Managementul cunoașterii în biblioteci Dr. Octavia -Luciana Madge Catedra de ȘtiinŃele Informării și [601322]

Managementul cunoașterii în biblioteci Dr. Octavia -Luciana Madge Catedra de ȘtiinŃele Informării și
Documentării, Facultatea de Litere, Universitatea din București E -mail: [anonimizat] Dr.
Octavia -Luciana Madge este lector la Catedra de ȘtiinŃe le Informării și Documentării de la Facultatea de
Litere a UniversităŃii din București. Predă cursuri de managementul cunoașterii, utilizatorii de
informaŃii, documentare. Interesele sale actuale de cercetare sunt generarea cunoașterii la nivelul
organizaŃ iilor, accesul la informaŃie în bibliotecile medicale, comportamentul utilizatorilor în procesul
de căutare și regăsire a informaŃiei. Rezumat Noua economie a cunoașterii a dus la schimbări
semnificative în managementul diferitelor tipuri de organizaŃii al e societăŃii, inclusiv al bibliotecilor și
serviciilor de informare, dar și al resurselor de care acestea se ocupă. Articolul abordează procesul de
management al cunoașterii care poate ajuta bibliotecile să se adapteze mai bine la noile cerinŃe ale erei
digitale și să vină în întâmpinarea nevoilor utilizatorilor. Sunt, de asemenea, prezentate și rezultate ale
unor cercetări recente pe tema managementului cunoașterii desfășurate în România și în străinătate la
nivelul profesioniștilor din domeniul biblioteco nomiei și știinŃei informării, dar și exemple de proiecte
prin care acest proces a fost implementat în practica unor biblioteci. Cuvinte cheie: managementul
cunoașterii, biblioteci, proiecte de management al cunoașterii, România Era digitală și volumul tot mai
mare de informaŃie disponibil în prezent necesită noi strategii la nivelul bibliotecilor prin care serviciile
oferite de acestea să răspundă cât mai bine nevoilor utilizatorilor și prin care accesul la cunoaștere să fie
îmbunătăŃit. În ultimii ani, în condiŃiile schimbărilor continue și competiŃiei înregistrate între
organizaŃiile din fiecare ramură de activitate, managementul cunoașterii s -a dovedit a fi un proces care
susŃine organizaŃiile în a -și atinge obiectivele și a obŃine succes și performanŃă. 86 Y. Malhotra
plasează managementul cunoașterii în contextul schimbărilor de mediu care pun organizaŃiile în faŃa
necesităŃii de a găsi modalităŃi de supravieŃuire și de creștere a competenŃei. În definiŃia pe care a
formulat -o, acesta consideră că manag ementul cunoașterii se referă la procesele organizaŃionale care
se bazează pe combinaŃia dintre tehnologia informaŃiei și creativitatea umană. “Managementul
cunoașterii se ocupă de aspectele critice ale adaptării organizaŃionale, ale supravieŃuirii și
comp etenŃei în faŃa unei schimbări de mediu tot mai discontinue… În esenŃă, reprezintă procese
organizaŃionale care încearcă o combinare sinergică a capacitaŃii de prelucrare a datelor și
informaŃiilor deŃinută de tehnologiile informaŃiei și a capacităŃii crea tive și inovative a fiinŃelor
umane”. (1) Transformarea bunurilor intangibile în valoare durabilă este abordarea pe care E. Knapp o
are în ceea ce privește managementul cunoașterii. “Managementul cunoașterii este arta de a
transforma informaŃia și bunurile intelectuale în valoare durabilă pentru clienŃii și oamenii unei
organizaŃii”. (2) P. Murray este cel care subliniază și un alt element foarte important în cadrul
managementului cunoașterii și anume că resursele umane dintr -o organizaŃie, indiferent de ni velul
ierarhic, trebuie să funcŃioneze în vederea îmbunătăŃirii competenŃelor ca un întreg. “Managementul
cunoașterii este o strategie care transformă bunurile intelectuale ale unei organizaŃii – atât informaŃia
înregistrată cât și talentele membrilor săi – în productivitate mai mare, valoare nouă și competitivitate
mărită. ÎnvaŃă corporaŃiile – de la manageri la angajaŃi – cum să producă și să -și optimizeze abilităŃile
ca o entitate colectivă”. (3) Ca o definiŃie, considerăm că managementul cunoașterii est e un proces care
urmărește crearea, identificarea, partajarea și utilizarea cunoașterii la nivelul unei organizaŃii. În
biblioteci, managementul cunoașterii urmărește în principal furnizarea unor servicii de informare de o
calitate cât mai bună și adaptate nevoilor fiecărui utilizator în vederea îmbunăŃăŃirii comunicării,
aplicării și generării de cunoaștere. În raza de cuprindere a managementului cunoașterii intră activităŃi
precum colectarea de noi materiale, dezvoltarea de colecŃii pe anumite subiecte, c aptarea de
cunoaștere din proiecte, literatură gri, studii de caz, dezvoltarea de baze de date cu experŃi etc.

ImportanŃa managementului cunoașterii a fost rapid înŃeleasă de managerii organizaŃiilor din sectorul
afacerilor și adoptarea sa în activitatea m ultor astfel de structuri a avut loc destul de rapid, spre
deosebire de organizaŃii precum bibliotecile unde noŃiunea de management al cunoașterii și
implementarea sa a reușit să pătrundă mai greu, intrând în atenŃia instituŃiilor infodocumentare nu de
foarte mulŃi ani. 87 Cu toate acestea, la nivelul anumitor tipuri de biblioteci cum sunt de exemplu
bibliotecile universitare medicale, activităŃile pe care acestea le -au sprijinit dintotdeauna în
laboratoare, săli de curs și spitale includ elemente de manage ment al cunoașterii precum codificarea,
comunicarea cunoașterii etc. E. H. Schnell, S. M. Kroll și T. J. Cain (4) arată că însăși misiunea bibliotecilor
medicale universitare care au un rol activ în cercetare, predare, dar și în îngrijirea clinică se refer ă exact
la procesele esenŃiale ale managementului cunoașterii și anume crearea, partajarea și aplicarea
cunoașterii. H. W. Lee (5) consideră că cea mai importantă misiune a bibliotecilor în acest secol este să
extindă accesul la cunoaștere pentru utilizato rii lor și în special bibliotecile universitare ar trebui să joace
rolul de centre de învăŃare și cunoaștere și să își dezvolte sisteme de management al cunoașterii.
Schimbările de la nivelul economiei, dezvoltarea tehnologiilor informaŃiei și comunicării, transformarea
bibliotecilor tradiŃionale în biblioteci digitale etc. sunt aspecte care oferă tuturor categoriilor de
structuri infodocumentare oportunităŃi deosebite pentru a -și extinde rolul în procesul de transfer al
cunoașterii, în sistemul și infrastr uctura cunoașterii. Astfel, a devenit clar că managementul cunoașterii
este un element cheie și pentru aceste organizaŃii, iar necesitatea aplicării acestui proces în activitatea
bibliotecilor a fost treptat înŃeleasă de tot mai mulŃi profesioniști ai dome niului. Ca rezultat al
conștientizării importanŃei pe care managementul cunoașterii o are pentru domeniul biblioteconomiei
și știinŃei informării, în cadrul activităŃii și preocupărilor marilor asociaŃii profesionale i s -a acordat
locul cuvenit prin creare a de secŃiuni speciale la începutul anilor 2000. Se poate da aici ca exemplu IFLA
care a creat o secŃiune numită chiar Managementul Cunoașterii. La conferinŃele IFLA din ultimii ani au
avut loc numeroase dezbateri pe această temă, au fost formulate o serie de definiŃii și, de asemenea,
soluŃii pentru implementarea managementului cunoașterii în activitatea structurilor infodocumentare.
Au fost prezentate și o serie de proiecte de management al cunoașterii iniŃiate în diverse biblioteci, ca și
rezultatele uno r studii întreprinse printre specialiștii din aceste structuri cu privire la percepŃia lor
despre această nouă disciplină. În ciuda acestui fapt, specialiștii nu au căzut încă de acord asupra
legăturii care există între managementul cunoașterii și domeniul biblioteconomiei și știinŃei informării,
iar înŃelegerea noŃiunilor de cunoaștere, management al cunoașterii și a celorlalte aspecte legate de
acest proces printre specialiștii din biblioteci nu este unitară și există numeroase puncte de vedere cu
privire la managementul cunoașterii și implementarea sa în activitatea acestor organizaŃii. În România,
în contextual tranziŃiei către o societate a cunoașterii, începând cu anul 2003 am analizat posibilitatea
implementării manage – 88 mentului cunoașterii în bibl ioteci. În acest sens am întreprins în 2004 și 2006
cercetări la nivelul câtorva biblioteci românești pe tema managementului cunoașterii și a culturii
organizaŃionale din aceste instituŃii. Studiul din 2004 (6), primul în România pe tema managementului
cunoașterii în domeniul biblioteconomiei și știinŃei informării, a încercat să afle dacă există un climat
favorabil pentru un management al cunoașterii efectiv. Studiul a fost efectuat în cadrul a patru structuri
infodocumentare românești și a arătat că 81% d intre cei chestionaŃi consideră managementul
cunoașterii a fi un proces de creare, organizare, partajare și utilizare a cunoașterii organizaŃionale care
urmărește să permită unei organizaŃii să -și realizeze obiectivele. În privinŃa cunoștinŃelor și abilită Ńilor
pe care ar dori și pe care consideră că ar trebui să le dobândească pentru a desfășura o activitate
eficientă în viitor, participanŃii la studiu au indicat cunoștinŃe și abilităŃi manageriale, de planificare,
organizare, coordonare, comunicare și neg ociere și abilităŃi informatice, de operare a PC -ului, de

operare cu bazele de date, de editare, de prelucrare a imaginilor, de regăsire a informaŃiei. Din studiu a
reieșit și că majoritatea sunt conștienŃi de faptul că partajarea cunoașterii este un eleme nt de bază al
acestei discipline, iar răspunsurile date au evidenŃiat bunăvoinŃa și disponibilitatea lor pentru
partajarea cunoașterii: 77% din participanŃii la studiu ar partaja cunoștinŃele și experienŃa lor
profesională cu alŃi colegi pentru că este ben efic pentru organizaŃie, 58% pentru că este benefic pentru
propria lor dezvoltare. Rezultatele au arătat că nu există încă o cultură a partajării cunoașterii printre
specialiștii din organizaŃiile investigate, dar au fost identificate suficiente elemente c are ar putea sprijini
crearea unei astfel de culturi în viitor. Majoritatea participanŃilor la studiu au considerat implementarea
unei strategii de management al cunoașterii de către organizaŃiile lor ca fiind necesară și benefică. Un
prim pas în adoptarea acestui nou concept managerial a fost faptul că specialiștii din biblioteci erau
familiarizaŃi cu acest nou proces, având o percepŃie destul de bună a ceea ce reprezintă managementul
cunoașterii, dar și faptul că au fost deschiși la ideea de partajare a c unoașterii. A doua cercetare, cea din
2006 (7), a analizat elementele ce caracterizează cultura organizaŃională din câteva mari biblioteci
universitare românești. Cultura organizaŃională este un element critic pentru dezvoltarea practicilor de
management a l cunoașterii și rezultatele studiului nostru au arătat condiŃii destul de bune pentru o
viitoare implementare a unor noi modele de procese manageriale. Astfel, specialiștii din instituŃiile
participante la studiu consideră că valorile promovate de cultura organiza – Ńională din instituŃia unde
lucrează sunt performanŃa, profesionalismul, eficienŃa (21%); lucrul în echipă, comunicarea,
competiŃia (12%); și inovaŃia (5%). Cu majoritatea participanŃilor în acest studiu familiarizaŃi cu
procesul 89 de managemen t al cunoașterii și deschiși la ideea de partajare a cunoașterii (89%) și cu
mulŃi dintre ei caracterizând stilul managerial din organizaŃia lor ca fiind unul care creează un climat
stimulativ (38%), considerăm că următorul pas în strategia de dezvoltare a acestor biblioteci ar trebui să
fie implementarea efectivă a funcŃiei de management al cunoașterii. Cercetarea noastră a arătat că
aceasta ar duce la o creștere a abilităŃilor acestor organizaŃii de a învăŃa, identifica și utiliza
cunoașterea din surse in terne și externe în procesele și activităŃile lor, la generarea de cunoaștere nouă
și la dezvoltarea de noi proceduri și practici pentru optimizarea partajării și integrării cunoașterii în
aceste organizaŃii. Plecând de la situaŃia acestor mari biblioteci universitare românești, mai specific
condiŃiile care există în aceste instituŃii, și de la experienŃele din alte instituŃii și Ńări identificate într –
o analiză a literaturii, în 2006 am creat un model strategic (8) bazat pe cinci elemente fundamentale care
ar trebui să fie punctul de plecare pentru implementarea managementului cunoașterii în bibliotecile
universitare românești. În urma unui studiu desfășurat în 2004, T. White (9) nota că resursele și
utilizatorii, de fapt cunoașterea practică a organizaŃiei , alcătuiesc un model pentru „know -how -ul”
bibliotecii care se găsește în mintea angajaŃilor și este întipărit în practicile de lucru și în cultura lor. Ea a
atras atenŃia asupra unor factori de risc (dificultatea de a capta și gestiona cunoașterea în cadr ul
marilor biblioteci, dificultatea de a integra strategia de management al cunoașterii în strategia existentă
a organizaŃiei, teama personalului de a partaja cunoașterea pe care o posedă cu alŃi colegi) și de
beneficiu (cunoașterea personalului cu experie nŃă este păstrată în cadrul organizaŃiei, o mai bună
înŃelegere a cerinŃelor utilizatorilor printr -o evaluare a serviciilor și a îmbunătăŃirilor aduse, o
oportunitate de a vedea specialiștii din biblioteci nu doar orientaŃi spre servicii, ci, mai ales, spr e
valoare) care trebuie avuŃi în vedere înainte de implementarea managementului cunoașterii într -o
structură infodocumentară. Un alt studiu privind modul în care specialiștii din biblioteci percep
managementul cunoașterii și integrarea sa în practica de bi bliotecă a fost desfășurat de către M.
Roknuzzaman și K. Umemoto (10) în 2009. Aspectele investigate de aceștia se referă la cum au aflat
despre managementul cunoașterii specialiștii din biblioteci din diferite Ńări, modul lor de înŃelegere a

conceptului d e management al cunoașterii, motivele pentru care ar integra acest proces în biblioteci,
problemele implementării managementului cunoașterii în activitatea de bibliotecă etc. Rezultatele
studiului au arătat că modul de cunoaștere și înŃelegere a conceptelo r legate de managementul
cunoașterii diferă printre specialiștii din biblioteci și că 90 majoritatea s -au concentrat pe o percepŃie
limitată a managementului cunoașterii pentru implementarea sa în practica de bibliotecă. Dintre
motivele avute în vedere pen tru a răspunde la provocarea managementului cunoașterii pot fi amintite
valoarea crescută a cunoașterii în economia cunoașterii, biblioteca însăși este o organizaŃie bazată pe
cunoaștere, oportunităŃi pentru practici de bibliotecă îmbunătăŃite. Dintre prob lemele identificate de
studiu privind integrarea managementului cunoașterii în practica de bibliotecă menŃionăm: opoziŃia
bibliotecarilor, înŃelegerea greșită a conceptelor de management al cunoașterii, lipsa de resurse, lipsa
de colaborare etc. Autorii st udiului sugerează că “practicienii din biblioteci trebuie să -și lărgească
înŃelegerea, să -și schimbe modul de a gândi tradiŃional și să aplice o abordare holistică a proiectării
sistemelor de management al cunoașterii și a practicii de bibliotecă concentrâ ndu-se atât pe
cunoașterea explicită cât și pe cea tacită”. (11) În ceea ce privește implementarea managementului
cunoașterii în activitatea bibliotecilor, în multe structuri infodocumentare din întreaga lume au fost
iniŃiate astfel de proiecte. Este de re marcat că abordările managementului cunoașterii în biblioteci sunt
variate (12), de la proiecte de management al cunoașterii în relaŃie cu un sistem de catalogare partajată
în bibliotecile universitare japoneze, la proiecte bazate pe echipă pentru a dezvol ta și introduce noi
instrumente pentru captarea, managementul și utilizarea cunoașterii informale și tacite a bibliotecarilor
de referinŃe, la un proiect vizând un sistem de management al cunoașterii care implică un depozit
instituŃional pentru bunuri inte lectuale digitale, la un proiect de partajare a cunoașterii vizând
înfiinŃarea unui centru de resurse pentru învăŃare organizat ca un atelier pentru învăŃare sau la un
proiect constând în înlocuirea intranetului cu un wiki intern urmat de un audit al cunoa șterii pentru a
face uz de talentul ascuns al personalului. Identificarea și organizarea cunoașterii interne și externe,
tacite și explicite necesare pentru desfășurarea activităŃii zilnice, crearea instrumentelor și metodelor
de acces la cunoaștere și de selecŃie a surselor de cunoaștere, crearea și implementarea sistemelor de
clasificare etc. reprezintă doar câteva din zonele în care managementul cunoașterii poate susŃine
activitatea din biblioteci, poate oferi mai multă valoare structurilor infodocumenta re și își poate dovedi
importanŃa în ceea ce privește comunicarea, partajarea cunoașterii în aceste organizaŃii etc. Acestea
sunt tot atâtea posibile zone în care proiecte de management al cunoașterii pot fi iniŃiate. În mod clar,
procesul de management al cunoașterii aplicat în biblioteci îmbunătăŃește activitatea acestora.
Managementul cunoașterii duce la o creștere a utilizării cunoașterii organizaŃionale. Și printr -o serie de
91 iniŃiative care implică crearea de sisteme de management al cunoașterii, ac tivităŃi precum crearea,
diseminarea și aplicarea cunoașterii pot fi susŃinute în biblioteci, acestea îndeplinindu -și misiunea mai
bine faŃă de comunitate și venind în întâmpinarea tuturor tipurilor de nevoi ale utilizatorilor. În
bibliotecile universitare , managementul cunoașterii își dovedește utilitatea nu doar în contextul
volumului tot mai mare de informaŃie disponibil, ci și al schimbărilor pe care le -a cunoscut
învăŃământul superior. Procesele de generare și valorificare a cunoașterii sunt intensific ate cu ajutorul
sistemelor de management al cunoașterii.