9. ELEMENTE DE GEOPOLITICĂ ȘI GEOSTRATEGI E ÎN ANALIZA BAZINULUI HIDROGRAFIC CRIȘUL REPEDE ÎN CONTEXTUL AMENAJĂRILOR HIDROTEHNICE 9.1. Aspecte… [601460]

117

9. ELEMENTE DE GEOPOLITICĂ ȘI GEOSTRATEGI E ÎN ANALIZA
BAZINULUI HIDROGRAFIC CRIȘUL REPEDE ÎN CONTEXTUL
AMENAJĂRILOR HIDROTEHNICE

9.1. Aspecte generale și i nstrument e de analiză
Geopolitica este o activitate științifică de sinteză care oferă informați i despre un spațiu
geografic privit prin prisma realităților financiare, energetice, economice, sociale și politice.
„Geopolitica este […] o știință, o artă și o metodă de analiză a u nui spațiu geografic
(Văduva , 2013, p.13), […], care analizează spați ul geografic în funcție de interese (Văduva ,
2013, p. 21)”.
Importanța geopolitică și geostrtategică a b azinul hidrografic al Crișului Repede derivă
din poziția geografică în arealul transfrontalier româno -maghiar , în extremitatea vestică a
României , parte componentă a bazinului Tisei și al Dunării la nivel european (figura 9.1).

Figura 9.1. Poziția geografică, geostrategică și geopolitică a bazinului Crișului Repede în
sistemul hidrografic transfrontalier al Tisei și Dunării

118
Relieful este diversificat: de la cote de 1836 m – masivul Vlădeasa, la zona de câmpie
aparținând Câmpiei de Vest cu cote sub 100 m și zone depresionare pe parcursul Crișului
Repede: depresiunea Huedin și Vad -Oradea. Solul este bine structurat: textura sa permite
folos irea terenuril or în agricultură. Potențialul hidrografic, cu o rețea bogată de ape de
suprafață și subterane, reprezintă o bogăție naturală. Rezervele de apă dulc e de pe glob nu
sunt o sursă inepuizabilă, la fel ca și resursa terenului.
Pentru c ă apa și solul reprezintă condi ția de bază a vieții, existența și păstrarea
echilibrului în exploatarea lor sunt obligatorii. Apa, ca și solul, fac parte integrantă din
conceptul de „dezvoltare durabilă”. „Utilizarea durabilă este o idee simplă: trebuie să utilizăm
speciile și eco sistemele la nivelele și modurile care să le permită să se înnnoiască singure
pentru orice scop practic. Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea ce realizează satisfacerea
nevoilor umane pe termen lung și îmbunătă țește calitatea vieții” ( Robert, 1980, p. 109).
În conc epția Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO),
„dezvoltarea durabilă presupune amenajarea și conservarea resurselor naturale și orientarea
schimbărilor […] de o manieră care să satisfacă nevoile generațiilor actua le și viitoare.”
Conceptul se referă și la conservarea terenurilor, apelor și întregului patrimoniu, precum și
utilizarea de materiale nepericuloase pentru mediu.
Declarația de la Rio și Agenda 21 au generat Acordul internațional referitor la
dezvoltarea d urabilă ca alternativă geostrategică de dezvoltare globală pentru secolul XXI.
Dezvoltarea durabilă și sustenabilă înseamnă, conform forurilor ONU: dezvoltare
econ omică echitabilă și echilibrată; un nivel ridicat al angajării, coeziunii s ociale și al
inclu derii, asumarea răspunderii pentru folosirea resurselor naturale și protecția mediului;
politici co erente deschise și transparente; cooperare internațională pentru promovarea
dezvoltării sustenabile la nivel global.
„Dezvoltarea integrată a unor regiuni es te alternativă pentru reducerea discrepanței ș i
disparităților dintre diferite grupuri de venituri. Scopul final este ameliorarea sau creșterea
calității vieții pentru majo ritatea populației” ( Zaman , 1977 ).
Rezervele de apă pe globul pământesc joacă un rol important în procesele vitale de pe
Pământ și în act ivitatea cotidiană a omului . Multă vreme a existat convingerea că omenirea va
dispune de infinite resurse de apă, care să satisfacă toate nevoile sale. Această idee se bazează
pe capacitatea acestei bogă ții naturale de a se reproduce singură, în cadrul cunoscutului circuit
al apei din natură. Dar evenimentele din ultimii ani arată că rezervele de apă dulce de pe glob
nu sunt deloc inepuizabile. Dezvoltarea activității industriale, lărgirea utilizării apei în

119
agricultură, în special pentru irigații, creșterea numerică a populației, ca și ridicarea nivelului
său de trai, sporesc în întreaga lume cerințele atât biologice cât și economice de apă.
Apele constituie un factor natural, de o importanță bine cunoscu tă pentru om, faună și
floră, ca și pentru întreg mediul înconjurător. Ele reprezintă un potențial pozitiv, ca resursă
naturală și materie primă de bază pentru activitatea social -economică, dar și un potențial
negativ ca element natural care, în anumite co ndiții, poate avea acțiuni dăunătoare în diferite
proporții.
Măsurile și lucrările pe care omul le realizează în scopul valorificării potențialului
pozitiv al apelor și limitarea sau înlăturarea potențialului negativ sunt determinate în mod
direct de carac teristicile naturale ale zonei, de densitatea localităților, a obiectivelor din zona
luată în studiu și de cerințele social -ecnomice în legătură cu apele.

9.1.1. Rețeaua hidrografică și p rincipiile folosirii complexe a apelor
Rețeaua hidrografică, prin a portul de energie adus, a avut un impact favorabil în ceea ce
privește distribuția spațială a așezărilor. Așezările au valorificat existența văilor și a conurilor
de dejecție create de rețeaua hidrografică la maxim, apa fiind utilizată în scop economic –
alimentare cu apă, mori, transport, energie. Restricțiile impuse de rețeaua hidrografică au avut
un caracter sporadic, fiind reprezentate de revărsările Crișului Repede și a afluenților
corectate prin lucrările hidrotehnice.
Lacurile, canalele sunt de dată recentă, toate sunt antropice, construite odată cu
valorificarea hidroenergetică a Crișului Repede.
Principalele lacuri sunt cele de la Lugașu de Jos (67 mil. mc.), Tileagd (54 mil. mc.),
Fughiu (de dată recentă). Impactul acestor amenajări asupra populaț iei și a așezărilor a constat
în dezafectarea a 65 de gospodării și alte anexe (Pop, 1996).
Dintre canale se remarcă Canalul Vadu Crișului – Aștileu, lung de 9 km și care
deservește hidrocentrala de la Aștileu. Se adaugă canalul Tileagd – Săcădat, canal de fugă,
care alimentează prin intermediul unui canal de aducțiune hidrocentrala Săcădat, de unde
pornește un alt canal cu o lungime de 4,4 km, care alimentează hidrocentrala Fughiu.
Rețeaua hidrografică (de suprafață și subterană), prin caracteristicile sal e, a contribuit la
dezvoltarea așezărilor umane. Pe lângă determinarea amplasării satelor, aportul său a constat
în furnizarea de apă necesară consumului – în prezent cea mai mare parte a localităților se
alimentează direct din apele subterane prin interme diul fântânilor, rețeaua de alimentare
centralizată cu apă fiind încă în stadiu de execuție, prin furnizarea de energie electrică

120
(sistemul național) a permis dezvoltarea unei rețele de comunicații și practicarea unor
îndeletniciri (morărit, piscicultură).
Principalii afluenți ai Crișului Repede îi reprezintă Valea Brătcuței, Valea Mișidului,
Valea Borodului și alții de importanță mai mică.
Suprafețele ocupate de ape, în prezent, sunt rezultatul evoluției rețelei hidrografice și a
intervenției antropice pri n lucrările de amenajare hidrotehnice.
În cadrul bazinului suprafața ocu pată de ape însumează 2.910 ha, cca 2,7% din
suprafața totală. Cea mai mare parte din această suprafață este rezultatul activităților antropice
întreprinse, în special după anii 1980 ( Pop, 19 94).
În cadrul comunelor, repartiția este neuniformă, cea mai mare parte având valori
cuprinse până în 3% din suprafața totală, Săcădatul și Tileagdul având valori de până la 5%;
ponderea cea mai mare este prezentă în comuna Lugașul de Jos cu 13,2% . Această valoare se
datorează celor două lacuri de acumulare prezente pe teritoriul comunelor Tileagd și Lugașul
de Jos.
Pentru obținerea unui randament maxim pentru economia națională, un curs de apă
trebuie amenajat și folosit în același timp pentru mai multe scopuri. O asemenea acțiune
poartă denumirea de amenajare .
O amenajare complexă a apelor trebuie să respecte următoarele principii:
– să creeze posibilitatea utilizării concomitente a cursului de apă în mai multe scopuri;
– să nu excludă o asemenea posibilitate pentru viitor,
– să respecte și să încadreze, în măsura în care acest lucru este rațional, folosințele deja
amenajate.
Aplicarea acestor principii nu este ușoară deoarece: anumite folosințe cer debite
uniforme (alimentările cu apă), altele cer debite neuniforme (energetica) sau periodice
(irigațiile); anumite amenajări aduc apa, altele o evacuează (canalizările, desecările); anumite
folosințe consumă apa (alimentările cu apă, irigațiile), altele o folosesc fără a -i micșora
debitul (energetica, transporturile pe apă, piscicultura).
Rezultă că planurile de amenajări complexe trebuie să satisfacă în mod rațional și
economic cerințele mai multor ramuri. Când acest deziderat este pe deplin realizat, punând în
valoare totalitatea posibilităților unei resurse de apă, folosirea poartă denumirea de folosire
integrală .
Regimul de curgere al resurselor de apă este puternic influențat , atât sub raport
cantitativ cât și calitativ de către om , prin lucrările de redistribuire în spațiu și în timp pe care
le ex ecută, precum și prin însuși modul cum folosește apa. Din acest ultim punct de vedere,

121
modificarea cantitativă este provocată în primul rând de prelevările de apă și de consumurile
nerecuperabile sau pierderile de apă inevitabile care pot reduce succesiv d ebitele surselor de
apă din amonte spre aval. Modificarea calitativă este produsă de evacuările de ape reziduale,
în primul rând cele neepurate; dar și apele epurate produc o modificare calitativă inevitabilă,
datorită faptului că gradul de epurare integra lă nu este realizabil practic 100%. Toate aceste
condiții conduc la necesitatea folosirii apelor cât mai rațional, pentru menținerea unui
echilibru cât mai corespunzător între regimul cantitativ și calitativ al ansamblului format de
resursele de apă și de folosințele de apă.
Spre deosebire de alte resurse naturale, apa este o resursă refolosibilă . În anumite
condiți i și în anumite proporții, o ace eași cantitate de apă poate fi folosită succesiv de mai
multe folosințe, prin prelevări și restituiri succesive. Aceasta permite creșterea gradului de
valorificare a apelor, utilizarea lor intensivă și satisfacerea unui număr cât mai mare de
folosințe în raport cu volumul de apă disponibil. Această reutilizare a apei se poate face fie în
lungul unui curs de apă într e diferite folosințe, fie în cadrul aceleiași folosințe; evident,
această posibilitate impune rezolvarea corespunzătoare a problemelor de calitate a apei.
Resursele de apă constituie un important factor de mediu . Modul de gospodărire a l
acestora are influe nță directă și imediată asupra mediului înconjurător, asupra condițiilor
generale ecologice. Rezultă o serie de restricții care limitează condițiile de amenajare și
gospodărire a resurselor de apă. Protecția resurselor de apă, atât împotriva epuizării lor, cât și
împotriva degradării lor calitative, decurg în mare măsură din obligațiile impuse de
considerentele ecologice.
Potențialul negativ al apelor se manifestă în special prin excesul de apă care poate
produce acțiuni dăunătoare și importante pagube mate riale, ca și efecte sociale și ecologice.
Pagubele produse de ape sunt cu atât mai mari cu cât este mai ridicat nivelul de dezvoltare
social -economic al zonelor riverane, deci ele au o tendință de creștere în timp în cazul în care
nu se iau măsurile de ame najare și protecție împotriva inundațiilor.
Lucrările hidrotehnice realizate în zona studiată fac parte dintr -o amenajare hidrotehnică
complexă având la bază concepția asigurării cerințelor de apă a tuturor sectoarelor interesate:
energie electrică, alimen tarea cu apă a populației și industriei, irigații, piscicultură, zootehnie,
protecția zonelor riverane de inundații. Se urmărește satisfacerea cu apă a tuturor folosințelor
și consumatorilor, ținându -se cont de ramura folosinței de apă principală zonală, c are este
exploatarea barajelor din punct de vedere energetic.
Amenajarea complexă a bazinului hidrografic Crișul Repede asigură protecția
localităților și terenurilor, dar reprezintă și o alternativă în contextul schimbărilor climatice cu

122
intervale de timp secetoase: se pot extinde suprafețele irigabile, se pot relua lucrările de
ameliorare a terenurilor agricole pentru creșterea potențialului productiv al zonei.

9.2. Amenajările și construcțiile hidrotehnice

8.2.1. Construcțiile hidrotehnice și s chemele de amenajare hidrotehnice la nivelul
Români ei

Amenajările hidrotehnice au fost concepute încă din vechime, în special pentru
alimentări cu apă și pentru irigarea unor terenuri agricole și constau, în principal, din mici
acumulări și canale de transport a apei de la surse la folosințe. Acumulările erau realizate prin
baraje de pămănt, alcătuite din umpluturi omogene sau neomogene de nisipuri, argile
nisipoase, argile și pietrișuri, soluția cea mai des întălnită și astăzi.
La începutul acestui secol un gru p de ingineri hidrotehnicieni au conceput primele
scheme de amenajare hidrotehnică a unor bazine hidrografice care urmăreau ca folosințe
principale utilizarea potențialului hidroenergetic, apărarea împotriva inundațiilor a unor zone
restănse și amenajare d e căi navigabile.
În anul 1925, Dorin Pavel prezintă proiectul de amenajare a Dunării pe sectorul Buziaș –
Porțile de Fier, iar în anul 1933 publică Planul General de Amenajare Hidroenergetică a
României, ca o monografie a potențialului hidroenergetic al ț ării noastre.
Evoluția concepțiilor de elaborare a schemelor de amenajare a bazinelor hidrografice
din țara noastră se poate sintetiza în următoarele etape :
Între anii 1959 -1963 se elaborează primele Planuri de amenajare pe bazine hidrografice
de către Ins titutul pentru Planuri de Amenajare și Construcții Hidrotehnice (I.P.A.C.H),
înființat în martie 1959 prin reorganizarea și dezvoltarea Institutului de Proiectări de
Construcții Hidrotehnice (I.P.C.H), în colaborare cu alte circa 20 de institute de special itate,
pe baza unor cercetări aprofundate, analize și studii de teren. Aceste planuri au căutat să
rezolve atât probleme urgente legate de primele lucrări impuse de nevoile crescânde ale
economiei naționale, cât și cadrul general pentru amenajarea integral ă a bazinelor
hidrografice, ținând seama de întregul potențial de dezvoltare a folosințelor de apă:
 alimentări cu apă;
 producerea energiei electrice;
 apărarea împotriva inundațiilor;

123
 irigații;
 desecări;
 lucrări antierozionale;
 amenajări piscicole;
 navigați e.
Între anii 1972 -1975 se elaborează Schemele Cadru de Amenajare Complexă pe bazine
hidrografice care au fundamentat Programul Național de Perspectivă pentru amenajarea
bazinelor hidrografice din R.S.R. aprobat prin Legea nr. 1/ 15.04.1976, program care u rmărea
asigurarea gospodăririi raționale și într -o concepție unitară a apelor, ținând seama de stadiul și
de prevederile de dezvoltare ale diverselor folosințe de apă și a lucrărilor aferente de
gospodărire a apelor.
În anul 1983 se aprobă Programul Națion al pentru asigurarea unei producții agricole
sigure și stabile. Elaborarea, actualizarea și îmbunătățirea schemelor de amenajare complexă a
bazinelor hidrografice s -a materializat printr -o serie de lucrări hidrotehnice importante.
În anul 1990 a avut loc a ctualizarea Programului Național de Gospodărire a Apelor, mai
realist decât cel din 1984, corespunzător necesităților social – economice prezente și a
posibilităților de realizare.
În perioada anilor 1991 – 1994 s -a elaborat, de către Ministerul Apelor Păd urilor și
Protecției Mediului, Schema Cadru de Amenajare și Gospodărirea Apelor a bazinelor
hidrografice din România pe 12 spații hidrografice: Banat, Mureș, Crișuri, Someș -Tisa, Siret,
Prut-Bârlad, Ialomița -Mostiștea -Buzău, Argeș, Olt -Vedea, Cerna -Jiu, D obrogea și Dunărea.
Elaborarea acestor scheme s -a făcut în corelare cu prevederile schemei cadru de amenajare și
gospodărirea apelor ce trebuie realizate pentru atingerea obiectivelor în raport cu necesitățile
dezvoltării economico -sociale și de sănătate a populației, precum și a normelor ecologice.
Obiectivele schemei cadru au fost:
1.) reevaluarea resurselor de apă ale bazinelor hidrografice ca urmare a completării
șirului de date hidrografice și a unor lucrări de prospectare recente;
2.) starea calității resurs elor de apă și identificarea factorilor de impurificare și poluare
a resurselor de apă în condițiile unor modificări majore intervenite în producția
industrială, agricolă și zootehnică;
3.) identificarea zonelor, centrelor populate, a obiectivelor economice și terenurilor
agricole care necesită apărare împotriva efectelor distructive ale apelor;
4.) identificarea potențialului hidroenergetic al râurilor care poate fi utilizat în perioada
următoare;

124
5.) identificarea unor posibile căi de transport fluvial care pot fi am enajate pe unele
râuri;
6.) propuneri de lucrări, instalații și amenajări de gospodărirea apelor, pe orizonturi de
timp, în vederea folosirii durabile, unitare, echilibrate și complexe a resurselor de
apă;
Schemele cadru de amenajare și gospodărirea apelor a b azinelor hidrografice din
România au fost avizate și aprobate în luna martie 1995.
În anul 1995 s -a elaborat de către Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului și
aprobat de către Guvernul României, Strategia Gospodăririi Apelor în România, avâ nd ca
scop menținerea și dezvoltarea unui sistem sănătos de utilizare și protecție împotriva epuizării
și degradării apelor, o sincronizare mai bună a strategiilor din domeniul lucrărilor publice,
agriculturii și industriei cu politica și strategia apelor, însoțite de creșterea gradului de
civilizație și sănătate a populației României.

9.2.1.1. Construcțiile hidrotehnice și mediul natural
În toate etapele de realizare ale unei amenajări hidrotehnice și în special ale unei uzine
hidroelectrice, se urmărește înscrierea în condiții optime a amenajării în cadrul natural.
Studiul condițiilor naturale, geologice, hidrologice și topografice întâlnește în
permanență situații noi care reclamă, pe lângă aparatura și utilajele mereu îmbunătățite, o
metodologie adecvat ă și o capacitate de interpretare bazată pe o largă experiență.
Pe lângă efectele pozitive ale amenajărilor complexe apar și efecte negative deoarece
prin lucrare se perturbă funcțiile ecologice ale cursului de apă:
– modificarea florei și faunei din zonă,
– modificarea calității apei de suprafață și subterane,
– modificarea nivelului apei freatice (în creștere),
– diminuarea capacității de transport a apei,
– modificarea capacității de autoepurare a cursului,
– acumularea în amonte baraj a aluviunilor, deșeurilor nat urale care în regim neamenajat
erau transportate ciclic,
– albia în aval suferă un proces de atrofiere dacă este lăsată seacă sau un proces de
eroziune generală în caz contrar.

Influența construcțiilor hidrotehnice asupra regiunilor învecinate . În afară de
asigurarea folosințelor pentru care au fost executate, construcțiile și amenajările hidrotehnice

125
exercită o influență importantă asupra regiunilor învecinate: astfel prin construcția barajelor
se crează lacuri de acumulare care inundă mari suprafețe. În af ară de faptul că se pierd întinse
terenuri agricole, pășuni, păduri sau alte exploatări, sunt, uneori, necesare strămutări de case,
de instalații industriale, de drumuri și căi ferate cu anexele lor.
Remuul provocat prin baraj, se extinde pe mulți kilome tri în amonte. Pentru evitarea
pagubelor provocate de revărsări, se construiesc lucrări de îndiguire sau se exploatează astfel
evacuatorii încât acest pericol să fie înlăturat.
Se modifică regimul apelor subterane din regiune: acest fenomen are repercurs iuni
importante asupra aglomerărilor umane și industriale, asupra instalațiilor de captare de apă și
canalizare, precum și asupra faunei și florei locale.
Pentru a evita consecințele grave ale avariilor care se produc independent de voința
oamenilor, sunt necesare măsuri care se referă la toate etapele care concură la realizarea unui
baraj. Trebuie urmărite și interpretate condițiile geologice, hidrologice și geomorfologice ale
amplasamentelor.
Supravegherea principalilor parametri în exploatare, prin apa rate de măsură și control,
furnizează elemente care confirmă funcționarea normală sau care semnalează fenomenele care
reclamă starea de alarmă.

Avariile construcțiilor hidrotehnice . Marile baraje rețin în lacurile de acumulare
cantități considerabile d e apă, de ordinul milioanelor sau miliardelor de metri cubi. În cazul
cedării parțiale sau totale a unui baraj, apa se scurge spre aval cu viteze mari, distrugând totul
în calea ei. Pe lângă pagubele materiale se produc și pierderi de vieți omenești. Refac erea
lucrărilor și a bunurilor distruse durează mulți ani, iar pagubele totalizează, de cele mai multe
ori, sume cu mult mai mari decât valoarea construcției care a cedat.

9.2.2. Lucrări hidrotehnice complexe în bazinul hid rografic Crișul Repede.
Repere temporale

Până la începutul secolului XX au fost construite o serie de canale, care preluau apele
din zona dealurilor piemontane și pe care le conduceau în cursurile principale de apă.
Între anii 1896 – 1904 s -a realizat cea mai importantă lucrare de hid roameliorații din
Câmpia Crișurilor: Canalul Colector (61 km lungime), care unește Crișul Repede cu Crișul
Negru , lucrare ce funcționează și în prezent .

126
În secolul XX au fost realizate sistemele de canale pentru drenarea apelor interne,
precum și lucrări h idrotehn ice; astăzi Crișul Repede este unul dintre bazinele hidrografice cu
cea mai mare amenajare hidrotehnică. Astfel, la începutul secolului XX –1908 – a intrat în
funcțiune prima instalație hidroenergetică pe Crișul Repede, la Tileagd, care avea un debi t
instalat de 2 mc/s, o cădere de 4 m și o putere instalată de 50 CP, respectiv 30 kW.
În anul 1944 a început să producă curent electric U.H.E. Negreni -Bucea, care avea o
putere instalată de 240 CP, respectiv 156 kW.
În scopul alimentării cu curent electri c a industriei din zona Aștileu -Aleșd, între 1949 și
1954 s -a construit amenajarea hidroenergetică Aștileu. Aceasta era compusă dintr -un baraj de
derivație din beton, înalt de 3 m – situat pe Crișul Repede, amonte de localitatea Vadul
Crișului – un canal p avat, lung de 10,2 km și centrala electrică.
Canalul avea o capacitate de transport de 12 mc/s, iar diferența de nivel între
extremitățile sale este de 33 m. Acești parametri ai canalului au permis instalarea a 4 turbine
Francis de câte 1.050 CP și 750 kW fiecare, rezultând o putere instalată totală de 3 MW.
În 1973 s -a construit barajul de la Lesu (rezultând lacul cu același nume), în scopul
alimentării cu apă a orașului Oradea.
Lucrările la cea mai importantă amenajare hidrotehnică – Drăgan – au început în 1987.
În anul 1982 au demarat lucrările la U.H.E. Lugași de Jos, Tileagd, Săcădat și Fughiu.

9.2.3. Repere spațiale ale construcțiilor hidroenergetice în bazinul Crișuri
Perioada interbelică se evidențiază la nivel național printr -o serie de lucrări el aborate de
Dimitrie Leonida (1921) și Dorin Pavel (1923; 1933) considerați pionierii domeniului (Pop,
1996) . Activitatea lor a fost continuată cu intensitatea cu precădere în cea de -a doua parte a
sec XX de specialiștii Institutului de Studii și Proiectări Hidroenergetice care au evidențiat
astfel imensul potențial al României materializat prin ”inventarierea a cca 4000 de râuri cu
bazine de recepție de peste 10 km2” (Pop, 1996, p.7) .
Mult mai târziu, un alt specialist, Cogălniceanu Al. (1987, p. 232) a calculat și realizat
repartiția potențialului hidroenergetic tehnic amenajabil pe bazine hidrografice, conform
căruia bazinul Crișuri deține doar 2,6 % din potențialul tehnic amenajabil (1040 GWh/an) al
României (40.000 GWh/an) și 3,7% din cel al râurilor int erioare (38.400 GWh/an) (Pop,
1996, p.8) .
Pentru perioada anterioară primei conflagrații mondiale, în arealul de analiză primă
construcție hidroenergetică a fost realizată la Tileagd în anul 1908 pe Crișul Repede, unde

127
UHE Tileagd avea putere instalată de 50 CP și 30 kW, cu un debit instalat de 2 mc/s și o
cădere de 4 m, iar capacitatea de producție de 0,1 GWh/an (Pop, 1996, p.26).
O perioadă lungă de timp atenția specialiștilor a fost orientată spre valorificarea
imensului potențial al râurilor carpatice, partea de vest a României fiind din acest punct de
vedere pe un plan secundar. Un aspect geopolitic important de precizat este și faptul că toate
râurile din vestul României, cu precădere cele cu izvoarele din Munții Apuseni, inclusiv
Crișul Repede conflue ază cu Tisa și Dunărea pe teritoriul Ungariei, având astfel un caracter
transfrontalier și implicit necesitatea unui dialog și acord între partea maghiară și ce română
cu privire la modul de utilizare și volumul de apă utilizat. De regulă, statele din aval sunt într –
o anumită relație de subordonare naturală determinată de direcția de curgere a apei cu toate
consecințele legate de debit, calitate etc.
Fiecare amenajare hidrotehnică sau hidroenergetică implică modificări în modul de
utilizare a terenurilor pe ntru un anumit areal, o parte a acestuia fiind astfel scos din circuitul
utilizării de către comunitatea locală și inundat spre exemplu în cazul realizării unor
acumulări. Primele lucrări după cele realizate în zona de câmpie prin construirea Canalului
Morilor ce leagă Crișul Repede de Crișul Alb au avut loc pe Valea Drăganului, în deceniul 8
al secolului XX prin realizarea barajului, acumnulării și uzinei Leșu, urmată de Barajul
Drăgan . Principalele lucrări au fost: barajul Drăgan, barajele de pe Săcuieu și Iad, respectiv
alte lucrări hidrotehnice adiacente. În spatele barajului Drăgan se află lacul omonim, care la
un nivel normal de retenție are o suprafață de 290 ha și o extensiune pe văile Drăganului și
Sebeșului (fig). În cascadă urmează Lacul Munteni I și Leșu.
Impactul asupra comunității umane din aval este imens și materializat prin:
regularizarea Crișului Repede; aprovizionarea cu apă a numeroase localități din arealul
bazinului între care se evidențiază municipiul Oradea și orașul Aleșd. În acelaș i timp, s -a
schimbat modul de utilizare a terenurilor la nivel de unități administrativ -teritoriale (orașe și
comune din zona amenajată) poziționate în bazinul hidrografic Crișul Repede. În același timp
sub aspect geostrategic, prin regularizarea Crișului Repede a fost înlăturat pericolul
indundațiilor și în partea maghiară unde se află bazinul inferior al Crișurilor.
Amenajarea hidroenergetică din Depresiunea Oradea -Borod, cu un rol de bază axat pe
asigurarea necesităților de apă a localităților din bazin în special, are un plan de extindere pe
cca 1500 ha dintre care 600 ha teren arabil, 490 ha pășuni și fânețe naturale, și 410 ha alte
suprafețe reprezentând albia râului, drumuri, canale etc (Pop, 1996, p.178). Obiectivele de
bază ale amenajării sunt uzine le hidroelectrice Lugașu de Jos, Tileagd, Săcădat și Fughiu

128
(Mălaiu și Ovricenco, 1985, p. 270 -272), pentru care lucrările au demarat în anul 1982. Pentru
aceste uzine s -au construit barajele, digurile și implicit lacurile:
– Lugașu de Jos (67 mil mc apă ș i o suprafață de 680 ha (fig. 9.2) ;
-Tileagd cu o suprafață de cca 646 ha (fig . 9.2)
-canale de fugă în aval de Tileagd, pe dreapta Crișului Repede ce asigură apa pentru
hidrocentarlele de la Săcădat și Fughiu, după care apa revine în albia Crișului Repede .
-bazinul redresor din aval de Fughiu, pe o lungime de cca 2 km și cu scopul de a asigura
necesarul de apă pentru Oradea și localitățile din vecinătate.

Figura 9.2. Acumulările Lugaș și Tileagd (sursa: GoogleEarth, 2015)

Amenajarea Crișului repede în Depresiunea Oradea -Borod a avut impact asupra
comunităților umane din zonă prin: dezafectarea a 65 de gospodării, o moară, nmagazii de
cereale, drumuri etc (Pop, 1996, p.181)

9.3. Lucrări de îndiguire și canalizare în bazinul Crișurilor
În cadrul bazinul ui Crișurilor s -au efectuat lucrări pentru apărarea contra inundațiilor,
ameliorarea terenurilor inundabile și mlăștinoase și pentru irigații ; lucrări de îndiguire și
regularizări, desecări, irigații și combaterea eroziunii solului (fig. 9.2).

129
Lucrări de a cest gen au început încă din secolul trecut; ele au avut numai un caracter
local și sporadic.
În urma unor viituri catastrofale care au avut loc de -a lungul anilor s -au luat măsuri
regionale pentru îndiguirea cursurilor principale și regularizarea albiilor .
Lucrările executate se grupează în următoarele complexe:
 Complexul hidroameliorativ Barcău;
 Complexul hidroameliorativ Crișul Repede – Crișul Negru;
 Complexul hidroameliorativ Crișul Negru – Crișul Alb.

Complexul hidroameliora tiv Crișul Repede -Crișul Neg ru este amplasat în bazinul
hidrografic al acestor râuri și se întinde pe o suprafață de 63. 400 de hectare. Complexul ocupă
11% din suprafața bazinelor celor două Crișuri în regiunea de șes. Acest complex este format
pe teritoriul românesc din 230 km de di guri de apărare contra deversării apelor din cursuri de
apă și de 340 km de canale care colectează și transportă apele de interior.
Gradul de amenajare a râurilor din bazinul hidrografic Crișul Repede este de 529 km
(44%) din lungimea totală a cursurilor d e apă (1206 km).
Sistemul de îndiguire al Crișului Repede cuprinde digurile de pe ambele maluri,
însumând o lungime de 35,38 km de la frontieră, dintre care 23,58 km pe malul drept și 11,8
km pe malul stâng. Suprafața apărată de inu ndații este de 23. 200 de hectare (Ad ministrația
Bazinală de Ape Crișuri).
Principalele lucrări de desecare din acest complex sunt (fig. 9.3) :
 Sistemul de desecare mal stâng colector , reprezentat de Canalul Colector cu o lungime
de 61,18 km, orientat de la nord la sud, care leagă Crișul Repede cu Crișul Negru. El
colectează apele de pe o suprafață de 567 km2 și le duce în Crișul Negru.
 Sistemul de desecare mal drept Crișul Repede este constituit dintr -un singur canal
principal, Secal, lung de 6,14 km care are direcție est -vest par alel cu Crișul Repede și dintr -un
canal derivat prin care își descarcă apele în Crișul Repede;
 Sistemul de desecare al canalurilor Tapronghioș Cheresig este constituit din trei
canaluri: Cheresig, Botian, Tapronghioș, și au funcția de desecare și evacuare a apelor din
amenajările pentru irigație. Cel mai lung dintre ele este canalul Tapronghioș de 22km, dintre
care 15 km în Ungaria și 7 km în România. El colectează apele de pe un teritoriu de circa
4700 de hectare, precum și apele evacuate de lacurile Pescă riei Cefa și de unele canale de
secundare;

130

Figura 9.3. Lucrări hidrotehnice în bazinul hidrografic Crișul Repede
(sursa: Administrația Bazinală de Ape Crișuri , 2014 )

131

 Sistemul de desecare al canalelor Culișer -Inand este forma t dintr -o rețea de desecare
în lungime totală de 147,3 km. Principale sunt canalele Inand și Corhana, cu o lungime de 21
km, care împreună cu canalele secundare totalizează 32 km;
 Sistemul de desecare al canalului Copoia este deservit de cinci canale princ ipale care
se descarcă în Crișul Negru. Acestea au o lungime cumulată de 41,9 km, iar împreună cu
rețeaua secundară totalizează 70,4 km;

 Irigațiile sunt deservite de barajul Tărian , care captează apă din Crișul Repede, apoi
din Canalul Colector Negra, de stăvilarul regulator Cefa, care fac parte din sistemul de irigații
colector superior Negra –Cefa;
 În cadrul Sistemului de irigații Colector Inferior Culișer – Barmod construcțiile m ai
imoprtante sunt: barajul Tăut, stăvilarul regulator Tulca, canalul Culișer, și un stăvilar
distribuitor.
Lucrările anterior amintite au rol principal de desecare, iar în caz de nevoie de evacuare
a apelor din sistemele de irigații.

9.4. Amenajări hidro energetice

9.4.1. Potențialul hidroenergetic al Crișului Repede
Ersilia Iacob (1972) a calculat potențialul teoretic liniar (Pl) pentru un debit mediu
multianual (fig.9.4) , asigurat 50%, pentru râurile din Munții Apuseni.
Formula utilizată a fost:
Pl = 9, 81 QH (kW)
în care:
Q = debitul, în m3/s,
H = căderea, în m.

Cu ajutorul relației: Pt = 9,81 . Qi,
în care:
Qi = debitul, în m3/s,
i = panta,
au determinat potențialul puterii teoretice (Pt) pe 1 km.

132
Potențialul teoretic liniar al Crișului Repede este de cca. 65.000 kW, iar puterea unitară
variază între 126 kW/km și 1829 kW/km.
Un rol important în decizia amenajării hidrotehnice l -au avut însă principalii afluenți ai
Crișului Repede – Drăgan și Valea Iadului – al căror potențial este ridicat.

Figura 9.4. Profilul hidroenergetic al Crișului Repede, amonte de Oradea
(sursa: Ersilia Iacob, 1972)

9.4.2. Baraje și lacuri de acumulare
Cerințele tot mai ridicate și diversificate ale folosințelor de apă, necesită o eficientizare
a valorificării resu rselor de apă în special prin îmbunătățirea schemelor de amenajare
hidrotehnică complexă.
Aportul lacurilor de acumulare care să compenseze volumele mari de apă ce se scurg pe
râuri în perioadele ploioase pentru a le distribui apoi în perioadele secetoase, are un rol
deosebit de important în utilizarea eficientă a resurselor de apă și satisfacerea cerințelor de
apă ale folosințelor din bazin către populație, industrie și agricultură; datorită caracterului
neuniform al scurgerii pe cursurile de apă.
Resursel e de apă sunt suficiente cantitativ în majoritatea zonelor din bazinul hidrografic
Crișul Repede, dar, în unele zone, situate pe sectoarele aval ale cursurilor de apă, aceste
resurse nu corespund calitativ datorită modificării calității lor de către utiliz atorii de apă din

133
amonte. Acoperirea cerințelor de apă este posibilă cu utilizarea rațională, echitabilă și
complexă a resurselor de apă.
Principalele acumulări existente în bazinul hidrografic Crișul Rep ede sunt prezentate în
tabelul 9.1, iar lungimea reț elei și suprafața acumulărilor la baraj sunt prezentate în figura 9.5.

Tabelul 9.1. Principalele acumulări din bazinul hidrografic Crișul Repede
(sursa: Administrația Bazinală Ape Crișuri)

La barajul: Lungimea rețelei
(km) Suprafața baz. la
baraj (km2) Densitatea rețelei
hidrografice
Leșu 115.3 90.2 0.78
Drăgan 189.3 158.4 0.83
Lugaș 1726.6 1660.9 0.96
Tileagd 1818.7 1800.2 0.99

Figura 9.5. Amenajările hidroenergetice din bazinul hidrografic Crișul Repede
(sursa: Admi nistrația Bazinală Ape Crișuri , 2014 )

134
Schema de principiu a amenajărilor hidrotehnice din bazinul hidrotehnic Crișul Repede
(fig.9.5 ) include :
a.)Lacuri permanente:
– barajul și lacul de acumulare Drăgan;
– barajul și lacul de acumulare Leșu;
– barajul și lacul de acumulare Bulz;
– barajul și lacul de acumulare Lugaș;
– barajul și lacul de acumulare Tileagd;
– alte acumulări mai mici: Săcuieni, Cârligatele, Munteni I.
b.)Acumulări nepermanente:
– acumularea Felix;
– acumularea Betfia (1 Mai);
– acumulări nepermanente pe văile dirijate spre Crișul Repede;
c.)Alte amenajări pe Crișul Repede:
– barajul și derivația de la Aștileu,
– Barajul și Priza de apă de la Oradea,
– Uzina de alimentare cu apă a Oradei.

189,81818,7
115,31726,61800,21660,9
158,4
90,2
05001000150020002500300035004000
Lesu Dragan Lugas TileagdSuprafata baz.la
baraj(kmp)
Lungimea retelei (km)

Figura 9.6. Lungimea rețelei și s uprafața acumulărilor la baraj
(sursa:: Administrația Bazinală Ape Crișuri , 2014 )

În figurile 9.7 și 9.8 este prezentată r epartiția acumulărilor de apă precum și suprafețele
bazinelor hidrografice ale principalelor acumulări din bazinul hidrografic Crișu l Repede.

135

Figura 9.7. Acumulări de apă din bazinul hidrografic Crișul Repede (sursa: Administrația Bazinală de Ape Crișuri , 2014 )

136

Figura 9.8. Suprafețele bazinelor hidrografice ale principalelor acumulări din bazinul hidrografic Crișul Repede .
(sursa: Administrația Bazinală de Ape Crișur i, 2012)

137
9.4.3. Exploatarea amenajărilor hidroelectrice
Schema de principiu a amenajărilor hidroenergetice din bazinul hidrografic Crișul
Repede este următoarea:
 Centrala Hidroelectrică Remeți cu o putere instalată de 100 MW uzinează apa din
barajul Drăgan prin aducțiunea principală (L = 4330 m). Galeria de fugă (L = 582 m) de la
CHE Remeți se continuă cu galeria de aducțiune (L = 2073 m) de la CHE Munteni I, cu o
putere instalată de 58 MW.
 CHE Leșu cu o putere instalată de 3,4 MW uzinează apa din barajul Leșu (proprietatea
Administrației Bazinale de Ape Crișuri Oradea).
 CHE Lugașu cu o putere instalată de 18 MW, uzinează apa din Lacul Lugașu și este
amplasată la piciorul barajului Lugaș.
 CHE Ti leagd cu o putere instalată de 18 MW, uzinează apa din Lacul Tileagd și este
amplasată la piciorul barajului Tileagd.

9.5. Principalele acumulări permanente
9.5.1. Amenajarea hidrotehnică Leșu
Amenajarea este situată pe Valea Iadului, în bazinul superior al Crișului Repede, fiind
construită în scopul asigurării cerințelor de apă ale folosințelor (alimentări cu apă, irigații,
piscicultură (fig. 9.8, 9.9 și 9.10 ) concentrate în special în zona inferioară a bazinului
(municipiul Oradea – frontieră).
Rolul ac umulării este de a compensa deficitele de apă din aval, prin livrarea din lac a
cantității de apă corespunzătoare, necesară, în jur de 5 -6 mc/s în perioada aprilie – septembrie.
Odată cu realizarea uzinei hidroelectrice Leșu, cu o putere instalată 3,4 MW ș i un debit
instalat de 8,3 mc/s, debitele livrate din lac se realizează prin uzinare cu intermitențe,
respectând cerințele din aval.
Bazinul de recepție al lacului de acumulare Leșu însumează o suprafață de 90,1 kmp, cu
altitudinea medie de 993m MN și este alimentat de afluenții principali: Valea Lupului, Valea
Calului, Valea Gucii, pe dreapta și Vale cu cale, Valea Vâlcevei, Valea Hodrângușa, afluenți
pe stânga.
Barajul Leșu, construit în anul 1973, este un baraj de greutate realizat din anrocamente
cu mas că de etanșare din beton armat pe parametrul amonte (fig.9.10a) .

138

Fig 9.10a . Barajul Leșu Fig.9.10b . Lacul Leșu -coada lacului

Fig.9.10c . Lacul Leșu
0%4%2%12%
1%
0%
7%
7%67%Acumulari de apa
Livezi
Paduri de conifere
Paduri de foioase
Paduri mixte
Pajisti naturale
Zone de agrement
Zone de culturi complexe
Zone de tranzitie cu arbusti
(in general defrisate)

Figura 9.11. Folosința terenurilor în bazinul hidrografic al lac ului de acumulare Leșu
(sursa: Administrația Bazinală Ape Crișuri)

139

Construcția face parte din clasa a II de importanță, fiind amplasată într -o zonă cu gradul
de seismicitate VI.
În cazul ruperii barajului s -a determinat zona de influență a undelor de vii tură pentru
situațiile de rupere de 80%, 75% și 50% din corpul barajului. Pe Valea Iadului, la o asigurare
de 0,1%, debitul calculat ar fi de 370 mc/s și cu înregistrarea pe Crișul Repede – la confluență
– a unei viituri cu probabilitatea 1% (a = 720 mc/s) . Unda de viitură produsă ca urmare a
ruperii de 80% ajunge la acumularea Lugaș în 5,3 ore, afectând 14 localități, căi ferate,
obiecte socio -economice.

Figura 9.12. Modul de util izare a terenurilor în bazinul Leșu (sursa: www.google.ro/maps ,
2015) în pa rtea superioară a sistemului hidrografic Crișul Repede

140
9.5.2. Amenajarea hidrotehnică Drăgan -Remeți
Amen ajarea hidroenergetică Drăgan -Iad se compune din barajul de beton cu cea mai
mare deschidere în țara noastră, lacul de acumulare, mai multe captări secu ndare (tab. 9.2),
aducțiuni (din acumulările Săcuieni și Cârlegatele), castele de echilibru, uzine electrice,
canale de evacuare ș.a. (fig. 9.13 și 9.14 ).

Figura 9. 13. Amenajarea hidrotehnică Drăgan -Remeți (sursa: GoogleEarth, 2015) în partea
superioară a sistemului hidrografic Crișul Repede

Tabelul 9.2. Captările din sistemul Drăgan -Iad (sursa: Hidroelectrica Cluj)
Captarea Bazinul
hidrografic Suprafața
bazinului (kmp) mc/s, afluent captat
Barajul Drăgan Drăgan 159,2 5,27 5,27
P. Zărițara Drăgan 3,2 0,09 0,07
P. Dara Drăgan 6,7 0,19 0,16
R. Iad Superior Iad 22,1 1,16 1,08
V. Săcuieu Săcuieu 124,4 2,00 1,70
V. Răcadul Săcuieu 12,8 0,27 0,23
V. Anișel Săcuieu 30, 0,05 0,04

141
V. Aluniș Săcuieu 3,02 0,05 0,04
V. lui Șerp Săcuie u 2,1 0,04 0,03
V. Rujet Săcuieu 2,3 0,05 0,04
V. Bănișor Săcuieu 2,5 0,05 0,04
TOTAL CHE REMEȚI 341,7 9,22 8,70
din care: bazinul Drăgan
bazinul Iad
bazinul Săcuieu 169,3
22,1
150,3 5,55
1,16
2,51 5,50
1,08
2,12

Fig 9.1 4a. Barajul Drăgan Fig.9.1 4b. Lacul Drăgan

Fig.9.1 4c. Lacul Drăgan

Din tabelul 9.2. rezultă că debitul mediu captat total este de 8,70 mc/s din care:
gravitațional 7,0 mc/s; prin pompaj 1,7 mc/s;

9.5.3. Barajul Drăgan
Este amplasat pe râul Drăgan în amon te de confluența cu Valea Sebeșului. B azinul
hidrografic al râului Drăgan, până la amplasamentul barajului, are o suprafață de 159,2 kmp.

142
Altitudinea medie a bazinului este de 1.280 mdM. Modul de utilizare a terenului în bazin este
prezentat în fig. 9.14 și 9.1 5:

4%13%13%3%3%
60%2%2% 0%
Acumulari de apa
Paduri de conifere
Paduri de foioase
Paduri mixte
Pajisti naturale
Pasuni secundare
Vagetatie subalpina
Zone de culturi complexe
Zone de tranzitie cu arbusti (in
general defrisate)

Figura 9.1 5. Folosința terenurilor în bazinul hidrografic al Lacului Drăgan
(sursa: Hidroelectrica Cluj)

Barajul Drăgan (fig.9.14a) este o construcție din beton în arc cu dublă curbură; este
împărțit în 33 ploturi. Amplasamentul barajului și chiuneta lacului de acumulare sunt situate
în întregime în roci cristaline.
Barajul este prevăzut cu un sistem complex de aparate de masură și control, care permit
urmărirea comportarii sale în exploatare și depis tarea eventualelor anomalii.
În imediata vecinătate a barajului se află montată o stație seismică, iar în corpul
barajului se află montați 3 geofi cu teletransmisie la stația seismică.
Barajul are un sistem complex de drenaje, care asigură micșorarea presi unilor
interstițiale în roca în aval de voalul de etanșare cât și măsurarea debitelor infiltrate în diferite
zone. De asemenea, este un sistem de microtriangulație pentru urmărirea deplasării
construcțiilor.

143

Figura 9.16. Amenajarea hidrotehnică a Văii Ia dului și Văii Drăganului
(sursa:: Administrația Bazinală Ape Crișuri)

144

Figura 9.1 7. Acumularea și bazinul Drăgan (sursa: www.google.ro/maps , 2015) în partea
superioară a sistemului hidrografic Crișul Repede

9.5.4. Lacul Drăgan
Cuveta lacului se întind e pe Valea Drăganului, până la confluența cu Valea Crăciunului,
și pe V. Sebeșului (fig. 9.1 7, 9.18 și 9.1 6).
Lacul Drăgan îndeplinește următoarele funcții:
-regularizarea anuală a debitelor din bazinele hidrografice Drăgan, Iad și Săcuieu;
-producerea de energie hidroelectrica prin CHE Remeți;

145
-atenuarea undelor de viitura de pe râul Drăgan.
Aducțiunea principală se situează pe versantul stâng al Drăganului și este o construcție
subterană din beton armat, de tip galerie sub presiune ce face legătura între barajul Drăgan și
centrala Remeți.
Caracteristici tehnice principale :
-lungimea totală 4,330 km
-diametru interior 3,60 m
-debitul instalat 40 mc/s
Ca urmare a realizării acestui obiectiv hidroenerge tic s-a obținut:
 o capacitate de producție de 320 kWh/an, rezultat al unei puteri instalate de 158,7 MW;
 asigurarea necesrului de apă a întregii zone din aval și, în mod deosebit, a municipiului
Oradea;
 diminuarea riscului la inundații;
 mărirea potențialul ui turistic al celor trei văi amenajate.


 Figura 9.1 8. Poziția geografică a subsitemelor hidrografice Iad și Drăgan pe care au fost
construite acumulările permanente Drăgan și Leșu în ansamblul hidrografic Crișul
Repede

146
9.5.5. Amenajarea hidrotehnică Bu lz
Lacul compensator Bulz (fig.9.19) face parte din schema prevazută în S T E
„Amenaj area hidrotehnică Drăgan – Iad”. Barajul Bulz este situat pe râul Iad, în comuna
Bulz, în dreptul km 5 + 250 al D J 2640 Bucea – Remeți, iar lacul se întinde pe o lungime cca
1.0 km. Lacul compensator Bulz realizează o retenție pentru uniformizarea debitelor defluente
în Crișul Repede, ca urmare a exploatării centralelor hidroelectrice Remeți, Leșu și Munteni .

Figura 9.1 9. Acumularea Munteni pe râul Iad (sursa sus: www.google.ro/maps , 2014)

147
9.5.6. Amenajările hidrotehnice de pe cursul mijlociu al Crișului Repede

Au fost realizate în scopul utilizării multiple a apelor Crișului Repede: alimentarea cu
apă a muncipiului Oradea, va lorificarea potențialului energetic al acestui curs de apă și a
limitării unor efecte negative (inundații). Pentru realizarea acestor obiective au fost amenajate
două lacuri de acumulare (Lugaș și Tileagd) și patru hidrocentrale la Lugașu de Jos, Tileagd,
Săcădat și Fughiu. În ansamblul său această amenajare complexă ocupă o suprafață de 1500
ha, din care 600 ha teren arabil, 500 ha pășuni și fânețe naturale și 400 ha alte suprafețe (fig.
9.19).
0%
0%2% 2%0%
0%
12%
37%
2%2%0%
0%
3%
17%11%0%
2%
9%Acumulari de apa
Cursuri de apa
Livezi
Paduri de conifere
Paduri de foioase
Paduri mixte
Pajisti naturale
Pasuni secundare
Spatiu urban discontinuu si spatiu urban
Terenuri arabile neirigate
Terenuri predominant agricole in amestec cu vegetatie
Unitati industriale sau comerciale
Vegetatie subalpina
Vii
Zone de agrement
Zone de culturi complexe
Zone de extractie a minereurilor
Zone de tranzitie cu arbusti (in general defrisate)

Figura 9.20. Folosința terenuri lor în bazinul hidrografic al Lacului Lugașul de Jos (sursa:
Direcția Județeană de Statistică)

9.5.6.1. Amenajarea hidrotehnică Lugașul de Jos
Amenajarea este formată din barajul uzinei, de tip deversor, realizat din beton armat
monolit, cu următorii parametrii :
– lungimea totală 350 m

148
– înălțimea 37,5 m
– cota la coronament 224 md M
– clasa de importanță II
Lacul format în amonte (fig.9.21 și 9.22) este mărginit pe ambele maluri de diguri de
7,5 km lungime, pe malul stâng și 7,5 km pe malul dr ept. Înălțimea digurilor de la nivelul
barajului până la 4 m amonte și sunt realizate din balast compactat, cu o lățime la coronament
între 4 și 6 m. Spre interior, digurile sunt etanșeizate cu un perete de beton slab armat, iar la
exterior sunt înierbate. La exteriorul digurilor sunt realizate câte un canal pentru colectarea
apelor de pe versanți sau din luncă.

Figura 9.21 . Acumulările Lugaș și Tileagd (sursa: Google maps.ro , 2015)

Lacul de la Lugașu de Jos (fig.9.22) are următorii parametri:
– suprafața 538 ha
– adâncimea medie 11 m
– volum brut NNR (220) 64,5 mil. mc
– volum maxim (222) 74,5 mil. mc
– volum la nivel minim (209) 14,7 mil. mc
– volum util 48,8 mil. mc
– volum pentru atenuarea viiturilor 11,0 mil. mc

149

Figura 9.2 2. Barajul și acu mularea Lugaș (sursa: www.google.ro/maps , 2015)

Golirea de fund este echipată cu 6 vane de 4 x 4 m, permițând un Qmax de 1400 mc/s.
Descărcătorul de suprafață este echipat cu 3 stavile clapetă de 10 x 2,5 m și un Qmax de 320
mc/s. U.H.E. Lugaș – situată p e malul drept la piciorul barajului este echipată cu două grupuri
Kaplan și dezvoltă o putere de 18 MW.

9.5.6.2. Amenajarea hidrotehnică Tileagd
Este de același tip cu cea de la Lugaș (fig.9.2 3 și 9.24 ), fiind formată din baraj, lacul de
acumulare și U.H. E. Barajul este de tip deversor din beton monolit, cu următoarele
caracteristici: înălțimea 37,5 m ; lungimea 500 m ; cota coronament 199 md M ; clasa de
importanță II.

Este prevăzut cu:
– golirea de fund echipată cu 6 vane 4 x 4: Qmax: 1400 mc/s
– descărcăt or de suprafață, echipat cu 3 stavile de 10 x 2,5 m: Qmax: 320 mc/s
Lacul de la Tileagd este delimitat pe diguri de 7 km pe fiecare mal.

9.5.6.3. Amenajările aval de acumularea de la Tileagd
Apa uzinată în U.H.E. Tileagd este evacuată prin canalul de fugă (fig.9.25) în lungime
de 4,118 km, cu o secțiune trapezoidală cu baza mică de 25 m, prin care poate fi transportat
un volum de apă de 90 m3/s.
În continuarea canalului de fugă s -a executat canalul de aducțiune pentru U.H.E.
Săcădat, cu o lungime de 1,033 km, de formă trapezoidală în secțiune, cu baza mică de 10 m.
U.H.E. Tileagd este prevăzută cu descărcători laterali; aval se află bazinul de liniștire care se

150
continuă cu canalul de fugă spre U.H.E. Săcădat (4,49 km), și în continuare cu canalul de
aducți une al U.H.E. Fughiu (317 m) (fig.9.25) . Aval se află canalul de fugă, cu o lungime de
3,269 km.

Figura 9.2 3. Poziția geografică a subsitemelor lacustre Lugaș și Tileagd în ansamblul
hidrografic Crișul Repede

Figura 9.2 4. Barajul și acumularea Tileag d (sursa: www.google.ro/maps , 2015)

151

Figura 9.2 5. Barajul, canalul și acumularea Fughiu (sursa: www.google.ro/maps , 2015)

Amenajările hidrotehnice prin sectorul mijlociu al Crișului Repede asigură
suplimentarea în caz de nevoie a alimentarii cu apă a mu nicipiului Oradea și a localităților
limitrofe, irigarea a 40.000 ha în Câmpia Crișurilor.
U.H.E. amplasate în bazinul hidrografic Crișul Repede au o putere instalată totală de
222 MW.

9.6. Acumulări nepermanente
În scopul protejării de inundații au fos t executate o serie de acumulări nepermanente.
Cele mai multe sunt de dimensiuni mici și sunt amplasate pe micile văi de pe versantul drept
al Crișului Repede, în sectorul amenajat al acestuia, între Aleșd și Fughiu. Importante pentru
scopul în care au fos t realizate sunt acumulările de la Băile Felix și cea de la Băile 1 Mai
(Betfia).

9.6.1. Acumularea Felix
Face parte din lucrarea „Regularizarea Peței și afluenți” cu scopul de apărare împotriva
posibilelor inundații asupra municipiului Oradea, a stațiun ilor balneo -climatice Felix și 1 Mai.
Acumularea Felix este situată pe Valea Hidișel, afluent al râului Peța, la cca. 750 m. amonte
de Băile Felix (Fig.9. 26; 9.27).

152

Figura 9.2 6. Acumularea ne permanentă Felix (baraj și suprafață de recepție) pe valea și
pârâul Hidișel. În aval de baraj se află complexul turistic President (prelucrarea după
GoogleEarth, 2014)

153

Figura 9. 27. Sistemul hidrografic Pețea și a cumulările nepermanante Felix pe valea Hidișel și
1 Mai (Betfia) pe valea Pețea, contruite pentru p rotejarea celor dou ă stațiuni Băile Felix și 1
Mai (prelucrarea după GoogleEarth, 2014) .

154
Situată la o altitudine medie de 225 m la sud de stațiunea Băile Felix cu o suprafață de
recepție ce se extinde pe 28,4 kmp, acumularea nepermanenetă Felix a fost da tă în funcțiune
în anul 1974. Din punct de vedere a modului de utilizare a terenurilor în arealul de recepție
terenurile agricole de tip pășune au fost transferate în zonă de protecție cu posibilități de
inundare la viituri.
Barajul – este din pământ (fig.9.26) , cu două tronsoane din care unul pentru bararea
albiei și unul pentru apărarea drumului național Oradea -Beiuș -Deva, barajul având scop de
atenuare a undei de viitură; nivelul apei în biefuri se urmărește numai în perioada viiturilor.
În perioada apelor mari , când nivelul depășește cota 155,70 m cu 1,50 m pe miră – se
va urmări asigurarea unei scurgeri corespunzătoare prin golirea de fund și deversor. Un an de
referință privind nivelul atins de apă în acumularea din spatele barajului de pămândt este anul
1980, când apa din lac a atins 4,5 m. În consecință au fost inundate drumul național Oradea –
Beiuș și un număr de 12 grădini din Băile Felix (fig.9.26 și 9.27).

9.6.2. Acumularea 1 Mai (Betfia)
Face parte din aceeași lucare amplă de regularizare a si stemului hidrografic Pețea cu
scopul de apărare împotriva inundării municipiului Oradea și a stațiunilor balneo -climaterice
Felix și 1 Mai (Fig.9.27; 9.28 și 9.30) .
Acumularea 1 Mai , intrată în funcțiune în anul 1976, este situată pe râul Peța, la 400 m
amont de localitatea Haieu și stațiunea Băile 1 Mai, extinsă pe o suprafață a bazinului de
recepție de 8,08 km2. În periada lipsei apei suprafața de recepție este utilizată în categoria
terenurilor agricole pentru pășunat.
Barajul 1 Mai fiind un baraj con struit cu rol de atenuare a undei de viitură, nivelul apei
în biefuri se citește numai în perioada viiturilor, adică atunci când în bieful amonte începe să
se acumuleze apa până la nivelul superior al conductei golirii de fund. În afara acestor
amenajări h idrotehnice, în bazinul Crișul Repede există numeroase acumulări permanente
mici, private, realizate în scop turistic și recreativ. Altele sunt mai mari și sunt situate pe
râurile din dealuri sau din câmpie (Alceu, Gepiu, Corhana, Canalis ș.a.).

155

Figura 9.28. Acumularea ne permanentă Pețea/Betfia (baraj și suprafață de recepție) pe valea
și pârâul Pețea. În aval de baraj se află stațiunea balneoclimaterică 1 Mai (prelucrarea după
GoogleEarth, 2014)

156

Figura 9. 30. Poziția geografică a subsitemelor hidrogr afice Pețea și Hidișel pe care au fost
construite acumulările nepermanente Felix și Betfia/1Mai în ansamblul hidrografic Crișul
Repede

9.7. Sistemul de al imentare cu apă a municipiului Oradea
Începuturile alimentării cu apă a municipiului Oradea se regăs esc în perioada 1917
(studii, căutări și soluții) și 1888, dată la care ia ființă Comitetul pentru alimentare cu apă.
Conform datelor primite de la S.C. Compania de Apă Oradea S.A., referitor la
alimentarea cu apă potabilă a municipiului Oradea, în prezent aceasta se realizează prin 5
uzine de apă amplasate pe cele două maluri ale râului Crișul repede, în partea de nord -est a
municipiului, acestea având o capacitate totală de pompare instalată de 2100 l/s.
Apa brută este captată din stratul freatic, prin in termediul drenurilor. Pentru îmbogățirea
stratului de apă subteran se utilizează cele 23 de bazine (15 pe malul drept al Crișului și 8 pe
malul stâng), alimentate din Crișul Repede, prin intermediul conductelor de aducțiune de la
captări (fig.9.31) .
Tehnol ogia existentă permite și utilizarea apei de suprafață, captată din râul Crișul
Repede și tratată apoi corespunzător. Această soluție este una de rezervă, preferându -se apa
subterană, care este și de calitate mai bună și mai ieftină, necesitând ca tratare doar clorinarea.

157
Întregul sistem de captare, aducțiuni apă, bazine de îmbogățire, câmpuri de infiltrare,
uzine de a pă se situează într -o zonă de protecție cu regim sever având o suprafață de cca. 280
ha.
Pe malul drept, captarea apei de suprafață se face p rin două conducte de 1000 mm de
la o priză de captare de tip cheson cu ferestre dreptunghiulare. Prin intermediul acestor
conducte, apa captată este direcționată prin intermediul unui deznisipator spre două
decantoare longitudinale, cu dimensiunile de 140 m x 40 m, prevăzute cu șicane la intrare.
După trecerea prin decantoare, apa ajunge în 13 bazine de îmbogățire a stratului fratic,
amplasate pe două șiruri paralele (8 + 5 bazine) cu albia Crișului. Bazinele au dimensiuni de
aproximativ 200 m x 40 m, adân cimea apei fiind -1,5 m. Printre cele două șiruri de bazine,
respectiv între bazine și Criș sunt amplasate 2 drenuri de captare a apei subterane, ce
alimentează S.P.1.

Figura 9. 31. Sistemul de alimentare cu apă a municipiului Oradea și a localităților învecinate
în ansamblul hidrografic Crișul Repede (sursa: GoogleEarth, 204)

158
Drenurile au lungimea totală de 4200 m, sunt pozate la o adâncime de cca. 6 m și au
diametre ce cresc progresiv odată cu apropierea de uzina 1, de la 400 m la 1000 m. Prin
intermediul acestor drenuri, apa din stratul freatic este captată și direcționată gravitațional
spre chesonul de la uzina 1. Există un număr de 27 de cămine de vizitare a acestor drenuri.
În cazul în care cantitatea de apă captată prin drenuri nu ar satisf ace necesarul pentru
S.p.1,se poate utiliza și apă de suprafață, filtrată cu ajutorul a 10 filtre lente situate lângă stația
de pompare nr. 1, cu o suprafață de 500 m2 fiecare.
Uzina de apă nr. 2 este amplasată pe malul drept, dar pompează în rețeaua de pe malul
stâng al Crișului. Capacitatea proiectată a uzinei este de 250 l/s.
Se utilizează doar apă subterană, captată prin intermediul unui dren de 600 mm, cu
lungimea de 960 m, prevăzut cu 3 cămine de vizitare. Îmbogățirea stratului freatic de
alimentare a drenului se face prin două bazine de îmbogățire. Alimentarea acestora se face de
la bazinele de îmbogățire de la S.P.1, iar tratarea bacteriologică se face prin clorinare, cu o
instalație automată ALLDOS.
Tot pe malul drept este amplasată și stația de p ompare nr. 3, în aval de uzina 1 și are
capacitatea de pompare proiectată la 150 l/s. Alimentarea cu apă se face printr -un dren de
300 mm, în lungime de 560 m, cât și printr -o conductă de 250 mm din chesonul de la
S.P.1. Drenul este prevăzut cu 3 cămi ne de vizitare.
Uzina este amplasată pe malul stâng al Crișului, având capacitatea proiectată de 500 l/s.
Se utilizează doar apă subterană, captată prin intermediul drenului. Pentru îmbogățirea
stratului freatic există 8 bazine de îmbogățire, având dime nsiunile de aproximativ 40 m x
300 m,adâncimea apei fiind de cca. 1,5 m. Alimentarea bazinelor cu apă se face gravitațional
din Crișul Repede (o priză de captare tip cheson cu ferestre dreptunghiulare și o captare de
mal), prin 2 conducte de 1200 mm și 1000 mm, în lungime de 2 km. Cele 8 bazine de
îmbogățire sunt perpendiculare pe albia Crișului. Printre aceste bazine sunt amplasate
drenurile secundare, de diametre între 400 și 600 mm, cu lungimea totală de 2,9 km,
prevăzute cu 14 cămine de vizitare.
Drenurile secundare alimentează drenul principal, dispus între albia Crișului și cele 8
bazine, la 6 -7 m adâncime, având diametrul între 500 și 1000 mm și 25 cămine de vizitare.
Debitul pompat se măsoară cu un debitmetru cu ultrasunete, montat pe conducta d e refulare
de 900 mm, care alimentează malul stâng.
Uzina de apă nr. 5 este amplasată pe malul stâng al Crișului, are capacitatea de 600 l/s și
utilizează exclusiv apă de suprafață. Apa este captată din Crișul Repede, în amonte de oraș și

159
ajunge înt r-un bazin de deznisipare, prin două conducte având diametrele de 1200 mm,
respectiv 1000 mm și o lungime de aproximativ 1,5 km. Volumul de apă captat de uzină a
scăzut de la 31782,1 mii mc în 2002 la 25054,5 mii mc în 2007.
Uzina de apă nr. 5 capta apă de suprafață din lacul Fughiu. În prezent uzina de apă nr. 5
nu funcționează, deoarece apa necesară orașului este asigurată de la celelalte uzine.

9.8. Impactul amenajărilor hidrotehnice asupra așezărilor umane

Obiective strategice: Lucrările hidrotehnice din bazinul Crișului Repede, pe un anumit
areal influențează dezvoltarea zonei, reglementează utilizarea terenurilor, a debitelor de apă,
întocmirea planurilor de amenajarea teritoriului. Ele sunt parte componentă a Strategiei
Naționale de Management la I nundații și cuprind trei tipuri de obiective:
a) Obiectivele economice urmăresc protecția împotriva inundațiilor, a infrastructurii
economice existente și garantarea satisfacerii oportunităților economice ale generațiilor
viitoare. Aceste obiective cuprind :
 prevenirea sau minimizarea pierderilor economice prin reducerea riscului la
inundații a zonelor populate, a obiect ivelor economice și a bunurilor;
 prevenirea sau minimizarea pierderilor economice prin reducerea riscului la
inundați i a infrastructurilor e xistente;
 prevenirea sau minimizarea pierderilor economice prin reducerea riscului la
inundații a terenurilor agricole cultivate.

b) Obiectivele sociale au în vedere protecția populației și a comunităților umane
împotriva inundațiilor prin asigurarea unui nivel acceptabil de protecție a populației,
cuprinzând:
 prevenirea sau minimizarea riscului la inundații a popu lației și a comunităților
umane;
 prevenirea sau minimizarea riscului la inundații al bunurilor publice/ comunitare
(spitale, policlinici, școli etc.) și a zonelor recreaționale;
 prevenirea apariției de epidemii sau minimizarea deteriorării stării de sănătate a
populației ca urmare a impactului fenomenului de inundații și a poluării asociate acestuia;
 asigurarea că infrastructurile critice (poduri, podețe, punți, aeroporturi) rămân
accesibile în timpul inundațiilor extreme.

160

c) Obiectivele de mediu urmăresc ca prin realizarea strategiei de management al
inundațiilor să se atingă obiectivele socio -economice cu păstrarea unui echilibru între
dezvoltar ea economico -socială și obiectivele de mediu. Acestea cuprind:
 satisfacerea cerințelor Directivei -Cadru privind Apa a Uniunii Europene;
 evitarea alterării și a influenței antropice în geomorfologia bazinului hidrografic al
Crișului R epede;
 prevenirea poluă rii cursurilor de apă și a apelor subterane ca urmare a inundațiilor
și a efectelor asociate lor asupra calități i ecologice a cursurilor de apă;
 protecția și îmbunătățirea calității terenurilor, iar acolo unde este posibil încurajarea
schimbărilor în pract ica agricolă pentru a preveni sau minimiza scurgerea și inundațiile
asociate ei, ca urmare a unor lucrări agricole intensive;
 protecția și conservarea bunurilor istorice, a monumentelor, a ariil or protejate și a
ecosistemelor;
 protecția și îmbunătățirea sp ecificului mediului înconjură tor și a aspectului său
estetic;
 minimizarea sau prevenirea impactului schimbărilor climatice asupra producerii
fenomenului de inundații.
În concluzie , din punct de vedere geopolitic și geostrategic, ca perspectivă de
dezvoltar e, lucrările hidrotehnice din bazinul hidrografic Crișul Repede au adus schimbări
importante în peisajul fizico -geografic al zonei studiate:
* Efecte negative :
 au fost strămutate 65 de gospodării și anexe gospodărești,
 au fost acoperite de ape 984 ha teren la Lugașul de Jos și 646 ha teren la Tileagd,
care au fost în felul acesta, scoase din circuitul agricol, în total 1.500 ha au fost acoperite de
apă,
 prețul terenurilor agricole din zonă a crescut prin reducerea suprafețelor disponibile
(extravilan),
 a crescut nivelul apei freatice în zona Tileagd în fântâni, beciuri, subsoluri tehnice
la blocuri, producând efecte nedorite, care au însemnat cheltuieli suplimentare,
 s-a modificat calitatea apei de suprafață și din subteran,
 s-a modificat flora și fauna din zonă,
 în amonte baraje se acumnulează aluviuni de pe versanți, apărând necesitatea
decolmatării locurilor,

161
 se modifică capacitatea de autoepurare a cursului Crișului Repede.

* Efecte pozitive :
 producerea de curent pentru sistemul național energetic,
 teren urile agricole, localitățile, drumurile sunt protejate împotriva inundațiilor, prin
regularizarea debitelor și menținerea unor nivele constante pe cursul Crișului Repede,
 s-au realizat drumuri de acces județene și locale peste coronamentele barajelor
asigu rând legătura localităților cu E60,
 prin lucrările de combatere a eroziunii solului și cele de desecare s -au redat
circuitului agricol suprafețe de teren însemnate,
 lucrările hidrotehnice permit alimentarea cu apă a localităților și dezvoltarea unor
activi tăți economico -industriale în zonă,
 dezvoltarea pisciculturii la crescătoriile de pești de la Remeți, Măgești, Husasău de
Criș,
 practicarea pescuitului sportiv pe lacurile de acumulare,
 dezvoltarea turismului și agroturismului în zona barajelor Leș, Drăgan , Munteni,
Bulz,
 apariția și dezvoltarea zonei turistice Coada Lacului,
 îmbogățirea peisajului și îmbunătățirea calității lui.

Existența unui potențial care poate fi în con tinuare dezvoltat și exploatat impune cu
prioritate dezvoltarea infrastructurii, se rviciilor turistice și marketingul zonei.