Drept procesual penal [601093]

Tudor Amza

Drept procesual penal
SEMESTRUL I

Suport de curs pentru învățământ deschis la distanță (I.D.D.)

Drept procesual penal 2

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Introducere

Stimate student: [anonimizat], nu vom începe prezentarea materiei fără a men ționa
principalele obiective ale acestui curs, concretizate prin compe tențele ce
urmează a fi dobândite ca urmare a parcurgerii acestui curs.
Pentru a vă face o primă idee asupra obiectivelor și competen țelor la
care facem referire, încerca ți mai întâi să a șterneți în rândurile ce urmează
câteva dintre așteptările pe care l e aveți de la acest curs. La finalul parcurgerii
acestuia, verifica ți dacă aceste a șteptări au fost satisfăcute sau nu, sau, de ce
nu, depă șite!
AȘTEPTĂRI

OBIECTIVE

Ce este un obiectiv?
Obiectivul este o anumită stare pe care ne -o imaginăm în v iitor și pe
care tindem să o atingem prin acțiunile noastre.
Diferența între un obiectiv și o simplă dorință este dată de prezența sau
absența acțiunilor care să ne apropie de acel scop final.
De ce avem nevoie de obiective?
1. Pentru o gândire de zi cu zi mai productivă – obiectivul este ca o
lumină călăuzitoare. Fără un obiectiv, mintea noastră tinde să funționeze
haotic. Este ca un motor care merge în gol ore și zile în șir. Prezența unui
obiectiv în schimb ne orientează gândirea spre acel scop final unic și bine
definit și ne face să ne mișcăm cu toate pânzele sus spre rezultatul dorit, chiar
și atunci când aparent nu facem nimic.
2. Pentru a identifica și a exploata oportunități – e foarte interesant cum,
datorită unui obiectiv bine definit, lucruri aparent neutre care se întâmplă în
jurul nostru, brusc capătă sens, se leagă între ele și ne ajută să ne mișcăm

Drept procesual penal 3

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
înainte. Este precum spunea Paulo Coelho "când îți dorești ceva cu adevărat,
tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău". Ceea ce s pune
scriitorul este parțial adevărat pentru că nu există vreo abracadabra care intră
în acțiune atunci când vine dorința puternică; ci este vorba de chiar
subconștientul nostru care începe să observe lucruri și să facă conexiuni pe
care în mod normal nu l e-am face cu mintea conștientă. De aceea anumite
fapte și oameni care altfel ar trece pe lângă noi neobservate, brusc se aliniază
cu obiectivul și își găsesc loc în tabloul general.
3.Pentru că definesc priorități – de fiecare dată când am mai multe
lucruri de făcut decât sunt în stare fizic să fac îmi amintesc de obiectivele mele.
Și atunci, toate treburile pe care le am în față și care mă îngrozesc, dacă sunt
privite în lumina obiectivelor, brusc se aliniază foarte clar în două categorii:
cele care mă aj ută să -mi ating obiectivele și cele care nu mă împing înainte
spre obiective. În acest fel am răspunsuri rapide la eterna întrebare "mă ocup
de lucruri urgente sau de cele importante?".
În același mod, un suport de curs ce permite asimilarea unor cuno ștințe
și deprinderi trebuie să definească o serie de obiective. Astfel, în urma
parcurgerii cursului de Drept procesual penal , studentul va dobândi
următoarele competen țe:
– Va aprofunda noțiunile, categoriile și conceptele ce formează știința
drept ului procesu al penal , precum și cunoașterea celor mai importante
instituții juridice din domeniul organizării și funcționării dreptului
procesual penal în România .
– Isi va insuși conceptele de bază ale dreptului procesual penal , a
metodelor și procedeelor specifice ace stuia.
– Va cunoaște principiile specifice dreptului procesual penal .
– Își va forma o cultură penală de bază.

Drept procesual penal 4

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
CUPRINS

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 1
ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND PROCESUL PENAL …………………………………………………8
A. Procesul penal ca mijloc de realizare a justiției penale ………………………………………9
B. Dreptul procesual penal. Legăturile dreptului procesual penal
cu alte ramuri ale dreptului …………………………………………………………. …………………11
NU UITA! ……………………………………………………………………………………………………….12
INTREBĂRI DE CONTROL ……………………………………………………………………….. ………..13
PROPUNERI DE REFERATE ………………………………………………………………………………..13
Temă de control…………………………………………………………………………………………………………14
BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂ ȚII DE ÎNVĂ ȚARE 1 ………………….. ………………………….14

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 2
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI PENAL ………………………………………………….15
a. Legalitatea procesului penal …………… ……… …………………………………….……………………… ……16
b.Separarea funcțiilor judiciare …………………………………………………………………………… …………16
c.Prezumția de nevinovăție ……………………………………………………………………………………………16
d. Aflarea adevărului ……………………………………………………………………………………………………….16
e.Ne bis in idem ……………………………………………………………………………………………………………….16
f. Obligativitatea punerii în mișcare și exercitării a cțiunii penale ……………………………………..17
g. Caracterul echitabil și termenul rezonabil al procesului penal ……………………………………..17
h. Dreptul la libertate și siguranță …………………………………………………………………………………….17
i. Respectarea demnității umane și a vieții private ………………………………………… …………………17
j. Dreptul la apărare …………………………………………………………………………………………………………18
k.. Limba oficială și dreptul la interpret …………………………………………………………………………….18
l. Aplicarea legii procesuale penale în timp și spați u……………………….…………………………………18
NU UITA! …………….. ……………………………………………………………………………………………….19
INTREBĂRI DE CONTROL …………………………………………………………………………………………19
PROPUNERI DE REFERA TE……………………………………………………………………………………….20
Temă de control ………………………………………………………………………………………………. 20
BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ U NITĂ ȚII DE ÎNVĂ ȚARE 2 …………………………………………………….20

Drept procesual penal 5

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 3
Participantii în procesul penal …………………………………………………………………………..………21
A. Considerații generale privind participantii în procesul penal ……………………………… …22
B. Subiecții procesuali principali și drepturile acestora ……………………………………………..23
C. Inculpatul și drepturile acestuia …………………………………………………………………….24
D. Partea civilă și drepturile acesteia ……………. …………………………………………………..24
E. Partea responsabilă civilmente și drepturile acesteia ……………………………………………25
F. Avocatul. Asistența juridică și reprezentarea …………………………………………………..25
NU UITA! ……………………………………………………………………………………………………….29
INTREBĂRI DE CONTROL …………………………………………………………………………………..29
PROPUNERI DE REFE RATE …………………………………………………………………………………30
Temă de control…………………………………………………………………………………………………………30
BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂ ȚII DE ÎNVĂ ȚARE 3 ……………………………………………………30

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 4
Acțiu nea penală si acțiunea civil ă…………………………………………………32
A1. Acțiunea penală …………………………………………………………………………….33
A2. Acțiunea civilă ……………………………………………………………………………….34
NU UITA! ……………………………………………… ……………………………………37
INTREBĂRI DE CONTROL ………………………………………………………………37
PROPUNERI DE REFERATE ……………………………………………………………..38
BIBLIOGRAFIE SPECIFIC Ă UNITĂ ȚII DE ÎNVĂ ȚARE 4 …………..………………….38

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 5
COMPETENȚA ÎN MATERIE PENALĂ …………………………………………………………………….39
1.Competența organelor judiciare ……………………………………………………………………….40
A. Competența funcțională, după materie și după
calitatea persoanei a instanțelor judecătorești …………………………………………………….40
B. Competența teritorială a instanțelor judecătorești …………………………………………..41
C. Dispoziții speciale privind competența instanțelor judecătorești ………………………42
D.Competența judecătorului de drepturi și libertăți ………………………………………………44
E. Competența organelor de urmarire penală ……………………………………………………….45
NU UITA! …………………………………………………………………………………………………….52
INTREBĂRI DE CONTROL ………………….. …………………………………………………………..53
PROPUNERI DE REFERATE ……………………………………………………………………………..53
BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂ ȚII DE ÎNVĂ ȚARE 5 ………………………………………………..54

Drept procesual penal 6

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 6
PROBELE ȘI MIJLOACELE DE PROBĂ ÎN PROCESUL PENAL …………………………55
A. Reguli generale ……………………………………………………………………………………..56
B. Ascultarea persoanelor ………………………………………………………………………….58
C. Identificarea obiectelor și a persoanelor ……………………………………………. …68
D. Tehnici speciale de supraveghere sau cercetare ……………………………………69
E. Conservarea rapidă a datelor informatice sau provenite
din sisteme de telecomunicații …………………………………………………………………….81
F. Percheziția ……………………………………………………………………………………………….82
G. Expertiza ………………………………………………………………………………………………..91
H. Cercetarea locului faptei și reconstituirea ………………………………………………102
I. Fotografierea și luarea amprentelor suspectului,
inculpatului sau ale altor persoane ………………………………………………………………104
J. Mijloace materiale de probă ……………………………………………………………………104
K. Înscrisurile ………………………………………………………………………………………………105
NU UITA! …………………………………………………………………………………………………….106
INTREBĂRI DE CONTROL ………………………………… ……………………. …………………..108
PROPUNERI DE REFERATE …………………………………… ……………………………….109
BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂ ȚII DE ÎNVĂ ȚARE 6 ……………………………………….110

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 7

MĂSURILE PROCESUALE …………………………………………………………………..111
A. Măsurile preventive …………………………………… ………………….. …………..112
B. Aplicarea provi zorie a măsurilor de siguranță
cu caracter medical ………………………………………………………………………….138
NU UITA! ………………………………………………………………………………….144
INTREBĂRI DE CONTROL …………………………………………………………………….145
PROPUNERI DE REFERATE ……………………………………………………………147
BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂ ȚII DE ÎNVĂ ȚARE 7 ………………………….…147

Drept procesual penal 7

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 8
ACTELE PROCESUALE ȘI PROCEDURALE COMUNE ……………………………………………………..148
A. Citarea, comunic area actelor procedurale și mandatul de aducere ………………………….149
B. Termenele ………………………………………………………………………………………………………………..154
C. Cheltuielile judiciare ………………………………………………………………………………………..155
D. M odificarea actelor procedurale, îndreptarea
erorilor materiale și înlăturarea unor omisiuni vădite ………………………………………………..156
E. Nulitățile …………………………………………………………………………………………………………………..157
F. Amenda judiciară …………………………………………………………………………………………………………158
NU UI TA!…………………………………………………………………………………………………………….. 160
INTREBĂRI DE CONTROL ………………………………………………………………………………………..161
PROPUNERI DE REFERATE ………………………………………………………………………………………162
BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂ ȚII DE ÎNVĂ ȚARE 8 …………………………………………………………..162

Rezolvarea întrebărilor de control ……………………………………………………… ……………………..163
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………………………….164

Drept procesual penal 8

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Unitatea de învățare 1

ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND
PROCESUL PENAL

Timp de studiu individual estimat:

După parcurgerea acestei unită ți de învă țare, stu dentul:
– va realiza definiția și importanța procesului penal;
– va identifica obiectul de studiu și scopul procesului penal;
– își va forma o idee de ansamblu asupra sarcinilor și structura dreptului
procesual penal;
– își va forma un vocabular corespunz ător acestei unități de învățare.

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 1
ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND PROCESUL PENAL …………………………………………………8
A. Procesul penal ca mijloc de realizare a justiției penale ………………………………………9
B. Dreptul procesual penal. Legăturile dreptului procesual penal
cu alte ramuri ale dreptului …………………………………………………………………………….11
NU UITA! ……………………………………………………………………………… ……………………….12
INTREBĂRI DE CONTROL ………………………………………………………………………………….13
PROPUNERI DE REFERATE …………………………………………………………………………… …..13
Temă de control…………………………………………………………………………………………………………14
BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂ ȚII DE ÎNVĂ ȚARE 1 ………………………………………………14

A. Procesul penal ca mijloc de realizare a justiției penale

Drept procesual penal 9

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
a. Definiția pr ocesului penal.
Procesul penal este activitatea reglementată de lege, desfășurată de organele competente,
cu participarea părților și a altor persoane, în scopul constatării la timp și în mod complet a faptelor
ce constituie infracțiuni, astfel c0a orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită
potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal este o categorie juridică foarte complexă și nu trebuie confundat cu noțiunea
de activitatea judiciară în materia penală, aceasta din urmă având o arie de cuprindere mai restrânsă,
incluzând numai totalitatea manifestărilor organelor judiciare penale.
b. Analiza definiției procesului penal
– Denumirea de proces derivă din cuvântul latin “proces sus”, care semnifică înaintare,
progres. În cazul procesului penal, această noțiune indica mișcarea, acțiunea, activitatea ce trebuie
să se desfășoare pentru aplicarea dreptului penal, pentru descoperirea prinderea, cercetarea și
judecarea acelora care să vârșesc infracțiuni.
– Procesul penal este o activitatea reglementată de lege .
În cazul procesului penal, drepturile parților sunt însoțite de o suită de garanții, iar eficiența
exercitării drepturilor prevăzute de lege este strâns legată de realizarea t uturor activităților
procesuale în conformitate cu legea.
Mai mult decât orice alt sector al activității judiciare, legiuitorul, prin reglementarea care o
face procesului penal stabilește până în detaliu modul de rezolvare al cazurilor penale.
Consecințe le nerespectării legalității în procesul penal sunt sancțiuni de ordin administrativ,
civil sau penal aplicate subiecților procesuali care nu au respectat legea în realizarea activității
procesuale. Actele procesuale și procedurale neconforme cu legea sunt invalidate prin sancțiuni
procedurale.
– La desfășurarea procesului penal participa organele competente, părțile și alte persoane.
Organele competente să realizeze activitatea procesuală sunt organele judiciare.
Părțile sunt persoane fizice sau juridi ce care au drepturi și obligații localizate în conținutul
principalelor raporturi juridice de ordin penal sau civil, care se nasc în activitatea procesual penală.
Sunt părți în procesul penal: inculpatul, partea vătămată, partea civilă și partea responsab ilă
civilmente.
În afara parților, la procesul penal participa și alte persoane ca: martorul, expertul,
interpretul, grefierul etc.
– Activitatea subiecților oficiali și particulari are ca scop constatarea la timp și în mod complet
a faptelor ce constitu ie infracțiuni.

Drept procesual penal 10

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Constatarea la timp a săvârșirii de infracțiuni presupune posibilitatea adunării și administrării
de probe care să ofere o imagine completă a actului infracțional.
În ceea ce privește constatarea completă reprezintă obligația organelor ju diciară și a părților
din proces de a pune în lumină toate aspectele legate de faptele săvârșite.
c. Fazele procesului penal roman
– Noțiunea de faza a procesului penal.
În cadrul sistemului organelor judiciare penale, fiecărei categorii de organe i -a fost conferita,
prin lege, o anumită funcție procesuală. Sub acest aspect, distingem trei funcții: funcția procesuală
de desfășurare a urmăririi penale, funcția desfășurării judecării cauzelor penale și funcția punerii în
executare a hotărârilor judecătore ști penale.
În structura tipică a procesului penal distingem trei faze: urmărirea penală, judecata și
punerea în executare a hotărârilor penale.
Identificarea autorului unei infracțiuni, prinderea acestuia și administrarea probelor în
vederea trimiteri i în judecată impun în mod necesar existența unei faze procesuale premergătoare
judecății, această etapă fiind urmărirea penală.
A doua fază a procesului penal, judecata, permite continuarea soluționării pricinii penale în
condițiile de publicitate, depli nă contradictorialitate și de exercitare plenară a dreptului de apărare,
astfel încât hotărârea instanței, rămasă definitivă, să exprime adevărul cu privire la fapta săvârșită și
gradul de vinovăție a făptuitorului sintetizate în sancțiunea penală aplicată acestuia.
Punerea în executare a hotărârilor judecătorești penale, a treia fază a procesului penal, are
menirea traducerii în viață a hotărârii penale și realizarea scopului legii penale și a legii procesual
penale.
– Organele judiciare care își desfă șoară activitatea în fiecare fază a procesului penal și
limitele fazelor procesului penal.
În prima fază a procesului penal își desfășoară activitatea, organele de cercetare penală și
procurorul, acesta din urmă fiind organul judiciar care coordonează în treaga urmărire penală și are
competenta exclusivă de a dispune soluțiile după epuizarea primei faze a procesului penal.
În a doua fază a procesului penal, își desfășoară activitatea instanțele judecătorești cu
participarea, de regulă, a procurorului.
În a treia fază a procesului penal , punerea în executare a hotărârilor penale, își desfășoară
activitatea instanță de judecată, procurorul și anumite organe din cadrul Ministerului Administrației
și Internelor.
Instanță de judecată este subiectul oficial care are principalul rol în punerea în executare a
hotărârilor judecătorești.

Drept procesual penal 11

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
B. Dreptul procesual penal. Legăturile dreptului procesual penal cu alte ramuri ale
dreptului

a. Noțiunea de drept procesual penal.
– Ca orice ramură de drept, și dreptul pro cesual penal este constituit dintr -un ansamblu de
norme juridice. Cum însă fiecare ramură a dreptului vizează un anumit domeniu al relațiilor sociale,
și dreptul procesual, prin normele sale, se ocupa de reglementarea anumitor relații sociale dintr -un
anumit domeniu de activitate, și anume, acela al restabilirii ordinii de drept prin aplicarea
sancțiunilor penale acelora care au săvârșit infracțiuni. Față de cele arătate mai sus, dreptul
procesual penal poate fi definit ca ansamblul normelor juridice priv itoare la reglementarea
procesului penal.
Normele dreptului procesual penal sunt înscrise în Codul de procedura penală, precum și în
legile de organizare judiciară, ele fiind de organizare, de competentă și norme de procedură propriu –
zisă, în care se arat ă în ce mod trebuie îndeplinite actele procesuale și procedurale.

b. Legăturile dreptului procesual penal cu alte ramuri de drept
Dreptul procesual penal și dreptul constituțional – reglementările procesual penale își au
temeiul legislativ în Constitu ție ca lege fundamentală în stat.
În Constituție sunt înscrise dispoziții consacrate nemijlocit activității de justiție – referitoare
la libertatea persoanei arta. 23 pet. 1 – 10 cu referire la măsurile preventive, arta. 24 dreptul la
apărare, arta. 27 – inviolabilitatea domiciliului.
Dreptul penal procesual penal și dreptul penal – între normele de drept material și cele de
drept procesual există o legătură indisolubilă. Dreptul penal conține normele ce reglementează
dreptul statului de a pedepsi pe inf ractori iar dreptul procesual penal constituie mijlocul prin care
acesta se realizează.
Normele de drept penal fără proces penal sunt fără aplicare iar procesul penal fără norme de
drept penal este lipsit de obiect, procesul fiind forma de viață a legii.
Inexistența raportului juridic penal împiedică stabilirea de raporturi juridice procesual penale.
Dreptul procesual penal și dreptul procesual civil – unele principii care stau la baza activității
judiciare se manifestă aproape identic în ambele procese ( pentru legalitate , pentru aflarea
adevărului, al egalității în fața legii etc.) sau unele principii de ordin organizatoric – cum sunt cele
referitoare la activitatea instanțelor, independența judecătorilor și supunerea lor numai legii, la
publicitatea ședințelor de judecată.
Sunt situații când norme ale dreptului procesual civil sunt aplicate în cadrul procesului penal
în vederea soluționării laturii civile.

Drept procesual penal 12

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Între cele două ramuri există și deosebiri – natură diferită a normelor de drept material.
Dreptul procesual penal și dreptul civil
Săvârșirea unei infracțiuni atrage pe lângă răspunderea penală și o răspundere civilă din
partea făptuitorului ca urmare a producerii prin infracțiune a unor prejudicii materiale.
Repararea prejudiciului cauzat p rin infracțiune se realizează pe calea unei acțiuni civile în
cadrul procesului penal.
Unele instituții din dreptul procesual penal își au originea în reglementări ale dreptului civil –
dispozițiile din dreptul civil referitoare la răspunderea pentru fapt a altuia au aplicabilitate și în
dreptul procesual penal și anume în ceea ce privește partea responsabilă civilmente.
Dreptul procesual penal și dreptul administrativ .
Codul de procedură penală reglementează o serie de activități judiciare din sfera proce sual
penală care sunt înfăptuite prin organe administrative ( înmânarea citațiilor prin intermediul
serviciului poștal, încheierea unor acte de constatare de către organele de stat, efectuare de acte
premergătoare începerii urmăririi penale, executarea ma ndatului de arestare de către poliție, etc.).

NU UITA!
– Dreptul procesual reprezintă o activitate reglementată de lege, desfășurată de organele
competente, cu participarea părților și a altor persoane, pentru realizarea scopului
procesului penal stabil it de legiuitor în art.1 C.proc.pen; \
– Procesul penal este un complex de acte succesive, ordonate și progresive care urmărește
aflarea adevărului și pronunțarea unei soluții corecte în legătură cu conflictul de drept
dedus judecății;
– Alături de organel e competente, în procesul penal mai participă părțile și alte persoane;
– Procesul penal se caracterizează prin operativitate;
– Procesul penal presupune trei faze: urmărirea penală, judecata și punerea în executare a
hotărârilor penale;
– Dreptul procesua l penal poate fi definit ca un ansamblu de norme juridice privitoare la
reglementarea procesului penal;
– Dreptul procesual penal are legătură și cu alte ramuri de drept, însă, este foarte strâns
legat de dreptul penal.

Drept procesual penal 13

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011

INTREBĂRI DE CONTROL

Întrebări de control

1. Denumirea de proces derivă din:
a) cuvântul latin “processus”;
b) cuvântul grec “produceses”;
c)din cutuma judiciară.

2. La desfășurarea procesului penal participă:
a) grefierul, procurorul și inculpatul;
b) martorul, procurorul și judecătorul;
c) părțile și alte persoane.

3. Urmărirea penală reprezintă o fază a procesului penal alături de:
a) judecată;
b) judecată și punere în executare a hotărârilor penale;
c) cercetarea penală.

4. Dreptul procesual penal are legături strânse cu:
a) judecătorul;
b) instituțiile judiciare;
c) alte ramuri de drept.

PROPUNERI DE REFERATE

– Sarcinile dreptului procesual penal;
– Fazele procesului penal;
– Părțile în procesul penal;
– Definiția și importanța procesului penal;
– Legăturile dreptului procesual penal cu alte discipline.

Drept procesual penal 14

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Temă de control:

Noțiunea, obiectul, scopul și fazele procesului penal.

BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂ ȚII DE ÎNVĂ ȚARE 1

1. Anca -Lelia Lorincz, Drept procesual penal, Editura Universul Juridic, București, 2005.
2. Mihai Apetrei, Drept procesual penal, vol. I, Partea generală, și vol. ÎI, Partea specială,
Editura Victor, București 2007.
3. Petre Buneci, Drept procesual penal, vol. I, II, III, Editura SemnE, București 2006;
4. Anca -Lelia Lorincz, Drept procesual pe nal, Partea generală. Editura Pro Universitaria ,
București, 2006.
5. Anca -Lelia Lorincz, Drept procesual penal, Partea specială. Editura Pro Universitaria ,
București, 2007.

Drept procesual penal 15

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Unitatea de învățare 2
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE
PROCESULUI PENAL

Timp de studiu individual estimat:
În urma parcurgerii acestei unități de învățare, studentul:
– va înțelege semnificația și importanța principiilor de drept care stau la baza
procesului penal;
– va capăta noțiuni și va înțelege semnifi cația unor termeni juridici noi;
– își va forma un vocabular corespunzător;

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 2
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI PENAL ………………………………………………….15
a. Legalitatea procesului penal…………… ……… …………………………………….……………………… ……16
b.Separarea funcțiil or judiciare ………………………………………………………………………………………16
c.Prezumția de nevinovăție ……………………………………………………………………………………………16
d. Aflarea adevărului ……………………………………………………………………………………………………….16
e.Ne bis in idem ……………………………………………………………………………………………………………….16
f. Obligativi tatea punerii în mișcare și exercitării acțiunii penale ……………………………………..17
g. Caracterul echitabil și termenul rezonabil al procesului penal ……………………………………..17
h. Dreptul la libertate și siguranță …………………………………………………………………………………….17
i. Respectarea demnității umane și a vieții private ……………………………………………………………17
j. Dreptul la apărare …………………………………………………………………………………………………………18
k.. Limba oficială și dreptul la interpret …………………………………………………………………………….18
l. Aplicarea legii procesuale penale în timp și spați u………………………. …………………………………18
NU UITA! …………………………………………………………………………………………………………….. .19
INTREBĂRI DE CONTROL ……………………………………………………………………….. ……………….19
PROPUNERI DE REFERATE ……………………………………………………………………………………….20
Temă de control ………………………………………………………………………………….. ………….. 20
BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂ ȚII DE ÎNVĂ ȚARE 2 …………………………………………………….20

Drept procesual penal 16

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Principiile si limitele de aplicare ale legii procesului penal

Normele de procedură penală reglemenatează desfășurarea proce sului penal și a
altor proceduri judiciare în legătură cu o cauză penală.
Normele de procedură penală urmăresc asigurarea exercitării eficiente a atribuțiilor
organelor judiciare cu garantarea drepturilor părților și a celorlalți participanți în proces ul
penal astfel încât să fie respectate prevederile Constituției, ale tratatelor constitutive ale
Uniunii Europene, ale celorlalte reglementări comunitare, precum și ale pactelor și
tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Româ nia este parte.
a. Legalitatea procesului penal
Procesul penal se desfășoară potrivit dispozițiilor prevăzute de lege. Nimic din
activitatea procesual penală nu se desfășoară în afara cadrului legal.
b. Separarea funcțiilor judiciare
În procesul penal se exer cită următoarele funcții judiciare:
– funcția de urmărire penală;
– funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale
persoanei în faza de urmărire penală;
– funcția de verificare a legalității trimiterii sau netrimiterii în j udecată;
– funcția de judecată.
Funcțiile judiciare se exercită din oficiu, afară de cazul când, prin lege se dispune
altfel.
În desfășurarea procesului penal exercitarea unei funcții judiciare este incompatibilă
cu exercitarea unei alte funcții judic iare.
În exercitarea funcției de urmărire penală, procurorul și organele de cercetare ale
poliției judiciare strâng probele necesare pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri
de trimitere în judecată.
Asupra actelor și măsurilor din cadrul urmărir ii penale, care restrâng drepturile și
libertățile fundamentale ale persoanei, dispune judecătorul desemnat cu atribuții în acest
sens, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.
Asupra legalității actului de trimitere în judecată, a probelor pe care se baz ează
acesta, precum și a legalității soluțiilor de netrimitere în judecată se pronunță judecătorul
de cameră preliminară, în condițiile legii .
Judecata se realizează de către instanță, în complete legal constituite.
c. Prezumția de nevinovăție
Oricare per soană acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată
până la stabilirea vinovăției sale printr -o hotărâre penală definitivă.
După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii
organelor judiciare se interpr etează în favoarea suspectului sau inculpatului.
d. Aflarea adevărului
Organele judiciare au obligația de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu
privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana suspectului sau
inculp atului .
Organele de urmărire penală au obligația de a strânge și de a administra probe atât
în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau inculpatului.
e. Ne bis in idem
Nici-o persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârșire a unei infracțiuni

Drept procesual penal 17

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
atunci când față de acea persoană s -a pronunțat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire
la aceeași faptă, chiar și sub altă încadrare juridică.
f. Obligativitatea punerii în mișcare și exercitării acțiunii penale
Procurorul este o bligat să pună în mișcare și să exercite acțiunea penală din oficiu
atunci când există probe din care rezultă motive întemeiate cu privire la săvârșirea unei
infracțiuni.
În cazurile și în condițiile prevăzute expres de lege, procurorul poate renunța la
exercitarea acțiunii penale dacă, în raport cu elementele concrete ale cauzei, nu există un
interes public în realizarea obiectului acesteia .
În cazurile prevăzute expres de lege, procurorul pune în mișcare și exercită acțiunea
penală după introducerea plângerii prealabile a persoanei vătămate sau după obținerea
autorizării ori sesizării organului competent, sau îndeplinirea unei alte condiții prevăzută de
lege.

g. Caracterul echitabil și termenul rezonabil al procesului penal

Organele judiciare au obli gația de a desfășura urmărirea penală și judecata cu
respectarea garanțiilor procesuale și a drepturilor părților și ale subiecților procesuali astfel
încât să fie constatate la timp și în mod complet faptele care constituie infracțiuni, nici o
persoană n evinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârșit
o infracțiune să fie pedepsită potrivit legii, într -un termen rezonabil.

h. Dreptul la libertate și siguranță

În cursul procesului penal este garantat dreptu l oricărei persoane la libertate și
siguranță.
Orice măsură privativă sau restrictivă de libertate se dispune în mod excepțional
doar în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.
Orice persoană arestată are dreptul de a fi informată în cel mai scurt timp, și într -o
limbă pe care o înțelege, asupra motivelor arestării sale și are dreptul de a formula
contestație împotriva dispunerii măsurii.
Atunci când se constată că o măsură privativă sau restrictivă de libertate a fost
dispusă în mo d nelegal, organele judiciare competente au obligația de a dispune revocarea
măsurii și, după caz, punerea în libertate a celui reținut sau arestat.
Orice persoană față de care s -a dispus în mod nelegal, în cursul procesului penal, o
măsură privativă de libertate, are dreptul la repararea pagubei suferite, în condițiile
prevăzute de lege.
i. Dreptul la apărare
Părțile și subiecții procesuali principali au dreptul de a se apăra ei înșiși sau de a fi
asistați de avocat.
Părțile, subiecții procesuali prin cipali și avocatul au dreptul să beneficieze de timpul
și înlesnirile necesare pregătirii apărării.
Suspectul are dreptul de a fi informat, înainte de a fi ascultat, despre fapta pentru
care este cercetat și încadrarea juridică a acesteia.
Inculpatul ar e dreptul de a fi informat în cel mai scurt timp, despre fapta pentru care
s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva lui și încadrarea juridică a acesteia.

Drept procesual penal 18

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Înainte de a fi ascultați, suspectului și inculpatului trebuie să li se pună în vedere că
au dre ptul de a nu face nicio declarație.
Organele judiciare au obligația de a asigura exercitarea deplină și efectivă a dreptului
la apărare de către părți și subiecții procesuali principali în tot cursul procesului penal.
Dreptul la apărare trebuie exercit at cu bună -credință, potrivit scopului pentru care a
fost recunoscut de lege.

j. Respectarea demnității umane și a vieții private
Orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau de judecată trebuie tratată
cu respectarea demnității umane.
Respe ctarea vieții private, a domiciliului și a corespondenței sunt garantate.
Restrângerea exercitării acestor drepturi nu este admisă decât în condițiile legii și dacă
aceasta este necesară într -o societate democratică.

k. Limba oficială și dreptul la inte rpret
Limba oficială în procesul penal este limba română.
Cetățenii români aparținând minorităților naționale au dreptul să se exprime
în limba maternă în fața instanțelor de judecată, actele procedurale întocmindu -se în
limba română.
Părților și subi ecților procesuali care nu vorbesc sau nu înțeleg limba română ori nu
se pot exprima li se asigură, în mod gratuit, posibilitatea de a lua cunoștință de piesele
dosarului, de a vorbi, precum și de a pune concluzii în instanță, prin interpret.
În cadrul pr ocedurilor judiciare se folosesc interpreți autorizați, potrivit legii. Sunt
incluși în categoria interpreților și traducătorii autorizați, potrivit legii.
l. Aplicarea legii procesuale penale în timp și spațiu
Legea procesuală penală se aplică în procesu l penal, actelor efectuate și măsurilor
dispuse, de la intrarea ei în vigoare și până în momentul ieșirii din vigoare, cu excepția
situațiilor prevăzute în dispozițiile tranzitorii.
Legea procesual penală română se aplică actelor efectuate și măsurilor di spuse pe
teritoriul României, cu excepțiile prevăzute de lege.

Drept procesual penal 19

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011

NU UITA!

– Procesul penal se desfășoară potrivit legii;
– Funcțiile judiciare ale procesului penal sunt: funcția de urmărire penală; funcția de
dispoziție asupra drepturilor și libertăților persoanei; funcția de verificare a legalității
trimiterii în judecată și funcția de judecată;
– Orice persoană cercetată penal este prezumată a fi nevinovată;
– Aflarea adevărului reprezintă scopul general al procesului penal;
– Când sunt pr obe, procurorul trebuie să pună în mișcare și să exercite acțiunea penală;
– Dreptul la apărare reprezintă un principiu fundamental al procesului penal;
– Dreptul la libertate și siguranță este garantat oricărei persoane;
– Procesul penal se desfășoară în limba romană;
– În procesul penal trebuie respectată demnitatea umană și viața privată.

INTREBĂRI DE CONTROL

1. Limba oficială în care se desfășoară procesul penal este:
a) limba română și a naționalităților conlocuitoare;
b) limba română;
c) limb a oficială în U.E.

2. Legea procesual penală se aplică actelor dispuse pe teritoriul:
a) României, cu excepțiile prevăzute de lege;
b) României;
c) U.E. și țările membre O.N.U.

3. Părțile și subiecții procesuali au dreptul la:
a) asistență mediatică;
b) proces echitabil;
c) avocat.

4. Procesul penal se desfășoară potrivit:
a) legii;
b) regulamentelor de ordine interioară;
c) cutumei judiciare.

Drept procesual penal 20

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011

PROPUNERI DE REFERATE
– Legalitatea procesului penal;
– Ne bis in idem;
– Dreptul la apărare;
– Termenul re zonabil în procesul penal;
– Rolul interpretului în procesul penal.

Temă de control:
Sistemul principiilor fundamentale ale procesului penal

BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂ ȚII DE ÎNVĂ ȚARE 2

1. Anca -Lelia Lorincz, Drept procesual penal, Editura Universu l Juridic, București, 2005.
2. Mihai Apetrei, Drept procesual penal, vol. I, Partea generală, și vol. ÎI, Partea specială,
Editura Victor, București 2007.
3. Petre Buneci, Drept procesual penal, vol. I, II, III, Editura SemnE, București 2006;
4. Anca -Lelia Lorincz, Drept procesual penal, Partea generală. Editura Pro Universitaria ,
București, 2006.
5. Anca -Lelia Lorincz, Drept procesual penal, Partea specială. Editura Pro Universitaria ,
București, 2007.

Drept procesual penal 21

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Unitatea de învățare 3

PARTICIPANȚII ÎN PROCESUL PENAL

Timp de studiu individual estimat:

În urma parcurgerii acestei unități de învățare, studentul:
– își va forma un bagaj solid și corect de cunoștințe privind rolul participanților în procesul
penal;
– va înțelege semnificația și impor tanța unor noțiuni noi;
– va putea face diferența între organele judiciare, părți, avocat și subiecți procesuali;
– își va forma un vocabular corespunzător acestei unități de învățare.

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 3
Participantii în procesul penal ……………………………… …………………………………………..………21
A. Considerații generale privind participantii în procesul penal …………………………………22
B. Subiecții procesuali principali și drepturile acestora ……………………………………………..23
C. Inculpatul și drepturile acestuia ………………………………. ……………………………………24
D. Partea civilă și drepturile acesteia …………………………………………………………………24
E. Partea responsabilă civilmente și drepturile acesteia ……………………………………………25
F. Avocatul. Asist ența juridică și reprezentarea …………………………………………………..25
NU UITA! ……………………………………………………………………………………………………….29
INTREBĂRI DE CONTROL …………… ……………………………………………………………………..29
PROPUNERI DE REFERATE …………………………………………………………………………………30
Temă de control…………………………………………………………………………………………………………3 0
BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂ ȚII DE ÎNVĂ ȚARE 3 ……………………………………………………30

Drept procesual penal 22

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
A. Considerații generale privind participantii în procesul penal

Participanții în procesul penal.
Participanții în procesul penal sunt: organele judiciare, părțile, avocatul, sub iecții
procesuali principali precum și alți subiecți procesuali.
a. Organele judiciare.
Organele specializate ale statului care realizează activitatea judiciară sunt:
– instanțele judecătorești;
– judecătorul de drepturi și libertăți;
– judecătorul de cameră preliminară;
– procurorul;
– organele de cercetare penală.
b. Părțile
Părțile sunt subiecții procesuali care exercită sau împotriva cărora se exercită o
acțiune judiciară.
Părțile din procesul penal sunt: inculpatul, partea civilă, partea respons abilă
civilmente. Acestea au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într -un
termen rezonabil (Constituția României. Art.21 pct.3).
Parțile au drepturi si obligatii care izvorasc în mod direct din exercitarea acțiunii
penale și actiunii civile în cadrul procesului penal. Parțile au interese contrare (inculpat,
parte vătămată si implicit între partea vătămată și partea responsabilă civilmente).
Uneori, în procesul penal, este posibil ca mai multi subiecti procesuali sa aibe
interese com une intre acestia existand o solidaritate procesuala, fie a coinculpatilor, fie a
partilor vatamate.
c. Avocatul
Avocatul asistă sau reprezintă părțile ori subiecții procesuali principali, în condițiile
legii. În tot cursul procesului penal, parțile au drep tul sa fie asistate de un avocat ales sau
numit din oficiu, dreptul la apărat fiind garantat prin Constituția României, art.24.

d. Subiecții procesuali principali
Subiecții procesuali principali sunt suspectul și persoana vătămată.
Subiecții procesuali p rincipali au aceleași drepturi și obligații ca și părțile, cu excepția
celor pe care legea le acordă numai acestora.
Persoana vătămată este acel subiect procesual care a suferit un prejudiciu ca urmare
a săvârșirii infracțiunii, însa, aceiași persoană, d acă participă in procesul penal poarta
denumirea de parte vătămată..
Suspectul este pesoana fata de care, potrivit datelor si probelor administrate în
cauza există suspiciunea rezonabilă ca a savarșit o fapta prevăzută de legea penală. Despre
fiecare subi ect procesual vom prezenta detalii într -un alt capitol.
e. Alți subiecți procesuali
În afara participanților prevăzuți în art.32, sunt subiecți procesuali: martorul,
expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare, precum și orice
alte persoane sau organe prevăzute de lege, având anumite drepturi, obligații sau atribuții
în procedurile judiciare penale.

Drept procesual penal 23

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
B. Subiecții procesuali principali și drepturile acestora
a. Suspectul
Persoana cu privire la care, din datele și prob ele existente în cauză, rezultă
suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală se numește suspect.
Are calitatea de suspect și persoana surprinsă în flagrant potrivit art. 293 alin. (4) și
(5) din Noul Cod de procedură penală.
b. Drepturile suspectului
Suspectul are drepturile prevăzute de lege pentru inculpat stabilește noua legislatie
procesual penală, însă, spre deosebire de acesta, nu este pusă în mișcare acțiunea penală,
element definitoriu care îi deosebește. Totuși, legiuit orul, a stabilit că, în cursul procesului
penal acesta are aceleași drepturi ca și inculpatul, fără a avea și aceleași obligații (separarea
învinuirii, suportarea unei măsuri preventive, obligația de a se prezenta în fața organelor
judiciare).
c. Persoana vătămată
Persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală prin fapta penală se
numește persoană vătămată, iar dacă participă în procesul penal se va numi parte vatămată.
d. Desemnarea unui reprezentant al persoanelor v ătămate
În cazul în care prin fapta penală s -au adus vătămări unui număr foarte mare de
persoane, iar asigurarea individuală a respectării drepturilor acestora ar prelungi
considerabil durata procesului penal, procurorul, judecătorul de drepturi și libert ăți,
judecătorul de cameră preliminară sau instanța poate dispune ca persoanele vătămate să -și
desemneze un reprezentant, în scopul exercitării drepturilor lor.
Reprezentantul persoanelor vătămate exercită toate drepturile acestora recunoscute
de lege.

e. Drepturile persoanei vătămate

În cadrul procesului penal, persoana vãtãmatã are urmãtoarele drepturi:
– dreptul de a fi informatã cu privire la drepturile sale;
– dreptul de a propune administrarea de probe de cãtre organele judiciare, de a
ridica excepții și de a pune concluzii;
– dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale a cauzei;
– dreptul de a fi informatã, într -un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmãririi
penale, la cererea sa expresã, cu condiția de a indica o adresã pe teritoriul României, o
adresã de poștã electronicã sau mesagerie electronicã, la care aceste informații sã îi fie
comunicate;
– dreptul de a consulta dosarul, în condițiile legii;
– dreptul de a fi ascultatã;
– dreptul de a adresa întrebãri inculpatului, martorilor și experților;
– dreptul de a fi asistatã de avocat sau reprezentatã;
– dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;
– alte drepturi prevãzute de lege.

Drept procesual penal 24

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
C. Inculpatul și drepturile acestuia
a. Inculpatul

Persoana împotriva căreia s -a pus în mișcare acțiunea penală este parte în procesul
penal și se numește inculpat. Momentul în care se pune în mișcare acțiunea penală este
stabilit de către organele de urmărire penală, fiind posibil doar atunci când din probele
administrate se evidențiază temeiuri care pun în evidentă vinovăția persoanei. Calitatea de
inculpat se transformă în aceea de condamnat după rămânerea definitivă a unei hotărâri
judecătorești de condamnare, însă, persoana condamnat ă nu este parte în procesul penal ci
un subiect în raportul juridic de drept execuțional, raport care se află în afara procesului
penal.

b. Drepturile inculpatului

În cursul procesului penal, inculpatul are urmãtoarele drepturi:
– dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrãgându -i-se
atenția cã dacã refuzã sã dea declarații nu va suferi nici -o consecințã defavorabilã, iar dacã
va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probã împotriva sa;
– drep tul de a consulta dosarul, în condițiile legii;
– dreptul de a avea un avocat ales, iar dacã nu își desemneazã unul, în cazurile de
asistențã obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;
– dreptul de a propune administrarea de probe în co ndițiile prevãzute de lege, de a
ridica excepții și de a pune concluzii;
– dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale și civile a
cauzei;
– dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înțelege, n u se
exprimã bine sau nu poate comunica în limba românã;
– dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;
– alte drepturi prevãzute de lege.

D. Partea civilă și drepturile acesteia
a. Partea civilă
Persoana vătămată care exercită acț iunea civilă în cadrul procesului penal este parte
în procesul penal și se numește parte civilă.
Au calitatea de parte civilă și succesorii persoanei prejudiciate, dacă exercită
acțiunea civilă în cadrul procesului penal.
Calitatea de parte civila în pro cesul penal o poate avea atât persoana fizică, cât și
persoana juridică, fiindcă, ambele pot fi prejudiciate printr -o faptă penală.
Constituirea ca parte civilă se face atunci când persoana vătămată cere acoperirea
unui prejudiciu material sau moral prod us prin infracțiune.
b. Drepturile părții civile
În cursul procesului penal, partea civilă are drepturile prevăzute de art. 79.

Drept procesual penal 25

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Drepturile părții civile se exercită în scopul și în limitele necesare soluționării acțiunii
civile. Cel mai important drep t al părții civile îl reprezintă solicitarea despăgubirilor, însă, în
procesul penal, partea civilă poate să solicite administrarea de probe, exercitarea căilor de
atac, renunțarea la exercitarea acțiunilor civile, etc.

E. Partea responsabi lă civilmente și drepturile acesteia
a. Partea responsabilă civilmente
Persoana care, potrivit legii civile, are obligația legală sau convențională de a repara
prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces, este parte în
procesul penal și se numește parte responsabilă civilmente. Această parte procesual –
penală are rolul de a proteja persoana care a suferit o pagubă materială împotriva
insolvabilității autorului infracțiunii ce a produs prejudiciul. Practic, în mod indire ct, o altă
persoană raspunde civil pentru prejudiciile materiale produse de infracțiune.
Practic, persoana civilmente responsabilă răspunde civil pentru fapta altuia,
participarea acesteia nefiind în nici un caz o participare directă la săvarșirea infrac țiunii, ci o
participare indirectă care se leagă doar de prejudiciul cauzat si de modul de recuperare al
acestuia.
b. Drepturile părții responsabile civilmente

În cursul procesului penal, partea responsabilă civilmente are drepturile prevă zute
de art. 79.
Drepturile părții responsabile civilmente se exercită în scopul și în limitele necesare
soluționării acțiunii civile.
Introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate să aibe loc
atât în cursul urmăririi penale, c ât și în cursul cercetării judecătorești, dar, aceasta trebuie să
se petreacă până la primul termen de judecată cu procedura completă.

F. Avocatul. Asistența juridică și reprezentarea
a. Avocatul
Avocatul asistă sau reprezintă, în procesul penal, părț ile ori subiecții procesuali
principali, în condițiile legii.
Nu poate fi avocat al uneia dintre părți sau al unui subiect procesual principal o altă
parte sau un alt subiect procesual principal, soțul ori ruda până la gradul al IV -lea inclusiv al
acesto ra, al procurorului sau al judecătorului, precum și martorul citat în cauză sau cel care
a participat în aceeași cauză în calitate de judecător sau de procuror.
Avocatul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistența juridică a
părților sa u a subiecților procesuali principali. Pentru nerespectarea acestei obligații,
organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate sesiza conducerea baroului de
avocați, spre a se lua măsuri disciplinare. Avocatul acordă asistență juridică persoanelo r
fizice si juridice, în scopul apărării intereselor si drepturilor legitime ale acestora, cu
respectarea legii si a ordinii de drept.
Avocatura este organizată si funcționează în baza principiului autonomiei profesiei și
are următoarea structură organiz atorică: Baroul si Uniunea Avocaților din România.
Avocatul nu este parte în procesul penal, însa, prin contribuția sa la aflarea
adevărului și datorită funcției procesuale pe care o are în procesul penal, contribuie în mod

Drept procesual penal 26

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
efectiv la rezolvarea cauzei p enale, fiind unul dintre principalii participanți la realizarea
scopului procesului penal.
b. Asistența juridică a suspectului sau a inculpatului
Suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de unul sau de mai mulți avocați în
tot cursul urmări rii penale, al procedurii de cameră preliminară și al judecății, iar organele
judiciare sunt obligate să -i aducă la cunoștință acest drept. Asistența juridică este
asigurată atunci când cel puțin unul dintre avocați este prezent.
Persoana reținută sau ar estată are dreptul să ia contact cu avocatul, asigurându -i-se
confidențialitatea comunicărilor, cu respectarea măsurilor necesare de pază și securitate.
Prin asistență juridică se realizează în mod concret sprijinul pe care avocații îl dau
părților în pro cesul penal prin sfaturile și intervențiile lor ca specialiști în problematica
dreptului. Asistența juridică nu poate fi acordată decât de avocați.

c. Asistența juridică obligatorie a suspectului sau a inculpatului
Asistența juridică este obligatorie :
– când suspectul sau inculpatul este minor, internat într -un centru de detenție sau
într-un centru educativ, când este reținut sau arestat, chiar în altă cauză, când față de acesta
a fost dispusă măsura de siguranță a internării medicale, chiar în altă cauză, precum și în
alte cazuri prevăzute de lege;
– în cazul în care organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu și -ar putea
face singur apărarea;
– în cursul judecății în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită
pedeaps a detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
Cazurile de asistență juridică obligatorie îi vizează doar pe inculpați și suspecți, însă,
dacă instanța apreciază că oricare altă parte nu își poate formula singură apărarea, poate să
dispună, din oficiu sau la cerere asigurarea unui apărător.

d. Avocatul din oficiu
În cazurile prevăzute în art.88, dacă suspectul sau inculpatul nu și -a ales un avocat,
organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.
În tot cursul procesului penal, când asistența juridică este obligatorie, dacă avocatul
ales lipsește nejustificat, nu asigură substituirea sau refuză să efectueze apărarea, organul
judiciar îi aplică sancțiunea prevăzută de art. 283 alin. (3) și ia măsuri pentru solici tarea sau,
după caz, desemnarea unui avocat din oficiu care să -l înlocuiască, acordându -i acestuia un
termen rezonabil și înlesnirile necesare pentru pregătirea unei apărări efective, făcându -se
mențiune despre aceasta într -un proces -verbal ori, după caz, în încheierea de ședință. În
cursul judecății, după începerea dezbaterilor, când asistența juridică este obligatorie, dacă
avocatul ales lipsește nejustificat la termenul de judecată și nu asigură substituirea, instanța
ia măsuri pentru solicitarea sau, du pă caz, desemnarea unui avocat din oficiu care să -l
înlocuiască, acordând un termen de minimum 3 zile pentru pregătirea apărării.
Avocatul din oficiu se consideră desemnat în condițiile descrise mai sus pe toată
durata urmăririi penale sau, după caz, a j udecății, în fond ori în căile de atac, până la
desemnarea, dacă este cazul, de către organul judiciar, a unui nou avocat din oficiu.
Avocatul din oficiu desemnat este obligat să se prezinte ori de câte ori este solicitat de
organul judiciar, asigurând o a părare concretă și efectivă în cauză.

Drept procesual penal 27

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Dacă la judecarea cauzei avocatul lipsește, nu este substituit și nu poate fi înlocuit,
cauza se amână.
Avocații nu sunt asimilați cu funcționarii sau alți salariați.
e. Drepturile avocatului suspectului sau incul patului în cursul urmăririi penale
În cursul urmăririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să asiste
la efectuarea oricărui act de urmărire penală, cu excepția tehnicilor speciale de
supraveghere sau cercetare, a percheziției informa tice și a percheziției corporale sau a
vehiculelor în cazul infracțiunilor flagrante, precum și cu excepția situației în care prin
prezența avocatului s -ar aduce atingere dreptului la apărare al celorlalte părți sau subiecți
procesuali principali, caz în c are întrebările acestuia pot fi formulate de către organul de
urmărire penală.
Avocatul suspectului sau inculpatului poate solicita să fie încunoștințat de data si ora
efectuării actului de urmărire penală sau a audierii realizate de judecătorul de drep turi și
libertăți. Încunoștințarea se face prin notificare telefonică, fax, e -mail sau prin alte
asemenea mijloace, încheindu -se în acest sens un proces -verbal.
Lipsa avocatului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală sau a audierii,
dacă exist ă dovada că acesta a fost încunoștințat în condițiile descrise mai sus.
Avocatul suspectului sau inculpatului are de asemenea dreptul să participe la
audierea oricărei persoane de către judecătorul de drepturi și libertăți, să formuleze
plângeri, cereri și memorii.
În cazul efectuării percheziției domiciliare, încunoștințarea se poate face și după
prezentarea organului de urmărire penală la domiciliul persoanei ce urmează să fie
percheziționată.
În cazul în care avocatul suspectului sau al inculpatului este prezent la efectuarea
unui act de urmărire penală, se face mențiune despre aceasta, iar actul este semnat și de
avocat.
În cursul procedurii de cameră preliminară și în cursul judecății, avocatul are dreptul
să consulte actele dosarului, să asiste pe inculpat, să exercite drepturile procesuale ale
acestuia, să formuleze plângeri, cereri și memorii.

f. Asistența juridică a persoanei vătămate, a părții civile și a părții responsabile
civilmente
Avocatul persoanei vătămate, al părții civile sau al p ărții responsabile civilmente are
dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală în condițiile art. 90, dreptul
de a consulta actele dosarului și de a formula cereri și depune memorii. Dispozițiile art. 87
alin. (1) din Noul Cod penal se aplică în mod corespunzător.
Avocatul persoanei vătămate, al părții civile sau al părții responsabile civilmente are
dreptul să beneficieze de timpul și înlesnirile necesare pentru pregătirea unei apărări
efective.
În cursul judecății, avocatul persoanei vătămate, al părții civile sau al părții
responsabile civilmente are dreptul de a exercita drepturile persoanei asistate, cu excepția
celor pe care aceasta le exercită personal, și dreptul de a consulta actele dosarului.
Asistența juridică este obligato rie când persoana vătămată sau partea civilă este o
persoană lipsită de capacitate de exercițiu ori cu capacitate de exercițiu restrânsă.

Drept procesual penal 28

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Când organul judiciar apreciază că din anumite motive persoana vătămată, partea
civilă sau partea responsabilă civil mente nu și -ar putea face singură apărarea, dispune
luarea măsurilor pentru desemnarea unui avocat din oficiu.
g. Consultarea dosarului

Avocatul are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului
penal. Acest drep t nu poate fi exercitat în mod abuziv.
Consultarea dosarul presupune dreptul de a studia actele dosarului, precum și
dreptul de a nota date sau informații din dosar.
În cursul urmăririi penale, procurorul stabilește data și durata consultării într -un
termen rezonabil.
În cursul urmăririi penale, procurorul poate restricționa motivat consultarea
dosarului de suspect sau de avocatul său, iar pe o perioadă de cel mult 15 zile de inculpat
sau de avocatul acestuia, dacă prin aceasta s -ar putea aduce atingere bunei desfășurări a
urmăririi penale.
În cursul urmăririi penale, avocatul are obligația de a păstra confidențialitatea sau
secretul datelor și actelor de care a luat cunoștință cu ocazia consultării dosarului.
În toate cazurile, avocatului nu -i poate f i restricționat dreptul de a consulta
declarațiile părții sau ale subiectului procesual principal pe care îl asistă sau îl reprezintă.
În vederea pregătirii apărării, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunoștință de
întreg materialul dosarului de urmărire penală în procedurile desfășurate în fața
judecătorului de drepturi și libertăți privind măsurile privative sau restrictive de drepturi, la
care avocatul participă.
h. Dreptul de a formula plângere
Avocatul are dreptul de a formula plângere,împ otriva actelor de urmărire penală
potrivit dispozițiilor fixate in Codul de procedură penală, art. 335 – 338.
În situațiile prevăzute în art. 87 alin. (2), art.90 alin.(2) și art.92, procurorul ierarhic
superior este obligat să rezolve plângerea și să co munice soluția în cel mult 48 de ore.
Împotriva soluției dispuse de procuror, se poate face plângere la judecătorul de drepturi și
libertăți, în termen de trei zile de la primirea comunicării. Procurorul înaintează
judecătorului de drepturi și libertăți a ctele procesuale necesare soluționării plângerii.
Plângerea se soluționează în camera de consiliu fără citarea părților, iar participarea
procurorului este obligatorie.
Judecătorul de drepturi și libertăți se pronunță prin încheiere, care nu este supusă
niciunei căi de atac.

i. Reprezentarea
În cursul judecății, inculpatul, celelalte părți, precum și persoana vătămată pot fi
reprezentați, cu excepția cazurilor în care prezența inculpatului este obligatorie.
În cazurile în care legea a dmite reprezentarea suspectului sau inculpatului, instanța
de judecată, când apreciază necesară prezența suspectului sau a inculpatului, dispune
aducerea acestuia.
Reprezentarea constă în împuternicirea dată unei persoane de a îndeplini în cadrul
procesul ui penal anumite acte procesuale pe seama unei părți care nu se poate prezenta
sau nu dorește să se prezinte în fața organelor judiciare. Aceasta, reprezentarea, se
deosebește de alte acte procesuale, ca de exemplu substituirea procesuală, succesiunea în

Drept procesual penal 29

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
drepturile procesuale sau asistență juridică. Așa de pildă, în cazul asistenței juridice,
apărătorul pune concluzii în prezența părții, pe când în cazul reprezentării, partea ale cărei
interese sunt reprezentate este înlocuită de reprezentant.
Atunci câ nd apărătorul cumulează și calitatea de reprezentant, pentru executarea
anumitor drepturi ale părților, pe lângă delegația de apărător, are nevoie și de un mandat
special.
Când partea civilă sau responsabilă civilmente este o persoană juridică, juristul
societății poate fi reprezentant în procesul penal, însă, acesta nu va putea participa la
rezolvarea cauzei penale decât pe baza unei delegații semnate de administratorul societății.

NU UITA!

– Participanții în procesul penal sunt: organele judiciare, părțile, avocatul și subiecții
procesuali.
– Procurorul realizează activitatea judiciară;
– Părțile sunt subiecți procesuali care exercită sau împotriva cărora se exercita o acțiune
judiciară;
– Părțile în procesul penal sunt: inculpatul, partea civilă și partea civilmente responsabilă;
– Avocatul este participant în procesul penal ;
– Subiecți procesuali principali sunt suspectul și partea vătămată;
– Inculpatul este persoana împotriva căreia s -a pus în mișcare acțiunea penală;
– Persoana vătămată care exe rcită acțiunea civilă în procesul penal se numește parte civilă;
– În cursul judecății, inculpatul, celelalte părți, precum și persoana vătămată pot fi
reprezentați.

INTREBĂRI DE CONTROL

1.Părțile în procesul penal pot fi:
a) reprezentate;
b) asista te de părinți;
c) asistate obligatoriu.

2. Când inculpatul este minor, asistența judiciară este:
a) facultativă;
b) obligatorie;
c) nu se precizează în lege.

Drept procesual penal 30

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
3. Suspectul sau inculpatul are dreptul:
a) să fie asistat de un avocat;
b) să fie asistat de ru de;
c) să fie asistat de unul sau mai mulți avocați.

4. Persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală prin fapta penală se
numește:
a) parte civilă;
b) persoana vătămată;
c) persoană responsabilă civilmente.

PROPUNERI DE REFERATE

– Subiecții procesuali principali;
– Inculpatul;
– Suspectul;
– Asistența juridică obligatorie;
– Avocatul din oficiu.
Temă de control:
Organele judiciare, ca participanți în procesul penal.

BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂ ȚII DE ÎNVĂ ȚARE 3
1. Noul Cod de Procedură Penală – Titlul III
2. Constituția României, Titlul II, art.21, 23, 24, 52; Titlul III, art. 124, 126, 131, 132.
3. Ion Neagu, Drept procesual penal, Partea generală, Vol. I , p. 81 -161, București,
1992
4. S. Kahane, Dreptul procesual penal , Editura didactică si pedagogică București,
1963, p. 86 -87;

Drept procesual penal 31

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
5. Renee Sanielevici, Examen de practică j udiciară privind caracterul si limitele
răspunderii în ipoteza pluralitații de persoane obligate la repararea pagubei, R. R. D. nr. 12,
1980, p.31 -41;
6. Ion Neagu, Lucia Moldovan, Drept procesual penal. Îndreptor de practică judiciară,
București, Editura didacti că și pedagogică, 1982, p. 68-69;
7. Traian Pop, Propuneri de lege ferenda privind sfera noțiunii de parte în procesul
penal, R. R. D. nr.8 , 1980, p.25 -28.

Drept procesual penal 32

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Unitatea de învățare 4

ACȚIUNEA PENALĂ ȘI ACȚIUNEA CIVILĂ

Timp de studiu individual estimat:

În urma parcurgerii acestei unități de învățare, studentul:
– va realiza rolul acțiunii penale și civile, cât și importanța acesteia în procesul penal;
– își va forma cunoștințele necesare în vederea distingerii fiecărei acțiuni și a importanței
acestora;
– își va complete bagajul de cunoștințe juridice cu noi termini și noțiuni;
– își va forma un vocabular corespunz ător

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 4
Acțiunea penală si acțiunea civil ă…………………………………………………32
A1. Acțiunea penală …………………………………………………………………………….33
A2. Acțiunea civilă ……………………………………………………………………………….34
NU UITA! ………….. ……………………………………………………………………….37
INTREBĂRI DE CONTROL ………………………………………………………………37
PROPUNERI DE REFERATE ………………………………………………. …………….38
BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂ ȚII DE ÎNVĂ ȚARE 4 …………..………………….38

Drept procesual penal 33

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
A. Acțiunea penală si acțiunea civilă în procesul penal
A1. Acțiunea penală
a. Obiectul și exercitarea acțiunii penale
Acțiunea penală are ca obiect tragerea la răsp undere penală a persoanelor care au
săvârșit infracțiuni.
Acțiunea penală se pune în mișcare de către procuror, prin actul de inculpare
prevăzut de lege și se exercită numai de către acesta.
Acțiunea penală se poate exercita în tot cursul procesului pena l, în condițiile legii.

b. Condițiile de punere în mișcare sau de exercitare a acțiunii penale
Acțiunea penală se pune în mișcare și se exercită când există probe din care rezultă
motive întemeiate de a crede că o persoană a săvârșit o infracțiune și nu e xistă cazuri care
împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acesteia.

c. Cazuri care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale
Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu
mai poate fi exercitată dacă:
– fapta nu există;
– fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu există probe că o persoană a
săvârșit o infracțiune;
– există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;
– lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului c ompetent
ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale;
– a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului
persoană fizică sau s -a dispus radierea suspectului ori inculpatului pe rsoană juridică;
– a fost retrasă plângerea prealabilă în cazul infracțiunilor pentru care
retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, ori a fost încheiat un acord de mediere în
condițiile legii;
– există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;
– există autoritate de lucru judecat;
– a intervenit un transfer de proceduri către un alt stat, potrivit legii.
În cazul lipsei plângerii prealabile sau al transferului de proceduri, acțiunea penală
poate fi pusă în mișcare ulterior, în condițiile p revăzute de lege.
d. Stingerea acțiunii penale
În cursul urmăririi penale acțiunea penală se stinge prin clasare sau prin renunțare la
urmărirea penală, în condițiile prevăzute de lege.
În cursul judecății acțiunea penală se stinge prin pronunțarea unei ho tărâri
definitive.

e. Continuarea procesului penal la cererea suspectului sau inculpatului

În caz de amnistie, de prescripție, de retragere a plângerii prealabile, de existență a
unei cauze de nepedepsire sau de renunțare a procurorului la urm ărirea penală, suspectul ori
inculpatul poate cere continuarea procesului penal.

Drept procesual penal 34

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
A2. Acțiunea civilă
a. Obiectul și exercitarea acțiunii civile
Acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect repararea
prejudiciului material sau moral produs prin săvârșirea infracțiunii.
Acțiunea civilă se exercită de către persoana vătămată sau de către succesorii
acesteia, care se constituie partea civilă împotriva inculpatului și, după caz, a părții
responsabile civilmente.
Când persoana vătămată e ste lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de
exercițiu restrânsă, acțiunea civilă se exercită în numele acesteia de către procuror în
condițiile menționate mai jos, adică, până la începerea cercetării judecătorești și se face în
scris sau o ral cu indicarea naturii, și a pretențiilor, motivelor și a probelor pe care se
întemeiază.
Acțiunea civilă se soluționează în cadrul procesului penal, dacă prin aceasta nu se
depășește durata rezonabilă a procesului.
Repararea prejudiciului material se face potrivit dispozițiilor legii civile.
b. Constituirea ca parte civilă
Constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești.
Constituirea ca parte civilă se face în scris sau oral, cu indicarea naturii și a întinderii
pretențiilor, a motivelor și a probelor pe care acestea se întemeiază.
În cazul în care constituirea ca parte civilă se face oral, organele judiciare au obligația
de a consemna aceasta într -un proces -verbal sau, după caz, în încheiere.
În cazul nerespect ării vreuneia dintre condițiile menționate mai sus, persoana
vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului
penal, putând introduce acțiunea la instanța civilă.
Până la terminarea cercetării judecătorești, parte a civilă poate:
– îndrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă;
– mări sau micșora întinderea pretențiilor;
– solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despăgubiri bănești,
dacă repararea în natură n u mai este posibilă.
În cazul în care mai multe persoane care nu au interese contrarii s -au constituit parte
civilă, acestea pot desemna o persoană, care să le reprezinte interesele în cadrul procesului
penal. În cazul în care părțile civile nu și -au dese mnat un reprezentant, pentru buna
desfășurare a procesului penal, desemnarea poate fi dispusă din oficiu de către organul
judiciar.
Dacă dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis pe cale convențională unei
alte persoane, aceasta nu poate exerci ta acțiunea civilă în cadrul procesului penal. Dacă
transmiterea acestui drept are loc după constituirea ca parte civilă, acțiunea civilă se
disjunge.
Acțiunea civilă care are ca obiect repararea prejudiciului rezultat din săvârșirea unei
infracțiuni, exe rcitată la instanța penală sau la instanța civilă, este scutită de taxă de timbru
sau de timbru judiciar.
c. Introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente
Introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente poate avea loc, la
cererea părții civile sau a inculpatului, pâna la începerea cercetării judecătorești.
Atunci când exercită acțiunea civilă, procurorul este obligat să ceară introducerea în
procesul penal a părții responsabile civilmente, în același termen.

Drept procesual penal 35

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Partea resp onsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la începerea
dezbaterilor la prima instanță de judecată, luând procedura din stadiul în care se află în
momentul intervenției.
Partea responsabilă civilmente are, în ceea ce privește acțiunea civ ilă, toate
drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat.
d. Renunțarea la pretențiile civile
Partea civilă poate renunța, în tot sau în parte, la pretențiile civile formulate, până la
terminarea dezbaterilor în apel.
Renunțarea se poate face, fie pr in cerere scrisă, fie verbal în ședința de judecată.
Partea civilă nu poate reveni asupra renunțării și nu poate introduce acțiune la
instanța civilă pentru aceleași pretenții.
e. Tranzacția, medierea și recunoașterea pretențiilor civile
În cursul procesu lui penal, cu privire la pretențiile civile, inculpatul, partea civilă și
partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzacție sau un acord de mediere, potrivit
legii.
Inculpatul, cu acordul părții responsabile civilmente, poate recunoaște, în tot sau în
parte, pretențiile părții civile.
În cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura
recunoașterii. Cu privire la pretențiile civile nerecunoscute, părțile pot administra probe.
f. Exercitarea acțiunii civile de către sa u față de succesori
Acțiunea civilă rămâne în competența instanței penale în caz de deces, reorganizare,
desființare sau dizolvare a părții civile, dacă moștenitorii sau după caz, succesorii în drepturi
ori lichidatorii acesteia își exprimă opțiunea de a continua exercitarea acțiunii civile, în
termen de cel mult 2 luni de la data decesului sau a reorganizării, desființării sau dizolvării.
În caz de deces, reorganizare, desființare sau dizolvare a părții responsabile
civilmente, acțiunea civilă rămâne în competența instanței penale dacă partea civilă indică
moștenitorii, sau după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii acesteia, în termen de cel
mult 2 luni de la data la care a luat cunoștință de decesul sau, după caz, de reorganizarea,
desființare a sau dizolvarea părții responsabile civilmente.
În cazurile de mai sus, dacă se depășește durata rezonabilă a procesului, instanța
poate dispune disjungerea acțiunii civile și trimiterea acțiunii la instanța civilă competentă.
g. Rezolvarea acțiunii civile în procesul penal
În caz de condamnare, instanța se pronunță prin aceeași hotărâre și asupra acțiunii
civile.
Când acțiunea civilă are ca obiect repararea prejudiciului material prin restituirea
lucrului, iar aceasta este posibilă, instanța dispune ca l ucrul să fie restituit părții civile.
Instanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunță cu privire la
desființarea totală sau parțială a unui înscris sau la restabilirea situației anterioare săvârșirii
infracțiunii.
Când prin desfii nțarea înscrisului sau prin restabilirea situației anterioare pot fi
afectate drepturile terților, instanța disjunge acțiunea și o trimite la instanța civilă.
În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal în baza art. 15 lit.
b) te za întâi, d), e), h) și i), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.(fapta nu este
prevazută de legea penală; există o cauză justificativă sau de neimputabilitate; lipsește
plângerea prealabilă; autorizarea sau sesizarea organului competent; există o c auză de
nepedepsire prevazută de lege ori există autoritate de lucru judecat).

Drept procesual penal 36

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
h. Disjungerea acțiunii civile
Instanța poate dispune disjungerea acțiunii civile și trimiterea ei la instanța
competentă potrivit legii civile, când soluționarea acțiunii civile în procesul penal determină
depășirea termenului rezonabil al procesului penal.
Disjungerea se dispune de către instanță, din oficiu ori la cererea procurorului sau a
părților.
Probele administrate în fața instanței penale până la disjungere pot fi folo site în fața
instanței civile, afară de cazul când instanța civilă apreciază că este necesară refacerea lor.
Instanța dispune disjungerea acțiunii civile și trimiterea ei la instanța competentă
potrivit legii civile și în cazul admiterii acordului de recu noaștere a vinovăției în condițiile
fixate de legiuitor in art. 480.
i. Cazuri de soluționare a acțiunii civile la instanța civilă
Dacă nu s -au constituit parte civilă în procesul penal, persoana vătămată sau
succesorii acesteia pot introduce la instanța ci vilă acțiune pentru repararea prejudiciului
cauzat prin infracțiune.
Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s -au constituit parte civilă în
procesul penal, pot introduce acțiune la instanța civilă, dacă, prin hotărâre definitivă,
instanța penal ă a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.
Persoana vătămată sau succesorii acesteia care s -au constituit parte civilă în procesul
penal, pot să introducă acțiune în fața instanței civile, dacă procesul penal a fost suspendat. În
caz de reluare a procesului penal, acțiunea introdusă la instanța civilă se suspendă după
punerea în mișcare a acțiunii penale și pâna la rezolvarea în primă instanță a cauzei penale,
dar nu mai mult de un an.
Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care au pornit acțiunea în fața instanței
civile, pot să părăsească această instanță și să se adreseze organului de urmărire penală,
judecătorului ori instanței, dacă punerea în mișcare a acțiunii penale a avut loc ulterior sau
procesul penal a fost reluat după suspendare.
Părăsi rea instanței civile nu poate avea loc dacă aceasta a pronunțat o hotărâre,
chiar nedefinitivă.
În cazul în care acțiunea civilă a fost exercitată de procuror, dacă se constată din
probe noi că prejudiciul nu a fost integral acoperit prin hotărârea defin itivă a instanței
penale, diferența poate fi cerută pe calea unei acțiuni la instanța civilă.
Persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce acțiune la instanța civilă,
pentru repararea prejudiciului născut ori descoperit după constituirea ca par te civilă.
În cazul în care partea vătămată sau moștenitorii nu s -au constitutit parte civilă, și în
procesul penal și au introdus acțiune civilă la instanța civilă, precum și în cazul acțiunii civile
disjunse, judecata în fața instanței civile se suspe ndă după punerea în mișcare a acțiunii
penale și până la rezolvarea în primă instanță a cauzei penale, dar nu mai mult de un an.
j. Autoritatea hotărârii penale în procesul civil și efectele hotărârii civile în
procesul penal
Hotărârea definitivă a ins tanței penale are autoritate de lucru judecat în fața
instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a
săvârșit -o și a vinovăției acesteia.
Hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost soluționa tă acțiunea civilă nu
are autoritate de lucru judecat în fața organelor judiciare penale, cu privire la existența
faptei penale, a persoanei care a săvârșit -o și a vinovăției acesteia.

Drept procesual penal 37

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011

NU UITA!
– Acțiunea penală are ca obiect tragerea la răspunderea penală a persoanelor care au
săvârșit infracțiuni;
– Acțiunea penală se pune în mișcare și se exercită cand există probe că o persoană a
săvârșit o infracțiune;
– În cursul urmăririi penale acțiunea penală se poate stinge prin pronunțarea unei hotărâri
judecătorești;
– Acțiunea civilă are va obiect repararea prejudiciului moral sau material produs prin
infracțiune;
– Acțiunea civilă este introdusă de partea vătămată sau reprezentanții legali ai acesteia.

INTREBĂRI DE CONTROL

1. În cursul judecății a cțiunea penală se poate stinge prin:
a) ordonanța de clasare;
b) încheiere;
c) hotărâre judecătorească.

2. Acțiunea penală are ca obiect;
a) tragerea la răspundere penală a celor care au săvârșit infracțiuni;
b) repararea prejudiciului;
c) pedepsirea cr iminalului.

3. Constituirea ca parte civilă se poate face până la:
a) terminarea procesului penal;
b) începerea cercetării judecătorești;
c) începerea urmăririi penale.

4. Hotărârea definitivă a instanței penale are ca autoritate:
a) putere de lucru ju decat;
b) încetarea urmăririi penale;
c) terminarea cercetării judecătorești.

Drept procesual penal 38

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011

PROPUNERI DE REFERATE
– Acțiunea penală;
– Acțiunea civilă;
– Tranzacția și medierea în acțiunea civilă;
– Constituirea ca parte civilă;
– Obiectul acțiunii penale.

BIBLIOG RAFIE SPECIFICĂ UNITĂ ȚII DE ÎNVĂ ȚARE 4
1. Anca -Lelia Lorincz, Drept procesual penal, Editura Universul Juridic, București, 2005.
2. Mihai Apetrei, Drept procesual penal, vol. I, Partea generală, și vol. ÎI, Partea specială,
Editura Victor, București 2007.
3. Petre Buneci, Drept procesual penal, vol. I, II, III, Editura SemnE, București 2006;
4. Anca -Lelia Lorincz, Drept procesual penal, Partea generală. Editura Pro Universitaria ,
București, 2006.
5. Anca -Lelia Lorincz, Drept procesual penal, Partea speci ală. Editura Pro Universitaria ,
București, 2007.

Drept procesual penal 39

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Unitatea de învățare 5

COMPETENȚA ÎN MATERIE PENALĂ

Timp de studiu individual estimat:

În urma parcurgerii acestei unități de învățare, studentul:
– își va completa bagajul de cunoștințe î n materia procesual penală cu termeni, instituții și
noțiuni noi;
– va defini cu precizie competența organelor judiciare și va înțelege semnificația procesual
penală a acestora;
– își va completa vocabularul potrivit acestei unități de învățare.

UNITAT EA DE ÎNVĂȚARE 5
COMPETENȚA ÎN MATERIE PENALĂ …………………………………………………………………….39
1.Competența organelor judiciare ……………………………………………………………………….40
A. Competența funcțională, după materie și după
calitatea persoanei a instanțelor judecătorești …………………………………………………….4 0
B. Competența teritorială a instanțelor judecătorești …………………………………………..41
C. Dispoziții speciale privind competența instanțelor judecătorești ………………………42
D.Competența judecătorului de drepturi și libertăți ………………………………………………44
E. Competența organelor de ur marire penală ……………………………………………………….45
NU UITA! …………………………………………………………………………………………………….52
INTREBĂRI DE CONTROL ……………………………………………………………… ……………….53
PROPUNERI DE REFERATE ……………………………………………………………………………..53
BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂ ȚII DE ÎNVĂ ȚARE 5 ………………………………………………..54

Drept procesual penal 40

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011

1.Competența organelor judiciare
A. Competența func țională, după materie și după calitatea persoanei a instanțelor
judecătorești
a. Competența judecătoriei
Judecătoria judecă în primă instanță infracțiunile pentru care acțiunea penală se
pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum ș i cele pentru care
legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 5 ani.
Judecătoria soluționează și alte cauze anume prevăzute de lege.
b. Competența tribunalului
Tribunalul judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celo r date prin
lege în competența altor instanțe.
Tribunalul soluționează conflictele de competență ivite între judecătoriile din
circumscripția sa.
Tribunalul soluționează și alte cauze anume prevăzute de lege.

c. Competența tribunalului militar
Tribunalul militar judecă în primă instanță toate infracțiunile comise de militari până
la gradul de colonel inclusiv, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.
Tribunalul militar soluționează și alte cauze anume prevăzute de lege.
d. Competența C urții de Apel
Curtea de Apel judecă în primă instanță:
– infracțiunile prevăzute de Codul penal în art.394 -397, 399 -412 și 438 – 445;
– infracțiunile privind securitatea națională a României, prevăzute în legi
speciale;
– infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii, tribunale și de
procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe.
Curtea de Apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă
instanță de judecătorii și de tribunale.
Curtea de Apel soluționează conflictele de competență ivite între instanțele din
circumscripția sa, altele decât cele prevăzute la art. 35 alin. (2).
Curtea de Apel soluționează și alte cauze anume prevăzute de lege.
În soluțiile date, judecătorii de la toate inst anțele trebuie să tină cont de prevederile
art. 124 pct. 2 si 3 din Constituția Romaniei care stabileste că: „Justiția este unică, imparțială
si egală pentru toți” si „Judecătorii sunt independenți si se supun numai legii”.
e. Competența Curții militare de A pel
Curtea militară de Apel judecă în primă instanță:
– infracțiunile prevăzute de Codul penal în art.391 – 406 și 430 – 436, săvârșite
de militari;
– infracțiunile privind securitatea națională a României, prevăzute în legi
speciale, săvârșite de m ilitari;
– infracțiunile săvârșite de judecătorii tribunalelor militare și de procurorii
militari de la parchetele militare care funcționează pe lângă aceste instanțe.
Curtea militară de Apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de
tribunalele militare.

Drept procesual penal 41

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Curtea militară de Apel soluționează conflictele de competență ivite între tribunalele
militare din circumscripția sa.
Curtea militară de Apel soluționează și alte cauze anume prevăzute de lege.
f. Competența Înaltei Curți de Casație ș i Justiție
Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de
președintele României, senatori și deputați, de membrii Guvernului ori de persoanele
asimilate acestora, de judecătorii care își desfășoară activitatea în c adrul instanțelor
internaționale, de europarlamentari, de judecătorii și magistrații asistenți de la Curtea
Constituțională, de judecătorii și magistrații asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție,
de judecătorii de la curțile de apel și curtea m ilitară de apel, de procurorii de la parchetele
de pe lângă aceste instanțe, de mareșali, amirali, generali, precum și de persoanele care au
gradul profesional asimilat acestora.
Înalta Curte de Casație și Justiție judecă apelurile împotriva hotărârilor p enale
pronunțate, în primă instanță, de curțile de apel, de curțile militare de apel și de Secția
penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile în casație împotriva hotărârilor
penale definitive, pr ecum și recursurile în interesul legii.
Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează conflictele de competență în cazurile în
care este instanța superioară comună instanțelor aflate în conflict, cazurile în care cursul
justiției este întrerupt, precum și cererile de strămutare.
Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează și alte cauze anume prevăzute de lege.
De asemenea, Înalta Curte de Casație si Justiție, asigură interpretarea si aplicarea
unitara a legii de catre celelalte instanțe judecător ești, potrivit competenței sale (art. 126
pct. 3 din Constituția României).

B. Competența teritorială a instanțelor judecătorești
a. Competența pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României
Competența după teritoriu este determinată, în ordine, de:
– locul săvârșirii infracțiunii;
– locul în care a fost prins inculpatul;
– locuința inculpatului persoană fizică sau, după caz, sediul
inculpatului persoană juridică;
– locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.
Prin "locul săvârșirii inf racțiunii" se înțelege locul unde s -a desfășurat activitatea
infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s -a produs urmarea acesteia.
În cazul în care, o infracțiune a fost săvârșită în raza teritorială a mai multor instanțe,
oricare dintre acest ea este competentă să o judece.
Când niciunul dintre locurile enumerate mai sus (locul savârsirii, locul unde a fost
prins inculpatul etc.) nu este cunoscut, sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe
instanțe dintre cele care se afla in locurile enumerate de noi, competența revine instanței
mai întâi sesizate.
Ordinea de prioritate enumerată de noi mai sus se aplică atunci când două sau mai
multe instanțe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s -a efectuat cu nerespectarea
acestei ordini.

Drept procesual penal 42

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Infracțiunea săvârșită pe o navă sub pavilion românesc este de competența instanței
în a cărei rază teritorială se află primul port român în care ancorează nava, afară de cazul în
care prin lege se dispune altfel.
Infracțiunea săvârșită pe o aeronavă în matriculată în România este de competența
instanței în a cărei rază teritorială se află primul loc de aterizare pe teritoriul român.
Dacă nava nu ancorează într -un port român sau dacă aeronava nu aterizează pe
teritoriul român, iar competența nu se poate determina potrivit precizarilor facute,
competența revine instanței mai intâi sesizate.
b. Competența pentru infracțiunile săvârșite în afara teritoriului României
Infracțiunile săvârșite în afara teritoriului României se judecă de către instanțele în a
căro r circumscripție se află locuința inculpatului persoană fizică sau, după caz, sediul
inculpatului persoană juridică.
Dacă inculpatul nu locuiește sau, după caz, nu are sediul în România, iar infracțiunea
este de competența judecătoriei, aceasta se judecă de Judecătoria Sectorului 2 București,
iar în celelalte cazuri, de instanța competentă după materie ori după calitatea persoanei, din
municipiul București, afară de cazul când prin lege se dispune altfel.
Infracțiunea săvârșită pe o navă este de competenț a instanței în a cărei
circumscripție se află primul port român în care ancorează nava, afară de cazul în care prin
lege se dispune altfel.
Infracțiunea săvârșită pe o aeronavă este de competența instanței în a cărei
circumscripție se află primul loc de a terizare pe teritoriul român.
Dacă nava nu ancorează într -un port român sau dacă aeronava nu aterizează pe
teritoriul român, competența este cea prevăzută în alin.(1) și (2), afară de cazul în care prin
lege se dispune altfel.

C. Dispoziții speciale privin d competența instanțelor judecătorești
a. Reunirea cauzelor
Instanța dispune reunirea cauzelor în cazul infracțiunii continuate, al concursului
formal de infracțiuni sau în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale
alcătuiesc o singură infracț iune.
Instanța poate dispune reunirea cauzelor, dacă prin aceasta nu se întârzie judecata,
în următoarele situații:
– când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași
persoană;
– când la săvârșirea unei infracțiuni au participat două sau mai
multe persoane;
– când între două sau mai multe infracțiuni există legătură și
reunirea cauzelor se impune pentru buna înfăptuire a justiției.
b. Competența în caz de reunire a cauzelor
În caz de reunire, dacă, în raport cu diferiții făptuito ri ori diferitele fapte, competența
aparține, potrivit legii, mai multor instanțe de grad egal, competența de a judeca toate
faptele și pe toți făptuitorii revine instanței mai întâi sesizate, iar dacă competența după
natura faptelor sau după calitatea per soanelor aparține unor instanțe de grad diferit,
competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad.

Drept procesual penal 43

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Competența de a judeca cauzele reunite rămâne dobândită instanței, chiar dacă
pentru fapta sau pentru făptuitorul care a det erminat competența acestei instanțe s -a
dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s -a pronunțat achitarea.
Tăinuirea, favorizarea infractorului și nedenunțarea unor infracțiuni sunt de
competența instanței care judecă infracțiunea la care aces tea se referă, iar în cazul în care
competența după calitatea persoanelor aparține unor instanțe de grad diferit, competența
de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad.
Dacă dintre instanțe una este civilă, iar alta este milita ră, competența revine
instanței civile.
Dacă instanța militară este superioară în grad, competența revine instanței civile
echivalente în grad competentă potrivit art. 40 – 41.

c. Procedura de reunire a cauzelor

Reunirea cauzelor se poate dispune la cer erea procurorului sau a părților și din oficiu
de către instanța competentă .
Cauzele se pot reuni dacă ele se află în fața primei instanțe chiar după desființarea
sau casarea hotărârii, sau în fața instanței de apel.
Instanța se pronunță prin încheiere care poate fi atacată numai odată cu fondul.
d. Disjungerea cauzelor
Atunci când consideră necesar pentru o mai bună judecare a cauzei, instanța poate
dispune disjungerea acesteia, cu privire la unii dintre inculpați sau la unele dintre infracțiuni.
Disjung erea cauzei se dispune de instanță, prin încheiere, din oficiu sau la cererea
procurorului ori a părților.
e. Excepțiile de necompetență
Excepția de necompetență materială și după calitatea persoanei, a instanței
inferioare celei competente potrivit legii, p ot fi invocate în tot cursul judecății, până la
pronunțarea hotărârii definitive.
Excepția de necompetență materială și după calitatea persoanei, a instanței
superioare celei competente potrivit legii, pot fi invocate până la începerea cercetării
judecăto rești.
Excepția de necompetență teritorială poate fi invocată până la inceperea cercetării
judecătorești.
Excepțiile de necompetență pot fi invocate din oficiu, de către procuror, de către
persoana vătămată sau de către părți.
f. Competența în caz de sch imbare a calității inculpatului
Când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța
rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are
acea calitate.
Dobândirea calității după săvârș irea infracțiunii nu determină schimbarea
competenței, cu excepția infracțiunilor săvârșite de persoanele prevăzute în art. 39 alin.(1).
g. Competența în caz de schimbare a încadrării juridice sau a calificării faptei
Instanța sesizată cu judecarea unei inf racțiuni rămâne competentă a o judeca, chiar
dacă, după schimbarea încadrării juridice, infracțiunea este de competența instanței
inferioare.

Drept procesual penal 44

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Schimbarea calificării faptei printr -o lege nouă, intervenită în cursul judecării cauzei,
nu atrage necompetența instanței, afară de cazul când prin acea lege s -ar dispune altfel.
h. Declinarea de competență
Instanța care își declină competența trimite, de îndată, dosarul instanței de judecată
arătată ca fiind competentă prin hotărârea de declinare.
Dacă declinarea a fost determinată de competența materială sau după calitatea
persoanei, instanța căreia i s -a trimis cauza poate menține probele administrate, actele
îndeplinite și măsurile dispuse de instanța care și -a declinat competență.
În cazul declinării pentru ne competență teritorială, probele administrate, actele
îndeplinite și măsurile dispuse se mențin.
Hotărârea de declinare a competenței nu este supusă niciunei căi de atac.
i. Conflictul de competență
Când două sau mai multe instanțe se recunosc competent e a judeca aceeași cauză
ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se
soluționează de instanța ierarhic superioară comună.
Instanța ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către
instanța care s -a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către
instanța care și -a declinat cea din urmă competența.
Sesizarea instanței ierarhic superioare comune se poate face și de procuror sau de
părți.
Până la soluționarea c onflictului pozitiv de competență judecata se suspendă.
Instanța care și -a declinat competența ori care s -a declarat competentă cea din urmă
ia măsurile și efectuează actele ce reclamă urgență.
Instanța ierarhic superioară comună se pronunță asupra confl ictului de competență,
de urgență, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.
Când instanța sesizată cu soluționarea conflictului de competență constată că acea
cauză este de competența altei instanțe decât cele între care a intervenit confl ictul și față de
care nu este instanță superioară comună trimite dosarul instanței superioare comune.
Instanța căreia i s -a trimis cauza prin hotărârea de stabilire a competenței nu se mai
poate declara necompetentă, cu excepția situațiilor în care apar e lemente noi care atrag
competența altor instanțe.
Instanța căreia i s -a trimis cauza aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 49
alin.(2) și (3) .
j. Chestiuni prealabile
Instanța penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă de care
depinde soluționarea cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competența
altei instanțe, cu excepția situațiilor în care competența de soluționare nu aparține
organelor judiciare.
Chestiunea prealabilă se judecă de către instanța penală, potrivit regulilor și
mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparține acea chestiune.
Hotărârile definitive ale altor instanțe decât cele penale, asupra unei chestiuni
prealabile în procesul penal, au autoritate de lucru judecat în fața inst anței penale, cu
excepția împrejurărilor care privesc existența infracțiunii.

D. Competența judecătorului de drepturi și libertăți
a. Competența judecătorului de drepturi și libertăți

Drept procesual penal 45

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Judecătorul de drepturi și libertăți este judecătorul care, în cadrul insta nței, potrivit
competenței acesteia, soluționează cererile, propunerile, plângerile, contestațiile sau orice
alte sesizări privind:
– măsurile preventive;
– măsurile asigurătorii;
– măsurile de siguranță cu caracter provizoriu;
– actele procurorul ui, în cazurile prevăzute de lege;
– încuviințarea perchezițiilor, tehnicilor speciale de supraveghere sau
cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii;
– administrarea anticipată a probelor;
– orice alte cazuri prevăzute de lege.

b. Competența judecãtorului de camerã preliminarã

Judecãtorul de camerã preliminarã este judecãtorul care, în cadrul instanței, potrivit
competenței acesteia:
– verificã legalitatea trimiterii în judecatã dispuse de procuror;
– verificã legalitat ea administrãrii probelor și a efectuãrii actelor procesuale
de cãtre organele de urmãrire penalã;
– soluționeazã plângerile împotriva soluțiilor de neurmãrire sau de
netrimitere în judecatã;
– soluționeazã alte situații expres prevãzute de lege.

E. Compete nța organelor de urmarire penală
a. Organele de urmărire penală
Organele de urmărire penală sunt:
– procurorul;
– organele de cercetare penală ale poliției judiciare ;
– organele de cercetare penală speciale;
Procurorii sunt constituiți în parchete care funcționează pe lângă instanțele
judecătorești și își exercită atribuțiile în cadrul Ministerului Public.
În cadrul procesului penal procurorul are următoarele atribuții:
– supraveghează sau efectuează urmărirea penală;
– sesizează inst anța de judecată, judecătorul de drepturi și libertăți și
judecătorul de cameră preliminară;
– exercită acțiunea penală;
– exercită acțiunea civilă, în cazurile prevăzute de lege:
– încheie acordul de recunoaștere a vinovăției, în condițiile legii;
– formulează și exercită contestațiile și căile de atac prevăzute de lege
împotriva hotărârilor judecătorești;
– îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege.
Ca organe de cercetare penală ale poliției judiciare funcționează lucrători specializ ați
din Ministerul Administrației și Internelor anume desemnați în condițiile legii speciale,
numai dacă au primit avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, ori avizul procurorului prevăzut de lege.

Drept procesual penal 46

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Ca or gane de cercetare penală speciale funcționează ofițeri anume desemnați în
condițiile legii, numai dacă au primit avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție.
Organele de cercetare penală ale poliției judiciar e și organele de cercetare penală
speciale își desfășoară activitatea sub conducerea și supravegherea procurorului.
b. Competența procurorului
Procurorul conduce și supraveghează activitatea organelor de cercetare penală ale
poliției judiciare și ale or ganelor de cercetare penală speciale.
Procurorul poate să efectueze orice act de urmărire penală în cauzele pe care le
conduce și le supraveghează.
Procurorul efectuează urmărirea penală în cazul infracțiunilor pentru care
competența de judecată în pri mă instanță aparține curții de apel sau Înaltei Curți de Casație
și Justiție, precum și în alte cazuri prevăzute de lege.
Urmărirea penală în cazul infracțiunilor săvârșite de militari se efectuează de procurorul
militar.
Procurorii militari din cadrul s ecțiilor militare ale parchetelor efectuează urmărirea
penală potrivit competenței parchetului din care fac parte, față de toți participanții la
săvârșirea infracțiunilor comise de militari, urmând a fi sesizată instanța competentă potrivit
art. 43.
c. Competența organelor de cercetare penală
Organele de cercetare penală ale poliției judiciare efectuează urmărirea penală
pentru orice infracțiune care nu este dată, prin lege, în competența organelor de cercetare
penală speciale sau procurorului, precum și în alte cazuri prevăzute de lege.
Organele de cercetare penală speciale efectuează acte de urmărire penală, numai în
condițiile art.54 alin.(5) și (6), corespunzător specializării structurii din care fac parte, în
cazul săvârșirii infracțiunilor de cătr e militari sau în cazul săvârșirii infracțiunilor de corupție
și de serviciu prevăzute de Codul penal, săvârșite de personalul navigant al marinei civile,
dacă fapta a pus sau a putut pune în pericol siguranța navei sau navigației ori a personalului.
d. Alte precizări privind competența organelor de urmărire penală
d1. Verificarea competenței
Organul de urmărire penală este dator să -și verifice competența imediat după
sesizare.
Dacă procurorul constată că nu este competent să efectueze sau să supraveg heze
urmărirea penală, dispune de îndată, prin ordonanță, declinarea de competență și trimite
cauza procurorului competent.
Dacă organul de cercetare penală constată că nu este competent să efectueze
cercetarea penală, trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în
vederea sesizării organului competent.
d2. Extinderea competenței teritoriale
Când anumite acte de urmărire penală trebuie să fie efectuate în afara razei
teritoriale în care se face urmărirea, procurorul sau, după caz, o rganul de cercetare penală
poate să le efectueze el însuși ori procurorul poate dispune efectuarea lor prin comisie
rogatorie sau prin delegare.
În cuprinsul aceleiași localități, procurorul sau organul de cercetare penală, după caz,
efectuează toate act ele de urmărire, chiar dacă unele dintre acestea trebuie îndeplinite în
afara razei sale teritoriale.

Drept procesual penal 47

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
d3. Cazuri urgente
Procurorul sau organul de cercetare penală, după caz, este obligat să efectueze
actele de urmărire penală care nu suferă amânare, ch iar dacă acestea privesc o cauză care
nu este de competența acestuia. Lucrările efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndată,
procurorului competent.

d4. Actele încheiate de unele organe de constatare
Ori de câte ori există suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni,
sunt obligate să întocmească un proces -verbal despre împrejurările constatate:
– organele inspecțiilor de stat, ale altor organe de stat, precum și ale
autorităților publice, instituțiilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public,
pentru infracțiunile care constituie încălcări ale dispozițiilor si obligațiilor a căror respectare
o controlează, potrivit legii;
– organele de control și cele de conducere ale autorităților administrației
publice, al e altor autorități publice, instituții publice sau ale altor persoane juridice de drept
public, pentru infracțiunile săvârșite în legătură cu serviciul de către cei aflați în subordinea
ori sub controlul lor;
– organele de ordine publică și siguranță naț ională pentru infracțiunile
constatate în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege.
Organele prevăzute în alin.(1) au obligația să ia măsuri de conservare a locului
săvârșirii infracțiunii și de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă. În cazul
infracțiunilor flagrante, aceleași organe au dreptul de a face percheziții corporale sau ale
vehiculelor, de a -l prinde pe făptuitor și de a -l prezenta de îndată organelor de urmărire
penală.
Când făptuitorul sau persoanele prezente la loc ul constatării au de făcut obiecții ori
precizări sau au de dat explicații cu privire la cele consemnate în procesul -verbal, organul de
constatare are obligația de a le consemna în procesul -verbal.
Actele încheiate împreună cu mijloacele materiale de prob ă se înaintează, de îndată,
organelor de urmărire penală.
Procesele -verbale astfel încheiate constituie acte de sesizare ale organelor de
urmărire penală și nu pot fi supuse controlului pe calea contenciosului administrativ.
d5. Actele încheiate de com andanții de nave și aeronave
Obligațiile și drepturile prevăzute în art.60 le au și comandanții de nave și aeronave
pentru infracțiunile săvârșite pe acestea, pe timpul cât navele și aeronavele pe care le
comandă se află în afara porturilor sau aeroportur ilor.
Când infracțiunea a fost săvârșită pe o navă sau aeronavă, actele efectuate de
comandanții de nave sau aeronave se înaintează organului de urmărire penală competent în
termen de 3 zile de la ancorarea navei ori de la aterizarea aeronavei pe teritor iul român.
În cazul infracțiunilor flagrante, comandanții de nave și aeronave au dreptul de a face
percheziții corporale sau ale vehiculelor, de a -l prinde pe făptuitor și de a -l prezenta
organelor de urmărire penală.
Procesele -verbale astfel încheiate constituie acte de sesizare a organelor de urmărire
penală și nu pot fi supuse controlului pe calea contenciosului administrativ.
d6. Dispoziții comune
Dispozițiile prevăzute în art.40 – 45 și 47 se aplică în mod corespunzător și în cursul
urmăririi pen ale.

Drept procesual penal 48

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Prevederile art.43 alin.(2) nu se aplică în faza de urmărire penală
Urmărirea penală a infracțiunilor săvârșite în condițiile prevăzute în art.40 se
efectuează de către organul de cercetare penală din circumscripția instanței competente să
judece ca uza în primă instanță.
Conflictul de competență între doi sau mai mulți procurori se rezolvă de către
procurorul superior comun acestora. Când conflictul se ivește între două sau mai multe
organe de cercetare penală, competența se stabilește de către proc urorul care exercită
supravegherea activității de cercetare penală a acestor organe. În cazul în care procurorul
nu exercită supravegherea activității tuturor organelor de cercetare penală între care s -a ivit
conflictul, competența se stabilește de către p rim-procurorul parchetului în circumscripția
căruia se află organele de cercetare penală.

d7. Incompatibilitatea judecătorului
Orice judecător este incompatibil, dacă în cauza respectivă:
– a fost reprezentant sau avocat al vreuneia dintre părți sau al unui subiect
procesual principal;
– este rudă sau afin, până la gradul al IV -lea inclusiv ori se află într -o altă
situație dintre cele prevăzute în art.176 din Codul penal cu una dintre părți, cu un subiect
procesual principal, cu avocatul ori cu repr ezentantul acestora;
– a fost expert sau martor;
– este tutore sau curator al uneia dintre părți sau al unui subiect procesual
principal;
– a efectuat orice acte de urmărire penală sau a participat, în calitate de
procuror, la orice procedură desfășu rată în fața unui judecător sau a unei instanțe de
judecată;
– există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorului este afectată
Nu pot face parte din același complet de judecată judecătorii care sunt soți, rude sau
afini între ei, până la g radul al patrulea inclusiv ori se află într -o altă situație dintre cele
prevăzute în art.176 din Codul penal.
Judecătorul care a participat la judecarea unei cauze nu mai poate participa la
judecarea aceleiași cauze într -o cale de atac sau la rejudecarea cauzei după desființarea sau
casarea hotărârii.
Judecătorul de drepturi și libertăți și judecătorul de cameră preliminară nu pot
participa, în aceeași cauză, la judecata în fond sau în căile de atac.
Judecătorul de drepturi și libertăți nu poate fi, în aceeași cauză, judecător de cameră
preliminară.
d8. Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penală și a
magistratului -asistent
Dispozițiile art.63 alin.(1) lit.a) – d) și f) se aplică procurorului și organului de
cercetare penală.
Dispozițiile art.63 alin.(1) se aplică magistratului – asistent.
Dispozițiile art.63 alin.(2) se aplică procurorului și magistratului -asistent când cauza
de incompatibilitate există între ei sau între vreunul dintre ei și judecătorul de drepturi și
libertăți , judecătorul de cameră preliminară sau unul dintre membrii completului de
judecată.

Drept procesual penal 49

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Procurorul care a participat ca judecător de drepturi și libertăți sau ca judecător de
cameră preliminară nu poate, în aceeași cauză, să supravegheze urmărirea penală sau să
efectueze acte de urmărire penală și nici să pună concluzii la judecarea acelei cauze în primă
instanță și în căile de atac. Procurorul care a participat ca judecător la judecarea cauzei în
primă instanță nu poate pune concluzii la judecarea ei în căil e de atac.

d9. Abținerea
Persoana incompatibilă este obligată să declare, după caz, președintelui instanței,
procurorului care supraveghează urmărirea penală sau procurorului ierarhic superior, că se
abține de a participa la procesul penal, cu arătare a cazului de incompatibilitate și a
temeiurilor de fapt care constituie motivul abținerii.
Declarația de abținere se face de îndată ce persoana obligată la aceasta a luat
cunoștință de existența cazului de incompatibilitate.

d10. Recuzarea

În cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut declarație de abținere, părțile,
subiecții procesuali principali sau procurorul pot face cerere de recuzare, de îndată ce au
aflat despre existența cazului de incompatibilitate.
Cererea de recuzare se formulează d oar împotriva persoanei din cadrul organului de
cercetare penală, a procurorului sau a judecătorului care efectuează activități judiciare în
cauză. Este inadmisibilă recuzarea judecătorului sau procurorului chemat să decidă asupra
recuzării.
Nerespectarea condițiilor prezentate mai sus sau formularea unei cereri de recuzare
împotriva aceleiași persoane pentru același caz de incompatibilitate și pentru aceleași
temeiuri de fapt invocate într -o cerere anterioară de recuzare, care a fost respinsă, atrage
inad misibilitatea cererii de recuzare. Inadmisibilitatea se constată de procurorul sau de
completul în fața căruia s -a formulat cererea de recuzare.
Cererea de recuzare se formulează oral sau în scris, cu arătarea, pentru fiecare
persoană în parte, a cazului de incompatibilitate invocat și a tuturor temeiurilor de fapt
cunoscute la momentul formulării cererii. Cererea de recuzare formulată oral se
consemnează într -un proces -verbal sau, după caz, în încheierea de ședință.
Judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau completul
în fața căruia s -a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat, se pronunță
asupra măsurilor preventive.
d11 . Procedura de soluționare a abținerii sau recuzării
Abținerea sau re cuzarea judecătorului de drepturi și libertăți și a judecătorului de
cameră preliminară se soluționează de către un alt judecător de la aceeași instanță.
Abținerea sau recuzarea judecătorului care face parte din completul de judecată se
soluționează de că tre un alt complet de judecată.
Abținerea sau recuzarea magistratului -asistent se soluționează de completul de judecată.
Examinarea abținerii sau recuzării se face de îndată, în camera de consiliu.
Dacă apreciază necesar pentru soluționarea cererii, jude cătorul sau completul de

Drept procesual penal 50

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
judecată, după caz, poate efectua orice verificări și poate asculta procurorul, subiecții
procesuali principali, părțile, și persoana care se abține sau a cărei recuzare se cere.
În caz de admitere a abținerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele
îndeplinite ori măsurile dispuse se mențin.
Încheierea prin care se soluționează abținerea ori recuzarea nu este supusă niciunei
căi de atac.
Când pentru soluționarea abținerii sau a recuzării nu poate fi desemnat un alt
judecător din cadrul aceleiași instanțe, cererea se soluționează de un judecător de la
instanța ierarhic superioară.
În cazul în care se admite abținerea sau recuzarea și nu se poate desemna un alt
judecător de la instanța competentă pen tru soluționarea cauzei, judecătorul de la instanța
ierarhic superioară desemnează o altă instanță egală în grad cu instanța în fața căreia s -a
formulat declarația de abținere sau cererea de recuzare, din circumscripția aceleiași curți de
apel sau din circ umscripția unei curți de apel învecinate.
Dispozițiile de mai sus când pentru soluționarea cererii de abtinere sau recuzare nu
poate fi desemnat un judecator de la aceiasi instanta sau de la instanta ierarhic superioara,
se aplică în mod corespunzător și în cazul soluționării abținerii sau recuzării judecătorului
care face parte din completul de judecată.

d12. Procedura de soluționare a abținerii sau recuzării persoanei care efectuează
cercetarea penală
Asupra abținerii sau recuzării persoanei care ef ectuează cercetarea penală se
pronunță procurorul care supraveghează cercetarea penală.
Cererea de recuzare se adresează fie persoanei recuzate, fie procurorului. În
cazul în care cererea este adresată persoanei care efectuează cercetarea penală, aceasta
este obligată să o înainteze împreună cu lămuririle necesare, în termen de 24 de ore,
procurorului, fără a întrerupe cursul cercetării penale.
Procurorul soluționează abținerea sau recuzarea în cel mult 48 de ore, prin
ordonanță care nu este supusă niciu nei căi de atac.
În caz de admitere a abținerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele
îndeplinite ori măsurile dispuse se mențin.
d13. Procedura de soluționare a abținerii sau recuzării procurorului
În tot cursul procesului penal, asupra a bținerii sau recuzării procurorului se pronunță
procurorul ierarhic superior.
Declarația de abținere sau cererea de recuzare se adresează, sub sancțiunea
inadmisibilității, procurorului ierarhic superior. Inadmisibilitatea se constată de procurorul,
judec ătorul sau de completul în fața căruia s -a formulat cererea de recuzare.
Procurorul ierarhic superior soluționează cererea de îndată.
Procurorul ierarhic superior se pronunță prin ordonanță care nu este supusă niciunei
căi de atac.
d14. Temeiul strămu tării
Înalta Curte de Casație și Justiție poate strămuta judecarea unei cauze de la instanța
competentă la o altă instanță egală în grad, atunci când există o suspiciune rezonabilă că
imparțialitatea tuturor judecătorilor este afectată datorită împrejurăr ilor cauzei sau calității
părților, ori atunci când există pericolul de tulburare a ordinii publice.
d15. Cererea de strămutare și efectele acesteia

Drept procesual penal 51

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Strămutarea poate fi cerută de părți sau de către procuror.
Cererea se depune la instanța de la care es te solicitată strămutarea și trebuie să
cuprindă indicarea temeiului de strămutare, precum și motivarea în fapt și în drept.
La cerere se anexează înscrisurile pe care aceasta se întemeiază.
În cerere se face mențiune dacă inculpatul este supus unei mă suri privative sau
restrictive de libertate.
Cererea se înaintează de îndată Înaltei Curți de Casație și Justiție împreună cu
înscrisurile anexate. Conducerea instanței de la care este solicitată strămutarea trimite
informații cu privire la temeiurile de strămutare invocate.
În cazul respingerii cererii de strămutare formulate, în aceeași cauză nu mai poate fi
formulată o nouă cerere pentru aceleași motive.
Introducerea unei cereri de strămutare nu suspendă judecarea cauzei.
d16. Procedura d e soluționare a cererii de strămutare
Soluționarea cererii de strămutare se face în ședință publică cu participarea
procurorului, în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii.
Neprezentarea părților nu împiedică soluționarea cererii.
Înalta Curte de Casație și Justiție acordă cuvântul părții care a formulat cererea de
strămutare, celorlalte părți prezente, precum și procurorului. Dacă procurorul a formulat
cererea, acestuia i se acordă primul cuvântul

d17. Soluționarea cererii

Înalta Cur te de Casație și Justiție dispune prin sentință admiterea sau respingerea
cererii de strămutare.
În cazul în care găsește cererea întemeiată, Înalta Curte de Casație și Justiție dispune
strămutarea judecării cauzei, la una dintre instanțele din circumscri pția aceleași Curți de
apel sau din circumscripția unei Curți de apel învecinate acesteia. Strămutarea judecării
cauzei de la o curte de apel se face la una dintre Curțile de apel dintr -o circumscripție
învecinată.
Înalta Curte de Casație și Justiție hotă răște în ce măsură se mențin actele îndeplinite
în fața instanței, precum și cele îndeplinite de judecătorul de cameră preliminară de la care
s-a strămutat cauza.
Instanța de la care a fost strămutată cauza precum și instanța la care s -a strămutat
cauza v or fi înștiințate de îndată despre admiterea cererii de strămutare.
Dacă instanța de la care a fost strămutată cauza a procedat între timp la judecarea
cauzei, hotărârea pronunțată este desființată prin efectul admiterii cererii de strămutare.
Sentința d ată de Inalta Curte de Casație si Justiție nu este supusă niciunei căi de atac.
d18. Alte dispoziții
După strămutarea cauzei, contestațiile și celelalte căi de atac se judecă de instanțele
corespunzătoare din circumscripția instanței la care s -a străm utat cauza.
Dispozițiile art.70 – 73 din Noul Cod de procedură penală se aplică în mod
corespunzător și în procedura de cameră preliminară.
În cazul în care se dispune strămutarea în cursul procedurii de cameră preliminară,
judecarea cauzei se efectueaz ă de către instanța la care s -a strămutat cauza.
d19. Desemnarea altei instanțe pentru judecarea cauzei
Procurorul care efectuează sau supraveghează urmãrirea penală poate cere Înaltei

Drept procesual penal 52

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Curți de Casație și Justiție să desemneze o instanță egală în grad c u cea căreia i -ar reveni
competența să judece cauza în primă instanță, care să fie sesizată în cazul în care se va
emite rechizitoriul.
Înalta Curte de Casație și Justiție soluționeazã cererea în camera de consiliu, în
termen de 15 zile.
Înalta Curte de Casație și Justiție dispune, prin încheiere motivată, fie respingerea
cererii, fie admiterea cererii și desemnarea unei instanțe egale în grad cu cea căreia i -ar
reveni competența să judece cauza în primă instanță, care să fie sesizată în cazul în care se
va emite rechizitoriul.
Încheierea prin care Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează cererea nu este
supusă niciunei căi de atac.
În cazul respingerii cererii de desemnare a altei instanțe pentru judecarea cauzei
formulate, în aceeași cauză nu m ai poate fi formulatã o nouã cerere pentru aceleași motive.

NU UITA!
1. Competența după teritoriu este determinată, în ordine, de:
– locul săvârșirii infracțiunii;
– locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;
– locuința inculpatului, persoană fizică ș i sediul inculpatului persoană
juridică, la momentul săvârșirii infracțiunii;
2. În cazul infracțiunilor continuate, al concursului formal de infracțiuni sau în
orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură
infracțiune, instanț a, poate dispune reunirea acestora;
3. Instanța sesizată cu judecarea unei infracțiuni rămâne competentă a o judeca,
chiar dacă, după schimbarea încadrării juridice, infracțiunea este de
competența instanței superioare;
4. Judecătorul de drepturi și libertăți es te judecătorul care, în cadrul instanței,
potrivit competenței acesteia soluționează în cursul urmăririi penale, cererile,
propunerile, plângerile, contestațiile sau orice alte sesizări privind măsurile
preventive, asiguratorii, de siguranță cu caracter pr ovizoriu, actele
procurorului, încuviințarea perchezițiilor și a folosirii tehnicii și administrarea
anticipată a probelor;
5. Judecătorul de cameră preliminară verifică: legalitatea trimiterii în judecată
dispusă de procuror; legalitatea administrării probel or și a actelor procesuale
efectuate de organe de urmărire penală; soluționează plângerile îndreptate
împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, alte situații
expres prevăzute de lege;
6. Procurorul poate să efectueze orice act de urmărir e penală în cauzele pe care le
conduce și le supraveghează;

Drept procesual penal 53

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
7. Organele de cercetare penală ale poliției judiciare, efectuează urmărirea penală
pentru orice infracțiune care nu este dată prin lege în competența organelor
de cercetare speciale sau ale procuro rului, precum și în cazuri expres prevăzute
de lege;
8. Doar Înalta Curte de Casație și Justiție poate strămuta judecarea unei cauze la
o altă instanță egală în grad și când există o suspiciune rezonabilă că judecătorii
ar fi imparțiali, datorită calității p ărților sau când există pericol de tulburare a
ordinii publice;

INTREBĂRI DE CONTROL

1.Infracțiunile privind securitatea națională a României se judecă de:
a) Curtea de Apel;
b) Tribunal;
c) Înalta Curte de Casație și Justiție.

2.Tribunalul militar judecă în primă instanță:
a) toate infracțiunile comise de militari;
b) doar infracțiunile care îi vizează pe subofițeri;
c) toate infracțiunile comise de militari până la gradul de colonel.

3.Excepția de necompetență materială a instanței inferioare competente p oate fi invocată:
a) până la primul termen de judecată în fondul cauzei;
b) în tot cursul judecății;
c) în tot cursul judecății, până la pronunțarea hotărârii definitive.

4.În cauzele în care lucrează sau supraveghează, procurorul:
a) poate efectua orice act de urmăr ire penală;
b) efectuează doar activitățile de îndrumare a organelor de cercetare penală;
c) efectuează actele de urmărire penală prevăzute în Codul de procedură
penală.

PROPUNERI DE REFERATE
– Competența teritorială a instanțelor judecătorești.

Drept procesual penal 54

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
– Conflictul de competență;
– Recuzarea;
– Abținerea;
– Competența Curții de Apel

BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂ ȚII DE ÎNVĂ ȚARE 5
1. Noul Cod de Procedură Penală – Titlul III
2. Constituția României, Titlul II, art.21, 23, 24, 52; Titlul III, art. 124, 126, 1 31, 132.
3. Ion Neagu, Drept procesual penal, Partea generală, Vol. I , p. 81 -161, București,
1992
4. S. Kahane, Dreptul procesual penal, E ditura didactică si pedagogică București,
1963, p. 86 -87;
5. Renee Sanielevici, Examen de practică j udiciară priv ind caracterul si limitele
răspunderii în ipoteza pluralitații de persoane obligate la repararea pagubei, R. R. D. nr. 12,
1980, p.31 -41;
6. Ion Neagu, Lucia Moldovan, Drept procesual penal. Îndreptor de practică judiciară,
București, Editura didacti că și pedagogică, 1982, p. 68-69;
7. Traian Pop, Propuneri de lege ferenda privind sfera noțiunii de parte în procesul
penal, R. R. D. nr.8 , 1980, p.25 -28.

Drept procesual penal 55

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011

Unitatea de învățare 6

PROBELE ȘI MIJLOACELE DE PROBĂ
ÎN PROCESUL PENAL

Timp de stud iu individual estimat:
În urma parcurgerii acestei unități de învățare, studentul:
– își va forma un solid bagaj de cunoștințe despre probe și mijloacele de probă;
– va identifica noi instituții juridice cu mare valoare în procesul penal;
– va defini cu p recizie care sunt probele și rolul lor în procesul penal;
– își va forma un vocabular corespunzător

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 6
PROBELE ȘI MIJLOACELE DE PROBĂ ÎN PROCESUL PENAL …………………………55
A. Reguli generale ……………………………………………………………………………………..56
B. Ascultarea persoanelor ………………………………………………………………………….58
C. Identificarea obiectelor și a persoanelor …………………………………………….…68
D. Tehnici speciale de supraveghere sau cercetare ……………………………………69
E. Conservarea rapidă a datelor informatice sau provenite
din sisteme de telecom unicații …………………………………………………………………….81
F. Percheziția ……………………………………………………………………………………………….82
G. Expertiza ………………………………………………………………………………………………..91
H. Cercetarea locului faptei și reconstituirea ………………………………………………102
I. Fotografierea și luarea amprentelor sus pectului,
inculpatului sau ale altor persoane ………………………………………………………………104
J. Mijloace materiale de probă ……………………………………………………………………104
K. Înscrisurile ………………………………………………………………………………………………105
NU UITA! …………………………………………………………………………………………………….106
INTREBĂRI DE CONTROL ………………………………… ……………………. …………………..108
PROPUNERI DE REFERATE …………………………………………………………………….109
BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂ ȚII DE ÎNVĂ ȚARE 6 ……………………………………….110

Drept procesual penal 56

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
A. Reguli generale

a. Proba și mijloace le de probă
Constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau
inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit -o și la cunoașterea
împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea
adevărului în procesul penal.
Proba se obține în procesul penal prin următoarele mijloace:
– declarațiile suspectului și ale inculpatului;
– declarațiile persoanei vătămate;
– declarațiile părții civile și ale părții respons abile civilmente;
– declarațiile martorilor;
– înscrisuri, rapoarte de expertiză, procese -verbale, fotografii,
mijloace materiale de probă;
– orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege.

b. Obiectul probațiunii

Constituie obiect a l probei:
– existența infracțiunii și săvârșirea ei de către inculpat;
– faptele privitoare la răspunderea civilă, atunci când există constituire de
parte civilă;
– faptele și împrejurările de fapt de care depinde aplicarea normelor de
procedură;
– orice împrejurare necesară pentru justa soluționare a cauzei.

c. Sarcina probei

În acțiunea penală sarcina probei aparține procurorului, iar în acțiunea civilă, părții
civile ori, după caz, procurorului care exercită acțiunea civilă în cazul în care persoana
vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă.
Suspectul sau inculpatul nu este obligat să -și dovedească nevinovăția și are dreptul
de a nu contribui la propria acuzare.

d. Administrarea probelor

În cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge și administrează probe
atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu sau la cerere.
În cursul judecății, instanța administrează probe la cererea procurorulu i, a persoanei
vătămate sau a părților și, în mod subsidiar, din oficiu, atunci când consideră necesar pentru
formarea convingerii sale.
Cererea privitoare la administrarea unor probe formulată în cursul urmăririi penale
sau în cursul judecății de către persoanele îndreptățite se admite sau se respinge motivat de
către organele judiciare.
Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe
atunci când:

Drept procesual penal 57

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
– proba nu este relevantă în raport cu obiectul probațiunii din cauză;
– se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul
probei au fost administrate suficiente mijloace de probă;
– proba nu este necesară întrucât faptul este notoriu;
– proba este imposibil de obținut;
– cererea a fost formulat ă în scopul vădit al tergiversării procesului;
– cererea a fost formulată de o persoană neîndreptățită;
– cererea este contrară legii.

e. Principiul loialității administrării probelor

În scopul obținerii de probe este oprit a se întrebuința violenț a, promisiunea unui
avantaj nepermis de lege, amenințarea cu un rău injust sau orice alt mijloc de constrângere
interzis prin lege.
Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea
persoanei de a -și aminti și de a relata în m od conștient și voluntar faptele care constituie
obiectul probei. Interdicția se aplică chiar dacă persoana ascultată își dă consimțământul la
utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare.
Organele judiciare penale sau o altă persoană care ac ționează pentru acestea nu pot
provoca o persoană să săvârșească o infracțiune în vederea obținerii de probe.

f. Excluderea probelor obținute în mod nelegal

Probele obținute în mod nelegal nu pot fi folosite în cadrul procesului penal.
În mod exce pțional, probele obținute în mod nelegal pot fi folosite atunci când, prin
aceasta nu este încalcat caracterul echitabil al procesului penal.
Probele obținute prin tortură, tratamente inumane sau degradante nu pot fi folosite
în cadrul procesului penal.
Probele derivate din probele obținute nelegal, se exclud dacă au fost obținute în mod
direct din probele acelea și nu puteau fi obținute în alt mod.
Probele derivate din probele prevăzute în alin.(1) și (3) nu se exclud dacă probele
obținute în mod neleg al sunt folosite în condițiile alin. (2).

g. Aprecierea probelor

Probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a
organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.
În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului instanța
hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar
atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială
rezonabil ă.
Hotărârea instanței nu se poate întemeia, în măsură determinantă, pe mărturia
investigatorului sub acoperire care a fost audiat în calitate de martor, sau pe declarațiile
martorilor protejați.

Drept procesual penal 58

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
B. Ascultarea persoanelor

B1. Reguli generale în materia ascultării persoanelor

a. Persoane ascultate în cursul procesului penal

În cursul procesului penal, în condițiile prevăzute de lege, pot fi ascultate
următoarele persoane: suspectul, inculpatul, persoana vătămată, partea civilă, partea
responsabilă ci vilmente, martorii și experții.

b. Ascultarea prin interpret

Ori de câte ori persoana ascultată nu înțelege, nu vorbește sau nu se exprimă bine în
limba română, ascultarea se face prin interpret. Interpretul poate fi desemnat de organe le
judiciare sau ales de părți sau persoana vătămată, dintre interpreții autorizați, potrivit legii.
Dacă persoana ascultată este surdă, mută sau surdo -mută, ascultarea se face cu
participarea unei persoane autorizate care are capacitatea de a comunica pr in limbajul
special.
În cazuri excepționale, dacă nu este prezentă o persoană care poate comunica prin
limbajul special, persoanei ascultate care este surdă îi vor fi adresate întrebările în scris, iar
dacă este mută, răspunsurile vor fi redactate de ace asta în scris.

c. Protecția sănătății persoanelor ascultate

Dacă în timpul ascultării unei persoane, aceasta acuză simptomele unei boli care îi
afectează capacitatea fizică sau psihică de a participa la ascultare, organul judiciar dispune
întreruperea ascultării și ia măsuri pentru ca persoana să fie consultată de un medic.

B2. Audierea suspectului sau a inculpatului

a. Întrebări privind persoana suspectului sau a inculpatului

La începutul primei ascultări, organul judiciar adresează întrebări sus pectului sau
inculpatului cu privire la nume, prenume, poreclă, data și locul nașterii, numele și
prenumele părinților, cetățenie, naționalitate, starea civilă, situația militară, studii, profesie
sau ocupație, loc de muncă, domiciliu și adresa unde locuie ște efectiv și adresa la care
dorește să îi fie comunicate actele de procedură, antecedente penale sau dacă împotriva sa
se desfășoară un alt proces penal, precum și cu privire la orice alte date pentru stabilirea
situației sale personale.
Întrebările de mai sus se repetă la ascultările ulterioare doar atunci când organul
judiciar consideră necesar.
b. Comunicarea drepturilor și a obligațiilor

Organul judiciar comunică suspectului sau inculpatului calitatea în care este ascultat,
fapta prevăzută de le gea penală pentru săvârșirea căreia este suspectat sau pentru care a
fost pusă în mișcare acțiunea penală și încadrarea juridică a acesteia.

Drept procesual penal 59

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Suspectului sau inculpatului i se aduc apoi la cunoștință drepturile pe care le au
potrivit art. 83 C.proc.pen., precum și următoarele obligații:
– obligația de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându -i-se atenția
că, în cazul neîndeplinirii acestei obligații, se poate emite mandat de aducere împotriva sa,
iar în cazul sustragerii, judecătorul poa te dispune arestarea sa preventivă;
– obligația de a comunica în scris în termen de 3 zile orice schimbare a adresei,
atrăgându -i-se atenția că în cazul neîndeplinirii acestei obligații citațiile și orice alte acte
comunicate la prima adresă rămân valabil e și se consideră că le -a luat la cunoștință.
În cursul urmăririi penale, înainte de prima ascultare a suspectului sau inculpatului i
se aduc la cunoștință drepturile și obligațiile pe care le are și i se înmânează, sub semnătură,
un formular scris care cuprinde aceste drepturi, iar în cazul în care nu poate ori refuză să
semneze se va încheia un proces – verbal.

c. Modul de ascultare

După ce inclupatului sau suspectului i s -au adus la cunoștință drepturile si obligațiile
pe care le are și i -au fost adresate intrebările referitoare la persoana acestuia, suspectul sau
inculpatul este lăsat să declare tot ceea ce dorește referitor la fapta prevăzută de legea
penală care i -a fost comunicată.
La cererea suspectului sau inculpatului, atunci când consid eră necesar, organul
judiciar poate permite acestuia să utilizeze însemnări și notițe proprii.
După ce suspectul sau inculpatul și -a finalizat relatarea liberă, i se pot pune întrebări.
Dacă în cursul ascultării suspectul sau inculpatul își exercită dre ptul de a nu face nicio
o declarație, ascultarea nu poate continua, încheindu -se un proces verbal.

d. Consemnarea declarațiilor

Declarațiile suspectului sau inculpatului se consemnează în scris. În fiecare declarație
se vor consemna, totodată, ora în ceperii și ora încheierii ascultării suspectului sau
inculpatului.
Dacă este de acord cu conținutul declarației scrise, suspectul sau inculpatul o
semnează. Dacă suspectul sau inculpatul are de făcut completări, rectificări sau precizări,
acestea vor fi i ndicate în finalul declarației, fiind urmate de semnătura suspectului sau a
inculpatului.
Când suspectul sau inculpatul nu poate sau refuză să semneze, organul judiciar
consemnează acest lucru în declarația scrisă.
Declarația scrisă este semnată și de o rganul de urmărire penală care a procedat la
ascultarea suspectului sau inculpatului, de judecătorul de drepturi și libertăți ori de
președintele completului de judecată și de grefier, de avocatul suspectului sau inculpatului
când acesta a fost prezent, pr ecum și de interpret când declarația a fost luată printr -un
interpret.
În cursul urmăririi penale, ascultarea suspectului sau inculpatului se înregistrează cu
mijloace tehnice audio sau audiovideo. Atunci când înregistrarea nu este posibilă, acest
lucru s e consemnează în declarația suspectului sau inculpatului, cu indicarea concretă a
motivului pentru care înregistrarea nu a fost posibilă.

Drept procesual penal 60

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011

B3. Audierea persoanei vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente

a. Modul de ascultare a pe rsoanei vătămate

La începutul primei ascultări, organul judiciar adresează persoanei vătămate
întrebările privind persoana acesteia, care se aplică în mod corespunzător ca și la suspect
sau inculpat.
Persoanei vătămate i se aduc apoi la cunoștință urmă toarele drepturi și obligații:
– dreptul de a fi asistată de avocat, iar în cazurile de asistență obligatorie, dreptul de
a i se desemna un avocat din oficiu;
– dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege;
– dreptul de a propune admin istrarea de probe în condițiile prevăzute de lege;
– dreptul de a fi încunoștințată cu privire la desfășurarea procedurii;
– obligația de a se prezenta la toate chemările organelor judiciare;
– obligația de a comunica orice schimbare de adresă;
– obligația de a spune adevărul.
Dispozițiile art.107 alin.(1) – (3) și art.108 se aplică în mod corespunzător.
În cursul urmăririi penale, ascultarea persoanei vătămate se înregistrează prin
mijloace tehnice audio sau audiovideo atunci când organul de urmări re penală consideră
necesar sau atunci când persoana vătămată a solicitat aceasta în mod expres și înregistrarea
este posibilă.

b. Modul de audiere a părții civile și a părții responsabile civilmente

Ascultarea părții civile și a părții responsabile c ivilmente se face potrivit dispozițiilor
privind persoana suspectului și s inculpatului., care se aplică în mod corespunzător în ceea
ce privește datele de identificare ale acesteia. .
Părții civile, precum și părții responsabile civilmente li se aduc la cunoștință
următoarele drepturi:
– dreptul de a fi asistată de avocat, iar în cazurile de asistență obligatorie, dreptul de
a i se desemna un avocat din oficiu;
– dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege;
– dreptul de a propune adm inistrarea de probe de către organul judiciar în latura
civilă a cauzei, în condițiile prevăzute de lege.

c. Protecția persoanei vătămate și a părții civile

Atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, organul de urmărire penală
poate d ispune față de persoana vătămată sau față de partea civilă măsurile de protecție
prevăzute la art. 125 -130 privind protecția martorilor care se aplică în mod corespunzător.

Drept procesual penal 61

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
B4. Audierea martorilor

a. Persoane ascultate ca martor

Poate fi ascultat ă în calitate de martor orice persoană care are cunoștință despre
vreo faptă sau împrejurare de fapt care constituie probă în cauza penală.
Orice persoană citată în calitate de martor are următoarele obligații:
– de a se prezenta în fața organului judic iar care a citat -o la locul, ziua și ora arătate în
citație;
– de a depune jurământ sau declarație solemnă în fața instanței;
– de a spune adevărul.
Calitatea de martor are întâietate față de calitatea de expert sau de avocat de
mediator, ori reprezent ant al uneia dintre părți sau al unui subiect procesual principal, cu
privire la faptele și împrejurările de fapt pe care persoana le a cunoscut înainte de a dobândi
această calitate.
Pot fi ascultate în calitate de martor și persoanele care au întocmit p rocese -verbale
în temeiul art. 61 și art. 62, adică persoanele care exercită atribuții de control, organe de
ordine publică, inspecțiile de stat, comandanții de nave sau aeronave.

b. Capacitatea de a fi martor

Orice persoană poate fi citată și ascult ată în calitate de martor, cu excepția părților și
a subiecților procesuali principali.
Persoanele care suferă de o boală sau care se află într -o oricare altă situație ce are ca
efect punerea la îndoială, în mod rezonabil, a capacității de a fi martor pot fi ascultați ca
martori doar atunci când organul judiciar constată că persoana este capabilă să relateze în
mod conștient fapte și împrejurări de fapt conforme cu realitatea și înțelege obligația de a
spune adevărul.
Pentru a decide cu privire la capaci tatea unei persoane de a fi martor, organul
judiciar poate dispune, la cerere sau din oficiu, orice examinare necesară, prin mijloacele
prevăzute de lege.

c. Obiectul și limitele declarației martorului

Martorul este ascultat asupra unor fapte sau împr ejurări de fapt care constituie
obiectul probațiunii în cauza în care a fost citat.
Ascultarea martorului poate fi extinsă asupra tuturor împrejurărilor necesare pentru
verificarea credibilității sale.
Nu pot face obiectul declarației martorului acele fapte sau împrejurări al căror secret
sau confidențialitate poate fi opus prin lege organelor judiciare.
Faptele sau împrejurările arătate în Codul precedent pot face obiectul declarației
martorului atunci când autoritatea competentă sau persoana îndrept ățită își exprimă
acordul în acest sens sau atunci când există o altă cauză legală de înlăturare a obligației de a
păstra secretul sau confidențialitatea.
Declarația dată în asemenea imprejurari.nu constituie infracțiune.

Drept procesual penal 62

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
d. Persoane care au dreptul de a refuza să dea declarații în calitate de martor

Au dreptul de a refuza să fie ascultate în calitate de martor următoarele persoane:
– soțul, ascendenții și descendenții în linie directă, precum și frații și surorile
suspectului sau inculpatului;
– persoanele în privința cărora s -a demonstrat cu certitudine că au stabilit cu
suspectul sau inculpatul relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii;
– persoanele care au avut calitatea de soț al suspectului sau al inculpatului.
După comunicarea drepturilor și obligațiilor potrivit art.120 organele judiciare
comunică persoanelor în cauză că au dreptul de a refuza să dea declarații în calitate de
martor.
Dacă aceste persoane sunt de acord să dea declarații, în privința acestora sunt
aplicabile toate dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile martorilor.
În cauzele reunite, persoana care îndeplinește una dintre calitățile descrise mai sus în
raport cu unul dintre suspecți sau inculpați este scutită de obligația de a depune m ărturie și
împotriva celorlalți suspecți sau inculpați, în cazul în care declarația sa nu poate fi limitată
doar la aceștia din urmă.

e. Dreptul martorului de a nu se acuza

Martorul are dreptul de a nu face declarații cu privire la fapte și împrejurăr i prin care
s-ar expune unei investigații penale.
Atunci când constată că prin declarația sa martorul s -ar expune unei investigații
penale, organul judiciar are următoarele obligații:
– de a comunica martorului că în urma acestor declarații se pot decl anșa investigații
penale împotriva sa;
– de a aduce la cunoștință martorului dreptul de a nu da nicio declarație cu privire la
aspectele care l -ar putea expune unei investigații penale, precum și dreptul de a fi asistat de
un avocat.
Declarația martorul ui dată cu încălcarea acestor dispoziții nu poate fi folosită
împotriva sa.

f. Întrebări privind persoana martorului

Martorului i se comunică obiectul cauzei și apoi este întrebat dacă este sau membru
de familie sau fost soț al suspectului, inculpat ului, persoanei vătămate sau al celorlalte părți
din procesul penal, dacă se află în relații de prietenie sau de dușmănie cu aceste persoane,
precum și dacă a suferit vreo pagubă în urma săvârșirii infracțiunii.
Martorului nu i se adresează întrebările p rivind persoana sa, atunci când față de
acesta s -a dispus o măsură de protecție a datelor de identitate.
Toate aceste activități se desfășoară după ce, în prealabil, în mod obligatoriu,
martorului i -au fost adresate întrebari privind datele sale de ident ificare.
g. Comunicarea drepturilor și obligațiilor

Organul judiciar comunică martorului calitatea în care este ascultat și faptele sau
împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor.

Drept procesual penal 63

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Martorului i se aduc apoi la cunoștință urm ătoarele drepturi și obligații:
– dreptul de a fi supus măsurilor de protecție și de a beneficia de restituirea
cheltuielilor prilejuite de chemarea în fața organelor judiciare, atunci când sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de lege;
– se atenția că î n cazul neîndeplinirii acestei obligații, se poate emite mandat de
aducere împotriva sa;
– obligația de a comunica în scris, în termen de 5 zile, orice schimbare a locuinței,
atrăgându -i-se atenția că în cazul neîndeplinirii acestei obligații se poate dis pune împotriva
sa sancțiunea prevăzută de art. 283 alin. (1).(amendă judiciară între 100 și 1000 lei);
– obligația de a da declarații conforme cu realitatea, atrăgându -i-se atenția că legea
pedepsește infracțiunea de mărturie mincinoasă;
– în cursul jud ecății, obligația de a depune jurământ sau declarație solemnă.

h. Jurământul și declarația solemnă a martorului

În cursul judecății, după întrebările privind persoana martorului și comunicarea
drepturilor și obligațiilor pe care le are, președintele completului solicită martorului
depunerea jurământului sau a declarației solemne.
Președintele completului îl întreabă pe martor dacă dorește să depună un jurământ
religios sau o declarație solemnă.
Textul jurământului este următorul: „Jur că voi spune adevărul și nu voi ascunde
nimic din ceea ce știu. Așa să -mi ajute Dumnezeu!”. Referirea la divinitate din formula
jurământului se schimbă în funcție de credința religioasă a martorului.
În timpul depunerii jurământului, cu excepțiile impuse de credința religioasă,
martorul ține mâna dreaptă pe cruce sau pe Biblie.
În cazul în care martorul alege să facă o declarație solemnă, textul acesteia este
următorul: „Mă oblig că voi spune adevărul și nu voi ascunde nimic din ceea ce știu”.
Dispozițiile precizat e mai sus se aplică în mod corespunzător în procedura
administrării anticipate a probelor, în fața judecătorului de drepturi și libertăți.

i. Modul de ascultare a martorului

Fiecare martor este ascultat separat și fără prezența altor martori.
După î ndeplinirea dispozițiilor privind persoana martorului, acesta este lăsat să
declare tot ceea ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările de fapt pentru dovedirea
cărora a fost propus.
După ce a terminat relatarea liberă, martorului i se pot adresa î ntrebări.
Martorului nu i se pot adresa întrebări privind opțiunile politice, ideologice sau
religioase ori alte circumstanțe strict personale și de familie, cu excepția cazului în care
acestea sunt strict necesare pentru aflarea adevărului în cauză sau pentru verificarea
credibilității martorului.

j. Consemnarea declarațiilor

Consemnarea declarațiilor se face în scris, urmând a fi semnată și consemnată ora
începerii și ora terminării audierii, aplicându -se dispozițiile art.110 în mod corespunzător.

Drept procesual penal 64

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
În cursul urmăririi penale, ascultarea martorului se înregistrează prin mijloace
tehnice audio sau audiovideo dacă organul de urmărire penală consideră necesar sau dacă
martorul solicită expres aceasta, și înregistrarea este posibilă.

k. Cazuri special e de ascultare a martorului

Ascultarea martorului minor în vârstă de până la 14 ani are loc în prezența unuia
dintre părinți, a tutorelui sau a persoanei ori a reprezentantului instituției căreia îi este
încredințat minorul spre creștere și educare.
Dacă persoanele arătate la alin. 1 nu pot fi prezente sau au calitatea de suspect,
inculpat, persoană vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente sau martor în cauză
ori există suspiciunea rezonabilă că pot influența declarația minorului, ascultare a acestuia
are loc în prezența oricărei alte persoane cu capacitate deplină de exercițiu stabilite de
organul judiciar.
Dacă se consideră necesar, la cerere sau din oficiu, organul de urmărire penală
dispune ca la audierea martorului minor să asiste un p siholog sau un consilier al serviciului
de probațiune.
Ascultarea martorului minor trebuie să evite producerea oricărui efect negativ
asupra stării psihice a acestuia.
În cauzele privind infracțiunile de violență între membrii aceleiași familii, instan ța
poate dispune ca martorul sub 16 ani să nu fie audiat în ședința de judecată, admițându -se
prezentarea unei audieri efectuate în prealabil, prin înregistrări audiovideo.
Martorului minor care la data ascultării nu a împlinit vârsta de 14 ani nu i se
comunică obligațiile prevăzute în art. 120 alin.(2) lit.d), dar i se atrage atenția să spună
adevărul.
Persoanele care au avut calitatea de suspect sau inculpat în aceeași cauză și cu
privire la aceeași faptă sau cu privire la fapte diferite aflate în str ânsă legătură, dacă ulterior
s-a dispus disjungerea cauzelor, pot fi audiate în calitate de martor, iar declarația nu poate fi
folosită în cursul unui proces penal desfășurat împotriva lor.
Organele judiciare au obligația consemnării cali tății lor procesuale anterioare.
Aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și persoanelor care au calitatea de
suspect sau inculpat în cauze diferite, cu privire la care nu a fost dispusă reunirea, deși sunt
îndeplinite condițiile prevăzute în art. 43. C.proc.pen.

B5. Protecția martorilor

1. Protecția martorilor amenințați

a. Martorul amenințat

În cazul în care există o suspiciune rezonabilă că viața, integritatea corporală,
libertatea, bunurile sau activitatea profesională a martorului ar pu tea fi puse în pericol ca
urmare a datelor pe care le furnizează organelor judiciare sau a declarațiilor sale, organul
judiciar competent acordă acestuia statutul de martor amenințat și dispune una sau mai
multe dintre măsurile de protecție enumerate mai j os.

Drept procesual penal 65

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Statutul de martor amenințat se acordă și atunci când pericolul privește un membru
de familie al martorului.

b. Măsuri de protecție dispuse în cursul urmăririi penale

În cursul urmăririi penale, odată cu acordarea statutului de martor amenințat,
procurorul dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre următoarele măsuri:
– protecția datelor de identitate și acordarea unui pseudonim cu care martorul va
semna declarația sa, atunci când celelalte măsuri de protecție nu sunt suficiente;
– suprave gherea și paza locuinței martorului sau asigurarea unei locuințe temporare;
– însoțirea și asigurarea protecției martorului sau a membrilor de familie ai acestuia
în cursul deplasărilor;
– ascultarea martorului fără ca acesta să fie prezent, prin inter mediul mijloacelor
audiovideo de transmitere, cu vocea și imaginea distorsionate, atunci când celelalte măsuri
nu sunt suficiente.
Procurorul dispune aplicarea unei măsuri de protecție din oficiu sau la cererea
martorului, a uneia din părți sau a unui sub iect procesual principal.
În cazul aplicării măsurilor de protecție prevăzute în alin.(1) lit.a), d) declarația
martorului nu va cuprinde adresa sa reală sau datele sale de identitate, acestea fiind
consemnate într -un registru special la care vor avea acc es doar organul de urmărire penală,
judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța, în
condiții de confidențialitate.
Procurorul dispune acordarea statutului de martor amenințat și aplicarea măsurilor
de protecție pri n ordonanță motivată, care se păstrează în condiții de confidențialitate, iar
după finalizarea urmăririi penale, dacă măsurile nu se mențin, se depune la dosarul cauzei.
Procurorul verifică, la intervale de timp rezonabile, dacă se mențin condițiile de
dispunere a măsurilor de protecție și dispune prin ordonanță motivată asupra menținerii
sau încetării acestora.
În situația în care procurorul consideră că măsurile de protecție sunt necesare și în
procedura camerei preliminare sau în cursul judecății și sunt îndeplinite celelalte condiții
prevăzute de lege, sesizează judecătorul de drepturi și libertăți, în vederea menținerii
măsurilor de protecție.
Dacă starea de pericol a apărut în cursul procedurii de cameră preliminară
judecătorul de cameră prelimina ră, din oficiu sau la sesizarea procurorului dispune măsurile
de protecție menționate. Dispozițiile art. 126 se aplică în mod corespunzător, privind
confidențialitatea și perioada de timp cât se asigură protecția.
Măsurile de protecție descrise mai sus ( prima și ultima) se comunică autorității
desemnate cu punerea în executare a măsurii.

c. Măsuri de protecție dispuse în cursul judecății

În cursul judecății, odată cu acordarea statutului de martor amenințat, instanța
dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre următoarele măsuri:
– supravegherea și paza locuinței martorului sau asigurarea unei locuințe temporare;
– însoțirea și asigurarea protecției martorului sau a membrilor de familie ai acestuia
în cursul deplasărilor ;

Drept procesual penal 66

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
– nepublicitatea ședi nței de judecată pe durata ascultării martorului;
– ascultarea martorului fără ca acesta să fie prezent în sala de judecată, prin
intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea și imaginea distorsionate,
atunci când celelalte măsuri nu sunt s uficiente;
– protecția datelor de identitate a martorului și acordarea unui pseudonim sub care
acesta va depune mărturie.

d. Dispunerea măsurii protecției martorului în cursul judecății

Instanța dispune aplicarea unei măsuri de protecție din oficiu, l a cererea
procurorului, a martorului, a părților sau a persoanei vătămate.
Propunerea formulată de procuror cuprinde:
– numele martorului care urmează a fi ascultat în faza de judecată și față de care se
dorește dispunerea măsurii de protecție;
– motiv area concretă a gravității pericolului și a necesității măsurii.
Atunci când cererea este formulată de celelalte persoane (martor, părți său persoana
vătămată), instanța poate dispune ca procurorul să efectueze de urgență verificări cu
privire la temeini cia cererii de protecție.
Cererea se soluționează în camera de consiliu, fără participarea persoanei care a
formulat cererea.
Participarea procurorului este obligatorie.
Instanța se pronunță prin încheiere motivată, care nu este supusă niciunei căi de
atac.
Încheierea prin care se dispune măsura de protecție se păstrează în condiții de
confiențialitate. Dacă protecția martorului este necesară și după rămânerea definitivă a
hotărârii, sunt aplicabile dispozițiile legii speciale.
Măsurile de protecție prevăzute la art. 127 lit. a) și b) se comunică autorității
desemnate de lege cu punerea în executare a măsurilor, fiind vorba de supravegherea, paza
locuinței sau asigurarea unei locuințe ori însoțirea martorului sau a membrilor săi de familie
în cursul deplasărilor.
e. Ascultarea martorului protejat

În situația prevăzută în art. 126 alin. (1) lit. d) și art. 127 lit. d), când au fost dispuse
măsuri de protecție, procurorul, judecătorul de drepturi și libertăți sau, după caz, instanța
de judecată proc edează la ascultarea martorului fără ca acesta să fie prezent fizic la locul
unde se află procurorul ori în sala în care se desfășoară ședința de judecată, prin intermediul
mijloacelor audiovideo.
La solicitarea organului judiciar sau a martorului asculta t în condițiile descrise mai
sus, la luarea declarației poate participa un consilier de probațiune, care are obligația de a
păstra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunoștință în timpul audierii.
Organul judiciar are obligația să adu că la cunoștința martorului dreptul de a solicita
audierea în prezența unui consilier de probațiune sau, după caz, a oricărei alte persoane a
cărei prezență este considerată necesară.
Subiecții procesuali principali, părțile și avocatii acestora pot adres a întrebări
martorului ascultat în condițiile descrise anterior. Organul judiciar respinge întrebările care

Drept procesual penal 67

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
nu sunt utile și concludente judecării cauzei sau care pot conduce la identificarea
martorului.
Declarația martorului protejat se înregistrează pri n mijloace tehnice video și audio și
se redă integral în formă scrisă.
În cursul urmăririi penale declarația se semnează de organul de urmărire penală ori,
după caz, de judecătorul de drepturi și libertăți și de procurorul care a fost prezent la
ascultare a martorului și se depune la dosarul cauzei. Declarația martorului, transcrisă, va fi
semnată și de acesta și va fi păstrata în dosarul depus la parchet, într -un loc special, în plic
sigilat, în condiții de siguranță.
În cursul judecății, declarația marto rului se semnează de președintele completului de
judecată.
Suportul pe care a fost înregistrată declarația martorului, în original, sigilat cu sigiliul
parchetului sau, după caz, al instanței de judecată în fața căreia s -a făcut declarația, se
păstrează în condiții de confidențialitate. Suportul care conține înregistrările efectuate în
cursul urmăririi penale este înaintat la terminarea urmăririi penale instanței competente,
împreună cu dosarul cauzei, și este păstrat în aceleași condiții privind confiden țialitatea.

2. Protecția martorilor vulnerabili

a. Martorul vulnerabil

Procurorul sau , după caz, instanța poate decide acordarea statutului de martor
vulnerabil următoarelor categorii de persoane:
– martorului care a suferit o traumă fizică sau psi hică ca urmare a săvârșirii
infracțiunii ori ca urmare a comportamentului ulterior al suspectului sau inculpatului;
– martorului care, din cauza unei afecțiuni de natură psihică, manifestă o
sensibilitate deosebită, care îl împiedică să depună mărturie î n cursul ședinței de judecată;
– martorului minor.
Odată cu acordarea statutului de martor vulnerabil, procurorul și instanța pot
dispune măsurile de protecție prevăzute în art.126 alin.1 lit.b)și d) sau, după caz, art. 127
lit.b) – e), care se aplică în mod corespunzător. Distorsionarea vocii și a imaginii nu este
obligatorie.
Dispozițiile art. 126 și 128 privind măsurile de protecție se aplică în mod
corespunzător.

B6. Confruntarea

Când se constată că există contraziceri între declarațiile persoan elor ascultate în
aceeași cauză, se procedează la confruntarea acelor persoane, dacă aceasta este necesară
pentru lămurirea cauzei.
Persoanele confruntate sunt ascultate cu privire la faptele și împrejurările în privința
cărora declarațiile date anterior se contrazic.
Organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate încuviința ca persoanele
confruntate să -și pună reciproc întrebări.
Declarațiile date de persoanele confruntate se consemnează într -un proces -verbal.

Drept procesual penal 68

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
C. Identificarea obiectelor și a persoanelor

a. Scopul și obiectul măsurii

Identificarea obiectelor sau a persoanelor se poate dispune dacă este necesară în
scopul clarificării tuturor împrejurărilor cauzei.
Identificarea obiectelor sau persoanelor poate fi dispusă de procuror sau de organele de
cercetare penală, în cursul urmăririi penale, sau de instanță, în cursul judecății.

b. Audierea prealabilă a persoanei care face identificarea

După dispunerea măsurii și înainte ca identificarea să fie realizată, persoana care
face identificarea trebuie audiată cu privire la persoana sau obiectul pe care urmează să îl
identifice.
Audierea constă în descrierea tuturor caracteristicilor persoanei sau ale obiectului
precum și împrejurările în care a fost văzut. Persoana care face iden tificarea este întrebată
dacă a mai participat anterior la o altă procedură de identificare privind același obiect sau
aceeași persoană, ori dacă persoana sau obiectul de identificat i -au fost indicate ori descrise
anterior.

c. Identificarea obiectelor

Obiectele despre care se presupune că sunt în legătură cu o infracțiune, cele care
sunt folosite ca probe, sau cele în privința cărora este necesar a se stabili dacă sunt
recunoscute, sunt prezentate în vederea identificării, după ce persoana care face
identificarea le -a descris în prealabil. Dacă aceste obiecte nu pot fi aduse pentru a fi
prezentate, persoana care face identificarea poate fi condusă la locul unde se află obiectele.
Desfășurarea activității de identificare a obiectelor, precum și declar ațiile persoanei
care face identificarea sunt consemnate într -un proces – verbal ce trebuie să cuprindă
mențiuni cu privire la: ordonanța sau încheierea prin care s -a dispus măsura, locul unde a
fost încheiat, data, ora la care a început și ora la care s -a terminat activitatea, cu
menționarea oricărui moment de întrerupere, numele, prenumele persoanelor prezente și
calitatea în care acestea participă, numele și prenumele persoanei care face identificarea,
descrierea amănunțită a obiectelor identificate.
În cursul urmăririi penale, în situația în care organul de urmărire consideră necesar,
activitatea de identificare și declarația persoanei care face identificarea sunt înregistrate
audiovideo. Dacă activitatea de identificare a obiectelor este efectuată la l ocul unde se află
acestea, este obligatorie înregistrarea audiovideo a activității și a declarațiilor persoanei
care face identificarea, cu excepția situației în care nu este posibilă efectuarea înregistrării.
Înregistrarea identificării este anexată proce sului -verbal, ca parte integrantă a acestuia și
poate fi folosită ca mijloc de probă.
d. Identificarea persoanelor

Persoana care urmează să fie identificată este prezentată împreună cu alte 4 – 6
persoane necunoscute cu trăsături asemănătoare celor des crise de persoana care face
identificarea.

Drept procesual penal 69

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Dispozițiile fixate de Codul de procedura penală descrise mai sus sunt aplicabile în
mod corespunzător și în situația identificării persoanelor după fotografii.
Identificarea se desfășoară astfel încât persoana care reprezintă subiectul identificării
să nu vadă pe cel care o identifică. De asemenea, cel care identifică nu trebuie să vadă,
înainte de începerea procedurii, persoana ce reprezintă subiectul identificării.
Desfășurarea activității de identificare a persoanelor, precum și declarațiile
persoanei care face identificarea sunt consemnate într -un proces verbal.
Procesul -verbal trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile prevăzute în art. 132 alin.
(2) numele, prenumele și adresa persoanelor care au fost intr oduse în grupul de identificare
sau ale căror fotografii au fost prezentate persoanei care face identificarea; numele și
prenumele persoanei identificate, precum și ordonanța sau încheierea prin care s -a dispus
efectuarea identificării de persoane.
În cur sul urmăririi penale, în situația în care organul de urmărire penală consideră
necesar, activitatea de identificare este înregistrată audiovideo. Înregistrarea identificării
este anexată procesului -verbal ca parte integrantă a acestuia și poate fi folosit ă ca mijloc de
probă.

e. Alte identificări

Identificarea vocilor, sunetelor, sau a altor elemente ce fac obiectul percepției
senzoriale, se dispune și se efectuează cu procedura prevăzută în art.134(identificarea
persoanelor).

f. Pluralitatea de identificări

În cazul în care mai multe persoane sunt chemate să identifice aceeași persoană sau
același obiect, organele judiciare competente iau măsuri prin care să fie evitată orice
comunicare între cei care au făcut identificarea și cei care urmează să o efectueze.
Dacă aceeași persoană urmează să participe la mai multe proceduri de identificare a
unor persoane sau a unor obiecte, organele judiciare competente iau măsuri ca persoana
supusă identificării să fie situată între persoane diferite de cele ce au participat la
procedurile anterioare, respectiv obiectul supus identificării să fie plasat printre obiecte
diferite de cele utilizate anterior.

D. Tehnici speciale de supraveghere sau cercetare

a. Dispoziții generale

Prin tehnici speciale de s upraveghere sau cercetare se înțelege:
– interceptarea convorbirilor și comunicărilor;
– supravegherea video, audio sau prin fotografiere în spații private;
– localizarea sau urmărirea prin GPS sau prin alte mijloace tehnice de
supraveghere;
– obținerea listei convorbirilor telefonice;

Drept procesual penal 70

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
– reținerea, predarea sau percheziționarea trimiterilor poștale;
– monitorizarea tranzacțiilor financiare și dezvăluirea datelor financiare;
– utilizarea investigatorilor sub acoperire;
– constatarea une i infracțiuni de corupție sau a încheierii unei convenții;
– livrarea supravegheată;
– identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de
telecomunicații sau a unui punct de acces la un computer.
Prin interceptarea convorbirilo r sau comunicărilor se înțelege interceptarea, accesul,
monitorizarea, colectarea sau înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin
telefon, sistem informatic sau prin orice alt mijloc de comunicare, precum și înregistrarea
datelor de trafic ce indică sursa, destinația, data, ora, dimensiunea, durata sau tipul
comunicării efectuate prin telefon, sistem informatic sau prin orice alt mijloc de
comunicare.
Prin supravegherea video, audio sau prin fotografiere în spații private se înțelege
fotog rafierea persoanelor, observarea sau înregistrarea conversațiilor, mișcărilor ori a altor
activități ale acestora, în spații private.
Prin localizarea sau urmărirea prin GPS sau prin alte mijloace tehnice de
supraveghere se înțelege folosirea unor dispoz itive care determină locul unde se află
persoana sau obiectul la care este atașat.
Prin percheziționarea trimiterilor poștale se înțelege percheziționarea, prin mijloace
fizice sau tehnice, a scrisorilor, a altor trimiteri poștale sau a obiectelor transm ise prin orice
mijloc.
Prin monitorizarea tranzacțiilor financiare și dezvăluirea datelor financiare se înțeleg
operațiunile prin care se asigură cunoașterea conținutului tranzacțiilor financiare efectuate
prin intermediul unei bănci sau a altei instituț ii competente ori obținerea de la o bancă sau
de la altă instituție financiară, de înscrisuri sau informații aflate în posesia acestora
referitoare la depuneri, conturi sau tranzacțiile unei persoane.
Prin constatarea unei infracțiuni de corupție se înțe lege acțiunea sau inacțiunea ce
este similară unei infracțiuni de corupție, îndeplinită în scopul strângerii de probe în cadrul
procesului penal.
Prin constatarea încheierii unei convenții se înțelege cumpărarea de la o persoană
suspectată de comiterea u nei infracțiuni a unui obiect ce poate constitui mijloc de probă,
prestarea unui serviciu pentru persoana suspectată de comiterea unei infracțiuni, ori
cumpărarea unei persoane care se bănuiește că este victima traficului de persoane sau a
unei răpiri.
Prin livrarea supravegheată se înțelege tehnica de supraveghere și cercetare prin
care se permite intrarea, tranzitarea sau ieșirea de pe teritoriul țării a unor bunuri în privința
cărora există o suspiciune cu privire la caracterul ilicit al deținerii sau o bținerii acestora, sub
supravegherea ori cu autorizarea autorităților competente, în scopul investigării unei
infracțiuni sau al identificării persoanelor implicate în săvârșirea unei infracțiuni.
Prin supravegherea tehnică se înțelege utilizarea uneia di ntre tehnicile urmatoare:
interceptarea convorbirilor, supravegherea, localizarea si monitorizarea tranzacțiilor
financiare.

Drept procesual penal 71

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
b. Supravegherea tehnică

Supravegherea tehnică se dispune de judecătorul de drepturi și libertăți atunci când
sunt îndeplinit e următoarele condiții:
– există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei
infracțiuni descrise mai jos in alin.3:(infractiuni contra securitatii nationale, trafic de
stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de te rorism, spalare a banilor, falsificare
de monede ori de instrumente de plata electronice, santaj, viol, lipsire de libertate, evaziune
etc. pentru care legea stabileste o pedeapsa de 5 ani ori mai mare);
– măsura este necesară și proporțională cu restrâ ngerea drepturilor și
libertăților fundamentale, date fiind particularitățile cauzei, importanța informațiilor ori a
probelor ce urmează a fi obținute sau gravitatea infracțiunii;
– probele sau localizarea și identificarea suspectului sau inculpatului n u ar
putea fi obținute în alt mod sau obținerea lor ar presupune dificultăți deosebite ce ar
prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranța persoanelor sau a unor bunuri de
valoare.
Supravegherea tehnică se poate dispune cu privire la suspect, sau inculpat.
Interceptarea convorbirilor și comunicărilor, precum și localizarea sau urmărirea prin
GPS se poate dispune și cu privire la o altă persoană dacă există o suspiciune rezonabilă că
aceasta primește ori transmite comunicări de la suspect sau d e la inculpat ori destinate
suspectului sau inculpatului, că suspectul sau inculpatul folosește telefonul sau sistemul de
comunicare al persoanei respective, sau punctul de acces al acesteia la un sistem informatic.
Monitorizarea tranzacțiilor financiare ș i dezvăluirea datelor financiare se poate dispune și cu
privire la persoana care a participat sau participă la tranzacțiile financiare ale suspectului
sau inculpatului, ori la persoana care coordonează activitățile financiare ale suspectului sau
inculpatul ui. Supravegherea video, audio sau prin fotografiere în spații private se poate
dispune și cu privire la altă persoană decât suspectul dacă există o suspiciune rezonabilă că
printr -o astfel de măsură se poate ajunge la descoperirea locului în care se află suspectul
sau inculpatul.
Supravegherea tehnică se poate dispune în cazul infracțiunilor contra securității
naționale prevăzute de Codul penal și de alte legi speciale, precum și în cazul infracțiunilor
de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a
banilor, falsificare de monede sau alte valori, fasificarea de instrumente de plată electronică
șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, în cazul infracțiunilor de corupție,
infracțiunilor împotriva inter eselor financiare ale Uniunii Europene, al infracțiunilor care se
săvârșesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică, sau în cazul unor
alte infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa de 5 ani închisoare sau mai mare.
Este inter zisă dispunerea supravegherii tehnice cu privire la raporturile legale dintre
avocat și suspectul, inculpatul pe care îl apără. Dacă pe parcursul sau după executarea
măsurii rezultă că activitățile de supraveghere tehnică au vizat și raporturile dintre avo cat și
suspectul sau inculpatul pe care acesta îl apără, probele obținute nu pot fi folosite în cadrul
procesului penal, urmând a fi șterse, de îndată, de către procuror. Judecătorul care a dispus
măsura este informat, de îndată, de către procuror.

Drept procesual penal 72

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
c. Procedura de emitere a mandatului de supraveghere tehnică

Supravegherea tehnică poate fi dispusă în cursul urmăririi penale, pe o durată de cel
mult 30 de zile, la cererea procurorului, de judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța
căreia i -ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța
corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care
face parte procurorul care a formulat cererea.
Cererea formulată de procuror trebuie să cuprindă: indicarea măsurii de
supraveghere tehnică care se solicită a fi dispusă, numele sau alte date de identificare a
persoanei împotriva căreia se dispune măsura, indicarea probelor sau a datelor din care
rezultă suspiciunea rezonabilă cu privire la s ăvârșirea unei infracțiuni pentru care se poate
dispune măsura, indicarea faptei și a încadrării juridice, iar , în cazul măsurii supravegherii
video, audio sau prin fotografiere în spații private, dacă se solicită și încuviințarea ca
organele de urmărire penală să pătrundă în spații private indicate pentru a activa sau
dezactiva mijloacele tehnice ce urmează a fi folosite pentru executarea măsurii
supravegherii tehnice, motivarea caracterului proporțional și subsidiar al măsurii. Procurorul
trebuie să înai nteze dosarul judecătorului de drepturi și libertăți.
Cererea prin care se solicită încuviințarea supravegherii tehnice se soluționează în
aceeași zi, în camera de consiliu, fără citarea părților. Participarea procurorului este
obligatorie.
În cazul în c are apreciază că cererea este întemeiată judecătorul de drepturi și
libertăți dispune, prin încheiere, admiterea cererii procurorului și emite de îndată mandatul
de supraveghere tehnică. Întocmirea minutei este obligatorie.
Încheierea judecătorului de dre pturi și libertăți și mandatul trebuie să cuprindă:
– denumirea instanței;
– data, ora și locul emiterii;
– numele, prenumele și calitatea persoanei care a dat încheierea și a emis
mandatul;
– indicarea măsurii concrete încuviințate;
– perioada ș i scopul pentru care s -a autorizat măsura;
– numele persoanei supuse măsurii de supraveghere tehnică ori datele de
identificare ale acesteia;
– indicarea, în cazul în care este necesar față de natura măsurii încuviințate, a
elementelor de identificare a fiecărui telefon, a punctului de acces la un sistem informatic
sau a numărului de cont al suspectului sau inculpatului;
– în cazul măsurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere în spații
private, mențiunea privind încuviințarea solicitării c a organele de urmărire penală să
pătrundă în spații private pentru a activa sau dezactiva mijloacele tehnice ce urmează a fi
folosite pentru executarea măsurii supravegherii tehnice;
– semnătura judecătorului și ștampila instanței.
În cazul în care jude cătorul de drepturi și libertăți apreciază că nu sunt îndeplinite
condițiile prevăzute în art.139 și în alin.1 de la această secțiune C, dispune, prin încheiere,
respingerea cererii de încuviințare a măsurii supravegherii tehnice.
Încheierea prin care j udecătorul de drepturi și libertăți se pronunță asupra măsurilor
de supraveghere tehnică nu este supusă niciunei căi de atac.

Drept procesual penal 73

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
O nouă cerere de încuviințare a aceleiași măsuri poate fi formulată numai dacă au
apărut ori s -au descoperit fapte sau împrejurăr i noi necunoscute la momentul soluționării
cererii anterioare de către judecătorul de drepturi și libertăți.

d. Autorizarea unor măsuri de supraveghere tehnică de către procuror

Procurorul poate autoriza, pe o durată de maximum 48 de ore, măsurile de
supraveghere tehnică atunci când:
– există urgență, iar obținerea mandatului de supraveghere tehnică în
condițiile art.138 ar conduce la o întârziere substanțială a cercetărilor, la pierderea,
alterarea sau distrugerea probelor, ori ar pune în pericol sig uranța persoanei vătămate, a
martorului sau membrilor familiilor acestora, și
– sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 alin.(1) și (2) .
Ordonanța procurorului prin care se autorizează măsura de supraveghere tehnică
trebuie să cuprindă mențiun ile prevăzute în art.140 alin.(5)(denumirea instituției, data, ora
și locul emiterii, numele, prenumele și calitatea persoanei care a dat ordonanța, etc.)
Procurorul are obligația de a sesiza, în termen de cel mult 24 de ore de la expirarea
măsurii, judec ătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i -ar reveni competența să
judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei
circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a em is
ordonanța, în vederea confirmării măsurii, înaintând totodată un proces – verbal de redare
rezumativă a activităților de supraveghere tehnică efectuate și dosarul cauzei.
În cazul în care judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că au fost îndepl inite
condițiile, confirmă măsura dispusă de procuror, prin încheiere, pronunțată în camera de
consiliu, fără citarea părților.
În cazul în care judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că nu au fost respectate
condițiile prevăzute în alin.(1), infi rmă măsura luată de către procuror, și dispune
distrugerea probelor obținute în temeiul acesteia. Procurorul distruge probele astfel
obținute și întocmește un proces -verbal în acest sens.
Odată cu cererea de confirmare a măsurii sau separat, procurorul po ate solicita
judecătorului de drepturi și libertăți luarea măsurii supravegherii tehnice în condițiile
art.140 C.proc.pen.
Încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți se pronunță asupra măsurilor
dispuse de procuror nu este supusă niciunei c ăi de atac.

e. Punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică

Procurorul pune în executare supravegherea tehnică, sau poate dispune ca aceasta
să fie efectuată de organul de cercetare penală ori de alte organe specializate ale statului.
Măsu rile de supraveghere tehnică se pot pune în executare cu sprijinul autorității
competente.
Furnizorii de servicii de telecomunicații, informatice sau financiare sunt obligați să
colaboreze cu organele de urmărire penală și autoritatea națională prevăzută în alin. 1, în
limitele competențelor acestora, pentru punerea în executare a mandatului de
supraveghere tehnică.

Drept procesual penal 74

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Persoanele care sunt chemate să dea concurs tehnic la executarea măsurilor de
supraveghere au obligația să păstreze secretul operațiunii efe ctuate, încălcarea acestei
obligații fiind pedepsită potrivit legii penale.
Procurorul are obligația de a înceta imediat supravegherea tehnică înainte de
expirarea duratei mandatului dacă nu mai exista temeiurile care au justificat măsura,
informând de în dată despre aceasta judecătorul care a emis mandatul.
Datele rezultate din măsurile de supraveghere tehnică pot fi folosite și în altă cauză
penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații concludente și utile privitoare
la pregătirea sau s ăvârșirea unei alte infracțiuni dintre cele prevăzute la art.139 alin.(2) .
Datele rezultate din măsurile de supraveghere care nu privesc fapta ce formează
obiectul cercetării sau care nu contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, dacă nu
sunt folosite în alte cauze penale potrivit alin. (5), se arhivează la sediul parchetului, în locuri
speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidențialității, și pot fi transmise judecătorului sau
completului învestit cu soluționarea cauzei, la solicitare a acestuia. La soluționarea definitivă
a cauzei, sunt distruse de către procuror, care întocmește un proces -verbal în acest sens.

f. Consemnarea activităților de supraveghere tehnică

Procurorul sau organul de cercetare penală întocmește un proces – verbal pentru
fiecare activitate de supraveghere tehnică, în care sunt consemnate rezultatele activităților
efectuate care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea
ori localizarea persoanelor, datele de identificare ale su portului care conține rezultatul
activităților de supraveghere tehnică, numele persoanelor la care se referă, dacă sunt
cunoscute, sau alte date de identificare, precum și, după caz ora la care a început activitatea
de supraveghere și ora la care s -a înche iat.
La procesul -verbal se atașează, în plic sigilat, o copie a suportului care conține
rezultatul activităților de supraveghere tehnică. Suportul sau o copie certificată a acestuia se
păstrează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat ș i va fi pus la dispoziția
instanței, la solicitarea acesteia. După sesizarea instanței, copia suportului care conține
activitățile de supraveghere tehnică și copii de pe procesele -verbale se păstrează la grefa
instanței, în locuri speciale, în plic sigilat , la dispoziția exclusivă a judecătorului sau
completului învestit cu soluționarea cauzei.
Convorbirile, comunicările sau conversațiile purtate într -o altă limbă decât cea
română sunt transcrise în limba română, prin intermediul unui interpret, care are obligația
de a păstra confidențialitatea.
Convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate, care privesc fapta ce
formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, sunt
redate de către procuror sau organul de cercetare penală, într -un proces -verbal în care se
menționează mandatul emis pentru efectuarea acestora, numerele posturilor telefonice,
datele de identificare ale sistemelor informatice, sau ale punctelor de acces, numele
persoanelor ce au efectuat co municările, dacă sunt cunoscute, data și ora fiecărei convorbiri
sau comunicări în parte. Procesul -verbal este certificat pentru autenticitate de către
procuror.
După încetarea măsurii de supraveghere, procurorul informează judecătorul de
drepturi și lib ertăți despre activitățile efectuate.

Drept procesual penal 75

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
g. Prelungirea mandatului de supraveghere tehnică

Mandatul de supraveghere tehnică poate fi prelungit, pentru motive temeinic
justificate, de către judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța competentă, l a cererea
motivată a procurorului, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art.139,
fiecare prelungire neputând depăși 60 de zile.
Judecătorul de drepturi și libertăți se pronunță în camera de consiliu, fără citarea părților,
prin încheie re care nu este supusă niciunei căi de atac. Întocmirea minutei este obligatorie.
Durata totală a măsurii de supraveghere tehnică, cu privire la aceeași persoană și
aceeași faptă, nu poate depăși un an, cu excepția măsurii de supravegherea video, audio sa u
prin fotografiere în spații private care nu poate depăși 180 de zile.

h. Informarea persoanei supravegheate

După încetarea măsurii de supraveghere tehnică, procurorul informează, în scris, în
cel mai scurt timp, pe fiecare subiect al unui mandat desp re măsura de supraveghere
tehnică ce a fost luată în privința sa.
După momentul informării, persoana supravegheată are dreptul de a lua cunoștință,
la cerere, de conținutul proceselor -verbale în care sunt consemnate activitățile de
supraveghere tehnică ef ectuate. De asemenea, procurorul trebuie să asigure, la cerere,
ascultarea convorbirilor, comunicărilor sau conversațiilor ori vizionarea imaginilor rezultate
din activitatea de supraveghere tehnică.
Termenul de formulare a cererii este de 20 de zile de l a data comunicării informării
scrise prevăzute în alin. (1).
Procurorul poate să amâne motivat efectuarea informării sau a prezentării
suporturilor pe care sunt stocate activitățile de supraveghere tehnică ori a proceselor –
verbale de redare, dacă acestea ar putea conduce la:
– perturbarea sau periclitarea bunei desfășurări a urmăririi penale;
– punerea în pericol a siguranței victimei, a martorilor sau a membrilor
familiilor acestora;
– dificultăți în supravegherea tehnică asupra altor persoane impl icate în
cauză.
Amânarea prevăzută în alin. (4) se poate dispune cel mai târziu până la terminarea
urmăririi penale sau până la clasarea cauzei.

i. Conservarea sau distrugerea materialelor rezultate din supravegherea tehnica

Dacă în cauză s -a dispus o soluție de clasare, împotriva căreia nu a fost formulată
plângere în termenul legal prevăzut de art. 340 C.proc.pen. sau plângerea a fost respinsă,
procurorul înștiințează de îndată despre aceasta pe judecătorul de drepturi și libertăți.
Judecătorul de drepturi și libertăți dispune conservarea suportului original sau a
copiei certificate a acestuia, prin arhivare la sediul instanței în locuri speciale, în plic sigilat,
cu asigurarea confidențialității.
Dacă în cauză instanța a pronunțat o hotărâre de co ndamnare, achitare sau încetare
a procesului penal, rămasă definitivă, suportul original sau copia acestuia se conservă prin

Drept procesual penal 76

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
arhivare odată cu dosarul cauzei la sediul instanței, în locuri speciale, în plic sigilat, cu
asigurarea confidențialității.

j. Reținerea, predarea și percheziționarea trimiterilor poștale

Reținerea, predarea și percheziționarea trimiterilor poștale se poate dispune de
judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i -ar reveni competența să judece
cauza în primă instan ță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei
circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit
propunerea, cu privire la scrisorile, trimiterile poștale sau obiectele trimise ori primite de
suspec t, inculpat, sau de orice altă persoană care este suspectată că primește sau trimite
prin orice mijloc aceste bunuri de la suspect sau inculpat ori bunuri destinate acestuia dacă:
– există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei
infracțiuni;
– măsura este necesară și proporțională cu restrângerea drepturilor și
libertăților fundamentale, dată fiind particularitățile cauzei, importanța informațiilor sau a
probelor ce urmează a fi obținute sau gravitatea infracțiunii;
– probele nu ar putea fi obținute în alt mod sau obținerea lor ar presupune
dificultăți deosebite ce ar prejudicia ancheta, ori există un pericol pentru siguranța
persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
Este interzisă reținerea, predarea și percheziționarea corespondenței sau a
trimiterilor poștale, trimise ori primite în raporturile dintre avocat și suspectul, inculpatul
sau orice altă persoană pe care acesta o apără, cu excepția situațiilor în care prin
intermediul corespondenței sau a trimiterilor poștale este săvârșită o infracțiune.
Dispozițiile art.140 se aplică în mod corespunzător.
În cazurile în care există urgență, iar obținerea mandatului de reținere, predare și
percheziționare a trimiterilor poștale în condițiile art.138 ar conduce la o întârzier e
substanțială a cercetărilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor, ori ar pune în
pericol siguranța victimei, a martorului sau membrilor familiilor acestora și sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de alin.(1) și (2), procurorul poate dispune , pe o durată de maximum 48
de ore, măsurile prevăzute la alin.1. Dispozițiile art.141 alin.(2) – (8) se aplică în mod
corespunzător.
Unitățile poștale sau de transport și orice alte persoane fizice sau juridice care
efectuează activități de transport sau transfer de informații sunt obligate să rețină și să
predea procurorului scrisorile, trimiterile poștale sau obiectele la care se face referire în
mandatul dispus de judecător sau în autorizația emisă de procuror.
Corespondența, trimiterile poștale sau o biectele ridicate și percheziționate care nu
au legătură cu cauza se restituie destinatarului.
După efectuarea activităților autorizate, procurorul informează, de îndată, în scris pe
fiecare subiect al unui mandat despre măsura ce a fost luată în privința sa. După momentul
informării persoana a cărei corespondență, trimiteri poștale sau obiecte au fost ridicate și
percheziționate are dreptul de a lua cunoștință de activitățile efectuate.
Dispozițiile art. 145 alin. (4) și (5) se aplică în mod corespunzăto r.
Măsura poate fi prelungită în condițiile art.144, fără ca durata totală să poată depăși
1 an.

Drept procesual penal 77

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
k. Utilizarea investigatorilor sub acoperire

Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire se poate dispune de procurorul
care supraveghează sau ef ectuează urmărirea penală, pe o perioadă de maximum 60 de zile
dacă:
– există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea de către
suspect a unei infracțiuni contra securității naționale prevăzute de Codul penal și de alte legi
specia le, precum și în cazul infracțiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de
persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, șantaj,
lipsire de libertate, evaziune fiscală, în cazul infracțiunilor de corup ție, sau în cazul unor alte
infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa de 5 ani închisoare sau mai mare, ori există
o suspiciune rezonabilă că o persoană este implicată în activități infracționale ce au legătură
cu infracțiunile enumerate mai sus;
– măsura este necesară și proporțională cu restrângerea drepturilor și
libertăților fundamentale, date fiind particularitățile cauzei, importanța informațiilor sau a
probelor ce urmează a fi obținute sau gravitatea infracțiunii;
– probele sau localizarea ș i identificarea suspectului ori inculpatului nu ar
putea fi obținute în alt mod sau obținerea lor ar presupune dificultăți deosebite ce ar
prejudicia ancheta, ori există un pericol pentru siguranța persoanelor sau a unor bunuri de
valoare.
Măsura se dispu ne de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare
penală, prin ordonanță care trebuie să cuprindă, în afara mențiunilor prevăzute la art. 286
alin. (2):
– indicarea măsurii concrete încuviințate;
– perioada pentru care s -a autorizat măsu ra;
– identitatea atribuită investigatorului sub acoperire precum și activitățile pe
care le va desfășura.
În cazul în care procurorul apreciază că este necesar ca investigatorul sub acoperire
să poată folosi dispozitive tehnice pentru a obține fotograf ii sau înregistrări audio și video,
sesizează judecătorul de drepturi și libertăți în vederea emiterii mandatului de supraveghere
tehnică.
Investigatorii sub acoperire sunt lucrători operativi din cadrul poliției și din cadrul
organelor de stat care desfă șoară, potrivit legii, activități de informații în vederea asigurării
securității naționale, anume desemnați în acest scop, și pot fi folosiți numai pe perioada
determinată în mandatul judecătorului sau în autorizația procurorului.
Investigatorul sub acop erire culege date și informații în baza ordonanței emise, pe
care le pune, în totalitate, la dispoziția procurorului care efectuează sau supraveghează
urmărirea penală, întocmind un proces -verbal.
Investigatorului sub acoperire îi este interzis să provoac e comiterea de infracțiuni.
Organele judiciare pot folosi sau pune la dispoziția investigatorului sub acoperire
orice înscrisuri ori obiecte necesare pentru desfășurarea activității autorizate. Activitatea
persoanei care pune la dispoziție sau folosește î nscrisurile ori obiectele nu constituie
infracțiune.
Investigatorii sub acoperire pot fi audiați ca martori în cadrul procesului penal.
Pentru motive întemeiate, investigatorul poate fi audiat în aceleași condiții ca și martorii
amenințați.

Drept procesual penal 78

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Durata măsuri i poate fi prelungită pentru motive temeinic justificate, în cazul în care
sunt satisfăcute condițiile prevăzute în alin.(1), fiecare prelungire neputând depăși 60 de
zile. Durata totală a măsurii, în aceeași cauză și cu privire la aceeași persoană, nu poa te
depăși 1 an.

l. Măsuri de protecție a investigatorilor sub acoperire

Identitatea reală a investigatorilor sub acoperire nu poate fi dezvăluită.
Procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, judecătorul de
drepturi și libertăți sau instanța au dreptul de a cunoaște adevărata identitate a
investigatorului sub acoperire, cu respectarea secretului profesional.

m. Constatarea unei infracțiuni de corupție sau a încheierii unei convenții

Constatarea unei infracțiuni de corupție sau a î ncheierii unei convenții se poate
dispune de procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, pe o perioadă
de maximum 60 de zile dacă:
– există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea de către
suspect a unei infracț iuni de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de
terorism, spălare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, șantaj, lipsire de libertate,
evaziune fiscală, în cazul infracțiunilor de corupție, sau în cazul unor alte infra cțiuni pentru
care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani sau dacă există o suspiciune
rezonabilă că o persoană este implicată în activități infracționale care au legătură cu
infracțiunile enumerate mai sus;
– măsura este necesară și proporț ională cu restrângerea drepturilor și
libertăților fundamentale, date fiind particularitățile cauzei, importanța informațiilor sau a
probelor ce urmează a fi obținute ori gravitatea infracțiunii;
– probele nu ar putea fi obținute în alt mod sau obținerea lor ar presupune
dificultății deosebite ce ar prejudicia ancheta, ori un pericol pentru siguranța persoanelor
sau a unor bunuri de valoare.
Măsura se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare
penală, prin ordonanță care trebui e să cuprindă: date cu privire la persoana ce va pune în
executare măsura, încadrarea juridică și descrierea infracțiunii, scopul și perioada în care se
va executa măsura.
Activitatea persoanei care participă la constatarea unei infracțiuni de corupție sa u de
încheiere a unei convenții nu constituie infracțiune.
Persoana care pune în executare aceste măsuri întocmește un proces – verbal care
conține: datele la care măsura a început și s -a încheiat, date cu privire la persoana care a
pus în aplicare măsura , descrierea dispozitivelor tehnice utilizate în cazul în care s -a
autorizat de către judecătorul de drepturi și libertăți folosirea mijloacelor tehnice de
supraveghere, numărul și identitatea persoanelor cu privire la care a fost pusă în aplicare
măsura.
Persoana care pune în executare măsura constatării unei infracțiuni de corupție sau
încheierii unei convenții poate fi audiată ca martor în cadrul procesului penal, cu
respectarea dispozițiilor privind audierea martorilor protejați, dacă organul judiciar
apreciază că audierea este necesară.

Drept procesual penal 79

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Organele judiciare pot folosi sau pune la dispoziția persoanei care pune în executare
măsura constatării unei infracțiuni de corupție sau încheierii unei convenții orice înscrisuri,
sau obiecte necesare pentru desfășur area activității autorizate. Persoana care pune la
dispoziție sau folosește înscrisurile sau obiectele nu va comite o infracțiune prin
desfășurarea acestor activități în cazul în care acestea sunt incriminate drept infracțiuni.
Ordonanța procurorului poa te fi prelungită pentru motive temeinic justificate, în
cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de alin.(1), fiecare prelungire neputând
depăși 60 de zile.
Durata totală a măsurii, cu privire la aceeași persoana și aceeași fapta, nu poate
depă și un an.
Constatarea unei infracțiuni de corupție sau încheierii unei convenții nu constituie
provocare.

n. Livrarea supravegheată

Livrarea supravegheată poate fi autorizată, prin ordonanță, de către procurorul care
supraveghează sau efectuează urmăr irea penală, la solicitarea instituțiilor sau organelor
legal abilitate.
Livrarea supravegheată poate fi dispusă numai în următoarele cazuri:
– dacă descoperirea sau arestarea persoanelor implicate în transportul ilegal
de droguri, arme, obiecte furate , materiale explozive, nucleare, alte materiale radioactive,
sume de bani și alte obiecte care rezultă din activități ilicite sau obiecte utilizate în scopul
comiterii de infracțiuni nu ar putea fi făcută în alt mod sau ar presupune dificultăți
deosebite c e ar prejudicia ancheta ori un pericol pentru siguranța persoanelor sau a unor
bunuri de valoare;
– dacă descoperirea sau dovedirea infracțiunilor săvârșite în legătură cu
livrarea de transporturi ilegale sau suspecte ar fi imposibilă ori foarte dificilă în alt mod.
Livrarea supravegheată presupune ca, în mod expres, toate statele prin care sunt
tranzitate transporturile ilegale sau suspecte:
– să fie de acord cu intrarea pe teritoriul acestora a transportului ilegal sau
suspect și cu ieșirea acestuia de pe teritoriul statului;
– să garanteze faptul că transportul ilegal sau suspect este supravegheat
permanent de către autoritățile competente;
– să garanteze faptul că procurorul, organele de poliție sau alte autorități de
stat competente sunt înștii nțate în ceea ce privește rezultatul urmăririi penale împotriva
persoanelor acuzate de infracțiuni care au constituit obiectul tehnicii speciale de cercetare
la care se face referire la alin. (1).
Dispozițiile alin. (3) nu se aplică în cazul în care o con venție internațională ratificată
sau un acord internațional are dispoziții contrare.
Ordonanța procurorului trebuie să cuprindă: numele suspectului sau inculpatului,
dacă sunt cunoscute, dovezile din care rezultă caracterul ilicit al bunurilor ce urmează să
intre, să tranziteze sau să iasă de pe teritoriul țării, modalitate în care va fi efectuată
supravegherea. Procurorul trebuie să emită câte o ordonanță pentru fiecare livrare
supravegheată dispusă.
Livrarea supravegheată este pusă în aplicare de către poliție sau de altă autoritate
competentă. Procurorul stabilește modul de punere în aplicare a livrării supravegheate.

Drept procesual penal 80

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Punerea în aplicare a livrării supravegheate nu constituie infracțiune.
Cei care asigură supravegherea au obligația de a întocmi, la f inalizarea livrării
supravegheate pe teritoriul României, un proces -verbal cu privire la activitățile desfășurate,
pe care îl înaintează procurorului.

o. Identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de
telecomunicații ori a u nui punct de acces la un sistem informatic

Procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală poate solicita unui
furnizor de servicii identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de
telecomunicații, unui mijloc de t elecomunicații ori a unui punct de acces la un sistem
informatic, sau comunicarea dacă un anumit mijloc de comunicații sau punct de acces la un
sistem informatic este folosit sau activ, ori a fost folosit sau activ la o anumită dată, în cazul
în care exist ă o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni și există
temeiuri pentru a se crede că datele solicitate constituie probe.
Măsura se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare
penală, prin ordonanță care tre buie să cuprindă: persoana sau furnizorul de servicii care
este în posesia sau care are sub control datele, numele suspectului sau inculpatului, atunci
când sunt cunoscute, motivarea îndeplinirii condițiilor prevăzute în alin.(1), menționarea
obligației pe rsoanei sau furnizorului de servicii de a comunica imediat, în condiții de
confidențialitate datele solicitate.
Furnizorii de servicii sunt obligați să colaboreze cu organele de urmărire penală
pentru executarea ordonanței procurorului și să pună de îndat ă la dispoziția acestora datele
solicitate.
Persoanele care sunt chemate să colaboreze cu organele de urmărire penală au
obligația de a păstra secretul operațiunii efectuate, încălcarea acestei obligații fiind
pedepsită potrivit legii penale.

p. Obținer ea listei convorbirilor telefonice

Procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală poate solicita unui
furnizor de servicii de telecomunicații comunicarea listei apelurilor telefonice efectuate și
primite de la un anumit post telefonic, în cazul în care există o suspiciune rezonabilă cu
privire la săvârșirea unei infracțiuni și există temeiuri pentru a se crede că datele solicitate
constituie probe .
Măsura se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare
penală, pri n ordonanță care trebuie să cuprindă: furnizorul de servicii care este în posesia
sau care are sub control datele, numele suspectului sau inculpatului, atunci când sunt
cunoscute, motivarea îndeplinirii condițiilor prevăzute în alin.(1), menționarea obliga ției
persoanei sau furnizorului de servicii de a comunica imediat, în condiții de confidențialitate
datele solicitate.
Furnizorii de servicii sunt obligați să colaboreze cu organele de urmărire penală
pentru executarea ordonanței procurorului și să pună d e îndată la dispoziția acestora datele
solicitate.

Drept procesual penal 81

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Persoanele care sunt chemate să colaboreze cu organele de urmărire penală au
obligația de a păstra secretul operațiunii efectuate, încălcarea acestei obligații fiind
pedepsită potrivit legii penale.

E. Conservarea rapidă a datelor informatice sau provenite din sisteme de
telecomunicații

a. Conservarea rapidă a datelor informatice și a datelor privind traficul informațional

Dacă există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei
infracțiuni, în scopul strângerii de probe ori identificării suspectului sau a inculpatului,
procurorul poate dispune conservarea imediată a datelor informatice ori a datelor
referitoare la traficul informațional, în cazul în care exis tă pericolul pierderii sau modificării
acestora.
Conservarea se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare
penală, pe o durată de maximum 90 de zile, prin ordonanță care trebuie să cuprindă:
persoana sau furnizorul de servicii î n posesia căruia se află datele informatice sau care le are
sub control, numele suspectului sau inculpatului dacă este cunoscut,, motivarea îndeplinirii
condițiilor prevăzute în alin.(1), durata pentru care a fost emisă, menționarea obligației
persoanei sa u furnizorului de servicii de a conserva imediat datele informatice și de a le
menține integritatea, în condiții de confidențialitate.
Judecătorul de drepturi și libertăți acordă încuviințarea prin mențiune scrisă pe
ordonanța procurorului.
Măsura conser vării poate fi prelungită pentru motive temeinic justificate, de
procuror o singură dată pe o durată de maximum 90 de zile.
Ordonanța procurorului se transmite, de îndată, oricărui furnizor de servicii sau
oricărei persoane în posesia căreia se află date le prevăzute la alin.(1) ori care le are sub
control, aceasta fiind obligată să le conserve imediat, în condiții de confidențialitate.
În cazul în care datele referitoare la traficul informațional se află în posesia mai
multor furnizori de servicii, furni zorul de servicii în posesia sau sub controlul căruia se află
datele informatice are obligația de a pune, de îndată, la dispoziția organului de urmărire
penală informațiile necesare identificării celorlalți furnizori de servicii, în vederea
cunoașterii tut uror elementelor din lanțul de comunicare folosit.
În termenul prevăzut în alin. (2) și (4) procurorul care supraveghează sau efectuează
urmărirea penală, dispune ridicarea datelor conservate de la persoana sau furnizorul de
servicii care le deține ori di spune ridicarea acestei măsuri. Dispozițiile art.170 alin.(4) și (5)
ori art.171 se aplică corespunzător.
Până la terminarea urmăririi penale, procurorul este obligat să încunoștințeze, în
scris, persoanele față de care se efectuează urmărirea penală și a le căror date au fost
conservate.

b. Conservarea rapidă a datelor provenite din sisteme de telecomunicații

Dispozițiile art.152 privind conservarea datelor informatice si a datelor privind
traficul informațional se aplică în mod corespunzător și în caz ul în care conservarea rapidă
se referă la datele ce privesc la traficul din sistemele de telecomunicații.

Drept procesual penal 82

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011

F. Percheziția

Percheziția poate fi domiciliară, corporală, informatică sau a unui vehicul.
Percheziția se efectuează cu respectarea demnității ș i a vieții private.

F1. Percheziția domiciliară

a. Cazurile și condițiile în care se poate dispune percheziția domiciliară

Percheziția domiciliară ori a bunurilor aflate în domiciliu poate fi dispusă dacă există
o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană și se
presupune că percheziția poate conduce la descoperirea și strângerea probelor cu privire la
această infracțiune, la conservarea urmelor infracțiunii sau la prinderea suspectului ori
inculpatului .
Prin domiciliu se înțelege o locuință, încăpere, dependință, sediul unei persoane
juridice sau al unei autorități publice sau orice alt spațiu ce aparține unei persoane fizice sau
juridice.

b. Procedura de emitere a mandatului de percheziție domiciliară

Percheziția domiciliară poate fi dispusă în cursul urmăririi penale, la cererea
procurorului, de judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i -ar reveni
competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad
acesteia în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul
care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. În cursul judecății, percheziția se
dispune, din oficiu sau la cererea procurorului, de către instanța învestit ă cu judecarea
cauzei.
Cererea formulată de procuror trebuie să cuprindă:
– descrierea locului unde urmează a se efectua percheziția;
– indicarea probelor sau a datelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă cu privire la
săvârșirea unei infracțiuni;
– indicarea infracțiunii, indicarea probelor sau a datelor din care rezultă că în locul în
care se solicită efectuarea percheziției se află suspectul ori inculpatul, ori pot fi descoperite
probe cu privire la săvârșirea infracțiunii sau urme ale infracțiu nii.
– numele, prenumele și, dacă este necesar, descrierea suspectului sau inculpatului
care se bănuiește că se află în locul unde se efectuează percheziția, indicarea urmelor
infracțiunii ori a altor obiecte care se presupune că există în locul ce urmeaz ă a fi
percheziționat.
Procurorul înaintează cererea împreună cu dosarul cauzei judecătorului de drepturi
și libertăți.
Cererea prin care se solicită încuviințarea efectuării percheziției domiciliare se
soluționează, în camera de consiliu, fără citarea p ărților. Participarea procurorului este
obligatorie.

Drept procesual penal 83

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Judecătorul dispune, prin încheiere, admiterea cererii, atunci când este întemeiată, și
încuviințarea efectuării percheziției și emite de îndată mandatul de percheziție. Întocmirea
minutei este obligat orie.
Încheierea instanței și mandatul de percheziție trebuie sa cuprindă:
– denumirea instanței;
– data, ora și locul emiterii;
– numele, prenumele și calitatea persoanei care a emis mandatul de
percheziție;
– perioada pentru care s -a emis mandat ul, care nu poate depăși 15 zile;
– scopul pentru care a fost emis;
– descrierea locului unde urmează a se efectua percheziția;
– numele sau denumirea persoanei la domiciliul, reședința ori sediul căreia se
efectuează percheziția;
– numele suspectu lui sau inculpatului, dacă este cunoscut;
– descrierea suspectului sau inculpatului care se bănuiește că se află în locul
unde se efectuează percheziția, indicarea urmelor infracțiunii sau a altor obiecte despre
care se presupune că există în locul ce ur mează a fi percheziționat;
– mențiunea că mandatul de percheziție poate fi folosit o singură dată;
– semnătura judecătorului și ștampila instanței.
În cazul în care judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că nu sunt îndeplinite
condițiile prevă zute în art.155 dispune, prin încheiere, respingerea cererii de efectuare a
unei percheziții domiciliare.
Încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți se pronunță asupra cererii de
încuviințare a efectuării percheziției domiciliare nu este su pusă niciunei căi de atac.
O nouă cerere de efectuare a unei percheziții domiciliare în același loc poate fi
formulată dacă au apărut ori s -au descoperit fapte sau împrejurări noi, necunoscute la
momentul soluționării cererii anterioare de către judecăto r.
În cursul judecății, din oficiu sau la cererea procurorului, instanța de judecată poate
dispune efectuarea unei percheziții în scopul prinderii inculpatului arestat preventiv,
precum și în cazul în care există suspiciuni rezonabile că în locul unde se solicită efectuarea
percheziției există mijloace materiale de probă ce au legătură cu infracțiunea ce face
obiectul cauzei. Dispozițiile privind datele pe care trebuie să le
cuprindă cererea formulată de procuror și cazurile și condițiile în care se po ate dispune
percheziția domiciliară, se aplică și în procedura de emitere a mandatului de percheziție
domiciliară

c. Efectuarea percheziției domiciliare

Mandatul de percheziție eliberat de judecătorul de drepturi și libertați se comunică
procurorului, care ia măsuri pentru executarea acestuia.
Percheziția se efectuează de procuror sau de organul de cercetare penală, însoțit,
după caz, de lucrători operativi.
Percheziția domiciliară nu poate fi începută înainte de ora 6,00 sau după orele 20,00,
cu ex cepția infracțiunii flagrante sau când percheziția urmează să se efectueze într -un local
public.

Drept procesual penal 84

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
În cazul în care este necesar, organele judiciare pot restricționa libertatea de mișcare
a persoanelor prezente sau accesul altor persoane în locul unde se ef ectuează percheziția,
pe durata efectuării acesteia.
Înainte de începerea percheziției, organul judiciar se legitimează și înmânează o
copie a mandatului emis de judecător persoanei în al cărei domiciliu se va efectua
percheziția, reprezentantului acestei a, sau unui membru al familiei, iar în lipsă, oricărei alte
persoane cu capacitate deplină de exercițiu care cunoaște persoana în al cărei domiciliu se
va efectua percheziția și, dacă este cazul, custodelui.
În cazul percheziției efectuate la sediul unei persoane juridice mandatul de
percheziție se înmânează reprezentantului acesteia sau, în lipsa reprezentantului, oricărei
alte persoane cu capacitate deplină de exercițiu.
Persoanele al căror domiciliu urmează a fi percheziționat li se solicită, înainte d e
începerea percheziției, predarea de bunăvoie a persoanei sau a obiectelor căutate. Dacă
persoana sau obiectele căutate sunt predate, nu se mai efectuează percheziția, cu excepția
cazului când se consideră util să se procedeze la aceasta, pentru căutarea altor obiecte sau
urme.
Persoanele al căror domiciliu urmează a fi percheziționat li se aduce la cunoștință că
au dreptul ca la efectuarea percheziției să participe un avocat. Dacă se solicită prezența unui
avocat, începerea percheziției este amânată pân ă la sosirea acestuia, dar nu mai mult de 2
ore de la momentul la care acest drept este comunicat, luându -se măsuri de conservare a
locului ce urmează a fi percheziționat. În cazuri excepționale, ce impun efectuarea
percheziției de urgență sau în cazul în care avocatul nu poate fi contactat, percheziția poate
începe și înainte de expirarea termenului de 2 ore.
De asemenea, persoanei percheziționate i se va permite să fie asistată ori
reprezentată de o persoană de încredere, și să participe un avocat.
În m od excepțional, percheziția poate începe fără înmânarea copiei mandatului de
percheziție, fără solicitarea prealabilă de predare a persoanei sau a obiectelor, precum și
fără informarea prealabilă privind posibilitatea solicitării prezenței unui avocat sau a unei
persoane de încredere, în următoarele cazuri:
– când este evident faptul că se fac pregătiri pentru acoperirea urmelor sau
distrugerea probelor ori a elementelor ce prezintă importanță pentru cauză;
– dacă există suspiciunea că în spațiul în c are urmează a se efectua pecheziția
se află o persoană a cărei viață sau integritate fizică este pusă în pericol;
– în spațiul unde urmează a fi efectuată percheziția nu se află nicio persoană.
În cazul unei situații excepționale, când percheziția s -a făcut fără înmânarea
mandatului de percheziție, copia mandatului de percheziție se înmânează de îndată ce este
posibil.
Organele judiciare care efectuează percheziția pot folosi forța, în mod adecvat și
proporțional, pentru a pătrunde într -un domiciliu, da că:
– există motive temeinice pentru a anticipa rezistență armată sau alte tipuri
de violență
– în cazul unui refuz sau dacă nu a fost primit niciun răspuns la solicitările ale
organelor judiciare de a pătrunde în domiciliu.
Percheziția domiciliară s e efectuează în prezența persoanei căreia i s -a înmânat
mandatul de percheziție sau a unui reprezentant al acesteia.

Drept procesual penal 85

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Organul judiciar care efectuează percheziția are dreptul să deschidă, prin folosirea
forței, încăperile, spațiile, mobilierul și alte obie cte în care s -ar putea găsi obiectele,
înscrisurile, urmele infracțiunii sau persoanele căutate, în cazul în care posesorul acestora
nu este prezent sau nu dorește să le deschidă de bunăvoie. La deschiderea acestora
organele judiciare ce efectuează perchez iția trebuie să evite daunele nejustificate.
Organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor și
înscrisurilor care au legătură cu fapta pentru care se efectuează urmărirea penală, indicate
în mandat. Obiectele sau înscrisurile a căror circulație sau deținere este interzisă sau în
privința cărora există suspiciunea că pot avea o legătură cu săvârșirea unei infracțiuni
pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, se ridică întotdeauna.
Este interzisă efectuarea în același timp cu percheziția a oricăror acte procedurale în
aceeași cauză, care prin natura lor împiedică persoana la care se face percheziția să
participe la percheziție.
Locul în care se desfășoară percheziția, precum și persoanele sau obiectele găsite p e
parcursul percheziționării pot fi fotografiate sau înregistrate audiovideo.
Înregistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate sunt anexate procesului – verbal
de percheziție și face parte integrantă din acesta.

d. Identificarea și păstrarea obiecte lor

După identificare, obiectele sau înscrisurile descrise în mandatul de percheziție se
prezintă persoanei de la care sunt ridicate și persoanelor prezente, pentru a fi recunoscute
și a fi însemnate de către acestea spre neschimbare, după care se etiche tează și se sigilează.
Obiectele care nu pot fi însemnate ori pe care nu se pot aplica etichete și sigilii se
împachetează sau se închid, pe cât posibil împreună, după care se aplică sigilii.
Obiectele care nu pot fi ridicate se lasă în păstrarea celui l a care se află, sau a unui
custode. Persoanei căreia i se lasă spre păstrare obiectele i se pune în vedere că are
obligația de a le păstra și conserva precum și de a le pune la dispoziția organelor de
urmărire penală la cererea acestora.
Probele pentru an aliză se iau cel puțin în dublu și se sigilează. Una din probe se lasă
celui de la care se ridică, iar în lipsa acestuia, uneia din persoanele care participă la
efectuarea percheziției, persoană de încredere sau avocat.

e. Procesul -verbal de percheziție

Activitățile desfășurate cu ocazia efectuării percheziției sunt consemnate într -un
proces – verbal.
Procesul -verbal trebuie să cuprindă:
– numele, prenumele și calitatea celui care îl încheie;
– numărul și data mandatului de percheziție;
– locul unde este încheiat;
– data și ora la care a început și ora la care s -a terminat efectuarea
percheziției, cu menționarea oricărei întreruperi intervenite;
– numele, prenumele, ocupația și adresa martorilor, când există, sau a
persoanelor ce au fost prez ente la efectuarea percheziției cu menționarea calității acestora;

Drept procesual penal 86

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
– efectuarea informării persoanei în al cărei domiciliu urmează a se efectua
percheziția cu privire la dreptul de a contacta un avocat care să participe la percheziție;
– descrierea amă nunțită a locului și condițiilor în care înscrisurile, obiectele
sau urmele infracțiunii au fost descoperite și ridicate, enumerarea și descrierea lor
amănunțită, pentru a putea fi recunoscute; mențiuni cu privire la locul și condițiile în care
suspectul s au inculpatul a fost prins;
– obiecțiile și explicațiile persoanelor care au participat la efectuarea
percheziției;
– mențiuni despre obiectele care nu au fost ridicate, dar au fost lăsate în
păstrare;
– mențiunile prevăzute de lege pentru cazurile s peciale.
Procesul -verbal se semnează pe fiecare pagină și la sfârșit de cel care îl încheie, de
persoana la care s -a făcut percheziția, de avocatul acesteia dacă a fost prezent, precum și de
persoanele care au fost prezente la efectuarea percheziției . Dacă vreuna dintre aceste
persoane nu poate sau refuză să semneze, se face mențiune despre aceasta precum și
despre motivele imposibilității sau refuzului de a semna.
O copie de pe procesul -verbal se lasă persoanei la care s -a făcut percheziția sau de la
care s -au ridicat obiectele și înscrisurile, ori vreuneia dintre persoanele care au participat la
efectuarea percheziției și, dacă este cazul, custodelui.

f. Măsuri privind obiectele ori înscrisurile ridicate

Obiectele ori înscrisurile ridicate care co nstituie mijloace de probă sunt atașate la
dosar sau păstrate în alt mod, iar urmele infracțiunii ridicate sunt conservate.
Obiectele, înscrisurile și urmele ridicate, care nu sunt atașate la dosar, pot fi
fotografiate. Fotografiile se vizează de organul de urmărire penală și se atașează la dosar.
Mijloacele materiale de probă se păstrează de organul de urmărire penală sau de
instanța de judecată la care se găsește dosarul, până la soluționarea definitivă a cauzei.
Obiectele care nu au legătură cu cauz a se restituie persoanei căreia îi aparțin, cu
excepția celor care sunt supuse confiscării.
Obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă nu sunt supuse confiscării, pot fi
restituite chiar înainte de soluționarea definitivă a procesului, persoanei căreia îi aparțin,
afară de cazul când prin această restituire s -ar putea stânjeni aflarea adevărului. Organul de
urmărire penală sau instanța de judecată pune în vedere persoanei căreia i -au fost restituite
obiectele, că este obligată să le păstreze până la sol uționarea definitivă a cauzei.

g. Conservarea sau valorificarea obiectelor ridicate

Obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă sunt dintre acelea arătate în art.196 și
dacă nu sunt restituite, se conservă sau se valorifică potrivit dispozițiilor ace lui articol.

h. Dispoziții speciale privind perchezițiile efectuate la o autoritate publică,
instituție publică sau alte persoane juridice de drept public

Drept procesual penal 87

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Dispozițiile din prezenta secțiune se aplică în mod corespunzător și atunci când
actele procedur ale se efectuează la o autoritate publică, instituție publică sau alte persoane
juridice de drept public, dispoziții care se completează după cum urmează:
– organul judiciar se legitimează și înmânează o copie a mandatului de
percheziție reprezentantului autorității, instituției, sau persoanei juridice de drept public;
– percheziția se efectuează în prezența reprezentantului autorității, instituției,
sau persoanei juridice de drept public, ori a altei persoane cu capacitate deplină de exercițiu
;
– o copie de pe procesul -verbal de percheziție se lasă reprezentantului
autorității, instituției, sau persoanei juridice de drept public.

F2. Alte forme de percheziție

a. Cazuri și condiții în care se efectuează percheziția corporală

Percheziția co rporală presupune examinarea corporală externă a unei persoane, ce
poate include și examinarea cavității bucale, a nasului, urechilor, a părului, a îmbrăcămintei,
a obiectelor pe care o persoană le are asupra sa sau sub controlul său, la momentul
efectuări i percheziției.
În cazul în care există o suspiciune rezonabilă că prin efectuarea unei percheziții
corporale vor fi descoperite urme ale infracțiunii, corpuri delicte sau alte obiecte ce prezintă
importanță pentru aflarea adevărului în cauză, organele ju diciare sau orice autoritate cu
atribuții în asigurarea ordinii și securității publice procedează la efectuarea acesteia.

b. Efectuarea percheziției corporale

Organul judiciar trebuie să ia măsuri ca percheziția să fie efectuată cu respectarea
demnității și a vieții private a persoanei.
Percheziția se efectuează de o persoană de același sex cu persoana percheziționată.
Înainte de începerea percheziției, persoanei percheziționate i se solicită predarea de
bunăvoie a obiectelor căutate. Dacă ob iectele căutate sunt predate, nu se mai efectuează
percheziția, cu excepția cazului când se consideră util să se procedeze la aceasta, pentru
căutarea altor obiecte sau urme.
Procesul -verbal de percheziție trebuie să cuprindă:
– numele și prenumele pers oanei percheziționate;
– numele, prenumele și calitatea persoanei care a efectuat percheziția;
– enumerarea obiectelor găsite cu ocazia percheziției;
– locul unde este încheiat;
– data și ora la care a început și ora la care s -a terminat efectuarea
percheziției, cu menționarea oricărei întreruperi intervenite;
– descrierea amănunțită a locului și condițiilor în care înscrisurile, obiectele
sau urmele infracțiunii au fost descoperite și ridicate, enumerarea și descrierea lor
amănunțită, pentru a pu tea fi recunoscute; mențiuni cu privire la locul și condițiile în care
suspectul sau inculpatul a fost găsit.
Procesul -verbal trebuie semnat pe fiecare pagină și la sfârșit de cel care îl încheie și
de persoana percheziționată. Dacă persoana percheziționa tă nu poate sau refuză să

Drept procesual penal 88

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
semneze, se face mențiune despre aceasta precum și despre motivele imposibilității sau
refuzului de a semna.
O copie a procesului -verbal se lasă persoanei percheziționate.
Bunurile ridicate se atașează la dosar sau se păstrează în locuri special amenajate, iar
urmele ridicate se vor conserva.

c. Percheziția unui vehicul

Percheziția unui vehicul presupune examinarea exteriorului sau interiorului unui
vehicul sau a altui mijloc de transport ori a componentelor acestora.
Percheziția unui vehicul se efectuează în condițiile în care se face percheziția
corporală când există suspiciuni că vor fi descoperite urme, corpuri delicte ori alte obiecte
ce prezintă importanță pentru aflarea adevărului.
Procesul -verbal de percheziție a unui vehicul trebuie să cuprindă datele de
identificare ale persoanelor găsite în autovehicul, datele de identificare ale vehiculului,
precum și datele de identificare ale martorului prezent la efectuarea percheziției.
Procesul -verbal se semnează pe fiecare pagină și la sfârșit de cel care îl încheie, de
persoana al cărei vehicul a fost percheziționat, dacă a fost prezentă la percheziție, precum și
de martori. Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuză să semne ze, se face
mențiune despre aceasta precum și despre motivele imposibilității sau refuzului de a semna.
Persoanei percheziționate i se înmânează o copie a procesului verbal.
Bunurile identificate care pot fi utile cauzei, se ridică, se păstrează și se co nservă în
aceleași condiții ca cele găsite la percheziția domiciliară.

d. Percheziția informatică și accesul într -un sistem informatic

Judecătorul de drepturi și libertăți poate dispune efectuarea unei percheziții
informatice, la cererea procurorului, atunci când pentru descoperirea și strângerea probelor
este necesară cercetarea unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor
informatice.
Prin accesul la un sistem informatic se înțelege pătrunderea într -un sistem informatic
sau mijloc d e stocare a datelor informatice fie direct, fie de la distanță, prin intermediul
unor programe specializate ori prin intermediul unei rețele, în scopul de a identifica probe.
Prin sistem informatic se înțelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive
interconectate ori aflate în relație funcțională, dintre care unul sau mai multe asigură
prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic.
Prin date informatice se înțelege orice reprezentare de fapte, informații sau
concepte sub o form ă adecvată prelucrării într -un sistem informatic, inclusiv un program
capabil să determine executarea unei funcții de către un sistem informatic.
Procurorul înaintează cererea prin care se solicită încuviințarea efectuării percheziției
informatice sau acc esul într -un sistem informatic împreună cu dosarul cauzei judecătorului
de drepturi și libertăți .
Cererea se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților.
Participarea procurorului este obligatorie.

Drept procesual penal 89

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Judecătorul dispune prin încheiere admit erea cererii, atunci când aceasta este
întemeiată, încuviințarea efectuării percheziției informatice sau accesului la un sistem
informatic și emite de îndată mandatul de percheziție sau de acces.
Încheierea instanței trebuie să cuprindă:
– denumirea ins tanței;
– data, ora și locul emiterii;
– numele, prenumele și calitatea persoanei care a emis mandatul;
– perioada pentru care s -a emis mandatul;
– scopul pentru care a fost emis,
– numele suspectului sau inculpatului, dacă sunt cunoscute,
– mențiunea că mandatul poate fi folosit o singură dată,
– semnătura judecătorului și ștampila instanței
Încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți se pronunță asupra cererii de
încuviințare a efectuării percheziției informatice sau a accesul ui într -un sistem informatic nu
este supusă niciunei căi de atac.
În cazul în care, cu ocazia efectuării percheziției unui sistem informatic sau a unui
suport de stocare a datelor informatice, se constată că datele informatice căutate sunt
cuprinse într -un alt sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice și sunt
accesibile din sistemul sau suportul inițial, procurorul dispune de îndată conservarea,
copierea datelor informatice identificate și va solicita de urgență completarea autorizație i
inițiale.
În vederea executării percheziției dispuse, pentru asigurarea integrității datelor
informatice stocate pe obiectele ridicate procurorul dispune efectuarea de copii.
Dacă ridicarea obiectelor care conțin datele informatice ar afecta grav desfă șurarea
activității persoanelor care dețin aceste obiecte, procurorul poate dispune efectuarea de
copii, care servesc ca mijloc de probă.
Cu privire la datele informatice identificate prin accesul la un sistem informatic
procurorul poate dispune, prin ord onanță:
– realizarea și conservarea unei copii a acestor date informatice;
– suprimarea accesării sau îndepărtarea acestor date informatice din sistemul
informatic.
Copiile prevăzute la alineatele precedente se realizează cu mijloace tehnice și
proced uri adecvate de natură să asigure integritatea informațiilor conținute de acestea.
Percheziția în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se
efectuează în prezența suspectului sau a inculpatului, dacă este posibil, a unui repr ezentant
al acestuia sau a unui martor.
Procesul -verbal de percheziție informatică ori de acces la un sistem informatic
trebuie să cuprindă:
– numele persoanei de la care a fost ridicat sistemul informatic sau suporturile
de stocare a datelor informatic e ori numele persoanei al cărei sistem informatic a fost
accesat;
– numele persoanei care a efectuat percheziția;
– numele persoanelor prezente la efectuarea percheziției;
– descrierea și enumerarea sistemelor informatice ori suporturilor de stocare
a datelor informatice față de care s -a dispus percheziția;
– descrierea și enumerarea activităților desfășurate;

Drept procesual penal 90

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
– descrierea și enumerarea datelor informatice descoperite cu ocazia
percheziției ori a accesului la date informatice.
Organele de urmări re penală trebuie să ia măsuri ca percheziția informatică ori
accesul într -un sistem informatic să fie efectuate fără ca faptele și împrejurările din viața
personală a celui la care se efectuează percheziția ori accesul la un sistem informatic să
devină, î n mod nejustificat, publice.
Datele informatice identificate cu caracter secret se păstrează în condițiile legii.

e. Ridicarea de obiecte și înscrisuri

Organul de urmărire penală sau instanța de judecată are obligația să ridice obiectele
și înscrisuri le ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal.

f. Predarea obiectelor, înscrisurilor sau a datelor informatice

În cazul în care există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea
unei infracțiuni și sunt temeiuri de a se cred e că un obiect sau un înscris poate servi ca
mijloc de probă în cauză, organele de urmărire penală sau instanța de judecată pot dispune
persoanei fizice sau juridice în posesia căreia se află să le prezinte și să le predea, sub luare
de dovadă.
De asemene a, în condițiile de mai sus, organele de urmărire penală sau instanța de
judecată pot dispune ca:
– orice persoană fizică sau juridică de pe teritoriul României să comunice
datele informatice, aflate în posesia sau sub controlul său, care sunt stocate î ntr-un sistem
informatic ori pe un suport de stocare informatic;
– orice furnizor de servicii care oferă prestații pe teritoriul României să
comunice datele din posesia sau de sub controlul său referitoare la abonați și la astfel de
servicii.
Prin noți unea de date referitoare la abonați se înțelege orice informație, sub formă
de date informatice sau sub orice altă formă, deținută de un furnizor de servicii, referitoare
la abonații acestor servicii, altele decât datele referitoare la trafic sau conținut și care permit
stabilirea:
– tipului de serviciu de comunicații utilizat, dispozițiilor tehnice luate în
această privință și perioadei serviciului;
– identității, adresei poștale sau geografice, numărului de telefon al
abonatului și oricărui alt număr de contact, precum și a datelor referitoare la facturare și
plată, disponibile în baza unui contract sau a unui aranjament de servicii;
– oricărei alte informații referitoare la locul în care se găsesc echipamentele
de comunicație, disponibile în baza un ui contract sau a unui aranjament de servicii.
Ordonanța organelor de urmărire penală sau încheierea instanței trebuie să
cuprindă: numele și semnătura persoanei care a dispus predarea, numele persoanei ce este
obligată să predea obiectul, înscrisul sau d atele informatice, descrierea obiectului,
înscrisului sau a datelor informatice ce trebuie predate, precum și data și locul unde trebuie
să fie predate.
Dacă organul de urmărire penală sau instanța de judecată apreciază că și o copie a
unui înscris sau a datelor informatice poate servi ca mijloc de probă, reține numai copia.

Drept procesual penal 91

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Dacă obiectul, înscrisul sau datele informatice au caracter secret ori confidențial,
prezentarea sau predarea se face în condiții care să asigure păstrarea secretului ori a
confidenți alității.

g. Ridicarea silită de obiecte și înscrisuri

Dacă obiectul sau înscrisul cerut nu este predat de bunăvoie, organul de urmărire
penală, prin ordonanță sau instanța de judecată, prin încheiere, dispune ridicarea silită. În
cursul judecății disp oziția de ridicare silită a obiectelor sau înscrisurilor se comunică
procurorului, care ia măsuri de aducere la îndeplinire, prin organul de cercetare penală.
Împotriva ordonanței organului de urmărire penală se poate face plângere de orice
persoană inter esată. De asemenea, dacă s -au dispus măsuri asiguratorii, acestea pot fi
contestate în condițiile art. 250 C. proc. prn.

G. Expertiza

a. Dispunerea efectuării expertizei

Efectuarea unei expertize se dispune când evaluarea unor fapte sau împrejurăr i ce
prezintă importanță pentru aflarea adevărului în cauză, impune constatarea și opinia unui
expert.
Expertiza se dispune, în cursul urmăririi penale, de către organul de urmărire penală
prin ordonanță motivată, la cererea părților, subiecților procesua li principali ori a avocaților
acestora, sau din oficiu. În cursul judecății, expertiza se dispune de instanță prin încheiere
motivată, la cererea părților, persoanei vătămate sau a avocaților acestora, a procurorului
sau din oficiu.
Cererea de efectuare a expertizei trebuie formulată în scris, cu indicarea faptelor și
împrejurărilor supuse evaluării și a obiectivelor care trebuie lămurite de expert.
Expertiza poate fi efectuată de experți oficiali sau de experți independenți autorizați
din țară sau din s trăinătate. Specialiștii care funcționează în cadrul organelor judiciare sunt
asimilați experților oficiali.
Expertiza medico -legală se efectuează în cadrul instituțiilor medico -legale. La
efectuarea expertizei pot participa experți independenți autoriz ați, numiți la solicitarea
părților sau subiecților procesuali principali.
Ordonanța organului de urmărire penală sau încheierea instanței prin care se
dispune efectuarea expertizei trebuie să indice faptele sau împrejurările pe care expertul
trebuie să le evalueze, obiectivele la care trebuie să răspundă, termenul în care trebuie
efectuată expertiza precum și persoanele ce urmează a fi numite experți ori instituția
desemnată.
În domeniile strict specializate, dacă pentru înțelegerea probelor sunt neces are
anumite cunoștințe specifice sau alte asemenea cunoștințe, instanța poate solicita opinia
unei personalități sau a mai multor personalități ori specialiști din domeniul respectiv.
Dispozițiile relative la audierea martorului sunt aplicabile în mod core spunzător.

Drept procesual penal 92

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
b. Numirea expertului

Expertul este numit prin ordonanța organului de urmărire penală sau prin încheierea
instanței.
Organul de urmărire penală sau instanța desemnează, de regulă, un singur expert, cu
excepția situațiilor în care, ca urm are a complexității exertizei, sunt necesare cunoștințe
specializate din discipline distincte, situație în care desemnează doi sau mai mulți experți
Când expertiza urmează să fie efectuată de o instituție medico -legală, de un
laborator de expertiză crimin alistică sau de orice institut de specialitate, organul de
urmărire penală ori instanța se adresează acestora pentru efectuarea expertizei. Instituția
medico -legală, laboratorul de expertiză criminalistică sau institutul de specialitate
desemnează unul sa u mai mulți experți în vederea efectuării expertizei.
Părțile și subiecții procesuali principali au dreptul să solicite ca la efectuarea
expertizei să participe un expert recomandat de acestea. În cazul în care expertiza este
dispusă de instanță procuroru l poate solicita ca un expert recomandat de acestea să
participe la efectuarea expertizei.
Instituția medico -legală, ori laboratorul de expertiză criminalistică sau institutul de
specialitate poate solicita, atunci când consideră necesar, participarea spe cialiștilor de la
alte instituții sau avizul acestora.
Organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei sau părțile pot solicita numele
experților desemnați de instituția medico -legală, laboratorul de expertiză criminalistică sau
de alte instituții.

c. Incompatibilitatea expertului

O persoană aflată în vreunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de art.63 nu
poate fi desemnată ca expert, iar în cazul în care a fost desemnată, hotărârea
judecătorească nu se poate întemeia pe constatările și concluziile acesteia.
Motivul de incompatibilitate trebuie dovedit de cel ce îl invocă.
Participarea ca expert de mai multe ori în aceeași cauză constituie motiv de
incompatibilitate, cu excepția celui recomandat de parte.
Dispozițiile art.66 – 68 C. proc.pen. privind abținerea sau recuzarea expertului se
aplică în mod corespunzător.

d. Drepturile și obligațiile expertului

Expertul are dreptul de a refuza efectuarea expertizei pentru aceleași motive pentru
care martorul poate refuza depunerea mărt uriei.
Expertul are dreptul să ia cunoștință de materialul dosarului necesar pentru
efectuarea expertizei.
Expertul poate cere lămuriri organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei cu
privire la anumite fapte ori împrejurări ale cauzei ce trebu ie evaluate.
Expertul poate cere lămuriri părților și subiecților procesuali principali, cu
încuviințarea și în condițiile stabilite de organele judiciare.
Expertul are dreptul la un onorariu pentru activitatea depusă în vederea efectuării
expertizei, pe ntru cheltuielile pe care ar trebui să le suporte sau le – a suportat pentru

Drept procesual penal 93

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
efectuarea expertizei. Cuantumul onorariului este stabilit de către organele judiciare în
funcție de natura și complexitatea cauzei și de cheltuielile suportate sau care urmează a fi
suportate de către expert. Dacă expertiza este efectuată de instituția medico -legală ori
laboratorul de expertiză criminalistică sau de institutul de specialitate, onorariul este stabilit
în condițiile prevăzute de legea specială.
Expertul poate benef icia și de măsurile de protecție prevăzute de art. 126.
Expertul are obligația de a se prezenta în fața organelor de urmărire penală sau a
instanței de judecată ori de câte ori este chemat și de a -și întocmi raportul de expertiză cu
respectarea termenului limită stabilit în ordonanța organului de urmărire penală sau în
încheierea instanței. Termenul limită din ordonanță sau încheiere poate fi prelungit, la
cererea expertului, pentru motive întemeiate, fără ca prelungirea totală acordată să fie mai
mare de șase luni.
Întârzierea sau refuzul nejustificat de efectuare a expertizei atrage răspunderea civilă
a expertului sau a instituției desemnate să o efectueze pentru prejudiciile cauzate.

e. Înlocuirea expertului

Expertul poate fi înlocuit dacă în mod n ejustificat nu finalizează raportul de expertiză
până la termenul fixat, dacă manifestă dezinteres față de însărcinarea ce i -a fost
încredințată, sau dacă refuză efectuarea percheziției.
Înlocuirea se dispune, cu citarea expertului, prin ordonanță de căt re organele de
urmărire penală sau prin încheiere de către instanță, care se comunică asociației sau
corpului profesional de care aparține expertul.
Expertul este, de asemenea, înlocuit când este admisă cererea sa de abținere sau o
cerere de recuzare, or i în cazul în care se află în imposibilitate obiectivă de a efectua sau
finaliza expertiza.
Expertul înlocuit trebuie să pună de îndată la dispoziția organului judiciar toate actele
sau obiectele încredințate precum și observațiile cu privire la activităț ile desfășurate până la
momentul înlocuirii sale. Refuzul expertului de a proceda în acest mod poate fi sancționat
cu amendă de la 500 la 5000 lei, de către procuror sau instanța de judecată, potrivit art. 283
alin.4 C.proc.pen.

f. Procedura expertizei

Organul de urmărire penală sau instanța de judecată, când dispune efectuarea unei
expertize, fixează un termen la care sunt chemate părțile, subiecții procesuali principali
precum și expertul, dacă acesta a fost desemnat.
La termenul fixat se aduce la c unoștința procurorului, a părților, a subiecților
procesuali principali și a expertului obiectul expertizei și întrebările la care expertul trebuie
să răspundă, și li se pune în vedere că au dreptul să facă observații cu privire la aceste
întrebări și că p ot cere modificarea sau completarea lor. De asemenea, după caz, sunt
indicate expertului obiectele pe care urmează să le analizeze.
Expertul este înștiințat cu privire la faptul că are obligația de a analiza obiectul
expertizei, de a indica cu exactitate orice observație sau constatare și de a expune o opinie
imparțială cu privire la faptele sau împrejurările evaluate în conformitate cu regulile științei
și expertizei profesionale .

Drept procesual penal 94

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Părțile și subiecții procesuali principali sunt încunoștințați că au dre ptul să ceară
numirea a câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea
expertizei.
După examinarea obiecțiilor și cererilor făcute de părți, de subiecții procesuali
principali și expert, organul de urmărire penală sau i nstanța de judecată pune în vedere
expertului termenul în care urmează a fi efectuată expertiza, încunoștințându -l totodată
dacă la efectuarea acesteia urmează să participe părțile sau subiecții procesuali principali.
Atunci când expertiza urmează să fie efectuată de o instituție medico -legală, de un
laborator de expertiză criminalistică sau de orice institut de specialitate, sunt aplicabile
dispozițiile art. 173 alin. (3) C.proc.pen., adică desemnarea unuia sau mai multor experți ce
vor efectua expertiza se face de către conducerea instituției medico -legale solicitate,
nefiind necesară prezența expertului în fața organului judiciar.

g. Efectuarea expertizei

Expertiza poate fi efectuată cu privire la obiecte sau persoane.
În vederea examinării acesto r obiecte, experții au dreptul să procedeze la
deschiderea sau redeschiderea sigiliilor, și la punerea de noi sigilii, după ce au reambalat,
dacă a fost necesar, obiectele pe care au fost însărcinați să le examineze. Despre aceste
activități experții fac mențiune în raportul de expertiză.
În cazul în care obiectul expertizei nu se poate examina, expertiza se efectuează în
baza documentației pusă la dispoziția expertului.

h. Raportul de expertiză

După efectuarea expertizei, constatările și opinia exper tului sunt expuse într -un
raport scris.
Când sunt mai mulți experți se întocmește un singur raport de expertiză. Dacă există
deosebiri de păreri, opiniile separate sunt consemnate în cuprinsul acestuia.
Raportul de expertiză se depune la organul judicia r care a dispus efectuarea
expertizei.
Raportul de expertiză cuprinde:
– partea introductivă, în care se arată organul judiciar care a dispus
efectuarea expertizei, data când s -a dispus efectuarea acesteia, numele și prenumele
expertului, obiectivele la care expertul urmează să răspundă, data la care a fost efectuată,
materialul pe baza căruia expertiza a fost efectuată, mențiunea dacă părțile care au
participat la aceasta au dat explicații în cursul expertizei, data întocmirii raportului de
expertiză;
– partea expozitivă, ce cuprinde descrierea operațiilor de efectuare a
expertizei, obiecțiile sau explicațiile părților, precum și analiza acestor obiecții ori explicații
în lumina celor constatate de expert;
– concluziile, care cuprind răspunsurile la obiectivele stabilite de organele
judiciare, precum și orice alte precizări și constatări rezultate din efectuarea expertizei, în
legătură cu obiectivele expertizei.

Drept procesual penal 95

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
În situația în care expertiza a fost efectuată în lipsa părților ori a subiecților
proce suali principali, aceștia sau avocatul lor sunt încunoștințați cu privire la întocmirea
raportului de expertiză și cu privire la dreptul la studierea raportului.

i. Audierea expertului

În cursul urmăririi penale sau al judecății expertul poate fi audi at de organul de
urmărire penală sau de instanță, la cererea procurorului, a părților, a subiecților procesuali
principali sau din oficiu dacă organul judiciar apreciază că audierea este necesară pentru
lămurirea constatărilor sau concluziilor expertului.
Dacă expertiza a fost efectuată de o instituție medico -legală, laborator de expertiză
criminalistică sau institut de specialitate, instituția va desemna un expert, dintre persoanele
care au participat la efectuarea expertizei, ce urmează a fi audiat de că tre organul de
urmărire penală sau de instanță.
Audierea expertului se efectuează potrivit dispozițiilor privitoare la audierea
martorilor.

j. Suplimentul de expertiză

Când organul de urmărire penală sau instanța constată, la cerere sau din oficiu, c ă
expertiza nu este completă, iar această deficiență nu poate fi suplinită prin audierea
expertului, dispune efectuarea unui supliment de expertiză de către același expert. Când
aceasta nu este posibilă se dispune efectuarea unei alte expertize de către un alt expert.
Când expertiza a fost efectuată în cadrul instituți ei medico -legale a unui laborator de
expertize criminalistice sau a unui institut de specialitate, organul de urmărire penală sau
instanța se adresează instituției respective în vederea efect uării suplimentului de expertiză.

k. Efectuarea unei noi expertize

Organul de urmărire penală sau instanța dispune efectuarea unei noi expertize
atunci când concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii, ori între
conținutul și c oncluziile raportului de expertiză există contradicții, iar aceste deficiențe nu
pot fi înlăturate prin audierea expertului.
Când organul de urmărire penală sau instanța de judecată dispune efectuarea unei
noi expertize de către o instituție medico -legală , aceasta este efectuată de o comisie.

l. Lămuriri cerute la institutul de emisiune

În cazurile privitoare la infracțiunea de falsificare de monedă sau de alte valori,
organul de urmărire penală sau instanța poate cere lămuriri institutului de emisiun e.

m. Prezentarea scriptelor de comparație

În cauzele privind infracțiuni de fals în înscrisuri, organul de urmărire penală sau
instanța de judecată poate dispune să fie prezentate scripte de comparație.

Drept procesual penal 96

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Dacă scriptele se găsesc în depozite publice, a utoritățile în drept sunt obligate a le
elibera.
Dacă scriptele se găsesc la o persoană care nu este soț sau rudă apropiată cu
suspectul sau inculpatul sau care nu poate fi audiată ca martor în cauză, organul de urmărire
penală ori instanța îi pune în ved ere să le prezinte.
Scriptele se introduc într -un plic sigilat care se vizează de organul de urmărire penală
sau de președintele completului de judecată și se semnează de acela care le prezintă.
Organul de urmărire penală ori instanța poate solicita sus pectului sau inculpatului să
prezinte o piesă scrisă cu mâna sa, ori să scrie după dictare.
Dacă suspectul sau inculpatul refuză, se face mențiune în procesul -verbal.
Refuzul de a se conforma solicitării organului de urmărire penală sau instanței nu
poate fi interpretat în defavoarea suspectului sau inculpatului.

n. Expertiza medico -legală psihiatrică

În cazul infracțiunii de omor, omor calificat sau a infracțiunilor comise de minorii cu
vârsta între 14 -16 ani, în cazul uciderii sau vătămării copilul ui nou -născut ori a fătului de
către mamă, precum și atunci când organul de urmărire penală sau instanța are o îndoială
asupra stării psihice a suspectului sau inculpatului, raportat la momentul săvârșirii
infracțiunii ce face obiectul acuzației, se dispun e efectuarea unei expertize medico -legale
psihiatrice, stabilindu -se, totodată, termenul de prezentare în vederea examinării.
Expertiza se efectuează în cadrul instituției medico -legale de către o comisie,
constituită potrivit legii.
Expertiza medico -legală psihiatrică se efectuează după obținerea consimțământului
scris al persoanei ce urmează a fi supusă expertizei, exprimat în prezența unui avocat ales
sau din oficiu, în fața organului judiciar, iar în cazul minorului și în prezența reprezentantului
legal.
În cazul în care suspectul sau inculpatul refuză în cursul urmăririi penale efectuarea
expertizei organul de urmărire penală sesizează judecătorul de drepturi și libertăți în
vederea emiterii unui mandat de aducere în scopul prezentării la comisia m edico -legală
psihiatrică.
În cazul în care consideră că este necesară o examinare complexă, ce necesită
internarea medicală a suspectului sau a inculpatului într -o instituție sanitară de specialitate,
iar acesta refuză internarea, comisia medico -legală se sizează organul de urmărire penală
sau instanța cu privire la necesitatea luării măsurii internării nevoluntare.
În cursul urmăririi penale, procurorul dacă apreciază că solicitarea comisiei medico –
legale este întemeiată poate cere judecătorului de dreptu ri și libertăți de la instanța căreia i –
ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare
în grad acesteia în a cărei circumscripție se află locul de internare, ori sediul parchetului din
care face parte procurorul c are a întocmit propunerea, luarea măsurii internării nevoluntare
în vederea efectuării expertizei psihiatrice, pe o perioadă de cel mult 30 de zile.
Propunerea procurorului de luare a măsurii internării nevoluntare trebuie să
cuprindă, după caz, mențiuni cu privire la: fapta pentru care se efectuează cercetarea
penală, încadrarea juridică, denumirea infracțiunii ; faptele și împrejurările din care rezultă
îndoiala asupra stării psihice a suspectului sau inculpatului, sesizarea comisiei medico -legale
psihi atrice cu privire la refuzul suspectului sau inculpatului de a se interna, motivarea

Drept procesual penal 97

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
necesității luării măsurii internării și a proporționalității acesteia cu scopul urmărit.
Propunerea împreună cu dosarul cauzei, se prezintă judecătorului de drepturi și l ibertăți.
Judecătorul de drepturi și libertăți fixează ziua și ora de soluționare a propunerii de
luare a măsurii internării nevoluntare, în cel mult 3 zile de la data sesizării, având obligația
de a -l cita pe suspect sau inculpat pentru termenul fixat. Termenul se comunică
procurorului precum și avocatului suspectului sau inculpatului, căruia i se acordă, la cerere,
dreptul de a studia dosarul cauzei și propunerea formulată de procuror.
Soluționarea propunerii de luare a măsurii internării nevoluntare s e face numai în
prezența suspectului sau inculpatului, afară de cazul când acesta este dispărut, se sustrage
sau când din cauza stării sănătății sau din cauză de forță majoră ori stare de necesitate, nu
se poate prezenta.
Participarea procurorului și a a vocatului ales sau numit din oficiu al suspectului sau
inculpatului este obligatorie.
În cazul admiterii propunerii de internare nevoluntară, încheierea judecătorului
trebuie să cuprindă:
– descrierea faptei de care este acuzat suspectul sau inculpatul, încadrarea
juridică și denumirea infracțiunii ;
– faptele și împrejurările din care rezultă îndoială asupra stării psihice a
suspectului sau inculpatului,
– motivarea necesității luării măsurii internării nevoluntare în vederea
efectuării expertizei medico -legale psihiatrice și a proporționalității acesteia cu scopul
urmărit.
– durata măsurii internării.
După luarea măsurii, suspectului sau inculpatului i se aduc la cunoștință, de îndată, în
limba pe care o înțelege, motivele internării, încheindu -se în acest sens un proces -verbal.
După dispunerea internării, dacă suspectul sau inculpatul se află în stare de deținere,
judecătorul de drepturi și libertăți informează administrația locului de deținere despre
măsura internării și dispune transferul ar estatului într -o sectie de psihiatrie a unui
penitenciar spital.
Împotriva încheierii judecătorului de drepturi și libertăți se poate face contestație la
judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța ierarhic superioară de către suspect,
inculpat sa u de procuror în termen de 24 de ore de la comunicare.
Contestația formulată de suspect sau inculpat împotriva încheierii prin care s -a
dispus internarea nevoluntară nu este suspensivă de executare și se soluționează în termen
de 3 zile de la data înregis trării acesteia.
În vederea soluționării contestației, judecătorul de la instanța ierarhic superioară
este obligat să îl citeze pe suspect sau inculpat. Participarea procurorului la judecarea
contestației este obligatorie.
În vederea soluționării contes tației formulate de suspect sau de inculpat, este
suficient ca judecătorul de la instanța ierarhic superioară să comunice acestuia și
procurorului data stabilită pentru judecarea contestației și să le dea posibilitatea de a
depune observații scrise până la acea dată, afară de cazul când apreciază că prezența
suspectului sau inculpatului, participarea procurorului și formularea de concluzii orale de
către aceștia sunt necesare pentru justa soluționare a contestației.
În cazul admiterii contestației formulat e de suspect sau inculpat, judecătorul de la
instanța ierarhic superioară dispune respingerea propunerii de internare și punerea de

Drept procesual penal 98

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
îndată în libertate a suspectului sau inculpatului dacă acesta nu este arestat în cauză sau
într-o altă cauză.
Dosarul cauz ei se restituie procurorului în termen de 24 de ore de la soluționarea
contestației. Dacă încheierea judecătorului de drepturi și libertăți nu este atacată cu
contestație, acesta este obligat să restituie dosarul procurorului în termen de 24 de ore de
la expirarea termenului de contestație.
În cursul judecății, dacă inculpatul refuză efectuarea expertizei ori nu se prezintă în
vederea examinării la comisia medico -legală psihiatrică, instanța, din oficiu sau la cererea
procurorului dispune emiterea unui man dat de aducere în condițiile art. 265 C.proc.pen.
Măsura internării nevoluntare poate fi luată de instanță la sesizarea comisiei medico –
legale psihiatrice iar dispozițiile menționate anterior se aplică în mod corespunzător.(
art.184 alin(6) – (19) din C.pr oc.pen.)
Imediat după luarea măsurii internării nevoluntare sau în cazul schimbării ulterioare
a locului de internare, judecătorul de drepturi și libertăți, instanța sau președintele
completului de judecată de la instanța ierarhic superioară, care a dispu s măsura,
încunoștințează despre aceasta și despre locul internării un membru al familiei suspectului
sau inculpatului ori o altă persoană desemnată de acesta, precum și instituția medico -legală
care efectuează expertiza, încheindu -se în acest sens un proc es-verbal. Instituția de
specialitate are obligația de a informa organele judiciare despre schimbarea locului
internării.
Hotărârea prin care dispune internarea nevoluntară se pune în executare de
procuror prin intermediul organelor de poliție.
În cazul în care suspectul sau inculpatul este aflat în stare de deținere, judecătorul de
drepturi și libertăți sau instanța ce a dispus măsura internării într -o instituție de specialitate
în vederea efectuării expertizei medico -legale psihiatrice informează, de î ndată,
administrația locului de deținere despre măsura dispusă.
Măsura internării medicale în vederea efectuării expertizei medico -legale psihiatrice
poate fi prelungită o singură dată de judecătorul de drepturi și libertăți, la propunerea
motivată a proc urorului sau de instanța de judecată, pe o durată de cel mult 30 de zile.
Comisia de expertiză medico -legală psihiatrică sesisează procurorul sau, după caz, instanța,
asupra necesității prelungirii măsurii internării cu cel puțin 7 zile înainte de expirare a
acesteia. Sesizarea trebuie să conțină descrierea activităților efectuate, motivele pentru
care examinarea nu a fost finalizată pe parcursul internării, examinările ce urmează a fi
efectuate, precizarea perioadei pentru care este necesară prelungirea.
Dispozițiile alin.(6) – (24)din art. 184 C. proc.pen. se aplică în mod corespunzător.
În cazul în care înainte de expirarea duratei internării nevoluntare se constată că
aceasta nu mai este necesară, comisia de expertiză medico -legală psihiatrică sesizea ză de
îndată organul care a dispus măsura în vederea încetării măsurii. Sesizarea se soluționează
de urgență, în camera de consiliu, cu participarea procurorului, după ascultarea avocatului
ales sau din oficiu al persoanei internate. Încheierea pronunțată de judecătorul de
drepturi și libertăți sau de instanță nu este supusă niciunei căi de atac.
Dacă în cursul efectuării expertizei medico -legale psihiatrice se constată că sunt
îndeplinite condițiile prevăzute de art. 247 C. proc.pen., comisia de expertiz ă medico -legală
psihiatrică sesizează organele judiciare în vederea luării măsurii de siguranță a internării
medicale provizorii. Această măsură se ia de către judecătorul de drepturi și libertăți în

Drept procesual penal 99

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
cursul urmăririi penale sau de către judecătorul de cam eră preliminară pe durata procedurii
camerei preliminare, ori, de către instanța de judecată în cursul judecății.
Perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat într -o instituție de
specialitate în vederea efectuării expertizei psihiatrice se d educe din durata pedepsei, în
condițiile art.72 din Noul Cod Penal, care stabilește criteriile generale de individualizare a
pedepsei.

o. Autopsia medico -legală

Autopsia medico – legală se dispune de către organul de urmărire penală, în caz de
moarte violentă ori când aceasta este suspectă de a fi violentă sau când nu se cunoaște
cauza morții, existând o suspiciune rezonabilă că decesul a fost cauzat direct sau indirect
printr -o infracțiune sau este în legătură cu comiterea unei infracțiuni. În cazul în care corpul
victimei a fost înhumat, este dispusă exhumarea pentru examinarea corpului și efectuarea
autopsiei.
Procurorul dispune de îndată efectuarea unei autopsii medico -legale dacă decesul s –
a produs în perioada în care persoana se află în custodia poliției, a Administrației Naționale
a Penitenciarelor, în timpul internării medicale nevoluntare sau în cazul oricărui deces care
ridică suspiciunea nerespectării drepturilor omului, a aplicării torturii sau a oricărui
tratament inuman.
Pentru a constat a dacă există motive pentru a efectua autopsia medico -legală,
organul de urmărire penală poate solicita opinia medicului legist.
Autopsia se efectuează în cadrul instituției medico -legale de către unul sau mai mulți
medici legiști, potrivit legii special e.
La efectuarea autopsiei medico -legale pot fi cooptați și specialiști din alte domenii
medicale, în vederea stabilirii cauzei decesului, la solicitarea medicului legist, cu excepția
medicului care a tratat persoana decedată, care poate fi audiat ca mart or.
Cu ocazia efectuării autopsiei medico -legale pot fi utilizate orice metode pentru
stabilirea identității inclusiv prelevarea de produse biologice în vederea stabilirii profilului
ADN.
Organul de urmărire penală trebuie să încunoștințeze un membru de familie despre
data autopsiei și despre dreptul de a desemna un expert independent autorizat care să
asiste la efectuarea autopsiei.
Medicul legist care a efectuat autopsia întocmește un raport de autopsie, care
cuprinde constatările și concluziile sale c u privire la:
– identitatea persoanei decedate, dacă este cunoscută;
– felul morții;
– cauza medicală a morții;
– existența leziunilor traumatice, mecanismul de producere al acestora,
natura agentului vulnerant și legătura de cauzalitate între lez iunile traumatice și deces;
– rezultatele investigațiilor de laborator efectuate pe produsele biologice
prelevate de la cadavru;
– urmele biologice găsite pe corpul persoanei decedate;
– substanțele suspecte descoperite în corpul persoanei decedate;
– data probabilă a morții;
– orice alte elemente care pot contribui la lămurirea împrejurărilor

Drept procesual penal 100

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
producerii morții.

p. Exhumarea

Exhumarea poate fi dispusă de către procuror sau de către instanța de judecată în
vederea stabilirii felului și cauz ei morții, a identificării cadavrului sau pentru stabilirea
oricăror elemente necesare soluționării cauzei.
Examinarea cadavrului sau a osemintelor se efectuează de medicul legist în prezența
organului de urmărire penală.
După efectuarea examinării medic o-legale se întocmește un raport de expertiză, care
va cuprinde constatările și concluziile medicului legist cu privire la motivele exhumării,
menționându -se toate datele pe care le are în vedere și raportul de expertiză medico -legală,
fixate de legiuitor în cuprinsul art. 185 alin.(8) C.proc.pen.

r. Autopsia medico -legală a fetusului sau a nou -născutului

Autopsia medico -legală a unui fetus se dispune pentru a se stabili vârsta intrauterină,
capacitatea de supraviețuire în afara uterului, felul și ca uza morții, precum și stabilirea
filiației când este cazul.
Autopsierea medico -legală a unui nou -născut, se dispune pentru a se stabili dacă
copilul a fost născut viu, viabilitatea, durata supraviețuirii, felul și cauza medicală a morții,
data morții, dac a i s-au acordat îngrijiri medicale după naștere, precum și stabilirea filiației
când este cazul.

s. Expertiza toxicologică

În cazul în care există o suspiciune cu privire la intoxicația unei persoane se dispune
efectuarea unei expertize medico -legale toxicologice.
Produsele considerate suspecte că ar fi determinat intoxicația sunt trimise pentru
confirmare instituției medico -legale sau unei alte instituții specializate.
Concluziile expertizei medico -legale toxicologice cuprind constatări de specialit ate cu
privire la tipul substanței toxice, cantitate, calea de administrare, precum și consecințele
posibile ale substanței descoperite cât și alte elemente care să ajute ancheta.

t. Examinarea medico -legală a persoanei

Examinarea medico -legală a pers oanei în viață în vederea constatării urmelor și a
consecințelor unei infracțiuni se efectuează în cadrul instituției de medicină legală conform
legii speciale.
Medicul legist care a efectuat examinarea medico -legală întocmește un certificat
medico -legal sau după caz un raport de expertiză.
Examinarea vătămărilor corporale este efectuată, de regulă, printr -o examinare fizică
a persoanei vătămate. În cazul în care nu este posibilă sau necesară examinarea fizică,
expertiza este efectuată în baza documenta ției medicale puse la dispoziția expertului.

Drept procesual penal 101

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Raportul de expertiză sau certificatul medico -legal trebuie să cuprindă: descrierea
leziunilor traumatice, precum și opinia expertului cu privire la natura și gravitatea leziunilor,
mecanismul și data produceri i acestora, urmările pe care acestea le -au produs.

t. Examinarea fizică

Examinarea fizică a unei persoane presupune examinarea externă și internă a
corpului acesteia precum și prelevarea de mostre biologice. Organul de urmărire penală
trebuie să solic ite, în prealabil, consimțământul scris al persoanei ce urmează a fi examinată.
În cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu, consimțământul la examinarea fizică
este solicitat reprezentantului legal, iar în cazul celor cu capacitate restrânsă d e exercițiu,
consimțământul scris al acestora trebuie exprimat în prezența ocrotitorilor legali.
În lipsa consimțământului scris al persoanei ce urmează a fi examinată, a
reprezentantului legal ori a încuviințării din partea ocrotitorului legal, judecător ul de
drepturi și libertăți dispune, prin încheiere, la cererea motivată a procurorului, examinarea
fizică a persoanei, dacă această măsură este necesară pentru stabilirea unor fapte sau
împrejurări care să asigure buna desfășurare a urmăririi penale ori p entru a se determina
dacă o anumită urmă sau consecință a infracțiunii poate fi găsită pe corpul sau în interiorul
corpului acesteia.
Examinarea fizică a altor persoane decât suspectul sau inculpatul poate fi efectuată
numai în măsura în care acestea pot fi audiate ca martori sau persoane vătămate în cadrul
procesului penal.
Cererea organului de urmărire penală trebuie să cuprindă: numele persoanei a cărei
examinare fizică este cerută, motivarea examinării fizice a persoanei respective,
modalitatea în c are examinarea fizică urmează a fi efectuată, infracțiunea de care este
acuzat suspectul sau inculpatul.
Judecătorul de drepturi și libertăți soluționează cererea de efectuare a examinării
fizice în camera de consiliu, prin încheiere ce nu este supusă nic iunei căi de atac.
În cazul în care persoana examinată își exprimă în scris consimțământul sau în cazul
în care există un risc iminent ca probele să fie alterate sau distruse în lipsa efectuării
examinării fizice de îndată și înainte de obținerea autoriză rii judecătorului, organul de
urmărire penală poate dispune, prin ordonanță, efectuarea examinării fizice. Ordonanța
organului de urmărire penală precum și procesul -verbal în care sunt consemnate activitățile
desfășurate cu ocazia examinării fizice sunt în aintate de îndată judecătorului de drepturi și
libertăți. În cazul în care judecătorul constată că au fost respectate condițiile din alin.(2) al
art. 190 din C.proc.pen. dispune, prin încheiere motivată, validarea examinării fizice
efectuate de organele de urmărire penală. Încălcarea de către organele de urmărire penală
a condițiilor din alin.(2) al art. 190 C.proc.pen. atrage excluderea probelor obținute prin
examinarea fizică.
Alin.2 al art. 90 C.proc.pen. stabilește că, în lipsa consimțământului scris a l persoanei
ce urmează a fi examinată, al reprezentantului legal ori a încuviințării din partea
ocrotitorului legal, judecătorul de drepturi și libertăți.
Validarea examinării fizice efectuate de organele de urmărire penală se efectuează
de către judecăto r, în caz de urgență sau de risc iminent.

Drept procesual penal 102

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Examinarea fizică internă a corpului unei persoane sau prelevarea de mostre
biologice trebuie efectuată de un medic, asistent medical sau de o persoană cu pregătire
medicală de specialitate, cu respectarea vieții private și a demnității persoanei.
În cazul conducerii unui vehicul de către o persoană aflată sub influența băuturilor
alcoolice sau a altor substanțe, prelevarea de mostre biologice se efectuează din dispoziția
organelor de constatare, de îndată, și cu consimțământul celui supus examinării, de către un
medic, asistent medical sau de o persoană cu pregătire medicală de specialitate, la locul
constatării faptei.
Activitățile efectuate cu ocazia examinării fizice sunt consemnate de organele de
urmărire pe nală într -un proces -verbal ce trebuie să cuprindă: numele, prenumele organului
de urmărire penală care îl încheie, ordonanța sau încheierea prin care s -a dispus măsura,
locul unde a fost încheiat, data, ora la care a început și ora la care s -a terminat act ivitatea,
numele și prenumele persoanei examinate, natura examinării fizice, descrierea activităților
desfășurate, lista mostrelor prelevate în urma examinării fizice.
Cu ocazia efectuării examinării fizice nu pot fi făcute intervenții medicale chirurgica le
și nici nu pot fi administrate persoanei examinate substanțe care pot afecta conștiința și
voința acesteia.
Rezultatele obținute din analiza mostrelor biologice pot fi utilizate în procesul penal
în cadrul căruia au fost prelevate sau în alt proces pen al aflat în curs de desfășurare .
Mostrele biologice care nu au fost consumate cu ocazia analizelor efectuate sunt
conservate și păstrate în instituția unde au fost prelucrate pe o perioadă de cel puțin 10 ani
de la epuizarea căilor ordinare de atac a hot ărârii judecătorești.

u. Expertiza ADN

Expertiza ADN se poate dispune de către organul de urmărire penală, prin
ordonanță, în cursul urmăririi penale sau de instanță, prin încheiere, în cursul judecații cu
privire la mostrele prelevate în cursul examin ării fizice și cu privire la orice alte probe ce au
fost găsite sau ridicate, când este necesară pentru a stabili identitatea unei persoane sau
dacă urmele găsite provin de la suspect, inculpat sau de la persoana vătămată.
Expertiza ADN se efectuează în c adrul instituțiilor medico -legale, a unui laborator de
expertiză criminalistică sau a oricărei alte instituții de specialitate certificate si acreditate în
acest tip de analize.
Materialul biologic prelevat cu ocazia examinării corporale poate fi folosit numai la
identificarea profilului ADN. Profilul ADN obținut poate fi folosit și în cadrul altui proces
penal în curs de desfășurare în care persoana de la care au fost prelevate are calitatea de
suspect sau inculpat.
Datele obținute ca urmare a expertizei ADN constituie date personale și sunt
protejate conform legii.
H. Cercetarea locului faptei și reconstituirea

a. Cercetarea locului faptei

Cercetarea locului faptei se dispune în cursul urmăririi penale de către organul de
urmărire penală, iar în curs ul judecății de către instanța de judecată, atunci când este
necesară constatarea directă în scopul determinării sau clarificării unor împrejurări de fapt

Drept procesual penal 103

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
ce prezintă importanță în cadrul procesului penal, precum și ori de câte ori există suspiciuni
cu pri vire la decesul unei persoane.
Organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate interzice persoanelor
care se află ori care vin la locul unde se efectuează cercetarea, să comunice între ele sau cu
alte persoane.
Organul de urmărire penală sau i nstanța efectuează cercetarea locului faptei în
prezența unui martor, afară de cazul în care există o imposibilitate obiectivă de a asigura
prezența acestuia.

b. Reconstituirea

Organul de urmărire penală sau instanța de judecată, dacă găsește necesar pentru
verificarea și precizarea unor date sau probe administrate ori pentru a stabili împrejurări de
fapt ce prezintă importanță pentru soluționarea cauzei, poate să procedeze la
reconstituirea, în întregime sau în parte, a modului și a condițiilor în car e s-a comis fapta.
Organele judiciare procedează la reconstituirea activităților sau a situațiilor, având în
vedere împrejurările în care fapta a avut loc, pe baza probelor administrate. În cazul în care
declarațiile martorilor sau ale părților cu privire la activitățile sau situațiile ce trebuie
reconstituite sunt diferite, reconstituirea trebuie efectuată separat pentru fiecare variantă a
desfășurării faptei descrise de aceștia.
Atunci când suspectul sau inculpatul nu poate sau refuză să participe la re constituire,
aceasta se efectuează cu participarea altei persoane.
Reconstituirea poate fi efectuată, în întregime sau în parte și prin intermediul
simulărilor generate de computer.
Reconstituirea trebuie să fie efectuată astfel încât să nu fie încălcată legea sau
ordinea publică, să nu fie adusă atingere moralei publice, și să nu fie pusă în pericol viața
sau sănătatea persoanelor.

c. Participarea experților la efectuarea cercetării locului faptei sau a reconstituirii

Organul judiciar care a dispus m ăsura poate solicita asistența unui expert, care să fie
prezent la cercetarea locului faptei sau la reconstituire atunci când apreciază că participarea
acestuia este necesară pentru buna desfășurare a procedurii.
În situația prevăzută la alin. 1 părțile și subiecții procesuali principali pot solicita
participarea unui expert parte.
În cazul în care participă la o cercetare a locului faptei sau la o reconstituire, expertul
poate propune ca anumite circumstanțe să fie clarificate sau ca persoanelor ce urme ază a fi
audiate să li se adreseze anumite întrebări.
Cercetarea locului faptei în vederea stabilirii împrejurărilor în care a survenit decesul
unei persoane se face în prezența medicului legist, când este necesar.

d. Procesul -verbal de cercetare a loc ului faptei sau de reconstituire

Despre efectuarea cercetării locului faptei sau a reconstituirii se încheie un proces –
verbal, care trebuie sa cuprindă, pe lângă mențiunile prevăzute în art.199,C.proc.pen.

Drept procesual penal 104

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
(nume, prenume, data și locul încheierii, data ș i ora când a început și când s -a terminat
cercetarea, descrierea celor constatate, etc.) următoarele:

– indicarea ordonanței sau a încheierii prin care s -a dispus măsura;
– numele, prenumele persoanelor prezente și calitatea în care acestea
participă;
– numele și prenumele suspectului sau inculpatului, dacă este cazul;
– descrierea amănunțită a situației locului, a urmelor găsite, a obiectelor
examinate și a celor ridicate, a poziției și stării celorlalte mijloace materiale de probă, astfel
încât a cestea să fie redate cu precizie și pe cât posibil cu dimensiunile respective. În cazul
reconstituirii se consemnează amănunțit și desfășurarea reconstituirii.
În toate cazurile se pot face schițe, desene sau fotografii, ori alte asemenea lucrări,
care se anexează la procesul -verbal.
Activitatea desfășurată și constatările expertului se consemnează în procesul -verbal.
Procesul -verbal trebuie semnat pe fiecare pagină și la sfârșit de către cel care îl
încheie și de către persoanele care au participat la c ercetare sau reconstituire. Dacă
vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuză să semneze procesul – verbal, se face
mențiune despre aceasta precum și despre motivele imposibilității sau refuzului de a semna.

I. Fotografierea și luarea amprentelor su spectului, inculpatului sau ale altor persoane

Organele de urmărire penală pot dispune fotografierea și luarea amprentelor
persoanei reținute sau arestate, sau ale altor persoane, chiar și în lipsa consimțământului
acestora.
Procurorul poate autoriza c a organele de cercetare penală să dea publicității
fotografia unei persoane, când această măsură este necesară pentru stabilirea identității
persoanei sau în alte cazuri în care publicarea fotografiei prezintă importanță pentru buna
desfășurarea a urmăriri i penale, cu precizarea calității pe care o are persoana în procesul
penal.
Dacă este necesară identificarea amprentelor ce au fost găsite pe anumite obiecte,
organele de urmărire penală pot dispune luarea amprentelor persoanelor despre care se
presupune că au intrat în contact cu acele obiecte.

J. Mijloace materiale de probă

Obiectele care conțin sau poartă o urmă a faptei săvârșite, precum și orice alte
obiecte care pot servi la aflarea adevărului, sunt mijloace materiale de probă.
Sunt corpuri del icte mijloacele materiale de probă care au fost folosite sau au fost
destinate să servească la săvârșirea unei infracțiuni, precum și obiectele care sunt produsul
infracțiunii.

Drept procesual penal 105

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
K. Înscrisurile

a. Mijloacele de probă scrise

Înscrisurile pot serv i ca mijloace de probă, dacă în conținutul lor se arată fapte sau
împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului.
Procesul -verbal încheiat de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată
este mijloc de probă.

b. Cuprinsul și forma procesului -verbal

Procesul -verbal cuprinde:
– numele, prenumele și calitatea celui care îl încheie,
– locul unde este încheiat,
– data la care s -a încheiat procesul -verbal,
– data și ora la care a început și s -a sfârșit activitatea consemnată în procesul –
verbal;
– numele, prenumele, codul numeric personal și adresa persoanelor ce au fost
prezente la întocmirea procesului -verbal cu menționarea calității acestora;
– descrierea amănunțită a celor constatate, precum și a măsurilor luate;
– nume le, prenumele, codul numeric personal și adresa persoanelor la care se
referă procesul -verbal, obiecțiile și explicațiile acestora,
– mențiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale.
Procesul -verbal trebuie semnat pe fiecare pagină și la sfârșit d e cel care îl încheie,
precum și de persoanele prezente și la care se referă procesul – verbal. Dacă vreuna dintre
aceste persoane nu poate sau refuză să semneze, se face mențiune despre aceasta precum
și despre motivele imposibilității sau refuzului de a semna.

c. Comisia rogatorie

Când un organ de urmărire penală sau instanța de judecată nu are posibilitatea să
asculte un martor, să facă o cercetare la fața locului, să procedeze la ridicarea unor obiecte
sau să efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmărire penală
ori unei alte instanțe, care are posibilitatea să le efectueze.
Punerea în mișcare a acțiunii penale, luarea măsurilor preventive, încuviințarea de
probatorii, precum și dispunerea celorlalte acte procesual e sau măsuri procesuale nu pot
forma obiectul comisiei rogatorii.
Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instanțe egale în grad.
Ordonanța sau încheierea prin care s -a dispus comisia rogatorie trebuie să conțină
toate lămuririle re feritoare la îndeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar în cazul
când urmează să fie ascultată o persoană, se vor arăta și întrebările ce trebuie să i se pună.
Organul de urmărire penală sau instanța de judecată care efectuează comisia
rogator ie poate pune și alte întrebări, dacă necesitatea acestora rezultă în cursul ascultării.
Când comisia rogatorie s -a dispus de instanța de judecată, părțile pot formula în fața
acesteia întrebări, care vor fi transmise instanței ce urmează a efectua comis ia rogatorie.

Drept procesual penal 106

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Totodată, oricare dintre părți poate cere să fie citată la efectuarea comisiei rogatorii.
Când inculpatul este arestat, instanța care urmează a efectua comisia rogatorie
dispune desemnarea unui avocat din oficiu, care îl va reprezenta, în absența avocatului ales.

d. Delegarea

Organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate dispune, în condițiile
menționate la comisia rogatorie în alin. 1 și 2, efectuarea unui act de procedură și prin
delegare. Delegarea poate fi dată numai u nui organ sau unei instanțe de judecată ierarhic
inferioare.
Dispozițiile privitoare la comisia rogatorie se aplică în mod corespunzător și în caz de
delegare.

Nu uita!

1. Constituie probă în procesul penal orice element de fapt care servește la
constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a
săvârșit -o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa
soluționare a cauzei;
2. Sarcina probei în procesul penal aparține p rocurorului;
3. Procurorul în cursul urmăririi penale, trebuie să strângă probe atât
în favoarea cât și în defavoarea suspectului sau a inculpatului;
4. În scopul administrării unor probe este interzis a se folosi violența,
prom isiunea unui avantaj nelegal, amenințarea sau orice mijloace de
constrângere interzis de lege;
5. Probele obținute în mod nelegal nu pot fi folosite în cadrul
procesului penal;
6. Probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse
liberei aprecieri a organelor judiciare;
7.În cursul procesului penal, pot fi ascultate următoarele persoane:
suspectul, inculpatul, persoana vătămată, partea civilă, partea civilmente
responsabilă, martorii și experții;
8.În cursul urmăririi penale, înainte de prima ascultare a suspectului sau
inculpatului i se aduc la cunoștință drepturile și obligațiile pe care le are;
9.Când organul de urmărire consideră necesar, în cursul urmăririi penale, decla rația
părții vătămate poate fi înregistrată prin mijloace tehnice
audio sau video;
10.Părțile și subiecții procesuali principali nu pot fi citate și ascultate în calitate de
martor;

Drept procesual penal 107

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
11.Nu pot face obiectul declarației martorului acele fapte sau împrejurări al căror
secret sau confidențialitate poate fi opus prin lege organelor judiciare;
12.Jurământul martorului se face ținând mâna dreaptă pe Biblie iar când martorul
alege să facă o declarație solemnă, textul acesteia este: “Mă oblig ca voi spune adevărul
și nu voi ascunde nimic din ceea ce știu”;
13.Ascultarea martorului se face separat de ceilalți martori;
14.Suspectul sau inculpatul poate fi ascultat ca martor doar dacă ulterior s -a dispus
disjungerea cauz elor și renunță în mod expres la dreptul la tăcere;
15.În cursul urmăririi penale, procurorul, la cer erea martorului, poate dispune măsuri
de protecție a acestuia prin: acordarea unui pseudonim pentru a -i proteja datele de
identitate, supravegherea și paza locuinței; protecția martorilor sau a membrilor de familie
și ascultarea martorului fiindu -i distorsionată vocea și imaginea, prin intermediul
mijloacelor audio video;
16.Declarația martorului protejat se înregistrează prin mijloace video ș i audio și se redă
integral în formă scrisă;
17. Declarațiile date de persoanele confruntate se consemnează într -un proces –
verbal;
18.Prin supraveghere video, audio sau prin fotografiere în spați private se înțelege
fotografierea persoanel or, observarea sau înregistrarea conversațiilor, mișcărilor ori a altor
activități ale acestora, în spații private;
19. Supravegherea tehnică se dispune de judecătorul de drepturi și libertăți cu
îndeplinirea anumitor condiții;
20.Cererea pen tru încuviințarea supravegherii tehnice este formulată de procuror și
se soluționează în aceiași zi, în camera de consiliu, fără citare A părților, dar, cu
participarea obligatorie a procurorului;
21.Procurorul poate autoriza o supraveghere tehnic ă de maxim 48 de ore;
22.După ce au fost efectuate activități autorizate de reținere, predare și
percheziționare a trimiterilor poștale, procurorul are obligația de a informa, de îndată, în
scris pe fiecare subiect al unui mandat despre măsu ra luată împotriva sa;
23.Folosirea investigatorilor sub acoperire se autorizează de procuror pe maxim 60 de
zile;
24.Punerea în aplicare a livrării supravegheate în condițiile legii nu constituie
infracțiune.
25.Procurorul poate s olicita operatorilor de telefonie comunicarea listingului apelurilor
telefonice efectuate și primite de un anumit post telefonic;
26.Percheziția poate fi: domiciliară, corporală, informatică sau a unui
autovehicul;
27.Probele pentru a nalize se iau cel puțin în dublu exemplar și se sigilează, una din
probe lăsându -se celui de la care se ridică proba;
28.Expertul într -o cauză aflată în cursul urmăririi penale se desemnează de către
procuror, sau, în faza de judecată, de către in stanță;
29.Expertiza poate fi efectuată cu privire la obie cte sau persoane iar după efectuarea
acesteia, constatările și opinia expertului sunt expuse într -un raport scris;
30.Obiectele care conțin sau poartă o urmă a faptei săvârșite, precum și o rice alte
obiecte care pot servi la aflarea adevărului, sunt mijloace materiale de probă;
31.Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instanțe egale în grad.

Drept procesual penal 108

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011

Întrebări de control

1. În acțiunea penală, sarcina pr obei aparține:
a. instanței de judecată;
b. părții vătămate;
c. procurorului.
2. Probele obținute în mod nelegal, pot fi folosite în procesul penal:
a. în mod excepțional, când prin aceasta nu este încălcat principiu
echitabil al procesului penal ;
b. când procurorul face propuneri motivate;
c. când acestea vizează infracțiuni de corupție.
3. În cursul urmăririi penale, ascultarea persoanei vătămate se înregistreză
prin mijloace tehnice când:
a. fapta reclamată vizează infracțiuni care ad uc atingere avutului
public;
b. când partea vătămată este un minor;
c. când organul de urmărire penală consideră necesar sau atunci
când persoana vătămată solicită în mod expres această.
4. Când martorului s -a dispus o măsură de protecție a date lor de identitate,
acesta:
a. poate face declarații în fața instanțelor de judecată;
b. nu i se pot adresa întrebări privind persoana sa;
c. poate avea o dublă calitate, martor și inculpat în aceiași cauză.
5. Supravegherea tehnică pentru 10 zile se dispune:
a. de către procurorul care anchetează cauza;
b. de către instanța competența să judece cauza pe fond;
c. de către judecătorul de drepturi și libertăți de pe lângă instanța
competența să judece cauza pe fond.
6. Perioada pentru care procurorul autorizează folosirea investigatorilor sub
acoperire poate fi dispusă pentru:
a. 30 de zile;
b. 60 de zile;
c. 90 de zile.
7. Livrarea supravegheată poate fi autorizată de:
a. procuror;
b. judecătorul de drepturi și libertăți;

Drept procesual penal 109

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
c. instanța competența să judece cauza pe fond.
8. Percheziția poate fi:
a. domiciliară sau corporală;
b. domiciliară, la sediul persoanei juridice și corporală;
c. domiciliară, corporală, informatică sau a unui autovehicul.

9. Când organul de urm ărire penală sau instanța de judecată apreciază că
trebuie ridicat un înscris sau datele informatice care pot servi ca mijloc de probă:
a. se ridică obligatoriu originalul;
b. se poate ridica și o copie dacă se apreciază că este suficientă;
c. se întocmește proces – verbal și înscrisul este lăsat în păstrarea
persoanei percheziționate.
10. Constituie motiv de incompatibilitate:
a. participarea ca expert de mai multe ori în aceiași cauză;
b. participarea expertului care desfășoară și alte a ctivități
profesionale în domeniul învățământului superior;
c. numirea ca expert a unei persoane care nu este agreată de
părțile aflate în procesul penal.

Propuneri de referate

1.Mijloacele prin care se poate obține probă în p rocesul penal.
2.Audierea martorilor în procesul penal.
3.Protecția martorului în procesul penal.
4.Tehnicile speciale de supraveghere – probe în procesul penal.
5.Rolul investigatorilor sub acoperire pentru aflarea adevărului într -o cauză
penală.
6.Rolul percheziției în probarea activității infracționale a inculpatului.
7.Expertiza – mijloc eficient pentru stabilirea existenței sau neexistenței a unei
fapte penale.
8.Rolul cercetării locului faptei în probațiunea procesual penală.

Drept procesual penal 110

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011

Bibliografie specifică unității de învățare 6

1. Noul Cod de Procedură Penală;
2. Constituția României;
3. I. Neagu, Drept Procesual Penal. Tratat. Partea generală; Editura Global Lex,
București, 1997.
4. Alexandru Boroi, Drept Penal și drept p rocesual – penal, Ed itura C.H. Beck, p.635 –
688.
5. Gh. Theodoru, L.Moldovan, Drept procesual penal roman, E.D.P.
București, 1998 p. 114 – 138;
6. N. Volonciu, Tratat de procedură penal ă, Editura Paideia, București, 2001 p. 243 –
375.
7. D. Gheorghe, Administrarea și apreci erea probelor în procesul penal, Pro lege nr.
2/2006.
8. L. Herghelegiu, Percheziția domiciliară. Controverse. R.D.P. nr.2/2004, p.86;
9. C.H. Popa, În legătură cu luarea inter ogatorului, Dreptul nr.5/2001, p.11
10. M.Vasile, M. Vlad, Expertiza în faza d e urmărire penală, R.D.P.

Drept procesual penal 111

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Unitatea de învățare 7

MĂSURILE PROCESUALE

Timp de studiu individual estimat:

În urma parcurgerii acestei unități de învățare, studentul:
– își va clarifica împrejurările în care măsurile preventive sunt pu se în aplicare;
– va identifica noțiuni, definiții și instituții juridice noi, de o mare importanță în procesul
penal;
– își va forma un vocabular corespunzător.

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 7

MĂSURILE PROCESUALE …………………………………………………………………..111
A. Măsurile pr eventive …………………………………… ………………….. …………..112
B. Aplicarea provizorie a măsurilor de siguranță
cu caracter medical ………………………………………………………………………….138
NU UITA! ………………………………………………………………………………….144
INTRE BĂRI DE CONTROL …………………………………………………………………….145
PROPUNERI DE REFERATE ……………………………………………………………147
BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂ ȚII DE ÎNVĂ ȚARE 7 ………………………….…147

Drept procesual penal 112

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
A. Măsurile preventive

A1. Dispoziții cu ca racter general
a. Scopul, condițiile generale de aplicare și categoriile măsurilor preventive
Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care
rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracț iune și dacă sunt necesare în
scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului
ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte
infracțiuni.
Nici o măsură pr eventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută
dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale.
Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse
persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin
dispunerea acesteia.
Măsurile preventive sunt:
– reținerea;
– controlul judiciar;
– controlul judiciar pe cauțiune;
– arestul la domiciliu;
– arestarea preventiv ă.
Arestarea preventivă poate fi dispusă numai în cazul în care luarea unei alte măsuri
preventive nu este suficientă pentru realizarea scopului procesului penal.
b. Organul judiciar competent și actul prin care se dispune asupra măsurilor
prev entive
Măsura preventivă a reținerii poate fi luată față de suspect sau inculpat de către
organul de cercetare penală sau de către procuror, numai în cursul urmăririi penale.
Măsura preventivă a controlului judiciar poate fi luată față de inculpat, în cursul
urmăririi penale, de către procuror sau de către judecătorul de drepturi și libertăți, în
procedura de cameră preliminară, de către judecătorul de cameră preliminară, iar în cursul
judecății, de către instanța de judecată.
Măsurile preventive priv ind controlul judiciar pe cauțiune, arestul la domiciliu și
arestarea preventivă pot fi luate față de inculpat, în cursul urmăririi penale, de către
judecătorul de drepturi și libertăți, în procedura de cameră preliminară, de către judecătorul
de cameră pr eliminară, iar în cursul judecății, de către instanța de judecată.
Organul de cercetare penală și procurorul dispun asupra măsurilor preventive prin
ordonanță motivată.
Judecătorul de drepturi și libertăți și judecătorul de cameră preliminară se pronun ță
asupra tuturor cererilor, propunerilor, plângerilor, contestațiilor și oricăror alte sesizări
privitoare la măsurile preventive în camera de consiliu, prin încheiere motivată.
Instanța de judecată se pronunță asupra măsurilor preventive prin încheiere
motivată.
Încheierile pronunțate de judecătorul de drepturi și libertăți, de judecătorul de
cameră preliminară sau de instanța de judecată se comunică inculpatului și procurorului care
au lipsit de la pronunțare.

Drept procesual penal 113

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
c. Calea de atac împotriv a încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor
preventive în cursul urmăririi penale

Împotriva încheierilor prin care judecătorul de drepturi și libertăți dispune asupra
măsurilor preventive inculpatul și procurorul pot formula contestație, în ter men de 48 de ore
de la pronunțare sau după caz, de la comunicare, la judecătorul de drepturi și libertăți de la
instanța ierarhic superioară.
Încheierile prin care judecătorul de drepturi și libertăți de la Înalta Curte de Casație și
Justiție dispune asu pra măsurilor preventive pot fi contestate la completul competent de la
Înalta Curte de Casație și Justiție.
Contestația formulată împotriva încheierii prin care s -a dispus luarea sau prelungirea
unei măsuri preventive ori prin care s -a constatat încetar ea de drept a acesteia nu este
suspensivă de executare.
Contestația formulată de inculpat se soluționează în termen de 5 zile de la
înregistrare.
Contestația formulată de procuror împotriva încheierii prin care s -a dispus
respingerea propunerii de prel ungire a arestării preventive, revocarea unei măsuri
preventive sau înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă se soluționează
înainte de expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior.
În vederea soluționării contestației, ju decătorul de drepturi și libertăți de la instanța
ierarhic superioară îl citează pe inculpat.
Soluționarea contestației se face în prezența inculpatului, afară de cazul când acesta
lipsește nejustificat, este dispărut, se sustrage ori din cauza stării s ănătății, din cauză de forță
majoră sau stare de necesitate nu poate fi adus în fața judecătorului.
În toate cazurile, este obligatorie acordarea asistenței juridice pentru inculpat de
către un avocat, ales sau numit din oficiu.
Participarea procurorul ui este obligatorie.
În cazul admiterii contestației formulate de procuror și dispunerii arestării preventive
a inculpatului, se emite mandat pentru cel mult 30 de zile, iar durata reținerii nu se deduce
din durata arestării preventive. În cazul admiteri i contestației formulate de procuror și
dispunerii prelungirii arestării preventive a inculpatului, imediat după luarea măsurii,
inculpatului i se aduc la cunoștință, în limba pe care o înțelege, motivele pentru care a fost
arestat.
Dacă sunt întrunite c ondițiile prevăzute de lege, judecătorul de drepturi și libertăți
de la instanța ierarhic superioară poate dispune luarea uneia dintre măsurile preventive
privind: controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune sau arestul la domiciliu ori
majorarea cu antumului cauțiunii.
În cazul admiterii contestației formulate de inculpat împotriva încheierii prin care s -a
dispus luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive, judecătorul de drepturi și libertăți
de la instanța ierarhic superioară dispune, în condițiile prevăzute de lege, respingerea
propunerii de luare sau de prelungire a măsurii preventive ori, după caz, înlocuirea acesteia
cu o altă măsură preventivă mai ușoară și, după caz, punerea de îndată în libertate a
inculpatului, dacă nu este aresta t în altă cauză.
Dosarul cauzei se restituie procurorului în termen de 48 de ore de la soluționarea
contestației.

Drept procesual penal 114

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Dacă încheierea judecătorului de drepturi și libertăți de la prima instanță nu este
atacată cu contestație, acesta restituie dosarul pro curorului în termen de 48 de ore de la
expirarea termenului de contestație.

d. Calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor
preventive în procedura camerei preliminare

Împotriva încheierilor prin care judecăto rul de cameră preliminară dispune asupra
măsurilor preventive, inculpatul și procurorul pot formula contestație, în termen de 48 de
ore de la pronunțare sau după caz, de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară
de la instanța ierarhic superioară .
Încheierile prin care judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație
și Justiție dispune asupra măsurilor preventive pot fi contestate la completul competent de
la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Contestația formulată împotriva încheierii prin care s -a dispus luarea sau menținerea
unei măsuri preventive ori prin care s -a constatat încetarea de drept a acesteia nu este
suspensivă de executare.
Contestația formulată de inculpat se soluționează în termen de 5 zile de la
înregistr are.
Contestația formulată de procuror împotriva încheierii prin care s -a dispus revocarea
unei măsuri preventive sau înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă se
soluționează înainte de expirarea duratei măsurii preventive În veder ea soluționării
contestației, judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară îl citează
pe inculpat.
Soluționarea contestației se face în prezența inculpatului, afară de cazul când acesta
lipsește nejustificat, este dispărut, se su strage ori din cauza stării sănătății, din cauză de forță
majoră sau stare de necesitate nu poate fi adus în fața judecătorului.
În toate cazurile, este obligatorie acordarea asistenței juridice pentru inculpat de
către un avocat, ales sau numit din ofic iu.
Participarea procurorului este obligatorie.
Dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, judecătorul de cameră preliminară
de la instanța ierarhic superioară poate dispune luarea uneia dintre măsurile preventive:
controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune ori arestul la domiciliu sau majorarea
cuantumului cauțiunii. Dispozițiile privind condițiile generale de aplicare a controlului
judiciar pe cauțiune se aplică în mod corespunzător.(art. 216 C.proc.pen.)

e. Calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor
preventive în cursul judecății

Împotriva încheierilor prin care instanța dispune asupra măsurilor preventive,
inculpatul și procurorul pot formula contestație, în termen de 48 de ore de la pron unțare
sau, după caz, de la comunicare, la instanța ierarhic superioară.
Încheierile prin care Înalta Curte de Casație și Justiție dispune asupra măsurilor
preventive pot fi contestate la completul competent de la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Contestația se soluționează în ședință publică, cu participarea procurorului și cu
citarea inculpatului.

Drept procesual penal 115

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Contestația formulată împotriva încheierii prin care s -a dispus luarea sau menținerea
unei măsuri preventive ori prin care s -a constatat încetarea de drept a acesteia nu este
suspensivă de executare.
Contestația formulată de inculpat se soluționează în termen de 5 zile de la
înregistrare.
Contestația formulată de procuror împotriva încheierii prin care s -a dispus revocarea
unei măsuri preventive s au înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă se
soluționează înainte de expirarea duratei măsurii preventive dispuse anterior.
Dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, instanța ierarhic superioară poate
dispune luarea uneia dintre măsurile preventive prevăzute în art. 201 alin. (4) lit.b) – d),
adică: controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune ori arestul la domiciliu sau majorarea
cuantumului cauțiunii.

f. Verificarea legalității și temeiniciei măsurilo r preventive în procedura de cameră
preliminară

Când procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului față de care s -a dispus
o măsură preventivă, rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, se înaintează judecătorului
de cameră preliminară de l a instanța competentă cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea
duratei acesteia.
În termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară
verifică din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea d uratei
acesteia, cu citarea inculpatului.
Dispozițiile art. 235 alin. (4) – (6) ; privind procedura prelungirii arestării preventive în
cursul urmăririi penale, se aplică în mod corespunzător.
Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsur ii se mențin sau există
temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune
prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
Când constată că au fost încălcate dispozițiile legale care reglementează co ndițiile de
luare a măsurii preventive sau că au încetat temeiurile care au determinat luarea acesteia și
nu există temeiuri noi care să o justifice, judecătorul de cameră preliminară dispune prin
încheiere revocarea măsurii și, după caz, punerea în libert ate a inculpatului, dacă nu este
arestat în altă cauză.
În tot cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară,
din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, temeinicia arestării
preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.
g. Verificarea legalității și temeiniciei măsurilor preventive în cursul judecății
În termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului instanța de judecată verifică din
oficiu legalitatea și t emeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu
citarea inculpatului.
Procurorul înaintează dosarul cauzei, împreună cu rechizitoriul, cu cel puțin 5 zile
înainte de expirarea măsurii preventive.
Dispozițiile privind verificare a măsurilor preventive în procedura de cameră
preliminară se aplică în mod corespunzător și în aceste împrejurări.

Drept procesual penal 116

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai
târziu de 60 de zile, temeinicia arestării pre ventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse
față de inculpat.
A2. Reținerea

a. Reținerea

Organul de cercetare penală sau procurorul poate dispune reținerea, dacă sunt
îndeplinite condițiile generale d e aplicare a măsurilor preventive(suspiciunea rezonabilă că o
persoană a săvârșit o infracțiune, sustragere de la urmărirea penală sau judecată ori al
prevenirii săvârșirii altei infracțiuni ), indiferent de pedeapsa prevăzută de lege.
Persoanei reținute i se aduc la cunoștință, de îndată, în limba pe care o înțelege,
infracțiunea de care este suspectat și motivele reținerii.
Reținerea se poate dispune pentru cel mult 24 de ore. În durata reținerii se include și
timpul cât suspectul sau inculpatul a fo st privat de libertate prin conducere la sediul
organului judiciar, conform legii.
Dacă suspectul sau inculpatul a fost adus în fața procurorului, pentru a fi audiat, în
baza unui mandat de aducere legal emis, atunci în termenul menționat de noi mai sus, la
alin. (3) nu se includea perioada cât inculpatul s -a aflat sub puterea acelui mandat.
Organul de cercetare penală sau procurorul care a dispus măsura reținerii are
obligația de a întocmi o ordonanță de reținere, care va cuprinde temeiurile concrete ș i
scopul care au determinat reținerea, precum și ziua și ora la care reținerea a început.
Suspectului sau inculpatului reținut i se înmânează un exemplar original al
ordonanței de reținere.
Organul de cercetare penală sau procurorul care a dispus luare a măsurii reținerii este
obligat să aducă la cunoștința suspectului sau inculpatului reținut, în scris, că are dreptul de
a fi asistat de un avocat, ales ori numit din oficiu și dreptul de a nu face nicio declarație, cu
excepția furnizării de informații re feritoare la identitatea sa, atrăgându -i atenția că ceea ce
declară poate fi folosit împotriva sa.
Dupa aducerea la cunoștință privind motivele reținerii și a dreptului că poate fi
asistat de avocatul ales pe care inculpatul sau procurorul îl înștiințeaz ă, organul de urmărire
penală procedează, de îndată, la ascultarea celui reținut, cu respectarea drepturilor privind
protecția sănătății persoanei ascultate ( art.106 C. Proc.pen.).
Suspectul sau inculpatul reținut are dreptul de a -și încunoștința pers onal avocatul
ales sau de a solicita organului de cercetare penală ori procurorului care a dispus măsura
reținerii să -l încunoștințeze pe acesta. Modul de realizare a încunoștințării se consemnează
într-un proces -verbal. Persoanei reținute nu i se poate re fuza exercitarea dreptului de a face
personal încunoștințarea decât pentru motive temeinice, care vor fi consemnate în procesul –
verbal.
Avocatul ales are obligația de a se prezenta la sediul organului judiciar în termen de
cel mult 2 ore de la încunoștin țare, în caz de neprezentare a acestuia organul de cercetare
penală sau procurorul care a dispus măsura numind pentru suspectul sau inculpatul reținut
un avocat din oficiu.
Avocatul suspectului sau inculpatului reținut are dreptul de a comunica direct c u
acesta, în condiții care să asigure confidențialitatea.

Drept procesual penal 117

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Pe perioada reținerii suspectului sau inculpatului a cărui identitate nu poate fi
stabilită, organul de cercetare penală sau procurorul care a dispus măsura are dreptul de a
proceda la fotografier ea și luarea amprentelor acestuia.
Dacă reținerea a fost dispusă de organul de cercetare penală, acesta are obligația de
a-l informa pe procuror cu privire la luarea măsurii preventive, de îndată și prin orice
mijloace.
Împotriva ordonanței organului d e cercetare penală prin care s -a luat măsura
reținerii, suspectul sau inculpatul poate face plângere la procuror, înainte de expirarea
duratei acesteia. Procurorul se pronunță de îndată, prin ordonanță. În cazul când constată că
au fost încălcate dispoziți ile legale care reglementează condițiile de luare a măsurii reținerii,
procurorul dispune revocarea ei și punerea de îndată în libertate a celui reținut.
Împotriva ordonanței procurorului prin care s -a luat măsura reținerii, suspectul sau
inculpatul poate face plângere, înainte de expirarea duratei acesteia, la prim -procurorul
parchetului sau, după caz, la procurorul ierarhic superior. Prim -procurorul sau procurorul
ierarhic superior se pronunță de îndată, prin ordonanță. În cazul când constată că au fost
încălcate dispozițiile legale care reglementează condițiile de luare a măsurii reținerii, prim –
procurorul sau procurorul ierarhic superior dispune revocarea ei și punerea de îndată în
libertate a inculpatului.
Procurorul sesizează judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța competentă, în
vederea luării măsurii arestării preventive față de inculpatul reținut, cu cel puțin 6 ore
înainte de expirarea duratei reținerii acestuia.
b. Încunoștințarea despre reținere
Imediat după rețin ere, persoana reținută are dreptul de a încunoștința personal sau
de a solicita organului judiciar care a dispus măsura să încunoștințeze un membru al familiei
sale ori o altă persoană desemnată de aceasta despre luarea măsurii reținerii și despre locul
unde este reținută.
Dacă persoana reținută nu este cetățean român, aceasta are și dreptul de a
încunoștința sau de a solicita încunoștințarea misiunii diplomatice ori oficiului consular al
statului al cărui cetățean este sau, după caz, a unei organizații internaționale umanitare,
dacă nu dorește să beneficieze de asistența autorităților din țara sa de origine, ori a
reprezentanței organizației internaționale competente, dacă este refugiat sau, din orice alt
motiv, se află sub protecția unei astfel de organ izații.
Dispozițiile de mai sus se aplică în mod corespunzător și în cazul schimbării ulterioare
a locului de reținere, imediat după producerea schimbării.
Organul judiciar care a dispus măsura reținerii are obligația de a aduce la cunoștința
celui re ținut, în scris și în limba pe care o înțelege, dispozițiile de mai sus și de a consemna
într-un proces -verbal modul în care s -a realizat încunoștințarea.
Persoanei reținute nu i se poate refuza exercitarea dreptului de a face personal
încunoștințarea de cât pentru motive temeinice, care vor fi consemnate în procesul -verbal.
În toate cazurile, încunoștințarea poate fi întârziată pentru cel mult 4 ore, dacă
această întârziere este determinată de nevoile excepționale ale urmăririi penale în cauza
respectiv ă, ce vor fi prevăzute în procesul -verbal întocmit.

Drept procesual penal 118

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
A3. Controlul judiciar
a. Condiții generale

În cursul urmăririi penale, procurorul poate dispune luarea măsurii controlului
judiciar față d e inculpat, dacă această măsură preventivă este suficientă pentru realizarea
scopului procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori inculpatului de la
urmărirea penală sau judecată ori de al preveni de la săvârșirea altor infracțiuni.
Jude cătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră
preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanța de judecată, în cursul
judecății, poate dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat, dacă sun t
îndeplinite condițiile menționate mai sus.
Luarea măsurii controlului judiciar nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor
pedepsite numai cu amenda.
b. Luarea măsurii controlului judiciar de către procuror
În mod excepțional, ținând seama de nevoile urgente ale urmăririi penale,
procurorul poate dispune în mod provizoriu, prin ordonanță, luarea măsurii controlului
judiciar față de inculpat pentru cel mult 5 zile.
Cu cel puțin 3 zile înainte de expirarea termenului de mai sus, procurorul se sizează
judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i -ar reveni competența să judece
cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei
circumscripție se află locul unde s -a constatat săvârșirea infracțiun ii ori sediul parchetului din
care face parte procurorul, în vederea confirmării măsurii dispuse, înaintând judecătorului
de drepturi și libertăți dosarul cauzei.
Judecătorul de drepturi și libertăți sesizat cu 3 zile înaintea expirării termenului,
fixează termen de soluționare în camera de consiliu și dispune citarea inculpatului.
Neprezentarea inculpatului nu împiedică judecătorul de drepturi și libertăți să
dispună asupra măsurii luate de procuror.
Judecătorul de drepturi și libertăți îl ascultă pe inculpat atunci când acesta este
prezent.
Asistența juridică a inculpatului și participarea procurorului sunt obligatorii.
Judecătorul de drepturi și libertăți dispune, prin încheiere, mai înainte de expirarea
termenului de 5 zile, asupra legalității și temeiniciei ordonanței procurorului.
Judecătorul de drepturi și libertăți poate confirma măsura luată de procuror sau
poate revoca măsura, dacă au fost încălcate dispozițiile legale care reglementează condițiile
de luare a acesteia.
În cazul în care măsura este confirmată, judecătorul de drepturi și libertăți dispune
luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat și poate menține sau modifica obligațiile
impuse acestuia.
Dosarul cauzei se restituie procurorului în termen de 48 de ore de la pro nunțarea
încheierii.
c. Luarea măsurii controlului judiciar de către judecătorul de drepturi și
libertăți

Judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i -ar reveni competența să
judece cauza în primă instanță sau de la inst anța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei
circumscripție se află locul unde s -a constatat săvârșirea infracțiunii ori sediul parchetului din

Drept procesual penal 119

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate
dispune, la propunerea m otivată a procurorului, luarea măsurii controlui judiciar față de
inculpat.
Procurorul înaintează judecătorului de drepturi și libertăți propunerea prevăzută
împreună cu dosarul cauzei.
Judecătorul de drepturi și libertăți sesizat soluționează propun erea în camera de
consiliu în termen de 48 de ore de la înregistrare, cu citarea inculpatului.
Dispozițiile art. 212 alin. (4) – (6) se aplică în mod corespunzător,( neprezentarea
inculpatului nu îl împiedică pe judecătorul de drepturi și libertăți să d ispună asupra măsurii
luate de procuror; ascultarea inculpatului de același judecător când este prezent; prezența
procurorului și a avocatului este obligatorie și, în fine, judecătorul dispune prin încheiere
înainte de expirarea termenului asupra legalităț ii și temeiniciei ordonanței procurorului).
Judecătorul de drepturi și libertăți admite sau respinge propunerea procurorului prin
încheiere motivată, așa cum de altfel am mai menționat.
Dosarul cauzei se restituie organului de urmărire penală, în terme n de 24 de ore de la
expirarea termenului de formulare a contestației.
Judecătorul de drepturi și libertăți poate dispune, prin aceeași încheiere, luarea
măsurii controlului judiciar, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege în cazul în care
respinge propunerea de arestare preventivă, de arest la domiciliu sau de luare a măsurii
controlului judiciar pe cauțiune a inculpatului.
d. Luarea măsurii controlului judiciar de către judecătorul de cameră
preliminară sau instanța de judecată

Judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată în fața căreia se află
cauza poate dispune, prin încheiere, luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat, la
cererea motivată a procurorului sau din oficiu.
Judecătorul de cameră preli minară sau instanța de judecată sesizat dispune citarea
inculpatului. Ascultarea inculpatului este obligatorie dacă acesta se prezintă la termenul
fixat.
Prezența avocatului inculpatului și participarea procurorului sunt obligatorii.
e. Conț inutul controlului judiciar

Pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul trebuie să respecte următoarele
obligații:
– să se prezinte la organul de urmărire penală ori, după caz, la judecătorul de
drepturi și libertăți, la judecătorul de cam eră preliminară sau la instanța de judecată ori de
câte ori este chemat;
– să informeze organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află
cauza cu privire la schimbarea locuinței;
– să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supra vegherea sa de către
organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de
organul de poliție, sau ori de câte ori este chemat;
Organul judiciar care a dispus măsura poate impune inculpatului ca, pe timpul
controlului jud iciar, să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligații:
– să nu depășească o anumită limită teritorială, fixată de organul judiciar,
decât cu încuviințarea prealabilă a acestuia;

Drept procesual penal 120

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
– să nu se deplaseze în locuri anume stabilite de organul judi ciar sau să se
deplaseze doar în locurile stabilite de acesta;
– să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
– să nu pătrundă în locuința persoanei vătămate;
– să nu se apropie de persoana vătămată sau membrii familiei acesteia, de a lți
participanți la comiterea infracțiunii, de martori ori experți și să nu comunice cu aceste
persoane, direct sau indirect;
– să nu se întâlnească cu alte persoane, anume desemnate de organul judiciar
și să nu comunice cu acestea pe nici o cale;
– să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfășoare activitatea în
exercitarea căreia a săvârșit fapta;
– să comunice periodic informații relevante în scopul controlului mijloacelor
sale de existență;
– să se supună unor măsuri de control, îngrijir e sau tratament medical, în
special în scopul dezintoxicării;
– să nu participe la spectacole sportive sau culturale ori la alte adunări
publice;
– să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite de organul
judiciar;
– să nu dețină, s ă nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
– să nu emită cecuri.
Organul judiciar poate impune obligația de a purta permanent un sistem electronic
de supraveghere numai cu acordul inculpatului.
În cuprinsul actului prin care se dispun e luarea măsurii controlului judiciar, sunt
prevăzute în mod expres obligațiile pe care inculpatul trebuie să le respecte pe durata
acestuia și i se atrage atenția că, în caz de încălcare cu rea -credință a obligațiilor care îi revin,
măsura controlului jud iciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura
arestării preventive.
Supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor care îi revin pe durata
controlului judiciar se realizează de către organul de poliție anume desemnat de o rganul
judiciar care a dispus măsura.
Dacă, în cadrul obligației de a nu părăsi o anumită limită teritorială, s -a impus
inculpatului interdicția de a părăsi țara sau o anumită localitate, câte o copie de pe
ordonanța procurorului ori, după caz, a încheie rii judecătorului de drepturi și libertăți, a
judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată se comunică, în ziua emiterii
ordonanței sau a pronunțării încheierii, inculpatului, secției de poliție în a cărei
circumscripție locuiește acesta , serviciului public comunitar de evidență a persoanelor și
organelor de frontieră, în vederea asigurării respectării de către inculpat a obligației care îi
revine. Organele în drept dispun darea inculpatului în consemn la punctele de trecere a
frontierei.
Organul de poliție anume desemnat de organul judiciar care a dispus măsura verifică
periodic respectarea obligațiilor de către inculpat iar, în cazul în care constată încălcări ale
acestora, sesizează de îndată procurorul, în cursul urmăririi penale, ju decătorul de cameră
preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanța de judecată, în cursul
judecății.

Drept procesual penal 121

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
În cazul în care pe durata măsurii controlului judiciar inculpatul încalcă, cu rea –
credință, obligațiile care îi revin sau există suspiciu nea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o
nouă infracțiune pentru care s -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa,
judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de
judecată, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu
măsura arestului la domiciliu sau a măsurii arestării preventive, în condițiile prevăzute de
lege. Dispozițiile art. 212 alin. (3) – (6) se aplică în mod corespunzător.
Pe durata controlului jud iciar, judecătorul de drepturi și libertăți care a luat măsura
poate dispune, prin încheiere, la propunerea motivată a procurorului sau la cererea motivată
a inculpatului, impunerea unor noi obligații pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor
dispuse inițial, dacă intervin motive temeinice care justifică aceasta.
Dispozițiile de mai sus se aplică în mod corespunzător și în procedura de cameră
preliminară sau în cursul judecății, când judecătorul de cameră preliminară ori instanța de
judecată disp une, prin încheiere, la cererea motivată a procurorului sau a inculpatului ori din
oficiu.
În cazul în care intervin motive temeinice care justifică impunerea unor noi obligații
pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse inițial, judecăto rul de drepturi și
libertăți fixează termen de soluționare în camera de consiliu în termen de 5 zile de la
înregistrarea propunerii sau cererii, comunicând procurorului și inculpatului termenul fixat.
Procurorul înaintează dosarul cauzei către judecătorul de drepturi și libertăți în termen de
cel mult 24 de ore de la solicitarea acestuia.
Propunerea procurorului se comunică inculpatului, iar cererea inculpatului se
comunică procurorului.
Judecătorul de drepturi și libertăți soluționează propunerea sau c ererea în lipsa
inculpatului și a procurorului. Inculpatul și procurorul au dreptul de a depune concluzii scrise,
care sunt prezentate judecătorului de drepturi și libertăți cu cel puțin 24 de ore înainte de
expirarea termenului stabilit pentru soluționare a propunerii sau cererii.
Dacă, în cursul urmăririi penale, s -a impus inculpatului obligația de a nu părăsi o
anumită limită teritorială, judecătorul de drepturi și libertăți care a luat măsura verifică din
oficiu, prin încheiere, la fiecare 60 de zile, d acă subzistă temeiurile care au determinat
stabilirea acestei obligații, dispunând, după caz, înlocuirea ori încetarea ei.
În cazul menționat anterior, judecătorul de drepturi și libertăți se pronunță în camera
de consiliu, prin încheiere, în lipsa incu lpatului și a procurorului. Inculpatul și procurorul au
dreptul de a depune concluzii scrise, care sunt prezentate judecătorului de drepturi și
libertăți cu cel puțin 3 zile înainte de expirarea termenului de verificare stabilit și comunicat
de acesta
A4. Controlul judiciar pe cauțiune
a. Condiții generale

Judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră
preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanța de judecată, în cursul
judecăți i, poate dispune luarea măsurii controlului judiciar pe cauțiune față de inculpat, dacă
sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 223 alin. (1) și (2), luarea acestei măsuri este
suficientă pentru realizarea scopului prevăzut în art. 202 alin. (1) iar in culpatul depune o
cauțiune a cărei valoare este stabilită de către organul judiciar.
Dispozițiile art. 212 – 215 C.proc.pen se aplică în mod corespunzător.

Drept procesual penal 122

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
b. Luarea măsurii controlului judiciar pe cauțiune față de inculpatul în privința
căruia s -a formulat propunere de arestare preventivă sau de arest la domiciliu
Judecătorul de drepturi și libertăți poate dispune luarea măsurii controlului judiciar
pe cauțiune față de inculpatul în privința căruia s -a formulat de către procuror, în cu rsul
urmăririi penale, propunere de arestare preventivă sau de arest la domiciliu, la cererea
inculpatului, sub condiția plății unei cauțiuni, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.
216 alin. (1).
Judecătorul de drepturi și libertăți dispune, pr in încheiere, respingerea propunerii de
arestare preventivă sau de arest la domiciliu, luarea măsurii controlului judiciar pe cauțiune
și stabilește valoarea cauțiunii, precum și termenul de depunere a acesteia.
Dacă inculpatul nu depune cauțiunea în ter menul stabilit, judecătorul de drepturi și
libertăți, în camera de consiliu, fără participarea procurorului și a inculpatului, printr -o nouă
încheiere, dispune înlocuirea măsurii cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării
preventive.
c. Conținutul cauțiunii

Consemnarea cauțiunii se face pe numele inculpatului, prin depunerea unei sume de
bani determinate, la dispoziția instanței, ori prin constituirea unei garanții reale, mobiliare
ori imobiliare, în limita unei sume de bani det erminate, în favoarea aceluiași organ judiciar.
Valoarea cauțiunii este de cel puțin 1.000 lei și se determină în raport cu gravitatea
acuzației aduse inculpatului, situația materială și obligațiile legale ale acestuia.
Pe perioada măsurii, inculpatul trebuie să respecte obligațiile prevăzute în art. 215
alin. (1) și i se poate impune respectarea uneia ori mai multora dintre obligațiile prevăzute în
art. 215 alin. (2). Dispozițiile art. 215 alin. (3) – (13) C.proc.pen se aplică în mod
corespunzător.
Cauțiunea garantează:
1. participarea inculpatului la procesul penal și respectarea de către acesta a
obligațiilor impuse de organul de urmărire penală, de judecătorul de cameră preliminară sau
de instanța de judecată;
2. plata în ordinea următoare:
– a despăgubirilor bănești acordate pentru repararea pagubelor cauzate de
infracțiune;
– a amenzii.
Instanța de judecată dispune prin hotărâre confiscarea cauțiunii, dacă măsura
controlului judiciar pe cauțiune a fost înlocuită cu măsura arestul ui la domiciliu sau a
arestării preventive, pentru motivele arătate în art.217 alin. (12).
În celelalte cazuri, instanța de judecată, prin hotărâre, dispune restituirea cauțiunii.
Cauțiunea se restituie sau se confiscă, după caz, la sesizarea procuroru lui sau la
cererea inculpatului, de către judecătorul de drepturi și libertăți, dacă procurorul pronunță o
soluție de netrimitere în judecată. Dispozițiile de mai sus se aplică în mod corespunzător.
Soluționarea cererii sau a sesizării se face în camera de consiliu, fără participarea
procurorului și a inculpatului.
Împotriva încheierii judecătorului de drepturi și libertăți inculpatul și procurorul pot
formula contestație la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța superioară, în termen
de 48 de ore de la comunicare.

Drept procesual penal 123

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Contestația se soluționează în camera de consiliu, fără participarea procurorului și a
inculpatului, cărora li se comunică data stabilită pentru soluționarea contestației, precum și
dreptul de a depune concluzii scrise până la a cea dată.
În cazul în care pe durata măsurii controlului judiciar pe cauțiune inculpatul încalcă,
cu rea -credință, obligațiile care îi revin sau există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu
intenție o nouă infracțiune pentru care s -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale
împotriva sa, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau
instanța de judecată, la cererea motivată a procurorului ori din oficiu, poate dispune
înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domi ciliu sau a arestării preventive, în
condițiile prevăzute de lege.

A5. Arestul la domiciliu

a. Condițiile generale de luare a măsurii arestului la domiciliu

Arestul la domiciliu se dispune de către judecătorul de drepturi și libertăți, de către
judecătorul de cameră preliminară sau de către instanța de judecată, dacă sunt îndeplinite
condițiile prevăzute în art. 223 și luarea acestei măsuri este suficientă pentru realizarea
unuia dintre scopurile prevăzut în art . 202 alin.(1).
Aprecierea îndeplinirii condițiilor prevăzute mai sus se face ținându -se seama de
scopul măsurii, gradul de pericol al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, situația familială și alte
împrejurări privind persoana față de care se ia măsura.
Măsura nu poate fi dispusă cu privire la inculpatul față de care există suspiciunea
rezonabilă că a săvârșit o infracțiune asupra unui membru de familie și cu privire la
inculpatul care a fost condamnat definitiv anterior pentru infracțiunea de evadare, afară de
cazul când pentru această condamnare a intervenit reabilitarea ori s -a împlinit termenul de
reabilitare.

b. Luarea măsurii arestului la domiciliu de către judecătorul de drepturi și libertăți

Judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i -ar reveni competența să
judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei
circumscripție se află locul unde s -a constatat săvârșirea infracțiunii ori sediul parchetului din
care face part e procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate
dispune, la propunerea motivată a procurorului, arestul la domiciliu al inculpatului.
Procurorul înaintează judecătorului de drepturi și libertăți propunerea prevăzută
anterior împreun ă cu dosarul cauzei.
Judecătorul de drepturi și libertăți sesizat conform alin. (1) fixează termen de
soluționare în camera de consiliu în termen de 24 de ore de la înregistrarea propunerii și
dispune citarea inculpatului.
Neprezentarea inculpatului n u împiedică judecătorul de drepturi și libertăți să
soluționeze propunerea înaintată de procuror.
Judecătorul de drepturi și libertăți îl ascultă pe inculpat, atunci când acesta este
prezent.
Asistența juridică și participarea procurorului sunt oblig atorii.

Drept procesual penal 124

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Judecătorul de drepturi și libertăți admite sau respinge propunerea procurorului prin
încheiere motivată.
Dosarul cauzei se restituie organului de urmărire penală, în termen de 24 de ore de la
expirarea termenului de formulare a contestației.
Judecătorul de drepturi și libertăți care respinge propunerea de arestare preventivă a
inculpatului poate dispune, prin aceeași încheiere, luarea măsurii arestului la domiciliu al
acestuia, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.
c. Luarea măsurii arestului la domiciliu de către judecătorul de cameră
preliminară sau instanța de judecată

Judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată în fața căreia se află
cauza poate dispune, prin încheiere, arestul la domiciliu al in culpatului, la cererea motivată a
procurorului sau din oficiu.
Judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată îl ascultă pe inculpat,
atunci când acesta este prezent.
Asistența juridică și participarea procurorului sunt obligatorii.
d. Conținutul măsurii arestului la domiciliu

Măsura arestului la domiciliu constă în obligația impusă inculpatului, pe o perioadă
determinată, de a nu părăsi imobilul unde locuiește în mod statornic, fără permisiunea
organului judiciar care a di spus măsura sau în fața căruia se află cauza și de a se supune unor
restricții stabilite de acesta.
Pe durata arestului la domiciliu, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de
cameră preliminară sau instanța de judecată impune inculpatului res pectarea următoarelor
obligații:
– să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de
drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de
câte ori este chemat;
– să nu comunice, pe nicio cale, cu persoana vătămată sau membrii de familie
ai acesteia, cu alți participanți la comiterea infracțiunii, cu martorii ori experții, precum și cu
orice alte persoane care nu locuiesc în mod obișnuit împreună cu el sau nu se află în
îngrijirea sa.
Judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de
judecată poate dispune ca, pe durata arestului la domiciliu, inculpatul să poarte permanent
un sistem electronic de supraveghere.
Obligația de a purta permanent un sis tem electronic de supraveghere poate fi
dispusă numai cu acordul inculpatului.
În cuprinsul încheierii prin care se dispune măsura sunt prevăzute în mod expres
obligațiile pe care inculpatul trebuie să le respecte și i se atrage atenția că, în caz de în călcare
cu rea -credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi
înlocuită cu măsura arestării preventive.
Pe durata măsurii, inculpatul poate părăsi imobilul unde locuiește pentru
prezentarea în fața organelor j udiciare, la chemarea acestora.
La cererea scrisă și motivată a inculpatului, judecătorul de drepturi și libertăți,
judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, prin încheiere, îi poate permite
acestuia părăsirea imobilului pentru prezent area la locul de muncă, la cursuri de învățământ

Drept procesual penal 125

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
sau de pregătire profesională ori la alte activități similare sau pentru procurarea mijloacelor
esențiale de existență, precum și în alte situații temeinic justificate, pentru o perioadă
determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori
interese legitime ale inculpatului.
În cazuri urgente, pentru motive întemeiate, inculpatul poate părăsi imobilul fără
permisiunea judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau
a instanței de judecată, informând imediat despre aceasta, pe orice cale, organul de poliție
desemnat cu supravegherea sa și organul judiciar care a luat măsura arestului la domiciliu ori
în fața căruia se află cauza.
Copia înche ierii judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră
preliminară sau a instanței de judecată prin care s -a luat măsura arestului la domiciliu se
comunică, de îndată, inculpatului și organului de poliție desemnat cu supravegherea sa, în
vederea asigurării respectării de către inculpat a măsurii dispuse și a obligațiilor care îi revin
pe durata acesteia.
Organul de poliție desemnat de organul judiciar care a dispus arestul la domiciliu
verifică periodic respectarea măsurii și a obligațiil or de către inculpat, iar în cazul în care
constată încălcări ale acestora, sesizează de îndată procurorul, în cursul urmăririi penale,
judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară sau instanța de
judecată, în cursul judecății.
Pentru supravegherea respectării măsurii arestului la domiciliu sau a obligațiilor
impuse inculpatului pe durata acesteia, organul de poliție poate pătrunde în imobilul unde
se execută măsura, fără învoirea inculpatului sau a persoanelor care locuiesc împre ună cu
acesta.
În cazul în care inculpatul încalcă cu rea -credință măsura arestului la domiciliu sau
obligațiile care îi revin ori există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o nouă
infracțiune pentru care s -a dispus punerea în mișcare a acți unii penale împotriva sa,
judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară ori instanța de
judecată, la cererea motivată a procurorului sau din oficiu, poate dispune înlocuirea arestului
la domiciliu cu măsura arestării preventive, î n condițiile prevăzute de lege.
e. Durata arestului la domiciliu

În cursul urmăririi penale, durata arestului la domiciliu nu poate depăși 30 de zile,
afară de cazul când ea este prelungită în condițiile legii.
Arestul la domiciliu poate fi prelungit, în cursul urmăririi penale, numai în caz de
necesitate, dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii, fiecare prelungire
neputând să depășească 30 de zile.
În cazul menționat de noi mai sus, prelungirea arestului la domiciliu p oate fi dispusă
de către judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i -ar reveni competența să
judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei
circumscripție se află locul unde s -a constatat săvâ rșirea infracțiunii ori sediul parchetului din
care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.
Judecătorul de drepturi și libertăți este sesizat în vederea prelungirii măsurii de către
procuror, prin propunere motivată, îns oțită de dosarul cauzei, cu cel puțin 5 zile înainte de
expirarea duratei acesteia.

Drept procesual penal 126

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Judecătorul de drepturi și libertăți sesizat cu cel putin 5 zile înaintea expirării duratei
măsurii, fixează termen de soluționare a propunerii procurorului, în camer a de consiliu, mai
înainte de expirarea duratei arestului la domiciliu și dispune citarea inculpatului.
La soluționarea propunerii de prelungire a duratei arestului la domiciliu, inculpatul
este asistat de avocat, ales sau numit din oficiu.
Participare a procurorului este obligatorie.
Durata maximă a măsurii arestului la domiciliu, în cursul urmăririi penale, este de 180
de zile.
Inculpatul aflat în arest la domiciliu este considerat în stare de arest preventiv.
Durata măsurii arestului la domiciliu n u se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a
măsurii arestării preventive a inculpatului, avându -se însă în vedere la aprecierea termenului
rezonabil al privării de libertate.

A6. Arestarea preventivă
a. Condițiile și cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive

Măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți,
în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în procedura de
cameră preliminară sau de către instanța de judecată în fața căreia se află cauza, în cursul
judecății, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o
infracțiune și există una dintre următoarele situații:
– inculpatul a fugit ori s -a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală
sau de la judecată ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
– inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un
martor ori un exp ert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace
materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament și,
din acest motiv, există pericolul ca administrarea probelor să fie îngreunată;
– inculpatul exe rcită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o
înțelegere frauduloasă cu aceasta;
– inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni sau, după punerea în mișcare a
acțiunii penale împotriva sa, există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o nouă
infracțiune.
Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă
suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o
infracțiune prin care s -a cauzat vătăm area corporală sau moartea unei persoane, o
infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și de alte legi speciale, o
infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism,
spălare a banilor, falsifi care de monede sau alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate,
evaziune fiscală, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de
comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii
de 5 ani s au mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de
comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor
penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, privarea sa de libertate este
necesară pentru înlăturarea unui pericol concret și actual pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată numai dacă pedeapsa
prevăzută de lege este detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 2 ani. În cazul în

Drept procesual penal 127

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
care există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva
sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi
infracțiuni, această condiție trebuie îndeplinită și în ceea ce privește infracțiunea a cărei
săvârșire se pregătește sau noua infracțiune intenționată comisă de inculpat.
b. Propunerea de arestare preventivă a inculpatului în cursul urmăririi penale

Procurorul, dacă apreciază că sunt întrunite con dițiile prevăzute de lege, întocmește
o propunere motivată de luare a măsurii arestării preventive față de inculpat, în care este
obligat să arate:
– fapta de care este acuzat inculpatul, data și locul comiterii acesteia, încadrarea
juridică, denumirea in fracțiunii și pedeapsa prevăzută de lege;
– probele din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea;
– cazul concret, dintre cele prevăzute în art. 223 C.proc pen, pentru care se solicită
arestarea preventivă și probele pe c are se întemeiază acesta;
– motivarea necesității luării măsurii arestării preventive în raport cu scopul legal al
acesteia.
Propunerea procurorului, împreună cu dosarul cauzei, se prezintă judecătorului de
drepturi și libertăți de la instanța căreia i -ar reveni competența să judece cauza în primă
instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află
locul de reținere, locul unde s -a constatat săvârșirea infracțiunii ori sediul parchetului din
care face parte proc urorul care a întocmit propunerea.
Propunerea formulată de procuror trebuie să se refere la toate infracțiunile pentru
care s -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului și nu se poate
întemeia pe alte probe decât cele existente în dosarul prezentat judecătorului de drepturi și
libertăți.

c. Soluționarea propunerii de arestare preventivă în cursul urmăririi penale

Judecătorul de drepturi și libertăți, sesizat de către procuror cu privire la propunerea
motivată de lua re a măsurii arestării preventive, stabilește termenul de soluționare a
propunerii de arestare preventivă, fixând data și ora la care soluționarea va avea loc.
În cazul inculpatului aflat în stare de reținere, termenul de soluționare a propunerii
de ares tare preventivă trebuie fixat înainte de expirarea duratei reținerii. Ziua și ora se
comunică procurorului, care are obligația de a asigura prezența inculpatului în fața
judecătorului de drepturi și libertăți. De asemenea, ziua și ora se comunică avocatul ui
inculpatului căruia, la cerere, i se pune la dispoziție pentru studiu, pe un timp rezonabil,
dosarul cauzei și propunerea formulată de procuror.
Inculpatul aflat în stare de libertate se citează pentru termenul fixat. Termenul
se comunică procurorulu i și avocatului inculpatului, acestuia din urmă acordându -i-se, la
cerere, dreptul de a studia dosarul cauzei și propunerea formulată de procuror.
Soluționarea propunerii de arestare preventivă se face numai în prezența
inculpatului, afară de cazul când acesta lipsește nejustificat, este dispărut, se sustrage ori din
cauza stării sănătății, din cauză de forță majoră sau stare de necesitate nu poate fi adus în
fața judecătorului.
În toate cazurile, este obligatorie acordarea asistenței juridice pentru in culpat de
către un avocat, ales sau numit din oficiu.

Drept procesual penal 128

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Participarea procurorului este obligatorie.
Judecătorul de drepturi și libertăți îl ascultă pe inculpatul prezent asupra infracțiunii
de care este acuzat și asupra tuturor motivelor pe care se întem eiază propunerea de
arestare preventivă formulată de procuror. Cu ocazia ascultării, inculpatului trebuie să i se
acorde posibilitatea de a combate acuzația ce i se aduce și motivele de arestare preventivă
invocate împotriva sa, precum și de a prezenta fap tele și împrejurările care îi sunt favorabile.
Înainte de a proceda la ascultarea inculpatului, judecătorul de drepturi și libertăți îi
aduce la cunoștință infracțiunea de care este acuzat și dreptul de a nu face nici o declarație,
atrăgându -i atenția c ă ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.
d. Admiterea propunerii de arestare preventivă în cursul urmăririi penale

În cazul admiterii propunerii de arestare preventivă, încheierea judecătorului de
drepturi și libertăți cuprinde:
– descrierea faptei de care este acuzat inculpatul, cu arătarea datei și locului
comiterii acesteia, încadrarea juridică, denumirea infracțiunii și pedeapsa prevăzută de lege;
– indicarea probelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârș it
infracțiunea de care este acuzat;
– arătarea cazului concret, dintre cele prevăzute în art. 223 C.proc.pen, pentru care
se dispune arestarea preventivă a inculpatului și a probelor pe care acesta se întemeiază;
– menționarea împrejurărilor pe care se întemeiază aprecierea proporționalității
măsurii arestării preventive, a necesității acesteia pentru realizarea scopului prevăzut art.202
alin.(1) C.proc.pen. și a caracterului insuficient al altor măsuri preventive.
Arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă pentru cel mult 30 de zile. În
cazul în care inculpatul a fost anterior reținut, arestarea preventivă a acestuia nu se poate
dispune decât cel mult pentru zilele care au mai rămas după scăderea din 30 de zile a duratei
reținerii.
După lu area măsurii, inculpatului i se aduc la cunoștință, de îndată, în limba pe care o
înțelege, motivele arestării preventive.
e. Respingerea propunerii de arestare preventivă în cursul urmăririi penale

În cazul respingerii propunerii de arestare preventivă, judecătorul de drepturi și
libertăți dispune prin încheiere punerea în libertate a inculpatului reținut.
Dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, judecătorul de drepturi și libertăți
poate dispune aplicarea uneia dintre măsurile prev entive prevăzute în art.202 alin.(4) lit.b) –
d) (controlul judiciar; controlul judiciar pe cauțiune; arestul la domiciliu; arestarea
preventivă ).

f. Încunoștințarea despre arestarea preventivă și locul de deținere a inculpatului
arestat preve ntiv

Imediat după luarea măsurii arestării preventive, judecătorul de drepturi și libertăți
de la prima instanță sau de la instanța ierarhic superioară, care a dispus măsura,
încunoștințează despre aceasta un membru al familiei inculpatului ori o altă persoană
desemnată de acesta. Dispozițiile art.210 alin.(2) C. proc.pen se aplică în mod corespunzător.
Efectuarea încunoștințării se consemnează într -un proces -verbal.

Drept procesual penal 129

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Îndată după introducerea sa într -un loc de deținere, inculpatul are dreptul de a
încunoștința personal sau de a solicita administrației locului respectiv să încunoștințeze un
membru al familiei inculpatului ori o altă persoană desemnată de acesta despre locul unde
este deținut.
Dispozițiile de mai sus se aplică în mod corespunzător și în cazul schimbării ulterioare
a locului de deținere, imediat după producerea schimbării.
Administrația locului de deținere are obligația de a aduce la cunoștința inculpatului
arestat preventiv dispozițiile menționate de noi mai sus și de a consemna într -un proces –
verbal modul în care s -a realizat încunoștințarea.
Inculpatului arestat preventiv nu i se poate refuza exercitarea dreptului de a face
personal încunoștințarea decât pentru motive temeinice, care se consemnează în procesul –
verbal întocmit la încu noștințarea inculpatului arestat preventiv.
g. Luarea măsurilor de ocrotire în caz de arestare preventivă în cursul urmăririi penale

Când măsura arestării preventive a fost luată față de un inculpat în a cărui ocrotire se
află un minor, o p ersoană pusă sub interdicție, o persoană căreia i s -a instituit tutela sau
curatela ori o persoană care, datorită vârstei, bolii sau altei cauze, are nevoie de ajutor,
autoritatea competentă este încunoștințată, de îndată, în vederea luării măsurilor lega le de
ocrotire pentru persoana respectivă.
Obligația de încunoștințare revine judecătorului de drepturi și libertăți de la prima
instanță sau de la instanța ierarhic superioară, care a luat măsura arestării preventive, modul
de îndeplinire a acestei obl igații fiind consemnat într -un proces -verbal.
h. Mandatul de arestare preventivă

În baza încheierii prin care s -a dispus arestarea preventivă a inculpatului, judecătorul
de drepturi și libertăți de la prima instanță sau, după caz, de la instanța ie rarhic superioară
emite de îndată mandatul de arestare preventivă.
Dacă, prin aceeași încheiere, s -a dispus arestarea preventivă a mai multor inculpați,
se emite câte un mandat pentru fiecare dintre ei.
În mandatul de arestare preventivă se arată:
– instanța din care face parte judecătorul de drepturi și libertăți care a dispus luarea
măsurii arestării preventive;
– data emiterii mandatului;
– numele, prenumele și calitatea judecătorului de drepturi și libertăți care a emis
mandatul;
– datele de identitate ale inculpatului;
– durata pentru care s -a dispus arestarea preventivă a inculpatului, cu menționarea
datei la care încetează;
– arătarea faptei de care este acuzat inculpatul, cu indicarea datei și locului comiterii
acesteia, încadrarea juri dică, denumirea infracțiunii și pedeapsa prevăzută de lege;
– temeiurile concrete care au determinat arestarea preventivă;
– ordinul de a fi arestat inculpatul;
– indicarea locului unde va fi deținut inculpatul arestat preventiv;
– semnătura judecă torului de drepturi și libertăți;
– semnătura inculpatului prezent. În cazul în care acesta refuză să semneze, se va face
mențiune corespunzătoare în mandat.

Drept procesual penal 130

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Când mandatul de arestare a fost emis după ascultarea inculpatului, judecătorul care
a emis man datul înmânează un exemplar al mandatului persoanei arestate și organului de
poliție.
Organul de poliție predă exemplarul original al mandatului de arestare preventivă la
locul de deținere.
i. Executarea mandatului de arestare preventivă emis în lipsa inculpatului

Când măsura arestării preventive a fost dispusă în lipsa inculpatului, două exemplare
originale ale mandatului emis se înaintează organului de poliție, în vederea executării.
Organul de poliție procedează la arestarea persoanei a rătate în mandat, căreia îi
predă un exemplar original al acestuia, după care o conduce de îndată la judecătorul de
drepturi și libertăți care a dispus măsura arestării preventive.
În vederea executării mandatului de arestare preventivă, organul de poliț ie poate
pătrunde în domiciliul sau reședința oricărei persoane fizice, fără învoirea acesteia, precum
și în sediul oricărei persoane juridice, fără învoirea reprezentantului legal al acesteia.
În cazul în care arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă în lipsă întrucât din
cauza stării sănătății, din cauză de forță majoră sau stare de necesitate acesta nu a putut fi
adus la soluționarea propunerii de arestare preventivă, inculpatul este prezentat
judecătorului de drepturi și libertăți care a lu at măsura.
Judecătorul de drepturi și libertăți procedează la ascultarea inculpatului conform art.
225 alin. (7) și (8) C.proc.pen., în prezența avocatului acestuia și, evaluând declarația
inculpatului în contextul probelor administrate și al motivelor a vute în vedere la luarea
măsurii, dispune prin încheiere, după ascultarea concluziilor procurorului, confirmarea
arestării preventive și a executării mandatului ori, după caz, în condițiile prevăzute de lege,
revocarea arestării preventive sau înlocuirea a cesteia cu una dintre măsurile preventive
prevăzute în art. 202 alin. (4) lit. b) – d)(controlul judiciar; controlul judiciar pe cauțiune;
arestul la domiciliu; arestarea preventivă ) și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este
arestat în altă cauz ă.
Dispozițiile art. 231 alin. (2), (4) și (5) C.proc.pen. se aplică și în cazul în care
inculpatul arestat preventiv în lipsă în cursul urmăririi penale a fost deja trimis în judecată,
situație în care competența de a se pronunța aparține judecătorului de cameră preliminară
sau instanței de judecată în fața căreia se află cauza.

j. Obiecții în ceea ce privește identitatea

Dacă cel arestat preventiv în lipsă ridică obiecții contra executării mandatului în ceea
ce privește identitatea, acesta este condus de îndată în fața judecătorului de drepturi și
libertăți de la instanța locului unde a fost găsit, corespunzătoare în grad instanței din care
face parte judecătorul de drepturi și libertăți care a dispus măsura arestării preventive, care,
dacă este necesar, solicită prin orice mijloace relații de la judecătorul de drepturi și libertăți
care a emis mandatul. Relațiile comunicate sunt consemnate într -un proces -verbal.
Până la rezolvarea obiecțiilor, judecătorul de drepturi și libertăți, dacă ap reciază că
nu există pericol de dispariție, poate dispune punerea în libertate a persoanei împotriva
căreia s -a executat mandatul de arestare preventivă.

Drept procesual penal 131

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Dacă judecătorul de drepturi și libertăți constată că persoana adusă în fața sa nu este
cea arătată în mandat, dispune punerea de îndată în libertate a acesteia, dacă nu este
arestată în altă cauză.
Dacă judecătorul de drepturi și libertăți constată că obiecțiile privind identitatea sunt
nefondate, confirmă punerea în executare a mandatului față de pe rsoana arestată.
În cazurile menționate mai sus, judecătorul de drepturi și libertăți dispune printr -o
încheiere care nu poate fi contestată.

k. Negăsirea persoanei prevăzute în mandatul de arestare preventivă

Când persoana menționat ă în mandatul de arestare preventivă nu a fost găsită,
organul de poliție însărcinat cu executarea mandatului încheie un proces -verbal prin care
constată aceasta și înștiințează judecătorul de drepturi și libertăți care dispus măsura
arestării preventive, precum și organele competente pentru darea în urmărire și în consemn
la punctele de trecere a frontierei.
l. Durata arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale
În cursul urmăririi penale, durata arestării preventive a inculpat ului nu poate depăși
30 de zile, afară de cazul când este prelungită în condițiile legii.
Termenul prevăzut mai sus curge de la data punerii în executare a măsurii față de
inculpatul arestat preventiv.
Durata totală a arestării preventive a inculpatulu i în cursul urmăririi penale nu poate
depăși un termen rezonabil și nu poate fi mai mare de 180 de zile.
Când o cauză este trecută pentru continuarea urmăririi penale de la un organ de
urmărire la altul, arestarea preventivă dispusă sau prelungită anteri or rămâne valabilă.
Durata arestării preventive se calculează potrivit dispozițiilor alineatelor precedente.
m. Prelungirea arestării preventive în cursul urmăririi penale

Arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în cursul urmărir ii penale,
numai în caz de necesitate, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în
continuare privarea de libertate a inculpatului sau există temeiuri noi care justifică lipsirea
acestuia de libertate.
Prelungirea arestării preventive s e poate dispune numai la propunerea motivată a
procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.
În cazul prevăzut mai sus prelungirea arestării preventive poate fi dispusă de către
judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța cărei a i-ar reveni competența să judece
cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei
circumscripție se află locul de deținere, locul unde s -a constatat săvârșirea infracțiunii ori
sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea.
Dacă arestarea preventivă a fost dispusă inițial de către un judecător de drepturi și
libertăți de la o instanță inferioară celei căreia i -ar reveni competența să judece cauza în
primă instanță, prelungirea acestei măsuri se poate dispune numai de un judecător de
drepturi și libertăți de la instanța competentă în momentul soluționării propunerii de
prelungire sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se
află locul de deținere, locu l unde s -a constatat săvârșirea infracțiunii ori sediul parchetului
din care face parte procurorul care a întocmit propunerea.

Drept procesual penal 132

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Propunerea motivată a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea
penală cuprinde:
– arătarea împrejurărilor co ncrete din care rezultă menținerea temeiurilor arestării
inițiale sau, după caz, apariția unor temeiuri noi de arestare preventivă;
– indicarea probelor administrate și a actelor efectuate ulterior dispunerii arestării
preventive sau, după caz, prelungir ii imediat anterioare a acesteia;
– motivarea necesității privării în continuare de libertate a inculpatului în raport cu
împrejurările, probele și actele menționate mai sus, precum și cu cercetările ce urmează a fi
efectuate pentru definitivarea urmăriri i penale.
Propunerea formulată de procuror nu se poate întemeia pe alte probe decât cele
prezentate judecătorului de drepturi și libertăți.
Când, în aceeași cauză, se găsesc mai mulți inculpați arestați pentru care durata
arestării preventive expiră la date diferite, procurorul sesizează judecătorul de drepturi și
libertăți cu propunerea de prelungire a arestării preventive pentru toți inculpații.
n. Procedura prelungirii arestării preventive în cursul urmăririi penale

Propunerea de prelungire a arestării preventive, împreună cu dosarul cauzei, se
depun la judecătorul de drepturi și libertăți cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei
arestării preventive.
Judecătorul de drepturi și libertăți fixează termen pentru soluționarea propunerii de
prelungire a arestării preventive înainte de expirarea măsurii. Ziua și ora stabilite se
comunică procurorului, care are obligația de a asigura prezența în fața judecătorului de
drepturi și libertăți a inculpatului arestat preventiv, precum și avocatul ui acestuia, căruia i se
acordă, la cerere, dreptul de a studia dosarul cauzei și propunerea formulată de procuror.
Inculpatul este ascultat de judecătorul de drepturi și libertăți asupra tuturor
motivelor pe care se întemeiază propunerea de prelungire a arestării preventive, în prezența
unui avocat, ales sau numit din oficiu.
În cazul în care inculpatul arestat preventiv se află internat în spital și din cauza stării
sănătății nu poate fi adus în fața judecătorului de drepturi și libertăți sau când, din cauză de
forță majoră ori stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibilă, propunerea va fi
examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezența avocatului acestuia, căruia i se dă
cuvântul pentru a pune concluzii.
Participarea procurorului este ob ligatorie.
Judecătorul de drepturi și libertăți se pronunță asupra propunerii de prelungire a
arestării preventive înainte de expirarea duratei acesteia.

o. Admiterea propunerii de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi
penale

În cazul admiterii propunerii de prelungire a arestării preventive, încheierea
judecătorului de drepturi și libertăți cuprinde:
– constatarea menținerii suspiciunii rezonabile că inculpatul a săvârșit infracțiunea de
care este acuzat, având în vedere și pro bele administrate ulterior dispunerii arestării
preventive sau, după caz, prelungirii imediat anterioare a acesteia;

Drept procesual penal 133

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
– indicarea împrejurărilor concrete din care rezultă menținerea temeiurilor arestării
inițiale sau, după caz, apariția unor temeiuri noi de arestare preventivă, dintre cele
prevăzute în art. 223 C.proc. pen;
– menționarea motivelor din care rezultă necesitatea privării în continuare de
libertate a inculpatului, menținerea caracterului proporțional al măsurii arestării preventive
în raport cu gravitatea acuzației adusă acestuia și caracterul insuficient al unei alte măsuri
preventive.
Prelungirea arestării preventive a inculpatului se poate dispune pentru o durată de
cel mult 30 de zile.
Judecătorul de drepturi și libertăți poate acord a în cursul urmăririi penale și alte
prelungiri, fiecare neputând depăși 30 de zile. Dispozițiile privind admiterea propunerii
procurorului si dispunerea prelungirii arestarii preventive a inculpatului se aplică în mod
corespunzător.

p. Respin gerea propunerii de prelungire a arestării preventive în cursul
urmăririi penale

În cazul respingerii propunerii de prelungire a arestării preventive, judecătorul de
drepturi și libertăți dispune punerea în libertate a inculpatului la expirarea duratei acesteia,
dacă nu este arestat în altă cauză.
Dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, judecătorul de drepturi și libertăți
poate dispune înlocuirea arestării preventive cu una dintre măsurile preventive prevăzute în
art.201 alin.(4) lit.b) – d) (controlul judiciar; controlul judiciar pe cauțiune; arestul la
domiciliu; arestarea preventivă ).

r. Arestarea preventivă a inculpatului în procedura de cameră preliminară și în
cursul judecății

Arestarea preventivă a inculpatului poate fi di spusă în procedura de cameră
preliminară și în cursul judecății, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către
instanța de judecată în fața căreia se află cauza, din oficiu ori la propunerea motivată a
procurorului, pentru o perioadă de cel mult 30 de zile, pentru aceleași temeiuri și în aceleași
condiții ca și arestarea preventivă dispusă de către judecătorul de drepturi și libertăți în
cursul urmăririi penale.
În cursul judecății, măsura prevăzută mai sus se poate dispune de către instanța de
judecată, în compunerea prevăzută de lege.
Față de inculpatul care a mai fost anterior arestat preventiv în aceeași cauză, în
cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al judecății, se poate
dispune din nou această măsură numai dac ă au intervenit temeiuri noi care fac necesară
privarea sa de libertate.

s. Durata maximă a arestării preventive a inculpatului în cursul judecății în
primă instanță și în apel

În cursul judecății în prima instanță și în apel, durata totală a ares tării preventive a
inculpatului nu poate depăși un termen rezonabil, și nu poate fi mai mare de 2 ani, în cazul

Drept procesual penal 134

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
infracțiunilor pedepsite cu închisoarea de până la 10 ani, și respectiv de 3 ani, în cazul
infracțiunilor pedepsite cu detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 10 ani.
Termenele prevăzute anterior curg de la data sesizării instanței de judecată, în cazul
când inculpatul se află în stare de arest preventiv, sau de la data punerii în executare a
măsurii după sesizarea instanței de judecată , când față de acesta s -a dispus arestarea
preventivă în lipsă.
Dacă la expirarea termenelor menționate mai sus se mențin temeiurile care au
determinat arestarea inițială a inculpatului sau privarea de libertate a acestuia ar fi justificată
de existența unor temeiuri noi de arestare preventivă, instanța de judecată poate dispune
înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.

t. Internarea sub pază permanentă a inculpatului arestat preventiv

În cazul în care, pe baza exper tizei medico – legale, judecătorul de drepturi și libertăți
de la instanța căreia i -ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la
instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află locul de deținere,
judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată în fața căreia se află cauza
constată că inculpatul arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua
medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor dispune, prin încheiere, intern area
acestuia sub pază permanentă într -o unitate sanitară din rețeaua medicală a Ministerului
Sănătății Publice, pe perioada necesară efectuării tratamentului.
Încheierea menționată mai sus nu poate fi contestată.
Timpul în care inculpatul este interna t sub pază permanentă, intră în durata arestării
preventive.

A7. Încetarea de drept, revocarea și înlocuirea măsurilor preventive

a. Încetarea de drept a măsurilor preventive
Măsurile preventive încetează de drept:
– la expirarea terme nelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare;
– în cazurile în care procurorul dispune o soluție de netrimitere în judecată ori
instanța de judecată pronunță o hotărâre de achitare, de încetare a procesului penal, de
renunțare la aplicar ea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de suspendare a
executării pedepsei sub supraveghere, chiar nedefinitivă;
– la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s -a dispus condamnarea
inculpatului.
Măsura arestării preventive încetează d e drept și atunci când:
– s-a împlinit durata maximă a arestării preventive în cursul urmăririi penale,
conform art. 236 alin. (4) C.proc.pen sau al judecății în primă instanță și în apel, potrivit art.
240 alin.(1) conform căruia În toate cazurile, dur ata arestării preventive în primă instanță nu
poate depăși 5 ani;
– au expirat termenele prevăzute de lege, fără ca judecătorul de cameră preliminară
sau instanța de judecată să fi procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării
preventive î n acest termen;

Drept procesual penal 135

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
– mai înainte de pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță, durata
arestării preventive a atins jumătatea maximului special al pedepsei prevăzute de lege
pentru infracțiunea care face obiectul sesizării instanței de judeca tă;
– în alte cazuri anume prevăzute de lege.
În cazul când nu s -au produs efectele încetării de drept a măsurii preventive, organul
judiciar care a dispus această măsură sau, după caz, procurorul, judecătorul de drepturi și
libertăți, judecătorul de cameră preliminară ori instanța de judecată în fața căreia se află
cauza constată, prin ordonanță sau încheiere, din oficiu ori la cerere, încetarea de drept a
măsurii preventive, dispunând, în cazul celui reținut sau arestat preventiv, punerea de îndată
în libertate, dacă nu este reținut ori arestat în altă cauză.
Judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de
judecată se pronunță, prin încheiere, asupra încetării de drept a măsurii preventive în lipsa
inculpatul ui și fără participarea procurorului, aceștia având dreptul de a depune concluzii
scrise.
Persoanei față de care s -a dispus măsura preventivă, precum și tuturor instituțiilor cu
atribuții în executarea măsurii li se comunică de îndată câte o copie de pe ordonanța sau
încheierea prin care organul judiciar constată încetarea de drept a măsurii preventive.
b. Revocarea măsurilor preventive și înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă
măsură preventivă

Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau l a cerere, în cazul în care au fost
încălcate dispozițiile legale care reglementează condițiile de luare, prelungire ori menținere a
măsurii sau au încetat temeiurile care au determinat -o, dispunându -se, în cazul reținerii și
arestării preventive, punerea î n libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat
în altă cauză.
Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai
ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma
evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, măsura
preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut în art.202 alin.(1)
C.proc.pen .
Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai
grea, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma
evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, măsura
preventivă mai grea este ne cesară pentru realizarea scopului prevăzut în art.202 alin.(1)
C.proc.pen.
Măsura controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune se poate înlocui cu
măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive dacă pe durata măsurii inculpatul
încalcă, cu rea -credință, obligațiile care îi revin sau există o suspiciune rezonabilă că a
săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s -a dispus punerea în mișcare a acțiunii
penale împotriva sa.
Măsura arestului la domiciliu se poate înlocui c u măsura arestării preventive dacă
inculpatul încalcă cu rea -credință măsura arestului la domiciliu sau obligațiile care îi revin ori
există o suspiciune rezonabilă că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s -a
dispus punerea în mișcare a a cțiunii penale împotriva sa.

Drept procesual penal 136

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
În cazurile de mai sus înlocuirea măsurii preventive se poate dispune chiar dacă nu
sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestului la domiciliu sau a
arestării preventive.
În cazul în care măs ura preventivă a fost luată în cursul urmăririi penale de către
procuror sau de către judecătorul de drepturi și libertăți, organul de cercetare penală are
obligația să -l informeze de îndată, în scris, pe procuror despre orice împrejurare care ar
putea con duce la revocarea sau înlocuirea măsurii preventive. Dacă apreciază că
informațiile comunicate justifică ridicarea măsurii preventive, procurorul dispune aceasta
sau, după caz, sesizează judecătorul de drepturi și libertăți care a luat măsura, în termen d e
24 de ore de la primirea informării. Procurorul este obligat să sesizeze și din oficiu
judecătorul de drepturi și libertăți, când constată el însuși existența vreunei împrejurări care
justifică revocarea sau înlocuirea măsurii preventive luate de acesta.
Cererea de revocare sau înlocuire a măsurii preventive formulată de inculpat se
adresează, în scris, în cursul urmăririi penale, judecătorului de drepturi și libertăți care a luat
măsura, în procedura de cameră preliminară, judecătorului de cameră preli minară, iar în
cursul judecății, instanței de judecată și se soluționează în termen de 3 zile de la data
înregistrării acesteia.
În cursul urmăririi penale, procurorul înaintează judecătorului de drepturi și libertăți
dosarul cauzei sau copie certificat ă de pe acesta, în termen de 24 de ore de la solicitarea
acestuia de către judecător.
În vederea soluționării cererii de înlocuire a măsurii preventive cu o măsură
preventivă mai grea, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră prelimina ră
sau instanța de judecată fixează data de soluționare a acesteia și procedează la citarea
inculpatului.
În celelalte cazuri, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră
preliminară sau instanța de judecată fixează data de soluționare a cererii, pe care o
comunică inculpatului și procurorului, punându -le în vedere că au dreptul de a depune
concluzii scrise până la acea dată. Soluționarea cererii se face în lipsa inculpatului și a
procurorului, afară de cazul când judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră
preliminară ori instanța de judecată apreciază că prezența acestuia și formularea de concluzii
orale de către inculpat și procuror sunt necesare pentru justa soluționare a cererii.
Atunci când cererea se soluționează în prezența inculpatului, asistarea acestuia de
către avocat și participarea procurorului sunt obligatorii.
Dacă cererea are ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive sau a măsurii
arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pe cauțiun e, dacă găsește cererea
întemeiată, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau
instanța de judecată, prin încheiere, admite în principiu cererea și stabilește valoarea
cauțiunii, acordându -i inculpatului un termen pentru de punerea ei.
Dacă se depune cauțiunea în termenul fixat, judecătorul de drepturi și libertăți,
judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, prin încheiere dată în camera
de consiliu, în lipsa inculpatului și a procurorului, admite cererea d e înlocuire a măsurii
preventive cu măsura controlului judiciar pe cauțiune, stabilește obligațiile ce vor reveni
inculpatului pe durata măsurii și dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă
nu este arestat în altă cauză.
Dacă nu se depu ne cauțiunea în termenul fixat, judecătorul de drepturi și libertăți,
judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, prin încheiere dată în camera

Drept procesual penal 137

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
de consiliu, în lipsa inculpatului și a procurorului, respinge ca neîntemeiată cererea
formulată de inculpat.
Termenul pentru depunerea cauțiunii curge de la data rămânerii definitive a
încheierii prin care se stabilește valoarea cauțiunii.

A8. Dispoziții speciale privind măsurile preventive aplicate minorilor
a. Condiții speciale de aplicare față de minori a măsurilor preventive

Reținerea și arestarea preventivă pot fi dispuse față de un inculpat minor, în mod
excepțional, numai dacă efectele pe care privarea de libertate le -ar avea asupra
personalității și dezvoltării acestuia nu sunt disproporționate față de scopul urmărit prin
luarea măsurii.
Minorul cu vârsta între 14 și 16 ani nu poate fi reținut sau arestat preventiv decât
dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este acuzat este detențiunea
pe viață or i închisoarea de 10 ani sau mai mare.
Termenele aplicabile în privința inculpatului minor pentru luarea, prelungirea ori
menținerea arestării preventive sunt:
– luarea măsurii arestării preventive, în cursul urmăririi penale se poate dispune față
de inc ulpatul minor pentru o perioadă de cel mult 20 de zile. Măsura poate fi prelungită
succesiv. Fiecare prelungire nu poate depăși 20 de zile;
– durata maximă a arestării preventive a inculpatului minor în cursul urmăririi penale
nu poate depăși un termen re zonabil și nu poate fi mai mare de 90 de zile;
– luarea măsurii arestării preventive, în procedura de cameră preliminară și în cursul
judecății, se poate dispune față de inculpatul minor pentru o perioadă de cel mult 30 de zile;
– verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului minor, în
procedura de cameră preliminară și în cursul judecății în primă instanță și în apel, se
efectuează periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile.
– durata maximă a arestării preventive a inculpatul ui minor în cursul judecății în
primă instanță și în apel nu poate depăși un termen rezonabil și nu poate fi mai mare de 9
luni, în cazul infracțiunilor pedepsite cu închisoarea de până la 10 ani, și respectiv de 18 luni,
în cazul infracțiunilor pedepsite cu detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 10 ani.
La stabilirea termenelor menționate mai sus, se are în vedere vârsta inculpatului de
la data când se dispune asupra luării, prelungirii sau menținerii măsurii arestării preventive.
Când s -a dispus reținerea sau arestarea preventivă a unui minor, încunoștințarea
consemnată în procesul – verbal se face, în mod obligatoriu, și către reprezentantul legal al
acestuia sau, după caz, către persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se a flă minorul.
În cazul luării măsurii arestării preventive, despre aceasta și despre locul de deținere a
minorului este încunoștințat și serviciul de probațiune de pe lângă instanța căreia i -ar reveni
competența să judece cauza în primă instanță.
b. Condiții speciale de executare a reținerii și arestării preventive dispuse față de
minori
Minorilor reținuți sau arestați preventiv li se asigură un regim special de detenție, în
raport cu particularitățile vârstei, astfel încât măsurile preventive l uate față de aceștia să nu
prejudicieze dezvoltarea lor fizică, psihică sau morală.

Drept procesual penal 138

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Minorii reținuți sau arestați preventiv execută măsura preventivă separat de majori,
în locuri de deținere anume destinate acestora.

B. Aplicarea provizorie a măsur ilor de siguranță cu caracter medical

B1. Obligarea provizorie la tratament medical

a. Condițiile de aplicare și conținutul măsurii

Judecătorul de drepturi și libertăți pe durata urmăririi penale, judecătorul de cameră
preliminară în cursul proced urii de cameră preliminară sau instanța în cursul judecății poate
dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau inculpatului, dacă se află
în situația prevăzută de art. 109 alin. (1) din Codul penal.
Măsura prevăzută mai sus constă în obligarea suspectului sau inculpatului să urmeze
în mod regulat tratamentul medical prescris de un medic de specialitate, până la însănătoșire
sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
Judecătorul de drepturi și libertăț i și judecătorul de cameră preliminară se pronunță
asupra măsurii de mai sus în camera de consiliu, prin încheiere motivată. Instanța se
pronunță asupra măsurii prin încheiere motivată.
b. Procedura de aplicare și de ridicare a măsurii
În cursu l urmăririi penale sau al procedurii de cameră preliminară, dacă apreciază că
sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, procurorul înaintează judecătorului de drepturi și
libertăți sau judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i -ar reven i
competența să judece cauza în primă instanță o propunere motivată de luare față de
inculpat a măsurii obligării provizorii la tratament medical.
Propunerea menționată mai sus va fi însoțită de actele medicale sau de expertiza
medico -legală din care să rezulte necesitatea aplicării măsurii obligării la tratament medical.
Judecătorul sesizat de către procuror în cursul urmăririi penale sau al procedurii de
cameră preliminară, fixează termen de soluționare a propunerii în cel mult 5 zile de la data
înregistrării acesteia și dispune citarea suspectului sau inculpatului.
Soluționarea propunerii se face numai după ascultarea suspectului sau inculpatului,
și în prezența unui avocat, ales sau numit din oficiu. Propunerea se soluționează și în lipsa
suspect ului sau inculpatului atunci când acesta nu se prezintă, deși a fost legal citat, dar
numai în prezența avocatului, ales sau numit din oficiu, căruia i se dă cuvântul pentru a pune
concluzii.
Participarea procurorului este obligatorie.
Suspectul sau i nculpatul are dreptul ca la soluționarea propunerii de luare a măsurii
obligării provizorii la tratament medical să fie asistat și de către un medic desemnat de
acesta, care poate prezenta concluzii judecătorului de drepturi și libertăți. Suspectul sau
inculpatul are dreptul să fie asistat de medicul specialist desemnat de acesta și la alcătuirea
planului terapeutic.
Judecătorul se pronunță asupra propunerii printr -o încheiere care nu poate fi
contestată.
Dacă admite propunerea, judecătorul dispune obl igarea provizorie la tratament
medical a suspectului sau inculpatului.

Drept procesual penal 139

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
În cazul când după dispunerea măsurii s -a produs însănătoșirea suspectului sau
inculpatului sau a intervenit o ameliorare a stării sale de sănătate care înlătură starea de
pericol pe ntru siguranța publică, judecătorul de drepturi și libertăți sau judecătorul de
cameră preliminară care a luat măsura dispune, la sesizarea procurorului ori a medicului de
specialitate sau la cererea suspectului sau inculpatului, ridicarea măsurii luate. D ispozițiile de
mai sus se aplică în mod corespunzător.
Dacă după dispunerea măsurii s -a dispus sesizarea instanței prin rechizitoriu,
ridicarea acesteia, se dispune de către judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, de
către instanța de judecată în fața căreia se află cauza.
În cursul judecății în primă instanță și în apel, la propunerea procurorului ori din
oficiu, inculpatul poate fi obligat provizoriu la tratament medical de către instanța de
judecată în fața căreia se află cauza, care soli cită concluziile unui medic de specialitate
desemnat de aceasta sau efectuarea unei expertize medico -legale.
Dacă suspectul sau inculpatul încalcă cu rea -credință măsura obligării provizorii la
tratament medical, judecătorul de drepturi și libertăți, j udecătorul de cameră preliminară
sau instanța care a luat măsura ori în fața căreia se află cauza dispune, la sesizarea
procurorului sau a medicului de specialitate ori din oficiu, internarea medicală provizorie a
suspectului sau inculpatului, în condiții le prevăzute în art. 247.

B2. Internarea medicală provizorie
a. Condițiile de aplicare și conținutul măsurii

Judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră
preliminară, pe durata procedurii de cameră p reliminară sau instanța, în cursul judecății,
poate dispune internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului care este bolnav
mintal ori consumator cronic de substanțe psihoactive, dacă luarea măsurii este necesară
pentru înlăturarea unui per icol concret și actual pentru siguranța publică.
Măsura de mai sus constă în internarea medicală nevoluntară a suspectului sau
inculpatului într -o unitate specializată de asistență medicală, până la însănătoșire sau până la
obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
Dispozițiile art. 245 alin.(3) C.proc.pen se aplică în mod corespunzător.

b. Procedura de aplicare și de ridicare a măsurii

În cursul urmăririi penale sau al procedurii de cameră preliminară, dacă apreciază că
sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, procurorul înaintează judecătorului de drepturi și
libertăți sau judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i -ar reveni
competența să judece cauza în primă instanță o propunere motivată de luare față de suspect
sau inculpat a măsurii internării medicale provizorii.
Propunerea menționată mai sus va fi însoțită de expertiza medico – legală psihiatrică.
Judecătorul sesizat de către procuror în situația de mai sus fixează de îndată termen
de soluționa re a propunerii și dispune aducerea cu mandat a suspectului sau a inculpatului.
Soluționarea propunerii se face numai după ascultarea inculpatului, dacă starea sa
de sănătate o permite, în prezența unui avocat, ales sau numit din oficiu. Când inculpatul se
află deja internat într -o unitate de asistență medicală și deplasarea sa nu este posibilă,

Drept procesual penal 140

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
judecătorul de drepturi și libertăți procedează la ascultarea acestuia, în prezența avocatului,
în locul unde se află.
Participarea procurorului este obligato rie.
Suspectul sau inculpatul are dreptul ca la soluționarea propunerii de luare a măsurii
internării medicale sau la alcătuirea concretă a planului terapeutic să fie asistat și de către un
medic desemnat de acesta, ale cărui concluzii sunt înaintate ju decătorului de drepturi și
libertăți.
Judecătorul se pronunță de îndată asupra propunerii, printr -o încheiere care nu
poate fi contestată.
Dacă admite propunerea, judecătorul dispune internarea medicală provizorie a
suspectului sau inculpatului și ia m ăsuri pentru aducerea la îndeplinire a acesteia.
Dacă judecătorul dispune internarea medicală provizorie, se iau și măsurile de
ocrotire în caz de arestare preventivă în cursul urmăririi penale.
Dacă după dispunerea măsurii s -a produs însănătoșirea s uspectului sau inculpatului
sau a intervenit o ameliorare a stării sale psiho -fizice care înlătură starea de pericol pentru
siguranță publică, judecătorul de drepturi și libertăți sau judecătorul de cameră preliminară
care a luat măsura dispune prin închei ere, la sesizarea procurorului ori a medicului curant
sau la cererea suspectului sau inculpatului efectuarea unei expertize medico -legale
psihiatrice în vederea ridicării măsurii aplicate.
Dacă după dispunerea măsurii a fost sesizată instanța prin rechi zitoriu, ridicarea
acesteia se dispune de către judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, de către
instanța de judecată în fața căreia se află cauza.
În cursul judecății în primă instanță și în apel, față de inculpat se poate dispune
internarea me dicală provizorie, la propunerea procurorului ori din oficiu, de către instanța
în fața căreia se află cauza, pe baza expertizei medico -legale psihiatrice. Dispozițiile de mai
sus se aplică în mod corespunzător.

B3. Măsurile asigurătorii, restitui rea lucrurilor și restabilirea situației anterioare
săvârșirii infracțiunii
a. Condițiile generale de luare a măsurilor asigurători

Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța
de judecată, din oficiu sau la cer erea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în
cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere
motivată, atunci când există o suspiciune rezonabilă cu privire la existența unui pericol
concret d e ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere de la urmărire a bunurilor care
pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la garantarea executării pedepsei
amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infra cțiune.
Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile,
prin instituirea unui sechestru asupra acestora.
Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale și pentru garantarea executării
pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.
Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru
garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau

Drept procesual penal 141

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
inculpatului și ale p ersoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a
acestora.
Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, se pot
lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară și al judecății, ș i la cererea
părții civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare pot folosi și
părții civile.
Luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie:
– în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de
exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă ori o instituție publică;
– în cazurile expres prevăzute de lege.
Nu pot fi sechestrate bunuri care aparțin unei autorități sau instituții publice sau
unei alte persoane de drept public, precum și cele exceptate de lege.
Luarea unei măsuri asigurătorii suspendă orice procedură ce are ca obiect
înstrăinarea, partajul sau revendicarea bunurilor sechestrate, până la dispunerea de către
procuror a unei soluții de netrimitere în judecată sau pronunțarea unei hotărâri definitive de
către instanță.
b. Contestarea măsurilor asigurătorii

Împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la
îndeplinire a acesteia, suspectul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente sau o rice altă
persoană interesată poate face plângere, în termen de 3 zile de la data comunicării
ordonanței de luare a măsurii sau de la data aducerii la îndeplinire a acesteia, la judecătorul
de drepturi și libertăți de la instanța căreia i -ar reveni compete nța să judece cauza în fond.
Plângerea nu este suspensivă de executare.
Procurorul înaintează judecătorului de drepturi și libertăți dosarul cauzei, în termen
de 24 de ore de la solicitarea dosarului de către acesta.
Soluționarea plângerii se face în ședință publică, prin încheiere motivată, cu citarea
părților. Participarea procurorului este obligatorie.
Încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți soluționează plângerea
împotriva măsurii asigurătorii nu este supusă niciunei căi de at ac.
Dosarul cauzei se restituie procurorului în termen de 48 de ore de la soluționarea
plângerii.
Împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de către
judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată, p rocurorul, inculpatul,
partea responsabilă civilmente sau orice altă persoană interesată poate face plângere la
acest judecător ori la această instanță, în termen de 3 zile de la data punerii în executare a
măsurii.
Plângerea nu este suspensivă de execu tare și se soluționează, în ședință publică, prin
încheiere motivată, cu citarea părților, în termen de 5 zile de la înregistrarea acesteia.
Participarea procurorului este obligatorie.
După rezolvarea definitivă a cauzei, dacă nu s -a contestat modul d e aducere la
îndeplinire a măsurii asigurătorii, se poate face contestație potrivit legii civile.
Întocmirea minutei este obligatorie.

Drept procesual penal 142

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
c. Organele care aduc la îndeplinire măsurile asigurătorii

Ordonanța de luare a măsurii asigurătorii se a duce la îndeplinire de către organele de
cercetare penală.
Măsurile asigurătorii dispuse de către procuror pot fi aduse la îndeplinire și prin
organele proprii de executare ale persoanei păgubite, în cazul în care aceasta este o
autoritate publică, inst ituție publică sau o persoană de drept public.
Încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată
dispune luarea măsurii asigurătorii se aduce la îndeplinire printr -un executor judecătoresc.

d. Procedura sechestrului

Organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice și să
evalueze bunurile sechestrate, putând recurge în caz de necesitate și la experți.
Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre prețioase, mijloacele de plată
străine, titlurile de valoare interne, obiectele de artă și de muzeu, colecțiile de valoare,
precum și sumele de bani care fac obiectul sechestrului, vor fi ridicate în mod obligatoriu.
Bunurile perisabile se predau unităților comerciale cu capital majori tar de stat,
potrivit profilului activității, care sunt obligate să le primească și să le valorifice de îndată.
Metalele sau pietrele prețioase ori obiectele confecționate cu acestea și mijloacele
de plată străine se depun la cea mai apropiată instituție bancară competentă.
Titlurile de valoare interne, obiectele de artă sau de muzeu și colecțiile de valoare se
predau spre păstrare instituțiilor de specialitate.
Obiectele menționate mai sus se predau în termen de 48 de ore de la ridicare. Dacă
obiect ele sunt strict necesare urmăririi penale, procedurii de cameră preliminară sau
judecății, depunerea se face ulterior, dar nu mai târziu de 48 de ore de la pronunțarea în
cauză a unei soluții definitive.
Obiectele sechestrate se păstrează până la ridicar ea sechestrului.
Sumele de bani rezultate din valorificarea făcută de autoritățile competente precum
și sumele de bani ridicate în mod obligatoriu se consemnează, după caz, pe numele
inculpatului sau al persoanei responsabile civilmente, la dispoziția or ganului judiciar care a
dispus instituirea sechestrului, căruia i se predă recipisa de consemnare a sumei, în termen
de cel mult 3 zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor.
Celelalte bunuri mobile sechestrate sunt puse sub sigiliu s au ridicate, putându -se
numi un custode.
e. Procesul -verbal de sechestru și inscripția ipotecară

Organul care aplică sechestrul încheie un proces -verbal despre toate actele
efectuate, descriind în amănunt bunurile sechestrate, cu indicarea valor ii lor. În procesul –
verbal se arată și bunurile exceptate de lege de la urmărire, respectiv bunurile care aparțin
unei autorități sau instituții publice , găsite la persoana căreia i s -a aplicat sechestru. De
asemenea, se consemnează obiecțiile inculpatulu i sau ale părții responsabile civilmente,
precum și cele ale altor persoane interesate.
Un exemplar de pe procesul -verbal de mai sus, se lasă persoanei asupra bunurilor
căreia s -a aplicat sechestrul iar, în lipsa acesteia, celor cu care locuiește, admini stratorului,
portarului sau celui care în mod obișnuit îl înlocuiește ori unui vecin. În cazul când o parte din

Drept procesual penal 143

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
bunuri sau totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasă acestuia o copie de pe
procesul -verbal. Un exemplar se înaintează și organului judiciar care a dispus luarea măsurii
asigurătorii, în termen de 24 de ore de la încheierea procesului -verbal.
Pentru bunurile imobile sechestrate, procurorul, judecătorul de cameră preliminară
sau instanța de judecată care a dispus instituirea sechestru lui cere organului competent
luarea inscripției ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexând copie de pe ordonanța sau
încheierea prin care s -a dispus sechestrul și un exemplar al procesului -verbal de sechestru.

f. Poprirea

Sumele de bani datorate cu orice titlu inculpatului sau părții responsabile civilmente
de către o a treia persoană ori de către cel păgubit sunt poprite în mâinile acestora, în
limitele prevăzute de lege, de la data primirii ordonanței sau încheierii prin care se
înfiin țează sechestrul.
Sumele de bani menționate mai sus vor fi consemnate de către debitori, după caz, la
dispoziția organului judiciar care a dispus poprirea sau a organului de executare, în termen
de 5 zile de la scadență, recipisele urmând a fi predate p rocurorului, judecătorului de cameră
preliminară ori instanței de judecată în 24 de ore de la consemnare.

g. Restituirea lucrurilor

Dacă procurorul sau judecătorul de drepturi și libertăți în cursul urmăririi penale,
judecătorul de cameră prel iminară sau instanța de judecată, în procedura de cameră
preliminară ori în cursul judecății, constată, la cerere sau din oficiu, că lucrurile ridicate de la
suspect ori inculpat sau de la orice persoană care le -a primit spre a le păstra sunt
proprietatea persoanei vătămate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau deținerea
acesteia, dispune restituirea acestor lucruri către persoana vătămată.
Orice altă persoană care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere
stabilirea acestui drept și restituirea. Dispozițiile privind măsurile asiguratorii se aplică în
mod corespunzător.
Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai dacă prin aceasta nu sunt îngreunate
stabilirea situației de fapt și justa soluționare a cauzei și cu obligația pentru c el căruia îi sunt
restituite să le păstreze până la rămânerea definitivă a oricărei soluții pronunțate în procesul
penal.
h. Restabilirea situației anterioare

Instanța de judecată, în cursul judecății, poate lua măsuri de restabilire a situației
anterioare săvârșirii infracțiunii, când schimbarea acelei situații a rezultat în mod vădit din
comiterea infracțiunii, iar restabilirea este posibilă.

Drept procesual penal 144

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011

Nu uita!

1. Măsurile preventive sunt: reținerea, controlul judiciar; controlul judiciar pe
cauțiu ne; arestul la domiciliu și arestarea preventivă;
2. Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației
aduse;
3. Măsura preventivă a “reținerii” poate fi luată față de suspect sau de inculpat de
către organul de cercetare penal ă sau de către procuror doar în cursul urmăririi penale;
4. Arestul la domiciliu și arestarea preventivă, ca măsuri preventive, în cursul
urmăririi penale, pot fi luate numai de către judecătorul de drepturi și libertăți iar în cursul
judecății doar de că tre judecătorul de cameră preliminară;
5. Împotriva încheierilor prin care judecătorul de drepturi și libertăți a depus
măsura arestării preventive sau a arestării la domiciliu se poate formula contestație în
termen de 48 de ore de la pronunțare;
6. Reți nerea se poate dispune pentru cel mult 24 de ore și poate fi luată numai
după audierea suspectului sau inculpatului, în prezența avocatului ales sau numit din
oficiu.
7. Împotriva ordonanței prin care s -a dispus măsura reținerii se poate face
plângere l a procurorul care supraveghează urmărirea penală, înainte de expirarea duratei
acesteia, care se pronunța, de îndată, prin ordonanță.
8. Măsura preventivă a controlului judiciar este dispusă de procuror în cursul
urmăririi penale iar în cursul judecății d e către judecătorul de cameră preliminară când
sunt îndeplinite condițiile cerute de lege;
9. Valoarea cauțiunii este de cel puțin 1000 lei și se determină în raport cu
gravitatea acuzației aduse inculpatului, cu situația materială și obligațiile legale a le
acestuia;
10. Arestul la domiciliu, ca măsură preventivă, nu poate fi dispus împotriva
inculpatului față de care există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o infracțiune asupra
unui membru al familiei, dar și cu privire la inculpatul care a fost anter ior condamnat
definitiv pentru infracțiunea de evadare;
11. Arestarea preventivă poate fi luată numai față de inculpatul pentru care există
probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune și s -a
ascuns, încearcă să influe nțeze martorii sau exercită presiuni asupra persoanei vătămate,
ori, există suspiciunea că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, acesta a
săvârșit cu intenție sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni;
12. Judecătorul de dreptur i și libertăți se pronunță prin încheiere în legătură cu
propunerea de arestare preventivă întocmită de procuror în cursul urmăririi penale;
13. Durata arestării preventive a inculpatului nu poate depăși 30 de zile;
14. Față de minor, reținerea și arest area preventivă se poate dispune doar în mod
excepțional iar la stabilirea duratei se ține cont de vârsta acestuia la data când se dispune

Drept procesual penal 145

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
măsura preventivă și numai dacă luarea măsurii preventive nu ar influența dezvoltarea
personalității acestuia și su nt disproporționate față de scopul urmărit prin luarea măsurii;
15. Măsurile asigurătorii se dispun prin ordonanța în cursul urmăririi penale, de
către procuror iar în cursul judecății de către judecătorul de cameră preliminară, din oficiu
sau la cererea procurorului;
16. Contestarea măsurilor asiguratorii luate de procuror se poate face în 3 zile de la
comunicarea ordonanței la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța de fond;

Întrebări de control

1. În cursul urmăririi penale, î n mod obligatoriu, judecătorul de drepturi și
libertăți, se pronunță prin încheiere în legătură cu luarea următoarelor măsuri
preventive:
a) reținerea și arestarea preventivă;
b) arestul la domiciliu și arestarea preventivă;
c) arestarea preventivă și controlul judiciar.

2. Împotriva încheierilor prin care s -a dispus asupra măsurilor preventive în
procedura camerei preliminare se poate formula:
a) recurs în 24 de ore de la pronunțare;
b) contestație în 48 de ore de la pronunțare;
c) apel în 24 de ore de la pronunțare.

3. Instanța de judecată, în tot cursul judecății, dar nu mai târziu de 60 de zile, verifică
periodic și se pronunță prin încheiere dacă mai subzistă temeiurile care au determinat:
a) menținerea măsurii arestării preventive și a arestului la domiciliu;
b) temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive;
c) prelungirea arestării preventive.

4. În timpul procedurilor de cameră preliminară și a judecății, măsura preventivă
a controlului judiciar poate fi luată de c ătre:
a) procuror;
b) judecătorul de cameră preliminară;
c) judecătorul de cameră preliminară în timpul procedurii de cameră
preliminară și instanță de judecată în timpul judecății.

5. Măsura preventivă a contractului judiciar pe cauțiune, în timpul urmăririi
penale, poate fi luată de:
a) procuror;

Drept procesual penal 146

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
b) judecător de cameră preliminară;
c) judecător de drepturi și libertăți.

6. Propunerea procurorului făcută în cursul urmăririi penale de arestare la
domiciliu se înaintează:
a) instanței de judec ată;
b) judecătorul de drepturi și libertăți;
c) judecătorul de cameră preliminară.

7. Durata arestului la domiciliu poate fi:
a) 60 de zile;
b) 30 de zile;
c) 20 de zile.

8. Arestul la domiciliu poate fi prelungit în cursul urmăririi penale pâ nă la:
a) 90 de zile;
b) 60 de zile;
c) 180 de zile.

9. În cazul soluționării propunerii de arestare preventivă:
a) este obligatorie participarea procurorulu i, a inculpatului și asistență juridică a
inculpatului;
b) este obligatorie prezența membri lor de familie;
c) este obligatorie în sala de ședințe a persoanei vătămate și a părții civilmente
responsabile.

10. În cursul urmăririi penale durata arestării preventive a inculpatului nu
poate depăși:
a)180 de zile;
b) 30 de zile;
c) 90 de zile .

11. Contestația împotriva măsurilor asiguratorii, făcută în 3 zile de la data
comunicării ordonanței de luare a măsurii asiguratorii:
` a) este suspensivă de executare;
b) nu este suspensivă de executare;
c) este lăsată la aprecierea organului judi ciar.

Drept procesual penal 147

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011

Propuneri de referate

1. Procedura sechestrului.
2. Obligarea provizorie la tratament medical.
3. Încetarea de drept, revocarea și înlocuirea măsurilor preventive.
4. Măsurile de siguranță.
5. Arestarea preventiva – propuneri, soluțio nări și căi de atac.
6. Arestul la domiciliu – o măsură preventivă nouă în perimetrul dreptului procesual
penal român.
7. Scopul, condițiile generale de aplicare și categoriile măsurilor preventive.

Bibliografie specifică unității de învățare 7

1. Noul Cod de Procedură Penală;
2. Alexandru Boroi, Drept penal și drept procesual penal, Editura C.H.Beck,
București, 2009, p. 689 -724;
3. I. Neagu, Drept procesual penal, Editura Global Lex, București, 2007, p. 446 -497;
4. Buletinul Casației nr.2/2008, Mandat european de arestare. Menținerea
arestării persoanei solicitate. Durata maximă a arestării în cursul urmăririi
penale. Termene., p.90 -91;
5. Buletinul Casației nr. 1/2008, Măsuri asiguratorii. Contestarea măsurilor
asiguratorii luate în cursul urmăririi penale, p. 82 -83;
6. D.Botez, Măsuri asiguratorii, R.D.P. nr.2/2001, p.114;
7. L. Coras, Arestarea preventivă, Editura C.H.Beck, București, 2006;
8. I.Doltu, D.Toma, Sechestrul penal, Dreptul nr.1/2005, p.219;
9. D.G. Matei, Măsuril e preventive. Practica judiciară. Editura Hamangiu, București,
2006.

Drept procesual penal 148

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Unitatea de învățare 8

ACTELE PROCESUALE ȘI PROCEDURALE COMUNE

Timp de studiu individual estimat:

În urma parcurgerii acestei unități de învățare, studentul:
– își va defini im portanța actelor procesuale și procedurale în procesul penal;
– va identifica noțiuni și termeni noi care să -i îmbogățească bagajul de cunoștințe juridice;
– își va forma un vocabular corespunzător

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 8
ACTELE PROCESUALE ȘI PROCEDUR ALE COMUNE ……………………………………………………..148
A. Citarea, comunicarea actelor procedurale și mandatul de aducere ………………………….149
B. Termenele ………………………………………………………………………………………………………………..154
C. Cheltuielile judiciare ……………………………………………… ………………………………………..155
D. Modificarea actelor procedurale, îndreptarea
erorilor materiale și înlăturarea unor omisiuni vădite ………………………………………………..156
E. Nulitățile …………………………………………………………………………………………………………………..157
F. Amenda jud iciară …………………………………………………………………………………………………………158
NU UITA! …………………………………………………………………………………………………………….1 60
INTREBĂRI DE CONTROL ………………………………………….. …………………………………………..161
PROPUNERI DE REFERATE ……………………………………………………………………………………..162
BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂ ȚII DE ÎNVĂ ȚARE 8 ………………………………………………………..162

Drept procesual penal 149

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
A. Citarea, comunicarea actelor procedurale și mandatul de aducere
a. Modul de citare
Chemarea unei persoane în fata organului de urmărire penală sau a instanței de
judecată se face prin citație scrisă. Citarea se poate face și prin notă telefonică sau
telegrafică, încheindu -se în acest sens un proces -verbal.
Comunicarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin
agenții procedurali ai organelor judiciare, sau prin orice alt salariat al acestora, prin serv iciul
poștal sau prin intermediul poliției comunitare.
Persoanele prevăzute mai sus sunt obligate să îndeplinească procedura de citare și
să comunice dovezile de îndeplinire a acesteia înainte de termenul de citare stabilit de
organul judiciar.
În ca zul prevăzut în art.80 C.proc.pen., persoanele vătămate și părțile civile pot fi
citate prin reprezentantul legal sau printr -o publicație de circulație națională, după primul
termen de judecată.
Citarea se poate realiza și prin intermediul poștei electro nice sau prin orice alt sistem
de mesagerie electronică, în cazul în care organul judiciar are mijloacele tehnice pentru a
dovedi că citația a fost primită.
Minorul cu o vârstă mai mică de 16 ani va fi citat prin intermediul părinților sau al
tutorelui, cu excepția cazului în care acest lucru nu este posibil.
Organul judiciar poate comunica și oral citația persoanei prezente, aducându -i la
cunoștință consecințele neprezentării și acordându -i termen în cunoștință. În cursul urmăririi
penale, citația făc ută în acest mod se menționează într -un proces -verbal, care se semnează
de către persoana astfel citată.
b. Conținutul citației
Citația este individuală și trebuie sa cuprindă următoarele:
– denumirea organului de urmărire penală sau a instanței de judecată care
emite citația, sediul său, data emiterii și numărul dosarului;
– numele, prenumele celui citat, calitatea în care este citat și indicarea
obiectului cauzei;
– adresa celui citat, care trebuie să cuprindă în orașe și mun icipii: localitatea,
județul, strada, numărul și apartamentul unde locuiește, iar în comune: județul, comuna și
satul, orice alte date necesare pentru stabilirea adresei celui citat;
– ora, ziua, luna și anul, locul de înfățișare, precum și invitarea celui citat să se
prezinte la data și locul indicate.
– mențiunea că partea citată are dreptul la un avocat cu care sa se prezinte la
termenul fixat;
– dacă este cazul, mențiunea că, potrivit art. 90 sau art. 93 alin.
(4),C.proc.pen., apărarea este obligatorie, iar în cazul în care partea nu își alege un avocat,
care să se prezinte la termenul fixat, i se va desemna un avocat din oficiu;
– mențiunea că partea citată poate, în vederea exercitării dreptului la apărare,
să consulte dosarul aflat la arhiva instanței sau a parchetului.
– consecințele neprezentării în fața organului judiciar.
Citația transmisă suspectului sau inculpatului trebuie să cuprindă încadrarea juridică
și denumirea infracțiunii de care este acuzat, atenționarea că, în caz de neprezentare, poate
fi adus cu mandat de aducere, precum și mențiunea că, în cazul în care are avocat ales,
după prima citare legal îndeplinită va fi citat la sediul avocatului său.

Drept procesual penal 150

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Citația se semnează de cel care o emite.
c. Locul de citare
Suspectul sau inculpatul se citează la adresa unde locuiește, iar dacă aceasta nu este
cunoscută, la adresa locului său de muncă, prin serviciul de personal al unității la care
lucrează.
Suspectul sau inculpatul are obligația de a comunica în t ermen de cel mult 3 zile
organului judiciar intenția de schimbare a adresei unde locuiește precum și schimbarea
acesteia. Suspectul sau inculpatul este informat cu privire la această obligație în cadrul
audierii și cu privire la consecințele nerespectării obligației.
Suspectul sau inculpatul care a indicat, printr -o declarație dată în cursul procesului
penal, un alt loc pentru a fi citat, este citat la locul indicat.
Suspectul sau inculpatul poate fi citat la sediul avocatului ales, dacă nu s -a prezenta t
după prima citare legal îndeplinită.
Dacă nu se cunoaște adresa unde locuiește suspectul sau inculpatul și nici locul sau
de munca, citația se afișează la sediul organului judiciar, potrivit fazei procesuale în care se
află cauza.
Bolnavii aflați î n spital sau într -o casă de sănătate se citează prin administrația
acestora.
Persoanele private de libertate se citează la locul de deținere, prin administrația
acestuia.
Militarii se citează la unitatea din care fac parte, prin comandantul acesteia.
Dacă suspectul sau inculpatul locuiește în străinătate, citarea se face, pentru primul
termen, potrivit normelor de drept internațional penal aplicabile în relația cu statul solicitat,
în condițiile legii. În absența unei asemenea norme sau în cazul în ca re instrumentul juridic
internațional aplicabil o permite, citarea se face prin scrisoare recomandată. În acest caz,
avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, sau refuzul de primire a
acesteia ține loc de dovadă a îndeplinirii proced urii de citare. Pentru primul termen de
judecată, suspectul sau inculpatul va fi înștiințat prin citație că are obligația de a indica o
adresă pe teritoriul României, o adresă de poștă electronică sau mesagerie electronică, unde
urmează să i se facă toate comunicările privind procesul. În cazul în care nu se conformează,
comunicările i se vor face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poșta română a
scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menționate actele care se expediază, ținând loc de dovadă
de îndeplinire a procedurii.
La stabilirea termenului pentru înfățișarea suspectului sau inculpatului aflat în
străinătate, se ține seama de normele internaționale aplicabile în relația cu statul pe
teritoriul căruia se afla suspectul sau inculpatul, iar în lipsa unor asemenea norme, de
necesitatea ca citația în vederea înfățișării să fie primită cel mai târziu cu 40 de zile înainte de
ziua stabilită pentru înfățișare.
Citarea altor persoane decât suspectul sau inculpatul se face potrivit dispozițiilor d in
prezentul articol.
Instituțiile, autoritățile publice și alte persoane juridice se citează la sediul acestora,
iar în cazul neidentificării sediului, se afișează la sediul organului judiciar care a emis -o.
d. Înmânarea citației
Citația se înmâ nează personal celui citat, care va semna dovada de primire.
Dacă persoana citată refuză să primească citația, sau primind -o refuză sau nu poate
să semneze dovada de primire, persoana însărcinată să comunice citația o lasă celui citat ori,

Drept procesual penal 151

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
în cazul refu zului de primire, o afișează pe ușa locuinței acestuia, încheind despre aceasta
proces -verbal.
În cazul în care scrisoarea recomandată prin care se citează un suspect sau inculpat
care locuiește în străinătate nu poate fi înmânată, precum și în cazul în care statul
destinatarului nu permite citarea prin poștă, citația se va afișa la sediul parchetului sau al
instanței, după caz.
Citarea se poate realiza și prin intermediul autorităților competente ale statului
străin dacă:
– adresa celui citat este ne cunoscută sau inexactă;
– nu a fost posibilă trimiterea citației prin intermediul poștei;
– dacă citarea prin poștă a fost ineficientă sau necorespunzătoare.
Când citarea se face potrivit art.259 alin.(6) – (8) C.proc.pen., unitățile acolo arătate
sunt obligate a înmâna de îndată citația persoanei citate sub luare de dovadă, certificându -i
semnătura sau arătând motivul pentru care nu s -a putut obține semnătura acesteia. Dovada
este predată agentului procedural, iar acesta o înaintează organului de urmărire penală sau
instanței de judecată care a emis citația.
Citația destinată unei instituții sau autorități publice sau altei persoane juridice se
predă la registratura sau funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței.
e. Înmânarea citației altor persoane
Dacă persoana citată nu se află acasă, agentul înmânează citația soțului, unei rude
sau oricărei persoane care locuiește cu ea, ori care în mod obișnuit îi primește
corespondența. Citația nu poate fi înmânată unui minor sub 14 ani sau unei persoane lipsite
de discernământ.
Dacă persoana citată locuiește într -un imobil cu mai multe apartamente sau într -un
hotel, în lipsa persoanelor de mai sus, citația se predă administratorului, portarului ori celui
care în mod o bișnuit îl înlocuiește.
Persoana care primește citația semnează dovada de primire, iar agentul, certificând
identitatea și semnătura, încheie proces -verbal. Dacă aceasta refuză sau nu poate semna
dovada de primire, agentul afișează citația pe ușa locuinț ei, încheind proces -verbal.
În lipsa persoanelor menționate mai sus, agentul este obligat să se intereseze când
poate găsi persoana citată pentru a -i înmâna citația. Când nici pe această cale nu se poate
ajunge la înmânare, agentul afișează citația pe uș a locuinței persoanei citate, încheind
proces -verbal.
În cazul când persoana citată locuiește într -un imobil cu mai multe apartamente sau
într-un hotel, dacă în citație nu s -a indicat apartamentul ori camera în care locuiește, agentul
este obligat sa fac ă investigații pentru a afla aceasta. Dacă investigațiile au rămas fără
rezultat, agentul afișează citația pe ușa principala a clădirii, încheind proces -verbal și făcând
mențiune despre împrejurările care au făcut imposibil înmânarea citației.
Când comun icarea citației nu se poate face, deoarece imobilul a fost demolat, a
devenit nelocuibil sau de neîntrebuințat, ori destinatarul actului nu mai locuiește în imobilul
respectiv, agentul întocmește un proces -verbal care menționează situațiile constatate, pe
care îl trimite organului judiciar care a dispus citarea.

f. Dovada de primire și procesul -verbal de predare a citației
Dovada de primire a citației trebuie sa cuprindă numărul dosarului, denumirea
organului de urmărire penală sau a ins tanței care a emis citația, numele, prenumele și

Drept procesual penal 152

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
calitatea persoanei citate, precum și data pentru care este citată. De asemenea, trebuie să
cuprindă data înmânării citației, numele, prenumele, calitatea și semnătura celui care
înmânează citația, certifica rea de către acesta a identității și semnăturii persoanei căreia i s -a
înmânat citația, precum și arătarea calității acesteia.
Ori de câte ori cu prilejul predării sau afișării unei citații se încheie un proces -verbal,
acesta va cuprinde în mod corespunz ător și mențiunile de mai sus.
g. Incidente privind citarea
Orice neregularitate cu privire la citare nu este luată în considerare în cazul în care
partea lipsă la termenul la care s -a produs neregularitatea nu a invocat -o la termenul
următ or producerii ei, dacă la acest termen ea a fost prezentă sau legal citată.
În lipsa părții nelegal citate, neregularitatea privind procedura de citare a acesteia
poate fi invocată de către procuror, de către părți ori din oficiu, însă numai la termenul la
care ea s -a produs.
h. Comunicarea altor acte procedurale
Comunicarea celorlalte acte de procedură se face potrivit dispozițiilor prevăzute în
prezentul capitol.

i. Mandatul de aducere

O persoană poate fi adusă în fa ța organului de urmărire penală sau a instanței de
judecată pe baza unui mandat de aducere, dacă, fiind anterior citată, nu s -a prezentat, în
mod nejustificat, iar ascultarea ori prezența ei este necesară, sau dacă nu a fost posibilă
comunicarea corespun zătoare a citației și împrejurările indică fără echivoc că persoana se
sustrage de la primirea citației.
Suspectul sau inculpatul poate fi adus cu mandat de aducere, chiar înainte de a fi fost
chemat prin citație, dacă această măsură se impune în intere sul rezolvării cauzei.
În cursul urmăririi penale mandatul de aducere se emite de către procuror, iar în
cursul judecății de către instanță.
În cazul în care pentru executarea mandatului de aducere este necesară pătrunderea
într-un domiciliu sau sediu , în cursul urmăririi penale mandatul de aducere poate fi dispus, la
cererea motivată a procurorului, de judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i –
ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare
în grad acesteia în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face parte
procurorul care a întocmit propunerea.
Cererea formulată de procuror, în cursul urmăririi penale, trebuie să cuprindă:
– motivarea îndeplinirii condițiilor de m ai sus.
– indicarea infracțiunii care constituie obiectul urmăririi penale și numele
suspectului sau al inculpatului;
– indicarea adresei unde locuiește persoana pentru care se solicită emiterea
mandatului de aducere.
Cererea prin care se solicită, în cursul urmării penale, emiterea unui mandat de
aducere se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților.
În cazul în care apreciază că cererea este întemeiată, judecătorul de drepturi și
libertăți dispune motivat, prin încheiere definiti vă, admiterea solicitării parchetului și
încuviințarea aducerii persoanei solicitate, emițând de îndată mandatul de aducere.
Mandatul de aducere emis de judecătorul de drepturi și libertăți trebuie să cuprindă:

Drept procesual penal 153

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
– denumirea instanței;
– data, ora și locul emiterii;
– numele, prenumele și calitatea persoanei care a emis mandatul de aducere;
– scopul pentru care a fost emis;
– numele persoanei care urmează a fi adusă cu mandat, și adresa unde
locuiește. În cazul suspectului sau inculpatului mand atul de aducere trebuie să menționeze
infracțiunea care constituie obiectul urmăririi penale;
– indicarea temeiului și motivarea necesității emiterii mandatului de aducere;
– mențiunea că mandatul de aducere poate fi folosit o singură dată;
– semnă tura judecătorului și ștampila instanței.
În cazul în care judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că nu sunt satisfăcute
condițiile mandatului de aducere, dispune, prin încheiere definitivă, respingerea cererii, ca
neîntemeiată.
Mandatul de aduc ere emis de procuror, în cursul urmăririi penale, sau de instanță, în
cursul judecății, trebuie să cuprindă, în mod corespunzător, mențiunile indicate mai sus..
Organul judiciar ascultă, de îndată, persoana adusă cu mandat de aducere sau, după
caz, efectu ează de îndată actul care a necesitat prezența acesteia.
Persoanele aduse cu mandat rămân la dispoziția organului judiciar timpul strict
necesar pentru audierea sau pentru audiere sau pentru îndeplinirea actului procesual care a
făcut necesară prezența l or, pe o durată de cel mult 8 ore, afară de cazul când s -a dispus
reținerea ori arestarea preventivă a acestora.

j. Executarea mandatului de aducere

Mandatul de aducere se execută prin organele de ordine publică și siguranță
națională. Persoana căreia i se încredințează executarea mandatului transmite mandatul
persoanei pentru care acesta a fost emis și îi solicită să îl însoțească. În cazul în care
persoana indicată în mandat refuză să însoțească persoana ce execută mandatul sau
încearcă să fugă, ace asta va fi adusă prin constrângere.
În vederea executării mandatului emis de judecătorul de drepturi și libertăți sau de
instanța de judecată, organele de ordine publică și siguranță națională pot pătrunde în
locuința sau sediul oricărei persoane, în car e există indicii că se află cel căutat, în cazul în
care aceasta refuză să coopereze, împiedică executarea mandatului sau pentru orice alt
motiv temeinic justificat și proporțional cu scopul urmărit.
Dacă persoana arătată în mandatul de aducere nu poate fi adusă din motive de
boala, cel însărcinat cu executarea mandatului constată aceasta într -un proces -verbal, care
se înaintează de îndată organului de urmărire penală sau, după caz, instanței de judecata.
Dacă cel însărcinat cu executarea mandatului de aducere nu găsește persoana
prevăzută în mandat la adresa indicată, face cercetări și, dacă acestea au rămas fără rezultat,
încheie un proces -verbal care va cuprinde mențiuni despre cercetările făcute. Procesul –
verbal se înaintează, de îndată, organului d e urmărire penală sau, după caz, instanței de
judecată.
Executarea mandatelor de aducere privind pe militari se face prin comandantul
unității militare sau prin poliția militară.
Activitățile desfășurate cu ocazia executării mandatului de aducere sunt
consemnate într -un proces -verbal, care trebuie să cuprindă:

Drept procesual penal 154

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
– numele, prenumele și calitatea celui care îl încheie,
– locul unde este încheiat,
– mențiuni despre activitățile desfășurate.

B. Termenele
a. Consecințele nerespectării termenului
Când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen,
nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut
peste termen.
Când o măsură procesua lă nu poate fi luată decât pe un anumit termen, expirarea
acestuia atrage de drept încetarea efectului măsurii.
Pentru celelalte termene procedurale se aplică, în caz de nerespectare, dispozițiile
privitoare la nulități.
b. Calculul termenelor procedurale
La calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul
prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, afară de cazul când legea dispune
altfel.
La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește or a sau ziua de la care
începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.
Termenele socotite pe luni sau pe ani expiră, după caz, la sfârșitul zilei
corespunzătoare a ultimei luni ori la sfârșitul zilei și lunii corespunzătoare din ultimul an.
Dacă această zi cade într -o lună care nu are zi corespunzătoare, termenul expiră în ultima zi
a acelei luni.
Când ultima zi a unui termen cade într -o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul
primei zile lucrătoare care urmează.
c. Acte considerate ca făcute în termen
Actul depus înăuntrul termenului prevăzut de lege la administrația locului de
deținere ori la unitatea militară sau la oficiul poștal prin scrisoare recomandată este
considerat ca făcut în termen. Înregistrarea sau atestarea făcută de către administrația
locului de deținere pe actul depus, recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori
atestarea făcută de unitatea militară pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii
actului.
Dacă un act care t rebuia făcut într -un anumit termen a fost comunicat sau transmis,
din necunoaștere sau dintr -o greșeală vădită a expeditorului, înainte de expirarea
termenului, unui organ judiciar care nu are competență, se consideră că a fost depus în
termen, chiar dacă actul ajunge la organul judiciar competent după expirarea termenului
fixat.
Cu excepția căilor de atac, actul efectuat de procuror este considerat ca făcut în
termen, dacă data la care a fost trecut în registrul de ieșire al parchetului este înăuntrul
termenului cerut de lege pentru efectuarea actului.
d. Calculul termenelor în cazul măsurilor privative sau restrictive de drepturi
În calculul termenelor privind măsurile preventive sau orice măsuri restrictive de
drepturi, ora sau ziua de la care începe și cea la care se sfârșește termenul intră în durata
acestuia.

Drept procesual penal 155

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
C. Cheltuielile judiciare
a. Acoperirea cheltuielilor judiciare
Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea
probelor, conservarea mijloa celor materiale de probă, onorariile avocaților, precum și orice
alte cheltuieli ocazionate de desfășurarea procesului penal se acoperă din sumele avansate
de stat sau plătite de părți.

b. Sumele cuvenite martorului, expertului și interpretulu i
Martorul, expertul și interpretul chemați de organul de urmărire penală ori de
instanță au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, întreținere, locuință și altor
cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor.
Martorul, expertul și interp retul care sunt salariați au dreptul la venitul de la locul
de muncă, pe durata lipsei de la serviciu, pricinuită de chemarea la organul de urmărire
penală sau la instanță.
Martorul care nu este salariat, dar are venit din muncă, este îndreptățit să pri mească
o compensare.
Expertul și interpretul au dreptul la o retribuție pentru îndeplinirea însărcinării date,
în cazurile și condițiile prevăzute prin dispoziții legale.
Sumele acordate potrivit situațiilor enumerate mai sus, se plătesc pe baza
dispozițiilor luate de organul care a dispus chemarea și în fața căruia s -a prezentat martorul,
expertul sau interpretul, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat.

c. Plata cheltuielilor avansate de stat în caz de renunțare la urmărire a penală,
condamnare, amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei
În caz de renunțare la urmărirea penală, condamnare, amânarea aplicării pedepsei
sau renunțare la aplicarea pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor ju diciare
avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind interpreții desemnați de organele judiciare,
care rămân în sarcina statului.
Când sunt mai mulți inculpați, procurorul sau, după caz, instanța hotărăște partea
din cheltuielile judiciare datorat e de fiecare. La stabilirea acestei părți se ține seama, pentru
fiecare dintre inculpați, de măsura în care a provocat cheltuielile judiciare.
Partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată solidar cu inculpatul
la repararea pagubei, est e obligată în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare
avansate de stat.
d. Plata cheltuielilor avansate de stat în celelalte cazuri
Cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate după cum urmează:
În caz de achi tare, de către:
– persoana vătămată, în măsura în care i se reține o culpă procesuală;
– partea civilă căreia i s -au respins în totul pretențiile civile, în măsura în care i
se reține o culpă procesuală;
– inculpatul care a fost obligat la reparare a prejudiciului.
În caz de încetare a procesului penal, de către:
– inculpat, dacă există o cauză de nepedepsire;
– persoana vătămată, în caz de retragere a plângerii prealabile sau în cazul în
care plângerea prealabilă a fost tardiv introdusă.

Drept procesual penal 156

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Dacă inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sunt
suportate de către:
– persoana vătămată, atunci când aceasta și -a retras plângerea prealabilă și s –
a dispus clasarea în temeiul dispozițiilor art.16 lit.a) – c) sau achitarea in culpatului;
– inculpat, atunci când se dispune clasarea pentru alte situații decât cele
prevăzute în dispozițiile art.16 lit.a) -c) sau încetarea procesului penal.
În caz de restituire a cauzei la parchet în procedura camerei preliminare, cheltuielile
judiciare sunt suportate de către stat.
În cazul declarării apelului, recursului în casație ori al introducerii unei contestații
sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s -a
respins ori care și -a retras apelul, recursul în casație, contestația sau cererea.
În toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina
acestuia.
În cazul când mai multe părți sau persoane vătămate sunt obligate la suportarea
cheltuielilor judiciare , instanța hotărăște partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.
Dispozițiile menționate mai sus se aplică în mod corespunzător în cazul dispunerii în
cursul urmăririi penale a unei soluții de clasare și în situația respingerii unei plângeri
formulată împotriva actelor și măsurilor dispuse de organele de urmărire penală.
Cheltuielile pentru plata interpreților desemnați de organele judiciare, potrivit legii,
rămân în sarcina statului.
e. Plata cheltuielilor judiciare făcute de păr ți
În caz de condamnare, inculpatul este obligat să plătească persoanei vătămate,
precum și părții civile căreia i s -a admis acțiunea civilă, cheltuielile judiciare făcute de
acestea.
Când acțiunea civilă este admisă numai în parte, instanța poate obl iga pe inculpat la
plata totală sau parțială a cheltuielilor judiciare.
În caz de renunțare la pretențiile civile, precum și în caz de tranzacție ori
recunoaștere a pretențiilor civile, instanța se pronunță asupra cheltuielilor la cererea
părților.
În situațiile arătate mai sus, când sunt mai mulți inculpați, ori dacă există și parte
responsabilă civilmente, se aplică în mod corespunzător dispozițiile art.274 alin.(2) și (3) (
instanța hotărăște plata cheltuielilor pentru fiecare inculpat si partea res ponsabila
civilmente răspunde în solidar cu inculpatul la repararea pagubei).
În caz de achitare, persoana vătămată sau partea civilă este obligată să plătească
inculpatului și, după caz, părții responsabile civilmente cheltuielile judiciare făcute de
aceștia, în măsura în care au fost provocate de persoana vătămată sau de partea civilă.
În celelalte cazuri instanța stabilește obligația de restituire potrivit legii civile.

D. Modificarea actelor procedurale, îndreptarea erorilor materiale
și înlătura rea unor omisiuni vădite

a. Modificări în acte procedurale
Orice adăugare, corectură ori suprimare făcută în cuprinsul unui act procedural este
luată în considerare, numai dacă aceste modificări sunt confirmate în scris, în cuprinsul sau
la sfârșitul actului, de către cei care l -au semnat.
Modificările neconfirmate, dar care nu schimbă înțelesul frazei, rămân valabile.

Drept procesual penal 157

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Locurile nescrise în cuprinsul unei declarații trebuie barate, astfel încât să nu se poată
face adăugări.
b. Îndreptarea erorilor materiale
Erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuși
organul de urmărire penală, de judecătorul de drepturi și libertăți sau de cameră preliminară
ori de instanța care a întocmit actul, la c ererea celui interesat ori din oficiu.
În vederea îndreptării erorii, părțile pot fi chemate spre a da lămuriri.
Despre îndreptarea efectuată, organul judiciar întocmește, după caz, un proces –
verbal sau o încheiere, făcându -se mențiune și la sfârșitul actului corectat.

c. Înlăturarea unor omisiuni vădite

Dispozițiile menționate mai sus de legea procesual – penală se aplică și în cazul
când organul judiciar , ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s -a pronunțat asupra
sumelor pretins e de martori, experți, interpreți, avocați, potrivit art.272 și 273, precum
și cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea măsurilor asiguratorii.

E. Nulitățile

a. Efectele nulității

În condițiile prevăzute expres de prezentul Cod, încălcarea dispozițiilor legale care
reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului.
Actele îndeplinite ulterior actului care a fost declarat nul sunt la rândul lor lovite de
nulitate atunci când există o legătură directă între acestea și actul declarat nul.
Atunci când constată nulitatea unui act organul judiciar dispune, atunci când este
necesar și dacă este posibil, refacerea acelui act cu respectarea dispozițiilor legale.
b. Nulitățile absolute
Determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind:
a. compunerea completului de judecată;
b. competența materială și competența personală a instanțelor judecătorești, atunci
când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente ;
c. publicitatea ședinței de judecată;
d.participarea procurorului atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;
e. prezența suspectului sau inculpatului atunci când participarea sa este obligatorie
potrivit legii;
f. asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum și a celorlalte
părți, atunci când asistența este obligatorie.
g. Nulitatea absolută se consta tă din oficiu sau la cerere.
h.Încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la lit.a. – d. poate fi invocată în orice stare
a procesului penal , iar încălcarea celor prevăzute la lit. e. și f. poate fi invocată cel mai
târziu până la încheiere a procedurii în camera preliminară, iar în cazurile în care nu se
desfășoară procedura camerei preliminare, până la citirea actului de sesizare în fața primei
instanțe.

Drept procesual penal 158

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
c. Nulitățile relative
Încălcarea oricăror dispoziții legale în afara ce lor menționate mai sus ca nulități
absolute determină nulitatea actului atunci când au fost afectate caracterul echitabil al
procesului penal sau drepturile părților ori ale subiecților procesuali principali.
Nulitatea relativă poate fi invocată de pr ocuror, suspect, inculpat, celelalte părți sau
persoana vătămată, atunci când există un interes procesual propriu în respectarea dispoziției
legale încălcate.
Nulitatea relativă se invocă în cursul sau imediat după efectuarea actului ori cel mai
târziu î n termenele precizate, imediat, mai jos.
Încălcarea dispozițiilor legale în cursul urmăririi penale poate fi invocată cel mai
târziu până la începerea dezbaterii în procedura camerei preliminare, iar în cazurile în care
nu se desfășoară procedura camerei preliminare, până la citirea actului de sesizare în fața
primei instanțe.
Încălcarea dispozițiilor legale în cursul judecății poate fi invocată cel mai târziu până
la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită.
Nulitatea relativă se aco peră atunci când:
– persoana interesată nu a invocat -o în termenul prevăzut de lege;
– persoana interesată a renunțat în mod expres la invocarea nulității.

F. Amenda judiciară
a. Abateri judiciare
Următoarele abateri săvârșite în cu rsul procesului penal se sancționează cu amendă
judiciară de la 100 lei la 1.000 lei:
– neîndeplinirea sau îndeplinirea greșită ori cu întârziere a lucrărilor de citare
sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum și a ori căror
alte lucrări, dacă prin acestea s -au provocat întârzieri în desfășurarea procesului penal;
– neîndeplinirea ori îndeplinirea greșită a îndatoririlor de înmânare ori de
comunicare a citațiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum și neexecutar ea mandatelor
de aducere.
Lipsa nejustificată a martorului sau părăsirea, fără permisiune ori fără un motiv
valabil, a locului unde urmează a fi ascultat se sancționează cu amendă judiciară de la 250 lei
la 5.000 lei.
Lipsa nejustificată a avocatului ales sau desemnat din oficiu fără a asigura
substituirea, în condițiile legii, ori înlocuirea sau refuzul acestuia de a asigura apărarea se
sancționează cu amendă judiciară de la 500 lei la 5.000 lei. Baroul de avocați este informat
cu privire la amendarea unui membru al baroului sau a unui avocat stagiar.
Următoarele abateri săvârșite în cursul procesului penal se sancționează cu amendă
judiciară de la 500 lei la 5.000 lei:
– împiedicarea în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atribuți ilor
care revin organelor judiciare, personalului auxiliar de specialitate al instanțelor
judecătorești și al parchetelor, experților desemnați de organul judiciar în condițiile legii,
agenților procedurali, precum și altor salariați ai instanțelor și parc hetelor;
– lipsa nejustificată a expertului sau interpretului legal citat;
– tergiversarea de către expert sau interpret a îndeplinirii însărcinărilor
primite;

Drept procesual penal 159

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
– neîndeplinirea de către orice persoană a obligației de prezentare, la cererea
organulu i de urmărire penală sau a instanței de judecată, a obiectelor ori înscrisurilor cerute
de acestea, precum și neîndeplinirea aceleiași obligații de către reprezentantul legal al
persoanei juridice sau de cel însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei obligații;
– nerespectarea obligației de păstrare, prevăzută în art.160 alin. (3)( obiectele
care nu pot fi ridicate se lasă în păstrarea celui la care se afla sau a unui custode).
– neluarea de către reprezentantul legal al persoanei juridice în cadru l căreia
urmează a se efectua o expertiză a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau
pentru efectuarea la timp a expertizei, precum și împiedicarea de către orice persoană a
efectuării expertizei în condițiile legii;
– nerespectarea de către păr ți, avocații acestora, martori, experți, interpreți
sau orice alte persoane a măsurilor luate de către președintele completului de judecată în
vederea menținerii ordinii și solemnității ședinței de judecată.
– manifestările ireverențioase ale părților, a vocaților acestora, martorilor,
experților, interpreților sau ale oricăror alte persoane, față de judecător sau organul de
urmărie penală;
– nerespectarea de către suspect sau inculpat a obligației de a încunoștința în
scris, în termen de cel mult 3 zile , organele judiciare despre orice schimbare a locuinței pe
parcursul procesului penal;
– neîndeplinirea de către organul de cercetare penală a dispozițiilor
scrise ale procurorului, în termenul stabilit de acesta;
– abuzul de drept constând în exercit area cu rea -credință a drepturilor
procesuale si procedurale de către părți, reprezentanții legali sau convenționali ai acestora
ori avocații lor;
– neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 142 alin. (2) (obligația cooperării
cu organele de urmărire penală) sau a obligației prevăzute la art. 152 alin. (3) obligația
cooperării cu organele de urmărire penală de către furnizorii de servicii de telecomunicații,
informatice sau financiare;
– neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 147 alin. (5) (obli gația organelor
unitaților poștale să rețină și să predea procurorului scrisorile care fac obiectul mandatului
dispus de judecător sau în autorizația procurorului) de către unitățile poștale sau de
transport sau orice alte persoane fizice sau juridice care efectuează activități de transport
sau transfer de informații;
– neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 153 alin. (4) (acordarea
încuviințării de către judecătorul de drepturi si libertăți prin mențiune scrisă pe solicitarea
procurorului)de către f urnizorul de servicii sau de persoana în posesia căreia sau care are sub
control datele prevăzute la art. 153 alin.(1) (comunicarea listei apelurilor telefonice
efectuate și primite de la un anumit post telefonic).
Amenzile judiciare aplicate constituie venituri la bugetul de stat, cuprinzându -se
distinct în bugetul Ministerului Public sau Ministerului Justiției, după caz, potrivit legii.
Aplicarea amenzii judiciare nu înlătură răspunderea penală, în cazul în care fapta
constituie infracțiune.
b. Procedura privitoare la amenda judiciară
Amenda se aplică de organul de urmărire penală, prin ordonanță, iar de instanța de
judecată, prin încheiere.

Drept procesual penal 160

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Persoana amendată poate cere scutirea de amendă ori reducerea amenzii.
Cererea de scutire sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la
comunicarea ordonanței ori a încheierii de amendare.
Dacă persoana amendată justifică de ce nu a putut îndeplini obligația sa, organul de
urmărire penală sau instanța de judecată, apreciind, dispune s cutirea sau reducerea amenzii.

Nu uita!

1. Chemarea unei persoane în fața organului de urmărire penală sau
instanței de judecată se face prin citație scrisă;
2. Citația nu este colectivă, ci individuală;
3. Suspectul sau inculpatul au obliga ția ca în termen de cel mult 3 zile de la
schimbarea adresei unde locuiește să anunțe organul judiciar;
4. Suspectul sau inculpatul pot fi citați și la sediul avocatului ales, dacă nu s -a
prezentat după prima citare legal îndeplinită;
5. Citația se înmân ează personal celui citat, oriunde este găsit, care va
semna dovada de primire;
6. Citația nu poate fi înmânată unui minor sub 14 ani sau unei
persoane lipsite de discernământ;
7. Persoana care nu s -a prezentat în fața organului judiciar, în mod
nejus tificat, când a fost citată, poate fi adusă cu mandat de aducere;
8. Suspectul sau inculpatul pot fi aduși cu mandat de aducere chiar
dacă nu au fost citați, dacă această măsură se impune în interesul rezolvării
cauzei;
9. Persoana citată prin mandat d e aducere, dacă încearcă să se
sustragă prin fugă, va fi adusă prin constrângere;
10. Când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit
termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea
actului făcut peste termen;
11. La calcularea termenului pe ore sau zile, nu se socotește ora sau
ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se
împlinește;
12. Martorul, expertul și interpretul chemați la organele judiciare au
dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, întreținere, locuința și a altor
cheltuieli,prilejuite de chemarea lor;

Drept procesual penal 161

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
13. Încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea
procesului penal atrage nulitatea în condițiile legii;
14. Nulitățile absolute se constată din oficiu sau la cerere;
15. Amenda judiciară aplicată pentru abateri în cursul procesului
penal poate fi de la 100 lei la 5000 lei;

Întrebări de control

1. Chemarea unei persoane în fața organului de ur mărire penală sau a
instanței de judecată se face prin:
a) curier special;
b)citație scrisă sau notă telefonică;
c) scrisoare recomandată.
2. Din citație, care este individuală, nu poate lipsi:
a) numele și prenumele celui citat, calitatea, ind icarea datei și
adresa;
b) învinuirea care îi este adusă;
c) mențiunea că dacă nu se poate prezenta, va veni la o altă dată pe care o
consideră convenabilă.
3. Citația nu se înmânează:
a) membrilor de familie;
b) vecinilor;
c) minorilor sub 14 ani sau unei persoane lipsite de discernământ.
4. Poate fi adus în fața instanței de judecată sau a organului de urmărire
penală , cu mandat de aducere:
a) orice persoană care a împlinit vârsta de 18 ani;
b) persoana citată ante rior, suspectul și inculpatul
c) persoana căreia i -a fost emisă o citație.
5. Când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit
termen, nerespectarea:
a) atrage folosirea căilor procesual penale pentru repunerea în
termen;
b) atrage pierderea dreptului de vot;
c) atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste
termen.

Drept procesual penal 162

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011

PROPUNERI DE REFERATE
– Citarea – act procedural în procesul penal.
– Mandatul de aducere.
– Rolul termenelor în procesul penal.
– Cheltuielile judiciare.
– Nulitățile în procesul penal.

BIBLIOGRAFIE SPECIFICĂ UNITĂ ȚII DE ÎNVĂ ȚARE 8

1. Anca -Lelia Lorincz, Drept procesual penal, Editura Universul Juridic, București, 2005.
2. Mihai Apetrei, Dr ept procesual penal, vol. I, Partea generală, și vol. ÎI, Partea specială,
Editura Victor, București 2007.
3. Petre Buneci, Drept procesual penal, vol. I, II, III, Editura SemnE, București 2006;
4. Anca -Lelia Lorincz, Drept procesual penal, Partea generală . Editura Pro Universitaria ,
București, 2006.
5. Anca -Lelia Lorincz, Drept procesual penal, Partea specială. Editura Pro Universitaria ,
București, 2007.

Drept procesual penal 163

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011
Rezolvarea întrebărilor de control

Unitatea de în vățare 1
1.a; 2.c; 3.b; 4.c.

Unitatea de învățare 2
1.b; 2.a; 3.c; 4.a.

Unitatea de în vățare 3
1.a; 2.b; 3.c; 4.b.

Unitatea de în vățare 4
1.c; 2.a; 3.b; 4.a.

Unitatea de în vățare 5
1.a; 2.c; 3.c; 4.a.

Unitatea de în vățare 6
1.c; 2.a; 3.c; 4.b; 5.c; 6.b; 7.a; 8.c; 9.b; 10.a.

Unitatea de în vățare 7
1. b; 2.b; 3.a; 4.c; 5.a; 6.b; 7.b; 8.c; 9.a; 10.b; 11.b.

Unitatea de în vățare 8
1.b; 2.a; 3.c; 4.b; 5.c.

Drept procesual penal 164

Prof. univ. dr. Tudor Amza Universitatea “Hyperion”
2011

BIBLIOGRAFIE

1. Anca -Lelia Lorincz, Drept procesual penal, Editura Universul Juridic, București, 2005.
2. M ihai Apetrei, Drept procesual penal, vol. I, Partea generală, și vol. ÎI, Partea specială,
Editura Victor, București 2007.
3. Petre Buneci, Drept procesual penal, vol. I, II, III, Editura SemnE, București 2006;
4. Anca -Lelia Lorincz, Drept procesual penal , Partea generală. Editura Pro Universitaria ,
București, 2006.
5. Anca -Lelia Lorincz, Drept procesual penal, Partea specială. Editura Pro Universitaria ,
București, 2007.
6. Noul Cod de Procedură Penală;
7. Constituția României;
8. I. Neagu, Drept Proce sual Penal. Tratat. Partea generală; Editura Global Lex, București,
1997.
9. Alexandru Boroi, Drept Penal și drept p rocesual – penal, Editura C.H. Beck.
10. Gh. Theodoru, L.Moldovan, Drept procesual penal roman, E.D.P.
București, 1998;
11. N. Volonciu, T ratat de procedură penal ă, Editura Paideia, București, 2001 .
12. D. Gheorghe, Administrarea și aprecier ea probelor în procesul penal, Pro lege nr. 2/2006.
13. L. Herghelegiu, Percheziția domiciliară. Controverse. R.D.P. nr.2/2004
14. C.H. Popa, În legătură cu luarea inter ogatorului, Dreptul nr.5/2001, p
15. M.Vasile, M. Vlad, Expertiza în faza de urmărire penală, R.D.P.
16. S. Kahane, Dreptul procesual penal, E ditura didactică si pedagogică București, 1963;
17. Renee Sanielevici, Examen de practică j udicia ră privind caracterul si limitele răspunderii
în ipoteza pluralitații de persoane obligate la repararea pagubei, R. R. D. nr. 12, 1980;
18. Ion Neagu, Lucia Moldovan, Drept procesual penal. Îndrept ar de practică judiciară,
București, Editura didacti că și p edagogică, 1982
19. Traian Pop, Propuneri de lege ferenda priv ind sfera noțiunii de parte în proce sul penal,
R. R. D. nr.8 , 1980 .