Monarhia divizată :Cele două regate [601346]

Capitolul I
Cadrul istoric
Monarhia divizată :Cele două regate
Monarhia unitä creată de Saul și David nu a durat foarte mult timp. Conflictele de
interese dintre triburile din Sud si cele din Nord au fost mai puternice dec ât conducerea politică
a dinastiei davidice de a menține o națiune unită. După moartea lui Solomon, după o domnie de
patruzeci de ani, fiul său, Roboam a chemat triburile la Sechem. Oamenii din nord l -au ales pe
generalul Ieroboam să -i transmită t ânărului rege că ei nu mai tolerea za impozitele lui Solomon.
Cele zece triburi nordice, mai puțin potrivnice, în fond regalitații – necesar ă securitații lor – decât
autocrației s-au răsculat și l -au ales pe Ieroboam rege al unui nou regat separat al Israelului.
Imperiul lui Solomon a dat n aștere la două regate evreieșsti cu destine diferite.
Cel mai important, regatul celor zece triburi, care are ca element principal tribul lui
Efraim, ocupă nordul și centrul țarii, alegandu -și mai tarziu capitala Samaria, ia numele Israel.
Celalalt regat, la sud, ia numele Iuda, av ând capitala la Ierusalim.
Roboam a rămas rege al Iudeei; el era nepotul lui David și pe teritoriul regatului său se
afla Templul din Ierusalim, casa lui Iahve. Dar mult mai experimentatul Ieroboam, care și -a
stabilit capitala la Sechem, s -a vazut în fața următoarei situații: dacă Templul se afla la
Ierusalim, atunci poporul va merge aici pentru aducereae jertfei, atunci inima poporului se va
țntoarce la Roboam, regele din Iuda, iar pe el aveau să -l ucidă. Așa c ă a ridicat două temple
mai mici la Bethel în sudul regatului și la Dan în partea de nord, altare cananeene tradiționale.
Domnia lui Ieroboam a fost lungă și glorioasă, dar nu a reușit niciodată să se ridice la
înalțimea Ierusalimului lui Roboam.
Uneori, cele două regate israelite se razboiau între ele, alteori erau aliate. Încep ând cu anul 900
înaintea erei comune, timp de aproape patru sute de ani, dinastia davidică, a condus Iudeea, o
mică rămășiță în jurul orașului Ierusalim unde se afla Templul, în ti mp ce, în nord, mult mai
bogatul Israel a devenit o putere militară locală, aflat de multe ori sub dominația unor generali
care preluau tronul prin s ângeroase lovituri la palat.
Autorii Cărții Regilor și Cronicilor, scrise două secole mai t ârziu, nu au fos t preocupați
de detaliile personale sau de stricta cronologie, ci i -au judecat pe conducatori după loialitatea
față de Dumnezeul Israelului.
Arameii din Damasc, au devenit un pericol pentru Israel în timpul lui Omri și Ahab ,
882-851 î.Hr.

Dinastia lui Omri
Situația politică și ascensiunea lui Omri :
Cine a fost Omri ?
Omri a fost întemeietorul dinastiei celei mai cunoscute din Regatul de Nord. Deși relatarea
biblică ai celor doisprezece ani de domnie este redusa doar la opt versete (1 Regi 16 : 21-28),
Omri a adus Regatului de Nord prestigiul internațional.
Fiind comandant al armatei în timpul lui Ela și Baeșa, Omri a dob ândit o valoroasă
experiență militară, a cucerit regatul cu spijin militar, devenind conducatorul Regatului de
Nord.
După șase ani de domnie, Omri construiește o nouă capitală pe un deal înalt, situat la o rascruce
de drumuri comerciale de lângă principalul drum care trecea la Nord prin Sechem, într -o zona
agricolă fertila1.
Noua capitală a fost numită Shomron , după fondatorul său, Omri, după numele Shemer ,
proprietarul dealului pe care Omri l -a cumpărat cu doi talanți de argint (1Regi 16:23 -24).
Avantajele topografice și strategice au fost foarte importante, pentru a putea înțelege de ce
Samaria a fost aleasa capitala Regatului de N ord- Israel. Biblia înregistreaă fondarea Samariei
„În al treizeci și cincilea an al domniei lui Așa, Regele din Iuda, Omri a început să domnească
peste Israel și a domnit douazeci de ani; șase ani a domnit în Tirța. El a cumpărat dealul din
Samaria de la Shemer cu doi talanti de argint; a fortificat dealul, numind orașul pe care l -a
construit , Samaria după numele lui Șemer, proprietarul dealului ”.(1 Regi 16: 23 -24)
Dealul înalt de peste 100 metri oferea o vedere panoramică asupra c âmpiei, neput ând fi cucerit
decât prin asediere (2 Regi 6: 24)
Omri a reușit să întarească regatul, dar din cauza înfrangerilor din razboaiele duse cu
arameii (Aram), el a fost nevoit sa cedeze regelui din Aram „străzi” în Samaria pentru v ânzătorii
care și -au instalat aco lo magazinele cu marfuri ( 1 Regi 20:34).
Se poate spune că Omri a apărut în prim plan nu când trebuia, căci timp de cinzeci de
ani de instabilitate lăsase Israelul lipsit de ajutor, fiind nevoit să se apere în fața vecinilor care
manifestau ostilități. P rintre acestea, deosebit de periculos era regatul arameu al Damascului,
care a uzurpat progresiv poziția lui Israel ca putere dominantă în Palestina și Siria.
Conducătorul acestui regat, Ben -Hadad I (cca. 885 -870 î.Hr.) a atacat Baasha, devastând
Galileea de Nord și cucerind probabil, partea de Nord Transiordaniană a Yarmuk -ului. O stelă
a succesorului său, Ben -Hadad II (cca. 870 -842 î.Hr.), găsită lângă Aleppo, arată că până în

1The New Encyclopedia of Archaeologycal Excavation în the Holly Land , vol 4,, p 1301

850 î.Hr. sfera de influență a Damascului a ajuns până în partea de nord a Siriei2.
Faptul că această stelă este dedicată lui Baal Melqart din Tyr sugerează că Damascul
era atunci într -o relație bazată pe un tratat cu Fenicia. Se pare că arameii au profitat de avantajul
pe care slăbiciunea lui Israel le -a dat -o în timpul domniei lui Beașa sau în timpul războiului
civil care a urmat și au anexat câteva orașe de graniță (probabil la est de Iordan). Ba chiar, au
cerut îngăduință pentru negustorii aramei în orașele israelite. Omri a moștenit un Israel slăbit și
amenințat.
Amenințarea Asiriei
Dincolo de acest pericol imediat, norii începeau să apară la orizont – cu toate că la
început nu erau așa mulți și nu alarmau pe nimeni. Egiptul, cu siguranță, care se scufundase în
zădărnicie, nu mai reprezenta o amenințare în perioada în discuție . Însă, undeva în depărtare, în
Mesopotamia, o nouă putere imperială se ridica – Asiria.
Trebuie să amintim că Asiria, un factor major în politica lumii în al doilea mileniu, a
fost din ce în ce mai restricționată. Cea mai nefiricită perioadă a fost în t impul lui Ashurabi II
(1012 -972 î. Hr) și succesorilor lui, în timp ce pe scaunul de domnie al lui Israel era David și
Solomon3. Însă, după ce statul davidic s -a năruit, începea refacerea Asiriei sub Asshur -Dan II
(935-913 î. Hr) și ai succesorilor lui.
Acum conducătorul Asiriei era Ashurnașirpal II (884 -860 î. Hr), un om care a făcut din
groază un instrument în stat și a cărui brutalitate nu a fost întrecută în istoria Asiriei. Bazându –
se pe cuceririle predecesorilor săi, Ashurnașirpal II a ocupat partea superioară a Mesopotamiei,
îndreptându -se spre vest, până la Eufrat, punând în genunchi, rând pe rând, fiecare stat aramean.
Apoi, în timpul domniei lui Omri, și -a lansat forțele de -a lungul râului, împrăștiindu -se
la vest și sud în Siria și Lebanon și „ș i-a curățat armele” 4 în marea Mediterană, luând tribut de
la orașele feniciene Arvad, Byblos, Sidon și Tyr.
Din moment ce asirienii s -au retras, aceasta nu mai reprezenta o cucerire temporară.
Însă, se prevestea ceva mai rău care urma să vină. Unul câte unul, micile state din Siria și
Palestina au ajuns la concluzia că aici era pericol de moarte.

2A History of Israel , p 240
3 Idem p 241
4 Idem

Politica străină a celor din dinastia lui Omri :
Deși Biblia reduce domnia sa la cinci sau șase versete (I Regi 16:23 -28), Omri a fost
cu siguranță un om cu mare deprindere. Asirienii au făcut referire la Israel drept „dinastia lui
Omri”5 mult timp după ce dinastia sa a fost înlăturată.
Politica lui Om ri pentru refacerea lui Israel urmează modelul, în linii mari, domniei lui
David și Solomon; politica sa a pledat pentru pace internă, relații de amiciție cu Iuda, legături
strânse cu fenicienii, și o autoritate puternică la est de Iordan, în mod special î mpotriva
arameilor. Această politică a fost inițiată de Omri și continuată de fiul său, Ahab (869 -850 î.Hr.)
prin diferiți pași care nu pot fi redați în ordine cronologică 6
Însuși Omri a încheiat o alianță cu Etbal, regele din Tyr, prin căsătoria lui Ahab cu fiica
sa cea mare, Izabela (I Regi, 16:31). Această alianță a fost avantajoasă pentru ambele părți.
Tyr era în prosperitatea expansiunii sale coloniale; fiind oarecum dependent de importarea
alimentelor, Tyr -ul a oferit Israelului o piață de desfa cere pentru produse de agricultură și
nenumărate oportunități comerciale. De cealaltă parte, Tyrul dorea o echilibrare a puterii în
Damasc și o reactivare a schimburilor comerciale cu Israel și, via Israel, cu celelalte pământuri
din sud.
Următorul pas er a alianța cu Iuda. Cu ceva timp în urmă, în timpul domniei lui Ahab
(dacă nu înainte de aceasta), această alianță fusese aranjată formal prin căsătoria fiicei lui Ahab
Athalia, cu Ioram, fiul lui Iosafat rege în Iuda. Nu există nici un motiv să admitem, că aceasta
nu a fost un tratat de amiciție între doi egali. Această alianță a avut un caracter militar și
comercial, având în vedere că se face referire la o încercare de a reface schimburile maritime
din Etion Geber7 .
Deși această încercare a eșuat, faptul că a fost făcută indică o speranță de a captura
prosperitatea lui Solomon. După ce vrajba dintre ele a luat sfârșit, Israel și Iuda puteau să -și
arate puterea împotrvia vecinilor lor. Din toate statele Transiordaniene, numai Amon nu a fost
recucerit. Din ce știm din stânca moabită Meșa, regele Moabului, era bogat în vite și trimitea
regelui lui Israel c âte o sută de miei și c âte o sută de mii de berbeci netunși (Cf. II Regi 3:4),
Omri a distrus Moab -ul și l -a transformat într -un stat vasal, punând restricț ie pe granițele lui și
așezând israeliți în teritoriul aflat la nord de Arnon. Edom era mai mult o provincie a lui Iuda,
condusă de un guvernator Nu era niciun rege în Edom și era condusă de un guvernator, (Cf I
Regi 22:47).

5 James Hofmeier, Arheologia bibliei ,p101
6 A History of Israel p242
7 Idem

Alianțe :

Trebuie amintită ali anța pe care Omri o facuse cu Sidonul, prin casatoria fiului său cu
Izabela, fiica lui Etbal fapt consemnat in cartea I Regi 16:3. Casătoriile mixte condamnate în
Deuteronom 7: 3-4 (Să nu te încuscrești cu popoarele acestea, să nu mariți pe fetele tale după
fii lor și să nu iei pe fetele lor de neveste,pentru fiii tăi, caci ar abate de la Mine pe fii tăi și ar
slujii astfel altor dumnezei ; Domnul s -ar aprinde de manie, împotriva voastră și te -ar nimicii
îndată ), stau la baza alianțelor politice, pe baza căro ra regii, îsi alegeau soțiile din mijlocul
popoarelor vecine.
Casatoria lui Ahab cu Izabela, adeptă a cultului lui Baal prin a carei influența a favorizat
răspandirea acestor practici în Regatul de Nord și faptul că Ahab s -a căsătorit cu o prințesă
feniciană atestă interesele politice și comerciale ale Regatului de Nord cu Fenicia.

Ostilitate și alianță cu Damasc :

Totodată, Israelul a reușit să aibă o poziție favorabilă în fața celui mai aprig rival al său,
Ben-Hadad din Damasc. Deși nu știm nicio acțiune a lui Omri împotriva arameilor, faptul că a
îndrăznit să demareze o cucerire asupra Moab -ului, arată că era capabil să îi țină pe Aram
departe de granițele sale. Cu toate acestea, Ahab a trebuit să îi înfrunte mai mult decât o dată.8.
Se poate crede (cf. I Regi: 20) că în perioada de început a domnie lui Ahab, forțele
aramee s -au întins de -a lungului Israelului și Ahab a fost forțat să se adreseze lu Ben -Hadad
drept suzeranul lui. Însă, după o luptă crâncenă, Ahab a redobândit victoria asupra Israelului și
l-au capturat pe Ben -Hadad însuși.
Totuși, Ahab și Ben -Hadad au devenit aliați, iar motivul stă în puterea pe care o deținea
Asiria. Asurnașirpal II, a cărui campanie nu trebuie să fie uitată, a fost urmat de Salmanesar III
(859-825 î.Hr.) . În primii săi ani de domnie acest rege era de neoprit. Diferiți conducători din
vest, fiind conștienți că nimeni nu îl va putea opri, au făcu t o coaliție, fără să se gândească prea
mult. Liderii acestei coaliții erau: Hadadezar (Ben -Hadad II) din Damasc, Irhuleni din Hamath
și (deși Biblia nu menționează) Ahab din Israel – care a contribuit cu două mii de care de luptă
și zece mii de pedestrași . În 853 î.Hr., Salmanesar se întâlnește cu această coaliție la Qarqar –
e învins și coaliția își atinge scopul de moment9.

8 Idem p 243
9 Brand Kele, Ancient Israel at War 853 -856 BC, p. 20 2

Razboaie
In timpul domniei, regele Ahab a purtat numeroase razboaie cu Siria, conform I Regi
20:21, în special împotriva lui Ben -Hadad, care împreună cu aliații săi a u asediat capitala
Samaria, însă Ahab a respins atacul. În cele din urmă Ahab îl infrange în mod decisiv pe Ben –
Hadad în lupta de la Afec, dar îi cruță viața conform I Regi 20:26 -32, în schimbul unor interese
comercial e în Damasc. Prin casatoria sa cu Izabela, au fost menținute legăturile economice cu
Fenicia.
Un alt razboi pe care Ahab l -a purtat cu sirienii, a fost campania pe care Ahab, aliat cu
regele din Iudeea – Iosafat, o face pentru a recupera Ramo t- Gala ad conform relatărilor din I
Regi :20.
Marea amenițare în acea perioadă o reprezenta Imperiul Asirian, care prin regii
Assurnasirpal al II – lea și Salmanasar al II -lea (883 î.Hr.-824 î.Hr.) incep să îsi extindă
dominația Imperiului10.
Inscriptiile asirie ne, consemneaza ca in anul 853 Î.E.C. , in batalia de la Qarqar, pe rîul
Orontes, Ahab l -a sprijinit pe Ben -Hadad ( regele Siriei), cu care facuse o coalitie, cu doua mii
de care de razboi și zece mii de oameni, în efortul lor, au oprit temporar, înaintarea lui
Salmanesar al II -lea11.
Partenerii coalitiei care lupta impotriva lui Salmanesar era formata din cele trei puteri
majore in acel moment: Israel, Aram -Damasc și Hamat, precum și de regate din Siria -Palestina,
Transiordania (amoniții conduși de Baeș a), Iuda, Fenicia, Edom și Moab (care luptau sub
steagul lui Israel) Această coaliție depașea numeric armata asiriană.
Confruntarea de la Qarqar cu asirienii reprezintă cea mai importantă bătalie din secolul
al IX -lea și indică punctul culminant al put erii Regatului de nord, în acea perioadă Ahab avea
cea mai mare armată, ceea ce facea din Israel o mare putere regională împotriva asirienilor.
Deși nu este menționată în Biblie, bătălia a fost descrisă detaliat în analele asiriene, ea avand
loc probabil în perioada armistițiului de trei ani dintre Siria și Israel : Timp de trei ani nu a fost
razboi între Aram și Israel (cf I Regi 22:1).
Asirienii conduși de Asurbanipal al II -lea au stabilit contacte cu zona mediteraneană,
dar a evitat orice agresiune îndreptată asupra Siriei și Israelului.

Salmanesar al II -lea însă, a întampinat o opoziție. Dupa ce a cucerit numeroase cetați

10 James K. Hoffmeier, Arhelogia Bibliei , p. 102.
11 Brand Kele, Ancient Israel at War 853 -856 BC, p. 20.

la nord de Qarqar, înaintarea asirienilor a fost oprită de o coaliție puternică pe care a descris -o
într-o inscripție asiriană. ”Inscriptia pe monolit” a lui Salmanesar (decoperita in anul 1840 de
către exploratorul englez Austen Henty Layard12), prin care regele A hab al Israelului
avea ”zece mii de soldati, două mii de care de luptă, Ben Hadad din Damasc avea o mie două
sute de care de luptă și o mie două sute de cavaleriști, iar regele Irhuleni din Hamath douăzeci
de mii de infanteriști”13.
Săpăturile arheologice efectuate la Meghiddo, susțin prezența unor grajduri, probabil
folosite pentru carele de lupta din timpul lui Omri si Ahab14.
Confruntarea de la Qarqar din anul 853 î.Hr.. a fost prima din cele șapte campanii pe
care Salmanesar le va face în Siria – Palestina.15

Dovezi arheologice

Dovezile arheologice, arată că dinastia lui Omri depașește cu mult orice alți monarhi
din Israel sau Iuda, în calitate de constructori și administratori. Cu toate că Biblia îi descrie
destul de vag, cu excepția mențiunii pal atului din Samaria : …lîngă palatul lui Ahab, regele din
Samaria (I Regi 21:1) , nu există nicio referința cu privire la dimensiunea și opulența Regatului
de Nord.
La inceputul secolului al XX -lea, arheologia a adus o contribuție semnificativă prin
săpaturile care s -au facut în Samaria. Nu există îndoială că Samaria, a fost construită de Omri,
deoarece sursele asiriene numesc Regatul Nordic „Casa lui Omri”, indicand că el a fost
fondatorul.
Două expediții arheologice majore au facut săpaturi în Samaria . Situl, prima dată
excavat în anii 1908 -1910, de o expeditie de la Universitatea Harvard, a făcut săpaturi, mai întîi
la scară mică , sub îndrumarea lui G. Schumacher și mai tarziu, pe o suprafață mai extinsă, sub
îndrumarea lui G. A. Reisnerand și C.S. F isher 16. Această expediție a scos la lumină partea
vestică a fortareței din timpul dinastiei lui Omri și Iehu, inclusiv zidurile de apărare, reședința
regală, hambarele și terenurile din imediata vecinătate17.

12 Kele, p. 22.
13 Idem,p25
14 Idem p30.
15 Idem, p. 38.
16 The New Encyclopedia of Archaeologycal Excavation în the Holly Land, vol 4, p 1302
17 Idem

A continuat apoi în anul 1931 cu o echipă mixtă americană, britanică și e vreiască –
palestinian ă. Această a doua expediție a fost un consorțiu format din cinci instituții
(Universitatea Harvard, Fondul Britanico – Palestinian, Academia Britanică, Școala de
Arheologie Britanică din Ierusalim și Universitatea Ebraică din Ierusalim) care au lucrat la sit
din 1931 și pană în 1935. Șeful expediției a fost W. Crawfoot secondat de E.L. Sukenik, K.
Lake a u reprezentat Universitatea Harvard18.
K.M. Kenzon si G.M. Crowfoot au participat la e xcavații, au avut un rol major în
publicarea rapoartelor expediției, la fel ca N. Avigad împreună cu arhitectul J. Pinkerfeld 19.
Au fost identificate șaisprezece straturi de ocupare de către Universitatea din Harvard (1908 –
1910) confirmate mai ta rziu de că tre expediția comună întreprinsă în 1931.
Arheologii au întampinat dificultăți în datarea diferitelor straturi din cauza distrugerilor
repetate și datorită faptului că a fost locuit continuu de-a lungul timpului de o populatie densă ,
fiind mereu in reconst ructie, s-au facut alte structuri și s-a refolosit piatra pan ă la fundaț ie.20.
Din 1965, timp de doi ani s -au efectuat săpături arheologice la o scara mai mică sub
sponsorizarea Departamentului Iordanian de Antichitați condus de F. Yazadine, care s-a
concentrat, în special, pe zona porții de vest și pe Templul lui Augustus, fiind descoperite
morminte datand din Epoca Fierului.
Alți arheologi sunt de altă părere. Conform lui Israel Finkelstein, Samaria era localizată
pe un deal mic, nu era locul ideal pentru a construi un complex regal. Soluția găsită la acestă
problemă a fost o inovatie indrazneață în Epoca Fierului21, efectuandu -se operațiuni vaste
pentru a putea crea o platformă artificială în varful colinei. S-a construit un zid, care imprejmuia
dealul., iar zidul de susținere a fost umplut cu pămant, astfel acropola regala se intindea pe o
lungime de 5 acri. Conform lu i Finkelstein, această construcți e poate fi comparată prin
îndrăzneală și extravaganță doar cu Palatul lui Irod cel Mare realiza t un mileniu mai tarziu
pe Muntele Templului, la Ierusalim22.

18 Idem
19 Idem
20 idem
21 Neil Asher, Israel Finkelstein, The Bible Unhearted – Archeology's New Version of Ancient Israel and the
Origin of Its Sacred Texts , p.181.
22 Idem

Dovezi arheologice în Samaria
Perioada I – IV Perioada israelită pană la cucerirea asiriană
Samaria a fost construită ca un oraș înalt acropolis avand baza la poalele dealului. Doar
o mica parte a fost excavată, găsindu -se rămășițe ale unor clădiri care atestă prezența
israelitenilor care au locuit aici. După opinia lui Crawfoot orașul se întindea pe o suprafață
care nu depașea 18,5 acri, cea ma i pare parte a orașului se afla în afara zidului de apărare,
dar care nu a fost excavată23.

Acropolis
Locuința regal ă se afla împrejmuit ă de ziduri de apărare , fiind remarcate dou ă sisteme
principale de fortificatii . Primul zid excavat a fost cel din mijloc, care se întindea pe o suprafața
masurat ă din varful dealului de aproximativ 89 m de la nord la sud, avand o înaltime de 1,6
metri . Zidul a fost construit din piatr ă cioplită și din cărămizi așezate perpendicular24.
Înăuntrul zonei fortificate se aflau diferite clădiri , una dintre ele era poziționată în fața
zidului dinspre sud spre vest, fiind alcătuită dintr -o curte central ă, împrejmuita de camere cu
diametrul de 27 metri lungime pe 24 metri lățime. Această construcție este considerată ca
facand parte din palatul regelui25 .
În partea de nord a zidului dinspre miazănoapte, la un nivel mai jos, s-a descoperit o așa
zisă terasă și ramașițele altui zid mai lung, numit zidul de jos, dar care nu se știe unde ducea.
Zidul centra l (interior ) era zidul care se pare că are cea mai mare vechime, fiind atribuit
perioadei regelui Omri. Întrucat zidul nu era foarte puternic și nu putea proteja reședința regală
în cazul unui asediu, s-a construit un nou sistem de fortificații mult mai pu ternic. Culmea
dealului, a fost lărgit în partea de nord și de vest cu aproximativ 30 de metri, fiind împrejmuit
cu un zid de aparare. Din pacate, doar o mică parte din acest zid a fost descoperit și anume
fundația26.
În partea de nord, zidul exterior av ea o suprafață de 10 metri, zidul interior aproximativ
1 metru, iar suprafața dintre ele era alcatuită din camera lungi si înguste. Zidul de aparare din
partea ves tică era mai mic, avand o supra față de aproximativ 5 metri , continua cu un singur zid

23 Idem
24 Mazar, Amihai, Archaeology of the land of the Bible 10000 -586 BCE, Yale University Press, New Haven and
London, 2009, p408
25 The New Encyclopedia of Archaeologycal Excavation în the Holly Land, vol 4, p 1303
26 Mazar, Amihai, Archaeology of the land of the Bible 10000 -586 BCE, Yale University Press, New Haven and
London, 2009, p408

de apa rare care avea acoperișul format din pietre.
Cele două ziduri formau un alt zid masiv , unde pr obabil a fost construit un turn care
apăra poarta de acces. În spațiul dintre zidul de aparare vestic și cel central, exista un bazar de
25 metri lungime și 18 m etri lățime, așa zisa Ostraca House. În capătul de nord al zidului de
aparare, a fost construit un bazin. Se presupune că în acest bazin a fost spalat carul și trupul lui
Ahab după bătălia de la Ramoth Gilead.
Tehnica
Zidăria israelită din Samaria er a recunoscută datorită calitații solide. Pietrele de zidărie
erau asezate în șanțuri din piatră tăiată.
Prima expediție arheologică a descoperit trei clădiri israelite, palatul regal din timpul lui
Omri, zidul de apărare, bazarul din timpul lui Ahab, precum și clădirile din partea de vest a
zidului de apărare din vremea lui Ieroboam II. S -a descoperit ceramică datand din Prima
Perioad ă a Bronzului, dar situl nu a fost repopulat pana în perioada israelită. K. Kenyon a
descoperit op t cladiri pre-elenistice precum și ceramica din acea perioadă. Șase dintre ele de la
fondarea orașului în 876 î. Hr și pană la cucerirea de catre asirieni din 721 î Hr.. Acestă încadrare
a fost bazată pe descoperirile arhitecturale și ceramice.
Conform lui K. Kenyon27 perioadele construcției I – IV coincid cu perioadele ceramice I -IV:
I perioadă – Omri construiește zidul interior și palatul regal
II perioadă – Ahab construiește zidul de apărare și probabil poarta de est
III perioadă – Iehu si alții : fortifi carea zidului de apărare, reconstruirea structurii vechi,
ridicarea noilor cladiri
IV perioadă – în timpul lui Ieroboam II și alții: consolidarea zidului de apărare alternativ cu
fortificarea construcțiilor existente și construirea altora noi, probabil și a unui bazin
V-IV perioadă – Schimburi și reparații, zonele afectate de foc, atribuite peroadei în care
Samaria a fost cucerită de asirieni în 721 î. Hr.
S-au iscat diferite controverse : ce stă la baza datării diferitelor perioadelor din punct de vedere
a modului de abordare a metodelor arheologice ?
Kenyon este de p ărere că ceramica din prima perioadă descoperită în șanțurile de
umplere ale structurii din perioada lui Omri, este atribui tă perioa dei de construcție a cladirilor
fiind adusă de constructori în timpul ridicării clădirilor, iar ceramica din perioada lui Ahab este
asemanatoare cu cea din prima perioadă.

27 The New Encyclopedia of Archaeologycal Excavation în the Holly Land, vol 4, p 1303

Această concluzie a fost amplu dezbătută, pe de o parte de W. J. Albright, J. Ahaton, R.
Amiron, G.E. Wright, care susți n că ceramica din perioadele unu si doi gasită în structurile unu
și doi sunt pre -datate acestor construcții28.
Pe baza comparațiilor tipologice cu ceramica din alte excavații, ei au datat -o mai
devreme din secolul al X -lea pînă la î nceputul secolului al IX -lea î.Hr. După parerea lor
ceramica gasită atestă faptul că exista o mică așezare înainte să se pună bazele orașului
Samaria.
Se pare că Kenyon nu a cercetat atent această problemă. Deși ea a observat cele două
ziduri acoperite cu etaje, ale cladirilor d in prima perioadă, cand discutăm despre ceramică, ea
argumentează că nu există urme ale ocupației zonei de la începutul Epocii Bronzului pînă în
timpul lui Omri.
G.E. Wright sugerează o corecție în ceea ce privește cronologia zidurilor. După părerea
sa Omri care s -a stabilit în Samaria pentru șase ani, nu putea să realizeze cladirile, primul zid
și palatul într-un timp așa scurt. Este dificil să presupunem, conform lui Wright că Ahab a putut
să ridice o fortificație atat de extinsă precum zidul de apăra re pe parcursul a douăzeci și doi de
ani, cat a durat domnia sa.
Putem presupune că Omri doar a început construcția primului zid pe care Ahab l -a
terminat, în timp ce Iehu, fondatorul următoarei dinastii a construit zidul de apărare. Pe de altă
parte este destul de improbabil că Omri și -ar fi stabilit reședința într -un oraș care nu era
înconjurat de ziduri de apărare și care nu avea un cartier potrivit pentru un rege.
După toate probabilitățile, el a început fortificarea dealului și construcția palatului său
în timp ce încă traia în prima capitală Tirța. A transferat capitala la Samaria doar după ce situl
a fost pregătit, asta însemnand după ce cladirile principale fuseseră în întregime sau aproape
finalizate. Probabil, a completat zidul interior care este un zid de doar 1,6 metri grosime.
Fortificarea zidului de apărare, a fost într -adevăr o acțiune majoră deoarece culmea
dealului avea nevoie o zonă de umplere artificială destul de mare, cerea un timp de execuție
considerabil și sugera viziunea unui ma re constructor. Este posibil să fi fost terminat în cei
douăzeci și doi de ani de domnie ai lui Ahab.
De fapt, munca a fost finalizată într-un timp foarte scurt, deoarece în ti mpul domniei lui
Ahab, Samaria a opus rezistență asediului arameilor doar datori tă fortificațiilor puternice.

28 The New Encyclopedia of Archaeologycal Excavation în the Holly Land, vol 4, p 1303

Trebuie menționat că fort ificațiile puternice se referă doar la fortificațiile acropolis care în
vreme de pericol puteau fi un adăpost pentru locuitorii orașului.
Ahab care s -a căsătorit cu Izabela (fiica regelui din Tyr) cu siguranță a primit asistență
consistentă de la fenicieni pentru a -și dezvolta proiectul de construcție. În timpul domniei sale
predomină prosperitatea în regatul lui Israel, iar Biblia relatează că Ahab a fost un mare
constructor de orașe și palate.
Descoperirile arheologice din siturile altele decat Samaria confirm ă acest lucru . El a
ridicat f ortificații puternice la Hatzor și Megiddo.
La Megiddo, el a construit un grajd imens , mărturie stau sursele asiriene care
înregistrează un număr considerabil de care de război pe care le avea la dispoziție.
Așadar, nu putea fi de conceput că în capitala sa, Samaria să fi fost mulțumit de
rezistența zidului interior care fusese început de tatăl său.
Din aceste motive este dificil să atribuim construcția zid ului de apărare lui Iehu. Deși
Iehu a fondat o nouă dinastie, a pus capăt cultului lui Baal și a castigat încrederea profeților,
domnia sa nu pare să fi avut auspiciile construcțiilor unor astfel de proiecte. În timpul domniei
sale, Regatul de nord a sufe rit înfrangeri politice și a pierdut suprafețe mari teritoriale.
Iehu a fost primul rege israelitean care a plătit tribut asirienilor. Relațiile comerciale cu
Tyr-ul s-au destramat odată cu uciderea Izabelei și este evident că fenicienii ca urmare a acestiu
lucru i -ar fi furnizat ajutor să construiască fortificații. Mai mult, Biblia nu îi atribuie nicio
activitate de construcție lui Iehu.
Așadar, acei arheologi care i -au atribuit construcțiile și zidul de fortificație lui Ahab și
doar reparațiile lu i Iehu și succesorilor săi, par a avea dreptate.

Inscripțiile de pe ostraca – Samaria

Termenul de ostraca e ste pluralul lui ostracon este un cuvânt de origine grecească care
inițial însemna cochilie de stridie folosit de greci pentru bucațile de ceramică pe care își țineau
evidența voturilor lor (de aici vine cuvântul „a ostraciza"). Ostraca sunt exemple rare de scriere
din vechiul Isra el, acestea dau mărturie despre Regatul de nord și despre practicile regale ale
scribului sub monarhia israelită.
Fiind relativ ieftine și având o întrebuințare limitată, exemplarele de ostraca au conținut
de obicei informații de importanță secundară. Și totuși, exemplarele scrise în ebraică au adus o
contribuție însemnată asupra limbii și liter aturii Bibliei .

Textele descoperite în interiorul capitalei israelite au fost scrise cu aproximativ o
generație înainte de distrugerea orașului de către asi rieni în anul 721 î. Hr.
Ostraca se referă la un vas care are scris pe el anumite cuvinte.
În 19 10, în urma săpăturilor făcute în Samaria, o echipă de arheologi a descoperit o
colecție de ostraca datând din secolul al VIII -lea î.Hr. Pe aceste fragmente de vase erau
înregistrate cantități de ulei și de vin trimise în Samaria din diverse localități înv ecinate. În
cartea Ancient Inscriptions —Voices From the Biblical World aflăm despre această descoperire:
Cele 63 de ostraca scoase la lumină în 1910 … [sunt] considerate pe bună dreptate una dintre
cele mai importante colecții epigrafice din vechiul Israel. Ele sunt valoroase nu atât datorită
conținutului …, ci datorită numeroaselor nume de oameni, de familii și denumiri geografice “29.
Dar confirmă ele detalii din istoria biblică?
Când israeliții au cucerit Țara Promisă și au împărțit -o între trib urile lor, orașul
Samaria i -a revenit tribului lui Manase. Potrivit textului din Iosua 17: 1-6, zece familii ale lui
Manase care se trăgeau din Galaad, nepotul lui Manase, au primit pământ în această regiune.
Este vorba despre familiile lui Abiezer, Helec , Asriel, Sihem și Șemida. Hefer, al șasel a
bărbat, nu a avut nepoți, ci doar nepoate, pe Mahla, Noa, Hogla, Milca și Tirța, și fiecare
dintre ele a primit pământ în acea regiune (Numeri 27: 1 -7)
Pe ostraca din Samaria apar șapte dintre numele acestor fam ilii: numele celor cinci fii
ai lui Galaad și numele a două dintre nepoatele ale lui Hefer: Hogla și Noa. În NIV
Archaeological Study Bible aflăm că numele de familie consemnate pe ostraca din Samaria
reprezintă o dovadă extrabiblică privind legătura între familiile care se trăgeau din Manase
și regiunile în care, potrivit Bibliei, s -au stabilit ele30“. În concluzie, acest episod din istoria
biblică timpurie a triburilor Israelului este confirmat de ostraca din Samaria.
Dar se pare că ele confirmă și ceea ce spune Biblia despre climatul religios din Israel.
Când au fost scrise aceste texte, israeliții amestecaseră închinarea la Iahve cu cea la dumnezeul
canaanit Baal .
Osea a profețit că Israelul avea să se căiască, numindu -l pe Iahve din nou Soțul meu și
nu Proprietarul meu (Osea 2:16 -17). Unele nume de persoane descoperite pe ostraca din
Samaria s -ar putea traduce Baal este tatăl meu “ „Baal cântă“, „Baal este puternic“, „Baal își
aduce aminte“ etc. La fiecare unsprezece nume care au în componență o formă a numelui Iahve,
există șapte care au în componență o formă a numelui Baal.
Cele șaizeci și trei de fragmente scrise cu insripții vizibile în ebraică, scrise cu cerneală
neagră au fost descoperite în așa zisa Casa Ostraca31 . Aceste fragmente aveau inscripții ale

29 Peter Kyle McCarter Ancient Inscriptions —Voices From the Biblical World ,vol. 1 p. 79
30 Walter K. Kaiser Jr& Duane Garett NIV Archaeological Study Bible , p. 1248
31 The New Encyclopedia of Archaeologycal Excavation în the Holly Land, vol 4, p 1304

transporturilor de ulei și vin care erau trimise din diferite locuri așezări din Samaria către
depozitele regale sub forma taxelor în natură.
Aceste inscripții foarte scurte au însă o valoare considerabilă pentru ușurința cu care cu
care folosesc limbajul, scrierea, numele personale, sistemul de taxare și organizarea Regatului
de nord din punct de vedere al topografiei teritoriale ale tribului lui Manase32 Două formule
sunt foarte frecvente pe ostraca : (În al nouale a an, de la Yasit la Ahinoam un recipient de vin
vechi ) și (în al zecelea an de la Hasherot la Gaddizau un recipient cu ulei vechi33).
În alte inscripții anul este indicat prin numere. Aceste inscrip ții au fost în marea lor
majoritate interpretate că într-un anumit an de domnie, un transport a fost expediat dintr -o
anumită locație (Yasit și Hasherot, de exemplu ) la curtea oficială în schimbul taxelor ( Ahinoam
și Gaddiyau, de exemplu ).
Y. Yadin respinge acestă teorie. El presupune că prefixul lamed, atașat numelui
perssoanei arată posesia și, prin urmare, acesta reprezintă de fapt expeditorii și nu taxele
colectate. Trebuie menționat că multe din aceste nume sunt formate cu sufixul yau (yw), iar
componentul Baal apare frecvent .
Diferitele sugestii pentru datarea ostraca se bazează pe descoperirile ceramice și
paleografice, la fel ca diferitele numerale care apar în inscripții sunt interpretate ca 15 sau 1734.
Ostraca a fost atribuita frecvent regelui care a domnit cel puțin cinzeci sau șaizeci de
ani.
Reisner le-a datat ca fiind din timpul domniei lui Ahab (871-852 î.Hr), Albright și alții
lui Ieroboam II (în conco rdanță cu calculele aprox. 786 -746 î. Hr ). Y. Zadin, pe de altă part e,
interpretează c ă reprez intă numeralul 9 și atribuie ostraca lui Menahem, care a domnit zece ani.
În al nouălea an de domnie (732- Menahem a plătit tribut lui Pul, regele Asiriei conf. II Regi
15:19 -20) el a plătit taxe35.
Pe un fragment al unei dale de piatră a fost descoperit cuvântul asher (pronumele
posesiv : cui sau al c ărui), care era cioplit cu litrere mari semăna cu inscripțiile de pe
monumentele care au fost ridicate în Regatul de nord.

32 Idem
33 idem
34 The New Encyclopedia of Archaeologycal Excavation în the Holly Land, vol 4, p 1304
35 idem

Fildeșul

În Samaria a fost descoperită o colecție importantă de obiecte din fildeș. Primele obiecte
de fildeș au fost descoperite în timpul săpăturilor efectuate de expediția de la Universitatea
Harvard o colecție de obiecte în miniatură din perioada Epocii Fieru lui., podeaua curții de nord
a lui Ahab care se afla la nord de Casa Ostraca36 Acestea au fost descoperite împreună cu un
fragment al unui vas din alabastru care avea încrustat numele faraonului Osorkon II (914 -874
î. Hr ) avand o importanță deosebită în datarea fildeșului37. O mare cantitate de fildeș a fost
descoperită în rămășițele clădirilor care serveau drept depozit Case de fildeș, situate langă zidul
interior în partea de nord.
Multe din plăcile de fildeș au încrustate litere ebraice. Se consideră că aceste obiecte de
fildeș poartă ampenta artei feniciene. Biblia menționează Casa de fildeș pe care a construit -o
Ahab (I Regi 22:39) și paturi de fildeș care simbolizează viața luxoasă care se ducea în Samaria
conform reproducerilor cuvintelor profetulu i Amos 6:4 Vai de cei care traiesc fara griji in Sion
si la adapost pe muntele Samariei[…] Ei se culca pe paturi de fildes , care critica acesta opulenta.
Fildesul din Samaria, precum si dovezile arheologice gasite privind utilizarea uleiului de
masline i n acesta regiune sugereaza luxul și bogăția. Marea majoritate a arheologilor atribuie
acest fildeș perioadei lui Ahab doar obiectele care aveau încrustrații în relief, aratand o
similitudine cu obiectele de fildeș de secol IX î. Hr, descoperite la Arslan T ash în Siria38. Al
doilea sit care este foarte apropiat ca stil și tehnică cu fildeșul din Nimrud, este considerat că
aparțin e secolului al – VIII- lea î Hr.
Descoperirile arheologice ale lui Israel Finkelstein si David Ussishkin – bijuteriile ornamental e
gasite in Samaria si Meghido, indica de asemenea o perioada regala de lux39.

Alte descoperiri arheologice în Samaria

În partea de est orașului a fost descoperit un șanț care acoperea o suprafață de 30×26 m., având
o lungime de 4×6 m și 2x5m adancime .Acest șanț folosit în scopuri cultice conținea o mulțime
bucăți și figurine din ceramică reprezentând oameni și animale datate ca aparținand secolului

36 The New Encyclopedia of Archaeologycal Excavation în the Holly Land, vol 4, p 1304
37 The New Encyclopedia of Archaeologycal Excavation în the Holly Land, vol 4, p 1304
38 Idem, p. 1306
39 The Bible Unearted – Archeology's New Version of Ancient Israel and the Origin of Its Sacred Texts p175

al- VIII- lea î.Hr 40.
Se presupune că acest șanț avea o legătură cu cu unul din cultele prcticate î n Sam aria,
ceea ce profeții denunțau atât de frecvent.
În nordul orașului a fost descoperită o construcție alcatuită din camere de pia tră cioplită
și arsă . Gropile adanci din podelele acestor camere cuprind diferite fragmente ceramice precum
și alte obiecte din perioada israelită. Au fost descoperit e și oase de animale, iar gropile aveau
probabil legatură cu cultul morților.
În general cele mai comune desc operiri au fost vasele din ceramică având di verse forme
și stiluri. Samaria a avut o importantă colecție de obiecte din ceramică, care atestă maiestria
artiștilor populari din capitala regatului de nord. Vasele din ceramică arsă din lut roșu au devenit
cunoscute ca aparținand acestei zone.

Descoperiri arhelogice Dan, Hatzor, Megiddoși Tirtza

Excavațiile în cele patru mari orașe din regatul de nord Dan, Hatzor, Megiddo și Tirtza
au adus informații prețioase cu privire la amplasarea, fortificațiile, arhitectura publică și
domestică și istoria ocupațiilor. În toate aceste orașe menționate au avut loc modificari mari
de-a lungul secolului al IX-lea. î.Hr. Fortificații masive au fost ridicate în acea perioadă , multe
dintre ele probabil folosite pentru a putea tine piept amenințării asiriene, continuand sa
servească apărarii pană la cucerirea asiriană..
În interiorul orașelor, au fost det ectate diferite stadii și faze de ocupație.

Dan

La Dan au fost descoperite două stadii de ocupație din timpul Dinastiei divizate
straturile III și II, fiind bine definite. Se pare că D an a fost construit ca un oraș amplasat
strategic cu fortificații masive și clădiri publice, iar străzile erau pavate c u dale din piatră
cioplită. Principalele structuri descoperite au fost porțile cetății și centrul cultic.41.
Este cea mai nordică cetate israeli teană, de aceea se folosea expresia biblică: „De la Dan
până la Beer -Șeba”. Se află așezată chiar la poalele Muntelui Hermon într -o câmpie foarte fertilă

40 Idem
41 Amihai Mazar, Archaeology of the land of the Bible , p. 412

cu o climă mediteraneană blândă. Cetatea a fost locuită de canaaniți, care atunci se numea Luz,
dar a f ost ocupată de fiii lui Dan în căutare de un nou loc, au cucerit -o și i -au dat numele Dan. Este
așezată pe un deal împădurit de unde izvorăște unul din brațele Iordanului, are cel mai mare debit
de apă. Este incredibil să vezi un râu întreg care iese deoda tă din pământ. Cetatea este așezată pe
partea sud -estică a sit-ului. A fost excavată timp de peste 20 de ani și au ieșit la lumină foarte multe
construcții interesante42.
Poarta cetății canaanite
Poarta se află în partea de nord a sit-ului și a fost constru ită din cărămizi nearse sub formă
de boltă, fiind cea mai veche construcție în boltă, cu peste 1800 de ani înainte ca romanii să
folosească această tehnică pe scară largă.
Poarta israelită
Este cea mai elaborată și interesantă poartă de acest fel din Regatul de nord . Erau, de fapt,
trei porți, prima avea o curtea interioară foarte largă, pavată cu pietre de râu. La poarta a doua, s-
au descoperit toate elementele ei: opritorul porții, piatra sc obită pe care se învârtea axul . În fața
porții se afla locul tronului și banca pentru bătrânii cetății, loc ul unde aveau loc judecățíle , discuții
sau se prezentau cele mai interesante realizări. Poarta a treia, avea patru camere, foarte mari.
Stela cu inscripția „Casa lui David”
A fost descoperită în această cet ate și provine de la Ben Hadad, care a cucerit nordul lui
Israel în timpul lui Baeșa și a lăsat în urmă această stelă comemorativă. Este cel mai vechi
document, despre istoricitatea regelui David.
Altarul cu vițelul de la Dan
Este cea mai mare incintă sacr ă în aer liber din cetate . Este compusă din trei piese: Altarul
de jert fă de 5×5 m înalt de peste 2 m, o scară de piatră, clădirile anexe ale preoților, care se află în
partea de vest. Aici au fost descoperite multe ustensile cultice. Are două faze de con strucție, prima
fiind din perioad a lui Ieroboam, inițiatorul acestui sistem cultic nebiblic și a doua probabil a lui
Ahab. Pietrele sunt foarte frumos cioplite, ceea ce arată maiestria meșterilor fenicieni. Nu se poate
știi ce exista pe această înălțime și unde era așezat viț elul de la Dan. Acest loc cultic a rămas
neafectat de distrugeri premeditate.

42 Idem p 413
.

Hatzor
Este cel mai mare sit din zonă se întindea pe o suprafață de 80 hectare din care 10 hectare sunt
numai acropola. A fost capitala canaaniților pe timpul cuceririi țării de către evrei. Are o istorie
aproape tot atât de lungă ca și Meghido, acoperind în întregime perioada bronzului,epoca canaanită
și perioada fierului, epoca israelită. Puține urme au rămas din epoca persană, orașul fiind părăsit
și doar un sat de beduini și -au găsit sălașul în mijlocul ruinelor. Ha tzor era ultimul oraș din sfera
de influență a Babilonului, folosind limba, scrierea, religia și multe din obiceiurile babilon iene,
chiar dacă în unele perioade a fost sub ocupația egipteană43.
Poarta lui Solomon
Descoperirea ei a fost făcută de Yigael Yadin în 1955 folosindu -se de textul biblic din I
Regi.9,15 și de descoperirile anterioare de la Ghezer și Meghido. Este foarte bine păstra tă, are
15×20 m și două bastioane la intrare. Ea a fost construită peste un templu canaanit din perioada
bronzul ui târziu, sub pragul de la intrare se poate vedea una din camere.
Înălțimea de la porți este un loc cultic de la intrarea în palatul canaanit . În curtea interioară a
palatului se află o platformă de 170×180 cm înaltă de 50 cm , care avea patru scobituri pentru
picioarele unui tron -scaun al unei statui de zeu. Nu se putea intra în palat fără să te închini acestei
statui.
Înălțimea cetății , sau locul cul tic în aer liber, era format dintr -un altar de jertfă cu patru coarne
de piatră, din care a fost descoperit unul cu dimensiunile de 125 cm. O mulțime e obiecte cultice,
altare de tămâiere, vase votive și idoli au fost găsite în jur.. Acest al tar se pare că a fost în uz până
în jurul anului 1000 î. Hr, deci în prima parte a dominației israelite.
Maseboturi , sau pietre de închinare . Cel mai mare este format din 7 pietre, un alt masebot a
fost descoperit în stratul bronzului mijlociu format di n zeci de piet re și un mare vas ritual folosit
la ablațiuni.
Palatul -Templu este fără îndoială cea mai importantă construcție de pe acropole. Este un
complex măreț, format dintr -o curte interioară, cu coloane de bazalt, cu un altar imens din piatră
de 2,5 x2,5 m. Clădirea are zidurile de 4 -5 m din cărămidă nearsă pe temelie de piatră și cu plăci
de bazal t frumos cioplite. Este formată dintr -un antreu cu o lungime de 7 metri, sala tronului, sau
sfânta de 15x18m și o mică cameră Sfânta Sfintelor. Lateral sun t câte două camere anexe, unde s –

43 Amihai Mazar, Archaeology of the land of the Bible , p. 420 .

au găsit obiecte de aur, ceea se crede că au fost depozitele de comori. Clădirea a fost distrusă prin
incendiere, urmele focului fiind vizibile în piatra crăpată și cărămida topită44
Magazia de alimente a fost mutat ă de pe amplasamentul lui de deasupra templului lateral spre
nord iar în interior a fost amenajată o pre să de ulei specifică perioadei Primului T emplu, cu o
pârghie în zid și greutăți de presare. O altă clădire folosită pentru depozitarea alimentelor a fost
descoperită, având două camere de 10×6 m, cu ziduri între 2,5 m și 6 m grosime. Aceste camere
nu aveau nici o ușă, accesul făcându -se printr -o scară care urca și cobora în interiorul lui.
Sistemul de alimentare cu apă este cel mai măreț, puțul are 46 m ad âncime și 10 m lățime pe
latura patratului. O scară în spirală conduce până jos unde se găsește apă. Acest puț se află pe latura
sudică a acropolei foarte aproape de torentul care curge în apropiere. Orașul mai avea un dig care
forma un lac de acumulare î n valea care desparte Orașul de Sus de Orașul de Jos45.
Fortificațiile: Săpăturile au scos la iveală ziduri din cărămidă nearsă groase de până la 6 m și
înalte de peste 4 m. Aceste clădiri și ziduri uriașe fac ca raportul B ibliei despre cetățile uriașe ale
canaaniților să fie credibil. Zidurile de apărare au fost și ele masive . S-au descoperit o for tificație
destul de vastă de peste 90 m lățime, ziduri de apărare d in timpul lui Solomon și ziduri masive de
3 metri din timpul lui Ahab46.
La Hatzor, au fost d escoperite cinci faze de ocupație apartinand perioadei cuprinse de
la divizarea regatului și cucerirea asiriană straturile IX-V47.
În timpul acestei deschideri de două sute de ani, modificările făcute au avut ca efect
distrugerile repetate. Stratul al IX lea a urmat orașul din timpul lui Solomon aproape fără nicio
modificare. A fost probabil distrus în timpul razboaielor cu arameii.
Stratul VIII din perioada l ui Ahab, atuinci când orașul și -a dublat suprafața și a fost
împrejmuit cu un zid masiv. A f ost localizată o cetate guvernamentală în apropierea părții
vestice, separată de restul orașului și având porți decorate cu stalpi de piatră și capiteluri
proto -aeolitice48. Cetatea avea formă rectangulară fiind desparțită de spații alungite, amintind
de casele cu patru camere specifice arhitecturii lo cale. Două clădiri adiacente cetății, au fost
probabil clădiri sau reședințe ale oficialilor regali, fiind identice cu planurile clădirilor
administrative din Samaria.
În partea estică a terasei de la poale le dealului a fost ridicat un complex masiv de

44 Amihai Mazar, Archaeology of the land of the Bible , p. 422.
45 Amihai Mazar, Archaeology of the land of the Bible , p. 423 .
46 Idem .
47 Amihai Mazar, Archaeology of the land of the Bible , p. 424 .
48 Idem

depozitare și o magazie imensă de grane, stabilind Hatzor dr ept centrul regional de gestionare
a rezervelor de hrană ale adminstrației regale. Un sistem subteran impresionant care alimenta
orașul cu apa a fo st de asemenea descoperit.
Clădirile rezidențiale au fost construi te apropiate unele de altele de -a lungul strazilor și
aleilor, iar spațiile curților serveau drept locuri de negoț.
Câteva din astfel de reședințe erau întinse pe suprafețe mari, proiect ate drept case cu patru
camere, altele mai puțin elaborate și foarte diferite sub aspectul proiectării.
Schimbările continue din Hatzor pot fi asociate cu diverse evenimente istorice. Stratul
VI a fost distrus ca urmare a unui cutremur de pământ, probab il cel menționat de profetul Amos
1:1 cuvintele lui Amos.[..]cu doi ani înainte a cutremurului de p ămant , și a lui profetului
Zaharia 14:5 veí fugi cum ati fugit din calea cutremurului de pămant . Multe din aceste clădiri
au fost distruse, dar au fost mai t ârziu reconstruite pe aceleași locuri.
În ajunul invazei asiriene din Galileea de către Țiglatpileser III (732î. Hr ) zidul de
fortificație care împrejmuia cetatea a fost lărgit, eliminandu -se zona clădirilor administrative49.
Dar, cu toată această apărar e puternică, nu a putut ține piept asediului asirian când Hatzor a fost
cucerit de către Țiglatpileser.
Numeroasele faze ale clădirilor de la Hatzor scot la lumină cel mai bun fundal pentru
studierea modificărilor în arhitectură și artefacte din partea de nord a Regatului Israel.

Tirzah

La Tirzah, după distrugerea orașului construit în timpul Monarhiei Unite (stratul VIIb ),
orașul a fost reconstruit ( stratul VIIc ), dar nu în totalitate, probabil datorit ă mutării capitalei la
Samaria, în timpul domniei lui Omri. În următoarele faze (stratul VIId din secolele IX și VIIIî.
Hr) orașul a fost reconstruit , dezvoltat și fortificat50.
Adiancet cu zona porții cu colțuri îndoite , în imediata ei vecinătate se af la o piațetă
publică ce avea o zonă de cult. Zona sudică a cartierului rezidențial continua planul de bază ș i
la urmatoarele etaje, astfel casa era aranjată în construcții care se întindeau paralel cu străzile.
Așezamintele, care în secolul al X-lea î. Hr, erau aproape identice ca plan și mărime,
acum erau mult diferite:locuințele vaste și mult mai elaborate erau localizate în apropierea porții
orașului, cele mai mici și mai săracăcioase se aflau mai mult în zona sudică. Aceste caracteristici

49 Amihai Mazar, Archaeology of the land of the Bible p414
50 Idem, p. 415.

dovedesc rig iditatea standardelor sociale ale acelor timpuri. Anihilarea orașului a fost o parte a
distrugerii regatului în 720 î. Hr, a fost mai târziu reconstruit în timpul dominației asiriene
stratul VIIe51.
La nord de orasul Hatzor, in 1950 si apoi in 1960, arheol ogul Yigael Yadin, de la
Universitatea Ebraica din Ierusalim, a furnizat dovezi suplimentare pe baza descoperirilor
facute (a descoperit ca Hatzor era inconjurat de ziduri fortificate ) privind maretia Dinastiei
Omri.

Meghiddo

Față în față cu Nazaretul, dar spre sud, la poalele muntelui Carmel se află Meghido,
unul din cele mai renumite orașe vechi. Este așezat pe o movilă, aproximativ de formă rotundă,
bine fortificată natural, cu o suprafață de 10 ha. Aici au fost construite peste douăzeci și cinci
de cetăți timp de peste 2500 de ani (25 de straturi arheologice).52 . Are cea mai tumultoasă și
agitată istorie, este numită cetatea vieții , deoarece a fost dărâmată și reconstruită de multe ori.
Istoria lui începe foarte devreme, încă din epoca pietrei și a cuprului, se întinde pe toată
perioada bronzului, epoca canaanită (3200 î.Hr -1200 î. Hr ), perioada fierului, sau epoca
israelită (1200 î.Hr -720 î.Hr). Asirienii vor face din ea capitala provi nciei, dar în perioada
babiloneană și persană va pierde din importanță și începând cu epoca elenistică va deveni o
ruină. A dominat și străjuit poarta de intrare spre Galileea timp de peste 3000 de ani.
Una din cele mai frumoase mărturii despre Meghido o avem în inscripția lui Tutmose
III de la templul din Karnac (Teba). El descrie cu lux de amănunte bătălia care s -a dat aici
pentru cucerirea cetății și enumeră prada bogată în căruțe de aur, cai și prizo nieri. Meghi ddo
era o cetate strategică, care păzea trecătoarea cu același nume de peste Carmel.

Porțile cetății
Ca orice cetate strategică a fost puternic fortificată și întărită cu porți. Prima poartă sau
poarta canaanită din perioada bronzului mi jlociu (2000 î.Hr -1550 î.Hr ) avea patru camere ș i
ziduri groase. A fost acoperită cu moloz de către israelitenii când au reconstruit orașul, probabil
în timpul lui Solomon și au ridicat o altă poartă cu șase camere53.
Această poartă avea o curte spre ext erior cu o altă poartă, mai puțin importantă, în fața

51 Idem
52 The New Encyclopedia of Archaeologycal Excavation în the Holly Land, vol 3 , p.1010
53 Idem, p. 1011

ei. La Hatzor și Ghezer se găsesc porți identice cu aceasta, ceea ce confirmă relatarea din I
Reg.9:15 despre lucrările lui Solomon.

Palatele și grajdurile lui Solomon, Ahab și alți regi s-au descoper it atât în partea
vestică, cât și în partea de nord. Au fost descoper iți pilonii de piatră care au mai rămas din
structura acestor palate.
Întrucat Meghido a fost o puternică fortăreață militară iar caii reprezentau principala forță, aici
s-au găsit două asemenea grajduri, cu ieslea din piatră și chiar cu locașurile pentru legat
animalele.

Silozul pentru cereale
Este o groapă mare, zidită din pietre și cu o scară în spirală care coboară până la baza
ei. Fi ecare cetate avea astfel de silozuri, care re prezentau rezerva de alimente .

Zona sacră

Este amplasată în partea de nord, unde s -au făcut cele mai adânci săpături. S -a descoperit
un altar foarte vechi, circa 3000 î.Hr., din piatră, circular, cu un diametru de peste 5 m și trepte
care conduc spre platformă. În apropiere sunt temeliile a mai multe temple care au fost ridicate
în același loc sacru de -a lungul timpului. Nici o clădire nu poate rezista mai mult de două sute
de ani, dintr -un motiv sau altul ea era distrusă și alta îi lua locul cu mici modificări, astfel se
pot disti nge fazele fiecărei construcții 54

Sistemul de alimentare cu apă
Este foarte ingenios și greu de realizat. A fost construit probabil de către So lomon, iar
Ahab i-a adus modific ări..
Este construit la marginea sit-ului, în partea de sud și este format dintr -un puț adânc de
35 m cu o scară în spirală pe pereții puțului și un tunel lateral, lung de 80 m, care străpunge
malul stâncos al dealulu i și iese în afară, la baza lui, unde a găsit un puternic izvor de apă.
Apa era protejată de un camuflaj de pietre multe îngrămădite peste izvor, dar în cazuri
speciale se putea intra în cetate folosind sistemul acesta . Problema apei era una din marile
preocu pări ale anticilor din zona orientului

54 Amihai Mazar, Archaeology of the land of the Bible , p. 450

La Meghiddo, la mijlocul anilor 1920, o echipă de arheologi de la Universitatea
Chicago, au descoperit un palat din piatră datand din Epoca Fierului, construit din blocuri de
piatră cioplită55.
Clearence Fisher, ca re lucrase ca arheolog in Samaria, a fost impresionat de
„asemanarea constructiilor din Samaria cu cele din Meghiddo ”. Observatiile sale , au fost
sustinute si de John Crowfoot (liderul expeditiei arheologice din Samaria) care a
observat ”similitudinea te hnicilor de constructie din Samaria si Meghiddo, sugereaza ca,
ambele au fost construite in timpul Dinastiei Omri”56.
Conform lui Finkelstein, in “The Bible Unearted – Archeology's New Version of Ancient
Israel and the Origin of Its Sacred Texts” cele mai importante realizari ale Dinastiei Omri, pe
langa constructiile amintite, se afla si tuneluri de apa care alimentau orasele Meghiddo si Hatzor
cu apa potabila atat pe timp de pace cat si in timpul unui asediu, cand cetatea era inconjurata de
fortele inamice.

55 Amihai Mazar, Archaeology of the land of the Bible , p. 470
56 Amihai Mazar, Archaeology of the land of the Bible , p. 471