CENTRUL DE STUDII STRATEGICE DE AP ĂRARE ȘI SECURITATE [601204]

NESECRET
NESECRET
1 din 22

UNIVERSITATEA NA ȚIONALĂ DE APĂRARE
CENTRUL DE STUDII STRATEGICE DE AP ĂRARE ȘI SECURITATE

Fizionomia ac țiunilor militare

Autori: dr.Grigore Alexandrescu,
dr.Nicolae Dolghin,
dr.Constantin Mo ștoflei

NESECRET
NESECRET
2 din 22

CUPRINS

Introducere…………… …………….. ……………… ………….. ………….. ………….. ………….. ………. .3
1. Probleme generale ……… ……………. ……………. ……………. …………….. ……………. ……….. 4
2. Mediul de confruntare ………… ……………… ………….. ………….. ………….. ………….. ……… 5
3. Actorii………….. ……………… ……………. ………….. ………….. ………….. ………….. …………. … 6
4. Determin ările acțiunii militare ……….. ……………… ………….. ………….. ………….. ……….. 7
5. Caracteristicile ac țiunii militare ……….. ……………… ………….. ………….. ………… ……… 10
6. Etapele ac țiunii militare………… …………….. ……………. ……………. ……………. ………….. 13
7. Acțiunile componentei terestre…………………………………………………………………….. 15
8. Acțiunile componentei aeriene…………………………………………………………………….. 18
9. Acțiunile componentei navale……………………………………………………………………… 20

NESECRET
NESECRET
3 din 22

Introducere

Așa cum era de a șteptat, acțiunea militar ă constituie domeniul supus celor mai
profunde transform ări în ultimii ani, unele sesizabile cu u șurință, altele profunde,
exprimate doar prin rezultatele ob ținută în situații concrete.
Deși, prin natura sa, ac țiunea militar ă este caracterizat ă printr-un dinamism
perpetuu, ritmul modific ărilor din ultimii ani poate fi explicat printr-o muta ție
intervenit ă în relațiile interna ționale ale ultimului deceniu. De la adoptarea Cartei
Națiunilor Unite, în 1949, armatele lumii au fost structurate, înzestrate și
pregătite pentru ac țiuni desfășurate în spiritul Articolulu i 51 al Cartei, referitor
la dreptul la autoap ărare individual ă sau colectiv ă în cazul unui atac armat. Dar,
în ultimul deceniu, chiar dac ă acest drept a r ămas fundamental, acțiunile militare
desfășurate au urm ărit men ținerea sau restabilirea p ăcii și securit ății
internaționale, iar acest lucru a necesita t, practic, invocarea celorlalte articole
ale Capitolului VII din Carta Na țiunilor Unite . Această tendință va continua s ă
marcheze fizionomia ac țiunilor militare în viitorul previzibil.
Totodată, acțiunea militar ă va rămâne beneficiara gândirii și inițiativei
prospective, deschise spre viitor, în care momentele trecute sunt analizate în primul
rând ca o surs ă de lecții învățate pentru a m ări eficiența acțiunilor care vor urma.
Am inițiat demersul nostru prospectiv con știenți de o particularitate evident ă,
comună acțiunilor militare desf ășurate în ultimii 15 ani: decalajele au fost
favorabile covâr șitor înving ătorului , ceea ce ar putea crea iluzia c ă așa vor fi toate.
Nu au existat conflicte între acto ri comparabili cât de cât, care s ă ne permit ă și alte
concluzii. Totu și, suntem convin și că acțiunile desf ășurate au fost analizate de toate
armatele interesate, c ă s-au învățat lecții care se vor aplica în viitor, c ă se planific ă

NESECRET
NESECRET
4 din 22 exerciții în care concluziile trase se verific ă. Cu alte cuvinte, credem c ă și în cazul
unor beligeran ți comparabili, fizionomia ac țiunilor nu va fi diferit ă, bazându-ne pe
observația, veche de când exist ă armatele, c ă militarii ac ționează, cel puțin în primele
momente, a șa cum s-au preg ătit din timp de pace.

1. Probleme generale

Timpul și spațiul sunt dou ă elemente care au avut pân ă nu demult importan ță
egală în cadrul ac țiunilor militare. Acum, timpul a deve nit mult mai important. Nu se
mai urmărește nimicirea ori capturarea adversarului, ci crearea de șocuri și confuzii
mentale în timp foarte scurt și cu efecte maxime. Viteza de reac ție sporită conduce la
crearea unor deregl ări comportamentale la adversar, gr eu de contracarat. Astfel, apar
oportunități de a acționa performant prin încetinirea și chiar blocarea procesului de
luare a deciziilor de c ătre acesta.
Este puțin probabil ca în anii urm ători cursul înarm ărilor nucleare s ă ia sfârșit.
Dar nici spectrul unui r ăzboi nuclear nu mai este foarte apropiat. Armele nucleare, în
general, și capacitățile lor distructive, în special, vor r ămâne mijloace credibile și
persuasive de intimidare și descurajare.
Viteza și precizia vor da posibilitatea învingerii în timp scurt a adversarului,
dar, cu victime cât mai pu ține. Aceast ă antiteză va fi considerat ă din ce în ce mai
puțin antinomic ă în filosofia ac țiunilor militare contempo rane. Cel de-al doilea r ăzboi
din Golf este doar începutul.
Caracterul multina țional și interaliat al ac țiunilor militare va fi determinant. Va
spori interoperabilitatea ac țională, tehnică și administrativ ă dintre structurile militare
aparținând unor state diferite, cerin ță impusă de necesitatea omogeniz ării conducerii
și execuției operațiilor. Interschimbabilitatea se va produce la un orizont mediu, dar
numai la nivel de alian ță.
Cele mai recente ac țiuni desfășurate în formul ă multinațională au scos în
evidență necesitatea introducerii unui nou pa rametru de evaluare a cursurilor ac țiunii.

NESECRET
NESECRET
5 din 22 Specialiștii eviden țiază că acesta va fi o rezultant ă a compar ării și evaluării datelor
furnizate de cercetarea trupelor, cu cele oferite de cercetarea social ă.
Componenta psihosocial ă a acțiunilor militare va cre ște în importan ță.
Informațiile despre adversar, dar și despre for țele proprii, ac țiunea direct ă asupra
adversarului și protecția trupelor proprii sunt doar câteva dintre direc țiile principale în
care probabil se va dezvolta aceasta.

2. Mediul de confruntare

Mediul de desf ășurare a ac țiunilor militare este format din societ ăți complexe,
greu de înscris în modele care s ă permită sistematiz ări favorabile stabilirii celor mai
eficiente c ăi de acțiune.
În configurarea mediului sunt impli cate segmente sociale, structuri,
organizații, inclusiv multina ționale, persoane, mijloace media, societate civil ă etc. cu
convingeri, pozi ții, interese atât de diversificate încât va fi dificil s ă se realizeze un
curent de opinie în exclusivitate favorabil desf ășurării acțiunilor militare. Mesajele
transmise de c ătre societate și recepționate de for țele participante la ac țiuni vor fi și
ele la fel de diversificate, os cilând între sprijin total, necondi ționat, atitudine
favorabilă, neutralitate, pân ă la opozi ție. Cu excep ția unor situa ții evidente de
agresiune clar ă care ar permite mobilizarea tuturor resurselor, inclusiv a celor socio-
psihice, ale na țiunii, în aceste condi ții vor apărea probleme deosebite în sus ținerea
legitimității incontestabile a ac țiunilor militare în fa ța propriei opinii publice, ori în
acceptarea efectelor maxime în aplicarea violen ței armate asupra adversarului.
Maximizarea violen ței armate va fi un proces care va impune gestionarea
atentă și permanent ă a tuturor componentelor ac țiunii militare pentru a evita
atât efectele exagerate asupra adversarului, cât și obținerea acestora de c ătre
adversar asupra trupelor proprii.
Dihotomia clasic ă amic-inamic, specific ă majorității confrunt ărilor militare, va
fi greu de sus ținut pe întreaga durat ă a acțiunii militare. Nu va exista o „ linie a
frontului ” care să-i separe strict pe combatan ți. De asemenea, separarea îns ăși va fi o

NESECRET
NESECRET
6 din 22 problemă de momente și locuri concrete. Inamicul va fi insuficient definit, iar gama
atitudinilor între cele dou ă extreme va fi larg ă și diversificat ă.
În condițiile comunica ților globale și circulației neîngr ădite a informa ției, a
monitoriz ării stricte a ac țiunilor militare nu numai de c ătre cercetare și servicii
speciale, dar și prin intermediul presei scrise , vorbite, video, electronice etc.
planificatorii ac țiunilor militare vor fi supu și unor presiuni psihice neobi șnuite.
Accesul relativ u șor al opiniei publice la informa ții despre conflict determin ă
extinderea mediului confrunt ării mult peste limitele teatrului de opera ții, inclusiv în
propriile comunit ăți sociale, provo când falii adânci.
Mediul de confruntare va fi puternic afectat de ac țiunile destinate
exploatării, deterior ării, anihil ării sau distrugerii informa țiilor și funcțiilor
informaționale ale adversarului, asigur ării propriei protec ții față de aceste
acțiuni precum și realizării condi țiilor pentru desf ășurarea propriului r ăzboi
informațional.

3. Actorii

Principalii actori ai ac țiunilor militare sunt structurile militare apar ținând
unor guverne sau altor autorit ăți statale , structurile paramilitare, bandele
înarmate sau teroriste af late în afara institu țiilor oficiale ale statului.
Ca urmare, actorii cu doctrine transparente, cu principii și reguli cunoscute, în
spiritul și litera prevederilor drep tului umanitar se confrunt ă cu alții, aparent lipsi ți de
doctrine, dar cu motiva ția întreținută și alimentat ă prin fanatism, exagerarea
interesată a diferen țelor etnice, religioase, de civiliza ție etc. Aceast ă situație scoate în
evidență un alt actor important al ac țiunii militare – populația civilă. Este posibil ca
în zona de confruntare populația civilă să devină victima violen ței exercitate mai
ales de actorii f ără o doctrin ă clar definit ă/perceput ă, ridicați din rândurile ei, și
să fie protejat ă de structurile militare care teoretic le-ar fi adversar.
În cazul unor conflicte de durat ă, populația civilă devine surs ă de regenerare a
forțelor chiar și cu participan ți netradiționali (copii, femei, b ătrâni).

NESECRET
NESECRET
7 din 22 Structurile militare vor ac ționa pentru îndeplinirea unor obiective politice sau
strategice bine definite și mediatizate care determin ă intensitatea și durata ac țiunii,
dar și responsabilitatea post-conflict din teatru, strategiile de pacificare și
reconstruc ție etc.
Obiectivele politice și strategice urmărite de actori non-statali vor fi vagi,
nedeclarate, exprimate prin chem ări fanatice cu scopul de a stimula dezordinea,
rezistența perpetuă și a împiedica aplicarea eventualelor reglement ări de stabilizare.
Eterogenitatea actorilor, po larizarea obiectivelor urm ărite și
ambiguitatea motiva ției în fa ța propriilor comunit ăți sociale fac ac țiunea
militară vulnerabil ă față de raport ările la legile r ăzboiului, dreptul
internațional, practicile ante rioare, interese etc.
Pentru a evita influen țele acestei vulnerabilit ăți asupra psihicului
combatan ților, este posibil ca for țele din teatrul de opera ții să constituie singure un
actor distinct, protejat împotriva influen țelor exogene, dar influen țând
comunitățile sociale c ărora le apar ține prin proiectarea unei imagini favorabile.

4. Determin ările acțiunii militare

Politice. Înmulțirea, diversificarea riscurilor și amenin țărilor la adresa
stabilității și păcii, difuzia acestora în profunzimea comunit ăților sociale și
diseminarea lor pe spa ții largi supun decizia politic ă – de recurgere la violen ță armată
– unor teste dure, provocate îndeosebi de diferen țele de cultur ă politică în asumarea
responsabilit ăților și consecin țelor.
Regulile de angajare, cursurile și intensitatea ac țiunii, pân ă și unele momente
„strict tehnice ” (planificarea, selectarea țintelor, alegerea momentelor, întrebuin țarea
forțelor) vor avea o puternic ă încărcătură politică – chiar dac ă raționamente de
operaționalizare și eficiență ar impune ca aceasta s ă fie ignorat ă.
Nevoia de stabilizare „ post-conflict ” va impune anumite note
temporizatoare pentru ac țiunile militare.

NESECRET
NESECRET
8 din 22 Dar, în mod deosebit, determin ările politice sunt vizibile în etapa de stabilizare
când fiecare moment al ac țiunii, fiecare nou ă misiune, orice succes sau e șec vor fi
analizate și apreciate politic , iar considerentele de natur ă militară vor fi luate în
considerare doar dac ă vin rapid în întâmpinarea scopurilor politice.
Ca urmare, planificatorii ac țiunilor milita re sunt nevoi ți să ia în calcul
elemente care pân ă nu demult aveau relevan ță mică ori erau ignorate din motive
de eficien ță:
– eliminarea pierderilor exagerate ori ap arent inutile provo cate în rândurile
adversarului, chiar cu riscul neatingerii rapide a scopului;
– protecția trupelor proprii;
– protejarea unor obiective ( economice, sociale, culturale etc.) ale adversarului;
– schimbarea rapid ă a cursurilor ac țiunii, în func ție de reac țiile opiniei publice
interne și externe;
– evidențierea, monitorizarea și planificarea de ac țiuni în locurile și momentele
în care adversarul ar putea ac ționa prin provoc ări ce ar afecta imaginea trupelor
proprii etc.
Economice. Acțiunea militar ă devine un domeniu organizat și planificat
precum o afacere economic ă, o investi ție în adev ăratul sens al cuvântului, în care,
cu cheltuieli și resurse minime s ă se obțină câștiguri maxime, o întreprindere
care să aducă profituri timp îndelungat.
Ca urmare, comandan ții și statele majore vor fi obliga ți să aibă în vedere și
asemenea considerente precum:
– identificarea și analizarea „ centrelor de greutate economic ă” ale
adversarului, nu do ar din motive ce țin de arta militar ă, ci și pentru a- și modela
comportamentul și intensitatea violen ței armate în func ție de realit ățile economice
stricte ale acestora;
– identificarea și interven ția în circuitele de finan țare a adversarului;
– planificarea întrebuin țării în acțiune a armamentului și tehnicii de lupt ă din
înzestrare și din depozite în func ție de exigen țele operaționale, performan țe, dar și de

NESECRET
NESECRET
9 din 22 vechime, termene de garan ție și expirare, gradul de înc ărcare a depozitelor, eliberarea
spațiilor și capacităților logistice, bugetele viitoare ș.a.;
– estimarea dezvolt ărilor economice postconflict etc.
Tehnologice. Revoluția provocat ă cu câțiva ani în urm ă de armamentele de
înaltă precizie, muni ția inteligent ă, explozivii puternici, pr ogramele cosmice este
desăvârșită astăzi de infinitele deschideri pr ovocate de computere în domeniul
nanotehnologiilor, comunica țiilor, culegerii și transmiterii datelor și informa țiilor, în
știință și economie. Nu exist ă activitate uman ă care să nu fie influen țată de aceste
deschideri înc ă insuficient exploatate. S-a creat, astfel, posibilitatea asocierii
produselor letale cu destina ție militar ă, supuse, de regul ă, unor restric ții pentru
mediile non-militare, cu te hnologiile de vârf, u șor accesibile. De aceast ă combina ție
pot beneficia nu numai structurile militare, dar și teroriștii, grupurile insurgente
paramilitare, o parte a liderilor locali etc. care vor dispune, astfel, de posibilit ățile
de protec ție și coordonare a ac țiunilor la nivel global, de l ărgire a spectrului
acțiunilor, de a se tran sforma, astfel, într-u n adversar capabil s ă lovească oriunde și
oricând.
În aceste condi ții, acțiunile militare vor fi influen țate progresiv de noile
realități:
– impactul domina ției informa ționale în spa țiul luptei;
– exercitarea comenzii-controlului și luarea deciziei în condi țiile circula ției
fluxurilor informa ționale în timp cvasi-real;
– necesitatea realiz ării comenzii-controlului și în condi țiile în care fluxurile
informaționale sunt întrerupte etc.
Imagologice. Acțiunile militare în care violen ța armată este exagerat ă pot
duce la pierderea spriji nului public în propriile medii, chiar dac ă rațiunile militare o
justifică. De asemenea, pierderile în râ ndurile trupelor proprii, situa țiile umilitoare
pot ridica întreb ări asupra legitimit ății acțiunii și războiului în ansamblul s ău, dar și
întări spiritul combativ ori fanatismul adversarului.

NESECRET
NESECRET
10 din 22 Iată pentru ce, nu întotdeauna cursurile ac țiunilor care duc la atingerea
rapidă a scopului ac țiunii militare pot fi adoptate f ără riscuri. Imaginea oblig ă
acțiunile militare la o reconsid erare a criteriilor de eficien ță.
Desigur, ac țiunea militar ă nu se poate sustrage celorlalte determin ări (socio-
psihice, demografice, geografice etc.). Dar nu putem ignora o realitate socio-
demografic ă a zilelor noastre ce î și va pune tot mai mult amprenta asupra ac țiunii
militare: aproximativ jum ătate din popula ția lumii tr ăiește în orașe, iar în viitor
populația citadină va fi și mai numeroas ă. Progresiv, ponderea ac țiunilor militare
pentru controlul ora șelor și a căilor de comunica ție dintre ele se va accentua.
Aglomerările urbane avantajeaz ă structurile mai pu țin manevriere și ușor înarmate
cum sunt cele teroriste, paramilitare, de gueril ă etc. Efectele de imagine și de război
informațional ale unor ac țiuni întreprinse de acestea în mediul urban le vor fi
dispropor ționat de favorabile. Iat ă de ce vor c ăuta asemenea medii.
Această realitate va impune noi exigen țe pentru planificarea și desfășurarea
acțiunilor în localit ăți de către structurile mili tare manevriere și bine înzestrate, astfel
încât poten țialul distructiv de care ele dispun s ă nu se întoarc ă împotriva lor.

5. Caracteristicile ac țiunii militare

În multitudinea c ăutărilor și transform ărilor suportate de ac țiunea militar ă
există câteva caracteristi ci care ies în eviden ță, se vor accentua și în timp o vor
domina.
a). Accentuarea caracterului expedi ționar. Schimb ările strategice
intervenite pe cont inentul european, l ărgirea spa țiului de ap ărare al NATO și
asumarea de misiuni „ out of area ” de către alianță fac puțin probabile în Europa
atacurile armate ale unui stat împotriva altui stat. În acela și timp, se men țin zone de
instabilitate în unele regiuni pe riferice ale Europei ori în spa ții din alte continente, dar
cu efecte directe asupra securit ății statelor europene.
În aceste condi ții, problema ap ărării colective și naționale cap ătă noi
semnifica ții, eforturile concentrându -se asupra prevenirii situa țiilor destabilizatoare și

NESECRET
NESECRET
11 din 22 apărării unor valori comune. Printre numeroasele m ăsuri politice, economice, militare
etc. întreprinse în a cest scop iese în eviden ță și necesitatea desf ășurării unor ac țiuni
militare la distan țe mari de teritoriul na țional, adic ă a unor ac țiuni cu caracter
expediționar. Cu o mare probabilitate, aceste ac țiuni vor fi multina ționale, deci,
vor fi expedi ționare pentru multe state.
Din puținele date f ăcute publice despre ac țiunile teroriste ori desf ășurate de
organizații paramilitare a reie șit că și în cazul lor se practic ă transferul de for țe,
mijloace și resurse la mari distan țe pentru a îndeplini unele misiuni. Facilit ățile
societății moderne le permite acest lucru.
Susținerea acțiunii militare expedi ționare se realizeaz ă prin proiecția forței în
teatre ceea ce impune exigen țe sporite fa ță de:
– structurarea elastic ă, modular ă a forțelor astfel încât s ă se realizeze cât mai
rapid gruparea necesar ă;
– realizarea interoperabilit ății astfel încât module multina ționale, aflate la mari
distanțe unele de altele s ă se poată constitui rapid în unit ăți închegate, sub o singur ă
comandă, pentru executarea misiunilor;
– menținerea în teatru a unui poten țial de lupt ă al unității, identic cu cel din
locația sa permanent ă;
– realizarea „ podurilor ” pentru transferul for țelor în teatru conform planific ării.
Un loc deosebit în cazul ac țiunilor militare expedi ționare revine logisticii. Ea
trebuie să realizeze fluxuri de asigurare logistic ă permanente și neîntrerupte la mari
distanțe de infrastructura obi șnuită. În acela și timp, spa țiul logistic extins este un
factor de vulnerabilizare a ac țiunilor for țelor proprii cu toate m ăsurile de protec ție ce
s-ar întreprinde. Un adversar credibil nu va pregeta s ă-l foloseasc ă. Din punct de
vedere logistic, proiec ția forței este o m ăsură complexă, cu multe intercondi ționări de
natură politică, economic ă, financiar ă ce nu pot fi omise.
Principalul avantaj al ac țiunilor expedi ționare este acela c ă sursele de
generare și regenerare a for ței sunt scoase în afara loviturilor „ clasice ” ale
adversarului. Ele r ămân vulnerabile, îns ă, la acțiunile teroriste.

NESECRET
NESECRET
12 din 22 b). Caracterul întrunit al acțiunilor militare ob ținut prin al ăturarea ac țiunilor
celor trei componente, terestr ă, aeriană și navală pentru îndeplinirea acelora și
misiuni.
Acest caracter se manifest ă deja de mult timp la e șaloanele înalte ale artei
militare (strategic și operativ), dar începe s ă se generalizeze și către nivelul inferior al
eșalonului tactic. Este posibil ca în viitor ac țiuni întrunite s ă se realizeze în
combinația grupă/echipaj – aparat de zbor.
Această nouă tendință impune participan ților exigen țe deosebite fa ță de:
– abilitatea de a organiza ac țiuni întrunite în câmpul tactic, pentru rezolvarea
unor situa ții care cer solu ții rapide, neplanificate de e șaloanele superioare;
– realizarea interoperabilit ății între elemente ale categoriilor de for țe;
– formarea deprinderilor la comandan ții eșaloanelor inferioare („micilor
comandan ți”) pentru a ac ționa împreun ă cu elemente apar ținând altor categorii de
forțe.
Perspectivele oferite de tehnologiile înalte ac țiunilor întrunite permit reducerea
considerabil ă a pierderilor și distrugerilor atât în rând ul trupelor proprii, cât și ale
adversarului, dar și maximizarea impactului psihologic prin realizarea surprinderii,
prin precizie, manevrabilitate necunoscut ă până în zilele noastre, vitez ă de acțiune și
reacție, flexibilitate și un grad sporit de libertate în exercitarea comenzii-controlului.
c). Focul tinde să devină componenta dominant ă a acțiunii militare.
Planificarea focului se transform ă încet-încet într-o preocupare major ă chiar și
pentru eșaloanele strategice.
Vectorii pentru tran sportul focului la țintă permit astăzi lovirea simultan ă a
tuturor obiectivelor din dispozitivul st rategic al adversarului, indiferent de
gradul de dispersare și geoloca ție. Înalta tehnologie perm ite, practic, culegerea
nelimitată a datelor și transformarea lor în informa ții în timp cvasi-real. Aceasta ofer ă
posibilitatea cunoa șterii amănunțite a spațiului luptei, ceea ce creeaz ă condiții ideale
pentru interven ția oportun ă oriunde exist ă indicii că se coaguleaz ă centre de greutate
în dispozitivul adversarului. Diversificar ea senzorilor pentru culegerea datelor în
toate mediile, performan țele tot mai ridicate ale armamentului de înalt ă precizie și

NESECRET
NESECRET
13 din 22 muniției inteligente, cre șterea puterii distructive a muni ției însoțită de reducerea
volumului permit executarea lovitu rilor cu foc selective sau a „ loviturilor
chirurgicale ” cu efecte psihologice prof unde asupra adversarului.
Preeminen ța rolului focului creeaz ă condiții pentru realizarea
supremației absolute în teatru, desf ășurarea ac țiunilor militare în condi țiile
unor rapoarte de for țe fizice mult defavorabile, ștergerea diferen țelor între
ofensivă și apărare, ritmuri înalte permanente etc.
Necesitatea m ăririi eficien ței focului constituie una din principalele
circumstan țe care au impus integrar ea componentelor terestr ă, navală și aeriană
(cosmică) într-o ac țiune unic ă, cu obiective unice, dar expl oatând avantajele proprii
fiecăruia din mediile de ac țiune. Odat ă cu mărirea preciziei, ponderea efectelor
focului executat din mediile aerian și naval cre ște în defavoarea celui terestru.
Această tendință va avea drept consecin țe realizarea unor dispozitive terestre cu
tehnică grea în cantit ăți mai reduse, mobilitate, dispersare, deci, crearea aprioric ă a
condițiilor pentru diminuarea pierderilor. Sunt câteva dintre efectele ac țiunilor
întrunite.
Expresia esen țializată a rolului determinant al focului în viitoarele ac țiuni
militare o constituie noul concept de r ăzboi bazat pe re țea. Conceptul reprezint ă
triumful aplic ării „ high-tech ” în acțiunile militare și creează condițiile realiz ării
dezideratului dintotd eauna al militarilor, cel al concentr ării efectelor ac țiunii
asupra adversarului și nu a acțiunii propriu-zise.

6. Etapele ac țiunii militare

Etapele ac țiunii militare pot fi iden tificate folosind criterii diferite. În demersul
nostru l-am folosit pe cel al intensității violen ței armate ca fiind cel mai
reprezentativ în descrierea fizionomiei aces tui domeniu. Astfel, principalele etape
sunt:
a). Etapa preg ătitoare în care violen ța armată este o excep ție, iar pentru
recurgerea la ea se invoc ă diferite motive, de la cele de natur ă umanitar ă până la

NESECRET
NESECRET
14 din 22 erori. Dominante sunt preg ătirile în veder ea constituirii for ței, dar mai ales
demersurile politice, diplomatice, economice etc.
Totuși, este etapa în care se preg ătește teatrul de opera ții, se culeg date și se
prelucreaz ă informații, se desf ășoară acțiuni uneori violente în zone limitrofe pentru a
modela condi țiile succesului în teatru, dar, ma i ales, este perioada în care ac ționează
forțele speciale aflate undeva la limita legalit ății. Toate acestea, combinate cu
perspectiva, permanent prezent ă, a execut ării loviturilor preventive fac din aceast ă
etapă un moment controversat în plan politic, diplomatic și din punct de vedere al
dreptului interna țional.
Durata ei depinde de mul ți factori, iar dac ă nici loviturile preventive nu vor
convinge adversarul, se va trece la urm ătoarea.
b). Etapa decisiv ă este dominat ă de violența armată, aplicată selectiv și
însoțită de demonstra ții care să convingă că ceea ce va urma, va fi mai grav. Vor
fi lovite simultan toate obiectivele care contribuie la realizarea puterii militare a
adversarului:
– militare: comandamentele cu toat ă infrastructura lor, avia ția, sistemul
apărării aeriene, sistemul informa țional și de comunica ții, infrastructura logistic ă, de
conducere a focului, centrele informa ționale etc.;
– civile: infrastructura teritorial ă, obiective energetice, toate celelalte obiective
prin a căror lovire se creeaz ă disfuncționalități în conducerea statului avându-se îns ă
permanent în vedere provo carea de pierderi cât ma i reduse în rândul popula ției civile,
dar fără a le exclude.
Loviturile executate din toate mediile, vor fi înso țite permanent de m ăsuri de
război electronic .
Simultan cu începerea loviturilor, vor începe și acțiunile componentei terestre
a acțiunii militare, f ără să mai existe acele decala je de timp între opera țiile aeriene și
cele terestre.
c). Etapa de stabilizare este cea în care violen ța armată se va exercita mai
mult ca reac ție sau preventiv, când exist ă informații certe c ă se pregătesc acțiuni
destabilizatoare.

NESECRET
NESECRET
15 din 22 Dominante vor fi misiun ile specifice reconstruc ției pe care le vor executa, în
mare măsură, aceleași forțe care au participat la etapa decisiv ă:
– menținerea ordinii publice;
– protecția principalelor obiective: economice, sociale și administrative;
– refacerea infrastru cturii teritoriale;
– protecția populației civile etc.
Pentru acest tip de ac țiuni, de regul ă, structurile militare sunt mai pu țin
pregătite și nu întotdeauna dispuse s ă și le asume. Este un domeniu de perspectiv ă
pentru teoria și practica militar ă.

7. Acțiunile componentei terestre

În majoritatea armatelor lumii componenta terestr ă este și va rămâne decisiv ă
în acțiunile militare întrunite. Studiile reliefeaz ă că forțele aparținând acestei
componente vor fi în m ăsură să execute toat ă gama ac țiunilor militare, cu caracter
terestru și aeromobil, de regul ă în orice zon ă, întrunit cu celelalte componente sau,
uneori, pentru rezo lvarea unor situa ții de scurt ă durată, independent.
Forțele terestre vor fi întrebuin țate pentru realizarea c ontrolului specific al
spațiului terestru în vederea prevenirii și descuraj ării atacurilor armate, gestion ării
situațiilor de criz ă, obținerii victoriei militare asupra adversarului, particip ării la
operații de stabilitate.
Acțiunile de sine st ătătoare ale for țelor terestre vor fi din ce în ce mai rar
întâlnite. Doctrinele armatelor moderne prev ăd o cooperare mai strâns ă cu
componenta aerian ă și navală.
Infanteria va rămâne genul de arm ă cel mai u șor adaptabil la orice schimbare
de situație, capabil s ă îndeplineasc ă practic orice tip de misiune. Tancurile vor
capătă un rol tot mai important pentru protec ția trupelor proprii. Ultimele conflicte au
demonstrat poten țialul încă insuficient relevat al tancur ilor pentru lupta în localit ăți.
Deși se discut ă despre viitorul acestui gen de arm ă, estimările vor fi nevoite s ă
opereze diferen țiat. Pentru spa țiile deschise, exist ă suficiente considerente

NESECRET
NESECRET
16 din 22 defavorabile tancurilor. Dar și în acest caz exist ă încă oportunit ăți nebănuite, care țin
de organizare, inventivitatea comandan ților etc. În localit ăți, în schimb, combina ția
dintre foc și protecție, pe care o ofer ă tancul, va fi de neînlocuit înc ă ani buni.
Infanteria și tancurile vor avea posibilit ăți, din ce în ce mai mari, s ă solicite în
mod direct și să primeasc ă nemijlocit sprijinul din aer și de pe mare. Planificarea
acțiunilor aeronavelor și navelor va r ămâne în competen ța exclusiv ă a factorilor de
decizie aerian ă și navală, dar țintele vor fi indicate de c ătre elementele terestre.
Dezvoltarea și intrarea în dotarea structurilor lupt ătoare a muni ției inteligente
va revolu ționa modul de întrebuin țare a acestora în opera ție. Folosirea cu
preponderen ță a muniției inteligente de c ătre toată gama mijloacelor de sprijin va da
posibilitatea apropierii fizice a p ărților aflate în co nflict. În replic ă, ascunderea
dispozitivelor printr-o gam ă cât mai acoperitoare de metode va cre ște în importan ță.
De asemenea, muni ția inteligent ă va face posibil ă reducerea pierderilor în
rândul adversarilor prin selectarea țintelor de lovit în ordinea priorit ăților.
Creșterea vitezei de ac țiune va schimba configura ția acțiunii. Metodologia și
fazele cunoscute de angajare se vor modifica în mod dr amatic. Timpul se comprim ă.
Nevoia de date și informa ții „on line ” despre inamic și spațiul luptei va
conduce la cre șterea importan ței și valorii cercet ării. Se vor dezvolta sistemele de
cercetare-lovire care permit reducerea considerabil ă a ciclurilor de lovire.
Dezvoltarea aeromobilit ății trupelor va determina cre șterea importan ței
manevrei pe vertical ă în dauna manevrei pe orizontal ă.
Pentru ac țiunile în localit ăți ale infanteriei și tancurilor „ lecțiile învățate” din
Irak și Cecenia scot în eviden ță că se vor dezvolta noi tehnic i de asalt, concomitent cu
creșterea gradului de protec ție a trupelor.
Reacția nu va întârzia s ă apară. Modific ări revolu ționare vor cunoa ște
concepția de ducere a luptei în localit ăți, mijloacele de combater e a blindatelor de la
distanțe mici, fără a produce pierderi umane și materiale colaterale.
În teren „ deschis ” se vor realiza dispozitive în care structurile grele vor alterna
cu cele ușoare, mobile. Astfel, se va realiza co mplementaritatea efectelor, exploatarea
avantajelor și diminuarea limit ărilor specifice.

NESECRET
NESECRET
17 din 22 Este posibil s ă apară modificări de substan ță în structura organizatoric ă a
unităților componentei terestre. Pe ntru o mai mare mobilitate și autonomie,
constituirea unit ăților mixte va deveni prin cipiu al teoriei organiz ării militare. Într-o
entitate organizatoric ă, tancurile grele vor alterna cu cele u șoare, transportoarele
blindate și mașinile de lupt ă ale infanteriei cu diferite blindaje și destinații vor fi
regăsite în cadrul acelea și unități.
Bunele rezultate ob ținute în ac țiunile desf ășurate pe timp de noapte ne
determină să afirmăm că acest tip de ac țiune va cre ște în importan ță. Probabil c ă acest
lucru va determina restrânger ea accesului la tehnologiile de producere a mijloacelor
de vedere pe timp de noapte și creșterea prețului lor.
Se fac studii intense pentru folosirea robo ților pe câmpurile de lupt ă.
Specialiștii apreciaz ă că, în momentul când robo ții vor popula spa țiul luptei, pre țul
lor de cost va fi mai mic decât al sistemelor de arme ultraperformante.
Conducerea unit ăților și subunităților forțelor terestre pe e șaloane, metod ă
cunoscută azi, va admite și conducerea peste mai multe e șaloane în cadrul
procedeelor și tehnicilor specifice R ăzboiului bazat pe Re țea.
Toate modific ările în configura ția acțiunilor viitoare ale for țelor terestre vor
determina probabil, în urm ătorii ani, o leg ătură și mai strâns ă cu celelalte componente
ale acțiunii întrunite. Tridimensionarea ac țiunilor și caracterul lor unitar va impune
constituirea de grup ări de forțe care să acționeze „ Joint ” în toate mediile fizice.
Nesocotirea sau minimalizarea rolului uneia dintre co mponente va conduce la
pierderea suprema ției și inițiativei în cadrul respectivei dimensiuni, cu consecin țe
imediate asupra eficien ței generale.

8. Acțiunile componentei aeriene

NESECRET
NESECRET
18 din 22 În cadrul ac țiunilor întrunite, ponderea componentei aeriene se accentueaz ă
în raport cu celelalte dou ă, iar în unele moment e poate fi dominant ă.
Forțele aeriene, prin specificul lor ofer ă avantajul de a suplini cel mai eficient
limitările firești de care nu se pot elibera celelalte componente și de a interveni cel
mai rapid în momentele dificile.
Această tendință este favorizat ă de unele circumstan țe specifice zilelor
noastre:
– capacitatea de a interveni decisiv pent ru reducerea pierde rilor în rândurile
componentei terestre și navale;
– spațiul aerian este dimens iunea cea mai accesibil ă cercetării, dar densitatea
„acoperirii sale cu foc ” este inegal ă, ceea ce ofer ă încă mijloacelor aeriene o libertate
de acțiune imposibil ă celorlalte componente;
– înalta tehnologie a produs schimb ări mult mai revolu ționare în mediul aerian
și cosmic decât în cele terestru și maritim;
– nu poate fi conceput ă astăzi o forță expediționară fără component ă aeriană.
Asupra fizionomiei ac țiunilor militare rolul cres când al componentei aeriene
se manifest ă evident prin câteva mutații evidente:
– preluarea unora dintre misiunile clasi ce (îndeosebi de foc) ale componentei
terestre;
– generalizarea sprijinului aerian pe ntru cvasitotalitatea momentelor
reprezentative ale ac țiunii militare, ceea ce se concretizeaz ă în creșterea ponderii
misiunilor de sprijin în ansamblul misiunilor for țelor aeriene și în specializarea
tuturor genurilor de avia ție (inclusiv a celei strategice) pentru misiuni de sprijin;
– reducerea pân ă aproape de dispari ție a dependen ței de condi țiile meteo; prin
diversificarea vectorilor pentru transportul muni ției de înalt ă precizie se va putea
acționa complementar, deoarece vor ex ista aproape întotdeauna vectori și muniție
care să depășească „obstacolele ” meteo;
– diminuarea efectelor distructive colaterale; – dinamica, neîntâlnit ă încă în acțiune, exprimat ă în mobilitatea în flux a
trupelor, lovirea obiectivelor chiar în momentul descoperirii lor etc.;

NESECRET
NESECRET
19 din 22 – generarea componentei aeriene nu numai de c ătre clasicele for țe aeriene, ci și
de către componenta terestr ă și navală.
Progresul tehnic va da no i dimensiuni puterii aeriene. Viteza, raza de ac țiune,
eficacitatea, flexibilitatea, fiabilitatea ș.a., împreun ă cu abilitatea de a trece rapid de la
acțiuni ofensive la cele de ap ărare, vor oferi comandan ților o gam ă largă de opțiuni în
exploatarea avantajelor compone ntei aeriene pe timpul desf ășurării acțiunilor
întrunite.
Rolul de for ță de sprijin și mai puțin de forță sprijinită a componentei aeriene
va fi determinant în planul de ac țiune al comandantului for ței întrunite.
Constrângerile de ordin politic sau considera țiile de nivel strategic referitoare la
desfășurarea acțiunii sunt de natur ă să sporească gradul de complexitate al misiunilor
executate de for țele aeriene.
Experiența acumulat ă în ultimele conflicte militare eviden țiază faptul c ă,
realizarea din primele momente ale conflictului , a unui avantaj cople șitor, prin
angajarea diversificat ă a mijloacelor componen tei aeriene, influen țează decisiv
deznodământul ac țiunii militare, campan iei sau chiar al r ăzboiului.
Abordarea manevrier ă a acțiunilor atât pe orizontal ă, cât și pe vertical ă va
oferi solu ții novatoare, nea șteptate, pentru înfrângerea voin ței și coeziunii
adversarului printr-o combina ție de surpriz ă, șoc, simultaneitate și ritm. Campania
din Irak a deschis o nou ă etapă în modalit ățile de sprijinire a ac țiunilor for țelor
terestre. Avia ția, prin posibilit ățile actuale de comunicare cu trupele, orientare în
teatru și precizia loviturilor poate interveni oriunde. Avioanele de bombardament
strategic B-52 și B-1 au executat și vor executa în continuare misiuni de sprijin nu
doar pe întreaga adâncime, ci și la câțiva metri de propriile trupe. A fost o misiune
nespecific ă acestor aparate de zbor, dar au îndepl init-o cu succes. Noua realitate va
modifica radical și filosofia ap ărării antiaeriene a trupelor care va trebui s ă-și
canalizeze eforturile spre în ălțimile foarte mici, rachetele de croazier ă, mărirea
probabilit ăților de nimicire etc.
În general ap ărarea aerian ă va trebui s ă-și dezvolte capacit ățile antirachet ă și
capabilitățile de combatere a țintelor.

NESECRET
NESECRET
20 din 22 Perfecționarea componentei aeriene a ac țiunii militare se va afla nu numai în
atenția forțelor aeriene, ci și a celor terestre și navale, prin folosirea rachetelor de
croazieră, aparatelor de zbor f ără pilot, dar și aviației trupelor terestre și marinei.
Problemele de viitor avute în vedere sunt:
– dezvoltarea aparatelor de zbor multirol;
– vulnerabilitatea elicoptere lor la focul de la sol și defecțiunile mecanice;
– diversificarea și perfecționarea avioanelor f ără pilot etc.
Se manifest ă și puternice curente în favoarea reconsider ării unor aparate de
zbor la care s-a renun țat, dar a c ăror absen ță s-a simțit în Irak, de exemplu: A-10 la
trupele terestre, A-6 la marin ă etc. S-a constatat c ă aceste aparate ar fi fost mult mai
eficiente decât elicopterele.
Pentru viitoarele ac țiuni întrunite se vor di versifica rolul, locul și
performan țele avioanelor f ără pilot Războiul bazat pe re țea le recomand ă ca excelen ți
senzori, dar și „trăgători”. Supravegherea, cercetarea și interven ția cu foc în spa țiul
luptei, indicarea obiectivelor , corectarea focului sunt doar câteva dintre misiunile în
care vor avea o contribu ție hotărâtoare. Literatura de specialitate dedic ă spații ample
necesității atribuirii rolului de platforme ofen sive pentru acest tip de avioane.
Prin aceasta, ac țiunile desf ășurate din aer vor deveni mult mai periculoase, dar
spațiul aerian va fi un lo c în care vor fi mai pu ține victime umane.

9. Acțiunile componentei navale

Se va renun ța la controlul global al spa țiului maritim. Se pun bazele
teoretice și practice ale controlului temporar al zonei de opera ții de litoral.
Modificarea conceptual ă are la baz ă un calcul economic judicios întocmit. Controlul
global nu se mai justific ă din punct de vedere al costurilor. Se estimeaz ă că nu vor
mai fi opera ții și nici chiar b ătălii navale în în țelesul clasic al conceptului. Rolul
deplin al componentei navale se va manifesta în cadrul ac țiunilor întrunite.
Victoria în mediul acvatic se va ob ține prin lupte aero-navale. Aceasta va
deveni forma principal ă de acțiune a navelor de lupt ă sprijinite de avia ție, pentru

NESECRET
NESECRET
21 din 22 nimicirea inamicului pe mare sa u pe fluviu. Ea se concretizeaz ă printr-o succesiune
de angajamente cu senzorii și armamentul de la bordul navelor și aeronavelor pentru
scoaterea din lupt ă a mijloacelor adversarul ui. Dar lupta aero-naval ă va constitui doar
o etapă în cadrul opera ției întrunite și, în acest fel, componenta naval ă va fi puternic
implicată și în mediul terestru.
Se estimeaz ă că rolul portavionului, până acum element principal al grup ării
expediționare, în jurul c ăruia gravitau toate categoriile de nave, în scopul sprijinului
și protecției lui multilaterale, se va modifica esen țial. Va deveni for ța care asigur ă
gruparea expedi ționară cu navele și aeronavele din gruparea sa.
Experiența forțelor maritime c ăpătată în campaniile din Afghanistan și Irak a
condus la ideea necesit ății întăririi componentelor de transport și de sprijin și
reducerii ritmului dezvolt ării navelor de angajare direct ă în luptă.
În acest fel, se materializeaz ă renunțarea la conceptul care a str ăbătut întreaga
istorie naval ă „bătălia pe mare ” și abordarea unuia nou, adecvat realit ăților politico-
militare viitoare: acțiunea dinspre mare .
În viitor ac țiunile for țelor navale vor începe pe mare și se vor sfâr și pe
uscat. Pentru aceasta se prevede c ă nu se va mai ac ționa cu nave mari, ci cu mijloace
mici, rapide, deosebit de manevriere, cu putere mare de lovire, care s ă asigure și o
bună protecție a forțelor ambarcate. Studiile efectuate și publicate în lucr ări de
specialitate ne îndrept ățesc să afirmăm că se dorește realizarea unei noi clase de nave,
care nu numai prin dot ări se va deosebi de modelele cunoscute, dar și prin design.
Perfecționarea LPD (landing transport do ck – transportator amfibiu al
ambarcațiunilor de debarcare și al personalului acestora), a navelor de sprijin și
debarcare LCS (landing craft ship – nav ă pe pern ă de aer), a celor cu rol
multifunc țional capabile s ă acționeze cu aceea și eficiență atât pe ap ă, cât și pe uscat
sunt doar câteva dintre priorit ățile flotei viitorului apropiat.
În căutarea solu țiilor necesare punerii puterii de lupt ă într-o cât mai mare
valoare, importan ța strategic ă a mării va crește. Proiec ția rapidă a inițiativei for țelor
și introducerea lor viguroas ă în teatru sunt etape esen țiale ale câ știgării într-un timp

NESECRET
NESECRET
22 din 22 cât mai scurt și cu pierderi umane și materiale minime, iar marea ofer ă oportunit ățile
necesare.
Forțele terestre vor g ăsi în forțele maritime nu numai un sprijin operativ în
potențarea acțiunilor acestora, dar și sprijinul oportun necesa r din depozitele bazate
pe mare.
Structura organizatoric ă viitoare a for țelor navale va fi deosebit de supl ă
pentru a le permite ca, în func ție de situa ție să se organizeze adecvat misiunilor ce le
vor reveni.
Fizionomia ac țiunilor militare se schimb ă în ritm alert. Aceasta va r ăsturna și
concepțiile clasice legate de r ăzboi. Noi arme – noi concep ții. De multe ori nu le
sesizăm. Dar suntem surprin și de noutățile apărute în conflictele militare declan șate
în cine știe ce parte a planetei. Desi gur, nimeni nu poate s ă le studieze în detaliu
acolo unde se desf ășoară, dar totodat ă, nimeni nu- și poate permite s ă ignore
perspectivele.