societici aveau și o putere navală devoltată. Bineînteles, legătrile statelor din Pacific cu
sovietice erau grav criticate, mai ales de americani care situându -se în vecinătatea oceanului
se temeau ca sovietici să nu își întărească puterea aici.

154 David Stanley, Tonga -Samoa ,ed. Moon Travel Handbook, Emeryville, 1999 p.199
155 David J. Doulman, Some aspects ad issues concerning the Kiribati/ Soviet Union fishing agreement, ed. East –
West Center , Honolulu, 1986, p. 6

58
Succesu l acordului cu Kiribati a încurajat Uniunea Sovietică să abordeze alte
guverne din Sudul Pacific în încercarea de a negocia acorduri similare. Așadar sovietici s –
au concentrat să obțină și un al doilea contract cu Vanuatu. Aceste înaintări ale sovieticilor
alarmează în mod sigur SUA, Australia și Noua Zeelandă. Uniunea Sovietică dorea să se
semneze un acord în privi nța pescuitului și cu Australia.
Ca un contraaatac a faptului că sovietici ar fi vrut să folosească aceste tratate de
pescuit ca strategii pent ru a-și impune influența în Pacific stă dovadă tratatul cu Noua
Zeelandă care durează din 1978156 care arată c ă nu și -a riscat siguranța și că beneficiile au
existat pentru ambele țări.

III.5. RELAȚIILE EXTERNE ALE OCEANIEI CU FRANȚA

Ca structură interna țională de după război, ONU a fost fondată în 1945 pe o Cartă
specifică a principiului egalitate în drepturi și autodeterminare a popoarelor157. Acesta a
invitat pentru puterile mari să administreze teritoriile care fuseseră colonii și să transmită
informaț ii tehnice ONU. Dar în 1947 Franța a decis în mod unilateral că nu va transmite
informațiile ONU privind Noua Caledonie și Polinezia Franceză , argumentând că au avut
un statut similar cu francezi.
Franța este împotriva cererilor de redare a autonomiei st aelor Noile Hebride, Noua
Caledonie și Polinezia Franceză. Iar micile state Walli și Fortuna au votat în 1959 să
rămână teritoriile ale Franței.
Franța nu dorește sub nici un chip să își piardă influențele sale în Pacific, deoarece
pierderile sale reprezi ntă câștigul altor state. De asemenea pierderea acestora ar duce
inevitabil către pierderea statutului său de putere în Pacific.
Dorința acesteia de a deține aceste teritorii izvorăște din dorința de a avea resursele
acestora. Astfel boom -ul nichelului în tre anii 1969 -1972 justifică i deile și încăpățânarea

156 Martin Tsamenyi, S.K.N. Blay, Soviet Fishing in the South Pacific: The Myths and Realities.
http://www.austlii.edu.au/au/journals/ QUTLawJl/1989/14.html accesat la 12.06.2014 , la ora 15.00
157 Site oficial al ONU http://www.un.org/en/documents/charter/intro.shtml
accesat la 11.06.2014, ora 12.00

59
Franței. Producția de nichel a crescu între anii 1967 -1971 aproape triplu, mașinării, experți
și alte servicii care au fost nevoie pentru a exploata această bogăție a insulei.
În privința Noii Caledonii au avut loc Acordul de la Montignon, un acord tripartit
între cei care erau pentru indepen dență, cei care nu și francezi, acest acord fiind
concluzionat la 26 iunie 1988158. Pentru indigeni Kanak , cu toate acestea, Acordurile au
dus la demobilizare, diviza re și deziluzie într -un mișcare de independență care au
demonstrat unitate și putere considerabilă. Acesta prezintă promisiunile educaționale ale
Acordurile de la Matignon, care au fost concepute ca răspuns la nemulțumirea în creștere cu
Kanak și mobilizar e împotriva educație franceză.
Una dintre cele mai dramatice incidente diplomatice care afectează Pacificul este
cauzat de testele nucleare atmosferice și subterane franceze. Această problemă a unit statele
din Pacific, inclusiv Australia și Noua Zeelandă, împotriva francezilor în anii 1980, reacții
apărute după explozii din regiunea Atolului Muraroa159.
Achiziționarea Franței a capacităților de aplicare și de testare nucleară nu a fost un
act izolat de către un stat european pretențios în Pacific. Programul său nuclear făcea parte
formată dintr -o schemă de Vest.
Organizația care a luptat împotriva tetelor nucleare a fost Greenpeace care a avut
numeroase acțiuni de protejare a mediului înconjurător. Prin anii ’80 francezi le -au aruncat
în aer nava pe care se aflau mai mulți membrii. Această acțiune a creat foarte multe
nemmulțumiri și a creat o rumoare în mediul internațional.
Politica externă a Franței în privința țărilor din Pacific a fost una dură și s -a bazat
mai mult pe satisfacerea intereselor franceze , indiferent de ceea ce implica acest lucru. Pe
lângă faptul că aceștia nu au acceptat ca țările care erau sub administrare franceză să își
obtină independența deoarece era o lovitură mare pentru economia lor. Interesele franceilor
i-au făcut să nu țină co nt de interesele și binele insularilor. Pe lângă toate acestea, mai este
și problema mai sus menționată cea a testelor nucleare care au produs majore probleme de
sănătate.

158 David Small, The Mat ignonn Accords and Kanak Education in New Caledonia , ed. New College, Oxford,
1995, p. 2
159 Donald Stuart Garden, Australia, New Zealand, and the Pacific: An Environmental History, ed. Abc -Clio,
Santa Barbara,2005 p.160

60
III.6. RELAȚIILE INTERNAȚIONALE ALE OCEANIEI CU STATELE
ASIATICE

Cea mai mare pro blemă a Chinei o constituia Taiw anu care se proclamase a fi
Republică Chineză. Taiwanul dorea să fie recunoscut de toate țările lumi și chiar să meargă
în delegații ca reprezentant al Chinei. Acest lucru nu este însă acceptat de chinezi comuniști
care vor în cerca prin toate metodele existente să slabească puterea Taiwanului. Așadar
China intră în Organizația Națiunilor Unite pentru a bloca Tawanul și determină ieșirea lui
prematură.
Interesul Chinei în insulele Oceaniei începe prin anii ’70 tocmai pentru a nu lăsa
statele Oceaniei să recunoscă Taiwanul. S tabilește primele relații cu Samo a, Fiji , Papua
Noua Guinee , Kiribati și Vanuatu. Insulele Cook mai târziu să stabilească și ele relații
diplomatice cu poporul chinez, de asemenea și Niue , dar este blocată d e Noua Zeelandă.
De asemenea Taiwan din anii ’70 se chinuiesc să câștige recunoaștere diplomatică și
să recâștige parteneriatul cu O.N.U. , iar China va încerca să îi izoleze diplomatic și să îi
determine să devină un teritoriu al său.
În 1972 Taiwanul va avea 2 aliați diplomatici Samoa și Tonga160. Astfel această
zonă va fi un motiv de rivalitate dintre China și Taiwan, o zonă de ocupare a înfluenței și de
luptă una împotriva alteia pentru a -și atinge scopurile.
În 1971 Tonga recunoște Tapei și Fiji va recu noște Beijingul ca reprezentant a
Chinei, iar în 1975 Papua Noua Guinee recunoaște Republica Populară Chineză , la fel ca și
Samoa de vest care stabilise anumite relații diplomatice deja cu Taiwanul în 1972161.
Cu alte cuvinte relațiile dintre China și statele din Oceania au avut anumite intere
legate în principal tot de bunăstarea Chinei nu a insulelor care încercau să își găsească
investitori datorită nivelului scăzut al economiei.
In 1976 Nauru recunoaște Ta iwanul, iar Solomon și Tuvalu în 1980, pe când
Vanuatu și Kiribati vor opta să recunoscă Republica Populară Chineză. Preferințelor țărilor

160 Anne -Marie Brady, Looking North, Lo oking South: China, Taiwan and South Pacific, ed. World Scientific
Publishing Company, Singapore, 2010,p.115
161 Anthony Van Fossen , The Struggle for Recognition :Diplomatic Competition Between China and Taiwan in
Oceania , „Journal of Chinese Political Scie nce”, Vol XXI, Nr.2, 2007, p.132

61
din Pacific se manifestă în funcție de gradul de investiții, interese și programe de ajutorare a
acestor țări care t ânjesc după o îmbunătățire economică .
Anii ’80 arată o față perfidă a Chinei în relația cu Oceania deoarece se încep testele
nucleare ale Chinei în centru Pacificului162. Reacțiile nu vor întârzia să apară, multiple
proteste vor avea loc pentr u a determina s toparea acestora. Ca răspuns China și -a cerut
scuze și a acceptat să semneze Tratatul de Neproliferare a armelor nucleare în Pacificul de
Sud.
Creșterea influenței Chineze în Oceania nu a speriat americani care spre sfârsitul
Războilui rece și -au mutat mu lte echipamente militare din zonă.
Așadar pe lângă relațiile diplomatice și politice, China avea și interese economice și
strategice în această zonă. China este o puterere din ce în ce mai mare care va încerca să își
construiască puncte strategice de -a lungul timpului fiind constientă că alarmează celelalte
puteri ale lumii cu impulsul său economic și demografic.
De atfel regiunea se știe că niciodată nu va avea superputeri, poate foare bine să
devină pentru China o arenă în care să își recru teze noi aliaț i.
Japonia a fost cea mai importantă piață pentru timbrele melanesiene din 1970 până
târziu în anii ’90 , când China a interzis să se mai taie pădurile pentru că dăunează mediului.
Japonia oferă ajutor pe sectorul de pescuit în Fiji în anul 1977 și prin an ii 1980
crește ajutorul substanțial prin anumite programe de finanțare. Prin anul 1981 japonezi au
oferit fijienilor 300, 000 dolari, în 1982 se oferă 3,4 milioane dolar i iar în 1983 investițiile
se ridică la 4,4 milioane dolari163. După cum se poate vedea j aponezi au relații economice
cu unele din statele Oceaniei.
Cel mai mare proiect al său pentru insula Fiji va fi in anul 1986 cu o investiție de 10
milioane de dolari pentru a se construi portul de la Lautoka terminat în 1988164.
Economia Japoniei are o cre ștere foarte mare în ani 1970 și 1980, astfel cumpărând
case, hoteluri, fabrici și alte interprinderi pe teritoriul insulelor Hawai, Guam și Saipan165.

162 Erich Weingartner ,The Pacific Nuclear Testing and Minorities, ed. Mrg, Brixton Roar London, 1991, p.16
163Michael C. Howard, Fiji: Race and Politics in an Island State ,ed. Univ of British Columbia Pr, Vancouver,
1991, p.136
164 Paresh Kumar Narayan, Biman Chand Prasad , Fiji’s Sugar, Tourism and Garment Industries: A Survey of
Performance, Problems and Potentials ,” Fijian Studies”, Vol. 1 Nr. 1, p. 6

62
Investițiile japoneze au fost impresionante deoarece au cumpărat case de vacanțe și multe
alte proprietăți prin Fiji, Noua Caledonia, Nordul Marianelor, Tahiti și Vanuatu. Dar nu
numai aici, ci și în ținuturi mai mici precum Vanuatu ,însă situația se schimbă după ani ’ 90
când economia japoneză scade.
Un alt investitor asiatic în această zonă este India care deține fabrici și magazine.
Investițiile indiene în zona Pacificului se datorează și faptului că in aceste insule au rămas
indieni din perioada în care erau aduși de britanici pentru a lucra pământurile fertile ale
Pacificului.
Investitori asiatici în Samo a dețineau l a un moment dat 80% din afaceri, iar
profiturile obținute erau trimise acasă și mai mult decât atât aceștia preferau să -și angajeze
proprii lor muncitori.
În 1961 , Banca Guvernamentală Baroda, bancă a Indiei se instalează în Fiji și
acordă cre dite agricole și servicii de depozite. Este prima de acest fel, dar vor mai urma.De
asemenea și China deschide bănci și Tawan.
Vasele japoneze și tehnologia de pescuit vor începe să domine apele acestui mare
ocean care este oceanul Pacific. Zona extinsă a zonei exclu siv economic a crescut la 200
mile pentru fiecare națiune a Oceaniei , iar în 1970 se vor lua măsuri împotriva exploatări
excesive a acestor posesiuni166.
Oricum țările fiind constrânse de economia scăzută și de jocurile politice și -au
deschis aceste zone pentru a vinde licențe de pescuit . Aceste licențe reprezintă în multe
cazuri aproape 10 % din bugetul statului sau chiar mai mult deoarece tările care cumpără
aceste licențe de fapt urmăresc să dețină o anumită influența prin prezenț a navelor de
pescuit acolo.

165 Donald Stuart Garden, Australia , New Zealand, and the Pacific: An Environm ental History , ed. Abc – Clio,
Santa Barbara p. 161
166 Ibid. p.167

63
III.7. ORGANIZAȚII REGIONALE ȘI INFLUENȚA LOR ASUPRA
STATELOR OCEANIEI

Necesitatea de înființare a organizațiilor internaționale a apărut odată cu terminarea
celui de -al Doilea Război Mondial pentru a stabili cu ajutorul lor o odin e și a obliga statele
participante să nu încerce să declanșeze un nou război.
Una din aceste organizații este ANZUS, înființată la 1 September 1951, la San
Francisco format din Australia, Noua Zeelandă și Statele Unite ale Americii.167
Acest tratat este lega t de insulele Oceaniei prin prevederile sale care fac referire la o
zonă de securitate care include zona Pacificului. Așadar în cazul unui atac al insulelor din
zonă aceștia teoretic ar trebui să apere sau să ofere protecție.
Prevederile acestuia sunt :
„Articolul 1
Părțile se angajează, așa cum este prezentat în Carta Națiunilor Unite, pentru a
soluționa orice litigii internaționale în care acestea pot fi implicate prin mijloace pașnice în
așa fel încât pacea și securitatea și justiția internațională, nu sunt pe cale de dispariție și de a
se abține în relațiile lor internaționale de la amenințarea sau utilizarea forței în orice mod
incompatibil cu scopurile Națiunilor Unite.
Articoul 2
O modalitate mai eficientă pentru a atinge obiectivul prezentului trat at pe părți
separat e și în comun prin mijloace de auto -ajutor continuu și eficient și ajutor ul reciproc va
menține și va dezvolta capacitatea lor individuală și colectivă de a rezista unui atac armat.
Articolul 3
Părțile se vor consulta împreună ori de câ te ori, în opinia oricăruia dintre ei
integritatea teritorială, independența sau securitatea oricăreia dintre părți politică este
amenințată în Pacific.
Articolul 4

167 Site oficial al https://history.state.gov/milestones/1945 -1952/anzus accesat la 12.03.2014, ora 14.00

64
Fiecare parte recunoaște că un atac armat în zona Pacific pe oricare dintre părți
consideră că ar fi periculos pentru pacea lor și propria siguranță și declară că vor acționa
pentru a stopa un pericolul comun în conformitate cu procedurile sale constituționale. Orice
astfel de atac armat și toate măsurile adoptate ca rezultat al acestuia trebuie raportate
imediat Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite. Astfel de măsuri trebuie
să înceteze atunci când Consiliul de Securitate a luat măsurile necesare pentru restabilirea și
menținerea păcii și securității internaționale.
Articolu l 5
În scopul atingeri articolului 4, un atac armat asupra uneia dintre părți este
considerat a include un atac armat pe teritoriul metropolitan al oricăreia dintre părți, sau pe
teritoriile insulare sub jurisdicția sa în Pacific sau asupra forțele sale ar mate,navele publice
sau aeronave din Pacific.168”
Un fapt curios este acela că Marea Britanie nu a fost invitată să participe la această
organizație deși este liderul al Commonwealth -ului. Au existat mai multe motive pentru
omisiunea. Primul motiv ar fi fos t acela că trimițând invitația Marii Britanii , organizația
era obligată să primească și alți invitați. Un alt faptul este că forțele britanice au fost deja
angajate în tratate din Europa și Orientul Mij lociu, să nu mai pomenim de angajamentul
care îl are față de statele din Commonwealth -ului, făcând intervenția lor efectivă în
Pacificul de Sud, în cazul unei crize de securitate pe care nimeni nu o dorea.
Marea Britanie a fost, de asemenea, de -a face cu instabilitate internă în coloniile sale
din Asia, in clusiv Malaya și Hong Kong, și a semnat cu Statele Unite un acord care ar putea
să-l oblige să intervină pentru a rezolva problemele col oniale britanice. Astfel a semnat un
tratat de securitate cu SUA, prin intermediul NATO și cu Australia și Noua Zeeland ă, prin
intermediul Commonwealth -ului, astfel încât participarea sa la o altă organizație de
securitate în privința Pacific ului ar fi fost oarecum fără rost .
S.E.A.T.O. sau Organizația tratatului din Asia de Sud -Est este creat la 8 septembrie
1954 în urma semnări tratatului de la Manila dintre statele Australia, Filipine, Noua
Zeelandă , Pakistan, Thailanda , Franța , Marea Britanie și Statele Unite ale Americi.

168 Security Trea ty between Australia, New Zealand and the United States of America [ANZUS]
http://australianpolitics.com/topics/foreign -policy/anzus -treaty -text accesat la 12.03.2014,or a 18.00

65
Acest tratat trebuia să fie văzut ca un aranjamen de apărare colectivă și un zid de
luptă împot riva comunismului din Asia de Sud -Est. Însă a fost dizolvat în 1977 și prin
prisma acestui fapt este considerat a fi un eșect pe scena internațională.
Prevederile acestuia sunt :
”Articolul 1
Părțile se angajează, așa cum este prezentat în Carta Națiunilor Unite, pentru a
soluționa orice litigii internaționale, în care pot fi implicați, prin mijloace pașnice în așa fel
încât pacea și securitatea și justiția internațională, să nu fie pe cale de dispariție, și să se
abțină de la relațiile lor internaționale c are implică amenințarea sau utilizarea forței în orice
mod incompatibil cu scopurile Națiunilor Unite.
Articolul 2
O modalitate mai eficientă pentru a atinge obiectivul prezentului tratat pe părți
separate și în comun prin mijloace de auto -ajutor continuu și eficient și ajutorul reciproc va
menține și va dezvolta capacitatea lor individuală și colectivă de a rezista unui atac armat,
prevenirea și combaterea activități subversive îndreptate din afară împotriva integrității lor
teritoriale și stabilitați poli tice.
Articolul 3
Părțile se angajează să consolideze instituțiile lor libere și de a coopera unul cu altul
în dezvoltarea în continuare a măsurilor economice, inclusiv asistență tehnică, destinate atât
pentru a promova progresul economic și bunăstarea so cială și pentru a promova eforturile
individuale și colective ale guvernelor față de aceste scopuri.
Articolul 4
1. Fiecare parte recunoaște că agresiunea prin atac armat în zona parților
aparținătoare tratatui împotriva oricărei dintre părți sau împotriva
oricărui stat sau teritoriu a părților, și prin acord unanim ar hotărâ că s -ar
pune în pericol de pa ce și siguranță proprie, și sunt de acord că acțiunea
va fi în scopul stopări unui comun pericolul în conformitate cu
procedurile lor constituționale. Măsuril e luate în conformitate cu

66
prezentul alineat trebuie să fie raportate imediat Consiliului de Securitate
al Organizației Națiunilor Unite.
2. În cazul în care, în opinia oricăreia dintre părți, inviolabilitatea
integrității teritoriului sau suveranitatea sau i ndependenței politice a
vreunui partid în domeniul tratatui sau din orice alt stat sau teritoriu în
care se referă dispozițiile articolului 1 al acestui articol din timp în timp,
aplicarea este amenințată în orice alt mod decât prin atac armat sau este
afectată sau amenințată de orice fapt sau situație care ar putea pune în
pericol pacea din zona, părțile se consultă imediat în scopul de a conveni
asupra măsurilor care vor fi luate pentru apărarea comună.
3. Se înțelege că nu se ia o acțiune pe teritoriul oric ărui stat desemnat de
comun acord în unanimitate în temeiul articolului 1 din prezentul articol
sau pe orice teritoriu, astfel desemnat cu excepția, la invitația sau cu
consimțământul guvernului în cauză.169’’
A.S.E.A.N sau Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est a fost formată la Bankok în
urma unei declarații semnată la 8 august 1967170. Țările participante la această asociație
sunt Indonezia, Malaysia, Philippine, Singapore și Tailanda, iar ca observatori îi are pe
Papua Noua Guinee și Timorul de Est171.
Este un document cu 5 articole, scurt ,formulat simplu și clar. Prin respectivul
document a fost declarată asocierea unei cooperări regionale dintre țările Asiei de Sud -Est ,
de asemenea au fost prezentate scopurile și obiectivele acestei asociații.
Obiective le și scopurile ASEAN vorbesc despre cooperare în domeniul economic,
cultu ral,educațional, social, tehnic, de asemenea promova pacea și stabilitatea regională.
Asociația este deschisă pentru orice țară care dorește să facă parte din ea și să respecte
princ ipile sale.

169 Testul Tratatului de apărare colectivă în domeniul apărări din Sud -Estul Asiei
http://australianpolitics.com/topics/foreign -policy/seato -treaty -text accesat la 12.06.2014, ora 18.30
170 Site oficial al AsociațiEI Națiunilor din Asia de Sud -Est, http://www.asean.org/asean/asean -secretariat
accesat la 12.06.2014, 19.00
171Ibid. http://www.asean.org/asean/about -asean/overview accesat la 12.06.2014, ora 19.30

67

III.8. PROBLEMA ANTARCTICI ÎN OCEANIA

Pentru a înțelege problema instituiri unui regim în Antactica, aceasta trebuie
analizată din punct de vedere geografic și climateric. Aceste elemente impiedică de altfel și
dezvoltarea unei economii sau a unei metodologii de exploatare a resurselor materiale care
îi îmbogățeste subsolul.
Speculațiile că Atarctica ar conține petrol a fost alimentată de descoperirea
rezervelor de perol în subdiviziunile Gondwanaland .
”Cel mai important acord în acest sens este Tratatul Antarcticii, semnat la 1
decembrie 1959 de către 12 state ale lumii și intrat în vigoare la 23 iunie 1961. Semnarea
lui a fost posibilă după ce O.N.U. a declarat anul 1957/1958, Anul Geofizic Internațional.
În acest an, cercetători din 12 st ate (aparținând statelor care vor semna primele Tratatul) au
colaborat în vederea reglementării statutului Antarcticii, care s -a încheiat cu elaborarea și
semnarea de către reprezentanții guvernelor celor 12 state, la Washington, a Tratatului
Antarcticii.
Documentul, la care ulterior au aderat și alte state (în anul 2013 erau 50), prevedea:
utilizarea teritoriului Antarcticii exclusiv în scopuri pașnice (era interzisă instalarea și
testarea acolo a armelor, și depozitarea deșeurilor radioactive – „Orice ex plozie nucleară
sau depozitare de materiale radioactive în Antarctica este interzisă”); teritoriul continentului
nu trebuia să devină obiect de dispută internațională (toate pretențiile teritoriale erau
înghețate); cooperarea științifică internațională în vederea cercetării Antarcticii, pentru
progresul întregii omeniri. Astfel, prin Tratatul Antarcticii a fost reglementat statutul
continentului și relațiile internaționale în raport cu Antarctica.172”
Antarctica nu este o țară suvernată tocmai de aceea a fost împărțită în mai multe
părți ce aparțin diverselor țări care au avut pretenții acolo.
”Șapte state semnatare ale Tratatului, cu statut de membru consultativ – Argentina,
Australia, Chile, Franța, Noua Zeelandă, Norvegia și Marea Britanie – în pofida
preve derilor Tratatului, revendică teritorii din Antarctica, considerându -le teritorii

172 Materiale oferite de Pavel Moraru

68
naționale. Spre exemplu, Australia, Chile și Argentina pretind drepturi pentru o zonă
economică exclusivă sau drepturi similare pentru o extensie de 200 mile maritime în afar a
pretențiilor continentale.
După al Doilea Război Mondial, Norvegia și -a asumat protectoratul asupra
teritoriilor explorate de autoritățile Germaniei naziste. R.F.G., la rândul său, deși își asumă
dreptul asupra rezultatelor exploatărilor naziste din Ant arctica, nu are pretenții teritoriale.
Rusia și S.U.A. și -au rezervat dreptul de a avea revendicări teritoriale. Dar, nici una din
pretențiile teritoriale, nu sunt acceptate de către celelalte țări.173”
Așadar tot mai multe doresc acestă regiune pentru rezer vele de petrol și ale
minereuri ale sale.Legătura care există între Oceania și Antarctica este aceea că țările lumii
pentru a ajunge în ținutul înghețat trebuie să treacă mai întâi prin această regine.
Oceania este puntea de legătură dintre marile puteri și interesele lor pentru
economie și bogăție.

173 Ibid.

69
CONCLUZII

Evoluția relațiilor internaționale în Oceania în perioada Războiului Rece a fost
părtinitoare cu marile puteri din zonă :
În cele din urmă traiectoria post belică a statelor a f ost determinată de postura
semicolonială a statelor pe arena internațională. În timpul secolul XVIII metropolele care
au deținut în această regiune colonii au fost Marea Britanie , Franța, Germania și America.
Marea Britanie a fost cea mai puternică din pun ct de vedere al coloniilor în Oceania
și nu numai. Coloniile care se aflau sub administrarea ei erau Samoa, Noile Hebride, Fiji,
Tonga, Solomon și Tuvalu.
Al doilea imperiu colonial care și -a manifestat dominția în aceată zonă este Franța
care a deținut te ritoriile Polinezia Franceză și Noua Caledonie. De atlfel un imperiu cu care
Marea Britanie a rivalizat pentru teritoriile din Oceania.
Germania a deținut coloniile Noua Guinee Germană, Nauru, Somoa care o deține în
partenerial cu America și insulele care le-a cumpărat de la Spania, Insulele Mariane,
Caroline și Palau.
Americani pe de altă parte își încep greu dominația colonială, primul stat pe care îl
obțin este Hawaii, apoi Guamul și Insula Wake.
Aceste patru metropole au menținut puterea și și -au organ izat cum au dorit coloniile
în măsura în care coloniile erau folosite pentru a se fabrica tot felul de materiale sau pentru
a extrăda deținuții sau persoanele care se impotriveau regimului existent.
La sfârșitul Primului Război Mondial configurația stăpâni rilor coloniale se schimbă.
Germania iese înfrântă după acest război și fără nici o colonie sub influența sa. Așadar
coloniile deținute de acesta au fost ocupate de Japonia cu scopul de a se apropia din ce în ce
mai mult de America.
Cel de -al Doilea Războ i Mondial este cel mai puternic conflic t pentru insulele
Oceaniei pentru că acestea ies foarte afectate după luptele în care sunt implicate. Astfel
după cum am menționat mai sus Japonia a urmărit să se apropie de America prin

70
intermediul insulele Oceanie. Spre sfâșitul războiului această zonă a devenit teatru de
desfășurare a luptelor deoarece cele mai mari puteri, Japonia și America și-au demonstrat
arsenalul. Consecințele celui de -al Doilea Război Mondial pentru insulele Oceaniei sunt de
neimaginat în pri mul rând pentru populația pierdută și în al doilea rând pentru faptul că
teritoriile au fost devastate.
Situația internă a Oceaniei în perioada Războiului rece este caracterizată de
încercarea statelor de a se dezvolta atât de mult încât să obțină independ ența. Multe dintre
state încă se află sub dominația unei țări datorit ă mandatelor instituite de Organizația
Națiunilor Unite cu scopul de a le ajuta pe insule să poată se se auto -guverneze după o
perioadă .
Astfel desfășurarea internă din punct de vedere s ocial, politic și economic va fi
influențată de faptul că statele insulare se află sub mandate. Din punct de vedere politic,
deciziile cele mai importante erau luate de țările care administrau aceste teritorii. Abia după
obșinerea independenței aceste țări au putut să se auto guverneze.
Problemele acestor insule era în principiu din cauza faptului că erau frangment ate atât
etnic cât și geografic. Diversitatea etnică va crea probleme atât din punct de vedere politic
cât și cultural. Desfășurarea internă a a numitor țări va fi grav afectată de faptul că nu există
unitate și bună întelegere. De asemenea încă o mare problemă o constituie prăpastia dintre
dezvoltarea urbană și cea rurală.
Din punct de vedere cultural locuitori acestor insule beneficiază de o edu cație
minimală, sistemul de sănătate și cel sanitar sunt dezvoltate însă doar în zonele urbane.
Există de altfel o m are diferență între rolul femei și al bărbatului în societate. Femeia fiind
de mult ori defavorizată în privința educației și a șanselor ega le în dezvoltarea personală.
Economia este una subdezvoltată care se recuperează greu după cel de -al Doilea
Război Mondial deoarece desfășurarea luptelor pe teritoriul să au afectat -o. În general
economia se bazează pe agricultură și pe pescuit , industria fiind foarte scăzută. Exist și
anumite țări care într -adevăr a avut ceva resurse naturale însă de câștigurile din exporturi au
parte statele care le administrează, nu ele.
Situația internă din insulele Oceaniei este caracterizată de instabilitata în toate
sectoarele, fie ca este vorba de sectorul politic din cauza fragmentației etnice, fie ca este
vorba în cel cultural din cauza țărilor administratoare care le impun modul lor de viaț ă prin

71
programele care le introduc in societate, fie că este vorba de econ omicul care oricum nu
poate fi stabil datorită statutului și poziționări geografice.
În privința relațiilor interna ționale pot spune că aceste state nu sunt
deținătoare de petrol sau gaze naturale, produștia lor este atât de slabă încât nu reușesc să se
mențină sigure din punct de vedere economic, însă pentru a se ajuta vor căuta țări care să
investească în ele fie prin turism sau agricultură, fie prin intermediul pescuitului.
De aceea acestea au fost dominate în mare măsură de America care s -a implicat
foarte mult după terminarea crâncenului război pentru că dorea să aibă o zonă de
supraeghere a Japonie care suferise numeroase atacuri din partea americanilor și o
reînarmare a acesteia ar fi constituit un pericol.
Deși acest Război rece fost despre confru ntarea dintre Uniunea Sovietică și America,
prezența sovietică va fi substanțilă în zonă. Însă bineînțeles că frica americanilor nu va
dispărea și vor fi susceptibili atunci când ea va investi sume mari de bani doar pentru
licențe de pescuit pentru a intra in zona Pacificului.
Japonia are relații pur economice deoarece deține de mari sume de bani și nu poate să
facă alte mișcări odată ce fuseseră distruse odată de americani.
Franța, cu mândria și orgoliul ei de mare putere nu dorește să renunțe la țările
Oceaniei pentru că în insulele deținute de ea erau resurse subterane. Astfel interesul acestei
țări este pus deasupra intereselor insulelor .
Noua Zeelandă a fost țara care a protejat populația asupra căreia a avut mandat de
administrare și i -a oferit op țiunea să aleagă ce își dorește. După o perioadă de timp această
țară a redat libertatea teritoriile după anumite discuții la nivel de reprezentanți.
India este o altă țară care a avut interese de a investi în această zonă datorită
populației indiene care fu sese transportată de către britanici în insule pentru -i folosi ca
mână de lucru.
Relațiile cu China au fost monopolizate de dorința acesteia de a stopa înaintarea
Taiwanului către drumul recunoașteri independenței. Motivul intrări acesteia în relații cu
teritoriile Oceaniei este constituit de m onopol pe care vrea să îl impună în asa fel încât să
nu permită să fie detronată.

72
Organizațiil e regionale care s -au constituit în perioada Războiului Rece a avut ca
scop mențierea unei zone de siguranță a Oceanului Pacific dată fiind vorba de al Doilea
Război Mondial când acesta a fost teatru de lupte. Scopul organizațiilor este și unu
economic și de dezvoltare.
Abordez în ultima parte problema Anctarctici deoarece aceasta este o preocupare
mondială datori tă resurse lor sale din subteran, iar zona Oceaniei este puntea de legătură
dintre aceste state și ținul înghețat.
Așadar evoluția statelor din secolul XVIII până în sec XX a fost una tumultoasă
datorită faptului că acestea au fost tot timpul marionete ale marilor puteri. Încă din perioada
colonială acestă zonă a fo st marcată de dorințele marior putere de deținere a cât mai multor
teritorii care să le satisfacă nevoile.
În general aceste state au fost au fost defavorizate de marile puteri, au fost teatre de
lupte și teritorii de testare a armelor nucleare. De -a lungul timpului acestor teritorii nu li s -a
dat importanță , însă puterea lor geostrategică există și cu trecerea timpului se va ține cont
de ea.

73
BIBLIOGRAFIA

IV. DICȚIONARE, ENCICLOPEDII, BIBLIOGR AFII.
IV.I.
1. Balaci Alexandru, Ghelemen Mădălina, Gâdei Radu, Vernier Sorina, Enciclopedie
de istorie universală , ed. All Educational, București, 2003
2. Kinder Hermann , Hilgermann Werner, Atlas de istorie mondială , volumul 2, ed.
Rao, București, 2001.
3. Palmowski Jan, Dicționarul Oxford de istorie universală contemporană , vol. II, ed.
Bic All, București , 2005.

IV.II.
1. Brij V. Lal, Fortune Kate, The Pacific Islands: An Encyclopedia, Volumul 1 , ed.
University of Hawaii Press, Honolulu, 1999
2. Northrup Cyn thia Clark, The American Economy: A Historical Encyclopedia , ed.
Abc-Clio, Santa Barbara, 2011
3. Spencer Tucker C., The Encyclopedia of World War I: A Political, Social, and
Military History, ed. Abc -Clio, Santa Barbara, 2005

V. LUCRĂRI ȘI STUDII.
V. I. M O N O G R A F I I.
V. I. 1.
1. Buzatu Gh., Din istoria secretă a celui de -al doilea război mondial, volumul I ,
Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1988

74
2. Duroselle Jean – Baptiste, Istoria relațiilor internaționale, vol.I 1919 -1947 , Editura
Științelor Sociale și Politice, București, 2006,
3. Geiss Imanuel, Istoria lumii, din preistorie până în anul 2000 , ed. All Educational,
București , 2003
4. Gailey Harry A., Razboiul din Pacific : De la Pearl Harbor la Tokio, ed. Vestala,
București, 1998,
5. Lupu N. Z., Cazan Gh. N., Culegere de prelegeri de istorie universala
contemporana. Fascicola a III -a : 1929 -1939 , ed. Centrul de multiplicare al
Universității, București, 1971
6. Matei Horia C., Constantiniu Florin , Andrei Otetea (coord.) , Marcel D. Popa ,
Istoria lumii in date , Editura Enciclopedica Romana, București, 1969.
7. Milza Pierre, Serge Berstein, Istoria secolului XX : Sfârșitul "Lumii europene"
(1900 -1945). Vol. 1 , ed. Bic All, București, 1998,
8. Moraru Pavel, Relațiile Internaționale în anii 191 4-1947 , ed. Risoprint , Cluj –
Napoca, 2013
9. Neagoe Manole, Mari bătălii din istoria lumii, vol II , Editura Scrisul Românesc,
Craiova, 1974
10. Zaharia Gheorghe, I Cupsa, Alexandru Vianu, Al doilea razboi mondial : Schita
istorica , Editura politică, București, 1975

V. I. 2.
1. Abuza Zachary, Mukarram Ahmed, The Far East and Australasia 2003 , ed. Routledge,
New York, 2002
2. Adams Rebecca, Peace on Bougainville: Truce Monitoring Group , ed. Victoria
University Press , Noua Zeelandă ,2002,
3. Ahlburg Dennis A., Demographi c and social change in the island nations of the
Pacific, ed. East -West Center, Program on Population, Honolulu, 2000.
4. Baldauf Richard B., Kaplan Robert B., Language Planning and Policy in the Pacific,
Vol 1: Fiji, The Philippines, and Vanuatu , ed. Multil ingual Matters, Marea Britani ,
2006
5. Bean C. E. W. , The Story Of Anzac, From 4 May 1915 To The Evacuation Of The
Gallipoli Peninsula , ed. Angus and Robertson Ltd ., Sydney, 1941

75
6. Benson Charlotte, The economic impact of natural disasters in Fiji , ed. O verseas
Development Institute , London, 1997,
7. Brady Anne -Marie, Looking North, Looking South: China, Taiwan and South Pacific,
ed. World Scientific Publishing Company, Singapore, 2010
8. Brown Judith,Wm Roger Louis, The Oxford History of the British Empire : Volume IV:
The Twentieth Century , ed. OUP Oxford, UK., 2001
9. Buell Raymond Leslie, The Washington conference (1922) , ed. London, D. Appleton
and Company, New York,
10. Busky Donald F., Communism in History and Theory: Asia, Africa, and the Americas,
ed. Pra eger Publishers, Westport, 2002
11. Brij Lal V. Chiefs and Indians: Elections and Politics in Contemporary Fiji , ” The
Contemporary Pacific” ,volum 5, nr. 2, toamna 1993
12. Crawford Neta, Argument and Change in World Politics: Ethics, Decolonization, and
Humani tarian Intervention , ed. Cambridge University Press, New York, 2002
13. Cooper Michael L., Fighting for Honor: Japanese Americans and World War II , ed.
Clarion Books, Boston, 2000
14. Doulman David J., Some aspects ad issues concerning the Kiribati/ Soviet Union
fishing agreement, ed. East -West Center , Honolulu, 1986
15. East Roger,Richard J. Thomas , Profiles of People in Power: The World's Government
Leaders , ed. Routledge, Abingdon, 2003
16. Fraenkel Jon, Firth Stewart , From Election to Coup in Fiji: The 2006 Campai gn and Its
Aftermath, ed. Asia Pacific Press and IPS Publications, Australia, 2007
17. Garden Donald Stuart , Australia, New Zealand, and the Pacific: An Environmental
History , ed. Abc -Clio, Santa Barbara,2005
18. Hansen C. D. Bay -, Power Geopolitics in the Pacifi c Age ,ed. Inkwater Press, Portland,
2011,
19. Hegarty David , Darrell Tryon Politics, Development and Security in Oceania , ed. Anu
E Press , Canberra , 2013
20. Howard Michael C., Fiji: Race and Politics in an Island State , ed. Univ of British
Columbia Pr, Vanc ouver, 1991,
21. Hanlon David L., Remaking Micronesia: Discourses Over Development in a Pacific
Territory , 1944 -82,ed. Univ of Hawaii Pr, 1998,
22. International Business Publications, Usa Ibp, Palau Country Study Guide, ed.
International Business Publications, USA, 2001.

76
23. Kawakami Kiyoshi Karl, Japan's Pacific policy, especially in relation to China, the
Far East, and the Washington conference (1922) , E.P. Dutton & company, New York,
1922
24. Laracy Hugh, Ples Blong Iumi: Solomon Islands, the Past Four Thousand Years,
Institute of Pacific Studies , Suva ,1989
25. Lea David (Editor), Colette Milward (Editor) , Political Chronology of South -East Asia
and Oceania, ed. Routledge, Abingdon, 2003
26. Lea David, Property Rights, Indigenous People and the Developing World: Iss ues from
Aboriginal Entitlement to Intellectual Ownership Rights , ed Martinus Nijhoff, Boston,
2008.
27. Leibowitz Arnold H. Defining Status:A Comprehensive Analysis of United States –
Territorial Relations, ed. Springer, Germania, 1989
28. Logan Leanne, Cole Ge ert, New Caledonia , ed. Lonely Planet, Australia, 1997
29. Maceachin Douglas J., The Final Months of the War With Japan: Signals Intelligence,
U.S. Invasion Planning, and the A -Bomb decision, ed. United States Government
Printing, USA, 1998
30. MacMillan Margaret , Paris 1919: Six Months That Changed the World, ed. Random
House Trade Paperbacks , New York, 2003
31. May Ronald James, State and Society in Papua New Guinea: The First Twenty -five
Years, ed. Anu E Press, Canberra , 2011
32. Meaney Neville Kingsley , Australia and world crisis, 1914 -1923 , ed. Sydney
University Press, Australia, 2009,
33. Nimmo William F., Stars and Stripes across the Pacific: The United States, Japan, and
Asia/Pacific Region, 1895 -1945 , ed. Praeger, Westport, CT, 2001.
34. Prasad Biman Chand, Kausimae P aul, Social Policies in Solomon Islands and Vanuatu,
ed. Commonwealth Secretariat, Marea Britanie, 2012
35. Prasad Biman Chand,Paul Kausimae, Social Policies in Solomon Islands and Vanuatu,
ed. Commonwealth Secretariat, Marea Britanie, 2012
36. Prasad Biman Chand , Paul Kausimae, Analysis of Social Policy Dilemmas in the
Solomon Islands and Vanuatu, ed. United Nations Research Institute for Social
Development, Suva, 2010,
37. Prasad Satendra, Dakuvula Jone, Snell Darryn, Economic development, democracy and
ethnic conf lict in the Fiji Islands, ed. Minority Rights Group International,
Michigan,2001

77
38. Rich Roland, Hambly Luke , Morgan Michael G., Political Parties in the Pacific
Islands, ed. Anu E Press, Canberra, 2008,
39. Shuster Donald R., Transparency International. Coun try Study Report. Republic of
Palau, ed. Asia Pacific School of Economics and Government, Canberra, 2004
40. Swenden Wilfried , Federalism and Second Chambers: Regional Representation in
Parliamentary Federations: the Australian Senate and German Bundesrat Com pared ,
ed. Peter Lang International Academic Publishers, New York, 2004
41. Small David, The Matignonn Accords and Kanak Education in New Caledonia , ed.
New College, Oxford, 1995,
42. Smith Anita, Jones Kevin L., Cultural Landscapes of the Pacific Islands , ed. Ic omos,
Franța, 2008,
43. Smith Nadine , Halton Anna , Strachan Janet, Transitioning to a Green Economy:
Political Economy of Approaches in Small States , ed . Commonwealth Secretariat,
Great Britain, 2014
44. Stanley David, South Pacific , ed. Avalon Travel Publishi ng, Berkeley, 2004
45. Stanley David, South Pacific Handbook , ed. Moon Travel Handbooks, Berkeley, 1996,
46. Stanley David, Tonga -Samoa ,ed. Moon Travel Handbook, Emeryville, 1999
47. Spencer Tucker, Roberts Priscilla Mary, World War I: A Student Encyclopedia, ed.
Abc-Clio, Santa Barbara, 2005,
48. Stern Paul C., Daniel Druckman, International Conflict Resolution After the Cold War,
ed. The National Academies Press, Washington, DC, 2000
49. Trease Howard Van, Melanesian Politics: Stael Blong Vanuatu, ed. Institute of Pacific
Studies, Suva , 1995
50. Tryon Darrell T.,Jean -Michel Charpentier, Pacific Pidgins and Creoles: Origins,
Growth and Development , ed. De Gruyter, Berlin, 2004.
51. Usa Ibp , Papua New Guinea Mineral & Mining Sector Investment and Business
Guide , ed. Internationa l Business Publications, USA,2006
52. Usa Ibp, Papua New Guinea Country Study Guide , ed. International Business
Publications, USA, 2011
53. Weingartner Erich ,The Pacific Nuclear Testing and Minorities , ed. Mrg, Brixton Roar
London, 1991
54. Willens Howard P.,Deanne C . Siemer , An Honorable Accord : The Covenant Between
the Northern Mariana Islands and the United States, ed. University of Hawaii Press,
Honolulu

78

VI. II. S T U D I I (Articole).

VI.II.2.
1. Dorocki Sławomir, Pawel Brzegowy, La Nouvelle -Calédonie – the over seas face of
France. Impact of the colonial era on the contemporary socio -economic situation of
the archipelago, „Annales Universitatis Mariae Curie Skłodowska” , Vol, Nr.1 din
2013
1. Fossen Anthony Van, The Struggle for Recognition :Diplomatic Competition Between
China and Taiwan in Oceania , „Journal of Chinese Political Science”, Vol 21, Nr.2,
2007,
2. Gorenflo L. J., Demographic Change in the Republic of Palau, „Pacific Studies”, Vol.
19, Nr. 3, Washington, septembrie 1996
3. Mason Leonard, A Marshallese Nation Emerges from the Political Fragmentation of
American Micronesia , „ Pacific Studies”, Vol. 13, Nr. 1, Hawaii, noiembrie 1989,
4. Shuster Donald R. , Elections, Compact, and Assassination in the Republic of Palau,
„Pacific Studies” , Vol. 12, Nr. 1, noiembri e 1988
5. Schmitt Bernadotte E., Triple Alliance and Triple Entente, 1902 -1914 , „The
American Historical Review” , Vol. 19, Nr 3 din aprilie 1924
6. Steeves Jeffrey S. , Unbounded Politics in the Solomon Islands: Leadership and Party
Alignments, „ Pacific Studi es” , Vol 19, Nr. 1, martie 1996,
7. Narayan Paresh Kumar, Biman Chand Prasad , Fiji’s Sugar, Tourism and Garment
Industries: A Survey of Performance, Problems and Potentials ,” Fijian Studies”, Vol.
1 Nr. 1, p. 6
VII. PAGINI WEB.

1. https://www.academia.edu
2. http://www.australia.com
3. http://www.apnewsarchive.com
4. http://www.austlii.edu.au

79
5. http://australianpolitics.com
6. http://www.asean.org
7. http://www.britannica.com
8. http://www.cultu ralsurvival.org
9. http://www.cfr.washington.edu
10. https://www.cia.gov
11. http://www.economist.com
12. http://globaledge.msu.edu
13. http://www.history.com
14. http://www.hawaii.edu
15. https://history.state.gov
16. http://www.info.dfat.gov.au
17. http://www.iaea.org
18. http://www.justice.gov.mp
19. http://www.lawanddevelopment.org
20. http://www.multiculturalaustralia.edu.au
21. http://moia.gov.in
22. http://www.newzealand.com
23. https://www.nla .gov.au
24. http://www.pngbuai.com
25. http://press.anu.edu.au
26. http://www.radionz.co.nz
27. https://www.roy al.gov.uk
28. http://siteresources.worldbank.org
29. http://thecommonwealth.org
30. http://www.un.int
31. http://unfccc.int

80

ANEXE

81

Anexa 1

Sursă: http://press.anu.edu.au/wp -content/uploads/2011/05/whole_book41.pdf

82

Anexa 2
Sursă:
http://stuckeman.psu.edu/sites/stuckeman.psu.edu/files/demographic_change_in_the_republ
ic_of_palau.pdf

83

Anexa 3

Sursa:
http://stuckeman.psu.edu/sites/stuckeman.psu.edu/files/demographic_change_in_the_republ
ic_of_palau.pdf

84

Anexa 4

Sursa : http://www.fredsakademiet.dk/ordbog/sord/solomon.pdf

85
Anexa 5

Sursa : http://pdf.usaid.gov/pdf_docs/pnaby628.pdf

86
Anexa 6

Sursa : http://pdf.usaid.gov/pdf_docs/pnaby628.pdf

87

Anexa 7

Sursa : http://pdf.usaid.gov/pdf_docs/pnaby628.pdf

88

Anexa 8

Sursa : http://kushnirs.org/macroeconomics/gdp/gdp_oceania.html

89
Anexa 9

Sursa : http://kushnirs.org/macroec onomics/export/export_oceania.html#exim

90
Anexa 10

Sursa : http://kushnirs.org/macroeconomics/gdp/gdp_palau.html

91
Anexa 11

Sursa : http://kushnirs.org/macroeconomics/import/import_palau.html

92
Anexa 12

Sursa : http://kushnirs.org/macroeconomics/gdp/gdp_papua_new_g uinea.html

93
Anexa 13

Sursa :
:http://kushnirs.org/macroeconomics/export/export_papua_new_guinea.html#exim

94

Anexa 14

Sursa : http://kushnirs.org/macroeconomics/gdp/gdp_nauru.html

95

Anexa 15

Sursa : http://www.theglobaleconomy.com/Vanuatu/GDP_curren t_USD/

96

Anexa 16

Sursa : http://www.theglobaleconomy.com/Vanuatu/Share_of_agriculture/

97

Anexa 17

Sursa : http://www.theglobaleconomy.com/Vanuatu/Share_of_industry/

98

Anexa 18

Sursa : http://kushnirs.org/macroeconomics/gdp/gdp_tuvalu.html

99

Anexa 19

Sursa : http://www.theglobaleconomy.com/Fiji/Economic_growth/

100

Anexa 20

Sursa : http://kushnirs.org/macroeconomics/export/export_solomon_islan ds.html

101

Anexa 21

Sursa : http://kushnirs.org/macroeconomics/profile/profile_solomon_islands.html#dyn1

102

Anexa 22

Sursă : https://crawford.anu.edu.au/pdf/staff/ben_reilly/breilly1.pdf