Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală Valea [601316]

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
1

CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I . DESCRIEREA ARIEI PROTEJATE ………………………….. ……… 2
1.1. AȘEZARE ȘI LIMITE ………………………….. ………………………….. ………………… 2
1.2. CLIMA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 4
1.3. GEOLOGIA ARIEI ………………………….. ………………………….. …………………….. 4
1.4. HIDROGRAFIA ZONEI ………………………….. ………………………….. ……………… 5
1.5. SOLURILE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 5
CAPITOLUL II . ISTORICUL ZONEI ………………………….. ………………………….. .. 6
CAPITOLUL III . FLORA ………………………….. ………………………….. …………………. 8
3.1. MATERIALE ȘI METODE DE LUCRU ………………………….. …………………… 8
3.2. CONSPECTUL FLORISTIC AL ARIEI ‟VALEA OLTEȚULUIˮ ………….. 8
CAPITOLUL IV . VEGETAȚ IA ARIEI CERCETATE ………………………….. …… 41
4.1. METODELE DE CERCETARE FOLOSITE ÎN STUDIUL VEGETAȚIEI
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 41
4.2. DESCRIEREA VEGETAȚIEI ………………………….. ………………………….. ……. 41
4.2.1. Încadrarea cenotaxonomică a vegetației studiate ………………………….. 41
4.2.2. Descrierea asociațiilor ………………………….. ………………………….. ……….. 42
4.3. MĂSURI DE CONSERVARE PROPUSE PENTRU ZONA CERCETATĂ
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 44
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
2

INTRODUCERE

Situl de Importanță Comunitară ROSCI0266 Valea Oltețului cu o suprafață de 1537,29
ha, care a fost delimitat conform Ordinului Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 2387/2011
pentru modificarea Ordinului Ministrului Mediului și Dezvoltării Durabile nr. 1964/2007
privind inst ituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca
parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România.
În conformitate cu Formularul Standard Natura 2000, aria naturală protejată
ROSCI0266 Valea Oltețul ui a fost desemnată pentru conservarea următoarelor 8 specii și un
habitat de interes comunitar:
– habitate Natura 2000 : 92A0 – Zavoaie cu Salix alba și Populus alba, habitat
enumerat în Anexa I a Directivei Consiliului 92/43/CEE;
– mamifere : 1303 – Rhinoloph us hipposideros , specie enumerată în Anexa II a
Directivei Consiliului 92/43/CEE;
– amfibieni si reptile : 1188 – Bombina bombina, specie enumerată în Anexele II și
IV a Directivei Consiliului 92/43/CEE; 1166 – Triturus cristatus, specie enumerată
în Anexele II și IV a Directivei Consiliului 92/43/CEE;
– pesti : 2511 – Gobio kessleri, specie enumerată în Anexa II a Directivei Consiliului
92/43/CEE; 1145 – Misgurnus fossilis, specie enumerată în Anexa II a Directivei
Consiliului 92/43/CEE; 1149 – Cobitis taenia, specie enumerată în Anexa II a
Directivei Consiliului 92/43/CEE; 1146 – Sabanejewia aurata, specie enumerată
în Anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE;
– nevertebrate : 1037 – Ophiogomphus cecilia, specie enumerată în Anexele II și IV
a Directivei Consil iului 92/43/CEE.
De asemenea, în Formularul Standard Natura 2000 pentru ROSCI0266 Valea Oltețului
la secțiunea „3.3. – Alte specii importante de floră și faună” sunt menționate următoarele
specii: Sabanejewia romanica; Dianthus trifasciculatus ssp. desert i; Iris pseudacorus;
Medicago arabica; Nuphar lutea; Nymphaea alba; Trifolium michelianum și Typha minima.

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
3

CAPITOLUL I
DESCRIEREA ARIEI PROTEJATE
1.1. AȘEZARE ȘI LIMITE
Zona investigată este reprezentată de râul Olteț și lunca inferioară a acestuia în tre
localitățile Balș și Mărunței (Fig. 1) .
Valea Oltețului este o arie protejată de i nteres național ce corespunde categoriei a IV –
a IUCN (rezervație naturală de tip mixt) situată în județul Olt, pe teritoriile administratoive ale
comunelor: Bârza, Dobru n, Fălcoiu, Pârșcoveni, Șopârlița și Voineasa.

Fig. 1. Localizarea ariei la nivel national (preluare plan de management al ariei)

Terenul zonei investigate cuprinde aria râului Olteț și este gestionată de Administrația
Națională Apele Române, Direcția A pelor Olt, Sistemul de Gospodărire a Apelor Slatina,
forma de proprietate fiind domeniu public național, categoria de folosință pentru maluri și
terenuri inundabile este neproductivă, iar pentru restul terenului categoria de folosință este
reprezentată de ape.

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
4
Lunca inferioară păstrează aspectul natural al râului caracterizată prin maluri abrupte,
spălate de curenți, mărginite din loc în loc de zăvoaie de plopi, sălcii sau pâlcuri mici de arini
și tot în acest sector se formează insule de nisip invadate de vegetație pionieră, iar pe unele
porțiuni, în special spre zona confluenței cu Oltul, albiile sale au fost indiguite care au permis
instalarea unor zone mlăștinoase ocupate cu vegetație specifică acestui tip de habitat.

1.2. CLIMA
Particularitățile circul ației maselor de aer, ale fronturilor atmosferice, precum și
factorii raditivi determină repartiția teritorială a diferitelor elemente și caracteristici ale climei.
Din acest punct de vedere, aria protejată ROSCI0266 Valea Oltețului se încadrează în zona
climatului continental, situat în partea de sud a tării noastre. Acest sector se caracterizează
prin mari amplitudini termice, determinate de răcirile puternice din timpul iernii, provocate de
invaziile maselor arctic și încălzirile excesive ce au loc vara, în cursul invaziei maselor de aer
tropical. Valori mari ale bilanțului raditiv -caloric determină creșterea contrastului termic
dintre vară și iarnă. Din cauza uscăciunii și a încălzirii accentuate a aerului, nivelul de
condensare se situează vara în speci al, în a doua jumătate a ei, în timpul zilei, la mare
altitudine, împiedicând formarea norilor și căderea precipitațiilor. Acestea cad vara în cantități
foarte variabile și la intervale mari de timp, au caracter de aversă. De aceea seceta este un
fenomen d estul de frecvent în această zonă.
Umiditatea atmosferică este unul dintre elementele meteorologice care joacă un rol
esențial în viata plantelor, condiționând în mare măsură procesul de transpirație a acestora.
Precipitațiile atmosferice se caracterizeaz ă prin variabilitate, atât în ceea ce privește
frecventa și intensitatea, cât și durata lor, ele cad la intervale neregulate, în cantități variabile
și sunt repartizate neuniform și discontinuu. astfel regiunea la care ne referim este supusă
frecvent invaz iilor de aer continentalizat, de aceea cantitățile medii multianuale măsoară
509,3 mm la stația meteorologică Caracal, sau 657,2 mm la stația meteorologică Slatina.

1.3. GEOLOGIA ARIEI
Valea Oltețului este îngustă în zona de deal și largă în zona de câmpi e, iar lunca este
destul de întinsă. Terasele Oltețului sunt largi pe partea stângă, până la nord de Osica de Sus.
De aici, în aval apar terase joase, iar pe partea dreaptă, la Voineasa, apare o terasă înaltă.
Realizarea amenajării hidroenergetice a sector ului inferior al râului Olt, prin apariția
acumulărilor acvatice, în special, au indus modificări în peisaj. Acestea se reflectă mai ales

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
5
asupra albiei râului, malurilor sale, a regimului de curgere a apelor de suprafață și freatic,
învelișul de soluri și mediul biotic.
Sub aspect geologic nu se semnalează schimbări majore prin realizarea amenajărilor.
În urma lucrărilor de ridicare a digurilor laterale și a barajelor lacurilor de acumulare s -au
efectuat escavații în albia râului. Zonele escavate au vizat a ctualele bazine lacustre prin
mărirea volumului acumulărilor, precum și zonele de amenajare a barajelor, pentru asigurarea
siguranței lor.
Depozitele afectate sunt superficiale, recente, cuaternare, constituite, în mare parte, din
pietrișuri și bolovănișur i aluviale, detritice. Au fost deplasate din loc și depozite aluviale fine,
constituite din luturi și argile pentru realizarea pereților impermeabili ai digurilor și barajelor.
Astăzi, albia este închisă între digurile lacurilor, formele de relief menționa te mai sus sunt
relicte. O parte dintre ele au dispărut sub albia lacurilor, celelalte cursuri secundare au rămas
părăsite, seci, deseori închise sau întrerupte de construcția digurilor, pentru a împiedica
infiltrațiile pe aliniamente preexistente.

1.4. HIDROGRAFIA ZONEI
Râul Olteț aparține județului Olt numai pe lungimea de 40 km. Intră pe teritoriul
județului pe raza comunei Iancu Jianu și se varsă în Olt în dreptul localității Fălcoiu. Debitul
mediu este de 5,73 m3/s, debitul minim de 0,386 m3/s, iar de bitul maxim de 25,4 m3/s, valori
ale anului 2002. Cursul apei este lin, meandrat și cu schimbări frecvente ale firului. Se
alimentează din precipitații și din afluenți săi: Călui, Geamărtălui, Gengea, Bârlui și Bobu.
Nivelul freatic din zona luncii a fost întâlnit la adâncimi de 1,2 – 4,2 m, curentul apelor
având în linii mari, direcția de curgere a apelor de suprafață.

1.5. SOLURILE
Solurile sunt destul de variate ca geneză, iar ca distribuție geografică se observă o
mare diversitate a lor, în care se dis ting totuși două mari fâșii marginale, una legată de zona de
silvo -stepă și alta legată de zona de stepă, separate printr -o fâșie de mijloc, de tranziție –
antestepa.
Conform Sistemului Român de Clasificare a Solurilor, sub aspect taxonomic, învelișul
de soluri din cadrul ROSCI0266 Valea Oltețului este cuprins în următoarele clase de soluri:
molisoluri – cernoziomuri tipice, cambice, argiloiluviale; argiluvisoluri – soluri brun roșcate,
soluri brun roșcate luvice; soluri halomorfe – solonețuri; soluri slab evoluate – soluri aluviale,
protosoluri aluviale; soluri trunchiate – erodisoluri.

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
6

CAPITOLUL II
ISTORICUL ZONEI
Istoricul cercetărilor privind aria naturală protejată. Valea Oltețului în aval de Balș nu
a făcut obiectul cercetarii multor geografi, însă zona a fost cuprinsă în studiile referitoare la
Câmpia Romanați sau la Câmpia Olteniei. Cele mai multe lucrări au adus contribuții la
cunoasterea geologiei și evoluției paleogeografice a regiunii. Astfel, încă de la începutul
secolului al XX –lea, G. M. Mur goci, 1908, L. Mrazec, 1900 și Ionescu -Argetoaia, 1914 au
analizat cuvertura sedimentară și depozitele de suprafață.
Ionescu -Argetoaia, 1914, sublinia că pietrișurile și conglomeratele cu elemente mari
sunt vechi conuri de dejecție, iar regiunile joase ale Olteniei fac parte din unitatea structurală
a Depresiunii Getice ale cărei strate înclină către linia axială Craiova –Balș–Slatina –Pitești. El
arată ca „pe masura deplasării spre sud, pietrișurile devin tot mai groase”. Depozitele
cuaternare ale Olteniei a u fost studiate de Protopopescu –Pache, 1923, I. P. Ionescu -Argetoaia,
Gh. Murgoci și E. Protopopescu -Pache, 1923 și E. Liteanu și T. Bandrabur, 1957.
Informații detaliate asupra geologiei vaii Oltetuțui au fost aduse de catre P. Coteț,
1957 și cuprinse în lucrarea „Câmpia Olteniei”. Mișcările tectonice și consecințele lor asupra
reliefului au fost descrise în lucrările autorilor A. C. Banu, 1969 și D. Băluță, 1996, iar o
sinteză a geologiei Câmpiei Olteniei a fost realizată în „Geologia României” a lui V. M utihac,
1990.
Relieful văii Oltețului în aval de Balș a fost studiat de către P. Coteț, 1957, în „Câmpia
Olteniei”, care a realizat harta geomorfologică și a descris și datat terasele pe baza metodei
analizei orizonturilor de soluri fosile intercalate în c adrul depozitelor loessoide. Învelișul de
soluri a fost studiat de catre S. Cârstea și S. Mateescu, 1959 și A. Conea și C. Oancea, 1970,
pentru întocmirea hărților pedologice. În domeniul climatic, informații generale au fost
cuprinse in lucrarile „Clima R .S.R.”, 1968 și „Atlasul climatologic”, iar cateva interpretări ale
valorilor parametrilor climatici au fost realizate de P. Coteț și V. Urucu, 1975, în monografia
„Județul Olt”.
Hidrografia regiunii a fost studiată de L. Ujvari, 1972, în „Geografia apelor
României”. Vegetația văii Oltețului a fost descrisă în lucrările cu caracter general de
biogeografie a României a autorilor R. Calinescu, 1953, I. Pisota, 1987, M. Patroiescu, 1987
și N. Costache, 1996. Alte informații referitoare la valea Oltețului în av al de Balș sunt
cuprinse în lucrările cu caracter general: „Relieful României”, 1974, „Geografia fizică a

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
7
României” – Al. Roșu, 1980, „Geomorfologia României” – G. Posea, 2002, „Geografia
României, vol. I”, 1983, precum și în numeroase hărți și atlase.
Câteva referiri la raionul Balș, se fac în lucrarea “ Materialul pentru flora și vegetația
împrejurimilor orașului Craiova “ apărută în 1960, semnată de Al. Buia și M. P ăun.
Teritoriul cercetat a fost studiat din punct de vedere floristic și de vegetație de
renumitul botanist Marin Păun în teza de doctorat a acestuia .
Lucrarea vrea să aducă la zi inventarul floristic și principalele fitocenoze din teritoriul
cercetat.

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
8

CAPITOLUL III
FLORA
3.1. MATERIALE ȘI METODE DE LUCRU
Plecând de la informațiile care se cunosc din literatura de specialitate referitoare la
flora și vegetația acestei zone, precum și de la Planul de Management al acestei arii, am
purces la numeroase deplasări în arie în vederea realizării unui studiu amănunțit asupra florei
și vegetației ariei.
Au fost observată vegetația în toate perioadele pentru a putea realiza o determinare
corectă a acesteia și a putea avea un inventor complet al ariei.
Datele culese din teren au fost prelucrate în laborator, rezultatele obținute fiind
inserate în pr ezenta lucrare.

3.2. CONSPECTUL FLORISTIC AL ARIEI ‟VALEA OLTEȚULUIˮ
În lista întocmită au fost inserate speciile acvatice și terestre identificate în zona cercetată.
Phylum PTERIDOPHYTA
CL. QUISET OPSIDA (Sphenopsida)
Ord. EQUISET ALES
Fam . Equisetaceae
1. Equisetum ramosissimum Desf. – Coada calului (Fig. 2). Specie perenă, geofită, 1
m. V -VII. 2n = 16. Sporadică, zona de stepă – etajul fagului; nisipuri aluviale, malul apelor,
lacurilor, ogoarelor, Specie euritrofă. Cosmopolită (ubicvistă) . Tribulo -Eragrostion.

Fig. 2. Equisetum ramosissimum (orig.)
Cl. POLYPODIOPSIDA

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
9
Ord. MARSILEALES
Fam. Marsileaceae
2. Marsilea quadrifolia L. – Trifoi cu patru foi – Hidrofită. Sporadică în bălțile din lunca
Oltului. Fixată de substrat, frunze. Eurasiati că. Hydrocharition .
Ord. SALVINIALES
Fam. Salviniaceae
3. Salvinia natans (L.) All. – Peștișoară – Hidrofită. Frecventă în bălțile din lunca
Oltului. Natantă, nefixată de substrat, în apă dar și pe sol umed. Eurasiatică. Salvinio –
Hydrocharietum , Lemno -Salvin ietum .
Fam. Azollaceae
4. Azolla filiculoides Lam. – Hidrofită. În bălților, canalelor din lungul Oltețului (Fig.
3). Natantă, nefixată de substrat. Adventivă (America de N.). Lemnion minoris , Lemno –
Azolletum filiculoides .

Fig. 3. Azolla filiculoides în lungul unui canal din zonă ( orig.)

Fig. 4. Azolla filiculoides – detaliu (orig.)

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
10
Phylum SPERMATOPHYTA
Subphylum MAGNOLIOPHYTIN A (Angiospermae)
Cl. MAGNOLIOPSIDA (Dicotyledonatae)
Subcl. MAGNOLIIDAE
Ord. ARISTOLOCHI ALES
Fam. Aristolochiaceae
5. Aristolochia clematitis L. – Mărul lupului, Cucurbețică. Specie perenă, geofită, 1 m.
V-VI. 2n = 14. Frecventă în zona de stepă – etajul gor unului. Locuri cultivate și rudimentare.
Specie eutrofă, mezoxerofilă, termofilă -subtemofită, halofită, sciadofită. Mediteraneană.
Galio -Alliarion.
Ord. NYMPHAEAL ES
Fam. Nymphaeaceae
6.Nuphar lutea (L.) Sm. – Nufăr galben – Hidrofită. Frecventă în bălți și lacuri. Fixat de
substrat prin rizomi și rădăcini adventive. Europeană. Nymphaeion , Nymphaeetum albo-
luteae .
7. Nymphaea alba L. – Nufăr alb – Hidrofită. Frecventă în bălți și lacuri. Fixat de
substrat prin rizomi și rădăcini adventive. Eurasiatică. Nymphaeion , Nymphaeetum albo –
luteae .
Fam. Ceratophyllaceae
8. Ceratophyllum demersum L. – Cosor (Fig. 5) – Hidrofită. Frecventă și abundentă în
ape stagnante. Submersă, nefixată de substrat. Cosmopolită. Potametea , Potamion ,
Hydroch arietalia , Ceratophyllion demersi , Ceratophyllo demersi – Hydrocharitetum .

Fig. 5. Ceratophyllum demersum dintr -o apă lin curgătoare (orig.)

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
11
Ord. RANUNCULALES
Fam. Ranunculaceae
9. Caltha palustris L. – Calcea calului. Specie perenă (vivacee), hemicriptofită. 15 -30
cm. IV -VI. 2n = 32 dar variază între 24 și 72. Frecvent întâlnită în pajiști înmlăștinite în zona
pădurilor de stejar – etajul jneapănului. Specie higrofilă toxică. Circumpolară. Molinio –
Arrhenatheretea, Calthion palustris.
10. Clematis vitalba L. – Curpen, Curpe n de pădure . Specie urcătoare (liană), fanerofită.
10 m. VI -IX. 2n = 16. Frecvent întâlnită în zona de stepă -etajul fagului, margini de păduri,
tufărișuri, zăvoaie. Specie pionieră, eutrofă, mezofilă. Toxică și ornamentală. European
centrală. Rhamno -Prunetea, Salicion albae .
11. Consolida regalis S.F.Gray – Nemțisor de câmp. Specie anuală, terofită, 20 – 40 cm,
VI-VIII. 2n= 16. Frecventă în zona de stepă -etajul gorunului. Specie mezoxerofilă, termofilă,
subtermofilă, heliofită. Buruiană segetală, în păioase și ruderală. Medicinală și toxică.
Europeană. Stellarie tea mediae.
12. Helloborus odorus Waldst. et Kit. – Spânz. Specie perenă, hemicriptofită. 45 cm. II –
IV. 2n = 32. Sporadică întâlnită în păduri rărite, tufărișuri, în zona de silvostepă -etajul
gorunului.. Subtermofilă. Balcanică. Quercetea pubescentis.
13. Ranuncu lus acris L. – Piciorul cocoșului, Floarea broștească. Specie perenă,
hemicriptofită, 30 -60 cm. V -VIII. 2n= 14. Frecventă în zona pădurii de stejar – etajul
molidului; pajiști. Specie mezohigrofilă. Eurasiatică. Molinio -Arrhenatheretea .
14. R. aquatilis L. (Batrachium aquatile (L.) Dumort.) – Hidrofită. În bălți temporar și
permanente , lacuri. Cosmopolită. Ranunculion aquatilis.
15. R. bulbosus L. – Specie hemicriptofită, perenă. 10 -30 cm. V -VII. 2n = 16. Frecventă
în zona de stepă -etajul fagului, pajiști. Euro peană. Festuco -Brometea .
16. R. constantinopolitanus (D.C.) D´Urv – Specia hemicriptofită, perenă. 25 -50 cm.
IV-V. Rară , zona de silvostepă -zona nemorală, în locuri ± umede (Fig. 6 ). Balcanică.
Querco -Fagetea.
17. R. ficaria L. – Untișor. Specie hemicriptofită, perenă. 5 -30 cm. IV -V. Frecventă în
zona de stepă -etajul molidului, păduri, zăvoaie, tufișuri, livezi. Specie eutrofă, mezofilă,
mezohigrofilă. Eurasiatică. Querco -Fagetea.
18. R. repens L. – Floare de leac. Specie hemicriptofită, perenă, 20 -40 cm. V -VIII. 2n =
32. Est e întâlnită în păduri, fânețe, pe marginea apelor, de la câmpie până la munte. Specie
eutrofă, mezohigrofilă. Eurasiatică. Phragmitetalia, Alno -Ulmion, Bidentalia tripartiti.

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
12

Fig. 6. Ranunculus constantino politanus (orig.)
19. R. sardous Cr. – Specie anuală, terofită, 10 -30 cm. V -VII. 2n= 16. Frecventă în z ona
de stepă -etajul fagului; locuri mai mult sau mai puțin umede. Specie mezohigrofilă, eutrofă.
Buruiana ruderală și segetală. Europeană. Molinio -Arrhenatheretea, Agrostion stoloniferae.
20. R. sceleratus L. – Boglari. Specie telofită, anuală. 20 -50 cm. V -VIII. 2n = 32. Este
frecvent întâlnită în zona de stepă -etajul fagului și în locuri mlăștinoase. Circumpolară.
Bidentetea tripartiti, Bidention tripartiti.
21. R. trichophyllus Chaix ( Batrachium divaricatum (Schrank) Wimmer) –
Hidrofită. Frecventă în ape st agnante din toate bălțile. Nefixată de substrat, cu tulpina
submersă. Frunzele și florile natante. Europeană. Potametalia, Ranunculion aquatilis .

Ord. PAPAVERALES
Fam. Papaveraceae
22. Chelidonium majus L. – Rostopască, Negelariță, Iarbă de negi. Specie per enă,
hemicriptofită. 30 -60 cm. V -IX. 2n = 12.Frecvent întâlnită în zona de stepă – etajul fagului,
locuri rudimentare, tufișuri, buruienișuri din jurul așezărilor omenești. Specie eutrofă,
mezofilă, heliascidofilă. Medicinală, toxică. Eurasiatică. Galio -Urticetea, Arction lappae.
23. Papaver dubium L. (incl. subsp. albiflorum ) – Mac de câmp . Specie anuală,
terofită. 30 -60 cm. V -VI. 2n = 42. Frecventă în zona de stepă – etajul gorunului, în cerealele
păioase și locuri rudimentare. Specie eutrofă, mezoxerofilă. Mediteraneană. Stellarietea
mediae.
Subcl. HAMAMELIDAE
Ord. URTICALES

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
13
Fam. Ulmaceae
24. Ulmus glabra Huds. – Ulm de munte. Specie fanerofită, arbore. – 30 m. IV – V. 2n
= 28. Frecvent întâlnită în etajul fagului și etajul gorunului. Specie eutrofă, mezofilă.
Industrială. Eurasiatică. Alno -Ulmion .
25. U. laevis Pall. ( U. effusa Willd.) – Velniș – Phanerofită. – 30 m. III -IV. 2n = 28.
Spor. marg. păd., zăv. din lunca Oltului. Sol. eubazice, periodic inundate, pseudogleice. Sp.
eutr., helscia. Mezohigr. -higrofilă. C ult. orn. Eurasiatică. Querco -Fagetea, Alno -Ulmion .
Fam. Cannabaceae
26. Cannabis sativa L. subsp. spontanea Serebr. ( C. ruderalis Janisch) – Cânepă.
Specie anuală, terofită, 0,30 -1,80 (2,50) m. VII -VIII. 2n= 20. Asia de Sud Vest. Buruiană
ruderală și segeta lă, zona de stepă -etajul gorunului. Eurasiatică continental. Stellarietea
mediae .
Fam. Urticaceae
27. Parietaria officinalis L. – Paracherniță. Specie perenă, hemicriptofită. VI – IX. 2n
= 14. Sporadică în zona pădurii de stejar – etajul fagului. În tufărișur i, zăvoaie, locuri
rudimentare. Specie eutrofă, nitrofilă, mezofilă. Mediteraneană -subMediteraneană. Galio –
Urticetea.
28. Urtica dioica L. – Urzica mare. Specie perenă, hemicriptofită. 30 -150 cm. VI -IX.
2n= 48, 52. Frecventă în zona de stepă – etajul jneapănul ui, locuri rudimentare. Specie
mezohigrofilă -mezofilă. N4 -5. Alimentară, industrială. Cosmopolită. Galio -Urticetea.
Subcl. CARYOPHYLLIDAE
Ord. CARYOPHYLLALES
Fam. Phytolaccaceae
29. Phytolacca americana L. – Cârmâz. Specie perenă, hemicriptofită. 1 -3 m. VI -IX.
2n=36. Este cultivată și subspontană. America de Nord. Artemisietea vulgaris, Arction
lappae.
Fam. Portulacaceae
30. Portulaca oleracea L. – Grașiță, Iarbă grasă. Specie anuală, terofită, 50 cm. VII –
IX. 2n = 18, 54. Frecventă în zona de stepă – etajul gornu lui, locuri cultivate și ruderale, pe
soluri cu textura ușoară, nisipoase. Cosmopolită. Stellarietea mediae.
Fam. Caryophyllaceae
31. Cerastium glomeratum Thuill. Specie anuală, terofită, 30 cm, V -VIII, 2n= 72.
Frecventă în zona de stepă – etajul molidului; p ajiști, locuri nisipoase, umede. Specie eutrofă,
mezohigrofilă. Cosmopolită. Stellarietea mediae.

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
14
32. C. pumilum Curt. – Specie anuală, terofită, 20 cm, IV -VI. Frecventă în zona de
stepă – etajul gorunului; pajiști rărite, pe soluri nisipoase. Specie pionieră . Europeană.
Stellarietea mediae.
33. Cucubalus baccifer L. – Plescăiță. Specie perenă, hemicriptofită, 40 -120 cm.
VII-IX. 2n=24. Sporadică în zona de stepă -etajul fagului; tufărișuri, buruienișuri, locuri
umede. Eurasiatică. Galio -Urticetea, Salicion albae, Alno -Ulmion.
34. Gypsophila muralis L. – Vălul miresei. Specie anuală, terofită, 5 -20 cm. VI -X.
2n= 34. Sporadică în zona de stepă; pajiști, locuri temporar înrudite, crovuri; suportă și
sărăturarea slabă. Eurasiatică. Isoëto -Nanojuncetea, Centaureetalia cyani , Bidentetea
tripartiti.
35. Holosteum umbellatum L. – Cuișoriță. Specie anuală, terofită, 25 cm. III -IV. 2n=
20. Frecventă în zona de stepă – etajul gorunului; soluri cu textura ușoară; buruiana ruderală și
segetală. Eurasiatică. Festuco -Brometea, Centaureet alia cyani .
36. Myosoton aquticum (L.) Moench. – Plescăiță. Specie perenă, hemicriptofită, 20 –
100 cm. V -IX. 2n= 28, tulpini târâtoare sau ascendente ridicate. Frecvent întâlnită în zona de
stepă – etajul fagului, pe malul apelor, zăvoaie, tufărișuri de salcii . Eurasiatică. Galio –
Urticetea, Phragmitetea australis, Alno -Ulmion.
37. Silene latifolia Poir. subsp. alba (Mill.) Greuter & Burdet (Melandrium album
(Mill.) Garcke, Silene alba (Mill.) E. H. L. Krause, S. pratensis (Rafn.) Godr.) – Opaiță.
Specie anuală – perenă, hemicriptofită – terofită, 40 -80 cm. VI -IX. 2n=24. Este frecvent
întâlnită în zonă de stepă – etajul fagului; pajiști rudimentare, tufărișuri. Specie eutrofă,
mezoxerofilă. Eurasiatică. Artemisietea vulgaris.
38. Stellaria media (L) Vill – Rocoină. Specie anuală -anuală de iarnă, terofită –
hemiterofită, 40 cm. Tulpină târâtoare cu frunzele ovate, florile și semințele variază în număr
de 3-10. Cosmopolită. Stellarietea mediae.
Ord. POLYGONALES
Fam. Polygonaceae
39. Fallopia convolvulus L. – Hrișca urcătoare . Specie anuală , terofită, 15 – 100 cm.
VII – IX. 2n = 40. Frecventă în zona de stepă, etajul fagului. Locuri cultivate și ruderale.
Buruiană segetală, în păioase și prășitoare. Circumpolară. Stellarietea mediae.
40. P. amphibium L. f. aquaticum – Hidrofită. Frecventă în bălți. Cosmopolită.
Potameto -Nymphaeion albae , Potametum natantis .

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
15
41. P. arenastrum Bor. – Specie anuală, terofită, 30 – 40 cm. VII – X. 2n= 40.
Sporadică în zona de stepă – zona pădurii de stejar; locuri ruderale, nisipoase, umede.
Europeană. Stellarietea mediae.
42. P. aviculare L. – Troscot. Specie anuală, terofită, 10 -50 cm, VI -X. 2n= 40, 60.
Frecventă în zona de stepă – etajul gorunului, în locuri ruderale, nisipoase, uneori sărăturate și
buruieni în păioase. Cosmopolită. Polygonion aviculari s.
43. P. hydropiper L. – Piperul bălții . Specie anuală, terofită, 20 -60 cm.VII -IX.
2n=20,22. Frecventă în zona de stepă – etajul molidului, în locuri ruderale, umede, inundate,
mlaștini. Circumpolară. Bidentetea tripartiti.
44. P. lapthifolium L. – Iarba roșie. Specie anuală, terofită, 20 -80 cm, VII -IX.
2n=22. Frecventă în zona de stepă – etajul fagului. Locuri ruderale și cultivate, umede,
temporar inundate. Buruiană segetală, în prășitoare. Specie eutrofă, nitrofilă, mezofilă,
mezohigrofilă. Cosmopolită. Biden tetea tripartiti.
45. P. minus Huds. – Specie anuală terofită, 10 -40 cm. VII -IX. 2n= 40. Frecventă în
zona de stepă – etajul fagului. Locuri mlăștinoase, inundabile. Specie higrofilă. Cosmopolită.
Bidentetea tripartiti.
46. P. persicaria L. – Iarba roșie, Ardeiu l broaștei. Specie anuală, terofită, 20 -60 cm.
VII-IX. 2n = 40, 44. Frecvent întâlnită în zona de stepă – etajul fagului; locuri rudimentare,
uneori cultivate. Specie mezohigrofilă. Cosmopolită. Salicetea purpureae, Phragmitetalia.
47. Rumex conglomeratus Murr. – Măcrișul calului. Specie perenă, hemicriptofită,
30-80 cm.VII -IX. 2n= 20, 18. Frecventă în zona de stepă – etajul molidului; pajiști umede,
șanțuri. Specie pionieră, nitrofilă, mezohigrofilă – higrofilă. Circumpolară. Bidentetalia
tripartiti.
Subcl. R OSIDAE
Ord. ROSALES
Fam. Rosaceae
48. Crataegus monogyna Jacq. – Specie fanerofită, arbore sau arbust, 2 -5 (10) m. V –
VI. 2n = 34. Este frecventă în zona de stepă – etajul molidului; margini de păduri și răriști,
tufărișuri. Specie mezofilă, mezoxerofilă și me zotrofă. Europeană. Rhamno -Prunetea.
49. Geum urbanum L. – Cerențel. Specie perenă, hemicriptofită, 20 -60 cm. V -IX.
2n=42. Frecventă în zona de stepă – etajul fagului; margini și răriști de pădure, tufărișuri,
locuri rudimentare. Specie mezofilă, mezohigrofil ă, eutrofă – helsciadofită. Circumpolară.
Galio -Urticetea.

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
16
50. Potentilla argentea L. – Scrântitoare. Specie perenă, hemicriptofită, 10 -50 cm.
VI-VII, 2n= 14. Frecventă în zona de stepă – etajul fagului; pajiști, tufărișuri. Specie
xeromezofilă. Eurasiatică. Festuco -Brometea, Sedo -Scleranthetalia.
51. Potentilla reptans L. – Cinci degete. Specie perenă, hemicriptofită, 30 -100 cm. V –
VIII. 2n = 56. Sporofitică în etajul gorunului și etajul molidului; locuri umede, margini de
păduri , șanțuri, în Transilvania și Mol dova. European centrală și de Nord – Vest. Calthion
palustris, Agrostion stoloniferae.
52. Prunus spinosa L. – Porumbar. Specie fanerofită, arbust, 1 -3 m. IV -V . 2n = 32.
Frecventă în zona de stepă – etajul fagului; tufărișuri, margini de pădure. Specie mezo trofă,
mezofilă și xeromezofilă. Europeană. Rhamno -Prunetea.

Ord. FABALES (LEGUMINOSALES)
Fam. Caesalpiniaceae
53. Gleditsia triacanthos L.- Glădiță, Plătică . Specie fanerofită, arbore, 20(45) m cu
spini simpli sau ramificați. VI -VIII. 2n = 28. Cultivată orn amental și forestier și pentru
garduri vii. America de Nord.
Fam. Fabaceae
54. Astragalus glycyphyllos L. – Unghia găii. Specie perenă, hemicriptofită, 30 -100
cm, V -VII. 2n = 16. Frecventă în zona de stepă – etajul fagului; margini de păduri, tufărișuri.
Specie oligotrofă, mezotrofă, mezofilă, xeromezofilă. Eurasiatică. Trifolio -Geranietea
sanguinei, Origanetalia vulgaris, Prunion spinosae.
55. A. onobrychis L. – Cosoci. Specie perenă, hemicriptofită, 10 -60 cm. VI -VII . 2n
= 64,72. Frecventă în zona de stepă – etajul fagului; pajiști însorite, erodate. Specie oligotrofă,
xerofilă, xeromezofilă. Eurasiatică continentală. Festuco -Brometea.
56. Coronilla varia L. – Coroniște. Specie perenă, hemicriptofită, 20 -125 cm, VI –
VIII. 2n = 24. Frecventă în zona de stepă – etajul fagului; pajiști, tufărișuri. Specie oligotrofă,
mezotrofă, xeromezofilă. N 1 -2. Submediteraneană. Festuco -Brometea.
57. Dorycnium pentaphyllum Scop. – Sulițică. Subarbust, camefit, 16 -60 cm. VI –
VIII. Pajiști, tufărișuri, locuri însorite, erodate, stâncă rii. Specie oligotrofă, xeromezofilă,
xerofilă, termofilă – subtermofilă. European centrală și de SE. Festuco -Brometea.
58. Galega officinalis L. – Ciumărea. Specie perenă, hemicriptofită, 40 -120 cm. VII –
VIII. 2n = 16. frecventă în zona de pădure de stejar – etajul fagului; pajiști umede, zavoaie,
malul apelor și al canalelor de irigat. Specie mezotrofă, higrofilă. Pontico -Mediteraneană.
Molinietalia, Bidention tripartiti.

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
17
59. Lathyrus hirsutus L. – Piedica vântului. Specie anuală, terofită, 30 – 80 cm, VI –
VII, 2 n= 14. Frecventă în zona de stepă -etajul gorunului; locuri cultivate, cereale și ruderale.
Specie xeromezofilă, mezotrofă, N 2. Eurasiatică. Stellarietea mediae.
60. L. nissolia L. (Fig. 7) – Specie anuală, terofită, 20 -50 cm. V -VII. 2n = 14.
Frecventă în z ona de silvostepă – etajul gorunului; pajiști, tufărișuri. Specie euritrofă,
termofilă, subtermofilă. Atlantico -Mediteraneană. Centaureetalia cyani.

Fig. 7. Lathyrus nissolia într-o pajiște din teritoiul cer cetat (orig.)
61. L. tuberosus L. – Oreșniță. Specie perenă, hemicriptofită, 30 -100 cm. VI -VIII.
2n= 14. Frecventă în zona de stepă – etajul fagului; locuri cultivate, în special în cereale, mai
rar în pajiști, tufărișuri. Specie xeromezofilă, mezofilă, mezotrofă, N2. Eurasiatică.
Stellariet ea mediae.
62. Lotus corniculatus L. – Specie perenă, hemicriptofită, 10 -30 cm. V -IX. 2n= 24.
Frecventă în zona de stepă – etajul pajiștilor alpine; pajiști, tufărișuri. Specie cu ecologie largă,
cu mai multe varietăți. Cultura furajeră. Eurasiatică. Arrhenat heretalia.
63. Medicago minima (L.) Bartal – Lucernă. Specie anuală, terofită, 5 -30 cm. IV –
VII. 2n = 16. Frecventă în zona de stepă – etajul fagului; pajiști aride, nisipoase. Specie
oligotrofă, xerofilă, xeromezofilă, termofilă și subtermofilă. SubMediteran eană. Festuco –
Brometea, Alysso -Sedion.
64. M. rigidula (L.) All. – Specie anuală, terofită, 10 -40 cm, V -VI. 2n= 14, 16.
Sporadică în zona de stepă – etajul gorunului; pajiști însorite. Specie oligotrofă, xerofilă,
termofilă – subtermofilă, N1. Mediteraneană. Festuco -Brometea.
65. Melilotus officinalis (L.) Pallas – Sulfină galbenă (Fig. 8 ). Specie bienală,
hemiterofită, 40 -100 cm. VI -IX. 2n= 16. Frecventă în zona de stepă – etajul fagului; pajiști,

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
18
tufărișuri, locuri ruderale. Specie eutrofă, mezotrofă, xeromezofilă – mezofilă. Medicinală,
aromatică, meliferă. Eurasiatică. Artemisietea vulgaris.

Fig. 8. Melilotus officinalis din locuri ruderalizate ( orig.)
66. Robinia pseudacacia L. – Salcâm, Salcâm alb. Specie fanerofită, arbore, 25 m. V –
VI. 2n = 20,22. Frecvent cultivată, forestier, ornamental. Subspontan naturalizat. Industrială,
tinctorială, tanantă. Original în America de Nord.
67. Trifolium arvense L. – Papanaș. Specia anuală, terofită, 5 -30 cm. V -VII . 2n =
14. Frecventă în zona de stepă – etajul fagului; răriști de pădure, miriști, ogoare, pajiști pe
soluri nisipoase. Specie pionier ă, oligotrofă, xeromezofilă, slab până la moderat acidă. N1 -2.
Eurasiatică. Koelerio -Corynephoretea, Sedo -Scleranthetalia.
68. T. pratense L. – Trifoi roșu. Specie perenă, hemicriptofită, 15 -70 cm. V -IX. 2n=
14. Frecventă în zona de silvostepă – etajul molidul ui (rar în etajul jneapănului și în etajul
pajiștilor alpine); pajiști, răriști de păduri. Specie xeromezofilă -mezofilă, mezotrofă, eutrofă,
cultura furajeră. Eurasiatică . Molinio -Arrhenatheretea.
69. T. repens L. – Trifoi alb târâtor. Specie perenă, hemicrip tofită, 5 -15 cm. V -IX.
2n= 32. Frecventă în zona de stepă – etajul pajiștilor alpine; pajiști, locuri ruderale, bine
drenate. Eurasiatică. Molinio -Arrhenatheretea.
70. T. resupinatum L. – Trifoi persan (Fig. 9 ) – anuală -bienală, terofită, hemiterpfită,
10-30 cm. IV -VI. 2n = 14, 16. Spor. în paj., lunci, locuri umede. Sp. eutr. -mezotr., N 1,
mezofilă -mezohigrofilă. Mediteraneană. Molinio -Arrhenatheretea. .

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
19
71. Vicia cracca L. – Măzăriche. Specie perenă, hemicriptofită, 30 -150 cm. VI -VIII.
2n = 12, 14 , 24, 28. Frecventă în z ona de stepă – etajul fagului, pajiști, tufărișuri, margini de
păduri. Specie cu cerințe ecologice largi. Eurasiatică. Molinio -Arrhenatheretea.

Fig. 9. Trifolium resupinatum din locuri înierbate ( orig.)
72. V. dasycarpa Ten. – Specie anuală, terofită, 50 -130 cm. VI -VIII. 2n= 14.
Frecventă în zona de stepă – etajul go runului; tufărișuri, culturi de cereale, pajiști (Fig. 10 ).
Specie xeromezofilă, euritrofă. Europeană. Festuco -Brometea, Stellarietea mediae.

Fig. 10. Vicia dasycarpa din locuri deschise ( orig.)

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
20
73. Vicia hirsuta (L.) S.F.Gray – Cosiță. Specie anuală, talofită, 15 -60 cm. V -VIII. 2n
= 14. Frecventă în zona de stepă – etajul fagului, pajiști, tufărișuri, locuri rudimentare. Specie
cu cerințe largi ecologice. Eurasiatică. Stellarietea mediae.
74. V. grandiflora Scop. – Specie anuală, terofită, 30 -60 cm, V -VII. 2n= 12, 14.
Frecventă în zona de stepă – etajul gorunului; locuri ru derale, tufărișuri, pajiști. Specie
xeromezofilă, subtermofilă, eutrofă, N 2. Pontico -balcanico -caucazică. Molinio –
Arrhenatheretea, Festuco -Brometea, Stellarietea mediae.
75. V. tetrasperma (L.) Scherb. – Specie anuală, terofită, 20 -50 cm. V -VII. 2n= 14.
Frecventă în zona de stepă – etajul gorunului; tufărișuri, pajiști, locuri ruderale și cultivate.
Specie xeromezofilă, mezofilă, oligotrofă -mezotrofă. Eurasiatică. Stellarietea mediae.
76. Vicia villosa Roth. – Măzăriche păroasă. Specie anuală -bienală, terofită –
hemiterofită, 30 -70 cm. VI -VIII. 2n = 14. Frecventă în zona de stepă – etajul gorunului;
tufărișuri, pajiști, culturi de cereale și uneori cultivate. Specie xeromezofilă, euritrofă.
Europeană. Stellarietea mediae.
Ord. HIPPURIDALES
Fam. Haloragaceae
77. Myriop hyllum spicatum L. – Peniță – Hidrofită. În ape stagnante și lin curgătoare,
orezării. Submersă, fixată de substrat prin rizomi și rădăcini. Circumpolară. Nymphaeion ,
Myriophyllo -Nupharetum , Potamion lucentis, Myriophyllo -Potametum .
78. M. verticillatum L. – Hidrofită. Ape stagnante sau lin curgătoare eutrofe sau
mezotrofe. Submersă, fixată de substrat prin rizomi și rădăcini. Circumpolară. Potametea,
Potamion lucentis .

Ord. MYRTALES
Fam. Lythraceae
79. Lythrum salicaria L. – Răchiton. Specie perenă, hemicri ptofită, 30 -150 cm. VI -IX. 2n
= 50,60. Frecventă în zona de stepă – etajul fagului; pajiști înmlăștinite, pe malul apelor,
zăvoaie, lăcoviști, depresiuni. Specie mezotrofă, higrofilă. Circumpolară. Molinio –
Arrhenatheretea, Phragmitetalia, Salicetea albae.
Fam. Onagraceae (Oenotheraceae)
80. Circaea lutetiana L. – Specie perenă, geofită, 20 -60 cm, VI -VIII. 2n = 22. Frecventă
în zona pădurii de stejar – etajul fagului; păduri, tăieturi de păduri, buruienișuri, zăvoaie.
Specie eutrofă, mezohidrofilă. Eurasiatică (Mediteraneană). Galio -Alliarion, Alno -Ulmion.

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
21
81. Epilobium parviflorum Schreb – Pufuliță. Specie perenă, hemicriptofită, 15 – 60 cm.
VI – VIII. 2n = 36. frecventă în zona pădurii de stejar – etajul fagului; locuri umede, mlaștini,
malul apelor, pajiști înml ăștinite. Specie higrofilă. Eurasiatică. Galio -Urticetea , Phragmitetea
australis , Bidentetalia tripartiti.
Fam. Trapaceae
82. Trapa natans L. – Cornaci (Fig. 11 ). Hidrofită. Rară în ape stagnante sau lin
curgătoare, mlaștini. Fixată de substrat. Europeană. Nymphaeion .

Fig. 11. Trapa natans dintr-o baltă din teritoriul cercetat (orig.)
Ord. SAPINDALES
Fam. Aceraceae
83. Acer campestre L. – Jugastru. Specie fanerofită, arbore, 15 m, V. 2n = 26.
Frecvent în zona de silvostepă – etajul gorunului și rar etajul fagului; păduri, margini de
păduri, tufărișuri. Specie xeromezofilă, mezofilă, mezot rofă. N2 -3. Cultivată forestier.
Europeană. Alno -Ulmion.
84. A. negundo L. – Arțar american. Specie fanerofită, arbore de circa 20 m. IV -V. 2n
= 26. Cultivat ornamental și forestier. Originar din America de Nord.
Ord. GERANIALES
Fam. Oxalidaceae
85. Oxalis dill enii Jacq. – Specie anuală, perenă, terofită -hemiterofită, 10 -20 cm. VI –
IX. 2n= 24. Sporadică în locuri cultivate și ruderale. Adv. (Am. de N.). Atriplici –
Chenopodietalia albi.
Fam. Geraniaceae

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
22
86. Geranium molle L. – Specie anuală, terofită, 10 -40 cm, V -VIII. 2n= 26.
Sporadică în zona de stepă – etajul gorunului; locuri cultivate și ruderale, pajiști, tufărișuri.
Specie xeromezofilă. Eurasiatică. Stellarietea mediae.
87. Geranium phaeum L. – Pălăria cucului. Specie hemicriptofită, 30 -60 cm. V – VI .
2n = 14,28. Frecventă în zona pădurii de stejar – etajul fagului; locuri umede, margini de
păduri. Specie mezohigrofilă, eutrofă. N 3 -4. Europeană centrală. Alno -Ulmion.
88. G. pusillum Bur. fil – Buchet. Specie anuală, terofită, 15 -30 cm. V – IX . 2n =
26,34,36. Frecve ntă în zona de stepă – etajul fagului, locuri rudimentare. Specie xeromezofilă,
mezofilă. N 2 -3. Europeană. Stellarietea mediae.
89. Erodium cicutarium (L.) L’Her. Specie anuală, terofită, 5 -50 cm, IV -X, 2n= 20,
36, 48, 54. Frecventă în zona de stepă – etajul fagului; pajiști, locuri ruderale, tufărișuri.
Specie xeromezofilă, eutrofă, N3 -4. Cosmopolită. Festuco -Sedetalia, Atriplici –
Chenopodietalia albi.

Ord. EUPHORBI ALES
Fam. Euphorbiaceae
90. Euphorbia cyparissias L. – Specie perenă, hemicriptofită, 15 – 50 cm. IV-VI. 2n =
20, 40. Frecventă în zona de stepă – etajul molidului; pajiști rudimentare, locuri ruderalizate.
Specie xeromezofilă. Eurasiatică. Festuco -Brometea, Sedo -Scleranthetalia, Agropyretalia
repentis.
91. E. virgata Waldst. et Kit. – Specie perenă, hemicriptofită, 30 -80 cm. V -VII. 2n=20.
Sporadică în zona de stepă -etajul gorunului; locuri cultivate (prășitoare), tufărișuri, pajiști.
Specie mezotrofă, xeromezofilă -mezofilă, N2. Eurasiatică continentală. Dauco -Melilotion,
Sisymbrion of ficinalis.

Ord. APIALES (UMBELLALES)
Fam. Apiaceae (Umbelliferae)
92. Angelica sylvestris L. – Specie bienală și perenă, hemiterofită -hemicriptofită. 50 -150
cm. VII -IX. 2n = 22. Frecventă în zona pădurii de stejar; pajiști înmlăștinite, zăvoaie,
tufărișuri, malul apelor. Specie mezohigrofilă -higrofilă. Eurasiatică. Alno -Ulmion.
93. Anthricus cerefolium (L.) Hoffm. – Azmățui (Hazmățui de grădină). Specie anuală,
talofită, 30 -60 cm. IV -VI. 2n = 18. Prezintă fruct glabru, lucitor. Cultivat ornamental și
aromatic. P ontico -Mediteraneană. Galio -Urticetea .

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
23
94. Berula erecta (Huds.) Corille ( Sium erectum Huds.) – Hidrofită (H.) (Fig. 12). În ape
stagnante și lin curgătoare. Fixată de substrat. Circumpolară. Glycerio -Sparganion ,
Magnocaricion , Potametea , Ranunculion aquatilis , Ranunculo aquatile -Sietum erecti
(submersi ).

Fig. 12. Berula erecta din apropierea unui pârâiași ( orig.)
95. Chaerophyllum temulum L. – Specia anuală de iarnă (hibernantă) sau bienală, perenă,
hemiterofită. 30 -100 cm. V -VIII. 2n = 14, 22. Frecventă în zona de stepă – etajul fagului;
margini de păduri, tufărișuri, lo curi rudimentale. Specie eutrofă, xeromezofilă, mezohigrofilă,
N4-5. Europeană. Galio -Urticetea.
96. Eryngium campestre L. – Scaiul dracului. Specie perenă, hemicriptofită, 15 – 60 cm.
VII-VIII. 2n = 14, 28. Frecventă în zona de stepă – etajul fagului; pajiști , locuri ruderale.
Specie oligotrofă, xerofilă, xeromezofilă. Pontico -Mediteraneană.
97. Oenanthe aquatica (L.) Poir. – Hidrofită. Frecventă în ape stagnante sau lin
curgătoare, mlaștini. Fixată de substrat. Eurasiatică. Phragmitetalia , Oenonthetum aqunticae .
98. O. banatica Heuff. – Specie perenă, hemicriptofită, 50 -90 cm. V -VI. Frecventă în
zona de stepă – etajul fagului; pajiști umede, pe malul apelor. Specie mezohigrofilă, higrofilă.
Pontico – panonico – Balcanică. Alno -Ulmion.
99. Peucedanum alsaticum L. – Măraru l porcului. Specie perenă, hemicriptofită, 50 -120
cm. VII -IX. 2n = 22. Frecventă în zona de stepă – etajul gorunului; pajiști, tufărișuri. Specie
xerofilă, xeromezofilă. Europeană centrală. Trifolio -Geranietea sanguinei.
100. Sium sisarum L. – Specie perenă, h idrofilă, 30 -100 cm. VI -VIII. 2n = 22.
Sporadică în zona de stepă – etajul gorunului; pajiști înmlăștinite, stufărișuri. Specie eutrofă,
higrofilă . Eurasiatică. Phragmition communis.

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
24
101. Torilis arvensis (Huds.) Link – Hasmățuchiul măgarului. Specie anuală t erofită, 30 –
90 cm. VI -VIII. 2n = 12. Frecvent în zona de stepă – etajul fagului; locuri ruderale și cultivate,
tufărișuri, plantații de salcâm. Specie xeromezofilă, subtermofilă. Europeană centrală.
Stellarietea mediae.

Fig. 13. Torilis arvensis din locuri ruderale ( orig.)
Subcl. DILENIIDAE
Ord. THEALES
Fam. Elatinaceae
102. Elatine alsinastrum L. – Piperul apelor – Hidrofită. Sporadică în bălți, mlaștini.
Fixată de substrat. Eurasiatică (submedit.). Nanocyperion .
Ord. MALVALES
Fam. Malvaceae
103. Althaea cannabina L. – Nalbă. Specie perenă, hemiterofită, 80 -180 cm, VII-IX, 2n=
28, 42. Frecventă în zona de stepă – etajul gorunului, pajiști, tufărișuri, răriști și margini de
păduri. Pontico -Mediteraneană. Stellarietea mediae.
104. Lavatera thuringiaca L. – Salvie albă, Nalbă. Specie perenă, hecriptofită, 50 -125
cm, VI -VIII, 2n= 40, 44. Frecventă în pajiști, tufărișuri, locuri ruderale, margini de păduri.
Specie xeromezofilă. Eurasiatică continentală. Artemisietea vulgaris.
Ord. CAPPARALES (Cruciferales)
Fam. Brassicaceae (Cruciferae)
105. Alliaria pețiolata ( Bieb.) Cavara et G rande – Usturoiță (Fig. 1 4). Specie bienală –
perenă, hemiterofită -hemicriptofită, 20 -80 cm. IV -V. 2n = 36, 42. Frecventă în zona pădurilor
de stejar -etajul fagului; locuri umbroase, păduri, margini de păduri, tufărișuri. Specie eutrofă,
mezotrofă. Eurasiat ică. Galio -Urticetea.

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
25

Fig. 1 4. Alliaria petiolata în lunca Olt ețului (orig.)
106. Barbarea vulgaris R. Br. – Crușețea. Specie bienală -perenă, hemiterofită –
hemicriptofită, 30 -70 cm. IV -VII. Frecventă în zona pădurii de stejar – etajul fagului; locuri
umede, zăvoaie, malul apelor, șanțuri. Specie eutrofă, mezofilă, mezohigrofilă. Eurasiatică.
Convolvuletalia sepium.
107. Berteroa incana (L.) DC – Ciucușoară. Specie bienală -anuală, terofită –
hemiterofită, 25 -50 cm. V -IX. 2n=16. Frecventă în zona de stepă -etajul fagului; pajiști,
tufărișuri, locuri ruderale. Specie xeromezo filă-mezofilă. Eurasiatică. Artemisietea vulgaris.
108. Cardaria draba (L.) Desv. – Urda vacii. Specie perenă, hemicriptofită, 20 -50 cm.
V-VI . 2n= 64. Frecventă în zona de stepă – etajul gorunului; locuri cultivate (prășitoare,
livezi, păioase, lucerniere). Specie xeromezofilă, eutrofă, subtermofilă. Eurasiatic –
meditaraneană. Artemisietea vulgaris.
109. Descurainia sophia (L.) Webb ex Prantl – Voinicică. Specie anuală -anuală de
iarnă, terofită -hemiterofită, 25 -60 cm. V -VII, 2n= 28. Frecventă în zona de stepă – etajul
fagului, locuri cultivate și ruderale. Specie xeromezofilă -mezofilă, N3 -4. Eurasiatică.
Stellarietea mediae.
110. Erysimum cuspidatum (Bieb.) DC. – Specie anuală -bienală, terofită -hemiterofită,
30-60 cm . VI-VII. Sporadică în zona de stepă -etajul gorunului; locuri însorite, pajiști, margini
de păduri, pe substrat pietros. Specie xeromezofilă. Eurasiatică continentală. Artemisietea
vulgaris.
111. E. repandum Hojer – Bărbușoară. Specie anuală, terofită, 15 -35 cm. IV -VI. 2n =
14, 16. Frecventă în zona de stepă -etajul gorunului; locuri cultivate și ruderale slab sărăturate.

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
26
Specie xeromezofilă -mezofilă, eutrofă, subtermofilă. Eurasiatică continentală. Artemisietea
vulgaris.
112. Lepidium campestre L. – Hreniță. Specie anuală -bienală, terofită -hemiterofită, 20 –
40 cm. IV -VI. 2n = 16. Frecventă în zona de stepă -etajul fagului; locuri ruderale și cultivate.
Specie xeromezofilă -mezofilă. Europeană. Stellarietea mediae.
113. L. ruderale L. – Păducherniță. Specie bienală -anuală, terofită -hemiterofită, 10 -30
cm, V -VI, 2n= 32. Frecventă în zona de stepă -etajul fagului; locuri ruderale, pajiști slab
sărăturate. Specie xeromezofilă, mezofilă, halofită. Eurasiatică. Stellarietea mediae.
114. Nasturtium officinale R. Br. – Năsturel. – Hidro fită. În ape lin curgătoare, în lungul
canalelor. Fixată de substrat. Cosmopolită. Glycerio -Sparganion .
115. Rorippa amphibia (L.) Boiss. – Gălbinea – Hidrofită. În bălți, lacuri, ape stagnante
sau slab mobile, mlaștini, stufărișuri, pajiști înmlăștinite, tempo rar sau permanent submerse.
Eurasiatică. Phragmitetalia , Bidention .
116. R. pyrenaica (L.) Rchb. – Specie perenă, hemicriptofită, 15 -30 cm. V -VII. 2n= 16.
Frecventă în zona de stepă -etajul fagului; pajiști, locuri ruderale. Specie mezofilă. Europeană.
Arrhena theretalia.
117. R. sylvestris (L.) Besser – Boghiță . Specie perenă hemicriptofită, 20 -60 cm, VI –
VIII. 2n = 48. Frecventă în zona de stepă -etajul fagului; locuri umede, pajiști, zăvoaie, malul
apelor. Specie eutrofă, mezotrofă, higrofilă. Eurasiatică. Molinio -Arrhenatheretea,
Bidentetalia tripartiti.
118. Sisymbrium officinale (L.) Scop – Brâncuță. Specie anuală -anuală de iarnă,
terofită -hemiterofită, 30 -60 cm. V -IX. 2n= 14. Frecventă în zona de stepă, etajul fagului;
locuri ruderale. Specie xeromezofilă -mezofilă, N3-4. Eurasiatică. Stellarietea mediae.
119. Thlaspi arvense L. – Specie anuală -anuală de iarnă, terofită -hemiterofită. 15 -40
cm. IV -VI, IX -X. 2n= 14. Frecventă în zona de stepă -etajul fagului; locuri cultivate
(prășitoare, cereale, lucerniere) și ruderale. Sp ecie eutrofă, xeromezofilă -mezofilă.
Eurasiatică. Atriplici -Chenopodietalia albi.

Ord. SALICALES
Fam. Salicaceae
120. Populus alba L. – Plop alb . Specie fanerofită, arbore, 30 m, III -IV, 2n = 38, 57.
Frecventă în zona de stepă -etajul gorunului; zăvoaie, lunci . Specie eutrofă, mezohigrofilă.
Industrială, cultivată și subspontană. Eurasiatică. Salicetea purpureae.

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
27
121. P. canescens (Ait) Sm. – Plop cenușiu (Fig. 15 ). Specie fanerofită, arbore 30 m,
III-IV, 2n= 38, 57. Frecventă în zona de stepă -etajul gorunului; zăvoaie, lunc i. Specie eutrofă,
mezohigrofilă. Industrială. Eurasiatică. Salicetea purpureae.

Fig. 15. Populus alba (orig.)
122. P. nigra L. – Plop negru – MPh., – 30 m. III -V. 2n = 38. Frecventă în zona de
stepă -etajul gorunului; zăvoaie, lunci. Specie eutrofă, mezohigrofilă. Industrială, cultivată și
subspontană. Eurasiatică. Salicetea purpureae, Salicion albae .
123. Salix alba L. – Salcie. Specie fanerofită, arbore 20 m, IV -V, 2n =76. Frecventă în
zona de stepă -etajul fagului; zăvoaie, lunci, malul apelor, locuri umede. Specie eutrofă,
mezotrofă, higrofi lă. Eurasiatică. Salicetea purpureae, Salicion albae .
124. S. cinerea L. – Zălog. Specie fanerofită, arbore, 1,50 -6,00 m, III -IV, 2n= 76.
Frecventă în zona de stepă -etajul fagului, locuri mlăștinoase, lunci, zăvoaie. Specie higrofilă.
Eurasiatică. Alnetea glut inosae.
125. S. fragilis L. – Răchită. (Fig. 12). Specie fanerofită, arbore, 20 m, IV -V, 2n = 76.
Frecventă în zona de stepă -etajul gorunului; malul apelor, zăvoaie, lunci. Eurasiatică.
Salicetea purpureae , Alno -Ulmion.
126. S. purpurea L. – Răchită roșie. Specie fanerofită, arbore, 5 m, III -V, 2n= 28.
Frecventă în zona pădurii de stejar -etajul molidului; pe prundișurile apelor, zăvoaie, soluri
aluviale, scheletice. Specie pionieră, higrofilă. Cultivată frecvent în răchitării. Eurasiatică.
Salicetea purpureae.

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
28
Subcl. ASTERIDAE (incl. LAMIIDAE)
Ord. OLEALES
Fam. Oleaceae
127. Fraxinus angustifolia Vahl. subsp. oxycarpa (Bieb. ex Willd.) Franco & Rocha
Afonso ( F. angustifolia subsp. pannonica Soó & Simon, F. pojarkoviana V. Vassil.) – Frasin.
Phanerofită, – 25 m. V. 2n = 46. Frecventă păduri de șleau, zăvoaie. Specie eutrofă,
mezohigrofilă. Ind., tan., tinct., med. Cult. for. și orn. Ponto -panonico -Mediteraneană Querco –
Fagetea, Alno -Ulmion .
128. F. excelsior L. – Frasin. Phanerofită, – 40 m. V. 2n = 46. Frecventă păduri de șl eau,
zăvoaie. Specie eutrofă, mezofilă -mezohigrofilă. Ind., tan., tinct., med. Cult. for. și orn.
Europeană Querco -Fagetea, Alno -Ulmion, Tilio -Acerion .
129. Ligustrum vulgare L. – Lemn câinesc. Specie fanerofită, arbust 1 -5 m, VI -VII, 2n=
46. Frecventă în zona de silvostepă -etajul gorunului, păduri, tufărișuri. Specie xeromezofilă,
mezofilă. Industrială, tinctorială, cultivată pentru garduri vii. Europeană (subMediteraneană).
Rhamno -Prunetea .

Ord. SOLANALES (Polemoniales )
Fam. Solanaceae
130. Physalis alkekengi L. – Păpălău. Specie perenă hemicriptofită, 60 cm, VI -VIII,
2n= 24. Frecventă în zona de stepă -etajul gorunului; răriști de păduri, tufărișuri, plantații de
salcâm. Specie mezofilă, heliasciadofilă. Eurasiatică. Alno -Ulmion.
131. Solanum dulcamara L. – Lăsnicior . Specie perenă, camefită, 2 m, VI -VIII, 2n= 24.
Frecventă în zona de stepă -etajul fagului; locuri umede și umbroase, zăvoaie, tufărișuri.
Specie mezohigrofilă, higrofilă, heliasciadofilă. Toxică. Eurasiatică. Alnion glutinosae,
Salicetalia purpureae, Conv olvuletalia sepium.
Fam. Convulvulaceae
132. Calystegia sepium (L.) R.Br. – Cupa vacii. Specie perenă, geofită (hemicriptofită),
0,5-2 m, VI -IX, 2n= 22, 24. Frecventă în zona de stepă -etajul fagului; locuri umede,
mlăștinoase, zăvoaie. Specie eutrofă, mezohigr ofilă, higrofilă. Eurasiatică. Galio -Urticetea,
Convolvuletalia sepium, Arction lappae, Salicion albae.
133. Cuscuta europaea L. – Torțel. Specie anuală, terofită, 30 -150 cm, VI -VIII, 2n= 24.
Frecventă în zona de stepă -etajul molidului; parazită mai ales pe spe cii ale genurilor: Urtica,
Humulus, Vicia și alte gazde. Eurasiatică. Galio -Urticetea.
Fam. Menyanthaceae

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
29
134. Nymphoides peltata (Gmel.) O. Ktze – Piutică, Plutniță – Hidrofită (G.). Sporadică
în bălți, lacuri din lunca Oltețului . Fixată de mal prin rizomi lung i, stoloniferi. Eurasiatică.
Nymphaeion , Nymphoidetum peltatae .

Fig. 16. Nymphoides peltata dintr-o baltă din aria cercetată ( orig.)
Ord. LAMIALES
Fam. Boranginaceae
135. Anchusa officinalis L. – Miruță. Specie perenă, rar bienală, hemicriptofită
(hemiterofită) 30 -70 cm. V -VII. 2n= 16. Frecventă în zona de stepă – etajul gorun ului,
tufărișuri, margini de semănaturi. Specie xerofilă, xeromezofilă. Europeană. Artemisietea
vulgaris.
136. Cynoglossum officinale L. – Limba câinelui. Specie bienală, hemiterofită, 30 -60
cm, V -VII, 2n= 24. Frecventă în zona de stepă – etajul fagului; locur i ruderale, tufărișuri,
margini de păduri, plantații de salcâmi. Specie xeromezofilă. Eurasiatică continentală.
Artemisietea vulgaris .
137. Echium vulgare L. – Iarba șarpelui. Specie bienală, hemiterofită, 20 -70 cm, VI –
VIII, 2n= 16, 32. Frecventă în zona de st epă – etajul fagului; locuri ruderale. Specie
mezoterofită, xeromezofilă. Eurasiatică. Dauco -Melilotion.
138. Lithospermum arvense L. – Mărgelușe. Specie anuală, terofită, 10 -30 cm. V -VI.
2n=16,24,28. Locuri cultivate și ruderale, nisipoase. Eurasiatică. Stella rietea mediae.
139. L. purpurocaeruleum L. – Mărgelușe. Specie perenă, hemicriptofită, 15 -60 cm, V –
VI, 2n= 16. Frecventă în zona de stepă – etajul gorunului; tufărișuri, margini de păduri. Specie
mezoterofită, mezofilă, subtermofilă. European central – subMedi teraneană. Quercetea
pubescentis.

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
30
140. Myosotis arvensis (L.) Hill. – Specie bienală, hemiterofită, 60 cm. V -VII. Frecventă
în zona de stepă -etajul fagului; locuri ruderale și cultivate, tăieturi de păduri. Eurasiatică.
Centaureetalia cyani.
141. M. stricta Link ex Roem. & Schult. – Specie anuală, terofită, 25 cm. IV -VI. 2n=36,
48. Frecventă în zona de stepă – etajul fagului; locuri uscate, nisipoase. Specie xerofilă –
xeromezofilă. Eurasiatică. Festuco -Brometea.
142. Pulmonaria officinalis L. – Mierea ursului. Specie per enă, hemicriptofită 10 -20
cm, III -V. Frecventă în zona pădurii de stejar -etajul fagului. Specie helasciadofilă, mezofilă.
Europeană. Querco -Fagetea.
143. Symphytum officinale L. – Tătăneasă. Specie perenă, hemicriptofită, 50 -120 cm,
V-VIII. 2n= 24, 26, 36, 40, 42, 48, 54. Frecventă în zona de stepă – etajul fagului; pajiști
umede din lungul apelor, zăvoaie, locuri cultivate. Specie mezohigrofilă, higrofilă.
Mediteraneană. Phragmitetea australis.
Fam. Lamiaceae
144. Ajuga genevensis L. – Suliman. Specie perenă, hem icriptofită, 10 -40 cm, V -VII,
2n= 32. Frecventă în zona de stepă -etajul molidului; pajiști, tufărișuri. Specie xeromezofilă,
mezofilă. Eurasiatică. Festuco -Brometea.
145. Ballota nigra L. – Cătușe. Specie perenă, hemicriptofită, 30 -100 cm. VI -VIII. 2n=
22. Frec ventă în zona de stepă, etajul fagului; locuri ruderale, semiumbrite, tufărișuri. Specie
xeromezofilă, mezofilă, helsciadofită, N4. European centrală și de nord -est. Artemisietea
vulgaris.
146. Lamium amplexicuale L. – Sugel, Urzică moartă. Specie anuală, terof ită, 10 -30 cm.
III-V. 2n= 18. Frecventă în zona de stepă -etajul fagului; locuri cultivate și ruderale. Specie
xeromezofilă -mezofilă. N3 -4. Eurasiatică . Stellarietea mediae.
147. L. purpureum L. – Suger puturos. Specie anuală, terofită, 15 -30 cm, III -IX, 2n=
18. Frecventă în zona de stepă – etajul fagului, locuri cultivate și ruderale. Specie
xeromezofilă, mezofilă. Eurasiatică. Stellarietea mediae.
148. Lycopus europaeus L. – Piciorul lupului. Specie perenă hemicriptofită,
higrohelofită, 120 cm, VI -VIII, 2n=22. Fre cventă în zona de stepă – etajul fagului; mlaștini,
stufărișuri, malul apelor. Specie higrofilă, tinctorială. Eurasiatică. Phragmitetea australis.
149. L. exaltatus L. fil – Ciorvană mare . Specie perenă, hemicriptofită (hidro – helofită)
160 cm. VII -VIII. 2n= 2 2. Sporadică în zona de stepă -etajul fagului; malul apelor, locuri
mlăștinoase. Specie higrofilă. Eurasiatică continentală. Salicion albae.

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
31
150. Mentha aquatica L. – Izma broaștei. Specie perenă hemicriptofită, 1 m, VI -IX,
2n= 96. Frecventă în zona de stepă – etajul fagului; pajiști înmlaștinite, zăvoaie. Specie
higrofilă. Europeană. Molinio -Arrhenatheretea, Phragmitetalia.
151. M. longifolia (L.) Nath. – Izma proastă, Izma calului . Specie perenă, hemicriptofită,
120 cm, VI -X, 2n= 24. Frecventă în zona de stepă – etajul fagului; pajiști umede. Specie
mezohigrofilă, higrofilă. Eurasiatică. Molinio -Arrhenatheretea, Molinietalia.
152. Prunella vulgaris L. – Busuioc de câmp. Specie perenă hemicriptofită, 40 cm, VI –
VIII, 2n= 28. Frecventă în zona de silvostepă – etajul molidu lui, pajiști, tufărișuri. Specie
mezofilă, mezohigrofilă. Cosmopolită. Molinio -Arrhenatheretea.

Ord. CALLITRICHALES
Fam. Callitrichaceae
153. Callitriche cophocarpa Sendtner ( C. polymorpha Lönnr.) (Fig. 17). – Hidrofită.
Frecventă pe suprafața apelor stagnant e sau lin curgătoare. Natantă, nefixată de substrat.
Eurasiatică. Glycerio -Sparganion , Potametalia , Ranunculion aquatilis.
154. C. palustris L. em. Druce ( C. verna L.) – Hidrofită. Pe suprafața apelor stagnante
puțin adânci. Circumpolară. Nymphaeion .

Ord. PL ANTAGINALES
Fam. Plantaginaceae
155. Plantago altissima L. – Pătlagină. Specie perenă, hemicriptofită, 30 -80 cm, VI –
VIII, 2n= 72. Sporadică în zona de stepă – etajul gorunului; pajiști umede. Specie
mezohigrofilă, mezofilă. Balcano -panonică. Molino -Arrhenather etea.
156. P. media L. – Specie perenă hemicriptofită, 20 -40 cm, V -VII, 2n=12. Frecventă în
zona de stepă -etajul fagului; pajiști uscate, locuri rudimentale. Specie xeromezofilă, mezofilă.
Eurasiatică. Molino -Arrhenatheretea.
Ord. SCROPHULARIALES
Fam. Scrophula riaceae
157. Linaria genistifolia (L.) Mill. – Linăriță. Specie perenă, hemicriptofită, l m, VII –
VIII. Frecventă în zona de stepă – etajul fagului; tufărișuri, pajiști, locuri pietroase, însorite.
Specie oligotrofă, xerofilă, xeromezofilă. Eurasiatică. Festuco -Brometea.
158. Verbascum phlomoides L. – Specie bienală, hemiterofită, 120 cm, VII – VIII, 2n=
32, 36. Frecventă în zona de stepă -etajul fagului; locuri însorite, uscate, pajiști, tufărișuri.

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
32
Specie xeromezofilă, mezofilă. Mediteraneană -Europeană centrală și d e sud -est. Artemisietea
vulgaris.
159. Veronica anagallis -aquatica L. – Hidrofită. Frecventă în șanțuri cu apă, mlaștini.
Circumpolară. Glycerio -Sparganion , Phragmitetea .
160. V. beccabunga L. – Bobornic – Hidrofită. Frecventă în mlaștini, șanturi cu apă
stagnantă s au slab curgătoare. Fixată de mâlul bălților. Eurasiatică. Glycerio -Sparganion .
161. V. catenata Pennel ( V. aquatica Bernh.) – Hidrofită. Frecventă în bălți, șanțuri,
(Fig. 17 ) canale cu apă. Circumpolară. Glycerio -Sparganion .

Fig. 17. Veronica catenata într-un șanț cu apă ( orig. )
162. V. chamaedrys L. – Stejărel. Specie perenă , hemicriptofită -camefită, 10 -25 cm, IV –
VI. Frecventă în zona de stepă -etajul molidului; pajiști, tufărișuri, margini de păduri. Specie
xeromezofilă, mezofilă. Eurasiatică. Arrhenatheretalia.
163. V. scutellata L. – Specie perenă, hemicriptofită. Frecventă în bălți, șanțuri, Fixată
de mâlul bălților. Circumpolară. Magnocaricion , Beckmannion .
Fam. Lentibulariaceae
164. Utricularia vulgaris L. – Otrațel de baltă – Hidrofită. Sporadică în balțile și
mlaștinile din lungul Dunării. Natantă, nefixată de substrat . Circumpolară. Lemno minoris –
Hydrocharition morsus -ranae , Lemno -Utricularietum vulgaris .
Ord. RUBIALES
Fam. Rubiaceae
165. Cruciata laevipes Opiz – Smântânică. Specie perenă, hemicriptofită, 20 -60 cm, IV –
V, 2n= 22. Frecventă în zona de stepă -etajul fagului; paji ști, tufărișuri, margini de pădure.
Specie mezotrofă, xeromezofilă, mezofilă. Eurasiatică. Galio -Urticetea.

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
33
166. Galium aparine L. – Turiță, Lipicioasă. Specie anuală, terofită, 30 -150 cm, V -IX,
2n = 42, 44, 48, 62 , 66, 68. Frecventă în zona de stepă – etajul fagului; locuri ruderale și
cultivate, tufărișuri, margini de păduri. Specie eutrofă, mezofilă, mezohigrofilă.
Circumpolară. Galio -Urticetea.
167. G. mollugo L. – Sânziene albe. Specie perenă, hemicriptofită, 25 -100 cm, VI -IX,
2n= 22. Frecventă în zona de step ă-etajul gorunului; pajiști, păduri, tufărișuri, margini de
păduri. Specie euritrofă, mezofilă, xeromezofilă. Eurasiatică. Arrhenatheretalia.
168. G. odoratum (L.) Scop. – Vinăriță. Specie perenă, geofită, 15 -35 cm, IV -VI, 2n=
44. Frecventă în zona pădurii de stejar -etajul fagului; păduri, zăvoaie. Specie sciadofită,
mezotrofă, mezofilă. Medicinală. Eurasiatică. Querco -Fagetea.
169. Sher ardia arvensis L. – Anuală, terofită, 5 -30 cm. V -IX. 2n = 22. Frecv. pajiști,
locuri cultivate și ruderale. Specie mezotrofă -eutro fă, xeromezofilă -mezofilă. Eurasiatică.
Stellarietea mediae .
Ord. DIPSACALES
Fam. Caprifoliaceae
170. Sambucus ebulus L. – Boz. Specie perenă, hemicriptofită, 0,5 -2 m, VI -VIII, 2n=
36. Frecventă în zona de stepă – etajul fagului; locuri ruderale, îngrășate. Sp ecie xeromezofilă,
mezohigrofilă, eutrofă. Tinctorială, medicinală. Eurasiatică. Arction lappae.
171. S. nigra L. – Soc. Specie fanerofită, arbore -arbust, 2 -7 m, V -VII, 2n= 36.
Frecventă în zona de stepă -etajul fagului; margini de păduri, tufărișuri, zăvoaie. Specie
eutrofă, mezofilă, mezohigrofilă, Mediteraneană. Eurasiatică. Rhamno -Prunetea.
Fam. Valerianaceae
172. Valeriana officinalis L. – Odolean. Specie perenă, hemicriptofită, 30 -150 cm.
Frecventă în zona stepă -etajul molidului. Eurasiatică (SubMed iteraneană). Molinio –
Arrhenatheretea.
Fam. Dipsaceae
173. Dipsacus fullonum L. – Varga ciobanului. Specie bienală, hemiterofită, 50 -150
cm, VII -VIII, 2n=18. Frecventă în zona stepă -etajul fagului; tufărișuri, zăvoaie. Specie
mezofilă. Submediteraneană. Artemis ietea vulgaris.
174. D. laciniatus L. – Scaete. Specie bienală, hemiterofită, 50 -150 cm, VII -IX.
Frecventă în zona stepă -etajul fagului; margini de păduri, tufărișuri, marginea apelor. Specie
mezohigrofilă. Eurasiatică continentală. Artemisietea vulgaris.

Ord. ASTERALES (COMPOSITALES)

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
34
Fam. Asteraceae (Compositae)
175. Arctium lappa L. – Brusture. Specie bienală, hemiterofită, l -l,50 m, VII -VIII, 2n=
36. Frecventă în zona de stepă -etajul fagului, locuri rudimentare. Specie xeromezofilă –
mezohigrofilă. Eurasiatică. Artemisietea vulgaris.
176. Artemisia absinthium L. – Pelin. Specie perenă, hemicriptofită, 60 – 120 cm, VII –
IX, 2n= 18. Frecventă în zona de stepă -etajul fagului; locuri rudimentare, tufărișuri. Specie
xeromezofilă -mezofilă. Eurasiatică. Artemisietea vulgaris .
177. Bidens cernua L. – Cârligioare – Specie anuală, terofită, 15 -90 cm. VII -IX. 2n =
24. Frecventă în zona de stepă -etajul fagului; locuri umede, zăvoaie, mlaștini, malul apelor
(Fig. 18). Specie mezohigrofilă -higrofilă. Eurasiatică. Bidentetea tripartiti .

Fig. 18. Bidens cernua pe malul râului Olt eț (orig.)
178. B. frondosa L. – Specie anuală, terofită, 50 -120 cm. VII -IX. 2n = 48. Frecventă în
zona de stepă -etajul fagului; locuri umede, zăvoaie, mlaștini, malul apelor. Specie
mezohigrofilă -higrofilă. Adventivă (Am. de N.). Bidentetea tripartiti .
179. B. tripartita L. – Dentiță. Specie anuală, terofită, 20 -60 cm, VII -IX, 2n=48.
Frecventă în zona de stepă -etajul fagului; locuri umede, zăvoaie, mlaștini, malul apelor.
Specie mezohigrofilă -higrofilă. Eurasiatică. Bident etea tripartiti.
180. Centaurea arenaria Bieb. – Specie perenă, hemicriptofită, 50 -80 cm, VII -IX.
Sporadică în zona de stepă și silvostepă; nisipuri litorale și continentale. Specie oligotrofă,
xerofilă, termofilă. Pontico -panonico -Balcanică.
181. Cirsium arvense (L.) Scop. – Pălămidă. Specie perenă, geofită, 50 -150 cm, VI –
VIII, 2n= 34. Frecventă în zona de stepă -etajul molidului, locuri cultivate și rudimentare, răriș
de pădure, pajiști. Specie xeromezofilă, mezohigrofilă. Eurasiatică. Stellarietea mediae.

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
35
182. Chondr illa juncea L. – Răsfug. Specie bienală -perenă, hemiterofită -hemicriptofită,
40-80 cm, VII -IX, 2n= 15, 30. Frecventă în zona de stepă -etajul gorunului, locuri cultivate și
rudimentare. Specie xeromezofilă, subtermofilă. Continental Eurasiatică. Artemisiete a
vulgaris.
183. Crepis foetida L. – Gălbenuș. Specie anuală, terofită, 20 -50 cm, VI -VIII. Frecventă
în zona de stepă -etajul gorunului, locuri însorite, ruderalizate, adesea nisipoase. Specie
xeromezofilă, mezofilă. Eurasiatică. Artemisietea vulgaris.
184. Eriger on annuus L. – Bunghișor. Specie anuală -bienală -perenă, terofită –
hemiterofită -hemicriptofită, 20 -80 cm, VII -VIII, 2n = 27, 36. Frecventă în zona de stepă –
etajul fagului; margini de păduri, răriști, lunci, parcuri, locuri ruderale. Specie mezofilă.
Adventiv ă. Artemisietea vulgaris.
185. Eupatorium cannabinum L. – Cânepa codrului. Specie perenă, hemicriptofită, 50 –
150 cm, VII -IX, 2n=20, 40. Frecventă în zona de stepă, locuri umede, zăvoaie. Specie
mezohigrofilă. Eurasiatică. Convolvuletalia sepium.
186. Filago vulgar is L. – Specie anuală terofită, 5 -35 cm, VII -IX, 2n=28. Frecventă în
zona de stepă – etajul gorunului; pajiști uscate, tăieturi de păduri. Specie oligotrofă, pionieră.
Eurasiatică de sud. Festuco -Sedetalia.
187. Matricaria recutita L. – Mușețel. Specie anuală , terofită, 10 -50 cm, V -VI, 2n= 18.
Frecventă în zona de stepă -etajul fagului; locuri ruderale, pajiști, uneori sărăturate. Specie
xeromezofilă, mezofilă. Eurasiatică. Stellarietea mediae.
188. Sonchus arvensis L. – Susai. Specie perenă, geofită, 50 -150 cm, VI I-VIII, 2n= 36,
54. Frecventă în zona de stepă -etajul gorunului. Eurasiatică.
189. Taraxacum officinale Web. ex Wiggers – Păpădia. Specie perenă, hemicriptofilă,
5-40 cm, IV -VI, 2n= 24. Frecventă în zona de stepă -etajul molidului; locuri rudimentare și
cultiva re. Specie mezofilă, xeromezofilă. Eurasiatică. Molinio -Arrhenatheretea.
190. Xanthium italicum Moretti – Cornaci . Specie anuală terofită, 40 -100 cm, VII -IX,
2n= 36. Frecventă în zona de stepă – zona pădurilor de stejar; locuri cultivate și rudimentare,
pe sol cu textura ușoară, bine aprovizionate cu apa sau irigate. Specie mezofilă,
mezohigrofilă, subtermofilă. Europa de Sud. Bidentetea tripartiti, Sisymbrion officinalis .

CL. LILIOPSIDA (Monocotyledonatae)
Subcl. ALISMIDAE
Ord. ALISMATALES
Fam. Alismataceae

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
36
191. Alisma gramineum Lej. – Hidrofită. Sporadică în bălți, mlaștini, pe malul
canalelor. Circumpolară. Phragmition .
192. A. plantago -aquatica L. – Limbariță – Hidrofită. Frecventă în lacuri, bălți
temporare sau permanente, canale. Circumpolară. Phragmitetea , Phragmitetalia .
193. Sagittaria sagittifolia L. – Săgeata apei – Hidrofită. Frecventă în bălți, ape
stagnante sau lent curgătoare . Fixată de substrat, frunze natante, aeriene și submerse.
Eurasiatică. Phragmition, Sagittario -Sparganietum .
Fam. Butomaceae
194. Butomus umbellatus L. – Roșățea, Crin de baltă – Hidrofită. Frecventă în bălți,
canale, orezării, stufărișuri. Eurasiatică. Phragmition .
Ord. HYDROCHARITALES
Fam. Hydrocharitaceae
195. Hydrocharis morsus -ranae L. – larba broaștelor – Hidrofită. Frecventă în bălți,
lacuri, ape lin curgătoare (Fig. 19 ). Plantă natantă, cu stoloni. Eurasiatică continentală.
Lemno -Hydrocharitetum morsus -ranae, Lemnion, Potamion .

Fig. 19. Hydrocharis morsus ranae (orig.)
196. Elodea canadensis Michx. – Ciuma apelor – Hidrofită. Citată frecventă în canale
cu ape lin curgătoare, bălți, lacuri, în ultimul timp nu a mai fost identificată, locul ei fiind luat
de specia care urmează. Submersă. Adventivă (Am. de N.). Potametea, Elodeetum
canadensis.
197. E. nuttalii (Planchon ) St. John ( E. c. var. angustifolia (Mühl.) Asch. et Graebn. –
Ciuma apelor – Hidrofită. Semnalată pentru prima dată în Oltenia de către I. Costache (2001).
Submersă. Adventivă (Am. de N.). Potametea , Elodeetum nuttalii .

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
37
198. Stratiotes aloides L. – Foarfeca bălții – Hidrofită. Sporadică în ape stagnate sau lin
curgătoare, de până la doi metri adâncime. Submersă, nefixată de substrat. Eurasiatică
continentală. Lemno minoris -Hydrocharition morsus -ranae .
Ord. NAJADALES
Fam. Potamogetonaceae
199. Potamogeton crispus L. – Broscariță – Hidrofită. Frecventă în lacuri, bălți, canale
cu apă dulce, curată. Plantă submersă, fixată de substrat prin rizomi și rădăcini adventive.
Cosmopolită Potametalia .
200. P. lucens L. – fig. 10. Hidrofită. Sporadic ă în ape tulburi, stagnante sau lin
curgătoare. Fixat ă de substrat prin rizom gros, tulpina este lungă și subțire (3 -4 mm) cu frunze
submerse, liniare și natante, u șor curbate. Circumpolară. Potamion .
201. P. nodosus Poir. ( P. fluitans Roth p. p.) – Hidrofită. Sporadică în ape lin curgătoare,
rareori stagnante. Submersă fixată de substrat prin rizom și rădăcini adventive. Frunze
submerse și natante. Circumpolară. Potametalia .
202. P. natans L. – Broscari ță – Hidrofită. Sporadic ă în ape stagnante, b ălți, orez ării.
Fixat ă de substrat prin rizom și rădăcini adventive. Frunze natante și submerse. Circumpolară.
Potamion , Nymphaeion , Potametum natantis .
203. P. pectinatus L. – Hidrofită. Sporadic ă în ape stagnante, dulci sau salmastre.
Cosmopolită Potamion, Po tametalia .
204. P. perfoliatus L. – Moț – Hidrofită. Sporadică în ape stagnante sau lin curgătoare.
Fixată de substrat prin rizomi și rădăcini adventive. Toate frunzele sunt submerse.
Cosmopolită Potamion , Potametum perfoliati .
205. P. pusillus L. – Hidrofită. Sp oradică în ape stagnante sau lin curgătoare, slab
sărăturoase. Fixată de substrat prin rădăcini. Tulpina și frunzele sunt submerse. Cosmopolită
Potamion .
Ord. LILIALES (incl. ASPARAGALES)
Fam. Iridaceae
206. Iris pseudocorus L. – Stânjenei galbeni, Stânjenei d e baltă. Specie perenă geofită,
60-120 cm, V -VI, 2n= 24, 30, 32, 34. Frecventă în zona de stepă – etajul fagului; mlaștini,
zăvoaie, malul apelor. Specie higrofilă. Europeană. Phragmitetea.

Ord. JUNCALES
Fam. Juncaceae

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
38
207. Juncus effusus L. – Spetează. Speci e perenă, hemicriptofită, 40 -80 cm, VI -VIII,
2n= 40, 42. Frecventă în zona de stepă -etajul molidului; pajiști înmlăștinite. Specie
mezohigrofilă. Cosmopolită. Molinio -Arrhenatheretea, Bidentetea tripartiti .
208. J. inflexus L. (J. glaucus Ehrh.) – Pipirig – Specie perenă, hemicriptofită 40 -80 cm.
VI-VIII. 2n = 40, 42. Frecventă în zona de stepă -etajul molidului; pajiști înmlăștinite. Specie
mezohigrofilă. Eurasiatică. Molinio -Arrhenatheretea.

Ord. CYPERALES
Fam. Cyperaceae
209. Bolboschoenus maritimus L. Palla – Rogoz, Sovar. Specie perenă, geofită, 30 -120
cm, VI -VIII, 2n= 80. Frecventă în zona de stepă -etajul gorunului; stufărișuri, mlaștini,
orezării. Specie mezohrigrofită. Cosmopolită. Phragmitetea australis.
210. Carex riparia Curt. – Specie perenă, geofită, 50 -120 cm, V -VI, 2n= 72. Frecventă
în zona de stepă – etajul fagului; pajiști înmlăștinite, pe lângă ape. Specie higrofilă.
Eurasiatică. Magnocaricion elatae.
211. C. vulpina L. – Specie perenă, hemicriptofită, 30 -80 cm, V -VII, 2n= 68. Sporadică
în zona de stepă -etajul fagului; pajiști înmlaștinite, pe lângă ape. Specie mezohigrofilă,
higrofilă. Eurasiatică. Magnocaricion elatae.

Ord. PO ALES (GRAMIN ALES)
Fam. Poaceae (Gramineae)
212. Bromus hordeaceus L. – Specie anuală -anuală de iarnă, terofită -hemiterofită, 20 -80
cm, V -VI, 2n= 28. Frecventă în zona de stepă -etajul fagului. Specie mezofilă. Eurasiatică.
Sisymbrion officinalis.
213. Poa bulbosa L. – Firuță bulboasă, Firicea. Specie perenă, hemicriptofită, 15 -30 cm,
IV-VII, 2n= 14, 21. Frecventă în zona de stepă -etajul fagului; pajiști uscate, ruderalizate.
Specie xeromezofilă. Eurasiatică. Sedo -Schleranthetea .
214. P. pratensis L. – Firuță. Specie perenă, hemicriptofită, 20 -50 cm, V -VI, 2n= 42, 50,
78, 91, 98. Frecventă în zona de stepă -etajul molidului (etajul jneapănului); pajiști , margini de
păduri. Specie mezofilă, mezohigrofilă, mezotrofă, eutrofă. Circumpolară. Molinio –
Arrhenatheretea .
215. P. sylvicola Guss. – Specie perenă, hemicriptofită, 40 -80 cm, V -VI. Sporadică în
zona de stepă – etajul gorunului; pajiști umede, zăvoaie, malu l apelor. Specie mezohigrofilă,
subtermofilă. SubMediteraneană. Molinietalia.

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
39
216. Phalaris arundinacea L. – Specie perenă, hidro -helofită, 1 -2 m, VI -VII, 2n= 28,
42. Frecventă în zona de stepă -etajul gorunului; pe malul apelor, stufărișuri. Specie
mezohigro filă. Circumpolară.
217. Setaria pumila (Poir.) Roem. & Schult. – Mohor roșcat – Specie anuală, terofită,
20-60(130) cm. VI -X. 2n = 36, 72. Frecventă în locuri ruderale, cultivate, nisipoase. Specie
eutrofă, xeromezofilă -mezofilă. Cosmopolită. Panico -Setarion .
218. Sorghum halepense (L.) Pers. – Costrei, Bălur. Specie perenă, geofită, 1-2 m. VI –
VIII. 2n = 20, 40. Frecventă în locuri ruderale, cultivate, xeromezofilă -mezofilă.
Mediteraneană. Chenopodietalia, Centaureetalia cyani, Panico -Setarion .
219. Tragus racemosus (L.) All. – Iarbă scăioasă. Specie anuală, terofită, 10 -30 cm. VI-
IX. 2n = 40. Frecventă locuri nisipoase (psamofilă). Xerofilă. Mediteraneană. Stellarietea
mediae, Bromion tectorum, Eragrostetalia.

Ord. TYPHALES
Fam. Sparganiaceae
220. Sparganium erectum L. (S. ramosum Huds.) – Buzdugan. Specie perenă, geofită
(hidro -helofită), 50 -100 (150) cm. VI -VIII. 2n = 30. Frecv. marg. apelor stagnante sau lin
curgătoare. Sp. eutr. -mezotr., pionieră, N 2-3, U6T4R1-5. B.S.M. Eurasiatică. Phragmitetea
australis, Glycerio -Sparganion .
Fam. Typhaceae
221. Typha angustifolia L. – Specie perenă geofită (hidro -helofită), 1 -2,5 m, VII – VIII,
2n= 30. Frecventă în zona de stepă -etajul fagului; ape stagnante sau lin curgătoare.
Circumpolară. Phragmitetea australis .
222. Typha latifolia L. – Specie perenă geofită (hidro -helofită), 1 -2,5 m, VII – VIII, 2n=
30. Frecventă în zona de stepă -etajul fagului; stufărișuri, mlaștini. Cosmopolită. Phragmitetea
australis.

Subcl. ARECIDAE
Ord. ARECALES
Fam. Lemnaceae
223. Lemna gibba L. – Hidrofită. Sporadic ă în ape stagnante. Natantă. Cosmopolită.
Lemnion minoris , Lemnetum gibbae.
224. L. minor L. – Hidrofită. Frecventă în bălți, lacuri, ape stagnante sau lin curgătoare.
Natant ă. Cosmopolită. Lemnion minoris , Lemnetea .

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
40
225. L. trisulca L. – Linti ță. Frecvent ă în ape stagnante, bogate în suspensii organice.
Submers ă. Cosmopolită. Lemnion minoris, Lemnetea .
226. Spirodela polyrhiza (L.) Schleiden – Hidrofită. Frecvent ă în ape stagnante, bogate
în suspensii organice (eutrofizate). Cosmopolită. Lemnion minoris , Lemnetea .
227. Wolffia arrhiza (L.) Horkel ex Wimmer – Hidrofită. Sporadic ă în regiunea de
câmpie, în ape stagnante bogate în materii organice. Cosmopolită. Lemnion minoris .

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
41

CAPITOLUL IV
VEGETAȚ IA ARIEI CERCETATE
4.1. METODELE DE CERCETARE FOLOSITE ÎN STUDIUL VEGETAȚIEI
Cercetarea geobotanică a vegetației se face prin observații, descrieri, măsurători și
experimentări sumare sau aprofundate, în funcție de scopul urmărit.
Descrierea asociațiilor a fost făcută cu ajutorul speciilor caracteristice, edificatoare,
dominante și diferențiale. Pentru clasificarea asociațiilor au fost folosite lucrările de sinte ză
asupra vegetației României elaborate de diverși autori sau colective din țară și străinătate.
(Soó 1980, G. Coldea & al. 1997, V. Sanda & al. 2001, 2007, V. Sanda 2002, L. Mucina
1997, A. Borhidi 1996, W. Rothmaler 1994, 2000) ș.a.
În deplasările noastre de teren am urmărit pe cât ne -a fost posibil, stadiul actual al
vegetației, dinamica în timp și spațiu, direcțiile succesionale ale celor mai importante
fitocenoze din cadrul unor teritorii în care influența omului este mai puternic resimțită.
Mărimea suprafețelor de probă pentru studiul vegetației a fost diferită în funcție de
tipul de vegetație.
Releveele au fost alese în ariile caracteristice asociațiilor, ținând cont de arealele
minime corespunzătoare fiecărui tip de fitocenoză.
Notările în carnet au cuprins informații cu privire la condițiile staționale și la
compoziția floristică și cenotică a populațiilor vegetale ce alcătuiesc individul de asociație:
data efectuării ridicării, localitatea, altitudinea, expoziția, înclinarea, ac operirea vegetației,
importanța economică a fitocenozelor și lista speciilor înregistrate împreună cu caracteristicile
lor structurale.
Odată cu notarea taxonilor ce intră în alcătuirea releveelor, s -a făcut și aprecierea
cantitativă a participării fiecăre i specii după scara Braun -Blanquet pentru abundență –
dominanță.
4.2. DESCRIEREA VEGETAȚIEI
4.2.1. Încadrarea cenotaxonomică a vegetației studiate
Cl. Phragmitetea australis R. Tx. & Preising 1942
Ord. Phragmitetalia Koc h 1926
Al. Phragmition communis Koch 1926
1. Phragmitetum australis Soó 1927 em. Schmale 1939
Ord. Nasturtio -Glycerietalia Pignatti 1953

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
42
Al. Phalaridion arundinaceae Kopecký 1961
2. Calamagrostio pseudophragmitis – Typhetum minimae A. Dihoru (1971) 1976
4.2.2. Descrierea asociațiilor
1. Phra gmitetum australis Soó 1927 em. Schmale 1939
Fitocenozele ocupă teritorii extinse în apropierea râului Olteț, la partea inferioară a
teritoriul cercetat (Fig. 20 ). În dependență de regimul nivelului freatic, acestea se află în
extindere sau, dimpotrivă în regres, iar extinderea lor poate avea loc în direcție centripetă, în
cazul unor ochiuri mai mici de apă, sau centrifugă, când nivelul freatic se ridică.

Fig. 20. Fizionomia fitocenozelor ocupate de Phragmites australis (orig.)
Diversita tea floristică a fitocenozelor edificate de Phragm ites austr alis subsp.
chrysantha este adeseori remarcabilă. Pe lângă speciile de recunoaștere ale clasei se întâlnesc
adeseori și specii transgresive din ordinul Molinietalia caeruleae . Speciile din
Convolvul etalia au un caracter ecotonal.
Aceste suprafețe au fost identificate sub forma unor borduri cu lățimi variabile care se
întind pe distanțe mari.
Structura fitocenozelor este bistratificată: primul strat este dominat de specia de
recunoaștere a asociației (Phragm ites austr alis subsp. chrysantha ) iar cel de -al doilea de
Lycopus europ aeus, Mentha longif olia, Equis etum arv ense, Juncus effusus și Lythrum
salic aria.

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
43
2. Calamagrostio pseudophragmitis – Typhetum minimae A. Dihoru (1971) 1976
Asociația Calamagrostio pseudophragmitis – Typhetum minimae (Tabelul nr. 25.) este
o asociație pionieră care se instalează în prundișul râurilor, pe soluri aluvionare cu grad
crescut de umiditate, pe terenuri decopertate de viituri.
Eterogenitatea accentuată și cons tanța scăzută a speciilor se datorează în principal
viiturilor repetate care apar în decursul perioadei de vegetație, prin care sunt aduse noi specii,
în timp ce altele sunt eliminate (Fig. 21 ).

Fig. 21. Pâlcuri ale acestei vegetații rămase î n urma inundațiilor din această primăvară
(orig.)
Datorită sistemului rizomal care este foarte bine dezvoltat, fitocenozele acestei
asociații au un rol major în fixarea aluviunilor, contribuind astfel la desfășurarea succesiunii
vegetației pe malul râului.
Calamagr ostis pseudophragm ites ocupă, de regulă, terenurile mai ridicate din albia
râului Olteț iar Typha m inima cele joase mai umede. Acest lucru face ca uneori cele două
specii să se găsească în pâlcuri separate însă nu prea mar i, spațiul de interferență fiind cel
dominant.

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
44
4.3. MĂSURI DE CONSERVARE PROPUSE PENTRU Z ONA CERCETATĂ
Ca măsuri de conservare pentru vegetația acestei arii recomandăm:
– nu se va înlătura vegetația lemnoasă (arbori și arbuști) de pe malurile apelor
curgătoare;
– accesul cu autovehicule pe malul bălților și pe diguri este posibil doar în zonele
marcate în acest scop;
– se interzice excavarea de balast sau pietriș din albia râurilor și pârâurilor care se află
în perimetrul sitului;
– se interzice aruncarea gunoaielor menajere în tot teritoriul ariei, în special în
prundișul sau la marginea râului Olteț .

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
45

CONCLUZII
Zona investigată este reprezentată de râul Olteț și lunca inferioară a acestuia în tre
localitățile Balș și Mărunței . Valea Oltețului este o arie protejată de i nteres național ce
corespunde categoriei a IV -a IUCN (rezervație naturală de tip mixt) situată în județul Olt, pe
teritoriile administratoive ale comunelor: Bârza, Dobru n, Fălcoiu, Pârșcoveni, Șopârlița și
Voineasa.
Din punct de vedere climatic , aria protejată ROSCI0266 Valea Oltețului se încadrează
în zona c limatului continental, situat în partea de sud a tării noastre.
Valea Oltețului este îngustă în zona de deal și largă în zona de câmpi e, iar lunca este
destul de întinsă. Terasele Oltețului sunt largi pe partea stângă, până la nord de Osica de Sus.
Râul Olteț aparține județului Olt numai pe lungimea de 40 km. Intră pe teritoriul
județului pe raza comunei Iancu Jianu și se varsă în Olt în dreptul localității Fălcoiu.
Conform Sistemului Român de Clasificare a Solurilor, sub aspect taxonomic, învelișul
de soluri din cadrul ROSCI0266 Valea Oltețului este cuprins în următoarele clase de soluri:
molisoluri – cernoziomuri tipice, cambice, argiloiluviale; argiluvisoluri – soluri brun roșcate,
soluri brun roșcate luvice; soluri halomorfe – solonețuri; soluri slab evoluate – soluri aluviale,
protosoluri aluviale; soluri trunchiate – erodisoluri.
Istoricul cercetărilor privind aria naturală protejată. Valea Oltețului în aval de Balș nu
a făcut obiectul cercetarii multor geografi, însă zona a fost cuprinsă în studiile referitoare la
Câmpia Romanați sau la Câmpia Olteniei.
Relieful văii Oltețului în aval de Balș a fost studiat de către P. Coteț, 1957 .
Teritoriul cercetat a fost studiat din punct de vedere floristic și de vegetație de
renumitul botanist Marin Păun în teza de doctorat a acestuia .
Lucrarea vrea să aducă la zi inventarul floristic și principalele fitocenoze din teritoriul
cercetat.
Plecând de la informațiile care se cunosc din literatura de specialitate referitoare la
flora și vegetația acestei zone, precum și de la Planul de Management al acestei arii, am
purces la numeroase deplasări în arie în vederea realizării unui studiu amănunțit asupra florei
și vegetației ariei.
Au fost observată vegetația în toate perioadele pentru a putea realiza o determinare
corectă a acesteia și a putea avea un inventor complet al ariei.

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
46
Datele culese din teren au fost prelucrate în laborator, rezultatele obținute fiind
inserate în pr ezenta lucrare.
În lista întocmită au fost inserate speciile acvatice și terestre identificate în zona
cercetată. Au fost identificate 227 specii de pla nte vasculare. La unele dintre acestea se află și
fotografii originale din arie.
Vegetația este încadrată la 2 asoci ații: Phragmitetum australis Soó 1927 em. Schmale
1939 și Calamagrostio pseudophragmitis – Typhetum minimae A. Dihoru (1971) 1976 .
Ca măsuri de conservare pentru vegetația acestei arii recomandăm:
– nu se va înlătura vegetația lemnoasă (arbori și arbuști) de pe malurile apelor
curgătoare;
– accesul cu autovehicule pe malul bălților și pe diguri este posibil doar în zonele
marcate în acest scop;
– se interzice excavarea de balast sau pietriș din albia râurilor și pârâurilor care se află
în perimetrul sitului;
– se interzice aruncarea gunoaielor menajere în tot teritoriul ariei, în special în
prundișul sau la marginea râului Olteț .

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
47

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Banu , A.C., 1969 , Rolul neotectonicii în organizarea actuală a rețelei hidrografice
în sectorul inferior al Dunării, Hidrologia nr. 10, București
2. Băluță , D., 1996 , Rolul mișcărilor tectonice în geneza reliefului din Câmpia
Română și Piemontul Getic, Revista Geografică , t II-III, București
3. Beldie Al. 1977, 1979 – Flora României. Determinator ilustrat al plantelor
vasculare . 406, 412 pag. Vol. I, II. Edit. Acad. R.S. R. București.
4. Borhidi A. 1996 – Critical revision of the Hungarian Plant communities. Janus
Pannonicus University . H-7601: 43 -129. Pécs.
5. Borza , Al., Boșcaiu , N., 1965 , Introducere în studiul covorului vegetal , Editura
Academiei R.S.R., București
6. Braun -Blanquet , J., 1964 , Pflanzensoziologie. Grundzuge der Vegetatio nskunde ,
Jena-New York Springer -Verlag, p. 865
7. Brummitt R.K. & Powell C.E . 1992 – Authors of plant names 732 pag. Royal
Botanic Gardens. Kew. (EDS.)
8. Brunce , R.G.H, Bogers , M.B.B., Evans , D., Jongman , R.H.G., 2012 , Rule
based system for in situ ide ntification of Annex I habitats , Alterra Report 2276, Alterra, part
of Wageningen UR
9. Călinescu , R., 1953 . Biogeografia României , Editura Științifică, București.
10. Ciocârlan , V., 2009 , Flora ilustrată a României. Pteridophyta et Spermatophyta ,
Editura ”Ceres ”, București.
11. Coteț , P., 1957 , Câmpia Olteniei. Studiu geomorfologic cu privire specială
asupra cuaternarului , Editura Științifică, București
12. Coteț, P., Urucu , V., 1975 , Județul Olt , Editura Academiei R.S.R., București, p.
26-34.
13. Cristea , V., Gafta , D., Pedrotti , F., 2004 , Fitosociologie , Editura ”Presa
Universitară Clujeană”, Cluj -Napoca.
14. Davies , C.E., Moss , D., Hill, M.O., 2013 , Interpretation Manual of European
Union Habitats , ver. EUR 28.
15. Dihoru Alexandrina 1 971 – Vegetația de matcă pe cursul inferior al Prahovei.
Comunicări și referate . Extras. Muzeul de Științele Naturii: 65 -74. Ploiești.

Maria Veronica Dorobanțu – Studiul floristic și de vegetație în rezervația naturală “Valea
Oltețului” – 2016
48
16. Dihoru G. & Răduțoiu D. 2005 – Calamagrostio pseudophragmitis – Typhetum
minimae in the southwestern part of Romania (Oltenia). Phytologia Balcanica . 11 (1): 73 -77.
Sofia, Bulgaria.
17. Doniță , N., Paucă -Comănescu , M., Popescu , A., Mihăilescu , S., Biriș , I.-A.,
2005 , Habitatele din România , Editura Tehnică Silvică, București
18. Gafta , D., Mountford , O., 2008 , Manual de interpretare a habitatelor Natura
2000 din România , Editura Risoprint, Cluj -Napoca.
19. Mutihac , V., 1990 , Geologia României , Editura Științif ică, București
20. Pătroescu , M., 1987 , Succesiunea zonelor și etajelor de vegetație din România ,
Sinteze Geografice, București.
21. Păun M. 1967 – Vegetația raionului Balș, reg. Oltenia. SSNG. Com . Bot., 121 –
127. Cluj.
22. Sanda V. & al. 1979 – Conspectul vegetației acvatice și palustre din România.
Muzeul Brukenthal, Științele Naturii Stud . Com . 23: 19 -163. Sibiu .
23. Sanda , V., Öllerer , K., Burescu , P., 2008 , Fitocenozele din România –
Sintaxonomie, Structură, Dinamică și Evoluție , Editura Ars Do cendi, Universitatea din
București
24. Sanda , V., Vicol , I., Ștefănu ț, S., 2010 , Biodiversitatea ceno -structurală a
învelișului vegetal din România, Editura Ars Docendi, Universitatea din București.
25. Ujvari , I., 1972 , Geografia apelor României , Editura Știi nțifică, București.