RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE ÎN LUMINA [601229]

1
UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE
MASTER: ȘTIINȚE PENALE ȘI CRIMINALISTICĂ

PROCEDURI SPECIALE
RĂSPUNDEREA PENALĂ A PERSOANEI JURIDICE ÎN LUMINA
NOULUI COD PENAL

MASTERAND: [anonimizat]

2016

2
REGLEMENTAREA INTERNAȚIONALĂ A RĂSPUNDERII PENALE A PERSOANEI
JURIDICE

În domeniul dreptului internațional, identificăm numeroase norme juridice prin care se
subliniază necesitatea introducerii în legislația națională a răspunderii penale sau de altă natură a
persoanei juridice pentru infracțiunile comise, dintre care amintim:
A. Recomandarea Consiliului Europei nr. (88)18 privind răspunderea întreprinderilor pentru
săvârșirea de infracțiuni , precizând în primul său alineat că „ prejudiciul considerabil cauzat
persoanelor particulare de numărul crescut de infracțiuni comise, în exe rcițiul activității specifice
întreprinderilor ”, oferă principalele direcții de luat în considerare de către fiecare stat, cu ocazia
reglementării acestei instituții juridice.
Al doilea Protocol al Convenției privind protecția intereselor financiare ale co munităților
europene (în continuare Protocol) adoptat prin Actul Consiliului Uniunii Europene (în continuare
U.E.) din 19 iunie 1997, apreciind că statele membre consideră că lupta contra criminalității, ce
aduce intereselor financiare ale comunității euro pene, ca o problemă de interes comun, ținând de
cooperarea interstatală, de Titlul VI al Tratatului, a vizat în particular răspunderea persoanei
juridice, confiscarea și spălarea capitalurilor.
În ceea ce privește răspunderea persoanei juridice, art.3 cere statelor membre să ia măsurile
necesare pentru a asigura ca persoanele juridice pot fi trase la răspundere pentru trei categorii de
infracțiuni: fraudă, corupție activă și spălarea capitalurilor.
Răspunderea persoanei juridice va fi angajată și pentru par ticiparea la comiterea acestor
infracțiuni în calitate de complice sau instigator și, de asemenea, la tentativa acestor fapte.
Conform art. 3 paragraful 3, răspunderea persoanei juridice nu trebuie să excludă răspunderea
persoanelor fizice autoare, complic e sau instigatoare la faptele amintite.
Sancțiunile trebuie să fie efective, proporționale și descurajante, și acestea ar putea fi:
a) amenda, care poate avea caracter penal și nepenal;
b) alte sancțiuni:
 măsuri de excludere de la beneficiul unei facilități sau al unui ajutor public;
 plasarea sub supraveghere judiciară;
 dizolvarea judiciară.

3
B. Convenția pentru protecția mediului prin mijloace de drept penal, din 4 noiembrie 1998.
Pornind de la constatarea că atingerile aduse mediului tind să antreneze consecințe gr ave și,
astfel, necesită măsuri cu caracter penal, documentul cere statelor, în art.9, să adopte măsurile
necesare pentru a sancționa penal sau administrativ persoana juridică, atunci când o infracțiune
contra mediului a fost comisă în numele său de către un organ, un membru al organelor sale sau de
alți reprezentanți.
C. Convenția penală împotriva corupției adoptată la 27 ianuarie 1999.
Această convenție conține în art.18 și art.19 aceleași dispoziții detaliate privind răspunderea
persoanei juridice , ca și cele conținute la nivel european, de al doilea Protocol al Convenției, cu
câteva excepții.
Această con venție recomandă statelor să adopte „sancțiuni eficace, proporțională și descurajante
de natură penală sau nepenală ”.
D. Convenția O.N.U. împotr iva criminalității transnaționale organizate , adoptată la Palermo
la 17 decembrie 2000, are ca obiect promovarea cooperării în scopul prevenirii și combaterii mai
eficiente a acestui tip de criminalitate și, pentru a atinge acest scop, cere statelor p ărți să confere
caracter de infracțiune anumitor fapte, atunci când sunt de natură transnațională și este implicat un
grup criminal organizat.
În art. 10, Convenția ONU se referă la răspunderea persoanei juridice. Astfel, se cere statelor
membre să adopte măsurile necesare conform principiilor lor juridice, pentru a stabili răspunderea
persoanelor juridice, care participă la comiterea de infracțiuni grave ce implică un grup criminal
organizat.
Cât privește natura juridică a răspunderii persoanei juridice, C onvenția ONU stipulează că:
„sub rezerva principiilor juridice ale statelor părții, răspunderea persoanei juridice poate fi penală,
civilă sau administrativă”.
E. Tot în cadrul U.E. au fost adoptate două acțiuni comune care au tratat și răspunderea persoanei
juridice, astfel:
a) „Acțiunea comună din 21 decembrie 1989” , adoptată de Consiliul Europei pe baza art.3 al
Tratatului U.E. referitoare la incriminarea participării la o organizație criminală în cadrul statelor
membre ale U.E.
Acțiunea comună cere, în art.3, statelor membre să se asigure că împotriva persoanelor
juridice poate fi angajată răspunderea penală sau, în lipsa acesteia, astfel de răspundere pentru
comiterea infracțiunilor care fac obiectul acțiunii comune „precizând că această răspundere va fi

4
angajată după modalitățile ce vor fi definite de dreptul intern al fiecărei țări”.
Documentul face, de asemenea, referire la necesitatea de a sancționa, în paralel, persoanele
fizice vinovate, ca și la caracterul efectiv, proporțional și descurajant al sancțiunilor aplicabile,
sancțiuni care trebuie să aibă o natură patrimonială și economică.
b) „Acțiunea comună din 22 decembrie 1998” , relativă la corupția în sectorul privat, are ca obiect
incriminarea faptelor de corupție în medii profesionale sau comerc iale, considerând că o acțiune
eficace contra criminalității organizate trebuie să prevadă o politică globală de luptă împotriva
corupției.
În art. 5, documentul prevede răspunderea persoanei juridice.

1. REGLEMENTAREA RĂSPUNDERII PENALE A PERSOANELOR JURIDICE ÎN
DREPTUL ROMÂNESC

Problema răspunderii persoanei juridice a constituit obiect de preocupare atât pentru doctrina
juridică, cât mai ales pentru legiuitorul român, pentru alinierea legislației noastre la cea europeană,
odată cu integrarea României în U.E.
Această preocupare și interes a devenit mai stringentă odată cu creșterea criminalității în general și
a cele economico -financiare și bancare, în special.
O primă încercare de reglementare a acestei instituții juridice a avut loc prin Leg ea
nr.301/2004 privind primul nou Cod penal1. Dar acest cod nu a intrat în vigoare, fiind prorogat
termenul pentru 1 septembrie 20082, și apoi a fost abrogat prin Legea nr.286/2009 privind un nou
Cod penal3.
Datorită necesității modernizării legislației pe nale, s -a modificat Codul penal în vigoare prin Legea
nr.278/20064, care a reglementat pentru prima dată în Românie instituția răspunderii penale a
persoanei juridice.
Având în vedere această nouă instituție juridică introdusă în dreptul penal român, noul Cod
penal (adoptat prin Legea nr.286/2009) a optat pentru consacrarea unui titlu special acesteia – Titlul
VI – (după modelul Codului penal finlandez).

1Publicat în „Monitorul Oficial” al României, Partea I, nr.575/2004
2O.U.G. nr.50/2006, publicată în „Monitorul Oficial” al Românie i, Partea I, nr.566 din 30 iunie 2006.
3Legea nr.286/2009 privind adoptarea noului Cod penal, publicată în „Monitorul Oficial” al României, Partea I, nr.510
din 24 iuli e 2009.
4 Publicată în „Monitorul Oficial” al României, Partea I, nr.601 din 12 iulie 2006.

5
În reglementarea răspunderii penale a persoanei juridice au fost păstrate principiile pe care se
fundam entează această răspundere în concepția Codului penal în vigoare, astfel cum a fost
modificat prin Legea nr.276/20065.
Unele prevederi referitoare la răspunderea penală a persoanei juridice au rămas în afara Titlului VI,
așa cum este cazul dispoziției priv ind aplicarea legii penale române în baza principiului
personalității și cu referire la persoanele juridice (art.9, C.penal nou). S -a menținut de către noul cod
penal modelul de răspundere directă a persoanei juridice, consacrat de dreptul belgian și oland ez.
În consecință, răspunderea penală a persoanei juridice poate fi antrenată de orice persoană
fizică ce acționează în condițiile prevăzute de lege (art.135) și nu doar de acțiunile organelor sau
reprezentanților acesteia.
Sediul materiei se află în art.1 9 C.penal în vigoare (modificat și completat) și în art.135 din
noul Cod penal, care precizează condițiile în care persoana juridică răspunde din punct de vedere
penale:
„ (1). Persoana juridică, cu excepția statului și a autorităților publice, răspund pe nal pentru
infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei
juridice.
(2). Instituțiile publice nu răspund penal pentru infracțiunile săvârșite în exercitarea unei activități
ce nu poate face obiectul domeniului privat.
(3). Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice
care a contribuit la săvârșirea aceleiași fapte”.
Această calitate „ de persoană juridică” este necesar să existe numai pentru autor, iar ea tr ebuie să
există în momentul comiterii infracțiunii.
Definiția și condițiile răspunderii persoanei juridice sunt asemănătoare celor reglementate în
art.19 din Codul penal în vigoare, cu mențiunea că noul legiuitor a operat restrângerea imunității
penale a instituțiilor publice care desfășoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat,
aceasta limitându -se la infracțiunile comise în desfășurarea unor asemenea activități6.
Din coroborarea celor două texte penale rezultă că pentru angajarea răs punderii penale a persoanei
juridice trebuie îndeplinite următoarele condiții7:

5 Expunerea de motive la noul Cod penal, Editura „Hamangiu”, București, 2009, p.28.
6 M.A.Hotca, Noul Cod penal și Codul penal anterior, Editura „Hamangiu ”, București, 2009, p.148.
7 Vezi pentru amănunte, A.Jurma, Răspunderea penală a persoanei juridice; în Revista de Drept Penal nr.1/2003 și I.
Pascu, Drept penal, partea generală, Editura „Hamangiu”, București, 2007, p.165.

6
A) Persoana juridică să fi săvârșit o infracțiune
Legea nu instituie nici o limitare în privința infracțiunilor susceptibile de a fi comise de o
persoană juridică, ceea ce înseamn ă că, în principiu, o asemenea persoană poate comite orice
infracțiune prevăzută de Codul penal sau legi speciale. Totuși, sfera ilicitului penal pentru care
poate fi angajată răspunderea penală a persoanei juridice este în mod indiscutabil mai restrânsă
decât în cazul persoanelor fizice, existând și infracțiuni a căror săvârșire în calitate de autor de către
o persoană juridică este de neconceput: viol, incest, bigamie, evadare etc.
B) Infracțiunea să se săvârșească în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în
numele persoanei juridice
Prin această condiție, legiuitorul circumscrie trei categorii de infracțiuni pentru care poate fi
angajată răspunderea penală a persoanei juridice:
1. „o primă categorie de infracțiuni o reprezintă acelea comi se de însăși persoana juridică în
realizarea obiectului său de activitate”.
Este firesc ca persoana juridică să răspundă, mai întâi, pentru infracțiunile care au o legătură
directă cu obiectul de activitate al acesteia. Se includ în această categorie infra cțiunile comise de
către organele statutare ale persoanei juridice în exercitarea atribuțiilor lor. Aceste fapte decurg din
hotărâri ale organelor de conducere ale persoanei juridice, fiind vorba de infracțiuni la protecția
muncii, la protecția mediului, i nfracțiuni economice etc.
2. „o a doua categorie de infracțiuni o formează cele săvârșite în interesul persoanei juridice”
interes care poate consta în obținerea unui profit sau evitarea unei pierderi;
3. „o a treia categorie de infracțiuni se referă la cele să vârșite în numele persoanei juridice” . Pot
face parte din această categorie unele infracțiuni comise în cadrul activităților de asigurare a
organizării și funcționării persoanei juridice.
C) Persoana juridică să nu fie dintre cele exceptate de la răspundere penală
Atât art.191 C.penal anterior, cât și art.135 alin. (1) C.penal nou, exceptează de la răspundere
statul, autoritățile publice și instituțiile publice, iar acestea din urmă dacă săvârșesc o activitate ce
nu poate face obiectul domeniului privat.
Dar legiuitorul român nu a dorit prin cele două texte legale să includă în sfera subiecților
răspunderii penale toate entitățile dotate cu personalitate juridică, instituind o serie de exceptări.
a) Statul. O primă excepție privește statul ca persoană juridică, e xcepție întâlnită în majoritatea
sistemelor de drept din Europa continentală.

7
Așadar, Statul beneficiază de o imunitate de jurisdicție penală generală și absolută, neputând
fi angajată răspunderea acestuia nici în cazul faptelor comise în exercitarea autor ității de stat, dar
nici în cazul acelor fapte care s -ar săvârși în exercitarea unor activități ce țin de domeniul privat al
statului.
b) Autoritățile publice și instituțiile publice care desfășoară o activitate ce nu poate face obiectul
domeniului privat. Sp re deosebire de reglementarea conținută de noul Cod penal, care exceptă toate
instituțiile publice, reglementarea adusă prin Legea nr.278/2006 restrânge sfera persoanelor
exceptate.
Sub aspectul sferei infracțiunilor susceptibile a fi comise de o persoană juridică, noua
reglementare și -a manifestat preferința pentru sistemul răspunderii generale. Acest sistem
presupune că o persoană juridică poate, în principiu, să comită orice infracțiune, indiferent de natura
acesteia, urmând a se stabili, în fiecare caz , în parte, dacă sunt îndeplinite condițiile pentru a angaja
răspunderea penală a entității colective.
Așadar, în principiu, odată cu adoptarea noi legislații penale în materia persoanelor juridice
pot răspunde pentru orice infracțiune reglementată de Codu l penal sau de legislația penală specială,
indiferent de forma de vinovăție.
Calitatea în care a acționat persoana juridică urmează a se stabili pe baza împrejurărilor
concrete, având în vedere și natura infracțiunii.
Așa cum am arătat mai înainte, modelul de răspundere directă impune ca persoana juridică să
răspundă numai pentru fapta proprie. Aceasta înseamnă că toate elementele infracțiunii, atât
elementul material cât și elementul subiectiv să fie constatate cu privire la persoana juridică ,
separat de eventuala lor constatare în cazul persoanei fizice.
În ceea ce privește elementul material, legiuitorul a reglementat trei criterii pe baza cărora o
infracțiune poate fi atribuită unei persoane juridice:
a) Săvârșirea faptei în realizarea obiectului de activi tate
Textul de lege trebuie interpretat în sensul că infracțiunea săvârșită să se afle în strânsă legătură cu
realizarea obiectului de activitate (de exemplu; infracțiuni privind concurența, infracțiuni privind
regimul unor activități economice, infr acțiuni privind protecția mediului, infracțiuni privind
protecția muncii).
b) Săvârșirea faptei în interesul persoanei juridice
În categoria infracțiunilor comise în interesul persoanei juridice se vor regăsi infracțiuni ce exced
cadrului activităților legate de realizarea obiectului de activitate, dar care sunt susceptibile să aducă

8
un beneficiu persoanei juridice; o sferă foarte largă de infracțiuni .
Săvârșirea în numele persoanei juridice
Infracțiunile comise în numele persoanei juridice sunt infracțiuni ca re nu se leagă nemijlocit
de obiectul de activitate al persoanei juridice și nici nu sunt de natură să aducă beneficii acesteia,
dar se comit în procesul organizării activității și funcționării acesteia.
Răspunderea penală a persoanei juridice, fiind un mo del de răspundere directă, impune și un
element subiectiv propriu persoanei juridice, separat de elementul subiectiv ce caracterizează fapta
persoanei fizice.
Necesitatea constatării elementului subiectiv în cazul persoanei juridice este subliniată de
partea finală a dispoziției alin (1) al art.191 C.penal anterior, potrivit căreia răspunderea persoanei
juridice poate fi angajată dacă fapta a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de legea
penală.

3. Categoriile și limitele de pedepse în cazul pers oanelor juridice
Dintre sancțiunile principale susceptibile de aplicare în cazul persoanelor juridice, doctrina
penală și legiuitorul a constatat că amenda constituie soluția optimă. Sancțiunea pecuniară prezintă,
în primul rând, avantajul de a atinge în m od direct persoana juridică, dat fiind că orice persoană
juridică are propriul său patrimoniu.
Odată cu modificarea Codului penal prin Legea nr.278/2006 și adoptarea noului Cod penal,
prin Legea nr.286/2009 s -a introdus și instituția juridică a sancțiunilor pentru persoanele juridice.
A) Pedepsele principale aplicabile în cazul persoanelor juridice
După cum arătăm amenda a fost aleasă ca soluție optimă de către legiuitor pentru pedepsirea
persoanelor juridice. Potrivit dispozițiilor legale pedeapsa amenzii constă în suma de bani pe care
persoana juridică este condamnată să o plătească. În sancționarea persoanei juridice noul Cod penal
a introdus unele modificări, determinate de sistemul zilelor -amendă.
Astfel, au fost introduse cinci plaje de individualizare legală a pedepsei amenzii [art.137 alin.(4)], în
funcție de limitele închisorii prevăzute pentr u persoana fizică.
Suma corespunzătoare unei zile -amendă, cuprinsă între 100 și 5.000 lei, se înmulțește cu
numărul zilelor -amendă, care este cuprins între 30 de zile și 600 de zile. Instanța stabilește numărul
zilelor – amendă ținând cont de criteriile gen erale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei
corespunzătoare unei zile -amendă se determină ținând seama de cifra de afaceri, în cazul persoanei
juridice cu scop lucrativ, respectiv de reluarea activului patrimonial în cazul altor persoane juridice,
precum și celelalte obligații ale persoanei juridice.

9
În cazul persoanelor juridice, tentativa se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracțiunea consumată (zilele -amendă), ale cărei limite se reduc la jumătate.
În caz de concurs de infracț iuni, săvârșite de persoana juridică, pedeapsa principală a amenzii
se stabilește în modul următor: se aplică pedeapsa zilelor amendă pentru fiecare infracțiune în parte
și apoi se aplică amenda cea mai mare, la care se poate adăuga un spor de o treime din totalul
celorlalte pedepse stabilite.
În caz de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se
majorează cu jumătate, fără a se depăși maximul general al amenzii. Dacă amenda stabilită anterior
nu a fost executată, î n tot sau în parte, amenda stabilită pentru noua infracțiune, se adaugă la
pedeapsa anterioară sau la restul rămas neexecutat din aceasta [art.146 alin.(2) și (3), C.penal nou].
Există recidivă în cazul persoanei juridice atunci când, după rămânerea defini tivă a unei hotărâri de
condamnare și până la reabilitare, persoana juridică săvârșește din nou o infracțiune, cu intenție sau
cu intenție depășită [art.146 alin.(1) C.penal nou].
În caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infracțiune și pede apsa anterioară se
contopesc potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni [art.147 alin.(1) C.penal nou].
În cazul existenței de circumstanțe atenuante în favoarea persoanei juridice, limitele speciale ale
pedepsei prevăzute de lege pentru infracț iunea săvârșită se reduc la jumătate.
Dacă se constată existența de circumstanțe agravante, se poate aplica pedeapsa zilelor amendă
până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, se poate aplica un spor de cel
mult o treime din maximul special.

B) Pedepsele complementare aplicabile persoanei juridice
Pe lângă pedeapsa principală a amenzii, se pot aplica persoanei juridice una sau mai multe
pedepse complementare, din cele prevăzute de lege (art.71 – 71 C.penal anterior, respectiv art.136
și 138 -144 C.penal nou) acestea fiind:
a) Dizolvarea persoanei juridice (art.139 C.penal nou), constituie cea mai aspră pedeapsă
complementară.
Dizolvarea persoanei juridice poate fi pronunțată în două situații:
 atunci când obiectul său de activitate a fost de turnat în scopul comiterii de infracțiuni, iar
pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 3 ani;
 atunci când persoana juridică a fost constituită în scopul săvârșirii de infracțiuni.
 Dizolvarea persoanei juridice – ca pedeapsă complementară – se dispune în mod obligatoriu de

10
către instanță, în caz de neexecutare cu rea – credință a un eia din pedepsele complementare
prevăzute în art.136 alin.(3) lit.b) C.penal nou, și anume:
 suspendarea activității sau a uneia dintre activitățile persoanei juridice;
 închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice;
 interzicerea de a participa la procedurile de achiziții publice și plasarea sub supraveghere
judiciară.
Efectele comasării și divizării persoanei juridice (art.151 NCP).
La individualizarea pedepsei se va ține seama de cifra de afaceri, respectiv de valoarea
activului patrimonial al persoanei juridice care a comis infracțiunea, precum și de partea din
patrimoniu acesteia care a fost transmisă fiecărei persoane juridice participante la operațiune.
Pedeapsa complementară a divizării persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de
lichidare, iar o copie de pe dispozitivul hotărârii definitive de condamnare prin care s -a aplicat
această pedeapsă va fi comu nicată, de îndată, instanței civile competente, care va proceda la
desemnarea lichidatorului.
O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare se comunică, la data rămânerii definitive,
organului care a autorizat înființarea persoanei juridice și organul ui care a înregistrat persoana
juridică, pentru a lua măsurile necesare (art.479 C.proc.pen. introdus prin Legea nr.356/2006,
pentru modificarea și completarea C.proc.pen.)8.
Excluderea acestor entități juridice poate fi justificată prin participarea lor la exercitarea
libertăților publice garantate de Constituție.
O condiție pentru aplicarea acestei pedepse complementare o constituie existența elementului
intențional în săvârșirea infracțiunii. În măsura în care dizolvarea este condiționată de crearea
persoanei juridice ori de determinarea obiectului ei de activitate în scopul comiterii de infracțiuni,
este evident că infracțiunile comise nu pot fi decât intenționate, o persoană juridică neputând fi
creată pentru a comite infracțiuni din culpă.
b) Suspendarea activității sau a uneia dintre activitățile persoanei juridice (art.140, C.penal nou).
Constă în interzicerea desfășurării activității sau a uneia dintre activitățile persoanei juridice,
în realizarea căreia a fost săvârșită infracțiunea.
Această pedeapsă complementară se impune în considerarea condițiilor în care a fost comisă
infracțiunea. Spre exemplu, atunci când persoana juridică a fost condamnată pentru o infracțiune la

8 Legea nr.356/2006, pentru completarea și modificarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor
legi, publicată în „Monitorul Oficial” al României, Partea I, nr.677 din 7 august 2006.

11
normele privind protecția muncii și protecția mediului, se impune suspendarea act ivității pe o
anumită perioadă, cel puțin până la înlăturarea cauzelor care au determinat comiterea infracțiunii.
Pedeapsa vizează în principal activitatea în exercitarea căreia infracțiunea a fost comisă, activitate
profesională sau socială.
Suspendarea a ctivității sau a uneia dintre activitățile persoanei juridice se poate dispune și
atunci când persoana juridică, cu rea credință, nu execută pedeapsa complementară [afișarea sau
difuzarea hotărârii de condamnare, art.53 alin.(3) lit.e) C.penal anterior și art.140 alin.(2) C.penal
nou].
Potrivit dispozițiilor Codului penal anterior, suspendarea activității sau a uneia din activitățile
persoanei juridice poate fi aplicată pe o perioadă de la 3 luni la 3 ani.
Dacă, până la împlinirea termenului prevăzut de leg e, pedeapsa complementară de suspendare a
activității sau a uneia dintre activități nu a fost pusă în executare, instanța poate dispune dizolvarea
persoanei juridice.
O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s -a aplicat pedeapsa suspend ării
activității sau a uneia dintre activitățile persoanei juridice se comunică, la data rămânerii definitive,
organului care a autorizat înființarea persoanei juridice și organului care a înregistrat persoana
juridică, pentru a lua măsurile necesare (art .479 C.proc.pen.).

c) Închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice (art. 142, C. penal nou).
Această pedeapsă complementară constă în închiderea unor puncte de lucru ale persoanei
juridice sau mai multora dintre punctele de lucru ale persoanei juri dice cu scop lucrativ, în care s -a
desfășurat activitatea în realizarea căreia a fost săvârșită infracțiunea.
Spre deosebire de Codul penal în vigoare care prevede închiderea punctelor de lucru sau a unui
punct de lucru se poate face pe o durată de la 3 lu ni la 3 ani, noul Cod penal nu prevede nici o
asemenea limită.
Persoanelor juridice care -și desfășoară activitatea în domeniul presei nu li se poate aplica o
asemenea pedeapsă complementară.
O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s -a aplicat persoanei juridice
pedeapsa închiderii unor puncte de lucru, se comunică, la data rămânerii definitive, organului care a
autorizat înființarea persoanei juridice și organului care a înregistrat persoana juridică, pentru a lua
măsurile necesare (ar t.479, C. proc. pen.).

d) Interzicerea de a participa la procedurile de achiziții publice (art.143 C.penal nou).
Constă în interzicerea de a participa, direct sau indirect la procedurile pentru atribuirea
contractelor de achiziții publice, pe o perioadă de la 1 la 3 ani în viziunea Codului penal în vigoare

12
și fără nici o limită în viziunea noului Cod penal.
Deci, această măsură constă în interzicerea de a participa la un contract încheiat de către stat,
autoritățile sau instituțiile publice, colectivitățile teritoriale ori alte întreprinderi controlate de stat.
Se interzice atât participarea directă,cât și simulația prin interpunere de persoane (participare
indirectă).
e) Plasarea sub supraveghere judiciară (art. 144, C. penal nou).
Plasarea sub supraveghere es te o nouă pedeapsă complementară aplicabilă persoanei juridice
(art. 144), ce constă în desemnarea de către instanță a unui administrator judiciar sau a unui
mandatar judiciar care va supraveghea, pe o perioadă de la 1 la 3 ani, desfășurarea activității ce a
ocazionat săvârșirea infracțiunii. Administratorul judiciar sau mandatarul judiciar are obligația de a
sesiza instanța atunci când constată că persoana juridică nu a luat măsurile necesare în vederea
comiterii de noi infracțiuni.
În cazul în care insta nța constată că sesizarea este întemeiată, dispune înlocuirea acestei
pedepse cu pedeapsa suspendării activității.
Plasarea sub supraveghere judiciară nu se aplică în cazul instituțiilor publice, partidelor politice,
sindicatelor, patronatelor și organizaț iilor religioase ori aparținând minorităților naționale,
constituite potrivit legii.
f) Afișarea sau difuzarea hotărârii. (art. 145, C. penal nou).
Constituie o pedeapsă complementară cu un efect intimidant considerabil asupra persoanelor
juridice, afectând i maginea de marcă, reputația comercială, și poziția persoanei juridice putând avea
ca efect pierderea clientelei, diminuarea credibilității, iar în anumite situații ar putea avea consecințe
fatale pentru supraviețuirea activității.
Pe de altă parte, potenți alele victime ale persoanei juridice sunt atenționate și pot deveni mai
precaute în relațiile de afaceri cu persoana juridică în cauză sau pot să -și caute alți parteneri.
Afișarea hotărârii de condamnare se realizează în extras, în forma și locul stabilite de instanță
pentru o perioadă cuprinsă între o lună și 3 luni.
Difuzarea hotărârii de condamnare se face în extras și în forma stabilită de instanță, prin
intermediul presei scrise sau audiovizuale ori prin alte mijloace de comunicare audiovizuale,
desemn ate de instanță.
Dacă desemnarea se face prin presa scrisă sau audiovizuală, instanța stabilește numărul
aparițiilor, care nu pot fi mai mare de 10, iar în cazul publicării prin alte mijloace audiovizuale
durata acesteia nu poate depăși 3 luni.
O copie de pe hotărârea de condamnare, în întregime sau un extras al acesteia se comunică, la
data rămânerii definitive, organului care a autorizat înființarea persoanei juridice și organului care a
înregistrat persoana juridică pentru a lua măsurile necesare (art.4 79, C.proc.pen.).

13
Măsurile de siguranță de natură diferită sau de aceeași natură, dar cu un conținut diferit, luate
în cazul persoanelor juridice, în caz de concurs de infracțiuni se cumulează.
Dacă s -au luat mai multe măsuri de siguranță de aceeași natură și cu același conținut, dar pe durate
diferite, se aplică o singură dată măsura de siguranță cu durata cea mai lungă. În cazul măsurilor de
siguranță de aceeași natură și cu același conținut, acestea se cumulează.

PRESCRIPȚIA RĂSPUNDERII PENALE, PRESCR IPȚIA EXECUTĂRII PEDEPSEI ȘI
REABILITAREA PERSOANEI JURIDICE

A. Răspunderea penală a persoanei juridice se prescrie, în condițiile prevăzute de lege (art.148,
C.penal nou). În termeni juridici prescripția înlătură răspunderea penală. Prescripția nu înlătură
răspunderea penală în cazul infracțiunilor de genocid, contra umanității și de război.
Termenele prescripției încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii. În cazul infracțiunilor
continue termenul curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, în cazul infracțiunilor continuate,
de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, iar în cazul infracțiunilor de obicei, de la data
săvârșirii ultimului act [art.154 alin.(2) C.penal nou].
În cazul infracțiunilor progresive, termenul de prescripție a răspunderii penale începe să curgă
de la data săvârșirii acțiunii sau inacțiunii și se calculează în raport cu pedeapsa corespunzătoare
rezultatului definitiv produs.
Cursul termenului de prescripție a răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oric ărui
act de procedură în cauză.
După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție.
Întreruperea cursului prescripției produce efecte față de toți participanții la infracțiune, chiar
dacă actul de întrerupere privește numai pe unii dintr e ei.
Termenele de mai sus, dacă au fost depășite cu încă o jumătate, vor fi socotite împlinite
oricâte întreruperi ar interveni.
B. Prescripția executării pedepsei (art.149, C.penal nou).
Termenul de prescripție a executării pedepsei amenzii aplicate persoan ei juridice este de 5
ani.
Executarea pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice se prescrie într -un termen
de 3 ani, care curge de la data la care pedeapsa amenzii a fost executată sau considerată ca
executată.
Prescripția înlătură executarea pedepsei principale. Prescripția nu înlătură executarea
pedepselor principale pronunțate pentru infracțiunile de genocid, contra umanității și de război.
Termenele de prescripție se socotesc de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă.

14
Cursu l termenului de pre scripție a executării pedepsei se întrerupe prin începerea executării
pedepsei. Sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei, face să curgă un nou
termen de prescripție de la data sustragerii.

C. Reabilitarea persoanei j uridice are loc de drept dacă, în decurs de 3 ani de la data la care
pedeapsa amenzii sau pedeapsa complementară a fost executată sau considerată ca executată,
aceasta nu a mai săvârșit nici o altă infracțiune.