MĂRTURISIREA CREDIN łEI ORTODOXE „Oricine va m ărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, m ărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tat ălui Meu, Care… [601329]

7

Avva Filothei Zervakos

MĂRTURISIREA CREDIN łEI
ORTODOXE

Editura Bunavestire, 2003

8

MĂRTURISIREA CREDIN łEI ORTODOXE

„Oricine va m ărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, m ărturisi-voi și Eu pentru el înaintea
Tat ălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va l ep ăda de Mine înaintea oamenilor și Eu M ă voi
lep ăda de el înaintea Tat ălui Meu, Care este în ceruri“ (Matei 10, 32-33).

Ca orice om normal, con știent c ă peste pu Ńin timp voi pleca din via Ńa aceasta trec ătoare și m ă voi
muta în cea de veci, am socotit drept, fiind cleric cre știn ortodox, m ădular al Uneia, Sfinte, Sobornice ști și
Apostole ști Biserici, s ă las scris ă m ărturisirea credin Ńei mele.
M-am n ăscut din p ărin Ńi cre știni ortodoc și. Am fost botezat cu Botezul ortodox, în numele Sf intei
Treimi, al Tat ălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Am înv ăŃat credin Ńa cre știn-ortodox ă în primul rând de la
părin Ńii mei, în al doilea rând de la p ărin Ńii, preo Ńii și dasc ălii ortodoc și și în al treilea rând de la Una,
Sfânt ă, Soborniceasc ă și Apostoleasc ă Biseric ă.
M-am n ăscut și am fost hr ănit ortodox, am crescut și am tr ăit ortodox. Am m ărturisit și am predicat
credin Ńa ortodox ă din tinere Ńile mele pân ă la adânci b ătrâne Ńi. Am m ărturisit-o și i-am cercetat pe
călc ătorii și nesocotitorii acesteia, împ ăra Ńi, patriarhi, arhierei și to Ńi ceilal Ńi.
Îi mul Ńumesc din suflet Prea Bunului Dumnezeu, P ărintele ceresc, c ă în nesfâr șita Lui bun ătate și
iubire de oameni mi-a dat s ă m ă nasc și s ă tr ăiesc pân ă la moarte în sfânta și des ăvâr șita credin Ńă ortodox ă
și m ărturisesc c ă nici o alt ă credin Ńă nu este asemenea ei, precum de asemenea nici un al t dumnezeu nu
este mai mare ca Dumnezeul nostru. Îi mul Ńumesc iar ăș i iubitorului de oameni Dumnezeu, de nenum ărate
ori, c ă m-a luminat s ă-L cunosc, s ă cunosc credin Ńa ortodox ă cea adev ărat ă și m-a înt ărit s-o p ăstrez pân ă
la sfâr șit. C ăci m ărturisesc în fa Ńa îngerilor lui Dumnezeu și a oamenilor c ă dac ă Dumnezeu nu m-ar fi
ajutat, a ș fi fost o oaie pierdut ă și lupul cel viclean m-ar fi sfâ șiat.
Repet cu bucurie și fericire c ă harul Domnului m-a învrednicit s ă p ăzesc credin Ńa mea ortodox ă
pân ă la sfâr șit. Regret doar c ă nu m-am luptat cum trebuia, pân ă la moarte, s ă-mi fi jertfit via Ńa și s ă-mi fi
vărsat sângele, cum și L-a v ărsat Acela pentru mine p ăcătosul și pentru to Ńi fra Ńii și semenii mei. Îl rog și
Îl implor s ă-mi ierte, ca un Preamilostiv și Preaîndur ător, multele și nenum ăratele mele p ăcate, pe care le-
am s ăvâr șit de voie și f ără voie, cu cuvântul și cu lucrul, din știin Ńă și din ne știin Ńă , cu mintea și cu
cugetul, și s ă m ă numere cu oile Sale cele alese, învrednicindu-m ă s ă m ă înf ăŃișez împreun ă cu cei de-a
dreapta Sa.

Capete ale m ărturisirii mele

1. Cred, m ărturisesc, cinstesc, slujesc și m ă închin lui Dumnezeu cel Unul în Treime și Treime întru
Unime; nici amestecând persoanele, nici împ ărŃind fiin Ńa. C ăci alta este persoana Tat ălui, alta a Fiului și
alta a Duhului Sfânt, dar Tat ăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt aceea și dumnezeire, aceea și slav ă, aceea și m ărire.
Tat ăl la fel ca Fiul, la fel ca Sfântul Duh. Necreat es te Tat ăl, necreat este Fiul, necreat Sfântul Duh.
Necuprins este Tat ăl, necuprins este Fiul, necuprins Sfântul Duh. Ve șnic este Tat ăl, ve șnic este Fiul,
ve șnic Sfântul Duh. Nu sunt trei ve șnici, ci Unul Ve șnic, nu sunt trei necrea Ńi, ci Unul necreat, nu sunt trei
necuprin și, ci Unul necuprins. Asemenea, atotputernic este T at ăl, atotputernic Fiul, atotputernic și Sfântul
Duh, dar nu trei atotputernici, ci Unul atotputerni c. Astfel Dumnezeu este Tat ăl, Dumnezeu este Fiul,
Dumnezeu este și Sfântul Duh, dar nu sunt trei dumnezei, ci Unul D umnezeu. Tot a șa Domn este Tat ăl,
Domn Fiul, Domn și Sfântul Duh, dar nu trei Domni, ci Unul Domn. C ă precum în chip unic m ărturisesc
pe fiecare persoan ă Dumnezeu și Domn, nevoit sunt datorit ă adev ărului cre știnesc s ă nu spun trei
Dumnezei sau trei Domni, al ăturându-mă sobornice știi evlavii. Tat ăl nici f ăcut nu este, nici zidit, ci
nen ăscut. Fiul nu este nici f ăcut, nici zidit, ci este n ăscut din Tat ăl. Duhul Sfânt nici f ăcut nu este, nici
zidit, ci din Tat ăl este purces. C ăci un Tat ă este, nu sunt trei Ta Ńi. Un Fiu, nu trei Fii. Un Duh Sfânt, nu
trei Duhuri Sfinte. Și în Treimea aceasta nu este Unul mai întâi și Unul mai pe urm ă, Unul mai mare și
Unul mai mic, ci cele trei persoane sunt împreun ă ve șnice și deopotriv ă. Încât întru toate, cum s-a spus,

9 cinstesc, slujesc și m ă închin și Unimii întru Treime și Treimii întru Unime. Iar acest Dumnezeu, Treimea
cea Sfânt ă, a f ăcut din nimic, doar cu cuvântul, cerul și p ământul și toate cele v ăzute și nev ăzute. Aceasta
cuget despre Sfânta Treime.
2. Iar despre întruparea Domnului nostru Iisus Hris tos, aceasta cred: cred și m ărturisesc c ă Domnul
nostru Iisus Hristos, Fiul cel Unul n ăscut al lui Dumnezeu Tat ăl, este și Dumnezeu și om; Dumnezeu
deci, n ăscut din fiin Ńa Tat ălui mai înainte de veci și om, n ăscut din sângiuirile? Maicii Sale, N ăsc ătoarea
de Dumnezeu și Fecioara Maria, Dumnezeu des ăvâr șit și om des ăvâr șit, din suflet cuvânt ător (ra Ńional
n.t.) și trup omenesc. Deopotriv ă cu Tat ăl dup ă dumnezeire, mai mic decât Tat ăl dup ă firea omeneasc ă,
care de și este și Dumnezeu și om, nu doi, ci Unul este, Hristos. Unul, nu prin schimbarea dumnezeirii în
omenitate, ci prin unirea firii omene ști cu firea dumnezeiasc ă. Întru totul Unul, nu prin amestecarea
firilor, ci prin unire negr ăit ă. C ăci precum în om sufletul cuvânt ător și trupul una sunt, tot a șa Dumnezeu
și om, una sunt în Hristos, Cel ce a p ătimit pentru a noastr ă mântuire, Cel ce S-a r ăstignit pe lemn în zilele
lui Pon Ńiu Pilat și S-a pogorât la iad și a înviat a treia zi din mor Ńi; și S-a suit la ceruri și a șezut de-a
dreapta lui Dumnezeu Tat ăl, Celui atotputernic și va veni din nou s ă judece viii și mor Ńii, a C ărui
împ ărăŃie nu va avea sfâr șit, și la a C ărui Venire to Ńi oamenii vor învia cu trupurile lor, ca s ă dea socoteal ă
fiecare pentru faptele lui, cei ce au f ăcut cele bune mergând în via Ńa cea ve șnic ă, iar cei p ăcăto și în munca
cea ve șnic ă.
3. Primesc cele zece porunci ale Legii pe care Dumn ezeu le-a dat lui Moise pe Muntele Sinai,
primesc și Sfintele Scripturi, Vechiul și Noul Testament, insuflate de Dumnezeu, primesc și scrierile
Sfin Ńilor Prooroci, Apostoli, Evangheli ști, P ărin Ńi purt ători de Dumnezeu, ierarhi și dasc ăli ai Bisericii
noastre Ortodoxe și toate cele primite de c ătre Sfânta Biseric ă Ortodox ă.
De asemenea, primesc cele 12 articole ale Simbolulu i Credin Ńei, pe care Cuvio șii și Sfin Ńii P ărin Ńi
le-au proclamat, insufla Ńi de Dumnezeu, la primele dou ă sinoade ecumenice și cu care au fost de acord
toate celelalte sfinte sinoade ecumenice și locale.
4. Primesc cele șapte Taine ale Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, a dic ă Sfântul Botez, Sfântul Mir,
Sfânta Spovedanie, Sfânta Împ ărt ăș anie, Sfânta Hirotonie, Sfânta C ăsătorie și Sfântul Maslu.
5. Primesc cele șapte Sfinte Sinoade Ecumenice și pe toate Sinoadele locale care au p ăstrat și au
înt ărit credin Ńa ortodox ă. De asemenea, primesc dogmele, sfintele canoane, s crierile și tradi Ńiile nescrise
ale propov ăduitorilor lui Dumnezeu, ale Apostolilor, ale P ărin Ńilor purt ători de Dumnezeu, ale ierarhilor
și înv ăŃă torilor credin Ńei noastre ortodoxe.
6. Primesc [înv ăŃă tura despre] cele șapte daruri ale Sfântului Duh, acestea fiind Duhul în Ńelepciunii,
Duhul priceperii, Duhul sfatului, Duhul puterii, Du hul cuno știn Ńei, Duhul evlaviei și Duhul fricii de
Dumnezeu.
7. Primesc fără s ă ispitesc cu mintea credin Ńa curat ă, simpl ă, și din suflet în Mântuitorul nostru
Iisus Hristos și în Maica Acestuia cea Preacurat ă și Pururea Fecioar ă, Preasfânta N ăsc ătoare de
Dumnezeu Maria și în minunile f ără seam ăn ale îngerilor și ale tuturor sfin Ńilor.
8. M ă închin, cinstesc, și s ărut atât sfintele icoane și vrednice de venerat ale Domnului nostru Iisus
Hristos, ale Preasfintei N ăsc ătoare de Dumnezeu, ale îngerilor și ale tuturor sfin Ńilor, cât și cinstita și de
via Ńă d ătătoarea Cruce. M ă închin la sfintele icoane nu adorându-le, ci cinst indu-le, precum ne-au înv ăŃat
Sfin Ńii P ărin Ńi și a hot ărât al VII-lea Sinod Ecumenic. C ăci închin ăciunea în fa Ńa icoanei merge la cel
înf ăŃișat de ea, cum spune Sfântul Vasile cel Mare și prin icoan ă închin ătorul se închin ă la persoana
înf ăŃișat ă de aceasta.
9. Primesc schima monahal ă ca sfânt ă și îngereasc ă și ca l ăsat ă de Mântuitorul Iisus Hristos și de
Sfin Ńii Apostoli. C ăci Domnul a zis: Dac ă vrea cineva s ă vin ă dup ă Mine, s ă se lepede de sine, s ă-și ia
crucea și s ă-Mi urmeze Mie (Matei 16, 24) și Dac ă voie ști s ă fii des ăvâr șit, du-te, vinde averea ta, d ă-o
săracilor și vei avea comoar ă în cer: dup ă aceea, vino și urmeaz ă-Mi (Matei 19, 21).
Acestea și altele asemenea câte a spus Domnul c ătre ucenicii Lui, le-a spus și pentru viitorii ucenici
ai Lui, pentru cei care-L urmeaz ă prin tr ăirea îngereasc ă a vie Ńii monahale, Pavel, Antonie, Palamon,
Pahomie, Ilarion, Eftimie, Sava, Teodosie, Atanasie și ceilal Ńi, despre care Apostolul Pavel a spus c ă:
Lumea nu era vrednic ă de ei (Evrei 11, 38). Ace știa și to Ńi tr ăitorii în pustie, în p ăduri, în pe șteri, în
găurile p ământului și în m ănăstiri, au adus mult folos ob știi și Bisericii Ortodoxe și prin ei a fost sl ăvit, ca
și prin Sfin Ńii Apostoli, mucenici, m ărturisitori, dasc ăli și ierarhi, numele Cerescului nostru P ărinte,
Dumnezeul tuturor. Unii dintre ei, tr ăind departe de lume, doar prin rug ăciunea lor curat ă c ătre Dumnezeu

10 au salvat oameni, ora șe și popoare de la primejdii, nenorociri, boli molipsi toare, cutremure, naufragii,
războaie și alte necazuri.
Acestea toate, cu harul lui Dumnezeu, cred, m ărturisesc și propov ăduiesc și am fost și sunt gata s ă-
mi jertfesc via Ńa pentru credin Ńa mea ortodox ă și pentru Sfânta Tradi Ńie, dac ă vremurile o cer.

Nu primesc, resping și mustru:
1. Orice necuviin Ńă , necredin Ńă , înv ăŃă tur ă strâmb ă, erezie și r ătăcire, veche și nou ă, contrar ă
credin Ńei ortodoxe și Sfintei Tradi Ńii.
2. Nu primesc nici o inova Ńie, nici o înv ăŃă tur ă str ăin ă și venit ă de la oameni și potrivnic ă înv ăŃă turii
și credin Ńei s ănătoase, ortodoxe și Sfintei Tradi Ńii, despre care Sfântul Sinod al șaptelea declar ă: „Orice
scornire potrivnic ă înv ăŃă turii Cuvio șilor P ărin Ńi s ă fie anatema“.
Ascultând de porunca Creatorului, F ăcătorului și Ziditorului tuturor lucrurilor, Dumnezeu, P ărintele
nostru ceresc, care spune s ă îi iubim pe to Ńi oamenii, chiar și pe vr ăjma șii no ștri, și s ă ne rug ăm pentru to Ńi
cei ce ne ur ăsc, ne nedrept ăŃesc sau ne iubesc pe noi, îi iubesc pe to Ńi, îi iert pe to Ńi, cer iertare de la to Ńi și
mă rog din tot sufletul și inima pentru ace știa.
Mă rog ca iubitorul de oameni Dumnezeu, Cel ce voie ște ca to Ńi s ă se mântuiasc ă și s ă aib ă poc ăin Ńa
cea sincer ă și adev ărat ă, s ă-i lumineze pe cei întuneca Ńi, s ă-i c ălăuzeasc ă la adev ăr pe cei am ăgi Ńi, s ă-i
lini șteasc ă pe cei învr ăjbi Ńi, s ă-i t ămăduiasc ă pe cei bolnavi la trup și la suflet, s ă-i ocroteasc ă pe orfani, s ă
le dea putere de milostivire și mângâiere celor boga Ńi, s ă-i miluiasc ă pe cei s ăraci, s ă-i ierte pe cei
păcăto și, s ă-i înt ăreasc ă pe cei pu Ńin credincio și, s ă-i Ńin ă în credin Ńa ortodox ă pe cei credincio și iar pe
popoare s ă le uneasc ă prin leg ăturile dragostei, s ă-i cheme pe to Ńi la unirea întru credin Ńa ortodox ă cea
adev ărat ă, s ă-i învredniceasc ă pe to Ńi de unirea întru Duhul Sfânt și s ă d ăruiasc ă tuturor cele necesare
pentru mântuire. Și s ă m ă miluiasc ă și s ă m ă mântuiasc ă pe mine cel mai mic și mai p ăcătos dintre to Ńi,
cu harul și iubirea Sa de oameni, și s ă m ă învredniceasc ă de via Ńa ve șnic ă și nestric ăcioas ă și de Împ ărăŃia
Sa cea Cereasc ă. Amin.

Arhim. Filothei Zervakos

Aceast ă m ărturisire a credin Ńei a fost scris ă în Sfânta Pe șter ă a Apocalipsei din Patmos, vineri, 18
octombrie 1968, praznicul Sfântului Luca Evanghelis tul.

„Eu sunt Calea, Adev ărul și Via Ńa“ (Ioan 14, 6).
„Întăre ște, Doamne Dumnezeule, sfânta și dreapta credin Ńă a dreptm ăritorilor cre știni și Sfânt ă
Biserica Ta o p ăze ște în veacul veacului“.
„Porunc ă nou ă dau vou ă: S ă v ă iubi Ńi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, a șa și voi s ă v ă
iubi Ńi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoa ște to Ńi c ă sunte Ńi ucenicii Mei, dac ă ve Ńi avea dragoste unii fa Ńă
de al Ńii“ (Matei 13, 34-36).

11 „De M ă iubi Ńi, p ăzi Ńi poruncile Mele… Dac ă M ă iube ște cineva, va p ăzi cuvântul Meu și Tat ăl Meu
îl va iubi și vom veni la el și vom face loca ș la el“ (Ioan 14, 15 și 23).
„De a ș gr ăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, f ăcutu-m-am aram ă
sun ătoare și chimval r ăsun ător… Dragostea îndelung rabd ă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu
pizmuie ște, nu se laud ă, nu se trufe ște… nu se bucur ă de nedreptate, ci se bucur ă de adev ăr; toate le
nădăjduie ște, toate le rabd ă. Dragostea nu cade niciodat ă… Și acum r ămân acestea trei: credin Ńa,
nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea“ (I Corinteni 13, 1-13).

12

TESTAMENT DUHOVNICESC 1

Părin Ńii trupe ști au obiceiul ca atunci când se apropie de cap ătul vie Ńii lor trec ătoare și p ământe ști s ă
lase prin testament copiilor trupe ști averea lor material ă. A șa și eu, p ărintele Filotheu, cel mai mic dintre
ieromonahi și duhovnici, egumen al Sfintei M ănăstiri Izvorul T ămăduirii din Paros, imitându-i pe ace știa,
văzând c ă mi se apropie moartea și însp ăimântat de marea r ăspundere pentru care voi da socoteal ă la a
doua Venire în fa Ńa Dreptului și Nep ărtinitorului Judec ător al tuturor, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, c u
harul lui Dumnezeu, am alc ătuit și las, ca p ărinte duhovnic, averea mea duhovniceasc ă, fiilor mei
duhovnice ști, prin testamentul de fa Ńă :
1. Mul Ńumesc Preabunului Dumnezeu, P ărintele Ceresc, c ă în neŃă rmurita Sa bun ătate și iubire de
oameni, din nimic m-a f ăcut om, m-a cinstit și m-a creat dup ă chipul și asem ănarea Sa.
2. Mul Ńumesc lui Dumnezeu pentru c ă a binevoit s ă m ă nasc din p ărin Ńi cre știni, s ă renasc prin
Sfântul Botez, s ă m ă numesc cre știn și s ă primesc înfierea cea dup ă har.
3. Mul Ńumesc Preabunului Dumnezeu, P ărintele Ceresc, c ă de aproape optzeci de ani m ă hr ăne ște,
îmi poart ă de grij ă și m ă men Ńine trupe ște și suflete ște; trupe ște cu aerul pe care îl respir, cu lumina pe
care o v ăd, cu pâinea și alimentele pe care le m ănânc, cu apa pe care o beau și cu toate celelalte bun ătăŃi
materiale p ământe ști. Suflete ște cu Pâinea Vie Ńii, adic ă Sfântul Trup și Sânge al Domnului, Dumnezeului
și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, adic ă Cuvântul lui Dumnezeu aflat în Sfintele Scripturi.
4. Mul Ńumesc Preabunului Dumnezeu, Cerescul P ărinte Cel iubitor de oameni, c ă în întreaga mea
via Ńă , de aproape optzeci de ani, m-a p ăzit și salvat de la multe primejdii trupe ști și suflete ști: p ăcătuind,
nesocotind și c ălcând sfintele porunci ale Acestuia, nu m-a l ăsat, nu Și-a întors fa Ńa de la Mine, nu m-a
nimicit, ci mi-a dat vreme, mijloace și c ăi pentru poc ăin Ńă și întoarcere.
5. Mul Ńumesc Preabunului, Preamilostivului și Preaîndur ătorului Dumnezeu, P ărintele Ceresc, Care
în multa și nem ăsurata Sa dragoste (c ătre mine, cel mai mic, și c ătre to Ńi oamenii), iubire de oameni și
bun ătate, a trimis pe Fiul S ău care S-a pogorât din ceruri și S-a f ăcut om ca s ă m ă urce pe mine și pe to Ńi
oamenii de la p ământ la cer și s ă ne fac ă fii ai lui Dumnezeu, și dumnezei dup ă har. S-a smerit ca s ă ne
înal Ńe. A s ărăcit, ca s ă ne îmbog ăŃeasc ă. S-a r ăstignit și Și-a v ărsat pe cruce Sângele S ău Sfânt ca s ă
pl ăteasc ă datoria p ăcatelor noastre și prin v ărsarea Sfântului S ău Sânge ne-a r ăscump ărat de sub
blestemul Legii Vechi. Ne-a izb ăvit de osânda ve șnic ă, de leg ăturile iadului și ale stric ăciunii și ne-a
deschis raiul, prima și m ărea Ńa patrie.
6. Mul Ńumesc Preabunului Dumnezeu, P ărintele ceresc pentru c ă m-a luminat și mi-a s ădit în inim ă
gândul s ă p ărăsesc lumea și toate ale ei și s ă-L urmez, devenind slug ă și osta ș al Lui; s ă def ăimez
lucrurile p ământe ști și trec ătoare și s ă le iubesc pe cele cere ști și ve șnice.
7. Mul Ńumesc lui Dumnezeu c ă în locul p ărin Ńilor, fra Ńilor, rudelor și prietenilor trupe ști, pe care i-
am l ăsat și ascultând glasul Lui L-am urmat pe El, mi-a dat s ute și mii de p ărin Ńi, fra Ńi și fii duhovnice ști,
și în locul bunurilor materiale, pe care le-am nesoc otit, mi-a dat mii de bucurii duhovnice ști, dar nici de
bunurile materiale și trupe ști necesare nu m-a lipsit.
Am plecat din locurile natale ca s ă-L urmez pe Hristos, f ără toiag, f ără traist ă, f ără nici un b ănu Ń,
doar cu o mic ă Evanghelie și cu ajutorul lui Dumnezeu și al fra Ńilor și fiilor mei duhovnice ști, am
construit șapte biserici, trei cimitire, o școal ă și o m ănăstire. Am dat, din ceea ce mi-a trimis Dumnezeu,
ajutoare c ătre biserici, m ănăstiri, școli, gimnazii, monahi s ăraci, monahii, v ăduve, orfani, bolnavi și c ătre
diferite spitale. Am ajutat mul Ńi copii s ărmani și orfani care au studiat în școli, seminare, facult ăŃi. F ără
bani, f ără vreun salariu, am colindat timp de 45 de ani nenum ărate ora șe, comune, sate, insule, eparhii din
Grecia și chiar din Egipt, Palestina, Arabia, Tracia și din R ăsărit, propov ăduind și spovedind.
Atotputernicul Dumnezeu, în a C ărui putere se afl ă toate cele v ăzute și nev ăzute, toat ă suflarea și
toat ă zidirea însufle Ńit ă și neînsufle Ńit ă, material ă și nematerial ă, Cel Care pe toate le îngrije ște, hr ăne ște și
păstreaz ă și nimic „nu las ă neîngrijit și necercetat“, Cel Ce hr ăne ște p ăsările cerului care „nici nu secer ă,

1 (Testament scris pe 26 septembrie 1961, la praznic ul trecerii în cealalt ă via Ńă a Apostolului și Evanghelistului Ioan Teologul).

13 nici nu adun ă în jitni Ńe“ (Matei 6, 26), Cel Ce i-a trimis pe Sfin Ńii Apostoli în cele patru col Ńuri ale
pământului s ă propov ăduiasc ă Evanghelia la toat ă f ăptura și le-a poruncit s ă nu aib ă nici toiag, nici
traist ă, nici argin Ńi (Matei 10, 9-11) și nu i-a p ărăsit, Acesta nu m-a p ărăsit nici pe mine cel p ăcătos și
nevrednic în cer și pe p ământ și în via Ńa aceasta trec ătoare nu m-a l ăsat f ără ajutor.
Spun acestea nu ca s ă m ă mândresc, nici s ă primesc laud ă de la oameni, c ăci dac ă a ș face a șa, a ș fi
fără minte. Dac ă m-aș mândri, nu a ș spune adev ărul, întrucât toate câte le-am dobândit, Dumnezeu m i le-
a dat. Eu de la mine nu am avut și nu am nimic: „Gol am ie șit din pântecele mamei mele și gol voi pleca“.
Tot ce am avut, tot ce am dobândit și am cheltuit, toate str ăine au fost, toate daruri ale lui Dumnezeu.
Nimic nu este al meu. Dac ă am f ăcut vreun lucru bun, nu a fost al meu, ci al harulu i lui Dumnezeu. Și
dac ă m-am ostenit cu vreo lucrare, și aceasta a fost harul lui Hristos. Al meu e doar p ăcatul.
Dar de ce am spus toate acestea? Pentru voi, fiii m ei, le-am scris, spre pov ăŃuirea voastr ă. Când
face Ńi vreun lucru bun ori virtute, când spori Ńi în post, rug ăciune, priveghere, milostenie, s ă fi Ńi aten Ńi s ă
nu v ă mândri Ńi ca fariseii și s ă zice Ńi c ă a Ńi f ăcut aceasta singuri, cu puterea și cu voia voastr ă, ci s ă
spune Ńi: „Nu noi, ci harul lui Dumnezeu”. Acela le-a f ăcut, c ăci „ și voia și lucrarea“ și puterea și
în Ńelepciunea și toate virtu Ńile sunt daruri ale harului lui Dumnezeu și f ără ajutorul Lui nu putem face
nimic bun. Fără Mine – a zis Domnul – nu pute Ńi face nimic (Ioan 15, 5).
Lua Ńi aminte, fiii mei, la mândria cea urât ă de Dumnezeu. Câ Ńi s-au mândrit precum fariseul, câ Ńi s-
au încrezut în ei, precum Apostolul Petru (care a z is c ă nu se va lep ăda de Hristos) sau precum David
(care a crezut c ă va fi neclintit în veci) sau ca în Ńeleptul Solomon (care s-a mândrit cu în Ńelepciunea lui),
to Ńi au c ăzut. Și unii dintre ace știa s-au ridicat din p ăcat și mândrie prin c ăin Ńă , precum David, Petru,
Solomon, al Ńii îns ă nu s-au ridicat, nu s-au c ăit și au r ămas nepoc ăiŃi, fiind cadavre vrednice de plâns, și
au devenit sclavi ai iadului.
Să ne rug ăm lui Dumnezeu, fiii mei, ca El s ă nu ne p ărăsească, ci s ă ne p ăzeasc ă și s ă ne ocroteasc ă
pân ă la sfâr șit, ca s ă nu ne cuprind ă mândria. Cel c ăruia i se pare c ă st ă neclintit s ă ia seama s ă nu cad ă (I
Corinteni 10, 12). Dar și mie, fiii mei, care v ă scriu aceste pove Ńe p ărinte ști, mi-e team ă. Ruga Ńi-vă ca
Domnul s ă nu m ă p ărăseasc ă pân ă la sfâr șit. „S ă nu lauzi nimic pân ă nu-i vezi sfâr șitul“. Nu sunt eu,
viermele murdar al p ământului, mai presus decât sfin Ńii, decât Apostolul Petru și Proorocul David, nici
mai în Ńelept decât Solomon, încât s ă nu m ă tem. Aten Ńie, aten Ńie și iar aten Ńie! Aten Ńie neîntrerupt ă! Fi Ńi
treji, priveghea Ńi. Potrivnicul vostru, diavolul, umbl ă, răcnind ca un leu, c ăutând pe cine s ă înghit ă (I Petru 5,
8). Cel ce zide ște f ără Domnul cas ă pentru virtu Ńi și suflet, zadarnic se ostene ște.
Eu, fiii mei, tare m ă tem, c ăci nu am ajuns la des ăvâr șirea iubirii, care e temelia tuturor și care
îndep ărteaz ă frica; și voi, fiii mei, s ă ave Ńi team ă, pentru c ă to Ńi avem nevoie de mult ă luare-aminte și
răbdare. Mie doar atunci nu-mi va mai fi team ă, când voi intra în rai, când mi se vor închide por Ńile și voi
rămâne în ăuntru, doar atunci voi putea spune: „Nu îmi mai est e fric ă nici de p ăcat, nici de diavol“.
Eu, iubi Ńii mei fii, am îmb ătrânit și peste pu Ńin timp voi pleca gol din via Ńa aceasta trec ătoare și voi
merge în cea ve șnic ă, și de aceea Îl rog pe Iubitorul de oameni, Dumnezeu, s ă-mi ierte p ăcatele mele cele
mari și nenum ărate, s ă-i ierte de asemenea, pe to Ńi câ Ńi au gre șit fa Ńă de mine, și pe cei fa Ńă de care eu am
gre șit și i-am înfuriat s ă-i lumineze ca s ă m ă ierte, și s ă m ă primeasc ă pe mine, nevrednicul, la osp ăŃul
Său ceresc și s ă m ă fac ă mo ștenitor al ve șnicei Sale Împ ărăŃii Cere ști.
Dându-mi seama de datoria pe care o am c ătre voi, fiii mei duhovnice ști pe care mi i-a dat
Dumnezeu, las acest testament duhovnicesc al meu ca re cuprinde avere și bunuri adev ărate, statornice și
ve șnice.
Dup ă cum v-am spus, bog ăŃia și averea duhovniceasc ă nu sunt ale noastre, sunt str ăine, sunt ale lui
Dumnezeu, Care le d ă doar acelora ce sunt vrednici și doresc s ă le dobândeasc ă și le cer: Căuta Ńi mai
întâi împ ărăŃia lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor ad ăuga vou ă (Matei 6, 33). Eu îns ă
nu v ă voi da averea duhovniceasc ă, ci v ă voi l ăsa sfat și pova Ńă despre cum s ă dobândi Ńi aceast ă avere
mărea Ńă , bog ăŃia cereasc ă, Împ ărăŃia Cerurilor.
Asculta Ńi, deci, fiii mei dragi și iubi Ńi (pe care v-am iubit atât de mult, încât de multe ori L-am rugat
pe Dumnezeu s ă m ă învredniceasc ă, precum El S-a jertfit pentru iubirea noastr ă, s ă-mi jertfesc și eu via Ńa
pentru iubirea voastr ă) asculta Ńi glasul, porunca și pova Ńa p ărintelui vostru duhovnic. Pentru a dobândi
aceast ă bog ăŃie cereasc ă și a deveni mo ștenitori ai Împ ărăŃiei Cerurilor preg ătit ă pentru voi de la facerea
lumii, exist ă multe c ăi și mijloace, dar eu v ă voi ar ăta o cale care este foarte u șoar ă și sigur ă. Aceasta este
chiar iubirea. Str ădui Ńi-vă din toate puterile și cu orice jertf ă s ă dobândi Ńi iubirea. Iubi Ńi-L pe Dumnezeu
din toat ă inima și din tot sufletul vostru și din toat ă puterea voastr ă și cugetul vostru, iar pe aproapele

14 vostru, adic ă pe orice om, ca pe voi în șiv ă (Luca 10, 27). Dac ă Îl ve Ńi iubi cu adev ărat pe Dumnezeu și pe
aproapele vostru ca pe voi în șiv ă, nimic nu v ă va putea desp ărŃi de iubirea lui Dumnezeu, nici necazul,
nici strâmtorarea, nici prigoana, nici foametea, ni ci lipsa de îmbr ăcăminte, nici primejdia, nici sabia…
nici moartea, nici via Ńa, nici îngerii, nici st ăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi… (Romani 8,
35-39).
Dac ă ve Ńi dobândi o astfel de iubire sincer ă, adev ărat ă, curat ă, cuviincioas ă, neprih ănit ă și
des ăvâr șit ă, v ă vestesc ( și fi Ńi siguri c ă ve Ńi dobândi) Împ ărăŃia lui Dumnezeu. Atunci Împ ărăŃia lui
Dumnezeu va fi înl ăuntrul vostru. Dac ă ve Ńi dobândi iubirea, Îl ve Ńi dobândi pe Dumnezeu Care este
Iubirea îns ăș i. Atunci ve Ńi fi nedesp ărŃiŃi de Dumnezeu și Dumnezeu va fi cu voi, c ăci Dumnezeu este
iubire și cel ce r ămâne în iubire r ămâne în Dumnezeu și Dumnezeu r ămâne întru el (I Ioan 4, 16).
Atunci când Îl vom iubi pe Acesta din tot sufletul și din toat ă inima, când Îl vom iubi nu numai din
gur ă, ci cu fapta și cu adev ărul (I Ioan 3, 18), când vom p ăzi toate poruncile Lui, atunci, precum zice
Domnul, vom fi iubi Ńi… Cel ce are poruncile Mele și le p ăze ște, acela este care M ă iube ște; iar cel ce m ă
iube ște pe Mine va fi iubit de Tat ăl Meu și-l voi iubi și Eu și M ă voi ar ăta lui și iar ăș i spune: Dac ă M ă
iube ște cineva va p ăzi cuvântul Meu și Tat ăl Meu Îl va iubi și vom veni la el și vom face loca ș la el (Ioan
14, 21; 23). Și dac ă nu ne vom mândri ca fariseii, ci vom spune cu zdro bire a inimii, smerenie și poc ăin Ńă
că „suntem slugi nevrednice“, p ăcăto și mai mult decât to Ńi p ăcăto șii și c ă dac ă am fi f ăcut vreun bine nu a
fost al nostru, nu noi l-am f ăcut, ci harul lui Dumnezeu, și dac ă vom dobândi smerita cugetare, atunci cu
adev ărat vom deveni fii ai lui Dumnezeu, dumnezei dup ă har și mo ștenitori ai împ ărăŃiei lui Dumnezeu.
Atunci s ă fi Ńi siguri c ă toate cele ale lui Dumnezeu vor fi și ale voastre, locuin Ńe, slav ă, cinste, str ălucire,
frumuse Ńe, bog ăŃie, m ăre Ńie, fericire și orice alt ă bun ătate.
Înv ăŃaŃi adev ărul de la Însu și Domnul nostru Iisus Hristos, Mângâietorul și Izb ăvitorul nostru. În
rug ăciunea pe care a f ăcut-o de fa Ńă cu cei doisprezece ucenici ai S ăi, la Cina cea de Tain ă, a spus c ătre
Părintele ceresc: Dar nu numai pentru ace știa (ucenicii S ăi) Mă rog, ci și pentru cei ce vor crede în Mine,
prin cuvântul lor, ca to Ńi s ă fie una, dup ă cum Tu, P ărinte, întru Mine, și Eu întru Tine, a șa și ace știa în
Noi s ă fie una, ca lumea s ă cread ă c ă Tu m-ai trimis. Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca
să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei s ă fie des ăvâr șiŃi întru unime și s ă
cunoasc ă lumea c ă Tu M-ai trimis și c ă i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. P ărinte, voiesc ca,
unde sunt Eu, s ă fie împreun ă cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat, ca s ă vad ă slava Mea, pe care Mi-ai
dat-o pentru c ă Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea l umii (Ioan 17, 20-25).
Afla Ńi adev ărul și de la cei doi Sfin Ńi Apostoli, Evanghelistul Ioan Teologul și dumnezeiescul
propov ăduitor Pavel, care a fost r ăpit pân ă la al treilea cer și a v ăzut și auzit cuvinte de nespus, „pe care
nu se cuvine omului s ă le gr ăiasc ă“ (II Corinteni 12, 4) și „cele ce ochiul n-a v ăzut și urechea n-a auzit și
la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gr ăit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El“ (I Corinteni 2 , 9).
Sfin Ńii Apostoli sunt glasuri ale lui Hristos, sunt m ădulare ale Sfântului Duh. Tot ce au spus, gr ăit,
propov ăduit și scris, le-a fost insuflat de Sfântul Duh, care i- a iluminat, i-a inspirat și i-a c ălăuzit. Și
Sfântul Evanghelist Ioan Teologul spune: Iubi Ńilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu și ce vom fi nu s-a
ar ătat pân ă acum. Știm c ă dac ă El se va ar ăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindc ă Îl vom vedea cum este (I
Ioan 3, 2). Iar dumnezeiescul Apostol Pavel zice: Cât pentru noi, cetatea noastr ă este în ceruri, de unde
și a ștept ăm Mântuitor, pe Domnul nostru Iisus Hristos, Care v a schimba la înf ăŃișare trupul smereniei
noastre ca s ă fie asemenea trupului slavei Sale (Filipeni 3, 20-21).
O, adâncul bog ăŃiei și al în Ńelepciunii și al știin Ńei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judec ăŃile
Lui și cât de nep ătrunse c ăile Lui! C ăci cine a cunoscut gândul lui Dumnezeu sau cine a f ost sfetnicul
Lui? (Romani 11, 33-34). A șa s ă strig ăm împreun ă cu dumnezeiescul Apostol Pavel și s ă spunem
împreun ă cu Proorocul David: Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numel e T ău în tot
pământul! Ce este omul c ă-łi aminte ști de el? Sau Fiul omului, c ă-l cercetezi pe el? (Psalmi 8, 1; 4). Cât
s-au m ărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu în Ńelepciune le-ai f ăcut (Psalmi 103, 25).
Iar eu, p ăcătosul, m ă minunez și admir marea iubire de oameni a lui Dumnezeu și cople șit de
acestea plâng și gr ăiesc îndurerat: „O, Dumnezeule, iubitorule de oamen i, P ărinte Ceresc, ce ai v ăzut la
noi, viermi ai p ământului, oameni p ăcăto și, nevrednici, neascult ători, c ălc ători și nesocotitori ai
poruncilor Tale? Noi în fiecare zi și în fiecare ceas Te mâniem cu lucr ările noastre netrebnice ( și mai mult
decât to Ńi eu, cel mai p ăcătos), cu cuget ările noastre viclene, trufa șe, hulitoare, mizerabile și necurate. Te
mâniem înc ă și cu lucr ările și cuvintele necuviincioase, cu judec ăŃile și vorbele f ără rost, cu minciunile și
înfumur ările, cu nedrept ăŃile și p ărtinirile și cu necredin Ńa noastr ă, cu lipsa de evlavie, cu pref ăcătoria, cu

15 la șitatea, cu dorin Ńa de slav ă omeneasc ă, precum și cu lipsa dragostei cre știne. Și Te mâniem și cu
necercetarea și nep ăsarea noastr ă în cele bune și duhovnice ști, în cele nestric ăcioase și cere ști și cu
dorirea noastr ă spre cele trupe ști, p ământe ști, stric ăcioase, spre pl ăcerile trupe ști și întinate și spre alte
păcate v ătămătoare pentru suflet.
De ce ne iube ști atât de mult și voie ști s ă ne faci fii ai T ăi și dumnezei dup ă har, Dumnezeul meu?
De ce ai preg ătit pentru noi atâta cinste, atâta slav ă și fericire, atâta bog ăŃie, atâta avere, asemenea
Împ ărăŃie Cereasc ă și mo ștenire? O, Dumnezeul meu! Cât de îndatoritori sunte m pentru asemenea daruri!
Și cât de nevrednici, nerecunosc ători, nesim Ńitori, neîn Ńelep Ńi și f ără minte suntem noi, oamenii, care
cinstim și r ăspl ătim atât de pu Ńin marea Sa bun ătate și iubire de oameni! Cu dreptate, Dumnezeule
Mângâietor, P ărinte Ceresc, gl ăsuie ști prin vocea proorocului T ău Isaia: « Ascult ă, cerule, și ia aminte,
pământule, c ă Domnul gr ăie ște: Hr ănit-am feciori și i-am crescut, dar ei s-au r ăzvr ătit împotriva Mea.
Boul î și cunoa ște st ăpânul și asinul ieslea domnului s ău, dar Israel nu m ă cunoa ște: poporul Meu nu M ă
pricepe »“ (Isaia 1, 2-3).
Fi Ńi aten Ńi, fiii mei iubi Ńi, fi Ńi cu b ăgare de seam ă, s ă nu v ă asem ăna Ńi cu astfel de oameni
nerecunosc ători. Dar chiar dac ă, oameni slabi fiind, am ăgi Ńi de diavolul cel viclean și la ș, ve Ńi c ădea în
păcat de moarte și-L ve Ńi întrista pe Preabunul Dumnezeu, P ărintele Ceresc, s ă nu dezn ădăjdui Ńi și s ă nu
înainta Ńi în nep ăsare, ci poc ăiŃi-vă de îndat ă. S ă nu v ă fie ru șine și s ă v ă spovedi Ńi sinceri și Preabunul
Părinte, ca un Preaîndur ător și Preamilostiv, v ă va ierta. V ă va primi cu bra Ńele deschise, ca pe fiul
risipitor, pe vame ș, pe femeia p ăcătoas ă și ca pe mul Ńi al Ńii care au p ăcătuit și apoi s-au poc ăit. C ăci
Hristos a venit în lume ca s ă-i mântuiasc ă nu pe cei drep Ńi, ci pe cei p ăcăto și, nu a venit s ă-i t ămăduiasc ă
pe cei s ănăto și, ci pe cei bolnavi „care au trebuin Ńă de doctor“. Atunci când p ăcătuim, Dumnezeu Se
întristeaz ă, pentru c ă nu vrea s ă p ăcătuim, dar când ne poc ăim, nu numai c ă-I trece întristarea, ci Se și
bucur ă pentru un p ăcătos ce se poc ăie ște, mai mult decât pentru nou ăzeci și nou ă de drep Ńi. Chiar și
îngerii se bucur ă în ceruri pentru un p ăcătos ce se poc ăie ște: Căci Fiul Omului a venit s ă caute și s ă
mântuiasc ă pe cel pierdut (Matei 18, 11, Luca 19, 10).
Când Îl ve Ńi iubi pe Dumnezeu cu adev ărat, sincer, real, din tot sufletul și inima voastr ă, iubirea nu
vă va mai l ăsa s ă p ăcătui Ńi, fiii mei dragi. Iubirea des ăvâr șit ă, dup ă Sfântul Evanghelist Ioan, „izgone ște
frica“, iar dup ă dumnezeiescul Pavel „iubirea nu va trece niciodat ă“. Dar întrucât omul, cum spune
proorocul Ieremia, chiar un ceas dac ă ar tr ăi, nu e posibil s ă nu fie atins de p ăcat (f ără p ăcat este numai
Dumnezeu, îns ă omul p ăcătuie ște cu cuvântul și cu lucrul, de voie și f ără de voie, din știin Ńă și din
ne știin Ńă , cu mintea și cu cugetul), tocmai de aceea Domnul nostru ne-a d at nou ă, oamenilor, Taina
spovedaniei, prin care ne cur ăŃim de orice p ăcat. Omul iubitor de Dumnezeu, când p ăcătuie ște, cuget ă
îndat ă la p ăcatul lui, îi pare r ău c ă L-a întristat pe Dumnezeu, se c ăie ște, plânge amarnic, ca Petru, și
prime ște grabnic iertarea.
Apostolul Petru, deoarece L-a iubit mult pe Hristos , îndat ă dup ă ce s-a lep ădat de El s-a c ăit, a plâns
amarnic, iar Domnul nostru Iisus Hristos nu numai c ă l-a primit și l-a iertat, dar l-a a șezat și primul între
apostoli. Iuda, pentru c ă nu L-a iubit pe Hristos, ci a iubit mai mult banii și pe diavol, imediat dup ă ce a
păcătuit, și-a pus cap ăt zilelor, și-a predat sufletul și trupul diavolului, pe care l-a iubit, și de aceea a fost
osândit la iadul ve șnic.
Voi, fiii mei iubi Ńi, din nou vă repet, iubi Ńi-L pe Dumnezeu ca s ă deveni Ńi fii ai S ăi și dumnezei dup ă
har, a șa cum Dumnezeu voie ște și Sfin Ńii Apostoli ne pov ăŃuiesc și precum spun și cei doi mari și
dumnezeie ști Sfin Ńi P ărin Ńi ai Sfintei noastre Biserici, Sfântul Maxim M ărturisitorul și Fericitul Augustin.
„Nu nesocoti porunca iubirii, prin care devii fiu a l lui Dumnezeu; c ăci dac ă o nesocote ști, te vei face fiu al
gheenei“, zice dumnezeiescul Maxim. Iar Fericitul A ugustin spune: „Dragostea îl preface pe cel ce
iube ște în obiectul iubirii lui: cei ce-L iubesc pe Dumn ezeu, dumnezei vor fi, cei ce-l iubesc pe diavol,
diavoli se vor face, iar cei ce iubesc trupul, trup uri vor fi“.
Apostolul Petru L-a iubit pe Hristos. Când Hristos S-a ar ătat dup ă Înviere ucenicilor S ăi, de trei ori
l-a întrebat pe Petru: „Petre, M ă iube ști?“. Petru a r ăspuns: „Doamne, Tu știi toate, Tu știi c ă Te iubesc“.
Întrucât L-a iubit cu adev ărat pe Hristos, a devenit dumnezeu dup ă har. Îns ă Iuda, pentru c ă l-a iubit pe
diavol, s-a f ăcut asem ănător acestuia. „ Și între voi unul este diavol“, a gr ăit Domnul c ătre ucenicii S ăi,
vorbind despre tr ădătorul Iuda.
Sfântul Apostol Petru, Sfin Ńii Apostoli, prooroci, mucenici, cuvio și, drep Ńi și ceilal Ńi sfin Ńi, pentru c ă
L-au iubit pe Dumnezeu, au devenit fii ai lui Dumne zeu, dumnezei dup ă har, și mo ștenitori ai Împ ărăŃiei
ve șnice. Iar Iuda și to Ńi cei lipsi Ńi de evlavie și p ăcăto șii nepoc ăiŃi, întrucât nu L-au iubit pe Dumnezeu, au

16 devenit diavoli și mo ștenitori ai iadului ve șnic. Voi, fiii mei dragi, iubi Ńi-L pe Dumnezeu, ca s ă g ăsi Ńi
bucuria ve șnic ă. S ă nu socoti Ńi nimic mai presus de iubirea lui Dumnezeu, ca atun ci când va veni în slav ă
să g ăsi Ńi odihna împreun ă cu to Ńi sfin Ńii, pentru ale c ăror rug ăciuni și cereri, precum și prin mijlocirile
Prea Sfintei Maici a Domnului nostru Iisus Hristos s ă v ă învrednici Ńi a intra în Împ ărăŃia Cerurilor.
Acesta, fiii mei, este ultimul meu testament. Aceas ta este averea și mo ștenirea pe care v-o las, și
mai mare decât aceasta nu este nici una.
Plec din via Ńa aceasta trec ătoare, fiii mei dragi și iubi Ńi, mul Ńumit c ă v-am ar ătat mijlocul și calea
prin care s ă deveni Ńi fii ai lui Dumnezeu dup ă har, mo ștenitori ai Împ ărăŃiei Cerurilor, boga Ńi, ferici Ńi,
sl ăvi Ńi, nu lume ște (c ăci toate cele omene ști, care nu mai r ămân dup ă moarte, sunt zadarnice), ci
dumnezeie ște. A ș fi plecat și mai mul Ńumit dac ă Dumnezeu m-ar fi învrednicit și pe mine s ă-mi jertfesc
via Ńa pentru iubirea lui Hristos și a fiilor mei duhovnice ști, precum și Acela Și-a jertfit-o pe a Sa pentru
iubirea noastr ă, a oamenilor. Dar iar ăș i n ădăjduiesc c ă „Cel ce cerceteaz ă inima și r ărunchii și pe toate
cele ascunse le d ă în vileag“, nu m ă va pedepsi pentru aceast ă nevrednicie a mea.
Vă mul Ńumesc și vou ă, fiii mei duhovnice ști, pentru dragostea, respectul și cinstea pe care le-a Ńi
avut faŃă de mine, cel mai mic, p ărintele vostru duhovnic, pentru îngrijirile pe care mi le-aŃi oferit în
timpul c ălătoriilor mele, pentru ajutoarele pe care le-a Ńi d ăruit bisericilor, școlilor și m ănăstirilor pe care
le-am construit și pentru banii da Ńi fra Ńilor s ărmani ai Domnului, v ăduvelor, orfanilor, întemni ŃaŃilor și
bolnavilor afla Ńi în diferite spitale.
Îmi cer iertare de la voi, fiii mei duhovnice ști și de la to Ńi cre știnii și to Ńi oamenii, deoarece ca
părinte duhovnic nu m-am îngrijit de voi precum trebu ia. Nu v-am oferit hrana duhovniceasc ă necesar ă;
nu m-am ostenit, nu am privegheat, nu am asudat, nu v-am cercetat, a șa cum trebuia s ă fac din dragoste
pentru voi. Nu mi-am v ărsat sângele pentru mântuirea voastr ă. De asemenea, cer iertare de la Dumnezeu
și de la voi întrucât, ca om p ăcătos ce sunt, m-am f ăcut vinovat cu cuvântul și cu lucrul, cu voie și f ără de
voie, cu mintea și cu cugetul. V ă iert și eu pe to Ńi cei care mi-aŃi gre șit cu voie și f ără de voie, cu știin Ńă și
din ne știin Ńă , cu cuvântul și cu fapta, care nu a Ńi f ăcut ascultare, m-a Ńi sup ărat, hulit, nedrept ăŃit, m-aŃi
privit cu trufie sau a Ńi cugetat r ău împotriva mea.
Și v ă rog fierbinte pe voi, fiii mei duhovnice ști, când ve Ńi auzi ori ve Ńi afla c ă am plecat din via Ńa
aceasta trec ătoare și m-am mutat din moarte la via Ńa cea f ără de sfâr șit, oriunde ve Ńi fi, s ă v ă ruga Ńi pentru
mine c ătre Iubitorul de suflete, Dumnezeu, s ă ierte multele mele p ăcate și gre șeli și, în nem ăsurata Sa
milostivire și dup ă mul Ńimea îndur ărilor Lui, s ă treac ă peste acestea și s ă m ă învredniceasc ă s ă intru în
Împ ărăŃia Sa cea Cereasc ă, în str ălucirile sfin Ńilor, în loca șurile iubite ale raiului, unde e locuin Ńa tuturor
celor drept – credincio și.
Nădăjduiesc, iubi Ńii mei fii, în primul rând în marea mil ă a lui Hristos Dumnezeu și în al doilea rând
în mijlocirea Preacuratei Maicii Sale și a tuturor sfin Ńilor și în al treilea rând în rug ăciunile voastre.
Dumnezeu mi-a dat atât de mul Ńi fii duhovnice ști, nu numai în Grecia, ci și în Europa, Africa, America,
Australia, încât dac ă voi to Ńi, fiii mei, ve Ńi face o rug ăciune fierbinte c ătre P ărintele Ceresc, ea va fi
ascultat ă de Domnul Savaot și m ă va învrednici s ă intru în rai, precum a f ăcut cu tâlharul, și îmi va spune:
„Pentru mijlocirile Maicii Preacurate și ale tuturor sfin Ńilor și pentru rug ăciunile fiilor și fra Ńilor t ăi
duhovnice ști care au r ămas în lume și a acelora ce se g ăsesc în p ământul celor vii, vino în bucuria
Domnului t ău”.
Iar atunci și eu, dac ă voi g ăsi îng ăduin Ńă în fa Ńa lui Dumnezeu, Îl voi ruga ca acolo unde sunt eu s ă
veni Ńi și voi, fiii mei duhovnice ști, ca s ă fim ve șnic împreun ă în rai. Și când ve Ńi veni, voi zice c ătre
Domnul: „Iat ă-mă pe mine, Doamne, și pe fiii pe care mi i-ai dat!” Apoi voi spune grab nic rug ăciunea de
mul Ńumire:
„Mul Ńumim łie, Hristoase, Dumnezeul nostru, atât eu cât și fiii mei duhovnice ști, c ă ne-ai izb ăvit
pe noi to Ńi de pe marea înviforat ă a vie Ńii trec ătoare și din valea plângerii și ne-ai a șezat pe noi în limanul
acesta limpede și lini știt al raiului și al vie Ńii ve șnice. Mul Ńumim łie c ă ne-ai f ăcut pe noi mo ștenitori ai
Împ ărăŃiei Tale și ai bun ătăŃilor Tale ve șnice, locuitori ai Ierusalimului Ceresc, împreun ă cu Sfin Ńii
Prooroci, cu apostolii, cu mucenicii, cu m ărturisitorii și cuvio șii. Te sl ăvim și Î Ńi mul Ńumim c ă ne-ai f ăcut
părta și bun ătăŃii Tale celei nespuse, ne-ai d ăruit bucuria și fericirea negr ăit ă și ne-ai învrednicit slavei,
cinstei și m ăririi netrec ătoare și nesfâr șite, în ne Ńă rmurita Ta mil ă și în marea Ta iubire de oameni”.
Cel mai mic între ieromonahi și p ărinte duhovnic,
Filothei

17

Trâmbi Ńare trezvitoare și mântuitoare

Stare Ńul Sfintei M ănăstiri „Izvorul T ămăduirii“ din Paros, Filothei Zervakos.
Către
To Ńi egumenii, arhimandri Ńii, propov ăduitorii, ieromonahii, monahii din m ănăstirile ortodoxe
palestiniene, Muntele Sinai, Athos și c ătre to Ńi preo Ńii și dasc ălii Greciei și ai celorlalte na Ńiuni și Biserici
ortodoxe.
Bucura Ńi-vă și s ăvâr șiŃi cele bune!

Iubi Ńi fra Ńi și p ărin Ńi,
Orice împ ărat, când vrea s ă porneasc ă r ăzboi împotriva altui împ ărat, strânge armat ă format ă din
generali, ofi Ńeri, subofi Ńeri, osta și, infanteri ști, c ălăre Ńi, marinari, pilo Ńi și al Ńii.
În felul acesta și Împ ăratul Ceresc și St ăpânul tuturor, Domnul nostru Iisus Hristos, Conduc ătorul și
Întemeietorul Sfintei noastre Biserici, venind pe p ământ, a pornit r ăzboi împotriva vr ăjma șului neamului
omenesc, st ăpânul întunericului și al puterilor acestuia.
În acest r ăzboi, Domnul nostru Iisus Hristos i-a înrolat mai î ntâi pe Sfin Ńii Apostoli, apoi pe Sfin Ńii
Mucenici și apoi pe Cuvio șii din cinul îngeresc al monahilor, care se nume ște îngeresc pentru c ă monahii
sunt datori s ă vie Ńuiasc ă pe p ământ precum îngerii în cer, dup ă cum spune Vasile cel Mare.
Aceste trei legiuni, a Sfin Ńilor Apostoli, a Sfin Ńilor Mucenici și a monahilor, în timpul primilor ani
cre știni și mai ales în primele cinci secole, au luptat bine, cu vitejie și curaj, și au avut izbânzi glorioase.
L-au învins pe vr ăjma șul nev ăzut, st ăpânul întunericului și i-au distrus toate capcanele și uneltirile. Ace ști
înving ători, urcând spre ceruri, au primit cununi cere ști și netrec ătoare de la marele Lupt ător, Mântuitorul
nostru Iisus Hristos, Împ ăratul slavei, fiind primele m ădulare ale Bisericii cre știne triumf ătoare.
Dar cu trecerea timpului, legiunile Bisericii au în ceput pu Ńin câte pu Ńin s ă se mole șeasc ă și s ă
sl ăbeasc ă, dup ă cum foarte simplu și adev ărat spune un autor al cânt ărilor din Biserica noastr ă, Sfântul
Andrei Criteanul (autorul Canonului cel Mare și al multor cânt ări și cuvânt ări biserice ști), într-un tropar
din cântarea a noua a Canonului Mare, în care se sp une: „Legea s-a f ăcut neputincioas ă, Evanghelia nu
lucreaz ă și toat ă Scriptura întru tine nu este b ăgat ă în seam ă; proorocii au sl ăbit și tot cuvântul Celui
Drept“.
În genera Ńia actual ă, „viclean ă, pref ăcut ă, nerecunosc ătoare și p ăcătoas ă“, în care „to Ńi s-au ab ătut,
împreun ă netrebnici s-au f ăcut, nu este cel ce face bun ătate, nu este pân ă la unul“ (Psalmul 13, 3), „ și nu
este în vremea aceasta cârmuire și prooroc și egumen“, toate for Ńele cârmuitoare au sl ăbit cu des ăvâr șire,
pe când puterile vr ăjma șului au crescut uimitor și ghearele acestuia s-au înmul Ńit și, ca fiarele s ălbatice, s-
au n ăpustit cu toate, amenin Ńând s ă nimiceasc ă Sfânta Biseric ă, s ă-i ia prizonieri pe pu Ńinii osta și înrola Ńi
în armata lui Hristos, s ă-i ucid ă pe străjuitorii sfintei noastre credin Ńe, s ă smulg ă și s ă murd ăreasc ă
Sfintele vase ale Bisericii și s ă fac ă s ă dispar ă temeliile dreptei credin Ńe, distrugând astfel credin Ńa
ortodox ă, curat ă și des ăvâr șit ă, în Hristos.

Credin Ńa noastr ă este în primejdie
Dar de ce?

Pentru c ă aceia care au fost înrola Ńi de St ăpânul Împ ărăŃiei Cerurilor s ă lupte, s-au mole șit. Și nu
numai c ă au sl ăbit, ci s-au adâncit în somnul greu al trând ăviei și al nep ăsării. Dorm și s-au f ăcut
nev ăzu Ńi, iar vr ăjma șii se v ăd peste tot, vegheaz ă neîncetat, lucreaz ă, p ătrund în ora șe, comune, sate,
„împresoar ă p ământ și mare“, se zbat, cheltuiesc bani nenum ăra Ńi ca s ă ia ostateci și s ă adune prozeli Ńi,

18 partizani, ucenici, pentru a ucide sufletele cre știnilor ortodoc și și a dezr ădăcina credinŃa noastr ă ortodox ă,
fără de care este cu neputin Ńă s ă ne mântuim.
Dar vr ăjma șii și potrivnicii no ștri nu au puterea nici s ă dezr ădăcineze credin Ńa ortodox ă și nici s ă
distrug ă Sfânta Biseric ă a lui Hristos. N-au decât s ă se lupte ca turba Ńii! S ă scornească și s ă n ăscoceasc ă
uneltiri și vicle șuguri. S ă lupte și s ă se c ăzneasc ă. Să cheltuiasc ă miliarde de lire și dolari. Se vor str ădui în
zadar și f ără folos.
Credin Ńa ortodox ă este puternic ă și nu se va clinti. Este stânc ă nemi șcat ă. Este piatra din capul
unghiului despre care Domnul nostru a spus în Evang helie: „Cine va c ădea pe piatra aceasta se va
sf ărâma, iar pe cine va c ădea îl va strivi“ (Matei 21, 44). Este piatra necli ntit ă pe care Hristos a întemeiat
Biserica Sa „una Sfânt ă și des ăvâr șit ă“ și care va r ămâne nemi șcat ă în veci, dup ă cum iar ăș i spune
Domnul nostru în Evanghelie: „ și por Ńile iadului nu o vor birui“ (Matei 16, 18).
To Ńi cei care au luptat împotriva Sfintei noastre Bise rici de la întemeierea ei încoace, au fost
nimici Ńi, și pe cei care în ziua de azi și pe viitor vor lupta împotriva ei, Dumnezeu îi va distruge ca pe
ni ște vase de lut. Trebuie s ă credem cu to Ńii c ă credin Ńa noastr ă ortodox ă va triumfa în lumea întreag ă și
că St ăpânul, Întemeietorul și Ziditorul acesteia, Înving ătorul mor Ńii și al p ăcatului, Cel ce a coborât la iad,
ca Dumnezeu, și pe cei lega Ńi din veacuri i-a eliberat de leg ăturile mor Ńii, „Cel tare și puternic în
războaie“, care i-a zdrobit pe vr ăjma și cu bra Ńul S ău cel înalt, îl va învinge și de unul singur, f ără nici un
ajutor, pe st ăpânul întunericului, și va distruge pân ă la sfâr șit puterile lui. Dar totdeauna trebuie s ă credem
că și noi, cei ce facem parte din armata lui Iisus Hris tos, am fost înrola Ńi cu scopul de a lupta, de a ne
război viteje ște, de a-l învinge pe vr ăjma ș, având desigur ajutor și aliat pe Însu și Hristos, Cel ce ne-a dat
nou ă puterea s ă c ălc ăm „peste șerpi și scorpioni și peste toat ă puterea potrivnicului“, noi, care suntem
avangarda legiunii alese… noi? Vai și amar! Unii dintre noi s-au temut și au dat înapoi. Pe al Ńii i-a cuprins
somnul și au adormit, și al Ńii s-au predat f ără lupt ă în mâinile vr ăjma șului.
Și cei din legiunea monahilor cea des ăvâr șit ă, neînfricat ă și viteaz ă, din care odinioar ă au f ăcut
parte acei generali și viteji osta și Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Atanasie cel Mare, Ioan Gur ă de
Aur, Fotie, Marcu Eugenicu, Pavel, Pahomie, Antonie , Macarie, Sava, Eftimie, Ioan Damaschin, Teodor
Studitul, Atanasie Atonitul și alte mii de monahi temerari, puternici și sfin Ńi, osta și ale și ai lui Hristos, i-
au învins pe vr ăjma șii nev ăzu Ńi cei f ăcători de rele (diavolii) și pe cei v ăzu Ńi (ereticii: arieni,
pnevmatomahi, apolinari ști, nestorieni, iconocla ști și pe to Ńi potrivnicii și vr ăjma șii Sfintei noastre
Biserici) și au fost f ăclii nemuritoare pentru Sfânta noastr ă Biseric ă. Aceast ă legiune și-a pierdut acum
puterea și t ăria și a r ămas cu prea pu Ńini generali și osta și, și ace știa nu foarte puternici și tari.
Căci iat ă, m-am învrednicit și eu, iubi Ńi fra Ńi, cel mai mic și „mai nevrednic din cer și de pe p ământ
și din via Ńa aceasta trec ătoare“, s ă intru în tagma aleas ă și îngereasc ă a monahismului, cu harul Domnului,
și am devenit slujitor și osta ș al lui Iisus Hristos și Îi mul Ńumesc Prea Bunului Dumnezeu și P ărintelui
Ceresc, d ăruitorul tuturor bun ătăŃilor și bucuriilor, pentru harul acesta de nepre Ńuit cu care m-a
învrednicit. M ărturisesc c ă, din momentul în care mi-am încheiat stagiul milit ar obligatoriu și m-am
înrolat în armata Împ ăratului Ceresc cu scopul de a m ă lupta ca un bun osta ș și de a m ă r ăzboi cu
vr ăjma șul nev ăzut, st ăpânul întunericului și al puterilor lui, nu am încetat, înt ărit de harul lui Dumnezeu,
să m ă lupt și s ă m ă bat cu vr ăjma șii cei v ăzu Ńi și nev ăzu Ńi care ziua și noaptea, în tot timpul și în tot
ceasul, f ără odihn ă și f ără întrerupere, ne r ăzboiesc pe noi. Am primit multe lovituri, multe r ăni, am trecut
prin multe primejdii, multe suferin Ńe, multe sup ărări, dar din toate acestea m-a sc ăpat Domnul.
Mărturisesc, de asemenea, c ă nu am luptat mereu cum ar fi trebuit, dar nici nu m-am predat în mâinile
vr ăjma șilor. Și Îl rog pe Dumnezeu ca pân ă în clipa plec ării s ă m ă ajute s ă nu cad în mâinile lor și ca
îngerii cei lumina Ńi s ă-mi ia sufletul.
Pe cât mi-a fost cu putin Ńă am luptat, am spovedit, am înv ăŃat, am scris, am predicat cuvântul lui
Dumnezeu, mergând prin ora șe și sate, și i-am sprijinit pe fra Ńii cre știni în credin Ńa întru Hristos și în
dragoste. Întrucât nu m-am luptat cum trebuia, nu î ndr ăznesc s ă spun ca dumnezeiescul Pavel: „lupta cea
bun ă m-am luptat, drumul l-am ispr ăvit“, ci, n ădăjduind în nem ărginita îndurare și nem ăsurata mil ă a lui
Dumnezeu, gr ăiesc precum David: „Miluie ște-mă, Dumnezeule, dup ă mare mila Ta“.
Peste pu Ńin ă vreme voi pleca din via Ńa aceasta trec ătoare și nedes ăvâr șit ă prin care am trecut. Voi
pleca pe de o parte bucuros, n ădăjduind c ă mila nem ărginit ă a lui Dumnezeu m ă va mântui și pe mine
păcătosul, precum a mântuit pe mul Ńi vame și, desfrâna Ńi, ho Ńi și p ăcăto și care s-au poc ăit, și m ă va a șeza
în rând cu cei izb ăvi Ńi, iar pe de alt ă parte voi pleca cu triste Ńe, plânsete, lacrimi, jale și oftare, v ăzând c ă
vr ăjma șii credin Ńei noastre, lucr ători și osta și ai st ăpânului întunericului, se înmul Ńesc și se lupt ă cu râvn ă

19 și cu grij ă, neobosi Ńi și mereu treji; lovesc, r ănesc și ucid mii de credincio și ca s ă plac ă st ăpânului
diavolilor și primesc ca r ăsplat ă iadul cel ve șnic. Iar conduc ătorii, ofi Ńerii, osta șii și lucr ătorii Împ ăratului
Ceresc, cu mici – dar foarte mici excep Ńii, dorm și nu vor s ă se oboseasc ă câtu și de pu Ńin ca s ă câ știge
Împ ărăŃia Cereasc ă și ve șnic ă. Astfel vor r ămâne în afara c ămării Mirelui Hristos precum fecioarele
neîn Ńelepte, și pentru asta vor fi arunca Ńi în fl ăcările focului celui nestins.
Regret și de aceea plâng, suf ăr și oftez și strig c ătre voi, cei pu Ńini r ăma și și ale și, arhimandri Ńi,
propov ăduitori, egumeni, preo Ńi, ieromonahi și monahi, voi, cei ce alc ătui Ńi partea aleas ă a clerului,
legiunea str ăjuitoare a Sfintei noastre Biserici și a credin Ńei noastre ortodoxe și des ăvâr șite, voi, ofi Ńeri și
osta și viteji ai armatei de cinste a lui Hristos.
Iau goarna duhovniceasc ă și trâmbi Ńez cu toat ă puterea sufletului meu sunet de mântuire și de
trezire. Este trâmbi Ńarea marelui nostru General, propov ăduitorul dumnezeiesc al neamurilor, Sfântul
Apostol Pavel, înving ătorul, cel ce a înfrânt for Ńa vr ăjma șului și a nimicit armatele lui, luptând sub steagul
Răstignitului Mântuitor și Izb ăvitor al sufletelor noastre. Asculta Ńi cu luare-aminte sunetul goarnei: „E
ceasul de ștept ării noastre “.
E vremea s ă v ă trezi Ńi din somn. Scula Ńi-vă, arunca Ńi departe somnul nep ăsării, ca s ă nu v ă g ăseasc ă
vr ăjma șul dormind și s ă v ă omoare. Trezi Ńi-vă, c ăci ne îndrept ăm spre sfâr șit, spre moarte, pentru c ă ziua
celei de-a doua Veniri a Domnului se apropie. Trezi Ńi-vă ca s ă lupta Ńi în pu Ńinul timp care v-a mai r ămas,
căci „vine ceasul când nimeni nu va mai putea lucra“. Trezi Ńi-vă, asculta Ńi glasul gurii lui Hristos, pe
dumnezeiescul propov ăduitor Pavel; „Iat ă vreme potrivit ă, iat ă ziua mântuirii…“. Trezi Ńi-vă, îndep ărta Ńi
somnul nep ăsării, îmbr ăca Ńi-vă cu armele luminii. Lovi Ńi-i cu b ărb ăŃie și vitejie pe vr ăjma șii v ăzu Ńi și
nev ăzu Ńi care, st ăruitori și neobosi Ńi, ne înconjoar ă și ne lovesc din toate p ărŃile, din dreapta, din stânga,
din fa Ńă , de sus, de jos, zi și noapte și în fiecare clip ă și ceas.
Nu v ă fie fric ă! Nu v ă însp ăimânta Ńi de mul Ńimea vr ăjma șilor no ștri. Nu uita Ńi c ă Sfin Ńii Apostoli
erau numai doisprezece, mult mai pu Ńini decât suntem noi și aveau mai mul Ńi vr ăjma și. Nu aveau nici un
prieten. Toat ă lumea, tot p ământul, to Ńi oamenii erau vr ăjma șii lor, dar L-au avut prieten, aliat și ajutor pe
Hristos. Aveau doar trei arme. Arma credin Ńei, arma iubirii și arma smereniei. Cu ajutorul lui Hristos și cu
aceste trei arme i-au învins pe to Ńi vr ăjma șii, pe toat ă lumea; și ace ști l ăuda Ńi întru Hristos spuneau: „cu
aceasta am învins lumea, cu credin Ńa noastr ă“ și cu dragostea pentru Înv ăŃă torul și St ăpânul nostru
Hristos. Nu noi am învins, ci harul lui Dumnezeu a învins și ne-a ajutat, f ără de care nu am fi putut face
nimic.

Iubi Ńii mei fra Ńi,

Îndr ăzni Ńi! Ave Ńi credin Ńă ! Ave Ńi dragoste! Hristos tr ăie ște. Niciodat ă nu moare; Iisus Hristos ieri și
azi și în veci este acela și (Evrei 13, 8). Cel care i-a ajutat pe Sfin Ńii Apostoli s ă înving ă lumea ne va ajuta
și pe noi; e de-ajuns s ă ne trezim și s ă ne îndep ărt ăm de somnul nep ăsării. Acest strig ăt al
dumnezeiescului Apostol Pavel, pe care îl trâmbi Ńez și îl amintesc acum, în clipa cea târzie a vie Ńii mele,
nu îl trâmbi Ńez ca s ă v ă trezi Ńi numai voi, fra Ńii mei iubi Ńi, tovar ăș i de drum, împreun ă-lupt ători și
războinici. Îl trâmbi Ńez și pentru mine, c ăci și eu am mare nevoie s ă lupt și s ă m ă r ăzboiesc, fiindc ă
vr ăjma șul nu înceteaz ă s ă ne r ăzboiasc ă nici pe mine, b ătrânul, nici pe voi și nici pe nimeni altul, pân ă la
ie șirea sufletului omului din trup, precum este v ădit, deoarece și de St ăpânul cel des ăvâr șit al credin Ńei
noastre, Mântuitorul, Izb ăvitorul și Sc ăparea sufletelor noastre, Domnul nostru Iisus Hrist os a îndr ăznit s ă
se apropie și s ă-L r ăzboiasc ă dup ă Botezul din Iordan, când Se afla în pustie (Matei 4, 1-12); dar și la
urm ă, cu pu Ńin înainte de moartea Sa pe Cruce, în seara Cinei c elei de Tain ă: „vine st ăpânitorul acestei
lumi și el nu are nimic în Mine“ a zis Domnul (Ioan 14, 3 0).
Așadar, dac ă și de Dumnezeul cel atotputernic a îndr ăznit, neru șinatul și neobr ăzatul, s ă se apropie,
dac ă vine pân ă și spre Acela Care l-a aruncat ca pe un fulger din c eruri în pr ăpastie, cu atât mai mult spre
noi cei slabi, pe care ne r ăzboie ște cu și mai mult ă s ălb ăticie la sfâr șitul vie Ńii, când plec ăm din trupul
acesta stric ăcios, dar și atunci când suntem adormi Ńi. De aceea avem mare nevoie s ă ne trezim și s ă
apuc ăm cu mult ă dorire armele luminii, armele credin Ńei și iubirii, și cu ele s ă-l lovim pe vr ăjma ș. Și când
acesta ne va vedea înarma Ńi cu armele credin Ńei și iubirii, cu armele smereniei și Sfintei Cruci, se va
însp ăimânta și va fugi tremurând și „neputând suferi aceast ă putere“.
E necesar îns ă ca înainte de a începe r ăzboiul cu vr ăjma șii din afar ă, v ăzu Ńi și nev ăzu Ńi, s ă avem
grij ă s ă-i r ăzboim mai întâi pe vr ăjma șii dinl ăuntrul nostru și dup ă ce îi vom birui pe de-a-ntregul, atunci

20 să îi lovim și pe cei din afar ă. Pentru c ă dac ă nu-i învingem pe vr ăjma șii l ăuntrici și avem de gând s ă-i
lovim pe cei din afar ă, e cu neputin Ńă s ă învingem. Vr ăjma șii lăuntrici sunt patimile care se adun ă
împotriva noastr ă, împotriva sufletului nostru, și ne r ăzboiesc. Acestea sunt multe, dar cele mai grele
dintre ele sunt egoismul, mândria, iubirea de pl ăceri trupe ști, iubirea de argin Ńi și nep ăsarea din care se
nasc multe altele, mari și mici. Pe toate acestea, cre știnul, osta ș al lui Hristos, dup ă ce se treze ște din
somnul nep ăsării, trebuie s ă le biruiasc ă, trebuie s ă le supun ă; s ă supun ă trupul duhului și atunci îi va
învinge cu u șurin Ńă pe to Ńi vr ăjma șii v ăzu Ńi și nev ăzu Ńi.

***

În anul 1924, harul Preaputernicului Dumnezeu, P ărintele ceresc, m-a învrednicit s ă vizitez
Palestina, Egiptul, Arabia și Muntele Sinai. În afar ă de locurile pe unde a umblat Hristos, am vizitat și
sfintele m ănăstiri, schituri, sih ăstrii, peșteri, stânci și g ăuri în p ământ, locuin Ńe ale miilor de osta și viteji ai
oastei Domnului, îngeri p ământe ști și oameni cere ști care au luptat cu b ărb ăŃie și i-au învins pe vr ăjma șii
cei nev ăzu Ńi. Ace ști osta și viteji ai marelui Împ ărat Ceresc au primit de la Dumnezeu atâta putere și t ărie
încât vr ăjma șii netrupe ști, sim Ńindu-le prezen Ńa și auzind numele lor, s-au înfrico șat și au fugit. Ace ști
osta și viteji, care locuiau în m ănăstiri și schituri, în pustiet ăŃi și mun Ńi, în pe șteri și g ăuri ale p ământului,
au avut conduc ători și generali pe marii și sl ăvi Ńii P ărin Ńi Antonie, Pahomie, Pavel, Teodor, Eftimie, Sava,
Teodosie, Atanasie și al Ńii care i-au instruit bine și i-au ar ătat biruitori în lupta cu vr ăjma șii nev ăzu Ńi.
Ace știa, îndat ă ce auzeau c ă Biserica și credin Ńa sunt în primejdie, l ăsau pustia și se duceau s ă lupte
împotriva potrivnicilor, pe care îi învingeau totde auna.
Am cutreierat toate m ănăstirile și sih ăstriile, m-am b ăgat prin pe șteri și prin g ăurile p ământului, am
cercetat pretutindeni ca s ă g ăsesc pe vreunul dintre aceia despre care dumnezeies cul Apostol Pavel spune
că:„… au pribegit în piei de oaie și în piei de capr ă, lipsi Ńi, strâmtora Ńi, r ău primi Ńi. Ei, de care lumea nu
era vrednic ă, au r ătăcit în pustii, și în mun Ńi, și în pe șteri, și în cr ăpăturile p ământului“ (Evrei 11, 37-39).
Îns ă nu am g ăsit nici unul și amintindu-mi de acei b ărba Ńi viteji și neînvin și, amintindu-mi de
răbdarea și n ădejdea, de b ărb ăŃia și m ăre Ńia sufleteasc ă, de credin Ńa și dragostea fierbinte pe care o aveau
fa Ńă de Dumnezeu și aproapele, amintindu-mi apoi și de sl ăvitul Prooroc Ieremia care plângea pentru
distrugerea Ierusalimului și de Sfântul Efrem care se jeluia din pricina lipse i b ărba Ńilor sfin Ńi, am stat la
gura pe șterii proorocului Ilie, acolo unde îngerul întrupat , mândria proorocilor, al doilea Înainte Merg ător
al venirii lui Hristos, înfl ăcăratul și râvnitorul Ilie, L-a v ăzut pe Dumnezeu îmbr ăcat în slav ă, și am
început s ă plâng, s ă oftez și s ă spun plin de am ărăciune cuvintele triste ale Sfântului Efrem: „O, suf lete al
meu, cum am mai gr ăit și am plâns, c ă iute au pierit p ărin Ńii des ăvâr șiŃi și nevoitorii sfin Ńi! Unde sunt
Părin Ńii? Unde sunt Sfin Ńii? Unde sunt iubitorii de rug ăciune, smeri Ńii, cuvio șii, isiha știi, cump ăta Ńii,
evlavio șii, trezvitorii? Unde sunt cei pl ăcu Ńi lui Dumnezeu, care st ăteau în fa Ńa Acestuia prin rug ăciune
curat ă, stropind p ământul cu lacrimi dulci? Unde sunt cei ce s-au lep ădat de bunurile p ământe ști? Unde
sunt cei cu dragoste deplin ă c ătre Dumnezeu, care nu au dobândit nimic din cele st ric ăcioase?
Unde sunt cei ce ur ăsc trupul, cei ce iubesc crucea și Îl urmeaz ă pe Hristos pe calea cea strâmt ă?
Unde sunt cei ce vegheaz ă, cei ce se roag ă neîncetat și cerceteaz ă cu luare-aminte s ă nu cad ă în pr ăpăstiile
păcatului, în Ńinuturi pustii, neumblate, uscate și întunecate și se îngrijesc s ă mearg ă pe drumul drept al
poruncilor lui Hristos, p ăș ind și lucrând cu team ă și înaintând cu fric ă?“ Dumnezeu i-a iubit nespus de
mult pe ace știa și i-a a șezat în locurile înverzite, lini știte și lipsite de primejdii ale vie Ńii ve șnice, în
bucuria cea nesfâr șit ă, ca s ă se veseleasc ă pe deplin în desf ătarea raiului și în c ămările de nunt ă ale
Mirelui f ără de moarte. Și ace ști osta și viteji și slujba și devota Ńi s-au luptat cu mult ă râvn ă pentru
Dumnezeu, Mirele ceresc, pe care L-au iubit și pentru care au lucrat cu credin Ńă , având candelele inimii
lor aprinse și preg ătite. Acum în noi nu mai exist ă nici virtutea și nici nevoin Ńa lor. Nu se mai afl ă acum în
noi nici cump ătarea și nici blânde Ńea acelora, nici iubirea pentru Dumnezeu și pentru fra Ńii no ștri, ci
suntem pururea s ălbatici, neîmblânzi Ńi, neiubitori de oameni, neajut ători de semeni.
În tot ceasul, limbile noastre sunt s ăge Ńi otr ăvite îndreptate împotriva celorlal Ńi. C ăut ăm mereu
cinstea și slava p ământeasc ă, suntem c ăzu Ńi în somnolen Ńă , potrivnici, vorbitori în de șert, lene și în
binecuvânt ări, doritori de desfrâu, del ăsători în cump ătare, reci în dragoste și fierbin Ńi în mânie,
îndep ărta Ńi de cele bune și apropia Ńi de cele rele. Cum s ă nu oftezi și s ă nu plângi pentru starea noastr ă
mizerabil ă, demn ă de mil ă și lacrimi, pentru cumplita mole șeal ă, pentru nep ăsarea și mul Ńimea de rele? O,
suflete al meu, în ce timpuri ne g ăsim! O, dragii mei, în ce mocirl ă de rele am ajuns s ă dormim! Cânt din

21 buzele mele: „Suflete, suflete, scoal ă! Pentru ce dormi? Sfâr șitul se apropie și te vei tulbura. Ci te treze ște
deci, ca s ă Se milostiveasc ă de tine Hristos Dumnezeu Care pretutindenea este și pe toate le împline ște“.
Cânt: „ și fericit ă este sluga pe care o va afla priveghind; dar nevre dnic ă este, iar ăș i, pe care o va afla
lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul s ă nu te îngreuiezi, ca s ă nu te dai mor Ńii și afar ă de
împ ărăŃie s ă te încui…“.
Îl auzim pe Domnul care ne porunce ște: Priveghea Ńi și v ă ruga Ńi, ca s ă nu c ăde Ńi în ispit ă. Îl auzim
pe dumnezeiescul Apostol Pavel care strig ă: Căci este chiar ceasul s ă v ă trezi Ńi din somn … de șteapt ă-te
cel ce dormi și te scoal ă din mor Ńi și te va lumina Hristos! (Efeseni 5, 14). Auzim, de asemenea, și
vorbele preamăritului Apostol Petru ce ne spune cu durere și dragoste p ărinteasc ă: Fi Ńi treji, priveghea Ńi.
Potrivnicul vostru, diavolul, umbl ă r ăcnind ca un leu, c ăutând pe cine s ă înghit ă (I Petru 5, 8). Îi vedem
în fiecare zi pe fra Ńii no ștri r ăpi Ńi de moarte, înf ăŃișându-se s ă dea socoteal ă pentru faptele lor. Știm c ă în
curând și noi vom fi r ăpi Ńi de moarte. Știm, de asemenea, c ă ziua înfrico șă toare a celei de a doua Veniri a
Domnului se apropie, sose ște. Trâmbi Ńa cereasc ă ce va cutremura universul, va învia mor Ńii și-i va chema
pe to Ńi s ă dea r ăspuns lui Hristos, se va auzi în curând, și noi st ăm scufunda Ńi în nesim Ńire. O, suflete al
meu, în ce groap ă de nep ăsare și nesim Ńire am ajuns!!!
Când în luna aprilie a anului 1924 m ă g ăseam în Ierusalim și noi, ortodoc șii, pr ăznuiam în
Duminica Floriilor intrarea triumf ătoare a Domnului în Ierusalim, iar latinii pr ăznuiau Pa ștele, în chilia
mea au intrat diaconul Bisericii din Ierusalim și un ieromonah și mi-au zis: „Vino cu noi, p ărinte Filothei,
ca s ă vezi litania pe care latinii o s ăvâr șesc ast ăzi aproape de Sfântul Mormânt“. Am stat într-un loc înalt
și potrivit de unde am urm ărit. La câ Ńiva pa și de cei ce s ăvâr șeau litania, se aflau câ Ńiva monahi și preo Ńi.
I-am întrebat pe clerici: „Din ce pricin ă sunt aici ace ști monahi?“. Mi-au r ăspuns: „Str ăjuiesc pentru ca
latinii care fac litania s ă nu calce în locul acela, c ăci dac ă vor c ălca, va fi considerat al lor și de aici încolo
nu vor mai permite alor no ștri s ă poposeasc ă sau s ă treac ă pe acolo“. „ Și dac ă se întâmpl ă s ă calce acolo
latinii?“. „Atunci, zice, ai no ștri îi vor lovi“. „Ai no ștri, am zis, sunt pu Ńini, pe când latinii sunt mai mul Ńi
și îi vor cuceri pe ai no ștri“. Mi-au ar ătat ni ște ferestre ce se aflau peste drum de Sfântul Mormâ nt, de
unde câ Ńiva laici și clerici urm ăreau litania. Mi i-a ar ătat și mi-a spus: „Aceia pe care-i vezi la ferestre
sunt preg ăti Ńi, înarma Ńi cu bâte, ciomege și când vor vedea c ă latinii se vor apropia și-i vor împinge pe ai
no ștri, vor veni și-i vor lovi, și dac ă nu vor reu și s ă-i izgoneasc ă cu be Ńele, atunci au cu Ńite și pu ști cu care
îi vor obliga s ă se îndep ărteze“. Cuprins de nedumerire și uimire am întrebat: „Vas ăzic ă și pentru pietre și
marmur ă se bat cre știnii între ei și ajung la crime?“. „Da – mi-au spus – deoarece num ai în felul acesta
putem p ăzi Locurile Sfinte“. „În felul acesta, le-am spus, nu ve Ńi p ăzi locurile de închin ăciune. Dac ă vre Ńi
să le p ăzi Ńi, dragii mei, nu le ve Ńi p ăzi cu cu Ńite și pu ști, le ve Ńi p ăzi înf ăptuind lucr ări bune. Dac ă lucr ările
voastre sunt luminoase, vor str ăluci pe m ăsur ă. Și v ăzând aceste lucr ări bune, oamenii și ace ști
necredincio și întuneca Ńi vor crede, se vor întoarce la credin Ńa adev ărat ă, se vor face ortodoc și, ne vor iubi,
vor deveni din vr ăjma și ai no ștri, prieteni. Îl vor sl ăvi pe Tat ăl nostru din ceruri, care nu ne-a poruncit
nou ă s ă p ăzim pietrele, locuin Ńele trupului, ci s ă p ăzim sufletul nostru care e mai valoros decât lumea
întreag ă; s ă p ăzim Legea și poruncile Lui și mai ales s ă-L iubim din tot sufletul și din toat ă inima noastr ă;
să-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi în șine; chiar și pe ace ști du șmani ai no ștri. Dac ă avem dragoste,
Îl vom avea împreun ă cu noi pe Dumnezeu Care va p ăzi și locuin Ńa sufletului și pe cea a trupului nostru și
Sfintele noastre locuri de închin ăciune. Dac ă ve Ńi ac Ńiona cu vitejia voastr ă, dragii mei, cu be Ńe și
ciomege, cu arme și cu Ńite, le ve Ńi pierde și, împreun ă cu locurile de închin ăciune, ve Ńi pierde și sufletele
voastre, ve Ńi pierde și Ierusalimul p ământesc și pe cel ceresc.
Dac ă vre Ńi s ă m ărturisim adev ărul, care pentru mul Ńi e amar, acest adev ăr spune c ă Sfintele Locuri
de închin ăciune din Palestina sunt în primejdie. Multe m ănăstiri și l ăca șuri sfinte au fost pustiite în
întregime, iar altele sunt pe cale s ă fie pustiite. Cauza este lipsa virtu Ńilor și a iubirii. Păcatele nimicesc
neamurile . (Pilde 14, 34).
Dac ă nu existau multe p ăcate în noi, ortodoc șii, laici și clerici, mari și mici, b ărba Ńi și femei,
Constantinopolul și Ierusalimul ar fi fost ast ăzi ale noastre și lumea întreag ă ar fi devenit cre știn ă, dac ă
noi am fi avut dragoste. Și iar ăș i, dac ă, auzind trâmbi Ńa de ștept ării, ne vom trezi și vom îndep ărta p ăcatul
din noi, atunci vom învinge. Atunci și numai atunci și Constantinopolul și Ierusalimul vor deveni din nou
ora șe ale noastre, atunci to Ńi oamenii vor deveni cre știni, având un singur P ăstor, pe St ăpânul și D ătătorul
credin Ńei noastre, pe Domnul nostru Iisus Hristos.
Vă rog, dragii mei, trezi Ńi-vă, fie-vă mil ă de mine, p ăcătosul. Fie-vă mil ă de voi, de sufletele
voastre, de fra Ńii vo ștri pe care îi chinuie și îi love ște vr ăjma șul. Ajuta Ńi-i, au nevoie de ajutor. Ajuta Ńi

22 Sfânta Biseric ă care e atacat ă de pretutindeni! Auzi Ńi glasul trâmbi Ńei: „C ăci este chiar ceasul s ă v ă trezi Ńi
din somn, iat ă vremea potrivit ă“, iat ă vremea poc ăin Ńei și mântuirii. Lep ăda Ńi-vă de lucr ările întunericului
și îmbr ăca Ńi-vă cu armele luminii . Nu-i vede Ńi pe osta șii și pe lucr ătorii diavolului (comuni ști, atei,
masoni, pnevmatomahi și al Ńi eretici, lipsi Ńi de evlavie, credin Ńă și virtute) cum vegheaz ă, cum se ostenesc
și se nevoiesc ca s ă plac ă st ăpânului diavolilor? Și noi ce facem? O, ce mare ru șine! Ce socoteal ă
înfrico șă toare vom da în ziua Judec ăŃii! S ă ne gândim bine la asta, cum acei lucr ători și slujba și ai
diavolului se îngrijesc atât de mult ca s ă devin ă mo ștenitori ai iadului cel ve șnic, iar noi, ale șii lui
Dumnezeu, s ă nu vrem s ă devenim fii ai P ărintelui Ceresc și mo ștenitori ai împ ărăŃiei Acestuia! Asta
încurc ă mintea omului logic și îl face s ă nu poat ă vorbi sau, deschizându- și gura, s ă nu poat ă rosti decât
cuvintele marelui prooroc Isaia, care zice: „Ascult ă, cerule, și ia aminte, p ământule, c ă Domnul gr ăie ște:
Hr ănit-am feciori și i-am crescut, dar ei s-au r ăzvr ătit împotriva Mea. Boul î și cunoa ște st ăpânul și
asinul ieslea domnului s ău, dar Israel nu M ă cunoa ște; poporul Meu nu m ă pricepe“. „Cu auzul ve Ńi auzi
și nu ve Ńi în Ńelege și uitându-vă, v ă ve Ńi uita, dar nu ve Ńi vedea. C ă s-a învârto șat inima poporului
acestuia și cu urechile sale greu a auzit și ochii s ăi i-a închis, ca nu cumva s ă vad ă cu ochii și cu urechile
să aud ă și cu inima s ă în Ńeleag ă și s ă se întoarc ă la Mine și s ă-l vindec“ . (Isaia 1, 2-4; 6, 9-11).
Acestea a spus Domnul despre iudeii cei nemul Ńumitori și nerecunosc ători, dar se potrive ște și
pentru noi. În aceast ă categorie intr ăm și noi, unii mai mult și al Ńii mai pu Ńin, și trebuie s ă ne trezim
degrab ă ca s ă nu p ăŃim și noi ce au p ăŃit aceia.
Aceia, pentru nep ăsarea și neaten Ńia lor au c ăzut ostateci ai muritorilor și p ământescului împ ărat
Nabucodonosor al Babilonului, iar noi, dac ă nu ne vom trezi și nu vom apuca armele luminii, ca s ă
lupt ăm viteje ște și s ă-i învingem pe vr ăjma șii no ștri, vom c ădea ostateci ai lui Nabucodonosor, împ ăratul
întunericului, „în întunericul cel de afar ă unde se afl ă viermele cel neadormit și focul cel nestins“.

***
Este oricum mângâietor faptul c ă în Sfântul Munte, aceast ă cetate a Ortodoxiei (care are faima de
așezare potrivit ă pentru monahi, asce Ńi și pustnici, de loc pe care, dup ă cum spun hagiografii, l-a ales
Maica Domnului ca gr ădin ă a ei, unde au r ăsărit ca ni ște pomi roditori și flori înmiresmate mul Ńi sfin Ńi
mucenici, care cu mult ă vitejie s-au luptat și i-au învins pe vr ăjma șii v ăzu Ńi și nev ăzu Ńi, au înr ădăcinat
credin Ńa ortodox ă și au p ăzit Sfânta Biseric ă și Sfântul Munte Athos de ereziile molipsitoare și de r ătăciri)
– Ortodoxie care ast ăzi se afl ă în primejdie datorit ă lipsei de ofi Ńeri și osta și, este mângâietor, ziceam,
deoarece câ Ńiva egumeni și monahi, con știen Ńi de h ărăzirea și datoria lor și treji fiind, au deschis foc
împotriva trupelor du șmane și având ca baricad ă „Biblioteca aghiorit ă“, unde expun adev ărul religios, îi
atac ă în acela și timp și pe vr ăjma șii nev ăzu Ńi și pe cei v ăzu Ńi, diferi Ńi eretici, cu armele cuvintelor și
publica Ńiilor scriitorilor insufla Ńi. De altfel, și în lume, câŃiva arhimandri Ńi, propov ăduitori, preo Ńi și laici,
prin periodice religioase, prin predici, prin comen tarii catehetice, lupt ă lupta cea bun ă și virtuoas ă,
războindu-se și ei cu vr ăjma șii v ăzu Ńi și nev ăzu Ńi.
Pe ace știa îi felicit și le doresc ca Domnul s ă-i înt ăreasc ă în lupta cea bun ă. Dar ca lupt ător mai
vechi și mai b ătrân, îi sf ătuiesc s ă-și adune mai mult puterile și s ă cear ă ajutor de la Dumnezeu, f ără de
care nimic nu se poate face. S ă-L iubeasc ă pe Dumnezeu din tot sufletul și inima lor atât încât s ă fie gata
să moar ă pentru iubirea Lui. S ă-i iubeasc ă pe to Ńi oamenii ca pe ei în șiși, chiar și pe du șmanii lor și s ă
urasc ă doar p ăcatul și pe diavol. S ă-i iubeasc ă pe fra Ńii și prietenii lor, s ă se roage pentru ceilal Ńi. S ă
înving ă mai întâi patimile lor și s ă înf ăptuiasc ă ei mai întâi ceea ce înva Ńă pe al Ńii. S ă fac ă lucr ări bune pe
care v ăzându-le oamenii, s ă-L sl ăveasc ă pe P ărintele nostru din ceruri. S ă aib ă grij ă s ă atrag ă, prin
dragoste și rug ăciune, și al Ńi lupt ători în armata lui Iisus Hristos, pe care s ă-i instruiasc ă bine pentru
războiul împotriva vr ăjma șilor. (…)
Canoanele apostolice și ale Sfin Ńilor P ărin Ńi interzic și pedepsesc mutarea episcopilor. Unii arhierei –
nu to Ńi, din fericire – î și las ă mitropoliile lor și se duc s ă se certe și s ă se lupte voinice ște ca s ă cucereasc ă
domenii, bog ăŃii, s ă se îmbog ăŃeasc ă pe p ământ, s ă-și sporeasc ă avu Ńiile și bunurile, ca s ă nu r ămân ă afar ă
de la mirele lor… Mamona.
Domnul nostru Iisus Hristos spune în Evanghelie „da c ă nu v ă ve Ńi na ște din ap ă și duh (adic ă dac ă
nu v ă ve Ńi boteza), nu ve Ńi putea intra în Împ ărăŃia lui Dumnezeu“, iar Athenagora, Patriarhul
Constantinopolului, afl ăm c ă a s ăvâr șit o rug ăciune de pomenire și s-a rugat ca Dumnezeu s ă-i a șeze și pe
cei neboteza Ńi, pe musulmani, în rândurile celor ale și și sfin Ńi!!! Unde am ajuns?! Ce semne sunt acestea?
Că harul lui Dumnezeu ne p ărăse ște? Îl p ărăsim pe Dumnezeu. Ne p ărăse ște și Dumnezeu pe noi. Și-a

23 ridicat glasul: „Duhul meu s ă nu mai r ămân ă cu oamenii ace știa“ zice Domnul. Dar unde vom ajunge dac ă
vom continua în felul acesta s ă schimb ăm Tradi Ńia?
Nu spun asta ca s ă-i acuz pe episcopii Bisericii, ci gl ăsuiesc din trâmbi Ńa duhovniceasc ă ca s ă ne
trezim cu to Ńii și s ă lucr ăm bine, c ăci alerg ăm cu repeziciune spre pierzanie și e nevoie ca to Ńi arhiereii
care se îngrijesc de Biseric ă și doresc mântuirea lor și a enoria șilor lor s ă strige și s ă gl ăsuiasc ă din
trâmbi Ńa Duhului și s ă spun ă: „S ă st ăm bine, cu fric ă de Dumnezeu“. (…)
Am auzit c ă mul Ńi dasc ăli și propov ăduitori se lupt ă și înva Ńă , dar pe apropia Ńii lor, care, de
asemenea, se lupt ă, nu îi iubesc și îi acuz ă c ă sunt înv ăŃă tori strâmbi. Iar dac ă gre șesc ceva, ca oamenii, și
un altul le dovede ște gre șeala, atunci se arunc ă împotriva aceluia care le spune ce e drept și adev ărat.
Multe asocia Ńii religioase se arat ă du șmănoase c ătre altele și vorbesc una împotriva alteia. Mul Ńi se
comport ă fanatic și spun: „Eu apar Ńin de cutare asocia Ńie pentru c ă celelalte nu au credin Ńa dreapt ă. Noi
suntem ortodoc și adev ăra Ńi. To Ńi ceilal Ńi merg pe calea strâmb ă. Noi suntem sfin Ńi. Nu suntem ca ceilal Ńi
păcăto și“. În felul acesta, având asemenea trufie și mândrie pierz ătoare, nu vom putea merge drept. Am
fost lua Ńi ostateci de vr ăjma șul cel r ăzboinic. Am c ăzut în am ăgire, erezie și nebunie și am devenit – f ără
să sim Ńim – în loc de prieteni și osta și ai lui Iisus Hristos, prieteni și osta și ai vr ăjma șului nostru celui
viclean, diavolul.
Să fim cu luare-aminte, dragii mei, s ă avem grij ă și s ă ne cercet ăm bine pe noi în șine, c ăci și noi, în
loc s ă-i biruim pe vr ăjma șii no ștri, suntem birui Ńi de ace știa. S ă ne rug ăm cu lacrimi multe la Dumnezeul
cel iubitor de oameni, P ărintele Ceresc, s ă ne descopere cauza pentru care suntem învin și și r ăni Ńi de
vr ăjma șii no ștri v ăzu Ńi și nev ăzu Ńi, s ă ne dezv ăluie de ce nu ne ajut ă în r ăzboi, de ce Î și întoarce fa Ńa Sa de
la noi.

Iubi Ńii mei,

Domnul ne-a dezv ăluit cauza, dar noi închidem ochii și nu vedem, ne astup ăm urechile și nu auzim.
Cauza o g ăsim cercetând Sfânta Scriptur ă. Zice Domnul: „Peste cei blânzi și smeri Ńi cu inima voi
veghea“. „Domnul celor mândri li se împotrive ște, iar celor smeri Ńi le d ăruie ște harul S ău“. Dac ă eram
blânzi și smeri Ńi cu inima, ne-ar fi vegheat și pe noi Domnul, precum a vegheat-o pe Sfânta Fecio ar ă,
Maica Domnului, pe smeri Ńii prooroci, apostoli, mucenici, cuvio și și pe to Ńi sfin Ńii. Îns ă pentru c ă nu vede
smerenie și blânde Ńe, î și întoarce fa Ńa Sa de la noi. Pentru c ă vede mândrie în noi, nu numai c ă nu ne ajut ă,
dar ne și r ăzboie ște: „Domnul, celor mândri, le st ă împotriv ă“.
Dac ă am fi avut dragoste sincer ă, neprih ănit ă și curat ă, Domnul nu numai c ă ne-ar fi vegheat mereu,
nu numai c ă ne-ar fi ajutat, dar ar fi r ămas pururea împreun ă cu noi, c ăci „Dumnezeu este iubire și cel ce
rămâne în iubire în Dumnezeu r ămâne și Dumnezeu r ămâne întru el“. Dac ă vrem și ne hot ărâm s ă pornim
război împotriva vr ăjma șilor v ăzu Ńi și nev ăzu Ńi și s ă ie șim înving ători, dup ă ce mai întâi ne vom trezi din
somnul nep ăsării, dup ă ce ne vom poc ăi, vom plânge și vom cere iertare de la Preamilostivul Dumnezeu
pentru timpul pre Ńios pe care l-am petrecut în nep ăsare și trând ăvie. S ă ne îmbr ăcăm, atunci, cu armele
luminii, armele credin Ńei, îndeosebi cu cele trei arme puternice și nebiruite, ale credin Ńei, ale n ădejdii și
ale dragostei și fi Ńi siguri c ă vom învinge. S ă nu ne fie fric ă, ci, cu curaj, b ărb ăŃie și t ărie sufleteasc ă, s ă-i
atac ăm pe vr ăjma șii v ăzu Ńi și nev ăzu Ńi, avându-L împreun ă-lupt ător, aliat și ajutor pe Însu și Dumnezeu.
Atunci când Dumnezeu este cu noi, nimeni nu poate f i împotriva noastr ă. Vr ăjma șii no ștri, cu ajutorul lui
Dumnezeu, vor fi nimici Ńi, vor sl ăbi și la urm ă vor disp ărea.
Să cuget ăm bine, dragii mei, osta șii c ărui Împ ărat suntem? Fiii c ărui Tat ă? Pe care Împ ărat Îl
mo ștenim? A c ărui bog ăŃie? Ale cui r ăspl ăŃi? (Dac ă ne lupt ăm viteje ște și învingem). A cui slav ă? A cui
cinste? A cui bucurie? A cui fericire? Locuitori i c ărei Ńă ri vom fi? Cu care îngeri, prooroci, apostoli,
mucenici și sfin Ńi vom locui? Cine ne va încununa în Ierusalimul cer esc când vom lupta bine pân ă la
sfâr șit și ne vom dovedi înving ători? Cine va gl ăsui c ătre noi: „Veni Ńi, binecuvânta Ńii Tat ălui Meu, s ă
mo șteni Ńi Împ ărăŃia Mea, preg ătit ă vou ă din veac“? Dac ă vom cugeta bine la toate acestea, va fi de-ajuns
să ne trezeasc ă, s ă dep ărteze de la noi toat ă nep ăsarea și s ă ne fac ă tari și viteji precum leii.
Așadar, înainte, iubi Ńii mei!
Să ne arunc ăm în lupta împotriva p ăcatului și a vr ăjma șilor v ăzu Ńi și nev ăzu Ńi. S ă lupte fiecare câte
pu Ńin, acolo unde a fost ales și unde se g ăse ște.
Monahii din pustie, din schituri și m ănăstiri, s ă lupte prin rug ăciune, post și priveghere. Iar câ Ńi sunt
în stare „s ă-i înve Ńe pe ceilal Ńi“, s ă mearg ă în lume, s ă lupte, nu dup ă voia lor, ci dup ă voia și cuno știn Ńa
părin Ńilor lor duhovnici.

24 Propov ăduitorii și duhovnicii, r ăspândi Ńi prin lume, ca apostolii, în ora șe și comune, s ă predice și s ă
spovedeasc ă.
Preo Ńii, în parohiile lor. Dasc ălii în școlile lor catehetice și în s ălile de curs.
Fiecare s ă se lupte singur acolo unde se afl ă și s ă-i loveasc ă pe vr ăjma și, și s ă fim to Ńi uni Ńi și lega Ńi
cu leg ătura dragostei cre știne fr ăŃești.
Vom învinge, cu ajutorul și harul St ăpânului, Întemeietorului și D ătătorului credin Ńei noastre,
Domnul nostru Iisus Hristos, C ăruia I se cuvin slava, cinstea, închin ăciunea, puterea și m ărirea, acum și
pururea și în vecii vecilor. Amin.
Deviza noastr ă s ă fie:
„S ă învie Dumnezeu și s ă se risipeasc ă vr ăjma șii Lui.
Precum piere fumul, precum se tope ște ceara de la fa Ńa focului“.
„Cu noi este Dumnezeu, în Ńelege Ńi neamuri și v ă pleca Ńi, c ăci cu noi este Dumnezeu“.
„C ă iar ăș i de ve Ńi putea și iar ăș i ve Ńi fi birui Ńi, c ăci cu noi este Dumnezeu“.

Cu dragoste fr ăŃeasc ă întru Hristos și ur ări din adâncul inimii,
cel mai mic între ieromonahi ,
Arhimandrit Filothei Zervakos

25

SABIA CE VA S Ă VIN Ă

De ce na Ńiunea noastr ă e amenin Ńat ă de primejdie

Ne pa ște primejdie mare; exist ă izb ăvire? Sim Ńim cu to Ńii primejdia aceasta care ne amenin Ńă , în
afar ă de câ Ńiva cu totul nesim Ńitori, și ne întreb ăm pe noi și pe al Ńii cum și în ce fel am putea sc ăpa de ea?
Cum ne vom salva? Guvernul, v ăzând primejdia, a alergat la st ăpânii p ământului, alia Ńii no ștri,
nădăjduind c ă ne vor sc ăpa. Îns ă chinurile, nenorocirile, necazurile și sup ărările au crescut și pân ă acum
nici o n ădejde de salvare din partea st ăpânilor p ământului. Bine a spus proorocul și împ ăratul David în
psalmul 145: Nu v ă încrede Ńi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu e ste izb ăvire .
Guvernul și noi to Ńi, dac ă vrem izb ăvirea noastr ă, o vom g ăsi numai în poc ăin Ńă și întoarcere la
Dumnezeu, de la Care ne-am îndep ărtat. Sfântul Sinod al Bisericii grece ști, sim Ńind la rândul lui
primejdia, a hot ărât într-o circular ă s ă se fac ă în sfintele biserici paraclise și rug ăciuni c ătre Dumnezeu și
Preacurata Maica Lui, neobosita ap ărătoare a cre știnilor, n ădejdea și mântuirea p ăcăto șilor. Dar e acest
lucru suficient pentru izb ăvirea noastr ă? C ăci pu Ńine femei și câ Ńiva b ărba Ńi alearg ă la paraclise, pe când
mii de oameni cre știni hulesc numele Prea Înaltului Dumnezeu și al Prea Sfintei Maicii Sale și alearg ă cu
dorin Ńă însetat ă și pl ăcere nem ăsurat ă la teatre, la filme, în taverne și cafenele, î și pierd nop Ńile cu jocuri
de c ărŃi, mese bogate, be Ńii, dansuri, distrac Ńii și destrăbălări? Nu! Nu! Iubi Ńi fra Ńi cre știni, suferin Ńele pe
care le încerc ăm ast ăzi provin de la noi. Noi singuri le-am adunat în in imile și în Ńinuturile noastre.
Păcatele noastre cele multe L-au mâniat și L-au înfuriat pe Preabunul, Preamilostivul și Iubitorul de
oameni Dumnezeu, cum zice dumnezeiescul Apostol Pav el: Necaz și strâmtorare peste sufletul oric ărui
om care s ăvâr șește r ăul… (Romani 2, 9).
Acest Apostol Pavel, glasul lui Dumnezeu, scriindu- le credincio șilor coloseni și pov ăŃuindu-i, le
spune: Drept aceea, omorâ Ńi m ădularele voastre cele p ământe ști: desfrânarea, necur ăŃia, patima, pofta
rea și l ăcomia, care este închinare la idoli, pentru care vi ne mânia lui Dumnezeu peste fiii neascult ării
(Coloseni 3, 5-6). Patim ă și poft ă rea e orice p ăcat, mândrie, invidie, aducere aminte de rele, vicl enie,
călcare a jur ământului… Pe acestea și pe multe de felul acestora, cre știnii trebuie s ă le evite deoarece din
pricina lor vine mânia lui Dumnezeu asupra oamenilo r care sunt neascult ători, adic ă nu se supun
poruncilor și legii lui Dumnezeu. În Epistola c ătre credincio șii evrei, acela și Apostol Pavel scrie: … orice
călcare de porunc ă și orice neascultare și-a primit dreapta r ăspl ătire; cum vom sc ăpa noi, dac ă vom fi
nep ăsători la astfel de mântuire? (Evrei 2, 2-3).
Dumnezeu care e Preamilostiv și Îndelung-răbd ător, e posibil s ă ne pedepseasc ă? Nu dup ă p ăcatele
noastre a f ăcut nou ă, nici dup ă f ărădelegile noastre a r ăspl ătit nou ă (Psalmul 102, 10). Dumnezeu este
judec ător drept, tare și îndelung-răbd ător și nu se mânie în fiecare zi , spune proorocul David (Psalmul 7,
11). Da, e preamilostiv și îndelung-răbd ător, dar este și drept. Fiind Preamilostiv și Îndelung-răbd ător, ne
răbd ă, nu ne pedepse ște, a șteptând poc ăin Ńa și întoarcerea noastr ă, îns ă fiind drept, ne pedepse ște când nu
ne poc ăim, dup ă cum zice proorocul: De nu v ă ve Ńi întoarce, sabia Sa o va luci, arcul S ău l-a încordat și
l-a preg ătit și în el a g ătit unelte de moarte; s ăge Ńile lui pentru cei ce ard le-a lucrat (Psalmul 7, 12-13).
Sabie, arc, unelte de moarte și s ăge Ńi sunt diferitele feluri de pedepse pe care le folo se ște Dumnezeu
pentru pedepsirea și chinuirea p ăcăto șilor, pentru poc ăin Ńa și întoarcerea lor. Dar când nu se poc ăiesc și Îl
nesocotesc, atunci îi chinuie cu pedepse mai mari, chiar și ve șnice, dup ă cum spune dumnezeiescul
Apostol Pavel: Sau dispre Ńuie ști tu bog ăŃia bun ătăŃii Lui și a îng ăduin Ńei și a îndelungii Lui r ăbd ări,
ne știind c ă bun ătatea lui Dumnezeu te îndeamn ă la poc ăin Ńă ? Dar dup ă învârto șarea ta și dup ă inima ta
nepoc ăit ă, î Ńi aduni mânie în ziua mâniei și a ar ătării dreptei judec ăŃi a lui Dumnezeu… (Romani 2, 4-5).
Dar și Domnul nostru Iisus Hristos zice în Evanghelie: dar dac ă nu v ă ve Ńi poc ăi, to Ńi ve Ńi pieri la fel
(Luca 13, 3).
Păcatul întunec ă mintea omului și încetul cu încetul îi învârto șeaz ă inima și pe când i se pare c ă
aude, totu și nu aude. Și dulcelui îi spune amar și amarului dulce, nume ște lumina întuneric și întunericul
lumin ă, adev ărul minciun ă și minciuna adev ăr, virtutea p ăcat și p ăcatul virtute. Cei mai mul Ńi oameni
tr ăiesc în întuneric. De aceea șov ăiesc s ă vorbesc despre poc ăin Ńă , fiindu-mi team ă c ă nu voi fi ascultat,

26 dar Îl cred pe Dumnezeu Care i-a spus proorocului I ezechiel, când poporul lui Israel p ărăsise calea cea
dreapt ă: Dac ă îns ă str ăjerul a v ăzut sabia venind și nu a sunat din trâmbi Ńă și poporul n-a fost vestit și va
veni sabia și va ridica via Ńa cuiva, acela a fost r ăpit pentru p ăcatele lui, dar sângele lui îl voi cere din
mâna str ăjerului (Iezechiel 33, 6). Iar proorocului Isaia îi spune: Strigă din toate puterile și nu te opri, d ă
drumul glasului s ă sune ca o trâmbi Ńă , veste ște poporului Meu p ăcatele sale și casei lui Iacov
fărădelegile sale (Isaia 58, 1).
Dup ă ce am citit acestea, eu, p ăcătosul și nevrednicul, temându-m ă ca nu cumva fiind p ărinte
duhovnic și preot al Prea înaltului Dumnezeu, Acesta s ă-mi cear ă socoteal ă dac ă voi t ăcea v ăzând sabia
ce va s ă vin ă, vestesc p ăcatele poporului și ale clerului, chemându-i pe to Ńi și mai întâi pe mine însumi
(c ăci și eu sunt mai p ăcătos decât to Ńi), la poc ăin Ńă și întoarcere. Dac ă vrem s ă sc ăpăm de primejdia care
ne pa ște și amenin Ńă s ă ne distrug ă, dac ă vrem s ă ne izb ăvim, atunci s ă ne poc ăim cu to Ńii, de la st ăpâni
pân ă la ultima slug ă, de la general pân ă la ultimul osta ș și de la patriarh pân ă la ultimul c ălug ăr, întrucât
to Ńi suntem p ăcăto și, neascult ători, c ălc ători de lege. S ă se poc ăiasc ă mai întâi conduc ătorii na Ńiunii,
mini ștrii, senatorii, generalii, ofi Ńerii și câ Ńi au ranguri înalte pentru c ă, în afara câtorva excep Ńii, mul Ńi
dintre ace știa sunt lipsi Ńi de evlavie, necredincio și, hulitori. Le e ru șine s ă se numeasc ă cre știni, iar unii
dintre ei nu numai c ă nu se ru șineaz ă, dar se și mândresc când sunt numi Ńi masoni. Le e ru șine s ă-și fac ă
semnul Sfintei Cruci, dar nu le e ru șine s ă poarte pe îmbr ăcăminte semnele masoneriei (pecetea lui
Antihrist). Câtorva dintre ei le e ru șine s ă se roage, chiar m ă îndoiesc c ă știu Simbolul Credin Ńei și Tat ăl
nostru. Unii dintre ace știa se ru șineaz ă s ă mearg ă la biseric ă duminica și de s ărb ători și apar rareori,
numai când se s ăvâr șește vreo ceremonie sau înmormântarea vreunei persoan e oficiale, ori rude ori
prieten de-al lor, dar nu le e ru șine s ă mearg ă la teatru, cinematograf, discotec ă, într-un cuvânt la
distrac Ńii, și s ă-și petreac ă nop Ńile jucând c ărŃi. De asemenea, nu le e ru șine unora din ei, care și-au p ărăsit
so Ńiile legitime, s ă tr ăiasc ă nelegitim cu ibovnice.
Pe ace știa deci îi rog, îi îndemn și îi sf ătuiesc s ă-și dea seama de p ăcatele lor, s ă le urasc ă, s ă se
poc ăiasc ă și s ă se întoarc ă la Dumnezeu de la Care s-au îndep ărtat. S ă dobândeasc ă iubire de fra Ńi, aceasta
însemnând blânde Ńe, smerenie, dragoste, lini ște și în Ńelegere pentru a putea lucra împreun ă binele și
fericirea preadulcei noastre patrii. Mai întâi, a șadar, trebuie ca ei s ă devin ă modele și exemple bune
pentru popor.

Nevoia de poc ăin Ńă

E necesar s ă se poc ăiasc ă acei întâi-st ătători ai Bisericii, patriarhi, arhierei, preo Ńi și egumeni, care
au c ălcat poruncile lui Dumnezeu, pentru c ă unii dintre ace știa, în loc s ă devin ă lumin ă, dup ă porunca
primului Arhiereu și P ăstor Hristos, conduc ătorul și întemeietorul credin Ńei noastre, au devenit pricini de
certuri în tab ăra cre știn ă. Și în felul acesta, distrugându-se unirea, aten Ńia Bisericii s-a întors de la
problemele atât de serioase și urgente unde e chemat ă s ă ac Ńioneze în momentele acestea grele prin care
trece lumea, și mai ales patria noastr ă, adic ă împ ăcarea, pacea, buna-în Ńelegere și iubirea poporului nostru
(pe care conduc ătorii societ ăŃii l-au împ ărŃit în multe buc ăŃi), lupta împotriva hulei, necredin Ńei, împotriva
vr ăjma șilor Bisericii (evanghelici, adventi ști, pnevmatomahi, masoni), împotriva îmbr ăcămin Ńii indecente
a femeilor, a imoralit ăŃii, be Ńiei, desfrâului, iubirii de argin Ńi, minciunii, mândriei și atâtor altora.
Trebuie, de asemenea, s ă se poc ăiasc ă to Ńi clericii și laicii, b ărba Ńi și femei, mari și mici, și s ă
înceteze cu trufia, invidia, vr ăjm ăș ia, aducerea-aminte de rele, iubirea de argin Ńi, în șel ătoria, nedreptatea,
minciuna, înfumurarea, judecarea celorlal Ńi, vorbirea f ără rost, be Ńia, destr ăbălarea.
Femeile s ă înceteze fumatul, jucatul c ărŃilor, vopsitul buzelor, a fe Ńei, a unghiilor și luxul. Cei
căsători Ńi s ă înceteze evitarea na șterii de prunci, avorturile și uciderea copila șilor pe care îi arunc ă pe
drumuri, la câini, în mare sau îi îngroap ă în p ământ. S ă se fereasc ă de cheltuirea nefolositoare a banilor,
pe care s ă-i pun ă la dispozi Ńia celor afla Ńi în suferin Ńă , a orfanilor, a v ăduvelor și a celor s ăraci.
Preo Ńii și monahii s ă p ărăseasc ă nep ăsarea, trând ăvia și celelalte p ăcate și pe viitor s ă se fac ă
vrednici de treapta pentru care au fost ale și dup ă voia lui Dumnezeu.
Bărba Ńii s ă nu se mai bat ă și s ă nu se mai certe între ei, s ă nu se mai numeasc ă și s ă nu mai fie
na Ńionali ști, monarhi ști, democra Ńi, comuni ști, pnevmatomahi, masoni, ci de aici înainte s ă se numeasc ă
fra Ńi cre știni și s ă cultive ceea ce-I este binepl ăcut lui Dumnezeu.
Să se poc ăiasc ă comuni știi, cei ce ur ăsc poporul și pe cre știni, du șmanii cei mai aprigi și prigonitorii
cre știnismului, aceia care au provocat în patria lor ne norociri și pagube f ără num ăr, care au condus la

27 moarte prin torturi insuportabile mii de cre știni nevinova Ńi, clerici și laici din toate clasele sociale și de
toate vârstele. S ă-și dea seama de marele lor p ăcat, s ă se poc ăiasc ă și s ă se gr ăbeasc ă s ă ajute preadulcea
patrie și Sfânta Biseric ă. Vor fi primi Ńi cu bra Ńele deschise când se vor poc ăi. S ă preschimbe triste Ńea
adânc ă și dezastrul preadulcei patrii și Sfintei noastre Biserici și a credin Ńei ortodoxe des ăvâr șite, în
bucurie, lini ște și fericire.
Cârmuitorii Bisericii s ă se str ăduiasc ă s ă g ăseasc ă cea mai bun ă solu Ńie la problema calendarului,
care a împ ărŃit Biserica și în felul acesta s ă vin ă atât de râvnita unire, c ăci e foarte trist și v ătămător s ă-i
vedem pe cre știnii ortodoc și împ ărŃiŃi în dou ă tabere adverse, cei ce merg dup ă calendarul vechi și cei
care Ńin calendarul nou. Ne dorim din tot sufletul ca Pat riarhia Constantinopolului și ierarhia greceasc ă, cu
în Ńelepciune, dreapt ă-socoteal ă, fric ă de Dumnezeu și dragoste s ă aib ă grij ă s ă rezolve aceast ă problem ă și
în Biseric ă s ă revin ă buna în Ńelegere.
Pân ă când va înceta de tot împ ărŃirea credincio șilor în cei de rânduial ă nou ă și cei de rânduial ă
veche și pentru a evita o schism ă mai mare, consider ăm c ă unii dintre fanaticii de rânduial ă veche trebuie
să se opreasc ă s ă-i mai înve Ńe și îndemne pe cre știni c ă unde nu exist ă preo Ńi ce merg dup ă noul calendar
să nu intre în biseric ă, s ă nu se spovedeasc ă, s ă nu se împ ărt ăș easc ă cu Sfintele Taine, s ă nu-și boteze
pruncii, s ă nu-i înmormânteze pe mor Ńi, pe motiv c ă Biserica preo Ńilor de rânduial ă nou ă s-a murd ărit și
credin Ńa lor s-a schimbat. Ei cred, de asemenea, c ă în Sfintele Taine ale celor de rânduial ă nou ă nu s-a
coborât Duhul Sfânt și c ă ace știa sunt cu to Ńii în iad. Ei îi silesc pe cre știni s ă le anatemizeze Biserica, pe
arhierei și pe preo Ńi, boteaz ă și miruiesc din nou pruncii celor de rânduial ă nou ă întrucât consider ă c ă în
afara calendarului nu exist ă mântuire ∗.
Cei de rânduial ă nou ă slujesc și se închin ă la Dumnezeul adev ărat. În Tainele lor se coboar ă harul
Sfântului Duh, pe care îl cheam ă: „ Și coboar ă, Doamne, Duhul T ău cel Sfânt și sfin Ńește apa aceasta“,
spun cei ce slujesc la Sfântul Botez. La fel și la Sfânta Euharistie „coboar ă Duhul T ău cel Sfânt peste noi
și peste aceste daruri“. Prin urmare, Tainele sunt s ăvâr șite de Duhul Sfânt prin slujitorii și preo Ńii
Preaînaltului și nu de calendarul vechi care a fost descoperit de c ătre idolatrul grec Sosigen, astronom din
secolul al IV-lea î. Hr., și a fost impus de un alt idolatru, Iulius Cezar, nu mindu-se de aceea iulian. C ăci
dac ă accept ăm c ă f ără calendarul vechi Tainele nu se s ăvâr șesc și nu sunt adev ărate, suntem nevoi Ńi s ă
accept ăm c ă acesta este mai presus de Duhul Sfânt. Dac ă Ńinând rânduiala nou ă ne-am duce în iad, atunci
Preadulcele nostru Iisus, care ne-a iubit atât de m ult, încât Dumnezeu fiind, a primit s ă Se fac ă om și s ă-Și
verse sângele pe lemnul Crucii ca s ă ne r ăscumpere din blestemul legii și s ă ne izb ăveasc ă de leg ăturile
iadului și ale stric ăciunii, ne-ar fi spus și ne-ar fi poruncit, pe lâng ă altele, c ă pentru a ne mântui trebuie s ă
păzim noul calendar al lui Sosigen, fiindc ă acel calendar în timpul lui Hristos era nou, deoar ece
calendarul pe care l-a g ăsit Sosigen, fiind mai corect, l-a anulat pe cel ve chi al lui Ptolemeu.
La a doua venire, Domnul ne va cerceta dac ă am f ăcut lucr ările credin Ńei și dragostei c ătre Acesta și
către aproapele nostru, adic ă dac ă i-am iubit și i-am miluit pe s ăraci. Nu ne va întreba ce calendar am
Ńinut. Sfin Ńii nu s-au sfin Ńit pentru c ă au p ăzit calendarul vechi, ci când trec pe lâng ă biserici s ă nu-și fac ă
nici m ăcar semnul Sfintei Cruci și multe altele pe care nu le mai spun, ca s ă nu-i întristez pe nevoitorii cu
pricepere și putere de deosebire. Am socotit îns ă c ă e necesar s ă scriu acestea spre înv ăŃă tura și pov ăŃuirea

∗ P ărintele Filothei mai spune: “Nu voi l ăsa neobservat, nemustrat și necriticat nici zelul unor clerici p ăstr ători ai
vechiului calendar care se comport ă cu fanatism, exagereaz ă, se îndep ărteaz ă și cad în r ătăcire. Lipsi Ńi de lumina în Ńelegerii și
deosebirii, ace știa au a șezat vechiul calendar în rândul dogmelor, crezând c ă Tainele celor ce merg dup ă noul calendar nu sunt
valabile, propov ăduind și înv ăŃând pe cre știni s ă-și boteze din nou fiii care au fost boteza Ńi de preo Ńii noului calendar sau mai
bine s ă-i lase neboteza Ńi.
Un ieromonah din Ierusalim, foarte fanatic, a îndr ăznit s ă le scrie rudelor sale din Atena c ă dac ă nu au acolo preot
păstr ător al vechiului calendar care s ă le boteze copiii, s ă-i scrie lui, iar acesta va s ăvâr și Sfânta Tain ă a Botezului în Ierusalim,
unde Biserica merge dup ă vechiul calendar și harul Sfântului Duh se va coborî peste copiii din Atena, în chip nev ăzut, atunci
când el va s ăvâr și Botezul la Ierusalim.
Un alt ieromonah și duhovnic din Sinos, pe nume Atanasie, pe care l-a m cunoscut bine, îi sf ătuia pe cre știni c ă e mai
bine și mai de folos s ă le toarne ap ă dintr-o g ăleat ă sau s ă le fac ă o baie în mare pruncilor neboteza Ńi decât s ă-i boteze preo Ńii ce
merg dup ă noul calendar. Acest ieromonah, Atanasie (care pe lâng ă cele de mai sus le spunea cre știnilor c ă e mai bine s ă bea
pu Ńin vin în care s ă înmoaie pâine și s ă guste, decât s ă se împ ărt ăș easc ă de la preo Ńii care merg dup ă noul calendar, ale c ăror
Taine le hulea) din cauza fanatismului s ău exagerat a ajuns s ă-și ias ă cu totul din min Ńi și s ă fie închis în azilul de nebuni, ca
maniac, unde a și murit.
Al Ńii i-au convins pe mul Ńi cre știni s ă nu intre în sfintele biserici, s ă nu se închine la sfintele icoane deoarece, odat ă cu
schimbarea calendarului, s-au murd ărit și arhiereii și preo Ńii și bisericile și icoanele și Tainele.

28 nevoitorilor pentru credin Ńă , ca s ă vad ă cu to Ńii c ă prin fanatism, prin râvn ă necugetat ă, prin mânie,
invidie, mândrie, prin lipsa dragostei cre știne, lupta noastr ă se va dovedi zadarnic ă, nefolositoare și
vătămătoare și pentru noi și pentru aceia pe care-i înv ăŃă m.”pentru c ă au crezut și L-au iubit pe
Dumnezeu și pe aproapele lor ca pe ei în șiși.
Desigur e adev ărat c ă schimbarea calendarului a adus tulburare și dezbinare în Biseric ă și
desfiin Ńarea, la anumite intervale de timp, a Postului Sfin Ńilor Apostoli. Dar asta nu înseamn ă c ă cei de
rânduial ă nou ă L-au negat pe Hristos sau c ă noul calendar îi va mântui, precum au f ăcut unii din cei de
rânduial ă veche, care au dat atâta putere calendarului, n ădăjduind c ă se vor mântui fiind de ajuns s ă Ńin ă
rânduiala veche și c ă prin asta dovedesc autenticitatea credin Ńei ortodoxe.
Trebuie s ă ne poc ăim to Ńi cu sinceritate, repet, s ă cerem iertare de la Preaînaltul Dumnezeu,
Părintele nostru ceresc; s ă ne leg ăm cu leg ăturile dragostei, ale p ăcii și bunei-în Ńelegeri și numai atunci ne
vom izb ăvi de primejdie, noi și patria noastr ă.
Să ne întoarcem c ătre Preamilostivul Dumnezeu, P ărintele nostru, cu poc ăin Ńă adev ărat ă, cu oftare
și lacrimi; „ Și acum, zice Domnul, întoarce Ńi-vă la Mine din toat ă inima voastr ă, cu postiri, cu plâns și cu
tânguire”. Sfâ șia Ńi inimile și nu hainele voastre, și întoarce Ńi-vă c ătre Domnul Dumnezeul vostru, c ăci El
este milostiv și îndurat, încet la mânie și mult-milostiv și-I pare r ău de r ăul pe care l-a trimis asupra
voastr ă. (Ioil 2, 12-13). Cel r ău s ă lase calea lui și omul cel nelegiuit vicleniile lui și s ă se întoarc ă c ătre
Domnul, c ăci El se va milostivi de dânsul, și c ătre Dumnezeul nostru cel mult iert ător (Isaia 55, 7).
Precum este adev ărat c ă Eu sunt viu, tot a șa este de adev ărat c ă Eu nu voiesc moartea p ăcătosului, ci ca
păcătosul s ă se întoarc ă de la calea sa și s ă fie viu (Iezechiel 33, 11).
Să ne poc ăim cu adev ărat și s ă ne întoarcem la preamilostivul nostru P ărinte precum fiul risipitor și
să zicem ca acela: Tat ă, am gre șit la cer și înaintea Ta și ca cei trei tineri care au fost b ăga Ńi în cuptor și
au fost izb ăvi Ńi prin puterea dumnezeiasc ă: El ne va sc ăpa din cuptorul cel cu foc arz ător și din mâna ta,
o, rege! (Daniel 3, 17).
Să ne poc ăim precum ninivitenii care, dup ă ce au auzit de la proorocul Iona c ă vor fi nimici Ńi, s-au
întors și împ ăratul i-a chemat pe to Ńi la poc ăin Ńă , spunând: Oamenii și animalele, vitele mari și mici s ă nu
mănânce nimic, s ă nu pasc ă și nici s ă bea ap ă; iar oamenii s ă se îmbrace cu sac și c ătre Dumnezeu s ă
strige din toat ă puterea și fiecare s ă se întoarc ă de pe calea lui cea rea și de la nedreptatea pe care o
săvâr șesc mâinile lui. Poate c ă Dumnezeu Se va întoarce și Se va milostivi și va Ńine în loc iu Ńimea mâniei
Lui ca s ă nu pierim! (Iona 3, 7-10).
Ninivitenii s-au mântuit poc ăindu-se; dac ă ne vom poc ăi cu adev ărat, ne vom mântui și noi, dac ă
nu, vom pieri. Dac ă nu v ă ve Ńi poc ăi, to Ńi ve Ńi pieri la fel (Luca 13, 3), a spus Domnul nostru.

Întoarcerea tuturor c ătre Hristos,
singura cale de izb ăvire pentru na Ńia ce se afl ă în primejdie

Fra Ńi cre știni, gre șelile s ă devin ă înv ăŃă minte pentru noi. S ă cuget ăm bine ce a fost odat ă Grecia și
ce este ast ăzi. A fost un imperiu mare și puternic și azi a ajuns s ă fie un stat mic, s ărac și bolnav, care nu
poate tr ăi. Nu a mai r ămas nimic, decât strig ătele unor greci care spun c ă sunt urma și ai marilor în Ńelep Ńi
și sfin Ńi și ai marilor eroi ai Greciei, și o n ădejde zadarnic ă și mincinoas ă c ă Grecia va tr ăi.
Strigăte asem ănătoare cu cele ale iudeilor nelegiui Ńi și ucig ători de Dumnezeu, care zic: „noi suntem
fiii lui Avraam, fiii marilor prooroci, noi îl avem tat ă pe Avraam“ și n ădăjduiesc înc ă c ă va veni Mesia s ă-
i mântuiasc ă. Nu, dragii mei, nu, cu asemenea strig ăte, cu asemenea speran Ńe false, Grecia nu va tr ăi.
Nici s ă strig ăm c ă suntem sfin Ńi ca Iov, Sfin Ńii Prooroci, Apostoli și Mucenici și c ă Dumnezeu ne încearc ă.
Nu, nu suntem sfin Ńi, suntem p ăcăto și. Aceia erau într-adev ăr sfin Ńi, dar noi, în afar ă de câ Ńiva, suntem
sălbatici. Aceia erau aur curat, noi suntem aram ă, bronz înnegrit. Aceia erau mireasma curat ă a lui
Hristos, noi suntem duhoare și murd ărie. Aceia au fost chinui Ńi pentru virtu Ńile lor, ca s ă se v ădeasc ă
îndelunga lor r ăbdare, iubirea lor din tot sufletul c ătre Dumnezeu, credin Ńa lor fierbinte, ca s ă-i avem și

29 noi, p ăcăto șii, ca exemple bune. Îns ă noi suntem chinui Ńi, întrista Ńi, tortura Ńi și tiraniza Ńi pentru p ăcatele
noastre cele multe, ca s ă ne poc ăim, s ă ne întoarcem la Dumnezeu și s ă ne izb ăvim.
Grecii, dac ă au suferit, s-au chinuit și au sl ăbit mai mult decât alte na Ńii, au p ăŃit asta pentru multele
lor p ăcate, cum zice Sfântul Duh prin în Ńeleptul autor al proverbelor: Dreptatea înal Ńă poporul, iar
păcatele nimicesc neamurile (Pilde 14, 34). Au p ăŃit-o pentru c ă s-au îndep ărtat de Dumnezeu. Au p ăŃit-o
din pricina mândriei lor, a invidiei, r ăzbun ărilor, dezbin ărilor și altor p ăcate. Orice împ ărăŃie care se
dezbin ă în sine se pustie ște (Matei 12, 25).
De la început, de când s-au ivit dezbin ările și invidia în Imperiul Bizantin, a început și dec ăderea
acestuia; îndeosebi iconoclasmul i-a împ ărŃit pe cre știni în dou ă tabere potrivnice. Ortodoc șii erau
întemni ŃaŃi, izgoni Ńi și omorâ Ńi de c ătre ereticii iconocla ști. Invidia și dorin Ńa de r ăzbunare au intrat și în
cârmuitorii societ ăŃii și, ca s ă dobândeasc ă puterea sau s ă aib ă lini ște în împ ărăŃii, î și omorau adversarii, îi
orbeau, le t ăiau nasul și urechile, îi scopeau, îi închideau cu for Ńa în m ănăstiri, f ăcându-i monahi, ca s ă
nu aib ă dreptul s ă le ia împ ărăŃiile.
Acestea și nenum ărate alte rele și f ărădelegi pe care le-au s ăvâr șit conduc ătorii societ ăŃii și ai
Bisericii, ai poporului și clerului, L-au adus pe Dumnezeu la mânie și furie, și i-a predat pe ei în mâinile
altor na Ńii și astfel, pentru p ăcatele lor, a nimicit Imperiul Bizantin, care odat ă era mare și puternic.
Fra Ńi cre știni, gre șelile s ă devin ă înv ăŃă turi pentru noi. Când împ ăra Ńii Bizan Ńului, Constantin,
Teodosie, Leon, Justinian, Heraclie ( și câ Ńi al Ńii au fost iubi Ńi de popor și de cler), erau uni Ńi cu Dumnezeu
și între ei, cu dragoste curat ă și adev ărat ă, împ ărăŃia lor înflorea, îi învingeau și îi izgoneau pe vr ăjma șii
lor, c ăci Îl aveau pe Dumnezeu care lupta împreun ă cu ei și care îi ajut ă și îi p ăze ște pe cei ce-L iubesc,
iar pe p ăcăto și îi nimice ște. Dar și în timpurile de pe urm ă, în r ăzboiul turcesc, balcanic și italienesc, când
grecii au fost to Ńi uni Ńi cu Dumnezeu, au f ăcut minuni. Îns ă de câte ori se îndep ărtau de Dumnezeu și se
învr ăjbeau între ei, erau înfrân Ńi.
Fra Ńi cre știni, s ă st ăm bine, s ă st ăm cu fric ă și s ă fim cu luare-aminte, c ăci vom fi nimici Ńi cu totul,
nu atât de c ătre vr ăjma șii no ștri, cât de c ătre noi în șine. Dac ă vom continua pe aceast ă cale, lovindu-ne
unul pe altul, f ără îndoial ă ne vom distruge între noi. Dar și Dumnezeul nostru se va mânia pentru c ă nu Îl
ascult ăm, ci Îl hulim și Îl nesocotim.
Fra Ńi greci, patria noastr ă sufer ă, se afl ă în primejdie, piere. Grecia, pe drumul pe care mer ge, nu va
tr ăi. Grecia se va stinge sau va tr ăi înc ă pu Ńin, o spun cu triste Ńe și durere în inim ă. Nu putem s ă-L min Ńim
pe Dumnezeu. O singur ă n ădejde ne-a r ămas, dac ă vrem s ă sc ăpăm și noi de primejdie, și patria noastr ă s ă
tr ăiasc ă: s ă ne poc ăim, s ă ne întoarcem la Dumnezeu, s ă d ăm uit ării trecutul, s ă ne îmbr ăŃișăm strâns, ca
fra Ńii iubi Ńi, s ă ne leg ăm cu to Ńii cu leg ăturile dragostei și s ă fim uni Ńi.
Să mergem, deci, acolo unde ne cheam ă bunul nostru Dumnezeu și dorin Ńa noastr ă, slava și
mântuirea dulcii noastre patrii. S ă mergem cu to Ńii, laici și clerici, de rânduial ă veche sau nou ă, b ărba Ńi și
femei, boga Ńi și s ăraci, mari și mici, s ă devenim to Ńi un suflet, un gând, o inim ă; iubi Ńi-vă, uni Ńi-vă și
deveni Ńi un trup, având Cap și c ălăuzitor pe preadulcele nostru Iisus Hristos, Acela C are a iubit atât de
mult neamul nostru, Care ne-a iubit pe noi și pe to Ńi oamenii atât de mult, încât, pentru multa Sa drag oste
pentru noi și pentru mântuirea noastr ă, a venit din ceruri și Și-a v ărsat pe Cruce Sângele S ău pre Ńios, ca s ă
ne r ăscumpere de sub blestemul Legii și s ă ne fac ă fii ai S ăi și mo ștenitori ai Împ ărăŃiei Cere ști.
Când ne vom poc ăi, când ne vom întoarce la Dumnezeu și ne vom uni, atunci ne vom mântui, iar
patria noastr ă nu numai c ă va tr ăi, dar va și spori, va fi cinstit ă, sl ăvit ă, se va în ălŃa și se va m ări. Promit și
garantez, cred și n ădăjduiesc, m ărturisesc și propov ăduiesc acest lucru, deoarece îl cunosc din exemple
vrednice de luat în seam ă și din multe altele pe care le arat ă istoria, dar și din pildele Sfin Ńilor Apostoli.
Doisprezece au fost Sfin Ńii Apostoli ai lui Hristos, dar întrucât au fost un i Ńi cu Dumnezeu, prin credin Ńa și
dragostea lor fierbinte c ătre Acesta, au adus toate neamurile la credin Ńa cre știn ă, spunând: aceasta este
biruin Ńa care a biruit lumea: credin Ńa noastr ă (I Ioan 5, 4). Cred acest lucru pentru c ă dac ă Dumnezeu e
cu noi, cine este împotriva noastr ă? (Romani 8, 31). Când este Dumnezeu cu noi? Când su ntem lega Ńi cu
leg ăturile dragostei, p ăcii și bunei în Ńelegeri; când Îl iubim pe Acesta din tot sufletul și din toat ă inima,
căci Dumnezeu este iubire și cel ce r ămâne în iubire r ămâne în Dumnezeu și Dumnezeu r ămâne întru el
(I Ioan 4, 16) și Acesta are puterea s ă distrug ă, ca pe ni ște vase de lut, pe to Ńi vr ăjma șii no ștri v ăzu Ńi și
nev ăzu Ńi.

30

DESPRE UNIREA BISERICILOR

„Lua Ńi jugul Meu asupra voastr ă și înv ăŃaŃi-vă de la Mine, c ă sunt blând și smerit cu inima și ve Ńi
găsi odihn ă sufletelor voastre“ (Matei 11, 29).

Introducere

De mai mul Ńi ani aud c ă se discut ă de c ătre „Cârmuitorii Bisericilor“, Athenagora Patriarhu l
ecumenic al Constantinopolului și Papa Paul al Romei, despre unirea Bisericilor din Est și din Vest. Am
urm ărit și știrile ap ărute în ziare și în diferite reviste biserice ști în care am citit anumite p ăreri pro și
contra acestei uniri. Am considerat c ă, fiind preot al preaînaltului Dumnezeu și p ărinte duhovnic, am
datoria și trebuie s ă contribui și eu, cu slabele mele puteri, la aceast ă lucrare pl ăcut ă lui Dumnezeu, care
este mai necesar ă, mai folositoare și mai de trebuin Ńă decât oricare alta și pentru care Biserica mam ă se
roag ă neîncetat c ătre Domnul: „Pentru pacea a toat ă lumea, pentru slava sfintelor lui Dumnezeu biseric i și
pentru unirea tuturor“.
Prin îndelunga cercetare a Legii lui Dumnezeu, a Sf intelor Scripturi și din înv ăŃă tura Sfintelor
Evanghelii ale Domnului nostru Iisus Hristos am afl at c ă singurul mijloc pentru a se reu și unirea
Bisericilor este smerenia, și de aceea am scris lucrarea de fa Ńă , ca s ă le reamintesc cârmuitorilor
Bisericilor, care se nevoiesc, se intereseaz ă și se îngrijesc de unire, s ă fie cu luare-aminte, s ă asculte
înv ăŃă tura Mântuitorului nostru Iisus Hristos și s ă o pun ă în practic ă. S ă înve Ńe s ă spun ă, când înf ăptuiesc
lucrurile orânduite lor, c ă slugi netrebnice suntem noi și facem ceea ce suntem datori s ă facem și care
între voi va vrea s ă fie mare s ă fie slujitorul vostru (Matei 20, 26) și care între voi va vrea s ă fie întâiul s ă
vă fie vou ă slug ă (Matei 20, 27). Dac ă nu vor supune mândria și nu se vor smeri, urmându-L pe Domnul
Care, Dumnezeu fiind, S-a smerit pe Sine f ăcându-Se ascult ător pân ă la moarte și înc ă moarte pe Cruce,
nu numai c ă nu vor izbândi unirea, dar vor înmul Ńi dezbin ările și vor provoca certuri crunte, scandaluri,
nelini ști, mari v ătămări și pagube în rândul credincio șilor. Dac ă Îl vor urma pe Hristos și se vor smeri, vor
reu și unirea, vor fi de folos lor și turmei lor și numele P ărintelui nostru ceresc va fi sl ăvit și prin ace știa,
precum a fost sl ăvit și prin Sfin Ńii Apostoli, c ăci Domnul se ridic ă împotriva celor mândri, iar celor
smeri Ńi le d ăruie ște harul S ău și oricine se înal Ńă pe sine se va smeri, iar cel ce se smere ște pe sine se va
în ălŃa (Luca 18, 14).

Scris în Sih ăstria Tuturor Sfin Ńilor și a Proorocului Ilie, 20 iulie 1969
Cel mai mic dintre ieromonahi,
Filothei Zervakos

FOTO: Sih ăstria Tuturor Sfin Ńilor, locul unde s-a nevoit p ărintele Filothei

Smerenia adev ărat ă aduce odihn ă în sufletul omului

31 Veni Ńi la Mine to Ńi cei osteni Ńi și împov ăra Ńi și Eu v ă voi odihni pe voi. Lua Ńi jugul Meu asupra
voastr ă și înv ăŃaŃi-vă de la Mine, c ă sunt blând și smerit cu inima, și ve Ńi g ăsi odihn ă sufletelor voastre
(Matei 11, 28-29).

De la începutul acestui secol viclean pe care aproa pe c ă l-am traversat, s-au petrecut și se petrec
întâmpl ări înfrico șă toare care cutremur ă p ământul, amenin Ńă cu distrugerea întregii lumi și prevestesc
mari suferin Ńe și nenorociri.
Căci se va ridica neam peste neam și împ ărăŃie peste împ ărăŃie și va fi foamete și cium ă și
cutremure pe alocuri. C ăci va fi atunci strâmtoare mare, cum n-a fost de la începutul lumii pân ă acum și
nici nu va mai fi (Matei 24, 7, 21). Dumnezeiescul Apostol Pavel, gl asul lui Hristos, scriind c ătre Timotei,
spune: Și aceasta s ă știi c ă, în zilele din urm ă, vor veni vremuri grele; c ă vor fi oamenii iubitori de sine,
iubitori de argin Ńi, l ăud ăro și, trufa și, hulitori, neascult ători de p ărin Ńi, nemul Ńumitori, f ără cucernicie,
lipsi Ńi de dragoste, neîndupleca Ńi, neînfrâna Ńi, cruzi, neiubitori de bine, tr ădători, necuviincio și,
îngâmfa Ńi, iubitori de desfrân ări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având înf ăŃișarea adev ăratei
credin Ńe, dar t ăgăduind puterea ei (II Timotei 3, 1-5).
Văd primejdia, sabia ce va s ă vin ă, mânia provocat ă de p ăcatele noastre cele multe. În viitor va veni
furie și suferin Ńă mare, despre care Domnul ne-a în știin Ńat, ca Prooroc des ăvâr șit ce este, și despre care
ne-au vestit și mul Ńi dintre Sfin Ńii Profe Ńi, Apostoli și P ărin Ńi purt ători de Dumnezeu. Deci, dup ă cum ne-
au spus ace știa și dup ă cum era cunoscut și din Sfintele Scripturi, pentru a sc ăpa și a ne p ăzi de
primejdiile, nenorocirile și suferin Ńele îngrozitoare ce vor veni, doar poc ăin Ńa adev ărat ă, sincer ă și curat ă,
și întoarcerea c ătre Dumnezeu, precum au f ăcut în vechime ninivitenii, Îl vor îndemna la îndur are și mil ă
pe Îndelung-răbd ătorul, Preamilostivul, Iubitorul de oameni Dumnezeu , Părintele nostru ceresc, și Îl vor
face s ă înceteze mânia, furia și sup ărarea prea-îndrept ăŃit ă împotriva noastr ă, a păcăto șilor. De aceea am
hot ărât s ă scriu aceste pu Ńine și s ărace cuvinte.
Ca p ărinte duhovnic și ca preot și rob nevrednic al lui Dumnezeu, am cugetat și am sim Ńit c ă am
obliga Ńia și datoria sfânt ă s ă m ă îngrijesc dup ă putere, cu orice pre Ń și jertf ă, s ă-i ajut și s ă-i p ăzesc pe fiii
și pe fra Ńii mei duhovnice ști de amenin Ńarea mâniei apropiate a Domnului nostru, prin mica mea scriere
Sabia ce va s ă vin ă, publicat ă la Volos în 1949 ( și la Atena în 1960), îndemnându-i pe to Ńi la poc ăin Ńă și
întoarcere c ătre Dumnezeu, de la împ ărat pân ă la ultimul osta ș și de la patriarh pân ă la ultimul monah,
pentru c ă to Ńi dec ădem, to Ńi p ăcătuim și dac ă zicem c ă p ăcat nu avem, ne am ăgim pe noi în șine și
adev ărul nu este întru noi (I Ioan 1, 8).
Și eu, cel mai mic dintre to Ńi și nevrednic în cer și pe p ământ și în via Ńa aceasta trec ătoare, știindu-
mi p ăcatele, m ărturisesc c ă Hristos a venit în lume ca s ă mântuiasc ă p ăcăto șii, între care primul sunt eu.
Cu toate acestea, prima trâmbi Ńare trezvitoare, pu Ńini au auzit-o, pu Ńini s-au poc ăit. Am fost nevoit s ă fac
să r ăsune a doua trâmbi Ńare, publicat ă la Atena în anul 1959. În aceasta i-am chemat pe t o Ńi clericii,
dasc ălii și propov ăduitorii cuvântului dumnezeiesc, urma și ai Sfin Ńilor Apostoli, s ă se trezeasc ă din
somnul nep ăsării și s ă se lege cu leg ăturile dragostei, ca Sfin Ńii Apostoli, și s ă fac ă a șa încât lumina
lucr ărilor lor bune s ă str ăluceasc ă, iar oamenii, v ăzând acestea, s ă-L sl ăveasc ă pe P ărintele nostru din
ceruri și poc ăindu-se, s ă se mântuiasc ă. Dar nici la aceast ă trâmbi Ńare trezvitoare și mântuitoare nu s-au
poc ăit. Unii dintre clerici, mai ales cei din Europa și America, amesteca Ńi printre necredincio și, au înv ăŃat
lucr ările lor și am ăgi Ńi, în loc de fii ai luminii, au devenit fii ai întu nericului și c ălăuze și înv ăŃă tori ai
satanei. Aceasta m-a f ăcut s ă public în Presa ortodox ă (nr. 8 din aprilie 1968) a treia trâmbi Ńare
trezvitoare, chemându-i pe to Ńi clericii și laicii cre știni ortodoc și la veghe, ca s ă în Ńeleag ă primejdiile ce
ne înconjoar ă și vr ăjma șii v ăzu Ńi și nev ăzu Ńi ce se arunc ă asupra noastr ă ca fiarele s ălbatice. Sta Ńi bine,
fra Ńilor, sta Ńi cu evlavie, cu fric ă de Dumnezeu și p ăzi Ńi comoara nepre Ńuit ă a credin Ńei noastre ortodoxe pe
care vr ăjma șii no ștri se str ăduiesc și se lupt ă ca turba Ńii s ă ne-o fure, ca s ă nu ne trezim goi și afar ă de la
Mirele Hristos. Dar și la aceast ă a treia trâmbi Ńare cei mai mul Ńi și-au închis ochii, ca și când nu ar vedea,
și și-au astupat urechile, ca și când nu ar auzi. Recurg acum la a patra și ultima trâmbi Ńare trezvitoare și
mântuitoare, la smerenie, prin care Însu și Iisus Hristos ne cheam ă s ă ne mântuim și s ă ne g ăsim odihn ă:
Veni Ńi la Mine to Ńi cei osteni Ńi și împov ăra Ńi și Eu v ă voi odihni pe voi (Matei 11, 28).
“Vre Ńi odihn ă, oamenilor? – ne întreab ă. Veni Ńi la Mine to Ńi. Nici unul nu este l ăsat afar ă, nici unul
nu este amânat, nici unul nu este întors. Veni Ńi câ Ńi v ă osteni Ńi s ă p ăzi Ńi Legea și poruncile Mele, câ Ńi v ă
osteni Ńi propov ăduind Evanghelia Mea, înv ăŃându-i și c ălăuzindu-i pe oameni la cunoa șterea
dumnezeiasc ă.

32 Veni Ńi câ Ńi sunte Ńi împov ăra Ńi de dureri, sup ărări, boli, ispite, primejdii, dar și câ Ńi sunte Ńi împov ăra Ńi
de p ăcate, arunca Ńi povara păcatelor voastre și Eu v ă voi odihni.
Veni Ńi to Ńi oamenii, împ ăra Ńi și regi, papi și patriarhi, arhierei și preo Ńi, pre ședin Ńi și mini ștri, ofi Ńeri
și osta și, laici și clerici, boga Ńi și s ăraci, mari și mici, b ărba Ńi și femei din toate clasele sociale și de toate
vârstele, veni Ńi la Mine, c ăci vreau s ă v ă odihnesc.
Dar vreau totodat ă s ă fi Ńi cu luare-aminte, s ă cerceta Ńi, s ă înv ăŃaŃi de la Mine c ă sunt blând și smerit
cu inima și s ă v ă str ădui Ńi s ă M ă urma Ńi, ca s ă deveni Ńi și voi ca Mine, blânzi și smeri Ńi, și atunci ve Ńi g ăsi
odihn ă sufletelor voastre.
Înv ăŃaŃi de la Mine c ă, Dumnezeu fiind, pentru nespusa iubire de oameni, M-am smerit și M-am
făcut om, la fel în toate cu voi, în afar ă de p ăcat. M-am n ăscut în ieslea s ărăcăcioas ă ca s ă îi înv ăŃ pe
oameni smerenia pre Ńioas ă. Atunci când o ve Ńi înv ăŃa și o ve Ńi tr ăi, vă voi d ărui odihna, acum și în veac.
Înv ăŃaŃi to Ńi de la Mine, Atotputernicul vostru Dumnezeu, Care, mi șcând doar un deget, fac
pământul s ă se cutremure, Preaîn Ńeleptul, care le-am creat cu în Ńelepciune pe toate cele v ăzute și nev ăzute
printr-un singur cuvânt poruncitor și care le p ăstrez pe toate în armonie și echilibru.
Cerceta Ńi, înv ăŃaŃi, deveni Ńi ca Mine, blânzi și smeri Ńi și Eu v ă voi sl ăvi, v ă voi cinsti, v ă voi ridica,
vă voi urca de pe p ământ la cer, v ă voi face fii ai Mei și dumnezei dup ă har, mo ștenitori ai Împ ărăŃiei
Cerurilor și ai bun ătăŃilor ve șnice.
La auzul acestei preadulci voci a St ăpânului care spune Înv ăŃaŃi-vă de la Mine c ă sunt blând și
smerit cu inima, precum și la chemarea cereasc ă Veni Ńi la Mine to Ńi cei osteni Ńi și împov ăra Ńi și Eu v ă voi
odihni pe voi , cei mai mul Ńi dintre oameni devin orbi și surzi. Au ochi și nu v ăd, au urechi și nu aud, c ăci
i-a orbit mândria.
Au înv ăŃat s ă alerge și s ă traverseze distan Ńe și spa Ńii mari, pe uscat și pe mare, cu vitez ă ame Ńitoare
și fulger ătoare, s ă zboare ca vulturii cei iu Ńi și s ă se apropie de lun ă și de alte planete. Multe au înv ăŃat și
continu ă s ă înve Ńe, nu cu puterea și în Ńelepciunea lor, ci a lui Dumnezeu, f ără de care nici un om nu poate
înv ăŃa și f ăuri nimic.
Acestea câte, cu harul lui Dumnezeu, le-au înv ăŃat, dar și ei le-au dorit și s-au ostenit, sunt toate
bune, toate folositoare, necesare și utile, atunci când oamenii le întrebuin Ńeaz ă bine, spre slava lui
Dumnezeu și trebuin Ńa lor și a aproapelui lor. Îns ă când le întrebuin Ńeaz ă r ău și strig ă c ă prin puterea și
în Ńelepciunea lor le-au descoperit și f ăurit, atunci se dovedesc nefolositoare și chiar v ătămătoare,
distrug ătoare. Câte ora șe au devenit în vremurile din urm ă (dar și în ziua de azi) focare de poluare? Câte
s-au transformat și se transform ă în pustiu din cauza bombei atomice catastrofale și a materialelor
explozive pe care le-au aruncat și le arunc ă avioanele? Câte zeci de mii de oameni au fost și sunt îngropa Ńi
și înmormânta Ńi în ruinele caselor lor? Câte zeci de mii de oamen i au fost uci și pe uscat, în aer și în mare
cu noile descoperiri și inven Ńii? Câte zeci de mii sunt omorâ Ńi de automobilele rapide?
Multe, deci, au înv ăŃat și se silesc s ă înve Ńe oamenii, un singur lucru nu au înv ăŃat și nici nu se
îngrijesc s ă-l dobândeasc ă. Cel mai necesar, cel mai folositor, cel mai trebu incios, cel care aduce odihn ă
în sufletele lor acum și în veac, și pace, lini ște, bucurie, fericire, cel care le-a fost poruncit de c ătre Unul-
Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, Care pentru mântuirea lor S-a f ăcut om, ca s ă-i înve Ńe s ă dobândeasc ă
odihna ve șnic ă, pe care ei nu o vor, este smerenia.
Veni Ńi la Mine to Ńi cei osteni Ńi și împov ăra Ńi și Eu v ă voi odihni pe voi… Înv ăŃaŃi-vă de la Mine c ă
sunt blând și smerit cu inima și ve Ńi afla odihn ă sufletelor voastre , roste ște Dumnezeu, Mântuitorul
nostru, n ădejdea tuturor marginilor p ământului și ai celor de pe mare departe, și pu Ńini și rari sunt cei care
aud. Mul Ńi sunt cei chema Ńi, dar pu Ńini cei ale și.
„Veni Ńi la mine to Ńi – roste ște vr ăjma șul cel preaviclean, r ăuf ăcător și uneltitor, diavolul. Înv ăŃaŃi de
la mine, c ă mândru sunt, urma Ńi-mă, deveni Ńi și voi mândri ca mine și afla Ńi iadul cel ve șnic. Și alearg ă cu
to Ńii la el!
Nu-L asculta Ńi pe Dumnezeu Care v ă promite c ă ve Ńi g ăsi odihna. Asculta Ńi-mă pe mine, precum m-
au ascultat str ămo șii vo ștri și au fost arunca Ńi din rai. Dumnezeu v ă promite, dac ă Îl asculta Ńi, s ă v ă dea
bunurile p ământului: iubirea, bucuria, pacea, odihna, acum și în veci, și mo ștenirea Împ ărăŃiei cerurilor.
Eu v ă promit, dac ă m ă asculta Ńi, c ă v ă voi r ăspl ăti cu pedepse, suferin Ńe, sup ărări, nenorociri, nefericiri în
via Ńa de acum, iar dup ă moarte v ă voi da iadul cel ve șnic și focul cel din afar ă, pe care Dumnezeu l-a
preg ătit pentru mine și pentru cei care au ales s ă m ă asculte pe mine și nu L-au ascultat pe El. Fiind
neascult ători și vr ăjma și ai lui Dumnezeu, și ascult ători și prieteni ai mei, v ă voi lua cu mine în focul cel din
afar ă!”

33 Și oamenii pro ști, neînŃeleg ători, neîn Ńelep Ńi, nebuni, nesim Ńitori, nerecunosc ători și incon știen Ńi, în
afara câtorva excep Ńii, îl prefer ă pe diavolul cel vr ăjma ș în locul lui Hristos, Mântuitorul, F ăcătorul,
Izb ăvitorul și Cârmuitorul lor, D ătătorul tuturor bunurilor. Iar unii dintre ei, ca s ă-l mul Ńumeasc ă pe
diavol și s ă-L întristeze pe Hristos, Îl hulesc și Îl înjur ă pe Acesta și pe Maica Sa cu cele mai murdare și
îngrozitoare vorbe, pe care ace ști diavoli întrupa Ńi se ab Ńin și le e fric ă s ă le spun ă împotriva celui mai
mare r ăuf ăcător și celei mai tic ăloase femei.
O, neîn Ńelept, necuvios, nerecunosc ător, incon știent, nesim Ńitor neam omenesc! O, na Ńie
necredincioas ă și viclean ă, urma și ai iudeilor ucig ători de Dumnezeu, în ce stare mizerabil ă și s ălbatic ă ai
ajuns! Avea dreptate Dumnezeu când se tânguia c ătre cer și p ământ, c ătre creaturile acestea neînsufle Ńite,
despre oamenii care au suflet: Ascult ă, cerule, și ia aminte, p ământule, c ă Domnul gr ăie ște: „hr ănit-am
feciori și i-am crescut, dar ei s-au r ăzvr ătit împotriva Mea. Boul î și cunoa ște st ăpânul și asinul ieslea
domnului s ău, dar Israel nu m ă cunoa ște; poporul Meu nu m ă pricepe” (Isaia 1, 2-3) ∗.
Hulitorii sunt mai r ăi decât toate animalele și fiarele p ământului. Toate relele câte s-au f ăcut în cer
de c ătre satana și îngerii ce l-au urmat, în rai de c ătre str ămo șii no ștri neascult ători ai poruncii lui
Dumnezeu, pe p ământ de c ătre oameni, câte s-au întâmplat și se vor mai întâmpla, neascult ări,
nesocotirea Legii lui Dumnezeu și a poruncilor Sale, necuviin Ńe, necredin Ńă , am ăgiri, erezii, hule,
nedrept ăŃi, minciuni, înfumur ări, furturi, iubire de argin Ńi, jafuri, invidii, r ăzboaie, terori, mizerii,
desfrân ări, destr ăbălări, preacurvii și tot felul de p ăcate și rele, precum și nenorociri și suferin Ńe,
nefericiri, boli, naufragii, incendii și toate celelalte, toate acestea se datoreaz ă mândriei. Cauza, r ădăcina
și pricina tuturor relelor și nenorocirilor este mândria.
De cealalt ă parte, toate lucrurile bune care s-au f ăcut în cer și pe p ământ se datoreaz ă smereniei.
Cauza tuturor celor bune este smerenia. Smerenia L- a coborât din ceruri pe p ământ pe Unul-N ăscut Fiul
și Cuvântul lui Dumnezeu Tat ăl, Care, Dumnezeu fiind, din iubirea negr ăit ă c ătre noi, oamenii, și din
multa Lui bun ătate, dragoste și mil ă, S-a smerit pe Sine, ascult ător f ăcându-Se pân ă la moarte, și înc ă
moarte pe cruce. Pentru aceea, și Dumnezeu L-a preaîn ălŃat și I-a d ăruit Lui nume, care este mai presus
de orice nume; ca întru numele lui Iisus tot genunc hiul s ă se plece, al celor cere ști și al celor p ământe ști
și al celor de dedesubt, și s ă m ărturiseasc ă toat ă limba c ă Domn este Iisus Hristos, întru slava lui
Dumnezeu-Tat ăl (Filipeni 2, 8-12).
Smerenia a urcat-o de pe p ământ la cer pe smerita, neprih ănita și curata, Prea Sfânta N ăsc ătoare de
Dumnezeu Maria, și a învrednicit-o s ă se fac ă Maic ă a lui Dumnezeu, cum a spus: Măre ște sufletul meu
pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul me u, c ă a c ăutat spre smerenia roabei Sale
(Luca 1, 46-48).
Smerenia N ăsc ătoarei de Dumnezeu, Preasfânta Fecioar ă Maria, a distrus zidul care îi desp ărŃea pe
oameni de Dumnezeu, p ământul de cer. Prin smerenia Preasfintei N ăsc ătoare de Dumnezeu, raiul s-a
deschis, moartea a fost învins ă, Adam a fost izb ăvit, blestemul a pierit, Eva s-a eliberat și to Ńi cei mor Ńi de
veacuri și cu credin Ńă în Hristos au sc ăpat de osânda ve șnic ă și de leg ăturile și stric ăciunea iadului și
trezi Ńi la via Ńă de Învierea lui Hristos, s-au mutat la ceruri.
Sfin Ńii prooroci, apostoli, mucenici, m ărturisitori, cuvio și și drep Ńi, vechi și noi, nu s-ar fi sfin Ńit și
nici nu s-ar fi mântuit f ără smerenie. Iar lucr ările lor, virtu Ńi, osteneli, sudori, nevoin Ńe, rug ăciuni, posturi,
miluiri, nu le-ar fi fost de folos, precum nu le-ar fi fost de folos fariseilor celor mândri și l ăud ăro și.
Mândria împr ăș tie toate lucrurile bune, le face s ă dispar ă, le face nefolositoare, netrebuincioase și
chiar v ătămătoare, pe când smerenia, ca o baricad ă și zid de netrecut, le p ăze ște. Dumnezeu dispre Ńuie ște
mândria și pe cei mândri îi ur ăș te, îi reneag ă, îi pedepse ște și îi umile ște.
Pe cei smeri Ńi îi iube ște, îi prime ște la El, îi cinste ște, îi sl ăve ște și îi înal Ńă . Osânda Domnului cade
peste to Ńi cei mândri cu inima. Pe ace știa îi nesocotesc, zice Dumnezeu, prin glasul autor ului
Proverbelor . Eu sunt cu cei blânzi și smeri Ńi cu inima, care tremur ă la auzul cuvintelor Mele . Domnul Se
ridic ă împotriva celor mândri, iar celor smeri Ńi le d ăruie ște har.
Precum f ără credin Ńă e cu neputin Ńă s ă ne mântuim, la fel și f ără smerenie. Dar și credin Ńa și toate
celelalte lucr ări bune nu sunt de folos f ără smerenie. C ăci pân ă și diavolii cred și se înfrico șeaz ă,
mărturisesc c ă Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu adev ărat, dar nu le e de folos pentru c ă nu au smerenie.

∗ Despre acest subiect a se vedea cartea Arhimandrit ului Filothei Zervakos – Lupta împotriva hulei , Editura Bunavestire,
Gala Ńi, 2003

34 Omul care are smerenie are lucr ări bune, Îl are în el pe Dumnezeu, Duhul Sfânt, cum zice autorul
Proverbelor : În inima smerit ă Se odihne ște cu blânde Ńe Duhul Domnului. În inima tulburat ă (a celui
mândru) , locuie ște diavolul.
Proorocul David, dup ă ce din mândrie a c ăzut în cele dou ă p ăcate de moarte, preacurvia și uciderea,
și s-a poc ăit, a plâns, a privegheat, a postit, nu a spus c ă a fost izb ăvit de Domnul pentru c ă s-a poc ăit, a
plâns și a postit, ci a spus: M-am smerit și Domnul m-a izb ăvit .
Cine nu se smere ște nici nu se poc ăie ște. Cel mândru nu se poc ăie ște niciodat ă, dar și dac ă se
poc ăie ște, poc ăin Ńa lui nu este real ă, adev ărat ă, sincer ă, ci este mincinoas ă. Dac ă se roag ă și poste ște sau
face vreun bine, pe toate le face cu falsitate, cu pref ăcătorie, ca și fariseii, ca s ă-l vad ă ceilal Ńi oameni…
Deoarece smerenia este o virtute atât de mare și f ără ea nu putem s ă ne mântuim, s ă
arunc ăm cu to Ńii mândria cea diavoleasc ă și s ă dobândim dumnezeiasca smerenie, pe care
în Ńeleptul Isaac Sirul o nume ște ve șmânt dumnezeiesc, întrucât cu aceasta s-a îmbr ăcat Unul-
Născut Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu-Tat ăl, coborând de la ceruri pe p ământ pentru mântuirea
noastr ă.
Să cuget ăm bine cu to Ńii ( și în primul rând eu), s ă ne cercet ăm pe noi, s ă cercet ăm omul l ăuntric din
noi cu b ăgare de seam ă și luare-aminte și s ă vedem c ă nu suntem lipsi Ńi de acest p ăcat urât de Dumnezeu,
mândria. Unul mai pu Ńin, altul mai mult, to Ńi suntem bolnavi și suferim de mândrie.
Și ca s ă ne izb ăvim de aceasta, s ă cerem cu rug ăciune, implorare, credin Ńă , evlavie și zdrobire a
inimii, de la D ătătorul celor bune și de folos, care a spus: cere Ńi și vi se va da; c ăuta Ńi și ve Ńi afla; bate Ńi și
vi se va deschide (Matei 7, 7), s ă ne scape de mândria cea urât ă de Dumnezeu și s ă ne d ăruiasc ă
nepre Ńuita smerenie. Și ne-o va da și vom afla mântuirea și odihna sufletelor noastre, dac ă și noi, în loc s ă
st ăm cu mâinile încruci șate și s ă spunem vorbe goale, ne vom str ădui, pe cât posibil, c ăci împ ărăŃia
cerurilor se ia prin str ăduin Ńă și cei ce se silesc pun mâna pe ea (Matei 11, 12).

Unirea „Bisericilor“ va reu și numai prin smerenie adev ărat ă
(Fragmente)

(…) Numai prin smerenie, poc ăin Ńă și întoarcere la Dumnezeu, la credin Ńa ortodox ă, va reu și mult
dorita unire, iar nu prin consf ătuiri și dezbateri, prin dialoguri nefolositoare și lipsite de rost, prin ședin Ńe
zadarnice.
Dac ă nu vor renun Ńa la mândrie și nu se vor smeri, dac ă nu se vor poc ăi și nu se vor întoarce la
Dumnezeu, toate str ăduin Ńele, st ăruin Ńele, ostenelile și eforturile pentru unire se vor dovedi zadarnice,
nefolositoare, poate chiar v ătămătoare, cauza și pricina dezbin ărilor, schismelor și r ăzboaielor…
Nici un credincios cre știn ortodox con știent, întreg la minte și cu pu Ńin ă fric ă de Dumnezeu nu va
accepta vreodat ă unirea cu ereticii papista și, nesocotitori ai celor șapte Sfinte Sinoade Ecumenice și ai
Tradi Ńiei apostolice și ai Sfin Ńilor P ărin Ńi…
Să cugete bine patriarhul și s ă nu se în șele crezând c ă unirea Bisericilor e u șoar ă și c ă adev ăra Ńii
ortodoc și îl vor urma și c ă va putea s ă le în șele con știin Ńa încât s ă nesocoteasc ă lesne Sfânta Tradi Ńie și
Sfintele Canoane ale Sfin Ńilor Apostoli și P ărin Ńi purt ători de Dumnezeu. Ace știa, ca s ă sprijine credin Ńa
ortodox ă și pe una, sfânt ă, soborniceasc ă și apostoleasc ă Biseric ă, s-au nevoit, s-au ostenit, au asudat, au

35 postit, au privegheat, au suferit chinuri, prigoane , întemni Ńă ri, moarte și vor accepta acum tradi Ńiile impuse de
pap ă?…
… P ăstorii cei buni, dumnezeie știi P ărin Ńi ai Bisericii, pentru a o p ăzi curat ă și neprih ănit ă de
mul Ńimea de r ătăciri și erezii pe Mireasa lui Hristos, Biserica (a șa cum au primit-o de la Mirele Hristos),
s-au nevoit, au fost huli Ńi, acuza Ńi, întemni ŃaŃi, prigoni Ńi, au suferit multe chinuri și dureri, iar unii au fost
chiar omorâ Ńi.
Dar prin credin Ńa fierbinte în Dumnezeu și înt ări Ńi de puterea și harul Sfântului Duh i-au izgonit
departe de Biseric ă pe lupii cei molipsitori, ereticii, și i-au anatemizat pentru vecie. Iar Dumnezeu i-a
sl ăvit pe ei, pe p ământ și în cer. Și cu toate c ă Sfin Ńii P ărin Ńi, p ăstorii cei buni și adev ăra Ńi i-au izgonit
departe de Biseric ă pe lupii cei molipsitori, eretici, Patriarhul Ecum enic Athenagora îl invit ă pe papa cel
eretic, du șmanul Bisericii Ortodoxe, c ălc ătorul și nesocotitorul Sfintei Tradi Ńii, îl îmbr ăŃișeaz ă, îl roag ă, îi
recunoa ște întâietatea, îi deschide u șa Bisericii Ortodoxe și îi zice „intr ă tu primul, și eu, al doilea, te voi
urma cu turma mea!“. Vai, vai suflete al meu! Oftea z ă, plângi, jeluie ște ca odinioar ă Ieremia, nu pentru
Ierusalimul p ământesc, ora șul sângelui, care îi omora pe prooroci și îi ucidea cu pietre pe trimi șii lui
Dumnezeu (cf. Matei 23, 27). Plângi pentru Mireasa aleas ă a lui Hristos, cea neprih ănit ă și des ăvâr șit ă,
una, sfânt ă, soborniceasc ă și apostoleasc ă Biseric ă, maica duhovniceasc ă a cre știnilor ortodoc și, cea pe
care ne-au f ăcut-o cunoscut ă Sfin Ńii Apostoli, mucenicii, proorocii, ierarhii, dasc ălii, sfin Ńii, cuvio șii și
drep Ńii…
Pentru aceasta plângi, c ăci episcopii și p ăzitorii ei au adormit, iar p ăstorii ei au deschis larg u șile ca
să intre nestingheri Ńi lupii cei molipsitori și s ă jertfeasc ă, s ă r ăpeasc ă și s ă împr ăș tie oile pentru care
Hristos Și-a v ărsat Sângele S ău…
Domnul îns ă nu doarme: „Iat ă, nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce p ăze ște pe Israel“ (Psalmi
120, 4). Dar noi dormim. Ne-a cuprins somnul nep ăsării și dac ă nu ne vom trezi, ne vom da mor Ńii celei
ve șnice și vom r ămâne, ca fecioarele neîn Ńelepte, în afara c ămării Mirelui. Iar lupii cei v ăzu Ńi și nev ăzu Ńi
ne vor înghi Ńi.
Ca s ă nu r ămânem în afara c ămării Mirelui Hristos și ca s ă nu fim înghi ŃiŃi de vr ăjma șii no ștri v ăzu Ńi
și nev ăzu Ńi, care se-nvârt în jurul nostru, s ă-l ascult ăm pe dumnezeiescul Apostol Pavel care ne spune
limpede: căci este chiar ceasul s ă v ă trezi Ńi din somn: noaptea e pe sfâr șite, ziua este aproape; s ă
lep ădăm dar lucrurile întunericului și s ă ne îmbr ăcăm cu armele luminii… (Romani 13, 11-12) …
Dac ă îndep ărt ăm somnul nep ăsării care ne-a cuprins și st ăm cu grij ă și luare-aminte și cerem
ajutorul lui Dumnezeu cu credin Ńă și zdrobire a inimii, îl vom primi, c ăci puternic este Domnul și ne va
păzi pe noi și Biserica Sa și pe to Ńi vr ăjma șii no ștri îi va împr ăș tia și nimici.
Dar ca s ă primim ajutorul lui Dumnezeu trebuie, pe lâng ă rug ăciune, s ă fim statornici și viteji, s ă
mărturisim credin Ńa ortodox ă și s ă spunem cu mult curaj celor care se gr ăbesc și îndeamn ă la o fals ă unire
și celorlal Ńi prieteni ai papei și tr ădători ai ortodoxiei, cuvintele acelea de aur ale în Ńeleptului și Sfântului
Iosif Vrienios rostite c ătre trimi șii papei:
„Înc ă unelti Ńi în ascuns ca s ă ne în șela Ńi pe noi, sau nu ști Ńi c ă orice r ău mare dintr-unul mic începe
și a șa se face mare și întotdeauna am ăgirea vine de la cei ce socotesc lucrurile cu indif eren Ńă și din
consim Ńă mântul acestora la mici gre șeli venim și c ădem în cele mari. C ă nu ne vom lep ăda de tine, iubit ă
Ortodoxie, nu te vom min Ńi, slav ă str ămo șeasc ă. Nu te vom l ăsa pe tine, maic ă evlavie. Întru tine ne-am
născut, întru tine tr ăim și întru tine vom adormi. Iar dac ă o va cere vremea, vom muri pentru tine și de o mie de
ori“.
Să-l ascult ăm și pe Cuviosul și Sfântul P ărinte al nostru Meletie M ărturisitorul și s ă afl ăm ce ne
spune despre cei care nesocotesc Sfânta Tradi Ńie: “Nu-i asculta Ńi nici pe cei ce pustnici, nici pe preo Ńi, și
nici pe cei care propov ăduiesc înv ăŃă turi nelegiuite, și pov ăŃuiesc în chipul cei r ău, și nici pe ace știa și
nici chiar pe episcopi s ă nu-i asculta Ńi, dac ă m ărturisesc lucruri neadev ărate, care nu sunt spre folos. S ă
fim lucr ători, și s ă cuvânt ăm, și s ă st ăm împotriva celor ce îndeamn ă la r ătăcire în chip viclean. Nu este
cu dreptate și cu cuviin Ńă bine-credincio șilor a t ăcea acolo unde se calc ă poruncile lui Dumnezeu și din
aceasta î și înt ăresc în șel ăciunea ceilal Ńi potrivnici. Pentru c ă a zis un mare p ărinte: Acolo unde este
primejdie a se desp ărŃi cineva de la Dumnezeu, ce bine-credincios poate s ă stea deoparte și s ă tac ă, sau cu
totul s ă se lini șteasc ă? Pentru c ă t ăcerea sa îl v ăde ște cum c ă și el se învoie ște acestor rele. Și aceasta ne-o
arat ă Înainte-Merg ătorul Domnului și vitejii Macabei, care pentru o mic ă porunc ă a legii s-au primejduit
pân ă la moarte și n-au p ărăsit nici cea mai mic ă parte a predaniilor primite. C ăci r ăzboiul de multe ori este

36 lăudat și lupta se arat ă mai bun ă decât v ătămătoarea de suflet pace. C ă mai bine este s ă stea cineva
împotriva celor r ău cuget ători, decât s ă urmeze lor și s ă se despart ă de Dumnezeu pentru a se uni cu ei… ”
Nici un cre știn ortodox întreg la minte, con știent, cu putere de deosebire și fric ă de Dumnezeu nu va
accepta o astfel de unire mincinoas ă, care ne desparte de Dumnezeu și ne une ște cu fal șii înv ăŃă tori, cu
ereticii lucr ători ai întunericului.
Noi, ortodoc șii de pretutindeni, aduna Ńi într-o singur ă limb ă, într-un suflet, într-o voce și inim ă,
urma și ai slujitorilor Cuvântului și ai sl ăvi Ńilor propov ăduitori, în Ńelep Ńilor apostoli și ai purt ătorilor de
Dumnezeu P ărin Ńi și p ăstr ători ai înv ăŃă turilor și tradi Ńiei lor, gl ăsuim acestora: “nu primim și nu suntem
de acord sub nici un motiv…”
Vă întreb, deci, Preaferici Ńilor, Papa Paul al Romei și Athenagora, Patriarh al Constantinopolului,
spune Ńi-mi, toate cele câte le-au statornicit ca s ă fie p ăzite cei 367 p ărin Ńi purt ători de Dumnezeu aduna Ńi
la al VII-lea Sinod Ecumenic în Canonul I și Sfintele Sinoade Ecumenice dinainte de acesta sun t
adev ărate sau nu? Și dac ă sunt adev ărate, de ce nu le urma Ńi?
Înv ăŃaŃi nu de la mine, ci de la Sfin Ńii P ărin Ńi care s-au adunat la cele șapte Sfinte Sinoade
Ecumenice, de la dumnezeiescul Apostol Pavel, glasu l lui Hristos, c ă dac ă nu urma Ńi și nu p ăzi Ńi cele câte
ace știa ne-au vestit, propov ăduit, sf ătuit și ne-au l ăsat scris și prin viu grai, atunci v ă afla Ńi sub osânda
anatemei.
Și ca s ă sc ăpa Ńi de aceast ă osând ă grea, v ă pov ăŃuie ște iar ăș i Însu și Domnul nostru Iisus Hristos s ă
vă smeri Ńi, s ă v ă poc ăiŃi, s ă m ărturisi Ńi mândria și neascultarea voastr ă. Și prin smerenie, poc ăin Ńă ,
întoarcere, supunere și ascultare de cele șapte Sfinte Sinoade Ecumenice și de Sfânta Tradi Ńie, (f ără
dialoguri neispr ăvite și neîn Ńelepte și discu Ńii f ără rost), ve Ńi sc ăpa de leg ătura anatemei și atunci va veni
mult dorita unire…

Singura n ădejde de izb ăvire din r ătăciri și erezii,
din n ăscocirile și cursele oamenilor vicleni și ale diavolilor este rug ăciunea, poc ăin Ńa și smerenia

Pentru a ne feri de cursele diavolului trebuie s ă priveghem și s ă ne rug ăm, cum spune Domnul, s ă
fim trezvitori și s ă avem grij ă, cum zice Apostolul Petru, s ă p ăstr ăm Tradi Ńia cea scris ă și nescris ă pe care
am primit-o și ne-a fost înv ăŃat ă, cum gl ăsuie ște Apostolul Pavel și s ă p ăzim m ărturisirea și promisiunile
pe care le-am dat la Sfântul Botez: „M ă lep ăd de satana și de toate lucr ările lui și de toat ă slujirea lui“.
Slujirea lui satana și cursele lui sunt când preo Ńii se rad, când î și dezbrac ă reverenda și r ămân în
pantaloni, imitându-l pe urma șul mincinos al lui Hristos, papa, și pe actorii de teatru și dansatorii de pe
scene. Și în sfâr șit, dac ă vrem s ă ne ferim de capcanele diavolului, s ă înv ăŃă m smerenia de la Domnul
nostru Iisus Hristos, Mântuitorul și izb ăvitorul sufletelor noastre. Doar aceasta ne va p ăzi nev ătăma Ńi de
cursele diavolului.
Sfântul Antonie cel Mare, omul lui Dumnezeu, înteme ietorul monahismului, a zis: „Am v ăzut în
vedenie cursele diavolului întinse peste tot p ământul și am întrebat oftând: «care va fi sc ăparea noastr ă?»
Și am auzit voce nev ăzut ă zicând: «smerenia!»“. Și deoarece din cauza nep ăsării și neaten Ńiei suntem
lipsi Ńi de aceasta, s ă ne rug ăm cu credin Ńă , evlavie, poc ăin Ńă și trezvie, cu suspine și lacrimi la d ătătorul
celor bune, al virtu Ńilor și tuturor darurilor, s ă ne dea smerenie adev ărat ă și poc ăin Ńă sincer ă. Și sc ăpând
astfel de cursele întortocheate ale satanei celui v iclean și de toate uneltirile acestuia, și izb ăvi Ńi prin
smerenie și poc ăin Ńă , cu ajutorul și harul lui Dumnezeu vom ajunge f ără ocoli șuri și f ără primejdii la
limanul limpede și lipsit de valuri al raiului și la Împ ărăŃia și via Ńa de veci cea nesfâr șit ă, unde vom afla
odihna sufletelor noastre. Amin.
Dar poate c ă unii admiratori ai papei și ai patriarhului Athenagora vor întreba: „Cine e ști tu,
neînv ăŃatule, Ńă ranule, c ălug ăre învechit care îndr ăzne ști s ă ceri socoteal ă celor doi cârmuitori ai
Bisericilor? Celor doi în Ńelep Ńi, infailibilului Pap ă Paul și Prea Fericitului Patriarh Athenagora!” La
acestea r ăspund: „Sunt cel mai mic și cel mai p ăcătos dintre to Ńi și am v ăzut c ă nu sunt nici în Ńelept, nici
savant. Știu c ă nu cunosc nimic, doar pe Iisus Hristos r ăstignit pe cruce, Dumnezeu des ăvâr șit și om
des ăvâr șit, care S-a smerit pe Sine, ascult ător f ăcându-Se pân ă la moarte și înc ă moarte pe cruce (Filipeni
2, 8), înv ăŃându-ne smerenia și spunând: «Înv ăŃaŃi-vă de la Mine, c ă sunt blând și smerit cu inima și ve Ńi
găsi odihn ă sufletelor voastre…» (Matei 11, 29) și «dac ă zicem c ă nu avem p ăcat, ne am ăgim și adev ărul
nu este întru noi»(Ioan 1,10).

37 Când Hristos spune: „Cine dintre voi vrea s ă fie primul, s ă fie mai mic decât to Ńi”, iar Patriarhul
Athenagora zice papei: „Tu e ști primul în cinstire și eu al doilea“, spune Ńi-mi, v ă rog, pe cine s ă aleg, s ă
ascult, s ă cred? Pe Hristos, Adev ărul Însu și, ori pe pap ă și pe patriarh, care pe nedrept se numesc f ără de
păcat și preasfin Ńi? Dac ă zice Ńi: pe cei lipsi Ńi de importan Ńă nu v ă ascult și nici nu v ă cred, sunte Ńi am ăgi Ńi
și v ă sf ătuiesc s ă v ă poc ăiŃi, s ă m ărturisi Ńi adev ărul, c ă nici papa nu e lipsit de p ăcat și nici patriarhul nu
este preasfânt, și trebuie s ă se poc ăiasc ă, s ă se spovedeasc ă și s ă se smereasc ă. Dac ă oamenii nu au
smerenie, rangurile nu îi fac des ăvâr șiŃi și preasfin Ńi, ci mândri, am ăgi Ńi și eretici.
De la Hristos cel smerit și blând, Adev ărul Însu și, am înv ăŃat s ă spun și s ă ap ăr adev ărul. De la
Apostolul Pavel, glasul lui Hristos, am înv ăŃat s ă nu discut cu lucr ătorii întunericului, înainte de a
cerceta. De la proorocul David am înv ăŃat s ă „rostesc împotriva împ ăra Ńilor… și am zis nelegiui Ńilor, nu
mai c ălca Ńi legea, și p ăcăto șilor, nu mai p ăcătui Ńi…“. Și de la cel mai sfânt dintre drep Ńii Legii Vechi,
Sfântul Ioan Botez ătorul, am înv ăŃat s ă spun: „Poc ăiŃi-vă, c ăci Împ ărăŃia Cerurilor este aproape“.
Dar ne vor întreba cei de mai sus: „Dac ă Domnul a zis «nu judeca Ńi ca s ă nu fi Ńi judeca Ńi», cum
îndr ăzne ști s ă îi judeci?” Dac ă rosteam sau scriam papei sau patriarhului: „Eu sun t judec ător și v ă voi
judeca și osândi”, atunci a ș fi fost c ălc ător al poruncii lui Dumnezeu, a ș fi fost vrednic de condamnat, c ăci
nici mie și nici altcuiva nu-i este permis s ă-și judece aproapele. Dar s ă spui și s ă aperi adev ărul, când vezi
că sunt nesocotite cuvintele, legile, înv ăŃă turile, pove Ńele și poruncile lui Dumnezeu, dogmele, Sfintele
Canoane și Sfânta Tradi Ńie, nu numai c ă nu este interzis, ci se și impune s ă faci aceasta.
Atunci când Irod și-a l ăsat so Ńia legitim ă, și nesocotind Legea lui Dumnezeu a luat-o pe femeia lui
Filip, fratele s ău, cel mai mare dintre cei n ăscu Ńi din femeie și dintre prooroci, Sfântul Înainte Merg ător,
care locuia în pustia Iordanului, auzind acestea a p ărăsit pustia și lini ștea, și s-a ridicat împotriva lui Irod,
fără s ă-i fie team ă de puterea împ ărăteasc ă și i-a spus cu curaj și îndr ăzneal ă: „Împ ărate, Legea lui
Dumnezeu nu î Ńi permite s ă iei pe femeia fratelui t ău!” Nu i-a zis: „Eu sunt judec ător și am venit s ă te
judec”. I-a adus aminte de Legea lui Dumnezeu ca s ă-l însp ăimânte și s ă înceteze f ărădelegea.
În felul acesta, mul Ńi Sfin Ńi P ărin Ńi din pustii și m ănăstiri, Antonie, Eftimie, Teodor Studitul și mul Ńi
al Ńii, chiar și stâlpnicii, în vremuri și împrejur ări diferite, v ăzând c ă Biserica Ortodox ă este r ăzboit ă de
împ ăra Ńi, arhierei, preo Ńi, monahi și mireni eretici, au p ărăsit pustiile și m ănăstirile lor și s-au dus grabnic
în ora șe, ca osta și și r ăzboinici buni și bravi ai legiunii Domnului.
Și, înarma Ńi cu armura Duhului Sfânt, s-au ridicat împotriva î mp ăra Ńilor și st ăpânilor, cercetând cu
îndr ăzneal ă r ătăcirile și ereziile, nep ăsându-le de amenin Ńă rile și chinurile tiranilor, de întemni Ńă ri și
prigoniri, preferând s ă moar ă pentru adev ăr și ortodoxie. Și dac ă nu existau astfel de lupt ători viteji (nu
numai în pustii și m ănăstiri, dar și în ora șe): patriarhi, arhierei, preo Ńi, clerici și mireni, înv ăŃă tori și
teologi, ap ărători ai adev ărului și ai credin Ńei noastre ortodoxe, care s ă se r ăzboiasc ă cu minciuna și
am ăgirea, cu ereziile și ereticii, ast ăzi nu ar fi existat ortodoxia și înv ăŃă tura s ănătoas ă.
De aceea trebuie s ă ne rug ăm și s ă-L implor ăm pe Atotputernicul, Preabunul, Preamilostivul și
Preaîndur ătorul Dumnezeul și P ărintele nostru Ceresc s ă arate și astfel de oameni lupt ători care s ă
izb ăveasc ă Biserica Ortodox ă de cei care o r ăzboiesc din ăuntru și din afar ă, vr ăjma șii cei v ăzu Ńi și
nev ăzu Ńi, și s ă nu ne p ărăseasc ă din pricina p ăcatelor noastre celor multe. S ă scape corabia Bisericii, care
acum este înconjurat ă de primejdii, și s ă o c ălăuzeasc ă drept și f ără ocoli șuri la limanul lini știt și f ără
valuri al raiului și al vie Ńii ve șnice…
Așa și eu, cel mai mic și mai p ăcătos, imitându-i pe to Ńi ace știa, din anul 1912 și pân ă astăzi, timp
de 52 de ani, de când am fost învrednicit cu harul lui Dumnezeu la marea treapt ă a preo Ńiei, dându-mi seama
că trebuie s ă am o purtare demn ă de aceast ă alegere și s ă nu apar nerecunosc ător și nemul Ńumitor fa Ńă de
Dumnezeul și P ărintele nostru Ceresc și fa Ńă de Maica duhovniceasc ă, Una, Sfânt ă, Soborniceasc ă și
Apostoleasc ă Biseric ă, nu am încetat, cu slabele mele puteri, s ă m ă lupt, s ă predic și s ă m ărturisesc
cuvântul lui Dumnezeu, nu numai aici, în Paros, ci și în alte insule, ora șe, sate, comune și mitropolii ale
Greciei, unde a fost nevoie și unde m-au chemat mitropoli Ńii și credincio șii fra Ńi cre știni, dar și în afara
Greciei, în Palestina, Egipt, Arabia, sau la Consta ntinopol. Am scris mai mult de cinci mii de epistol e ce
con Ńineau pove Ńe p ărinte ști și sfaturi c ătre to Ńi fiii duhovnice ști pe care mi i-a dat Dumnezeu, din Grecia,
Europa, America, Africa și Australia și c ătre credincio șii fra Ńi cre știni. Am scris epistole de pov ăŃuire
către împ ăra Ńi nelegiui Ńi, c ătre patriarhi, pre ședin Ńi, arhierei, nu pentru a-i judeca și condamna, ci din
dragoste pentru ace știa.

38

EPILOG

Cele pe care le-am scris în aceast ă c ărticic ă nu le-am scris nici ca s ă ar ăt în Ńelepciune sau mult ă
înv ăŃă tur ă, dar nici din invidie și r ăutate, ca s ă-i acuz sau s ă-i cercetez pe conduc ătorii celor dou ă Biserici,
Ortodox ă și Catolic ă, pe Patriarhul Ecumenic Athenagora și pe Papa Paul și pe ceilal Ńi moderni ști,
arhierei, preo Ńi și teologi laici. Am scris din dragoste pentru pap ă și patriarh și pentru to Ńi cei care
nesocotesc și se împotrivesc Sfintei Tradi Ńii, pentru ca v ăzând și în Ńelegând r ătăcirile lor s ă se poc ăiasc ă și
să se îndep ărteze de toate inova Ńiile și lucrurile moderne. Și papa s ă renun Ńe la toate cele introduse în mod
gre șit și ilegal de papii vremurilor trecute, din ceasul în care s-au desp ărŃit de Biserica cea Una, Sfânt ă,
Soborniceasc ă și Apostoleasc ă, și pân ă ast ăzi; și s ă primeasc ă pe bun ă dreptate cele ce ne-au fost l ăsate de
preaîn Ńelep Ńii Sfin Ńi Apostoli și de p ărin Ńii ilumina Ńi și purt ători de Dumnezeu, prin cele șapte Sfinte
Sinoade Ecumenice. La fel și Patriarhul Ecumenic Athenagora s ă renun Ńe la inova Ńiile și lucrurile noi care
sunt împotriva Sfintei Tradi Ńii… În plus, pentru a se reu și unirea des ăvâr șit ă, adev ărat ă și pl ăcut ă lui
Dumnezeu, conduc ătorii celor dou ă mari Biserici, de R ăsărit și de Apus, s ă înve Ńe smerenia, nu de la
mine, cel mai mic și mai p ăcătos, ci de la Însu și Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos.
Și când vor renun Ńa la toate cele de mai sus și la mândria de orice fel și la p ăcatul trec ător și se vor
îmbr ăca cu smerenia și blânde Ńea preadulcelui nostru Mântuitor Iisus Hristos, num ai atunci va veni mult
dorita unire, odihna și mântuirea sufletelor conduc ătorilor și p ăstorilor și a celor c ălăuzi Ńi și p ăstori Ńi de
ace știa.
Să asculte conduc ătorii Bisericilor vocea Domnului care zice: „Înv ăŃaŃi-vă de la Mine, c ă sunt blând
și smerit cu inima și ve Ńi g ăsi odihn ă sufletelor voastre“, s ă se smereasc ă și s ă se poc ăiasc ă. Dar și noi to Ńi
să ne poc ăim, c ăci to Ńi c ădem în p ăcat ( și în primul rând eu). To Ńi suntem mândri și deoarece to Ńi c ădem,
dreptul Dumnezeu ne d ă conduc ători dup ă inima noastr ă, de aceea trebuie s ă ne poc ăim cu to Ńii. Dac ă ne
poc ăim și ne smerim ne vom mântui, dac ă nu ne poc ăim, vom pieri. Dac ă nu ne vom poc ăi cu to Ńii, nu se
va face unirea dup ă Dumnezeu. Și dac ă se va face, va fi de scurt ă durat ă, va fi o unire mincinoas ă! Dac ă
nu ne vom poc ăi, se va întâmpla ceea ce ne-a vestit preadulcele n ostru Iisus, lucrul acela la care când m ă
gândesc bine îmi înghea Ńă buzele, îmi tremur ă limba și toate m ădularele! „Iar din pricina înmul Ńirii
fărădelegii, iubirea multora se va r ăci… c ăci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de l a începutul
lumii pân ă acum și nici nu va mai fi“ (Matei 24, 12, 21).
Mă rog din tot sufletul și inima mea (dar sunt p ăcătos și Dumnezeu nu-i ascult ă pe p ăcăto și), ca
Dătătorul luminii și al tuturor celor bune, al virtu Ńilor și darurilor, Cel bogat în mil ă și nesfâr șit în
bun ătate și iubire de oameni, Domnul nostru Iisus Hristos, s ă ne ierte toate p ăcatele noastre, și ale mele,
celui mai p ăcătos dintre p ăcăto și; și s ă le dea conduc ătorilor Bisericilor și ai popoarelor minte și
în Ńelepciune, poc ăin Ńă adev ărat ă și smerenie și to Ńi, lega Ńi prin smerenie și iubire, uni Ńi întru adev ăr, s ă
devin ă o singur ă turm ă, cu un singur p ăstor; și împreun ă, într-un singur glas și suflet și inim ă, să
sl ăveasc ă preacinstitul și pream ăritul nume al Tat ălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în
vecii vecilor și s ă se învredniceasc ă cu to Ńii de bunurile cele ve șnice, netâlcuite și negr ăite.
Amin. Amin. A șa s ă fie!

39
Scris în Sih ăstria Tuturor Sfin Ńilor și a Proorocului Ilie,
20 iulie 1969
Cel mai mic dintre ieromonahi,
Filothei Zervakos

40

Cuprins

Mărturisirea credin Ńei ortodoxe…………………………………. 7
Testament duhovnicesc………………………… …………………15
Trâmbi Ńare trezvitoare și mântuitoare………………………..29
Sabia ce va s ă vin ă…………………………………………… …….49
Despre unirea Bisericilor…………………….. ………………….63

41

Difuzare:
Editura Bunavestire
Gala Ńi
Str.Po șta Veche 161
Tel/fax: 0236-326.730
0236-471.896
E-mail: bunavestire@geniusnet.ro
www.editurabunavestire.ro