SPECIALIZAREA: STUDII DE ROMÂNISTICĂ FORMĂ DE ÎNVĂ Ț ĂMÂNT: ZI LUCRARE LA DISCIPLINA ,,Memoria spațiului românesc: Cultură și civilizație românească”… [601142]

UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTAN Ț A
FACULTATEA DE LITERE/
SPECIALIZAREA: STUDII DE ROMÂNISTICĂ
FORMĂ DE ÎNVĂ Ț ĂMÂNT: ZI

LUCRARE LA DISCIPLINA
,,Memoria spațiului românesc:
Cultură și civilizație românească”

COORDONATOR Ș TIIN Ț IFIC:
PROF. UNIV. DR. Marina CAP-BUN

MASTERAND: [anonimizat]
2017

UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTAN Ț A
FACULTATEA DE LITERE

,,Na ș terea ș i nunta la români”

Coordonator ș tiin ț ific:
PROF. UNIV. DR. Marina CAP-BUN

Masterand: [anonimizat]
2017
1

În ​ Riturile de trecere ​ Arnold Van Gennep denume ș te na ș terea, nunta ș i moartea ​ rituri
de trecere, ​ deoarece acestea marchează trecerea de la o stare socială sau biologică la alta. În
cartea sa, autorul stabile ș te trei faze ale ritualită ț ii, pe care orice rit de trecere le îndepline ș te
obligatoriu: separarea, liminalitatea sau pragul ș i agregarea.
Cele mai importnte surse de inspira ț ie sunt căr ț ile lui Simion Florea Marian: ​ Na ș terea
la români ​ , ​ Nunta la români ​ , ​ Moartea la români ​ . ,, ​ Simion ​ Florea Marian (n. ​ 1 septembrie
1847 ​ , ​ Ili ș e ș ti, Suceava – d. 11/ ​ 24 aprilie ​ 1907 ​ , ​ Suceava ​ ) a fost un folclorist, etnograf,
naturalist, istoric, profesor, preot român, membru titular al ​ Academiei Române ​ . ​ ” 1

1. Tradi ț iile na ș terii la români

1.1. Ursitoarele
Mo ș tenită încă de la romani, credin ț a în ursitoare de a croi soarta oamenilor există ș i
astăzi în tradi ț ia român ilor. Ursitoare sunt numai femei în număr impar 3,5,7, trecute de 50 de
ani- varsta mor ț ii. Soarta este prevestită în nop ț ile 3,5 ș i 7 ale primei săptămâni din via ț a
bebelu ș ului. În ritualu l na ș terii, moa ș ele au ș i ele un rol important, având în vedere că păzesc
ș i ocrotesc de rău nou-născutul ș i pe mama acestuia. Astăzi însă, această credin ț ă în puterea
moa ș elor nu mai există .
În fiecare zonă a ț ării noastre tradi ț iile la na ș tere cu privire la moa ș e diferă. Astfel că,
în Transilvania moa ș a are grijă ca nou-născutul să fie întâmpinat cu o pânză albă nouă, făină
1 WIKIPEDIA- Enciclopedia liberă, ​ https://ro.wikipedia.org/wiki/Simion_Florea_Marian ​ , ​ 27 noiembrie 2016.
2

de grâu, sare, pâine, un bănu ț ș i un caier de lână. ​ După 3 zile ș i 3 nop ț i, dacă ursitoarele au
venit, moa ș a ș i părin ț ii copilului vor vedea urma lăsată de ursitoare pe făină. 2
În Banat, Moldova ș i Ț ara Românească, se vorbe ș te despre a ș a numita ,,cină a
ursitoarelor”care trebuie să cuprindă produse specifice ritului: pâine, o găină, vin ș i 3 bănu ț i.
Acest eveniment are loc la 3 zile după na ș terea copilului pentru ca acesta să aibă o soartă bună.
În Bucovina există credin ț a conform căreia ursitoarele trebuie să găsească lumină în camera
pruncului pentru a-i sorti o via ț ă luminoasă ș i frumoasă. 3

1.2. Botezul
Din cele mai vechi timpuri, botezul este un proces important ce face parte din ritul
na ș terii. De ș i într-o altă formulă, tradi ț iabotezului se practică încă la români, fiind puternic
înrădăcinată. Dacă în trecut moa ș a avea rolul de a duce copilul la biserică ș i de a ​ spune "duc
un păgân ș i voi aduce un cre ș tin", iar la întoarcere "am dus un păgân ș i am adus un cre ș tin",
astăzi această practică este îndeplinită de na ș ă. În trecut na ș ii plăteau moa ș a cu un bănu ț din
argint la sosirea de la biserică.
În Oltenia, tradi ț ia spune ca moa ș a trebuie să viziteze copilul ș i familia sa în ziua Sf.
Vasile. Aceasta trebuie să ducă un colac ș i un ban de argint cadouri pentru copil ș i părin ț i, ș i
cu colacul pus pe capul copilului îl dă de grindă, urându-i acestuia să crească mare, sănătos ș i
cuminte. Apoi ​ moa ș a ​ este a ș ezată la masă ș i ospătată cu toată cinstea. 4

2 ​ Simion Florea Marian, ,,Na ș terea la români: studiu etnografic„Editura Funda ț iei Culturale
Române, 1994
3 ​ Simion Florea Marian, ,,Na ș terea la români„Editura Saeculum, Colec ț ia Mythos, Bucure ș ti,
2008
4 idem
3

1.3. Prima baie
Prima baie a pruncului este, de asemenea, foarte importantă. Apa în care acesta se va
scălda are o semnifica ț ie deosebită, întrucât ea indică cursul vie ț ii noului-născut. Apa în care
va avea loc prima baie trebuie să fie neîncepută, proaspăt scoasă din fântână (în zonele în care
tradi ț ia încă mai poate fi respectată), pură asemenea pruncului. În apa în care va avea loc acest
ritual se vor adăuga ingrediente ,,magice” ș i semnificative precum: busuioc, grâu, mărar,
mentă, romani ț ă, măciulii de mac, semin ț e de cânepă, pene, apă sfin ț ită, lapte, ouă, bani,
uleiuri aromate, flori de tei, petale de trandafir, orez, flori ș .a..
Toate aceste ingrediente îi vor garanta celui mic o via ț ă bogată (banii), lini ș tită (fulgul
sau penele), u ș oară (petalele de trandafir), aromată (aromele), împlinită sau rotundă (ca oul ce
va fi folosit ș i în apa din a doua baie a copilului). Tradi ț ia spune că moa ș a copilului sau na ș a
(în zilele noastre) trebuie să verse apa de la prima baie a copilului la rădăcina unui măr sau păr
pentru ca pruncul să crească frumos ș i sănătos asemenea arborelui respectiv. Astăzi apa se
paote vărsa la rădăcina oricărui copac sănătos sau într-un loc curat pentru ca noului-născut să i
se prezică o via ț ă curat ă.
După baia fătului are loc un ritual în care moa ș a este încojurată de trei ori de femei
dansând ș i chiuind. În acest ritual moa ș a încearcă să le convi ngă pe nepoate să- ș i dorească un
copil astfel:
"Hai, sări ț i peste cova tă,
S-ave ț i ș i voi câte-o fată
Dar sări ț i mai 'nălti ș or,
S-ave ț i ș i câte-un fecior" 5
Petrecerea dată în cinstea noului-născut este datoria moa ș ei. Aceasta înmânează copilul
na ș ilor ș i este cinstită de către părin ț ii copilului cu rachiu. De asemenea, na ș ii au datoria de a-i
oferi copilului un bănu ș din aur, semn al bel ș ugului.

5 Ibidem
4

1.4. Scăldătoarea nepoatei
Din nou această etapă este îndeplinită de către moa ș ă. Ritualul se desfă ș oară în apă
caldă în care se pune mentă, mărar ș i gălbenele. La final moa ș a strope ș te nepoata cu apă
sfin ț ită. Semnifica ț ia acestui obicei este că femeia se spală de p ăcatul na ș terii pruncului.

2 ​ . Obiceiuri legate de nuntă

Scopul căsătoriei la români este in opinia lui S.Fl. Marian : “Întâi, de a avea o
consoartă spre ajutor ș i petrecere, spre mângâiere ș i alinarea durerilor în caz de nefericire ș i
suferin ț ă, mai pe scurt spre împărtă ș irea binelui ș i răului, a bucuriei ș i întristării în decursul
întregii vie ț i. Al doile a , de a avea urma ș i legitimi, cari să păstreze numele de familie, ca
sângele ș i semin ț ia să nu se stingă niciodată, apoi ca să aibă cine mosteni averea părintească,
ca aceasta să nu treacă în mâni străine, mai departe să aibă cine a se îngriji de dân ș ii ș i a-I
sprijini la bătrâne ț e, iar după moarte să aiba cine a-I jeli ș i înmormânta cre ș tine ș te, a-I pomeni
ș i a le da de pomană ș i a se ruga pentru iertarea păcatelor sale; în fine, al treilea , ca să nu li se
facă aruncare că numai degeaba s-au născut ș i trăit în lumea aceasta, după cum prea adeseori
se întâmplă că li se face celor ce rămân necăsători ț i. ” 6
Ion Ghinoiu afirmă că “nunta este, înainte de spectacol, un ceremonial complex, care deschide
prin actul nup ț ial, un nou ciclu vital. După modelul împerecherii cuplului divin în timpul
nun ț ii (Bradul de nuntă cu Mărul miresei, Steagul de nuntă cu Talerul miresei, Bă ț ul înflorat
cu Colacul) ș i după împlinirea a două importante acte de consacrare, unul cre ș tin – cununia
(a ș ezarea de către preot a cununiilor împărăte ș ti pe capul tinerilor) ș i altul precre ș tin- colăcăria
6 ​ Marian Simion Florea, “Nunta la români: studiu istorico- comparativ etnografic” vol. I ,Editura Saeculum
Vizual, Bucure ș ti, 2008, p. 7
5

(ruperea colacului deasupra capului miresei de către na ș ă), mirii devin ap ț i procreării,
personaje sacre care aduc, teoretic, după nouă luni, pruncul.” 7

2.1. ​ ​ Pe ț itul
Din lucrarea lui Ion Ghinoiu, ​ Mică enciclopedie de tradi ț ii ​ române ș ti (2008), află că în
tradi ț ia popular român ească, în ziua de luni nu se merge la pe ț it, mar ț ea este considerată zi rea
cu trei ceasuri rele. În ziua de mar ț i erau interzise nun ț ile, logodnele ș i mersul la pe ț it , la fel ș i
miercurea, în timp ce zilele de joi erau slobode pentru nun ț i. Însă,ziua de vineri este
nefavorabila cununiilor, dar favorabilă vrăjilor ș i descântecelor pentru cununia fetelor, iar ziua
de sâmbăta era închinată mor ț ilor. Dacă duminica erau interzise toate descântecele, excep ț ie
făceau, în tradi ț ia popu lar românească, cele de dragoste ș i de aflare a ursitei.
Simion Florea Marian afirma că: “ ​ Toate pe dos ș i nunta mar ț ea.. după ce nu erau
tineri, se logodiră ș i vineri.” ​ Din astfel de zicale populare reiese faptul că mar ț ea ș i vinerea
erau zile nefaste pentru ceremoniile nup ț iale , iar zilele benefice pentru pe ț it, logodnă ș i
cununie erau zilele de joi ș i duminică.
Participan ț ii la pe ț it sunt : părin ț ii mirelui, na ș ii ș i mirele. Pe ț itul se desfă ș oară înainte
ca nunta să se stabilească. Mirele este înso ț it de părin ț i , de cele mai multe ori se duceau
părin ț ii singuri, să vadă dacă vor cădea la în ț elegere cu părin ț ii fetei. Ș i apoi se ducea băiatul
împreună cu părin ț ii ș i na ș ii, se discuta despre zestrea pe care o prime ș te fiecare. Părin ț ii fetei
făceau o petrecere în cinstea primirii viitorilor cuscri. Părin ț ii băiatului se mergeau cu plocon
la părin ț ii fetei, iar ace ș tia erau întâmpina ț i cu o ploscă cu vin ș i una cu ț uică. Masa pusă de
viitorii socri mici este a ș ezată în odaia din fa ț ă ș i acolo se servea: ț uică, mezel, cozonac,
sarmale, friptură. Unul din meniul pe care-l îl întâlnim ș i la ceremonia nun ț ii.

7 ​ Ion Ghinoiu ​ Mică enciclopedie de tradi ț ii române ș ti” ​ , Editur a Agora, Bucure ș ti, ​ 2008, p. 214
6

2.2. Logodnă
Se facea o masă la socrii mici când băiatul îi oferea în dar fetei un inel (după starea
materială) sau de îmbrăcat, iar fata îi oferea un obiect lucrat de ea, batistă sau ș ervet.
Petrecerea de logodnă se organiza acasă sau la un salon. Slujba de logodnă în jude ț ul
Dâmbovi ț a se oficial izează în ziua nun ț i. Slujba de logod na se cite ș te de către preot în
momentul în care cele două lumânări se aprind ș i ele vor arde într-o parte ș i alta a na ș ilor ș i a
finilor pe tot parcursul slujbei.

2.3. Zestrea
Zestrea se stabilea atunci când avea loc în ț elegerea între părin ț i viitorilor miri, fără a se
întocmi un act official, se mergea ,de obicei, pe încredere. Unii făceau ș i foaie de zestre (una
pentru ginere, ș i alta pentru mireasă). În cazul în care părin ț ii nu- ș i ț ineau promisiunea se
putea ajunge ș i la judecată. Azi, părin ț ii fetei spun băiatului ce-i dau, iar părin ț ii băiatului spun
ș i ei cu ce pot contrib ui. De obicei, se dădea zestre pământ, vite, căru ț ă cu cai, iar in cazul
fetelor cea mai des întâlnită este lada de zestre. În lada de zestre se puneau ț oale (prosoape,
plăpumi, îmbrăcăminte, carpete, etc ), iar deasupra se stivuiau zece căpătâie umplute cu paie,
zece perne cu puf, cinci fulgare, cinci na ț ionale (covoare cu vergi) ș i două, trei pături ț esute la
război. Zestrea mai poate consta în: mobila ș i lucruri ce tin de casă. Pentru barbat zestre este
un ajutor pentru întemeierea noii familii ce ț ine mai mult de gospodarie.
Lada de zestre se ridica de la casa miresei cu câteva zile înainte de nuntă. Zestrea se aduce
la casa mirelui în mai multe căru ț e. Cu aceast prilej se face o masă , se joacă, se chiuie ș i se
arată zestrea. Astazi zestrea constă în ma ș ină, casă ș i bani.

7

2.4. Persoane cu rol ceremonial ș i ritual
Persoanele care au cel mai important rol ceremonial în desfă ș urarea nun ț ii sunt
tinerii căsători ț i : ​ "Mire,mireasa" "Ginere,mireasa", ș i cum nunta nu exista fără nași este
obligatorie o pereche de ​ “nași”, de preferat na ș ii de botez ai baiatului . Tinerii căsători ț i ca să
poată schimba nașul de botez trebuia de obicei să ceară voie na ș ului pentru a fi cununat de un
alt na ș , ca acesta să nu -l blesteme.
Cuplul na ș i/ na ș ă sunt persoanele cu rol ceremonial impo rtant . Atributiile acestora sunt
următoarele: Nașul chemă la nuntă oameni din partea lui. Na ș ul avea oamenii lui care se
îngrijeau de bună desfă ș urare a nun ț ii. Nașul cumpără floarea ginerelui, iar nașa cumpără
lumânările de cununie, o rochie miresei, beteală pentru împodobirea bradului, voalul miresei
sau marama ș i legatoa rea (o basma cu margele), care se punea dupa ce îi era dat miresei voalul
jos. În ziua nun ț ii na ș ii îi a ș teaptă pe fini cu o masă, prăjituri ș i gustări. Mirele le duce na ș ilor
un plocon ș i bradul care va fi pus în poartă ca însemn de parin ț i spirituali. La casa na ș ilor se
face o horă împreuna cu tot alaiul, rudele ginerelui ș i rudele na ș ilor, iar după horă se pleacă la
casa miresei. Na ș ul lua mireasa de acasă împreuna cu ginerele, cu plocon. Apoi na ș a intră în
casă ș i gate ș te mireasa, îi pune beteala, voalul pe cap, ș i se a ș ează la masa. După gătirea
miresei ies în curte sa rupă turta acesteia. Ruperea turtei miresei este un eveniment care se
repeta de doua ori in viata fetei. Odata când aceasta împlineste vârsta de un an ș i cel de-al
doilea eveniment este la nunta acesteia când devine mireasă ș i capătă un alt statut. Nașa îi
a ș ează miresei voalul pe cap ș i îi rupe turta deasupra capu lui cu un pahar de vin în mână
făcând semnul crucii. Mireasa rupe cu o mana o bucată din turtă ș i mănâncă, na ș a îi da miresei
să guste de trei ori, iar ce rămâne îl varsă spre cele patru puncte cardinale. Turta o rupe în
patru par ț i egale ș i o arunca la nunta ș i. Înainte de a pleca la biserică mirii ș i na ș ii joacă
nuneasca în curte. Nașii cu mirii împreună cu alaiul pleacă la biserică. Nașul, cand se plecă la
biserica, înso ț e ș te mireasa, iar nașa înso ț e ș te ginerele. Pe tot parcursul slujbei religioase
ajutoarele na ș ilor, de regula, o fata ș i un băiat, ț in lumânările mirilor. După slujbă tot alaiul
pleacă la casa mirelui sau a miresei unde se ț ine petrecerea. Nașii erau considerati conducatorii
intregii nunti, erau în fruntea mesei mari, alături de miri. După petrecere na ș ul strângea darul
împreuna cu ginerele ș i mireasă.
8

Înso ț itori ai mirelui si miresei ( atribu ț ii ,însemne) : ​ Fratele de mână era trimisul
ginericăi ce trebuia să fie în preajma miresei, în special înainte de cununie. El aducea bradul la
casa miresei, îl împodobea împreună cu mireasa ș i cu ceilal ț i flăcăi ș i fete nemăritate, mergeau
cu mireasa să scoată apă din cel de-al treilea pu ț de la răsărit. Un flăcău purta bradul pe drum
spre biserică ș i spre casa ginericăi. Tot el era cel care îi ajuta să facă invita ț iile la nuntă din
partea socrului mare. Brădarul purta ca însemn un prosop (daruit de mireasă) pus pe umărul
drept , de-a curmezi ș ul ,o parte ș i alta, cu capetele aduse ș i prinse pe sold. Fata cu turta
(împreuna cu fratele de mână erau socoti ț i frati de mireasă) deoarece purta o turta pe care o
dadea preotului, la biserică. Din aceasta turtă preotul rupea doua buca ț ele pe care le punea pe
cele două pahare destinate mirilor. 8
Pe lângă fratele de mână al ginerelui sunt ș i cavalerii de onoare (verii, prietenii mirelui)
care stateau mai mult pe lângă mire, îl înso ț eau când veneau să ia mireasa de acasă, ace ș tia
purtau flori albe prinse în piept. Asemenea ajutoare avea ș i mireasa, dar se numesc domni ș oare
de onoare (verisoare sau prietene). Cavalerii ș i domni ș oarele de onoare au un rol bine stabilit
pentru a se putea deosebi de restul invita ț ilor acestia purtau flori albe în piept, iar fetele
cordelu ț e din flori pe cap. Cavalerii plecau cu plosca prin sat să invite oamneni la nuntă . Ei
găteau bradul la casa mirelui pe care îl duceau mai apoi la casa miresei. Acolo faceau o hora în
jurul lui, unde îl jucau fete ș i baie ț ii.

2.5. Masa mare
Masa mare ​ de cele mai multe ori era a ș ezată la casa mirelui, la han sau în salonul mare al
cârciumii. Astăzi se a ș eaza la caminul cultural sau la salon. Nunta ș ii erau a ș eza ț i în capul
mesei alături de miri ș i na ș i. Astăzi masa unde sunt aseza ț i mirii ș i na ș ii se nume ș te prezidiu.
Meniul de nuntă era format din aperitiv (brâza, ș uncă, masline, mezel, legume), sarmale cu
mămăligu ț ă ș i friptură cu salată, iar ca desert (cozonac, margarete, cornule ț e, tort). Meniul
băuturilor este compus din: ț uică, palincă, vin, siropuri, apă. Un moment important al nun ț ii
8 ​ Ion Ghinoiu, ​ Sărbători ș i obiceiuri ​ ,vol V, pag. 108-115
9

era jucarea găini pentru na ș . O femeie mai îndrăznea ț ă striga, " Domnule nune,/Ti-am dat
bautură ș i mâncare/ Ș i o găină friptă/ Ș i acum să ne dai un dar mare", iar na ș ul trebuie sa
cumpere găina. După masă mare se striga darul de către mire ș i socru mare. Na ș ul oferea darul
cel mai mare.
Mireasa dadea daruri la na ș i ( ș tergare ,cămă ș i) ș i la ceilal ț i meseni. Acum se dă mai
ales la hora. Darurile constau în: Bani, grâne, animale. Azi mireasa dăruie ș te na ș ilor mai mult
obiecte de casă, cum ar fi: electrocasnice, haine, animale. Spre sfar ș itul mesei după petrecer se
strigă darul de către lautar, mire ș i socru mare.
Legatul(invelitul) miresei. ​ La sfâr ș itul nun ț ii mirease îi era dat voalul jos de către na ș ă ș i
era înlocuit cu un batic sau basma. Se spunea ca, aceasta î ș i schimbă statutul social ș i devenea
femeie de casă, trecea în rândul nevestelor. Voalul miresei era pus pe capul unei fete
nemaritate. Acest obicei mai este numit ș i „Legatul miresei”.

10

BIBLIOGRAFIE

1. Surse ș tiin ț ifice

I. Bădescu, Oscar Hoffman, ​ Via ț a ș i moartea în satul românes c: sociodemografia lumii
rurale ​ ,, Institutul de Sociologie (Academia Română), Editura Mica Valahie, 2005

Ion Ghinoiu ​ , Mică enciclopedie de tradi ț ii române ș ti” ​ , Editura Agora, Bucure ș ti, 2008

Ion Ghinoiu, ​ Sărbători ș i obiceiuri ​ ,vol V, Editura Elion, Bucure ș ti, 2002

Simion Florea Marian, ,,Na ș terea la români: studiu etnografic”, Editura Funda ț iei Culturale
Române, Bucure ș ti, 19 94

Simion Florea Marian, ,,Nunta la români ​ : studiu istorico- comparativ etnografic” vol. I
,Editura Saeculum Vizual, Bucure ș ti, 2008

2. Surse web

WIKIPEDIA- Enciclopedia liberă, https://ro.wikipedia.org/wiki/Simion_Florea_Marian

11

12