Agresivitatea la copii [601313]

Agresivitatea la copii

Aspecte t
eoretice privind agresivitatea

Agresivitatea

este

definit
a

ca

fiind

acea

form
a

de

comportament

orientat
a

în

sens

distructiv,

în

vederea

producerii

unor

daune,car
e

pot

fi

materiale,

psihologice,

morale

sau

mixte.

Formele

cele

mai

fregvente
și

mai

cunoscute

ale

comportamentului

agresiv

sunt

delicven
ța

și

infrac
ționalitatea.

O

defini
ție

mai

completă

a

agresivită
ții

ar

fi

aceea

că

agresivitatea

este

orice

formă

de

conduită

orientată

către

obiecte,

persoane

sau

către

si
ne,

în

vederea

producerii

unor

prejudicii,

a

unor

răni,

distrugeri

sau

daune
.(

A.

Cosmovici,
Ia
și,

1996)
.

Agresivitatea poate fi definita si ca un act care reprezinta o energie care se exprima in
comportamente avand drept scop, la inceput, supravietui
rea, iar mai apoi, depasirea diferitelor
obstacole ce stau in calea atingerii propriilor obiective.

Exista

un tip de agresivitate care poate fi calificata drept irationala si distructiva, numita si
"violenta", indreptata spre dauna unor persoane sau

lucruri, spre distrugere sau spre
determinarea suferintei altora, independent de nevoile biologice proprii de supravietuire, (sau
de situatiile sociale construite si acceptate).
, acest fapt fiind determinat de mediu sau
provocat.

Comportamentele

agresive de tipul a lovi pe cineva,a
–
l împinge sau a
–
i smulge un
obiect din mână reprezintă o formă primară de interacțiune comportamentală.

Studiile ne arată

că între 2
–

4 ani,pe masură ce se dezvoltă limbajul,agresivitatea fizică
scade si creste
foarte mult agresivitatea verbală.

( Cairns,1979;Fabers si Eisenberg 1992)

Forme

ale

agresivitati:

1)Agresivitatea

directă/ostilă

(actul

agresiv

are

ca

scop

provocarea

unui

rău)

vs.

agresiunea

indirectă/instrumen
tală

(suferin
ța

este

folosită

pentr
u

atingerea

unui

scop

sanc
ționarea

prin

violen
ță

a

unui

comportament

indezirabil);

2)Agresivitatea

activă(răul

este

rezultatul

ac
țiunii

nemijlocite

a

agresorului

–

ex.:lovirea

unei

persoane)

vs

agresivitatea

pasivă

(răul

este

provocat

prin

neinterven
ție

–

3)Agresiunea

fizică,

psihică,

sexuală

sau

verbală

4)Agresiunea

s
pontană

vs

agresiunea

premeditată

(pregătită

din

timp,

pentru

a

atinge

un

anumit

scop)

5)Agresiunea

provocată(victima

a

oferit

un

pretext

agresorului,

chiar

și

ind

irect)

vs.

Agresiune
a

neprovocată;

6)Agresivitatea

manifestă

(consumată

într

un

act

provocator

de

suferin
ță)

vs.

agresivitatea

Latentă

7)Agresivitate

inten
ționată

(declan
șată

con
știent

și

voit

de

către

agresor

asupra

victimei)vs.agresivitate

neinten
ționată

8)Agresivitate

aut
oprovocată,

interpersonală,

familială,

grupală

sau

publică

9)Agresivitatea

privită

din

punctul

de

vedere

al

stării

de

discernământ

a

agresorului,

în

strânsălegătură

cu

responsabilitatea

juridică

și

morală

a

acestuia
.

(Marius

Florea,

2001)

Studii l
egate de agresivitatea la copii

Agresivitatea este o forma de comportament, orientata in sens distructiv.

S
–
a studiat
feno
menul agresivitatii si s
–
a dovedit

ca adolescentii si cop
iii de varsta scolara,
au
invatat, in aceasta etapa a vietii, un mo
del propriu

al lor

al agresivitatii.

Concluziile

studiilor

au

aratat

ca

pentru

a

intelege

originiile

agresivitatii

si

pentru

a

preveni

cazurile

cronice

de

agresivitate

fizica,

trebuie

sa

ne

concentram

atentia

pe

prima

perioada

a

vietii

omului
,

primii

ani

dupa

nastere,

pentru

ca

in

aceasta

etapa

se

pun

bazele

comportamentului

agresiv

de

mai

tarziu
.

În ultimii 70 de ani au fost facute numeroase cercetări asupra agresivității umane, cercetări
care au avut ca scop identificarea cau
zelor și
condițiilor favorizante conduitelor agresive,
precizarea proceselor care le mediază și încercarea de explicitare a mijloacelor de modelare a
unui astfel de comportament.

După G. Moser
]
, există patru concepții majo
re în ceea ce privește comportamentul
agresiv:

a)

teoriile instinctuale

–

consideră ca agresiunea este o manifestare a unei
pulsiuni sau instinct înnăscut;

b)

teoriile reactive

–

consideră co
mportamentul agresiv ca o reacție la
situațiile frustrante, dezagreabile;

c)

teorii ale învățării

–

potrivit cărora comportamentul agresiv este un
comportament achiziționat prin intermediul unor diferite mecanisme cum
este, de pildă, învățarea prin im
itație și/sau observație;

d)

abordarea cognitivă

–

care pune accentul pe procesele cognitive centrale
interne inserate între stimuli și răspunsul comportamental al individului. În
varianta mai specifică a costurilor și beneficiilor, perspectiva

cogni
tivă

sugerează

că

și comportamentele

agresive sunt rezultanta unui proces
decizional: decizia de a acționa agresiv este funcție de raportul dintre
costurile și beneficiile prezumate.

În 1939, la Universitatea Yale din S.U.A.
–

Dollard, Doob, Miller, Mo
wrer și
Sears
–

au facut cercetari asupra agresivitati si au publicat faimoasa carte
Frustration and Aggression
. Agresiunea ca un comportament reactiv, adică
de
pen
dent de condițiile situaționale care declanșează acest compor
tament
care provoaca agresivi
tate. În formularea sa clasică, teoria „frustrare
–

agresiune" postulează o relație cauzală universală între frustrare și
comportamentul agresiv: nu există nici o agresiune care să nu aibă la origine
o frustrare și nu există nici o frustrare care să se rez
olve altfel decât prin
agresiune. Aceasta înseamnă că orice comportament agresiv este în mod
necesar generat, determinat de o frustrare.

Unii cercetători au încercat să compare mai multe tipuri de frustrare care poate
dezvolta agresivitatea

Conform cercet
arilor, Geer in 1968 a constituiuit patru grupe de subiecți masculini și
i
–
a pus să rezolve un puzzle (trei grupe sunt experimentale și o grupă
–
martor): pentru prima
grupă, problema este insolu
bilă (frustrarea este generată de imposibilitatea îndeplinirii

sarcinii); pentru a doua grupă, problema este rezolvabilă dar un complice al
experimentatorului împiedică subiecții să o rezolve în timpul cerut (frustrare personală);
pentru a treia grupă, subiecții găsesc soluția problemei, dar sunt după aceea ultragiaț
i,
insultați: li se reproșeaza lipsa lor de inteligență și o absență totală de motivație (condiția
insultă); a patra grupă este o grupă
–
martor. După realizarea sarcinii, participanții la
experiment sunt invitați, cu ocazia unei sarcini de învațare, să tran
smită șocuri electrice asupra
partenerului
–
complice al experimentatorului. Subiecții care nu au putut rezolva problema
transmit șocuri de intensitate medie mai puțin ridicată față de subiecții care au fost împiedicați
să rezolve problema de către complice.

Condiția „insultă” provoacă, deci, cea mai puternică
agresivitate din partea subiecților. Se pare că situația „frustrare personală” și „insultă”
reprezintă o mai mare frustrare decât imposibilitatea de a rezolva sarcina.

In concluzie experința unei f
rustrări intense poate genera o diminuare a agresivității:
subiecții care au fost împiedicați să

termine un test de inteligență

devin apatici și transmit
mai puține șocuri electrice decât subiecții unei grupe
–
martor
.
(2)
(

J. Dollard, L.W. Doob,
Frustration and aggression
, Yale University Press, New Haven, 1939.)

Agresivitatea este definita ca fiind o insusire a acelor tipuri de comportament care sunt
orien
tate in sens distructiv, comportamente ce provoaca daune materiale, morale, psihologice.

La polul opus se regaseste ceea ce se numeste "comportament prosocial" care implica
concepte ca toleranta, cooperare, ajutor, echilibru.

Din forme
le de manifestare a agresivitatii fac parte: razboaiele, crimele, jafurile, violurile,
talhariile, incendierile, distrugerile, anumite

forme de vatamare corporala
.

În 1961, Albert Bandura a realizat studiul „păpușa Bobo”
–

transmiterea
comportament
elor agresive prin imitarea unor modele agresive.

Acest studiu s
–
a bazat pe teoria învățării sociale care afirmă că oamenii tind să învețe
multe tipuri de răspunsuri, în special pe cele agresive, prin observarea altor oameni.

Cei 72 de partici
panți au fost recrutați din cadrul grădiniței Stanford, având vârsta
cuprinsă între 37 și 69 de luni. Au fost apoi plasați într
–
o cameră de unde puteau observa
comportamentul unui actor care afișa comportamente fie agresive fie non
–
agresive. Imediat
după a
ceea, participanții au fost duși în altă cameră unde au fost supuși observației și unde li
s
–
a evaluat nivelul agresivității în termeni de: imitația agresiunii fizice, agresiune verbală și
răspunsuri verbale non
–
agresive.

Bandura a putut astfel conc
luziona că expunerea participanților la modele agresive crește
probabilitatea apariției unui comportament agresiv, scorurile subiecților care au observat
comportamente agresive fiind semnificativ mai mari decât scorurile grupului de control sau
scorurile s
ubiecților din grupul observator de comportamente non
–
agresive.

Efectele

agresivitatii

pe

plan

fizic

și

emoțional

Raportul de lla National Association of School Psychologists din Statele Unite spune că
160

000 de copii absentează
zilnic de la școală deoarece le este teamă că vor cădea victimă
agresivității.

Victimele actelor agresive pot înceta să mai vorbească despre școală, despre o anumită
oră de curs sau activitate școlară. Ele poate că încearcă să ajungă

în fiecare zi t
ârziu la școală,
să absenteze de la unele ore sau chiar să găsească scuze pentru a lipsi total de la școală.

Copii care sunt agresati de alti copii sunt recunoscuti foarte usor deoarece pot deveni abătuți,
irascibili, dezamăgiți sau obosiți și retrași.

Agresivitatea poate inceta încrederea copilului in sine, poate cauza grave probleme de
sănătate și îi poate chiar ruina cariera.

Copii agresati

pot avea dureri de cap, insomnie, stări de anxietate și de depresie. Unii pot
ajunge să sufere de tulburare de stres posttraumatic. În timp ce atacurile fizice îi pot determina
pe cei din jur să acorde în mod constant un sprijin plin de înțelegere, atacur
ile de ordin afectiv
pot să nu producă aceeași reacție. Rănile de acest gen nu se văd.

Agresivitatea are efecte negative chiar și asupra persoanelor agresive. Dacă nu încetează
în copilărie cu actele agresive, acestea vor ajunge ca la maturitate să
manifeste același
comportament la locu
l de muncă.

S
tudii
le

arată că cei care au fost agresivi în copilărie au dezvoltat anumite trăsături de
comportament ce s
–
au manifestat și când au ajuns adulți. Probabilitatea ca aceștia să aibă
cazier judiciar es
te mult

mai mare decât în cazul celor care nu au fost agresivi.

Efectele negative ale mass
–
media asupra comportamentului agresiv al copiilor

A
gresivitate
a

constructiva este purtatoarea unei agresivitati distructive.

Scoala este locul de

desfasurare al acestui formidabil paradox
("˜` M.Janich, 1996)

Agres
iunea este un fenomen des intalnit
in situatiile de viata ale copiilor, fie in calitate de
victime, fie de martori. Exista agresiuni permanente sau periodice, care iau forma atat a un
or
certuri sau vandalisme, cat si a imaginilor din mass
–
media.

Reportajele si informatiile vehiculate de televiziune, ziare, reviste (dspre crime, violuri,
abuzurile de orice fel, jafuri, atacuri, razboaie, chiar si jocuri simulate pe calcula
tor ),
toate
acestea pot duce
la un comportament agresiv
.

Alte cercetări (Lenhart, 2007) au abordat aspecte descriptive, cum ar fi pattern
–
uri de gen
sau comparații între agresivitatea online și offline.

Fetele declară într
–
o mai mare măsur
ă ocurența fenomenului
–

38% dintre fete declară că
au fost agresate online, în comparație cu 26% dintre băieți.

Fetele mai în vârstă declară fenomenul înt
–
o mai mare măsură decât fetele mai tinere și
decât băieții, 41% dinter fetele cu vârsta între
15 și 17 ani raportând astfel de experiențe.
Diferențele față de agersivitatea offline, unde băieții sunt cel mai adesea atât victime, cât și
agresori, apar ca evidente. Mai mult, se pare că fetele sunt mai atrase decât băieții spre răutăți
online (Goddard
, 2008).

Teorii

ale agresivităti
i

S. Freud, sustine ca
agresivitatea est
e un instinct
–

a

agresa si
a fi violenți

ca raspuns
.

Konrand Lorenz

a pus accenti in teoria sa

asupra naturii biologic
–
instinctuale a
comportamentului agresiv

I
nfluențele biologice,cum ar fi:

–

Infuențe neuronale,zone ale cortexului stimulate electric facilitează
comportamentul agresiv;

–

Infuențe hormonale,bărbații sunt mai agresivi decât femeile;

–

Influențe biochimice:cresterea alcoolul
ui în sânge, scăderea glicemiei

Leonard Berkowitz

a

susținut

că frustrarea produce
intai de toate
o supărare,o stare de
pregătirea emoțională
si dupa agresorul agreseaza.

Albert Bandura

a sustinut in teoria sa ca,

comportamentul agresiv se î
nvață

din

familie,mediul social,mass
–
media.

Prezentarea cazului

Date sociodemografice:

Nume prenume:Z.A

Varsta:12 ani

Sex:feminin

Clasa:a IV
–
A

Nationalitate:romana

Mediul de provenienta:rural

Prezentarea studiului de caz

D
ate de identificare:

Fetita are

vârstă de 14 ani și se aflată în clasa a IV
–
a, locuieste intr
–
o localitate rurală din
județul Alba.

Aceasta provine dintr
–
o familie formată din 5 membri (cei doi părinți în vârstă de 38 ani
–

tatăl și 36 de ani
–

ma
ma și fetita împreună cu cei doi frati ai sai în vârstă de 14 de ani
respectiv 16 ani).

Climatul familial:

Mama lucrează ca femeie de serviciu la o firmă, iar tatăl muncește pe la vecini cu ziua.

Întreaga familie locuiește într
–
o casă

modestă formată din trei camere, fără dependințe.

Starea materială a familei este modesta, hainele copiilor fiind asigurate prin mila vecinilor
sau rudelor, iar mâncarea fiind cumpărată, de cele mai multe ori pe datorie.

Din informații
le furnizate de către fetita, părinții se certa frecvent în condițiile în care
starea materială a familiei este una precară, singură, mama, fiind aceea care asigura
subzistența materială a familei, iar tatăl neavând un loc de munca stabil.

Pe de altă

parte, minora era maltratată, adeseori, de către tata si fratele cel mai mare.
Aceasta fiind uneori nevoie sa lipseasca de la scoala, pentru ca ,,la ce sa merg?rad mereu copii
de mine ca ma bate tata rau, eu ma supar, si i bat sa vada cum e,,.

Atunci

cand am discutat de relațiile cu părinții, fetita spune ca cel mai bine se înțelegea cu
mama, care, deși nu și
–
a manifestat vreodată sentimente de afecțiune, o ajuta la teme cand are
timp, o asculta si o sustine .

Informații privind argresivitate
:

Ceea ce r
ezultă

din spusele fetitei este că este maltratata de tatal sau si nu doreste sa se
mai intoarca nici acasa nici la scoala.

Ulterior, prin intermediul autorităților de la Protecția Copilului, a fost internată într
–
un
centru de plasam
ent din județ.

Lista de probleme:

–

este deprimată
și retrasă
, îi e ru
șine să povestească despre cele întâmplate, preferă să țină
totul sub tăcere, pentru că nu are încredere în oameni,
are contacte sociale foarte restrânse
sus
ținând ca are o singură

prietenă, dar că nici acesteia nu i
–
a spus ce s
–
a întâmplat de teamă
să nu fie judecată gre
șit, aceasta
nu vrea să meargă la scoală
, de teamă că colegii ei vor afla
și o vor critica din această cauză are
nereusită
școlară
, are
tulburări de somn
și coșmaru
ri
nocturne
, sus
ține că de multe ori s
–
a trezit speriată având co
șmaruri,
diminuarea
respectului/stimei de sine

Obiective
:
–

Ca si obiective ar fi
oferirea suportului emo
țional
–

cre
șterea stimei de sine
–

oferirea unui
suport privind tratarea tu
lburărilor de somn
–

dezvoltarea unor sentimente de încredere
–

tratarea anxietății
–

încurajarea părin
ților pentru oferirea de susținere și ajutor

Planul de interventie:

Scopul planului de interven
ție este funcționarea psihosocială optimă a persoa
nei.
Obiectivele sunt oferirea suportului emo
țional, creșterea stimei de sine, tratarea tulburărilor de
somn, dezvoltarea unor sentimente de încredere
și acceptare de sine, tratarea anxietății și
încurajarea părin
ților de a
–
i oferii sus
ținere și de a o aju
ta atât în prezent, cât
și pe viitor.
Pentru început se va realiza un interviu cu minora, (nu înainte de a se ob
ține un consimțământ
din partea părin
ților.

Evaluarea presupune atât interviul
și scala de anxietate Max Hamilton
–
HRSA. Se va
realiza un

interviu
și cu părinții minorei, pentru a se constata nivelul de interes al acestora în
ceea ce o prive
ște pe minoră.

Deasemenea una din metodele folosite vor fi:
oferi
rea de consiliere

de dezvoltare personală
care oferă formarea de abilită
ți și atitud
ini care permit o func
ționare personală și socială
flexibilă
și eficientă în scopul atingerii stării de bine și a creșterii stimei de sine; o consiliere
suportiva pentru oferirea de suport emo
țional.

În urma acestor interven
ții (consiliere, tehnici
, activită
ți) se va urmări o ameliorare a
stărilor trăite de minor.

. În concluzie rezultatele a
șteptate sunt acelea ca minora să fie ajutată să revină la o viață
normală, cu ajutorul sedintelor cu consilierul, sa nu i mai fie teama de tatal sau , sa a
ibe vointa
sa se intoarca la scoala, sa nu se mai poarte agresiv cu colegii sai, sa se reintregreze.

C. Gorgos,

Dicționar enciclop
edic de psihiatrie,

Edit. Medicală, București, 1987, p.

110
–
111.

J. Dollard, L.W. Doob, N.E. Miller, O.H. Mowrer, R.T. Sears,
Frustration and aggression
, Yale Univers
ity
Press, New Haven, 1939.

A.

Cosmovici.

Psihologie

general

ă
.

Polirom.

Ia
și,

1996