Spaț iul în dezvoltarea [601360]

Spaț iul în dezvoltarea
creativă a copilului

Stud. Cristea Radu -Gabriel
Îndrumător:
conf. dr. arh. Liviu Iană și

2
CUPRINS

PLAN DE IDEI ……………………………………………………………………………….4

ARGUMENT ………………………………………………………………………………… 7

INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIA COPILULUI.
Cele patru etape ale evouț iei cognitive. Jocul simbolic.
………… ………………………………………………………………………………………10

COPILUL ȘI SPAȚIU L
Explorarea si intelegerea lui. Adaptabilitatea spațiului. Spațiul si creativitatea
……………… ……………………………………………………………………………… …15

IMPLEME NTAREA NOILOR TEHNOLOGII ÎN SPAȚ IILE DESTINATE
COPIILOR.
Rolul tehnologiei pentru noile generații . Jocul digital . Efecte asupra mentalității și
comportament ului. ………… …………………………………………………………………… 25

STUDIU DE CAZ .
Sistemul educa țional Waldorf. Muzeul copilului din Boston. Școlile Vittra.
Proiectul de diplomă ………………………………………………………………… …… ………30

CONCLUZII …………………………………………………………………… ………….. .35

BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă……………………………………… ……………… ……37

3
LISTA FIGURI

Fig.1. Schema relațiilor ce se dezvoltă în stadiul inteligenței preoperatorii după Piaget ;
sursa: http://cmapspublic3.ihmc.us/rid=1236364198929_1623473132_24918/Piaget -5.cmap (tradusa) , accesat
10.03.2015 , 22:00
Fig.2. Structura din carton pentru jocul copiilor , Monash University, Melbourne.
sursa :http://architectureau.com/articles/card -play-space -a-designmake -studio -by-monash -university/ , accesat
21.03.2015 , 16:55.
Fig.3. Copil pe perete ( Boy on the Wall ), Hammarkullen, Gothenburg , autor JENS S. JENSEN 1973
sursa: KINCHIN, Juliet ; O’CONNOR, Daniel – ―Century of the child : Growing by design 1900 -2000‖ –
MoMa, p27.
Fig. 4 The Model: A Model for a Qualitative Society , autor Palle Nielsen , 1968, Moderna Museet, Stockholm
sursa: KINCHIN, Juliet ; O’CONNOR, Daniel – ―Century of the child : Growing by design 1900 -2000‖ –
MoMa, p223
Fig.5 Girl on a tire swing at the exhibition Kinderplanet , autor Barbara Klemm, Frankfurt. 1971
susa: KINCHIN, Ju liet ; O’CONNOR, Daniel – ―Century of the child : Growing by design 1900 -2000‖ –
MoMa, p223
Fig.6. Un loc de joacă – atunci si acum.
sursa: https://www.cartoonstock.com/directory/f/four -eyes.asp , accesat 20.03.2015, 22:19
Fig.7 ―Dar mi -ai spus s ă merg afară să mă joc‖
sursa: https://www.cartoonstock.com/directory/f/four -eyes.asp , accesat 20.03.2015,22:20
Fig.8 . Studii de model pentru realizarea sălilor de clasă
sursa: https://wildgreenyonder.wordpress.com/2007/05/08/case -studies -in-ecodesign -mountain -oak-school/
Fig.9. Spațiu, textură, culori în școala Waldorf
sursa: http://inhabitat.com/marecollege -beautiful -waldorf -school -built-with-natural -materials -rises-in-
leiden/marecollege -by-24h-architecture -03/ , accesat 07.02.2015, 15 :30
Fig.10. Spațiu si activitate în Muzeul Copilului din Boston
sursa: http://www.c7a.com/work/boston -childrens -museum , accesat 15.02.2015, 22:00
Fig. 11 Holul principal al muzeului
sursa: http://www.c7a.com/work/boston -childrens -museum , accesat 15.02.2015, 22:00
Fig. 12 Spațiu de studiu în Școala Vittra
sursa:http://www.rosanbosch.com/en/project/vittra -school -telefonplan, accesat 28.03.2015,20:15

Fig. 13 Spațiu d e joacă
sursa:http://www.rosanbosch.com/en/project/vittra -school -telefonplan, accesat 28.03.2015,20:15

Fig.14 Un plan gândit si proiectat ―altfel ‖
sursa:http://www.rosanbosch.com/en/project/vittra -school -telefonplan, accesat 28.03.2015,20:15
Fig.15 Propunere proiect diplom ă (sursă proprie)

4
PLAN DE IDEI

În fața unui subiect atât de complex , o abordare general ă a întregii problematici este
greu atotcuprinzătoare și riscă să simplifice radical subiectul. Pentru economia lucrării, voi
încerca să limit ez studiul asupra dezvoltă rii copilului doar la câ teva elemente , considerate
având un interes prioritar. Lucrarea își propune să ridice diverse probleme și întrebări cu
privire la raportarea psihologiei infantile la mediul ș i forma arhitecturală , încercând totodată
să lămureasca câteva căi de rezolvare ale acestora.

ARGUMENTUL introduce concept ele de „spa țiu pentru copii‖ , „creativitate ‖ si
―joc‖ aflate în strânsă dependență una de cealaltă ,cu implicațiile lor contemporane, fă când
apel la datoria profesională de a reconsidera permanent problemele pe care le implică în
scopul îmbunătățirii și adaptării continue la nevoile contemporane . Se propune o nou ă
abordare a spa țiilor destinate copiilor și o str ânsă relaționare a formei arhitecturale și a
spațiului peisager cu utilizatorul ș i cu psihicul să u. are un rol decisiv în declanșarea
mecanismelor interioare ale sufletului, în realizarea unui climat adecvat desfășurării
procesului creativ. Crearea unei ambianțe bine organizate încurajează copiii să exploreze, să
aibă inițiativă și să creeze, totodată oferind libertate de expresie. Factorii de mediu precum
organizarea spațiului, materialele folosite, decorul, toate aparțin acelui proces de facilitare a
expresiei creative. Sunt factori ce pot fi c ontrolați , modificați în funcție de nevoi și
transformați în reguli care simplifică exprimarea creativității.

INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIA COPILULUI . este un capitol esenț ial
pentru cunoaș terea fazelor dezvoltă rii psihologice ale copilului, etapele prin care acesta se
contur ează ca individ î n societate. Fără cunoaș terea î ndeaproape a subiectului (utilizatorului),
o bun ă abordare a arhitecturii dedicate lui ar fi imposibil ă.
Teoria lui Jean Piaget sau „teoria piagetian ă‖ descrie dezvoltarea inteligen ței copilului
printr -un num ăr de stadii în funcție de vârstă. Teoria sa este de natur ă constructivă, insistâ nd
mult pe dezvoltarea inteligen ței în funcț ie de interac țiunile dintre individ ș i mediul s ău.
Concluzia cea mai importantă a capitolului este că un copi l, indiferent în ce stadiu de
dezvoltare se află, manifest ă dorința de a cunoaște specialul, neprevăzutul, spectaculosul
si extravagantul, lucru foarte important de care ar trebui sa se țin ă cont în proiectarea unei
clădiri care să atragă utilizatorii aflați la această vârstă.

5
COPILUL SI SPATIUL este împarțit in doua subcapitole:

Explorarea ș i înțelegerea spa țiului reprezint ă problema esenț ială cu care se
confrunt ă un copil în societate. Aduce î n discu ție predispozi ția copilului de a cerceta forme
spectaculoase, spa ții largi , vii, dinamice, ce s e află în strânsă legatur ă cu vâ rsta, fiecare etap ă
de dezvoltare avâ nd stadii diferite de percep ție a dimensiunilor, proporț iilor, perspectivelor .
―De pildă, noțiunile și reprezentările de perspectivă (micșorarea la distanță, liniile
de fugă etc.) nu apar decât începând cu 7 ani ( înțelegerea schimbărilor de mărime sau de
formă în funcție de punctul de observare, reprezentarea perspectivei în desen e tc.) și găsesc
un nivel de echilibru la 9 -10 ani (coordonarea punctelor de observare prin raportare l a un
ansamblu de trei obiecte) ‖1.

Adaptabilitatea spaț iului . Se aduce în discuție modul în care spațiul răspunde la
nevoia pe rmanentă de joacă a copilului si p oziția determinantă pe care o ocup ă jocul în
educația copilului, acesta impunând arhitecturii spații condiționate de cerințele lui specifice,
pentru a -l seconda în valoarea lui educativă. Așada r, capitolul tratează probleme esențiale
pentru conceperea unui spațiu adecvat copilului, de la iluminare naturală și artificială, jocuri
de înălțimi și supante, culori si texturi, etc.

Spațiul si creativitatea – prezintă primele încercări de raportare a spațiilor pentru
curiozitatea și spiritul creativ al copilului, acestea avându -l în prim -plan pe liderul MoMa,
Victor D ’Amico . Propunerile exuberante și nonconformiste au făcut deliciul publicului ―mic ‖
iar apoi au fost îmbrățișate de echipe de studenți și arhitecți din întreaga lume.

1 psiholog ZIVARI, Mirela – ―Dezvoltarea perceptiilor ‖, http://mirelazivari.ro/capitolul -ii-dezvoltarea -percep –
iilor,, cap.IV.
Studii de model pentru
realizarea sălilor de clasă
Studii de model pentru
realizarea sălilor de clasă

6
IMPLEMENTAREA NOILOR TEHNOLOGII IN SPA ȚIILE
DESTINATE COPIILOR .
Rolul tehnologi ei și a jocului digital pentru noile generații.
Conform studiilor logicii genetice , copiii tind să moșteneasca mai uș or anumite
―abili țăti‖ ale părinț ilor. Fără doar și poate, un copil asimilează și învață mai repede decâ t un
adult, at ât timp câ t noțiunile sunt prezentate pe î nțelesul s ău. Aș adar, acest capitol vorbește
despre felul în care Internetul si jocul digital au influențat comunicarea si relațiile actualei
generați i, marcând aspectele bune precum dezvoltarea inteligenței datorită cantității mari de
informații dar și cele negative ca schimbările comportamentale sau schimbările d e valori
familiale.

Efecte asupra mentalității și comportamentului – se punctează concluziile
unor studii precum ―Internet Paradox‖ cu privire la modelarea defectuoasă a psihicului
copilului de către mass -media, rezultatul lor în timp dar și beneficiile utilizării calculatorului
încă de la vârste fragede, conform altor studii.

STUDII DE CAZ – capitol unde sunt prezentate spații ―prietenoase‖ pentru copii,
precum cele din Sistemul educaț ional Waldorf care „educă capul, mintea și mâinile‖
cu particularitățile arhitectonice si de iluminare , Muzeul copilului din Boston – un
spațiu viu unde jocul e liter ă de lege, Școlile Vittra din Suedia unde pereții interiori sunt
complet absenți iar copiii vin de plăcere la școal ă, simțindu -se ca într -un parc de distracții ,
precum și Proiect ul de diplomă unde am implementat mai multe concluzii din aceasta
lucrare.

CONCLUZII …

7
ARGUMENT

Ce reprezintă creativitatea și ce rol ocupă spațiul ambiant în procesul creativ?
Având în vedere complexitatea procesului creativ, se poate distinge o dificultate în formularea
unei definiții unanim recunoscută a creativității. Sub aspect etimologic, noțiunea de
creativitate își are originea în cuvântul latin "creare" , care înseamnă zămislire, făurire,
naștere. În sens larg, putem considera creativitatea ca pe un fenomen general uman, forma cea
mai înaltă a activității omenești.
A crea semnifică a întemeia, a produce, a da naștere, a face ceva ce nu exista înainte,
iar creativ este acela ce se caracterizează prin originalitate,expresivitate, prin inventivitate,
inovație și imaginație. Conceptul de creativitate este unul dintre cele mai captivante noțiuni cu
care a operat vreodată știința, încă insuficient definit și delimitat , dator ită caracterului
multilateral al procesului creativ și a diversității domeniilor în care este aplicat.
În clipa în care o idee este propagată de la un grup comprimat de specialiști la o
populație mai largă, aceasta își va pierde caracterul univoc, rigoare a și invariabilitatea, iar
acest aspect reprezintă un proces de însușire a gândirii logice individuale la gândirea socială.
Procesul creator desemnează aspectele psihologice ale activității creative,
mecanismele și dinamica psihologică a creatorului , proc es cu durată variabilă, în funcție de
domeniul de activitate.
Prototipul creativității este considerat a fi copilul, ce deține permanent o dorință de
cunoaștere și curiozitate, fiind încă neinfluențat de educația rutinară.La vârsta preșcolarității,
capaci tatea creatoare impune trăsături de personalitate native, susceptibile de dezvoltare prin
educație. Pe măsură ce copiii își extind abilitatea de autoevaluare, generarea soluțiilor precum
și calitatea acestora devin din ce în ce mai importante , motiv pentru care accentul ar trebui pus
pe evaluarea ideilor proprii, pe baza căreia , copiii își vor revizui ideile și vor explora
capacitatea de generare de soluții.
―Profilul psihologic al vârstei preșcolare cuprinde numeroase premise avantaj oase
pentru cultivar ea și stimularea potențialului creativ, ce îi permite individului posibilitatea de
a surmonta propria experiență și de a aduce inovați e în modalitățile de expresie a acțiunii și
a cunoașterii. ‖2

2 COLCERIU, Laura – ―Psihopedagogia învățământului preșcolar ‖, p.158

8

Care sunt mijloacele de formare a identității copilului?
Înca din preșcolari tate, creațiile copilului demonstrează bogăția vieții lui interioare,
rolul central al acestora fiind ocupat de imaginație, alături de gândirea încă insuficient
formată. În activitatea creatoare a copilului participă totodată și elemen te de ideație,
capacități de figurare, deprinderi și îndemânări, motivația, dorința de a crea , perseverența și
efortul voluntar.
Grădinița este primul loc în care copilul își începe viața lui fără prezența continuă a
părinților, spațiu l fizic și psihic , în care adaptarea reprezintă lucrul absolut necesar, pentru a
se putea stabili o relație. În ambianța jucăriilor și a celorlalte obiecte, acest cadru capătă
inevitabil o mare valoare emoțional -estetică ,copilul căutând să dea obiectelor confecționate o
valență estetică .
Reperele psihologice fundamentale , ce conturează și individualizează acest stadiu al
copilăriei sunt : activitatea de bază – jocul și tipul relațiilor în care individul este implicat,
ambele direcționând spre cristalizarea identității sa le primare.
Prima formă de experiență de viață pentru copil îl reprezintă jocul, cel care hotărăște
dirijarea și interesele sale ulterioare. Prin joc și distracție se dezvoltă, pe lângă imaginație,
cunoaștere, creativitate, inteligență, voință și puterea copilului mic, care își are cadrul cel mai
adecvat în comunitate unde găsește și termeni de referire.
―Copiii care sunt lipsiți de posibilitatea de a se juca cu alti copii de vârstă
asemănatoare fie din cauză că nu sunt obișnuiți, fie din cauză că nu au cu cine,
ramân nedezvoltați din punct de vedere al personalității. Jocul oferă copiilor o sumă de
impresii care contribuie la înbogățirea cunoștințelor despre lume și viață,totodată mărește
capacitatea de înțelegere a unor situații complexe, creeaz ă capacități de reținere stimulând
memoria, capacități de concentrare, de supunere la anumite reguli, capacități de a lua decizii
rapide, de arezolva situații problemă, într-un cuvânt dezvoltă creativitatea. Fiecare joc are
reguli. Atunci când un copil vrea să se joace cu un alt grup de copii, el acceptă regulile în
mod deliberat, voit. Cu alte cuvinte, el va accepta normele stabilite, adoptate și respectate de
grupul respectiv înainte ca el săintre în joc‖3
Jocul oferă posibilitatea dezvoltării imagina ției la vârsta preșcolară, solicitând, prin
conținutul său bogat în situații atractive , funcțiile atenției involuntare și treptat a celei

3 COLCERIU, Laura – ―Psihopedagogia învățământului preșcolar ‖, 2008, p.159

9
voluntare. Prin joc, copilului îi este permisă identificarea cu adultul și îi sunt consolidate
cunoașterea, experienț a precum și încrederea în sine. Adaptarea și integrarea copilului este
facilitată de joc , deoarece acesta conține în sine tot ceea ce îi este necesar eului pentru a se
manifesta novator,într -o manieră strict personală și constituie un stimul important în
cultivarea receptivității și sensibilității, a mobilității și flexibilității psihice.
Cadrul ambiental are un rol decisiv în declanșarea mecanismelor interioare ale
sufletului, în realizarea unui climat adecvat desfășurării procesului creativ. Crearea unei
ambianțe bine organizate încurajează copiii să exploreze, să aibă inițiativă și să creeze,
totodată oferind libertate de expresie. Factorii de mediu precum organizarea spațiului,
materialele folosite, decorul, toate aparțin acelui proces de facilitar e a expresiei creative. Sunt
factori ce pot fi controlați , modificați în funcție de nevoi și transformați în reguli care
simplifică exprimarea creativității.
―Există câteva lucruri de remarcat: în primul rând, jocul fortifică un copil din punct
de vedere fizic, îi imprimă gustul performanțelor precum și mijloacele de a le realiza. În al
doilea rând, jocul creează deprinderi pentru lucrul în echipă, pentru sincronizarea acțiunilor
proprii cu ale altora, în vederea atingerii unui scop comun. Un al treilea râ nd, jocul
provoacă o stare de bună dispoziție, de voie bună, oferindu -i omului posibilitatea de a uita
pentru un timp de toate celelalte și de a se distra,dându -i parcă mai multă poftă de viață. ‖4
Punctul de pornire pentru toate teoriile legate de joc o c onstituie perspectiva
pedagogului german Friederich Froebel (1782 -1851). Acesta a fondat prima gr ădiniț a pentru
copii, în Germania, lucrarea sa de baza fiind ―Educa ția Omului ‖, publicat ă în anul 1826.
Froebel inverseaz ă succesiunea tradi țional ă a înv ătarii, și anume intui ție, explica ție si
aplicare, punând intui ția si explica ția pe locuri secundare, în favoarea jocului, care ajunge cel
mai important, devenind o metod ă de înva țare, la prescolari.
Frederich F robel afirma ca " Jocul este expresia cea mai înaltă a dezvoltării umane
în copilărie, deoarece este singura expresie liberă a ceea ce se află în sufletul unui copil."5
Așadar, putem pune jocul și creativitatea într -o interdependență mutuală ce contribuie
decisiv la formarea individului. Creativitatea este stimulată prin schimbul de idei ce are loc
prin intermediul jocului cu alti copii, fiind astfel determinată dezvoltarea însușirilor necesare
relațiilor interpersonale și de comunicare .

4 COLCERIU, Laura – ―Psihopedagogia învățământului preșcolar ‖, p.160
5 FROEBEL, Friedrich – ―Educatia omului ‖ (1906) – New York Appleton and Company, p55

10
INTRODUCERE IN PSIHOLOGIA COPILULUI

Cu cine m ă confrunt?
Care sunt rolurile mediului socio -cultural și cum
acționează asupra copiilor aflați la vârsta preșcolarității?

Pentru a face introducere a micului utilizator, copilul, am ales s ă merg pe m âna unuia
din cei mai important i pionieri ai studiului gândirii la copii, Jean Piaget , care î ntr-o perioadă
de șase decenii, a desfășurat un progra m de cercetări naturaliste, ce a afectat profund
înțelegerea noastră asupra dezvoltării copilului . Lucrările sale de referința adică cele car e
vizează copilul, ( ―Psihologia copilului ‖-1966 și „Psihologia inteligen ței‖–1965 ), devin o
bază pentru înțelegerea în detaliu a stadiilor si proceselor prin care trece acesta . Noțiunile
piagetiene le -am completat cu alte informații mai recente legate de psihologia copilului din
cartea Grațielei Sion – „Psihologia vârstelor ‖.
Așadar , aflăm că dezvoltarea psihică este un concept elementar pentru psihologia
copilului , fără îndoială, un proces continuu, accentuat îns ă de o "fragmentare" și are ca factori
necesari: ereditatea, mediul și educația.
Mediul este cel care ac tivează fondul ereditar al fiecăruia , participând astfel la
dezvoltarea psihică. Reprezintă totodată o condiție de socializare și oferă accepție social ă
comportamentului fiecăruia, generând valori și criterii apreciative.
―Dezvoltarea psihică nu este nici predeterminată ereditar și nici impusă din afară, ci
rezultatul unor interdependențe, interacțiuni și interinfluențe complexe și de durată între
factorii amintiți. Este sistemică , un proces complex, activ și dinamic, realizat ca o consecință
a influenței factorilor externi asupra c aracteristicilor individuale ale copilului și influențează
organizarea psihică de ansamblu. ‖6
În strânsă legătură cu evoluția gândirii, se dezvoltă și limbajul, ceea ce explică
progresul calitativ remarcat în dezvoltarea proceselor cognitive. Cu toate că n u reprezintă
procese identice, gândirea și limbajul se află în strânsă legătură și condiționare reciprocă.
Copilul face apel la realitate, dar limbajul îl ajută să se îndepărteze de ea, oferind, prin
verbalizare , sens percepțiilor și reprezentărilor.

6 PIAGET, Jean – ―Psihologia inteligenței‖

11
Jean Piaget a observat modul î n care ace știa rezolv ă problemele și a ajuns s ă elaboreze
o teorie proprie asupra dezvoltării inteligenței, pe care o vede dintr -o perspectivă genetic
constructivă: copiii își construiesc propriile mijloace, teorii și idei despre lumea în care trăiesc
pe baza interacțiunii active și explorării mediului lor fizic și social. Ideea de la care a pornit
Piaget a fost aceea că oamenii trebuie să se adapteze constant la mediul în care trăiesc, printr –
o continuă organizare a comportamentelor ș i cunoștințelor.
Asimilarea (procesul prin care informația nouă este încadrată în cea existentă) ș i
acomodarea (crearea de noi informații) sunt considerate ca fiind vitale în procesul de
organ izare.
Piaget a descris dezvoltarea inteligenței printr -un număr de stadii care se divizează, la
rândul lor, în substadii.Copilul trece succesiv și cu viteze diferite prin fiecare dintre aceste
stadii .
• stadiul inteligenței senzorio -motorii (0-18 luni/2 ani)
• stadiul preoperațional (2-7/8 ani);
• stadiul operațiilor concrete (7/8-11/12 ani);
• stadiul operațiilor formale (11/12 -15/16 ani).

Stadiul inteligenței senzorio -motorii : între 0 și 2 ani, inteligența copilului își are
originea în percepție și acțiune . În acest moment, el primește toate informațiile pe cale
senzorial ă (vizual, auditiv sau tactil) și motorie. Această inteligență este una practică, legată
de mobiliza rea schemelor senzorio -motorii ș i coordonarea lor până la găsirea al ternativei
eficiente. Este momentul în care se produce o descentrare la nivel psihologic, care îl face pe
copil să se distingă de lumea în conjură toare.
Stadiul inteligenței preoperatorii este cel mai intens studiat de Piaget. Pentru acest
stadiu sunt definitorii două substadii care dau seama de progresele înregistrate în evoluția
copilului: substadiul gândirii simbolice și preconceptuale (2-4 ani) și substadiul gândirii
intuitive (4-7ani).
Substadiul gândirii simbolice și preconceptuale apare la sfârșitul perioadei senzorio –
motorii, când se instalează o funcție fundamentală care constă în posibilitatea de a reprezenta
un lucru cu ajutorul unui „semnificam" diferențiat care nu servește decât pen tru această
reprezentare. Această funcție generatoare a reprezentării este denumită, în general, funcție
simbolică, iar lingviștii o numesc funcție semiotică.Copilul poate să -și reprezinte mental
obiecte sau evenimente absente cu ajutorul simbolurilor ,moment foarte important deoarece se
va rasfrânge ulterior în reprezentările grafice.

12

Substadiul gândirii intuitive va conduce copilul de la faza simbolică sau
preconceptua lă până în pragul operațiilor. Însă, această inteligență rămâne în mod constant
prelogică,deoarece ea mai substituie încă operațiile nedesăv ârșite printr -o formă
semisimbolică de gândire, care este raționamentul intuitiv. După Piaget, principalele limitări
ale gândirii în perioada preoperatorie sunt: egocentrismul, (rămân e prizonierul propriei
perspective ); centrarea ( implică orientarea către o singură trăsătură a situației și ignorarea
celorlalte ), amestecul realului cu imaginarul; ireversibilitatea, este considerată de Piaget
principala limitare a gândirii copilului, ce exprimă capacitatea de a executa mental aceeași
acțiune în două sensuri. În această perioadă (2 -7/8 ani), copilul nu este capabil de
reversibilitate, deoarece el rămâne încă legat de percepțiile imediate.

Fig. 1 Schema relațiilor ce se dezvoltă în stadiul inteligenței preoperatorii după Piaget

13
Complementar cu Piaget, aș vrea sa adaug câteva remarci ale Grațielei Sion:
―Jocul rămâne activitatea dominantă a acestei etape, dar el începe să se coreleze cu
sarcinile de ordin educativ.
Preșcolarul mic (3 -4 ani) se caracterizează printr -o puternică expansiune, copilul
trăiește frenezia explorării mediului. Perioada preșcolară mică este cea de trecere de la
centr area organismului pe satisfacerea necesităților imediate spre activități în care
modalitățile de satisfacere sunt mai complexe și mai ales de tip psihologic.
Preșcolarul mijlociu se adaptează mai ușor mediului din grădiniță, jocul este în mai mare
măsură bazatpe acțiuni, iar activitățile obligatorii sunt mai solicitante. Cunoștințele despre
mediul înconjurător sunt mult îmbogățite. Preșcolarul mijlociu manifestă o maximă
receptivitate față de mediul înconjurător, fapt ce îi dezvoltă percepția, care devine un proces
orientat, cu sarcini și modalități proprii de realizare.
O altă caracteristică este ritmul accelerat al socializării copilului. Se instalează mai
evident unele trăsături caracteriale care conturează viitoarea personalitate.
Preșcolarul mare 5-6/7 ani. Activitățile preșcolarului mare sunt din ce în ce mai sistematice,
deși activitatea de bază rămâne jocul. Începe pregătirea pentru școală. Percepția
transformată în observație se exersează și devine pricepere, limbajul capătă o structură mult
sistematizată și închegată, fiind constituit după regulile gramati -cale; apar primele forme ale
gândirii logice, orientate spre sistematizare și observarea faptelor particulare; sunt utilizate
unele procedee de memorare; atenția voluntară devine de mai lungă du rată.‖7

Stadiul operațiilor concrete cunoaște ca moment fundamental apariția struct urii de
grup a gândirii, compoziț ia, rev ersibilitatea, asociativitatea.Î n acest moment, se pune în
evidență faptul că reversibilitatea gândirii se manifestă în jurul vârstei de 8 ani. Copilul poate
acum concepe că fiecărei acțiuni îi corespunde o acțiune inversă, care permite revenirea la
starea anterioară. Fiind capabil de reversibilitate, el va putea surprinde și ceea ce este constant
și identic în lucruri. Va sesiza , deci, treptat conservarea substanței, a greutății și a volumului.
Piaget susține că procesul de conservare apare într -o ordine definită: conservarea substanței la
8 ani, conservarea greutății la 9 -10 ani, iar conservarea volumului la 11-12 ani.
―Crește acuratețea percepției spațiului și datorită dobândirii de experiență extinsă în
domeniu. Se produc, de asemenea, generalizări ale direcției spațiale (dreapta, stânga,
înainte, înapoi) și se formează simțul orientării. Percepția timpului înregistreaz ă și ea un nou

7 SION, Grațiela – Psihologia vârstelor – Editura Fundatiei România de mâine, 2003

14
moment în dezvoltare. Datorită structurării activității școlare în timp (ore, minute, zile ale
săptămânii), timpul devine un stimul care se impune tot mai mult copilului și îl obligă la
orientare din ce în ce mai precisă .‖8
Stadiul operații lor formale evidențiază un progres substanțial al gândirii copilului.
Gândirea lui se va elibera de concret, dar ceea ce o caracterizează nu este, în primul rînd,
capacitatea de a opera cu propoziții, ci capacitatea de a combina datele problemei — prin
intermediul sistemului de transformări dobâ ndit — în toate modalitățile posibile.
Senzorialitatea se restructurează prin erotizarea funcțiilor sale. Fenomenul este mai
evident la nivelul sensibilității vizuale, auditive și tactile. Sensibilitatea auditivă evoluează pe
direcția dezvoltării câmpului vizual și a pragurilor absolute și diferențiale.
Sensibilitatea vizuală creșt e de 2 -3 ori la 13 ani față de parametrii înregistrați la 10 ani.
Se dezvoltă capacitatea de prelucrare a informației vizuale concomitent cu diferențierea
evaluării vizuale a mărimii, distanței și formei. Puși să descrie anumite tablouri după
vizionarea un or modele puberii se pierd în detalii, dar în același timp se dezvoltă și tendința
de a da un anumit sens, semnificație celor relatate (încărcătură proiectivă, copilul
exprimându -și prin aceasta dorințe, sentimente, temeri). Se manifest ă dorința de a cunoa ște
specialul, neprevăzutul, spectaculosul si extravagantul, lucru foarte important de care ar
trebui sa se țin ă cont în proiectarea unei clădiri care să atragă utilizatorii aflați la această
vârstă.
―Evoluția mentală nu apare ca rezultat al unor acumulări continue de cunoștințe sau
procedee de acțiune. Evoluția are un caracter stadial, în sensul că se realizează pe paliere
succesive, pe mari etape, fiecare comportînd o anumită organizare interioară, o anumită
structură specifică, ce poate fi descrisă în te rmeni de echilibrare. Trecerea la un nivel
superior nu înseamnă eliminarea completă a modalităților precedente, nici reluarea lor, ca
atare, cu adăugarea altora noi . Piaget subliniază dependența dezvoltării inteligenței de viața
socială. Mediul social — mai mult decît mediul fizic — influențează și modelează individul,
numai că această influență nu rămîne identică de -a lungul ontogenezei. Nu numai individul se
schimbă în cursul dezvoltării sale, ci și sistemul relațiilor pe care le întreține cu ambianța
socială. Aceasta înseamnă că natura influenței exercitate, natura efectelor obținute se
modifică chiar dacă, în mod absolut, ambianța socială considerată este aceeași. ‖9

8 SION, Grațiela – Psihologia vârstelor – Editura Fundatiei România de mâine, 2003

9PIAGET, Jean – ―Psihologia copilului‖, 1966, Presses Universitaires de France

15
COPILUL ȘI SPAȚIUL

„Ca și primitivul, copilul nu știe să proporționeze materialul dat de simțuri. Un copil
desemnează ușa unei case, s. ex., dacă îl interesează, în disproporție cu mărimea ei, întocmai
cum face și primitivul care nu este atras decât de către extraordinar; c ) Apoi copilul,
întocmai ca și primitivul, nu gândește în cuvinte abstracte, ci în intuițiuni concrete; d ) În
sfârșit, aceeași tendință de a personifica și de a anima lucrurile de prin prejurul său, oprește
judecata obiectivă la copil ca și la primitiv. S unt aș a de isbitoare aceste analogii, încât dacă
n-ar fi rezerva asupra conținutului gândirii, — primitivul se gândește la moartea sa și a
familiei sale, la grijile sale ca factor al unui grup social etc., lucruri la care nu este ținut să se
gândească și prin urmare să găsească un răspuns copilul, — dacă n -ar fi rezerva asupra
conținutului gândirii, s -ar putea zice foarte bine, că primitivul are mentalitatea de copil, iar
copilul începe cu mentalitatea de primitiv.‖10
Acest capitol se constituie din două părti ale căror titluri sunt definitorii pentru relația
copil -spațiu. Ele au fost elaborate in urma studierii cărti lor ―Arhitectura programelor
preșcolare ‖ (Silvia Păun) și ―Century of the child : Growing by design 1900 -2000 (Kinchin
Juliet și O’Connor Daniel ) completată de concluziile trase din ―Lectii de logica. Logica
genetica.Metodologia.Teoria cunostintei ‖ (C.R.Motru) , precum si din c âteva lucrări de
doctorat scrise pe aceasta temă.

Explorarea si intelegerea spatiului

Cum este perceput mediul ambiant de către copii și cum stimulează acesta
dezvoltarea și comportamentul lor?
Copiii se străduiesc să înțeleagă lumea în care trăiesc, încearcă să -și organizeze
imaginile vizuale și obiectele concrete din mediul lor în sistem e semnificative. Vor să
determine modul în care spațiul funcționează și ce activități se pot desfășura în acel loc. În
prezent, aceștia petrec un număr mare de ore în școli si grădinițe , fapt ce determină ca mediul
ambiant să fie atent proiectat pentru a crea un spațiu adecvat .

10MOTRU, C.Radulescu – “Lectii de logica. Logica genetica.Metodologia.Teoria cunostintei”.
Casa scoalelor, 1943

16
Primul pas în crearea unui mediu propice copiilor școlari este de a analiza modul în
care aceștia învață și se dezvoltă, fiecare etapă având caracteristicile ei, ce influențează modul
în care un copil va cunoaște mediul său.
Medi ul în care copiii trăiesc le transmite cum să acționeze și cum să răspundă. Un
spațiu deschis mare în centrul sălii de curs îi invită pe copii să traverseze acea zonă. Dacă au
la dispoziție puține materiale ce pot fi folosite, aceștia vor crea lucruri inte resante, inclusiv
conflicte. Aranjamentele și materialele din mediul ambiant vor delimita zonele unde copiii își
concentrează munca precum și modul în care aceștia vor trata obiectele.
Câteva schimbări subtile în mediul înconjurător pot avea impact asupra
comportamentului copiilor. Poate fi definit ca zonă unde copiii își petrec timpul, atât în
interior cât și în exterior, un spațiu amenajat îngrijit. Aspectul fizic al spațiului poate fi
determinat fie prin mersul prin sala de clasă, fie prin desenarea une i diagrame simple. ―De
exemplu, majoritatea copiilor o vor rupe la fugă dacă ar exista în fața lor un culoar lung și
îngust. Același lucru este valabil și pentru o sală cu spații aerisite , deschise ‖11 .
Pentru preșcolari este relevantă studierea planului sălii de curs din perspectiva lor în
timp ce traversează sala de clasă Trebuie să ne punem în pielea lui pentru a aduce schimbările
necesare spațiului înconjurător, ce îi va influența comportamentul. Prin simplificarea structurii
sălii de curs și a materia lelor , dar totodată oferindu -i o gamă variată de activități din care să
poată să aleagă, preșcolarului îi va fi ușor să circule și să înțeleagă cu ușurință spațiul.
„Numărul și calitatea activităților
perceptive se dezvoltă în mod natural odată cu
vârsta: un copil de 9 -10 ani va ține seama de
referințe și de direcții (coordonate perceptive)
care sunt neglijate la 5 -6 ani; el va cerceta mai
bine figurile, va anticipa ma i multe elemente
etc. În principiu, activitățile perceptive fac ca
percepția să fie mai adecvată și corectează
„iluziile― sau deformările sistematice, proprii
efectelor de câmp. […]
Noțiunile și reprezentările de perspectivă (micșorarea la distanță, liniile de fugă etc.) nu
apar decât începând cu 7 ani ( înțelegerea schimbărilor de mărime sau de formă în funcție de
punctul de observare, reprezentarea perspectivei în desen etc.) și găsesc un nivel de echilibru

11 PĂUN, Silvia― Arhitectura programelor preșcolare‖ Editura Tehnica, 1981 , p35
Fig.2 Structura din carton pentru jocul copiilor
Monash University, Melbourne

17
la 9-10 ani (coordonarea punctel or de observare prin raportare la un ansamblu de trei
obiecte). […] Discernământul lor asupra obiectelor și asupra mișcării se dezvoltă pe măsură
ce experimentează imagini vizuale interesante. Schimbările și diversitatea aspectului exterior
al obiectelor îi intrigă pe copii și îi determină să participe vizual la ceva neobișnuit, ieșit din
comun. ‖12
Ideile lui J. Piaget privind influența învățării prin descoperire și exploatare asupra
dezvoltării copiilor mici formează baza educației timpurii. Descoperirea no ului declanșează
procesul de asimilare și acomodare , iar înțelegerea are loc doar atunci când aceste
procese se află în echilibru . Piaget a demonstrat rolul activ al copilului în explorarea
mediului în care trăiește, în dezvoltarea sa cognitivă și morală.
Teoria dezvoltării psihosociale a lui Erik Erikson13 o completează pe cea a dezvoltării
cognitive a lui Jean Piaget, acesta fiind de părere că dezvoltarea este un proces de integrare a
factorilor biologici individuali cu factorii de educație și cei socio -culturali, individul
traversând crize de dezvoltare ce au drept repercursiun e acumularea caltităților. Aceste stadii
sunt consecutive, dețin o anumită structură și conclud printr -un produs psihologic pozitiv sau
negativ ce reliefează dezvoltarea ulterioară a personalității.
Intrarea copilului în grădiniță reprezintă debutul exerc itării coerente a unor influențe
ce vor marca și consolida caracteristicile afectivității preșcolarului. Ceea ce vreau să
evidențiez este că prin această intrare a copilului în instituțiile preșcolare , îi vor fi solicitate
toate posibilitățile lui de adap tare, dat fiind faptul că nu va avea pe nimeni din familie prin
preajmă pe parcursul orelor petrecute în acest spațiu nou de viață.
Copiii răspund și reacționează în diferite moduri, în funcție de cum este proiectat și
gândit mediul. O sală proiectată efi cace, are potențialul de a influența pozitiv toate ariile de
dezvoltare ale copilului: fizic, social/emoțional și cognitiv.
Mediul poate statornici progresul comportamental valorat în societate , cum ar fi
tenacitatea și colaborarea. Un spațiu plăcut și p rietenos, atrăgător din punct de vedere estetic,
poate dezvolta aprecierea unui copil pentru lumea frumoasă din jurul acestuia, pentru un
mediu în care se valorează și se planifică șanse adecvate.
Așadar – revenind la lucrarea de diplomă – Palatul Copii lor pe care il propun va fi
conformat in diverse zone de interes, fiecare copil fiind liber sa participe la ce activitate va

12 psiholog ZIVARI, Mirela – ―Dezvoltarea perceptiilor‖, http://mirelazivari.ro/capitolul -ii-dezvoltarea -percep –
iilor,, cap.IV.

13 psiholog LUCA Cătălin – ―Teorii psihologice privind dezvoltarea copilului‖

18
dori. Deși centrul se va adresa copilului mai mare de 7 ani, consider că dorința lui de
explorare si cunoaștere rămâne la fel de pu ternică până la vârste înaintate. Preșcolaritatea
reprezintă o etapă marcantă cu multipli factori care modelează copilul, motiv pentru care am
ales s -o tratez în detaliu .

Adaptabilitatea spațiului

Cum răspunde spațiul la nevoia permanentă de joacă a copilului ?
În termeni de dicț ionar, d irecți a de cercetare în psihologia ambianței apropiate, care se
ocupă cu studiul relațiilor cauzale și condiționale din spațiu (ca dimensiune a ambianței), al
evenimentelor specifice diferitelor categorii de spațiu, al stărilor psihice se numește
proxemică.
„Fondatorul ei, america nul Edward Hall, a demonstrat că raporturile individuale din
lumea vie sunt influențate semnif icativ de amenajarea spațiului ș i jocul distanțelor. Așadar,
judecând pragmatic, ajungem la ideea că primii pași inteligenți în construirea unei bune
relații interpersonale privesc amenajarea spațiului adecvat relației, alegerea unui plasament
oportun, a distanței potr ivite ș i orientării corecte față de interlocutor .‖14

14https://www.scribd.com/doc/253224937/Proxemica -Limbajul -Distantelor , accesat 13.03.2015, 22:10
Fig. 3 Copil pe perete (Boy on the Wall), Hammarkullen, Gothenburg. 1973

19
Poate mai mult ca alte domenii, arhitectura răspunde relației specific biologiei:
―funcț ia creeaz ă organul‖, de unde ș i necesitat ea pentru proiectare de a cunoaște cerințele
intime funcț ionale ale temei.
15
Jocul necesi tă spațiu, dar nu orice fel de spaț ii, ci din acelea care să permită raze
ample de desfășurare pe toate direcț iile, de aceea forma de cerc se pretează ideal, urmată de
cea de hexagon , de pentagon de romb sau cea pătrată. Cel puțin centrul camerei de grupă
trebuie s ă fie degajat, dar nu numai atât, jocul cere spațiu diferenț iat care s ă asigure
flexibilitatea alternării între spații de refugiu, niș e, cum a r fi cele specific jocului liniștit, de
grup mic, de creație, de povești și până la cel comun, propriu jo curilor dinamice, de urmărire,
de competi ție, pentru alergat , de grup mare însoțite cu cântec ș i dans, organizate sau
spontane, atât de indicate dezvoltă rii psiho -motorii a copiilor.
În camera de grupă nu trebuie urmărită o ordine de spital, ci spaț ial trebuie org anizat
pentru a fi plin de nep revăzut, de ocazii neașteptate, de multă varietate, la care mai ales
mobilierul este chemat să contribuie pentru a defini zone cu caracter provizoriu, amovibile.
Deși copilului îi place să -și recunoască , de la intr are, locul lui familiar, unde să -și pună
obiectel e, hainele cu care vine de acasă, această necesitate de ordine ș i stabilitate este bine să
se oprească la spațiile primirii ș i vestiarului, pentru a nu -l obosi prin monotonie.
“De asemenea, coridoare le înguste și lungi, ca și spatiile prea vaste car e depăș esc
scara copilului, nu sunt indicate ș i prin monotonia pe care o creează. Jocul cere spații bine
aerate ș i cât mai scăldate de lumina soarelui, însă cu posibilităț i la ferestre de limitare, la
nevoie, a acesteia. ”16

15 PĂUN, Silvia― Arhitectura programelor preșcolare‖ Editura Tehnica, 1981 ,p35

16 Ibidem
„Poziția determinantă pe care o ocupa jocul în educația copilul ui impune
arhitecturii spații condiționate de cerințele lui specifice, contradictorii, cu atât
mai imperios a fi asigurate în colectivitățile de copii, pentru a -l seconda în
valoarea lui educativă.”

20
Jocul necesită un spațiu protejat , dar care să fie și nemijlocit legat de natură. Această
trecere trebuie făcută gradat, de la spațiul interior al camerei de grupă sau al celui comun
multifuncț ional, la c el exterior, al curții de joacă, prin intermediul unui spaț iu de tip
―verand ă‖, în care beneficiază de avantajele mediului exterior și este totodată protejat de
vânt, ploaie sau chiar de soare prea intens.
De aceea , rolul ar hitecturii este de a -i crea spații adecvate, protejate și supravegheate
care să -i favorizeze dezvoltarea succesivă și firească a aptitudinilor. Această cerință
funcț ional ă, corelată cu necesitatea crescândă de lă rgire a orizontului, a contactelor ș i a
manifestă rilor î n comun a mai multor grupe de vâ rste difer ite de copii, au impus temei
grădiniței un spaț iu supl imenta r, de folosințe multiple î n comun.
Așa cum le defineș te unul din clasicii istoriei culturii și filozofiei istoriei, î n 1938,
olandez ul John Huizing, ― caracteristicile jocului rămân exuberanța ș i extazul17‖.
Arhitectura trebuie să -și consolideze argumentele de valoare educativă în conflictul ei din ce
în ce mai acut cu lipsa generală de spațiu urban, la care o primă mijlocire o poate asigura
flexibilitatea structurilor deschise.
―În acest secol, câ nd ―copilul preferat‖, automobilul, consumă prea mult spațiu
necontrolat, combustibil și oxigen, ar trebui să ne întoarcem cu mai mult discernă mânt ș i
afecțiune către adevăratul copil, acordâ ndu-i spațiul interior și exterior legitim dezvoltării
sale psiho -somatice, dezvăluit ș i prin rolul jocului. ‖18
Formarea primei impresii are loc în primele 20 de secunde, ceea ce evidențiază
importanța sălii de clasă, a modului în care aceasta este proiectată , astfel încât un copil care
intră pentru prima dată în sală să o poată considera un spați u dorit, cu activ ități care să -l
includă , cu o atmosferă deschisă, unde să poată reveni zilnic din plăcere.
Prin modul în care este amenajată și organizată , sala de grupă oferă copilului
oportunitatea ca acesta să se simtă confortabil în intimitatea lui, stârnindu -i inte resul și
invitându -l la învățare prin explorare și descoperire.
―Așa cum îl defineș te profesorul elveț ian E. Grandjean, ―funcționalismul în
arhitectură se traduce prin aplicar ea principiilor ergonomice‖, fap t care im pune un efort
interdisciplinar între e rgonomie și arhitectură pentru a răspunde exigențelor crescânde ale
relației om -mediu, cu toată lipsa momentană a unui limbaj comun. ‖19

17 Ibidem
18PĂUN, Silvia― Arhitectura programelor preșcolare‖ Editura Tehnica, 1981 ,p46
19 Ibidem

21
Senzația spațială a copilului mic se bazează în principal pe variația scării spațiului
interior, copilul având o viziune diferită a spaț iului de cea a adultului. Copilului îi place să
privească de jos în sus, dar mai ales de sus î n jos. De aceea, o supant ă sau o denivelare cât
de mică, în încă perile unde stau copiii, prin alternanța de poziție pe care le -o creează,
adică răspunzând aceleiaș i nevoi de varia ție, le facilitează cucerirea treptată a spaț iului
spre v iziunea la care vor ajunge cu vâ rsta adultului. Ambientul interior construit îl mai
poate seconda,în acest efort, prin alternanț a de volum (plin sau vitrat ), de mat eriale ( lemn,
ceramică ), prin ritmul structurii , al culorii pardoselii sau mobil ierului, prin dozarea luminiii
și nu printr -o dotare eterogenă, sufocantă, de gust îndoielnic, fărâmițată, și mai ales
neselecționată în avantajul lui și neaccesibilă .
Copil ul trebuie să fie î n continuu contact cu realitatea înconjură toare a mediului
natural, iar tablourile de care are nevoie sunt ferestrel e, cât mai mari, prin care să se vadă
cerul, orizontul, pământul înverzit sau cu zapadă, precum și tablele pe care el îns uși poate
reda grafic recons tituirea, din memorie, a unei părț i de mediu care l -a impresionat mai mult.
Câteva considerente de luat în seamă în pro iectarea spațiilor pentru copii ,
rezumate din cartea Silviei P ăun.
– temperatura necesară în încăpere până la nivelul capului, pentru copilul de 0 -6 ani, este de
22-24 C, și nu trebuie să fie mai mică de 22 și nici mai mare de 24 pentru că altfel
influențează negativ, în special funcția de termoreglare a organismului, provocând frecventa
lui oboseală ; copilul m ic are tendința de a sta pe jos, drept urmare căldura care vine de la
picioare, îl moleșește, dilatându -i vasele membrelor inferioare.
– umiditatea relativă a aerului indicată fiziologic copilului mic este de 50% cel mult cuprinsă
între limitele de 40%-70% ; concentrarea de dioxid de carbon ≈ 3300 cm³
– orientarea sud ,sud -est e cea mai importantă pentru spațiile copiilor, beneficiind și de cea
mai mare însorire î n timpul anului ; lumina naturală ,ca și culorile, acționează și asupra
echilirului psihic, cu efecte pozitive transmise sistemului nervos și capacității de activitate
preșcolară. Soarele, la rândul său, stimulează creșterea și sensibilizează percepția frumosului
prin efectele create de umbră și lumină sau de strălucire a culorilor.
– iluminatul a rtificial, la rândul său, trebuie să asigure o iluminare uniformă a locurilor de
actrivitate. În grupele copiilor este indicat iluminatul incandescent de minim 200lx.

22
Spațiul si creativitatea

―True artists have never lost their childlike soul. Tha t is the secret whereby the artist
can remain a child with children. (Otto van Tussenbroek, 1925 )‖20
Pentru cine care își dorește să construiască o lume nouă, binele copiilor a fost un loc
esențial de la care să plece. Credința în arhitectur ă drept catalizator pentru progres și partener
în modelarea societății a fost fundamentală de -a lungul secolului pentru un design bun în
diverse domenii , de la jucării la ș coli, orfelinate sau comunități întregi dedicate copiilor.
Conceptul de învățare și design prin intermediul jocului a fost comentat de Pat Kane,
critic muzical și cultural : ― Jocul va fi pentru secolul 21 asemeni muncii pentru epoca
industrial – modul dominant de învățare, cunoaștere și făurire a valorii. Dacă există o lecție
pe care adulții au să o învețe de la copii, aceea e că într-o perioadă de criză atât economică
cât și spiritual, jocul este un instrument crucial de conexiune între psihic si creație. ―21
Primul loc de manifestare a l creativit ății pentru un copil este chiar camera de joacă.
Încă de la mijlocul secolului, aceasta a fost v ăzută ca un loc de liberă expresie și descoperire.
Dupa cel de -al Doilea Război Mondial, acest termen a fost folosit s ă descrie o varietate de
locuri de joacă, de la ce le din apartament ele părinților la spațiile școlilor. Fie că sunt
construite să stimuleze simțuri sau pentru simplu amuzament, camerele de joacă au avut
mereu ca rol accenturea unor calități care să modeleze copilul în drumul spre a deveni adult.
Victor D ’Amico, liderul MoMA (Museum of Modern Art), a venit inițial în cadrul
muzeului să direcționeze un nou proiect educațional care se lansa odată cu deschiderea
galeriei pentru tineri, un experiment menit să facă colecția muzeului mai atragătoare pentru
școlari. Gal eria s -a mutat permanent în incinta muzeului în 1939 iar impactul s -a văzut
imediat, numărul de tineri crescând de aproape de 50 de ori mai mult.
D’Amico spunea despre copii că s -au născut cu talentul creativ dar acest talent trebuia
dezvoltat prin interme diul unui tutore sensibil. Așadar, s -au conceput diverse programe ce
încurajau învățatul prin crearea obiectelor de artă, și nu prin lecții, pentru a se pune accent ul
strict pe sensibilitatea fiecăruia , lucru care stă la baza creației, astfel încercând să descurajeze
imitația si să ajute copiii să își descopere propriile mijloace de expresie. Credea ca jucăriile
sunt necesare copilului atât pentru spiritul artistic cât si pentru dezvoltarea gusturilor artistice :

20 KINCHIN, Juliet ; O’CONNOR, Daniel – ―Century of the child : Growing by design 1900 -2000‖ –p59
21 KINCHIN, Juliet ; O’CONNOR, Daniel – ―Century of the child : Growing by de sign 1900 -2000‖ – p26

23
―Sunt primele lui posesii pentru care manife stă afecțiune și un interes profund. Prin ele îi
sunt aduse pentru prima oară in atenție elemente de de sign, texturi, formă, culoare si ritm ce
devin instrumente pentru activitatea și imaginația sa ‖22
Anii ’60 si ’70 au adus în prim -plan un sentiment
anti-instituțional întrucat spațiile muzeale continuau să fie
monotone și lipsite de orice interes din partea celor mici.
Trei evenimente importante au avut loc în această perioadă
în Suedia, Germania si Danemarca ce au r evoluționat relația
muzeu -copil. Primul experiment activist a fost ―The Model
– A model for a qualitative society‖ organizat de artistul
danez Palle Nielsen. Pentru trei săptămâni în octombrie
1968, The Model s -a instalat în principalul spațiu de
expunere din interiorul muzeului Moderna Museet din
Stockholm. Instalația densă, haotica si exuberantă era pe
structură de lemn – o parte junglă, o parte sală de
gimnastică, o parte ―casă în copac ‖ – oferind diferite înalțimi de la care copiii săreau pe o
grămadă d e blocuri de spumă. Acest s pațiu încărcat de rampe, denivelări, leagăne din funie,
unelte și materiale de construcții, a dezlănțuit spiritul jucăuș al copiilor care au construit și au
vopsit pereții într -un haos plin de energie în timp ce boxele răsunau cu muzica pe care chiar ei
o puneau la platane. Puțini adulți au îndrăznit să intre în această ―anarhie creativ ă‖ majoritatea
admirându -și de la distanță copilul parcă renăscut.

Câțiva ani mai târziu în Frankfurt, un
grup de studenți din Offenbach cre ează
―Kinderplanet ‖, încă un spațiu nonconformist
pentru copii care în decursul a trei săptămâni, a
găzduit în fiecare zi nu mai puțin de o mie de
copii ce au venit să se joa ce, să picteze sau să
spargă cu ciocanul.

22 KINCHIN, Juliet ; O’CONNOR, Daniel – ―Century of the child : Growing by design 1900 -2000‖ – p35

Fig. 4 Structur a lui Palle Nielsen
Fig. 5 Loc de joacă propus de studenți în Frankfurt

24
Consider că acesta este un capitolul necesar p entru înțelegerea si apoi aplicarea
arhitecturii dedícate copiilor. Astfel, în urma punerii laolaltă a acestor informații, un proiect se
poate transforma dintr -unul monoton si inef icient , gândit inițial ,într-unul dinamic si
spectaculos cu spații interioare largi, supante, jocuri de înalțimi, circulații cu diverse zone de
interes.

25
IMPLEMENTAREA NOILOR TEHNOLOGII
ÎN SPAȚ IILE DESTINATE COPIILOR

Rolul tehnologiei și a jocului digital pentru noile generații.

Tranziția de la copilărie la pre -adolescență și mai apoi la adolescență implică automat
o evoluție progresivă a gusturilor, a ritmului vieților și a activităților, care este exprimată prin
transform area consumului de media. Aceasta reprezintă argum entul în justificarea segmentării
intervalului 7 -18 ani în două sau chiar în trei etape de dezvoltare.
23
Cultura tinerei generații este deci puternic mediatică, ceea ce poate reprezenta un
factor pozitiv în dezvoltarea capacității indivizilor de a-și cultiva atenția distributivă precum și
manevrarea simultană a unor diferite tipuri de media cu ecran, fără a înt âmpina vreo
problemă.
Accesul la Internet ne oferă zilnic posibilitatea de a valorifica numeroase facilități
sociale – educare, participare, creativitate, interacțiune – utilitatea și caracteristicile pozitive
ale acestuia fiind însă amenințate de un posibil abuz în ceea ce pri vește timpul destinat
activităților virtuale și de scopul inadecvat și neproductiv al folosirii.În general, asociem
Internetului o gamă diversă de oportunități : de la accesul la resursele informaționale și
educaționale din domenii variate, la participarea civică și politică, stimularea creativității și a
competențelor comunicaționale, promovarea mediilor artistice și economice sau transmiterea
cu ușurință a informațiilor referitoare la aspecte legate de sănătate.

23 VELICU MARIA ANCA,2008 – ―Relația copiilor cu televiziunea și noile tehnologii de comunicare ‖, p7
―Actuala generație 7 -18 ani reflectă o generație particulară și reprezintă unul din
argumentele referitoare la decupajul vast realizat în rândul publicului , la ruptura dintre
copii și adulți, motiv pentru care ar trebui studiată separat. Se poate considera o generație
al cărei mediu "natural" este de fapt cel mediatic, datorită trăirii în timp real a pătrunderii
în spațiul domestic a altor media bazate pe ec ran.‖

26

―Utilizarea excesivă a noilor
tehnologii informaționale și
comunicaționale pot genera schimbări
iremediabile în plan personal și
cultural, cu atât mai mult la o vârstă la
care, în lipsa unei supravegheri stricte
din partea adulților, tentațiile spațiului
virtual – jocuri violente, de noroc,
imagini neadecvate vârstei – pot
distrage atenția copiilor și tinerilor de
la oportunitățile educaționale, de
relaxare și de socializare.
Această „deturnare” a utilității tehnologiei poate genera „auto -virtua lizare” ori
izolare și alienare socială, printr -o dependență periculoasă pentru dezvoltarea psiho -socială
a minorilor ”24
Pentru generația digitală, locurile de socializare s -au mutat din curtea școlii sau a
blocului pe site -urile de pe Internet (Facebook, T witter, YouTube ș.a.) sau pe blog -urile sau
vlog-uri personale care le permit, spre deosebire de comunicarea față în față, o modelare,
transformare și adaptare permanentă a identității și personalității, raportat la cerințele și
preferințele celorlalți int erlocutori cu care comunică în spațiul virtual.
Dacă ar fi să ne raportăm doar la efectele pozitive ale tehnologiilor informaționale și
comunicaționale actuale ar trebui ca generațiile de tineri care au crescut odată cu ele și au
descifrat de timpuriu tainele utilizării lor să fie mult mai pregătit e, culte, creative și sociabile ,
datorită dezvoltării pe parcurs a unor abilități speciale în ce privește crearea și gestionarea
unei identități virtuale. De asemenea, în spațiul virtual, tinerii pot crea și s e pot afilia la
identități colective, de grup, prin împărtășirea acelorași preferințe muzicale, sportive, de
petrecere a timpului liber, afinități emoțional -afective, ori prin coalizarea împotriva unor
„inamici‖ comuni (părinți, profesori, vecini, grupuri rivale ș.a.).

24 POPOVICI Irina -Elena (2010) – ― Internetul – spațiul unei noi identități a tinerilor‖ ,p4

Fig.6 Un loc de joacă – atunci si a cum.

27
―Adolescența este o perioadă de frământări în ce privește identitatea , având în
vedere diversitatea de opțiuni în definirea acesteia, care variază în funcție de contextele
relaționale la care adolescentul este parte, iar rezultatul final al creșterii și dezvoltării sale,
odată cu atingerea maturității, ar trebui să fie „integrarea tuturor acestor identități manifeste
într-un singur eu‖ (Valkenburg et al., 2005: 384). Iar Internetul reprezintă tocmai
instrumentul care oferă adolescentului aces te ipostaze relaționale variate, care îl provoacă la
afișarea și experimentarea unor identități diferite , pentru a reuși în final conturarea acelui
tipar suficient de maleabil pentru a se adapta, prin transformare, la contextele virtuale
cărora se expune și cu care trebuie să se armonizeze.
Un studiu relativ recent (Valkenburg și Jochen, 2008: 226) a evidențiat faptul că
adolescenții introvertiți experimentează mult mai frecvent identități diferite în spațiul virtual,
profitând de anonimatul asigurat pentr u a compensa lipsa unei vieți sociale bogate în spațiul
real și pentru a învăța să socializeze cu semenii și să -și dezvolte abilitățile de relaționare
socială. ‖25
De fapt, majoritatea studiilor despre jocurile pe PC tind să se axeze pe problemele
cauzate și nu și pe oportunități si beneficii. Unele studii ―pozitive‖ arată că jocurile digitale
sunt pentru copii un bun mediator cu societatea . ―Rutowska si Carlton (1994) spun că între
―gameri‖, adesea se dezvoltă o imediată pri etenie, în timp ce Colwell (1995) susține că cei
mai aprigi jucători sunt cei mai predispuși să aiba activități după școală cu colegii
lor‖26.Mai mult, e de notat că mulți terapeuți folosesc de foarte mulți ani jocurile pentru
tratarea copiilor pacienți deo arece s -a dovedit că pot sparge gheața în cadrul sesiunilor, ele
încurajând libera expresie, fantezia si eliberarea sentimentelor.

25 POPOVICI Irina -Elena (2010) – ― Internetul – spațiul unei noi identități a tinerilor‖ ,p9.
26 JAN HEIM AND PETTER BAE BRANDTZÆG, BIRGIT HERTZBERG,KAARE AND TOR ENDESTAD,
LEILA TORGESEN (2007) – ―Children’s usage of media technologies and psychosocial factors‖ – SAGE
Publications , p.54

28
Efecte asupra mentalității și comportament ului

―Alte studii, printre care „Internet paradox‖ (Kraut et al., 1998), au demonstrat că un
nivel ridicat de utilizare a Internetului este asociat uneori unui ușor declin al implicării și
participării sociale a tinerilor și creșterii fenomenelor de alienare soc ială și depresie.
Postmodernitatea este caracterizată de dorința, respectiv necesitatea, de a reconstrui
în mod constant identitatea (prin adaptarea la condițiile mediul fizic sau virtual căruia îi
este destinată), aspect corelat cu apariția identităților multiple ori „fragmentate” . In spațiul
virtual, identitatea se schimbă devenind instabilă și fragmentată, putând fi desfăcută în
componente și reconstruită, cu atât mai mult în cazul tinerilor, care experimentează cel mai
mult din acest punct de vedere. ‖27
―Un fenomen foarte puternic datorat consumului în exces de TV si PC este modelarea
mentalita ților și a comportamentului prin activarea mecanismelor psihologice de imita ție și
prin impunerea de modele în mentalul ind ividual și colectiv. Sunt cultivate și, uneori,
condi ționate astfel anumite conduite cu efecte deosebit de puternice în modelarea orizontului
de constiin ță și comportament al tinerilor. ‖28 Toate studiile dovedesc c ă violen ța de pe micul
ecran și jocurile video aduc violen ța în lumea real ă, aceasta devenind tot mai mult un mijloc
dezirabil pentru rezolvarea problemelor și impunerea intereselor, pentru dob ândirea pl ăcerii
sau a confortului dorit. Tinerii devin tot mai impulsivi, mai pu țin capabili s ă-și controleze
impulsurile violente, compo rtamentul violent – în detrimentul celui prosocial – devenind o
constant ă a comportamentul ui genera țiilor crescute cu TV și PC în exces. Totodata, consumul
lor excesiv are efecte represive asupra climatului afectiv al familiei, pierz ându-se func ția de
supo rt emotional și moral al acesteia pentru buna dezvoltare a copilului. Utilizarea
îndelungat ă a calculatorului deterioreaza sistemul de valori si func ționarea social ă la tineri,
interac țiunea cu cei din jur, ducâ nd la tulburari de comportament, retragere so ciala,
introversie. De asemenea, sunt influen țate tr ăsăturile de personalitate, dinamica familiei și
modul de comunicare între membrii familiei.
De partea cealaltă a baricadei, continuatorii Internet Paradox -ului, prin studii recente
au arătat că, de fapt, Internetul nu izolează copiii de societate, ci reprezintă o puternică unealtă
de comunicare care adună laolaltă copii cu interese comune. (Kraut et al., 2002)29. Chiar dacă

27 POPOVICI Irina -Elena (2010) – ― Internetul – spațiul unei noi identități a tinerilor‖ ,p9.
28 http://www.bibliotecamm.ro/pdf/4 -efecte_tv&pc -alexandra_groza.pdf , accesat 23.03.2015
29 JAN HEIM AND PETTER BAE BRANDTZÆG, BIRGIT HERTZBERG,KAARE AND TOR ENDESTAD,
LEILA TORGE SEN (2007) – ―Children’s usage of media technologies and psychosocial factors‖ – SAGE
Publications , p.52

29
încrederea în propriile puteri crește prin folosirea tehnologiilor noi, efectul com unicării online
asupra identității și relațiilor copiilor este și va rămâne un subiect controversat.
―Folosirea calculatorului ajut ă copilul să -și câștige statut social printre colegii săi
mărindu -le încrederea în sine. Făcând diverse cercetări și intervienvând 300 de copii si tineri
între 4 si 20 de ani, Topscott(1998) arată cum copiii sunt împuterniciți de tehnologie. Spune
că ei folosesc Internetul atât pentru învățat cât și pentru suport social. Alți cercetători desc riu
cum tinerii îl folosesc pentru a intra în pielea personajelor favorite în vederea construirii unei
identități ‖30

Totu și,oricine poate vedea că jocul
cu mingea sau cu papușile în fața blocului
este ușor -ușor înghițit de acest uriaș
vortex digital, unde informația și distracția
sunt la un click distanță. Oare putem găsi
în arhitectură un răspuns pentru reînvierea
jocului de altadată ? E posibil să redefinim
spațiul public astfel încât copilul să
părăseasca scaunul de care e țintuit încă
de mic și să se bucure de soare, de iarbă si
flori? În condițiile în care robotizarea societății e tot mai acerbă iar arhitectura e mai
interesantă în simulări 3D și jocuri, adevarata provocare a arh itecturii contemporane este
asemanatoare cu cea a unui părinte : oferirea unui mediu sănatos si atrăgator pentru integrarea
copilului în societate și în spiritul frumosului .

30 JAN HEIM AND PETTER BAE BRANDTZÆG, BIRGIT HERTZBERG,KAARE AND TOR ENDESTAD,
LEILA TORGESEN (2007) – ―Children’s usage of media technologies and psyc hosocial factors‖ – SAGE
Publications , p.50
Fig.7 “Dar mi -ai spus s ă merg afară să mă joc ”

30
STUDI I DE CAZ
SPA ȚII PENT RU STIMULAREA CREATIVITĂȚII

1) Școala Waldorf

Particularitatea arhitecturală a școlilor Waldorf

Scopul fundamental al sistemului educațional Waldorf poate fi
exprimat foarte concentrat prin ideea că „educă capul, mintea si
mâinile‖.Aceste trei aspecte sunt vitale și se exprimă și în concepția
de arhitectură.
Arhitectura școlilor Waldorf a fost inițiată de arhitecții Paul Bay,
Hermann Ratzenberger, Otto Moser, care au lucrat direct cu Rudolf
Steiner. Au urmat după război, Rex Raab, Arne Klingborg, Felix
Keyser și – în final –un alt grup cu o operă arhitecturală mai amplă și
mai cizelată: Horst Pentzek și Adolf Tiedemann. Trăsăturile
principale ale școlilor Waldorf, așa cum s -au conturat în cadrul
ultimului grup menționat sunt:
1. centrarea pe sălile mari de conferință și spectacol
Aceste săli au fost numite și Casa Verbului pentru că, însuși
spațiul nu e considerat abstracțiune, ci, ca orice lucru spiritual, e viu,
dinamic, principiul încorporat în el nefiind altul decât Verbul Viu,
adică Logosul. Acest spațiu acționează asupra formei ce îl conține,
zidurile fiind doar „negativul viu a ceea ce se află în interior‖. De
aici și ideea de coajă care adăpostește un spațiu dinamic, exprimată
pentru prim a dată în cadrul Goetheanumului.

2. Importanța acordată formei geometrice și configurației tectonice a
sălii de clasă
Conform ideii lui Steiner31, că viața nu decurge într -un mod liniar, ci în cicluri de
aproximativ șapte ani, educația copilului ține cont de cele trei septenii: copilăria, tinerețea,

31 LANZ, Rudolf – Pedagogia Waldorf‖, Editura Intellegentia, București, 2002
Studii de model pentru
realizarea sălilor de clasă
Fig.8 Studii de model pentru
realizarea sălilor de clasă

31
adolescența. Aceste trei perioade sunt exprimate diferit și din punct de vedere arhitectural:
pentru copiii din primul ciclu de învățământ, cele mai potrivite sunt spațiile rotunde sau
poligonale centrate, protective și comunitare; pentru cei de vârsta pubertății – spații riguros
rectangulare, polarizate, în opoziție cu primele, necesare în faza de dezvo ltare a personalității
și de dobândire a responsabilității; pentru elevii de liceu se prevăd spații poligonale, neaxate,
libere ca geometrie și bogate tectonic, potrivite unor individualități libere.
Luminarea și decora rea sălilor de clasă
Studiile arată că lumina de zi, intensitățile și nuanțele
ei variabile sunt o nevoie umană fundamentală. Atunci când
sunt ferestre pe mai multe laturi, lumina vine din mai multe
direcții, contrastul umbrelor se reduce și formele
tridimensio nale ( de exemplu expresiile feței ) se citesc mai
ușor. Astfel, comunicarea între oameni se îmbunătățește
atunci când camerele sunt luminate din două părți. Școlile
Waldorf exploatează această idee, forma neregulată a sălilor
de clasă permițând multiple d irecții de luminare.
Decora rea sălilor de clasă e o reflectare a ideilor lui
Rudolf Steiner asupra „perspectivei culorilor‖ prin care se
folosește dinamismul propriu al culorilor pentru a crea
profunzime. E vorba de tehnica picturii ‚lazure’. Aceasta
accentuează transparența prin suprapunerea diverselor
emailuri colorate. Câteodată culorile au nuanțe apropiate,
altădată sunt contrastante, creându -se degradeuri și variații
de tonuri.Straturile tr ansparente de culoare permit luminii să
se reflecte de pe suprafața albă și să strălucească prin
culoare . Această idee a fost folosită de mulți artiști ai
Renașterii, care dădeau astfel un sens înalt realității pe care
o descriau.
Prin însăși natura sa, această abordare a picturii are
capacitatea de a da viață unei suprafețe prin suprapunerea Interioare săli de clasă
Fig. 9 Spa țiu, textură, culori în școala
Waldorf

32
abia perceptibilă a nuanțelor și întrepătrunderilor de tonuri. Efectul poate fi extrem de subtil și
de calm sau intens și dramatic, atunci când acest lucru se doreșt e, având loc o însuflețire a
suprafeței.

Muzeul copilului din Boston

Ideea unui muzeu al copiilor in Boston a apărut în 1909 când mai mulți profesori de
științe locali și -au fondat o asociație proprie a cărui principal obiectiv era crearea unui
muzeu .Astfel, a fost planificat să fie inaugurat în același loc un muzeu,care pe lângă obiectele
naturale,cărți,poze,să conțină și orice ar fi folositor pentru educarea copiilor din școli.
Exponatele aveau să fie aranjate cât mai dinamic și atractiv iar ca merele să fie deschise zilnic
copiilor si adulților interesați de fenomen. Rezultatele nu au încetat să apară , iar în
următoarele luni, muzeul avea sa înregistreze un număr record de vizitatori.Așadar, d atorită
imensului interes în rândul celor mici , câțiv a ani mai târziu acesta devine un veritabil muzeu
al copiilor .
În acest mediu educational, unde jocul ocupă un rol decisiv, nu vom găsi computer sau
jocuri video ci ansambluri de scene, jucării de lemn, jucării la scară umană, castele,
workshopuri creative dispuse în spații dinamice, doar câteva din uneltele pe care muzeul le -a
pus la dispoziție pentru a ajuta copilul s ă înțeleag ă lumea ce -l înconjoară. Fiecare expoziție
dorește o abordare jucăușa pentru a stimula interacțiunea si dialogul dintre copii si a dulți.

Fig. 10 Spațiu si activitate în
Muzeul Copilului din Boston
Fig. 11 Holul principal al muzeului

33
Școlile Vittra
Vittra reprezintă o altfel de instituție de
învățământ care nu crede în sălile de clasă sau
clasele traditionale , o abordare nouă care a stârnit
numeroase controverse.
Așadar, acest nou concept, hulit de
tradiționaliști dar adorat de cei mici, prezintă o
frumoasă poveste a copiilor care vin cu plăcere la
școală într -un sistem total diferit, care va face,
probabil, înconjurul lumii în cel mai scurt timp. În
cele peste 30 de școli Vittra fără pereți interiori,dar
cu arii de interes delimitate, micuții au câte un
laptop (oferit de școală) și pot învăța unde vor: la masă, pe hol, afară, pot sta desculți sau
lungiți, pot bea , mânca sau învăța singuri
fiind, bineînțeles dirijați de un profesor
coordonator.
Vittra ne arată cum spațiile de
așteptare cu scaune puse militărește la
perete sunt înlocuite cu insule verzi de
relaxare și mese de picnic, unde elevii se
aduna împreună cu profesorii, cum în
locul unui amfiteatru bătrânicios apare în
mijlocul școlii un iceberg plutitor de un albastru electric. Revoluția sistemului de învățământ
propus de Vittra aduce școala mai
aproape de copil prin asemanarea cu un
parc de distracții, în care fiecare copil opereaza pe laptop.

Fig. 12 Spa țiu de studiu în Școala Vittra
Fig. 13 Spațiu de joacă
Fig.14 Un plan gândit si proiectat „altfel ”.

34
Proiectul de diplomă
Situat în centrul Buzăului, într -o zonă extrem de circulată, situl se află pe parcela
fostului Palat al Copiilor, jumătate recent demolat . Se învecinează cu o bancă, o clădire de
birouri și cel mai important – cu Parcul Copiilor, un loc suprapopulat de tineri de dimineață
până…a doua zi de dimineață. Așadar, un bun pretext pentru a oferi acel ―altceva ‖ de care
vorbește lucrarea – o clădire n ouă.
Dorința lor puternic ă de explorare și înțelegere a spațiului încerc s-o împac cu un
traseu c e se ―naște ‖ ca un organism viu din verdele parcului și pe care utilizatorii se pot urca ,
urmând un drum distractiv unde pot interacționa unii cu alții, se pot juca sau pot descoperi
orașul prin diverse puncte de belvedere . Parcursul exterior al clădirii oferă o varietate de spații
amenajate special pentru joc, luminatoare care din loc in loc oferă copilului aflat sus pe
acoperiș o imagine a spațiului interior.
Legatura cu natura , deja evidentă prin proximitatea parcului , am ales s -o accentuez și
mai mult prin crearea unui spațiu public verde ce urcă printr -o rampă lină de la nivelul
parcului până la cota +2. 20m, un loc unde copilul se va simți protejat și de unde va înțelege
mai ușor spațiul înconjurător. Propun acest spațiu plin de viață din dorința de a ridica tinerii
de pe scaunul computerului si a se modela prin comunicare si joacă . Spațiul interior se
adapteaza cerințelor copiilor, fiind dominat de supante, jocuri de înălțim i, spații largi
puternic luminate și populate de jucării si sculpturi agățate cu cabluri de plafoane superioare.

Fig. 15 Propunere proiect diplom ă

35
CONCLUZII …

―Play is the purest, most spiritual activity of man at this stage, and, at the same time,
typical of h uman life as a whole – of the inner hidden natural life in man and in all things. It
gives, therefore, joy, freedom, contentment, inner and outer rest, pea ce with the world. It
holds the sources of all that is good. A child that plays throughly, with self -active
determination, perseveringly until physical fatigue forbirds, will surely be a thorough,
determined man, capable of self -sacrifice for the promotion of the welfare of himself and
others. Is not the most beautiful expression of child -life at this time a playing child? ‖32
( Jocul este cea mai pură și spirituală activitate a unui om, și, în același timp, tipică
pentru viața sa văzută ca un întreg. Așada r, inspiră bucurie, libertate, mulțumire, liniște
interioară și pace. Păstrează sursele a tot ce e bun. Un copil care se joacă în întregime cu
determinare și perseverență până când oboseala îl oprește, va fi cu siguranță un om
determinat, capabil de sacrif iciu de sine pentru binele lui cât și al celorlalți. Nu e oare un copil
jucându -se cea mai frumoasă expresie a vieții? )

―Playgrounds remain touchstones and rallying points for the well -being of children in
the modern world; they are still a critical part of the discourse among designers, parents,
educators, and politicians — fiercely debated and widely scrutinized .[…] many of the
designs of the playground revolution have been compromised or completely demolished, and
play advocates decry the homogenous equipment that has taken their place. Activists are
working to enrich play landscapes beyond their current post-and-platform conventions, stir
up parents and teachers, and combat indifference and risk aversion. Their work draws on and
moves forward the pleas and passions of their twentiethcentury predecessors, while the
playground endures as a thorny but rich a rea for future innovation. ”33
( Locurile de joacă rămân pietre de temelie pentru binele copiilor din lumea modernă;
sunt în continuare o parte critică a discursului dintre designeri, părinți, educatori și politicieni
– aprig disputate si dezbătute.[…] multe creații ale revoluției locurilor de joacă au fost

32 FROEBEL, Friedrich (1906) – ―Educatia omului ‖ – New York Appleton and Company – p55
33 KINCHIN, Juliet ; O’CONNOR, Daniel – ―Century of the child : Growing by design 1900 -2000‖ – MoMa

36

compromise sau complet demolate, iar jocul condamnă echipamentele care i -au luat locul.
Activiștii încearcă să îmbogațească locurile mari de joacă dincolo de convențional, agită
părinții și învățatorii și combat indiferența si riscul. Munca lor le continuă ideile si pasiunile,
timp în care locul de joacă devine o bogată locație de inovație pentru viitor. )

―Speaking solemnly to the camera in 1995 as part of the fictionalized documentary
film Children’s Video Collective , a young boy predicts, ―In the future, children will cease to
exist. As a social category, we will simply become irrelevant. My generation is likely the last
generation of children. Or, rather, the last generation to experience childhood. That doesn’t
necessarily mean that nowis the time to put away childish things. Instead it may mean that the
use of childish things may be extended indefinitely, until death.‖ Children — we are reminded
by the ambivalent twist at the end of this statement — have the potential to turn the hegemony
of the adult world upside down. Could it be that the imprint of childish things on twentieth –
century culture has been so profound that ultimately it is not children but adults who will
cease to exist?‖34
(Vorbind solemn cu camera , în 1995, ca parte a filmului documentar fictiv Children’s
Video Collective , un tânăr prezice: ― În viitor, copii vor înceta să existe.Ca și categorie socială,
vom deveni pur și simplu irelevanți. Generația mea e cel mai probabil ultima ge nerație de
copii. Sau, mai bine zis, ultima care să experimenteze copilăria. Asta nu înseamnă neapărat ca
acum e momentul să dăm la o parte toate lucrurile copilărești. În schimb, ar putea însemna că
folosirea acestora ar putea fi extinsă indefinit, până l a moarte. ‖ Copiii, au potențialul sa
întoarcă hegemonia lumii adultului cu susul în jos. Să fie oare, această imprimare a lucrurilor
specifice copilului asupra secolului XXI, atât de profundă încât nu copiii, ci adulții să
dispară? )

34 KINCHIN, Juliet ; O’CONNOR, Daniel – ―Century of the child : Growing by design 1900 -2000‖ – MoMa

37
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

 MOTRU, C.Ră dulescu (1943) – ―Lecții de logica.Logica genetic ă.Metodologia.
Teoria cunostin ței‖. Casa scoalelor
 PIAGET, Jean (1965) – ―Psihologia inteligen ței‖, Editura Stiintifica, Bucuresti

 PIAGET, Jean (1966) – ―Psihologia copilului ‖, Presses Universitaires de
France
 PĂUN, Silvia(1981) – ―Arhitectura programelor pre școlare ‖, Editura Tehnica,
București, 2000
 LANZ, Rudolf (2002) – ―Pedagogia Waldorf‖, Editura Fundației
Intellegentia, București
 SION, Grațiela (2003) – „Psihologia vârstelor ‖ – Editura Fundatiei ―România
de mâine‖
 FROEBEL, Friedrich (1906) – ―Educatia omului ‖ – New York Appleton and
Company
 KINCHIN, Juliet ; O’CONNOR, Daniel – ―Century of the child : Growing by
design 1900 -2000‖ – MoM a
 psiholog LUCA Cătălin – ―Teorii psihologice privind dezvoltarea copilului‖
 psiholog G ĂIȘTEANU Mihaela – ―Psihologia copilului ‖
 JAN HEIM AND PETTER BAE BRANDTZÆG, BIRGIT
HERTZBERG,KAARE AND TOR ENDESTAD, LEILA TORGESEN
(2007) – ―Children’s usage of media technologies and psychosocial factors‖ –
SAGE Publications
 COLCERIU, Laura (2008) – ―PSIHOPEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
PREȘCOLAR‖ , Programa
 VELICU, Maria Anca (2008) – ―Relația copiilor cu televiziunea și noile
tehnologii de comunicare ‖,
 POPOVICI Irina -Elena (2010) – ― Internetul – spațiul unei noi identități a
tinerilor‖

38
WEBOGRAFIE

 http://mirelazivari.ro/capitolul -ii-dezvoltarea -percep -iilor, accesat 22.03.2015, 16:00
 http://www.bostonchildrensmuseum.org/ accesat 2 4.03.2015, 19:00
 http://www.waldorftoday.com/2014/09/human -beings -as-the-measure -of-things -on-
the-architecture -of-waldorf -schools/ accesat 22.02.2015,20:00
 http://vittra.se/english/VittraEnglish.aspx , accesat 28.03.2015,21:00
 http://www.rosanbosch.com/en/project/vittra -school -telefonplan, accesat
28.03.2015,20:15
 https://www.s cribd.com/doc/253224937/Proxemica -Limbajul -Distantelor
 http://www.bibliotecamm.ro/pdf/4 -efecte_tv&pc -alexandra_groza.pdf , accesat
23.03.2015