1 UNIVERSITATEA „OVIDIUS” CONSTANȚA FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE SPECIALIZAREA: FINANȚE ȘI BĂNCI Avizat Data Semnatură coordonator DEFICITUL… [601099]
1 UNIVERSITATEA „OVIDIUS” CONSTANȚA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
SPECIALIZAREA: FINANȚE ȘI BĂNCI
Avizat
Data
Semnatură coordonator
DEFICITUL BUGETAR AL ROMÂNIEI
ÎN PERIOADA 2008 – 2010
Coordonator științific
Prof. Univ. Dr. Negrea Alexandru
Absolvent: [anonimizat]
2011
CUPRINS
2
INTRODUCERE ……………………………………………………………………………2
CAPITOLUL I: Deficitul Bugetar – noțiuni introductive ………………………………..4
1.1 Deficitul bugetar – concept ș i metode de dimensionare…………………………………4
1.2 Cauzele apariției deficitului bugetar…………………………………………………….6
1.3 Efectele deficitului bugetar………………………………………………………………9
CAPITOLUL II: Deficitul Bugetar – căi de finanțare ………………………………….12
2.1 Finanțarea monetară a deficitului bugetar……………………………………………..12
2.1.1 Emisiunea monetară……………………………………………………………..12
2.1.2 Impactul finanțării monetare a deficitului bugetar………………………………15
2.2 Finanțarea nemonetară a deficitului bugetar…………………………………………..17
2.2.1 Împrumutul de stat……………………………………………………………….17
2.2.2 Impactul finanțării nemonetare a deficitului bugetar……………………………20
2.3 Instrumente utilizate pentru finanțarea deficitul ui bugetar……………………………21
CAPITOLUL III: Studiu de caz – “Deficitul Bugetar al României în perioada
2008 – 2010” ………………………………………………………………………………23
3.1 Indicatori bugetari sintetici……………………………………………………………..23
3.2 Analiza veniturilor bugetului de stat în perioada 2009 – 2010………………………..27
3.3 Analiza cheltuielilor bugetului de stat în perioada 2010 – 2011………………………34
CONCLUZII ………………………………………………………………………………48
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………..…..50
INTRODUCERE
3 Actualitatea temei. În condiții le actuale, datorită unor schimbări importante în toate
domeniile economice ale statului, lipsa de mijloace financiare creează multe dificultăți în
funcționarea normală a acestuia.
Deficitul bugetar a devenit un fenomen caracteristic al lumii contemporane. Un
deficit bugetar cronic de proporții poate provoca creșterea ratei inflației, criză valutară,
dificultăți la achitarea datoriilor externe și alte fenomene nedorite ce influențeazã negativ
procesul de stabilizare macroeconomică și respectiv progresul eco nomic.
Sarcinile principale ale României în condițiile economice actuale cuprind efectuarea
unor schimbări de structură, stabilirea echilibrului bugetar și creșterea economică, ceea ce
constituie deziderentele de bază ale unor importante realizări social -economice.
Politicile economice pe care România le -a întreprins începând cu anul 2008 au fost
subsumate contextului îndeplinirii obiectivelor asumate în procesul de integrare europeană,
asigurării convergenței nominale și reale cu statele membre ale Uniunii Europene.
Scopul lucrării îl constituie analiza și generalizarea teoriilor privind deficitul
bugetar, stabilirea circumstanțelor de apariție a acestui fenomen, a căilor de finanțare a
deficitului bugetar precum și evoluția și efectele de influență ale de ficitului bugetar românesc
asupra situației economice din țară.
Pentru determinarea acestui scop mi -am propus următoarele:
1. Determinarea esenței conceptului de deficit bugetar;
2. Cauzele apariției acestui fenomen;
3. Studierea căilor de finanțare a deficitului bugetar
4. Realizarea studiului de caz privind evoluția deficitului bugetar românesc în
perioada 2008 – 2010.
Structura lucrării. Obiectivele, problematica și abordarea aspectelor teoretice
privind deficitul bugetar, precum și studiul evoluție i și finanțării acestuia au determinat
structura logică a tezei care constă în introducere, trei capitole, concluzii și surse
bibliografice.
În Introducere este argumentată actualitatea temei de studiu, sunt definite scopul
cercetării și valoarea practică a lucrării.
În Capitolul 1 : "Deficitul bugetar – noțiuni introductive" sunt cuprinse informații
referitoare la conceptul de deficit bugetar și metodele de dimensionare ale acestuia, cauzele
apariției deficitului bugetar și efectele acestuia .
Capitolul 2 : "Deficitul bugetar – căi de finanțare" este divizat în trei subcapitole,
respectiv:
4 Finanțarea monetară a deficitului bugetar;
Finanțarea nemonetară a deficitului bugetar;
Instrumentele utilizate pentru finanțarea deficitului bugetar.
În ceea ce privește finanțarea monetară a deficitului bugetar, m -am referit la
emisiunea monetară ca și metodă de finanțare și de asemenea la impactul pe care îl are
această modalitate. Finanțarea nemonetară a deficitului bugetar se realizează cu ajutorul
împrumutului de sta t, iar în cadrul acestui subcapitol este inclus și impactul finanțării
nemonetare a deficitului bugetar.
În Capitolul 3 : "Studiu de caz : Deficitul bugetar al României în perioada 2008
– 2010” sunt studiați principalii indicatori bugetari sintetici, respe ctiv veniturile, cheltuielile
și evoluția acestora aferentă perioadei 2008 – 2010.
De asemenea, în cadrul acestui capitol sunt cuprinse și previziunile pentru anii 2011
– 2012 referitoare la deficitul bugetar al României.
În Concluzie sunt prelevate obiec tivele și propunerile sistemului bugetar românesc
pentru perioada 2008 – 2010.
CAPITOLUL 1. DEFICITUL BUGETAR – NOȚIUNI INTRODUCTIVE
“Singurul buget corect este un buget echilibrat.” Adam Smith (1776)
5 1.1 Deficitul bugetar – concept și metode de dimensionare
Activitatea economică a fiecărei țări se desfășoară potrivit unui mecanism economic, în
care principala funcție este cea de conducere și reglare a proceselor economice. Un r ol
important în realizarea acestei funcții revine pieței concurențiale, pe care se reglează raportul
de interese prin participarea agenților economici la formularea cererii și ofertei, la înfăptuirea
lor și a echilibrului economic. În acest context, statul participă atât ca agent economic, cât și
ca autoritate publică, prin funcția acestuia de a crea și exercita cadrul legislativ. Statul
influențează derularea proceselor economice prin pârghiile economico -financiare la care
poate apela : pârghia fiscală, pâ rghia vamală, cea a cheltuielilor publice. Piața generează, la
rândul ei, factori de influență precum prețul, costul, profitul, dobânda etc. Cuantificat în
formă monetară, acest mecanism financiar îl reflectă, de fapt, pe cel economic.
Din punct de ve dere juridic, bugetul de stat reprezintă o lege, un act normativ cu caracter
previzional și obligatoriu, care prevede și autorizează veniturile și cheltuielile statului, pe
durata unui an. Bugetul de stat reflectă opțiunile de politică economică, socială ș i financiară
ale statului, referitoare la o perioadă de un an.
Unul din principiile de bază ale elaborării bugetului de stat este echilibrul bugetar, dar
acesta nu se realizează de cele mai multe ori, în mod automat, prin acoperirea cheltuielilor
buge tare cu veniturile bugetare. În astfel de situații spunem că bugetul se elaborează cu
deficit de finanțare1, care poartă numele de deficit de b ugetare .
O abatere de la principiul echilibrului bugetar este deficitul bugetar care este considerat
de către doctrina clasică ca fiind o sursă de pericol ce poate duce la bancruta2 statului. În
prezent, cum bugetul public este folosit de către stat ca instrument al politicii sale financiare,
acesta se întocmește în condițiile unui deficit.
Deficitul bugetar este diferența dintre cheltuielile p ublice, mai mari, și veniturile publice
ordinare, fiscale și nefiscale, mai mici. Fiind aprobat ca o componentă structurală a
bugetului, la partea de cheltuieli, deficitul bugetar reprezintă autorizarea de cheltuieli
superioare veniturilor provenite din im pozite și alte prelevări obligatorii. De asemenea putem
afirma că deficitul bugetar poate fi identificat cu o descoperire a cheltuielilor ce va fi
finanțată prin recurgerea la împrumuturi.
Deficitul bugetar total = Deficit structural + Deficit ciclic
1 Gheorghe D. Bistriceanu, “Lexicon de finanțe -bănci -asigurări ” , vol. II, Ed. Economică, București, 2001,
p.31
2 C. C. Kiritescu, “Moneda. Mică enciclopedie”, Ed. Științifică și En ciclopedică, București, 1982, p. 23
6 Un deficit bugetar este de calitate atunci când îndeplinește două condiții obligatorii:
1. deficitul se reflectă, în totalitate, în cheltuieli de investiții și, în special, în realizarea
infrastructurii;
2. deficitul este acoperit cu resurse financiare sigure, pentru a nu apela la emisiuni
monetare inflaționiste.
Metode de dimensionare a deficitului bugetar
În România, pentru măsurarea deficitului public se folosesc metode diferite, în funcție de
care se identifică un anumit tip de deficit bugetar. Astfel, se disting:
deficitul/surplusul bugetului general consolidat;
deficitul/surplusul convențional;
deficitul/surplusul primar;
deficitul/surplusul operațional;
deficitul/surplusul structural;
Deficitul/surplusul bugetului general consolidat , exprimă dezechilibrul existent la nivelul
bugetelor componente ale sistemului bugetar, agregate și consolidate, pentru a forma un
întreg. Este expresia cea mai utilizată în analizele privind dezechilibrul între resursele și
nevoile sectorului public. Se determină prin diferență între veniturile și cheltuielile bugetului
general consolidat.3
Deficitul/surplusul convențional, calculat ca diferență între încasările și plățile efective,
reprezintă necesarul de finanțare a sectorului public . În metoda de măsurare a acestui tip de
dezechilibru public, veniturile nu includ împrumuturile interne și externe. La nivelul
cheltuielilor nu sunt luate în considerare rambursările datoriei publice din acel an, însă se
regăsesc dobânzile la datoria publică.
Deficitul/surplusul primar este definit ca diferență între veniturile curente și cheltuielile
bugetare nedestinate plății d obânzilor la datoria publică. Deficitul primar oferă posibilitatea
de a stabili dacă un Guvern se străduiește să elimine excesul cererii prezente sau viitoare.
Dacă deficitul primar este pozitiv (deci există un surplus primar), aceasta indică faptul că
statul contribuie la diminuarea cererii agregate și a datoriei publice.
3 Moșteanu Tatiana., “Politici fiscale și bugetare pentru reformarea economiei și relansarea creșterii
economice”, Ed. Economică, București, 2003, p.202 -203
7 Deficitul/surplusul operațional include deficitul primar și dobânda reală plătită în contul
datoriei publice interne.
Deficitul/surplusul structural se înregistrează atunci când apare, p e termen lung,
imposibilitatea veniturilor bugetare de a finanța cheltuielile bugetare. Deficitul are tendința
de a deveni cronic și nu reprezintă doar o eroare de ajustare ci un dezechilibru al ansamblului
elementelor constitutive ale structurii financiar e a statului. Dacă statul încearcă să corecteze
dezechilibrul prin majorarea cotelor de impunere atunci randamentul obținut este inferior
celui anticipat, iar materia impozabilă se diminuează sub efectul unei fiscalități ridicate.
Dacă statul întreprinde m ăsuri de atenuare a presiunii fiscale pentru a concilia reacțiile
psihologice ale contribuabililor, rezultatul nu este satisfăcător. În realitate, deficitul structural
nu este rezultatul unei insuficiențe cronice a veniturilor bugetare ci generează efecte mult
mai profunde.
1.2 Cauzele apariției deficitului bugetar
Auerbach, Gokhale și Kotlikoff (1994) considerau că deficitul bugetar constituie un
indicator cu o utilitate limitată în privința evaluării politicilor fiscale și bugetare având în
vedere, pe de o parte faptul că aceste politici sunt dinamice și nu pot fi analizate pe baza unor
indicatori pe termen scurt (așa cum rezultă din mărimea deficitelor bugetare), iar, pe de altă
parte, orice mărime a deficitului bugetar nu poate surprinde p ovara indusă de politicile
publice asupra generațiilor viitoare. 4
Apariția deficitul bugetar este determinată de mai multe motive, printre care pot fi
evidențiate următoarele:
descreșterea producției sociale;
cheltuieli exagerate în realizarea programelor sociale aprobate;
creșterea sectorului economiei tenebre;
majorarea cheltuielilor marginale în cadrul producției sociale;
emisiuni necondiționate ale banilor.
Printre factorii enumerați o importanță deosebită o au micșorarea producției sociale și
creșterea sectorului economiei tenebre.
Se pot considera 3 factori structurali determinanți ai deficitului:
4 Auerbach, A.J.; Gokhale, J.; Kotlikoff, L.J. (1994), “Generational Accounting: A Meaningful Way to
Evaluate Fiscal Policy”, Journal of Economic Perspectives, V ol.8, No.1, pag.74.
8 factorii politici, incluzând instabilitatea politică, fragmentarea guvernamentală și
instituțiile politice;
polarizare socială ca inegalitate în venituri și diviziunile etnice;
factori instituționali ca proceduri ș i legi bugetare, eficiență birocratică și democrație.
Numeroase studii axate pe problematica deficitului bugetar au generat concluzii conform
cărora s -au identificat variabile importante în explicarea diferențelor între țări cu privire la
sectorul def icitelor.
În contextul ciclurilor economice, se analizează legătura dintre rata șomajului și
mărimea deficitului bugetar . Reducerea gradului de ocupare a forței de muncă în
perioadele de recesiune economică determină sporirea cheltuielilor bugetare pentru
securitate socială, în special a indemnizațiilor de șomaj, fapt care conduce la creșterea
deficitului bugetar.
Referitor la relația dintre deficitul bugetar și rata dobânzii, studii demonstrează, faptul
că finanțar ea deficitului bugetar determină creșterea ratelor dobânzii pe termen lung și
conduce la reducerea rentabilității acțiunilor pe piețele de capital.
În strânsă legătură cu potențiala influență exercitată de inflație și rata dobânzii a supra
mărimii deficitului se poate analiza și impactul pe care îl poate avea cursul de
schimb. Devereux (1995) subliniază faptul că, deși opinia generală este aceea că
deficitul bugetar determină aprecierea cursului valutar rea l, în economiile mici,
previziunile pesimiste referitoare la mărimea deficitului conduc la o depreciere a ratei reale
de schimb.
În numeroase țări dezvoltate sau în curs de dezvoltare, ca urmare a creșterii mai rapide a
cheltuielilor publice decât veniturile publice, bugetele se întocmesc și se încheie tot mai
frecvent cu deficit. Acesta poate fi planificat și utilizat ca instrument de conducere și
administrare macroeconomică, datorită efectului multiplicator. Acceptarea unei cote
determinate de ch eltuieli care devansează veniturile publice, adică acceptarea unui deficit
controlat, este un mijloc important de intervenție a managementului guvernamental, pentru
reglarea activității economice.5
Cauzele pot fi generate de propria economie sau de conjunctura internațională. Printre
acestea se numără :
5 Susanu Monica , “Finanțe publice”, Ed. Didactică și Peda gogică, București, 2004, p. 212
9 a). nivelul și fluctuațiile produsului intern brut, care reprezintă una dintre cauzele interne
ce duc la apar iția sau creșterea deficitului bugetar, prin încetinirea ritmului de creștere a
veniturilor publice.
În cazul țărilor slab dezvoltate nivelul scăzut al veniturilor bugetare este determinat de
aportul mic din im pozite și taxe, datorită bazei reduse d e impozitare, chiar dacă se adoptă un
grad de fiscalitate ridicat.
În țările aflate în tranziție, creșterea drastică a ratei inflației, în condițiile în care este
cunoscut faptul că veniturile bugetare, expri mate în prețuri curente, au o rată de cre ștere
inferioară celei a cheltu ielilor bugetare, în prețuri curente.
În schimb, într -o economie dezvoltată, cu agenți economici puternici, cu o pondere
ridicată a populației ocupate și cu o populație cu venituri și averi ridicate, în care disciplina
financiară este respectată, veniturile publice care alimentează bugetul național se vor
încasa în cuantum ridicat și la termenele prevăzute, ceea ce creează premisele acoperirii
cheltuielilor publice;
b). gradul de redistribuire a produsu lui intern brut poate conduce la dezechilibre între
veniturile și cheltuielile publice, în condițiile în care cresc componentele privind ajutorul de
șomaj și asistența socială. Pe de o parte, gradul redus de ocupare a forței de muncă implică
încasări buget are mai scăzute din impozitul pe venit, contribuții la asigurări sociale, iar pe
de altă parte, necesită eforturi suplimen tare din partea a utorităților publice pentru prot ecție
socială. Scăderea continuă a produsului intern brut, în țările aflate în tranz iție, este
determinată de transformări profunde, structurale, ce au loc în aceste țări;
c). creșterea continuă a cheltuielilor cu rambur sarea datoriei publice (o mare parte din
aceasta fiind, de regulă, generată tocmai de finanțarea de ficitelor bugeta re ale anilor
anteriori);
d). creșterea cheltuielilor bugetare, prin asumarea de către Guvern a costurilor sociale
implicate de procesul de tranziție, în cazul țărilor respective;
e). creșterea cheltuielilor publice pentru înarmare a fost adesea una dintre cauzele care au
dus la de pășirea veniturilor public e de către cheltuielile publice;
f). fenomenele conjuncturale internaționale își transmit influența prin intermediul cursului
de schimb și al ratei dobânzii. Astfel, în anii '70 – '80, numeroase țări (dezvoltate și în cur s
de dezvoltare) s -au confruntat cu defi cite bugetare p uternice în urma crizei petrolului și
accentuării cursei înarmărilor.
10 În funcție de gradul de dezvoltare economică, diferite state au depășit situația mai ușor
sau mai g reu, în unele situații influențele negative fi ind propagate (transferate) de la țări
bogate spre țări sărace .
1.3. Efectele deficitului bugetar
Efectele deficitului bugetar sunt extrem de complexe:
– în modele intergeneraționale deficitul guvernamental duce la o reducere a ratei de
economisire și a ratei de creștere;
– în modele cu orizont nelimitat efectul deficitului depinde de variabilele ce trebuie să fie
ajustate în viitor pentru compensare. Dacă un defic it ridicat în prezent va fi compensat în
viitor de un nivel mai ridicat al taxelor și impozitelor, rata de creștere se va diminua.
Efectele în plan economic ale deficitului bugetar sunt multiple. Existența deficitului
bugetar majorează datoria public ă și, implicit, serviciului acesteia, respectiv cheltuielile
publice privind rambursările, dobânzile și comisioanele exigibile în fiecare an pentru
stingerea datoriei publice.
Paralel cu sporirea cheltuielilor publice, pe această cale, are loc o real ocare a fondurilor
publice în detrimentul furnizării bunurilor și serviciilor publice către populație6.
În condițiile unei cereri de credite mari pentru acoperirea defi citului bugetar, rata
dobânzii prezintă tendință de creștere.(figura 1.1)
Figura 1.1. Cererea de împrumuturi guvernamentale și rata dobânzii pe piață
6 Cioponea Mariana -Cristina , “Finanțe publice și teorie fiscală”, Ed. Fundației România de mâine,
București, 2007, p. 225
11 Deficitul bugetar contribuie la creșterea ratei dobânzii de piață. Prin aceasta, de ficitul se
opune investițiilor private, încetinind astfel ritmul real al creșterii economice.
Figura 1 pune în evidență corelația dintre fondurile împrumutate de Guvern pentru a
finanța deficitul și nivelul r atei dobânzii de piață. Cererea de credite se compune din cererea
particularilor (agenți economici și populație) și cererea Guvernului. Când Guvernul solicită
fonduri pe piața capitalului de împrumut, rata dobânzii crește, deoarece o parte importantă
din fondurile disponibile este atrasă de Guvern prin intermediul creditului public.
Echilibrul inițial este în punctul E, corespunzător ratei dobânzii de piață (d 1) și cantității
totale de fonduri împrumutate I 1. O creștere a solicitării Guvernului pentru fonduri
împrumutate deplasează curba cererii din C 1 în C 1 + ∆C G, rezultând un nou echilibru al pieței
în E'. Rata dobânzii de piață este d 2, iar cantitatea de fonduri oferită și împrumutată a crescut
la I 2.
Creșterea ratei dobânzii de piață are drep t efect restrângerea cererii de credite adresate de
agenții economici și implicit reducerea investițiilor realizate pe credit. Investițiile private
reduse contribuie la scăderea productivității muncii și implicit la reducerea salariilor. De
asemenea, se di minuează împrumuturile efectuate de per soanele particulare în vederea
achiziționării unor bunuri de folosință îndelungată sau construirii și cumpărării de locuințe.
Concomitent cu aceste efecte se înre gistrează și scăderea consumului privat, deoarece o ra tă
ridicată a dobânzii încurajează economiile.7
În condițiile în care împrumutul public este contractat de o generație și este achitat de o
alta, apare o distribuire între generații a beneficiilor și costurilor acestuia, care
poate fi considerată ca fiind inechitabilă, în funcție de scopul inițial al creditului public.
Creșterea cererii agregate pe termen scurt și r educerea stocului de capital pe termen lung
reprezintă alte efecte ale deficitului bugetar, însă acesta poate afecta politica monetară.
În cazuri extreme, o țară cu deficite bugetare mari poate întâmpina dificultăți în finanțarea
deficitului printr -un împrumut adițional și, ca rezultat, se procedează la monetizarea
deficitului. Dacă autoritatea fiscală forțează autoritatea monetară să finanțeze deficitul prin
emisiune monetară, astfel inflația poate fi interpretată, în ultimul rând, ca un feno men fiscal
mai degrabă decât un fenomen monetar, monetizarea datoriei este explicația clasică pentru
valorile mari ale inflației.
Un impact al deficitului bugetar este reprezentat de așa numita "pierdere a impozitelor",
în sensul că impozitele sunt ut ilizate pentru rambursarea datoriei, însă serviciul datoriei este
7 Văcărel Iulian, și colectiv, “Finanțe publice”, Ediția a V -a, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2006, p. 521
12 privit ca un trans fer între membrii societății și nu ca un cost pentru societate în ansamblul
ei.8
Politica fiscală poate exercita efecte macroeconomice importante, mai ales pe termen
scurt, utilizarea diferitelor instrumente conducând la rezultate diferențiate (Engen Skinner,
1992). Astfel, o schimbare în c heltuielile bugetare determină o creștere a ponderii sectorului
public din economie, pe când o scădere a ratei de impozitare va face ca venitul disponibil
permanent să crească, ducând la creșterea cheltuielilor de consum, implicit la dezvoltarea
sectorului privat al economiei.
Alegerea între cele două instrumente se va realiza în funcție de beneficiile sociale scontate
a se obține dintr -un consum mai mare sau din mai multe produse în servicii ce sunt orientate
către sectorul public.
Un alt eleme nt care mai poate fi luat în considerare este alegerea consumatorilor de a
crește cheltuielile de consum sau de a economisi, în urma creșterii venitului datorat unei
reduceri a ratei fiscalității. Dacă optează pentru cea de -a doua opțiune, efectul imediat asupra
producției este puțin sesizabil, urmând a se manifesta pe termen lung prin transformarea
economiilor în investiții. Această diferențiere nu apare în cazul modificării cheltuielilor
bugetare, efectul fiind imediat resimțit în cererea agregată, respec tiv în nivelul producției.
Diferențierea dintre cele două instrumente ale politicii fiscale este relevată și de caracterul
schimbărilor.
Astfel, o schimbare permanentă în rata fiscalității conduce la un efect mult mai puternic
decât în cazul unei sc himbări temporare ce ar putea fi compensată de fluctuațiile economiei.
În ceea ce privește modificările cheltuielilor bugetare, caracterul temporar al acestora are un
impact mult mai puternic.
Deficitul bugetar afectează procesul politic care determ ină politica fiscală. Unii
economiști susțin că posibilitatea Guvernului de a se împrumuta reduce disciplina procesului
bugetar, întrucât politicienii se preocupă mai puțin de limitarea strictă a nivelului
cheltuielilor publice la nivelul veniturilor buget are, deoarece au posibilitatea să se
împrumute. Astfel, se înregistrează o reducere a flexibilității fiscale a Guvernului.
Deficitul bugetar implică și vulnerabilitatea economiei la crizele interna ționale, datorită
dependenței de resursele externe pe ntru finanțarea și refinanțarea deficitului bugetar.
8 Moșteanu Tatiana Coordonator, și colectiv, “Bugetul și trezoreria publică”, Ed. Universitară, București, 2004,
p. 191
13
CAPITOLUL 2. DEFICITUL BUGETAR -CĂI DE FINANȚARE
“Singura regulă corectă este că bugetul nu ar trebui să fie niciodată echilibrat – decât
în momentul în care excedentul care frânează inflația este înl ocuit de un deficit care înăbușă
deflația.” Warren Smith (1969)
În practica mondială, bugetul echilibrat este un fenomen rar, accidental, deoarece atât
deficitul, cât și excedentul, depind nu doar de politica bugetar -fiscală, ci și de gradul de
dezvoltare al economiei naționale. Atingerea echilibrului financiar public este posibilă doar
în anumite momente: intersecția cheltuielilor și a veniturilor bugetare reprezintă un centru,
în jurul căruia, în limitele bine determinate, se realizează variații le diferenței lor. Realizarea
acestei flexibilități în politica echilibrării bugetare constituie o performanță greu de atins în
orice economie, însă încercările teoriei și practicii economice sunt în continuă dezvoltare.
O problemă foarte importantă și de mare actualitate în legătură cu deficitul bugetar o
reprezintă depistarea și îmbinarea modalităților de finanțare a acestuia.
Problema finanțării deficitului bugetar are două moduri de rezolvare: emisiunea monetară
și împrumutul de stat.
2.1 Fi nanțarea monetară a deficitului bugetar
2.1.1. Emisiunea monetară
Procesul emisiunii monetare constă în vânzarea de active lichide băncilor comerciale, este
numit monetizarea deficitului bugetar, și are un pronunțat caracter inflaționist. În cadrul
acestui proces, Ministerul Economiei și Finanțelor vinde titluri de stat Băncii Naționale, care,
pe această cale, acordă statului un împrumut, determinând astfel scăderea volumului valoric
al titlurilor de stat obținute public. Pe măsură ce Banca Națională achiziționează titluri de
stat, ea oferă băncilor comerciale rezerve suplimentare de active lichide și astfel sporește
masa monetară din economie. Banca Națională poate cumpăra titluri de stat de pe piața
secundară, ceea ce constituie un echivalent modern al emisiunii monetare.9
9 Cioponea Mariana -Cristina , “Finanțe publice și teorie fiscală”, Ed. Fundației România de mâine,
București, 2007 p. 225
14 Finanțarea deficitului bugetar prin emisiune monetar ă afectează economia, prin creșterea
cheltuielilor totale datorită majorării cheltuielilor publice și private, ca urmare a creșterii
ofertei de monedă. De asemenea, se realizează o majorare echivalentă a impozitelor, ceea ce
înseamnă că această creștere a masei monetare este similară unei distribuții gratuite de
monedă, care echivalează cu un transfer al sectorului public în favoarea menajelor, putând
vorbi de un impozit negativ. Creșterea cheltuielilor publice corespunde exact creșterii masei
mone tare, de ci, nu există efect net asupra menajelor.10
Monetizarea deficitului bugetar are caracter inflaționist până în momentul în care
econom ia se îndreaptă spre un nou echilibru pe termen lung, cu un nivel mai ridicat al
prețurilor.
De asemenea, dacă autoritățile publice decid să continue această politică de la un an la
altul, va rezulta o creștere corespunzătoare a ofertei monetare, accentuând inflația.
Avantajele acestei surse reprezintă faptul că există posibilitatea de a evita, pe termen scurt,
sporirea datoriei externe și, totodată, dimensiunile datoriei de stat.
Ministerul Finanțelor Publice decurge la emisiunea monetară numai în cazurile când:
datoria externă este mare;
ratele dobânzilor pe piața internă sunt menținute la un nivel înalt, și finanțarea
privilegiată din sursele externe este exclusă (de regulă, d in motivul datoriei externe);
datoria de stat internă a atins deja limita maximă – ceea ce, deseori, servește ca motiv
al prețului înalt la credite;
rezervele sunt epuizate.
Statul are marele privilegiu de a “crea banii” și pe această cale are la dis poziția sa un
instrument ușor de finanțare a cheltuielilor sale: uneori, pentru fiecare unitate monetară
tiparită Guvernul are o posibilitate în plus de a cheltui mai mult pentru o mulțime de
obiective publice.
Veniturile Guvernului provenite din emis iunea monetară sunt considerate venituri publice
inflaționiste, iar această operațiune se numește senioraj. Concomitent, însă, se presupune ca
indispensabilă menținerea sub control sever a emisiunii monetare, pentru ca practica
împrumuturilor de stat să se bazeze numai pe redistribuirea resurselor bănești disponibile,
atât din sectorul privat, cât și din cel public.
10 Moșteanu Tatiana Coordonator, și colectiv, “Bugetul și trezoreria publică”, Ed. Universitară, București, 2004, p.207
15 O asemenea metodă folosită pentru finanțarea deficitului bugetar devine deseori mai
eficientă pentru Guvern decât majorarea impozitelor sa u contractarea împrumuturilor
publice externe ori a împrumuturilor publice interne.
Efectele generate prin senioraj asupra resurselor financiare publice ale Guvernului sunt
consecința majorării ofertei pe piața monetară, prin emisiune monetară, cu sco pul declarat
de a acoperi deficitul bugetar. Propagarea perturbațiilor inflaționiste dezechilibrate în
economie se face cu rapiditate prin efectul multiplicatorului monetar asupra bazei monetare.
Având în vedere că oferta monetară (M) suplimentară pr in emisiune monetară include atât
banii existenți la populație (C), cât și depozitele bancare (D), putem scrie:
M = C + D sau: oferta monetară = bani cash + depozite bancare
O majorare a ofertei monetare prin emisiune monetar ă, va majora multiplicatorul monetar
și va spori rata inflației în economie. Procesul inflaționist se amplifică în aceste condiții cu
multiplicarea fiecărei unități monetare introduse în circulația bănească pentru finanțarea
deficitului bugetar. În această conjunctură efectele negative induse în economie sunt dintre
cele mai dezechilibrante, concretizate în accelerarea inflației, majorarea șomajului și în cele
din urmă apariția unui deficit bugetar mai mare.”11
În situația în care nu se dorește o creștere a ratei dobânzii, pentru a preveni această
creștere, trebuie angajată o politică monetară expansionistă manifestată sub for ma
subscrierilor la obligațiunile emise de Guvern prin sistemul open -market. Astfel, cheltuielile
deficitare obligă banca centrală la majorarea subscrierilor sale la obligațiunile
guvernamentale, adică la a cumpăra o nouă îndatorare. Prin aceasta, în fapt, banca centrală
monetizează deficitul bugetar și generează inflație.
Motivul pentru care se ajunge la această monetizare a deficitului bugetar este următorul:
operațiunile open -market oferă băncilor comerciale posibilitatea de a -și majora rezervele, i ar
aceasta determină creșterea ofertei monetare. Deficitele bugetare monetizate sunt mai
inflaționiste decât deficitele bugetare nemonetizate, pentru simplul motiv că în cadrul
strategiei economice a Guvernului atât politica fiscală, cât și politica moneta ră sunt
expansioniste, deci inflaționiste.
Concluzia esentială este că politica bugetară a statului are întotdeauna consecințe
monetare, atunci când acoperirea cheltuielilor publice și finanțarea deficitului bugetar nu
este realizată prin prelevări fi scale și împrumut nebancar public.
11 Gabriele Martinescu, “Finanțarea deficitului public și impactul său economic”, Ed. Universității Al.I.Cuza,
Iași, 2003, p. 147
16 2.1.2 Impactul finanțării monetare a deficitului bugetar
Finanțarea deficitului bugetar pe calea emisiunii monetare afectează negativ economia,
contra efectului pozitiv inițial de acoperire a cheltuielilor publice mari, prin creșterea masei
monetare în circulație și, implicit, prin creșterea inflației și a prețurilor. În practică este
necesară gestionarea rațională a resurselor financiare procurate prin împrumut public,
deoarece, “finanțarea prin împrumuturi a unor cheltuieli publice neraționale, amplificate de
plata dobânzilor și a comisioanelor, poate duce la folosirea implicită sau explicită a emisiunii
inflaționiste de monedă, cu tot cortegiul de urmări nefaste pe care aceasta le antrenează.”12
O devalorizare monetară, rezultat al emisiunii monetare, necesară finanțării deficitului
bugetar, poate ameliora balanța curentă de plăți ex terne. În schimb, atunci când nivelul de
utilizare al resurselor financiare în economie este ridicat, iar cererea suplimentară pentru
bunuri autohtone, provocată de o eventuală devalorizare monetară, nu este întâmpinată de
creșterea corespunzătoare în plan ul producției, atunci se declanșează sau se accelerează
procesul inflaționist, care erodează sau poate chiar anihila efectul inițial pozitiv al
devalorizării monetare.
Agravarea deficitului bugetar și efectul eforturilor Guvernului de finanțare a ace stuia prin
emisiune monetară au generat necesitatea unei analize riguroase care s -a realizat mai bine
printr -o construcție teoretică ce urmează îndeaproape spiritul keynesian, în cadrul căruia are
loc combinarea “efectului – preț” cu “efectul – venitului”, precum și examinarea acesteia în
condițiile accentuării procesului inflaționist din economie. Această abordare a impactului
economic al folosirii emisiunii monetare în finanțarea deficitului bugetar, dezvoltată și
promovată de experți ai Fondului Monetar Internațional, privește, în principal, soldul
balanței de plăți externe, pe de o parte, și “absorbția” (ca diferență între venitul național sau
PIB și cheltuielile naționale totale), pe de altă parte”13.
Efectul variației oricărei variabile economice (variația cursului de schimb) generate de
emisiunea monetară asupra balanței de plăți externe este observată și analizată prin
contrapunerea modificării producției totale și a venitului total modificării înregistrate de
absorbție.
12 Gh. Filip, “Mecan ismele financiar -monetare în procesul tranziției la economia de piață”, Ed. Sedcom
Libris, Iași, 1999, p.58
13 G .Martinescu, “Finanțarea deficitului bugetar public și impactul său economic” , Ed. Universitații Al.I.Cuza,
Iași, 2003, p.210
17 Impactul efectelor negative ale finanțării deficitului bugetar prin emisiune monetară
asupra soldului balanței de plăți externe, în contextul echilibrului macroeconomic, poate fi
exprimat astfel:
Figura 2.1. Impactul efectelor negative ale finanțării monetare a deficitului bugetar asupra
balanței de plăți externe
Sursa: G.Martinescu, Finanțarea deficitului bugetar public și impactul său econo mic, Ed. Universității
Al.I.Cuza, Iași, 2003
Finanțarea deficitului bugetar prin emisiune monetară afectează direct variabilele
monetare. La rândul lor, variabilele monetare pot influența direct variabilele comerciale prin
efectul variațiilor masei mo netare în numerar asupra cheltuielilor cu importuri (a), precum
și efectul “costul creditului” asupra vânzărilor de export (b). Analiza conduce la faptul că
primul efect operează prin nivelul lichidităților interne în numerar și al doilea efect operează
cu rata dobânzii. Variabilele monetare influențează indirect variabilele comerciale prin
intermediul prețului intern și al absorbției.
Această diagramă arată că:
– modificările în absorbția internă și în variabilele comerciale pot apărea independent ch iar
de “forțele monetare” prin intermediul variabilelor absorbției autonome;
– variabilele comerciale se pot modifica drept răspuns la modificari în variabilele care au
strânsă legătură cu emisiunea monetară internă, tezaurizarea sau absorbția.
Analiz a mecanismului de răspuns posibil la o creștere exogenă în mărimea masei
monetare prin intermediul emisiunii monetare în scopul finanțării deficitului bugetar,
18 demonstrează relația între: bani, absorbție, preț și variabile comerciale în contextul
modelului de echilibru general al balanței de plăți externe, făcând următoarele raționamente:
A. Economia este situată într -o “trapă a lichidității”, deci masa monetară suplimentară
pusă în circulație prin emisiune monetară își găsește propria cale spre lichidi tățile în numerar
(balanța cash). În aceste condiții, creșterea în masa monetară ca urmare a emisiunii monetare
necesară pentru finanțarea deficitului bugetar ar putea egala creșterea tezaurizării, pe de o
parte, sau ar fi proporțională cu creșterea absorb ției (cheltuială internă) sau venit ori nivelul
prețului, pe de altă parte. Astfel balanța comercială rămâne neschimbată;
B. Economia are o înclinație marginală spre import mare. În acest caz, este posibil ca
orice unitate monetară adițională internă indusă în economie prin emisiune monetară pentru
finanțarea deficitului bugetar să fie preluată de autoritățile monetar -valutare pentru a o
transforma în valută în scopul acoperirii plăților pentru importuri. Modificarea în tezaurizare
va fi zero, la fel c a și absorbția, dar ar putea apărea o variație posibilă în soldul balanței de
plăți externe.
2.2 Finanțarea nemonetară a deficitului bugetar
2.2.1 Împrumutul de stat
În general, împrumutul generează starea de echilibru între nevoia crescută de resur se a
debitorului și nevoia de fructificare a resurselor excedentare aflate la creditori. Din cauza
efectelor negative ale creșterii inflației în situația monetizării deficitului bugetar, soluția
rămasă pentru acoperirea acestuia este recurgerea la împrumur i publice de pe piața internă
sau externă.
Pentru finanțarea deficitelor bugetare în continuă creștere, între sporirea veniturilor
fiscale (prin majorarea impozitelor existente sau introducerea unor impozite noi) și
contractarea de împrumuturi, de reg ulă, se optează pentru cea de -a doua soluție, din
următoarele considerente14:
majorarea impozitelor este o măsură nepopulară, deoarece afectează imediat nivelul
de trai al populației. De asemenea, în cazul creșterii inflației, venitul real se mărește
datorită reducerii impozitelor, însă se creează un decalaj între calculul impozitelor și
plata lor, ceea ce determină o valoare mai mică a veniturilor, gener ând astfel
deficit bugetar;
14 Moșteanu Tatiana coordonator, și colectiv, “Finanțe publice”, Ed.Universitară, București, 2005, p. 327
19 împrumuturile de stat oferă categoriilor sociale avute un plasament sigur și
remunerator pentru disponibilitățile lor bănești;
împrumuturile de stat oferă un mijloc mai rapid de procurare a resurselor financiare
decât impozitel e directe;
dacă împrumutul se solicită la Banca Centrală, termenul de obținere a resurselor
bănești este cel mai scurt, comparativ cu emiterea de titluri de valoare pentru
persoane fizice sau persoane juridice.
Ca și în cazul agenților economici, este necesar ca „profitul” pe termen mediu și lung
realizat din finanțarea cheltuielilor publice să fie suficient de mare pentru a acoperi serviciul
datoriei, să acopere pierderea de utilitate pe care o suportă piața prin privarea acesteia de
resursele fo losite pentru acoperirea deficitului și nu prin finanțarea bunurilor oferite de ea,
iar factorii de decizie publică să -și mențină credibilitatea în urma recurgerii la împrumutul
de stat.15 Cu alte cuvinte, statul trebuie să utilizeze împrumutul pentru finanțarea bunurilor
publice solicitate de piață în ansamblul ei, astfel încât, pe cât posibil, să nu se producă o
pierdere de utilitate din cauza alocării resurselor prin intermed iul deficitului bugetar.
În cadrul economiei, în condițiile unui anumit volum al resurselor financiare libere,
contractarea de credite publice poate să conducă la reducerea investițiilor particulare. Pentru
ca pe ansamblu procesul investițional să nu aibă de suferit, ar trebui ca statul să utilizeze
cheltuielile publice într -o proporție mai accentuată pentru investiții productive (șosele,
autostrăzi, construirea de spitale, investiții în capital uman). Atât timp cât investițiile publice
sunt la fel de productive ca și cele particulare, în viitor nu se vor reduce nici stocul de capital
și nici venitul național. Altfel spus, este necesar ca împrumuturile publice să fie direcționate
către acele cheltuieli publice care finanțează bunuri de capital productiv e, în acest fel,
fínanțarea unui deficit bugetar ridicat, deși va tempera investițiile particulare, va conduce
totuși la o creștere economică, întrucât investițiile totale nu sunt afectate.
Înregistrarea deficitelor bugetare pe pacursul a mai multor a ni, determină acumularea
datoriei publice (în caz de finanțare prin împrumut). În cazul acesta apare un risc important,
respectiv cel al datoriei. El antrenează următorul cerc vicios: existența unei datorii publice
importante, ce implică plata de dobânzi c onsiderabile către creditorii statului; în același timp,
aceste dobânzi mari grevează asupra cheltuielilor bugetare, conducând la agravarea
15 Hoanță Nicolae , „Economie și finanțe publice”, Ed. Polirom, Iași 2000, p. 236
20 deficitului și la o nouă îndatorare publică care, la rândul său, conduce la noi dobânzi mai
mari.16
Împrumuturile publice de pe piața internă non -bancară pot părea una dintre cele mai
raționale metode de finanțare a deficitului bugetar. Similar situației cu finanțarea d in surse
externe, această metodă permite evitarea presiunii inflaționiste, analogic finanțării
(diminuează presiunea asupra balanței comerciale și sporirea datoriei externe). Însă,
principalul dezavantaj, este impactul deflaționist asupra altor sectoare al e economiei.
Aceasta reprezintă metoda cu cele mai mici cheltuieli doar în cazurile când:
este complicat procesul monitorizării eliberării creditelor sectorului privat;
există o elasticitate relativă a ofertei interne;
finanțarea din sursele externe este relativ costisitoare;
există o datorie internă neînsemnată;
se constată un deficit al altor tipuri de active;
inflația, care însoțește perioada de trecere la economia de piață, a atins tempouri
înalte și este inevitabilă.
Utilizarea surselor exte rne de finanțare implică în viitor o povară nesemnificativă asupra
echilibrului bugetar și în acest sens restrâns minimizează cheltuielile aferente perioadei de
tranziție. Însă, aceasta se întâmplă doar în cazul când nivelul dobânzilor de pe piața internă
depășesc nivelul mondial și există posibilitatea de a menține un curs valutar stabil. Deoarece
finanțarea din surse externe, corespunde sarcinii de atenuare a restricțiilor la resurse, ea
diminuează presiunea inflaționistă, deși, în rezultatul apariției de ficitului comercial,
economia se confruntă cu problema datoriei interne. Deoarece balanța comercială cu timpul
se înrăutățește, economia va fi nevoită tot mai mult să pună accentul și să se bazeze pe
ramurile ce sunt orientate spre export, cu scopul de a e vita apariția crizei de îndatorare.
În acest context rezultă că, atragerea disponibilităților din surse externe poate fi
preferabilă pentru economia în tranziție când: se va reuși negocierea finanțării de concesiune;
pe piața internă va fi înregistrat un deficit acut de capital în condițiile profiturilor interne
înalte; balanța comercială va fi relativ „sănătoasă” în prezența perspectivelor favorabile de
extindere a pieței; datoria internă va fi nesemnificativă; persistă probabilitatea i nflației, în
plus tentativele de a o evita devin sarcină primordială.
Nu este posibilă selectarea unei anumite metode de finanțare fără de a lua în calcul
diferența dintre ratele dobânzilor de pe piața internă și de pe cea internațională. Deficitul es te
16 Cornescu Viorel , Crețoiu Gheorghe, Bucur Ion , “Economie”, Ed. Actami, București, 2001, p. 661
21 acoperit dintr -un număr egal de surse interne și externe. Dar pentru primul caz cu dobânzi
joase, iar pentru al doilea – cu dobânzi înalte, costul intern înalt al capitalului complicând
esențial problema acoperirii deficitului. În cazul ratelor dobânzil or mari, deficitul bugetar se
va menține la un înalt nivel, tempourile inflației se vor accelera (deoarece o parte a
cheltuielilor aferente achitării dobânzilor este acoperită, din credite bancare), balanța
comercială se „deteriorează” (deoarece cealaltă p arte a cheltuielilor aferentă achitării
dobânzilor este finanțată din surse externe).
În cazul când nu este posibil de a recurge la finanțarea din surse externe, comportamentul
ratelor dobânzii de pe piața internă devine indicatorul primordial al capa cității economiei de
a confrunta deficitul bugetar în perioada tranziției.
În cazul lipsei restricțiilor la finanțarea din surse externe, nivelul dobânzilor de pe piața
internă nu mai are nici o importanță.
Rezultatele obținute în procesul acoperirii deficitului bugetar depind, de asemenea, de
nivelul real al creșterii economice.
2.2.2. Impactul finanțării nemonetare a deficitului bugetar
Finanțarea nemonetară a deficitului bugetar reprezintă o modalitate acceptată, de regulă,
în prezent. Prin preluarea cu împrumut de către stat a unei părți din aceste rezerve bănești,
este posibilă redistribuirea de putere de cumpărare, inclusiv sub forma împrumuturilor, de la
deținătorii de resurse libere, la dispoziția statului, pentru a finanța cheltuieli pu blice, fără a
spori masa monetară, în mod nejustificat, ceea ce înseamnă că raportul dintre cererea și oferta
de monedă se menține constant și în consecință această finanțare poate fi neinflaționistă.
Finanțarea prin împrumuturi nu antrenează, în prin cipiu, efecte dereglatoare, iar dacă se
folosesc resurse împrumutate de la banca de emisiune, impactul poate fi și pozitiv deoarece
prin comparație cu impozitele sau împrumuturile obligatare împrumutul nu diminuează pe
ansamblu disponibilitățile bănești de finanțare a investițiilor și consumului. Un alt efect este
vizibil la nivelul creșterii producției sau PNB și a nivelului prețurilor. Astfel, dacă Guvernul
apelează la împrumuturi pentru finanțarea deficitului, posibilitatea de creștere inflaționistă a
prețurilor este mult mai mică decât în cazul apelului la banca de emisiune.
Pe fundalul contractării împrumuturilor publice se manifestă și mecanismul de producere
a efectului de evicțiune, care majorează cererea în raport cu oferta de capitaluri de împ rumut
existentă anterior. Efectul de evicțiune reprezintă, în concepția monetaristă, un punct de
vedere opus finanțării deficitului bugetar prin finanțarea din împrumuturi.
22 Limitată la sfera investițiilor, acest efect semnifică o reducere a investiții lor private în
favoarea creșterii celor publice. Ca o consecință directă, ar urma creșterea ratei dobânzii pe
piața financiară, iar aceasta la rândul său, provoacă „fuga” capitalurilor bănești private către
sectorul public, deoarece plasarea acestora în ti tluri de stat ar putea asigura o rentabilitate
mai mare decât investiția privată.
Analiza producerii efectului de evicțiune trebuie să aibă în vedere starea reală în care se
află economia. Dacă aceasta funcționează la întregul potențial, efectul de ev icțiune poate fi
mare și va anihila impactul pozitiv pe care îl are creșterea cheltuielilor publice exprimată
prin multiplicatorul lor. Dar, o asemenea situație apare mai rar și nu ar mai justifica un deficit
bugetar finanțat din împrumuturi.
2.3. Instrum ente utilizate pentru finanțarea deficitului bugetar
Categoriile de instrumente la care se apelează pentru finanțarea deficitului bugetar sunt:
instrumente nenegociabile și instrumente negociabile.
A. Instrumentele nenegociabile17
1). Bonurile de trezorerie garantate. Acestea sunt la purtător, au o scadență unică (3, 5, 7
ani); rata dobânzii este garantată, fiind, de regulă, fixă; pot dispune de facilități fiscale. Au o
utilizare tradițională, în prezent este restrânsă, fiind pla sate, în țările occidentale,
întreprinzătorilor particulari, micilor comercianți, artiza nilor. Acest instrument este înlocuit
cu noi instrumente mult mai flexibile, oferind subscriitorilor posibilitatea de reînnoire la rata
dobânzii la piață.
2). Fondurile particulare, rezultate din depozitele deschise particularilor, folosite în unele
țări occidentale, din motive de garantare suplimentară a securității ace stora;
3). Finanțările de la Banca Centrală. Trezoreria poate apela la „ajutoare" de la Banca
Centrală sub forma împrumuturilor remunerate sau nu. Asemenea ajutoare sunt reclamate
deseori de impactul cursului de schimb valutar asupra soldului bugetar.
B. Instrumentele negociabile. Din această categorie fac parte:
1). Emisiunea de bonuri de trezorerie în contul curent. Trezoreria emite pe piața monetară
efecte pe termen scurt în cont curent, conform procedurilor de adju decare la care participă
băncile și marile instituții financiare, care fac oferte de subscriere, indicând volumul și ratele
de dobândă propuse.
17 Văcărel Iulia n, și colectiv, “Finanțe publice”, Ediția a V -a, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2006, p. 593
23 2). Împrumuturi obligatare pe piața financiară. Acestea constau în realizarea unor
operații cu caracter excepțional, bazate pe reglementări speci ale, pentru emisiuni și
plasamente de titluri de stat denumite obligațiuni, pe termen mediu și lung. În prezent, statele
fac eforturi pentru modernizarea politicii emisiunilor de titluri de stat.
3). Împrumuturile externe. Acestea sunt folosite mai ales în perioadele de criză, de refacere
și construcție economică; sunt contractate, în general, pe termen lung, fiind destinate
investițiilor. Rambursarea lor este legată de obținerea de excedente ale resurselor în
perioadele de expansiune și creștere economică drept rezultat al efectelor utilizării acestor
împrumuturi. Dacă asemenea efecte pozitive nu se produc, creșterea datoriei externe
reprezintă o componentă importantă a dobânzii ulterioare a bugetului, când statul trebuie să
găsească soluții de rambur sare, de reamenajare a plăților în contul datoriei externe.
Din cadrul acestor instrumente fac parte 18:
titlurile de stat în valută, emise pe piețele financiare externe;
împrumuturile de la guverne străine, de la băncile străine, agenții guvernamentale
străine si alte instituții financiare multilaterale;
împrumuturile sindicalizate pe termen scurt, mediu sau lung;
împrumuturile directe de la investitori privați, pe termen scurt, mediu sau lung;
România beneficiază de fonduri de la Uniunea Europeană acordate prin intermediul
instrumentelor financiare de preaderare (PHARE, ISPA și SAPARD). Aceste fonduri sunt
prevăzute să fie acordate până la data aderării efective la UE, urmând a fi înlocuite de la acea
dată cu fondurile structurale și de coeziune. Dat fiind mecanismul de implementare a
proiectelor de preaderare, României îi vor fi transferate fonduri de preaderare și după anul
2007.
CAPITOLUL 3
STUDIU DE CAZ: “DEFICITUL BUGETAR AL ROMÂNIEI ÎN
PERIOADA 2008 – 2010”
« Criza este cea mai binecuvântată situație care poate să apară pentru țări și persoane,
pentru că ea atrage dupa sine progrese. » (Albert Einstein)
3.1. INDICATORI BUGET ARI SINTETICI
18 Moraru Dan, Nedelescu Mihai, Stănescu Cristina, Preda Oana, “Finanțe Publice”, Ed. Economică,
București, 2007, p. 385
24 Ca urmare a creșterii tot mai rapide a cheltuielilor decât a veniturilor publice,
bugetele se încheie tot mai frecvent cu deficit. Deficitul bugetar este cauzat de creșterea
accelerată a cheltuielilor publice, de încetinirea ritmului de creș tere a veniturilor sau de
fenomene conjuncturale ce își transmit influența prin intermediul cursului de schimb și a
ratei dobânzii.
Efectele pe plan economic ale deficitului bugetar sunt multiple. El majorează datoria
publică, crescând astfel și rambursări le, dobânzile și comisioanele aferente exigibile în
fiecare an pentru stingerea datoriei publice interne și externe. În condițiile unei cereri de
credite mari pentru acoperirea deficitului bugetar, rata dobânzii prezintă tendință de creștere.
Deficitul bug etar contribuie la creșterea ratei dobânzii pe piață și se opune astfel investițiilor
private, încetinind ritmul real al creșterii economice.
Deficitul bugetului general consolidat exprimă dezechilibrul existent la nivelul
bugetelor componente ale sistemul ui bugetar, agregate și consolidate pentru a forma un
întreg. Aceasta este expresia cea mai utilizată în analizele privind dezechilibrul dintre
resursele și nevoile sectorului public. Acest indicator se determină prin diferență între
veniturile și cheltuie lile bugetului general consolidat. În cazul în care această diferență este
pozitivă atunci vorbim de surplus/excedent al bugetului general consolidat.
Ceea ce poate face Parlamentul, Guvernul este să determine componentele bugetului
de stat. Bugetul are do uă componente : intrări și ieșiri: Intrările la buget se bazează pe taxe și
impozite, iar ieșirile sunt alocațiile pentru sectoarele bugetare.
A crește veniturile înseamnă a crește impozitele și taxele. În schimb, toată lumea ar
dori reducerea taxelor și im pozitelor. A reduce impozitele înseamnă a reduce intrările, dar
toți doresc să crească ieșirile. Trebuie să existe un echilibru.
Toate ieșirile, deci alocațiile pentru învățământ, pentru sănătate, pentru cultură,
pentru asistență socială, ajutoarele de șom aj, pensiile, alocațiile pentru armată, pentru ordine
publică derivă din posibilitățile pe care le are bugetul, în funcție de aceste intrări. Calculul
bugetului pornește de la resurse atât în ceea ce privește veniturile, cât și cheltuielile.
Așadar, consol idarea bazei veniturilor bugetare este esențială pentru asigurarea
resurselor necesare îndeplinirii angajamentelor în calitate de stat membru al Uniunii
Europene.
Procesul bugetar poate fi definit ca ansamblul de activități și operațiuni, integrate
coerent și convergent orientate, derulate în timp și pe diverse stadii, cuprinzând elaborarea
proiectului de buget, adoptarea bugetului, execuția bugetului, încheierea și aprobarea
contului de execuție bugetară și controlul bugetar.
25 Elaborarea principalelor decizii bugetare se realizează la nivelul Guvernului prin
organismul său specializat – Ministerul Economiei și Finanțelor, adoptarea proiectului de
buget făcându -se de către Parlament.
În legea bugetului de stat se stabilesc volumul veniturilor și structur a acestora pe
capitole și subcapitole, volumul cheltuielilor pe destinații și pe ordonatori principali de
credite pentru bugetul de stat, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate,
bugetul asigurărilor pentru șomaj, volumul creditelor externe, volumul fondurilor externe
nerambursabile, precum și volumul sumelor alocate din veniturile proprii pentru anul
următor19.
Bugetul de stat exprimă relațiile economice în formă bănească ce apar în procesul
repartiției produsului intern brut, în conformitate cu obiectivele de politică economică,
socială și de altă natură ale fiecărei perioade. Aceste relații se manifestă în sens dublu: pe de
o parte, c a relații prin intermediul cărora se mobilizează resursele bănești la dispoziția
statului, iar pe de altă parte, ca relații prin care se repartizează aceste resurse.20
Figura 3.1 – Mobilizarea și repartizarea resurselor din buget
19 Legea nr.388/2007 privind bugetul de stat pe anul 2008, Monitorul Oficial nr. 902/312.12.2007
20 I. Văcărel, Gh. Bistriceanu, G. Anghelache – Finanțe publice – ediția a IV -a, Editura Didactică și Pedagogică,
București 2004, pag. 500
26
Relațiile de mobilizare a resurselor sunt relații de repartiție a produsului intern brut către
stat prin intermediul impozitelor, taxelor și contribuțiilor, la care se adaugă atragerile de
disponibilități temporare libere din economie prin intermediul împrumurilor de stat interne.
Repartizarea resurselor prin intermediul bugetului de stat se realizează prin fluxurile
reprezentând finanțarea serviciilor publice în conformitate cu gruparea cheltuielilor
bugetare. Potrivit datelor oficiale prezentate în „Raportul privind situația macroeconomică
pentru anul 2007 și proiecția acesteia pe anii 2008 -2010” și „Rapor t privind situația
macroeconomică pentru anul 2008 și proiecția acesteia în perioada 2009 -2011”21 se poate
prezenta grafic o evoluție a indicatorilor bugetari sintetici în perioada 2008 – 2010 (pondere
în PIB), grafic prezentat în figura 3.2 .
Figura 3.2 Evoluția indicatorilor bugetari sintetici
în perioada 2008 -2010 (pondere în PIB)
21 www. cdp.ro – Sinteza Bugetului pe anii 2008 – 2010 Indicatori % din PIB
2008 2009 2010
Venituri 32,8 31,0 33,0
Cheltuieli 37,8 38,2 39,5
Deficit -4,9 -7,2 -6,51
27 deficit
cheltuieli
venituri
32.837.8-4.9
3138.2-7.2
3339.5-6.51
-10 0 10 20 30 40 502010
2009
2008
Elaborate de autor pe baza datelor furnizate de Ministerul Finanțelor Publice, BNR și INS
Conform graficului de mai sus, care cuprinde indicatorii bugetari sintetici, se poate
observa tendința fluctuantă atât a veniturilor cât și a cheltuielilor ceea ce determină
modificări la nivelul deficitului bugetar.
Dacă în perioada 2004 – 2007 România a respectat cu strictețe criteriul deficitului bugetar
menținându -l sub plafonul d e 3% din PIB, începând cu anul 2008 ponderea deficitului
bugetar în PIB a cunoscut un derapaj semnificativ, depășind cu mult pragul admis de 3% din
PIB.
În perioada 2008 – 2010 veniturile bugetare au înregistrat ponderi în PIB care s -au situat
în juru l a 31% – 33% în timp ce cheltuielile au înregistrat ponderi în PIB din ce în ce mai
mari, situate între 37,8% – 39,5%.
3.2 Analiza veniturilor bugetului de stat în perioada 2008 -2010
Constituirea veniturilor bugetare se face ținând seama de impozitele, taxele,
contribuțiile și toate celelalte vărsăminte prelevate de la persoanele fizice și/sau juridice22.
Astfel, veniturile menționate în bugetul de stat cuprind veniturile curente (venituri fiscale și
nefiscale), veniturile din capital și încasările din rambursarea împrumuturilor acordate
(figura 3.3).
22 Legea bugetului de stat, ca p. II – Structura și regimul veniturilor bugetare, art.3
28 Figura 3.3 – Componentele veniturilor bugetare
În categoria veniturilor bugetare conform legii bugetare și a Codului Fiscal întâlnim
veniturile fiscale ce cuprind impozite directe și impozite indirecte, precum impozitul pe
profit, impozitul pe salarii și pe venit, impozite și taxe pe proprietate, alte impozite directe,
contribuțiile pentru pensia suplimentară și pentru p ersoanele cu handicap, taxa pe valoare
adăugată, accizele, taxele vamale și alte impozite indirecte.
În categoria veniturilor bugetare potrivit acelorași reglementări în vigoare întâlnim
și veniturile nefiscale care cuprind veniturile din proprietate și ve niturile din vânzări de
bunuri și servicii -figura 3.4
Figura 3.4 – Componentele veniturilor curente -nefiscale
Evoluția și structura principalelor venituri ale bugetului general consolidat în perioada
2008 – 2010 sunt prezentate în tabelul 3.1.
Estimarea veniturilor bugetului general consolidat a fost realizată pe baza indicatorilor
macroeconomici proiectați pentru anul 2011 și a r eglementărilor existente în domeniul fiscal.
Tabelul 3.1 – Evoluția veniturilor bugetare în perioada 2008 – 2010
-VENITURI –
INDICATORI -Milioane lei –
2008 2009 2010 – % din PIB –
2008 2009
2010 Diferențe 2010
față de 2009
Mil. lei (%)
PIB 503.959,0 505.503,0 511.581,3
29 VENITURI
TOTALE 165.456,6 156.624,9 168.598,5 32,8 31,0 33,0 11.354,5 7,2%
Venituri
curente 159.743,7 151.086,4 158.474,7 31,7 29,9 31,0 6.898,4 4,6%
Venituri
fiscale 94.846,8 88.324,3 93.060,1 18,8 17,5 18,2 5.977,8 6,9%
Impozit pe profit 13.059,4 11.893,0 10.115,1 2,6 2,4 2,0 -525,8 -4,9%
Impozit pe venit 18.500,4 18.551,4 17.956,8 3,7 3,7 3,5 -594,7 -3,2%
Impozit și taxe
pe proprietate 3.253,9 3.377,7 3.801,5 0,6 0,7 0,7 423,8 12,5%
Taxa pe valoarea
adăugată 40.873,6 34.322,4 39.246,0 8,1 6,8 7,7 4.923,6 14,3%
Accize 13.646,0 15.579,2 17.378,9 2,7 3,1 3,4 1.797,7 11,5%
Taxe vamale 962,3 655,5 574,0 0,2 0,1 0,1 -81,5 -12%
Contribuții de
asigurări sociale 49.007,8 47.872,0 45.697,2 9,7 9,5 8,9 -2.163,0 -4,5%
Venituri
nefiscale 15.889,1 14.890,2 19.717,4 3,2 2,9 3,9 3.083,6 18,5%
Venituri din
capital 1.075,8 547,0 682,8 0,2 0,1 0,1 134,7 24,6%
Donații 3.020,7 2.959,1 4.054,1 0,6 0,6 0,8 784,3 24,0%
Elaborat de autor în baza datelor furnizate de Ministerul Finanțelor Publice, BNR și INS.
Veniturile bugetare au continuat tendința din perioada anterioară ca urmare a poziției
ciclice favorabile a economiei, precum și îmbunătățirii colectării veniturilor bug etare,
situându -se în anul 2008 la un nivel de 32,8% din PIB, în creștere cu 0,5 puncte procentuale
față de anul 2007.
Pentru anul 2008 se remarcă continuarea reducerii presiunii fiscale prin diminuarea
contribuțiilor de asigurări sociale cu 0,2 punct e procentuale față de anul 2007.
Potrivit realizărilor veniturilor bugetului general consolidat aferente anilor 2008 – 2010,
am creat o reprezentare grafică (figura 3.5) a evoluției principalelor venituri bugetare ale
acestei perioade.
Figura 3.5 Evoluția principalelor venituri bugetare ale perioadei 2008 -2010
30
13,059.40
18,500.40
3,253.90
40,873.60
13,646
962.3
40,007.80
13,889.10
1,075.80
3,020.7011,893
18,551.40
3,377.70
34,322
15,579.20
655.6
47,872
14,890.20
547
2,959.1010,115.10
17,956.80
3,801.50
39,246.00
17,378.90
574
45,697.20
19,717.40
682.8
4,054.10
0.0010,000.0020,000.0030,000.0040,000.0050,000.0060,000.00
Impozit pe profit Impozit pe venit
Impozite si taxe pe proprietateTVAAccize
Taxe vamale
Contributii de asigurariVeniturile nefiscale Venituri din capitalDonatii2008
2009
2010
Veniturile bugetului general consolidat pentru anii 2009 și 2010 sunt estimate la
156.624,9, respectiv 168.598,5 milioane lei (31% din PIB, respectiv 33% din PIB),
înregistrându -se o creștere nominală de 3.051,9 milioane lei față de anul 2008. Pe categorii,
ponderea în produsul intern brut a principalelor impozite a evoluat astfel:
1. Veniturile din impozitul pe profit au scăzut în termeni nominali, ac estea având o
pondere în PIB în anul 2009 de 2,4%, cu 0,2 puncte procentuale în scădere față de 2008 și
cu 0,4 puncte procentuale în plus față de 2010.
2. Impozitul pe venit și salarii s-a menținut la 3,7% din PIB în anii 2008 și 2009, însă
a scăz ut cu 0,2 puncte procentuale în anul 2010 (de la 3,7 % în 2009, la 3,5% în 2010)
datorită scăderii câștigului salarial mediu brut și a numărului mediu de salariați în anul 2010
față de anul 2009.
3. Veniturile din taxa pe valoarea adăugată au scăz ut cu 1,3 puncte procentuale în
anul 2009 (de la 8,1% în 2008, la 6,8% în 2009). În anul 2010 a avut loc o creștere nominală
cu 0,9 puncte procentuale în comparație cu anul 2009, însă pe termen mediu încasările din
TV A vor rămâne la un nivel inferior ca po ndere în PIB față de cele realizate în anul 2008.
4. Nivelul veniturilor din accize s-a modificat față de anul 2008, în anul 2010 având
loc o creștere cu 0,3 puncte procentuale în PIB față de anul anterior (de la 3,1% în 2009, la
3,4% în 2010) ca urmare a majorării nivelului accizelor și impactului pozitiv din cursul de
schimb.
5. Contribuțiile de asigurări sociale continuă să dețină ponderea cea mai mare în
produsul intern brut, însă înregistrează în anul 2010 o scădere cu 0,8 puncte procentuale (de
31 la 9,7% în 2008, la 8,9% în 2010). Evoluția moderată a câștigului salarial mediu brut pe
termen mediu și implementarea graduală a Pilonului II de pensii va conduce la diminuarea
continuă a ponderii contribuțiilor la asigurările sociale în PIB până în anul 2012.
Tabelul 3.2 – Evoluția componentelor veniturilor bugetului de stat
în anu l 2009 comparativ cu anul 2008
INDICATORI Creștere/scădere în
valoare absolută în
2009 față de 2008
(mil. lei) Creștere/scădere în
valoare relativă în
2009 față de 2008
(%)
Impozit pe profit -1166,4 -8,93%
Impozit pe venit 51 0,27%
Impozite și taxe pe proprietate 123,8 3,80%
Taxa pe valoarea adăugată -6551,2 -16,02%
Accize 1933,2 14,16%
Taxe vamale -306,8 -31,88%
Contribuții de asigurări sociale -1135,8 -2,31%
Venituri nefiscale -998,9 -6,28%
Venituri din capital -528,8 -49,15%
Donații -61,6 -2,039%
Elaborat de autor în baza datelor furnizate de Ministerul Finanțelor Publice, BNR și INS.
Comparativ cu anul 2008, din tabelul de mai sus se poate observa că trendul veniturilor
bugetare în anul 2009 a fost de descreștere, cuprinzând atât veniturile fiscale cât și pe cele
nefiscale, precum și veniturile din capital și donațiile, cea mai însemnată scădere
înregistrându -se în cadrul veniturilor din capital (49,15%). Cu toate acestea au fost
înregistrate și creșteri, respectiv impozitul pe venit a crescut cu 0,2 7%, impozitul și taxele
pe proprietate au crescut cu 3,80%, iar nivelul accizelor a crescut cu 14,16%.
Tabelul 3.3. – Evoluția componentelor veniturilor bugetului de stat
în anul 2010 comparativ cu anul 2009
INDICATORI Creștere/scădere
în valoare absolută în
2010 față de 2009
(mil. lei) Creștere/scădere
în valoare relativă
în 2010 față de 2009
(%)
Impozit pe profit -1777,9 -14,9%
Impozit pe venit -594,6 -3,20%
Impozite și taxe pe proprietate 423,8 12,54%
32 Taxa pe valoarea adăugată 4923,6 14,35%
Accize 1799,7 11,55%
Taxe vamale -81,5 -12,43%
Contribuții de asigurări sociale -2174,8 -4,54%
Venituri nefiscale 4827,2 32,41%
Venituri din capital 135,8 24,82%
Donații 1095 37%
Elaborat de autor în baza datelor furnizate de Ministerul Finanțelor Publice, BNR și INS.
În anul 2010 au avut loc creșteri semnificative față de anul 2009, ponderea cea mai mare
deținând -o veniturile nefiscale care au crescut cu 4827,2 mil.lei (32,41%), iar cea mai mică
pondere având -o accizele – 11,55%. Cea mai mare scădere a fost înregistrată la impozitul pe
profit, respectiv o micșorare cu 1777,9 mil. lei (14,9%), iar impozitul pe venit a scăzut cu
594,6 mil. lei (3,20%), aceste modificări fiind influența te de creșterea moderată a câștigului
salarial mediu brut în concordanța cu productivitatea.
Figura 3.6 – Structura veniturilor bugetului general consolidat realizate în anul 2008
-procent în total venituri –
Anul 2008
7.90%
11.20%
2.00%
24.70%
8.20%0.60%29.60%9.60%0.60%1.80%Impozit pe profit
Impozit pe venit
Impozite și taxe pe
p r o p r i e t a t e
TVA
Accize
Taxe vamale
Contributii de asigurari
sociale
Venituri nefiscale
Venituri de capital
Donatii
Conform graficului realizat se poate observa ca în anul 2008 veniturile bugetare au avut
o evoluție ascendentă, influențată de:
introducerea cotei unice de 16%, care a avut avantaje multiple, printre care: a relansat
economia, a micșorat economia subterană, a generat venituri mai mari pentru
întreprinzători, a generat venituri mai mari pentru angajați ;
păstrarea taxei pe valoare adăugată la 19%;
33 înlăturarea oricăror posibiliăți de înlesniri fiscale, care, coroborate cu întărirea
controlului fiscal, au contribui t la creșterea veniturilor bugetare.
Consolidarea bazei veniturilor bugetare rămâne în continuare esențială pentru asigurarea
resurselor necesare dezvoltării economice și îndeplinirii angajamentelor României asumate
în calitate de stat membru al Uniunii Eu ropene.
Figura 3.7 – Structura veniturilor bugetului general consolidat realizate în anul 2009
-procent în total venituri –
Anul 2009
7.60%
11.80%
2.20%
21.90%
9.90%0.40%30.60%9.50%0.30%1.90%Impoz it pe profit
Impoz it pe venit
Impoz ite ș i taxe pe
proprietate
TV A
A c c iz e
Taxe vamale
C ontributii de as igurari
s oc iale
V enituri nefis c ale
V enituri de c apital
Donatii
Veniturile bugetare au înregistrat o dinamică nominală negativă (5,2%) în comparație cu
ritmuri de creștere de peste 10% în medie în anii precedenți. Decalajul veniturilor bugetului
general consolidat față de aceeași perioadă a anului precedent este datorat reducerii
veniturilor fiscale și nefiscale cu 8%, dintre care în special a încasărilor din impozi te pe
producție și importuri ( -11,8%) în contextul contracției consumului privat și a comerțului
exterior.
Reducerea veniturilor din TV A ( -16,02%) și taxe vamale ( -32%) a fost parțial compensată
de avansul veniturilor din accize (14,16%) în urma creș terii substanțiale a nivelului accizelor
la țigări și evoluției cursului de schimb.
Dinamica încasărilor din impozite pe profit și venit ( -2,4%) a fost afectată de reducerea
cifrei de afaceri în toate sectoarele economiei și de tendința de deteriorare a pieței muncii,
astfel veniturile din impozitul pe profit au înregistrat o scădere de 8,93%, în timp ce
încasările din impozitul pe venit s -au menținut relativ constante. Veniturile din contribuțiile
de asigurări sociale s -au comprimat cu 2,31%.
34
Figura 3. 8 – Structura veniturilor bugetului general consolidat realizate în anul 2010
-procent în total venituri –
Anul 2010
6.00%
10.70%
2.30%
23.30%
10.30%0.30%27.10%11.70%0.40%2.40%Impoz it pe profit
Impoz it pe venit
Impoz ite ș i taxe pe
proprietate
TV A
A c c iz e
Taxe vamale
C ontributii de as igurari
s oc iale
V enituri nefis c ale
V enituri de c apital
Donatii
În anul 2010 veniturile încasate la bugetul general consolidat au fost cu 1197,6 mil. lei
(7,64%) mai mari, față de r ealizările perioadei corespunzătoare din anul precedent.
Încasările au crescut, în principal la veniturile din taxa pe valoare adăugată, cu 14,35%
față de aceeași perioadă din anul precedent, la accize unde încasările sunt mai mari cu
11,55% la nivelu l bugetului general consolidat, la veniturile nefiscale (32,41%).
Veniturile din TV A au înregistrat creșteri mari ca urmare a majorării cotei de la 19% la
24%. Veniturile din accize au crescut ca urmare a majorării nivelului de accizare aplicat de
la 1 ianuarie 2010, a cursului mediu LEI/EURO luat în calcul la plata accizelor pentru anul
2010, precum și a creșterii cuantumului accizei la unele produse.
Cu toate acestea însă, se mențin decalaje importante la impozitul pe profit ( – 14,9%),
impozitul pe venit ( -3,2%), precum și la contribuțiile de asigurări sociale ( – 4,54%).
Așadar, în condițiile măsurilor de ajustare bugetară, inclusiv de creștere a TV A cu 5 puncte
procentuale, și a efectelor acestora asupra activității economice, concomitent c u scăderea
cererii în sectorul construcțiilor și al serviciilor, pentru anul 2010, a avut loc o reducere – în
termeni reali – a produsului intern brut de 1,2%.
35 3.3. ANALIZA CHELTUIELILOR BUGETULUI DE STAT ÎN
PERIOADA 2008 – 2010
Constituirea cheltuielilor bugetare se face ținând seama de toate ieșirile, deci de toate
alocațiile pentru învățământ, pentru sănătate, pentru cultură, pentru asistență socială,
ajutoarele de șomaj, pensiile, alocațiile pentru armată, pentru ordine publică care derivă din
posibilitățile pe care le are bugetul, în funcție de intrări, de capital și de încasările din
rambursarea împrumuturilor acordate.
În categoria cheltuielilor bugetare aferente sectoarelor naționale, respectiv autoritățile
publice, apărare naționa lă, ordine publică și siguranță națională, învățământ, sănătate,
cultură, religie și acțiuni privind activitatea sportivă și de tineret, asistență socială, alocații,
pensii, ajutoare și indemnizații, servicii și dezvoltare publică și locuințe, mediu și ape ,
industrie, agricultură și silvicultură, transporturi și comunicații, cercetare știintifică și alte
acțiuni economice, conform legii bugetului de stat, întâlnim:
Figura 3.9 – Componentele cheltuielilor bugetare
Evoluția și structura principalelor cheltuieli ale bugetului general consolidat în perioada
2008 – 2010 sunt prezentate în tabelul 3.4.
Estimarea cheltuielilor bugetului general consolidat a fost realizată pe baza indicatorilor
macroeconomici proiectați pentru anul 2011 și a reglementărilor existente în domeniul fiscal.
Tabelul 3.4 – Evoluți a cheltuielilor bugetare în perioada 2008 – 2010
Cheltuieli
Indicatori -Milioane lei –
2008 2009 2010 – % din PIB –
2008 2009 2010 Diferențe 2010
față de 2009
Mil. lei (%)
PIB 503.959,0 505.503,0 511.581,3
Cheltuieli
TOTALE 190.340,2 193.025,4 201.903,6 37,8% 38,2% 39,5
% 8.224,3 4,2%
Cheltuieli
curente 164.080,1 172.340,9 182.985,3 32,6% 34,1% 35,8
% 8.752,5 5,0% Cheltuieli
bugetare
-total –
Împrumuturi
acordate Cheltuieli
de capital Rambursări de credite,
plăți de dobânzi,
comisioane la cedite Cheltuiel
i curente
36 Cheltuieli de
personal 45.609,7 46.710,7 42.806,5 9,1% 9,2% 8,4% -4.031,1 -8,6%
Bunuri și
servicii 33.008,7 28.835 29.801,2 6,5% 5,7% 5,8% 1.475,3 5,2%
Dobânzi 3.650,7 6.061,8 7.274 0,7% 1,2% 1,4% 1.213,4 20%
Subvenții 7.898,5 7.215,4 6.734,6 1,6% 1,4% 1,3% -480,8 -6,7%
Transferuri
total 73.912,6 81.427,5 94.574,9 14,7% 16,1% 18,5
% 10.879 13%
Asistență
socială 54.160,4 63.962,1 68.601,9 10,7% 12,7% 13,4
% 4.644,3 7,3%
Cheltuieli
de capital 26.727 23.175,3 19.368,9 5,3% 4,6% 3,8% -2.571,5 -11,7%
Operațiuni
financiare 14,4 9,4 193,4 0,0% 0,0% 0,0% 184,9 2183%
Elaborat de autor în baza datelor furnizate de Ministerul Finanțelor Publice, BNR și INS.
Cheltuielile publice au înregistrat o dinamică ridicată în anul 2008, nefiind orientate către
activități productive. Cheltuielile de personal prezintă o creștere nomina lă de 35,4% față de
anul 2007, atingând un nivel de 9,1% din produsul intern brut și un procent de 24% din
nivelul total al cheltuielilor publice. În plus, în anul 2008 a avut loc o tendință sistematică de
scădere a ponderii cheltuielilor cu salariile de b ază în totalul cheltuielilor cu salariile,
coroborată cu creșterea ponderii cheltuielilor cu indemnizațiile, a sporurilor și cheltuielilor
cu salariile în natură.
Deficitul bugetar excesiv a condus la creșterea cu 16,4 mld. lei a datoriei publice
guve rnamentale la 31 decembrie 2008 față de sfârșitul anului 2007.
Potrivit realizărilor cheltuielilor bugetului general consolidat aferente anilor 2008 – 2010,
am creat o reprezentare grafică (figura 3.10) a evoluției principalelor cheltuieli bugetare al e
acestei perioade.
Figura 3.10 Evoluția principalelor cheltuieli bugetare ale perioadei 2008 -2010
37
45,609.70
33,008.70
3,650.70
7,898.50
73,913
54,160.40
26,727.00
14.4046,711
28,835.00
6,061.80
7,215
81,427.50
63,962.10
23,175
9.4042,806.50
29,801.20
7,274.00
6,734.60
94,574.90
68,601.90
19,368.90
193.400.0010,000.0020,000.0030,000.0040,000.0050,000.0060,000.0070,000.0080,000.0090,000.00100,000.00
Cheltuieli de personalBunuri si serviciiDobanziSubventii
Transferuri – total Asistenta sociala
Cheltuieli de capitalOperatiuni financiare2008
2009
2010
Cheltuielile bugetului general consolidat pentru anii 2009 și 2010 au fost în valoare de
193.025,4 milioane lei, respectiv 201.903,6 milioane lei (38,2% din PIB, respectiv 39,5%
din PIB), înregistrându -se o creștere nominală de 11.563,4 milioane lei față de anul 2008. Pe
categorii, ponderea în produsul intern brut a principalelor cheltuieli a evoluat astfel:
Scăderea accentuată a ponderii cheltuielilor de personal în produsul intern brut la
8,4% în anul 2010 de la 9,1% în anul 2008 a fost un element esențial în procesul de
dezinflație.
Cheltuielile cu bu nuri și servicii s -au redus cu 0,8 puncte procentuale în anul 2009,
respectiv cu 0,7 puncte procentuale în anul 2010 față de cele înregistrate în anul 2008,
ca urmare a măsurilor de reducere a volumului cheltuielilor bugetare aprobate prin
Ordonanța de Urg ență a Guvernului nr.34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe
anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar – fiscale.
Dobânzile s -au majorat față de anul 2008 cu 0,5 puncte procentuale în anul 2009 și
cu 0,7 puncte procentuale în anul 2010 ca urm are a funcționării stabilizatorilor
automați dar și a creșterii stocului de datorie publică și a dobânzilor.
Ponderea subvențiilor s -a redus progresiv de la 1,6% din PIB în anul 2008, la 1,3%
din PIB în anul 2010.
Scăderea ponderii cheltuielilor de capital 3,8% din PIB în anul 2010 față de 5,3% din
PIB în anul 2008 și care dețin o pondere în totalul cheltuielilor bugetare în anul 2009
de 14%, reflectă faptul că nu au fost redirecționate suficiente fonduri publice pentru
susținerea creșterii economice.
38
Tabe lul 3.5 – Evoluția componentelor cheltuielilor bugetului de stat
în anul 2009 comparativ cu anul 2008
INDICATORI Creștere/scădere în
valoare absolută în
2009 față de 2008
(mil. lei) Creștere/scădere în
valoare relativă în
2009 față de 2008
(%)
Cheltuieli de personal 1.101 2,41%
Bunuri și servicii -4.173,7 -12,6%
Dobânzi 2.411,2 66%
Subvenții -683,1 -8,61%
Transferuri – total 7.514,9 10,2%
Asistență socială 9.801,6 18,1%
Cheltuieli de capital -3.551,7 -13,3%
Operațiuni financiare -5,0 -34,9%
Elaborat de autor în baza datelor furnizate de Ministerul Finanțelor Publice, BNR și INS.
În anul 2009 au avut loc modificări atât în sens crescător cât și descrescător față de anul
2008. Cea mai semnificativă urcare a fost înregistrată în cadrul depozitelor , care au crescut
cu 66% față de cele din anul anterior, iar cea mai redusă creștere a avut loc la cheltuielile de
personal (2,41%). Cea mai importantă scădere, așa cum rezultă din tabel, a fost înregistrată
în cadrul operațiunilor financiare, care s -au di minuat cu 34,9%.
Funcționarea stabilizatorilor automați a sprijinit economia prin creșterea cheltuielilor cu
asistența socială la 12,7% din PIB în anul 2009, însă o dată cu relansarea economiei, aceste
cheltuieli vor încetini până la un nivel inferior .
Tabelul 3.6 – Evoluția componentelor cheltuielilor bugetului de stat
în anul 2010 comparativ cu anul 2009
INDICATORI Creștere/scădere în
valoare absolută în
2010 față de 2009
(mil. lei) Creștere/scădere în
valoare relativă în
2010 față de 2009
(%)
Cheltuieli de personal -3.904,2 -8,3%
Bunuri și servicii 966,2 3,35%
Dobânzi 1.212,2 20%
Subvenții -480,8 -6,6%
Transferuri – total 13.147,4 16,14%
Asistență socială 4.639,8 7,25%
Cheltuieli de capital -3.806,4 -16,42%
Operațiuni financiare 184 1953,19%
Elaborat de autor în baza datelor furnizate de Ministerul Finanțelor Publice, BNR și INS.
Comparativ cu anul 2009, în anul 2010 cea mai semnificativă creștere a fost a
operațiunilor financiare care au crescut cu 184 milioane lei față de cele din perioada
39 precedentă, urmate de dobânzi cu 20%, cea mai mică fiind a asistenței sociale respectiv cu
4.639,8 milioane lei (7,25%). Modificarea în sens descrescăt or a fost importantă în cazul
cheltuielilor de capital, care au scăzut cu 3.806,4 milioane lei, respectiv 16,42%, cea mai
puțin semnificativă fiind modificarea subvențiilor care au scăzut cu 6,6%.
Figura 3.11 – Structura cheltuielilor bugetului general co nsolidat realizate în anul 2008
-procent în total cheltuieli –
Anul 2008
24.00%
17.30%
1.90%4.10%38.80%28.50%14.00%Cheltuieli de personal
Bunuri si servicii
Dobanzi
Subventii
Transferuri – total
Asistenta sociala
Cheltuieli de capital
Cheltuielile bugetare pe anul 2008 au crescut cu 2,4 puncte procentuale în PIB, comparativ
cu anul 2007, evidențiindu -se un proces de îmbunătățire a a calității a cestora, prin alocarea
unor sume semnificative asistenței sociale pentru susținerea sistemului de pensii, precum și
cheltuielilor de capital care ating 5,3% din PIB și care reprezintă una dintre cele mai
substanțiale creșteri a ponderii cheltuielilor de ca pital din ultimii ani. Principalele
caracteristici ale cheltuielilor bugetului general consolidat ale anului 2008 sunt următoarele:
Menținerea dobânzilor la aproximativ același nivel cu cel din 2007 (0,7% din PIB
față de 0,8% din PIB în anul 2007), tendinț ă ce permite consolidarea limitelor de
manevră în cadrul politicii bugetare pentru direcționarea resurselor bugetare către
domeniile esențiale ale economiei.
Subvențiile dețin 1,6% din PIB, remarcându -se tendința de scădere a ponderii
acestora, ceea ce rel evă retragerea treptată a statului din economie, întărirea
mecanismelor de piață.
40 Transferurile, dețin ponderea cea mai mare în PIB (14,7%), cu 1,7 puncte procentuale
în creștere față de anul 2007.
Figura 3.12 – Structura cheltuielilor bugetului general consolidat realizate în anul 2009
-procent în total cheltuieli –
Anul 2009
24.20%
14.90%
3.10%3.70%42.20%33.10%12.00%Cheltuieli de personal
Bunuri si servicii
Dobanzi
Subventii
Transferuri – total
Asistenta sociala
Cheltuieli de capital
Cheltuielile bugetului general consolidat ale anului 2009 au fost în sumă de 193.025,4
milioane lei, mai mari cu 1,4 puncte procentuale față de cele ale anului precedent.
Principalele caracteristici ale cheltuielilor bugetului general consolidat ale anului 2009 sunt
următoarele:
Cheltuielile de personal și -au crescut ponderea în produsul intern brut la 9,2% de la
9,1% î n 2008, fiind un element esențial în procesul de dezinflație.
Subvențiile dețin 1,4% din PIB, în scădere cu 0,2 puncte procentuale față de anul
2008 (1,6% din PIB).
Transferurile continuă să dețină ponderea cea mai mare în PIB (14,7% din PIB), cu
1,3 punct e procentuale în creștere față de anul 2008, o categorie specială de
transferuri fiind cele destinate finanțării proiectelor care beneficiază de fonduri
externe nerambursabile postaderare, categorie nouă introdusă în proiectul de buget
pe anul 2009, care d ețin 3,5% din PIB.
Nivelul dobânzilor a crescut față de anul precedent cu 0,5 puncte procentuale,
respectiv de la 0,7% din PIB în anul 2008 la 1,2% din PIB în anul 2009.
Figura 3.13 – Structura cheltuielilor bugetului general consolidat realizate în anul 2010
41 -procent în total cheltuieli –
Anul 2010
21.20%
14.80%
3.60% 3.30%18.50%34.00%9.60%Cheltuieli de personal
Bunuri si servicii
Dobanzi
Subventii
Transferuri – total
Asistenta sociala
Cheltuieli de capital
Cheltuielile bugetului general consolidat în suma de 201.903,6 milioane lei, au crescut în
termeni nominali cu 4,6% față de aceeași perioadă a anului precedent.
Creșterea s -a înregistrat în principal la dobânzi (+0,5%), ca urmare a finanțării deficitelor
bugetare acumulate în anii precedenți, programe cu finanțare UE (+15,9%) și asistență
socială (+8%).
Cheltuielile de personal au înregistrat o reducere de 0,8% la nivelul bugetului ge neral
consolidat ca urmare a reducerii salariului cu 25% (în luna august, cheltuielile de personal
au cunoscut o reducere accentuată, fiind prima lună de plată a drepturilor salariale diminuate
cu 25%, aferente lunii iulie).
Cheltuielile cu bunuri și s ervicii au crescut cu 0,1 puncte procentuale față de aceeași
perioadă a anului 2009, ca urmare a majorării plăților la fondul de sănătate privind serviciile
de sănătate.
3.4. DEFICITUL BUGET AR- PREVIZIUNI PENTRU AN II 2011 -2012
42 Cadrul macroeconom ic pentru anul 2011 ia în considerare faptul că evoluțiile economice
și financiare se vor îmbunătăți, recesiunea își va aduce amplitudinea pe parcursul primului
semestru al anului, iar în semestrul II economia își va relua creșterea sustenabilă, astfel înc ât
pe medie să fie posibilă o majorare a PIB cu 1,5%.
Reformele fiscale ce vor fi întreprinse pentru perioada următoare au fost concepute astfel
încât să prevină noi presiuni ale cheltuielilor, să îmbunătățească procesul bugetar și să
asigure eficiența colectării veniturilor și operațiunilor bugetare pe termen mediu. Aceasta
înseamnă așezarea la baza politicii publice a performanțelor activităților finanțate și alocarea
fondurilor pe criteriul eficienței. Dacă fondurile vor fi alocate către sec toare mai puțin
productive, rezultatul va fi adâncirea crizei, în loc ca instrumentele fiscale să fie utilizate ca
pârghii eficiente pentru stimularea creșterii economice.
Politica bugetară promovată pentru anii 2011 – 2012 este o politică prudentă, r estrictivă
care are în vedere continuarea eforturilor de consolidare fiscală pentru atingerea unei ținte
de deficit de 4,4% din PIB în anul 2011 și 3% din PIB în anul 2012, coroborat cu aplicarea
măsurilor de ajustare prevăzute pentru anul 2011.
Tabel 3.7 Evoluția indicatorilor bugetari pentru anii 2011 – 2012
INDICATORI -Milioane lei –
2011 2012 – % din TOTAL –
2011 2012 Diferențe 2012 față
de 2011
Mil. lei (%)
VENITURI
TOTALE 179.223 199.379,2 100% 100% -20.156,2 11,24%
Impozit pe profit 9.910 12.194,3 5,5% 6,11% 2.284,3 23,05%
Impozit pe venit 18.400 20.561,5 10,3% 10,3% 2.161,5 11,74%
Impozit și taxe pe
proprietate 4.063 4.243,2 2,3% 2,12% 180,2 4,43%
Taxa pe valoarea
adăugată 46.231 51.037,1 25,8% 25,6% 4.806,1 10,4%
Accize 18.411 20.258,2 10,3% 10,2% 1.847,2 10,03%
Taxe vamale 614 671,1 0,3% 0,33% 57,1 9,3%
Contribuții de
asigurări sociale 49.241 51.577,8 27,5% 26% 2.336,8 4,74%
Venituri
nefiscale 18.847 20.707,2 10,5% 10,38% 1.860,2 9,87%
Venituri din
capital 547 608,5 0,3% 0,31% 61,5 11,24%
INDICATORI -Milioane lei –
2011 2012 – % din TOTAL –
2011 2012 Diferențe 2012
față de 2011
Mil. lei (%)
43 CHELTUIELI
TOTALE 203.176 217.351 100% 100% 14.175 7%
Cheltuieli de
personal 40.574 42.592 20% 19,6% 2.018 5%
Bunuri și servicii 28.523 29.338 14% 13,5% 815 2,85%
Dobânzi 9.500 10.034 4,7% 4,6% 534 5,62%
Subvenții 5.780 5.367 2,8% 2,5% -413 -7,14%
Asistență socială 68.107 71.267 33,5% 32,8% 3.160 4,63%
Alte transferuri 15.525 15.328 7,6% 7,1% -197 -1,26%
Cheltuieli de
investiții 35.166 43.425 17,3% 20% 8.259 23,48%
Elaborat de autor în baza datelor furnizate de Ministerul Finanțelor Publice, BNR și INS.
Potrivit datelor furnizate de către Ministerul de Finanțe se poate realiza o reprezentare
grafică prin care să se ilustreze evoluția indicatorilor bugetari pentru anii 2011 – 2012.
Figura 3.14 Evoluția indicatorilor bugetari sin tetici în perioada 2011 – 2012
(pondere în PIB)
Indicatori % din PIB
2011
Estimări 2012
Estimări
Venituri 32,9% 33,3%
Cheltuieli 37,3% 36,3%
Deficit -4,4% -3%
32.9%37.3%
-4.4%33.3%36.3%
-3%
-50510152025303540
2011 ESTIMĂRI2 0 1 2 E S T I M Ă RIVENITURI
CHELTUIELI
DEFICIT
Elaborate de autor în baza datelor furnizate de Ministerul Finanțelor Publice, BNR și INS.
Din graficul de mai sus se poate observa tendința de scădere atât a veniturilor cât și a
cheltuielilor, ceea ce va duce respectiv și la scăderea deficitului bugetar care se va reduce la
3% din PIB.
Construcția buget ului pe anul 2011 aliniată la Strategia fiscal – bugetară pentru orizontul
de timp 2011 – 2012, prevăzută de Legea responsabilității fiscal -bugetare nr. 69/2010, are ca
44 și obiectiv central reducerea graduală a deficitului bugetar către nivelul prevăzut pri n Tratatul
de la Maastricht până în anul 2012.
Pentru anul 2011 se prevede un deficit de 4,4% din PIB, de aceea cheltuielile de personal
au fost limitate la 40.574 milioane lei, respectiv la 42.592 milioane lei în anul 2012, pentru
atingerea unui defic it de 3% din PIB.
Veniturile bugetare sunt prevăzute la 32,9% din PIB pentru anul 2011 și la 33,3% din PIB
pentru anul 2012, potențate și de creșterea economică ce va reveni pe teritoriul pozitiv în
decursul acestei perioade. Cheltuielile bugetare sunt prevăzute la 37,3% din PIB în anul
2011, respectiv 36,3% din PIB în anul 2012 datorită continuării măsurilor de ajustare. Astfel,
s-a revizuit structura cheltuielilor bugetare prin majorarea cheltuielilor ce conduc la creștere
economică, prin alocarea uno r fonduri însemnate cheltuielilor pentru investiții, reducerea și
redirecționarea subvențiilor bugetare, și proiecția unor creșteri salariale în strânsă corelație
cu productivitatea muncii.
Potrivit prevederilor bugetare aferente anilor 2011 – 2012, a m creat o reprezentare grafică
a evoluției principalelor venituri și cheltuieli bugetare ale acestei perioade.
Figura 3.15 Evoluția veniturilor bugetare în perioada 2011 -2012
(pondere in total venituri)
5.50
10.30
2.30
25.80
10
0.3
27.50
10.50
0.306
10.30
2.12
26
10.16
0.33
26
10.38
0.310.005.0010.0015.0020.0025.0030.00
Impozit pe profit Impozit pe venit
Impozite si taxe pe proprietateTVAAccize
Taxe vamale
Contributii de asigurariVeniturile nefiscale Venituri din capital2011 Estimari
2012 Estimari
Veniturile bugetului general consolidat pentru anii 2011 si 2012 sunt estimate la 179.223
milioane lei, respectiv 199.379,2 milioane lei (32,9% din PIB, respectiv 33,3% din PIB),
previzionându -se o creștere nominală de 40.904,5 milioane lei față de anul 2010. Pe
categorii, ponderea în produsul intern brut a principalelor impozite va evolua astfel:
45 Veniturile din impozitul pe profit vor crește în termeni nominali, acestea având o
pondere în total venituri în anul 2012 de 6,11%, cu 0,6 puncte procentuale în creștere
față de anul 2011.
Impozitul pe venit și salarii se va menține la 10,3% din total venituri în anii 2011 și
2012, iar pe termen mediu ev oluția va fi determinată de creșterea moderată a
câștigului salarial brut în concordanță cu productivitatea.
Veniturile din taxa pe valoarea adăugată vor scade cu 0,2 puncte procentuale în anul
2012 (de la 25,8% din total venituri în anul 2011, la 25,6% d in total venituri în 2012).
Nivelul veniturilor din accize se va modifica față de anul 2010, în anul 2011 ajungând
la 10,3% din total venituri, urmând ca în anul 2012 să înregistreze o scădere de 0,14
puncte procentuale, ca urmare a creșterii accizelor pe ntru anumite produse accizabile
potrivit calendarului stabilit în acest sens (țigarete, unele produse energetice și
energia electrică).
Evoluția moderată a câștigului salarial mediu brut pe termen mediu si implementarea
graduală a pilonului II de pensii va conduce la diminuarea continuă a ponderii
contribuțiilor la asigurările sociale în PIB până în anul 2012, acestea ajungând în acel
an la 9,2% din PIB.
Tabelul 3.8 – Evoluția componentelor veniturilor bugetului de stat
în anul 2012 comparativ cu anul 2011
INDICATORI Creștere estimată în
valoare absolută în
2012 față de 2011
(mil. lei) Creștere estimată în
valoare relativă în
2012 față de 2011
(%)
Impozit pe profit 2.284,3 23,05%
Impozit pe venit 2.161,5 11,74%
Impozite și taxe pe proprietate 180,2 4,43%
Taxa pe valoarea adăugată 4.806,1 10,4%
Accize 1.847,2 10,03%
Taxe vamale 57,1 9,3%
Contribuții de asigurări sociale 2.336,8 4,74%
Venituri nefiscale 1.860,2 9,87%
Venituri din capital 61,5 11,24%
Elaborat de autor în baza datelor furnizate de Ministerul Finanțelor Publice, BNR și INS.
Din tabelul de mai sus se poate observa faptul ca în anul 2012 toate componentele
veniturilor bugetului de stat vor avea o tendință ascendentă în comparație cu anul 2011. Cea
mai semnificativă modificare va fi cea a veniturilor din impozitul pe profit, care vor crește
46 cu 23,05% față de anul precedent, urmată de modificarea veniturilor din capital care vor
crește cu 11,24%.
Cea mai scăzută influență o va deține veniturile din impozite și taxe pe proprie tate care
se vor modifica doar cu 4,43%, precum și contribuțiile de asigurări sociale care vor crește în
anul 2012 cu 4,74%.
Estimarea evoluției principalelor categorii de impozite și taxe pe perioada 2011 – 2012
are la baza proiecția indicatorilor mac roeconomici și menținerea principalelor rate de taxare
la același nivel, potrivit legislației în vigoare.
Deși în valoare nominală veniturile bugetare vor înregistra o creștere cu aproximativ
18,25%, ponderea acestora în PIB este estimată în ușoară scă dere.
Această evoluție prudentă este determinată, din punct de vedere al structurii veniturilor,
de traiectoria veniturilor din impozitul pe venit și contribuții de asigurări sociale în condițiile
revenirii mai lente a pieței muncii, dinamicii prudente a câștigurilor salariale și creșterea
transferurilor către pilonul II de pensii. După anualizarea efectului majorării cotei standard
de TV A în 2011, se estimează că dinamica veniturilor din TV A și accize va evolua în linie cu
cea a consumului privat și va fi influențată ușor negativ de aprecierea cursului de schimb.
Veniturile nefiscale sunt afectate pozitiv de măsuri temporare în anul 2011, însă pe termen
mediu se așteaptă ca efectul acestor măsuri să se dilueze semnificativ, iar nivelul încasărilor
să se stabilizeze.
Figura 3.16 Evoluția principalelor cheltuieli bugetare ale perioadei 2011 -2012
(pondere în total venituri)
20.00
14.00
4.70
2.80
34
17.3020
13.49
4.60
2
32.80
20.00
0.005.0010.0015.0020.0025.0030.0035.0040.00
Cheltuieli de personalBunuri si serviciiDobanziSubventii
Asistenta sociala
Cheltuieli de investitii2011 Estimari
2012 Estimari
Cheltuielile bugetului general consolidat pentru anii 2009 și 2010 sunt estimate la
203.176 milioane lei, respectiv 217.351 milioane lei, înregistrându -se o creștere nominală de
15.447,4 milioane lei față de anul 2010.
47 Reducerea cheltuielilor de personal cu 0,4 puncte procentuale în anul 2012 (20% din
total venituri în anul 2011) va avea la bază restructurarea salarizării în sistemul public și
economic prin implementarea Legii salarizării unitare prin care a fost stabilit obiectivul de
reducere a cheltuielilor de personal la 7% din PIB în anul 2015.
Cheltuielile de investiții, sunt prevăzute s ă dețină o pondere de 6,5% din PIB și o pondere
de 17,3% din total cheltuieli în anul 2011, în anul 2012 înregistrându -se o creștere până la
nivelul de 20% din total cheltuieli, bugetul general consolidat contribuind astfel la stimularea
creșterii economic e și asigurarea unui nivel de trai mai bun pentru perioada următoare.
Subvențiile vor scădea la 1,1% din PIB față de 1,3% din PIB în anul 2010 îndeosebi ca
urmare a expirării perioadei permise de către Uniunea Europeană pentru subvenționarea
extracției de cărbune, însă ponderea acestora va crește la 2,46% din total cheltuieli în anul
2012.
Tabelul 3.9 – Evoluția componentelor cheltuielilor bugetului de stat
în anul 2012 comparativ cu anul 2011
INDICATORI Creștere/scădere
estimată în valoare
absolută î n 2012 față
de 2011 (mil. lei) Creștere/scădere
estimată în valoare
relativă în 2012 față
de 2011 (%)
Cheltuieli de personal 2.018 4,97%
Bunuri și servicii 815 2,85%
Dobânzi 534 5,62%
Subvenții -413 -7,14%
Asistență socială 3.160 4,64%
Cheltuieli de investiții 8.259 23,4%
Elaborat de autor în baza datelor furnizate de Ministerul Finanțelor Publice, BNR și INS.
Din tabelul de mai sus se poate observa că, în anul 2012 în ceea ce privește cheltuielile,
se previzionează o creștere față de anul 2011, cea mai mare pondere având -o cheltuielile de
investiții care se vor mări cu 23,4%, însă subvențiile vor scădea cu 413 milioane lei (7,14%)
față de anul 2011.
Ajustarea cheltuielilor bugetare totale cu circa 1,2 puncte procentuale raportat la PIB se
va baza, în principal, pe implementarea și efectele reformei salariilor, pensiilor și acordării
asistenței sociale, dar și pe o restrângere a cheltuielilor cu subvenții și cu bunuri și servicii.
Această ajustare permite reducerea deficitului bugetar cu circa 1 punct procentual dar și
menținerea alocărilor pentru cheltuieli de investiții la un nivel de peste 7% din PIB de -a
lungul întregului interval de prognoză (față de anul 2011 creșterea cheltuielilor de investiții
se situează la aproximativ 0,8 puncte proc entuale).
48 Pe termen mediu, cheltuielile bugetare vor fi direcționate cu prioritate către finanțarea
sectoarelor ce constituie baza creșterii economice durabile, și anume: învățământ, sănătate,
cercetare -dezvoltare, infrastructură, protecție socială și nu în ultimul rând dezvoltarea
agriculturii.
Totodată, în sensul îmbunătățirii structurii economice a cheltuielilor publice, accentul se
va pune pe finanțarea proiectelor de natură investițională astfel încât, prin resursele naționale
cumulate cu contr ibuția fondurilor europene, să se reducă deficitul de infrastructură față de
standardele Uniunii Europene.
CONCLUZII
Economia globală a intrat în anul 2008 în cea mai mare criză economică după Marea
Recesiune din anii 1930. Criza a avut un grad ridicat de sincronizare fiind afectate atât tările
49 dezvoltate cât și tările emergente, demonstrând creșterea semnificativă a gradului de
interdependență a economiilor lumii.
Începând cu ultimul trimestru al anului 2008, criza fina nciară s -a propagat rapid și în
România, în contextul unei economii mondiale tot mai globalizate, și, în mod specific, al
economiei românești puternic integrate în economia UE, astfel încât orice șoc negativ extern
s-a propagat rapid și la nivel intern.
Conform opiniei lui Lucian Croitoru, România este una dintre cele mai sărace țări din
UE. Economiile interne susțin prea puțin obiectivul ei de a converge relativ rapid către media
nivelului de trai al Uniunii Europene. Reluarea creșterii economice la r ate apropiate de
potențial, adică de nivelul sustenabil, depinde de intrări adecvate de capitaluri străine în
sectorul privat. Dar, cei care înainte de criză investeau sume cu mult peste cele necesare
finanțării creșterii economice sustenabile, astăzi aște aptă. Așteaptă reforme și ajustări care
să asigure sustenabilitatea fiscală. S -au făcut ceva progrese în această direcție, dar
consolidarea lor în 2011 este obligatorie. În plus, pentru a accelera în mod sustenabil
convergența reală cu UE, economia are nev oie de reforme care să -i mărească potențialul de
creștere, care a fost redus de criză.23
Pe termen scurt, prioritatea Guvernului a fost și rămâne în continuare legată de relansarea
economică, crearea de locuri de muncă și asigurarea sustenabilității finanțelor publice.
În ciuda spațiului fiscal bugetar redus ca urmare a politicii macroeconom ice expansioniste
promovate în anii anteriori, Guvernul a reacționat cu promptitudine în anul 2009, și a pus în
practică un program de măsuri anticriză concretizat într -o serie de măsuri consistente de
stabilizare a economiei și reluare a procesului de cre ștere economică, astfel:
măsuri de stimulare a cererii prin creșterea puterii de cumpărare a locuințelor
(Programul prima casă), a mașinilor (Programul rabla), susținerea exporturilor
(capitalizarea Eximbank);
măsuri de stimulare a investițiilor (neimpozit area profitului reinvestit, investiții în
reabilitarea termică a locuințelor);
măsuri de stimulare a agriculturii (Programul „Primul siloz”);
măsuri cu caracter social (acordarea pensiei sociale pentru pensionarii cu venituri
mici în două tranșe);
23 Lucian Croitoru – “România: o nouă provocare, aceleași riscuri”, articol în “Lumea în 2011”, revistă
publicată de The Economist and Capital, decembrie 2010
50 măsuri d e protejare pe piața muncii (șomajul tehnic, Programul ˝Bani pentru angajați
mai mulți, mai competenți, mai sănătoși˝, prelungirea perioadei de acordare a
ajutorului de șomaj cu trei luni).
În plus, Guvernul României a încheiat un acord financiar exte rn multilateral cu Fondul
Monetar Internațional, Comisia Europeană, Banca Mondială, precum și alte instituții
financiare internaționale în valoare de 19,95 miliarde de Euro cu o durată de 24 luni.
Programul a ajutat la ajustarea ordonată a deficitului exte rn, asigurarea unei finanțări externe
adecvate și îmbunătățirea nivelului de încredere în perspectivele economiei românești.
Măsurile puse în practică sunt bine țintite, au un caracter bine definit în timp și sunt
coordonate cu prevederile Planului Eu ropean de Redresare Economică. Efectul acestora este
relativ dificil de cuantificat din punct de vedere cantitativ în condițiile în care legăturile între
diversele instrumente de politică economică și indicatorii macroeconomici sunt incerte
datorită volati lității macroeconomice fără precedent. Cel mai probabil însă dacă nu ar fi fost
pus în practică acest program, ritmul de contracție al produsului intern brut și efectele
secundare asupra pieței forței de muncă, mai specific al ocupării și al șomajului, ar fi fost
mai ridicate implicând un cost de oportunitate sporit pentru economie și societate în
ansamblu.
Trecând peste costurile inevitabile pe termen scurt, criza trebuie văzută ca o oportunitate
majoră de a implementa măsuri de reformă bugetară și s tructurală care să crească capacitatea
economiei românești pe termen lung de a face față presiunilor competitive globale, de a
atrage investiții străine directe și de a crea locuri de muncă.
Prioritățile și țintele strategice ale politicilor fiscal – bugetare promovate în anii 2008 –
2010 configurează o abordare prudentă pentru continuarea procesului de dezinflație, clădită
pe criterii de eficiență și performanță, precum și o construcție bugetară axată pe politici
publice flexibile, care corespunde cu modul de abordare al bugetului european.
BIBLIOGRAFIE
1. Auerbach, A.J.; Gokhale, J.; Kotlikoff, L.J. (1994), „Generational Accounting: A
Meaningful Way to Evaluate Fiscal Policy”, Journal of Economic Perspectives,
V ol.8, No.1 (Winter 1994);
2. Bistriceanu Gheorghe,Văcărel Iulian, Anghelache Gabriel Cornel – Finanțe publice
51 – ediția a IV -a, Editura Didactică și Pedagogică, București 2004;
3. Bistriceanu Gheorghe, “Lexicon de finanțe -bănci -asigurări ” , vol. II, Editura
Economică, București, 2001;
4. Cornescu Viorel, Crețoiu Gheorghe, Bucur Ion , “Economie”, Editura Actami,
București, 2001;
5. Cioponea Mariana -Cristina , “Finanțe publice și teorie fiscală”, Editura Fundației
România de mâine, București, 2007;
6. Filip Gheorghe, “Mecanismele financiar -monetar e în procesul tranziției la
economia de piață”, Editura Sedcom Libris, Iași, 1999;
7. Gabriele Martinescu, “Finanțarea deficitului public și impactul său economic”,
Editura Universității Al.I.Cuza, Iași, 2003;
8. Hoanță Nicolae, „Economie și finanțe publice”, E ditura Polirom, Iași 2000;
9. Lucian Croitoru – “România: o nouă provocare, aceleași riscuri”, articol în “Lumea
în 2011”, revistă publicată de The Economist and Capital, decembrie 2010 ;
10. Kiritescu Costin C., “Moneda. Mică enciclopedie”, Editura Științifică ș i
Enciclopedică, București, 1982;
11. Moraru Dan, Nedelescu Mihai, Stănescu Cristina, Preda Oana, “Finanțe Publice”,
Editura Economică, București, 2007;
12. Moșteanu Tatiana Coordonator, și colectiv, “Bugetul și trezoreria publică”, Editura
Universitară, București , 2004;
13. Moșteanu Tatiana coordonator, și colectiv, “Finanțe publice”, Editura Universitară,
București, 2005;
14. Moșteanu Tatiana., “Politici fiscale și bugetare pentru reformarea economiei și
relansarea creșterii economice”, Editura Economică, București, 200 3;
15. Susanu Monica , “Finanțe publice”, Editura Didactică și Pedagogică, București,
2004;
16. Văcărel Iulian, și colectiv, “Finanțe publice”, Ediția a V -a, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 2006;
17. Comunicat de presa – Agenția Națională de Administrare Fiscală; Direcția de
Comunicare, Relații Publice și Mass -media;
18. Programul de convergență al României 2008 – 2011, elaborat de Ministerul
Finanțelor Publice pe baza Regulamentului C.E. Nr.1055/2005 și aprobat de către
Parlamentul României;
52 19. Programul de conv ergență al României 2009 – 2012, elaborat de Ministerul
Finanțelor Publice pe baza Regulamentului C.E. Nr.1055/2005 și aprobat de către
Parlamentul României;
20. Raport privind situația macroeconomică pentru anul 2008 și proiecția acestuia pe
anii 2009 – 2011 – Ministerul Economiei și Finanțelor;
21. Raport privind situația macroeconomică pentru anul 2009 și proiecția acestuia pe
anii 2010 – 2012 – Ministerul Economiei și Finanțelor;
22. Raportul la proiectul Legii bugetului de stat pentru anul 2011 și orizontul 2012 –
2014 – Ministerul Finanțelor Publice;
23. Legea nr.388/2007 privind bugetul de stat pe anul 2008, Monitorul Oficial nr.
902/312.12.2007;
24. Legea bugetului de stat, cap. II – Structura și regimul veniturilor bugetare, art.3 ;
25. www.anaf.mfinante.ro;
26. www.bnr.ro – Banca Națională a României;
27. www.cdp.ro – Sinteza Bugetului pe anii 2008 – 2010;
28. www.insse.ro – Institutul Național De Statistică Din România;
29. www.mfinante.ro – Ministerul Ec onomiei și Finanțelor Din România.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: 1 UNIVERSITATEA „OVIDIUS” CONSTANȚA FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE SPECIALIZAREA: FINANȚE ȘI BĂNCI Avizat Data Semnatură coordonator DEFICITUL… [601099] (ID: 601099)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.