Elevii cu tulburari de comportament se lovesc de multe dezavantaje: unul dintre acestea este vârsta la care sunt școlarizați, un altul îl reprezintă… [601250]

MODALITATI DE
INTERVENTIE

PSIHOPEDAGOGICA

LA ELEVII CU

TULBURARI DE
COMPORTAMENT

ARGUMENT
Elevii cu tulburari de comportament se lovesc de multe dezavantaje: unul dintre acestea este vârsta
la care sunt școlarizați, un altul îl reprezintă educația și nivelul educațional scazut, iar cel de -al treilea se
datorază mentalitatii comunitatii d in cauza lipsei de informare cu privire la astfel de persoane. Șansele
acestor elevi pentru a putea fi școlarizați in școala de masă sunt limitate deoarece ei sun marginalizați
din prisma comportamentului indizerabil de catre societate și demersurile comun ității pentru reinserția
lor școlară, sociala si profesionala sunt insuficiente, iar toate acestea duc, în final la discriminare .
Urmare a cercetării efectuate, sunt de parere că daca obiectivele pe termen scurt – mediu – lung sunt
stabilite in mod c orespunzator si avand in vedere particularitatile individuale, abilitatile si aptitudinile
personale, prin desfășurarea unor activități specifice ii putem ajuta pe elevii cu tulburari de
comportament: să se autocunoască, să aibă încredere in sine, să reușe ască să ducă la îndeplinire
sarcinile trasate, să fie responsabil, iar in final, urmare a implicarii specialistilor si familiei, va fi posibil ca
acesti elevi să fie integrati / reintegrati în școala de masă inițial cu cadru didactic de sprijin și ulterio r ca
oricare alt elev.

Pentru ca un elev cu tulburari de comportament sa se reintegreze in condiții optime, un astfel de elev
trebuie să beneficeze in primul rand de consiliere, această activitate având un rol deosebit în ceea ce
privește acceptarea d e către elev a prorpiilor puncte tari si puncte slabe ; un rol important îl are și
consilierea școlara care sprijină individul să delibereze responsabil, în acord cu situația sa concretă, cu
motivațiile interne, cu interesele dominante și stabile cu privir e la educația școlară si traseul educațional
pe care îl va urma.
Copiii cu tulburari de comportament au dreptul să li se creeze toate condițiile pentru a putea fi
integrati / reintegrați în școala de masă, pentru a dobândi și a dezvolta cunoștințe edu caționale precum
și pentru a promova profesional.
Evaluarea copilului cu tulburari de comportament realizată de către medic, psiholog, asistent social,
cadru didactic, ajuta la stabilirea clara a diagnosticului, a deficiențelor și consecințelor acesto ra în
diferite sectoare și paliere ale vieții psihice și la identificarea trebuințelor speciale ale acestui copil.
Această evaluare descrie copilul cu tulburari de comportament, ceea ce nu poate face el în relationarea
cu altii si / sau fata de alti copii care au aceeasi varsta, dezavantajele pe care le are el în fața colegilor.
Fiecare copil cu tulburari de comportament are ca oricare altul, o motivație interioară care se traduce
prin comportamentul său. Starea de dezvoltare psihică a copilului cu tu lburari de comportament îl
împiedică pe acesta să să își reprezinte scopul unei acțiuni, adică el face ceva pentru că trebuie să facă.
In procesul educațional, copiii cu tulburari de comportament sunt pregatiti pentru integrarea /
reintegrarea in societ ate, urmarind dezvoltarea maxima a potentialului lor si ajutandu -i sa se cunoasca,
sa se accepte, sa se valorizeze, sa aiba idealuri, sa devina responsabili si sa se implice activ in vederea
dezvoltarii individuale socio – profesionale.
Scoala reprezi nta elementul principal in relatia copil -individ -societate, element ce ii confrunta pe copii
cu exigentele insertiei socionormative. Modul in care un copil cu tulburari de comportament se
adapteaza cerintelor educationale reprezinta principalul indicator c u privire la calitatea conduitei sale.
Experienta scolara se finalizeaza in calitatea morala, intelectuala si profesionala privind capacitatea de
adaptare la schimbari, de rezistenta la situatii noi si stari conflictuale sau tensionante, de rezolvare a
situatiilor existente si de a avea o conduita dezirabila social.
Educatia scolara si serviciile de asistenta psiho – sociala urmaresc creearea conditiilor necesare pentru
ca elevii cu tulburari de comportament sa isi satisfaca cerintele si trebuintele ed ucative de baza, sa isi
dezvolte abilitatile de a lua decizii, de a solutiona probleme si de a face fata dificultatilor cu care se
confrunta la un moment dat, sa creasca nivelul de adaptare la schimbare si sa fie pregatiti sa isi asume
responsabilitatile s i riscurile pentru propria conduita.
Obiectivul general al educatiei scolare si al asitentei psiho – sociale este acela de a identifica barierele
invatarii si indepartarea acestora pentru o integrare eficienta in comunitate.
Scoala reprezinta un momentul in care, copilul cu tulburari de comportament opteaza pentru a urma
cursuri care sa il determine sa isi dezvolte in mod corespunzator personalitatea, si care sa ii ofere

posibilitatea de a se pregati pentru reusita privind integrarea sociala, ren untand la comportamentul
indizerabil si depunand eforturi constante pentru a fi acceptat de catre comunitate, a manifesta un
comportament dezirabil pentru aceasta. Procesul complex de consiliere scolara si psihosociala,
urmareste continuu si sistematic inf luentarea elevilor cu tulburari de comportament in vederea optiunii
constiente pentru gradul si forma de invatamant cea mai potrivita aptitudinilor lor si cerintelor
societatii. Consilierii, cadrele didactice, asistentii sociali, psihologii, medicii si nu in ultimul rand parintii,
trebuie sa cunoasca si sa puna in acord personalitatea elevilor cu tulburari de comportament cu
inteligenta, aptitudinile, interesele si caracterul acestora.
În situatia actuala, cadrele didactice si ceilalti specialisti imp licati in mod direct si indirect in
interventia psihopedagogica acordata copiilor cu tulburari de comportament, manifesta o atitudine mult
mai favorabilă, depun eforturi pentru a nu se mai afla în imposibilitatea de a adecva procesul
educațional la posibi litățile si abilitățile acestor elevi și pot oferi răspunsuri corecte la nedumeririle lor,
toate acestea menite sa combata tulburarile de comportament si sa ajute acesti copii sa se integreze in
mod corespunzator din punct de vedere educational si social.
Părinții elevilor cu tulburari de comportament trebuie sa depuna eforturi considerabile sub
indrumarea si supravegherea stricta a specialistilor implicati in realbilitarea copiilor lor, pentru ca acestia
sa poata face fata cerintelor educationale si c erintelor societatii.
Cadrele didactice trebuiesc informate corespunzător cu privire la faptul că insertia / reinserția unor
elevi cu tulburari de comportament intr -un mediu educativ alaturi de alti elevi fara tulburari de
comportament presupune o atentie si o interventie sporita fata de cei din prima categorie, o implicare
directa si atent planificata pentru a nu produce repercursiuni asupra desfășurării orelor de curs; se va
avea in vedere stimularea educatiei formale a acestor elevi si menținerea unui climat de ordine ș i
disciplină în clasă și în școală.
Interventia psihopedagogica a cadrelor didactice si a celorlalti specialisti in prevenirea, combaterea si
eliminarea tulburarilor de comportament – acolo unde este posibil, adica este doar o devianta
comportamental a si nu o stare de sanatate psihica precara -, va fi foarte solicitantă, rezonabilă, nu va
altera climatul clasei ci va îmbunătăți calitatea actului educațional, iar programele vor fi mai bine
adecvate pentru a face față cerințelor și abilităților tuturo r elevilor.
În cadrul activitățilot școlare la care participa si elevi cu tulburari de comportament, se vor identifica
elementele forte, punctele vulnerabile care vor trebui a fi soluționate și astfel vor fi cunoscute
posibilitățile concrete de integr are și limitele de acceptabilitate pentru fiecare clasă. Cadrele
didactice care urmează să fie implicate in acordarea de interventie psihopedagogica pentru elevii cu
tulburari de comportament, trebuie să participe inițial la cursuri de formare și pe rfecționare în domeniul
psihopedagogiei speciale pentru ca ulterior să poata evalua în mod realist, obiectiv si corespunzator
succesele sau eșecurile înregistrate în procesul educațional de către copiii cu tulburari de comportament
si să -și poata formula r eprezentări adecvate cu privire la obiectivele și metodele specifice
învățământului care să conducă, în timp, la depășirea reticențelor si la schimbarea mentalităților.

Elevului cu tulburari de comportament trebuie sa ii fie identificate si dezvoltate abilitatile personale
pentru ca ulterior sa fie capabil sa se angajeze activ, pozitiv si responsabil in activitatile scolare
stimulandu -l sa isi asume noi responsabilitati, sa se autovalorificae in mod corespunzator in vederea
satisfacerii propriilor nev oi.
Relatia dintre scoala si elevul cu tulburari de comportament va fi sustinuta si prin efortul familiei, iar
ca obiectiv va urmari maturizarea sociala a copilului, maturizare ce ii va permite integrarea sociala si
colectiva dar si dezvoltarea deprin derilor de autonomie personala si sociala.
Autonomia personala si sociala a elevului cu tulburari de comportament se va dezvolta daca,
respectivul elev va fi incurajat sa realizeze diverse actiuni simple in spatiul scolii si in afara unitatii de
invatamant, actiuni care vizeaza dezvoltarea autoperceptiei, exersarea deprinderilor sociale si
dobandirea capacitatii de asumare a responsabilitatii de valorizare si anticiparea consecintelor actelor
sociale.
Scoala in care sunt integrati elevii cu t ulburari de comportament, trebuie sa ofere acestora
posibilitatea de a invata, tinand cont de capacitatea, ritmul, nevoile proprii. Modul in care elevii cu
tulburari de comportament se adapteaza la cerintele educationale, cerintele vietii sociale, se afla in
stransa legatura cu modul prin care comunitatea este dispusa sa inteleaga, sa sprijine si sa includa
nediscriminativ acesti elevi in viata cotidiana, oferind servicii menite sa amelioreze si sa reduca
semnificativ starea de fapt a acestora.
Accesul copiilor cu tulburari de comportament in societate nu reprezinta un act de buna vointa sau
un act caritabil, ci este un drept legitim al acestor copii, iar societatea trebuie sa manifeste o mai mare
deschidere si disponibilitate cu privire la ei. Elevilor cu tulburari de comportament le este imperios
necesara implicarea in activitati individuale si de grup care sa le permita imbunatatirea imaginii de sine
si implicit posibilitatea de a se descurca autonom in situatiile educationale si sociale, responsabil izarea
si valorizarea in raport cu solutionarea situatiilor de dificultate cu care se confrunta la un moment dat.
Societatea apartine tuturor cetatenilor, drept urmare nu avem voie sa discriminam elevii cu tulburari
de comportament, ci trebuie sa ii a jutam, sa ii acceptam sa ii sprijinim sa depaseasca situatia lor si sa ii
valorizam ca si membrii egali ai societatii in care traim.
Un copil cu tulburari de comportament are dreptul sa fie sprijinit si supravegheat in mod
corespunzator pentru a il aj uta sa se afirme ca personalitate, ca producator de valori si isi poata gasi
locul adecvat in societate, sa isi poate indeplini unele idealuri punand accentul pe valorificarea a ceea ce
produce respectivul individ si nu pe ceea ce nu poate produce.
Mentalitatea societatii este singura care ar trebui sa echilibreze sentimentul responsabilitatii si pe cel
al compasiunii fata de copiii cu tulburari de comportament, si in acel moment, putem afirma si putem fi
mandri ca suntem o societate care isi doreste ca acesti copii sa fie tratati ca orice alt copil.

Interventia psihopedagogica oferita elevilor cu tulburari de comportament, ofera acestora
posibilitatea de a -si dezvolta un stil de viata normal, inseamna un demers al comunitatii, un ajutor
acordat acestor copii pentru a -si insusi deprinderi care sa ii ajute sa duca o existenta satisfacatoare.
Interventia psihopedagogica, la toate nivelurile sale, echivaleaza cu facilitarea procesului de
scolarizare a elevilor cu tulburari de comportament.
Invatamantul destinat copiilor cu tulburari de comportament, presupune o interventie specifica,
acordarea de servicii privind reabilitarea / recuperarea medicala, psihopedagogica, activitati
corespunzatoare capacitatilor personale, in vederea obtinerii aut onomiei personale si sociale.
Scoala este raspunsul unor nevoi educative care implica stabilirea unor obiective educative
complementare obiectivelor generale de educatie si invatare.
Cadrul didactic din scoala este interesat de masurarea nevoilo r particulare ale elevilor cu tulburari de
comportament, pentru ca apoi, prin intermediul educatiei integrate, sa elaboreze si sa utilizeze
programe de interventie individualizate.
Invatamantul integrat organizat pentru prescolarii si elevii cu tulbur ari de comportament, urmareste
instruirea, recuperarea, educarea si integrarea sociala a acestora.
In scoala se druleaza activitati specifice, recuperatorii ce vizeaza interventia specializata si
personalizata. Interventia psihopedagogica prezinta car acter national si reprezinta responsabilitatea
tuturor persoanelor care lucreaza in invatamant, este comprehensiva, accesibila si flexibila.

CAPITOLUL I
COMPORTAMENTUL

Comportamentul reprezinta modalitatea prin care actionam si / sau reactionam fata de stimulii
interni si externi, intr -o situatie data sau atuci cand ne confruntam cu o situatie noua.
Actiunile si reactiile noastre urmaresc rezultate poz itive sau negative, in functie de situatia si de
postura in care ne aflam la un moment dat, de rezultatele finale pe care dorim sa le obtinem.
In general, atunci cand consecintele actiunilor noastre sunt pozitive pentru propria persoana, alegem
sa ado ptam un comportament bazat pe discutii, cercetare, actionare directa, confuntarea cu situatia de
pe urma careia vom obtine rezultate favorabile; daca ne confruntam cu o situatie conflictuala sau care
genereaza consecinte negative pentru propria persoana, c u siguranta adoptam un alt tip de
comportament bazat pe evitarea confruntarii, retragerea din acea situatie, evadarea si chiar negarea
respectivei situatii, cu scopul de a nu mai fi nevoiti sa fim implicati si sa actionam in vreun fel.
In functie de modalitatea aleasa pentru a actiona sau a reactiona la o situatie, vom afisa un
comportament bazat pe comunicare, incercare de intelegere si lamurire a respectivei situatii, solicitare
de sprijin celor apropiati sau avizati sau, dimpotriva, vom aborda o a titudine negativista, nu vom accepta
discutii cu cei implicati sau cei care ne -ar putea fi de folos in respectiva situatie, vom manifesta
necomunicare, intoleranta, nepasare, impulsivitate, irascibilitate atat fata de situatia cu care ne
confruntam, cat si fata de eventualele persoane implicate.
In functie de dispozitia pe care o avem la un moment dat, de complexitatea situatiei cu care ne
confruntam, de gradul de dificultate al eventualelor solutii pentru cauza existenta, putem opta pentru: a
lasa l ucrurile sa se rezolve de la sine – neimplicare totala, a apela la ajutorul altor persoane pentru a
solutiona acea situatie – rezolvare indirecta, a lasa alte persoane sa se implice in vederea solutionarii –
iresponsabilitatea si nu in ultimul rand, putem opta pentru empatizarea cu cei implicati sau cu cei

carora le -am solicitat sprijinul – cea mai buna solutie, in sensul ca actionam in cunostinta de cauza,
analizand toate circumstantele si alegand solutiile care sa genereze efecte pozitive.
Emotiil e, sentimentele, gandurile, conditiile socio -profesionale, nevoile personale, starea de sanatate,
toate acestea au o implicatie directa in comportamentul individului, iar daca la nivelul unuia dintre
aceste elemente apare o fisura, un dezacord, o neconcord anta, comportamentul individului va fi
influentat. Astfel, nu vom mai putea vorbi despre un comportament normal, ci vom aborda notiunea de
comportament problematic sau tulburare de comportament.
Incercarea de a reveni de la un comportament problemati c sau de la o tulburare de comportament la
un comportament normal, reprezinta un proces de lunga durata, cu actiuni bazate pe rabdare, implicare,
responsabilizare, stimulare, sprijin si support pentru cel ce trebuie sa -si revizuiasca problema
comportament ala.
Pentru a indrepta un comportament problematic sau o tulburare de comportament, trebuie sa
identificam initial cauzele, factorii externi si interni care influenteaza, induc, intretin si mentin tulburarea
de comportament pentru a determina cu exac titate unde, in ce masura si cat putem interveni in
vederea: prevenirii, combaterii, diminuarii si eliminarii comportamentului problematic sau tulburarii de
comportament.
Cunoasterea de sine
Comportamentul individului reprezinta modul de relati onare al acestuia cu societatea in care traieste,
cu exteriorul. Actiunile individului in aceasta relationare pot induce consecinte negative sau pozitive, pe
termen scurt – mediu – lung, atat pentru individ, cat si pentru societate.
Individual manife sta comportament normal atunci cand are capacitatea: de a -si cunoaste limitele,
punctele slabe, punctele forte, de a -si asuma responsabilitatea pentru faptele comise, de a -si recunoaste
si accepta greselile, de a solicita si accepta sprijinul celor din ju r ( familie, prieteni, specialist) pentru a
depasi o situatie noua, stresanta, conflictuala etc cu care se poate confrunta la un moment dat.

CAPITOLUL II
TULBURARILE DE COMPORTAMENT
Tulburările de comportament ocupă un rol important în morbiditatea co piilor și a adolescenților. Tinerii
cu devianțe comportamentale alcătuiesc o realitate care nu mai poate fi ignorată.
Scăderea nivelului de trai determină creșterea numărului familiilor dezorganizate și, paralel crește
numărul tinerilor care trăiesc pe stradă, al celor care ,,experimentează” alcoolul și drogurile.

Comportamental, tânărul oscilează între copilărie și maturitate, visează și este preocupat de viitor,
trăiește intens sentimental, este dornic de a ști și de a învăța, este nemulțumit de alții. Se raportează la
cei din jur și ia în considerație atitud inea acestora față de el și manifestă instabilitate în plan afectiv.
Complexitatea comportamentelor caracteristice tinerilor este amplificată și de diversele trebuințe
activate mai mult sau mai puțin în raport de situațiile date și de aspirațiile pe ca re aceștia le au.
Structura personalității la tineri poate genera tulburări de comportament printre care enumerăm:
⦁ tulburări de comportament produse pe baza existenței unei deficiențe fizice;
⦁ tulburări de comportament care au la bază deficiență de intelect;
⦁ tulburări de comportament bazate pe deprimarea socială și profesională;
⦁ tulburări de comportament ce au la bază deprimarea psihică;
⦁ tulburări de comportament pe bază de educație și influențe sociale nefavorabile.
Pentru ca măsurile ameliora tive în cazul tulburărilor de comportament să fie eficiente ar trebui mai întâi
cunoscută și înțeleasă semnificația aspectelor particulare din fiecare caz. Ar trebui stabilit diagnosticul
complex psihosocial, cauzele, dar mai ales care sunt caracteristicil e atitudinale ale tânărului față de sine
și față de ceilalți. Imaginea de sine trebuie să devină obiect al cunoașterii psihologice și al
autocunoașterii, în pofida dificultăților de investigare. Cunoașterea de sine contribuie la constituirea
imaginii de si ne și la definirea individului în termenii trăsăturilor de personalitate.
Imaginea de sine, corectitudinea aprecierii și a intraaprecierii constituie dimensiuni importante ale
personalității și totodată parametri importanți ai capacității de relaționar e psihosocială. Imaginea de
sine oferă informații asupra profilului psihic prezent.
Concepția de sine are rol de factor mediator între solicitările interne ( dorințe, motivații, trăiri
subiective ) și aspectele externe pe care le percepe ca ( rezultate le activității proprii, atitudinile,
expectațiile celorlalți față de ei ). Ea acționează în sensul menținerii echilibrului intern, a stării de
sănătate, direcționează devenirea personalității, condiționează modul concret de reacție al individului în
fiecar e situație particulară.
Prin tulburare de comportament se înțelege abaterea de la normalitate a ansamblului de manifestări
obiective , direct observabile ale individului față de mediul în care trăiește. Aceste manifestări pot fi
diferite în funcție de c ircumstanțele complexe care le generează :
⦁ vârsta;
⦁ raportul în care se află aspectele motivaționale în cadrul structurii personalității;
⦁ gradul de constrângere pe care îl exercită mediul;
⦁ cadrul psihopatologic.

Tulburarea de comportament prov enită dintr -un deficit complex de atenție, memorie sau intelect,
afectează în final activitatea relațională a copilului / adolescentului până la nivelul său etico – moral.
Prin alcoolism și dependență de droguri, individul tinde să își arate nonconfor mismul sau să lupte
împotriva timidității și a anxietății; el prezintă toleranță redusă la frustrare, lipsă de autocontrol,
imaturitate psihoafectivă, depresie.
Prin fugă și vagabondaj, individul se desprinde într -un mod violent de mediul în care trăi ește – familia
lui – și acest fapt se explică prin prisma unei dorințe de aventură sau ca o reacție din care se observă
lipsa atașamentului său față de o constrângere greu suportată.
Comportamentul suicidar și omuciderea sunt determinate de frustrări le emoționale din plan familial,
social, erotic și sunt caracterizate prin rapiditatea trecerii la act și o superficialitate aparentă a
motivației. Exprimă nevoia de afecțiune, recunoaștere și înțelegere din partea anturajului, o dorință de
autovalorizare și identificare.
Determinanții psihici răspunzători de conturarea tulburarilor de cpmportament sunt acceptați ca
fiind:
⦁ traumatismele cranio – cerebrale care produc după câțiva ani sechele neuro – fiziologice și
psihice printre care cefaleea, insomn iile, iritabilitatea, agresivitatea, tendința de violență;
⦁ oligofreniile în cazul cărora ne confruntăm cu indivizi instabili, în agitație psiho – motorie
permanentă, cu gesturi dezordonate, cu manifestări intense de violență, de furie pentru motive
neînsemnate, automutilări;
⦁ conduitele psihotice apropiate de schizofrenie care determină individul ca după comiterea cu
ferocitate a actului, el să rămână pasiv și indiferent;
⦁ reactivitatea care, la nevrotic, pe fondul unui conflict intern pot apărea i zbucniri distructive sau
de cruzime față de animale sau față de oameni; indivizii proveniți din familii armonioase pot deveni
deosebit de reactivi la apariția unui eveniment complet indezirabil;
⦁ actele izolate de comportament antisocial care de regulă n u implică deteriorarea evidentă a
activității sociale; ele pot fi expresia unui dezechilibru psihologic îndeosebi afectiv, sau o modalitate
inadecvată de exprimare a opoziției.
În funcție de modul în care se manifestă tulburarea comportamentala, de ac tivitățile în cadrul cărora
apare diferențiem:
⦁ tipologia agresiv – solidară;
⦁ tipologia grupală;
⦁ tipologia nediferențială.

Aberațiile comportamentale apar de regulă și se confirmă în medii de tip subcultural, care de multe
ori sunt generatoare ale fenomenului.
Ființa umană are potențial genetic identic atât pentru agresivitate cât și pentru manifestarea pașnică.
Indivizii pot să -și dezvolte o gamă largă de caracteristici diferite în funcție de condițiile cu care se
confruntă, de modul în care au făcut față acestor condiții și de evoluția lor ulterioară.
Frustrarea este motivul direct al agresivității unui individ , iar condițiile dificile de viață ale societatii
sunt punctul de plecare al tulburarilor de comportament.
Tulburarea de comportament se reflecta in :
⦁ furie și ostilitate care sunt surse fundamentale;
⦁ încercarea individului de a se autoapăra, de a -și apăra eu -lui fizic, de a -și satisface nevoilor de
bază;
⦁ încercarea individului de a -și apăra eu -l psihologic – moment în care individul merge până la
trăirea experienței amenințării sau chiar a atacului – , a valorilor personale și a modului de viață – fapt ce
generează sentimente de slăbiciune, neajutorare și o senzație a diminuării valorilor personale;
⦁ nevoia de înțelegere a realității care este profund umană și oamenii vor face tot posibilul pentru
a și-o satisface;
Disconfortul psihic ca re zultat al tensiunilor familiale inerente, atitudinile huliganice ori fagabondajul,
bătăile, injuriile, nesupunerea individului față de alții, toate alcătuiesc ,,puntea” pe care pășește copilul –
viitorul adolescent – spre actele antisociale.
Conduitele ușor deviante, tulburarile comportamentale usoare tolerate în copilărie, duc de cele mai
multe ori la comiterea de fapte antisociale.
Comportamentul anormal reprezintă reflectarea unei stări de adaptare cu defect.
Prin tulburare de comportament s e înțelege ceea ce este diferit, extrem, neobișnuit, bizar.
Tulburarea de comportament este considerată ca o abatere de la normele și regulile general valabile
pentru societate și poate fi asimilată cu deviant comportamentala.
Copilul, fiind sup us unui flux informațional, devine adolescent trăind printre adulții care îi comunică și
îi transmit condițiile psiho – sociale ale generațiilor lor, regulile și normele validate social.
Tulburarea de comportament manifestata pe teritoriul social, rep rezinta o realitate care cuprinde
reacții de tip suicidar, tulburări sexuale, conduite agresive și violente.

CLASIFICAREA TULBURĂRILOR DE COMPORTAMENT

După DSM – IV (1994), tulburările de conduită se încadrează în patru grupe principale:
Conduită agresivă , care cauzează sau amenință cu vătămarea fizică alți oameni sau animale:
-adesea tiranizează, amenință sau intimidează pe alții,
-inițiază adesea bătăi,
-a făcut uz de armă care poate cauza o vătămare corporală serioasă altora (ex: băț, cărămidă, cuțit, a rmă
de foc),
-a fost crud fizic cu alți oameni,
– a fost crud fizic cu animalele,
– a furat cu confruntare cu victima (ex: banditism, furt din poșete),
– a forțat pe cineva la activitate sexuală.
Conduită nonagresivă, care cauzează pierderea sau prejudicie rea proprietății:
– s-a angajat deliberat în incendieri cu intenția de a cauza un prejudiciu serios,
– a distrus deliberat proprietatea altuia (ex: altfel decât prin incendiere).
Fraudă sau furt:
– a intrat prin efracție în casa, dependințele sau autoturismul cuiva,
– minte adesea pentru a obține bunuri sau favoruri ori pentru a evita anumite obligații (adică
“escrochează” pe alții),
– a furat lucruri de valoare mare fără confruntare cu victima (ex. furt din magazine, dar fără efracție).
Violări se rioase ale regulilor:
– adesea lipsește de acasă noaptea în disprețul interdicției părinților, începând înainte de vârsta de 13
ani,
– a fugit de acasă (noaptea) de cel puțin două ori în timp ce locuiește în casa părintească sau a
substitutului parental (sau odată, fără a reveni acasă o lungă perioadă de timp),
– chiulește adesea de la școală, începând înainte de a împlini 13 ani.
Clasificarea tulburărilor de comportament în funcție de vârsta de debut:
⦁ Cu debut în copilărie: debutul a cel puțin un crite riu caracteristic tulburării de conduită înainte
de vârsta de 10 ani;

⦁ Cu debut în adolescență: absența oricărui criteriu caracteristic tulburărilor de conduită înainte
de vârsta de 10 ani.
Clasificarea tulburărilor de conduită privind severitatea acestor a:
⦁ Ușoară: fără probleme de conduită în exces, iar cele existente cauzează numai un prejudiciu
minor altora;
⦁ Moderată: numărul problemelor de conduită și efectul asupra altora, intermediar între “ușoară”
și “severă”;
⦁ Severă: multe probleme de conduit ă în exces ori probleme de conduită care cauzează un
prejudiciu considerabil altora.
Există patru ipostaze care duc la tulburări de comportament – de aici patru categorii de tulburări de
comportament (Ghiran, 1991):
⦁ Tulburări de comportament de tip criză bio-psiho -socială. Această categorie de tulburări
comportamentale sunt numai expresia trecerii prin starea de criză. Ele sunt raportate la anumite etape
critice de vârstă.
⦁ Tulburări de comportament de tip carențial care sunt determinate de carențe afec tive sau
materiale. Carențele, indiferent de natura lor, duc la insuficiențe care nu le satisfac copiilor în cauză nici
măcar trebuințele elementare. Aceste insuficiențe determină tulburări de comportament.
⦁ Tulburări de comportament de tip sociopatic. În acest caz comportamentul deviant își are
originea într -un eveniment extrafamilial cu influențe asupra individului.
⦁ Tulburările de comportament pot apărea ca simple simptome în cadrul unor tulburări psihice
mult mai complexe.
Dacă ne referim la fenomenol ogia clinică de manifestare, tulburările de comportament se împart în
două categorii:
⦁ Tulburări de comportament neepisodice. Acestea se înlănțuiesc, trec una din alta și aproape că
nu le poți sesiza începutul. Ele nu au caracter de boală, ci pur și sim plu un rău duce la alt rău.
⦁ Tulburări de comportament episodice. Acestea se caracterizează printr -o evoluție sinusoidală.
Astfel, după o perioadă de echilibru, apar perioade de dezechilibru, comportamentul modificându -se.
Clasificarea tulburărilor de com portament în funcție de fenomenologia clinică de manifestare (Ghiran,
1991)
Tulburări de comportament
⦁ Neepisodice

⦁ neascultarea
⦁ agresiunea
⦁ minciuna
⦁ furtul
⦁ fuga
⦁ vagabondajul
⦁ Episodice
⦁ inhibiție
⦁ mutismul
⦁ narcolepsia
⦁ catalepsia
⦁ cataplexia
⦁ dezinhibiție
discomfort – primar – epileptic
– instinctiv
discomfort – secundar – impulsiv
– acting -out
reacții episodice
Comportamentul este constituit din tot alitatea actiunilor / reactiunilor de adaptare, obiectiv –
observabile, pe care copilul/adolescentul/individul le intreprinde sub forma unui raspuns la stimulii
ambientali. Prin comportament relationam cu mediul, in procesul de integrare în viata sociala.
Ne putem referi la comportament ca fiind reactia individului la un moment dat, reactie ce asigura
adaptarea la mediul ambiental tinand cont de propriul scop si de propriile mijloace ale individului .
In interactiunea copilului cu familia, cu s coala, cu persoanele apropiate sau cu prietenii, putem
observa comportamente adaptative, sau, dimpotriva, putem identifica comportamente dezadaptative,
aflate in neconcordanta cu normele sociale (unanim acceptate de societate) care cultiva un tip de
"comp ortament normal".

Tulburarile de comportament sau comportamentele dazadaptative sunt consecinte ale unui
dezechilibru psihic, ceea ce presupune tulburari emotional -volitive, cauzate de leziuni cerebrale pre – sau
post -natale, a unor structuri psihic e morbide de natura sociogena (I. Strachinaru, 1994). Tulburarile de
comportament nu reprezinta doar, abateri voite de la normalitate, ci ele sunt cauzate de starea de
sanatate precara ce determina inadaptarea la conditiile ambientale.
Individul diag nosticat cu tulburare de comportament se diferentiaza de cel considerat normal prin
trecerea cu usurinta de la o stare la alta fara a avea un motiv intemeiat ( bucurie – tristete, calmitate –
agitatie etc.) treceri necontrolate, lipsa stapânirii de sine s i neevidentierea autocontrolului.
La elevul / individul cu tulburari de comportament observam dezvoltarea unor trasaturi de
personalitate specifice, diferite de cele intalnite la o persoana ce manifesta un comportament normal:
modificari la nivelul s tructurilor morale (lipsesc valorile morale si predomina influenta negativa a celor
imorale), modificari la nivelul relatiilor afective (prezenta ostilitatii, neîncrederii sau agresivitatii),
scaderea pragului de toleranta la frustratie (din cauza egocentr ismului ridicat orice renuntare la ceva
care -i produce placere este perceputa ca agresiune asupra propriei persoane), perturbarea
sentimentelor de culpabilitate (care fie nu exista, fie iau forma unei sfidari, culpabilitatea fiind puternic
interiorizata), existenta unor puternice sentimente de devalorizare (cel în cauza autopercepându -se ca
fiind o "non -valoare" – apreciere întarita frecvent atitudinal si verbal si de cei din jur si continuând sa
repete comportamente negative tocmai pentru ca nu -1 crede nim eni bun de ceva sau capabil sa se
schimbe), a unor sentimente acute de injustitie (responsabilitatea pentru comportamentele sale fiind
atribuita altor persoane, sistemului, societatii – "mi se face o crunta nedreptate").
Apar tulburari de cunoastere, iar individul cu tulburare de comportament manifesta perturbari de
adaptare si aparare. Modalitatile de aparare ale celor cu tulburari comportamentale sunt orientate spre
identificarea de rezistente la schimbare (mai ales în fata tentativelor de reeducare , interpretate frecvent
ca atac direct la securitatea interioara) si spre descoperirea sau inventarea de puncte slabe, negative la o
persoana valoroasa, cu influenta pozitiva puternica în grup.
Tulburarile comportamentale determina deformarea conceptu lui de libertate, iar în cazul individului
cu un astfel de comportament, ne confruntam cu lipsa restrictiilor, a regulilor, "libertatea"
presupunandu -se a fi "hiperautonomia". 0 astfel de persoana manifesta opozitie totala fata de respect,
mila, compasiu ne, intelegere. Imaginea de sine a indivizilor ce manifesta tulburari de comportament
este inadecvata si saraca.
Elevii cu tulburari comportament sunt caracterizati de fragilitate si slabiciune in plan psiho -emotional,
care genereaza deficit de ate ntie, carenta a memoriei, hiperemotivitate, irascibilitate, instabilitate,
agitatie, dificultati la nivelul personalitatii, iar fata de mediul social prezinta inadaptare.
O mare parte a psihiatrilor sunt de acord ca tulburările de comportament sunt d e natură patologică,
daca in comportamentul persoanelor studiate se evidentiaza: agresiunile, irascibilitatea, isteria,
minciuna, furtul, jaful, violul, vagabondajul. Putem folosi diagnosticul de "dezordini (tulburări) de
comportament" numai in cazul in ca re ne -am confruntat aspectele sesizate anterior timp de trei luni, în
mod constant. Principala cauza a tulburarilor de comportament se concretizeaza în nedezvoltarea

conștiinței morale cauzata de: socializarea morala deficitara; imoralitatea părinților; irascibilitatea si
agresivitatea acestora, care este in mod iminent, imitată de catre copil; afectivității prea puternice și
toleranței excesive manifestată de catre părinți in relationarea cu propriul copil; pedepselor extrem de
dure, care nu au c a scop conștientizarea greșelii făcute, ci numai generarea sentimentului de teama –
frica; lipsa recompenselor oferite in situatii de normalitate sau progres in detrimentul abundentei
sancțiunilor negative aplicate de catre parinti în educație.
Tulbu rările de comportament, tendințele spre comiterea unor acte antisociale, sunt, in cea mai mare
parte, generate de neintelegerile, dezacordurile relationarii defectuoase dintre părinți. Pentru copii,
aceste aspecte reprezinta modalitatea prin care isi pot utiliza ostilitatea, agresivitatea, irascibilitatea in
vederea solutionarii rapide a problemelor sau situatiilor conflictuale ori tensionante cu care se confrunta
la un moment dat.
Tulburarilor cu caracter dizarmonic, pot fi ordonate tinand cont de p erioada vietii psihice in care
acestea debuteaza:
⦁ daca debuteaza în prima copilarie, ne vom confrunta initial cu aberatii minore care ulterior pot
culmina cu manifestari antisociale. In general, acestea sunt considerate ca dezechilibre infantile,
proble me de adaptare, care se manifesta prin reactii coleroase însotite de agresivitate, agitatie
psihomotorie, hiperkinezie, impulsivitate. In acest caz, initial se considera ca ne confruntam cu
persoane: capricioase, egoiste si dornice de a se impune cu orice pret, de a ii domina pe cei cu care
relationeaza;
⦁ la vârsta scolara, tulburarile, de comportament deja cunosc o accentuare in sensul ca incepem
sa ne confruntam cu inadaptare la mediul social si educativ, dificultati de dobandire a cunostintelor
scolare, toate acestea culminand cu relationarea din ce in ce mai defectuoasa cu cei din jur, relationare
manifestata prin: tulburarea orelor de curs, adresarea de injurii celor din jur, emiterea de pretentii
nejustificate, trecerea cu mare usurinta de la o stare la alta fara interventia directa sau indirecta a
vreunui stimul extern.
⦁ la pubertate, identificam deja cresterea si gravitatea tulburarilor de comportament manifestate
de o persoana, in sensul ca, aceasta devine mult mai ostila, mai agresiva si mai nemul tumita in raport cu
mediul social, relationarea cu cei din jur fiind mult mai dificila deoarece ne confruntam cu relationare
bazata pe violenta, tensiune, agresivitate.
Tulburările de comportament reprezintă apariția unor manifestări de conduită care depășesc limita
normalității la vârsta respectivă. Ele se identifica in atitudinea structurată a copilului față de muncă, alte
persoane, autoritatea educativă, lucruri, propria persoană.
Avand in vedere spectrul foarte larg de manifestare și interferenț elor posibile, tulburările de
comportament se confundă adesea psihopatia sau cu delicvența juvenilă.
Manifestarea tulburarilor de comportament poate fi în cadrul unei boli psihice de ordin psihotic sau a
unei boli neuropsihice cu substrat lezional o rganic (encefalopatie, epilepsie, tumori, etc.).

Tulburarile de comportament pot prezenta caracter reactiv nevrotic – sub forma unor reacții de
protest, demisie sau alte modalităti de manifestare comportamentală care traduc prezența unor forme
de apăr are nevrotice.
Tulburarile de comportament pot aparea ca si deprinderi negative de comportament, pe fondul unor
condiții negative insuficiente, iar in cazul in care se manifesta pe o durata de timp mai mare, pot duce la
psihopatie.
Sub forma un ui sindrom în cadrul anomaliilor de personalitate în acest caz, copilul șochează prin
tendința de organizare dizarmonică a personalității. Aceste forme sunt foarte rezistente la tratament,
constituind de obicei sursa psihopatiei adultului.
Ne confrun tam cu tulburari de comportament la elevi, in situatia in care constatam in mod repetat
violarea drepturilor altora, a normelor si regulilor de convietuire sociala, toate aceste aspecte
conducand la deteriorarea semnificativa a relationarii cu cei dij jur si cu mediul ambiental.
Cand ne raportam la tulburari de comportament in relationarea cu cei din jur, discutam despre
tulburari de conduita, tulburari ce se pot manifesta timpuriu – inainte de varsta de 10 ani -, tulburari ce
se pot manifesta in per ioada adolescentei – in caest caz apar dupa varsta de 10 ani.
Exista subtipuri de tulburari de conduita printre care enumeram: impulsivitatea, neatentia,
agresivitatea, minciuna, furtul, hiperactivitatea, neatentia, reactivitatea emotionala etc. Relat iile elevului
cu ceilalti colegi il provoaca pe acesta sa isi dezvolte comportamentul social, iar in acest caz, ne putem
confrunta cu tulburari de comportament concretizate prin: pierderea cumpatului, relationarea
contradictorie cu persoanele adulte, sfid area sau refuzul de a duce la indeplinire o sarcina data de catre
un adult, provocarea, mentinerea starilor conflictuale, invinovatirea altor colegi in situatia in care gradul
de dificultate al situatiilor cu care se confrunta la un moment dat elevul sau al sarcinilor pe care urmeaza
sa le indeplineasca, este prea ridicat, iar el nu prezinta capacitatea de a depasi acea situatie, furia si
respingerea celor din jur pentru faptul ca el insusi nu se poate adapta si nu poate depasi o situatie cu
care se confru nta intr -un anumit timp.
In cazul tulburarilor de conduita ne confruntam cu stima de sine scazuta, rezistenta scazuta la stres si
la situatii noi, frustrante, labilitate afectiva, personalitate imatura, accese de furie necontrolate,
hiperactivitate, a gitatie psihomotorie, agresivitate verbala si deficit de atentie.

CAPITOLUL III
METODE ȘI TEHNICI
SPECIFICE DE INTERVENȚIE PSIHOPEDAGOGICA
LA ELEVII
CU TULBURĂRI COMPORTAMENTALE

Copiii cu tulburări de comportament sunt parte a societății noastre și necesită permanent implicarea
în programe specifice de socializare în vederea facilitării a procesului privind integrarea socio –
profesională.
Dacă relaționăm în mod direct cu elevii cu tulburări de comportament și alături de aceștia avem in
vedere și implicarea elevilor fără tulburări de comportament, putem realiza în mod direct prevenirea,
diminuarea și chiar înlăturarea dificultăților cu care se confruntă elevii cu tulbură ri de comportament în
ceea ce privește dobândirea cunoștințelor școlare si aprofundarea acestora, diminuarea și eliminarea
agresivității comportamentale.
Oferirea de srijin și suport elevilor cu tulburări de comportament este cu atât mai eficientă, cu cât
implicăm părinții, familia lărgită sau substitutivă, cadrele didactice, psihologul, asistentul social și nu în

ultimul rând membrii comunității locale care doresc să sprijine acțiunea de integrare socio –
profesională a acestor elevi. Prin activităț ile derulate, învățăm acești elevi și familiile lor să -și asume
responsabilitatea, să se implice activ în demersurile specialiștilor de a îi sprijini și a le oferi posibilitatea
de a beneficia, la fel ca și ceilalți elevi la viața socială.
Pentru a f acilita integrarea socială, profesională a elevilor cu tulburări de comportament, inițial
trebuie identificate cauzele și factorii interni / externi care declanșează aceste tulburări, apoi trebuie
stabilit împreună cu elevul cu tulburări de comportament un program de urmat, în care implicarea
principală trebuie să fie din partea acestui elev, iar specialiștii vor avea rolul de a dirija și superviza
activitățile desfășurate.
„Unde -s mulți, puterea crește”, în sensul că, dacă determinăm elevul cu tulbur ări de comportament
să se implice activ în programele de sprijin, atunci, cu siguranță vom avea rezultate pozitive.
Îndreptarea elevilor cu tulburări de comportament reprezintă elaborarea, dezvoltarea și
implementarea unor programe complexe prin care acești elevi să poată beneficia de sprijin specializat
pentru o integrare socială și profesională optimă. Datorită inadaptării socio – profesionale, elevul care
prezintă tulburări de comportament necesită atenție sporită, sprijin și suport emoțional din partea
specialiștilor și ajutarea familiei pentru dirijarea comportamentului acesteia față de un astfel de copil.
În ceea ce privește intervenția specialiștilor în procesul de imbunătățire a comportamentului elevilor
care prezintă tulburări de comportament, aceasta se va realiza în cel puțin două etape:
– identificarea cauzelor, factorilor interni și externi care induc, mențin și dezvoltă aceste tulburări de
comportament;
– găsirea soluțiilor individualizate prin care să putem corecta, diminua sau chiar înlătura tulburările de
comportament pentru ca in final, comportamentele indizerabile să fie înlocuite de compor tamente cât
mai apropiate de cele dezirabile sau chiar să devină total dezirabile.
În reabilitarea elevilor care prezintă tulburări de comportament, atunci când îi implicăm în activități
care presupun responsabilizarea, trebuie utilizate recompensele pozitive pentru a îi determina sa își
păstreze și să își îmbunătățească comportamentul, să se simtă utili, valorizați, apreciați și motivați să
continue procesul de reabilitare comportamentală.
Dacă apreciem progresele comportamentale ale elevilor cu tulburări de comportament,
recompensele pozitive trebuie acordate direct și imediat producerii unei schimbări în bine a
comportamentului pentru că astfel, în mod indirect, îi determinăm sa continue și să -și perfecționeze din
ce în ce mai mult comportame ntul.
Modul de recompensare pentru progrese vizibil – pozitive în comportamentul elevului cu tulburări de
comportament, trebuie să fie clar bazat pe apreciere, încurajare și valorizare a elevilor cu tulburări de
comportament.
În cazul în care se constată ca în îndeplinirea sarcinilor trasate, elevul cu tulburări de comportament
manifestă în mod voit indiferență si nu se supune condițiilor stabilite, se poate renunța la recompensele
pozitive și se poate recurge la recompensele negative concreti zate prin neacordarea sprijinului dar
supravegherea permanentă, în soluționarea sarcinilor ce i -au fost trasate, limitarea accesului la

activitățile care îi fac plăcere, mustrarea, ignorarea etc. În acest caz, atât familia, cât și specialiștii
implicați v or tine cont de faptul că și recompensa negativă poate fi și trebuie aplicată la momentul
producerii comportamentului indizerabil pentru ca elevul să înțeleagă faptul că este pedepsită fapta și
nu persoana lui.
Interventia psihopedagogica in situatia elevilor cu tulburari de comportament reprezinta masurile si
actiunile intreprinse de familie, specialisti si comunitate, cu scopul sprijinirii elevilori alegerea unei scoli
potrivite tinand cont de personalitatea acestora si nu in ultimul rand de aptitudi nile si abilitatile
personale adaptate desigur la cerintele societatii.
Cand intervenim din punct de vedere psihopedagogic, intreprindem de fapt, un ansamblu de actiuni
pedagogice, sociale, avand ca scop alegerea corecta a elevilor cu tulburari de com portament a unitatilor
scolare care sa le permita o dezvoltare armonioasa si sa coreleze particularitatile personalitatii lor, cu
cerintele mediului social din care fac parte. Trebuie sa existe o deplina continuitate intre necesitatile
elevului, potentialu l sau si cerintele sociale si profesionale ale mediului in care acesta isi duce existenta.
Indrumarea corecta a elevilor cu tulburari de comportament spre unitatile de invatamant care
corespund cel mai bine cu aptitudinile si interesele lor, defines te o interventie psihopedagogica primara,
iar intreaga activitate de adaptare a acestor elevi la cerintele educationale scolare reprezinta interventia
psihopedagogica propriu – zisa, deoarece, aceasta din urma implica cunoasterea elevilor cu
particularit atile lor individuale si elaborarea unui plan de actiune care sa vizeze dezvoltarea pe multiple
planuri a personalitatii acestora.
De asemenea, in cadrul interventiei psihopedagogice la elevii cu tulburari de comportament,
intervine in mod inevitabil cosilierea individuala si de grup , sprijinirea si oferirea de suport emotional
acordat acestora la momentul potrivit, oferindu -le informatiile de care au nevoie si ajutandu -i sa
interpreteze si sa utilizezein mod corespunzator cunostintele dobandite pe p arcursul orelor de curs.
Scopul consilierii este de a evalua potentialul elevilor cu tulburari de comportament si de a -i asista in
identificarea si trasarea unei cai educationale potrivite pentru ei.
Procesul de interventie psihopedagogica presupune declansarea unor activitati: identificarea
aptitudinilor, evaluarea personalitatii, a motivatiei, a valorilor; in general, si are in vedere indrumarea
elevului cu tulburari de comportament spre o unitate de invatamant pentru care acesta dovedeste ca
are i nterese si aptitudini, care poate sa ii schimbe comportamentul si modul de a se raporta si de a
relationa intr -un mod corespunzatoe cu membrii societatii din care face parte.
Complexitatea procesului de interventie psihopedagogica specializata in cazu l elevilor cu tulburari de
comportament reclama preocuparile conjugate ale unor specialisti din mai multe domenii:
invatamantul, asistenta sociala, psihologia etc.,care sa indrume viitorii elevi spre acea unitate de
invatamant care, sa le ofere acestora po sibilitatea de a se redescoperi, de a se realiza din punct de
vedere social si profesional si de a depasi anumitele bariere create de tulburarile de comportament.
Educatia si consilierea elevilor care prezinta tulburari de comportament ne apar ca dou a laturi
complementare ale aceluiasi proces – pregatirea acestora in vederea integrarii sociale. Ele nu pot fi

separate, una presupunand -o si influentand -o pe cealalta. Din acest motiv, caracterul permanent al
educatiei, impune cu necesitate caracterul pe rmanent al consilierii specializate. Consilierea scolara ca
parte a interventiei psihopedagogice, trebuie privita ca un proces continuu, implicat in formarea
personalitatii, scopul urmarit fiind acela al dezvoltarii progresive a acelor capacitati si compet ente care
sa faciliteze o buna integrare socio – profesionala a elevului.

Caracteristicile interventiei psihopedagogice
Interventia psihopedagogica utilizata in prevenirea si combaterea tulburarilor de comportament se
axeaza in principal pe nevoi le individuale ale elevilor cu tulburari de comportament si srijinul acordat
acestora pentru reabilitare si formare / dezvoltare de comportament dezirabil pentru societatea in care
acestia traiesc.
Interventiile psihopedagogice sunt personalizate si urmaresc: evaluarea nevoilor individuale,
stabilirea obiectivelor si revizuirea periodica a acestora.
Interventia psihopedagogica ofera copiilor cu tulburari de comportament servicii specializate fara a ii
priva de disponibilitatile existente de la nivelul societatii, este diversificata si utilizeaza metode specifice
nevoilor personale depistate, deservind toate persoanele cu tulburari de comportament astfel incat,
accesul acestora la o unitate de invatamant si la viata sociala si profesionala sa fi e facilitate prin
elaborarea si implementarea unor programe personalizate.
Obiective centrale:
-daca ne referim la interventie ca scop terapeutic, recuperator și instructiv educativ asupra persoanelor
cu tulburari de comportament care induc incapacit atea de a actiona / reactiona corespunzator la stimulii
externi, trebuie sa avem in vedere imbunatatirea capacitatilor de actiune / reactiune a acestor
persoane, pentru a facilita in conditii optime insertia / reinsertia lor scolara si socio – profesionala ;
-refacerea, menținerea, și dezvoltarea capacităților individuale necesare pentru rezolvarea unor
probleme sau situații de dificultate pe care elevul cu tulburari de comportament nu le poate gestiona
singur in mod corespunzator, presupune actiunea mai multor specialisti in vederea asigurarii suportului
emotional pentru aceste persoane, demararea unor activitati terapeutice specifice pentru a crea
posibilitatea de dezvoltare a propriilor și competențe necesare derularii unor activități care sa ajute și
care să favorizeze integrarea lor socială.
Obiective specifice:
– prezentarea descriptiva, analitica, comparativa analitică, a diferitelor categorii de persoane cu
tulburari de comportament;
-creearea unor criterii specifice de definire si clasificare pe niveluri/grade/trepte a tulburărilor de
comportament;

-prezentarea in detaliu a particularitatilor specifice demersurilor realizate prin interventia
psihopedagogica in cazul elevilor cu tulburari de comportament;
-identificarea particularitatilor individ uale ale elevilor cu tulburari de comportament, stabilirea
scopurilor, a metodelor și a mijloacelor de interventie psihopedagogică și socială.
-in baza aspectelor individuale identificate se va avea in vedere elaborarea unui program specializat care
sa urmareasca integrarea / reintegrarea in conditii optime a elevilor cu tulburari de comportament in
societate;
-creearea de strategii care sa raspunda nevoilor individuale ale elevilor cu tulburari de comportament si
valorificarea tuturor resurselor existe nte la nivelul comunitatii;
-monitorizarea evoluției și a gradului de adaptare -integrare a persoanelor cu tulburari de comportament
în câmpul educational si al relațiilor sociale;
-creearea de programe de intervenție psihopedagogica pentru prevenirea și /s au ameliorarea si
eliminarea pe cat posibila a consecințelor tulburarilor de comportament, la nivel educational,
profesional și social;
-informarea permanenta prin cercetare -acțiune și modernizare a programelor de intervenție existente
în domeniul psihope dagogiei și asistenței psihosociale.
Tulburarea de comportament apare ca urmare a unor deficiențe, situatii, stari de fapt si se refera cu
precadere la acțiunile și comportamentele considerate importante în viața cotidiană dar care nu sunt
dezirabile societatii la un anumit moment dat, cand acestea se produc influentate sau nu de stimuli
externi sau interni.
Tulburarea de comportament poate fi considerata ca fiind aspectul social ce rezulta din o deficienta,
lipsa posibilitatilor materiale sau st are de sanatate precara, care la randul ei face imposibila îndeplinirea
unui rol considerat a fi normal pentru o anumită persoană în funcție de : vârstă, sex, factori sociali și
culturali.
Consecintele tulburarilor de comportament pot fi concretizate prin:
-inadaptare propriu -zisă,
-marginalizare,
-inegalitate,
-segregare,
-excludere.
Apar diferente intre elevii cu tulburari de comportament si ceilalti ca urmare a dificultatilor
întâmpinate în ctivitățile cotidiene, profesionale sau sociale, p recum și din cauza unor prejudecăți sau a

unor reprezentări deformate cu privire la posibilitățile și activitatea persoanelor cu tulburari de
comportament.
În concluzie, tulburarea de comportament poate determina cu usurinta o incapacitate care la rân dul
ei antrenează o stare ce face ca elevul identificat cu tulburari de comportament să suporte cu dificultate
exigențele mediului în care trăiește, mediu ce poate asimila, tolera sau respinge acel elev.
Elevii cu tulburari de comportament au nevoie sprijin si suport pentru a se adapta la cerintele
educative si sociale; pentru acesti elevi trebuie oferit ajutor specializat pentru asigurarea condițiilor de
viață corespunzătoare.
Interventia psihopedagogica presupune elaborarea, implementarea si monitorizarea unor programe
specifice individualizate intr -un proces destinat să ofere persoanelor cu tulburari de comportament
posibilitatea să ajungă la niveluri funcționale fizice, psihice educationale și sociale corespunzătoare.
Interventia psiho pedagogica la elevii cu tulburari de comportament presupune printre altele,
facilitarea incluziunii sociale si educationale a acestora, schimbarea atitudinilor si practicilor din partea
indivizilor , instituțiilor si organizațiilor , astfel incat toate per soanele sa poată contribui si participa in
mod egal la viața si cultura comunității din care fac parte .
Sprijinul specializat acordat prin interventia psihopedagogica elevilor cu tulburari de comportament,
face referire la acele activitati desfasura te impreuna cu acesti elevi, care au menirea de a asigura
independența în viața de zi cu zi a lor.
Interventia spcializata psihopedagogica reprezinta acțiunile întreprinse de specialisti si de societate în
vederea diminuării sau chiar înlăturării cons ecințelor pe care o tulburare de comportament o cauzeaza
in mod direct sau indirect, influentand in acelasi timp nivelul educational, profesional si social si cauzand
disconfort elevului cu tulburari de comportament.
CAPITOLUL IV
CERCETARE
OBIECTIVELE CER CETRII
Studierea particularitatilor individuale ale elevilor cu tulburari de comportament, identificarea
factorilor interni si externi care determina manifestarea acestor tulburari si gasirea, aplicarea si
monitorizarea solutiilor optime in vederea preveniri i diminuarii si eliminarii – pe cat posibil – a acestor
comportamente indizerabile pentru societate.
Utilizarea in mod corespunzator a educatiei formale si nonformale, a interventiilor specializate care
sa determine acesti elevi cu tulburari de co mportament sa isi schimbe in mod pozitiv conduita, sa devina
responsabili, sa cunoasca modalitatea prin care se autoevalueaza depunand eforturi sustinute de catre
specialistii implicati pentru ca ulterior, sa fie acceptati de catre membrii comunitatii si s a se integreze /
reintegreze in mediul socioprofesional.

IPOTEZA
Comportamentul este cel care orienteaza, sustine si conduce la integrarea / reintegrarea in societate,
iar daca ne referim la elevii cu tulburari de comportament, aceasta integrare / reintegrare nu depinde
numai de ei, ci, in functie de cauzele interne si externe care induc aceste tulburari, este necesara
interventia psihopedagogica specializata pentru a determina schimbarea acestor elevi si a realiza in
conditii optime insertia / rein sertia lor in mediul scolar si social.
Daca ne concentram pe influentele pe care scoala le exercita asupra elevului cu tulburari de
comportament, observam ca, uneori acestea nu sunt suficiente si este utila interventia psihopedagogica
a specialistil or deoarece trebuiesc corelate trasaturile de specificitate ale personalitatii acestuia – nivelul
scazut al autonomiei, al autoaprecierii propriilor capacitati, dificultatile intampinate de catre acesta in
insusirea si dezvoltarea cunostintelor scolare – cu metodele si tehnicile de interventie ce trebuiesc
aplicate pentru o insertie / reinsertie optima a acestora in mediul scolar si ulterior in viata socio –
profesionala.

PREZENTAREA ESANTIONULUI DE ELEVI DIN INVATAMANTUL PRIMAR
Esantionul de elevi ales pentru metoda cercetarii cuprinde un numar de 45 de elevi, ciclul primar,
cercetarea fiind efectuata la 2 clase. Din esantion fac parte atat elevi fara tulburari de comportament –
1 parte – , cat si elevi cu tulburari de comportament – 3 parti – pentru a observa clar care sunt
particularitatile individuale ale celor din urma si a determina in mod corespunzator metodele si tehnicile
psihopedagogice de interventie care vor fi aplicate de catre specialistii implicati cu scopul de a modela
comportamentul pentru a putea fi considerat dezirabil de catre societate. Pentru elevii cu tulburari de
comportament s -au utilizat programe educative, instructiv – educative, recuperatorii si compensatorii.
Dispunerea pe sexe este urmatoarea : 26 baieti si 19 fete.
Varsta este cuprinsa intre 7 – 12 ani, luand in considerare faptul ca varsta de scolarizare este de la 6 –
7 ani incepand cu clasa pregatiroare.
Statutul socio – economic al familiilor acestor elevi parintii acestor elevi, in mare parte, desfaso ara
activitati de munca in conditii legale, fiind angajati in functie de pregatirea profesionala, nivelul de
educare, dar, sunt si parinti care nu au loc de munca si desfasoara activitati ocazionale, iar toate aceste
eforturi ale parintilor – indiferent ca ne referim la elevii fara tulburari de comportament sau la cei cu
tulburari de comportament – sunt destinate asigurarii conditiilor optime pentru cresterea, ingrijirea,
intretinerea si educarea copiilor lor.
PROBELE FOLOSITE IN CERCETARE
Am utiliza t: chestionarul pentru identificarea problemelor privind: emotivitatea, devianta
comportamentala, hiperactivitatea, relationarea cu cei din jur ale elevului cu tulburari de comportament
prin care am indentificat interventia directa si indirecta a factoril or interni si externi care conduc sau

induc tulburarile de comportament, in baza caruia am putut elabora si aplica metode individualizate de
interventie psihopedagogica pentru a solutiona in mod corespunzator dificultati de comunicare,
relationare, adaptar e, comportament ale elevilor cu tulburari de comportament.
Chestionarul pentru identificarea problemelor privind: emotivitatea, devianta comportamentala,
hiperactivitatea, relationarea cu cei din jur, se compune din 28 de intrebari la care, cadrul didactic si
ceilalti specialisti implicati in interventia psihopedagogica acordata elevilor cu tulburari de
comportament, in functie de: observatia din timpul activitatilor desfasurate, modul de solutionare a
sarcinilor trasate de catre acesti elevi si nu in ultimul rand, gradul de implicare si participare la
activitatile educative si instructiv – educatieve al acestora, trebuie sa identifice problemele reale ale
acstor elevi si ulterior sa stabileasca modalitati concrete si corespunzatoare de interventie
psihopedagogica.
Rolul cercetarii a fost acela de a studia in mod amanuntit particularitatile individuale ale elevilor cu
tulburari de comportament, pentru ca, ulterior, sa se poata elabora si aplica o interventie
psihopedagogica specializata si indi vidualizata pentru acesti elevi, cu scopul de a -i sprijini sa dezvolte si
sa desfasoare comportamente ce sunt considerate a fi dezirabile de catre membrii societatii si pentru a
stabili cat mai corect in ce masura, scoala poate contribui alaturi de familie si ceilalti specialisti pentru
reabilitarea elevilor cu tulburari de comportament. Acest chestionar presupune oferirea de raspunsuri
libere dar clare din partea intervievatilor, care sa conduca concret spre acordarea sprijinului
psihopedagogic specializat corespunzator, in activitatile scolare si extrascolare, care sa previna, sa
diminueze si sa inlature tulburarile de comportament ale elevilor in cauza.
Tulburarile de comportament sunt caracterizate de indisciplina, nesupunere, relationare
necoresp unzatoare, dar uitam ca uneori aceste tulburari nu se manifesta doar din cauza mediului
familial ci, si din cauza starii de sanatate, iar tocmai din aceasta cauza, consider ca trebuie sa stabilim
obiectiv si concret cauzele si factorii ce induc tulburarile de comportament pentru ca ulterior sa putem
stabili si aplica in mod individualizat interventia psihopedagogica specializata. Aceasta interventie, va
oferi elevului cu tulburari de comportament posibilitatea de a fi mai organizat, de a -si planifica
activitatile in functie de prioritatile stabilite in mod corespunzator, de a relationa intr -un mod adecvat cu
membrii societatii si nu in ultimul rand de a -si forma si dezvolta abilitatile individuale de adaptare la
cerintele scolare, profesionale si social e.
Prin interventia psihopedagogica oferita de catre specialisti in cazul elevilor cu tulburari de
comportament, prin activitatile specifice derulate, ii vom sprijini pe acestia sa faca fata situatiilor cu care
se confrunta indeplinind in mod corespun zator sarcinile trasate, sa aiba o rezistenta crescuta in situatiile
de dificultare sau disconfort intr -un anumit moment al existentei lor. Cu cat mai devreme intervenim,
cu ata mai mult vom determina elevii cu tulburari de comportament sa fie mai motivat i si mai implicati
pentru schimbarea comportamentului din indizerabil in dizerabil pentru scoala, familie, societate.
ANALIZA SI INTERPRETAREA REZULTATELOR CA URMARE A APLICARII CHESTIONARULUI PENTRU
IDENTIFICAREA PROBLEMELOR PRIVIND : EMOTIVITATEA, DEVIANTA COMPORTAMENTALA,
HIPERAVTIVITATEA, RELATIONAREA CU CEI DIN JUR ALE ELEVULUI CU TULBURARI DE COMPORTAMENT

Constat ca elevii cu tulburari de comportament sunt dezavantajati: in primul rand din cauza
tulburarilor pe care le prezinta, iar in a l doilea rand din cauza lipsei specialistilor care sa ofere interventie
psihopedagogica specializata si individualizata, interventie de care depinde in foarte mare masura
insertia/reinsertia acestor elevi in scoala si in societate.
Fara interventia pasihopedagogica specializata si individualizata, elevii cu tulburari de comportament
vor intampina dificultati majore in autoapreciere si autoperfectionare, ceea ce determina continuarea
manifestarii tulburarilor de comportament si chiar agravarea acestor a.
Ca urmare a aplicarii Chestionarul pentru identificarea problemelor privind: emotivitatea, devianta
comportamentala, hiperactivitatea, relationarea cu cei din jur ale elevilor cu tulburari de comportament,
am constatat rezultatele urmatoare :
– 20 elevi manifesta tulburari de comportament grave si se impune identificarea si aplicarea imediata a
interventiei psihopedagogice specializata si individualizata, informarea si intervenirea pentru a diminua /
elimina consecintele negative ale comportament ului lor care influenteaza remediabil sau iremediabil pe
termen scurt, mediu si lung, personalitatea lor si atitudinea societatii fata de ei;
– 14 elevi intampina dificultati de relationare cu cei din jur – tulburari de comportament usoare – dar
care, fa ra o interventie psihopedagogica specializata si individualizata se pot acutiza si vor fi mai greu
remediate, ei trebuie implicati in activitati de grup care ajuta la dezvoltarea abilitatilor de colaborare –
relationare cu echipa;

– 11 elevi din cauza p roblemelor emotionale manifesta tulburari de comportament, iar acestia trebuie
sprijiniti psihopedagogic prin implicarea in activitati individuale si de grup care sa vizeze
responsabilizarea, incurajarea si valorizarea personalitatii lor pentru ca ulterior sa depaseasca
problemele emotionale si sa poata actiona in mod corespunzator in solutionarea sarcinilor trasate ;
Analiza rezultatelor si masurile
In urma rezultatelor obtinute am intocmit pentru fiecare elev un program de interventie specifica care
face parte din anexe.
STUDII DE CAZ
STUDIU DE CAZ I
(FISA DE CARACTERIZARE A COPILULUI)
DATE PERSONALE:
Nume si prenume: M. Andrei
Clasa :a – I -a

Scoala Gimnazial Speciala Bals
Data si locul nasterii: 11.11.2006 Caracal
Domiciliul: Redea
Date familiare
Numele si prenumele parintilor
Tata:Vasile
Varsta tatalui:35
Profesia: muncitor
Mama: Maria
Varsta: 36
Profesia: casnica
STRUCTURA SI COMPONENTA FAMILIEI
Parintii plecati in strainatate cu contract de munca de 2 ori pe an
FRATI: 1 sora de 17 ani
Date medi cale
Nastere : normala
Sarcina : fara probleme deosebite
Dezvoltare fizica : buna
Nivel de dezvoltare
Perceptie : lacunara
Atentie : instabila, se concentreaza foarte greu in activitati
Memorie: predominant mecanica si de scurta durata.
relativ

PREZENTAREA CAZULUI

Problema: Probleme comportamentale, dificultati de integrarea in colectivitate, deficit de atentie
timididate, tulburari de dezvoltare a limbajului
IDENTIFICAREA SI DESCRIEREA PROBLEMEI
Tabloul familiei:
M.A. este un baiat de 9 ani. S-a nascut la 11.11. 2006 in Cracal, intr -o familie compusa din 4 membri,
el fiind al doilea copil al familiei. O data cu plecarea parintilor in strainatate copiii au ramas in grija
bunicii a ceasta fiind o femeie invarsta, de la tara. Au o stare materiala buna, nu ducand lipsa de cele
necesare, doar de afectiune parinteasca, desi bunica ii iubeste si ii rasfata tot timpu. Legatura cu parintii
find doar prin telefon cand acestia sunt plecti.
Tabloul copilului.
Copilul A. a fost adus la noi la scoala anul acesta.M.A a fost inscris 2 ani la o Scoala speciala din
Craiova cu regim de tip internat, parintii vazandu -l o data la 2 saptamani atunci cand erau in tara si
luandu -l weekendul acasa.Pe parcursul celor 2 ani starea baiatului s -a agravat mai rau.Lipsa parintilor,
problemele de acomodare, timiditatea l -au facut sa isi modifice comportamentul,acesta devenind
agresiv. Inca de la inceputul anului scolar cand a fost adus la noi la scoala am de sprins cateva
caracteristici ale acestui copil care -l diferentiau de ceilalti din clasa, de aceeasi varsta cu el. Astfel, el era
foarte impulsiv, cu tulburari de atentie si cu deprinderi motorii mai putin formate decat ceilalti copii. Se
manifesta ca fiind foarte nerabdator, intampina dificultati in a astepta sau a -si amana nevoile, iar uneori
are actiuni bruste si fara premeditare.
De cele mai multe ori raspunde inainte ca intrebarea sa -i fie adresata, intrerupe si ii deranjeaza pe
altii provocand pro bleme in grupul de copii in timpul activitatilor desfasurate. Isi deranjeaza colegul din
fata si pe cel din spate, le ia materialele de lucru, atinge lucruri pe care nu ar trebui sa le atinga. Datorita
impulsivitatii produce mereu accidente de tipul: trant este lucrurile celorlati, loveste copii, etc. Are
probleme in a -si amana dorintele si in a -si astepta randul.
In sala de clasa ii este dificil sa stea linistit. El aluneca de pe scaun, se joaca cu alte obiecte, isi misca
picioarele aproape tot t impul cat sta pe scaun, se ridica tot timpul in timpul activitatilor, nu se poate
concentra mai mult de cateva secunde, vorbeste mereu.
In ceea ce priveste sarcinile de la activitatile desfasurate, A. nu reuseste niciodata sa le duca la bun
sfarsit. A cest lucru se poate observa mai ales in activitatile care reclama efort intelectual. Problemele
apar in general in activitatile impuse de altii, comparativ cu cele pe care le alege singur. El oscileza
frecvent intre activitati, pierzandu -si repede interesu l fata de activitatea in desfasurare si dedicandu -se
alteia. Face greseli de neatentie chiar si in realizarea celor mai usoare teme de lucru. Munca lui este
dezordonata si superficiala. Din punct de vedere al motricitatii putem spune ca este slab dezvoltat a in
raportat cu varsta. Nu are formate deprinderile motorii (de exemplu: imbracarea hainei, inchiderea
fermoarului, ridicarea pantalonilor, asezarea ghiozdanului in spate, etc.).

Limbajul este greoi,iar vocabularul foarte redus., nu are intotdeauna o coerenta verbala. Comunica
destul de greu cu ceilalti copii, de multe ori acestia evitandu -l. Prezinta intarziere in dezvoltarea
cognitiva.
Nevoile copilului
In cadrul familiei:
– copilul are nevoie de o ingr ijire si o supraveghere mai atenta din partea bunicii si de apreciere si
incurajare pentru a asculta, acesta ducand lipsa de afectivitate din partea parintilor.
– se impune organizarea timpului petrecut de copil acasa, in care sa nu mai predomine joaca, ci sa existe
un raport optim intre timpul de munca, timpul de invatare alaturi de sora si cel pentru joc.

In cadrul scolii:
– integrarea lui intr-o serie de programe cu scop ameliorativ sau de recuperare a deficientelor;
– cresterea interesului fata de sc oala, prin tratare diferentiata si aprecierea progreselor facute;
– adoptarea acelor stategii de evaluare care sa -i permita sa -si valorifice cunostintele si deprinderil
Variante de solutionare:
– terapia logopedica
– discutii cu bunica si cu parintii ,cand vin acasa;
– informarea saptamanala a acestora asupra activitatilor si rezultatelor copilului la scoala;
– participarea bunicii alaturi de copil la activitatile desfasurate;
In cadrul scolii se va lucra cu elevul astfel incat:
Sa-si dezvolte vocabularul ;
Dezvoltarea capacitatii de comunicare orala;
METODE :
-observatia copilului;
-analiza cazului;
-povestile terapeutice;
-jocul cu reguli

OBIECTIVE PE TERMEN LUNG:
-cunoasterea aptitudinilor baiatului necesare implicarii in anumite activitati;
-invatarea copilului sa -si invinga teama si timiditatea;
-formarea unui eu social bazat pe o imagine de sine conform posibilitatilor reale ale personalitatii;
Strategii de investigare:
-sa aiba un program de exercitii de corectare a pronuntiei,de gimnastica a aparatu lui fono -articulator;
-parintii sa acorde mai mult timp comunicarii cu A.
-sa aiba un program de relaxare impreuna cu familia ( plimbatul prin parc, mersul la teatru….etc)
-sa participle la diferite activitati;
1.terapia cognitive -comportamentala
Terapia aplicata are scopul de a ajuta copilul sa isi mentina atentia concentrate, sa isi controleze
impulsurile, tehnicile de management al comportamentului sunt centrate pe respectarea anumitor
reguli si oferirea de recompense.Cand regulile erau res pectate elevul A. era recompensat prin lauda,
incurajare, intarindu -se in acest fel comportamentele pozitive. Am utilizat diferite tipuri de jocuri si
activitati cu un grad diferit de dificultate prin care s -a urmarit imbunatatirea intensitatii si duratei
jocurilor si activitatilor.Am inceput cu jocuri si activitati simple, insistandu -se pe regulile jocului si
finalitatea lui apoi sarcinile si gradul de dificultate crescand.Ex de jocuri didactice: jocul de ro, jocurile de
constructii, material de conection at si pictat.

2.Dezvoltarea abilitatilor de comunicare si relationare
Obiectivele actiunii sunt conturate raportat la particularitatileindividuale si de varsta ale lui A.:
-sa transmita un mesaj simplu in cadrul activitatilor de invatare;
-sa raspund a adecvat (verbal sau comportamental) la ceea ce I se cere
Examenul vorbirii consta in urmatoarele manifestari:
-vocalele sunt pronuntate, consoanele dificile fiind inlocuite sau chiar omise;
-nu formeaza propozitii, cuvantul avand rol de propozitie, vorbe ste sacadat

3.Terapia logopedica

Pe plan logopedic subiectul prezinta tulburare de dezvoltare a limbajului
-nivelul de dezvoltare al limbajului este cu mult mai scazut decat varsta cronologica ( evaluat prin ,,setul
de probe pentru stabilirea varstei psihologice a limbajului’’, C. Stanila, E.Vrajmas);
-structurile gramaticale sunt utilizate in mod incorrect in exprimare,iar vocabularul este destul de
deficitar;
-prezinta exprimare deficitara , cu articulare necorespunzatoare a cuvintelor;
-particulari tatile vocii:prezinta oscilatii ale inaltimii vocii;
-aparatul fonoarticulator este dezvoltat normal, fara modificari;
Prioritatile stabilite pentru urmatoarele 3 luni sunt:
1.obiectivul general al terapiei logopedice este dezvoltarea comunicarii orale, in vederea exprimarii
coerente si fluent;
2.obiectivele specific sunt:
-.identificarea schemei corporale ( proprii si a partenerului )
-.sortarea obiectelor dupa anumite criteria (forma, culoare , marime);
-.executarea diferitelor actiuni (ex. Verbe de miscare, comenzi cu prepozitii);
-.identificarea elementelor in functie de categoriile din care fac parte (ex. legume, fructe, animale,
alimente, mijloace de transport etc. )
-.formarea unor propozitii pe baza unor imagini concrete;
-.repetarea unor se rii de silabe;
-.formarea de raspunsuri la intrebari;

4.Consilierea familiei (programul parinte -copil)
Scopul acestui program parinte – copil este acela de a induce modificari I interactiunile parinte -copil,
acestea constituind o premisa a reducerii problemelor comportamentale ale copilului in familie.
Punctele central ale programului sunt modul in care caracteristicile copilului, cele ale parintilor si
problemele familial influenteaza:
-comportamentul copilului;
-perceptia comportamentului copil ului de catre parinti si reactiile parintilor la comportamentul copilului

Etapele terapeutice ale acestui program parinte -copil au urmarit:
-imbunatatirea relatiei parinte -copil;
-folosirea unor intariri verbale specific : lauda sau dezaprobarea;
-recurgerea la intariri consistente
-utilizarea metodelor de recompensare si abia apoi a tehnicilor de pedepsire;
-observarea calitatilor copilului;
-stabilirea de comun accord a regulilor familiei;
-formularea cerintelor intr -un mod eficient;
-regulile sa fie afisate intr -un loc vizibil de catre copil ;
-utilizarea planului de puncte atunci cand luada nu este suficienta;

5.Concuzii:
Programul de interventie personalizat (PIP)presupune colaborarea in echipa, formata din invatatoare,
psiholog, logoped, familie, toti cei implicate in activitatea desfasurata de A. pe parcursul unei zile,
pentru a forma un cerc de sustinere,echilibrar e si integrare a lui A.in comunitate.In urma interventiei
educative am reusit sa realizam un progres favorabil prin ameliorarea tulburarilor hiperchinetice si de
atentie.

STUDIU DE CAZ II
A.N. -băiat , născut în Com.Caracal ,06.12.2003
Diagnosticul:
1.Sd.autist prin discontact ; agresivitate psihică asupra propriei persoane , manifestări hiperchinetice.
2..întârziere în dezvoltarea psihică și de limbaj
Anamneză personală
În cursul sarcinii mama a fost operata de apendicita in luna 6 de sarci na,apoi facand tratament
pentru menținerea sarcinii și pentru înlăturarea unor infecții cu complicații.
Naștrea la 9 luni prin cezariană;3,5 kg.

-gânguritul :normal
-mersul :1an si 2 saptamani
Primele cuvinte: după 4ani
Dezvoltarea somatică ,statural ă și toracală în limitele normalului:aspect atrăgător , corp proporționat
,expresie inteligentă.
Anmneza familială
Este primul copil din cei doi copii,al doilea copil fiind normal fără probleme de dezvoltare. La naștere
mama avea 24 ani și tatăl 26.
Mama are studii superioare in prezent fiind secretara la,,Scoala generala cu clasele I -VIII din comuna
Redea iar tatăl fiind sofer la o firma in orasul Caracal .
Regimul de viață este ordonat,echilibra, mama fiind o persoana devotată copiil or și interesată de
reușita lor.
In relația cu ceilalți membri evoluția este bună ,de la slabă cooperare și izolare într -o lume a lui cu
dese crize, la relații bune cu fratele lui și dispus să coopereze cu toată lumea.
A fost luat în evidență la vârst a de 3ani.Copilul este în evidența Spitalului Clinic de Psihiatrie și a
Centrului de Neuropsihiatrie infantilă .Staționar de zi , unde se internează pe perioade scurte pentru
investigații.
Inițial inventarul posibilităților psihice și de limbaj (la vârsta de 3 ani ) îl plasa în jurul vârstei de
aproximativ 2 ani și 6 luni .
Examenul neurologic: EEG cu anomalii bioelectrice difuze fără leziuni decelabile cerebrale .
Recomandările
-tratament necesar recomandat;
-integrarea în colectivitatea preșcolară și in stituirea unui program educațional recuperatoriu cuprinzând
stimularea psihică și tratament logopedic.
De-a lungul internărilor avute până în prezent ,cîte două și apoi una în fiecare an obsrvația clinică și
reevaluările dezvoltării și comportamentului rel evă evoluția favorabilă a Sindromului autist.
Scurtă caracterizare a modului de manifestare a sindromului autist(la începutul activității de terapie)
Prezintă puternice tulburări ale afectivității: este atașat de mamă, reacționează violent când m ama se
îndepărtează ,râsul ,plânsul , zâmbetul neadecvate situației în care e pus copilul; reacții coleroase
îndreptate asupra obiectelor și asupra propriei persoane ;opoziționism, labilitate , neurovegetativă cu
predominarea excitației , atenție labilă, slabă putere de concentrare .S -a observat o mare dexteritate în

mișcări ;Nu suportă să fie atins , nu -l interesează jucăriile care întruchipează oameni , animale ;are
mișcări grațioase , manipulează cu ușurință obiectele.
Vorbirea este aproape inexist entă , fără participarea emoțională . Se remarcă caracterul reproductiv –
imitativ (ecolalie) și nu cel de comunicare al limbajului .ecolaliile sunt imediate sau întârziate ; folosește
neadecvat pronumele personal (vorbește despre sine la persoane a II a ). Nu este atent la ce i se spune ;
dă impresia că nu aude , nu -și fixează privirea asupra persoanelor din jur , nu caută contactul vizual cu
acestea .Îi place muzica . Manifestă o mare abilitate în a -i manevra si a -i lovi pe ceilalți pentru a -și
satisface ne cesitățile . evită contactul cu ceilalți copii.
Limbajul și posibilitățile de articulare
-nu se constată anomalii buco -linguo -faciale;
-vocea este normală cu tendinte de ingrosare;
-imaginile fonematice sunt labile și difuze ;
-stereotipul dinamic articulator tulburat ;
-discrepanță între posibilitățile intelectuale și vorbire (în sfera limbajului expresiv) De ex. este capabil să
se joace cu jocuri tip „puzzle”aranjând imginile care pentru copiii cu 2 -3 ani mai mari ca el prezintă
dificultăți, iar cand s -a plictisit incepe sa le rupa.
Examinarea a fost foarte dificilă pentru o corectă evaluare a comportamentului datorită imposibilității
de testare prin teste standardizate .
Metoda de bază a fost observarea înregistrându -se dezvoltarea motrică ,cunoaștrea părților corpului ,
recunoaștera formelor , culorilor , orintarea spațială , noțiuni , răspunsuri la comenzi ,număratul ,
folosirea creionului .(înregistrarea comportamentului s -a făcut ,pe cât posibil, în timp și medii diferite).
Principi ul de bază în terapie a fost:a construi pornind de la ce poate copilul (folosind chiar
sereotipurile și preferințele , de asemenea s -a urmărit reducerea treptată a ajutorului acordat copilului ,
stimularea și recompensa inițiativelor ce vin din partea aces tuia .Programul a fost foarte flexibil pentru a
asigura adaptarea la situații noi , neprevăzute în program sau la dispoziția în care s -a aflat copilul și la
posibile progrese.
Programul educațional stabilit are o serie de obiective pentru aria de dez voltare cognitiv verbală).
Obiectivul fundamental al terapiei :
-formarea și dezvoltarea abilităților de comunicare, În acest scop instrucțiunile au fost simple concrete
exprimate verbal și simultan cu imaginea
-formarea unei reprezentări generale de spre lume și mediul în care ea se desfășoară , perceperea
succsesiunii momentelor zilei , formarea motivației ,dezvoltarea capacității de a înțelege că te poți face
înțeles, dobândirea unei experiențe în legătura cu ceea ce este la un moment dat semnificat iv .

Programul educațional terapeutic a fost alcătuit în conformitate cu aceste obiective , în vederea
acționării pe diferite laturi :articulatoriu .limbaj, memorie , atenție, gândire , afectivitate. Am urmărit
inițial trezirea interesului și crearea unui tonus pozitiv;am început cu emiterea onomatopeelor ,inițierea
unor jocuri :umflat baloane suflat în lumânări ,sunetul trenului etc)În activitate am antrenat toți
analizatorii .
Învățarea cuvintelor și propozițiilor s -a realizat după modelul descr is în literatura de specialitate
pentru alalie (silabe duble , silabe , cuvinte asociate cu fenomene din natură stări afective , cuvinte
monosilabice , bi și trisilabice).
Pentru trezirea interesului , dezvoltarea proceselor psihice cognitive , am ape lat la procedee
neverbale : sortări de obiecte , dominouri , puzzles, reproducerea gesturilor formarea deprinderii de a
asculta povești;pentru a asculta, a înțelege , a participa am efectuat jocuri de tipul :Cum face?Cine face?
Ce se aude? De unde se aude?
Am lucrat mult cu setul de imagini Portige , cu diapozitive care urmăresc formarea noțiunilor de
mărime, formă , culoare, poziție , succesiune spațială și temporală , denumire de acțiuni, formarea și
dezvoltarea vocabularului (noțiuni ca . familie, f ructe , legume, îmbrăcăminte , mobilier, rechizite,
unelte).
Permanent cuvintele însușite au fost legate de obiecte , imagini , demonstrații.Propozițiile au fost
reluate , repetate de mai multe ori .
Pentru memorarea , înțelegerea , compararea no țiunilor , folosirea propoziților și orintarea spațială și
temporală am folosit mult material intuitiv și demonstrația .
Jocurile folosite au fost de tipul „Ghicește ce am ascuns”, „ Eu întreb tu răspunzi”; am lucrat mult cu
trusa Logi .
Am tecut treptat la extensia propoziției de la 2,3 la 4,5 cuvinte .
Pe bază de imgini am trecut la însușirea unor momente semnificative din poveste .
Progresele au fost semnificative, referitor la numărul de cuvinte însușite corect cât și capacitatea de
flexionare după număr și gen; a însușit și mimimica și gesticulația , orientarea în schema corporală
proprie și a altuia , în spațiu și timp.
Copil autist a făcut salturi semnificative și pe linia socializării.Evoluția a fost de la ignorarea inițială a
celor din jur până la dorința de a coopera și de a fi remarcat. În prezent se simte bine în clasa ,comunică ,
cooperează.
În relația afectivă cu prof.logoped evoluția a fost extraordinara .simte dorința de a fi in centrul
atentiei de a fi luat în b rațe ,mângâiat, laudat si evidentiat. În cea mai mare parte, stereotipiile au
dispărut : nu -l deranjează dacă ceva se modifică în mediul ambiant .
Principiile si obiectivele programului de terapie

-Stabilirea progresivă a contactelor sociale.
– a învățat principalele deprinderi de lucru , pe care și le însușește ca pe o chestiune de rutină.
-În predare regulile să fie foarte flexibile în funcție de contexte particulare
-Folosirea metodelor directe de formare a deprinderilor de conversație
-Înlăturarea deprinderilor de „hiperlexie”(verificarea permanentă a ceea ce înțelege copilul din ce
citește, a i se cere să citească texte despre fapte reale).
-Dezvoltarea limbajului în manieră funcțională și comunicativă în context
-Încurajarea gândirii și flexibilității în comportament.
-Monitorizarea și manajmentul comportamentului.

PLAN DE MASURI PRIVIND REINSERTIA IN SCOALA DE MASA PENTRU ELEVII CU CES SAU CU HANDICAP
SCOLARIZATI IN SCOALA SPECIALA
Copiii cu CES sau cu handicap au dreptul sa li se creeze toate conditiile pentru reinsertia in
invatamantul de masa pentru a dobandi cunostinte scolare de un nivel ridicat, iar in solutionarea acestei
probleme societatea are un rol deosebit.
Pentru a fi posibila reinsertia copilului cu CES sau cu handicap in invatamantul de masa, trebuiesc
parcursi urmatorii pasi:
Evaluarea clinica ce consta in diagnosticarea corecta de catre specialist privind identificarea tulburarilor
de personalitate si simtomatologia specifica;
Evaluarea etiologica ce identifi ca factorii determinanti ai CES sau ai handicapului;
Evaluarea preliminara care furnizeaza informatii asupra situatiei socio – economice a copilului cu CES
sau cu handicap si a familiei sale;
Evaluarea operationala care stabileste tipul problemelor existen te, cauzele acestora, persoanele
implicate, resursele si ofera o imagine detaliata asupra copilului cu CES sau cu handicap; este flexibila si
permite revizuiri si completari cand se constata necesitatea lor;
Evaluarea secventiala puncteaza gradul d realiza re al sarcinilor propuse pentru remedierea situatiei
copilului cu CES sau cu handicap, incheierea sau continuarea in identificarea solutiilor optime pentru
acest copil.
Copilul cu CES sau cu handicap trebuie srijinit pentru ca o data cu reinsertia in invatamantul de masa
sa beneficieze de conditii ca ceilalti membrii ai comunitatii, iar in acest sens trebuie sa tinem cont
privind dezvoltarea urmatoarelor aspecte:

Autonomia copilului cu CES sau cu handicap – prin implicarea in activitati individuale si de grup care sa ii
dezvolte capacitatea de a -si constientiza si a -si satisface singur nevoile de baza;
Viata independenta a copilului cu CES sau cu handicap – prin implicarea in activitati care presupun
responsabilizare, concentrare, socializare si relati onare corecta cu cei din jur in vederea cresterii gradului
de satisfacere a nevoii de relationare cu ceilalti si a posibilitatii de a face fata cerintelor sociale.
Copilul cu CES sau cu handicap are aceleasi trebuinte ca oricare altul, iar acestea dev in speciale daca
nu sunt satisfacute in acelasi mod ca cele ale celorlalti datorita CES, handicapului, a factorilor personali,
sociali si a celor care tin de mediul ambiant. Fiecare nevoie speciala a copilului cu CES sau cu handicap se
coreleaza cu o nevoi e sau cu mai multe nevoi de sprijin ( suportul pe care il necesita un copil cu CES sau
cu handicap pentru a duce o viata normala ).
Cand se elaboreaza un plan de masuri privind reinsertia in invatamantul de masa al copilului cu CES
sau cu handicap in s coala de masa, se au in vedere capacitatile adaptative cu limitari ale acestuia la
cerintele invatamantului de masa dar si posibilitatile de progres, competentele care pot fi dezvoltate in
vederea favorizarii si facilitarii reinsertiei scolare.
Pentru ca reinsertia copilului cu CES sau cu handicap sa fie cat mai eficienta se urmareste implicarea
acestuia in activitati care sa contribuie la descoperirea de sine, sa faciliteze optiunea catre educatia de
masa adecvata propriilor abilitati si interese s i remodelarea potentialului si recuoerarea resurselor
proprii.

In domeniul consilierii psihopedagogice:
Formarea unor atitudini pozitive, favorabile fata de scoala, fata de rolul si importanta educatiei scolare;
Diminuarea disonantelor cognitive, soc io – afective, psihomorale, atitudinale in vederea unei mai bune
adaptari scolare si implicit sociale;
Sprijinirea in intelegerea si aprofundarea cunostintelor dobandite in timpul orelor de curs, raportarea
corecta a nivelului de aspiratii la propriile pos ibilitati de realizare, raportarea corecta la exigentele
scolare,.
Imbunatatirea comunicarii dintre scoala – elev – familie cu scopul cresterii calitatii procesului
educational oferit si adaptarii acestuia la particularitatile, nevoile si posibilitatile i ndividuale.
In domeniul social:
Dezvoltarea structurilor care sa identifice la nivel local, judetean sau chiar regional posibilitatile si
demersurile necesare integrarii scolare si socio – profesionale a copiilor cu CES sau cu handicap;
Informarea si promovarea problematicii referitoare la copiii cu CES sau cu handicap scolarizati in scoala
speciala si necesitatea integrarii / reintegrarii in scoala de masa;

Identificarea si creearea de servicii care sa reduca pe cat posibil integrarea in invatamantul special a
copiilor cu CES sau cu handicap – formele usoare – si facilitarea reinsertiei scolare si socio – profesionale
a acestora in vederea eliminarii fenomenului de marginalizare.

CONCLUZII SI RECOMANDARI

Mi-am propus sa descopar daca scoala spe ciala directioneaza in mod diferit elevii cu CES sau cu
handicap ce sunt scolarizati in acest sistem de invatamant.
Exista o mare diferenta intre numarul de elevi cu CES sau cu handicap care intra in invatamantul
special si numarul absolventilor acest ei forme de invatamant, iar aceasta diferenta este data de faptul ca
multi dintre ei abandoneaza de la inceput, o parte se pierd pe parcurs, iar cea mai mica parte reuseste
sa finalizeze astfel de cursuri dar intampina dificultati privind reinsertia social a si implicit profesionala.
Mediul familial, nivelul scazut de educatie al parintilor copiilor cu CES sau cu handicap scolarizati in
scoala speciala influenteaza abandonarea scolii de catre acestia de aceea, este imperios necesara o mai
buna consili ere psihopedagogica a elevilor din scolile speciale si a parintilor acestora, dar si o regandire a
sistemului invatamantului special cu scopul creaarii conditiilor necesare reinsertiei sociale a acestor
copii.
Elevului cu CES sau cu handicap i se limi teaza oarecum de la bun inceput optiunile scolare si
profesionale, odata cu intrarea sa in scoala speciala deoarece materiile din programa de invatamant
specifica invatamantului special nu este diversificata si nu ii asigura un grad ridicat de independenta .
Acest elev nu mai este motivat pentru participarea activa la orele de curs, devine inconsecvent si ii
influenteaza spre abandon scolar pe cei cu varsta mai mica decat a sa.
Pe durata scolarizarii copilului cu CES sau cu handicap, trebuie sa se acord e o mai mare importanta
privind accesul acestuia la diverse surse si programe care sa creasca nivelul de reabilitare / recuperare.
CES sau handicapul unui elev este cel care determina incapacitatea acestuia de a suporta rigorile vietii
de zi cu zi, ale med iului in care traieste si astfel el poate asimila, tolera sau respinge oportunitatile pe
care comunitatea i le ofera.
Trebuie sporit gradul de informare al comunitatii cu privire la elevii cu CES sau cu handicap pentru a
isi aduce contributia la cres terea potentialului acestora cu privire la acomodarea si participarea activa la
viata sociala.
Reinsertia copiilor cu CES sau cu handicap in invatamantul de masa reprezinta obligatia societatii
deoarece astfel se normalizeaza si se reformeaza conditii le educationale pentru acesti copii si li se
asiguara mai eficient dreptul de a participa in mod activ la viata sociala.

Pentru ca reinsertia copiilor cu CES sau cu handicap sa fie mai eficienta trebuie corelate activitatile
pedagogice si sociale cu c ele psihologice, de asistenta sociala, de asistenta medicala, juridice si
organizatorice si nu in ultimul rand, trebuie manifestata o atitudine nediscriminatorie fata de acesti copii
pentru ca ei sa se simta sprijiniti, motivati, respectati, responsabiliza ti, sustinuti, acceptati.